martisor - simbol al primaverii

5/11/2018 Martisor - Simbol Al Primaverii - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/martisor-simbol-al-primaverii 1/4

Referat prezentat în luna februarie 2011 în cadrul Comisiei metodice a învăţătorilor cutema:

Simboluri ale primăverii

Mărţişorul

Citind definiţia din Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, putem afla că mărţişorul este un micobiect de podoabă legat de un fir împletit - roşu cu alb - care se oferă în dar, ca semn al sosirii primăverii, maiales femeilor şi fetelor, în ziua de 1 Martie. Tot DEX-ul ne mai spune că „mărţişor” este denumirea populară alunii martie. Iar „Mărţişor” mai este şi numele unei străzi din Bucuresti pe care se afla casa în care a locuit,scris şi în grădina căreia este înmormântat marele poet Tudor Arghezi. Lucruri pe care, probabil, mulţi dintrenoi le ştiam deja... Dar, oare, de unde vine numele de „mărţişor”? Cine a inventat cuvântul şi ce semnifica lavremea aceea? De ce se poartă mărţişorul?

Mărţişorul (1 martie) reprezintă o sărbătoare tradiţională românească a primăverii, a prospeţimii, a bucuriei, a victoriei binelui împotriva răului. Cu această ocazie femeile primesc mici cadouri, obiectedecorative (mărţişoare), legate cu un şnur alb-roşu, ca simboluri aducătoare de noroc şi bunăstare. Roşul esteconsiderat culoarea primăverii, iar albul culoarea iernii. Se asociază de obicei flori timpurii de primăvară, ceamai reprezentativă fiind ghiocelul.

Mărţişorul (martu la romani) este un obicei specific românesc moştenit de la daci şi romani, inexistentla alte popoare. Numele popular al lunii martie - "mărţişor" este de origine latină (martius). La 1 martie, dupăvechiul calendar roman, este prima zi din an şi se celebra sărbătoarea "Matronalia". În această zi se desfăşurauserbările lui Marte, zeul forţelor naturii, al primăverii şi agriculturii. Fetele şi femeile primeau diferite cadouri.

Pentru strămoşii noştri, anul nou de la 1 martie însemna reînvierea naturii. Mărţişorul, simbol al primăverii, se confecţiona din fire de cânepă sau lână (mai târziu din bumbac), albe şi roşii, care se leagă înformă de 8. De acest şnur se atârnau monede din aur sau argint, dar şi fire de iarbă, muguri sau flori. În zoneleromâneşti străvechi, mamele prindeau copiilor mărţişorul la gât, la mână sau la picior, obiceiul păstrându-se şiastăzi în unele sate. Mărţişorul se poartă toată luna martie.

Îmbinarea culorilor alb şi roşu e tradiţională, purtându-se la nunţi, când se nasc copii, la hainele deînmormântare ale bătrânilor (în Oltenia), cele două culori simbolizând continuitatea vieţii după moarte. Cu albşi roşu se împodobesc primele oi care intră în stână şi primul plug ieşit la arat.

Între 1 şi 9 martie, în "Zilele babelor", primăvara se lupta cu iarna, alungând-o. În cele nouă zile, babaDochia apare torcând pe langă oi, îmbrăcată în nouă cojoace, scuturând în fiecare zi câte unul.

La înmânarea mărţişorului de 1 martie, ritual arhaic la aromâni, copiii vin din locurile însorite de pe

munte până în pragul casei cu brazdele de iarbă şi cu primele flori de corn. Fiecare membru al familiei trecede trei ori pragul peste brazdă, mama iese cu colaci, iar florile se trec din gură în gură, pentru ca oamenii sădevină tari precum lemnul de corn. Floarea de corn se poartă legată împreună cu cele două fire, alb şi roşu,

până la sfârşitul sărbătorilor.În ultima zi a lunii martie, înainte de răsăritul soarelui, are loc ritualul scoaterii mărţişorului şi predării

lui către natură. În localităţile de câmpie mărţişorul se pune pe un pom înflorit sau în crengile vişinilor,cireşilor, prunilor etc. În satele de la munte şi deal, mărţişorul se pune pe cornul sau măceşul înflorit. Cumonedele de la mărţişoare, fetele cumpără caş, pentru ca toata vara să le fie faţa bucuroasă şi albă. Existacredinţa că mărţişorul este ridicat de rândunele şi purtat spre soare, binecuvântând astfel norocul celui care l-a

pus în pom.Tradiţia sărbătorii are o vechime de mii de ani, primele dovezi arheologice datând din vremea geţilor.

