manual de interpretare ksv

trad: răzvan gogălniceanu individuus.ro - centrul adlerian pentru terapie şi educaţie durabilă

1

Manual de interpretare a Scalei KERN a Stilului Vieţii

Autori: Roy M. KERN, Ed.D. (Georgia State University) Charles C. Cummins, M.S (Mental Health Counselor)


2

CUPRINS

CUPRINS..............................................................................................................2

Scala KERN a Stilului Vieţii (KSV) .....................................................................3

Scala CONTROLULUI .........................................................................................5

Scala PERFECŢIONISMULUI..............................................................................6

Scala NEVOII-DE-A-FACE-PE-PLAC..................................................................7

Scala STIMEI DE SINE ........................................................................................8

Scala AŞTEPTĂRILOR........................................................................................9

Interpretarea combinaţiilor de scor înalte ......................................................11

Scalele CONTROLULUI şi PERFECŢIONISMULUI ......................................11

Scalele CONTROLULUI şi AŞTEPTĂRILOR ................................................12

Scalele FACERII-PE-PLAC şi AŞTEPTĂRILOR ...........................................12

Scalele CONTROLULUI şi STIMEI DE SINE.................................................13

Scala FACERII-PE-PLAC şi a STIMEI DE SINE............................................13

COMBINAŢII MAI PUŢIN FRECVENTE .........................................................14

INTERPRETAREA PROFILELOR DE PUNCTAJE RIDICATE ŞI SCĂZUTE ...14

UTILIZAREA SCALEI STILULUI DE VIAŢĂ ÎN CADRUL EVALUĂRII DE

CUPLU ...............................................................................................................15

CONCLUZII ........................................................................................................16


3

Scala KERN a Stilului Vieţii (KSV) KSV este un inventar în 35 de puncte, simplu de lucrat cu hârtie şi creion,

dezvoltat în 1982 de către Dr. Roy M. KERN de la Georgia State University. KSV se găseşte într-un proces experimental de analizare a reperelor componente, a consistenţei studiilor realizate şi a validării acestor studii.

Poate fi folosit în lucrul cu cupluri, dar şi individual, în resurse umane, dar şi în scop educaţional. KSV a fost dezvoltat cu scopul de a obţine o informare rapidă asupra stilului de viaţă al unei persoane ceea ce ar putea fi util în evaluarea relaţilor dintre partenerii unui cuplu sau a relaţiilor cu alţii, în deciderea asupra unei cariere, în evaluarea stilului de conducere sau a conflictelor apărute, şi în sprijinirea profesioniştilor în înţelegerea răspunsului individual în situaţiile de stress.

KSV evaluează 5 dimensiuni: control, perfecţionism, a-face-pe-plac, stimă de sine şi aşteptări. Aceste scale pot fi privite în continuare ca nivele de control, conformism (perfecţionism şi facere-pe-plac) şi descurajare (stimă de sine şi aşteptări).

KSV poate fi utilizat pentru a evalua un individ, un cuplu sau pentru un grup în scopul de a fi identificat stilul personal/ascuns/secret prin intermediul căruia o persoană interacţionează în cadrul intim sau social sau la muncă. Această clarificare are loc prin aplicarea unor valori numerice punctelor de pe scala stilului vieţii.

În mod obişnuit, completerea Scalei KERN generează un interes imediat şi suscită discuţii. Interpretarea KSV conduce la interpretarea felului în care fiecare temă sau factor al stilului de viaţă se raportează la scala respectivă. În paginile ce urmează vor fi discutate câteva reguli de bază în privinţa interpretării rezultatelor obţinute.

Regulile de bază ale interpretării: 1. Atunci când priviţi rezultatele obţinute, determinaţi nu numai tema

predominantă (cel mai mare punctaj), ci şi ceilalţi factori complementari. Examinarea atentă a punctajelor KSV dă o idee asupra modului în care un individ este ajutat de propriul său stil de viaţă în situaţiile specifice pe care le întâlneşte sau în relaţie cu partenerul său de viaţă. De exemplu, dacă toate rezultatele sunt la nivelul mediu, fără a exista un „cel-mai-mare” punctaj, acest lucru poate genera ideea că individul a controlat răspunsurile în acelaşi fel în care îşi doreşte să-i controleze pe alţii sau să fie „şeful” soţiei/soţului, copiilor sau în situaţiile legate de muncă.

2. În cazul în care există 2 rezultate la fel de mari, investigaţi în ce fel se

completează unul pe celălalt. De exemplu, un rezultat mare pe scala de control împreună cu un scor înalt la perfecţionism poate indica o persoană care controlează situaţiile, oamenii, problemele de viaţă prin precauţie, intelectualizare şi ferindu-se să facă greşeli. Dacă, pe de altă parte, există un rezultat mare şi la scala de a-face-pe-plac, persona respectivă poate fi


4

mai interesată de a face pe plac altora pentru a-şi spori în acest fel posibilităţile de a nu greşi.

3. Dacă rezultatele de la stima-de-sine şi aşteptări sunt mai mari decât

celelalte, atunci este posibil să indice un anumit grad de descurajare. Acest lucru poate indica o persoană care cere o asistenţă sporită din partea unor profesionişti. Acest om poate, de asemenea, avea o stimă de sine scăzută, sau un interes social scăzut. Poate exista o mare probabilitate ca această persoană să trăiască o serie de dificultăţi într-unul sau mai multe dintre zonele vieţii sale, cum ar fi la muncă sau în relaţiile sale.

4. Dacă apare un rezultat mare la scala aşteptărilor şi acesta se cuplează

cu unul la fel pe scala facerii-pe-plac sau cu controlul, atunci acesta poate fi un indiciu despre un individ care devine frustrat datorită inabilităţii sale de a face faţă unei probleme majore sau unei sarcini a vieţii. Sarcinile viaţii includ: munca, sensul vieţii şi relaţiile cu parteneri semnificativi. Un astfel de individ poate trăi într-o descurajare extremă.

