timpul · martie 2012 2 agora timpul ovidiu pecican cititorul rom=n specializat a[teapt\ de la

$: TIMPUL · martie 2012 2 Agora TIMPUL OVIDIU PECICAN Cititorul rom=n specializat a[teapt\ de la$
3martie2012

24 pagini

an XII

nr. 156

www.timpul.ro

TIMPULREVIST| DE CULTUR|

Redac]ia [i administra]ia: Str. L\pu[neanu nr. 14, CP 1677, OP 7 - IA{I

„Cei mai sc`rbo[i informatori“Gabriel Andreescu

Democra]ia poli]ieneasc\Dorin Tudoran

Conceptele politice [i istoricitatea lumiiVictor Neuman

Istoria unei viziuni medievaleBogdan Suceav\

Lumea este copia fidel\ a Ideilor noastreHoria P\tra[cu

Num\r ilustrat cu fotografii de Elena Simona Cr\ciun

martie 2012

2 AgoraTTIIMMPPUULL

www.timpul.ro

OVIDIU PECICAN

Cititorul rom=n specializat a[teapt\ de lafilosofia rom=neasc\, dac\ nu sisteme specu-lative, m\car formule ambi]ioase de g`ndire pecont propriu. C`nd vine `ns\ vorba de textelepropriu-zise, el descoper\, `n multe cazuri,exerci]ii academice `n marginea unor clasici aispecula]iei occidentale; corecte, poate, utile `n`n]elegerea acelora, dar nu mai mult dec`t pro-dusele unei birocratiz\ri universitare a cunoa[-terii, f\r\ alonja pe care o presupune g`ndul eli-berat de `n]elegerea canonic\, rigid\, a metodei.

Unul dintre cei care scap\ acestei arond\ri,`n pofida faptului c\, de o via]\, `[i c`[tig\ p`i-nea `n aule populate de studen]i, este IonVartic. Socotit mereu drept critic literar [i ex-pert `n teatru – datorit\ publica]iilor sale citite,`n parte, oarecum `n grab\ [i pentru c\, real-mente, este un `mp\timit de teatru (teza lui,sus]inut\ `n 1988, dar publicat\ `n 1995, este olectur\ novatoare a lui Ibsen, prilej de elabo-rare a unei teorii a dramei [i de reflec]ie asupra„teatrului invizibil“), Vartic a dep\[it relativrepede critica literar\ propriu-zis\, migr`nd penesim]ite [i pe neobservate c\tre filosofia cul-turii [i estetic\; a formelor teatrale, `n parti-cular, dar cu deschideri mai ample c\tre oposibil\ reprezentare a lumii `n oglinda scenei(evolu]ie anun]at\ `nc\ din 1982 de titlul cule-gerii sale de texte Modelul [i oglinda).

Cu Cioran naiv [i sentimental, (ap\rut ini-]ial, `n 2000, tradus `n spaniol\ de FranciscoJavier Marina, sub titlul Cioran ingenuo y sen-timental, Mira Editores, `n 2009, [i reeditat,`ntr-o ter]\ edi]ie, `n 2011, la Ia[i, EdituraPolirom), autorul `[i dezv\luie mai bine anver-gura [i capacitatea de a avansa, pornind de laperforman]ele bine [tiute ale unui eseist [iaforist sibian devenit faimos la Paris, pe caleaunei exegeze caracteristice mai degrab\ tipu-lui de abordare filosofic\. Avantajele autoru-

lui, `ntr-o asemenea `ntreprindere, s`nt de na-tura eviden]ei. Excelen]a scrisului s\u literar,asigurat\ de forma]ia de filolog `mp\timit deliteratur\ [i de laborioasa presta]ie de `ngrijitorde edi]ii (Vasile P`rvan, Emanoil Bucu]a, Do-minic Stanca, Alexandru Sever, I. D. S`rbu,Petru Dumitriu, Alexandru Vona, I. Negoi]es-cu, dar [i Adolfo Bioy Casares, Mihail Bulga-kov, Ramiro de Maeztu, ori clasici precumCaragiale, E. Ionesco), vine, `n cazul exegetu-lui cioranian oportun la `nt`lnirea cu o priviresfredelitoare, maniacal atent\ la detaliul apa-rent insignifiant din care rena[te o lume, darpeste care r\sar [i sensuri noi, revelatoare pen-tru `n]elegerea operei. Acest tip de demers, `naparen]\ caracteristic eseisticii – de calitate –din cultura noastr\, se cuvine a[ezat, pentrumai mult\ acurate]e, `n categoria demersurilorfilosofice din categoria celor ilustrate de AllanJanik [i Stephen Toulmin `n Viena lui Wittgen-stein, de Michael Pollak (Viena 1900. O iden-titate r\nit\), de Carl Schorske (Viena fin-de-siècle) ori de William M. Johnson (SpiritulVienei. O istorie intelectuala si sociala 1848-1938). Aceasta doar `n linia acurate]ei [i exi-gen]ei `n]elegerii unor evolu]ii care trec dedecriptarea biografiei insului de excep]ie c\treperceperea mai consistent\ a ambian]ei idea-tic-culturale `n care acela a evoluat [i surprin-derea unor tendin]e mai ample ale mediilorsociale, politice [i de g`ndire formative pentruunele linii de performan]\ din crea]ia cultural\a unor epoci [i locuri.

Astfel, Cioran fragmentarul, Cioran ratatulcu metod\, Cioran cititorul consumator de bi-blioteci teoretice, Cioran insomniacul [i frivo-lul se dovedesc, prin `nsumare, juxtapunere [icompletare fa]etele unui ins `n care se adun\mai multe condi]ii: cea de filosof suprimat,din care se reveleaz\ resturile sclipitoare aleunei g`ndiri prinse `ntr-o combustie r\mas\mereu secret\ [i evocat\ dup\ consumarea ei,prilej de `n]elegere `n noi profunzimi a profi-lului unei Europe Centrale rom=ne[ti (sibiene,chiar!) interbelice, a unei rom=nit\]i digeratefilosofic [i dezasamblate cu metod\, corosiv,pentru mai buna ei reconstruire `n parametrieuropeni, a unui curent de idei [i de ac]iunecultural\ care continu\ prin Cercul Literar dela Sibiu, dar care se alimenteaz\ secret din si-tu\rile estetice teoretizate de Schiller. Prilejul

se v\de[te excelent pentru resituarea mioritis-mului blagian `nsu[i [i pentru al\turarea oi]eimitice rom=ne[ti `n penumbra lui don Quijote.~n acela[i timp, adeziunea simultan\ la mode-lul lui Iov [i la rolul eternului curtezan donjua-nesc a lui Cioran `i prilejuie[te lui Vartic redi-mensionarea marginalit\]ii rom=ne[ti [i a uneicondi]ii metece exprimate `n peisajul de me-galopolis cultural parizian cu surprinz\toare [ioriginale `ncheieri.

Se poate observa, astfel, cu ce materialeconstruie[te eseistul [i monograful clujeannoile sale racorduri teoretice. Ele `l apropie,cine s-ar fi g`ndit, de Constantin Noica – celdin Povestiri despre om [i din cele {ase mala-dii ale spiritului contemporan, de exemplu –,de N. Steinhardt ale c\rui predici din D\ruind,vei dob`ndi se dovedesc prilej, pentru criticulliterar [i eseistul care era, de a pune la lucru,`ntr-o selec]ie convergent\ [i filosofic (pentruc\ existen]ialist [i metafizic), dar, mai ales,teologic orientat\, un munte de lecturi deplinasimilate… Nici de eseurile pretins frivole [iocazionale ale lui Al. Paleologu nu se situeaz\departe, cu `ncercarea lor de a transporta mici-le detalii ale actualit\]ii c\tre paradigmele mariiculturi [i reperele axiologice ale unei civiliza-

]ii europene profund asimilate. S`ntem, prinurmare, `n prezen]a unui g`nditor al culturiidin descenden]a unei tradi]ii c\rtur\re[ti au-tohtone care include largi respira]ii – mai s`ntde men]ionat aici [i cei doi Vianu, Tudor, dar[i Ion, cu goetheanismul lor programatic –, dar[i a unui spirit afin cu g`nditori europeni dinfamilia lui Ernst Cassirer, Georg Simmel (DieGroßstadt und das Geistesleben), HeinrichZimmer, René Guénon sau E. R. Dodds. Ladrept vorbind, seria numelor care pot fi invo-cate poate continua, g\sind exemple `n toateculturile care, `n secolul trecut, au socotit c\reflec]ia asupra culturii poate `ncepe nu dinsfera abstract\ a ideilor `nalte, ci explor`nd di-verse arealuri factologice `ntr-o anumit\ lu-min\, pentru a pune `n valoare un s`mbure decunoa[tere mai ad`nc [i mai general. Descin-z`nd din aceast\ tradi]ie extrem de bogat\ [i deramificat\, Ion Vartic elaboreaz\ `n proximi-tatea acelor reprezentan]i ai ei (mai recen]i)care, `mpletind interesul pentru detaliulbiografic [i de atelier, `[i recolteaz\ probeledin acest areal faptic, reg\sind, pe baza lorleg\turile secrete – sau numai camuflate – cur\d\cinile pline de seve ale unei filosofii aculturii impregnate de laten]e [i posibilit\]i.

Pretextul Cioran

NOTE INUTILE

BOGDANC|LINESCU

Perioada e pasionant\. Mai s`nt doar c`tevas\pt\m`ni p`n\ la primul tur (22 aprilie) al ale-gerilor preziden]iale [i nici un analist politic nuse `ncumet\ s\ parieze pe un candidat, de[i so-cialistul François Hollande are un avans consi-derabil (`n momentul c`nd v\ scriu acester`nduri): de la patru p`n\ la [ase procente `nprimul tur [i p`n\ la 14 procente diferen]\ `nturul al doilea. O situa]ie f\r\ precedent sub acincea Republic\. {i, totu[i, cine are curajuls\-l dea b\tut pe Sarkozy? Doar sociali[tii... Si-tua]ia e urm\toarea: candidatul socialist e pre-ferat mai ales pentru c\ exist\ un fel de ur\ fa]\de pre[edintele actual. Majoritatea francezilorvor s\-l aleag\ pe candidatul socialist pentru c\nu-l mai suport\ pe Sarkozy! E o situa]ie fra-

gil\, ce se poate inversa. Mai ales c\ acestsentiment vine din faptul c\ cinci ani de pre-[edin]ie au fost pierdu]i. ~n 2007, candidatulSarkozy a f\cut campanie electoral\ pe temarupturii cu trecutul [i a propus reforme ra-dicale, at`t economice c`t [i sociale. ~n final,reformele au fost minime, unele chiar aban-donate `n drum. Fac parte dintre decep]iona]i.Acum cinci ani, pre[edintele beneficia de omajoritate perfect\ (la Camer\, la Senat, `nregiuni...), `[i putea permite s\ fac\ reformedrastice. {i, repet, francezii erau con[tien]i deimportan]a deciziilor ce trebuiau luate. Deunde dezam\girea de ast\zi. ~ns\ Sarkozy nu e`nc\ b\tut. E o un adev\rat animal politic, unexcelent orator, foarte sigur pe el, un politiciance st\p`ne[te foarte bine temele economice.

Adversarul socialist, François Hollande, eun pur produs al tehnocra]iei administrativefranceze. Fost elev la ENA ({coala Na]ional\de Administra]ie), celebra fabric\ de birocra]i,a crescut doar la umbra partidului. Nu a avutnici cea mai mic\ func]ie ministerial\, ceea cee foarte rar pentru un candidat [i `l poate dez-avantaja `n final. E un personaj destul de am-biguu, nu e un Tony Blair, dar nici un FrançoisMitterrand. ~n discursurile lui, pare con[tient

de necesitatea schimb\rilor, ezit\ s\ fac\ pro-misiuni irealiste cum au obiceiul sociali[tii.„Ast\zi nu mai exist\ comuni[ti `n Fran]a“,declar\ Hollande [i reaminte[te ca st`nga laputere a [tiut s\ privatizeze [i s\ deschid\ eco-nomia. ~n acela[i timp, e obligat s\ fac\ nume-re de [arm spre extrema st`ng\ a excitatuluiJean-Luc Mélenchon, un senator reconvertit `ntribun populist cu accente dantoniene. Intere-sant de notat c\ extrema st`ng\ [i extremadreapt\ propun acela[i program economic ce`ncurajeaz\ rolul Statului: na]ionaliz\ri, inter-ven]ia `n economie, `nchiderea frontierelor [icombaterea mondializ\rii. Marine Le Pen, ceconduce Frontul Na]ional, are drept inamiciimigran]ii, `n timp ce pentru Mélenchon, du[-manii s`nt boga]ii. Nu conteaz\ ce `nseamn\ afi bogat, ei s`nt desemna]i ca fiind la origineaproblemelor din Fran]a. Unii comentatoripolitici ezit\ s\ desemneze Frontul Na]ional caun partid de extrem\ dreapt\. Simpatizan]ii luis`nt extrem de bine r\sp`ndi]i `n peisajul socialfrancez, e dificil de marginalizat acest partida[a cum s-a `ncercat (inutil [i contraproductiv)`n anii preceden]i.

~n 2010, ecologi[tii reprezentau `n jur de24% din electorat, o cifr\ f\r\ precedent. As-

t\zi, ei s`nt total absen]i din campanie, candi-data lor e o persoan\ de origine norvegian\(deci cu un accent pronun]at), un model per-fect pentru umori[tii de serviciu. La mijloc (lacentru) se afl\ eternul candidat FrançoisBayrou, care se orienteaz\ dup\ v`ntul politic...Considerat drept un posibil preziden]iabil, oalternativ\ la dreapta [i la st`nga, Bayrou [i-apierdut din credibilitate ]in`nd un discurs echi-voc [i neav`nd un program clar. Deocamdat\,aceast\ perioad\ electoral\ are un aspect pozi-tiv: nu se mai vorbe[te de `nc\lzirea global\ [i(prea) multe p\r]i negative, se oculteaz\ pro-blema cheltuielilor publice [i a func]ionarilor [ise `nmul]esc atacurile (din toate direc]iile)`mpotriva „boga]ilor“, b\ncilor [i a pie]eifinanciare.

Culmea c\ un raport parlamentar – interzispresei – descrie sindicatele franceze ca fiindadev\rate organiza]ii de mafio]i cu sute demilioane de euro fura]i de la Stat, cu mai multeComitete de `ntreprindere ce func]ioneaz\ caorganiza]ia lui Vito Corleone... Bine`n]eles,acest subiect e tabu, e mai u[or s\ dai `n capi-tali[ti [i `n burghezi.

(Paris, martie 2012)

Alegeri `n Fran]a

CAPRICORN

3

martie 2012

AgoraTTIIMMPPUULL

www.timpul.ro

LUCIAN MERISCA

Noii nomazi [i Fran]a luiSarközy de Nagy-Bocsa

Dou\ ]\ri au intrat `n vizorul presei interna-]ionale ̀ n cursul anului 2010 – ̀ n privin]a a dou\puncte foarte delicate ale democra]iei de tipeuropean – p`n\ acum, un model de export `ntoat\ lumea. Este vorba despre libertatea de cir-cula]ie a persoanelor [i discriminarea pe consi-derente etnice – iar cele dou\ ]\ri nu s`nt oare-care, ci Fran]a [i Germania, care au constituit,dup\ cum se [tie, pilonul principal al construc-]iei UE. (De altfel, `n scurt timp, un al treileastat important, Marea Britanie, avea s\ intre `nacest concert clasic al „limitelor toleran]ei“.)

Parlamentul European a cerut atunci, `n2010, suspendarea expulz\rii `n mas\ a rromilorsau ]iganilor (endonim sau exonim) din Fran]a.(Trebuie spus c\ o persoan\ este descris\ princet\]enia sa conform Constitu]iei Franceze – deaceea `n Hexagon se vorbe[te despre „rom=nicer[etori, delincven]i etc.“ – [i nu prin na]ionali-tatea sau etnia sa – cu at`t mai pu]in limba ma-tern\ sau confesiunea persoanei.) Este vorba deFran]a lui Sarkozy. Pre[edintele Fran]ei, se [tie,avea numele din na[tere Sarközy de Nagy-Bocsa,de]in`nd origine maghiar\, francez\, greac\ [ievreiasc\. „Libertatea de circula]ie [i de [ederepoate fi restric]ionata din motive de ordine pu-blic\, siguran]\ public\ sau s\n\tate public\,doar pe baza conduitei personale, [i nu pe bazaunor considera]ii de preven]ie general\ sau aunor prejudec\]i legate de originea etnic\ sauna]ionalitate“ – se sublinia `n Rezolu]ia Parla-mentului European, privind expulz\rile dinFran]a (expulz\ri care, sub o form\ sau alta, aucontinuat, de altfel – `n Fran]a – nu [i `n Italiasau Spania, de pild\, unde propor]ia cet\]enilorrom=ni este mult mai mare). ~n plus, se scrie `nRezolu]ie, „deciziile de expulzare trebuie ana-lizate [i luate de la caz la caz, ]in`nd seama decircumstan]ele personale [i cu asigurarea unorgaran]ii procedurale [i a unor c\i de atac“.

Pe de alt\ parte, la `nceputul expulz\rilor, EricBesson, ministrul francez al Imigra]iei, declaradeschis la Bucure[ti: „Parlamentul European[i-a dep\[it prerogativele, iar noi nu ne vom su-pune unui dictat politic. Nu se pune problema caFran]a s\ suspende repatrierea rromilor.“

La scurt timp ̀ ns\ dup\ aceast\ luare de pozi-]ie, Fran]a a trimis r\spunsul ei la Comisia Euro-pean\ (metaforic, Guvernul UE) – `n afacerearepatrierilor controversate de rromi – pentru agaranta o modificare a legii sale na]ionale, a[acum i s-a cerut. Este vorba de aplicarea deplin\a unei legisla]ii europene din 2004 asupra liber-t\]ii de circula]ie a cet\]enilor `n spa]iul UE.

~ns\, `n lipsa unui angajament precis `n acestsens, cu un calendar legislativ, comisia `ns\rci-nat\ s\ supravegheze respectarea tratatelor euro-pene amenin]a s\ deschid\ o procedur\ de in-fringement contra Parisului, deschiz`nd posibili-tatea unei sesiz\ri a Cur]ii de Justi]ie Europene.

Germania Doamnei Merkel: o ]ar\ f\r\ minorit\]i, dar cu 4 milioane de turci

Pe de alt\ parte, Angela Merkel, prima fe-meie-cancelar din Germania, mazurian\ dup\bunici, admitea, `ntr-un interviu dat `n anul2000, c\ este pe un sfert polonez\. A tr\it `nGermania comunist\ [i a `nv\]at s\ vorbeasc\fluent limba rus\, primind chiar un premiu pen-tru aceasta.

Aspectul la care vrem s\ ne oprim este aser-]iunea doamnei Merkel, larg propagat\ `n me-dia, conform c\reia `ncerc\rile de a construi osocietate multicultural\ `n Germania – au e[uatlamentabil. Multikulti ist to = multiculturalismula murit – o expresie care, venind de la educata[i toleranta (acum) Germanie, `n 2010, a f\cut [iva continua s\ propage valuri. Se va `ntoarceEuropa, pe scara democra]iei, la pluralism? Orivom descoperi pasul ̀ nainte: interculturalismul?Problema este c\ mult-discutata integrare sevede diferit la cele dou\ capete, dinspre majori-tari [i dinspre minoritari. ~n timp ce majoritariiar dori s\-i vad\ pe minoritari eventual doarexecut`ndu-[i cli[eele folclorice, minoritarii(de[i acesta nu este un termen corect politic) arvrea s\ ia decizii, de orice fel, la aceea[i mas\ cumajoritarii.

Dar s\ ne `ntoarcem la Doamna Merkel, carea ad\ugat: „Conceptul multikulti, conform c\-ruia tr\im unul l`ng\ altul [i s`ntem ferici]i dincauza asta, nu func]ioneaz\. Germanii realizea-z\ c\ s`nt ata[a]i de conceptul cre[tin de umani-tate (care a fost totu[i respins din Constitu]iaEuropean\!, n.n.) [i asta ne define[te – spuneaAngela Merkel. Cei care nu accept\ aceste lu-cruri, nu se afl\ `n locul potrivit […]“ Cance-larul german a continuat, accentu`nd faptul c\imigran]ii ar trebui s\ se integreze adopt`nd ([inu adapt`nd, n.n.) cultura [i valorile Germaniei,a[adar „germane“. Trimiterea era la musulmaniidin Germania, ce reprezint\ circa 4,3 milioane(5,4%) din `ntreaga popula]ie a unui stat care nuadmite c\ ar avea minorit\]i. Originea acestoraeste: turc\, pakistanez\, iugoslav\, arab\, irania-n\ sau afgan\, dar [i pur-s`nge german\ (15.000de converti]i la islam). De fapt, `n Germania deast\zi, 10% dintre cet\]eni au o alt\ origine dec`tcea pur german\ – o propor]ie similar\ celei dinRom=nia, ]ar\ care `ns\ a fost `ndemnat\ insis-tent (dac\ mai era nevoie) s\ `[i recunoasc\ mi-norit\]ile.

Exist\ a[adar o problem\ a rromilor ̀ n Fran]a,o problem\ a turcilor `n Germania? Sau vorbimdespre „Problema Sarkozy“ [i „Problema Merkel“?Lucrurile s`nt destul de complicate [i `n plin\ e-volu]ie, fie `n favoarea `nt\ririi statelor na]io-nale, fie `n favoarea acestui proces de fragmen-tare [i difuzie cultural\ (post-modernitatea so-ciet\]ilor) multi-cultural\ sau inter-cultural\. Dealtfel, UE (`n care Parlamentul are un rol demulte ori doar consultativ) a ar\tat mai degrab\dezinteres fa]\ de drepturile colective ale mino-rit\]ilor (na]ionale sau recente), spre deosebirede Consiliul Europei, care a conceput [i `naintatCarta european\ a limbilor regionale sau mino-ritare, adoptat\ de Adunarea Parlamentar\ aConsiliului Europei la 23 ianuarie 1996, – nera-tificat\, spre exemplu, de promotoare istorice aledemocra]iei europene precum Fran]a sau Grecia.

Noi [i aparent paradoxalesperan]e. Dac\ nu po]i ce vrei,atunci vrei ce po]i

~ntre na]ionalism [i multiculturalism estecale lung\, iar etapele principale pe parcurs s`ntcentralismul democratic [i pluralismul de idei.Lucrurile s`nt destul de complicate [i a[a pe B\-tr`nul Continent, care iube[te at`t de mult demo-cra]ia. Unitate `n diversitate, iubirea aproape-lui, chiar dac\ el st\ `n alt ghetou, are alt\ vesti-menta]ie [i alt mod de a se ruga lui Dumnezeusau de a-[i c`[tiga pìnea. Dar c`nd s\r\cia [i tea-ma zilei de mìne bat la u[\, europeanul mediu[i tolerant re-descoper\ valorile primare (nuneap\rat fundamentale): c\ma[a e mai aproapede piele dec`t haina, iar ideile frumoase nu pars\ ]in\ de foame sau s\ alimenteze cu benzin\automobilul personal.

Cu toate acestea, s\ nu uit\m dou\ lucruri.Rromii est-europeni de ast\zi din Fran]a vor fifrancezii de mìne, asimil`nd valorile occiden-tale p`n\ a nu mai accepta ei-`n[i[i apari]ia unornoi imigran]i la u[a bun\st\rii. Turcii de azi dinGermania (patru din cinci copii pre[colariberlinezi s`nt musulmani) vor fi germanii demìne, prin care Germania, cu valorile ei (nuchiar identice, dar p\strate), va ajunge `n secolulurm\tor, chiar [i cu natalitatea ei `n declin.

{i al doilea lucru de adus aminte celor carel-au uitat: Uniunea European\ de ast\zi a fostcreat\ pornind de la consecin]ele celor dou\R\zboaie Mondiale. Cataclisme ale istoriei careau plecat chiar de aici, de pe b\tr`nul continent.Dac\ nu s`ntem `mpreun\, risc\m s\ fim, a[acum am mai fost (de dou\ ori la r`nd!), unul `m-potriva celuilalt! Iar consecin]ele le [tim, le-am`nv\]at (cel pu]in la [coal\). Dac\ nu le-am re]i-nut, le vom repeta, dup\ o nou\ lec]ie ustur\-toare (dac\ mai e nevoie?). Grecia trebuie s\ fie`mpreun\ cu Germania, Olanda trebuie s\ fie`mpreun\ cu Rom=nia.

Nu avem de ales dec`t s\ re-`nv\]\m toleran]af\r\ margini, s\ re-`nv\]\m geografia, tot maimult f\r\ frontiere. {i, a propos de ultimul ter-men – un sfat de la cineva care a avut curiozita-tea de a c\l\tori, de la Cercul Polar la Ecuator [idincolo de el, de la Pacific p`n\ iar la Pacific:c\l\tore[te, `nainte de a emite ideea c\ na]iu-nea ori ]ara ta este cea mai grozav\ ori `ngrozi-toare, `nainte de a fi convins c\ doar religia taeste cea valabil\, ori c\ exist\ un complot evi-dent `mpotriva ta [i a ]\rii tale. A c\l\tori esteca [i cum ai ie[i din cas\ `ntr-o zi [i ai desco-peri c\ exist\ oameni pe strad\. Oameni cu alteg`nduri, `nf\]i[\ri [i interese dec`t tine, dar cucare te po]i `n]elege. ~n limba democra]iei sau,dac\ vi se pare prea preten]ios [i pro-occiden-tal, `n limba umanit\]ii din noi.

Multiculturalism vs.Interculturalism? Pa[ii m\run]isau pic\tura chinezeasca?

Multiculturalismul a e[uat, dup\ cum se ex-prima doamna Merkel, interculturalismul are unviitor, sus]in mul]i al]ii. Acolo unde oamenii tr\-iesc `n cartiere separate, `n lumi separate de tipmultikulti, se pot `nt`mpla conflicte interetnicede genul celui petrecut `n 1990 la T`rgu Mure[(Marosvásárhely), `n timp ce `n Timi[oara inter-cultural\ (`n graiul b\n\]ean Cimi[oara, `ngerman\ Temeschwar, alternativ Temeschburgsau Temeswar, `n maghiar\ Temesvár, `n s`rb\

/Temišvar, `n limba bulgarilorb\n\]eni Timišvár) decembrie 1989 i-a adus peacelea[i baricade, sau de aceea[i parte abaricadei, `mpreun\, pe rom=ni, maghiari,]igani, s`rbi, germani (am enumerat victimele,a[a cum s`nt ele notate la Muzeul Revolu]iei din1989, Timi[oara – [i poate cele mai multevictime au fost `n r`ndul rromilor). Au fost pur [isimplu timi[oreni, dar [i moldoveni sau oltenistabili]i ori trec`nd pe acolo, oameni care `[icuno[teau vecinii, erau prieteni cu ei [i [tiaum\car cum s\-i salute sau s\ le spun\ mul]umesc`n limba lor!1

Ne `ntoarcem acum la acela[i an 2010, `ncare, la Biblioteca Central\ Universitar\ „MihaiEminescu“ din Ia[i, avea loc un seminar in-terna]ional sub titulatura: „Multiculturalitate vs.interculturalitate `n Rom=nia [i `n Europa deSud-Est“.

Unul dintre invita]i a fost Istvan Horvath,Pre[edintele Institutului pentru Studierea Pro-blemelor Minorit\]ilor Na]ionale (Cluj-Napoca/Kolozsvár), care s-a referit [i la pozi]ia defec-tuoas\ a Fran]ei vis-à-vis de imigran]ii nomazi.Am re]inut c\ dl. Horvath, etnic maghiar desi-

gur, este mul]umit de politica statului rom=nprivind minorit\]ile, dar vorbe[te pe plan na]io-nal [i european, de continuarea politicii „pa[ilorm\run]i“ – [i aici nu ne referim numai la ches-tiunile oficiale, ci la schimbarea percep]iei omu-lui de pe strad\ `n aceast\ privin]\.

Doamna Anneli Ute Gabanyi – cercet\torpolitic, fost analist principal asociat al Departa-mentului pentru Extinderea UE din cadrul Insti-tutului German pentru Probleme Interna]ionale[i de Securitate Stiftung Wissenschaft undPolitik, Berlin – a fost de asemenea invitat\. Deorigine etnic\ german\, de cet\]enie dubl\: ro-m=n\ [i german\, doamna Gabanyi a afirmat c\,at`t `n Rom=nia c`t [i `n Germania, minoritariitrebuie s\ `nve]e limba statului [i s\ se integrezesocial [i cultural, concomitent cu prezervareaidentit\]ii lor etnice.

Discut`nd `n final off the record cu VasileIonescu, un guru sau leader spiritual al rromilor,oficial Director executiv al Institutului Mediapentru Diversitate, prezent [i el la manifestareaacademic\ de la Ia[i, am ajuns la o concluziesimpl\, à propos de temerile francezilor, alegermanilor ori chiar ale rom=nilor. De fapt, nuse va ̀ nt`mpla ceea ce majoritarii sau minoritarii`[i doresc s\ se `nt`mple (ori le e team\…), ciconform Legisla]iei Europene exact ceea ce se`nt`mpl\ deja!

„[…] Dac\ te duci `n metroul parizian, vezicare va fi Europa de mìne; afirma `ntr-uninterviu Neagu Djuvara, care circul\ [i subform\ de folclor de internet.

~ncetul cu `ncetul, vom deveni cu to]ii mino-ritari“ continu\ istoricul, – dar acest lucru nutrebuie s\ ne scandalizeze, adaug eu. Europa demìne va apar]ine, din motive demografice [idemocratice, dar [i din necesitate de supravie-]uire economic\, celor pe care ì consider\macum minoritari, precum [i noilor minoritari,care s`ntem noi cei de acum. […] A[a s`nt legile,a[a este democra]ia european\ [i vom merge`nainte, p`n\ la ultimele consecin]e. Ce `nseam-n\ „a da `napoi“ `n materie de democra]ie?: AlDoilea R\zboi Mondial ne-a dat r\spunsul.

~n final, referindu-se la expulzarea rom=ni-lor/ rromilor din Fran]a (v\ aduc aminte, Consti-tu]ia Francez\ ia `n considerare doar cet\]enia,nu etnia), istoricul arom=n-rom=n-francez, carea locuit 23 de ani ̀ n Niger, Africa, afirm\: „Ceeace s-a `nt`mplat `n Fran]a este un gest ni]el de-magogic al lui Sarkozy [i care nu va avea viitor.E o problem\ european\ care se va rezolva cutimpul (problema rroma, n.n.).“

Proiec]ii ale cercet\rilor occidentale, dar [iasiatice, prev\d c\ popula]ia musulman\ dinEuropa se va dubla p`n\ `n 2020. ~n 2005 spreexemplu, 85% din cre[terea total\ a popula]ieidin UE s-a datorat imigra]iei. Rata de na[teri larom=ni sau la germani este net inferioar\ actual-mente altor grupuri etnice. Esther Ben prezicec\, ̀ n 2050, unul din 5 europeni va fi musulman.

Ceea ce nu iau `n calcul aceste „cucuvele depaz\“ (s\ spunem), este c\ arabii din Germaniasau rromii din Rom=nia ori Fran]a vor tinde spreo via]\ mai tihnit\, precum a vecinilor lor [iatunci rata na[terilor va sc\dea [i la ei, apro-piindu-se de o medie na]ional\. Iar turcii de ieridin Germania s-ar putea s\ devin\ na]ionali[tiigermani de mìne – opun`ndu-se unui nou flux,continuu, de imigrare turc\ – pentru c\ [i-arsim]i amenin]at\ propria pozi]ie economic\.

Oricum, salvarea UE de valul continuu/inconturnabil al imigra]iei legale [i ilegale poateveni dintr-o direc]ie nea[teptat\: criza economi-c\ prelungit\ ar putea face Europa mai pu]inatractiv\ dec`t Asia.

1Realiz`nd, din 1997, o emisiune dedicat\ minorit\]ilor,]in minte c\ am ajuns la Timi[oara, la Consiliul Municipal,unde, ̀ ntreb`ndu-l pe un consilier maghiar despre minorit\-]ile din Timi[oara, mi-a r\spuns foarte senin: „A, dar noi neocup\m de minorit\]i: am organizat serate `n care s\ se`nt`lneasc\ [i s\ petreac\ `ntre ei, oltenii sau moldoveniicare locuiesc la noi…“(!)

Libertatea de circula]ie a persoanelor[i discriminarea pe considerente etnice

Minorit\]ile [i viitorul Europei

AgoraTTIIMMPPUULL4

martie 2012 www.timpul.ro

GABRIELANDREESCU

M-a frapat serialul dlui Neculai ConstantinMunteanu ap\rut `n Revista 22 [i titlul s\u,„Top 5: Cei mai sc`rbo[i informatori“1. Toat\aprecierea pentru documentarea din careafl\m despre urm\rirea, de c\tre Alex MihaiStoenescu, a unui „individ care fotografia co-zile la diferite magazine“, despre alertarea mi-li]ianului „din col]“ [i prinderea indisciplina-tului. Personaje [i ac]iuni revolt\toare. Amsim]it totu[i nevoia s\ meditez asupra ideii`ns\[i a unui top al sc`rbo[iei c`nd l-am desco-perit pe Nicolae Balot\ a[ezat al\turi de Eve-rac [i Stoenescu. S\ tratezi un om a c\rui via]\complex\ [i drame merit\ compasiunea, `nasemenea termeni, cere solide argumente. Or,tocmai `n cazul dlui Balot\, acestea arat\ foar-te sub]iri. Situarea c\rturarului pe lista infa-mant\ ar fi fost motivat\ prin rolul de trimisspecial al Securit\]ii `n exil [i de postura unuia„dintre cei mai pre]io[i informatori“ `n opera-]iunile „Meli]a“ [i „Eterul“. N. C. Munteanu`[i sprijin\ teza pe dou\ dosare consultate dedomnia sa, unul provenit de la SIE, [i pe in-forma]ii devenite publice din cercet\ri,analize, c\r]i etc. ~ntre ultimele, principalulreper pare Mihai Pelin [i volumul lui plin detoxine Opera]iunile Meli]a [i Eterul. IstoriaEuropei libere prin documente de Securitate.

Datele cu care lucreaz\ N. C. Munteanu –ca [i al]i comentatori de altfel – s`nt incorecte.~n Arhiva CNSAS, opera]iunile `mpotriva Eu-ropei Libere s`nt acoperite nu de 55 de volu-me, cum se afirm\, ci de 58 de volume pentru„Eterul“ (dintre care ultimele trei declasifica-te de SRI `n 2010!), dou\ role SIE [i 7 volumepentru „Meli]a“. Nu am identificat `n listelede consultare nici un cercet\tor care s\ fi cititdosarele `n totalitate – nici m\car cea maimare parte a lor. Excep]ia o fi fost MihaiPelin, care le-a parcurs la sf`r[itul anilor ’90 `narhivele SRI [i SIE. Doar c\ volumul publicatde Pelin `n 1999 [i apoi `n varianta din 2006interpreteaz\ [i deformeaz\ pe m\sura bio-grafiei sale.

Ce spun dosarele despre ceimai „destoinici“ informatori?

Nu exist\ `n nomenclatorul fostei institu]iistatutul de „trimis special al Securit\]ii `nexil“. Prin ce s-ar distinge Nicolae Balot\ deal]i informatori? ~n dosarele de tem\ g\simperiodic liste cu sursele considerate a aveaposibilit\]i de informare „pe l`ng\ angaja]ii [icolaboratorii posturilor de radio reac]ionare.“Pentru oricine dore[te s\ fac\ topuri, acesteaofer\ o informa]ie de baz\, anume listele in-formatorilor pe care s-a bazat Securitatea de-alungul anilor. Frecven]a notelor („destoinicia“`n limbajul dlui Munteanu) este mai greu destabilit, c\ci dela]iunile aflate `n dosareleopera]iunilor „Meli]a“ [i „Eterul“ reprezint\doar o parte din mul]imea celor care s-au `m-pr\[tiat prin dosarele de urm\rire informativ\.

Anexa 2 a Planului de m\suri din 16 martie1989 privind re]eaua disponibil\ `n trimestrulI al anului 1989 `i `nregistreaz\ pe informato-rii [i persoanele de sprijin cu nume de cod„Tudor“, „Banu“, „Paul“, „Vova“, „Corne-lia“. „Bogdan“, „Sandu“, „Radu“, „Mike“,„Ema“, „Diana“, „Coca“, „Ionescu“, „Petre“,„Bebe“, „Sandu“, „Horia“, „Mircea“, iar casurse PCR, pe „Viorica“, „Reta“, „Horia“,„Dora“. ~n anul 1989, „Some[an“ nu apareprintre asisten]ii Securit\]ii.

Programul de m\suri care acoper\ perioada1 ianuarie-3 noiembrie 1986 sus]ine c\ p`n\ `n1986 au efectuat deplas\ri `n Occident, cusarcini specifice, un num\r de 12 surse, va-loarea informa]iilor aduse fiind „incontesta-bil\“. Numele conspirative ale surselor s`nt„Popa“, „{tefan“, „Stan Ion“, „Lauren]iu“,„Toma“, Andrei“, „Franklin“, Corina“,„Vica“, „T\nase“, „Ionescu“ [i „Traian“. Niciaici nu e inclus „Some[an“. Adresa din 24iunie 1985 indic\ 32 de informatori, prealung\ pentru a fi `n[irat\ aici. Lipse[te din nou„Some[an“. El nu apare nici `n lista din 18februarie 1985 a Direc]iei Securit\]ii Statuluiprivind situa]ia operativ\ a opera]iunii „Ete-rul“, care sintetiza sursele selec]ionate la aceadat\, 33 de informatori dirija]i cu sarcini pel`ng\ angaja]ii sau colaboratorii posturilor deradio str\ine. Numele de cod al dlui Balot\lipse[te. Documentele din perioada 1985-1989 sus]in c\ lista celor mai destoinici infor-matori i-ar cuprinde pe „Ionescu“, „Popa“,„Diana“, „Lauren]iu“, „Radu“, „T. Costic\“,„Sandu“ [.a. Pe unii `i [tim: „Lauren]iu“ estenumele de cod al lui Constantin B\l\ceanu-Stolnici. Pe al]ii i-am putea afla. Informatorul„Ionescu“ a fost operator [ef de imagine `ncadrul contractului pentru realizarea filmuluiGurad Hans [i a lucrat `n RFG, `ntre 26februarie [i 20 martie 1983. N-ar fi mult dec\utat. Unii s`nt deconspira]i chiar de ofi]erulde leg\tur\. Astfel, comentariul de la nota din30 martie 1987 dezv\luie c\ `n spatele nume-lui conspirativ „Sandu“ se afl\ cunoscutul aca-demician Marius Sala, persoan\ de sprijin pen-tru a c\rui utilizare Securitatea ob]inuse apro-barea primului secretar al Sectorului 1 PCR.

Nicolae Balot\ a fostinformator… unul marginal

C\ Nicolae Balot\ alias „Some[an“ a fostinformator este sigur, rezult\ [i din dosareleopera]iunilor „Meli]a“ [i „Eterul“. Ultimul an`n care am identificat referiri `n ce-l prive[teeste 1984, c`nd apare ca surs\ al\turi de„Oana“ [i „Mihu“ din leg\tura Serviciului 5,av`nd contacte cu Mihai Cism\rescu.

{i `n 1983 g\sim urme ale activit\]ii dluiBalot\. Dou\ dintre cele trei note identificateca fiind date de „Some[an“ locotenentului co-

lonel Viorel Achim, privesc discu]iile lui Ni-colae Stroescu-St`ni[oara cu Monica Lovines-cu, respectiv, cu Ivan Dene[. Autorul notelord\ informa]ii, comunic\, nu face comentarii.Reproduce [i cuvintele convenabile ale celorpe care-i ascult\, [i pe cele negative. Din do-cumentele consultate, nu rezult\ c\ informa-torul „Some[an“ ar fi protejat postul de radio[i pe angaja]ii s\i. Dar nu apare absolut nimiccare s\ sus]in\ imaginea oferit\ publicului dedl Munteanu [i al]i comentatori asupra cazu-lui, a unui informator activ, destoinic, care-[idesf\[oar\ cu entuziasm angajamentul. Acesteadjective se dovedesc gratuite.

„Some[an“ apare `ntre sursele Direc]iei Idin anul 1982, a[ezat `ntre informatorii cu po-sibilit\]i pe l`ng\ angaja]ii [i colaboratoriiposturilor de radio str\ine, care urmau s\ sedeplaseze `n exterior. Mai apar l`ng\ numelelui de cod „T\nase“, „Dan“, „Alexandru“,„Bogdan“, „C`mpeanu“ [i „Costache.“ ~lreg\sim `ntr-o anex\ nedatat\, se pare tot din1982, privind 23 de surse.2

Al\turi de angajamentul luat la ie[irea din`nchisoare, urmele din dosarul „Eterul“ dove-desc folosirea lui Nicolae Balot\ ca informatorp`n\ spre mijlocul anilor ’80. Arhiva CNSASsus]ine imaginea unei surse a Securit\]ii be-nign\ [i marginal\, contrarie a ceea ce sus]inacuzatorii. Transformarea lui Nicolae Balot\`ntr-un slujba[ odios al Securit\]ii nu se legiti-meaz\ `n raport cu sursele existente. E un fapts\ asumi o antipatie vie („polite]ea unduitoa-re, excesiv\“ a c\rturarului care se „lichefia,se scurgea“, cum „`[i aminte[te“ N. C. Mun-teanu), altceva este s\ ]i-o sus]ii declar`nd c\ai avut acces la probele „excesului de zel stu-pefiant“ al informatorului Nicolae Balot\.

