& 1

Care dintre noi nu a avut nevo‑ie, într‑un moment al vieţii lui, de un sfat bun? De un sfat serios, cin‑stit, care să‑ţi limpezească îndoielile, să‑ţi spulbere angoasele, să te scoată la liman... Ei bine, cred că sfătuito-rii sinceri şi competenţi sunt foarte puţini. La fel ca şi făcătorii de pace, pe care Hristos îi numeşte, cu gin‑găşie, „fiii lui Dumnezeu”.

Revista pe care o aveţi în faţă asta vrea să fie: un sfătuitor sincer şi avi‑zat, care să răspundă doar la între‑bările la care ştie răspunsul. Spunem asta deoarece în ultimul timp parcă s‑a înmulţit numărul celor care, chi‑purile, îţi sar în ajutor cu sfatul şi, de fapt, constaţi că totul e „apă de ploaie”, fără prea mare legătură cu realitatea. De aceea ne‑am străduit să selectăm acele leacuri despre care am înţeles că au efect benefic asupra sănătăţii (desigur, nimeni şi nimic din ceea ce este omenesc nu este in‑failibil, fără greş sau fără cusur) şi că sunt verificate cu trecerea timpului. Atenţie, însă: excesele sau credinţa că ne putem trata singuri (fără sfatul avizat al unui specialist) pot crea şi prejudicii, sau efecte adverse. Totul trebuie făcut cu măsură şi cu confir‑marea unui doctor!

În rest, revista este o mare bogă‑ţie. Leacuri şi remedii demult uita‑

te sau neştiute de marele public (culese de Mariana Borloveanu), nenumărate soluţii de însănătoşi‑re – dar parcă mai multe în zona de prevenţie/întreţinere, multe fe luri de mâncare care împletesc rugăciunea cu cele mai gustoa‑se şi simple compoziţii culinare, interviuri de folos pentru sănă‑tatea noastră sufletească, dar şi trupească, relatări despre minuni petrecute în locurile sfinte şi câte şi mai câte. După ce, timp de 11 ani, am editat Lumea Credinţei (cea mai citită şi îndrăgită revistă de spiritualitate ortodoxă), după ce timp de 7 ani am editat Lu-mea Monahilor (cea mai serioa‑să şi longevivă publicaţie venită dinspre mediul monahal), iată‑ne în punctul de a deschide o poar‑tă nouă: sfaturi practice, lucruri concrete, care ţin de latura trăi‑tă a credinţei noastre. Cu alte cu‑vinte, privim făptura umană ca un tot: trup pământesc (imperfect) şi suflet ceresc (veşnic). Şi unul, şi ce‑lălalt au nevoie de îngrijire, de vin‑decare. Haideţi, aşadar, să ne pregă‑tim pentru marea curăţenie, în care şi învelişul, şi miezul să strălucească de sănătate şi lumină!

Editorial

Echipa

MAREA CURĂŢENIE

& 5

Spânzul ameliorează durerile reumatice 6

Măceşele – cel mai bun aliat al imunităţii şi vigorii 10

Stânjenelul domoleşte bolile de piele 13

Gutuile stimulează ficatul şi pancreasul 20

Puterea unei plante Menta 23

Leacuri neştiute destăinuite de monahul Filotheos din Munţii Carantania (Israel) 29

Taina Sfântului Maslu 41

LEACURI MANASTIRESTI

L ângă parcelele cu mentă, pe un loc izolat de toate celelalte ierburi, aşeza cu grijă nişte rădăcini foarte viguroase, despre care trebuie să vă mărturisesc faptul că nu ştiam mai

nimic. De la ea am aflat că erau rizomi de spânz, pe care maica îi punea la uscat. „Îi vom folosi la iarnă, pentru oblojirea oase‑lor. În amestec cu alcool de 90 de grade sunt foarte buni pentru tratarea durerilor reumatice. Spânzul are o intensă acţiune antireumatică şi antiinflamatoare, fiind util în reumatism şi în nevralgii. Folosit însă cu nesăbuinţă, este extrem de peri‑culos, de aceea, eu păstrez aceste rădăcini în locuri numai de mine ştiute şi, chiar şi aşa, am întotdeauna şi o etichetă pe ele, prin care le atenţionez pe maici de perico‑lul toxicităţii”.

Vechii monahi foloseau spânzul pentru tratarea animalelor

Datorită proprietăţilor sale terapeutice, planta de spânz a fost utilizată de vindecă‑tori ai tuturor timpurilor şi până în zilele noastre. Această plantă perenă este pe cât