5. Şi rezultatele scăzute pot fi utile în obţinerea de informaţii asupra

caracteristicilor pe care un individ le găseşte neplăcute la ceilalţi sau asupra situaţiilor pe care le consideră cele mai stresante pentru el. De exemplu: un scor mic în zona controlului poate indica un individ care evită sau căruia nu îi place să fie implicat în situaţii fie de muncă, fie individual, fie cu partenerul de cuplu şi în care problema să fie în principal una legată de control.

În paginile care urmează cele 5 scale vor fi discutate în termeni de puncte forte şi limitări.


5

Scala CONTROLULUI O scală a controlului operaţională face ca un individ să încerce să îşi

rezolve problemele pe care le întâlneşte pe parcursul vieţii sale fiind raţional, logic, ţinându-şi emoţiile sub control şi căutând în mod activ să îi conducă pe ceilalţi. Din când în când acest individ va fi privit de ceilalţi ca făcând-o pe şeful, intolerant şi cu prejudecăţi, nedorind să asculte pe nimeni şi mult mai înclinat să se confrunte cu cineva decât să caute să coopereze cu celălalt. Mai clar, relaţiile cu ceilaţi vor fi percepute ca fiind o întrecere în care ceva se câştigă sau se pierde.

Totuşi părţile bune ale acestei zone constau în abilitatea individului de a se confrunta şi de a rezolva problemele în mod raţional şi, de asemenea, de a aborda frontal situaţiile conflictuale. Alte puncte care pot descrie această persoană sunt: influentă, puternică, directivă, convingătoare, dominatoare şi foarte încrezătoare în sine.

Alte părţi bune includ abilitatea de a conduce, de a organiza şi de a duce la capăt sarcinile alocate. Prin urmare, controlorii activi sunt adesea de găsit în poziţii de management. Cel mai adesea ei sunt orientaţi pe sarcină şi sunt nişte buni rezolvatori ai problemelor. Deşi o scot la capăt într-un mod eficient, relaţiile lor interpersonale şi raporturile cu subordonaţii sunt mai puţin decât satisfăcătoare. Astfel, ei acceptă confruntarea problemei, dar pot rămâne blocaţi în relaţiile care sunt parte din problemă.

Ca leader al unui grup, cu mare probabilitate controlorul se va concentra asupra sarcinii de îndeplinit. Conducătorii de grup care sunt concentraţi aproape exclusiv pe realizarea sarcinii, ajung cu o mare probabilitate în situaţia de a-şi urma propria agendă de lucru, dar alocând prea puţină energie dimensiunii care priveşte relaţiile din cadrul grupului.

În versiunea inactivă acest stil poate fi foarte bine caracterizat printr-un individ nonşalant, calm, dintr-o bucată, şi care lasă impresia că deţine controlul în cele mai multe dintre situaţii. Acest tip de individ apare nu numai stăpân pe situaţii, dar lasă şi impresia unui om greu de cunoscut, greu de „cântărit”. Controlorul pasiv poate fi dificil de evaluat dacă deţine rol de supervizor. Atât timp cât ei îşi duc tacit sarcinile la capăt şi având tendinţa de a nu împărtăşi prea multe celorlalţi, ei pot face o treabă foarte bună, dar să treacă neobservaţi. Contrar situaţiei de mai înainte, dacă controlorul nu este o persoană competentă, el va încerca să rezolve o problemă de unul singur fără a cere ajutor celorlalţi. Problema este că până să te dezmeticeşti, vasul s-a scufundat înainte ca bărcile de salvare să fie date la apă.

Ca membru al unui grup, controlorul ar putea avea dificultăţi în a-i lăsa şi pe alţii să deţină controlul şi responsabilităţile. Prin urmare, individul poate ajunge să ocupe din timpul grupului încercând să îl convingă pe leader de cât de deştepţi sunt ei şi, de asemenea, poate ajunge să fie implicat în ingenioase lupte de putere ce trec neobservate de către conducătorul grupului. Pe de altă parte, este posibil ca acestui tip de om să nu îi fie pe plac rolul de leader, ci mai degrabă cel de „avocat al diavolului”. Acest tip preferă mai degrabă un stil


6

democratic din partea conducerii grupului şi poate opune rezistenţă unui stil autocratic.

Pe scurt, indivizii cu rezultate ridicate la scala de control şi încadrabili între controlorii activi, pot fi caracterizaţi ca fiind directivi, cu o atitudine de forţă, autoritari, deschişi către a se confrunta şi ca având un anumit grad de control al emoţiilor pe care le trăiesc. Dacă emoţiile sunt exprimate, atunci acestea vor fi direcţionate către a-i controla pe ceilalţi oameni sau pe membrii unui grup. Controlorii pasivi vor manifesta multe dintre caracteristicile despre care s-a vorbit mai înainte, însă într-o manieră mai logică, mai analitică, raţional şi metodic. Fie că sunt activi, fie că sunt pasivi, indivizii care obţin un scor ridicat la această scală, ar fi mai potriviţi în confruntarea cu probleme legate de îndeplinirea sarcinii şi în rezolvarea problemei decât ar fi în calmarea şi relaxarea emoţiilor altor oameni.

Scala PERFECŢIONISMULUI Această scala indică o persoană care este conştientă de sine, empatică,

sensibilă, precaută şi căreia îi displace să greşească. În relaţiile cu ceilalţi perfecţionistul se simte mai confortabil atunci când comunicarea este directă, când regulile sunt clare, iar comunicaţiile indirecte sunt ţinute la un minim. În registrul opus, desigur, acest tip de persoană nu va funcţiona bine dacă nu există o comunicare clară, reguli şi aşteptări definite.

