Managementul conflictelor în mediul educațional

Societatea în care trăim este caracterizată de schimbări rapide, iar noi suntem provocați să ne adaptăm unui context care nu mai este la fel de sigur cum era în trecut. Această responsabilitate, de a eficientiza procesul de adaptare cade în mare parte pe mediul educațional, care trebuie să ofere beneficiarilor securitate, socializare, impuls spre dezvoltare multidimensională.

Conflictele sunt parte componentă a oricărui grup educațional.Pentru că, făcînd referire la spusele doamne Cojocariu Venera-Mihaela, “În orice colectivitate, clasă, grup apar stări tensionale provocate de cause diverse, manifestîndu-se sub forme variate, latent sau active, în mod progresiv sau regresiv, de scurtă sau lungă durată, cu efecte imediate sau întîrziate, rezolvate parțial ori total sau amînate [1 p.162].

“Acolo unde există păreri diferite, unde oamenii au idei și poziții diferite, acolo unde sunt individualități,apar, ca regulă, divergențe, conflicte”[M. Virgil p.235].

Cu cît o societate este mai dezvoltată cu atît divergențele interpersonale sunt mai mari.

Etimologia termenului este latinească, originea fiind cuvîntul “conflictus” care înseamnă “a se lovi unul de altul”. O altă definiție a termenului de conflict din dicționarul explicativ al limbii române sugerează ideea de neînțelegere, ciocnire de interese, dezacord etc.

Studiile indică o taxonomie foarte vastă a conflictelor, astfel în funcție de aria socială deosebim conflict intrapersonal (interior) apare în individul însuși; conflict interpersonal (exterior) prezent în familie, clasa de elevi, între grupuri rasiale, religioase, etnice etc. După valoarea acordată acestora sunt conflicte:

1. distructive, negative, atunci cînd se manifestă ca un act necivilizat, necuviincios sau problematic;

2. constructive, care se manifestă ca un rezultat firesc și inevitabil al divergențelor de opinie din cadrul organizației [Cojocariu V. p.17].

Făcînd referire la mediul educațional, conflictele pedagogice, în dependență de părțile implicate se împart în:

conflict copil-copil; conflicte între cadrele didactice; conflict cadru didactic- părinți ai copiilor și invers;

1

Astfel conflictul trebuie să intre în sfera preocupărilor noastre ca odată apărut,noi, cei implicați, să fim pregătiți pentru a-l putea soluționa ori cel puțin pentru a-i diminua consecințele negative.

Așa cum există o gamă vastă de tipizări ale conflictelor, tot astfel putem menționa o mulțime de cauze sau surse ale acestora, printre care :

Cunoașterea empirică a copiilor, particularităților, așteptărilor, experienței sociale anterioare, a puterii lor de integrare;

Supraîncărcarea cu sarcini nediferențiate, corelată cu evaluarea incorectă a celor anterioare;

Evaluarea subiectivă a cunoștințelor și a comportamentului afectiv-atitudinal;

Nerespectarea ritmului de muncă și afirmare al copiilor; Redusa diversificare a metodelor de activizare, pentru a stimula participarea

diferențiată a copiilor; Acordarea de prioritate, în continuare, informativului, cu neglijarea

aspectelor formării-dezvoltării copiilor.

Alte cauze de ordin mai general pot fi:

Trăsături diferite de personalitate și caracter; Neasumarea sau insuficienta însușire a responsabilităților; Neîncrederea între părți; Percepția eronată a unor situații; Factorii de stres.

În opinia domnului Virgil Mândâcanu și a mea de altfel, “Conflictele pedagogice apar acolo, unde există păreri cotradictorii, iar acestea sunt condiționate de disconcordanța între:

cunoștințe, deprinderi, capacități și calitățile personale; starea emotivă și psihică și alte stări; scopuri, metode și mijloace de activitate; convingeri și idei; înțelegerea și interpretarea informației; atitudini și poziții; aprecieri și autoaprecieri.[M.Virgil, p.242]

alta Informatie pentru prezentare:

2

Mândâcanu: ,,Unul din aspectele întelepciunii pedagogice constă în acțiunile de a-l învăța pe om să vorbească atunci cînd este necesar a-l educa astfel, ca vorbele lui sa fie cutezătoare,,

Cînd vorbim de prevenirea sau soluționarea unui conflict ne referim de fapt la o comunicare eficientă. Aceasta fiind, de altfel, principala metodă de contracarare a conflictelor.

Principii și atitudini pentru prevenirea și rezolvarea conflictului prin dialog :

1. Accepțiunea comunicării- comunicarea nu înseamnă doar evaluare sau rezolvare de probleme, ea înseamnă împărtășirea propriilor trăiri, efortul de a le cunoaște și ale înțelege pe ale celuilalt și cooperarea în găsirea unei soluții reciproc avantajoase.