de tămăduitoare, pe atât de toxică, motiv pentru care folosirea internă a tratamentu‑lui cu spânz este un mare risc, iar cei care şi‑l asumă, de cele mai multe ori îşi pun viaţa în pericol. Vechii monahi foloseau spânzul pentru tratarea animalelor, în boli precum pesta porcină şi ovină sau antra‑xul cabalinelor. Principiile active ale spân‑zului intervin la nivel enzimatic şi în ace‑laşi timp determină modificări pozitive în metabolismul local, ceea ce duce la trata‑rea celor mai acute dureri reumatice. Cele două specii de spânz care cresc la noi, Hel-leborus purpurascens  şi Helleborus   odorus, erau cunoscute de călugări ca spânzul co‑mun şi spânzul verde. Aceste specii cresc în pădurile noastre din zona de câmpie, dar şi în pădurile subcarpatice, ajungând să fie răspândite până în Balcani şi Asia Mică. Spânzul, care este o plantă calcicolă, nu se dezvoltă pe pământurile acide, fiindu‑i pri‑elnice în general pădurile de fag şi molid. Plantele apar în păduri primăvara devre‑me, la început având flori de culoare verde, pentru ca mai târziu culoarea lor să devină violacee. La începutul toamnei, rizomii de spânz sunt puşi la uscat, fiind apoi utilizaţi în macerate sau unguente de leac.

& 7

Leacurile cu ameliorează durerile reumatice

Folosirea internă a spânzului prezintă un mare risc,

iar cei care şi‑l asumă de cele mai multe ori îşi pun viaţa în pericol!

& 15

Pentru că nu aveau la îndemână alte tratamente pentru vindecarea bolilor, călugării au apelat dintotdeauna la leacurile moştenite de la bătrânii mănăstirilor. Planta de iris are o compoziţie chimică prin care acţionează într‑un timp relativ scurt, atunci când este folosită ca remediu naturist. Aceasta conţine ulei eteric cu miros de viorele, esteri, glucozizi, amidon, mucilagii şi săruri minerale, ceea ce îi conferă un efect antispastic, expectorant, diuretic sau cicatrizant. Rizomii de stânjenel se fierbeau de către vechii monahi în vin sau apă de izvor, pentru eliminarea lichidului de ascită, iar dacă erau pisaţi şi plămădiţi în rachiu, aceştia erau folosiţi de femei pentru a‑şi curăţa trupul după naştere. Şi pentru că nu existau remedii pentru bolile de ficat, acestea erau tratate cu fiertură din două rădăcini: stânjenel şi şofran. Unul dintre cele mai eficiente tratamente cu stânjenei este vinul cu rizomi. Se iau doi litri de vin alb de ţară, în care se pun 300g rizomi bine uscaţi şi fărâmiţaţi şi se lasă la macerat timp de 10 zile. După aceea se strecoară totul printr‑un tifon şi se depozitează în sticle mai mici, păstrându‑se într‑un loc întunecat şi rece. Se administrează numai o dată pe zi, 50 ml de vin de stânjenel, după masa de prânz. Tratamentul durează 30 de zile şi poate fi reluat din două în două luni. Este recomandat în erupţiile cutanate, în eczeme şi psoriazis, ca tratament adjuvant. De asemenea este utilizat cu succes în constipaţia asociată cu probleme hepatice.

Cu vin de iris se ţine sub control psoriazisul

&16

În perioada care cuprinde sfâr‑şitul verii şi începutul toamnei, atunci când organismul este mai vlăguit, marea majoritate a oamenilor renunţă la tratamen‑tele medicamentoase, alegând să se trateze cu ajutorul leacuri‑lor naturiste.

R ădăcina de ştevie, seminţele de ştir şi loboda de toamnă sunt doar câ‑teva dintre plantele care, datorită conţinutului bogat în vitamine, substanţe minerale, pigmenţi clo‑

rofilieni şi carotenoizi, sunt de mare ajutor pentru cei care se confruntă cu boli de pie‑le, afecţiuni ale prostatei sau plămânilor.

ŞTIRUL ŞI ŞTEVIA

DE TOAMNĂ, eficiente în dermatite şi prostată

& 21

catul, cât şi pancreasul suprasolicitat. Pe lângă decoctul obţinut din fruc‑te, şi decoctul din frunze de gutui are proprietăţi vindecătoare. Patru frunze proaspete sau uscate de gutui se mă‑runţesc şi se pun la fiert în 250 ml de apă. După 10 minute, ceaiul se ia de pe foc şi se toarnă direct într‑o ceaşcă. Se bea numai cât este cald, deoarece se oxidează foarte repede. Acesta este un bun remediu pentru eliminarea nisi‑pului de la rinichi.

Pulberea din seminţe uscate este hemostatică

Proprietăţi terapeutice ale gutuilor se regăsesc şi în seminţele din interi‑orul fructului. Acestea se recoman‑dă sub diferite forme, pentru tratarea hemoptiziei, laringită, inflamaţii ale mucoaselor, iritaţii ale pielii, metrora‑gii, hemoroizi, degerături. Seminţele de gutui sunt un bun emolient. Pen‑

tru a ne folosi de binefacerile lor, trebuie să obţinem o pulbere, care pe lângă faptul că este vitaminizan‑tă şi mineralizantă, poate avea efect imediat în oprirea unor hemoragii rebele. După consumarea fructu‑lui, se strâng seminţele de la trei gutui şi se usucă la soare, sau chiar pe o plită. Când sunt bine uscate, acestea se macină fin, cu ajutorul râşniţei de cafea. Pulberea obţinu‑tă se păstrează într‑un borcan de culoare închisă, iar pentru o sin‑gură administrare se ia aproxima‑tiv o jumătate de linguriţă şi se ţine sub limbă. Cei care nu pot tolera praful în amestec cu saliva (care este uşor astringent) pot ameste‑ca aceeaşi cantitate de pulbere cu două linguriţe de miere. Acest tra‑tament, administrat de trei ori pe zi, pe parcursul a două săptămâni, tratează cu succes traheita, bronşi‑ta, în acelaşi timp contribuind şi la creşterea imunităţii.