În general, acest individ are un stil de comunicare drept şi clar, este sensibil la necesităţile celorlalţi şi funcţionează cel mai bine dacă este independent în realizarea sarcinilor. În sarcinile de grup, acestui individ îi vor plăcea agendele de lucru, regulile şi direcţiile clare în realizarea sarcinilor. Alţi factori descriptivi pentru persoanele care obţin un scor ridicat pentru această scală ar fi faptul că sunt meticuloşi, corecţi, exacţi şi le displace ambiguitatea.

Ca manager, acesta este individul care va merge după litera cărţii. În anumite momente, aceşti indivizi sunt mult mai înţelegători cu ceilalţi decât sunt cu propria lor persoană. Astfel, ca manager ei îşi pot dori doar ca lucrurile să meargă drept, şi se pot trezi în situaţia de a petrece ore întregi corectând greşelile altora, ajungând să delege din ce în ce mai puţine sarcini.

Ca leader de grup, acest individ va face programul şi se ţine de el. Acest tip de conducere este mai funcţională atunci când sarcinile sunt clare, regulile de asemenea, iar convenţiile sunt prezente. Dezavantajele par a fi din zona frustrării atunci când problemele interpersonale umbresc procesul de decizie. Când apar astfel de situaţii, perfecţioniştii ar putea avea tendinţă spre frustrare.

Ca membru într-un grup ei vor opta pentru structurare, pentru clarificarea sarcinilor şi vor fi cei mai interesaţi de atingerea parametrilor din proiect. În cadrul unui grup, alte caracteristici ale unor „perfecţionişti” ne arată că ei sunt nişte lucrători cu deprinderi bune şi că ei vor fi întotdeauna dispuşi să facă tot ce este posibil pentru ca tema sau sarcina să fie rezolvate în cel mai bun timp.

Pe scurt, indivizii care obţin un scor înalt pe această scală pot fi caracterizaţi cel mai bine ca fiind cei care se mândresc cel mai mult cu faptul că


7

sunt exacţi, clari, riguroşi, consecvenţi, orientaţi către realizarea sarcinilor, lucrează din greu şi se concentrează asupra regulilor.

Scala NEVOII-DE-A-FACE-PE-PLAC Această scală poate fi interpretată ca fiind pasivă sau activă. Pot exista

ingrediente de perfecţionism sau, alteori, îşi demonstrează nevoia simplă de a face pe plac. Dacă este un individ care simte activ nevoia de a face pe plac atunci ţelul său va fi să caute aprobarea celorlalţi pentru ceea ce face el şi va avea în relaţiile interpersonale un rol de „susţinător pentru pace” sau diplomatic. Această persoană va fi sensibilă la nevoile celorlalţi, va evita altercaţiile sau situaţiile care expun la conflict.

În general, aceste persoane demonstrează compasiune şi sensibilitate. Este foarte probabil ca aceşti oameni să dovedească un înalt nivel de interes social (nt. vezi accepţiunea adleriană a ideii de interes social) sau de înclinaţie de socializare cu prietenii sau cu cei dragi. Cuvintele cheie care descriu acest tip de om, ar fi: persoană deschisă, sociabilă, caldă, loială, cooperantă şi cu bunăvoinţă.

În condiţii de management, persoana care este activă în a face pe plac, ar încerca să ducă treaba la bun sfârşit fără supere pe nimeni. În fapt, aceşti oameni pot fi atât de interesaţi de a obţine aprobare din partea celorlalţi încât, din când în când, ei pot să ajungă în situaţia în care să nu poată lua o anumită decizie de teamă să nu supere pe cineva. Ca manager, vor lucra cel mai bine având în subordine persoane care să necesite o îndrumare minimă cu privire la ceea ce au de realizat.

În grupuri, acest om poate arăta sensibilitate pentru sentimentele şi emoţiile celorlalţi membri şi cel mai probabil că îşi va dori să evite conflictele dintre membrii grupului. Dezvoltă foarte bine interesul social în cadrul grupului şi în a-i face pe ceilalţi să se simtă comfortabil. Şi ca urmare poate ajunge în situaţia în care să aibă dificultăţi în a se concentra asupra sarcinii de grup. Persoanele care obţin un rezultat mare pentru această scală, adesea, pot fi acuzaţi a avea dificultăţi în păstrarea organizării timpului în cadrul grupului, şi pot întâmpina dificultăţi în menţinerea concentrării asupra unei sarcini.

Pleaser-ul pasiv este tipul omului care „merge cu gloata”. Urmează instrucţiunile, este liniştit şi lasă aparenţa unei oarecare timidităţi. În mod obişnuit ei sunt nişte ascultători foarte buni, uneori având dificultăţi în împlinirea propriilor nevoi, atâta vreme cât ei pot avea un potenţial foarte ridicat de non-posesie a ideii de „eu”, cum ar fi ideea lui „eu vreau, eu am nevoie sau eu prefer”.

Într-o slujbă de supervizare pleaser-ul pasiv poate fi ineficient. El poate fi o persoană care nu poate zice „Nu”. Cu toate că sunt nişte susţinători ai politicilor managementului şi ai direcţiilor de lucru, aceşti oameni nu vor lupta într-un mod adecvat pentru nevoile departamentului lor. Ca supervizor, probabil că îşi vor asculta cu atenţie subordonaţii în privinţa eventualelor plângeri ale acestora, însă nu vor acţiona în direcţia rezolvării situaţiilor, fiindu-le teamă ca nu cumva să clatine corabia. În rolul de supervizat, ei pot fi priviţi ca fiind „angajatul ideal” atâta vreme cât tot ceea ce li se cere este „să faci cum zic eu”.


