MASAJ ȘI TEHNICI COMPLEMENTARE

MASAJUL SPORTIV

MASAJUL ÎN KICK-BOXING

- 2015 -

I. Cuvinte cheie: Masajul, specific efortului, grupe musculare.

II. Rezumat: Tehnica aplicării masajului sportiv , ca și celelalte forme de masaj – întreținere, recuperare, refacere etc., are la bază o serie de manevre ce influențează diferit tegumentele, sistemul muscular, sistemul articular, sistemul nervos etc. Masajul trebuie individualizat in functie de tipul de efort, efectele acestuia asupra organismului si grupele musculare implicate, masajul este specific in diferitele perioade de pregatire – perioada pregatitoare, precompetitionala, competitionala sau de refacere.

III. Introducere.

Masoterapia este un ansamblu de tehnici ce poate fi inclus în kinetoterapia pasivă. Reprezintă prelucrarea mecanică metodică a părţilor moi ale corpului printr-un ansamblu de procedee manuale şi/sau instrumentale în scop profilactic, terapeutic sau igienic.

După efectele asupra organismului, procedeele de masaj au fost împărţite în:

- procedee principale sau fundamentale: netezire (eflueraj), fricţiune, frământat (petrisaj), tapotament (baterea), vibraţii;

- procedee secundare sau ajutătoare: rulatul şi cernutul, presiuni, tracţiuni, tensiuni, scuturări, ciupituri şi pensări.

Netezirea se adresează în special tegumentelor şi constă în alunecări ritmice şi uşoare, aplicate cu diferite părţi ale mâinilor în sensul circulaţiei de întoarcere. Aceasta este folosită în tratamentul nodozităţilor fibroscleroase, în dezagregarea şi împrăştierea infiltratelor din ţesuturile profunde. Are caracter excitant când creşte în ritm şi intensitate, având caracter relaxant (calmant) folosind neteziri lungi cu scăderea ritmului şi intensităţii.

Fricţiunea este adresată ţesutului celular subcutanat, constă în presiuni şi deplasări ale ţesuturilor moi subcutanate pe ţesuturile dure sau pe un plan dur (osos sau cartilaginos), în limita elasticităţii. Fricţiunea previne întinderile şi smulgerile de fibre de la nivelul joncţiunii musculotendinoase. Stimulează permeabilitatea cutanată pentru diverse medicamente, asuplizează tegumentul şi asigură împrăştierea infiltratelor din ţesut.

Frământatul reprezintă prinderea muşchilor şi a altor ţesuturi profunde, ridicarea lor, atât cât permite elasticitatea proprie şi stoarcerea prin comprimare sau prin presiune pe planul profund. Petrisajul previne atrofia, dezvoltă elasticitatea musculară, dezvoltă contractilitatea musculară. Manevrele lente şi superficiale au efect decontracturant, manevrele rapide şi profunde au efect stimulant.

Tapotamentul constă în aplicarea unor lovituri ritmice şi uşoare executate cu diferite părţi ale mâinii şi antebraţului. Este contraindicat în afecţiuni dureroase, spasme, contracturi, oboseală musculară, favorizează expulzia secreţiilor bronşice.

Vibraţiile constau în imprimarea în ţesuturi a unui număr cât mai mare de mişcări oscilatorii pe unitatea de timp, au efect relaxant, decontracturant atunci când se folosesc manevre fine prelungite şi efect excitant atunci câmd manevrele se realizează într-un ritm rapid şi amplitudine crescută.

Rulatul şi cernutul se aplică segmentelor circulare sau tranconice, au efect relaxant, decongestiv asupra muşchiului şi redau supleţea structurilor supraiacente.

Presiunile reprezintă apăsări superficiale sau profunde şi se aplică în moduri diverse cum ar fi:

- simple;

- asociate cu mişcări respiratorii în ritmul frecvenţei respiratorii normale 16-18 respiraţii/minut;

- asociate cu vibraţii numite presiuni vibrate.

Tracţiunile se realizează în axul longitudinal al segmentelor, întind elementele articulare, scad presiunea intraarticulară şi periarticulară.

Tensiunile sunt mişcări pasive, executate în funcţie de biomecanica fiecărei articulaţii, ajută la creşterea mobilităţii articulare şi elasticităţii musculare.

Scuturările constau în mişcări oscilatorii ample, executate ritmic la nivelul membrelor sau segmentelor. Ritmul rapid va declanşa efecte stimulante locale şi generale, în timp ce ritmul lent va avea efecte relaxante.