Originile obiceiului se găsesc şi în sărbătorile romane în cinstea zeului Marte, zeu al fertilităţii şi al vegetaţieisau în echivalentul acestora din Tracia, sărbătorile în cinstea zeului Marsyas Silen. Femeile dace purtaumonezi sau pietricele asociate cu fire de lână roşii si albe pentru a avea noroc şi un an productiv.

Obiceiuri asemănătoare se pot întâlni în zona Balcanilor, în Bulgaria unde se cheamă Marteniţa(Мартеница), Macedonia, Albania.



Mărţişorul este o traditie românească veche de peste 8000 de ani. Cele mai vechi dovezi ale acesteiSărbători au fost descoperite de arheologi la Schela Cladovei, Mehedinţi. Mărţişorul este format din douăşnururi împletite asemenea ADN-ului. Roşul înseamnă iubirea, iar albul divinitatea. Sărbătoarea Mărţişoruluisimbolizează renaşterea vieţii, reîntoarcerea la viaţă. Există cercetători care cred că e vorba desprereîntoarcerea la viaţă după Potopul Biblic.

Acest străvechi obicei al primăverii este specific poporului român şi îşi are originea în credinţele şi practicile agrare. Sărbătoarea lui are loc în prima zi a lui martie, considerată ca prima lună a primăverii.

La Roma, începutul anului nou se sărbătorea la 1 martie, lună care purta numele zeului Marte,ocrotitor al câmpului şi al turmelor, zeu care personifica renaşterea naturii. La vechii traci aceleaşi atribute leavea zeul Marsyas Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul său fiind legat de glia maternă şi devegetaţie. Lui îi erau consacrate sărbătorile primăverii, ale florilor şi fecundităţii naturii.

În multe săpături arheologice din România s-au găsit mărţişoare cu o vechime mai mare de 8000 deani. Sub forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, ele erau înşirate pe aţă şi se purtau la gât.Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare, era atribuită vieţii, deci femeii. În schimb, culoarea albă, conferităde limpezimea apelor, de albul norilor era specifică înţelepciunii bărbatului. De altfel, şnurul mărţişoruluiexprimă împletirea inseparabilă a celor două principii ca o permanentă mişcare a materiei. El semnificăschimbul de forţe vitale care dau naştere viului, necurmatul ciclu al naturii.

Culorile alb şi roşu au rămas până în zilele noastre ca simbol al sexelor, ele fiind regăsite şi la bradulde nuntă sau înmormântare. Răspândit în toate provinciile ţării, mărţisorul este pomenit pentru prima dată deIordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian relatează că în Moldova şi Bucovina mărţişorul constadintr-o monedă de aur sau de argint legată cu un şnur alb şi roşu la gâtul copiilor. Era credinţa că portulmărţişorului face ca aceştia să aibă noroc. Fetele îl purtau timp de douăsprezece zile la gât, după care-l

prindeau în păr şi-l ţineau astfel până la sosirea berzelor sau până ce înflorea primul pom. După aceea, cuşnurul legau creanga pomului, iar cu banul respectiv îşi cumpărau caş, pentru ca tot anul să le fie faţafrumoasa şi albă. Pornind de la tradiţia de mai sus, Tudor Arghezi face speculaţii asupra istoriculuimărţişorului. Reproduc în forma originală câteva pasaje din volumul „Cu bastonul prin Bucureşti",recunoscute pentru pitorescul lor:

„...La început, atunci când va fi fost acest început, mărţişorul nu era mărţişor şi poate că nici nu se

chema, dar fetele şi nevestele, care ţineau la nevinovăţia obrazului încă înainte de acest început, au băgat deseamă că vântul de primăvară le pătează pielea şi nu era nici un leac. Cărturăresele de pe vremuri, după careau venit cărturarii, făcând "farmece" şi făcând şi de dragoste, au învăţat fetele cu pistrui să-şi încingăgrumazul cu un fir de mătase răsucit. Firul a fost atât de bun încât toate cucoanele din mahala şi centru ieşeauîn martie cu firul la gât.