Cercet\torul care face un top al r\ilor arecu siguran]\ o responsabilitate mai mare dec`tunul care a ales un top al bunilor. I se cere s\fie mai sigur [i mai precis, coerent [i consec-vent, datorit\ consecin]elor. De ce l-a preferatdl Munteanu, `n topul s\u, pe Nicolae Balot\[i nu pe Alexandru Paleologu? Cei doi au fostpu[i unul l`ng\ altul, de c`teva ori, chiar deofi]erii de securitate. Raportul coloneluluiGeorgescu Ioan din 22 martie 1980 se refer\la Nicolae Balot\ pentru a informa c\ este `naten]ia Direc]iei I [i „are multiple rela]ii `nstr\in\tate.“ Trimiterea la Alexandru Paleolo-

gu este semnificativ mai ampl\: „Criticul […]este informatorul organelor noastre. […] ~nc\din timpul deten]iei a fost atras la colaborarecu organele de securitate. A fost plecat `nstr\in\tate, iar `n urma instructajului f\cut la`napoiere a furnizat materiale informative decalitate, exercit`nd `n acela[i timp o ac]iune detemperare a unor elemente din str\in\tate.[…] ~n ce prive[te rela]ia sa cu Noël Bernard,directorul postului de radio Europa Liber\,men]ion\m c\ `l cunoa[te din 1968, cu ocaziaunei c\l\torii `n occident [sic!]. At`t despreprima c`t [i despre a doua lor `nt`lnire dinprim\vara anului 1979, a furnizat materialinformativ. […]“

~n cazul lui Alexandru Paleologu, docu-mentele `nregistreaz\ livrarea unor date carear fi trebuit evitate. Nota lui „Alexandru“ din15 mai 1979 se refer\ la dialogul dintre NoëlBernard [i Monica Lovinescu. Ultima sunasetocmai c`nd Paleologu se afla de fa]\. ~n dis-cu]ie s-a vorbit despre interven]ia la EuropaLiber\ a unor „anume Bra[oveanu [i un pastorBaptist Paul Niculescu“, iar asemeneainforma]ii sensibile au ajuns `n laboratoareleSecurit\]ii.

La 11 iunie 1984, Alexandru Paleologusemna cu numele de cod „Alexandrescu“ onot\ tot cu poten]iale consecin]e d\un\toare:„Omul care i-a instigat pe ace[ti refugia]i dinRom=nia a fost croitorul Oprescu, care pu]inmai `nainte de acest moment critic, se l\uda c\`n ]ar\ a avut bani nu glum\. […] Are `n ]ar\un b\iat pe care vrea s\-l aduc\ `n str\in\tate,`ns\ pentru moment nu poate. Un alt sus]in\-tor al propagandei du[m\noase, pentru regi-mul din ]ar\, este Mircea Labin, component alfilarmonicii mici din München, care `mpreun\cu Oprescu, au devenit agresivi `n timpul dis-cu]iei avute `n curtea bisericii“ etc. Livrat Se-curit\]ii, pasajul conducea `n mod firesc lacompromiterea situa]iei fiului lui Oprescu [i acererilor sale de plecare `n str\in\tate. ~ntr-olist\ onest\ a responsabilit\]ii informatorilor,Alexandru Paleologu ar ocupa un rang incom-parabil superior celui desemnat de N. C.Munteanu lui Nicolae Balot\.

Primul criteriu: notele informative

Frecven]a notelor date la Securitate con-teaz\, dar nimic nu are valoarea notelor infor-mative ca atare. Ele arat\ dac\ leg\tura cuofi]erii a fost una impus\ [i „neonorat\“ oriexprima `ntr-adev\r tic\lo[ia pe care o suge-reaz\ cu ton ap\sat [i motivat N. C. Munteanu.Iat\ un document relevant pentru astfel dec\ut\ri: sursa „Marcu“ declar\ despre MirceaVasiliu, redactor al Europei Libere, c\ „De]inela domiciliu un pistol. A afirmat c\ dac\ aravea o situa]ie favorabil\, «l-ar `mpu[ca pe[eful statului rom=n». Regret\ c\ nu a pututrealiza acest fapt cu ocazia vizit\rii de c\tre[eful statului roman a unui muzeu din Madrid,c`nd a fost `n apropierea lui […].“3

O satisfac]ie a dela]iunii [ocant\ a fost do-cumentat\ `n cazul lui Ion Caraion, alias,„Artur“. Volumul „Cazul Artur“ [i exilul ro-m=nesc. Ion Caraion `n documente din ArhivaCNSAS, editat de Institutul Na]ional pentruMemoria Exilului Rom=nesc face o demon-stra]ie de necontestat `n acest sens. Cele maimulte dintre declara]iile scandaloase se afl\r\sp`ndite `ns\ aleatoriu prin dosare. Am folo-sit la un moment dat, ca motto, urm\toareadeclara]ie, at`t mi s-a p\rut de relevant\, ur`t-spectaculoas\: „Accept `n continuare cu pl\-cere rolul care mi s-a dat [i v\ stau la dispozi-]ie [i `n alte probleme put`nd fi siguri de dis-cre]ia [i abilitatea mea. (Informatorul) Judex.“

Poate e mai logic s\ oper\m cu tipologii,nu cu ierarhii. Interesant\ pentru un explora-tor al opera]iunii „Eterul“ este folosirea uneifemei `n ac]iunile de ripost\ [i contra-propa-gand\ „antirom=ne[ti desf\[urate de c\tre

„Cei mai sc`rbo[i informatori“

5Agora TTIIMMPPUULL

martie 2012www.timpul.ro

oficiile reac]ionare din Occident“. ~n martie1989, `n acest scop „a fost angrenat\ numitaBerdan Lauren]ia […] care avea aprobareade emigrare la rude din Grecia `ns\ nu i s-aacordat viza de intrare `n aceast\ ]ar\. BerdanLauren]ia a fost determinat\ s\ se adreseze `nscris postului de radio Europa Liber\, `ntrealtele preciz`nd c\ aceast\ oficin\reac]ionar\, c`t [i altele, instig\ cet\]enirom=ni la emigrare, se erijeaz\ `n a[a-zi[i«ap\r\tori ai drepturilor omului dinRom=nia» `ns\, `n realitate, nu `[i respect\angajamentul [i promisiunile. Aceast\scrisoare de ripost\ a fost difuzat\ pe postulde radio Europa Liber\ `n ziua de 11 martie1989.“4

Ar fi de ad\ugat un alt aspect, dintre mul-tele pe care le ofer\ experien]a cercet\rii do-sarelor: `n materia tic\lo[iei, mult mai bogateau fost dela]iunile anonime. ~n ArhivaCNSAS nu au intrat documentele aflate labirourile de personal ale vechilor institu]ii,unde anonimele excelau. Din `nt`mplare, unastfel de material a ajuns [i `n dosarul „Ete-rul“. Voi reproduce `n `ntregime urm\toareasesizare a celui semnat „Anonimus“:

„~n completarea celor 2 sesiz\ri ce vile-am trimis anterior `n leg\tur\ cu cazul dneiGraziella Stoichi]\-Ghica, care a depus la`nceputul lunii martie 1988 cerere de plecare`n RFG [i Fran]a, ca membr\ a Uniunii Ar-ti[tilor Plastici, pentru a[a-zisa «documenta-re artistic\» (cu inten]ia evident\ de a folosiacest prilej pentru a nu se mai `ntoarce `n]ar\) ]inem de datoria noastr\ a mai ad\ugaunele informa]ii ce le consider\m ca edifi-catoare pentru dvs:

Dna Graziella Ghica este fiica generaluluiDumitru Gheorghiu din fosta armat\ regal\,care ocupa func]ia de subsecretar de stat laMinisterul Aprovizion\rii `n guvernul reac-]ionar al generalului R\descu; Cooptareadnei Graziella Stoichi]\-Ghica ca membr\ aUAP nu s-a datorat talentului ei, de altfel cutotul minor, ci `n exclusivitate faptului c\so]ul ei e profesor universitar. Radu Stoichi]\era membru de partid din ilegalitate. […];Dna Stoichi]\ este `n permanen]\ `n leg\tur\cu cei doi nepo]i direc]i ai ei, Victor Stoichi]\[i Alexandru Stoichi]\, cu al c\ror sprijinsper\ sa-[i realizeze planul ce-l urm\re[te.Ace[ti nepo]i s`nt transfugi cu statut de refu-gia]i politici. Ei s`nt membri activi ai a[a-zi-sei intelectualit\]i rom=ne din exil. S-au ma-nifestat `n nenum\rate r`nduri la postul deradio Europa Liber\, au isc\lit manifestul deprotest al scriitorilor din exil `n leg\tur\ curecentele evenimente de la Bra[ov etc. […]“

Asemenea mostre motiveaz\ necesitateade a ar\ta mai mult\ grij\ atunci c`nd g`ndimresponsabilit\]ile pentru represiunea supor-tat\ de popula]ie sub regimul comunist. Co-laborarea a fost divers\ [i s-a manifestat `ncondi]ii variate. ~n acest sens, a[ observa `nfinal c\ indignarea spontan\ pe care o sim]imcitind despre implicarea lui Alex Mihai Stoe-nescu `ntr-o opera]ie de prindere a fotogra-fului interesat de cozi face s\ se piard\ dinvedere actorii centrali. P`n\ la urm\, Securi-tatea este cea care a luat m\surile represive.Emo]ia ne poate face s\ trecem [i peste roluljucat de mili]ian, angajatul unei institu]ii alc\rei rol `n h\ituirea oamenilor a fost esen-]ial. Tema Mili]iei [i a slujba[ilor s\i a disp\-rut `n cea]a scandalurilor despre informatorimalefici, despre ale c\ror infamii afl\m maimult din zvonistic\, dec`t din documenteverificabile.

1 Neculai Constantin Munteanu, „Top 5: Cei maisc`rbo[i informatori – Nicolae Balot\ (IV)“, `n: Revista22, 25 octombrie 2011.

2 Mihai Pelin invoc\ documente ce-l includ pe„Some[an“ [i `n listele din anul 1980.

3 Nota lui „Marcu Ion“ a fost predat\ cpt. T`rziu V.,f\r\ dat\, dar din con]inut rezult\ prima parte a anului1985.

4 Peste c`teva luni, dna Berdan s-a dus din proprieini]iativ\ la Securitate pentru a livra pe autorul unei fi-]uici cu nume [i num\r de telefon, pus\ sub u[\ cu invi-ta]ia de a i se da o m`n\ de ajutor. A participat la prin-derea lui.

DORIN TUDORAN

Cei opt ani (2002-2010) `n care ÁlvaroUribe Vélez a fost pre[edintele Columbiei s`ntconsidera]i de mul]i anali[ti politici drept operioad\ benefic\ pentru o ]ar\ tocat\, deceniila r`nd, de r\zboaie interne, hegemonia carte-lurilor de droguri [i tensiunea continu\ exercit\de forma]iuni de gheril\ precum FARC(Fuerzas Armades Revolucionarias de Colom-bia) sau ELN (Ejército de Liberación Nacio-nal), am`ndou\ grup\ri teroriste de sorgintemarxist\.

~n ultimii doi ani, prestigiul administra]ieiUribe, care a adus Columbiei stabilitate, peri-oade de pace greu de imaginat c`ndva, progreseconomic [i investi]ii de capital str\in, se cla-tin\. Apar din ce `n ce mai multe dovezi c\Álvaro Uribe s-a folosit intens de serviciile se-crete nu doar ca o p`rghie `mpotriva terorismu-lui [i hegemoniei cartelurilor de droguri. S-afolosit de ele [i `mpotriva tuturor adversarilorpolitici – reali sau imaginari; de la oameni po-litici la jurnali[ti independen]i, de la judec\torila casnice cu un c`rd de copii.

Pe Hollman Morris, cunoscut jurnalistcolumbian, realizator al unui incitant programindependent de televiziune, Contravía, `l mai`nt`lnisem de dou\ ori `n Washington, darniciodat\ discursul s\u nu mi s-a p\rut mai ar-ticulat [i mai sever dec`t `n ziua de 9 februarie.

~n prezent, bursier Reagan-Fascell al Fun-da]iei Na]ionale pentru Democra]ie (NationalEndowment for Democracy, NED), Morris asus]inut o prezentare al c\rei titlu ar putea suna[i a[a Intercept`nd Democra]ia: Serviciile deInforma]ii Columbiene vs Libert\]ile Civile(Intercepting Democracy: Colombia’s Intelli-gence Service vs Civil Liberties).

Este vorba de activit\]ile temutului DAS(Departamento Administrativo de Seguridad),`nfiin]at pentru a juca rolul principal `n apli-carea legilor privind chestiuni de securitate na-]ional\. El a fost `mpins s\ devin\ o[tire de in-timidare [i reprimare a celor ce nu `mp\rt\[eaunici ideile, nici programul de guvernare alpre[edintelui Uribe.

De la „derapaje“ la activit\]i criminale, dru-mul a fost foarte scurt: carteluri de droguri auangajat agen]i DAS nu doar spre a le ]ine la cu-rent cu opera]iuni g`ndite de guvern `mpotrivaactivit\]ilor lor criminale, ci [i spre a intimida,tortura ori a face s\ dispar\ concuren]i de pepia]a stupefiantelor. Un singur detectiv era pl\-tit 1,5 milioane de pesos (aproximativ 630.000euro) pentru a intercepta convorbiri telefonice.

Documentele prezentate de Morris provin dinbiroul ministrului Justi]iei. Privindu-le, unul camine, posesor al unui dosar de Securitate deaproape zece mii de pagini, recunoa[te fiecarearticula]ie a mecanismelor intimid\rii [i terorii.Pentru cineva care nu a trecut printr-o experien]\de acest fel [i are doar o vag\ idee despre ce`nseamn\ o asemenea ma[in\rie infernal\, ase-menea documente par de pe alt\ planet\.

F\r\ s\ nege nimic din meritele pre[edinte-lui Uribe, Morris pune, `n numele tuturor victi-melor DAS [i a celor ce cred `n inviolabilitateadrepturilor omului, `ntreb\ri nu tocmai simple:poate un progres economic de net\g\duit s\justifice folosirea unui arsenal murdar `mpotri-va libert\]ilor civile? Poate o stabilitate ob]inut\[i prin mijloace de acest fel s\ fie durabil\?

Cei care continu\ s\-l pre]uiasc\ pe ÁlvaroUribe, m\ num\r printre ei, s`nt pu[i `n fa]aunor imense dificult\]i de ordin moral. „Dardac\ Uribe nu a [tiut ce fac cei din DAS?“, se`ntreb\ unii. Documentele s`nt neiert\toare -

{eful DAS raporta direct la pre[edinte, infor-ma]iile pe care acesta din urm\ le primea cu-prindeau detalii clare `n leg\tur\ cu toate ac-]iunile `ntreprinse.

De la [antaj politic la planuri de r\pire a co-piilor, de la campanii de dezinformare [i com-promitere a jurnali[tilor [i judec\torilor inde-penden]i la stigmatizare drept du[mani ai po-porului [i alia]i ai terori[tilor se pare c\ nimicnu lipse[te din aceste planuri de ac]iune [irapoarte de `ndeplinire a celor stabilite.

Cel mai popular politician columbian alultimului deceniu s-ar fi folosit de orice `mpo-triva adversarilor, numi]i cu to]i, la pachet „de-magogi `n slujba terori[tilor“. Proced`nd astfel,Uribe a dat o [ans\ multor adev\ra]i demagogiafla]i pe statele de plat\ ale gherilelor s\-[ipiard\ urma. Activi[tii milit`nd pentru respec-tarea drepturilor omului s`nt [i ei califica]i drept„agen]i ai terorismului“. O asemenea etichet\`nsemna, `n unele zone ale Columbiei, „moartesigur\“, precizeaz\ Morris.

Investiga]iile declan[ate de Ministerul Jus-ti]iei au dus la descoperirea unui Manual DAS.Citindu-l, `n]elegi magnitudinea opera]iilor„uneia dintre cele mai teribile v`n\tori devr\jitoare“ desf\[urate `n ace[ti ani, cum spuneMorris:

– 30 de membri ai Congresului Columbian,adversari politici ai lui Uribe, s`nt arunca]i `npu[c\rie;

– Uribe atac\ membrii Cur]ii Supreme;– O martor\ arat\ p\pu[a dezmembrat\ pri-

mit\ prin po[t\, `nso]it\ de un bilet: „Ai o fa-milie frumoas\, n-o pune `n pericol“;

– Ziarista Claudia Julia Duque Orrego ci-te[te azi ordinele de terorizare emise `mpotrivaei [i a fiicei sale [i transcrierea amenin]\rilorprimite prin telefon;

– Raportorul ONU Margaret Sekkegia ci-te[te notele de urm\rire la care a fost supus\ani la r`nd de c\tre DAS;

– Membrii Parlamentului European pot s\citeasc\ planurile prin care se stabilea cum s\fie neutralizate informa]iile pe care le cereau `nleg\tur\ cu situa]ia din Columbia;

– Activi[ti str\ini pentru respectarea dreptu-rilor omului v\d copii ale itinerariilor lor dezbor, rezerv\ri de hotel, ascult\ intercept\riletelefonice, v\d cine [i c`nd a dat ordin s\ le fiepustiite birourile acreditate oficial ̀ n Columbia;

– Episcopul american Thomas Green vedecum era urm\rit nu doar c`nd c\l\torea `n Co-lumbia, dar [i acas\, `n Detroit;

– Se pot citi documente care probeaz\ c\marea companie Chiquita Banana a finan]atnu doar sub nasul DAS, dar [i cu complicitateacelor de acolo, terori[ti columbieni cu peste 25de milioane de dolari. Spune cineva: „Nu exist\planta]ie de banane `n Columbia al c\rei p\m`nts\ nu fi fost «fertilizat» m\car de un cadavru.“

~n noiembrie 2011, noul pre[edinte al Co-lumbiei – Juan Manuel Santos – a hot\r`t des-fiin]area DAS. Adjunctul temutului ServiciuSecret se afl\ deja `n pu[c\rie. Maria del PilarHurtada, fosta [ef\ DAS, se ascunde `n Pana-ma [i spre stupoarea multora dintre cei ce-lpre]uiesc pe Uribe acesta declar\ c\ Pilar Hur-tada a fugit din Columbia la recomandarea lui,care o consider\ pe fosta [ef\ DAS inocent\ –o „victim\ politic\“.

Ce se a[teapt\, `n continuare, de la pre[edin-tele Santos?

Multe, foarte multe. ~n primul r`nd, un r\s-puns la `ntrebarea cum de pretinde azi c\ nu a[tiut nimic despre activitatea DAS, c`nd a fostministrul Ap\r\rii sub pre[edintele Uribe? {inu un ministru oarecare. Lui Santos i se dato-reaz\ c`teva succese str\lucite. Printre ele, sal-varea lui Fernando Araújo Perdomo, r\pit deFARC, la Cartagena; uciderea faimosului RaulReys, membru al Secretariatului FARC; salva-rea, prin ac]iuni neviolente, a fostei candidatela Pre[edin]ie, Ingrid Betancourt.

Gra]ie unui diplomat, `n decembrie 2008,l-am `nt`lnit, la Cartagena, pe Fernando AraújoPerdomo. ~n iulie, demisionase din func]ia de

ministru de externe. Se discuta deja despre pla-nurile pre[edintelui [i ale unora dintre apropia]iis\i de a schimba Constitu]ia, astfel `nc`t Uribes\ mai poat\ candida pentru `nc\ un mandat.Araújo era mai mult dec`t sceptic `n leg\tur\ cu`n]elepciunea unei asemenea ini]iative. Se temeade mesajul pe care o asemenea mi[care l-ar fiputut transmite despre Uribe. {i avea dreptate.P`n\ la urm\, Uribe a sus]inut candidatura luiJuan Manuel Santos.

Declara]ia lui Santos dup\ care `mp\rt\[eaobiectivele stabilite de Uribe, dar era `n profunddezacord cu metodele predecesorului s\u `natingerea obiectivelor nu convinge prea mult\lume. E nevoie, spun mul]i critici ai actualuluipre[edinte, ca Santos s\ prezinte scuze colum-bienilor pentru cele comise de un guvern dincare a f\cut parte, s\ sprijine demersurile deacuzare [i pedepsire a celor g\si]i vinova]i [i s\prezinte un plan de reforme institu]ionale cares\ fac\ imposibil\ repetarea erorilor din trecut.

De[i a declarat c\ este con[tient de perico-lele „pervertirii sintagmei drepturile omului“sub administra]ia lui Uribe [i a `nceput s\construiasc\ rela]ii bune cu organiza]iile caremonitorizeaz\ respectarea acestor drepturi `nColumbia, pre[edintele Santos se afl\ `nc\ `nmiezul unor controverse aprinse. Spre a turnagaz peste foc [i spre a-[i contrazice parc\ pozi-]iile declarate `n leg\tur\ cu drepturile omului,`n momentul `n care un colonel a fost condam-nat pentru dispari]ia a 11 columbieni, Santoss-a opus sentin]ei [i a cerut ca `naltul ofi]er s\fie iertat.

Ce a[teapt\ oameni ca Hollman Morris dela comunitatea interna]ional\, [i `n special de laStatele Unite?

Dup\ scandalul de pres\ declan[at anultrecut de ziarul The Washington Post, care pre-zenta dovezi c\ fonduri substan]iale acordatede Washington guvernului de la Bogota au fostfolosite `n ac]iuni de intimidare [i reprimare acelor pe care pre[edintele `i considera drept ad-versari ai s\i, ba chiar [i spre folosul terori[-tilor, e nevoie de o condi]ionare foarte strict\ afelului `n care s`nt folosi]i banii oferi]i Colum-biei pentru ie[irea dintr-un impas care, dup\unii, are o vechime de peste 200 de ani.

~n sf`r[it, care ar putea fi dup\ HollmanMorris obstacolul major `n calea unui progresde la Uribe la Santos [i de la Santos mai de-parte? „Societatea columbian\“, spune Morris,„este profund intoxicat\ ca urmare a lungilorcampanii de denigrare, intimidare [i corup]ie lav`rf. Oamenii nu mai [tiu cum arat\ o infor-ma]ie corect\, nu mai [tiu `n cine s\ cread\, pur[i simplu s`nt debusola]i.“

~n pofida simpatiei substan]iale de care `nc\se bucur\ `n Columbia [i dincolo de realiz\ricare nu pot fi contestate, Álvaro Uribe risc\s\-[i vad\ numele intr`nd `n istorie asociat unuioximoron nefast: democra]ia poli]ieneasc\.

Democra]ia poli]ieneasc\

AgoraTTIIMMPPUULL6


Otto Rank, Mitul na[terii eroului. Ointerpretare psihologic\ a mitologiei,Traducere [i edi]ie `ngrijit\ de MonicaMedeleanu, Colec]ia Psihoterapia, EdituraHerald, Bucure[ti, 2012, 160 p.

Mul]i psihologi ai secolului al XX-lea au`ncercat s\ deslu[easc\ misterele psihiculuiuman, `n special prin intermediul mitologieiclasice. Aceast\ tendin]\ a dus mai t`rziu laintui]iile lui Jung, Joseph Campbell [i al]ii.~ns\ primul savant care a explorat aceast\convergen]\ a fost Otto Rank. Una dintreproblemele cele mai provocatoare ale mito-logiei comparative, care este mai mult dec`tevident\, o reprezint\ asem\n\rile cros-cul-turale, ̀ n mituri, legende [i folclor. De exem-plu, mitul potopului, c\utarea eroic\, [i `nspecial legenda na[terii eroului apar pestetot `n lume, din Africa p`n\ `n America deSud. ~n epoca `n care Rank [i-a scris cartea,cercetarea mitologic\ ce c\uta s\ expliceacest fenomen prin difuziune sau fenomeneastronomice `[i epuizase resursele. ~n schimb,Rank a c\utat s\ explice aceste motive co-mune ̀ n termenii a ceea ce el credea a fi uni-versalii psihologice. Mitul na[terii erouluii-a adus autorului notorietate `n lumea [tiin-]ific\. ~nc\ din vremea c`nd era un apropiatcolaborator al lui Sigmund Freud `n Viena,Rank a avut originala idee de a interpretamiturile ca vise de mas\.

John Hick, Noua frontier\ a religiei [i[tiin]ei. Experien]a religioas\, neuro[tiin]a[i transcendentul, Traducere din limba en-glez\: Alexandru Anghel, Colec]ia Mathe-sis, Editura Herald, Bucure[ti, 2012, 352 p.

John Hick, filosof contemporan al reli-giei de orientare analitic\ [i teolog, ne ofer\o incursiune `ntr-una dintre cele maicontroversate probleme ale istoriei noastreemo]ionale [i intelectuale: raportarea omu-lui la transcenden]\ prin intermediul tr\iriipersonale. ~n prima parte, lucrarea anali-zeaz\ religia `n context amplu, istoric-cultu-ral, din perspectiv\ institu]ional\, organiza-]ional\, `n opozi]ie cu sentimentul religios,tr\irea spiritual\. Principiul din spatele dis-tinc]iei este, sus]ine Hick, acela c\ „miezulviu al religiei“ este dat, de fapt, de sensulexperien]ei personale – mistice, private – atranscenden]ei. Adoua parte a c\r]ii, cea maiprovocatoare [i mai actual\, se apleac\asupra rela]iei dintre neuro[tiin]\ [i tr\ireareligioas\. Perspectiva autorului este aceeac\ materialismul [tiin]ific nu aduce argu-mente demolatoare relativ la validitatea ex-perien]ei spirituale. Cartea prilejuie[te citi-torului o prezen]\ direct\ `n miezul uneiadintre cele mai spectaculoase lupte ale cu-noa[terii: cea dintre for]ele v\zute – empi-rice [i ra]ionale – [i cele nev\zute, ale trans-cenden]ei spirituale.

BURSA C|R}ILOR

CONSTANTIN PRICOP

Numele Anei Blandiana a fost asociat din-totdeauna cu genera]ia ’60. ~n anii `n care seimpunea noul val de scriitori, ai momentuluide relaxare politic\, era suficient s\ aminte[tinumele poetei sau al altor c`]iva autori pentrua invoca noua direc]ie din poezia rom=n\.Dac\ intr\m `n „culisele“ vie]ii literare, con-stat\m c\ denumirea genera]ia ’60 e unconstruct impus pe pia]a literar\ de critic\.Pentru a denumi o evolu]ie general\, comen-tatorii literari au fixat sintagma genera]ia ’60.Altfel, tr\s\turile care ì uneau pe participan]ierau prea generale pentru a numi o mi[carecoerent\. Relativa tinere]e a celor care se im-puneau atunci, dorin]a lor de a scrie dup\criteriile pe care le considerau ei a fi specificeliteraturii (realizarea estetic\ `n primul r`nd,contrapus\ angaj\rii ideologice preconizatede literatura anterioar\), respingerea predece-sorilor `n ale literaturii, reintroducerea [ireevaluarea genera]iei interbelice au fosttr\s\turi comune – prea vagi pentru a defini ogenera]ie caracteristic\. O sintagm\ mai a-decvat\ ar fi fost „noul val“ (`n acel momentera marcat\ cu adev\rat o schimbare literar\major\), „noua literatur\“, „rena[terea litera-r\“ [.a.m.d. Dar, `n aceast\ privin]\ lucrurileau fost deja tran[ate! Am amintit despreaceast\ chestiune pentru c\ a fi reprezentativpentru a[a zisa promo]ie de atunci nu `nsemnas\ reprezin]i o formul\ literar\ anume (cumam ar\tat `n alt\ parte, genera]ia ’60 ilustreaz\un num\r impresionant de tendin]e artistice,cam tot ce se `nt`mpla `n literatur\ `n acei ani),ci mai mult un etos, o energie nou\ etc. AnaBlandiana a reprezentat cu succes aceast\tendin]\ general\. ~mi amintesc un scurt filmrealizat de Andrei {erban dedicat Blandianei,`n care ap\reau, dac\ nu m\ `n[el, [i doi actoridin aceea[i promo]ie. Eram `n liceu, dar b\nu-iesc c\ nu doar v`rsta a contribuit la admira]iafa]\ de acel scurt metraj…

***

Blandiana a intuit rapid ceea ce `nseamn\formula poetului de succes, o formul\ de t`n\rscriitor reprezentativ (poate [i un stil de via]\`n meschina noastr\ via]\ literar\) [i, dup\precizarea formulei, n-a mai ie[it vreodat\ dinea. N-a cobor`t sub un nivel – dar nici nu ariscat `n experimente care ar fi dus-o „din-colo“. {i-a extins continuu activitatea literar\.C`nd cu poezie devenise mai dificil s\ te men-]ii `n prim plan, a de]inut rubrici permanente`n publica]iile importante ale momentului,trimi]`nd s\pt\m`nal c\tre cititori mici eseuriinteligente, scrise cu aplica]ie, atac`nd temede actualitate, uneori ascunz`nd sub aspectulbine finisat semne de revolt\. Eseurile adu-nate `n volume s`nt o semnificativ\ dovad\ aprezen]ei sale `n prima linie `ntr-o perioad\literar\ at`t de dificil\ ca aceea din perioadacomunist\.

***

Numele Anei Blandiana a fost deseori aso-ciat cu atitudini `n m\sur\ s\ atrag\ aten]iaopiniei publice. Revolta (`ntr-o vreme `n carerevolta f\]i[\ era extrem de rar\ [i putea `n-semna dispari]ia definitiv\) a fost considerat\una din voca]iile autoarei. Dup\ ’89 aceasta i-a adus, `n strad\, o autoritate incontestabil\.~ndemnurile ei puneau `n mi[care uria[e co-loane de manifestan]i. Ar fi interesant de ur-m\rit arheologia faimei sale de opozant\.Asocierea actului de nesupunere cu imaginea„motanului Arpagic“ este durabil\, dar nuneap\rat avantajoas\. Opozi]ia prin imagineapomenitului motan nu ar masca un inevitabilz`mbet. Dar supralicitarea gestului cu mota-nul pune `n umbr\ un moment important, an-terior, din punctul meu de vedere cel pu]inmult mai consistent ca semn de opozi]ie fa]\de dictatur\. E vorba de poeziile ap\rute `n1984 `n revista Amfiteatru. Nu ne aflam a-tunci `n peisajul halucinant, tragico-comic, desf`r[it al dictaturii comuniste `n contextul c\-ruia ap\ruse motanul Arpagic, ci `ntr-o peri-oad\ de puternic\ represiune, de c\dere a na-

]iunii `n mizerie strict supravegheat\ poli]ie-ne[te – 1984 (s\ ne amintim [i de titlul roma-nului lui Orwell…). ~n plus, poeziile ap\ruteatunci s`nt importante pentru c\ reprezint\mai mult dec`t gestul de opozi]ie fa]\ de unregim repugnant. E `n acele poezii o iluminareasupra condi]iei tragice a unui popor care nuse revolt\ pentru c\ nu are `n fibra sa intim\gena focului r\scump\r\rii demnit\]ii r\nite.Imposibilitatea revoltei purificatoare `nlocuit\cu apele lini[tite care nu te las\ s\ vezi ce seascunde `n ad`ncuri. Acele poezii merit\ s\ fiereaduse `n actualitate. Ele nu [i-au infirmatnici ast\zi concluziile de o devastatoaretriste]e. Din acel ciclu interzis, „Totul“ este opoezie de nota]ie, `n care este consemnat, spreaducere aminte, momentul derizoriului.„Delimit\ri“ e pl`ngerea [i descurajarea `n fa]aumilin]elor vegetalului. Iat\, `n continuare,„Eu cred“:

Eu cred c\ s`ntem un popor vegetal,De unde altfel lini[tea~n care a[tept\m desfrunzirea?De unde curajulDe-a ne da drumul pe toboganul somnuluiP`n\ aproape de moarte,Cu siguran]\C\ vom mai fi `n stare s\ ne na[temDin nou?Eu cred c\ s`ntem un popor vegetal – Cine-a v\zut vreodat\Un copac revolt`ndu-se?

***

Imaginea Anei Blandiana care mi s-a fixat`n minte este aceea din filmul de c`teva minu-te realizat de Andrei {erban. Poeta str\lucea,era pus\ `n valoare de t`n\rul regizor, totulp\rea luminos [i promi]\tor. Poate c\ aceapelicul\ transmis\ pe primul program ([iunicul, la acea dat\) al televiziunii oficiale artrebui scos din arhive [i retransmis\ – al\turide alte fragmente, cum ar fi recit\rile luiNichita [i ale altora din timpul tinere]ii lorve[nice –, m\rturie a efervescentei rena[teripoetice din acei ani.

Ana Blandiana

LIVIU FRANGA

Perceptibilit\]i

Nu mai ]in minte de c`nd n-am mai scrisdespre poezie (nu despre interpre]ii ei critici,ceea ce, de altfel, prin natura profesiei univer-sitare, mi se `nt`mpl\ curent, mai ales `n formaoficial\ a referatelor de doctorat). Vreau s\spun, despre poezia noastr\ de azi [i desprecreatorii ei, c\tre care o parte a aten]iei mele s-a`ndreptat, cu pasiune neprofesional\, `nc\ demulte zeci de ani `n urm\. Dar am fost zg`rcitcu impresiile f\cute publice [i nici mai departenu voi fi, cred, mult diferit. Este cam la fel ca`n cazul pasiunii, fiec\ruia dintre noi, pentru ar-te `n general: plastice, vizuale, auditive. Neplac, oricui, pictura sau sculptura. Ador\m mu-zeele, mai ales c`nd ne afl\m `n str\in\tate. Peurm\, exist\ vreun intelectual sau, pur [i sim-plu, vreun om obi[nuit, c\ruia s\ nu-i plac\ fil-mul (oriunde: ̀ n cinematograf, acas\ etc.) sau opies\ de teatru (tot a[a: `n sala de spectacole

sau la televizor)? De muzic\, s\ mai spunceva?

Dar despre poezie? Rari [i ciuda]i – `ntr-oopinie comun\, inclusiv la noi – par a fi ceicare pot declara, privat ori public, cu m`na peinim\, c\ lor nu le place sau nu le-a pl\cutniciodat\ poezia. S\-i credem pe cuv`nt c\ nicim\car la gr\dini]\ sau `n primii ani petrecu]ila [coal\?

Dar cu greu [i reticent ne `mp\rt\[imimpresiile despre poezie. Iar c`nd o facem, ofacem `ntre prieteni [i `n familie, `n cadrurestr`ns, niciodat\ `n public. {i, cu at`t mai pu-]in, nu `n scris. Pentru ce ar mai exista, atun-ci, pe lumea asta, profesioni[tii artelor, cri-ticii, interpre]ii [i interpretatorii (permite]i-miacest cuv`nt!) ai lor?

M-au b\tut astfel de g`nduri s\pt\m`ni [iluni `n urm\, pe c`nd am`nam, r\pit de tot felulde urgen]e ale momentului [i clipei, s\ v\ `m-p\rt\[esc straniu luminoasa mea re`nt`lnire cupoezia rom=n\ `n limba rom=n\ de azi. Dac\nu mi-ar fi team\ [i jen\ de cuvintele mari, a[spune, aici, f\r\ s\ ezit, c\ a fost o `nt`lniremiraculoas\.

Se `nt`mpla prin vara-toamna lui 2010. Re-dactorul c\r]ii mele de atunci, de la EdituraMuzeul Na]ional al Literaturii Rom=ne, doam-na Eugenia }ar\lung\, mi-a d\ruit un volum.Nu unul oarecare, ci de poezie. Nu al altcuiva,ci al domniei sale. P\r\sisem de mai mult\ vre-me lectura constant\ a poeziei noastre contem-porane. Aproape resemnat. Un volum de 150

de texte/ pagini ale autoarei – ceea ce pentrupoezie este [i solid, [i robust –, plus `nc\ 21 depagini ale altora, despre autoare [i poezia ei.Neo-suprarealist\ ca impact vizual al coper]ii`ntì, cartea avea un titlu articulat minimal, tri-fonic: biu, grafiat, `n plus, [i cu minuscula ini-]ialei. Pagina de gard\ aducea aparente noilumini focalizate pe con]inut: „poeme [i texte-bloc“. De fapt, ad`ncea mai mult `n umbr\contururile simple ale titlului, tratat cu r\cealaexterioarei deta[\ri, ca un oarecare substantivcomun.

A[a – filolog n\r\vit... – am `nceput s\ merg`napoi pe „firul istoriei“. S\ caut „istoria“Eugeniei }ar\lung\. S\ `n]eleg de unde a pornitscrisul ei. {i ce `nseamn\ unde [i cum a ajuns,prin volumul din 2010.

Un astfel de subit interes st`rnit unuia camine mi s-a p\rut c\ nu ]ine de domeniul ̀ nt`m-pl\rilor fire[ti [i normale. De aceea, ]in [i eu s\vi-l `mp\rt\[sec [i, de ce nu, s\ vi-l provoc lar`ndul meu. Lu`nd-o, cum am procedat `ntìaoar\, pe „firul istoriei“ `napoi. Oricum, nici nuavem prea mult de mers. O descoperim pe Eu-genia }ar\lung\ `n prima ei ipostaz\: autoare avolumului de debut, de exact acum zece ani,numit Mici unit\]i de percep]ie. biu poate fi`n]eles, ca logic\ a `naint\rii poetice, numaidac\ se porne[te ab initio. Poezia devine per-ceptibil\, repet, numai dac\ ì cuno[ti unit\]ilede m\sur\. Ele s`nt cele care ofer\ perceptibili-tate imperceptibilului.

Poezie la purt\tor (I)RAME

7Agora TTIIMMPPUULL


Karlfried Graf Dürckheim, Hara –Centrul vital al omului, Cuv`nt `nainte, tra-ducere [i edi]ie `ngrijit\: Viorica Juncan,Colec]ia Metanoia, Editura Herald, Bucu-re[ti, 2012, 320 p.

Viziunea lui Graf Dürckheim are la baz\mistica lui Meister Eckhart, psihologiaad`ncurilor lui Carl Gustav Jung, [i tradi]iaZen pe care a `nt`lnit-o `n Japonia. C\r]ilescrise de el la deplina maturitate s`nt rodulunei vie]i `ntregi tr\ite sub semnul esen]ia-lului, at`t prin studiile sale, c`t mai ales prinpropria experien]\. Graf Dürckheim a fostun om al practicii `nainte de toate. De aceeac\r]ile lui s`nt utile [i s`nt at`t de c\utate. ~nc\r]ile lui afl\m despre esen]ialul din noi`ntr-un limbaj nou, foarte simplu, foarteadev\rat. Citind c\r]ile lui, ni se deschide oalt\ perspectiv\ asupra vie]ii [i asupra noas-tr\ `n[ine, o perspectiv\ `n care totul devineclar… ~ncepem s\ ne recitim via]a din urm\altfel dec`t p`n\ acum, din aceast\ perspec-tiv\. Absurdit\]ile vie]ii `ncep s\ capetesens, pentru c\ toate aveau `n vedere unSens mai mare pe care `l intuim abia acum.{i [tim ce avem de f\cut… Despre acestea [imulte alte chestiuni legate de `mplinireaomului `n aceast\ via]\ s`nt toate c\r]ile luiGraf Dürckheim.

Shunryu Suzuki, Mintea zen, mintea`ncep\torului, Traducere din limba englez\:Marilena Constantinescu, Editat\ de TrudyDixon, Prefa]\ de Huston Smith, Introdu-cere de Richard Baker, Colec]ia Zen, Edi-tura Herald, Bucure[ti, 2012, 208 p.

~n cele patru decenii de la prima publi-care, Zen Mind, Beginner’s Mind a devenit

una din marile c\r]i spirituale moderne,foarte iubit\, recitit\ [i recomandat\ ca fiindcea mai bun\ carte de introducere `n doc-trina Zen. Suzuki Roshi prezint\ elementelede baz\ – de la detaliile posturii [i respira]iei`n zazen p`n\ la percep]ia nondualit\]ii –`ntr-un mod care nu numai c\ se dovede[teremarcabil de limpede, dar care intr\ `narmonie totodat\ cu bucuria insight-ului dela prima la ultima pagin\.