2

Ciupiturile şi pensările se aplică pe porţiunile musculare ale membrelor, diferenţa constă în prizele folosite. Aplicate în ritm rapid au efecte excitante.

Ca efecte generale ale masajului amintim, creșterea metabolismului bazal, stimulează funcțiile aparatului respirator și circulator, influențează favorabil starea generală a organismului, îmbunătățește somnul, îndepărtează oboseala musculară. Toate aceste efecte generale se explică prin acțiunea masajului asupra pielii care este un organ bine vascularizat și mai ales bogat inervat.

IV. Masajul în antrenamentul sportiv.

Masajul caracteristic pentru sportivi urmărește:

- pregătirea musculaturii în sensul vascularizării proprii și a capacității de a susține efortul;

- liniștirea componentei musculare în efort în pauzele dintre exerciții;

- optimizează eliminarea cataboliţilor acizi de la acest nivel.

Durata unui masaj depinde de suprafața solicitată și de scop, ea fiind de circa 5-20 minute. Masajul se face în scopul susținerii și refacerii după efort, cele 2 componente fiind dependente unul de altul.

Masajul de susținere a efortului se face la aproximativ 4-5 ore după efortul anterior și este recomandabil să fie oprit cu 1-2 zile înainte de competiție. În timpul antrenamentului se face masaj circa 2-3 minute după încălzire prin efleuraj.

Masajul după efort se face la sfârșitul refacerii, preferabil dupa câteva minute de odihnă activă și urmărește scăderea tonusului muscular și eliminarea cataboliților acizi. Acesta trebuie efectuat într-o cameră bine aerisită, în condiții de confort fiziologic și după ce s-a trecut prin psihoterapie, hidroterapie caldă, eventual saună, dacă a fost cazul. Efectele relaxatoare, dezobositoare ale masajului sunt amplificate dacă după ședința de masaj i se dă sportivului o băutură alcalină, bine îndulcită, bogată în vitamine și minerale, plăcută la gust (cca. 250-300 ml), iar în continuare sportivul rămâne în repaus la pat, acoperit cu un pled călduros, cu ferestrele larg deschise, pentru a asigura o bună oxigenare a încăperii.

Masajul este total contraindicat la sportivi în cazul traumatismelor acute, chiar și elongații, contuzii, hematoame, inflamații venoase actute și cronice, afecțiuni cutanate.

În continuare este prezentată orientativ, următoare schemă:

Ziua de antrenament 1 2 3 4 5 6 7

Tipul de masaj P - G - P - G

După primul antrenament, sportivul va beneficia de un masaj parțial (P), apreciindu-se că nu s-a instalat starea de oboseală generală. În ziua a doua nu se efectuează masaj considerând că s-au păstrat unele efecte ale masajului aplicat în ziua precedentă. În ziua a treia sportivul va beneficia de un masaj general (G) extins sau redus. În ziua a patra nu se efectuează masaj. În zilele următoare se va proceda conform schemei, ea fiind individualizată, mărind sau micșorând ședintele de masaj, sau înlocuindu-le cu automasaj. Nu este permisă aplicarea unui masaj general cu mai puțin de 10-12 ore înaintea următoarei lecții de antrenament.

3

Masajul de antrenament poate fi considerat un factor compensator al specializării excesive și de prevenire a supraantrenamentului, dacă se execută în condiții tehnico-metodice și igienice corecte. Valoarea lui nu trebuie exagerată, dar nici minimalizată.

V. Specificul efortului în ramura sportivă kick-box.

Kick-boxul este un sport de full-contact, făcând parte din categoria sporturilor predominant neuromusculare având la bază efortul mixt (între 90 sec. şi 4-5 min.). Efortul mixt determină solicitarea sferelor neuropsihică, neuromusculară, cardiorespiratorie şi metabolică având ca substrat energetic toate sursele primare adenosintrifosfat (A.T.P.), creatinfosfat (C.P.), glicogen, etc.

Schemele de refacere după efort şi sistematizările indiferent de natura programului de recuperare, cuprind ca mijloc de refacere masajul, a cărui durată depinde de natura efortului. O astfel de schemă este prezentată mai jos.

Schema de refacere după eforturile de tip mixt.

1. Psihoterapie.

2. Duş cald 15 min. la 38-42o, în cadă sau bazin se întâlnesc plante, sare Bazna, iodura potasiu.

3. Saună săptămânal timp de 15 min., 2 min. saună, 1min. duş sau bazin.

4. Masajul manual cât si cel instrumental se va aplica pe o perioadă de 10 min. zilnic.

5. Reechilibrarea hidroelectrolitică: 300 ml ceai, suc de fructe sau lactate sau 300 ml apa minerală alcalină + vitamina C 200-400 mg + 100 mg vitamina B1, 1-2 g CL NA, 1 g CLK şi 1/2 lămâie sau sirop 15 g glucoză.