...Vântul uşurel de martie, care împestriţa pleoapele, nasul şi bărbia, se numea mărţişor şi, ca să fie luatrăul în pripă, şnurul de mătase era pus la zinţii de mart. Dacă mai spunem că firul era şi rosu, înţelegem că elferea şi de vânt, dar şi de deochi.

Un giuvaergiu, ca să-şi vândă firele vindecătoare mai iute, avu ideea să atârne de ele câte o mărturie,care a intrat în preţ. Pe când se plătea firul, bijuteria era gratuită. Regula s-a stricat când bijuteria începu să fievânduta, devenind gratuit firul de mătase..."

Tradiţia mai spune că strămoşii noştri purtau monede găurite, atârnate de un fir împletit - colorat în albşi negru. Bănuţii erau de aur, argint sau metal obişnuit, indicând cât de bogată sau de săracă era persoana careîi purta. Albul însemna revenirea la viaţă a naturii şi căldura verii, în timp ce negrul semnifica frigul iernii.Aceste mărţişoare erau purtate la încheietura mâinii sau prinse în piept cu un ac, iar fetele credeau despre elecă le vor aduce noroc, frumuseţe şi le vor feri de razele arzătoare ale soarelui verii. Când copacii înfloreau,femeile agăţau firul de o ramură. În timp, rolul de talisman sau obiect purtător de noroc al mărţişorului s-atransformat în simbol al iubirii. În acelaşi timp, şi firul negru a devenit roşu.

Tradiţia bănuţului este legată, de asemenea, de legenda Babei Dochia, păstoriţa cu cele şapte cojoace,transformată într-o stâncă. Se spune că Dochia a găsit într-o zi o monedă, a găurit-o, a legat-o de un şnur dinfire de lână - albe şi negre - împletite, purtând-o la gât în semn de noroc.

Despre mărţişor există, însă, multe alte poveşti şi legende. Una dintre ele vorbeşte chiar desprefabricarea mărţişorului, activitate care este „la modă” în zilele noastre, în apropierea zilei de 1 Martie. „A fostodată un om sărac care confecţiona tot felul de lucruri pentru păpuşi: fundiţe, şnuruleţe şi hăinuţe. Apoi levindea în piaţă. Într-o zi, văzând că i s-au terminat materialele, omul a căutat prin casa sărăcăcioasă şi tot ce amai găsit au fost două suluri de aţă albă şi roşie. Neştiind ce să facă din ele, le rupse şi le împleti... Era foartemândru de ceea ce crease. Apoi, făcu un mic tablou de care prinse şnuruleţul. Şi s-a gândit: «Cum să



denumesc acest obiect? A, gata, ştiu! O să-i spun Mărţişor deoarece suntem în luna lui martie şi chiar în primazi. Aceste mărţişoare vor fi dăruite de către bărbaţi femeilor drept cadou!». Şi aşa s-a dus vestea despre omulsărac, cel care a inventat acest simbol al primăverii.”

Dar, dintre toate legendele, poate cea mai interesantă şi mai frumoasă este povestea băiatului celvoinic care s-a luptat cu zmeul, legendă care s-a născut din basmele româneşti şi îşi are originea tot în timpulstrămoşilor nostri - dacii şi romanii:

„Odată, Soarele coborî într-un sat, luând chipul unui băiat. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintreoameni, închizându-l într-o temniţă... Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau,iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu. Dar, într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărâtsă plece să salveze Soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute.Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi a început lupta. Şi s-au

bătut zile întregi, până când zmeul a fost învins. Slăbit de puteri şi rănit, băiatul cel viteaz a eliberat Soarele.Acesta s-a ridicat pe cer, înveselind şi bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii erau fericiţi, dar tânărul n-aapucat să vadă primăvara. Sângele cald i s-a scurs din răni pe zăpadă. Şi, în locul în care zăpada se topea,apăreau flori albe: ghiocei, vestitorii primăverii...

De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul roşu. Ei îi oferă fetelor pe care le iubesc saucelor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ceea ce este frumos, amintind de culoarea sângelui

voinicului. Iar albul simbolizează puritatea şi gingăşia ghiocelului, prima floare a primăverii”.Ca să respectăm tradiţia şi toate legendele, mărţisorul trebuie legat la răsăritul soarelui, în prima zi alunii martie. Se poartă de la 1 Martie până când se arată primele semne ale primăverii, adică până când seaude cucul cântând, până când înfloresc cireşii sau trandafirii, până la venirea berzelor şi a rândunelelor. Şiatunci mărţişorul nu se aruncă, ci se leagă de un trandafir sau de un pom înflorit ca să ne aducă noroc.