BU

RS

A C

|R

}IL

OR

ADRIAN NI}|

~n excelentul s\u roman, Chipul t\u, mìne,Javier Marias realizeaz\ o profund\ medita]iedespre limbaj sau, heideggerian vorbind, des-pre fiin]a prezent\ `n limba pe care o rostim, oscriem, o m\rturisim, o spion\m sau, dimpo-triv\, `n limba pe care nu o rostim, nu o m\rtu-risim, pe care o t\cem sau o ascundem. ,,S\taci, s\ taci, aceasta e aspira]ia pe care nimenin-o `mpline[te nici m\car dup\ moarte, iar eumai pu]in dec`t al]ii, eu, care-am sporov\itf\r\ `ncetare, ba chiar am f\cut-o `n scris `nrapoarte, [i nu pot s\ nu privesc [i s\ nu ascultce se petrece `n jurul meu, de[i aproape nicio-dat\ nu mai `ntreb nimic `n schimb. Nu, eun-ar trebui s\ povestesc, nici s\ ascult nimic,fiindc\ niciodat\ nu-mi va sta `n putere s\`mpiedic ca spusele mele s\ fie reproduse orir\st\lm\cite `mpotriva mea, pentru a m\`nfunda, sau, [i mai r\u, s\ fie reproduse orir\st\lm\cite `mpotriva unor fiin]e care-mi s`ntdragi, pentru a le os`ndi“ (Javier Marias, Chi-pul t\u, mìne, vol. 1, Febr\ [i lance, trad. deAndrei Ionescu, Ia[i, Polirom, 2005, p. 11).

Aceasta este durerea, febra noastr\, a celorcare ne `ndeletnicim cu cuvintele, de a fiprin[i `ntre necesitatea de a vorbi [i a scrie [iaspira]ia de a t\cea. Meseria noastr\ de scrii-tori, poe]i, filosofi, intelectuali `n general, nuse poate exercita f\r\ cuvinte. Cuv`ntul scrissau rostit, sub form\ de roman, poezie, eseu,tratat, la fel ca [i cuvintele spuse `n fa]a elevi-lor sau studen]ilor reprezint\ condi]ia obliga-torie a `ndeletnicirii noastre. F\r\ fiin]a cuvin-telor nu ar exista nimic din fiin]a acestor do-menii sau `ndeletniciri. Pe de alt\ parte, o dat\scrise sau rostite, cuvintele nu ne mai apar]in,ele fac parte integrant\ din fiin]a celor care lecitesc sau le ascult\. Cititorii sau studen]ii potfi de acord sau nu pot fi de acord cu ele, le pott\lm\ci sau r\st\lm\ci, pe pot reproduce fidelsau, dintr-un motiv sau altul, le pot modifica`n a[a fel `nc`t cuvintele ini]iale s\ fie denerecunoscut.

La toate aceste lucruri m-am g`ndit `n ulti-ma vreme, ̀ n urma public\rii Scrisorii deschiseadresate SRF [i SRFil, prin care am ridicat ocritic\ cu privire la felul `n care este alc\tuitbuletinul informativ de filosofie rom=neasc\(Newsletter). Mul]i prieteni sau cunoscu]i m-au `ntrebat de ce nu am t\cut cu privire laacele aspecte criticabile. R\spunsul e datchiar `n citatul lui Marias. ~n pu]ine cuvinte,am ridicat acele probleme tocmai pentru c\ le[tiam, tocmai pentru c\ am citit buletinul in-formativ num\r de num\r [i am observat ne-dreptatea [i neadev\rul, tocmai pentru c\ m\ocup cu filosofia, pentru c\ am citit sau m\carr\sfoit c\r]ile [i articolele publicate la noi. Maimult, m-am sim]it obligat s\ le spun, de[i am[tiut de la `nceput c\ lucrurile or s\ o ia razna,[i c\ odat\ spuse, cuvintele vor atrage alte [ialte cuvinte, [i nu `ntotdeauna frumoase.

~ntre timp, comitetul director al SRF m-aexclus din SRF pe motiv c\ am prejudiciatimaginea SRF. Este uimitor s\ vezi c\ urma-rea unei critici, a unei opinii, chiar dac\ `nte-meiate, atrage o asemenea reac]ie dispropor-]ionat\. Dar avem aici o alt\ latur\ a reflec]ii-lor lui Marias, pe care el a prev\zut-o: o dat\rostite, cuvintele vor fi r\st\lm\cite [i vor fifolosite pentru a os`ndi.

Nu m\ pot `mpiedica s\ observ c`teva lu-cruri din jurul problematicii iscate de vorbelenoastre, din Scrisoarea deschis\, din Replica

CD al SRF, din articolul meu Cine prejudicia-z\ imaginea SRF? [i din vorbele celor cares-au manifestat pe forumul revistei Observa-tor cultural. Un prim aspect vizeaz\ proble-matica adev\rului. Cei critica]i sau adep]ii lornu se dovedesc interesa]i de adev\r, `l ocolescsau `l consider\ pu]in important `n raport cuinteresul lor de a ponegri pe cel care a avutcurajul s\ spun\ o p\rere critic\ cu privire laNewsletter (NFR). Nu conteaz\ c\ NFR a de-format realitatea, c\ a trunchiat adev\rul, c\ adat jum\t\]i sau sferturi de adev\r. Nu contea-z\ nici m\car faptul c\ aceste sferturi de ade-v\r au fost f\cute inten]ionat, programatic, dela bun `nceput [i c\ abia acum administratorulpaginii NFR le face publice. Am, desigur, `nvedere Replica CD `n care se sus]ine textualfaptul c\ NFR este o ac]iune privat\, bene-vol\, ce include c\r]i [i persoane dup\ bunulplac al administratorului s\u

Un alt aspect interesant vizeaz\ manipu-larea continu\ a cititorilor, prezent\, desigur,mai mult sau mai pu]in, `n orice text. Dup\manipularea ini]ial\ (NFR prezint\ informa]iidespre editura dlui Ciocan [i nu informa]iiutile abona]ilor), urmeaz\ alte manipul\ri pre-zente at`t `n Replic\ c`t [i postate pe forumulrevistei Observator cultural (locul unde s-aupublicat cele trei texte). Am constatat maimulte; voi enumera doar c`teva: c\ lucrareamea, Polemice, nu ar fi de filosofie; c\ eu amvrut s\ denigrez SRF; c\ a[ fi pus semnulegalit\]ii `ntre SRF [i lipsa de profesionalism,performan]\ [i caracter; c\ a[ fi sus]inutcaracterul de ga[c\ al SRF etc.

Faptul c\ cititorului i se induce o idee gre-[it\ cu privire la spusele mele despre SRF seobserv\ limpede chiar din titlul textului meu:nu SRF dezinformeaz\ [i manipuleaz\, ci NFRo face; nu SRF dezinformeaz\ [i manipuleaz\,ci Comitetul Director al SRF o face. Maimult, `n articol am adus argumente c\ socie-tatea are realiz\ri importante, reviste de bun\]inut\ academic\ etc. Este clar c\ se urm\re[te`nvr\jbirea membrilor SRF `mpotriva mea, `ncondi]iile `n care critica mea nu a vizatniciodat\ SRF ca `ntreg, ci o mic\ parte a ei,mai precis, persoanele care conduc [i careadministreaz\ proiectele [i paginile. Maiprecis, persoana care administreaz\ paginaSRF, persoana care este pre[edinte executiv alSRF, persoana care administreaz\ NFR [iconduce acest proiect, persoana care conduceeditura [i ì administreaz\ pagina. De fapt,este una [i aceea[i, [i anume domnul CristianCiocan. Este deci evident c\ miza acestei ulti-me manipul\ri [i a acestei odioase diversiunieste aceea de a se abate aten]ia de la adev\ra-tul responsabil al matrapazl`curilor. Mai mult,

tare m\ tem c\ de fapt nu a existat nici m\carvreo `nt`lnire a CD a SRF pentru a se vota ex-cluderea mea [i c\ decizia a fost luat\ de c\trepre[edintele executiv al SRF, prin `nc\lcareacras\ a oric\rei norme statutare, juridice saumorale.

Un alt aspect uimitor al controversei iscatede publicarea Scrisorii deschise vizeaz\ fap-tul cum spiritul de grup ì orbe[te pe membriigrupului. Atunci c`nd un membru al grupuluieste criticat, chiar pe bun\ dreptate, chiar le-gat de o problem\ care era foarte u[or de rezol-vat f\r\ scandal (s\ nu uit: `nainte de a publicaScrisoarea deschis\, am trimis criticile dluiCiocan [i, apoi, tuturor membrilor SRF),membrii grupului ocolesc adev\rul, nu maibag\ `n seam\ realitatea [i trec la atac `mpo-triva celui din afara grupului. Nu mai contea-z\ vreo norm\ moral\, juridic\, logic\ etc.,c\ci, la r\zboi ca la r\zboi, totul este permis.

Aici intervine un alt aspect, netrecut `nrevist\ de Marias, dar at`t de bine observat [istudiat de Foucault. Am `n vedere rela]ia deputere. Aderen]a la grup ì face pe membrii s\se simt\ foarte puternici, s\ de]in\ putere [i s\o manifeste ne`ngr\dit. Practic, reac]ia dispro-por]ionat\ `n raport cu faptele oponentului (`ncazul de fa]\, `n raport cu ridicarea unei criticilegate de NFR), se explic\ prin aceast\ putereuria[\ a grupului `n raport cu un individ dinafara grupului. S\ repet totu[i, iar [i iar, c\prin,,grup“ nu am `n vedere SRF, ci grupul deprieteni [i adep]i ai administratorului NFR.Puterea este amplificat\ de faptul dl Ciocaneste pre[edintele executiv al SRF [i adminis-trator al tuturor paginilor [i proiectelor SRF.Aceast\ putere absolut\ a unei singure per-soane, ce seam\n\ cu o tiranie, face ca oricer\spuns s\ fie dispropor]ionat. Nu m\ pot opris\ nu m\ g`ndesc la gesturile de prietenie aleuria[ului personaj din Oameni [i [oareci, care,de[i bl`nd [i prietenos cu micile fiin]e, nuputea s\-[i controleze puterea [i ajungea s\ lesugrume.

Cum s`nt convins c\ inclusiv aceste rostiriale mele vor fi r\st\lm\cite [i vor provoca noir\stiri, voi `ncheia cu un `ndemn, tot din Ma-rias: ,,s\ taci [i s\ [tergi urmele, s\ suprimi, s\taci [i s\ fi t\cut [i mai `nainte: asta e aspira]iade c\petenie a tuturor, cu neputin]\ de atins, [ide aceea orice succedaneu e insuficient [i sedovede[te pueril\ `ncercarea de a retrage ce aispus [i n-are rost s\ retractezi“ (op. cit., p. 25).A[adar, dragi prieteni, dac\ putem, va trebuis\ t\cem. Dar, pentru a-l contrazice peWittgenstein, s\ t\cem nu cu privire lalucrurile de care nu se poate vorbi, ci s\ t\cemtocmai cu privire la lucrurile pe care lecunoa[tem [i despre care am putea vorbi.

Rostiri, r\stiri [i t\ceriPOLEMICI CORDIALE

VitraliuTTIIMMPPUULL8

www.timpul.romartie 2012

CHRIS

TANASESCU

Florin Dumitrescu este, bine`n]eles, cele-brul „textier“ de la trupa Sarmalele reci.Textierul este totu[i [i poet, dup\ cum [i-audat seama cohortele de fani ascult`nd acelepiese irezistibile, [i `nc\ poet care scrie [i pu-blic\ apoi poeme ca atare, `n reviste cultu-rale [i `n volume de poezie, tot cam „neseri-oase“, pe care, `ns\, nu ai cum s\ nu le iei `nserios. Criticii no[tri, pe de alt\ parte, nuprea s-au omor`t f\c`nd asta.

Florin Dumitrescu scrie o poezie vie [imereu proasp\t\, `n care experimentul for-mal de o remarcabil\ varietate [i versatilitateeste dublat de o nesecat\ sondare a unorteme recurente [i a unor motive care cunoscdezvolt\ri [i reformul\ri dintre cele mainea[teptate. Poemele din prima parte a volu-mului ~Nc`ntece, ap\rut la Editura Vinea, `n2010, s`nt traversate de o viziune care leag\paradigma erosului-germina]iei de cea amor]ii [i putrefac]iei. M\sura prozodic\, va-riabil\ `n poemul introductiv, „Sens gira-toriu“ – prima strof\ tetrametru trohaic (ne-regulat), iar `n celelalte dou\ strofe penta-metru – e `nc\ sofisticat\ de un ritm supli-mentar, dat de jocul cezurilor (marcate maijos cu simbolul |). Aceasta migreaz\, `n ulti-ma strof\, dinspre ultima treime de vers,spre dubl\ cezur\ `n al treilea vers (undepractic avem cezur\ dup\ fiecare cuv`nt),pentru ca `n ultimul vers s\ avanseze p`n\ laal doilea cuv`nt, anun]`nd totodat\ iregulari-tatea accentelor ce `ncheie sincopat poemul(la „de sens giratoriu“ – configura]ia, `n locde u – u – u – este u – – u – u): „l`ng\ cimitir| maternitate/ dincolo de cre[\ | crematoriu/abator | incubator | `nvecinate/ `n mijloc |semn de sens giratoriu“. Acest progres alcezurii oglinde[te avansul angoasei [i alcon[tiin]ei neantului, `n timp ce sincopafinal\ reflect\ modul dezechilibrat, oblu,starea `n care prezen]a mor]ii ì „stric\personajului liric cheful [...]“

~n „C`nd profa spune sex“ tema e aceea[i,dar ritmul e mai alert – trimetru trohaic – iarrimele s`nt din nou remarcabil de ingenioase[i reprezint\ o surs\ major\ a comicului: „~npraf [i sc`r] de cret\/ ce voce-anahoret\/ tri-mite s\ r\sune-n/ pavilioane june/ ureche deureche/ de cum se `mpereche [...]“ sau „~npraf de co[ [i-acnee/ se umfl\ se descheie/secrete [i secre]ii/ tac fete tac b\ie]ii […]“ ~nmijlocul veseliei se `nfige, iar\[i, prezen]afizic\ a mor]ii (fardul de pe fa]a unui mort dela Bellu e adus de v`nt pe obrazul „profei“),iar mecanica fuziunii dintre senzual [i mor-bid sun\ pentru o secund\ bacovian, iar`ntr-alta amintind de Donald Justice cel din„To the Hawks“ (Farewell is the bell/ Begin-ning to ring// The children singing/ Do notyet hear it etc.), „c`nd dang\te se-aud/ dedincolo de gard// Fir-ar el fir de fard/ furatde-un v`nt funest/ din est ori dinspre vest/se-a[az\ lin se-a[az’/ pe-al profei supt obraz

[...]“, iar finalul impecabil – ca eufonie [i jocde cuvinte – pare, `n ultimele dou\ versuri,ilustrarea rom=neasc\ a finalului de text allui Justice (The mouth of the world/ Growsround with the sound) – „[i pentru o secun-d\/ ea simte-se fecund\/ vorbind de procrea-]ie/ celor ce recrea]ie/ au [i uitat s\ ia/ uit`n-du-se la ea“.

Chiar [i atunci c`nd „doar glume[te“, `n-dem`narea [i ingeniozitatea poetului artrebui s\ dea fiori oric\rui meseria[ (dar, ammai `ntrebat, exist\ poet mare ce nu e mese-ria[ mare mai `ntì?...): „G\ina] de nag`]/ pev`rful de nas ca/ s\ ni-l aminteasc\/ animatde amb`]“ Asonan]ele [i consonan]ele din„g\ina] de nag`]“ sau rima „de nas ca“ –„aminteasc\“ s`nt juc\riile unui condotiercare st\p`ne[te prozodia de dincolo de pro-zodie, care respir\ [i transpir\ subtilit\]i detehnic\ poetic\. Iar pentru cei care str`mb\din nas la a[a ni[te oribilit\]i sau juc\riiminore, se mai ive[te aici o `ntrebare: cine s-a mai jucat a[a cu dimetrii `n poezia rom=n\de la Eminescu `ncoace? Nu spun c\ Dumi-trescu e Eminescu (e mai mult ca probabil canici unul dintre ei s\ nu vrea asta), ci c\ mo[-tene[te [i dezvolt\ `n stilul lui personal anu-mite direc]ii din acel n-dimensional [i neo-bosit experimentalism formal al lui Emines-cu. „Geniile“ contemporane care scriu directcapodopere ultime f\r\ s\ mai piard\ vremeascotocind prin cotloanele limbii [i ale prozo-diei (exist\, oare, `n fond, una f\r\ alta?, [iexist\ poezie f\r\ ele?) s`nt mult mai buni [imai importan]i dec`t un poet ca Florin Du-mitrescu, ba chiar ca Eminescu, pe care `lconsider\ de obicei doar un „mit“ sau un„autor dep\[it“. Fragmente ca „E marelesomn/ mai marele domn/ al lumii `n care/durerea dispare// Neam pur de silur/ de-apururi impur/ damnat s\ pluteasc\/ prin zap\m`nteasc\/ `n ochiul din tors/ spre ochiulr\stors/ ocheanului care/ se vars\ `n mare“,ce filtreaz\ evidente sonuri din Blaga, Emi-nescu [i Barbu sau Foar]\ – „~n ochii aceia/vedea-vei sc`nteia/ de-o clip\ de-o via]\- de-un cap\t de a]\ [...]“ – torc [i converg mereu`n sunetul propriu al lui Dumitrescu – „[...]de-un cap\t de lume// {i-atunci vei [ti cume.“ Iar „impertinen]ele“ erotice ce merg na-tural p`n\ pe pragul pornografic, gen „Cu

ochiu-n jind/ p`n\ la junghi/ voi s\-]i ajung/mijul mijind// [...] z`n\ [i zeu/ firea futu/ `nmine tu/ `n tine eu“ s`nt, de fapt, bijuterii aleunui orfevrier care-[i impune restric]ii mili-metrice, din cele din care `[i asumau c`ndvatrubadurii occitani, [i pe care le [i dep\[e[tecu o prospe]ime, vioiciune [i ingeniozitatecomparabile cu ale acelora.

Dumitrescu are [i un dar special pentrutopologii marcate de personaje [i prezen]esemnificative, pregnant conturate. „Oximo-ropolis“ este numele simbolic al unui Bucu-re[ti al al\tur\rilor grotesc-comice, iar prin-tre cei mor]i `n parcuri, m`nzul `mp\iat dinCi[migiu devine un animal totemic ce acu-muleaz\ energiile vitale [i erotice ale fetelorce-[i fac poze: „N\scut mort `n vaginul-si-criu Ci[migiu,/ sp`nzurat de z\bale-ntre tufede sp`nz,/ str`nge fream\tul lor, `mp\iatulem`nz,/ c`nd pe [a la pozar feti[canele-]i viu.“Ora[ul este un topos anihilant, bacovian, [iabsurd hurmuzian, dar `n el iradiaz\, ca `ntr-o pat\ de ulei, un curcubeu de alte mo[tenirirafinate – interbelici ca Tonegaru [i Stelarucu amestecul lor de dezabuzare abstract\,experimentalism moderat [i exotism [ic, sauSimion Stolnicu prin hieratism, perversitate[i urbanism totodat\ epifanic [i imund, la unloc cu „inevitabilul“ Minulescu – `n acorduriample `n care notele dominante r\m`n baco-viene [i macedonskiene, iar rezolv\rile ar-gheziene, f\r\ s\ se piard\ nimic, `ns\, nicidin „obr\znicia“ avangardi[tilor no[tri ico-nocla[ti sau pornografici: „Tomberonu-l fat\pe Apollo/ Ziua-ncepe cu minuni minore/Totu-i proasp\t proaspetelor ore/ zoaia-nrou\ trece-atunci acolo// Soarele r\sare-ngroapa Glina/ ca s-apun\-n Ghencea-ncimitir/ ~n ora[ul f\r\ pomeniri/ se-nnoie[tedin n\mol lumina“.

Macedonski, de fapt, `[i face anun]at\apari]ia treptat, ca o instan]\ din str\fundurice nu se las\ conjurat\ u[or sau doar dintr-omi[care. Exist\ note [i acorduri proprii care`l preced ca pe o stea rock ce iese pe scen\numai dup\ ce atmosfera a fost `ncins\ denum\rul de deschidere [i de chem\rile repe-tate venite dinspre public. Preg\tirile respec-tive se acumuleaz\ `n diverse locuri p`n\ la ase coagula pentru prima dat\ omogen `n„Ce-ai visat“, o viziune quasi-macedonskia-

n\, `n care moartea vine ca un vis [i ca oposibil\ desc\tu[are, `n final fatalmenteratat\, [i unde „emirul“ pierdut `n pustiulpost-romantic devine un „Faraon f\r\ tron[ce] te-ntinsese[i `n pat“. Ciclicitatea fatalis-t\ a simbolistului exemplar devine la Dumi-trescu una mecanic-(post)avangardist\, `ncare nu exist\ rezolv\ri, ci doar relu\ri neo-bosite [i nepreocupate de vreo finalitate, ca`n riff-urile de rock [i jazz, cu eventuale va-ria]iuni – „[...] ai murit c-un sur`s [i ghicescce-ai visat// Ai visat c\ e[ti mort a[ezat `nsicriu/ Ar\tai mai senin ca oric`nd erai viu[...]“ ~n locul viermelui sepulcral ce tragecortina la poetul Nop]ilor, redemp]iunea si-deral\ apare aici [i glume], dar [i irepresibil,„Ai visat c\ e[ti mort a[ezat `n sicriu/ Ar\taimai senin ca oric`nd erai viu/ [i senin era ce-rul dar tu nu-l mai vedeai/ tu erai cerul `nsu[iaspir`nd `nspre rai [...]“ Poetul parodiaz\,dar nu `n sens postmodern, cu aer superior,distant [i, `n fond, necomunicant, ci cu oatitudine „rock“, inclusiv\, sincretic\ [i asi-milatoare; dac\ ironizeaz\ pe clasic, se [iauto-ironizeaz\, dac\ se desparte de modele,le [i p\streaz\ `n colegialitate, unele fa]\ dealtele [i, totodat\, fa]\ de sine `nsu[i. Res-pectul r\m`ne `ntreg fa]\ de mae[tri – finalul„ì d\ dreptate“ clasicului („Te-ai trezit darsicriul se-nchisese deja“) – `ns\ acestea con-vie]uiesc cu poetica gazd\, necompromis\.~ntocmai ca `n rock sau jazz, o tem\ preluat\r\m`ne a clasicului dar, dac\ e „tradus\original“, devine [i a celui care o preia `nmod inconfundabil, constituindu-se `ntr-unloc de `nt`lnire `ntre cei doi, deveni]i astfelparteneri peste timp [i spa]iu, [i nu poe]i pa-raliza]i `n rela]ia reciclator – obiect reciclat.Simbolismul rock al lui Dumitrescu, depild\, reia mecanica bacovian\ a gesturilor [iimaginilor, `ns\ neantul `n care aceasta sescurge e traversat [i de unda unui alt fel derepetitivit\]i, cea rock, `n care mecanicul [itehnicul se sprijin\ pe, [i sprijin\, la r`ndu-le,jocul vesel [i vitalismul, fiziologicul [i ero-ticul r\mase expansive chiar [i c`nd s`ntpunctate de morbid.

C`nd `n sf`r[it e adus pe scen\, chiar [i unstar ca Macedonski e nevoit, tocmai de mo-dul deschis `n care maestrul de ceremonii `linvit\ s\ se comporte, s\ conlucreze, s\ seintegreze ca o „sarma rece“ `nc\lzit\ `n sf`r-[it destul pentru a intra `n joc. „Ronda de ro-ze“ este o astfel de ilustrare a poeticii lui Du-mitrescu, aduc`nd, dup\ pomenitele grada]iiale altor texte, cele mai explicite referiri laMacedonski, ca vocabular [i dic]ie (auten-tice sau reconstituite – „trufa roz c`nd `nfloa-re“), ca referin]\ la o form\ predilect\ a cla-sicului, ca ritmic\ [i eufonie („vag s-o r\sfirs\ respir iz de roz\“), dar `n acela[i timpspun`ndu-[i nepregetat propria poveste. ~n eas`nt invitate [i alte influen]e [i confluen]e(Caragiale – „s\ ]i-l mai sim] o clip\“) inclu-siv „proprii“ („Ah supradoza de roz i-e leta-l\“) ce contureaz\ un mit al sexului cu putereepifanic\ `ntr-o via]\ cenu[ie (tem\ tipic\rock) avans`nd spre o c\utare spiritual\ aunui sine multiplu [i ascuns, „rozicrucian“,ce trebuie deflorat de, prin [i pentru mister,ce trebuie omor`t pentru a tr\i. Refrenelerondelului l-ar fi blocat pe poet `ntr-orevenire obsesiv\, ap\s\toare, or registrul luie preponderent solar [i ramificant, unde zo-

Florin Dumitrescu – un poet bogatpentru timpuri searb\de

9Vitraliu TTIIMMPPUULL

www.timpul.ro martie 2012

nele de depresie s`nt compensate de atacuridionisiace – [i prin urmare, rondelul e re`n-nodat [i apoi deznodat ca... sonet: „Rondade roze din zona R\zoare/ oaza-i `n care s\mor de nevroz\/ voi diminea]a prin cea]acea roz\/ c`nd `[i r\sface vaginul `n soare//Vag s-o r\sfir s\ respir iz de roz\/ din trupu-i roz trufa roz c`nd `nfloare/ ca s\ m\-nc`ntespre p`ntecul care/ soarb\-m\-n dosnica-iapoteoz\// Ah supradoza de roz i-e letal\/celui ce-n griul lipsit de tumult/ sufletsufoc\ [i spirit disip\// Dar eu s\-]i cat amaflat sub petal\/ s\-]i deflorez Flor\ floarea-nspre bulb/ mor viu s\ fiu s\ ]i-l mai sim] oclip\“. Penultimul vers, `nc\lc`nd metrica,adaug\ `n mijloc acea misterioas\ „Flor\“,zei]\ a tuturor rozelor erotice?, referin]\ laprenumele floral al poetului `nsu[i?,principiu universal al operei/cosmos cafloare, identificat astfel, prin nume, cuprincipiul individual? Oricum ar fi, elpreg\te[te terenul pentru orgasmul poeticdin ultimul vers, pentru delirul baroc,sintactic („mor viu s\ fiu“), semantic(oximoroane, contradic]ii, una peste/prinalta) [i, la intersec]ie cu cel semantic, celeufonic ([ase asonan]e `n i, rim\ interioar\`n iu, trei alitera]ii `n m [i dou\ `n s, plusuna v/f, repeti]ia ironic\ a lui ] cu conota]iide nega]ie sau oripilare colocvial\, plusironica rim\ final\, clip\ la disip\): „morviu s\ fiu s\ ]i-l mai sim] o clip\“. Cheiade bolt\ se afl\, `ns\, `n al treilea vers al[estetului, cel care iradiaz\ [i absoarbe,dilat\ [i contract\ toat\ mi[carea poemu-lui, ca un soare oracular: „suflet sufoc\ [ispirit disip\“.

Exerci]iile, joaca „pur\“ s`nt prima na-tur\ – mereu la vedere – a poetului, care nuse teme de nimic [i nu se streseaz\ dac\ dinr\m\[i]ele de atelier („rest de reziduu“, ziceundeva) iese ceva, important\ e starea per-petu\ de mi[care `n orice direc]ie posibil\:„n\scocim p`r]uri/ g`ndim sug`r]uri/ [timvrem putem/ borhot [i mehlem/ r`cìe-ncaca/ mintea s\raca/ c`nd ne ud\ slipii/ce-am citit `n pipi [...]“ E bine, e r\u? Ca[i-n muzic\, are sens `ntrebarea? Dar ca [iacolo, dac\ exist\ ritm, prospe]ime [i inge-niozitate reale, ba chiar, ca aici, inepuiza-bile, po]i trece f\r\ s\ fii prins, contaminatde acea muzic\? Dincolo de inegalit\]ile devaloare [i relevan]\ `ntre asemenea texte,ele s`nt m\rturia unui fenomen de o remar-cabil\ diversitate [i energie – experimen-talismul formal [i ramifica]iile tematice alelui Florin Dumitrescu.

Ni[te partituri pornind de la finalul ani-lor ’80 p`n\ `n 1997 (dar nearanjate crono-logic, ci ca `ntr-un grupaj autonom), consti-tuite `n Addenda, includ exerci]ii `n caremotivele din corpul principal al volumului`[i c\utau coagularea. O savuroas\ parodiedup\ Eminescu arat\ un talent [i o `ndem`-nare uluitoare deja prezente la pu[tiul deacum 25 de ani: „Luna pe bloc umed\ca-ntr-un acvariu/ orele bea ca pe `ntìulsalariu// Cerul pictat pl`nge sleit ploaieslab\/ La geamul t\u baby m-a[tep]i f\r\grab\// Ca-n codrul vechi `n spa]iul verdecopacii/ netulbura]i scutur\ flori pestedacii/ La orizon sare sc`nteie verzuie/ E untramvai azi `l vedem mìne nu e.“

Florin Dumitrescu este un poet de ounic\ energie creatoare [i de o remarcabil\experien]\ [i dispozi]ie experimental for-mal\, din care poe]ii cei foarte tineri [i ceide dup\ ei vor avea at`tea de `nv\]at [i(contamina]i fiind `n primul r`nd de acestspirit al aventurii artistice genuine), de `n-cercat [i dezvoltat `n(spre) propriile lormoduri originale.

TIBERIUBR|ILEAN

~n Univers totul este [i evolueaz\ `mpreu-n\, o ierarhie vie, f\r\ sf`r[it. Treaba noastr\aici este s\ sublim\m materia [i s\ `nfrumu-se]\m lumea. Acesta este sensul existen]eiactuale, s\ imprim\m materiei pecetea spiri-tului. Oare cu adev\rat asta facem? Sau exactopusul?

{i a[tept\m s\ ne fie bine... V\ informez c\s`ntem `n c\dere liber\, iar modernitatea, unhybris, nu a f\cut dec`t s\ o accelereze, „eli-ber`ndu-l“ pe om de sub tutela Tat\lui, iarde[ertul de credin]\ spore[te pretutindeni `njurul nostru.

Trebuie s\ revenim la mituri, la arhetipuri,acolo unde s\l\[luie[te [i de unde se revars\vraja lumii. La unitate, diad\, triad\ etc. Lapovestea nocturn\, visat\ a crea]iei… Nici oer\ [i nici un om nu va putea lep\da c\ma[amitului, nu va putea sc\pa de umbra sa.

Nici cele actuale, globalizarea de pild\.Istoria globaliz\rii este minat\ deglobalizarea istoriei. Globalizarea este unproiect aproape himeric, de realizare a„Marelui Rotund“, ouroboros, a unei luminediferen]iate [i a unei istorii orizontale. Dealtminteri, ea nu este o noutate absolut\,dac\ lu\m `n seam\ perspectiva arhetipal\ amitului. Poate c\ prima form\ de globalizarea avut loc imediat dup\ Facere („Cre[te]i [i

v\ `nmul]i]i [i st\p`ni]i p\m`ntul“) odat\ cua[ezarea omului `n istorie.

Imediat dup\, omul a `nceput s\ „cunoas-c\“, dar s\ piard\ `n materie de con[tiin]\, carea devenit insuficient\ [i incapabil\ s\ se opun\conflictelor (dimpotriv\), extinderii lor glo-bale [i masific\rii mor]ii.

Acum avem de-a face cu o globalizare co[-mareasc\ a r\ului, cu o avansare triumf\toarea profanului, `n care se `nscrie [i ra]ionalitatea[tiin]ific\, o secularizare b`ntuit\ de tot felulde iluzii [i un conflict cvasipermanent (istori-cii spun c\ `n ultimii cinci mii de ani de pa-triarhat au avut loc 27.450 de r\zboaie, adic\,`n medie, unul la dou\ luni).

~n con[tiin]a european\, istoricii s-au visaturma[i ai profe]ilor, delimit`ndu-se `ns\ dedoctrine teologice, de taina divinului [i au alesdes-t\inuirea a[a-zis [tiin]ific\, pierz`nd astfelsemnifica]iile. De unde [i remarcabila suit\ dee[ecuri gnoseologice ale pozitivismului. Con-[tiin]a diurn\ a istoricilor i-a condus la pronos-ticuri futurologice gen globul de cristal, f\r\nici o leg\tur\ cu profe]iile autentice, c\ci a-cestea din urm\ nu pot avea loc f\r\ o expe-rien]\ mistic\, f\r\ deschiderea cerurilordinafara [i dinl\untrul nostru. F\r\ asta pip\im,ajuta]i [i de capcanele tehnologiei, clarobs-curul din h\]i[ul diverselor ipoteze [i r\m`nemtot cu a[a-zisele fatalit\]i. F\r\ asta, adev\rulistoric r\m`ne tot mistificat, opac, deviat.

Recuperarea con[tiin]ei istorice, a mitu-lui, este posibil\ cu ajutorul credin]ei, devineun soi de „psihizare“ a analizei istorice. Isto-ria nu e doar produsul voin]ei sau al intere-sului comunitar sau individual, ci [i al uneine-voin]e a incon[tientului colectiv (Jung) ceguverneaz\ din umbr\, cu obiectivitate pur\,a arhetipurilor frumos curg\toare, alternan-]ei, metamorfozei [i `ntrep\trunderilor lor.

Asta este acea histoire longue durée a luiBraudel, sau perspectiva indian\, ciclurileManvantara cu erele lor numite Yuga, pline`ns\ de ubicuitate.

Esen]a politicului r\m`ne trucarea adev\-rului. Momentul istoric, evenimentul ester\st\lm\cit, [i asta nu doar `n sens figurat.Aceasta se nume[te propagand\. Arhiveler\m`n la `nving\tori. Dincolo de cauzalit\]icomensurabile, de efecte cuantificabile, deperspective economice, sociale, sau etice,minciuna rezist\, at`t `n lupt\ cu gherilele de-mocra]iei, c`t [i cu umbrele „Marilor Condu-c\tori“, din societ\]ile-dictaturi, sau cuarhetipul de tip comunitar aflat `n ascensiune.Din aceste subterane ale istoriei, curen]iascensionali aduc, `ns\, adev\rul la lumin\, `ntimp. Iar `n instan]ele supreme, `n CronicileAkashice, oricum el cunoscut, marcat pentruvecie. Acolo trebuie s\ ne adres\m pentru asc\pa rapid de minciun\.

Istoria contemporan\ e marcat\ de dioni-siac, de imanent, de principii secunde. Unpeisaj plat (vezi The Friedman), aflat mereu`n reconstituire, o criz\ de eroi [i de modele,conflicte `ntre genera]ii, anarhie, fragilitate.Unii cred c\ se a[teapt\ `ntoarcerea Zei]ei, saua Marii Mame, instan]a invizibil\ a demo-cra]iei [i exist\ [i variante Yoga care lucreaz\`n acest sens. ~ns\[i c\derea `n cascad\ a dic-taturilor ar fi rezultatul ascensiunii valorilormatrocentrice, a Noului Canon feminist carelichideaz\ ultimele sechele patriarhale, figuritotemice ale Marelui Tat\. Aceasta nu ar fi,cred `ns\, dec`t o nou\ religie imanent\, onou\ erezie introdus\ pe agenda politicului, àla Dan Brown. Or, noi avem nevoie, cumspuneam, de transcenden]\, de autenticitate,de adev\r.

~ntoarcerea Zei]ei?

LIVIU ANTONESEI

Adrian Cre]u mi se pare a fi autorul celuimai matur volum de debut `n poezie din ulti-mii m\car vreo zece ani. Nu e mai pu]in ade-v\rat c\ ar fi trebuit s\ debuteze cel pu]in cuun deceniu mai devreme [i, dup\ cum sun\poezia din Orice om este un c`ntec f\r\ rim\(Editura Junimea, Ia[i, 2012, cu o Prefa]\ deMarin Al. Preda, 106 p.), m\ tem c\ niciatunci debutul n-ar fi fost mai pu]in str\lucit.Autorul n-a a[teptat vreo „maturizare l\un-tric\“ – de altfel, ceea ce citisem `n urm\ cuni[te ani `n cyberspa]iu era deja conving\tor–, ci diverse `mprejur\ri i-au `nt`rziat debutul.Ca s\ fie mai limpede la ce m\ refer, citez unfragment c`t se poate de elocvent din prefa-]ator: „Un editor l-a refuzat pe Adrian Cre]u,spun`ndu-i c\ e «prea cre[tin s\ publice astfelde poeme». Un profesor de filosofie [i reputateminescolog l-a l\sat f\r\ prefa]\ cu dou\ zile`nainte de predarea manuscrisului, fiindc\ au-torul a refuzat s\ scoat\ dou\ texte [i cuvintelelicen]ioase din volum. Un director de liceu avrut s\-l dea afar\ din `nv\]\m`nt pentru c\ [i-a publicat pe un website literar poeziile pecare i le citeau pe ascuns elevii…“. Dup\ at`-tea `ncerc\ri, de bun\ seam\ c\ bietul autor[i-a luat seama [i public\ pe pagina de gard\avertismentul: „Poeme nerecomandate per-soanelor sub 18 ani… sau celor slabi de `n-ger.“ ~n ce-i prive[te pe cei sub 18 ani, n-au dece s\ se fereasc\, iar „cei slabi de `nger“ debun\ seam\ c\ vor reac]iona precum cei po-meni]i `n fragmentul citat de mine.

Poezia lui Adrian Cre]u nu este ie[it\ dincomun din punctul de vedere al licen]iozit\]ii.Cunosc destui autori licen]io[i doar de dragulde a fi sau pentru a provoca, dar nu este [i ca-

zul s\u. ~n poemele sale, ingredientele deaceast\ natur\, nu `n exces de altfel, indiferentdac\ s`nt imagini, fantasme sau numai cu-vinte, au deplin\ acoperire `n motiva]ia com-pozi]ional\, ele s`nt cerute, prin urmare, detextul poetic. ~n literatura care uzeaz\ ([i) deaceast\ recuzit\, lucrurile stau ca [i `n via]a„real\“. Toat\ lumea are un sex, `ns\ nu to]i[tiu cum anume s\-l utilizeze. Or, ceea ce esteimportant `n poezia lui Adrian Cre]u c\ [tiecum, [tie c`nd, [tie [i `n ce m\sur\. A i seaduce acuze precum cele enumerate este, f\r\`ndoial\, o prob\ cras\ de s\r\cie cu duhul, bachiar una de prostie otr\vitoare ca o balt\st\tut\ [i colc\ind de prejudec\]i de un puri-tanism bolnav.

Structurat `n trei sec]iuni – Ars poetica,„Omenesc, prea omenesc“, Iubire postmo-dern\ –, volumul este rezultatul unei drasticeselec]ii. Poeme bune pe care le-am citit acumc`]iva ani pe internet n-au mai fost cuprinse `naceast\ carte. Pentru a putea constata oricineprospe]imea rafinat\ a acestei poezii, dezabu-zarea fraged\, frazarea impecabil\ [i nu `nultimul r`nd for]a liric\, voi oferi un amplucitat: „asear\, `n parcarea de la selgros/ amomor`t un `nger.// pe c`nd mergeam lini[tit s\iau ceva/ de b\ut/ un `nger mi-a s\rit `n cale `nparcarea/ imens\ a supermarketului/ de la ca-p\tul liniei de autobuz 22.// s-a a[ezat brusc `nfa]a mea [i a `nceput/ s\-mi vorbeasc\ repede/`ntr-o limb\ stranie [i gutural\./ iritat, am `n-cercat s\-l dau la o parte –/ dar `ngerul nuvroia, cu nici un pre], s\/ m\ lase s\ trec.// penesim]ite, mintea mi-a fost cuprins\/ de ofurie animalic\// [i am `nceput s\-l lovesc cus\lb\ticie/ plin de ur\/ de entuziasm/ nebu-nie... [...] cerul senin era str\b\tut pe alocuri/de f`[ii ro[iatice –/ precum r\nile deschise/ ale`ngerului mort/ care z\cea nemi[cat la picioa-

rele mele// mi-am tras respira]ia pentru c`teva/momente/ apoi m-am c\utat `n buzunareleblugilor/ dup\ o moned\ de 5 mii/ pentruc\ruciorul de cump\r\turi/ [i am intrat s\-miiau ceva de b\ut.“ (asear\, `n parcarea de laselgros, am omor`t un `nger)

Bun venit `n poezia „public\“ lui AdrianCre]u [i felicit\ri Editurii Junimea pentruaceast\ descoperire, pe care al]ii s-au ferit cadracul de t\mìe s-o fac\.

Un debut valoros

Proz\TTIIMMPPUULL10


IULIAN S`RBU

Caragiale tr\ie[te!

Da, neicu[orilor, e adev\rat! Caragiale tr\-ie[te... s\-mi sar\ ochii din cap dac\ v\ mint!M-am `nt`lnit cu el la o bere la restaurantuldin col]. Tocmai intrasem `n local [i-mi c\u-tam un loc la o mas\ (`n mod inexplicabilrestaurantul era buc[it de lume), c`nd ce s\vezi? La o mas\ de dou\ persoane de l`ng\geam [edea `nsu[i Caragiale. P\i se putea s\nu-l recunosc, dragilor? Cel\lalt scaun eraliber, m\ rog, gol. M\ apropii, salut [i `ntrebdac\ pot lua loc. Domnul Caragiale `mi z`m-be[te [i m\ invit\ cu un semn s\ iau loc. M\ uitdup\ osp\tar ca s\ comand [i eu o bere, timp`n care observ c\ maestrul tocmai `[i terminade b\ut halba.

– Maestre, mai servi]i una? `l `ntreb eu. Faccinste!

– Stimabile domn, tocmai inten]ionam s\plec, dar nu pot s\ r\spund cu refuz la amabi-la dumitale ofert\!