8

În concluzie, individul activ poate fi caracterizat ca fiind o persoană deschisă, sociabilă, sensibilă, bun-ascultător, care încearcă să „facă pace” şi evită conflictele într-un mod foarte eficient. Pleaser-ul pasiv va poseda multe dintre calităţile de mai sus cu menţiunea că lasă impresia de resemnat, docil, moale, uneori încercând să îşi folosească şarmul sau felul servil pentru obţine pentru sine favorurile persoanelor influente. Astfel, în rolul de conducător, ambele tendinţe ale pleaser-ului sunt orientate către ceilalţi oameni, dar în literatura care descifrează tipurile de leadership tind să fie caracterizaţi ca fiind permisivi, lăsându-şi subordonaţii să decidă şi abordând o atitudine de laissez-faire.

Scala STIMEI DE SINE Scorul ridicat obţinut la această scală pare a indica un stres personal în

privinţa situaţiilor care vizează stima de sine, precum şi un anumit model de gândire descurajată şi comportamente explicite care dezvăluie ideea descurajării.

Aceste persoane pot să tindă către a-şi plânge de milă, sunt foarte critice la adresa propriei persoane, regretă multe lucruri, sunt imprevizibile şi au întâlnit în viaţa lor mult mai multe evenimente descurajatoare decât povestesc. Prin urmare, relaţionarea cu altcineva la un nivel mai intim sau la un nivel interpersonal mai apropiat face ca acest tip de om să fie înclinat să ia lucrurile la un mod „personal”, chiar şi atunci când nu este cazul. Ei ajung să fie nişte „cititori printre rândurile” comunicărilor la care sunt expuşi sau ale informaţiilor pe care le primesc, văzând acolo lucrurile care ar putea justifica sentimentele lor de stimă scăzută de sine. Însă în privinţa bilelor albe indivizii care au un scor ridicat la scala despre stima de sine pot fi în posesia unei aptitudini de înţelegere profundă a durerii-psihologice experimentate de alţii.

Totuşi, când stresul privind de stima de sine se cuplează cu descurajarea, este de importanţă majoră ca aceşti indivizi să nu exagereze cu feedback-ul legat de comportamentul lor personal. De exemplu, acestui tip de individ îi va veni la îndemână să interpreteze orice dezacord sau insatisfacţie din partea celorlalţi drept critică la nivel personal.

În situaţie de conducere, individul care obţine un scor ridicat la această scală va resimţi probabil dificultatea de a se concentra asupra multitudinii de sarcini care îi revin unui manager. Din cauza efortului pe care îl depun în zona propriei stime de sine, ei vor evita conflictele şi au dificultăţi în privinţa disocierii problemelor personale de situaţiile pe care le supervizează. Altfel spus, energia fizică şi cea psihică necesare rezolvării problemelor personale sunt din acelaşi rezervor personal din care se alimentează şi energia necesară într-un cadru organizaţional conducerii sau managementului altor persoane.

În poziţia de leader de grup aceşti oameni, chiar dacă au cele mai bune intenţii, sunt lipsiţi de aptitudinile organizatorice şi interpersonale de a forma agenda de lucru, de a identifica sarcinile şi strategiile pentru rezolvarea problemelor. Încă o dată dorim să punctăm faptul că nu spunem că aceşti oameni nu pot executa sarcinile din postura de manager sau de conducător al


9

unui grup, ci că este vorba mai degrabă despre faptul că ei cheltuiesc cea mai mare cantitate de energie concentrându-se asupra propriilor probleme.

Ca membru al unui grup, cel care obţine un scor ridicat la scala stimei de sine va avea dificultăţi să înţeleagă că în grup comunicările sunt legate de reguli de comportament sau să gândească asupra nevoilor de relaţionare interpersonală ale membrilor grupului. În consecinţă, cineva care obţine un rezultat ridicat la scala stimei de sine, este posibil să îşi dorească să supravegheze îndeaproape propriile probleme legate de stima de sine care pot interfera cu funcţionarea grupului.

Pe scurt, aceste persoane pot avea capacitatea de a comunica eficient şi de a contribui la eforturile care ţin de grup, de indivizi sau de sarcinile de serviciu şi care sunt depuse în rezolvarea unei situaţii. Totuşi, datorită descurajării lor şi a problemelor legate de stima de sine, acestor indivizi le vine foarte greu să se concentreze asupra nevoilor şi aşteptărilor celorlalţi. În general, aceste persoane se vor manifesta prin comportamente care validează ideea unui nivel redus al stimei de sine, o anumită imprevizibilitate şi un grad ridicat de probleme emoţionale în legătură cu cariera, cu cei de acelaşi fel sau în cadrul relaţiilor intime.

Scala AŞTEPTĂRILOR Un om care obţine un scor ridicat la această scală poate fi confundat

câteodată cu un om care obţine un scor ridicat la scala perfecţionismului. Totuşi, factorul aşteptărilor pare a identifica un stil individual caracterizat de un grup de aşteptări neîmplinite cu privire la sine sau la ceilalţi şi care în mod constant generează frustrare şi dezamăgire. Există multe similarităţi care pot îndruma la o paralelă cu prioritatea de a fi superior – Alfred Adler a susţinut ideea motivaţiei de a ajunge de la resimţirea unui „minus” la perceperea unui „plus” sau ideea sentimentului simbolic al celui de-al doilea născut care încearcă în cadrul familiei să „prindă din urmă” sau să îl surclaseze pe prim-născut.

În plus faţă de ceea ce s-a menţionat deja, la persoanele care obţin un scor ridicat la această scală, se mai poate observa că ele pot avea aspiraţii înalte, urmăresc un ţel, muncesc din greu şi conştiincios, sunt competitive şi ambiţioase.

