Școala Națională de Științe Politice și Administrative

Facultatea de Comunicare și Relații Publice

TEORIA COMUNICĂRII

MANIPULAREA INFORMAȚOIONALĂ ȘI STRUCTURILE

MEDIATICE

Anul I Universitar STUDENȚI:

Grupa 8 Ștefana Cristina Mihaela

Stoica Adriana Iuliana

Ulmet Luiza-Andreea

Voinea Alexandra

București

2011

MANIPULAREA INFORMAȚIONALĂ ȘI STRUCTURILE

MEDIATICE

CUPRINS:

I. Manipularea – definiție, premise teoretice;

II. Practici manipulative – definiție și caracterizare;

III. Manipularea informațională și structurile mediatice.

I. Manipularea – definiție, premise teoretice:

Viața noastră este determinată și influențată de mijloacele de comunicare prin intermediul

cărora avem acces la informații. În ultimul timp asistăm la o evoluție spectaculoasă a tehnicilor și

tehnologiilor de comunicare, însă toate acestea au un singur scop: acela de a transmite informații

indivizilor.

Accesul liber la informație cuprinde dreptul cetățeanului de a primi toate informațiile

cerute și răspunsurile la întrebările puse, dar în același timp cuprinde și obligația autorităților de a

da informații si de a formula răspunsuri. Singura modalitate a cetățeanului de a primi informații

este cea mediată, adică prin intermediul mass-media. Cu toate acestea, transmiterea informațiilor

de către o sursă oarecare nu poate fi însoțită de o condiție sau de mai multe, privind modul de

difuzare. Ziaristul are dreptul de a alege singur condițiile de structurare și difuzare a datelor.

Pornind de la informație, ajungem la informare, acest termen putând fi definit ca procesul

de transmitere a unui mesaj de la un emițător indivdual sau colectiv, către un receptor, prin care

se sporește nivelul acestuia de cunoaștere asupra unor obiecte, procese, fenomene sau acțiuni

sociale.

După cum bine știm, informația este transmisă prin intermediul comunicării. În ceea ce

privește consecințele comunicării, acestea se datorează unor efecte de prag care dau naștere unei

alianțe a tehnicilior și tehnologiilor, precum: rețele de cablu TV, rețele telefonice și rețele de

transmitere date.

Comunicarea în masă reprezintă întocmai adresarea prin diverse mijloace de comunicare

către un public mare, într-un timp foarte scurt. Avantajele principale ale acesteia sunt: faptul că

selectează, evaluează și prezintă evenimente, are rol de supraveghere publică, facilitează

împrăștierea informației, crește viteza de propagare a mesajelor, oferă alternative substanțiale,

oferă mesaje complexe, etc.

Prin intermediul comunicării în masă nu se acționează numai pozitiv în ceea ce privește

publicul căruia se adresează. Aici amintim principalul punct negativ al comunicării prin mass-

media, manipularea.

Conform definiției sociologice, manipularea este definită ca “acțiune de a determina un

actor social (persoană, grup, colectivitate) să gândească și să acționeze într-un mod compatibil cu

interesele inițiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici ca persuasiunea, care

distorsionează intenționat adevărul, lăsând impresia libertății de gândire și decizie1.

În cazul manipulării, intețiile reale ale celui care transmite mesajul rămân insesizabile

celui manipulat. Tocmai din această cauză avem de multe ori impresia că nu suntem manipulați,

dar prin fiecare mijloc mass-media suntem manipulați într-o mică sau mare măsură.

Manipularea îmbracă diverse forme, de la cea politică, la cea economică. Prima poziție nu

îi este redată întâmplător manipulării politice, ci tocmai pentru că este cea mai puternică

manipulare din zilele noastre, i se acordă cea mai mare importanță. Aceasta reprezintă

modalitatea de impunere a intereselor unei clase, grup, colectivități nu prin mijloace coercitive, la

la îndemâna puterii, ci prin inducere în eroare. În acest fel manipularea devine un instrument mult

mai eficient decât utilizarea forței.

Clasificarea manipulărilor:

- Manipularea mică – modificări mici, dar care pot fi urmate de efecte majore (Ex.