– B\iete, dou\ halbe! fac eu comanda bu-curos c\ pot s\ mai `nt`rzii la o parol\ cumaestrul Caragiale.

~ncepem s\ discut\m despre vremea plo-ioas\ din aceast\ prim\var\, despre scumpiri[i despre nenorocirile ce se abat zi de zi pecapul rom=nului. ~ntre timp vine [i osp\tarulcu berile [i, dup\ ce gust\m din halbe, trecems\ vorbim despre politic\. {i pas dac\ pot s\mai ]in piept maestrului care s-a pornit `ntr-otirad\ la adresa politicienilor actuali. ~mi vor-be[te despre Ca]avencu care a luat cuv`ntul `nParlament (s\ mor dac\ nu l-am v\zut [i eu!)[i a `nfierat puterea c\reia nu-i pas\ de t\ri[oa-ra noastr\ Rom=nia, a[a cum ì pas\ lui. Mi-avorbit [i despre Trahanache care a `ncercat s\calmeze lucrurile, dar mai r\u le-a aprins. {iacuma, dup\ ce l-am auzit vorbind pe maes-tru, mi-am adus aminte c\ l-am v\zut [i eu pejup`n Trahanache `n prezidiu. Ce s\ mai vor-bim despre Tip\tescu care [i el este `ngrijoratc\ opozi]ia t`r\[te Rom=nia `n haos, f\c`nd re-ferire la Br`nzovenescu [i Farfuridi care s-aualiat numai pentru a r\sturna puterea. Am vor-bit [i despre coana Joi]ica care vegheaz\ catotul s\ fie a[a cum hot\r\[te conu’ Tip\tescu.

Discu]ia a fost tot mai `ncins\ [i maestrul amai comandat (pentru c\ a zis c\ e r`ndul lui)un r`nd de beri. Ce s\ v\ mai spun, din bere-nbere [i din discu]ie-n discu]ie am constatat laun moment dat c\ vorbesc singur. Maestrulplecase [i eu nici nu-mi luasem la revedere dela el. Fir’ar al dracului de b\utur\ cum `]i iamin]ile c`te-odat\! Iaca cum am ratat ocaziade a lua num\rul de telefon al maestrului ca s\mai stabilim o alt\ `nt`lnire! Acuma cine o s\m\ cread\ c\ am b\ut bere cu `nsu[i Cara-giale? Voi m\ crede]i, neicu[orilor? Parolde’oneor (sic!) c\ nu v\ mint!

A doua zi dup\ Apocalips\

M-am trezit devreme, chiar dac\ e dumi-nic\. M\ ridic din pat [i m\ uit `n jur. Totulpare `n regul\. Lumea din jurul meu este a[acum o [tiu, nu s-a schimbat nimic, de[i poatear fi destule de schimbat. Afar\ p\s\releleciripesc vesele `n copaci, se pare c\ n-au p\]itnici ele nimic.

M\ duc la baie [i m\ uit `n oglind\. Se parec\ s`nt `n regul\: am doi ochi [i dou\ urechi.Ei, ceva totu[i nu prea e `n regul\: p\rul e ciu-fulit r\u. Dar cred c\ nu e a[a din cauz\ c\ atrecut Sf`r[itul lumii pe la mine prin pat.

Dar dac\ a venit `ntr-adev\r Marele Final [is`nt pe lumea cealalt\ ? Atunci e nasol pentruc\ v\d c\ [i lumea asta e la fel ca cea din caretocmai am plecat.

De vin\ s`nt numai profe]ii \[tia mincino[icare ne sperie cu Judecata de Apoi care st\ s\vin\... de-ar veni odat\! C\ m-am s\turat s\ totfiu amenin]at cu Bau-bau [i, c`nd ]i-e lumeamai drag\, vezi c\ acesta are alt\ treab\ [i numai apare. Nu am luat eu `n serios chestia cuApocalipsa, dar alte persoane se pare c\ aucrezut `n a[a ceva [i mi-au `mpuiat [i miecapul cu tot felul de pove[ti care m-au puspu]in pe g`nduri.

Tanti Maricica, femeia de serviciu de labirou, era chiar `ngrozit\ c\ vine sf`r[itul [i n-aapucat s\-[i termine treburile prin gr\din\.Nea Vasile, instalatorul de la mine de pescar\, e beat de-o s\pt\m`n\ `ncontinuu. Cic\bea s\-[i fac\ curaj, a[a e el mai sensibil.

George, [oferul de pe ma[ina de serviciu,[i-a luat concediu c`teva zile ca s\-[i ia r\masbun de la rude `nainte de marea plecare. Parc\au `nnebunit to]i. Sau poate eu s`nt cel nebunc\ nu m\ intereseaz\ ce anun]\ profe]ii vesti]i.{i c`te dezastre nu v\d ei citind `n stele sau aiu-rea: cutremure, asteroizi, extratere[tri groaz-nici de r\i... mi-e [i greu s\ le `n[ir pe toate.

Acuma nici nu [tiu ce s\ mai fac. S\ m\bucur c\ am r\mas `nc\ `n via]\? S\ m\ tem c\vor veni belele mai mari dec`t cele anun]ate?

Cred c\ am s\ continui s\ tr\iesc [i s\ m\bucur de surprizele vie]ii, fie ele mai pl\cutesau mai pu]in pl\cute. Dac\ va veni Apoca-lipsa voi vedea atunci ce-o s\ fac. Ast\zi ams\ beau un pahar de vin ca s\ s\rb\toresc clipape care iat\ c\ o pot trai cum vreau, indiferentce zic profe]ii mincino[i.

V\ anun] c\ eu s`nt `nc\ `n via]\! Voi cumv\ sim]i]i?

Misiune aproape imposibil\

~n biroul „Daune“ de la sucursala local\ afirmei de asigur\ri „Asigurarea Absolut\“ esteagita]ie. Boris [i Ionel, inspectorii de daune,nu-[i v\d capul de treab\. ~nc\ de la prima or\clien]ii n\v\liser\ cu tot felul de problemelegate de accidente. Trebuiau verificate actelede la dosar, de asemenea mai trebuia f\cut\constatarea la ma[inile avariate [i pozele derigoare. Ionel se ocupa de constat\rile de laautomobilele accidentate, iar Boris discuta cuoamenii ce aveau dosare mai vechi [i carea[teptau s\ primeasc\ desp\gubirea. Era o`ntreag\ problem\ cu acordarea desp\gubiri-lor deoarece Centrala aproba fiecare dosar [itreaba se lungea destul de mult, spre dispera-rea asigura]ilor. Nici cei doi inspectori nu erauprea bucuro[i pentru c\ zilnic se certau cu ogr\mad\ de oameni, astfel c\ la sf`r[itul zileierau termina]i.

Tocmai c`nd reu[iser\ s\ rezolve toate pro-blemele [i biroul era liber, sun\ mobilul luiBoris. Era [oferul de pe platforma ce o a[tep-tau s\ vin\ de la centru s\ preia o ma[in\ gravavariat\. Directorul din Central\ hot\r`se carepara]ia s\ se fac\ la atelierul auto de]inut depatronul firmei, consider`nd c\ e mai ieftina[a, chiar dac\ trebuia ad\ugat la costuri [itransportul dus-`ntors al ma[inii. Ionel observ\c\ Boris discut\ aprins la telefon. Era curios cese `nt`mpl\. Dup\ ce termin\ convorbirea cu[oferul, Boris se uit\ la colegul s\u.

– Ionele, hai s\-]i zic o bomb\! Cei dinCentral\ ne-au trimis o ma[in\ obi[nuit\ demarf\ care s\ duc\ Renault-ul la service.

– Cum adic\ o ma[in\ de marf\?– A[a cum ai auzit. Nu [tiu cum arat\

exact, dar mergem acum la service „Repar\tot“ s\ vedem. I-am spus [oferului cum s\ajung\ acolo.

Cei doi inspectori l\sar\ instruc]iuni L\cr\-mioarei, fata care-i ajuta cu problemele legatede daune, [i decolar\ la bordul ma[inii de ser-viciu. C`nd sosir\ la atelierul cu pricina, cami-onul era deja ajuns. Pe cei doi ì cuprinse a-me]eala, aveau de `ndeplinit o misiune impo-sibil\. Autospeciala era pentru transportulm\rfurilor vrac sau paletizat, `ns\ `n nici uncaz nu era preg\tit\ pentru transportul de au-tomobile. E drept c\ la partea din spate eraprev\zut\ cu o platform\ pe care se puteapune marfa pentru a fi ridicat\ la nivelul beneima[inii. Problema era c\ pe platforma respec-tiv\ nu `nc\pea nici jum\tate din ma[in\. Unuldin mecanicii de la service aduse automobilull`ng\ camion [i apoi se str`nser\ cu to]ii `n ju-rul celor dou\ ma[ini. Fiecare veni cu idei, darnici una nu rezist\ la o analiz\ mai atent\.Unul din mecanici `[i aduse aminte c\ `n apro-piere se g\sea o ramp\ betonat\ care ar puteas\-i ajute s\ introduc\ automobilul `n autospe-cial\. Boris [i Ionel s-au hot\r`t pe loc: vor `n-cerca s\ foloseasc\ rampa respectiv\. Se ur-car\ `n ma[ini. Boris conducea automobilulavariat, iar Ionel venea din urm\ cu ma[ina deserviciu. Camionul `ncheia convoiul. Trebu-iau s\ mearg\ `ncet pentru c\ autovehicululaccidentat abia se t`rìa.

~n sf`r[it au ajuns la rampa respectiv\. Aupozi]ionat mai `ntì ma[ina mare l`ng\ ramp\.{oferul a cobor`t platforma din spate [i a `ncli-nat-o c`t i-a permis mecanismul. Din p\catede la ramp\ p`n\ la platform\ mai r\m\sese odistan]\ destul de mare. Era imposibil s\ urciautomobilul `n condi]iile respective. Le maitrebuia ceva ca sa fac\ leg\tura `ntre ramp\ [iplatforma camionului. Privirile le c\zur\ pestivele de cherestea ce erau `n vecin\tate undeera un t`rg cu specific de materiale lemnoase.Ionel intr\ `n vorb\ cu v`nz\torii de cherestea,avea nevoie s\ `mprumute patru sc`ndurigroase ca s\ `ncerce s\ rezolve misiunea.

Dup\ c`teva discu]ii, g\si ceea ce avea nevoie.~mpreun\ cu Boris puse sc`ndurile pe pozi]ie,c`te dou\ una peste alta.

Ei, acum era acum! Cine va conduce ma-[ina avariat\ peste sc`nduri p`n\ `n camion?Inspectorii no[tri erau con[tien]i c\ exista unmare risc ca s\ cedeze cheresteaua [i ma[inas\ cad\. Nu era o `n\l]ime prea mare, dar s-arfi avariat suplimentar. Plus c\ era posibil ca [i[oferul s-o p\]easc\.

Boris se hot\r` s\ `ncerce el. Se a[ez\ lavolan, iar Ionel `l ghida din fa]\. Automobilulavariat porni de pe ramp\, urc\ pe sc`nduri,moment `n care acestea `ncepur\ s\ p`rìe.Boris acceler\ [i introduse ma[ina `n camion.Fr`n\ `n ultimul moment, evit`nd s\-l fac\ afi[pe Ionel. Acesta se lipise de peretele camionu-lui. Adev\rul e c\ nu prea se sim]ise bine c`ndv\zuse cum vine ma[ina direct spre el.

Cei doi r\suflar\ u[ura]i. Totu[i mai existao problem\. Cum s\ asigure ma[ina avariat\ca s\ nu se mi[te `n timpul transportului. Ionelg\si solu]ia: dezumflar\ toate cauciucurile.

{oferul de pe camion `[i f\cu cruce c`ndv\zu cascadoria celor doi inspectori. Le spusec\ nu mai v\zuse a[a ceva `n via]a lui. Boris [iIonel `l asigurar\ ca nici ei.

~ntoarcerea din Iad

Mergeam cu pa[i [ov\ielnici pe StradaMare din ora[ul meu. M\ `ntorceam din Iad [itremuram tot. Adic\ [tiam c\ m\ `ntorc din Iad,dar nu-mi mai aduceam aminte nimic despretr\irile mele de Acolo. Cum de am reu[it s\scap din Iad era tot o mare necunoscut\. Pro-babil eram primul om ce se `ntorcea `n via]\din acel loc, cel pu]in din c`te [tiam eu.

~n jurul meu mirosea a ars [i a pucioas\.Oare de unde? m\ `ntrebam eu ame]it de aerultare al dimine]ii. Am `ntors capul [i m-amprivit `ntr-o vitrin\. Am tres\rit: „|sta s\ fiueu?“. Nu m\ mai recuno[team. Fa]a mea eraneagr\, ars\ parc\. Hainele de pe mine chiarerau arse [i ie[ea fum din ele. De la minevenea mirosul de ars [i de pucioas\.

~ncepea s\ se crape de ziu\ [i tot mai mul]ioameni ie[eau din cas\ `ndrept`ndu-se spreserviciu sau `n alt\ parte unde aveau treab\.{tiind `n ce hal ar\tam mergeam cu team\g`ndindu-m\ c\ vor `ncepe s\ se uite la mineca la o ciud\]enie. {i adev\rul era c\ eramchiar o ciud\]enie.

{i totu[i nimeni nu se uita ciudat la mine.Ba chiar nu se uitau la mine deloc. Cu to]ii `[ivedeau de drumul lor, f\r\ s\-mi arunce nici oprivire. Parc\ eram invizibil. M-am oprit `nfa]a unei oglinzi dintr-o vitrin\ [i am observatc\ aceasta `mi reflect\ chipul ars [i hainele dincare iese fum. ~n mod normal, dac\ a[ fi fostinvizibil, ar fi trebuit ca `n oglind\ s\ nu fiv\zut nimic. Pe l`ng\ mine oamenii continuaus\ treac\ gr\bi]i. Nimeni nu p\rea s\ simt\ mi-rosul de ars [i de pucioas\, mirosul iadului. {itotu[i cineva p\rea s\ m\ vad\. Un cìne `mimirosea cizmele arse. Se uit\ `n sus la chipulmeu `nnegrit. Nu p\rea `nc`ntat de ceea ce ve-dea pentru c\ fugi schel\l\ind. Cred c\ v\zuseIadul. Iadul era intrat `n mine. ~l purtam cumine peste tot unde mergeam.

La cap\tul trotuarului, la oarecare distan]\fa]\ de mine, un be]iv venea cu pa[i `mpleti-ci]i. Nu p\rea prea sigur de direc]ia pe caremergea. Era `ns\ destul de vesel [i c`nta unc`ntec numai de el [tiut. Poate cam prea veselpentru diminea]a devreme, c`nd lumea `nc\ nus-a trezit bine. Be]ivul ajunse `n fa]a mea,ridic\ capul [i m\ privi direct `n ochi. Oarechiar m\ vedea sau era numai `nchipuirea lui`mbibat\ `n alcool? Toat\ veselia de pe fa]a luidisp\ruse ca un fum.

{i atunci se `nt`mpl\ ceva ciudat. Be]ivul`nchise ochii [i intr\ `n mine. Am sim]it oame]eal\ puternic\ [i totul se `ntunec\ `n jurulmeu. ~ntuneric deplin [i lini[te deplin\. Era`ntunericul Iadului?

Cocktail stories

11Poezie

martie 2012

TTIIMMPPUULL

www.timpul.ro

MARIUS GHILEZAN

Ai v\zut epava din Zakynthos?– Oh, nu, naufragiului i-am braconatpe[tii sabie din trupul ciuruit,sf`rtecat de cioburi,atunci c`nd Atenei ì ardea chipul,[i-acum mai v\d, p\st\i de foc,straturi de gene strivite de bocanc,b\t\ile `n scuturitocau revolta privirilor azuriivoyeuri `n costume s-au travestit `n femeicu accent barbar pe „i“bubuiau Termopilele,chipurile, Hephaistos a l\sat datorii,printre coline i se num\rau templelorcoloaneleAcropolelor i-au c\zut desant,Zeciuitorii,iar regelui ì picurau din ochi asfaltcum s\-mi ard\ de-o nostalgic\ epav\de contraband\?

– {tiu e[ti trist, prieten drag,au ridicat la cer cor\bii[i nu mai bat la Salamina mareastr\ini cu vergile s-au extr\dat

`n conturile poeticei Arcadiacresc spini [i bolovanituri[ti se duc la Halkidiki,precum Ulise-n Itaca,pironit de catargnu de la R`m i se trage prinsoarea,mi-e team\ c\ ]i-ai `necat`n pl`ns visareadar poate muri marea?

– Din b\nci str\ine se trimit torpileCum ì ap\r Parnasului uneltirea?Regatul regelui?Oracolului halucinogenul gaz,Al Apolinicului templu de extaz?Eu cine s`nt?

M-a sedus Zeus [i m-a `nviat mareaPorecla-mi Europa ridic\-n aer molotoavemi-e drag\ Afrodita [i guler spuma m\riimi-a fost p`n\ aici.

– Prietene, e Regele tulburatHarpa iubitei s-a transformat `n bici,lira nu mai bate gongul de lupt\,nici cheia sol nu poate `ndulcifierea habotnicului trezorierstr\inul vrea totul [i marea [i faima,vrea insule [i carne-n abatoare.

– ~l v\d pe Rege, i-s ochii epave[i a min]ii enclavecu jind privescAsturiasului goalele herghelii[i m\rilor [oapte pustii,`ntinsele ape sidefiise-ndep\rteaz\ taine, luate amanet,cu insule ionice [i sparte catodice,cor\bii mii, republici arvunite,corinturi se dezleag\,monet\rii mondiale deschidceapr\z\rii [i body-jumping-uricu firul t\iat [i fise alogene,toate au fost ale luide aici din st`nc\, dincolo de nori[i acum marea conflagra]ie`l mestec\ m\runt,ì fac procese datornicului rege,m\ duc s\-i fiu sfetnic de tain\,n-au cum s\-i mute Olimpul, cet\]ile [i marea,recuperatorii nu [tiu s\ v`nd\ mituri esen]iale.

O lacrim\ zv`nt\ ar[i]a de smogRegelui i s-a impus depresiacine s\ mai citeasc\ muza?

Socrate are alte iubiri platoniceDiogene nu se mai dezbrac\Epava nu poate fi mutat\.

Epava din Zakynthos

EMIL BRUMARU

La mine totul se `nt`mpl\ `n\untru,Acolo zac balauri pe comori,Z`ne durdule ]op\ie pe prundulIzvoarelor, cu floci la subsuori;Smocuri de crini, `nfipte-n cururi dalbeDe nimfe grase, dau un damf de-amurg,To]i bo[orogii se-ascund dup\ nalbeS\ beie roua fraged\ din halbeCu gulere de spume ce se scurg;~ns\[i contesa de Ségur, din Rusia,Se las\ biciuit\ c-un harapnicPe ]`]ele ei mari, de un ispravnic,A[a c\ [i-un brotac trage concluzia

C\ p`n\ [i Infernul e-o bomboan\Dulce pe l`ng-ad`nca ta bulboan\…

La mine totul se `nt`mpl\ `n\untru…~NGERII {I LUCR|RILE LOR

C`ntecePsihice

SILVIU P|DURARIU

S\ vezi copil\ria

S\ vezi copil\riacum era la num\rul 7cu nasul murdar de lapte,cu perna de l`n\ sub cap,cu urechea lipit\ pe aluat[i m`na prins\-n fust\cu spatele ud, de bumbac `nflorat.

Dintre vi[ini [i cerceiscutura]i de la 3sun\ vr\bii.Furnicile se adun\la cotorul proasp\t`n gr\dina blocului p\trat.

Izolat `n mijloc,p`cla gre]oas\ trece– un sunet vechi m\ aduce `napoi –

S\ vezi copil\ria cum erala 30 de ani,`ntr-o can\ de cafea.

O vreme

…nu [tiamde dumneata.O vreme, tr\ind `mpreun\,nu [tiamde dumneata.{tiam cum miro[i,[tiam cum sun\ cuvintele tale,[tiam cum adormi…dar nu [tiamde dumneata.

Eu nu

Eu nu am 30 de aniEu nu [tiu s\ scriuEu nu vorbescEu nu ar\t a[a cum m\ veziEu nu am hain\ neagr\Eu nu s`nt eueu nu s`nt tu.

Te arunc `n urm\

…pe spinare, prinde-te`n ochii de l`n\.~napoi `n ’87la coad\ la lapte

la afi[e rock cu poe]i mor]i[i casete tdkcu incanta]ii din america.

la biblii glossycu [tiri eterner\sfoite lungla focul de lemne.

Era pu]in pu]inul`n blugii aspira]ionali.Lumea [optea tare, vorbea invers,citea pe dos `n limba rom=n\.

LIRICA SPAGYRICA

EseuTTIIMMPPUULL12


VICTORNEUMANN

Valorificarea `nnoitoare a rezultatelor ling-visticii [i sociologiei, prioritatea acordat\ ana-lizei [i interpret\rii textelor istorice, filozofice[i literare, problematiz\rile [i ipotezele de lu-cru cu trimitere la g`ndirea cultural-politic\ [ila realit\]ile socialului au leg\tur\ cu metode-le promovate de impresionanta oper\ a luiReinhart Koselleck. Cel mai recent volum a-par]in`nd acestui domeniu poart\ titlul Politi-cal Concepts and Time. New Approaches toConceptual History [i arat\ c`t de `ntinse, deprofunde [i de utile au devenit studiile de isto-rie a conceptelor [i de istorie conceptual\ pen-tru [tiin]ele umaniste [i social-politice con-temporane. G`ndit [i editat de Javier Fernán-dez Sebastián, profesor de istoria g`ndirii po-litice la Universitatea din Bilbao, tomul maisus amintit contribuie la `nnoirea metodelorde cercetare prin contribu]iile c`torva dintrecei mai cunoscu]i istorici [i politologi con-temporani, promotori [i continuatori ai con-struc]iei teoretice koselleckiene.

Volumul este structurat `n trei p\r]i, num\-r`nd 13 studii [i dou\ anexe. O prim\ parteeste dedicat\ istoriei conceptuale `n rela]ie cudisciplinele `nvecinate; a doua, temporaliz\riiexperien]elor [i conceptelor; iar a treia, se-manticii istorice [i timpului modern. Anexelecuprind un discurs comemorativ dedicat luiReinhart Koselleck de profesorul münchenezChristian Meyer [i proiectul unei istorii con-ceptuale europene semnat de un grup de isto-rici, politologi [i filozofi din mai multe uni-versit\]i europene [i americane, grup ce s-adedicat `n ultimele decenii cercet\rii [i pro-mov\rii istoriei conceptelor [i istoriei concep-tuale ca nou\ metod\ de evaluare a trecutului,a fenomenelor sociale [i a g`ndirii politice.Political Concepts and Time… beneficiaz\ decontribu]iile lui Javier Fernández Sebastián(Bilbao), Hans-Erich Bödeker (Göttingen),Pim dem Boer (Amsterdam), Elías José Palti(Quilmes [i Buenos Aires), Michael Freeden(Oxford), Peter Burke (Cambridge), Giusep-pe Duso (Padova), Alexandre Escudier (Pa-ris), João Ferez Júnior (Rio de Janeiro),Jacques Guilhaumou (Lyon), Jorn Leonhard(Jena), Kari Palonen (Jyvaskyla), FaustinoOncina Coves (Berlin).

Cartea este rezultatul contactelor unui grupde cercet\tori din discipline de studiu `nru-dite, apar]in`nd `ns\ unor tradi]ii academice [istiluri de cercetare diferite. Ceea ce `i apropieeste baza teoretic\, interesul pentru limbaje cafenomene sociale ce transcend timpul, atrac-]ia pentru cultura [i simbolistica politicii, pre-ocuparea legat\ de metamorfoza orizontuluiistoric (Javier Fernández Sebastián, „Introduc-tion. The Relevance of Conceptual History“,p. 6). F\r\ a se limita la istorie `n sensul clasical no]iunii, autorii discut\ cultura prezentului[i mai cu seam\ instrumentele de lucru ale[tiin]elor socio-umane. Obiectivele studiilorlor s`nt clarific\rile istorice, decodarea con-ceptelor-cheie, analiza [i definirea g`ndirii po-litice `n diversele etape ale moderniz\rii.

Begriffsgeschichte este considerat\ de uniiautori nu doar o teorie a istoriei, dar [i o teoriea politicii ca activitate, istoria conceptual\ e-viden]iind „nu numai rolul politicii pentruistorie, dar [i faptul c\ aceasta ofer\ un cadrupotrivit pentru g`ndirea politic\.“ De la `nce-putul crea]iei sale, istoriografia [i tezele fun-damentale ale lui Koselleck privind Europa [iGermania de la iluminism [i p`n\ ast\zi „au

inclus o cert\ viziune asupra politicii“ (KariPalonen, „Contingency, Political Theory andConceptual History“, p. 179). Al]i autori s`ntde p\rere c\ teoria koselleckian\ privind di-vergen]a dintre experien]\ [i a[teptare poate fiextins\, fiindc\ din punct de vedere formal„a[teptarea“ const\ `ntotdeauna din dou\ ele-mente fundamental eterogene: „previzional-cognitive“ [i „normativ-expectative“. Elemen-tele „previzional-cognitive“ pretind s\ expri-me realitatea prin tehnicile [tiin]ifice istorici-zante, dezv\luind [i con[tientiz`nd structurilece vin din trecut [i privesc viitorul apropiat;cele „normativ-expectative“ trimit la a[tept\-rile religios-dogmatice sau la acelea filozofic-secularizante `n func]ie de timp, culturi [i re-prezent\ri ale salv\rii [i drept\]ii (AlexandreEscudier, „Temporalization and Political Mo-dernity: A Tentative Systematization of theWork of Reinhart Koselleck“, pp. 131-177).

Inten]ia de a sistematiza evolu]ia seman-ticii politicilor moderne este meritorie, aceas-ta put`nd fi dublat\ de `n]elegerea diversit\]iitezelor ce le completeaz\ pe acelea g`ndite deKoselleck cu privire la democratizare, politi-zare [i ideologizare. C`t despre strategiile dez-ideologiz\rii, fie vorbim de acelea comunitar-lingvistice [i na]ionale transferate de la o epo-c\ la alta, fie discut\m de acelea fundamental-iste, de[i par similare de-a lungul Europei, eledob`ndesc sensuri particulare `n func]ie delimbi, culturi [i tradi]ii religioase.

Political Concepts and Time... arat\ deo-potriv\ preocup\rile postkoselleckiene legatede istoria experien]elor, dezv\luindu-le `n chipcomparativ [i prob`nd transform\rile seman-tice ce se petrec `n perioadele de tranzi]ie. ~n

asemenea contexte, celor trei dimensiuni aleexperien]elor istorice, intern-extern, sus-jos,mai devreme-mai t`rziu, eviden]iate de Kosel-leck, li se acord\ o aten]ie special\. „Nu exist\nici o articulare [i comunicare a a[tept\rilorf\r\ un rezervor de experien]e anterioare, adu-nate `n concepte, argumente [i limbaje ale dis-cursurilor politice [i sociale“ (Jörn Leonhard,„Language, Experience and Translation:Towards a Comparative Dimension“, p. 266).De aici [i accentul asupra mo[tenirilor, deopo-triv\ asupra transl\rii ori importului de con-cepte dintr-o limb\ `ntr-alta `n perioada `ncare are loc creionarea statelor moderne. ~nacest sens, conceptele de liberal, idee liberal\,constitu]ie liberal\, na]iune, regim, [.a. s`ntexplicate de Jörn Leonhard cu scopul indic\riidiferen]elor semantice existente `n limbilefrancez\ [i german\.

Trimiterile la Begriffsgeschichte stimulea-z\ o ampl\ [i ne`ncheiat\ dezbatere privind lo-cul [i rolul ei de model analitic [i critic-inter-pretativ `n [tiin]ele umaniste [i `n acelea so-cial-politice. Dincolo de mul]imea de ipotezeformulate, este de re]inut faptul c\ `n deceni-ile din urm\ Begriffsgeschichte a fost v\zut\drept o istorie a teoriei sau c\, istoria teoriei arfi ea `ns\[i o Begriffsgeschichte. Potrivit unuiadintre cei mai riguro[i cunosc\tori ai opereilui Koselleck, e vorba de Hans-Erich Bödeker,ea reprezint\ nu numai istoria conceptelor, ci[i rela]iile acestor concepte cu cuvintele [iobiectele. Observa]ia este just\ [i ]ine seamade remarca lui Koselleck cum c\ vorbim de„existen]a unui concept doar atunci c`nd `n]e-lesurile termenilor individuali care se refer\ laacela[i obiect s`nt combinate [i explicate din-

colo de func]ia lor referen]ial\ `ntr-un contextdat.“

Begriffsgeschichte este deopotriv\ o inter-pretare sincronic\ [i una diacronic\ a sem-nelor lingvistice particulare [i dezv\luie odiversitate de `n]elesuri [i mi[c\ri istoricev\zute prin prisma evenimentelor, contextelor[i a „duratelor lungi“ ale istoriei. Sincronic\pentru c\ analiza „implic\ studiul istorico-cri-tic al semanticii utilizate `ntr-o anumit\ peri-oad\ de timp [i contextul s\u extra-lingvis-tic“; diacronic\, pentru c\ „reconstruie[tesecven]ial `n]elesuri atribuite conceptului de-a lungul timpului“. Begriffsgeschichte se ocu-p\ de examinarea [i `n]elegerea proceselor is-torice, de contextele `n care se dezvolt\ actelecunoa[terii [i interpret\rii, respectiv de con-ceptualizarea acestora (Hans-Erich Bödeker,„Begriffsgeschichte as the History of Theory.The History of Theory as Begriffsgeschichte:An Essay“, pp. 19-45; cf. pp. 23-25, 38). De-sigur, aceste preocup\ri rezult\ `n primul r`nddintr-o istorie a istoriografiei. Ceea ce textullui Bödeker explic\ `n detaliu. Nu e mai pu]inadev\rat c\ `n cazul lui Koselleck avem de-aface cu propria sa teorie a istoriei, temele cer-cetate beneficiind de numeroase [i originaleipoteze. ~n discu]ie este o teorie a timpului is-toric, una `ntemeiat\ pe realit\]ile social-poli-tice [i culturale din trecut. F\r\ a eluda cuvin-tele, faptele [i evenimentele istorice ori poli-tice, `ncerc\rile pur speculative nu lipsesc.

Pentru c\ studiul evolu]iei unui singur con-cept nu atrage dup\ sine `n]elegerea modific\-rilor sale `n timp, mai mul]i autori reflecteaz\la explorarea interac]iunilor cu acele conceptecare `l sus]in, `i dau culoare, `l contrazic sause interfereaz\ cu el. Exist\ diferen]e `ntresensul atribuit ast\zi unui concept [i ceea cepretinde analiza conceptual\, anume identifi-carea multiplelor sensuri ale acestuia. ~n Poli-tical Concepts and Time... s`nt capitole caredezbat teme, discipline [i probleme `nruditesau derivate din Begriffsgeschichte, dar [i ca-pitole `n care autorii nuan]eaz\ [i se pozi]io-neaz\ critic fa]\ de istoria conceptelor [i isto-ria conceptual\. ~ntre ele, se num\r\ cele ded-icate complexului [i controversatului conceptde ideologie (Michael Freeden); metaforolo-giei [i analizei schimb\rilor semantice (ElíasJosé Palti); iconografiei [i memoriei (FaustinoOncina); istoriei comparate (Pim dem Boer,Jorn Leonhard); istoriei culturale (Peter Burke);conceptului de putere (Giuseppe Dusso).

De pild\, Michael Freeden observ\ diferi-tele categorii de `n]elegere ale conceptului deideologie; invoc\ amalgamul de comentariilegate de acesta; discut\ posibilitatea ca unasemenea concept, o dat\ cunoscut\ evolu]iasensurilor sale, s\ `mbog\]easc\ domeniul is-toriei conceptuale. Tr\s\tura politic\ central\a ideologiilor a devenit inevitabil\ `n compe-ti]ia pentru controlul limbajelor politice, ceeace `nseamn\ c\ `ntr-un spa]iu dat [i `ntr-un a-numit moment coexist\ o mul]ime de orien-t\ri. Investiga]iile de acest fel presupun o a-ten]ie special\ nu numai `n cercurile filozo-filor [i politologilor, dar, deopotriv\ `n aceleaale istoricilor. Atra[i sau nu de concepte [i deistoria conceptual\, ace[tia vor beneficia de ex-plica]ii utile at`t `n nararea [tiin]ific\ a faptelor,c`t [i `n problematizarea trecutului (MichaelFreeden, „Ideology and Conceptual History:The Interrelationship between Method andMeaning“, pp. 73-103; cf. pp. 73-75, 78, 96).

Istoria comparativ\ sugereaz\ la r`ndul ei ofecund\ metod\ de cercetare. ~n acest sens,Pim dem Boer st\ruie asupra traseului excep-]ional, intern [i interna]ional, al celebruluilexicon Geschichtliche Grundbegriffe (GG),el prezent`nd istoria conceptual\ din perspec-tiva mai vechilor [i mai noilor proiecte na]io-nale de istorie conceptual\. Evalu`nd rolulplurilingvismului [i al conceptelor transna]io-nale, Pim dem Boer arat\ motivele pentrucare Begriffsgeschichte a devenit un domeniu

Conceptele politice [i istoricitatea lumiiReflexivitate [i progres `n [tiin]ele socio-umane1

13Eseu TTIIMMPPUULL

www.timpul.ro martie 2011

gener`nd schimb\ri de amploare `n studiileistorice [i social-politice. El observ\ c\ pro-iectele na]ionale de acest fel s`nt importante`n ordinea demistific\rii trecutului, a a[ez\riiistoriografiei sub semnul interdisciplinarit\]ii[i mai ales pentru dep\[irea orient\rilor na]io-naliste excel`nd `n scrierile din secolele prece-dente. Succesul noii paradigmei germane –`ndatorat viziunii creatoare a lui Koselleck – aavut ecou `n Olanda, Fran]a, Finlanda, Spa-nia, Italia, SUA, dar [i `n mediile academicedin Europa de Est (Rom=nia, Rusia, Ungaria,Bulgaria.2 Compar`nd meritele diverselor[coli, istoricul amesterdamez arat\ c\, de[iproiectul GG a fost mult mai avansat cantita-tiv [i metodologic, numeroasele [i `nalt spe-cializatele studii de caz realizate, de exemplu`n laboratoarele franceze de la Saint Cloud, nupot fi trecute cu vederea (Pim dem Boer, „Na-tional Cultures, Transnational Concepts: Be-griffsgeschichte Beyond Conceptual Nationa-lism“, pp. 205-223).

S`nt autori pentru care `ntrebarea funda-mental\ este legat\ de beneficiul [tiin]elorsocial-politice de pe urma teoriilor fundamen-tale ale istoriei conceptuale. Con[tientiz`ndampla receptare a scrierilor lui Reinhart Ko-selleck `n mediile istoriografice non-germane,João Ferez Júnior este preocupat de recepta-rea lor `n cercurile teoreticienilor politicii. Eleviden]iaz\ dou\ exemple, pe care le conside-r\ importante excep]ii: operele lui MelvinRichter [i Kari Palonen. Studiul s\u arat\ c\cei doi savan]i au contribuit decisiv la `n]ele-gerea comparativ\ [i complementar\ a con-tribu]iilor [tiin]ifice rezultate din sofisticatafilozofie propus\ de Begriffsgeschichte [imetodologiile {colii de la Cambridge. Autorulare `ns\ `n vedere modul cum poate fi folositaparatul teoretic al lui Begriffsgeschichte [idac\ acesta poate juca un rol `n teoriilepolitice normative.

Analiza lui João Ferez Júnior este una crit-ic-ra]ional\, pun`nd sub semnul `ntreb\rii teo-ria [i nararea modernit\]ii de c\tre Koselleck,meta-conceptele din familia acelora a lui Sat-telzeit sau rupturile dintre spa]iul experien]ei[i orizontul a[tept\rii. „Nu exist\ nici un mo-tiv s\ credem c\ toate societ\]ile s-au moder-nizat trec`nd printr-un Sattelzeit sau c\ acestconcept reprezint\ `nceputul [i sf`r[itul.“ E unpunct de vedere asupra c\ruia merit\ s\ z\bo-vim. Autorul remarc\ diferen]ele culturale [ide modernizare de la un spa]iu la altul, ceeace `l determin\ s\ formuleze rezerve cu privirela formulele interpretative propuse de Kosel-leck. C`t prive[te temporalizarea, ideologiza-rea, democratizarea [i politizarea conceptelor`n acccep]iunea koselleckian\, autorul spunec\ acestea reprezint\ doar ipoteze de lucru(João Ferez Júnior, „With an Eye on FutureResearch: The Theoretical Layers of Concep-tual History“, pp. 223-240).

Nu doar spa]iile extra-europene invocatede cercet\torul din Rio de Janeiro, dar [i re-giunile Europei propriu-zise pretind identifi-carea diversit\]ii proceselor semantice, res-pectiv perspectiva comparativ\ Sud [i Nordeuropean\, Est [i Vest european\. De pild\,s`nt suficiente argumente care probeaz\ c\ nu`ntotdeauna po]i s\ identifici similitudini `ntresensurile conceptelor germane [i franceze [iacelea din limbile ]\rilor Europei Est-Centrale[i de Sud-Est sau din arealul mediteranean.Faptul acesta nu se traduce `ntotdeauna `nlimbaje paralele, dar nici nu `nseamn\ c\ poa-te fi ignorat\ dificultatea comunic\rii, respec-tiv c\ poate fi trecut\ sub t\cere inexisten]aunui sensus communis `n limbajele culturale[i social-politice europene. Or, experien]elesociale [i modul de g`ndire ce refer\ la conti-nuit\]i a[a cum le indic\ studiile istorice pen-tru mai multe regiuni ale Europei, s`nt pu]insau deloc eviden]iate `n opera lui Koselleck.Tocmai de aceea, perspectiva deschis\ deconceptul la longue durée nu trebuie negli-jat\, inova]ia [i contribu]ia teoretic\ a luiFernand Braudel fiind bine sus]inut\ de cerc-etarea istoric\ [i trimi]`nd la multiple spa]iigeografice [i culturale europene. S`nt `ncre-din]at c\ admi]`nd complementaritatea meto-dologic\ a celor doi savan]i vom cuprinde mai

nuan]at [i mai obiectiv timpul modernit\]iieuropene [i nu numai europene.

Cert este c\ supralicitarea unor metaforeprecum aceea de Sattelzeit – pus\ sub semnul`ntreb\rii de João Ferez Júnior –, ca [i aceeade Zeitschichten, provoac\ unele confuzii `n`n]elegerea [i interpretarea trecutului. De[iambele concepte s`nt folosite cu rezultate cre-dibile [i cu sensuri similare `n c`teva culturioccidentale, fiind creatoare de limbaje poli-tice moderne pe diferite meridiane ale globu-lui, transferul no]ional [i conceptual dintr-olimb\ `ntr-alta nu presupune generaliz\ri.Aplic`nd mecanic grilele interpretative oriinova]iile metodologice `nseamn\ s\ nu ]inemseama de contextul `n care au ap\rut fenome-nele supuse examin\rii. Indiferent despre ceconcept e vorba, nu pot fi ignorate transfor-m\rile semantice produse de geografie, cul-tur\ [i societate. ~n pofida `mprumuturilor deno]iuni [i concepte fundamentale – m\ referaici la cele ce au stimulat modernizarea so-cial-politic\ –, diversit\]ile geografic\, a lim-bilor [i a culturilor au conservat sau au creatlimbaje [i mesaje cu sensuri diferite.

Lu`nd `n considerare mai multe neajunsuriale istoriei conceptelor, Elías José Palti con-sider\ c\ `n cunoa[terea trecutului trebuie lua-te `n considerare formele non-conceptuale,metaforele, miturile, exprim`nd o configuraresimbolic\ a realit\]ii. Potrivit lui, istoria con-ceptelor nu poate progresa doar `n proprii eitermeni, `n consecin]\ se deschide o cale pro-iectului lui Hans Blumenberg legat de o „isto-rie a nonconceptualit\]ii“ (Elías José Palti,„From Ideas to Concepts to Methaphors: TheGerman Tradition of Intellectual History andthe Complex Fabric of Language“, pp. 45-72). ~n istoria Europei [i cu at`t mai mult `nistoria universal\, timpul moderniz\rii nu co-incide, chiar dac\ exist\ o accelerare a g`ndirii[i vie]ii politice. Adeseori, tranzi]iile spre mo-dernitate s`nt `ndelungate [i `nso]ite de parti-

cularit\]i, dovad\ fiind sensurile foarte dife-rite ale conceptelor [i limbajelor (vezi exem-plul conceptului de revolu]ie `n lumea hispa-nic\, precum [i transform\rile exprimate delimbajele politice `n studiul semnat de JavierFernández Sebastián, „Riding the Devil’sSteed. Politics and Historical Acceleration inan Age of Revolution“, pp. 369-401).