6. Medicaţie: Vitaspol: 1 sau 2 fiole după antrenament; Eleutal: 4 sau 5 tablete sau 10-15 g glucoză sau miere; Polimineralizant: 3 pe zi la masa de după efort; Polivitaminizant: 2 drajeuri la masa de după efort.

7. Alimentaţia trebuie să asigure sportivului sursa de energie necesară pentru efectuarea antrenamentelor, cât şi a creşterii curbei de efort, aceasta conţinând în mare parte alcaline, lactate, legume, fructe, hipolipidice, hidrozaharuri, proteine de valoare calitativă.

8. Odihnă activă şi pasivă.

9. Tehnici de relaxare la indicaţia medicului.

10. Observatii:

- după fiecare antrenament se vor efectua mijloacele prevăzute la punctele 1, 2, 4, 5, 6, 7, 8. La sfârşitul ciclului săptămânal se va efectua întreg ciclul de refacere 1-8. Eventual la mijlocul săptămânii se mai poate adăuga şi saună (conform recomandarii medicului de lot);- antrenamentul de la sfârşitul săptămânii (refacere) va dura 90 min., începând cu 30 min. odihnă activă (altă activitate), după care 60 min. se aplică mijloacele de refacere descrise (saună şi hidroterapie caldă 30 min.);- antrenamentul de refacere se efectuează la indicaţia şi sub supravegherea personalului medico-sanitar al lotului.

Acest sport are multiple caractere din punct de vedere al acţiunii asupra organismului, intervenind asupra musculaturii şi impunându-i acesteia forţă şi direcţie, imprevizibile organismului şi ochiului obişnuit. Practicarea acestui sport pune sportivul într-o stare de condiţie perfectă foarte rar, aşa cum se observă la alte sporturi, unde întreaga musculatură este solicitată. În urma practicării intense şi regulate inima, plămânii şi muşchii funcţionează deseori la capacităţi maxime.

4

Masajul efectuat în acest sport trebuie să fie stimulant înaintea competiţiilor, ca după aceea să i se facă sportivului un masaj descongestionant, deoarece acesta nu acuză stări de încordare neuropsihică similare celor din alergări, care au nevoie de un masaj calmant.

Pentru sportivii de performanţă este nevoie de o îngrijire minuţioasă, având uneori şi câte 2-3 masori. Nu este indicat să se abuzeze de masajul energetic stimulant în timpul antrenamentelor, deoarece acesta slăbeşte condiţia fizică a subiectului. Pe perioasa meciului, în pauze, se vor tapota energic moleţii, uneori aceştia fiind frământaţi. Se va folosi tapotamentul pe suprafaţa toracelui şi a flancurilor abdominale, netezirea se foloseşte blând la nivelul coapselor, umerilor şî regiunii posterioare a braţelor. Când se primesc lovituri dure, trebuie executat un efleuraj circular, care încet, încet va fi transformat în presiune forte. După meci se va executa un masaj de eliberare afluxului de sânge din organe şi se vor trata eventualele contuzii.

VI. Grupe musculare folosite în kick-box.

Spre deosebire de alte sporturi în kick-box se folosesc majoritatea grupelor musculare. Printre cele mai intens folosite, amintim:

- muşchii toracelui şi gâtului: m. dorsal, m. trapez, m. romboid, m. splenius, m. diafragm, m. sternocleidomastodian, m. drept lateral al capului, m. paravertebrali, m. pectoral mare şi mic, m. abdominali, etc.;

- membrul superior: m. deltoid, m. biceps brahial, m. triceps brahial, m. mişcărilor de pronaţie-supinţie, m. flexori şi extensori ai mâinii, etc.;

- membrul inferior: m. fesier mic, mijlociu şi mare, m. biceps crural, m.biceps femural, m. cvadriceps, m. semitendinos, m. croitor, m. peronier lateral, m. gemen intern şi extern, m. plantei, m. dosului piciorului, etc.

VII. Particularităţi individuale ale sportivului.

Subiectul are 24 de ani, 70 kg, practică kick-boxul de la vârsta de 14 ani, având 3 ani de când este la profesionişti. Acesta face un singur antrenament pe zi, dimineaţa, timp de 3 ore. Nu are antecedente medicale (luxaţii, entorse, boli venerice, autoimune, genetice, de inimă, de respiraţie, etc.).