GUTUIUL (Cydonia oblonga) este un arbore de mărime medie, originar din regiunea Caucazului şi din sud‑vestul cald al Asiei, fiind unul dintre cei mai vechi pomi fructiferi din acea zonă. Este foarte uşor adaptabil, acesta crescând la fel de bine în regiunile tropicale, precum în cele temperate. La noi în ţară se poate cultiva în orice regiune, evitându‑se văile înguste şi locurile expuse la vânturi puternice. Gutuile se culeg la sfârşitul lunii octombrie şi se pot păstra 3‑4 luni.

stimulează ficatul şi pancreasul

& 29

După zile în şir de călătorii în Ţara Sfântă, într‑o binecuvântată zi de vineri am făcut un popas pe malul drept al Iordanului, chiar acolo unde se spune că ar fi adevăratul loc al Botezului Mântuitorului Hristos. Clima blândă din acea zonă te face să uiţi până şi cele mai aprige vicisitudini ale vieţii, învăluindu‑te într‑o boare, care eu personal nu ştiu dacă are vreun nume, dar trăieşti sen‑zaţia că te poartă pe aripi de îngeri. După ce mi‑am primenit trupul şi sufletul în apa Iordanului, am ridicat privirea spre cer şi I‑am dat slavă lui Dumnezeu pentru acest dar minunat. În locul acesta încărcat de spiritualitate, bucuria mea a fost întregită de cunoaşterea unui monah grec, vieţuitor al Munţilor Carantania, care m‑a făcut să înţeleg cum se poate ajunge la vindecarea su‑fletească, dar cât de uşor te poţi vindeca şi trupeşte, doar cu plante şi fructe din Grădina Domnului.

Peşteră în care se nevoiau şi se nevoiesc asceţii din pustiul Carantaniei

LEACURI NEŞTIUTEdestăinuite de monahul Filotheos

din Munţii Carantania (Israel)

& 47

Mănăstirea Aninoasa,leagăn al credinţei şi tradiţiilor româneşti 48

Bucate de post de la Mănăstirea Valea Neagră 64

Măria sa dovleacul. Informaţii nutritive şi reţete 68

RETETE MANASTIRESTI

& 55

ZACUSCĂ PENTRU APERITIVINGREDIENTE:• 10 kg de vinete• 10 kg de ardei capia• 10 kg roşii• 10 kg ceapă• 2‑3 litri ulei• sare, piper, foi de dafin

PREPARARE:Vinetele şi ardeii capia se coc, se curăţă

de coajă şi se dau prin maşina de tocat car‑ne. Se pregăteşte, în prealabil, sucul de ro‑şii. Separat, ceapa curăţată şi tocată mărunt se căleşte în 2‑3 l de ulei de bună calitate, fără miros străin. Peste acestea se adaugă ardeii, vinetele şi sucul de roşii. Compo‑ziţia se fierbe până când scade apa lăsată de legume, devenind păstoasă. Se dă gust prin sărare şi condimentare cu foi de da‑fin şi piper şi se pune fierbinte în borcane, care se închid ermetic şi se întorc pe capac.

&64

M ănăstirea Valea Neagră (jud. Vrancea) este cunoscută cre‑dincioşilor în primul rând da‑torită icoanei făcătoare de mi‑nuni a Maicii Domnului, care

a fost adusă în secolul al XVIII‑lea de la Kiev, de către Sfântul Vasile de la Poiana Mărului, care era de origine ucrainean.

Totodată, pentru frumoasa şi smeri‑ta biserică din lemn, tot de secol XVIII, care găzduieşte această sfântă icoană. Există în acest loc multă istorie şi slujbe‑le ţinute aici parcă au ceva aparte, poate şi datorită ferestrelor ceva mai largi decât

la alte biserici, făcând‑o mai luminoasă ziua, dar poate şi datorită lemnului, care subliniază mai bine trecerea timpului.

Pe sora Elena de la Mănăstirea Valea Neagră am întâlnit‑o într‑o dimineaţă de vineri, după Sfânta Liturghie, la cuhnia mănăstirii şi cu multă blândeţe şi amabi‑litate ne‑a dezvăluit câteva reţete de post sănătoase şi delicioase. Când am gustat din aceste mănăstireşti bucate, am fost impresionat şi inundat de gust şi arome, drept care am rugat‑o să ni le destăinuie şi nouă pentru dumneavoastră, cititorii noştri. (L.C.)

BUCATE DE POST de la Mănăstirea Valea Neagră

Autorul articolului ascultând sfaturile părintelui duhovnic Cosma