Aproxim\rile interpretative s`nt insuficien-te pentru comprehensiunea schimb\rilor para-digmatice. Discrepan]ele dintre structurile so-ciale ori dintre setul de valori practicat de unasau alta dintre comunit\]ile na]ionale, concen-trarea excesiv\ pe specificit\]i, na]ionalismul[i ignoran]a fa]\ de vecin\t\]ile imediate auproliferat `n dauna similutidinilor (o discu]ieaparte ar merita „paradigma de ego [i orizon-turile sale socio-istorice“, dezvoltat\ `n textullui Jacques Guilhaumou, „The Temporality ofHistorical Forms of Individualization inModern Times“, pp. 345-369). Prin urmare,admi]`nd c`teva din observa]iile [i ipotezelenoi de lucru con]inute `n studiile lui João Fe-rez Júnior, Elías José Palti [i Javier FernándezSebastián, este important s\ avem `n vedereat`t libertatea de a alege metoda potrivit\ `nfunc]ie de context, de timp, de procesele isto-rice [i social-politice, c`t [i posibilitatea deco-d\rii ambiguit\]ilor rezultate din mi[c\rilelente ale omenirii, din reflexele mo[tenite dinevul premodern [i care, `n pofida aparentelormetamorfoze (s`nt destule exemple), se insin-ueaz\ `n limbajele [i comportamentele lumiimoderne.3

***Political Concepts and Time... cuprinde

foarte bune analize ale conceptelor politice,interoga]ii istoriografice, contribu]ii originaleprivind receptarea [i `n]elesurile multiple aleoperei teoretice a lui Reinhart Koselleck, r\s-punsuri plauzibile la provoc\rile lansate de

celebrul savant. Cartea eviden]iaz\ cu asuprade m\sur\ importan]a problematiz\rii timpu-lui [i a conceptelor, cu deosebire a concepte-lor politice. Istoricii de ast\zi revin asuprainstrumentelor lor de lucru, critic`ndu-le peacelea `nvechite, urm\rind s\ `n]eleag\ maiprofund [i mai exact lumile trecutului, for-mul`nd teorii [i puncte de vedere alternative,suger`nd utilitatea rescrierii periodice a isto-riei `n func]ie de acumul\rile istoriografiei,examin\rile politologice, teoriile filozofice [inivelul de cunoa[tere al contemporanilor.

Political Concepts and Time... reprezint\orient\ri [tiin]ifice novatoare, la care se vorreferi mul]i reprezentan]i ai disciplinelorumaniste [i social-politice. Cum remarc\ edi-torul, speciali[tii `n hermeneutic\, istorie cul-tural\, traductologie, metaforologie, drept,sociologie, analiza discursului, [tiin]\ cogni-tiv\ au multe de `nv\]at prin familiarizarea cuistoria conceptual\. Reciproca este la fel devalabil\, istoricii conceptelor `mbog\]indu-[ipropria percep]ie asupra trecutului [i prezen-tului de`ndat\ ce vor valorifica rezultateleaminti]ilor speciali[ti. Valoarea excep]ional\ aconceptelor rezult\ din interpretarea `n]ele-surilor lor multiple [i aceasta pentru c\ ele auadesea tendin]a „de a trece pe ascuns grani]eleliterale [i metaforice.“ Relevan]a lor este viz-ibil\ `n toate domeniile cunoa[terii [i `n oricemediu social (Javier Fernández Sebastián,„Introduction, The Relevance of ConceptualHistory“, p. 4).

Lectura c\r]ii Political Concepts andTime... devine cu at`t mai necesar\ cu c`t pro-beaz\ `n majoritatea paginilor sale semnifi-ca]ia profund\ a cercet\rilor pluri- [i interdis-ciplinare. Printr-un `ndelungat [i fecund efortau fost asocia]i contributori din mai multeuniversit\]i, culturi [i state ale lumii. Meritulacestei apari]ii [tiin]ifice de excep]ie apar]ineprofesorului Javier Fernández Sebastián, celce a selectat, structurat [i editat textele `nfunc]ie de ideile [i temele majore de reflec]iest`rnite de g`ndirea [i opera koselleckiene,pun`nd totodat\ `n valoare – ceea ce esteimportant `n ordinea progresului cunoa[terii –diversitatea `n]elesurilor ce pot fi atribuiteistoriei conceptuale.

1 Political Concepts and Time. New Approaches toConceptual History (Conceptele politice [i timpul. Noiabord\ri de istorie conceptual\), Edi]ie de JavierFernández Sebastián, Cantabria University Press, McGraw-Hill Interamericana de Españia, Santander, 2011,442 p.

2 ~mpreun\ cu Armin Heinen, profesor la Universita-tea din Aachen, am `nfiin]at la Timi[oara o {coal\ Docto-ral\ Interna]ional\ de Istorie Conceptual\ care poart\numele lui Reinhart Koselleck [i un Centru de Studii deIstorie Conceptual\ `n cadrul Universit\]ii din Timi[oara.De asemenea, am editat un volum colectiv de istorie con-ceptual\, av`nd contributori din diverse universit\]i euro-pene [i americane. Vezi Victor Neumann, Armin Heinen,Istoria Rom=niei prin concepte. Perspective alternativeasupra limbajelor social-politice, Ia[i, 2010.

3 Victor Neumann, „Istoriceskoto vreme b cxvaciani-ata na Brodel i Koselek. Cravnumelno razslejgane (Letemps historique: une perspective comparative entreBraudel et Koselleck/ Die historische Zeit in den Aufas-sungen von Braudel und Koselleck. Vergleichsbetrach-tung)“, `n Okolo Rainhart Koselek. Ismoricesko Vreme utemporalnost, Sofia, 2003, pp. 444-459.

EseuTTIIMMPPUULL14


BOGDANSUCEAV|

Orice imagine poate fi descris\ printr-oserie de contururi. Unele dintre ele s`nt drep-te, altele curbate, iar unele s`nt o combina]ie1.Aceste contururi apar peste tot: s`nt ampren-tele noastre, curbele de nivel ale unei h\r]i,conturul fe]ei `ntr-o fotografie, urma unuiorgan intern `ntr-o imagine tomografic\, tra-iectoria unui avion pe cer sau arcada de sus-]inere incorporat\ `ntr-o construc]ie arhitecto-nic\. Ne intereseaz\ s\ `n]elegem formaacestor contururi [i s\ extragem din analizalor maximum de informa]ie util\.

Dac\ vrem s\ discut\m despre momentulistoric c`nd e consemnat\ pentru prima oar\ideea de curbur\ a unei curbe `n sensul mo-dern al termenului, trebuie s\ mergem `n vea-cul al XIV-lea, `n Fran]a, pe vremea lui NicoleOresme. Povestea pe care o vom spune aici armerita men]ionat\: e o idee care aparent nuprovine de la vechii greci; sau poate provinedintr-o surs\ care s-a pierdut `n timp. Dar s\descriem faptele.

De origine normand\, Oresme a studiat laColegiul Navarrei, o institu]ie fondat\ `n 1304de Ioana, regina Navarrei, pentru studiul arte-lor, filozofiei [i al teologiei pentru studen]iicare erau prea s\raci pentru a merge la Uni-versitatea din Paris2. Vreme de secole, Cole-giul Navarrei [i-a `ndeplinit rolul istoric de aacorda o [ans\ spre educa]ie unor tineri prove-ni]i din medii mai s\race. Acolo, Nicole Oresmea studiat artele cu profesori ca Jean Buridan [iAlbertus de Saxonia, [i-a scris cele mai im-portante dintre tratatele sale. Unul dintre eleeste De proportionibus proportionum, `n carediscut\ anumite aspecte care ast\zi ]in dealgebr\. ~n primul capitol, Oresme vorbe[te,`ntre multe altele, [i despre media aritmetic\ [imedia geometric\ a dou\ numere. Un alt tratateste Ad pauca rescipientes (titlul e dat deprimele cuvinte din tratat, [i `nseamn\ Privindanumite lucruri), `n care Orseme analizeaz\,`ntre altele, mi[c\rile corpurilor cere[ti. ~ncarte, el studiaz\ deplas\rile unor mobile careurmeaz\ traiectorii de-a lungul unor cercuriconcentrice, [i citim aceste pasaje [tiind c\autorul avea `n minte `n principal mi[c\rileaparente ale planetelor. Dup\ ce [i-a primita[a-numita licence `n teologie, adic\ echiva-lentul doctoratului actual, `n anul 1356,Orseme a primit o pozi]ie de conducere laColegiul Navarrei, pe care avea s\ o ocupep`n\ `n 1362. ~n perioada aceea a scris multedintre masivele sale tratate `n latin\, pe care levom men]iona mai jos. ~n jurul anului 1356avea deja rela]ii apropiate cu viitorul suveranCharles al V-lea, le Sage (care a domnit `ntre1364 [i 1380). ~n 1362 a primit o pozi]ie im-portant\ la Catedrala din Rouen, iar `n 1364 adevenit decan al Catedralei, pozi]ie `n careunii comentatori au speculat c\ ar fi fost [icapelanul suveranului. Cu sprijinul regelui, adevenit episcop la Lisieux `n 1377, unde s-astins `n 1382. Acestea ar fi datele istorice,care traseaz\ o biografie similar\ personajelordin Numele trandafirului.

~n perioada c`nd a fost la Rouen3, Orsemel-a tradus pe Aristotel din latin\ `n francez\.Aceast\ versiune a volumului De caelo al luiAristotel are o istorie curioas\. A fost tradusdin greac\ `n latin\ de Robert de Lincoln, `njur de 1250, o traducere corectat\ [i comple-

tat\ de William de Moerbeke `n jur de 1265,iar aceast\ versiune latin\ a stat la baza tradu-cerii `n francez\ pe care Orseme a f\cut-o.Dup\ unele opinii, se pare c\ Orseme nu cu-no[tea limba greac\ [i de aceea a recurs lalatin\ pentru a intermedia traducerea din Aris-totel. Exegeza ulterioar\ pe textele lui Oresmea produs observa]ii de mare minu]iozitate, ci-neva suger`nd c\ unele dintre lucr\rile lui aufost scrise de mai multe mìni, ceea ce suge-reaz\ un proces complex de copiere sau pro-babil de dictare4. Aceste informa]ii s`nt impor-tante pentru c\ plaseaz\ `ntr-un anume contextcultura din perioada istoric\ `n care a tr\itNicole Orseme.

~ntre tratatele lui Orseme se afl\ [i Tracta-tus de configurationibus qualitatum et mo-tuum scris probabil `ntre anii 1351 [i 13555,care a r\mas vreme de veacuri `n manuscris.Versiunea pe care cercet\torii de azi o consi-der\ ca fiind cea original\ a fost recuperat\dup\ compararea a paisprezece copii care aucirculat pe cele mai diferite traiectorii. Acesttratat, pe care `l vom numi pe scurt De confi-gurationibus, atinge performan]e nea[teptatepentru [tiin]a epocii. ~ntì de toate, NicoleOresme vorbe[te despre uniformitate [i difor-mitate6, `n formul\ri care `l `nscriu printreprecursorii calculului diferen]ial modern, darf\r\ ca undeva s\ apar\ ideile moderne defunc]ie sau de calcul cu func]ii. ~n Partea `ntìa tratatului De configurationibus reg\sim, `ncapitolele 20 [i 21, ideea de curbur\ prezentat\`ntr-o manier\ deloc diferit\ de o explica]ieintuitiv\ potrivit\ [i pentru zilele noastre7.

Ra]ionamentul lui Nicole Oresme este ur-m\torul. Pentru el, curbura are, la fel ca [i alte„calit\]i“, „extensie [i intensitate“, iar „unanumit fel de curbur\ este uniform `n timp cealtul este diform“. Dup\ aceste expresii ve-dem c\, de[i intui]ia nu-i lipsea deloc, NicoleOresme ar fi beneficiat foarte mult de pe urmalimbajului func]iilor. Ar fi putut spune, depild\, c\ se g`nde[te la func]ia curbur\ `n func-]ie de un parametru. Dar pe atunci nu existaaceast\ terminologie. {i mai e ceva `n leg\tur\cu limbajul. Noi numim ast\zi curbur\ a uneicurbe plane `ntr-un punct acel num\r care seasociaz\ curbei `n punctul respectiv. Or, laOrseme terminologia nu include aceast\ dis-tinc]ie: linie curb\ [i curbur\ s`nt desemnatede el prin acela[i termen, curvitas.

S\ urm\rim ra]ionamentul lui Orseme pefigur\. El consider\ linia dreapt\ AB, [i dou\linii curbe AC [i AD, cu care linia dreapt\ are`n comun punctul A. Oresme propune s\ sespun\ c\ linia AD este mai curbat\ dec`t liniaAC dac\ unghiul BAD este mai mare dec`tunghiul BAC.

Asta este, fire[te, o idee intuitiv\, dar e `nc\departe de pasul esen]ial, cel care ar r\spundecel mai bine provoc\rii defini]iei. ~n fond, cene-am dori de la o defini]ie a curburii? Ne-amdori s\ asociem curburii un num\r. Ne-amdori s\ trecem de la form\ la cantitate, pentruca informa]ia calitativ\ s\ devin\ cantitativ\,[i s\ putem opera cu curburi a[a cum oper\mcu orice alte cantit\]i. Aici, Nicole Oresmeporne[te de la ideea c\ „orice curbur\ cir-cular\ este uniform\ [i reciproc, iar orice alt\curbur\ este diform\“8.

~n capitolul 21 al tratatului „De configu-rationibus“, Nicole Oresme prezint\ o defi-ni]ie a curburii. Iat\ pasajul `n latin\: Sit circu-lus maior cuius semidyameter sit AB et circu-lus minor cuius semidyameter sit AC. Si ergosemidyameter AB dupla est ad semidyame-

trum AC, curvitas minoris circuli erit duplointensior curvitate maioris, et ita de aliis pro-portionibus et curvitatibus. Adic\: „Fie uncerc mare de raz\ AB [i un cerc mic de raz\AC. Dac\ raza AB este dublul razei AC, atuncicurbura cercului mai mic va fi de dou\ ori maiintens\ dec`t curbura cercului mai mare, [isimilar pentru alte propor]ii [i curburi.“

Aceasta e prima apari]ie documentat\ aideii. {i poate ar trebui s-o spunem foarte clar:[i `n ziua de azi, c`nd explic\m la curs concep-tul de curbur\, `n sens modern, `n ace[ti ter-meni `ncerc\m s\ dezvolt\m intui]ia. JulianCoolidge, un geometru [i istoric al matemati-cii care a discutat apari]ia ideii9, `[i punea o`ntrebare mai mult dec`t legitim\: oare a fostideea lui Nicole Oresme? Dac\ da, atunciavem de-a face cu un fulger din senin, pentruc\ nimic `n literatura precedent\ nu anun]a a-ceast\ defini]ie. Iar preg\tirea academic\ aautorului nu prevestea nimic de acest fel. Dardac\ nu a fost ideea lui? C\ci veacul al pai-sprezecelea era un veac al compila]iilor [isintezelor, al cronicilor cu surse amestecate,al traducerilor din surse nea[teptate, al lucr\-rilor scrise la mai multe mìni. ~ntrebarea asu-pra paternit\]ii acestei idei e legitim\: oaretextul lui Oresme s\ fi fost sursa primar\ aideii? Exist\ vreo lucrare mai veche, de careOresme avea bun\ [tiin]\ [i pe care omite s\ ociteze, unde despre curbur\ se discut\ `n ace[titermeni? Fire[te, e foarte posibil ca ideea s\ fifost a lui [i paragraful amintit mai sus s\ fiem\rturia unei intui]ii geniale, demn\ de po-vestit [i admirat [i la mai bine de [ase veacuride atunci.

Cum ar\ta lumea lui Nicole Oresme? Unadintre cele mai bune descrieri ale Fran]ei ace-lei vremi o ofer\ Cronicile lui Jean Froissart,care consemneaz\ `n perioada 1348-1350venirea ciumei negre, precum [i apari]ia, `n1349, a procesiunilor de autoflagelan]i veninddin Germania. Ace[tia erau, `n cuvintele cro-nicii, oameni care f\ceau peniten]\ [i se lo-veau cu bice din piele `nnodat\, cu ]epi de fier.Treceau pe str\zile ora[elor c`nt`nd despreSf`nta Na[tere [i despre suferin]ele Domnului.Tot `n perioada aceea, consemneaz\ cronicilelui Froissart, au avut loc o serie de pogromuri

`mpotriva evreilor, `n `ntreaga lume, cu ex-cep]ia Avignonului [i a domeniilor Bisericiiaflate sub protec]ia Papei. ~n 1350, consem-neaz\ mai departe cronica lui Froissart, a avutloc b\t\lia maritim\ dintre spanioli [i englezila Winchelsea, cea `n care regele Edward aporuncit c`rmaciului s\u s\ `[i `ndrepte vasulcu prora c\tre o corabie spaniol\ mult maimare [i mai stabil\, strig`nd I want to have ajoust at it! {i p`n\ la urm\ s-a salvat captur`ndcorabia spaniol\, pentru c\ cea veche s-ascufundat `n plin\ b\t\lie (la a[a idee, a[afinal). Iar `n 1356 a avut loc b\t\lia de la Poi-tiers, `n care armata englez\ a capturat regelefrancez, dup\ o combina]ie care aminte[te descopul strategic al jocului de [ah.

Veacul lui Nicole Oresme nu a fost deloc,cel pu]in `n Fran]a, unul al medita]iilor [i alstudiului `n singur\tate. Dac\ defini]ia curbu-rii a fost g`ndit\ pentru prima dat\ `n acelevremuri, atunci chiar s`nt posibile contribu]iiculturale `n cele mai dificile condi]ii.

1 Oric`t de simpl\ ni s-ar p\rea fraza aceasta, e oparafraz\ a unui pasaj cunoscut: a[a clasifica Aristotellocurile geometrice.

2 Acest colegiu a existat p`n\ la revolu]ia francez\, iarcl\dirile lui au fost atribuite `n 1805 recent `nfiin]atei{coli Politehnice, creat\ un deceniu mai devreme deLazare Carnot [i Gaspard Monge.

3 Aceste preciz\ri provin din edi]ia Nicole Oresme, Lelivre du ciel et du monde, editat\ de Albert D. Menut [iAlexander J. Denomy, The University of WisconsinPress, 1968.

4 ~nt`lnim observa]ia aceasta `ntr-o tez\ de doctoratintitulat\ The Questiones super de celo, of Nicole Ores-me, sus]inut\ de Claudia Kren `n 1965 la UniversitateaWisconsin.

5 Aceast\ datare, care nu e deloc un lucru simplu, edatorat\ analizei lui Marshall Clagett, `ntr-o reeditare atratatului la Editura Universit\]ii Wisconsin, `n 1968.

6 Unul dintre capitolele tratatului se intituleaz\ „Dequalitate uniformi et difformi“.

7 Capitolul 20 se intituleaz\ „De uno modo dicendi decurvitate quantum ed eius difformitatem“. Capitolul 21poart\ titlul „De quodam alio modo dicendi de curvitate“.

8 ~n original: Omnis curvitas circularis est uniformiset econverso, et omnis alia curvitas est difformis. Oresmenu porne[te de la o presupunere hazardat\: se poatespecula c\ ideea aceasta e o continuare a propriet\]ilorcercului, a[a cum apar ele `n Elementele lui Euclid.

9 J. L. Coolidge, „The Unsatisfactory story of curva-ture“, in: American Mathematical Monthly, 59, 1952, pp.375-379.

Istoria unei viziuni medievale (o poveste de la 1350)

15


Eseu TTIIMMPPUULL

VALERIUGHERGHEL

C`ndva, Cleanth Brooks (1947: 192-214) avorbit despre erezia parafrazei. Eu voi vorbidespre erezia determin\rii. Voi lua ca exempluun text foarte cunoscut, The Sick Rose, poemullui William Blake. Am mai f\cut aluzie la el.Blake l-a publicat `n 1794, `n seria intitulat\Songs of Experience. S\-l recitim:

„O Rose, thou art sick!The invisible wormThat flies in the night,In the howling storm,

Has found out thy bedOf crimson joy,And his dark secret loveDoes thy life destroy.“

La o prim\ inspec]ie, cele dou\ catrene s`nt(sau par) aproape limpezi. La a doua, totul setulbur\. O voce greu de identificat (a poetului,a florarului, a Destinului, vocea lui Satan?) seadreseaz\ unei flori [i spune numai at`t: „o,Roz\, e[ti bolnav\, vei pieri“. Tot ceea ce ur-meaz\ ([i tot ceea ce preced\ vestirea, inclusivtitlul) repet\ (dar nu explic\) acest enun] ini-]ial. ~n ce m\sur\ e [i veridic? Nu putem [ti.

Pentru criticii anglo-saxoni, textul luiWilliam Blake e, de mult, canonic. Am cititc`teva zeci de interpret\ri, dar nu e nicio `n-doial\ c\ am str\b\tut doar o c`time infim\ dinliteratura prilejuit\ de roza bolnav\. Fire[te, neputem `ntreba dac\ „vocea“ impersonal\ con-stat\ pur [i simplu faptul bolii (fiindc\ e evi-dent), `l presupune (f\r\ a avea temei) [i dac\,`n consecin]a acestei afirma]ii (a c\rei ra]iunee, totu[i, discutabil\) avertizeaz\, previne sau– de ce nu? – amenin]\. Un r\spuns sigur egreu de formulat [i, pentru tema eseului defa]\, irelevant. P`n\ la urm\, c`nd ai de inter-pretat un poem, ce poate `nsemna certitudi-nea? E un cuv`nt cu totul nepotrivit. Certitu-dini nu exist\ nic\ieri, nici `n cer, nici pep\m`nt, nici `n hermeneutic\, doar ipoteze.

Unii critici au cerut s\ p\str\m pe c`t e cuputin]\ ambiguitatea poemului: e mult\ inde-terminare ̀ n cele treizeci [i patru de cuvinte. ~nacest caz, orice lectur\ ap\sat simbolic\ stric\efectul versurilor. ~ncerc\rile de a `nlocui nesi-guran]a, imprecisul, vagul printr-o alegorez\acut\, `ntunec\ bucuria estetic\ (iat\ un cuv`nttot mai rar folosit de la o vreme). ~n definitiv,ea e scopul oric\rei lecturi avizate. Unde bucu-rie nu e, nimic nu e. C`nd totul a fost dumirit[i elucidat, nu ]ii `n palm\ dec`t cenu[a poe-mului. The invisible worm, viermele intelectu-lui disociator distruge de `ndat\ fiin]a rozei. Seva spune, poate: bucuria e o tr\ire (o experien-]\) aflat\ `n conflict (`n disjunc]ie exclusiv\,mai precis) cu hermeneutica. Ori interpretezi,ori te bucuri. Nu `mp\rt\[esc aceast\ opinie1. Emult prea t\ioas\. Bucuria nu e doar una a sen-sibilit\]ii, e [i a intelectului, e [i a ra]iunii spe-culative. Pentru a te bucura, trebuie s\ `n]elegim\car `n parte enigma propus\, `n The SickRose, de William Blake. Am mai spus: nu-i ofericire s\ nu pricepi. Nimeni nu e str\puns debeatitudine `n fa]a ira]ionalului. Dar, `n acela[itimp, se cuvine a modula aser]iunea: nu-i nicio fericire s\ pricepi totul (sau s\ tr\ie[ti cu ilu-zia c\ ai priceput). Est modus in rebus: nu po]i,nu are rost s\ `ncerci o atare izb`nd\. Excluzibucuria. Fericirea e s\ descoperi treptat `n]e-lesul poemului, s\ te `n[eli [i s\ o iei mereu [imereu de la cap\t. Mallarmé a formulat c`ndvaun mic adev\r. ~l aproximez astfel: a numi un

lucru `nseamn\ a diminua drastic for]a unuipoem: a-l sugera, iat\ visul oric\rui creator!Mallarmé nu rezuma doar o poetic\, rezuma,poate, [i o hermeneutic\.

Dac\ un poet `[i suspend\ gestul numirii(sau `l am`n\), exegetul e obligat s\ procedeze`n chip similar. Nu va numi, tocmai el, ceea cenu se cade ([i nici nu e cu putin]\) a fi numit `n`ntregime. A proceda altfel e o trufie. ~n spa-tele criticului care nume[te [i precizeaz\, st\,`nd\r\tnic [i trufa[, „ereticul“. P\catul lui evoin]a de a limpezi totul, de a nu l\sa nimicindeterminat, de a rezolva o dat\ pentru tot-deauna dificult\]ile. El nu accept\ insolubilul.Voi desemna aceast\ voin]\ de putere ([i ur-m\rile ei maligne) erezia determin\rii. ~n pa-rantez\ fie zis: termenul „erezie“ nu-mi place.Unde e erezie e, necesarmente, [i dogm\, [iinchizi]ie, [i autodafé. Hermeneutica nu e odisciplin\ dogmatic\. Exege]ii nu s`nt inchi-zitori, chiar dac\ Jorge Luis Borges [i-a numiteseurile „inchizi]ii“.

Sigur, am folosit cuv`ntul „erezie“ `n scopparodic [i, s\ mai spun?, ironic. E un motivintertextual. Nu cred c\ parafraza interpreta-tiv\ (dar orice parafraz\ e interpretativ\, amar\tat `n alt\ parte) reprezint\ o erezie propriu-zis\. Nu po]i comenta un poem (orice poem)f\r\ s\ parafrazezi. Cleanth Brooks exagerea-z\. Dac\ lu\m argumentul expus `n ultimulcapitol din The Well Wrought Urn drept liter\de lege, cea mai bun\ interpretare a poemuluiscris de William Blake ar fi re-producerea lui`ntocmai, ceea ce ar constitui, negre[it, o alt\exagerare. P`n\ la urm\, a[a-zisa „erezie aparafrazei“ `l condamn\ pe critic la mu]enie. Ainterpreta nu e totuna cu a re-scrie `ntocmai untext dat. {i, `n fond, am mai spus, `ns\[i repe-tarea produce o modificare semantic\ a zisuluitext. S\ ne g`ndim, deocamdat\, la exemplulcelebru, de altfel, al lui Pierre Menard. DonQuijote al lui Menard & Borges difer\ sub-stan]ial de Don Quijote al lui Cervantes. Exe-getul are menirea de a explica tocmai aceast\muta]ie de sens. Dar pentru a explica, arenevoie de un vocabular propriu. CleanthBrooks i-l contest\. Numai poetul are dreptulla (un) limbaj. Criticul, nu.

Accept c\ nici o parafraz\ nu poate formulaf\r\ rest „mesajul“ unui poem. Accept c\ oricepoem e mai mult [i altceva dec`t „mesajul“ lui(c`nd are un mesaj). Fire[te, tot cea ce declar\un exeget despre roza lui Blake e `ntotdeaunamai pu]in dec`t ceea ce a spus Blake despreroza lui Blake. ~n pofida acestor observa]ii ba-nale, continuu s\ cred c\ parafraza rezumativ\a poemului (de la `nceputul acestui eseu) e`ntru c`tva justificat\. Cineva declar\: „o,Roz\, e[ti bolnav\, vei pieri“…

De obicei, criticii literari au `ncercat s\ de-termine natura morbului, s\-l numeasc\ pe nu-mele lui medical. E o eroare s\ interpreteziastfel! Roza lui William Blake e numai [inumai roza lui William Blake, id est o roz\poematic\, o f\ptur\ de ra]iune (ens rationis),roza descris\ [i invocat\ `n cele treizeci [ipatru de cuvinte ale poeziei. Ea e floarea ab-sent\ din orice buchet. Nici o roz\ real\ (darnici una!) nu seam\n\ `n vreun fel cu roza luiBlake, pentru motivul evident c\ roza luiBlake nu este o floare sensibil\. Pare simplu,dar nu e. Criticii cerceteaz\, adeseori, realita-tea pentru a intui semnifica]ia florilor poema-tice. E o deviere inutil\ a drumului critic. ~npofida acestei venerabile convingeri, The SickRose constituie un univers `nchis, suficientsie[i. Pentru a elucida, pre c`t e cu putin]\,morbul secret al florii, poemul ofer\ tot ceeace este necesar. Nici nu e nevoie de altceva.Dac\ textul lui Blake e, „`n egal\ m\sur\, enig-m\ [i poezie“ (Eaves, 2003: 4), problema tre-buie rezolvat\ exclusiv cu datele poemului.Criticul nu are (ne)voie s\ `ntrebe un ierborist,s\ consulte un manual de botanic\ sau un tratatmedical din secolul al XVIII-lea.

Prea pu]ini `mp\rt\[esc, din p\cate, aceast\opinie. Dac\ roza e bolnav\, trebuie s\ preci-

z\m ne`nt`rziat natura morbului. Eroarea de-termin\rii nu e departe. De-o pild\, Eric D.Hirsch jr. crede c\ poemul descrie efectul uneisexualit\]i reprimate. Iubirea florii e „ilicit\,precum o maladie veneric\“, acum dou\ vea-curi [i mai bine, `ntr-o societate puritan\.C\in]a [i ru[inea distrug roza-femeie. De `n-dat\ ce irumpe din subcon[tient o iubire ina-vuabil\, bucuria dispare. Moartea s-a insinuatdeja `n fiin]a rozei.

Pentru Michael Srigley, The Sick Rosenume[te pur [i simplu p\catul autoerotismului.Boala rozei ([i orice roz\ e o femeie) e conse-cin]a fantasmelor erotice ale unui b\rbat soli-tar. Totul se petrece, de fapt, ̀ n imagina]ia t`n\-rului. Fabula]ia produce o „sperm\ eteric\“.Din sperma eteric\ se ive[te un „vierme invi-zibil“. Vijelia nocturn\ `l poart\ de la `ndr\-gostit la obiectul `ndep\rtat al iubirii lui inter-zise. De fapt, rezum\ discu]ia Michael Srigley,poemul lui William Blake e alegoria unui viol.Rostirea e, fire[te, esopic\ (fiindc\ epoca scrii-torului e plin\ de tabuuri), dar violul e aievea.Poetul prezint\ ravagiile unei prostitu]iifabulatorii.

Stanley Gardner explic\, la r`ndu-i, prezen-]a viermelui `n versurile lui Blake. ~n vremeapoetului, exist\ credin]a c\ bolile s`nt purtateprin v\zduh de entit\]i morbide. Viermi invi-zibili transport\ r\ul [i infecteaz\, pe ne[tiute,rozele, f\pturile, oamenii. Ne`ndoielnic, Blakea studiat un astfel de tratat despre contagiuneaineluctabil\ (Gardner citeaz\ un articol ap\rut`n 1747, `n Gentleman’s Magazine) [i a com-pus, `n consecin]a acestei lecturi, The SickRose. Astfel, poemul nu reprezint\ dec`t o ilus-tra]ie metaforic\ a unei teorii medicale `n vog\.Voi face, succint, dou\ amendamente. Primul:credin]a `n cauz\ e mult mai veche. Au `mp\r-t\[it-o [i savan]ii medievali: morbul ciumei epurtat de „nouri devoratori“, pe deasupra ]inu-turilor locuite. Din nouri pogoar\ germeni no-civi. De altminteri, ideea [i-a g\sit o concreti-zare iconografic\ `n „s\ge]ile sf`ntului Sebas-tian“2. Al doilea: investiga]ia medical\ a luiGardner e naiv\ [i, mai r\u, determinist\. De laipotetica lectur\ a unui articol oarecare (pu-blicat cu zece ani `nainte de na[terea poetului)[i p`n\ la poemul lui Blake distan]a e imens\.

~n sf`r[it, Brian Wilkie modific\ perspec-tiva. ~n The Sick Rose, vocea anun]\ o boal\,dar ea `ns\[i apar]ine unui „ego“ liric, m\cinatde morbul unei dorin]e ne`mplinite. Ca ur-mare, discursul eului (poemul `ntreg) e decep-tiv: morbul e, mai degrab\, al vestitoruluinefast dec`t al rozei.

Nu are rostul s\ `nmul]esc exemplele „din-colo de ceea ce e necesar“, cu expresia luiOckham. Ingeniozitatea exege]ilor e pretutin-deni superlativ\. A[ face, `nainte de orice,dou\ observa]ii m\runte. Prima: cu excep]iileamintite mai sus (Adams, Riffaterre), nici uncritic literar nu observ\ c\ poemul lui WilliamBlake e numai [i numai un poem, adic\ o alc\-tuire de cuvinte, f\r\ vreun raport cu o „reali-

tate“ (alta dec`t literatura). To]i au impresia c\ilustreaz\ ceva din afara lui (o ideologie, untabu religios, un interdict sexual, o maladieveneric\, o obsesie etc.). A doua observa]ie: `nm\sura `n care `ncearc\ s\ identifice boala,interpret\rile cad `n eroarea determin\rii. Pre-cizeaz\ prea mult. Transform\ sugestia `n ade-v\r iremediabil. Tind s\ elimine indetermina-rea. Astfel, pentru un exeget, sintagma dark,secret love denot\ – nici mai mult, dar nici maipu]in – o infec]ie luetic\. Crimson joy, o bucu-rie de specia orgasmului. Nu-i cam mult, to-tu[i? Textul nu sprijin\ aceste subtilissimededuc]ii. Se cuvine a p\stra `n tot locul m\sura.

Admit c\ roza (Roza cu majuscul\) e oentitate amenin]at\. De la un cap\t la altul, TheSick Rose tocmai asta repet\: roza e `n declin.Admit c\ viermele e un agent destructiv. M\`ndoiesc `ns\ c\ numitul „vierme invizibil“ epurt\torul (sau produsul) unei „sperme ete-rice“. E un exces. Putem rezuma solu]iile se-mantice `n chipul urm\tor: roza semnific\,totodat\, inocen]\, frumuse]e, fragilitate sauvia]\; viermele trimite, `n acela[i timp, laexperien]\, posesiune carnal\ sau moarte. Etcaetera. Se cade `ns\ ca exege]ii s\ p\strezeindeterminarea. Se cade s\ nu decid\. Repet:ea, indeterminarea, este sursa oric\rei desf\-t\ri. Cine dore[te s\ dumireasc\ absolut totulaccede, precum porumbelul lui Kant, `n„spa]iul vid al intelectului pur“. Acolo oricefloare se ofile[te.

~n Pseudodoxia epidemica (VII: 1), SirThomas Browne s-a ̀ ntrebat cu privire la iden-titatea fructului oprit, neprecizat\ `n Biblie. Afost m\r, a fost rodie, a fost l\m`ie, a mai roditvreodat\ `ntr-un pom mundan (Philon a negatposibilitatea repet\rii: de la p\cat `ncoace,fructul arhetipal nu a mai fost v\zut de ni-meni)? Nici o ipotez\ nu l-a `nduplecat pesavantul enciclopedist a[a `nc`t Sir ThomasBrowne a conchis resemnat: „Since thereforeafter this fruit, curiosity fruitlessly enquireth,and confidence blindly determineth, we shallsurcease our Inquisition“. Acolo unde curiozi-tatea se manifest\ `n van, e bine s\ te opre[ti.Adev\r gr\ia.

Din p\cate, exege]ii nu au urmat `ndemnullui Browne [i au c\zut, astfel, `n ereziadetermin\rii3.

1 Marjorie G. Perloff [i, mai ales, Jennifer Ashton cred`n realitatea disjunc]iei.

2 ~n „Kamadeva“, Eminescu nu spune altceva: „Aripiare, iar `n tolb\-i/ El p\streaz\, ca s\ge]i,/ Numai flori`nveninate/ De la Gangele m\re].// Puse-o floare-atunci `narcu-i/ M\ lovi cu ea `n piept…“.

3 O excep]ie. Citez din Cesare Segre: „E vorba [`n Actesans paroles de Samuel Beckett, s. m. V. G.] de o entitatede esen]\ rela]ional\: e cel care se poate juca cu omul (cuOmul), precum cu o marionet\, acela care `i hot\r\[te nunumai destinul, dar [i chinurile care trebuie s\-i umplevia]a, d`ndu-i acesteia o varietate echivalent\ cu num\rullor. ~n alte piese ale lui Beckett o anume anxietate religioa-s\ [i referin]ele biblice ne permit s\ numim aceast\ entitateDumnezeu; aici ar `nseamna s\ o preciz\m prea mult…“Eroarea determin\rii aceasta este: a preciza prea mult.

Erezia determin\rii

RecitiriTTIIMMPPUULL16


MARCELACIORTEA

Dac\ i se repro[eaz\ ceva lui Marcus TulliusCicero, apoi repro[ul cel mai frecvent ]inte[teorgoliul s\u nem\surat. Mai `n glum\1, mai `nserios2, mai bl`nd3 ori mai sever4, orgoliul celuicare a dob`ndit consulatul `n anul 63 `. Chr. afost mai mereu sesizat [i, de fiecare dat\, pena-lizat ca atare. Au existat, desigur, speciali[ticare, fie din `ng\duin]\, fie din admira]ie pentrugeniul oratoric al arpinatului, au preferat s\ignore ori s\ treac\ sub t\cere acest aspect5, pec`nd, semn c\ istoria nu iart\, cea mai aspr\critic\ este proferat\ de Theodor Mommsen:„[…] Marcus Tullius Cicero (648-711; 106-43)era prin voca]ie ̀ n egal\ m\sur\ scriitor [i oratorjudiciar; el `[i publica pledoariile sale `n modregulat, chiar [i atunci c`nd nu erau sau erau `nmod indirect legate de politic\. Fenomenul a-cesta nu marcheaz\ progresul, ci anormalitatea[i decaden]a. […] A[adar, literatura oratoric\emancipat\ de politic\ dob`ndi dreptul decet\]enie `n sfera litera]ilor romani datorit\ luiCicero. […] Ca om de stat f\r\ `n]elegere, con-cep]ie [i inten]ie, el a figurat pe r`nd ca demo-crat, ca aristocrat [i ca unealt\ a monarhilor [in-a fost niciodat\ mai mult dec`t un egoist cuvederi `nguste. Atunci c`nd crea aparen]a ac-]iunii `n probleme esen]iale, el ac]iona `ntotdea-una numai `n mod formal; astfel, `n procesul luiVerres interveni `mpotriva tribunalelor senato-riale abia dup\ ce fuseser\ `nl\turate; astfel, elt\cu `n timpul deliber\rilor asupra legii Gabinia[i ap\r\ legea Manilia; astfel, el tun\ `mpotrivalui Catilina c`nd c\derea lui deveni evident\ [ia[a mai departe. El `[i dovedi puterea `n cazulunor atacuri false [i lupt\ cu mult\ bravur\ `m-potriva morilor de v`nt; niciodat\, nici `n bine,nici `n r\u, n-a decis `ntr-o problem\ serioas\ [i,`ndeosebi, nu a provocat, ci a permis execu-tarea catilinarilor. […] ~ntr-adev\r, era un c`r-paci `ntr-o asemenea m\sur\ `nc`t nu conta alcui ogor ara. O fire de jurnalist `n sensul celmai negativ al cuv`ntului, prea plin de cuvinte,cum spune el `nsu[i, dar infinit de s\rac `n idei:nu exista nici un domeniu `n care, traduc`nd saucompil`nd din pu]ine c\r]i, n-ar fi reu[it s\ con-fec]ioneze cu rapiditate o compunere accepta-bil\. Coresponden]a sa ì reflect\ imaginea `nmodul cel mai fidel […]“6

Parcurg`nd cineva fragmentul de mai sus, [i-ar putea `nchipui c\ savantul german a fost celpu]in contemporan cu Cicero, dac\ nu cumvavreun amic dezam\git de serviciul public aloratorului, de a lansat o campanie at`t de `ncr`n-cenat\ `mpotriva unei umbre. Interesant este c\avem `n fa]a ochilor aprecierile unui istoric alu-nec`nd el `nsu[i pe panta infatu\rii prin aceea c\se dovede[te incapabil de o minim\ doz\ de o-biectivitate. ~n plus, argumentul suprem servitde marele Mommsen este c\utat, `n mod inex-plicabil, `n coresponden]a oratorului, fapt care]ine mai degrab\ de preocup\rile biografilor7 [iale istoricilor literari, dec`t de aten]ia at`t de a-cerb\ a unui savant de talia lui Mommsen.

Despre coresponden]a lui Marcus TulliusCicero s-a scris mult8; aten]ia cercet\torilor afost `ndreptat\ `ns\, mai totdeauna, asupra scri-sorilor redactate de el `nsu[i, `n vreme ce, des-pre scrisorile coresponden]ilor s\i, [tim `nc\foarte pu]in. Poate [i din acest motiv a r\masneelucidat\ p`n\ azi problema paternit\]ii Micu-lui tratat de campanie electoral\ (Commenta-riolum petitionis), atribuit lui Quintus TulliusCicero, fratele mai t`n\r al celebrului orator,lucrare tradus\ `n limba rom=n\ de clasicistulAlexandru N. Cizek [i publicat\ `n edi]iebilingv\ de Editura Art, `n anul 2008. C\ va fifost, `ntr-adev\r, redactat de fratele Quintus, c\va fi fost redactat de `nsu[i Marcus [i pus, lamica `n]elegere9, pe seama fratelui s\u, c\ va fifost o ticluire t`rzie, din epoca imperial\ ori

chiar mai `ncoace, oricum ar fi, a[adar, inten]ianoastr\ nu este aceea de a rezolva aceast\ di-lem\, ci de oferi o privire de ansamblu asupramodului de desf\[urare a unei campanii elec-torale vechi de aproximativ dou\ milenii, l\s`ndcititorului interesat libertatea de a-[i formapropria p\rere.