În cadrul antrenamentelor se întâlnesc:

- alergarea, sărituri cu coarda;

- exersarea elementelor şi procedeelor tehnice învăţate, atât de picior cât şi de braţ;

- exerciţii fizice în funcţie de anotimp, pentru adaptarea şi creşterea condiţiei fizice la mediu, atât în sală cât şi în aer liber;

- reprize cu diferiţi adversari la diferite categorii;

- lupte cu adversari din alte sporturi (box, kyokushin, judo, taekwondo, jujutsu, Muay Thai) folosite pentru adaptarea sportivului în diferite situaţii şi creşterii încrederii în sine şi propriei forţe.

În urma efortului intens care atinge maximum de forţă şi de viteză este predispus la oboseală musculară fiziologică adică pragul inferior al oboselii, dar şi la oboseală patologică sau pragul superior al oboselii. Din similitudinea de procese care definesc oboseala fizică, cea mai apropiată de sfera noastră de interes este oboseala musculară, care se poate întâlni sub forme locale sau generale, precoce sau tardive, acute sau cronice.

Subiectul în cazul de faţă prezintă semnele unei oboseli musculare locale. În urma examinării s-a constat:

5

- la palparea muşchilor aceştia erau întăriţi, puţin tumefiaţi şi destul de sensibili;

- s-a observat capacitatea scăzută de contracţie a muşchilor: cvadriceps, croitor, vastul inter, tibial anterior; mişcările fiind limitate şi mai puţin precise.

Masajul local este contraindicat atâta timp cât durează fenomenele acute, dar se poate insista cu masaj asupra grupelor musculare antagoniste.

După ce fenomenele acute au dispărut, pe regiunea obosită se pot aplica manevre de masaj după un program stabilit.

VIII. Program de masaj.

După examinarea subiectului s-a întocmit şi realizat următorul program de recuperare şi refacere a muşchilor şi amplitudinii de mişcare (prezentat mai jos).

Deoarece irigarea cu sânge se face prin sistemul arterei iliace şi vasele limfatice sunt dispuse pe traseul vaselor sanguine (începând de pe suprafaţa dorsală a piciorului şi de pe talpă, ele se îndreaptă de la segmentele distale spre segmentele proximale ale membrelor, spre ganglionii limfatici mari), masajul membrelor inferioare va începe cu masajul picioarelor în sensul principalelor mişcări de masaj.

Date fiind circumstanţele oboselii musculare locale, programul de recuperare este împărţit în două părţi:

- prima parte, masajul grupelor antagoniste, a musculaturii simetrice sau a grupelor mari care se situează la distanţă de muşchii obosiţi, se face atâta timp cât fenomenele acute ale oboselii sunt instalate;

- partea a doua, masajul regiunii obosite, se face după ce semnele acute au dispărut.

1. Masajul muşchilor antagonişti.

Poziţia subiectului este în decubit ventral, pentru masarea feţei posterioare. Se începe cu mişcări pasive ale piciorului drept (flexie-extensie, abducţie-adducţie, circumducţie), genunchiul este uşor flectat şi cu piciorul în uşoară extensie, pentru a permite relaxarea muşchilor extensori ai piciorului. Se fac neteziri liniare, longitudinale, în cleşte de la degete spre călcâi. Fricţiunile sunt circulare, transversale, executate cu marginea cubitală a mâinii, cu radăcina mâinii.

La nivelul gambei se execută neteziri superficiale sacadate, lungi în brăţară care pornesc de la călcâi şi depăşesc în sus articulaţia genunchiului. Urmează fricţiuni liniare, în zig-zag cu vârful degetelor, cu marginea cubitală şi cu palma. În încheiere se execută manevre relaxante de cernut şi rulat.

Articulaţia genunchiului este masată prin neteziri circulare, superficiale cu vârful degetelor şi cu toată palma. Fricţiunile sunt liniare şi circulare, fiind făcute cu vârful degetelor, cu podul palmei şi cu marginea cubitală. Nu se lovește zona spațiului popliteu, tapotamentul făcându-se doar pe coapsă și gambă.

Regiunea posterioară a coapsei necesită o atenţie deosebită în prima etapă, deoarece acţiunea manevrelor de masaj asupra muşchilor posteriori influneţează pozitiv recuperarea, refacerea muşchilor anteriori. Se începe masajul cu netezirea în brăţară, executând manevre lungi şi lente, combinate cu alunecări scurte dar pătrunzătoare. Fricţiunea se execută cu toată palma, cu rădăcina mâinii, cu pumnul, poate fi combinată cu vibraţiile, acestea executându-se cu o presiune diminuată. Nu se execută manevre de batere şi ciupituri. Se încheie cu neteziri care coboară spre gambă încălzind în acest fel tot membrul inferior.