Dincolo de obiceiuri, însă, mărţisorul rămâne un simbol al bucuriei de a trăi, al dragostei de viaţă, unsemn prin care noi, oamenii, salutăm venirea primăverii. Mărţişorul este şi va fi întotdeauna simbolul soareluişi al purităţii sufleteşti.

Babele

Zilele babei cuprind un ciclu de 9 zile, începând cu 1 martie şi corespund cu zilele de urcuş ale BabeiDochia cu oile, la munte. Se spune că aşa cum va fi ziua aleasă din Babe (frumoasă, urâtă, întunecată,însorită), aşa va fi firea şi sufletul persoanei în acel an.

Zilele urcuşului, echivalente cu numărul cojoacelor, reprezintă durata ciclului de renovare a timpului,iar moartea Dochiei în ziua de 9 Martie se considera hotar între anotimpul friguros şi cel călduros.După încetarea Zilelor Babei, numite în Transilvania şi Vântoase, încep Moşii numiţi şi Sfinţi sau Samti.Babele sunt considerate rele, iar Moşii sunt buni.

Ţăranii erau foarte atenţi cum va fi vremea în primele trei zile din luna martie deoarece 1 martie era baba plugului, 2 martie era baba de sapă, iar 3 martie era baba de cules. Dacă în aceste zile era ploaie toatămunca agricolă se făcea pe umezeală, iar dacă era soare se făcea pe uscătură.

1 martie: baba de primăvară (baba semănatului);2 martie: baba de vară (baba muncii de vară);3 martie: baba de toamnă (baba culesului).Cum vor fi cele 3 zile, aşa vor fi şi cele trei anotimpuri.

8 martie. Ziua Internaţională a Femeii

Ziua Internaţională a Femeii a fost sărbătorită pentru prima dată pe 8 Martie 1975 de către AdunareaGenerală O.N.U. În această perioadă s-a pus serios problema eliminării discriminării femeii şi asigurarea decondiţii depline de egalitate în viaţa socială. Ca urmare, O.N.U. a proclamat anul 1975 ca An Internaţional al

Femeii, iar 1976-1985 a fost proclamat Deceniul O.N.U. pentru femei.În data de 16 decembrie 1977, O.N.U. a sugerat statelor membre, sa stabilească în funcţie de tradiţiileşi obiceiurile fiecăruia, o zi din an ca Zi O.N.U. pentru drepturile femeii şi pacea internaţională.

Ziua de 8 Martie este ziua feminităţii, a frumuseţii, a dragostei, ziua în care femeia este în centrulatenţiei, este sărbătorită de copii, de soţi, de prieteni. Femeia, fiinţă delicată, sensibilă este cea care dă viaţă şi



poate de aceea, în momentele grele, se dovedeşte mai tare decât bărbatul, iar în viaţa de zi cu zi, nu are voie săobosească nici la serviciu, nici ca mamă, nici ca soţie.

Măcinicii

Potrivit calendarului creştin ortodox , în ziua de 9 martie sunt omagiaţi „cei 40 de Sfinţi Mucenici din

Sevastia”. Legenda spune că, în vremea împăratului Lichinie (Licinius), stăpânea în Sevastia ( Armenia)domnul Agricolaie care avea în slujbă 40 de ostaşi creştini. Voievodul Agricolaie a vrut să îi oblige să renunţela credinţa lor, dar ei nu au fost de acord, fiind, drept urmare, torturaţi amarnic: au intrat dezbrăcaţi într-uniezer care apoi a îngheţat, le-au fost zdrobite picioarele şi, în cele din urmă, au fost arşi pe rug.

Numele celor 40 de martiri ai credinţei creştine au fost: Aetie, Acachie, Aghie, Aglaie, Alexandru,Atanasie, Candid, Chiril, Chirion, Claudie, Domeţian, Domnos, Ecdit, Eutihie, Evnichie, Filoctimon, Flavie,Gaie, Gorgonie, Hudion, Ieraclie, Ilie, Ilian, Ioan, Isihie, Leontie, Lisimah, Meliton, Nicolae, Prisc,Sacherdon, Severian, Sisinie, Smaragd, Teodul, Teofil, Valerie, Valent, Vivian, Xantie.

