1.1 Definiţie

Marca reprezintă un semn distinctiv menit să diferenţieze produsele

şi serviciile prin garanţia unei calităţi superioare şi constante, semn susceptibil de a forma, în condiţiile legii,obiectul unui drept exclusiv, care aparţine categoriei drepturilor de proprietate industrială. Prin urmare:

•marca este un semn distinctiv, care permite unei persoane fizice sau juridice să distingă produsele sau serviciile sale de cele ale concurenţilor;

•marca reprezintă o garanţie privind calitatea produselor şiserviciilor la care se referă: ea are scopul să dea încredere clientului în ceea ce priveşte calitatea produselor şi serviciilor în cauză;

•marca poate forma obiectul unui drept exclusiv, adică poate fi protejată, prin înregistrarea ei de către organismul naţional de specialitate, în condiţiile legii (în România acest organism este Oficiul de Stat pentru Invenţii şi mărci - OSIM ). Pentru a fi competitivă, o marcă trebuie să îndeplinească mai multe cerinţe:

•să fie clară, expresivă, eufonică (să se pronunţe uşor în limba respectivă); mărcile verbale care se pronunţă greu sunt lipsite de perspectiva comercială;

•să aibă un caracter distinctiv şi de noutate, pentru a nu se confunda cu alte mărci;

 

•să nu fie deceptiva (să nu inducă în eroare publicul asupra caracteristicilor intrinseci ale produselor le care se referă);

•să fie uşor de memorat;

•să fie semnificativă (marca trebuie să transmită corect mesajul dorit);

•să aibă, pe cât posibil, o semnificaţie legată de produsele în cauză ori de activitatea întreprinderii, fără a avea un caracter descriptiv.