Real sau `nchipuit, ne afl\m, a[adar, `nRoma anului 65, `naintea `nceperii campanieielectorale a lui Marcus Tullius Cicero, din anul64, pentru func]ia de consul pe anul 63 `. Chr.Cum vremurile erau destul de tulburi, se vedec\ exista [i pe atunci o oarecare criz\ de candi-da]i, `n ciuda num\rului mare de aspiran]i. Auintrat, a[adar, `n cursa electoral\, trei candida]iimportan]i:

1. Lucius Sergius Catilina, viitorul cap alconjura]ilor, un patrician sc\p\tat, despre care,evident sub influen]a lui Sallustius, acela[iMommsen noteaz\: „~ndeosebi Catilina eraunul dintre cei mai netrebnici reprezentan]i aiacestor vremuri netrebnice. F\r\delegile saleapar]in actelor criminale [i nu istoriei; iar ̀ nf\]i-[area sa, fa]a palid\, privirea `nvolburat\, mer-sul c`nd lent, c`nd precipitat, tr\dau un trecut`nfrico[\tor. ~ntr-o mare m\sur\ el poseda acelecalit\]i pe care trebuie s\ le prezinte c\peteniaunei asemenea cete: capacitatea de a se bucurade toate [i de a se lipsi de toate, curaj, talent mi-litar, cunoa[terea oamenilor, energia criminalu-lui [i acea `nsp\im`nt\toare pedagogie a viciu-lui, care [tie s\-l doboare pe cel slab [i s\-leduce pentru crim\ pe cel c\zut.“10

2. Gaius Antonius Hybrida – unchiul vesti-tului triumvir Marcus Antonius –, [i el un nobilsc\p\tat, dar „a c\rui familie era mai distins\dec`t cea a concurentului s\u“, deci era maibine cotat la Roma dec`t Catilina, a[a `nc`t „ìrevenir\ c`teva [voturi] `n plus“11.

3. {i, `n fine, Marcus Tullius Cicero, `n pri-vin]a c\ruia, ad\ug\m celor spuse mai sus, ur-m\toarele aprecieri ale aceluia[i Mommsen:„Aristocra]ia se g\sea `ntr-o mare dificultate,`ndeosebi deoarece nu putea opune contracan-dida]i. Era limpede c\ un asemenea om `[i riscavia]a; [i trecuser\ timpurile `n care pericolulpozi]iei ì atr\gea pe cet\]ean – acum chiar [iambi]ia se ascundea `n spatele fricii. Astfel,nobilimea se mul]umi s\ `ntreprind\ o tentativ\slab\ de a reprima corup]ia electoral\ prin de-cretarea unei noi legi asupra cump\r\rii devoturi – ceea ce, de altfel, e[u\, din cauza in-tercesiunii unui tribun al poporului – [i s\-[iacorde `ncrederea unui candidat care, ce-idrept, nu-i era pe plac, dar cel pu]in era ne-d\un\tor. Acesta era Marcus Tullius Cicero, unoportunist politic notoriu […]“12 [.a.m.d.,[.a.m.d., [.a.m.d.

Tot Mommsen ne spune [i cum s-au f\cutjocurile pentru ob]inerea cu orice pre] aconsulatului `ntr-o formul\ c`t mai avantajoas\puternicilor vremii: „Crassus [i Caesar `[i puse-ser\ `n joc banii – proprii sau `mprumuta]i – [ileg\turile lor, pentru a asigura consulatul luiCatilina [i al lui Antonius; tovar\[ii lui Catilina`[i `ncordar\ toate for]ele pentru a-l aduce lac`rm\ pe b\rbatul care le promitea palatele [idomeniile adversarilor lor [i `ndeosebi anulareadatoriilor lor [i despre care se [tia c\ se va ]inede cuv`nt.“13 {i-atunci? ~n cursa cu atari contra-candida]i, nu era, oare, binevenit\ o scrisoare aunui frate, care s\ explice, voalat, anumite ac-]iuni ale unei personalit\]i de talia lui MarcusTullius, care „avea o experien]\ politic\ multmai bogat\ dec`t fratele s\u mai t`n\r“14, plus c\era [i mai instruit, prin urmare putea avea [icon[tiin]a faptului c\ nu va r\m`ne pe veciimaculat [i netaxat de istorici?! Noi credem c\era. Mai ales c\ scrisoarea urmeaz\ regulileunei scrieri `nchegate, care putea constitui, `negal\ m\sur\, [i un discurs, [i o prelegere, [itextul unei conferin]e.

Omul `ncepe bl`nd [i cump\tat, cunosc`nd,cu siguran]\, liniile sensibile [i umanismul ora-torului: „Ia `n considerare `n ce stat te afli, la cecandidezi [i cine e[ti.“ [2]. Elementar, amspune noi, `n orice ac]iune, fie ea electoral\ saunu, chiar dac\, ast\zi, mul]i dintre noi par a fi cutotul neaten]i la astfel de am\nunte. {i mai de-parte: „Rumeg\ zilnic, pe c`t posibil, `n timp cecobori `n for: «s`nt un om nou», «candidez laconsulat», «s`nt la Roma»“ [2]. Ei? C`]i homi-

nes novi `[i vor fi pus, de-a lungul vremii, astfelde `ntreb\ri [i, mai ales, c`]i vor fi avut ceva depus `n contraponderea acestei calit\]i? Pentruc\ Marcus Tullius compensa prin faima lui deorator: „Elocin]a a avut `ntotdeauna cea maibun\ reputa]ie. Nu ne putem imagina c\ avoca-tul consulilor ar fi judecat inapt pentru a fi con-sul.“, se spune mai departe, `n acela[i paragraf,cel mai cuminte, `n opinia noastr\, din `ntregultratat, fiindc\, `ncep`nd cu paragraful urm\tor,sfaturile se `nl\n]uie crescendo. „Str\duie[te-teapoi s\ se vad\ at`t mul]imea, c`t [i diversitateaaderen]ilor t\i […]“ [3], deoarece „vezi bine c\oamenii din familiile importante nu-]i pot fi pepotriv\, ̀ ntruc`t le lipse[te vlaga“ [7], „iar Anto-nius [i Catilina, fiind insuportabili, `]i pot finumai cu anevoie concuren]i“ [8]. Urmeaz\ unmoment de respiro pentru sf\tuitorul care `[i iar\gaz s\ poposeasc\ pe r`nd asupra contracandi-da]ilor. Primul, Antoniu, mai de temut, c`t\ vre-me provenea dintr-o familie vestit\: „[…] amv\zut cum i-au fost confiscate bunurile, l-amauzit ̀ njur`nd ̀ n fa]a unui tribunal roman pentruc\ nu se poate bucura de o judecat\ dreapt\ c`nde `n litigiu cu un grec. […] L-am avut concu-rent la alegerile de pretur\, c`nd a fost sprijinitnumai de Sabidius [i Panthera, de vreme ce numai dispunea nici m\car de un sclav pe care s\-lpun\ `n v`nzare. […] C`nd [i-a depus candida-tura la consulat, a preferat, `n timpul unei ru[i-noase deplas\ri, s\-i jupoaie pe to]i c`rciumariidin provincie, `n loc s\ stea la Roma s\-[i fac\propagand\“ [8]. Apoi Catilina, prins magistral`ntr-un portret demn at`t de condeiul unuiMarcus Tullius, c`t [i de cel al unui Sallustius:„[…] [i-a f\cut de cap cu saltimbanci [i cu gla-diatori; primii ì erau tovar\[i la petreceri, iarceilal]i, tovar\[i la nelegiuirile sale. Nu a existatloc, oric`t de sfin]it, oric`t de venerabil ar fifost, `n care prezen]a acestui depravat s\ nutrezeasc\ b\nuiala p`ng\ririi, chiar dac\ cei deacolo nu aveau nici o vin\. […] S-a ajuns lasitua]ia `n care Catilina este mai mult de temutc`nd nu face nimic dec`t este de dispre]uit c`ndpune ceva la cale“ [10]. Nihil sub sole novum,spune traduc\torul Alexandru N. Cizek `nCuv`ntul `nainte, cit`nd din Ecleziast. {i nu pebun\ dreptate?

Iat\ un pasaj pe care nu-l vom comenta, ci-lvom reda `ntocmai, spre buna judecat\ a citito-rului: „}in`nd seama de aceste lucruri, dac\ `]ivei pune `n aplicare calit\]ile pe care le ai,gra]ie `nzestr\rii [i studiilor tale, dac\ vei facecele necesare `n `mprejur\rile de fa]\ – a[a cumpo]i [i a[a cum trebuie s\ faci –, competi]ia cuace[ti rivali nu va fi anevoioas\, de vreme ce eis`nt mai renumi]i prin viciile dec`t prin ob`r[ialor. Care concet\]ean poate fi at`t de nechibzuit`nc`t s\ scoat\ din teac\, printr-un singur vot,dou\ pumnale `ndreptate `mpotriva statului?“[12]. O, sim]ul civic!

{i cum poate fi captat\ bun\voin]a civic\?P\i, „[…] oamenii s`nt determina]i s\-[i mani-feste bun\voin]a [i s\ sprijine o candidatur\prin trei lucruri, [i anume favoare, speran]\ [iafec]iune“ [21]. ~n jurul acestor trei lucruri se]ese o strategie de un cinism `nsp\im`nt\tor,dac\ e s\ ne g`ndim c\ aceasta poate fi judecataoric\rui candidat din orice vreme [i din oricelume: „[…] `n `mprejur\rile actuale, trebuie s\le ceri ceea ce `]i datoreaz\, trebuie s\-i solici]i,s\-i rogi, s\-i `ncurajezi f\r\ preget, f\c`ndu-i s\`n]eleag\ c\ nu vor avea nicic`nd o ocazie maiprielnic\ pentru a-]i fi recunosc\tori. Vor fistimula]i, f\r\ `ndoial\, s\ se angajeze `n cam-pania ta ]in`nd cont at`t de favorurile f\cute, c`t[i de avantajele pe care le vor mai ob]ine de latine“ [19]. O, tempora! „A[a st`nd lucrurile, to]iace[tia trebuie ruga]i [i `ndupleca]i s\ vad\ c\,pe c`t ne s`nt ei de obliga]i `n prezent, pe at`t levom putea fi noi, la r`ndul nostru, de obliga]i peviitor“ [21]. O, mores!

Nici b\ile de mul]ime nu scap\ atentului sf\-tuitor: „~n m\sura `n care vei putea, f\-]i apari-]ia `n for la ore regulate. Apari]ia `n for cu osuit\ numeroas\ face o impresie puternic\ [i-]icreeaz\ un bun renume“ [36]. Nici generozita-tea: „Generozitatea se manifest\ prin organiza-rea ospe]elor care se cuvin a fi date de tine [i deamicii t\i, at`t pentru participan]i lua]i la `nt`m-plare, c`t [i `n cadrul triburilor. Generozitatea sedovede[te [i `n lucr\rile tale, care trebuie popu-

larizate [i discutate“ [44]. Iat\, a[adar, c\ nu evorb\ `n v`nt aceea privitoare la grija oratoruluipentru scrierile sale, lucru de `n]eles, de altfel,la oricare scriitor, din orice vreme. Dar nu cuorice pre], dup\ p\rerea noastr\.

~n fine, urmeaz\, `n ordine, teme variate: re-puta]ia, sprijinul maselor, amenin]area adversa-rilor, corup]ia [i altele, pe care cititorul interesatle va descoperi `n paginile c\r]ii.

Apogeul `ns\ `l ating urm\toarele afirma]ii:„Desigur, nu-]i lipse[te afabilitatea, calitatespecific\ unui om bun [i pl\cut; `ns\ trebuie s\te `nve]i s\ lingu[e[ti, o `nsu[ire `ndeob[te re-probabil\, dar indispensabil\ `ntr-o campanieelectoral\. Este vrednic\ de dispre] dac\ tic\lo-[e[ti pe cineva, `ns\ e `ng\duit\ dac\ te ajut\ s\-]i faci prieteni. De fapt, este obligatorie pentruun candidat la alegeri: s\ fie `n stare s\-[ischimbe chipul, gesturile [i felul de a vorbi,conform`ndu-se de fiecare dat\ spiritului [icomportamentului celor cu care intr\ `n con-tact“ [42] [i „Oare ar fi mai bine s\ refuzi, pe unton amabil, sau, dimpotriv\, s\ nu refuzi ceeace nu po]i face? Prima atitudine se potrive[teunui om bun, iar cea de-a doua, unui candidatbun“ [45].

Admi]`nd c\, totu[i, am putea avea `n fa]aochilor o Fälschung, traduc\torul Alexandru N.Cizek opineaz\ c\ aceasta n-ar putea fi mai t`r-zie de sf`r[itul secolului I d. Chr.15, deci, oricumam privi lucrurile, de la redactarea acestui textse vor fi scurs deja dou\ milenii. Nihil sub solenovum, a[adar, iar, mai pe rom=ne[te: Ce nemai poate uimi?

1 Indro Montanelli, Roma. O istorie inedit\, traducere deGeorge Miciacio, Editura Artemis, Bucure[ti, 1994, p. 182.

2 Alexandra Cioc`rlie, {i totu[i, clasicii…, Editura Car-tea Rom=neasc\, Bucure[ti, 2007, pp. 180 sqq.

3 I. M. Marinescu, Figuri din antichitatea clasic\, cu oprefa]\ de Traian Diaconescu, Editura Vestala, Bucure[ti,2003, pp. 53-65.

4 Theodor Mommsen, Istoria roman\, volumul alIII-lea, traducere de Joachim Nicolaus, Editura {tiin]ific\ [iEnciclopedic\, Bucure[ti, 1988, pp. 338 sqq.

5 Reamintim cititorului de limb\ rom=n\ c`teva titluri:N. I. Herescu, Caete clasice, Cugetarea – Georgescu Dela-fras, s.a., s.l., pp. 149 sqq; Eugen Cizek, Istoria literaturiilatine, vol. I, Societatea Adev\rul S.A., 1994, pp. 169 sqq;Pierre Grimal, Literatura latin\, traducere de Mariana [iLiviu Franga, note suplimentare [i cuv`nt `nainte de LiviuFranga, Medalion biografic Pierre Grimal de Eugen Cizek,Editura Teora, Bucure[ti, 1997, pp. 136 sqq.

6 Theodor Mommsen, Lucr. cit., pp. 338-339.7 O analiz\ pertinent\ se poate vedea la Alexandra Cio-

c`rlie, Lucr. cit., cap. Eul autobiografic la autorii latini dela sf`r[itul epocii republicane, pp. 166 sqq.

8 Pe l`ng\ autorii deja cita]i, amintim: Jérôme Carco-pino, Les secrets de la correspondance de Cicéron, vol. I-II,Paris, L’Artisan du livre, 1947; René Pichon, Histoire de lalittérature latine, Librairie Hachette, Paris, 1952; N. I.Barbu, Aspecte din via]a roman\ `n scrisorile lui Cicero,Bucure[ti, 1959; Jean Bayet, Literatura latin\, EdituraUnivers, Bucure[ti, 1972; Gaston Boissier, Cicero [iprietenii s\i, Editura Univers, Bucure[ti, 1977 [.a.m.d.

9 Vezi Alexandra Cioc`rlie, Loc. cit., pp. 181-182, undeautoarea discut\ eforturile lui Marcus de a face cunoscut\lumii perioada consulatului s\u apel`nd la ajutorul amicilorcu har artistic, furniz`ndu-le el `nsu[i material de lucru.

10 Theodor Mommsen, Lucr. cit., pp. 95-96.11 Id., p. 98.12 Id. ib.13 Id. ib.14 Alexandru N. Cizek, `n „Cuv`nt `nainte“ la edi]ia `n

discu]ie, p. 19.15 Id. ib.

Nouus sum, consulatum peto, Roma est

17Est-Vest TTIIMMPPUULL


MIRCEAGHEORGHE

N\scut `n 1970, francezul Fabrice Hum-bert este, al\turi de al]i colegi de genera]ie –Jonathan Littell (Les Bienveillants), LaurentBinet (HHhH*) Yannick Haenel (Jan Karski)– preocupat, `n romanul s\u L’Origine de laviolence, de realit\]ile de co[mar din Al Doi-lea R\zboi Mondial. Spre deosebire `ns\ dec\r]ile acestora, `n romanul lui Fabrice Hum-bert privirea asupra istoriei, de[i scrut\toare,este subordonat\ prezentului.

Romanul, simplu spus, este istoria unuit`n\r profesor [i scriitor care ajunge, prin cer-cet\ri insistente, s\ descifreze un secret sum-bru, bine p\strat `n familia sa respectabil\,`nst\rit\, apar]in`nd `naltei societ\]i francezedin zilele noastre: tat\l s\u, Adrien Fabre, esteun bastard, rezultat din iubirea adulter\ a bu-nicii Virginia Fabre [i a unui evreu DavidWagner. Idila lor s-a consumat `n preajmaizbucnirii conflagra]iei mondiale [i DavidWagner a fost internat `n lag\rul de concen-trare de la Buchenwald, unde a fost ucis de unmedic nazist omonim, Erich Wagner.

Istoria aceasta, expediat\ `n dou\-trei r`n-duri, nu ar dep\[i semnifica]ia unui fapt di-vers dintr-un tabloid interesat de „scheleteledin dulap“ ale protipendadei franceze, darFabrice Humbert transform\ cercetareafactologic\ `ntr-o anchet\ despre fragilitatea[i, totodat\, proteismul condi]iei noastre mo-rale. Romanul se construie[te ca un subtildemers demonstrativ prin intermediul uneiglis\ri, mereu reluate, `ntre trecut [i prezent,`ntre sinele personajului narator [i ceilal]i,`ntre istoria real\, povestit\ aproape docu-mentar, [i fic]iunea dezvoltat\ [i construit\cu abilitatea unui bun autor de literatur\poli]ist\. Demersul acesta `ns\ nu furnizeaz\„mesaje“, concluzii, judec\]i etc., ci con-duce doar la precizarea unor, s\ le spunem,stupefac]ii. E un demers `ntr-un fel socratic,menit mai ales s\ trezeasc\ aten]ia la`ntreb\ri, con[tient fiind c\ r\spunsurile nupot fi unice.

L’Origine de la violence sugereaz\ printitlu mai cur`nd un eseu [i este drept c\ nara-]iunea demareaz\ cu pagini reflexive despreoriginea R\ului `n lume: „Se spune ca Satanera `ngerul cel mai str\lucit al lui Dumne-zeu. C\derea sa luminoas\, fulgurant\ estemarcat\ de dublul sigiliu al m\re]iei [i al tr\-d\rii. {i mi se pare c\ `ntrev\d, `n meandrelememoriei mele, imaginea unui arhanghelpr\bu[indu-se din empireu c\tre ungherelesinuoase ale iadului. Acest desen, probabilrecompus de amintirea unei biblii pentrucopii, m-a urm\rit mult timp: totdeauna fiulcel mai iubit trece de partea R\ului.“

Cine este `n cartea lui Fabrice Humbert,„fiul cel mai iubit care trece de partea r\u-lui“? „Ani de zile mai t`rziu,/.../ imagineac\derii lui Satan `mi reap\ru `n timp ce-miluam note dup\ o carte despre istoria Euro-pei la `nceputul secolului al XX-lea. Pagi-nile `nc\rcate de cifre consacrau zdrobitoa-rea domina]ie european\, domina]ie indus-trial\, financiar\, militar\, cultural\./.../ Din-colo de paginile rebarbative ale acestei lu-cr\ri, mi se insinuau, prin nu [tiu ce ecouri,efluviile muzicale ale unui mare bal de la`nceput secolului `n care dansau b\rba]i [ifemei minunat `mpodobi]i, `ntr-o sal\ de pa-lat `nc\rcat\ de aur\rii [i lumin\/.../. Acesta

fu momentul `n care `mi reamintii imagineabiblic\. Imaginii balului str\lucitor i se su-prapuse ideea unui alt bal, al blestema]ilor,`n care s-ar pr\bu[i de dou\ ori, [i a douaoar\ f\r\ speran]a de remisiune, toate valo-rile acestui continent, p`rjolit `n dou\ r\z-boaie mondiale ce au aruncat `n neant zecide milioane de oameni `ntr-o agresiune de obarbarie f\r\ egal. C\derea celui mai str\lu-citor `nger `n str\fundul abisului, `n `ntu-nericul cel mai sumbru.“

G\sim `n acest fragment mai `ntì nostal-gia fa]\ de perioada numit\ la belle époque,`ncheiat\ brutal la izbucnirea primului r\z-boi mondial, [i, de asemenea, ideea, deve-nit\ curent\ `n secolul trecut, a declinului, adec\derii Occidentului, formulat\ din vari-ate puncte de vedere de filozofi [i istoriciprecum Spengler, Toynbee sau PierreChaunu. Dar totodat\ [i cuvintele-cheie pen-tru nucleul generativ al romanului: f\r\ spe-ran]a de remisiune. Remisiune, adic\ ierta-re, uitare sau atenuare, ameliorare, `ntreru-pere – toate sensurile [i nuan]ele acestea se`nscriu firesc `n polisemia romanului. C\ci,pe de o parte, suspendarea valorilor europe-ne `n timpul r\zboiului a fost at`t de brutal\`nc`t iertarea, uitarea dup\ `ncetarea lui nuau mai fost posibile pentru marii vinova]i,iar pe de alta, aceast\ suspendare a continuat`n forme diferite [i `n perioada postbelic\`ntr-o mare parte a lumii.

~n L’Origine de la violence, personajulnarator `[i `ncepe cercetarea pornind de lafotografia unui de]inut din lag\rul de la Bu-chenwald. Asem\narea frapant\ a de]inu-tului cu tat\l s\u ì treze[te curiozitatea [i do-rin]a irepresibil\ de a afla mai multe despreel, [i `n aceast\ cercetare el va intra `n con-tact cu forme diferite [i surprinz\toare deviolen]\, de la cea benign\, tolerat\, care nuface obiectul sanc]ion\rii sociale, la cea in-fernal\ din lag\r, practicat\ de mon[tri desadism precum nazistul Martin Sommer.Dezvoltarea acestor forme de violen]e `nroman, f\r\ s\ fie aleatorie, nu corespundeunor raporturi ac]iune – retroac]iune, nu pre-supune c\ o anumit\ violen]\ este o replic\ laalta care a precedat-o. E pur [i simplu o vio-len]\ absurd\, leg`nd `ntr-un lan] de cauza-litate elemente care, `n realitatea normal\,nu au nici o leg\tur\ `ntre ele. Dar nu [i `ncea otr\vit\ ideologic [i contorsionat\ de de-zastrele r\zboiului. O simpl\ frustrare estesuficient\ pentru ca ea s\ se manifeste mor-tal. ~n ultima secven]\ a romanului, AdrienFabre `ntr-o confruntare final\ cu ErichWagner, medicul nazist criminal de la Bu-chenwald, ascuns sub o identitate fals\ `nzona comunist\ a Germaniei, ì cere s\-i

explice de ce totu[i l-a ucis, cu o injec]ie peDavid Wagner: „Pentru c\ se numea Wagnerca mine/.../ era evreu [i nevasta lui, frumoa-s\./.../ Mi se p\rea ofensant ca evreul \staomonim s\ aib\ o femeie at`t de frumoas\!“

Violen]a `n forma diferite, inclusiv cea atr\d\rii, este departe de a fi monopolul na-zi[tilor. Adrien Fabre `l anun]\, r\zbun\tor,pe Erich Wagner c\ l-a denun]at autorit\]ilorcomuniste [i acesta, `nfrico[at, se sinucide.Personajul narator, comenteaz\: „Dac\ tre-buia s\ atribuim responsabilitatea mor]ii luiDavid unui vinovat, nu eram sigur c\ me-dicul Wagner ar fi cel mai indicat. Davidfusese condamnat `n clipa `n care a p\truns`n vagonul ce-l ducea `n lag\r a[a `nc`t vino-vatul cel mai mare era, dup\ opinia mea,omul care l-a denun]at la poli]ia francez\.“*Ori acesta a fost un alt Fabre. {i `n cazul luiera vorba tot de o frustrare, hr\nit\ de unantisemitism larvar. David Wagner, s\rac,inteligent, imaginativ, fermec\tor, dar m\-cinat de sentimentul inferiorit\]ii sociale p\-trunsese `n familia Fabre seduc`nd-o [ilu`nd-o `n c\s\torie pe insignifianta [ivulnerabila Clementine. Tat\l Clementinei,a[adar str\bunicul personajului narator, eradenun]\torul, „pentru c\ el detesta acestginere, evreu [i arivist.“

Este violen]a aceasta, a[a cum se ap\r\medicul Karl Gruber, alias Erich Wagner,rezultatul firesc al unui eveniment cople[itor[i anormal care este r\zboiul?

E cu totul improbabil. Profesorul drapat`n detectiv de circumstan]\ nu g\se[te niciun sens atrocit\]ilor din lag\re `n afara pl\-cerii `n sine de a ucide. R\zboiul nu a provo-cat aceast\ pl\cere, el i-a fixat doar cadrul [ii-a dat libertatea s\ se manifeste nepedep-sit\. R\m`ne deci `n discu]ie partea sumbr\ [iinvizibil\ a naturii omene[ti, care `n condi]iifavorabile pentru ea infesteaz\ toat\ perso-nalitatea transform`nd-o `n sens monstruos.Martin Sommer, adev\rat\ ma[in\ de uci-dere, observ\ naratorul la un moment dat, nua fost sadic nici `nainte [i nici dup\ r\zboi.

Condi]iile favorabile pentru manifestareaviolen]ei nu s`nt doar cele pe care le creeaz\r\zboiul. Ea se multiplic\ asemenea tulpiniiunui virus [i continu\ `n contexte noi. Fa-brice Humbert scrie c`teva pagini intensedespre violen]a elevilor `ntre ei [i fa]\ de re-prezentantul ordinii sociale care este profe-sorul. Mereu la originea ei se afl\ fie o frus-trare social\ ori personal\, fie impulsul de aimita anumite comportamente marginale,investite de media cu prestigiul de modeleculturale: „Voiau pielea mea, voiau s\ m\sf\r`me ca pe acei profesori pe care-i v\zu-sem `n anumite cartiere, cu spatele `ncovoiat

sub scuip\turi, sau ca fantomaticul din clasade al\turi pe care `l auzeam mi[c`ndu-se `nmijlocul unui tapaj general [i pe care elevii`l dispre]uiau fiindc\ nu mai avea for]a s\replice. Fusese zdrobit.“

Dar profesorul `nsu[i are o natur\ impre-vizibil\ `n profunzimile c\reia se ascundeviolen]a. El evoc\ la `nceputul romanului,`nainte de a `ncepe cercet\rile pe urma luiDavid Wagner, o alterca]ie banal\ cu un ne-cunoscut care s-a transformat din partea lui`ntr-un act de furie incontrolabil\. „Violen]anu m-a p\r\sit niciodat\. S`nt omul cel maiamabil din lume. Cu elevii mei din clasele acincea [i a [asea de la liceul franco-germans`nt omul cel mai bl`nd care exist\. Nu m-amsup\rat niciodat\ de ani de zile./.../ Dar `nspatele decorului se afl\ un alt om. Cel carese poate sim]i amenin]at de un singur cuv`nt,cel pe care ridicarea vocii `l nelini[te[te [i `lpune `n alarm\ ca pe un animal/.../ Cel carese treze[te diminea]a plin de spaim\ [i caretrebuie s\-[i organizeze g`ndurile spre a-[iface bilan]ul vie]ii [i s\ declare: Nu exist\nici un motiv de nelini[te, calmeaz\-te. {icare, `n consecin]\ nu va suporta cuv`ntulagresiv, vocea prea puternic\ sau gestulbrusc; [i care va sim]i urc`nd `n el violen]aca o furie [i va fi gata s\ loveasc\, a[a cum af\cut `n strad\ c`nd un tip agitat i-a lovitma[ina cu pumnul.“

E o violen]\ pe care `ncearc\ s-o reprime[i care ì marcheaz\ [i destinul lui de scriitor:„S`nt incapabil s\ descriu altceva dec`t asta,violen]a. Violen]a pe care ]i-o aplici ]ie `n-su]i sau o aplici altora. Singurul adev\r carevibreaz\ cu sinceritate `n mine – [i deci sin-gura mea direc]ie conving\toare de scriitur\– este murmurul din copil\rie al violen]ei,care se prelinge din primii mei ani de via]\ca o ap\ otr\vit\.“

~n timpul cercet\rii, aflat `n c\utare dedocumente, naratorul o cunoa[te pe frumo-asa Sophie, fiica unuia dintre func]ionariiimportan]i ai regimului nazist care `ns\ sedistan]ase de nebunia marilor lideri `n fruntecu Hitler [i preferase s\ moar\ pe frontulrusesc, f\r\ s\ trag\ un glonte. ~ntre cei doise na[te acum o alt\ istorie amoroas\, o re-plic\ `ndep\rtat\ a celei dintre DavidWagner [i Virginie. Dar finalul romanului nueste un happy-end, ci mai cur`nd un nou`nceput, baladesc. Naratorul are sentimentulc\ istoria familiei sale este semnificativ\pentru istoria `ntregii Europe contemporane,`ngerul cel mai iubit devenit Satan, [i chiardac\ nu-[i face iluzii c\ va fi ascultat, i separe de datoria lui s\ treac\ dintr-o ]ar\ `nalta [i s\ povesteasc\. „Voi merge de la uncap\t al Portugaliei p`n\ `n ]\rile baltice,spre marginile Rusiei, departe, foarte de-parte/.../ {i `n fiecare sear\, `n hanurile undevoi fi primit, voi povesti istoria aceasta. Oa-menii se vor plictisi foarte repede, m\ vorprivi ca pe-un nebun [i vor `ncepe s\ poves-teasc\ [i ei de-ale lor. Voi str\bate colinelearide ale Greciei, lacurile translucide [i `n-ghe]ate ale ]\rilor nordice, p\duri imense,voi r\t\ci [i voi povesti istoria mea lipsit\ deinteres [i fascinant\. Delirul unui nebunpovestit de un idiot?“

Ultima secven]\ a romanului este o pro-iec]ie: imaginea lui David [i a Virginiei `ntr-un hotel de la Paris unde vor fi tr\it ultimelelor clipe de intimitate `n timp ce afar\ „unmedic trist [i antisemit/ tat\l Clementinei –M.G./ tocmai `nt`lnea un func]ionar de laprefectur\/.../ Eram la `nceputul lumii,`nainte de c\dere.“

*) Himmlers Hirn heisst Heydrich – Creierul luiHimmler se nume[te Heydrich (M.G.).

**) E vorba de poli]ia francez\ a regimului de laVichy (M.G.).

Violen]a ca topos la Fabrice Humbert

Cronici din tranzi]ieTTIIMMPPUULL18


HORIAP|TRA[CU

Sorin Adam Matei este un autor care `ncepes\ fie deja bine cunoscut `n spa]iul culturalrom=nesc. Prima sa carte publicat\ `n Rom=-nia, Boierii min]ii, a constituit centrul uneiintense dezbateri. Autorul pune pentru primadat\ `n discu]ie e[afodajul de idei ce st\ la ba-za suprema]iei grupului de intelectuali con-stituit `n jurul lui Constantin Noica (a[a-nu-mita „[coala de la P\ltini[“). Dihotomii pre-cum elite-mase, genii-mediocri, erudi]ie-ignoran]\ – acceptate ca de la sine `n]elese `nabordarea p\ltini[ean\ a culturii [i a societ\]ii[i acceptate necritic de o `ntreag\ categoriede cititori ai c\r]ii-cult Jurnalul de la P\ltini[– s`nt traduceri ale unei concep]ii cu totul ne-moderne asupra culturii [i societ\]ii. Teoriape care Boierii min]ii (Compania, 2004) odezv\luie `n spatele acestor dihotomii sus]inec\ societatea `n `ntregul ei este condus\ de ungrup restr`ns de personalit\]i excep]ionale,`nzestrate cu atributele genialit\]ii (elita) careindic\ majorit\]ii valorile c\rora aceasta tre-buie s\ i se supun\ necondi]ionat. ~n locul a-cestei viziuni teoretice, Sorin Adam Mateipropune o alt\ concep]ie, modern\, `n carelocul elitei este luat de o clas\ de mijloc, aspeciali[tilor [i nu a enciclopedi[tilor (demulte ori amatori), iar cultura este v\zut\ caun spa]iu al dialogului [i al dezbaterii critice[i nu ca un amvon de unde se predic\ subsemnul inspira]iei. Reac]ia nu s-a l\sat multa[teptat\. Autorul a fost calificat drept „frus-trat“, „st`ngist“, „comunist american“, „oieral min]ii“. O a doua carte, Idolii forului (Co-rint, 2010) – o antologie de texte ap\rut\ subcoordonarea lui Sorin Adam Matei [i a Mo-nei Momescu – `ncearc\ s\ r\spund\ `ntre-b\rii de ce este preferabil\ o clas\ de mijloca spiritului elitei intelectualilor publici. ~ncea de-a treia carte, Idei de schimb, cea careface obiectul prezent\rii de fa]\, Sorin AdamMatei ne propune s\ `nlocuim ideile vechi pecare le nutrim (de cele mai multe ori f\r\ s\[tim) [i care ne trag `n jos cu unele noi care`n mod sigur ne vor propulsa acolo undevrem s\ ajungem. Teza fundamental\ a c\r]iieste c\ starea noastr\ de `napoiere material\reflect\ o stare de `napoiere spiritual\, a men-talit\]ii pe care o `mp\rt\[im. Rom=nii, de[iader\ la valorile americane, nu fac nici un efortpentru a-[i `nlocui reflexele tradi]ionale: con-servatorism, colectivism, a[teptarea ordinii [i aordinelor de la o elit\ supra-omeneasc\. Estemiza acestei c\r]i s\ produc\ o asemenea„r\sturnare“ a vechilor noastre perspective.

Cunosc`nd obiceiul nostru de a `nt`rziamomentul p\r\sirii a[ternuturilor, de a maista nedefinit suspenda]i `ntre veghe [i vis,SAM nu doar c\ ne deschide fereastra dor-mitorului, dar mai trage [i plapuma de pe noi.~nv\]a]i fiind cu vicisitudinile istoriei, nicinoi nu renun]\m u[or, iar prima tenta]ie acititorului este s\-i arunce cu pernele `n cap,s\-l blagosloveasc\ cu niscaiva vorbe de dul-ce [i s\-l trimit\ la plimbare. Este [i ceea ce is-a `nt`mplat de mai multe ori lui SAM („Un-che[ul SAM“ i-au spus unii oameni inteli-gen]i). „Las\-ne pe noi `n durerea noastr\ [i`n dulcele nostru somnic [i mai du-te-n Ame-rica ta de unde vii c\ nu te-a `ntrebat nimeni

nimic.“ „Frustratule!“ „Cine e[ti tu, m\iSAM, s\ ne ]ii nou\ lec]ii?“ „Te [tie cineva?“(Nu, nici m\car Alina Pippidi nu a auzit deel.) Ei [i c`te [i mai c`te nu-]i vine s\-i spuiautorului c`nd `l vezi cu c`t\ lips\ de respect]ine fereastra deschis\ din dormitorul nostruc\ldu] [i mai [i trage plapuma de pe noi. Darrom=nul e rom=n, iar SAM e [i el rom=n. Maimult, e un rom=n americanizat – combina]iacea mai a naibii posibil\. SAM `ncepe s\ netoace m\runt la cap cu ce avem de f\cut pen-tru aceast\ zi sau `ncep`nd din aceast\ zi.

„E dracu’ gol!“ – auzi parc\ vocea ginga[\a unui `nger la ureche. Omul vine din Ame-rica, din iadul consumerismului, al masoni-lor, al cultului banilor, al m`nc\rii proaste, alcorectitudinii politice, al FMI-ului, al impe-rialismului, al corporatismului, al inculturii,al sectelor religioase, al codurilor de bare, alpseudo-filosofiei, al pseudo-literaturii, alpseudo-artei, al pseudopodelor, al evreilor.America – ]ara care [i-a `nscenat atentatelede la 11 septembrie, ]ara de unde vin toate re-lele [i molimele acestei lumi, o ]ar\ f\r\dreapta credin]\ `n Dumnezeu. Pentru a nu-ic\dea `n ispit\, ai impulsul de moment,sus]inut de tot ce te `nva]\ p\rintele Cleopa,p\rintele St\niloaie, p\rintele Corogeanu, s\te `ndrep]i spre lectura edificatoare a Omuluirecent [i a Omului frumos.

T`rgul pe care ni-l propune Sorin AdamMatei `n aceast\ nou\ carte a sa este urm\-torul: `n locul unei idei vechi, nefolositoare,autorul ne propune una nou\ [i folositoare. E

ceva mai mult dec`t programul rabla. E ca [icum i-ai da ma[ina ta veche din fa]a blocului,scufundat\ deja, dup\ ani de nefolosire, pejum\tate `n asfalt [i el `]i d\ una nou-nou]\.~]i preschimb\ [i permisul vechi, expirat, peunul valabil, `n a[a fel `nc`t s\ o [i po]i con-duce. Printre lucrurile vechi, depozitate `ncuf\rul min]ii, po]i g\si un artizanat frumosdin lemn, o bojdeuc\ a[ezat\ `ntr-o r`n\ idili-c\, dedesubtul c\reia scrie: „Ve[nicia s-a n\s-cut la sat“. ~n locul acesteia Mefistofel `]i d\cheile unei vile cu dou\ etaje, ultra-moderne,a[a cum se `nt`mpl\ s\ vezi printr-un cantonelve]ian. Prin fa]a casei trece un drum asfal-tat cu dou\ benzi pe sens, iar `n curte nu sesume]e[te o f`nt`n\ cu cump\n\, ci un auto-mobil de patru ori patru.

Partea interesant\ de abia acum `ncepe.Schimbul nu este deloc at`t de simplu pe c`tpare. Artizanatul este legat de cuf\rul min]iicu lan]uri solide. Nu dai ve[nicie pe lucrurivremelnice [i lume[ti. Nu `]i vinzi sufletula[a de u[or. {tii doar de c`nd e lumea min]iitale c\ satul rom=nesc e unic `n lume, iar s\-tenii – o specie diferit\ de oameni – tr\iesc`ntr-un univers propriu, unde nici nu au ne-voie de bunurile pierz\toare [i smintitoareale or\[enilor. SAM pare s\ nu fi citit Spa]iulmioritic [i Schimbarea la fa]\ a Rom=nieiunde st\ scris negru pe alb c\ ]\ranul rom=neste anistoric sau subistoric, c\ tr\ie[te `ntr-un univers misterios-mitologic, c\ nevoilelui s`nt de alt\ natur\ dec`t nevoile lumii. }\-ranul rom=n ]ine, cum bine spunea Cioran,

de regnul mineral – unde canalizarea, [coala[i cinematograful devin acroba]ii completinutile. Cum de nu [tie SAM c\ „existen]a`ntru imediat [i pentru securitate“ este rezer-vat\ spi]ei alese a or\[enilor, a elitei urbane,mai cu seam\ a celei bucure[tene[ti?

Pentru a ne convinge c\ satele reprezint\o resurs\ inestimabil\ a Rom=niei, SorinAdam Matei atinge o coard\ sensibil\ a tutu-rora, chiar [i a bucure[tenilor care, mai poto-li]i `n ultima vreme de criz\, au luat cu asaltde c`]iva ani buni `mprejurimile Capitalei `nc\utarea unui loc mai curat [i lipsit de polua-rea vizual-acustic-olfactiv\ a megalopolisu-lui. Blocurile „sataniste“, amintind de „un [irde be]ivi murdari ridica]i de pe strad\ de po-li]i[ti“, evoc\ violurile auditive pe care fie-care „blocatar“ le sufer\ `n celula lui de be-ton: de la sfredelitorul pickhammer p`n\ latrasul apei la veceu, de la [oaptele de amorp`n\ la urletele de ceart\ ale vecinilor. Evoc\visele de a evada din ghetou [i de a ridica ocas\ `n afar\, o cas\ cu gr\din\, cu multe fe-restre [i cu mult cer. Evoc\ [i scuzele perma-nente, pe jum\tate `ndrept\]ite, ale unor oa-meni `nv\]a]i s\ nu poat\: „S`nt legat de ser-viciu. Nu pot pleca. Poate la pensie.“ SorinAdam Matei ne `ndeamn\ `ns\ s\ nu ne maiotr\vim vie]ile [i s\ nu mai lu\m `n tragic zi-cala „Rom=nia e o ]ar\ frumoas\, p\cat c\-ilocuit\!“ ~ntr-un procent mai mare de 80%,]ara nu este locuit\! E teren virgin, natur\ pi-toreasc\ c`t cuprinde, `n care oric\rui om nor-mal i-ar pl\cea s\ tr\iasc\ [i care abia a[-teapt\ s\ fie populat\. Tot ce trebuie e s\practic\m drumuri [i canale, s\ construim[coli [i spitale. Cu o ma[in\ bun\ [i cu [oselede calitate po]i face [i o naveta de peste 100de km zilnic spre locul de munc\. Oricum\sta e trend-ul [i `n Occident: lumea p\r\se[teora[ele `n favoarea satelor. Pentru primaoar\, cursul istoriei curge `n direc]ia ruralului[i a… Rom=niei.