Aceşti oameni pot avea cantităţi uriaşe de energie, nevoia de a triumfa şi au atitudinea necesară pentru a înfrunta cu bine dificultăţile cu care se întâlnesc în viaţă. Prin urmare, deşi există frustrări legate de aşteptările ambiţioase pe care aceşti indivizi le au în legătură cu sine sau cu alţii, ei pot avea, de asemenea, şi deprinderile necesare pentru a funcţiona bine în situaţii problematice de unu-la-unu. De exemplu, dacă s-ar monitoriza nivelul particular de frustrare pe care îl au aceşti indivizi în cadrul unei relaţii, s-ar vedea că ei furnizează posibilităţi excelente de a se face faţă unei varietăţi de situaţii dificile apărute în cadrul procesului interpersonal de rezolvare a unei probleme.

În situaţii de management cel care obţine un scor mare la această scală, poate trăi o experienţă dificilă în care frustrări personale se regăsesc alături de aşteptări ridicate. Un manager se confruntă în mod clar cu un număr mare de


10

personalităţi, presiuni şi aşteptări. Punând acest lucru alături de dinamismul schimbărilor din zona forţei de muncă şi de nevoile organizăţiei sale, apar provocări în plus în vederea controlului propriilor frustrări. Avantajele aşteptărilor ridicate vor continua să fie nivelele ridicate de energie alocată terminării sarcinii şi dorinţa ca treaba să fie bine făcută.

Însă, dacă frustrările şi aşteptările nerealiste nu sunt ţinute sub o supraveghere atentă, ca urmare a stresului inerent generat de postura de manager şi de necesităţile organizaţiei, individul poate eşua în comportamente proprii grave şi complicate sau se poate lăsa implicat în comportamentele altora. În plus, comportamentele implicate în luare de decizii şi în comunicările individului către ceilalţi devin mai puţin predictibile şi prin urmare conduc la nivele ridicate de neîncredere şi disensiuni în relaţia manager-angajat. În cazul situaţiei descrise mai sus este clar că productivitatea organizaţională va avea de suferit.

În postură de leader de grup, acest individ va avea ca puncte forte concentrarea asupra sarcinii, organizarea şi urmărirea îndeaproape a agendei grupului. Din nou specificăm faptul că frustrarea şi aşteptările mari dacă sunt atent monitorizate, vor da posibilitatea acestui individ nu numai să facă funcţională coeziunea gruplui în jurul sarcinii de îndeplinit, dar acesta va fi capabil să şi întreţină relaţiile din cadrul grupului. Leader-ul care are aceste calităţi va fi capabil să îşi conducă grupului către o rezolvare eficientă a problemelor cu care se confruntă.

Totuşi, acest individ poate avea dificultăţi în cazul în care grupul îi pune la îndoială abilitatea de a lua decizii. Acest tip de leader se va aştepta, de asemenea, ca membrii grupului să se îndrepte singuri către parametrii stabiliţi de comun acord. Dacă membrii nu împlinesc aşteptările acestui tip de conducător, frustrările acestuia se pot transforma lesne în furie la adresa membrilor gruplui.

Acest om poate fi util şi productiv în cadrul echipei dacă aşteptările şi frustrările menţionate şi mai sus ar putea fi monitorizate într-un mod adecvat. Aceste persoane nu se tem de muncă sau de aşteptările nerealiste care le cad pe cap din partea şefilor. De fapt, aceşti indivizi se văd confruntaţi astfel şi cu propriile aşteptări ridicate şi cu sentimentele de frustrare. Punând laolaltă şi dorinţa acestor oameni de a excela, ei sunt în multe cazuri la fel de productivi ca oricare dintre cei despre care am vorbit până acum. Ca membri într-un grup, însă, ei sunt mai înclinaţi către pesimism, sunt critici atât cu sine, cât şi cu ceilalţi şi au o tendinţă către cârcotit (n.t: termenul este popular, dar ni s-a părut relevant pentru o traducere cât mai apropiată în sens. Dorim să clarificăm şi definiţia cuvântului: cârcotă s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, vrajbă, zâzanie).

Pe scurt, caracteristica aceasta de a cere mai mult decât este plănuit, poate fi privită ca un fel de rezistenţă în oricare dintre situaţii. Soluţia pentru acest individ este de a-şi supraveghea permanent aşteptările care se vădesc oarecum nerealiste, atât cele pentru sine, cât şi cele pe care le proiectează asupra celorlalţi. De asemenea, aceşti oameni nu trebuie să se lase imobilizaţi de propriile sentimente de frustrare.


11

Interpretarea combinaţiilor de scor înalte Completarea scalelor KERN conduce de multe ori la obţinerea mai multor

scoruri care depăşesc media. Drept urmare, pentru utilizator este important să fie capabil să evalueze aceste combinaţii de scoruri înalte şi, de asemenea, să aibă şi câteva scurte idei despre scorurile mici.

Pentru claritate menţionăm că scor/punctaj ridicat înseamnă depăşiri ale mediei scalei cu 3 sau 4 puncte. Scor/punctaj mic este considerat punctajul care este cu mai mult de 5 puncte sub medie.

În rândurile următoare au loc interpretări de combinaţii ale punctajelor.

Scalele CONTROLULUI şi PERFECŢIONISMULUI Cel mai probabil o descriere foarte fidelă a acestui om o vom găsi în

literatura de specialitate pe subiectul stresului sub denumirea de Personalitate de tip A. În relaţiile unu-la-unu acest individ funcţionează cel mai bine în situaţiile în care există un nivel scăzut de conflict pe subiectul cine ar trebui să fie şeful. În plus, acest tip de individ se regăseşte în mediul lui dacă sarcina este clară, realizabilă, iar problemele ce pot fi întânite, sunt rezolvabile. Totuşi, de importanţă majoră este ca acest individ să înţeleagă cumva că el este in charge. Prin urmare, atunci când aceste condiţii nu sunt prezente, cea mai descurajatoare situaţie pentru acest individ va apărea atunci când el va trebui să primească ordine de la altcineva, atunci când va fi expus la situaţii ambigui sau dacă e pus în faţa unor „surprize neplanificate”.