Mucenicii, numiti şi Măcinici, Sfinţişori, Moşii de Mărţişor, marcau în calendarul tradiţional folcloricînceputul noului an agrar şi erau consideraţi în cultura populară drept spirite ale moşilor şi strămoşilor,existând obiceiul de a li se face de 9 martie pomană. În mod special, pentru această zi se gătesc “mucenicii”,

adică colăcei din aluat dospit în forma cifrei opt sau având asemănarea unei albine, unui om sau porumbel.Deliciul mucenicilor este dat de faptul că sunt unşi cu miere şi tăvăliţi în nucă pisată.Există, în unele zone, şi obiceiul de a se face de 9 martie o turtă mare, numită “Uitata”, având forma

unui om înzestrat cu urechi şi nas, dar lipsit de ochi. Această turtă se dădea de pomană pentru toţi morţii carenu fuseseră pomeniţi deloc vreme de un an în biserică.

Pornirea plugului, un obicei ritual specific zilei de 9 martie, consta în aducerea plugului în interiorulcurţii unui gospodar şi înjugarea boilor la plug. În coarnelor boilor sau pe plug se aninau mucenici pregătiţi

pentru această ocazie încă de la Crăciun, ce urmau a fi îngropaţi în brazdele ogorului sau mâncaţi de cătreoamenişi vite.

În unele regiuni, boii şi plugul erau stropiţi cu apă sfinţită păstrată de la Bobotează sau afumaţi cutămâie, urmând ca gospodarul să mâne boii într-n cerc ritual în jurul casei sau curţii. În alte zone se obişnuia

să se arunce un ou în faţa plugului, iar boii urmau să treacă peste un vătrai cu jăratic sau un topor aşezat în poarta curţii, în acest fel conferindu-se animalelor hărnicie şi putere pentru munca aratului.

Focurile de Măcinici erau aprinse în ogrăzile sau grădinile gospodarilor, fiind întreţinute cu paie vechi, plante uscate, gunoi de grajd şi alte rămăşite semnificând arderea rituală a iernii şi purificarea în vedereaîntâmpinării noului an agrar. Ca o curăţire simbolică, feciorii săreau peste focuri, lăsând ca straiele să le fie

pătrunse de fum.Cele 40 sau 44 de pahare de vin băute în ziua de 9 martie constituie un străvechi ritual de primăvara,

având la bază credinţa că vinul îngurgitat se transformă în sânge, dând putere bărbaţilor pentru întregul an încurs. Picăturile din vinul băut de 9 martie, risipite peste pomi şi vii, aveau darul de a aduce recolte bogate.

Retezatul stupilor din ziua de Mucenici, un obicei având darul de a înmulţi albinele şi mierea din noulan agricol, consta în curăţarea stupilor şi ungerea lor rituală cu sirop de la mucenici şi cu ţuică de drojdie.

Superstiţii de Mucenici

- Cei ce dau de pomană mucenici în ziua de 9 martie vor fi feriţi de boli şi supărări şi vor avea o soartă prielnică tot anul.- Dacă plouă de Mucenici va ploua şi în ziua de Paşte.- Înţeparea pâinii de casă de 40 de ori pentru sănătatea tuturor membrilor familiei.- Vremea din ziua de Mucenici se va repeta timp de 40 de zile consecutive.- Ungerea vitelor cu mujdei de usturoi la care se adaugă oţet, sare şi apă în scopul ocrotirii lor faţă denevăstuici şi şerpi.

- Credinţa că cine nu ţine sărbătoarea de Mucenici va fi bolnav vreme de 40 de zile.- Plantele sădite de femei în grădină înainte de răsăritul soarelui vor rodi de 40 de ori mai mult decât de obicei.- Apa din zăpada de Mucenici era considerată ca un leac eficace pentru durerile de ochi şi de cap.- În unele regiuni, tinerii căutau pe câmp rădăcini de Iarba Mare, vestit ingredient al leacurilor băbeşti şi al

poţiunilor pentru vrăji.

martisor - simbol al primaverii

Documents