Prin cuf\rul cu idei de-a gata g\se[ti [imacheta catedralei m`ntuirii neamului. Ofrumuse]e de cl\dire, aproape c`t Casa Popo-rului, care ar costa circa 400 de milioane deeuro, cheltuieli la care aflu c\ a contribuit decur`nd [i Prim\ria Bucure[tiului cu vreo 2,5milioane de euro. Sorin Adam Matei declar\scurt c\ numele `nsu[i e diavolesc. Na]iona-lismul, sub numele de filetism, a fost con-damnat ca erezie de sinodul de la Constanti-nopol `nc\ din 1872. O catedral\ a m`ntuiriineamului nu este doar o megalomanie ana-cronic\, dar [i o erezie. Ce `nseamn\ m`ntuirea neamului? Ce `nseamn\ neam rom=nesc?!Dac\ analiza genetic\ `]i dezv\luie ni[te ori-gini iraniene, a[a cum a dezv\luit `n cazul luiSAM, `nseamn\ c\ nu mai faci parte din nea-mul rom=nesc? Nu este cea mai bun\ cale dea ob]ine m`ntuirea, conform M`ntuitorului,iubirea de aproapele [i nu apartenen]a la unneam sau altul? {i de ce s\ nu punem `n loculunui mastodont sacramental ceva de dimen-siuni mai reduse, iar `n locul denumirii cvasi-legionare, de ce s\ nu folosim una mult maicre[tin\: Catedrala iubirii aproapelui? Insti-tu]ia respectiv\ va concentra mai pu]ine chi-lii pentru c\lug\ri [i mai multe a[ez\minte so-ciale, utile cu adev\rat comunit\]ii: un orfe-linat pentru copiii str\zii, un ad\post pentrufemeile b\tute, o policlinic\ pentru cei s\raci.Conform ultimelor statistici Sf`nta Biseric\este plin\ ochi de ochii dracului. Nu e r\u s\[i-i mai scoat\ mai ales atunci c`nd este tentat\s\ priveasc\ spre bunuri prea p\m`nte[ti.

O idee clar\ [i distinct\ tot mai r\m`ne [i euna din acele idei pe care nu ai vrea s\ leschimbi pentru nimic `n lume. Este `ns\[iideea identit\]ii na]ionale, at`t de frumos ex-

Lumea este copia fidel\ a Ideilor noastre

19Est-Vest TTIIMMPPUULL

www.timpul.ro

POETRY PRO

martie 2012

plicat\ `n cartea lui Dan Puric „Cine s`ntem“.{i cine ar schimba at`t de u[or ideea c\ s`n-tem cei mai drep]i [i viteji dintre traci, c\ s`n-tem cei mai buni oameni din lume, neferici]ide a fi pu[i `n calea javrelor [i jivinelor mon-diale! Ideea de schimb, propus\ de SAM,sun\ totu[i foarte ispititor: fiecare este ceeace vrea s\ fie. Nu conteaz\ c\ e[ti rom=n,austriac, t\tar, francez sau spaniol. E[ti ceeace dore[ti s\ fii! ~n felul \sta, vei putea tr\ioriunde `]i place, nu te vei sim]i legat de unloc, nici nu vei fi dependent de spa]iul `n carete-ai n\scut. Vei putea fi tu `nsu]i indiferentc\ vei tr\i `n America, Grecia, Australia sauInsulele Canare. ~n locul unei viziuni `ngustea locului propriu, o perspectiv\ cosmopolit\!~n locul [erbiei reiterate de Dan Puric, liber-tatea! Dac\ un dor de duc\ nebun te poart\peste m\ri [i ]\ri, d\ drumul dorului t\u: c\ciunde te sim]i bine (tu `nsu]i), acolo estepatria ta!

Cititorul rom=n este `mboldit s\ aleag\, s\`[i `nnoiasc\ ideile nefolositoare cu uneleutile [i moderne. Nu [tiu c`t de mul]i dintrenoi s`nt dispu[i s\ renun]e la a c\uta Adev\rul[i s\ accepte c\ exist\ o diversitate indefinit\de adev\ruri, de puncte de vedere, de per-spective. S\ renun]e la stilul obi[nuit de avorbi: pe ocolite, repetitiv, cu m\nu[i [i s\adopte stilul americ\nesc de scriere-vorbire:economic, direct, pe [leau. C`]i dintre noi s`ntgata s\ accepte c\ nu exist\ elite [i nici mase,ci o diversitate infinit\ de individualit\]i alec\ror nevoi nu pot fi nici prev\zute sau limi-tate de nimeni. C`]i ar fi preg\ti]i s\ acceptec\ adeziunea noastr\ la modernitate este purformal\ („paramodernitate“) iar reflexelenoastre s`nt tradi]ionale (conservatorism,colectivism, lipsa ini]iativei, dependen]a deordine primite din afar\) [i c\ pentru o real\evolu]ie trebuie s\ ne dezvolt\m alte reflexe:individualism, asumarea propriei soarte,inventivitate, creativitate.

Rom=nii, de[i iubesc America [i doresc s\aib\ un destin american, r\m`n crampona]ide mentalit\]i medievale. Starea de `napoiereciviliza]ional\ este doar reflexul st\rii de `na-poiere mental\ `ntre]inut\ de suprema]ia unor„elite“ care [i-au asumat monopolul culturii[i al politicii. Rom=nii trebuie s\ `n]eleag\ c\at`t cultura c`t [i politica s`nt [i ale lor. Darpentru a `n]elege aceasta trebuie s\ `n]eleag\c\ ast\zi ei `n[i[i nu mai apar]in unei ]\ri, cilumii `ntregi. Ei s`nt `n primul r`nd cet\]eni ailumii, locuitori ai satului planetar. Tocmai deaceea cea mai puternic\ evolu]ie a Rom=nieiau adus-o aceia care prin natura forma]iei lortr\iesc `n medii globale, nu locale: informati-cienii, programatorii, cu to]ii d`nd m\suraadev\ratului nostru poten]ial uman.

Cartea lui Sorin Adam Matei ne readuceaminte c\ lumea `n care tr\im nu este dec`tcopia fidel\ a... ideilor noastre [i c\ dac\vrem cu adev\rat s\ o schimb\m trebuie s\`ncepem cu ideile care o modeleaz\. Ne-schimbarea lumii rom=ne[ti tr\deaz\ unata[ament fa]\ de anumite valori at`t de pro-fund `nc`t ne face s\ nu vedem c\ `l pl\tim cupre]ul unui continuu e[ec.

Sorin Adam Matei, Idei de schimb,Editura Institutul European, Ia[i, 2011

Paranteze

M\ g`ndesc `ntrunacum o s\ scriu, `n cur`nd,un romancare o s\-mi aduc\ premiul Nobel(doar c\ mai `nainteam c`teva lucruri importantede pus la punct(de care o s\ m\ apucde-ndat\ ce-mi fac ordine pe birou(de care o s\ m\ ocup m`ine(sau cel pu]in a[a a[ facede n-a[ avea trei `nt`lniri [i o programare la dentist(dar oricum,pe cuv`nt de onoare,romanul e pe drum(numai s\ ies odat\ din parantezele astea)))))).

Brainstorm

Lupii fac brainstorming.Ce `n]elegem`ntreab\ masculul alfaprin hait\?Lupii au multe idei despre hait\.For]\coeziunesprijin,zic ei,`ns\[i emula]ie.Iat\ un paradox.Lupii mediteaz\ asupra ideiic\ orice lucru `[i presupune [i contrariul.Faptul,cad to]i de acord,se poate constata la v`n\toare:pe de o parteo dezl\n]uire s\lbatic\, violent\pe de alt\ parteo st\p`nire de sine deplin\, fatal\.

Renii karibu au disp\rut de mult.

Lec]ie de conversa]ie

Pentru c\ nu [tiam cum s\ spunpe limba eice voiam s\ spun:„M\ zguduip`n\ `n str\fundurilesufletului meu chinuit“am spus `n schimbce [tiam s\ spun:„Unchiul meu bogatare multe oi de ras\“.Nu era adev\ratdar p\ru s\ dea rezultate.

Totu[i, mai t`rziu,c`nd am avut nevoie s\ spun„{tii c\ asta-i doar o clip\ trec\toare,dou\ cor\biicare trec prin noapteca s\ zic a[a“m-am g\sit din nou `n dificultatea[a c\ am spus `n schimb„Ai ni[te ochi foarte frumo[i“,dar nici asta nu era adev\rat.

{i de aici lucrurile s-au complicat.

ZILE

LuniAi face bine s\ nu-ncerci vreo [mecherienu cumva s\-ncerci vreo [mecherieat`ta-]i zic.S`nte]i toate o ap\ [i-un p\m`nt,voi, zilelor.V\ d\ omul un deget...

Ei bine,s`nt cu ochii pe tine[i m\ simt u[orsprinten[i c`t se poate de pus pe har]\a[a c\ ai grij\,auzi?

Mar]iMar]i, ia fii atent\,iart\-m\c\ nu m-am purtat prea frumos cu tine.A fost dr\gu] din partea tas\-mi dai toate stelele aleac`nd ]i-ai luat la revedere.Cred c\ te-au costat o avere[i chiar erauexactce mi-am dorit dintotdeauna.

MiercuriCioburi, lichide v\rsate, arsuri, facturi, ce[ti sparte, pete, numereformate gre[it, trenuri ratateo faci dinadins,nu-i a[a?Vrei s\ vezic`t po]i s\-ntinzi coarda.~]i jur c\dac\ mai sun\ o singur\ dat\ telefonulc`nd s`nt la baie`l smulg din perete[i ]i-l v`r pe g`t.

Joi„O zi grea pentru Berbecise recomand\ precau]ie`n afaceriposibile probleme`n dragoste.“Drag\ Joi,Dac\ tot trebuie s\petrecem `mpreun\ aceste orem\car s-o facemcu c`t mai pu]in\b\taie de cap.Tu stai pe partea ta de horoscop[i eu pe-a mea.

VineriZi ca un giulgiutrei metri sub p\m`ntnegru`ntr-un sicriu `mb`csitm\ `nvele[ti`n propria meapilele lipicioas\care se ]ine scai de mine [i pe care o ur\sc.Eu ]ip[i tu r`zi.

S`mb\t\Zi,o, zi,`]i ador parfumul(te dai cu narcisespecial pentru mine)[i ochiul t\u galbencare str\luce[te[i felul sexy`n care te frecide minezite iubesc.

Duminic\Duminic\ [i cu mineam tras o be]ie[i [tii ce?se pare c\am fost colegi de [coal\.E un pic cam fistichiula `nceputdar de faptnu-i b\iat r\uodat\ ce ajungi s\-l cuno[tiDuminic\ e de ga[c\.

(Traducere de Ruxandra C=mpeanu)

Poeme de Michael SwanAceste poeme s`nt traduse `n cadrul Proiectului Interna]ional

Poetry PRO, coordonat de Lidia Vianu, Director al Masteratuluipentru Traducerea Textului Literar Contemporan, UniversitateaBucure[ti, http://mttlc.ro.

Horia P\tra[cu este profesor asociat[i cercet\tor postdoctoral la Facultatea deFilosofie [i {tiin]e Social-Politice dincadrul Universit\]ii „Alexandru IoanCuza“ din Ia[i. A publicat articole [i stu-dii `n reviste de specialitate din ]ar\ [istr\in\tate [i `n presa cultural\. Este autoral volumelor: Sentimentul metafizic al tris-te]ii (Editura Trei, 2011), Singur printrerom=ni (Editura Paralela 45, 2009), Des-pre ur`t [i al]i demoni. Reflec]ii [i excla-ma]ii (Editura Funda]iei Axis, 2005) [i Sineretractatione (Editura Junimea, 2000).

VitraliuTTIIMMPPUULL20


NICOLAE CRE}U

O idee care „circul\“ de la o vreme `n ceeace se spune, se scrie despre Cioran [i despreopera sa este „dandysmul“, tentativ\ de a facedin acesta liantul ultim, suprem, al unei iden-tit\]i – a omului, dar [i aceea a scrisului s\u –altminteri at`t de supus\ (o atare, oximoronic\,nu?, individualitate, de at`tea ori derutant\,asumat contradictorie) unor voite, neascunse„disloc\ri“, unei continue, parc\, mereu re-luate, reconfigur\ri, niciodat\, p`n\ la sf`r[it,„definitive“.

Este de `n]eles, fire[te, c\ tocmai un aseme-nea „spectacol“ al nefix\rii al unei ne`ncetate,am zice, c\ut\ri de sine, va genera p`n\ laurm\ un inevitabil efort (al celor ce [i-l alegdrept obiect de studiu) de detectare, totu[i, `nciuda discontinuit\]ii [i a contradic]iilor aflatea[a de „la vedere“, a unor „linii“ [i „dimen-siuni“, implica]ii etc. apte s\ dea ansamblului,corpusului de texte Cioran [i prin acesta, au-torului `nsu[i [i omului din el, `n irepetabila sa„diferen]\“, o unitate interioar\, o mai `nalt\ [itotodat\ [i mai profund\ coeren]\, una „peste“[i „dincolo de“ at`tea (capricioase, s-ar p\rea)„salturi“ [i voite „meandre“ ale acelei „pensèeondoyante“ (g`ndire unduitoare), pe deplincon[tient\ de sine, de privilegiile ce [i le acor-d\, de „licen]ele“ pe care [i le permite, chiar de„jocurile“ [i r\sf\]urile ce fac [i ele parte dintr-o global\ „amprent\“ stilistic\ („verbul“, dar [imi[carea proprie unei g`ndiri libere: liber\ [is\ se auto contrazic\, s\ se „joace“ – cu [i pesine `ns\[i –) a unui autor ne`mp\cat cu nimicdin ceea ce i-ar putea limita libertatea, o ne`n-gr\dit\, total\ libertate.

De ce ne-ar surprinde – ba chiar dimpotri-v\, nu e dec`t `ntr-o perfect inteligibil\ logic\ amodel\rii reac]iei pe tipare potrivite, corelatestimulului ei, unei morfologii care o provoac\,aproape o „oblig\“ s\-i preia paradoxalitatea –`ncercarea, ̀ ncerc\rile de a-i detecta un criteriude coeren]\ `n chiar instabilitatea ei autocon-[tientizat\, deopotriv\, poate, principiu consti-tutiv, configurator de identitate profund\, dar[i, nu mai pu]in, „tipar“ intern, pentru sine, alunui stil, modelator de „discurs“ viu, imun p`n\[i la propriile sale, eventuale, riscuri de rigid\consecven]\ interioar\, de inhibitor efect alvreunei crispate supravegheri (urmare a teme-rii de contradic]iile ce te fac vulnerabil, expu-n`ndu-te `ndoielilor [i criticilor celor ce te ci-tesc [i te „judec\“, surprinz`ndu-]i „inconsec-ven]a“ etc.)? Nu numai c\ nu are de ce s\ nemire, deloc, tentativa unei astfel de „ie[iri“ dindificultate, dar e de fapt normal\, dat\ fiind„situa]ia“ care o genereaz\: e chiar singuracale imaginabil\ de vreme ce „complacerea“`n enun]uri contradictorii, disjuncte ca sens,ireconciliabile `n vreo sintez\ care s\ le „ab-soarb\“, elimin`nd tensiunea polariz\rii lorastfel, nu poate fi nici ignorat\, nici t\g\duit\[i define[te esen]ial corela]ia (biunivoc mode-latoare) stil-demers, cu efectul ei unificator [idistinctiv pentru dominantele cioranienei„g`ndiri unduitoare“. Dar, `n aceast\ absolutcomprehensibil\ c\utare a unei „solu]ii“ para-doxale, pe m\sura problemei c\reia ea `ncear-c\ s\-i r\spund\, oare ce anume ar justificaconcretizarea ei tocmai `n formula „dandys-mului“, de ce ar ap\rea neap\rat acesta prefe-rabil, a[adar `ntr-o adecva]ie realmente fidel\,la r`ndu-i, nu „literei“, ci spiritului – aceluispirit, inconfundabil, incontestabil unic – pro-priu identit\]ii „Cioran“, de reciproc\ inter-modelare, definitorie, a omului [i a operei, dece „cheia“ hermeneutic\ a „dandysmului“ [inu, eventual, vreo alt\ abordare, poate maiconving\toare (sintetizator, dar [i `n nuan]eleaccesibile ei), p`n\ la cap\t [i f\r\ urm\ de„ajust\ri“ tactice, retorice, `n orizontul acele-ia[i problematici, realmente esen]ial\?

{i, `n fond, cum le apare acelora care cred`n a[a ceva „dandysmul“ lui Cioran?

Pentru Patrice Bollon, `n Cioran l’hèrètique(Gallimard, 1997) postnietzscheeanul Cioranapare ca ating`nd o treapt\ a devenirii g`ndiriisale `n timp dincolo de care „`naintarea `n in-certitudine“ (cette avancèe dans l’incertitude,dans la „dècomposition“) [i corelativul ei,respingerea nihilismului (couplèe à un rejetcorrélatif du nihilisme) `l fac s\ relativizeze`ntru c`tva elanul demistificator de p`n\ atunci:nu s\ renun]e la el, dar s\-i pun\ o surdin\, s\reintroduc\ `n formula scepticismului s\u [i o`ndoial\ de… scepticismul ̀ nsu[i, de consecin-]ele mortificante ale practic\rii obstinate, p`n\`n p`nzele albe, a unei atare atitudini mentale.Nu se dezice de ceea ce e `n miezul identit\]iisale de g`nditor, dar `i repugn\ excesul: chiar [iacela al unui demers liberator de at`tea [i at`tea„am\giri“ (leurres). Primejdia `ntrev\zut\ `nradicalizarea aspira]iei spre o ne[tirbit\ lucidi-tate nu e alta dec`t aceea a sterilit\]ii la care arduce o asemenea necurmat\ intransigen]\.Nu-l satisface „`n]elepciunea“ (sagesse) carear priva existen]a de sevele ei vitale, amplifi-carea enorm\, universalizarea „`ndoielii meto-dice“ `i induce o mefien]\ ca fa]\ de un auto-matism deformant, sau de un soi de rictus, alunei g`ndiri etern b\nuitoare. O minim\ tole-ran]\ pentru acele mici [i pasagere iluzii, chiar„minciuni“, f\r\ de care via]a [i-ar usca toateizvoarele, l-ar conduce pe Cioran, `n viziunealui Bollon, la un anume joc ironic/ autoironic,al unor asemenea fente [i piruete gra]ie c\rorase accede la un ethos al m\surii [i echilibrului,`ngem\nat cu un scepticism ne`ncr`ncenat, senin(scepticisme accompli, adulte, serein), caletotodat\ c\tre un stil conciliator cu „lumea“,cu via]a, „art\ a lejerit\]ii [i a delicate]ii“. A[aarat\ `nl\n]uirea [i convergen]ele care ar sf`r[i,crede exegetul francez, `ntr-o cioranian\ „art\a vie]uirii“ (un art de vivre „personnel“), `nstare s\ realizeze un echilibru fragil, pasager

(un équilibre fuyant), de recucerit mereu,undeva, `ntre demolarea utopiei, a iluziilor,„am\girilor“, „consol\rilor“ [i o `n]elepciune(sagesse) moderat\, temperat\, av`nd [i valoa-rea unei etici neconceptualizate, nedogmatice,libere, ludice: liber\ [i s\ apar\ „localementcontradictoire“, f\r\ a-[i pierde `ns\, „pentruat`t, nimic din validitatea [i identitatea sa“.

Ceea ce nu convinge este, dincolo de acestpunct al interpret\rii lui Bollon, articulareaideatic\, argumentativ\, cu un ethos al „frivo-lit\]ii“ [i, pe aceast\ cale, cu dandysmul. Oric`tar p\rea citatele din Cioran (aforisme [i ex-trase `n care revin, e drept, „nevoia de a p\reasuperficial, de a-[i da un aer de frivolitate“,elogiul paradoxal al unei „futilit\]i con[tiente,dob`ndite, voluntare“ [i al „libertinajului“) c\ar sus]ine apelul la „dandysm“ ca suprem\ cheiehermeneutic\ pentru stilul deopotriv\ singula-rizant al omului [i al operei, ca de altfel [i, numai pu]in, pentru intermodelarea reciproc\,dublu definitorie, a acestora, impresia de for-]are a notei, de argumenta]ie vulnerabil\ r\-m`ne. E adev\rat c\ autorul de limb\ francez\Cioran revine insistent [i simptomatic asupraproblematicii stilului [i c\ pentru el temaaceasta dep\[e[te cu mult sensul unei preocu-p\ri pur formale de produc\tor de text(e), cumnu poate fi (l\rgit\ dincolo de écriture), niciredus\ doar la „elegan]\ pentru elegan]\“, dare mult prea mult s\ se afirme c\ „Stilul“ (leStyle), „totodat\ obiectiv concret suprem alvie]ii [i mijloc de atingere a acestuia“, i-ar do-mina `ntreaga existen]\, de la un cap\t lacel\lalt, „p`n\ la a se confunda complet cu ea“.{i, fie [i trimi]`nd la viziunea unor Barbeyd’Aurevilly [i Baudelaire asupra unui anumit„dandysm“, superior, pentru a i-l atribui luiCioran ca „aristocratism de spirit autoprocla-mat, chiar voin]\ eroic\, de fapt nebuneasc\,de a se crea pe sine `nsu[i `n `ntregime printr-o st\p`nire a aparen]elor“, `n esen]\ „o verita-

bil\ filosofie practic\ paradoxal\ a «profunzi-mii suprafe]ei», o c\utare a Frumosului, saumai cur`nd a Sublimului, drept valoare fonda-toare a Binelui [i r\sturnare a moralelor `nv\-]ate“, oricum, trimiterea la „dandysm“ apare,chiar [i `n versiunea sa cea mai `nnobilat\ cuputin]\, p`n\ [i astfel, `nc\ imposibil de asociatadev\ratei esen]e a spiritului g`ndirii, destinu-lui [i operei lui Cioran, cu at`t mai pu]in `ntre-gii deveniri, „de part en part“, a acestora.Pentru c\, la urma urmelor, `n orice accep]ieam lua raportarea la „dandysm“ [i la orice ni-vel, fie [i cel mai `nalt, imaginabil `n asocierecu vocabula care nume[te un atare stil com-portamental, lui nu i se poate ignora, niciminimaliza o definitorie `nclinare spre „poz\“,spre cultivarea unei imagini, ale c\rei efectederutante, imprevizibile pentru „ceilal]i“ (imi-tatorii, „adep]ii“ – y compris), efecte ce consti-tuie izvorul pl\cerii, satisfac]iei cu care oricefel de „dandy“ se instaleaz\ `n „rolul“ [i `n„scenariul“ menite s\ surprind\, s\ contrarie-ze, s\ str\luceasc\, inten]ii ce nu i-ar putea fi,`n respectul adev\rului esen]ial, a tot ce-l dis-tinge si singularizeaz\, atribuite lui Cioran.Miza g`ndirii sale demistificatoare e mult preagrav\ pentru a-l cobor` la imaginea unui fu-nambulesc „seduc\tor“ `n sine, altfel spuspreocupat doar s\ uimeasc\, s\ se dovedeasc\mereu imprevizibil. Da, Cioran poart\ nupu]ine „m\[ti“, comportamentul [i scrisul s\u`ntind destule capcane, „viraje“ derutante din-spre o atitudine, o idee, o reac]ie c\tre contra-riul lor, f\r\ a `ncerca s\ disimuleze, nici s\atenueze contradic]ia, dar fondul identit\]iisale umane, al g`ndirii (interoga]iei) [i al scri-sului s\u este ireductibil la „Stil“ [i la aspira]iaspre el, la o c\utare – modelare a acestuia `ntimp, de-a lungul unei `ntregi deveniri.

Adev\rul este c\ „Stilul“ nu poate fi, nici `ncotidianul existen]ei, nici `n scris (écriture) orezolvare a conflictelor, a tensiunilor ce defi-nesc complexitatea eului [i a c\ut\rilor lui Cio-ran – liberatul de orice „credin]\ exterioar\“.Pentru c\ `n cele din urm\ „Stilul“, elegan]alui pot fi ele `nsele „citite“, interpretate ca o„masc\“ ambivalent\, nu pentru al]ii (fie„ceilal]i“, fie cititorii), ci pentru sine `nsu[i:una care, p\r`nd s\-i ascund\ [i s\-i `nnobilezee[ecul, „`nfr`ngerea“ i le arat\ prin „rico[eu“,indirect, ca pe ni[te pseudo – solu]ii, iluzii de„rezolvare“, departe de a fi, cum crede Bollon,„l’ultime et unique lieu de résolution tendan-cielle de ses conflits“. Ap\rut\ la aproapecincisprezece ani dup\ Cioran, l’hérétique,cartea semnat\ de Nicole Parfait, Cioran ou ledéfi de l’être (Desjonqucres, 2001), pare `nmare parte s\ urmeze aceea[i „cale“ c\tre ointerpretare, o definire unitar\, a tot ceea ceasociem cu numele „Cioran“: omul, opera [ispiritul ei, sensul devenirii [i „cristaliz\rii“.P`n\ acolo `nc`t decupajul de citate (din auto-rul studiat, dar [i din „vecin\t\]ile“ simpto-matice: Nietzsche, mai ales), ca [i montajul lorargumentativ au adesea aceea[i configura]ie,acela[i rezultat. Nu chiar p`n\ la cap\t, totu[i,diferen]a dintre cei doi exege]i (singura careintereseaz\ aici) fiind orientarea finalului, laNicole Parfait, c\tre „solu]ia“ unei formule deo alt\ nuan]\, important\ ca tentativ\ de apro-fundare, de[i linia mare a construc]iei herme-neutice r\m`ne de fapt neschimbat\: de dataaceasta propun`ndu-ni-se un Cioran – „dandymétaphysique“, ca ̀ ncununare a aceleia[i, ca [ila Bollon, aspira]ii de o via]\ spre stil / „Stil“.Autoarea nu-[i p\strase `n rezerv\, pentru ulti-mele zeci de pagini, aceast\ op]iune, dimpotri-v\, o comunicase cititorilor s\i `nc\ din Avant-propos: „La acest «dandy metafizic», mereugata s\-[i suspecteze propria autenticitate, ele-gan]a, onoarea [i demnitatea s`nt virtu]ile car-dinale `ntr-o lume redus\ la aparen]e. Virtu]i,exigen]e ale unui om pentru care absen]a seri-osului [i frivolitatea constituie ultimul grad alseriosului, ele fac din existen]\, `n ciuda ab-sen]ei oric\rei transcenden]e, a oric\rui adev\r

„Dandysmul“ lui Cioran?

21Vitraliu TTIIMMPPUULL


[i a oric\rei valori universale, o oper\ de art\smuls\ neantului“. Frumoase cuvinte, seduc\-toare chiar, dar care nu ajung, totu[i, s\ [i con-ving\: et pour cause! C\ci chiar [i acest, `nc\mai nobil, «dandy metafizic» tot nu trimiterealmente la fondul inconfundabil, de[i nuu[or de definit, de captat `ntr-o „formul\“ cares\ „`nchid\“ `n ea at`tea nuan]e [i „fente“ (aleomului Cioran, ale g`ndirii sale „unduitoare“)– cu at`t mai pu]in. Dar ambele tentative, a-ceasta, a lui Nicole Parfait, ca [i cealalt\ discu-tat\ aici, anterioar\, a lui Patrice Bollon, de ag\si o unic\, suprem\ „clé“ pentru a explica,armonios [i unitar, nu doar o excep]ional\individualitate [i, totodat\, [i o oper\ de o sin-gularitate derutant „provocatoare“, ci [i leg\-tura lor ad`nc\, o dialectic\ a conexiunilor lor,„spectacolul“ unei neistovite, nelini[tite inter-model\ri, reluat\ p`n\ c\tre sf`r[it, ambele,cred, r\m`n de un mare interes, al mizei exege-tice de profunzime pe care o pun `n joc, de oexemplaritate indiscutabil\, a[ zice, chiar ae[ecului ([i a cauzelor lui) `n raport cu ceea ce`[i propuseser\ de fapt s\ realizeze.

***

Demersul am`ndorura atinge o anumit\treapt\ a desf\[ur\rii acestuia, dincolo de carerecursul fiec\ruia din ei la ideea de „dandysm“le va fi ap\rut ca necesar, inevitabil, singuraposibilitate de a mai aduna `ntr-un `ntreg ceeace toate componentele esen]iale ale complexei,contradictoriei realit\]i „Cioran“ („diagrama“biografiei – devenire prin „rupturi“ [i autone-g\ri, idei, argument\ri [i atitudini, op]iuni dezin-volt contradictorii, ireconciliabile `n vreun soide „sintez\“ hegelian\, destule „cochet\rii“proprii, stilistic, jocului s\u – interior, cu sine,dar [i cu cititorul s\u – ironic/ autoironic gatas\ submineze postura sa de autor – „emi]\tor“de mesaj, `ns\ – simultan – [i pe aceea a(auto)ironistului, scos astfel din superioritateasubiacent\ „rolului“ s\u „normal“, obi[nuit)nu fac altceva dec`t s\ „destrame“, s\ disper-seze, s\ supun\ unor infinite tensiuni, clivaje,s-ar p\rea: „pulveriz\ri“, sub efectele multipleale unei „strategii“ retorice (autosubminare,autoironie, „postulatul“ neevit\rii contradic-]iei, chiar al „flutur\rii“ ei cu pana[), ca [i al

„tacticilor“ [i procedeelor subsumate ei (para-doxalitatea, „unduirea“, oximoronul, auto-„re-vizuirile“ t`rzii etc.). ~n fapt, la ambii exege]ifrancezi, vocabula «dandy» [i o anume „ima-gine“ a unui comportament singular, derutant,asociat\ ei nu s`nt atrase `n fluxul fiec\ruia dincele dou\ demersuri hermeneutice dec`t pe ca-lea ([i sub „licen]a“ metodologic\ implicit\unei atare proceduri) a analogiei, altfel spus,la modul metaforic, `n temeiul unor similitu-dini (doar similitudini, nu mai mult) de rapor-turi (doar de raporturi, `ntre orice fel de dandy,metafizic sau nu), [i un incontestabil efect deimagine a acestuia, pentru „ceilal]i“, `ns\ fie `nconvergen]\, fie `n clivaj cu aceea ar\tat\ alto-ra, exterioar\ a[adar, [i de o func]ionalitatel\untric\, pentru sine, venind din autoconstr`n-gerea „tr\irii `n oglind\“ definitorie pentru„dandy“ [i „dandysm“, deopotriv\. Riscul careamenin]\ valabilitatea, temeinicia interpret\riila care conduce glisarea metaforic\ `ntre„dandysm“ [i metafizic\ ]ine de saltul dinc`mpul semnatic, a[a zic`nd, aluziv al analo-giei, direct, f\r\ urm\ de dubiu, la treapta –ipso facto, implicit acest „salt“ `n postulareaunei solu]ii de fond, prin stil / „Stil“ pentru„cheia“ interpret\rii totale, f\r\ „rest“ – ima-gin\rii unei existen]e [i a unei opere ale c\ror,deopotriv\, calitate [i esen]\ metafizic\ s\ se

realizeze `n stil „dandy“: salt „mortal“ de vre-me ce implic\ iluzia – doar iluzia – exegetic\a atingerii adev\ratei surse ad`nci [i a adev\ra-tei identit\]i suprem unificatoare: omul – ope-ra – sensul intermodel\rii lor continui, v\zuteastfel ca reductibile (cei doi le v\d, dimpo-triv\, ca `mplinindu-se abia astfel, pe aceast\„cale“) la o mereu activ\, reluat\ „strategic“,definitorie, n\zuin]\ spre „Stil“.

Realitatea arat\, totu[i, altfel dec`t `n vi-ziunea `n fond convergent\ Bollon – Parfait, lao „distan]\“ apreciabil\ de ceea ce ambii exe-ge]i au construit, nu f\r\ destul\ risip\ de fine-]e [i subtilitate pe multe din „treptele“ demer-surilor lor, dar nu p`n\ la cap\t, l\s`ndu-se `ncele din urm\ sedu[i de propriile e[afodaje,mult prea `nc`nta]i de mirajul „cheii“ interpre-tative unitare ca s\-i mai [i pun\ sub semnul`ntreb\rii logica „`ntemeierii“ unei definiri ca-litative („dandysmul“ metafizic) pe o analogiede raporturi (miza pe „imagine“) insuficient\,inadecvat\ esen]ei „Cioran“, inclusiv inadec-vat\ stilului propriu identit\]ii unice, irepeta-bile, ce leag\ omul [i opera, `n profunda lorautenticitate, contradictorie, „unduitoare“,„alunecos“ sustras\ oric\rei „chei“ limitate la„stil“. Ceea ce rezist\, de net\g\duit, ipotezei„dandysmului“ cioranian este gravitatea defond a „c\ut\rii“, nu „seriosul“, ci tragismul eiesen]ial, ontologic, pe care nimic, nici „Sti-lul“, nu `l poate m\car atenua, nicicum s\-isuspende tensiunile, receptate, tr\ite lucid, f\r\urm\ de iluzie, de „am\giri“. Nu ar fi un ciudatcap\t de drum ca luciditatea liberatoare deat`tea minciuni „pioase“, precepte“ [i „idei pri-mite“, false, devitalizante, utopii manipulatoa-re [i pseudo-valori, ori capcane ale `n]elegeriicurente, dat\ „realiz\rii de sine“ a omului, s\cedeze, odat\ destr\mate toate aceste mreje,unei atare `mpliniri, prin Stil, tr\it\, asumat\ `nclimatul unei sinteze de voluptate [i fascina]ie,cum `l v\d Patrice Bollon [i Nicole Parfait?Existen]a c\reia nu i se poate da vreun sens,obsesia mor]ii [i a neantului, demolarea uto-piilor [i a „valorilor“ s`nt coordonatele uneiviziuni radical demistificatoare, ele nu se pot„rezolva“ drap`ndu-se `n elegan]a „Stilului“,nici „pune `n parantez\“ prin absorbirea fiin]eilui Cioran `n modelarea unei ]inute (a omului,ca [i a operei: écriture), care s\ devin\, ea, maiimportant\ dec`t orice. Scepticul [i-a moderat`ntr-o oarecare m\sur\ cruzimea demolatoare,n\zuita `n]elepciune (sagesse) a devenit un re-per asimptotic, asumarea dezinvolt\ a contra-dic]iilor [i paradoxalitatea, ironia au `nv\]at s\coexiste cu mici concesii f\cute iluziei, am\-girii, chiar „minciunii“, dar toate acestea nudiminueaz\ esen]a tragic\ a destinului [i ag`ndirii lui Cioran. Elegan]a „Stilului“ s\u, capunere de acord a imaginii omului cu „tonul“operei, nu e REZOLVAREA „c\ut\rii“ de ovia]\ [i `mplinirea ideal\, ci ea `ns\[i parte ainalterabilei tensiuni ontologice, ambigu\masc\ a e[ecului, ce nu-[i ascunde sau ignor\precaritatea, superfluitatea, nici sie[i, nicicititorului. Mai seam\n\ o astfel de „cheie“ ainterpret\rii unificatoare, dar pe temelia uneiatare tensiuni constitutive pentru `ntreg traseulunei existen]e de excep]ie, ca [i pentru proiec-]ia dat\ `n oper\ nelini[tilor, revoltei, contra-

dic]iilor asumate [i impasurilor, dez-„am\giri-lor“, ferocit\]ii ironice [i replierilor autoironice,mai seam\n\ ea – fie [i `n spiritul unui demershermeneutic ̀ ntemeiat pe analogie – cu „stilul“unui dandy, chiar al unui „dandy metafizic“?„M\[tile“, „elegan]a“ omului [i a scrisului s\u,impresia de evolu]ie funambulesc\, `ntr-unmereu vulnerabil „echilibru“ `ntre luciditateatotal\, f\r\ „rest“, [i ironie, paradox, oximoronar trimite, toate-`nm\nunchiate, mai cur`nd laun baroc de substan]\ tragic\ (de altfel voca-bula [i conceptul „barocului“, prezente `n c\r-]ile autorilor francezi luate `n discu]ie, nu facdec`t s\ sublinieze, prin compara]ie, incapaci-tatea acelor trimiteri de a se m\sura cu seduc-]ia ipotezei explicative a „dandysmului“) dec`tla „dandysm“, fa]\ de care ar avea `n favoarealor evitarea oric\rei conota]ii de ordinul uneielabor\ri calculate a „imaginii“ autorului Cio-ran [i a operei sale a[a cum se arat\ ele lumii,nou\, cititorului.

F\r\ `ndoial\, Stilul (grafie ce trimite [i din-colo de écriture, f\c`nd ca spiritul acesteia s\comunice ad`nc cu identitatea construit\ – [inu „calculat\“ – a omului) este o cucerire depre], o victorie real\ a g`nditorului Cioran: eaare noble]ea ei, imposibil de redus la/ de `n-chis `n orice fel de tipare. Dar izb`nzii acesteianu i se poate judeca limpede m\sura ei adev\-rat\ dec`t `n orizontul mai larg [i de `nc\ mai`nalt\ miz\ al voin]ei demistificatoare care `idefine[te, sub semnul lucidit\]ii [i al uneisagesse, ele `nsele niciodat\ feti[izate idolatru,`ntregul „itinerar“ existen]ial [i creator. De n-ar fi a[a, „Stilul“ Cioran [i-ar m\rgini valoa-rea `n limitele personalit\]ii omului [i autoru-lui, lipsit de rezonan]e mai largi: [i nu aceastaeste realitatea cultural\ a recept\rii operei.Stilul `nsu[i nu e doar surs\ de `nc`ntare [i depre]uire „`n sine“, el conduce spre [i este intim`ngem\nat cu o Weltanschauung de esen]\ tra-gic\: de un tragism care refuz\ expresia rigid-patetic\, dar c\ruia o „versatilitate“ special\,inventiv\, imprevizibil\, de o inepuizabil\ vi-vacitate, `i propag\ mai bine, mai sigur [i mai`n profunzime tensiunile, gustul amar al e[e-cului ontologic, nostalgiile [i n\zuin]ele ne`m-plinite, r\mase captive unui bilan] (personal,totodat\ exemplar `n radicalitatea lui) existen-]ial-cognitiv dominat de semnele vidului, aleneantului, ne`ndulcite, neatenuate de nici unfel de utopii, de iluzii, de consol\ri – nici deacelea ale „Stilului“, cu siguran]\. E ceea ce `l`ndep\rteaz\, `l distinge pe Cioran de „imagi-nea“ (pentru sine; [i c\tre lume) a oric\ruidandy, oric`t de ̀ nnobilat ca „dandy metafizic“– mai cur`nd o fic]iune hermeneutic\, a unorexege]i sedu[i, ei `n[i[i, de o atare analogie, deo ademenitoare, din perspectiva lor, metafor\a „Stilului“, pe care un examen mai auster aldestinului [i operei lui Cioran nu-l confirm\.Un „dandy metafizic“ s-ar l\sa admirat, dar nuar avea prea multe de spus cititorului s\u:Cioran – da, dincolo de „Stil“, de pe punteafragil\, profund semnificant\, ce-l leag\ peacesta de spiritul operei, de esen]a ei tragic\,pe care „Masca“ stilistic\ nu poate, nici nu-[ipropune s\ le „ascund\“, s\ le eufemizezecumva. Dimpotriv\!

Suferin]elelimbii rom=ne

LIVIU FRANGA

~ncremenirea cuvintelor, `ntr-un `nghe]f\r\ dezghe] previzibil...

46) „/.../ cu Floriile `naint\m `n s\rb\-toarea sfintelor s\rb\tori de Pa[te /.../“(Teodora Butuc, `n „{tirile Pro TV“ din27.03.2010, 19H11);

47) „Autorit\]ile ne atrag aten]ia s\ fimaten]i la produsele de carne pe care urmeaz\s\ le cump\r\m `n aceast\ perioad\ [de Pa[te,N.N.]“ (Sorin Dragomir, „{tirile care con-teaz\“, la postul de radio Europa FM, din02.04.2010, 13H);

48) „/.../ analiz\ efectuat\ de Institutul deSociologie al Academiei Rom=ne la coman-da Europa FM.“ (Alexandra St\nescu, „{ti-rile care conteaz\“, la acela[i post de radio,din ziua de 02.04.2010, 11H)

49) „/.../ ascult\torii Europa FM“; „cuajutorul Europa FM/ Antena 1/ Pro TVetc.“; „S\ ne `nchipuim ce s-ar fi `nt`mplatdac\ premierul Emil Boc ar fi r\mas blocat `nliftul Europa FM /.../“ (Monica Anghel `ndialog cu Sorin Dragomir, `n matinalul „De[-

teptarea“, la postul de radio Europa FM, dinziua de 19.11.2010, 8H10)

Nici „comanda“, nici „ascult\torii“, nici„ajutorul“ [i nici m\car „liftul“ (`n care s-arfi blocat deja fostul vestit premier) nu poart\vreun nume, adic\ nu se numesc „EuropaFM“ sau „Antena 1“ sau... Dar vorbitorii ro-m=nei de azi au `nghe]at cuvintele ca pe ni[tesloiuri [i, prin aceasta, au `ncremenit – adic\au `nceput, involuntar, s\ distrug\ – flexiu-nea. Oare din ce timpuri ar suna o formulare– mult mai `n firea limbii noastre – precum:„cu ajutorul Antenei 1/ Europei FM“ sau „lacomanda postului de radio Europa FM“? S\existe `n lume vreun lift care s\ poarte nu-mele institu]iei `n care func]ioneaz\? Oripesemne c\ au un singur lift acolo, [i l-au„botezat“ a[a.