2. Voința, hotărîrea de a-l înțelege pe celălalt sau de a se face corect înțeles. Vb de atitudinea persoanei în comunicare.O persoană realmente doritoare să-l înțeleagă pe celălalt va reuși acest lucru; în plus, partenerul va simți că a fost ascultat și înțeles. Dacă o persoană vrea cu adevărat să înțeleagă ce spune celălalt și vrea să se implice, acea intenție va deveni realitate în ciuda comportamentelor care ar putea părea dezirabile: întreruperi, întrebări închise, umorul(in loc nepotrivit).

3. Alegerea momentului. Uneori nu există un moment care să fie ideal pt a ridica o problemă delicată sau durerasă, dar momente foarte nepotrivite există adeseori.

4. Toleranța bilaterală. Toleranța față de dificultatea oamenilor de a comunica este esențială.

a) Așteptări realiste față de comunicare. A ridica problemele în mod corect nu înseamnă automat că ele pot fi rezolvate. Simplu fapt că o persoană este atentă să comunice respectuos nu înseamnă că problema a dispărut.

b) Dreptul la probleme și exprimarea lor. Fiecare are dreptul la opiniile, nevoile,dorințele proprii și fiecare are dreptul să și le facă auzite. Nu trebuie să așteptăm aprobarea cuiva pentru a da glas părerilor, disconfortului, nemulțumirilor.

c) Este nevoie de curaj să comunicați clar într-un conflict, să exprimăm mesajul cu putere și, în același timp, respectuos. O afirmație puternică este cea făcută cu încrederea că aveți dreptul la sentimentele dvs., că nevoile dvs. sunt legitime și că se poate soluționa conglictul cu demnitate. Este mai bine să folosim mesajele-Eu- adică să vb în termenii propriilor preocupări, nevoi și sentimente- decît să folosiți mesajele-Tu.

d) Dreptul la reacția emoțională spontană. Dreptul meu la sentimente nu-i interzice altuia să reacționeze.

e) Dreptul la inconsecvență. Acceptarea posibilității ca o persoană să-și schimbe punctul de vedere. Este bine dacă oamenii sunt receptivi la

3

posibilitatea ca ei să greșească sau cel puțin să se răzgîndească în legătură cu un aspect al conflictului după ce au ascultat alte puncte de vedere.

5. Claritatea mesajului. Este important să transmiteți mesajul într-un mod care să le ofere celorlalți cea mai bună șansă de a înțelege ce aveți de spus.Pe de altă parte, va trebui să fim în conștiință de cauză că o formulare clară nu garantează înțelegerea corectă din partea celuilalt.Trebuie să verificăm, iar dacă observăm că ne-a înțeles greșit sau a interpretat altfel nu înseamnă că a făcut-o intenționat.

6. Evitarea atacului la persoană. Dacă am un conflict cu o altă persoană, aceasta nu înseamnă că eu sau ea avem defecte.Este o diferență între a fi supărat pentru că cineva a făcut ceva și a-l considera pe acela o persoană rea.

7. Interactivitatea în procesul de conflict.Oamenii trebuie să se ajute să comunice, în special cînd sunt în conflict. Ca ascultător trebuie să-l ajut pe vorbitor să transmită mesajul astfel încît să-l înțeleg. Ca vorbitor trebuie să-l ajut pe celălalt să asculte astfel încît să simt că sunt auzit.Comunicarea eficientă presupune u efort conjugat atît al vorbitorului, cît și al ascultătorului.

8. Cooperare versus competiție.O atitudine importantă în comunicare este cea de cooperare; de căutare a soluțiilor la conflict alături de celălalt și nu împotriva lui.Celălalt este privit ca partener, nu ca adversar, rival.

Consecințe ale conflictelor

Pozitive NegativeContribuie la dobîndirea experienței Produc emoții și sentimente negative:

furie, teamă, suferință, singurătate, stres.Contribuie la dezvoltarea personală, încurajează reflecția autocritică.

Produc confuzie afectivă și cognitivă.

Consolidează încrederea de sine și stima de sine.

Produc îmbolnăviri psihice și organice.

Stimulează interesul și curiozitatea. Distrug relațiile, produc dușmaniPot încuraja intercunoașterea.Prin conflict, oamenii învață ce îi face furioși,frustrați sau speriați și ce este important pentru ei.În felul acesta vor preveni/soluționa mai ușor noile conflicte.

Determină risipa de timp și energie.

Eficientizează activitatea. Încurajează examinarea problemelor și motivarea acestora.

Produc uneori pagube materiale.