Ca manageri, ei ar putea fi consideraţi între cei care „suflă în ceafă”. Ei vor fi înclinaţi să aibă mari aşteptări de la toată lumea, dar şi de la ei înşişi. Orice detaliu va fi necesar să fie tratat „ca la carte”, iar orice problemă posibilă va trebui anticipată. În anumite situaţii ei pot deveni compulsivi într-un mod extrem, având tendinţa de a „distruge” apariţia oricărei probleme. Manager-ul care obţine punctaje ridicate la scalele de perfecţionism şi control este condus de ideea regulilor şi va funcţiona cel mai bine atunci când subordonaţii lui acceptă că el trebuie să aibă ultimul cuvânt. Acest manager este cel care îşi asumă responsabilităţi, „suflă în ceafă” şi este orientat către obţinerea rezultatelor. Atât pentru sine, cât şi pentru ceilalţi acest individ va programa nişte standarde înalte. Ca manager acest om îşi va ocupa la muncă 70-80 de ore pe săptămână şi asta va aştepta şi de la subordonaţii săi. În literatura de management acest om e denumit micro-manager. Urăsc surprizele şi fac tot ce le stă în putinţă ca să le evite. Ca rezultat, ei pot fi foarte bine nişte manageri de succes, dar vor avea tendinţa de a suferi de o epuizare la muncă şi, de asemenea, se pot trezi că lucrează cu nişte subordonaţi frustraţi.

Conducerea unui grup poate să nu fie rolul cel mai natural pentru acest tip de oameni, iar treaba asta va fi receptată ca fiind consumatoare de cantităţi excesive de energie din partea lor. Ei sunt cel mai potriviţi în conducerea grupurilor bine organizate, cu o structură foarte clară şi în zone în care problemele au protocoale de rezolvare. Aceşti leader-i vor folosi bine timpul şi nu vor fi deloc timizi dacă este necesar să îi aducă pe membrii echipei înapoi la


12

realizarea sarcinii. Cel mai mare efort din partea acestui individ în postură de leader al grupului ar putea fi reţinută în titlul cântecului lui Sinatra: „I Did It My Way”. Altfel spus: „Nu mă lua pe mine cu faptele că eu am planul făcut în cap!”. Deci, efortul acestui om se va centra pe lupta de putere, grija pentru reguli, agendă de lucru, finalul acţiunii, el fiind foarte preocupat de urmărirea pas cu pas a planului. După cum se poate vedea, există posibilitatea ca acest stil de a conduce să genereze nivele crescute de frustrare, nemulţumiri, descurajare şi situaţii conflictuale între membrii grupului în cazul în care planului de lucru îi lipseşte structura sau soluţiile la probleme.

Ca membru într-un grup ei pot cei mai productivi dintre cei care au fost caracterizaţi până acum. Sunt foarte dornici de a face-pe-plac, să facă lucrurile corect, au un mare respect pentru etică la locul de muncă şi sunt foarte interesaţi să fie acceptaţi de grup. Aceste persoane au mari dificultăţi de a face faţă unui conflict, stresului şi diminuării clarităţii sarcinilor şi regulilor. Ei vor avea mari greutăţi dacă vor fi confruntaţi cu alţi membri care se vor exprima brutal, care afişează nivele ridicate de frustrare. Aceşti oameni se pot confrunta, de asemenea, cu comportamente percepute de către leader-ul grupului ca fiind de neacceptare în sânul grupului.

În final se poate spune că atâta vreme cât regulile sunt clare, sarcina rezolvabilă şi conflictele sunt la nivel minim, aceşti indivizi cu profil perfecţionist-facere-pe-plac vor fi liberi să genereze contribuţii de nivel maxim în relaţiile interpersonale, de muncă şi de grup.

Scalele CONTROLULUI şi AŞTEPTĂRILOR Aceste scale pot indica o persoană care îşi ia prea multe pe cap. Pe de o

parte, nevoia lor de a fi in charge este confruntată în viaţă cu răstunări de situaţie care scapă controlului sau capacităţii lor de rezolvare. În cele mai multe dintre situaţii este recomandabil ca marile aşteptări să fie privite ca fiind un simptom în legătură cu o exagerare a resurselor personale şi ca având într-un fel o natură situaţională. Prin urmare, precedenta descriere a scalei CONTROLULUI va fi aplicabilă şi acestei combinaţii.

Scalele FACERII-PE-PLAC şi AŞTEPTĂRILOR În mare măsură similar combinaţiei control-aşteptări, nevoile acestor

indivizi de a fi acceptaţi, de a se împrieteni şi, în mod clar, de a face pe plac, pot fi cele care să îi îndepărteze de posibilitatea de a-şi dezvolta tocmai abilităţile necesare pentru a-şi satisface nevoile. Astfel, această combinaţie adesea se evidenţiază în cadrul relaţiilor în care zona facerii-pe-plac interferează cu abilitatea individului de a se încredere în sine şi de a rezolva un conflict într-o manieră satisfăcătoare.

Prin urmare, pe scala aşteptărilor se va urca într-un mod proporţional cu nivelul frustrărilor. De obicei, pentru indivizii care au această combinaţie de scale, este benefic să lucreze împreună o persoană care este un bun ascultător, fie că este un prieten, fie că este vorba despre o altă persoană cu semnificaţie pentru individ. În cadrul managerial sau interpersonal sau de grup, indivizii cu


13

această combinaţie vor demonstra caracteristicile de mai sus. Totuşi, pot ieşi la iveală şi caracteristici adiţionale cum ar fi nivel scăzut de energie, iritabilitate, lipsa de răbdare şi concentrare.