DETECTOR

22 LabirintTTIIMMPPUULL


DORIN DAVID

Nu m\ mai pot s\tura de locuin]ele gro-ningene: marea majoritate m\runte, continue,placate cu c\r\mid\ ro[ie, ca de pove[ti pentrucopii. Unele au [i c`te un mic spa]iu verde `nfa]\. ~mi amintesc de unele cartiere `ntinse alePhiladelphiei (cu excep]ia dimensiunilor), alec\ror r\d\cini comune le g\sesc aici. Cele maimulte case au ferestrele de la parter ie[ite `njum\tate de hexagon `n afar\, l\s`nd `n\untruun loc numai bun de a sta a[ezat la geam.Multe case nu au perdele, nici jaluzele, a[a c\po]i privi nestingherit: `n peregrin\rile melede vineri p`n\ ast\zi am v\zut un singur b\rbat[i, `n alt\ cas\, doi copii, uit`ndu-se la televi-zor. ~n schimb, `n „livingurile“ pe care le-amputut vedea, am descoperit un obiect la carenu m\ a[teptam: biblioteca. Iar cei mai mul]ilocatari ai acelor living-rooms, citeau...

Mai multe g`nduri contradictorii mi-au tre-cut prin minte zilele astea. Mai `ntì [i-ntì,m-am g`ndit c\, `n mare, sau cel pu]in `n ceeace prive[te inteligen]a, nici noi, rom=nii, nus`ntem mai prejos dec`t olandezii. Doar c\avem o conducere mai proast\, mi-am zis. A-poi, c`nd la trecerile de pietoni (cele nesemna-lizate, pentru c\ la semafor totul e simplu derespectat) – dar absolut la toate! – ma[inile auoprit ca s\-mi ofere prioritate, a[a cum e nor-mal, mi-am amintit de multele ma[ini care `nRom=nia s-au gr\bit s\-mi ia de at`tea ori fa]a,ca nu cumva s\ apuc s\ pun piciorul pe trece-rea de pietoni. Din reflex, `nc\ m\ opresc `nfa]a trecerii, `ns\ de fiecare dat\ [oferul a[-teapt\ civilizat s\ pornesc. {i atunci nu pot s\m\ opresc din g`ndit c\ alta e problema noas-tr\, nicidecum inteligen]a...

Cel mai mult `mi plac `n Groningen bici-cli[tii. Bicicleta te scute[te aici de multe. ~nprimul r`nd, ai prioritate absolut\, `n fa]a ma-[inilor [i a pietonilor. Ai banda ta, exclusiv\,paralel\ cu drumul [i chiar unde drumurile nuajung. Fire[te, la semafor c`nd e ro[u, stau [i

bicicli[tii a[a cum st\ oricine, dar au semafo-rul lor, separat de celelalte dou\. ~n al doilear`nd, p\trunzi cu ea `n orice zon\, chiar [i `ncentrul unde ma[inile nu prea au acces. ~n altreilea r`nd, ai standuri pentru parcare oriun-de. E drept, e bine s\ o asiguri cu `ncuietoarea,pentru c\ se zice c\ se poate `nt`mpla s\ fiefurate. {i, nu `n ultimul r`nd, este ecologic\.

Ceea ce m\ aduce direct `n mijlocul altuipunct: aerul este curat, respirabil chiar [i `n a-ceste zile `n care a plouat moc\ne[te, depri-mant. Drumurile nu s`nt pline de praf, dimpo-triv\. ~n mare [i trotuarele s`nt curate, de[i pealocuri mai vezi aruncat c`te un pachet gol de]ig\ri, c`te o h`rtie. Dar ma[inu]ele de cur\]at,cu perii, cum avem [i noi `n unele supermar-keturi, treb\luiesc de diminea]\. Le-am v\zutast\zi c`nd mergeam spre universitate, la orac`nd magazinele s`nt `nc\ `nchise. Pentru c\ eluni [i au program doar de la 11:30.

Cl\direa Academiei este deosebit\, `nc\r-cat\ de istorie, cu ni[te vitralii imense caremerit\ v\zute numai pentru ele `nsele, cu un

turn celebru al\turi; iar `n fa]\ s`nt parcate sutede biciclete. Pentru c\ peste drum este [i Bi-blioteca Central\ a Universit\]ii. ~n timpul se-siunilor este deschis\ p`n\ la 12 noaptea, in-clusiv `n week-end, iar `n timpul semestrului,este deschis\ „doar“ p`n\ la 10 seara, iar s`m-b\ta [i duminica `n general p`n\ la 5 P.M. Ieri,duminic\ dup\-amiaz\, c`nd am vizitat primaoar\ centrul, era deschis\. {i era plin\. M\ `n-treb, fire[te, auto-ironic, cu g`ndul la studen]iino[tri: oare ce fac?

Ei, dar s\ crede]i c\ totul e chiar roz. Am [io parte „bun\“ pentru rom=ni: [i aici studen]ii,c`nd vin seara `n c\min, s`nt g\l\gio[i, las\ `nurm\ o mizerie de nedescris; [i leag\ la fel deu[or prietenii. Iar c\minul `n care stau, printrecele mai mari din Groningen, cu [apte etaje,are ni[te camere mici, mici, exagerat de mici.Pe de alt\ parte, e drept c\ mai toate camereles`nt single. Dar, chiar [i-a[a... Pe de alt\ parte,nici eu nu mai am cei `n jur de 20 de ani pecare-i aveam c`nd st\team 4-5 `n camer\ `nc\minul „XVI“ din Cluj. Prietenii [tiu desprece vorbesc. Dar pentru c\ am fost [i eu odat\student f\r\ griji, ì `n]eleg pe studen]ii de aici[i de acum, [i nu le pot cere maturitatea pecare o s-o capete abia mai `ncolo... A[a c\,`ncerc s\ suport cu stoicism [i s\ petrec c`t maipu]in timp `n c\min.

O prim\ concluzie: merit\ s\ ne g`ndim [is\ ne schimb\m conduc\torii, dar nu putems\-i `nvinuim numai pe ei pentru tot ce ni se`nt`mpl\. Este drept, trebuie cumva s\-i facems\ se opreasc\ din `mbog\]itul `n dauna ]\rii,pe seama s\r\cirii continue a popula]iei, dar emusai s\ ne schimb\m atitudinea, [i s\ ne civi-liz\m [i cultiv\m noi `n[ine. Ca un prim pas,mic pentru omenire, mare pentru Rom=nia,mi-ar pl\cea, c`nd m\ `ntorc `n ]ar\ peste pu]intimp, s\ trec f\r\ fric\ pe trecerea de pietoni,iar [oferul nu doar s\ nu m\ claxoneze sau/ [i`njure, pentru c\ rateaz\ s\ treac\ primul, cichiar s\ opreasc\ calm, firesc. Iar eu o s\-imul]umesc, f\c`ndu-i prietene[te cu m`na saudin cap. A[a, ca `n Groningen.

Fals Jurnal de Groningen

O `nt`mplarecu Gagu labufetul g\rii

BOGDAN

ULMU

Azi voi povesti o `nt`mplare delicioas\,tr\it\ al\turi de bunul meu prieten, coman-dorul de marin\ Ananie Gagniuc.

Cine nu-l cunoa[te pe Gagniuc! De mul-te ori, o spun cu ru[ine, ì invidiez populari-tatea! Apoi, m\ autoconsolez cu g`ndul c\adev\ra]ii intelectuali n-au acces la popu-laritate: ce, nea Silic\ [i ]a]a Dumitra dis-cut\, la pr\[it, despre Patapievici? (de[i,ceva m\ face s\ b\nui c\ [i el invidiaz\,uneori, succesul Vioric\i de la Clejani!)

M\ rog, s\ revenim la comandor: `ntr-odiminea]\, cobor`m din trenul de Re[i]a,unde participaser\m la Festivalul de umor„Valentin Silvestru“. Eu am venit cu cu[e-ta, el cu clasa a doua, fiindc\-i mai econom.Toat\ noaptea s-a jucat cu un pet de doi litride r\chie, ceea ce-l f\cea s\ arate, la fa]\,cam ca o h`rtie mototolit\ `nc\ nearuncat\la co[. ~mi propune, deloc surprinz\tor, s\ne dregem cu o bere. Accept, [i din dorin]ade-a-l studia, fiindc\ `ntotdeauna este re-confortant spectacolul constat\rii axiomei„s`nt [i oameni mai neizbuti]i dec`t tine!“.

Era un bufet cu autoservire `n Gara deNord, la ie[irea ̀ nspre Calea Grivi]ei. Lu\mcinci beri (una a mea) [i `ncepem s\ discu-t\m despre cum fu c\l\toria. Dup\ vreocinci minute, la mas\-[i face apari]ia o per-soan\ ciudat\ – se pare, de sex (c`ndva)feminin: avea cam 60 de ani, ochelari curame groase, purta o hain\ de piele mascu-lin\, pantaloni cu man[et\ [i bocanci despe-rechea]i. Avea o broboad\ bine legat\, sub[apca de tractorist. Cu o voce g`jìt\, deventriloc care-l imit\ pe Edward G. Robin-son, spune: „Domnu, da]i-mi chiftele cusos c\ mi-e grea]\!“ Cererea p\rea at`t deabsurd\, `nc`t am mimat amabilitatea, spu-n`ndu-i fetei de la cas\, `n joac\: „Da]i-iaceste distinse doamne chiftele cu sos, c\-ie grea]\!“ Apoi am continuat discu]ia cuGagniuc, amuz`ndu-ne de ineditul dorin]eimisterului feminin.

Dar gluma cost\: peste c`teva minute,fata de la cas\ a strigat c\tre mine: „13 lei[aizeci!“. Am realizat c\ domni[oara nurealizase c\ glumesc: spre amuzamentulcompanionului, m-am dus f\r\ tragere deinim\ [i am achitat chiftelele ventriloacei.

Am revenit la mas\, f\c`nd haz denehaz. Dup\ alte c`teva minute, ar\tarea arevenit, som`ndu-ne: „Domnu, da]i-mi var-z\ acr\ c\ vomit!“ Cu o sadic\ satisfac]ie,i-am zis lui Ananie: „Ei, eu i-am dat acesteicuceritoare f\pturi chiftele cu sos, c\-i egrea]\, acum d\-i [i tu varz\ acr\, c\ vo-mit\!“ A pl\tit Gagu varza, cu n\duf, [i denervi, [i-a mai luat trei beri.

Dup\ cinci minute, mutanta a revenit lamasa noastr\, dorind cl\tite, c\ are arsuri.Cu o polite]e trucat\, mim`nd curtoazia,i-am spus: „Inubliabil\ f\ptur\, poate mais`nt [i al]i fraieri `n local, abordeaz\-i [i peei!“ – [i am prins la ]anc m`na comandorului,care se preg\tea s\-i trag\ o halb\-n [apc\.

De-atunci, am`ndoi p\[im cu un vagfrison anxietant, pe peronul G\rii de Nord.

JURNALUL UNUI LUDIC INCORIGIBIL

MIHAILVAKULOVSKI

Mito[ Micleu[anu este autorul PlaneteiMoldova (al\turi de v\rul s\u, Florin Braghi[)– site, mi[care, grupare muzical\ mai multironic\ [i parodic\, la mi[to. Dar pasiunea ceamare a lui Mito[ Micleu[anu este literatura,Trepanoia fiind cea de-a cincea carte publica-t\ de artistul-scriitor, dup\ Oganismecanisme(2002), Tuba Mirum (2003), Kasa Poporului(2008) [i Necrotitanium (2010), co-autor, cuFlorin Braghi[.

Trepanoia e un fel de roman care `ncepedestul de realist [i de bine legat, ceea ce teface s\ crezi c\ Mito[ Micleu[anu [i-a maischimbat stilul, dar imediat e[ti aruncat `nacel abstrac]ionism violent [i experimentalcare-l caracterizeaz\ `n toate c\r]ile de p`n\acum. Abstractromanul (sau romanabstractul)e compus din mai multe proze scurte, cums`nt [i cele mai recente romane ale altor scrii-tori basarabeni, Iulian Ciocan (T\r`mul lui

Sa[a Kozak) [i Dumitru Crudu (Oameni dinChi[in\u). Mito[ `[i `ncepe nara]iunea cu unorgasm [i o termin\ cu promisiunea celei maiap\s\toare lini[ti posibile, o lini[te asurzitoa-re, cu semnul exclam\rii, nu cu trei puncte. ~n„Hermasofit“, prima proz\ a c\r]ii, Zaharia,personajul principal, experimenta un orgasmc`nd a sunat telefonul, [i pentru c\ a fost`ntrerupt t`rziu `n noapte din ocupa]ia asta alui intimist-ritualic\, s-a r\zbunat pe nesim]itpovestindu-i o chestie absolut odioas\, cu per-sonaje care vor popula toat\ cartea de aici`ncolo. Cristi, personajul central din povesti-rea lui Zaharia, devine personajul principal alvolumului Trepanoia, astfel textul din text de-venind cumva mai important dec`t textul pro-priu zis. ~n general, lumea lui Cristi este ex-trem de abstract\ [i f\r\ nici o regul\, darcartea se cite[te cu interes, mai ales c\ Mito[[tie s\ semene peste tot cuvinte inventate sauf\cute din combina]ii de cuvinte, vorbe deduh [i un fel de proverbe pe dos, judec\]i ori-ginale sau idei tr\snite: „Excesul de zel tr\-deaz\ nesiguran]\“, „Nu exist\ c\r\ri b\t\tori-te pe care s\ nu le putem b\t\tori mai bine“,„Speran]a este o erec]ie post-mortem“, „~nce-putul e greu, dar nu `ntrece sf`r[itul“, „Celcare `l judec\ pe sinuciga[, judec\ libertateade exprimare a mor]ii“, „Dac\ Isus ar fi fostghilotinat, ce-am fi purtat la g`t? O ghilotin\mic\ din aur?“ [.a.m.d. Nu [tiu dac\ o carte caTrepanoia poate s\ aib\ succes la publicul

larg, dar dup\ lectura romanului am o vag\b\nuial\ c\ `n volumul urm\tor de proz\ Mi-to[ Micleu[anu va `ncerca altceva…

Mito[ Micleu[anu, Trepanoia, Editura Art, Bucure[ti, 2011

TrepanoiaTATUAJE

23InterviuTTIIMMPPUULL


– Fiindc\ s`ntem dup\ concertul de lansarea noului album Alternosfera, „Virgula“, laRockstadt, Bra[ov, mai `ntì v-a[ `ntreba cumv-a p\rut publicul din Rom=nia?

Marcel Bostan: Noi nu facem niciodat\diferen]\ `ntre publicul din Chi[in\u sau Bra-[ov sau Bucure[ti sau B\l]i, Comrat, Cahul…Important e s\ avem un public documentat,care cunoa[te crea]ia trupei [i o apreciaz\. Noine facem treaba, compunem [i interpret\m,publicul ascult\ [i consum\, se integreaz\ `nsunetul pe care-l producem, s\ spunem. Publi-cul e la fel de bun ca `n Chi[in\u, la fel de bunca `n Bucure[ti. De aceea, Alternosfera uneoria refuzat s\ ias\ din aria cultural\ unde esteprezent\, pentru c\ avem nevoie de acestpublic, avem multe propuneri s\ c`nt\m `nUcraina, de exemplu, dar publicul care vaveni n-o s\ `n]eleag\ despre ce c`nt\m, iartextele pentru noi `nseamn\ foarte mult, facparte din crea]ia noastr\. Important este s\ viiacolo unde publicul te cunoa[te [i [tie la ce s\se a[tepte.

– Acum c`]iva ani, s\ fi trecut 4-5 ani, amr\mas foarte pl\cut surprins la Stufstock, c\publicul rom=nesc, care era foarte t`n\r, v\cuno[tea toate piesele [i c`nta odat\ cu voi.Cum v\ explica]i succesul? ~n primul r`nd dato-rit\ faptului c\ voi c`nta]i `n limba rom=n\?

Marcel Bostan: C`nd am c`ntat pentru primaoar\ `n open air, la festivalul „Starì Melnik“din Chi[in\u, Republica Moldova, era la dou\luni dup\ lansarea videoclipului piesei „Wa-mintirile“, `n 2004… Noi p`n\ atunci c`ntam `nlinie, nu aveam un album `nregistrat, f\ceamrepeti]iile `ntr-un garaj, c`ntam din pl\cere, f\r\prea mari ambi]ii… {i c`nd am `nceput s\ c`n-t\m „Wamintirile“ lumea a `nceput s\ sar\ [i s-aridicat un nor de praf, eu am `nceput s\ tremur,[tii, mi s-a uscat gura, nu [tiam ce se `nt`mpl\…[r`de]. C`nd ajungi pentru prima oar\ `ntr-unora[, `n Rom=nia, [i vezi c\ publicul `]i cunoa[tepiesele, c`nt\ cu tine, `nc`t po]i s\ nu-]i folose[tivocea [i s\-i la[i pe ei s\ c`nte – asta te motivea-z\ [i te face s\ mergi mai departe.

Serghei Aladin: Publicul nostru cre[te odat\cu noi. C`nd eram mai mici c`ntam despre dra-goste [i lor le pl\ceau piesele acelea [i c`ntau`mpreun\ cu noi, iar acum ne-am maturizat [inoi [i lor le plac noile piese. Cu vreo cinci ani`n urm\, la concertele noastre vedeam mai multfete de 14-15 ani, acum vedem `n fa]a sceneioameni de 30 de ani, care `n]eleg ce facem noi,[i acesta este un stimul pentru noi.

– Dar asta spuneam, c\ atunci era]i la `nce-puturi, iar publicul c`nta cu voi pies\ de pies\.

Marcel Bostan: Dar sincer, pe noi asta necam stresa. Asta te f\cea s\ nu ai versuri aiurea,sau uneori eram obosi]i [i mai inversam vreunvers sau c`ntam alt vers, iar ei [tiau cum e defapt piesa, [i asta te responsabiliza, nu te l\sa s\te relaxezi.

– Colaborarea voastr\ cu Igor Cobileanskicum a `nceput?

Marcel Bostan: Eram at`t de naivi atunci…De fapt, noi stabilisem o rela]ie de colaborarecu un domn care trebuia s\ se ocupe de Alterno-sfera, Artur Muntean, respect pentru el, c\ nune-a l\sat s\ plec\m prin str\chini la `nceputuri.C`nd am tras primele dou\ piese `n studio, una`n rus\, „Zima“, [i „Wamintirile“, am mers cuArturic\ la un b\iat care era [i este un „pa]an“,[tii cum se zice [r`sete]. Eram eu [i basistulAndrei Ciobanu, care nu mai c`nt\ cu noi, [ii-am pus cele dou\ track-uri, „Wamintirile“ [i„Zima“. Artur `l `ntreab\ la ce pies\ merit\ s\facem videoclip, iar el se `ntoarce spre basist [izice: – „Andru[a, da’ tu c`n]i foarte bine!“ – „A,mersi, `]i place cum sun\ basu’?“ – „A, nu, am`n vedere textul, vocea [i toate astea.“ A mai b\-gat `n clip [i ni[te chestii, de exemplu a vrut s\bage ni[te copii cu cravate ro[ii, iar eu i-amspus c\ OK, s`ntem la `nceput de drum [i putem

s\ b\g\m [i ni[te copii, dar nu cu cravate ro[ii.~n]eleg cu tu ai suferit, i-am spus, dar no. DarIgor e un b\iat foarte de treab\, dar c`nd am fil-mat prima oar\ la clip ne-a chemat la el [ine-am cam `mb\tat. Era a[a de entuziasmat! Eui-am luat motanul [i l-am dus la mine [i dup\trei luni pisica mea a n\scut pentru prima oar\[ase pisicu]i. A[a c\ s`ntem neamuri! [r`de] Dinp\cate, nu ne-am v\zut demult, el a fost vreodoi ani prin Rom=nia, apoi ne-am izolat [i noi,dar am filmat `mpreun\ trei videoclipuri, „Wa-mintirile“ „511“ [i „Femeia nordic\“.

– Foarte faine clipuri.Marcel Bostan: Noi o s\ mai lucr\m cu el,

neap\rat.

– V-a[ `ntreba cum s-a format trupa, cum a]i`nceput, cum a]i ales denumirea forma]iei, c\s`nt destule legende despre `nceputurile voastre.

Marcel Bostan: Am ales denumirea `ntroleu. Eram cu bunul meu prieten DumitruCostin, prin ’95-’96, prin clasa a 7-a, a 8-a, c`n-tam pe la ultimul clopo]el, sau primul clopo]el,nu mai [tiu. {i am hot\r`t c\ trebuie s\ ne facemo forma]ie. {i mergeam `n autobuz [i propu-neam tot felul de denumiri [i toate ni se p\reaustupide, mergeam cu troleul nr. 10, atunci `nc\nu erau microbuze la Chi[in\u. {i unul a zisSfera, eu am zic Alternosfera. Iar c`nd am ajunsla sala de repeti]ii i-am `ntrebat pe b\ie]i: „Cumvi se pare denumirea Alternosfera?“ „Cum-cum? Alter…?“ [r`d] {i mult timp am auzit `n-trebarea asta, cum se nume[te trupa noastr\.Alternosfera! Cuuum? Cred c\ e bine c\ amales ca denumire ceva ce nu e cuv`nt de dic]io-nar, ci o combina]ie de cuvinte.

– Ce ne pute]i spune despre noul album `na-inte s\ apar\ el? C\ci a]i `nceput turneul delansare a albumului `naintea apari]iei lui?

Marcel Bostan: „Virgula“ e o parte dintr-unconcept. Noi ne-am propus ca albumul s\ apar\la Chi[in\u, pentru c\ s`ntem din RepublicaMoldova [i ar trebui s\ existe un fel de priori-tate. Dar, iar\[i, din anumite motive tehnice,n-am putut s\ realiz\m asta. La Chi[in\u nuexist\ o sal\ care s\ se potriveasc\ pentru unconcert rock. Am fi putut reamenaja cumva tea-trul „E. Ionesco“ pentru o astfel de manifestare,doar c\ teatrul e `n renovare. Acolo unde a fostcinematograful Moscova, iarna practic e impo-sibil s\ sus]ii concerte, temperatura e sub zero [inu prea ai cum s\ `nc\lze[ti sala aia. A[a c\ l\-s\m pe la prim\var\, va veni [i Luna Amar\ `nmartie [i atunci vom lansa [i noi albumul. A[ac\ am hot\r`t s\-l lans\m mai `ntì `n Rom=nia,de[i publicul din Republica Moldova e foarter\u [i ne-a [i repro[at c\ nu-l lans\m mai `ntì laChi[in\u: „Hei, b\ie]i, voi s`nte]i din Chi[in\u!Lansa]i-l acas\!“ OK, noi vrem s\-l lans\macas\, dar `n afar\ de „Albion“, care are unpoten]ial maxim de 450 de persoane, nu g\se[tinic\ieri condi]ii pentru o lansare ca lumea. Nepare r\u, dar `l vom lansa la Chi[in\u abia `nmartie, c`nd vom putea amenaja sala de la „E.Ionesco“. Lansarea fizic\ a albumului va avealoc la concertul de la Bucure[ti, care e capitala]\rii, iar p`n\ atunci am zis c\ hai, prieteni s\-lanun]\m prin concerte prin ]ar\, la Ia[i, Bra[ov,Sibiu, Gala]i, Bac\u, Cluj, Arad, Timi[oara.

Albumul va avea 10-12 piese. C`nd Alterno-sfera lanseaz\ un album, cam zece piese r\m`npe l`ng\, acolo, `n spate. De aceea am spus a[a:Prieteni, noi vom lansa un concept care va ficompus din 3 CD-uri, lans\m acum partea I,„Virgula“, iar p`n\ la sf`r[itul anului vom lansa[i partea a II-a, pentru c\ publicul dup\ vreo 3-4luni de zile de la ultimul material deja `ncepe s\a[tepte altul, e `n c\utare de ceva nou, nu c\ arobosi, dar cam a[a se `nt`mpl\.

Serghei Aladin: Acesta e un proiect care senume[te pi, adic\ 3,14, iar acum lans\m parteadin mijloc, „Virgula“, apoi vom lansa „3“ [idup\ aceea „14“. E un `ntreg concept.

Marcel Bostan: Fratele meu e cu numero-logia [i parc\-l v\d: Hei, e al treilea album, hei,hai ca piesa „Virgula“ s\ aib\ 3,14 secunde, s`ntunele chestii care au cam dep\[it limita obi[nui-t\, dar s`ntem Alternosfera [i de aici vine sfera[i cercul [i frate’-meu, care e matematician, `miexplic\ el c\ e vorba de cifre ira]ionale. „~n]e-legi c\ 3 e ira]ional? C\ virgula desparte parteaira]ional\ de partea ra]ional\?“ A trebuit s\citesc totul despre 3,14.

– Ce rol are internetul pentru Alternosfera?Marcel Bostan: Internetul e o chestie bine-

venit\. Dac\ o trup\ nu are management cares-o promoveze eficient sau nu corespunde for-matelor radio sau TV – Internetul rupe [i asta eunica surs\ de informare liber\ [i noi nu amluptat niciodat\ cu ceva gen piraterie. Care pira-terie? Pirateria e atunci c`nd casa de discurifreac\ tirajele [i `n realitate nimeni nu are habarcare e num\rul discurilor imprimate [i care s`ntrapoartele edit\rilor [i v`nz\rilor. La fel e [i cudrepturile de autor. Toate agen]iile care `ncasea-z\ bani pentru drepturile de autor fac o porc\rie.Muzica trebuie s\ fie liber\.

– Ce forma]ii preferate avea]i la `nceputuri?V\ mai plac [i acum?

Marcel Bostan: La `nceput ne `ntrebam dece s\ mai compui muzic\ c`nd exist\ Metallica[i astfel de forma]ii mari…

Serghei Aladin: C`nd aveam 14 ani credeamc\ nu mai are rost s\ faci muzic\ dup\ Metalli-ca. ~mi place grunge-ul din Seatle, muzica con-temporan\ alternativ\, nu, nu avem limite,ascult\m [i muzic\ de chitar\, [i Prodigy, [iSlayer sau Pantera. Muzica e o sfer\ `ntreag\,care este compus\ din stiluri diferite.

Marcel Bostan: E adev\rat. Dar din trupelevechi din Moldova, ]in minte c\ eram `nc\ mi-titel [i ajungeam la vreun concert cu Zdob [iZdub sau Accident [i r\m`neam cu gura c\scat\,waw! ~n Moldova au existat c`teva valuri muzi-cale. Valul anilor ’90, atunci c`nd au ap\rut tru-pele foarte bine cunoscute acum de ascult\toriide rock, [i anii 2000, c`nd au ap\rut cluburile derock, gen „Black Elefant“ [i „Yellow Subma-rin“. Noi apar]inem perioadei anilor 2000. Cup\rere de r\u, deja am trecut [i de 2010, o alt\decad\, iar un nou val nu exist\. De fiecare dat\c`nd am ajuns cu concerte `n Rom=nia noi aminvitat [i trupe din Moldova mai pu]in cunos-cute, dar despre care am crezut c\ merit\, am`ncurajat mereu forma]iile tinere din RepublicaMoldova.

Serghei Aladin: Data trecut\ am venit cuDubas, o forma]ie din Transnistria.

Marcel Bostan: N-am reu[it s\-i aducempeste tot, dar ì ajut\m concret, acum ì ajut\ms\-[i imprime albumul [i dup\ aceea vor reu[i s\ajung\ [i singuri `n Rom=nia.

– C`nd a fost primul mare festival rock dinRepublica Moldova, la Teatrul Verde, voi cef\cea]i?

Marcel Bostan: Noi aveam 12 ani atunci [ine uitam la desene animate, atunci era G`ndulM`]ei, Accident, Zdob [i Zdub, noi c`ntam `n[coal\ Beatles atunci.

(5 februarie 2012, „Rockstadt“, Bra[ov)

„Virgula“Interviu cu Marcel Bostan & Serghei Aladin (Alternosfera), realizat de Mihail Vakulovski S\ ucizi

`n numele artei?Perverti]ii CristineiNemerovschi

ALEXANDRU PETRIA

Un scriitor de succes `[i pierde dintr-odat\ interesul pentru oameni. Un pictor eatras at`t de „lolite“ c`t [i de „septuagena-re“. O prostituat\ pasionat\ de experien]eerotice ie[ite din comun, cu prec\deresado-masochiste, se `ndr\goste[te de doib\rba]i. O adolescent\ care ascunde unsecret dispare f\r\ urm\. Ni[te ruine cu opoveste stranie s`nt loc de `nt`lnire al ar-ti[tilor. Ele s`nt personajele din Perver-tirea, romanul Cristinei Nemerovschi dela editura „Herg Benet“.

Dac\ prin romanul s\u de debut, S`ngesatanic, Cristina Nemerovschi a creatcontroverse at`t prin limbajul dezinhibatc`t [i prin filosofia extrem de mizantro-pic\ [i nihilist\ ce-l caracterizeaz\ peenigmaticul M., cu Pervertirea autoareanu pare a se fi cumin]it deloc, ba chiardimpotriv\. De[i supratema romanuluieste una asupra c\reia s-a mai speculat –motiva]ia artei, ce anume `l face pe artists\ creeze, prozatoarea ne arunc\ `ns\ `ntr-o situa]ie-limit\ `n care personajele, ex-treme [i ele, ucid pentru a perpetua arta.~ntrebarea cu care r\mì dup\: am mergep`n\ la crim\ `n numele artei autentice?

Un suflu de o imoralitate ad`nc\ anim\arti[tii din Pervertirea, care par a-[i fi in-ventat un sistem propriu de valori, `nr\sp\r cu cel agreat de societate. Un artistgenial ar trebui judecat dup\ acelea[i nor-me banale dup\ care ì vezi pe ceilal]i?C`t se poate ierta creatorului? Ca ̀ n Portre-tul lui Dorian Gray, `n romanul CristineiNemerovschi artistul are un singur rival –arta, care fie `l acapareaz\ p`n\ la distruge-re, fie i se sustrage ca o mironosi]\.

Criza existen]ial-creativ\ a lui „Ulf“,personajul `n jurul c\ruia graviteaz\ cei-lal]i, d\ pagini de instrospec]ie `n care tevei reg\si dac\ te `ndeletnice[ti cu litera-tura. Paginile `n care este descris\ Cala,locul secret de `nt`lnire, amintesc de fil-mul-cult al lui Andrei Tarkovski, C\l\-uza. Figuri expresiv colorate apar [i pefundal: un mo[neag se plimb\ cu un c`rdde pelicani, o b\tr`n\ `[i proiecteaz\ silue-ta enorm\ pe blocuri, o St\p`n\ `n latex edesprins\ din filmele pentru adul]ii cugusturi nonconformiste. Intriga care d\coeren]\ c\r]ii este `ns\ dispari]ia adoles-centei Amalia (aka „Veveri]a“), un mistercare se accentueaz\ gradual, o oglind\ `ncare observ\m transform\rile celorlal]i.

Din roman nu lipsesc umorul foartenegru, reveriile [i introspec]iile, situa]iiletensionate, satira social\, filosofia, nihi-lismul sau scenele condimentate de sex.~n paginile Pervertirii descoperim un Bu-cure[ti altfel: `ntunecat, distopic, nostal-gic [i haotic. Romanul este [i prima pre-zen]\ `n literatur\ a manifesta]iilor anti-guvern din ianuarie-februarie 2012, eve-nimente ce se `ntind pe c`teva pagini,povestite de pictorul Corbu, un personajatroce [i original pe care cititorul [i-l vascoate doar cu mult\ cazn\ din minte.

Trei pove[ti incitante, trei voci se `m-bin\ coerent `ntr-un thriller actual. ~n-cerca]i Pervertirea, de Cristina Neme-rovschi!

}INT| ~N A{TEPTARE

Marcel Bostan, Alternosfera (tiuk)

martie 2012

24 FlashTTIIMMPPUULL

Colegiul de redac]ie:

{tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Liviu Antonesei, Al. C\linescu, Emil Brumaru, Valeriu Gherghel, Liviu Leonte, Dan Petrescu, Alexandru Zub

Coresponden]i externi:J. W. Boss (Amsterdam)Paula Braga Šimenc (Ljubljana)Bogdan C\linescu (Paris)Eva Defeses (Lisabona)Mircea Gheorghe (Montreal)Aliona Grati (Chi[in\u)Ramona Mitric\ (Londra)Ana-Maria Pascal (Londra)Bogdan Suceav\ (Los Angeles)William Totok (Berlin)

Redactor [ef:

Gabriela Gavril

Redac]ia:

Radu AndriescuConstantin ArcuSorin BocanceaClaudia FitcoschiAndreea GrineaMihai MocanuMihaela MorariuElena RaicuLucian Dan TeodoroviciGeorge {ipo[Bogdan Ulmu

Colaboratori:

Radu Pavel GheoGabriela HajaErica Ioana MoldovanFlorin }upuAndreea Florea (PR)C\t\lina Butnaru (marketing)Cristian Dumitriu (tehnoredactor)Paul Dan Pruteanu (webmaster)Cabinet individual de avocatur\Maria Crina Kmen

Revist\ editat\ de:

Funda]ia Cultural\ TimpulDirector general: Gabriel CucuteanuDirector executiv: Adi Afteni

Responsabilitatea opiniilor exprimate `npaginile revistei apar]ine autorilor

Adres\ coresponden]\:

CP 1677, OP 7, Ia[i

www.timpul.ro

TIMPUL ®Marc\ `nregistrat\ la OSIM cu nr. 90797E-mail: [email protected]: timpulwww.facebook.com/Revista.TimpulISSN 1223-8597Copyright ©Funda]ia Cultural\ Timpul, 2011

Revista de cultur\ TIMPULpoate fi desc\rcat\ gratuit de peinternet, `n format PDF, de pesite-ul www.timpul.ro

www.timpul.ro

Nu pierde TIMPUL,cite[te!

Prozatorii

Am prezentat `n num\rul trecut poe]ii de-butan]i c`[tig\tori la concursul comun organi-zat de cele dou\ edituri men]ionate `n titlularticolului. Dar editurile organizatoare au fostinteresate [i de debutul `n roman. Acela[i juriu– Ioan Es. Pop, Radu Vancu, Dan Coman,R\zvan }upa [i subsemnatul, c\rora li s-aual\turat Alexandru Voicescu [i Claudiu Ko-martin, din partea editurilor – au evaluat celezece manuscrise r\mase `n selec]ia final\, dinmai multe zeci trimise de autori pentru con-curs. Au c`[tigat: Ich bin ein Berliner al ie[ea-nului Gabriel Andronache [i Voia de CosminC=rciova. Ca [i volumele de poezie, romaneleau fost lansate cu prilejul T`rgului de CarteGaudeamus, fiind apoi lansate [i separat, ro-manul lui Gabriel Andronache la Ia[i [i cel allui C`rciova la Bucure[ti. Urm\rind presaliterar\, constat c\ aceste volume au deja partede o primire critic\ favorabil\. A[ repetace-am spus [i `n num\rul trecut. Concursul de

debut pentru poezie [i roman organizat `ncomun de editurile „Herg Benet“ [i „MaxBlecher“ s-a bucurat, probabil, de cea maicorect\ jurizare din c`te mi-a fost dat s\particip p`n\ acum. (Liviu Antonesei)

Alexandru Voicescu: „O banal\ ilustrat\expediat\ din Berlin `i schimb\ via]a lui D.Din acel moment, el va identifica `ndep\r-tatul ora[ cu un t\r`m al f\g\duin]ei. Nemul-]umit de actuala existen]\, ciuntit\ zilnic `ncadrul unul sistem post-comunist birocratic[i absurd, D. evadeaz\ `n aceast\ lume pro-mi]\toare dar care, `n final, se va dovedi cutotul altceva dec`t ceea ce spera. Cufundat `natmosfera [i obiceiurile de pe Konig Strasse,D. viseaz\ c\ va reg\si libertatea [i adev\ratasa identitate social\, singura care poateconferi deplin\tate vie]ii.“

Claudiu Komartin: „Nihilist, tupeist, pa-rodic, decomplexat, C`rciova intr\ `n litera-tur\ cu ironia lui Vonnegut, cu inventivitatealui Gaiman [i cu toate tr\s\turile pentru care`l iubim pe Goofy.“

Concursul „Herg Benet“ – „Max Blecher“

Lucian Dan Teodorovici, premiat pentru romanul Matei Brunul

„Unul dintre cele mai solide [i captivante romane rom=ne[ti aleultimului deceniu. Lucian Dan Teodorovici a dat o carte de nivelinterna]ional [i un a[teptat standard de clasicitate al genera]ieisale.“ (Paul Cernat)

Romanul Matei Brunul, cel mai recent titlu semnat de Lucian DanTeodorovici [i una dintre cele mai elogiate apari]ii editoriale din 2011,a ob]inut Premiul Na]ional de Proz\ al Ziarului de Ia[i, edi]ia 2012.

Matei Brunul a ob]inut de cur`nd Premiul pentru Proz\ al re-vistei Observator Cultural [i a fost desemnat „Cartea anului 2011“de c\tre revista Contrafort.

Romanul va fi tradus `n Ungaria [i Bulgaria. Versiunea ma-ghiar\ va fi publicat\ la editura Libri, `n anul 2013, iar cea bulgar\la editura Paradox, `n acela[i an.

Matei Brunul este disponibil [i sub form\ de eBook. Lucian Dan Teodorovici este unul dintre cei mai aprecia]i

scriitori din noua genera]ie. C\r]ile sale s`nt traduse `n italian\,englez\, german\, maghiar\, spaniol\. Prozele sale au fost publi-cate `n numeroase reviste [i antologii din Rom=nia, Ungaria, Polo-nia, Croa]ia, Fran]a, Germania, Marea Britanie, S.U.A. etc. Ceamai recent\ apari]ie, `n Best European Fiction 2011 (S.U.A.), aatras semnal\ri elogioase `n publica]ii importante precum TheNew York Times sau The Guardian. A reprezentat Rom=nia la Fes-tivalul de literatur\ al Sardiniei (1-3 iulie 2011) [i a fost invitat laprestigioasele festivaluri de literatur\ de la Edinburgh (11-27august 2011) [i Mantova (7-11 septembrie 2011). Mai multedetalii, pe site-ul autorului: www.teodorovici.ro.

Premiul, `n valoare de 6.000 de lei, va fi decernat `n luna mai.Autorul a mai fost nominalizat la premiul cotidianului `n 2010pentru volumul Celelalte pove[ti de dragoste.

Juriul, format din Alexandru C\linescu (pre[edinte), Emil Bru-maru, Valeriu Gherghel, Codrin Liviu Cu]itaru, Bogdan Cre]u,Antonio Patras [i Doris Mironescu, s-a reunit pe 2 aprilie 2012,pentru a vota titlul c`[tig\tor.

Celelalte volume nominalizate `n etapa final\, al\turi de MateiBrunul: Acas\, pe c`mpia Armaghedonului (Polirom) de MartaPetreu, Ploile amare de Alexandru Vlad (Charmides), Singuracale de Nicolae Breban (Ideea european\), Via]a lui KostasVenetis de Octavian Soviany (Cartea Rom=neasc\, 2011).

„Premiul pentru 2011 a fost acordat unui prozator care s-a afir-mat puternic `n anii din urm\, Lucian Dan Teodorovici. Un pro-zator, a[adar, din noua genera]ie [i care a dat, p`n\ acum, dovadaunei `nzestr\ri remarcabile, `nzestrare confirmat\ de acest nouroman, Matei Brunul. Este un roman care se ocup\, `n principal,de perioada comunist\ – perioada anilor ’50 – [i care `mbin\ de-mersul realist cu ilustrarea prin intermediul parabolei. E o cartebine structurat\ narativ, bine articulat\, cu mai multe niveluri alepovestirii. Este o carte care reu[e[te s\ ]in\ treaz\ aten]iacititorului, o carte de succes la critic\ [i o carte de succes la public.Cred c\ a fost o alegere potrivit\“, a motivat Alexandru C\linescu,pre[edinte al juriului.

Anul trecut, Premiul Na]ional de Proz\ al Ziarului de Ia[i i-afost acordat lui Radu Pavel Gheo pentru romanul Noapte bun\,copii! (Polirom, 2010).

Ca `n fiecare an, Ziarul de Ia[i va acorda [i anul acesta premiulpentru debut literar „Aurel Leon“. C`[tig\torul edi]iei din acest aneste Corneliu B`lba – pentru culegerea de eseuri filosofice Herme-neutica [i discontinuitate, ap\rut\ la Editura Universit\]ii „Ale-xandru Ioan Cuza“ din Ia[i.

timpul · martie 2012 2 agora timpul ovidiu pecican cititorul rom=n specializat a[teapt\ de la

Documents