Nu se aplică tapotament şi ciupituri.

6

Acelea-şi manevre şi procedee de masaj se vor face şi pentru membrul inferior stâng.

Masajul se va incheia cu mişcări pasive de flexie-extensie, abducţie-adducţie, circumducţie a membrelor inferioare.

2. Masajul regiunii obosite.

Când fenomenele acute au dispărut, pe regiunea obosită, se va trece la următorul program, masul feţei anterioare a membrului inferior. Această portiune de masat prezintă unele particularități determinate mai ales de lipsa țesuturilor moi pe creasta și pe fața antero-internă a tibiei.

Poziţia subiectului este în decubit dorsal. Se începe cu mişcări pasive ale piciorului drept (flexie, extensie, abducţie, adducţie, circumducţie), genunchiul este uşor flectat şi cu piciorul în uşoară extensie, pentru a permite relaxarea muşchilor extensori ai piciorului. Se fac neteziri liniare, longitudinale, în cleşte de la degete spre călcâi. Fricţiunile sunt circulare, transversale, executate cu marginea cubitală a mâinii, cu radăcina mâinii.

Netezirea se aplică pe întreaga față anterioară a gambei, dar pe partea antero-externă, alunecările sunt scurte și mai apăsate, pentru a influența mușchii din jgheabul osos, format între tibie și peroneu. Manevrele efectuate sunt: cu podul palmei, cu degetele sau cu nodozitățile acestora (în pieptene). Fricțiunea se aplică în același fel ca și netezirea, mai ales pe partea antero-extemă a gambei, folosind pernițele musculare tenare și hipotenare ale mâinii. Frământatul are o importanță redusă și se aplică pe această regiune cu o singură mână, cu care se cuprinde partea externă și posterioară a gambei.

Masajul genunchiului se execută cu piciorul întins și sprijinit pe toată partea sa posterioară. Manevrele depășesc în sus și în jos regiunea articulară. Se prelucrează pielea, țesutul conjunctiv subcutanat și elementele articulare sau periarticulare accesibile. Netezirea se face cu podul palmei pe genunchi și în imediata sa apropiere, degetele mari alunecă unul după altul în mișcări scurte și dese de pe rotulă spre pulpă, iar apoi de pe rotulă spre gambă. Degetele mari alunecă înconjurând rotula de jos în sus, iar apoi revin pe același traseu de sus în jos, se repetă această mișcare de 6 ori. Fricțiunea se face circular, folosind degetele sau podul palmei, pe partea laterală a genunchiului. Cu podul palmei drepte plasat pe rotulă, se fac mișcări circulare atât cât permite mobilitatea acesteia.

Se începe netezirea coapsei cu toată palma, cu podul palmei, în brățară, executând manevre lungi și lente, combinate cu alunecări scurte dar pătrunzătoare. Fricțiunea se execută cu toată palma, cu rădăcina mâinii, cu pumnul, poate fi combinată cu vibrațiile. Frământatul se poate executa în cerc sau inel, piciorul se apucă cu putere din lateral între palme, iar apoi se presează înspre în jos; în cută se prinde cu ambele mâini o cută de mușchi și piele din interiorul piciorului se ridică și se presează înspre în jos pe femur; în val sau șerpuit, se apucă cu ambele mâini o cută de mușchi și piele din interiorul piciorului și se rulează simultan de sus în jos ca un val. Se face cernut și rulat relaxator. Se încheie cu neteziri care coboară spre gambă încălzind în acest fel tot membrul inferior.

Se continuă cu masajul cu membrul inferior stâng.

Masajul se va incheia cu mişcări pasive de flexie-extensie, abducţie-adducţie, circumducţie a membrelor inferioare.

Progresiv se crește intensitatea manevrelor și procedeelor de masaj.

BIBLIOGRAFIE

1. Ene M., Sava L. Masaj. Refacere, recuperare în activitatea sportivă, Ed. Dunărea de Jos, Galați, 2004.

7

2. Ene M., Sava L. Introducere în kinetologie medicală, Ed. Dunărea de Jos, Galați, 2004.

3. Robănescu N. Reeducarea neuro-motorie, Ed. Medicală, Bucureşti, 2001.

4. Vasicikin V. Masajul de întreţinere, Ed. Rovimed Publishers, 2004.

8