Scalele CONTROLULUI şi STIMEI DE SINE În general, atunci când acestea se combină şi ies la iveală în evaluarea

stilului de viaţă, există posibilitatea ca individul să întâlnească dificultăţi în exprimarea stilului controlor de viaţă cu natura lui de forţare, comandă, încredere-in-sine şi de autoritarism. Drept urmare individul începe să chestioneze competenţa celuilalt, respectul lui de sine sau încrederea în abilităţile altcuiva fie că este vorba de o zonă personală sau una de management sau lucru în grup.

Totuşi, un rezultat ridicat pe scala încrederii în sine poate vorbi şi despre situaţii de viaţă precedente care au interferat cu dezvoltarea potrivită a propriei valorizări. Acest lucru poate să fi evaluat ca rezultat al unui abuz fizic sau psihologic trăit în anii copilăriei, ca rezultat al consumului de alcool sau droguri în familie sau ca urmare a eforturilor legate de găsirea propriului loc în cadrul familiei de origine. Mai departe tabloul se poate completa cu încercarea individului de a face faţă acestei dureri de ordin psihologic printr-o compensare cu droguri sau mâncare. Însă, chiar dacă această ipoteză poate părea foarte tentantă, va fi necesară obţinerea unor informaţii în plus de la individul în cauză.

După cum reiese din relaţionarea cu celălalt la nivel individual sau în cadrul unui grup de lucru, indivizii care au punctaje crescute la această combinaţie de scale, pot fi mai argumentativi cu ceilalţi, au mai puţină răbdare, sunt mai previzibili şi mai productivi în cadrul organizaţional.

Scala FACERII-PE-PLAC şi a STIMEI DE SINE Într-un mod similar descrierilor realizate pentru profilele celor care au

rezultat crescut pe scala controlului sau pe cea a stimei de sine, indivizii la care se combină punctaje crescute la facere-pe-plac şi stimă de sine, pot de asemenea să trăiască momente dificile atunci când trebuie să rezolve probleme de viaţă prin utilizarea stilului primar de a face-pe-plac, de a coopera, de a evita un conflict şi de a fi empatici cu sentimentele şi îngrijorările altora.

Printr-un punctaj ridicat pe scala stimei de sine pentru un individ care este un pleaser puternic, adesea poate fi sugerată o inabilitate a individului de a avea încredere în sine în momentele în care acest lucru le-ar fi necesar şi prin exprimarea furiei. În contexte specifice individul poate manifesta un comportament critic faţă de sine, servil şi de autoculpabilizare.

În cazul în care punctajul ridicat la scala stimei de sine are ca bază probleme de lungă durată legate de stima de sine corelate cu viaţa în sânul familie originare sau cu abuzarea persoanei, individul poate manifesta caracteristici adiţionale de genul depresiei, posibile tulburări de alimentaţie, consum de droguri sau alcool etc.


14

COMBINAŢII MAI PUŢIN FRECVENTE Mai sunt posibile şi alte combinaţii în afara celor menţionate până acum,

dar cu şanse reduse de a ajunge în zona manifestă. Totuşi, ocazional scalele aşteptărilor şi a stimei de sine pot ieşi la iveală după excluderea altor scale. Ipoteza autorului ar fi că acest individ ar putea fi o persoană care face eforturi reale în diferite direcţii şi care ar putea beneficia extraordinar de pe urma participării la un proces terapeutic.

Dacă toate rezultatele sunt semnificativ sub medie, atunci individul este fie un candidat numai bun pentru a începe un proces terapeutic, fie se află deja implicat într-o relaţie terapeutică.

Pe de altă parte, există momente în care niciunul dintre punctaje nu depăşeşte media. În acest caz investigatorul va putea să se orienteze în câteva direcţii. Una ar fi legată de ideea că punctele abordate de test nu sunt relevante pentru utilizator. O altă ipoteză ar putea fi că pentru o clarificare a stilului de viaţă se cere şi o intervievare a persoanei. În final, graficul liniar al punctajelor obţinute ar putea conduce la ideea că persoana respectivă şi-a găsit încă o situaţie în care trebuie să controleze ceea ce i se întâmplă. Toate aceste ipoteze trebuie aplicate şi pentru cazurile în care punctajele se vădesc a fi sub medie, dar într-o organizare liniară orizontală.

INTERPRETAREA PROFILELOR DE PUNCTAJE RIDICATE ŞI SCĂZUTE

În anumite situaţii este benefic să încercăm să obţinem informaţii în plus prin revederea scorurilor înalte sau a celor scăzute.

În general, scorurile mari pot fi privite ca fiind o indicaţie a „marii autorităţi” cu care individul investeşte acea zonă personală. Dificultăţi în viaţa persoanei coroborate cu scorurile ridicate pot indica o prea mare depedendenţă a personei de un anumit tip de abordare a relaţiilor interpersonale.

În general, cineva poate privi scorurile scăzute ca fiind inversul celor ridicate. De exemplu, dacă rezultatul pe scala de control este cu 5 sau mai multe puncte sub medie, s-ar putea crede că individul respectiv este foarte sensibil la cei care îi abordează autoritar. Totuşi, „a fi şef” nu reprezintă o problemă în viaţa acestor oameni.

Un rezultat scăzut pe scala perfecţionismului poate însemna că respectarea unei structuri, organizarea şi comportamentul legat de reguli nu prezintă nici o importanţă pentru această persoană.

Un rezultat scăzut pe scala facerii-pe-plac ar putea indica o persoană care nu cere de la ceilalţi un nivel mare de acceptare sau nu are o nevoie imperioasă de a evita conflictul.

Un nivel scăzut pe scala stimei-de-sine poate indica o stimă de sine foarte mare sau o persoană care reacţionează de-a dreptul advers faţă de cei care exprimă caracteristici de stimă de sine scăzută puse sub forma unui comportament de autocompătimire.