România 1992, criza artificială de pâine - facilitarea importurilor – comisioane);

- Manipularea medie – modificări importante ale situațiilor sociale,cu efecte unerori peste

așteptări (Ex. Experimentul lui Milgram; Revoluția din dec 1989 – disiparea

responsabilității prin fragmentarea actelor genocide – neputința detectării vinovaților);

- Manipularea mare – influențarea culturii în care trăiește individul (Ex. Învățământul –

instrument de perpetuare și înrădăcinare a conformismului, potrivit ideologiilor curente).

Cu toate că toată lumea știe că este manipulată, foarte puțini își dau seama cănd și prin ce

mijloace. Un xemplu foarte bun, televiziunea oferă o imagine a realității pe care vrea jurnalistul

să o vadă publicul. Chiar și așa, puțini se simt într-adevăr manipulați, crezând cu tărie în

superioritatea lor intelectuală, datorată faptului că stiu că televiziunea manipulează. Acest lucru e

complet absurd, deoarece e ca și cum un om nu s-ar îngrășa mâncând dulciuri, doar pentru că știe

că dulciurile îngrasă.

Manipularea se face în mai multe feluri. Cele mai utilizate sunt: folosirea argumentelor

falsificare, sau folosirea unor adevăruri parțiale aranjate în secvențe false și combinarea mesajului

cu acele elemente care fac apel la centrele emoționale, non – raționale ale conștiinței umane.

1 Irina Stănciugelu, Măștile comunicării: de la etică la manipulare și înapoi, Ed. Tritonic.

Spre deosebire de modelele de convingere rațională, prin manipulare nu se urmărește

determinarea celuilalt de a înțelege mai corect și mai profund problema discutată ci, dimpotrivă

inocularea senzației de înțelegere și obținerea unei reacții inconștiente, instinctuale, rezultat al

eficacității mesajelor raționale.

Unul din scopurile fundamentale ale comunicării este de a convinge receptorul mesajului

de o anumită opinie și de ai întări sau de a-i modifica în acest fel atitudinile. Dacă un emițător

dorește să schimbe o atitudine a altei persoane, el va trebui să identifice factorii procesului de

comunicare care pot produce această schimbare. Mesajul care își propune să provoace o

schimbare de atitudine la receptor se numește mesaj persuasiv.

Cercetările desfășurate asupra acestui subiect arată că reacți ala mesaj depinde adesea de

caracteristicile persoanei care încearcă să convingă, fără a avea vreo legătură cu cu valoarea

mesajului. În acest sense, există trei caracteristici de care s-au interesat psihologii:

- credibilitatea comunicatorului;

- calitățile fizice și șarmul comunicatorului;

- intențiile observate la el.

De-a lungul timpului au fost descoperite trei tehnici cotidine de manipulare: amorsarea,

piciorul-în-ușă și ușa-în-nas. Amorsarea reprezintă perseverarea într-o prima decizie atunci când

persoana amorsată ia o a doua decizie, de data aceasta în perfectă cunoștiință de cauză. Se poate

vorbi de manipulare pentru că în toate cazurile, decizia finală ar fi fost cu totul alta dacă victima

ar fi primit de la început informații complete.

Piciorul-în-ușă se obține de la un subiect un comportament preparatoriu, neproblematic și

puțin costisitor, evident, într-un cadru de liberă alegere și în împrejurări care facilitează

angajamentul. Acest comportament, odată obținut, o cerere este adresată explicit subiectului,

invitându-l să emită o nouă conduită, de data aceasta, mai costisitoare și pe care nu ar fi realizat-o

spontan decât cu puține șanse.

Ușa-în-nas se bazează pe formularea unei cerei prea mari la început, ca să fie acceptată

înainte de a formula cererea care vizează comportamentul așteptat, o cerere de mică importanță,

care ar fi avut altfel să fie refuzată.

O altă clasificare extrem de importantă este reprezentată de formele și modurile generale

de manipulare: persuasiunea, dezinformarea, intoxicarea (prin minciună, zvon, etc).