15

În final, punctajul scăzut pe scala aşteptărilor poate indica o persoană care pare în stare să îşi gestioneze bine nivelul frustrărilor sau poate indica un individ care are probleme cu ceilalţi indivizi pe care în mod constant îi frustrează prin faptul că nu este în stare să facă faţă situaţiilor de viaţă într-un mod constructiv, folositor.

UTILIZAREA SCALEI STILULUI DE VIAŢĂ ÎN CADRUL EVALUĂRII DE CUPLU

Scala stilului de viaţă este un instrument de evaluare rapidă în cadrul terapiei de cuplu şi de familie. Identificarea diverselor tipuri de factori din stilurile de viaţă sau a temelor predominante generează o posibilitate imediată de a stărui asupra unor potenţiale probleme care pot apărea în relaţie. De exemplu literatura care are ca subiect atracţia pare să ne spună că „dragostea e oarbă” sau „contrariile se atrag”, lucru care poate genera o anumită confuzie precoce a cuplurilor asupra a ceea ce înseamnă o relaţie de complementaritate.

Prin urmare, dacă terapeutul începe să lucreze cu un cuplu aflat în dificultate şi poate identifica devreme în cadrul procesului terapeutic că unul dintre parteneri este un controlor şi că celălalt este un pleaser, atunci terapeutul poate începe imediat o investigaţie asupra felului în care această combinaţie îmbogăţeşte relaţia de cuplu şi la fel şi cu problemele care se pot isca dintr-o astfel de combinaţie. De exemplu, dacă unul dintre parteneri este identificat ca fiind un controlor şi celălalt partener reiese a fi un pleaser la suprafaţă, s-ar putea deduce că aceasta este o relaţie complementară.

Totuşi, investigând mai departe s-ar putea descoperi că tema controlului defineşte pentru acest individ o puternică nevoie de a controla tocmai prin încercarea sa de a fi perfect în tot ceea ce face. Adevărul acestei situaţii va conduce la faptul că încercarea de a-l face mulţumit pe acest individ, este fără speranţă. Putem vedea cum partenerul axat pe a face pe plac poate foarte bine să sfârşească într-o mare descurajare. Nu este nimic mai descurajator pentru un pleaser care îşi face treaba, decât un controlor care nu poate fi mulţumit.

Dacă terapeutul sau consilierul poate furniza asistenţă cuplului în identificarea felului în care la începutul relaţiei caracteristicile partenerilor au fost cele care i-au adus laolaltă, atunci partenerii pot fi capabili să redirecţioneze efortul lor către recunoaşterea faptului că temele stilului de viaţă pot, de asemenea, să inhibe procesul de rezolvare a problemelor sau interacţiunile complementare. Controlorul din exemplul de mai înainte poate că nu va trebui să se schimbe, ci doar să redirecţioneze tendinţele sale de control către modalităţi complementare de relaţionare cu partenerul lui de viaţă. Cel care face-pe-plac poate, de asemenea, ajunge să realizeze că a căuta în mod constant aprobarea pentru ceea ce face, ar trebuie să sufere o re-evaluare şi o re-direcţionare către alte modalităţi de relaţionare.

În acest moment terapeutul va trebui să aleagă cum va merge mai departe. Terapeutul sau consilierul se poate folosi de desemnarea unor roluri inversate în cadrul sesiunii terapeutice sau poate asista persoana controloare în


16

a răspunde partenerului de viaţă într-un mod mai sensibil şi cu mai multă compasiune. Oricare ar fi sugestiile sau intervenţiile, descoperirea stilului de viaţă al cuplului generează oportunităţi clare pentru o rezolvare mai rapidă a problemelor.

CONCLUZII Pe măsură ce o persoană va utiliza KSV, informaţiile prezentate aici îi vor

apărea utile. Autorul a încercat să furnizeze utilizatorilor câteva informaţii la îndemână în legătură cu semnificaţia fiecărei scale, întrepătrunderea şi combinarea lor.

Instrumentul acesta a fost standardizat pe opt sute de subiecţi şi deţine caracteristici adecvate de testare–retestare a rezultatelor obţinute. A fost utilizat şi pentru a investiga potrivirea conjugală, tulburările de alimentaţie şi pacienţii agorafobici. Cu toate că acest instrument posedă aceşti parametri psihometrici, intenţia autorilor este ca scala să poată fi utilizată chiar de către utilizatorul final, încercarea constând în a ajuta indivizii să aibă o dinamică mai bună în privinţa acţiunilor asupra cărora au de decis în cadrul propriilor stiluri de viaţă.

După 15 ani de cercetare, utilizând împreună cu alţi doi colegi un instrument mult mai complex, autorul KSV este conştient de limitările pe care le atrage un instrument cu 35 de repere, dar care doreşte să evalueze toate complexităţile conceptului de stil de viaţă.

Celălalt instrument este BASIS-A şi el a fost dezvoltat de către autor împreună cu Dr. Marz Wheeler şi Dr. William Curlette. BASIS-A poate fi achiziţionat de la CMTI Press; contactaţi la numerele de telefon prezentate pe pagina următoare.

Autorul are următoarele date de contact: Dr. Roy KERN Department of Counseling and Pszchological Services Georgia State University University Plaza Atlanta, GA 30303-3083

Informaţii pentru comenzi: Setul complet de este alcătuit din Scala şi Manualul de interpretare. Scala KERN a Stilului Vieţii este un instrument cu 35 de repere pentru evaluare rapidă. Trei dintre paginile scalei conţin întrebările, iar cea de-a 4 pagină conţine un tabel pentru notarea punctajului şi un grafic pentru o reprezentare mai uşoară a rezultatelor obţinute în ansamblul lor.

Date pentru comandă: CMTI Press Box 51722 Bowling Green, KY 42102 Order Toll-Free, 1-800-584-1733(avalable 24 hrs-day) Fax: 502-781-1550

manual de interpretare ksv

Documents