Duc la o mai bună calitate a deciziilor. Pot conduce la privarea de libertate.Pot încuraja creativitatea și inovarea.

4

Stopează o perioadă plină de tensiune și consum energetic.

A rezolva o problemă este greu; a o înțelege este și mai greu; dar numai problema percepută poate fi rezolvată cu succes(Lilia Slutu)

Scopul comunicării în școală nu se rezumă la reușita școlară, ci urmărește reșita umană, în toate condițiile și în toate momentele vieții (Șoitu Laurențiu)

7 reguli pentru ”o ceartă de succes”! Pot fi concluzii

1. Discutarea imediată a problemei

2. Să vorbim la persoana оntвi singular

3. Să nu оntrerupem discursul celuilalt

4. Să vorbim celuilalt оn mod direct și să оl privim оn ochi

5. Găsirea unei perspective comune asupra problemei

6. Rămвnerea la subiectul оn discuție

7. Evitarea оnvinuirilor

1. Identificarea necesităților

“De ce ai nevoie (sau Ce vrei)?“

2. Definirea problemei

"Care crezi că este problema

noastră?”

• 4. Evaluarea variantelor de

soluționare

"Ai fi de acord cu această

variantă?"

5. Găsirea celei mai bune

3. Brainstorming - găsirea mai

multor posibilități de soluționare5

a conflictului

"Cine poate să ne spună cum s-ar

putea rezolva această problemă?"

ca să fim siguri că problema

voastră s-a rezolvat cu adevărat."

soluții

"Sunteți amândoi de acord

cu această soluție? Vă

rezolvă problema?”

6. Verificarea soluției

"Hai să vorbim în curând

,,Întrebare: Ce fac cu buruienile din faţa casei mele ?

Răspuns: Foarte simplu. Le transformi în florile tale preferate ’’

1.

2. .Disciplina rezolvării conflictelor propune următoarele modalităţi de rezolvare a conflictelor:1. Victorie-victorie - fiecare învinge. Se consideră că dacă există un câştigător înmod necesar trebuie să existe şi un învins.Helena Corneliu şi Shoshana Faire propune următoarele îndrumări utile pentrucăutarea de soluţie „victorie-victorie'':• formulaţi nevoile fiecăruia;• încercaţi să ieşiţi în întâmpinarea nevoilor fiecăruia;• sprijiniţi atât valorile celorlalţi, cât şi pe ale dumneavoastră;• încercaţi să fiţi obiectiv şi disociaţi problema de persoane;• concentraţi-vă pe corectitudine, nu pe forţă;• căutaţi soluţii creative şi ingenioase;• fiţi dur cu problema dar blând cu oamenii.

2. Compromisul - reclamă anumite capacităţi de negociator, pentru ca fiecare să câştige ceva.El dă impresia de corectitudine dar aceasta poate să

6

nu fie suficient pentru că fiecare vrea săobţină cât mai mult. Cu toate acestea împărţirea în mod egal este adeseori acceptată fiindcea mai corectă modalitate. Dezavantajul compromisului este că una din părţi îşipoate supraevolua poziţia astfel, încât să pară mărinimoasă. O persoană poate ceda mai multdecât cealaltă.Uneori nici una din părţi nu agrează ideea de a i se lua din ceea ce doreşte. Dacă nu suntexplorate cu grijă variantele posibile compromisul nu va mai reprezenta cea mai bună soluţie.

3. Victorie-înfrângere . Acest stil este adesea rezultatul unei tendinţe inconştiente de a vă proteja de durerea eşecului, „victorie-înfrângere" este o confruntarede forţe, în care una din părţi ajunge deasupra. „Victorie-înfrângere" poate avea efecte întârziate: învinsul poate să nu suporte o decizie care s-a luat fără să se ţină seama de el şi ca atare să încerce chiar sabotarea ei. învinsul de astăzi poate refuza să coopereze mâine.

4.Reprimarea - refuzul de a lua act de existenţa unui conflict estecomportamentul la care recurgem când avem nevoie de pace cu orice preţ. Reprimarea este judicioasă, totuşi atunci când o confruntare pe tema unui dezacord fără importanţă ameninţă prea mult o relaţie sau când oamenii nu sunt pregătiţi să audă ceea ce ai tu de spus.A reprima un conflict puternic înseamnă a nu vorbi despre aspectele sale importante.

5. Abandonul - dacă te retragi fizic sau emoţional dintr-un conflict, poatedin teama confruntării , nu mai ai de spus în ceea ce se întâmplă. Este înţelept să teretragi atunci când conflictul nu te priveşte şi lipsa ta de implicare nu afecteazăcursul evenimentelor. Ea poate fi chiar utilă dacă în felul acesta se atrage atenţia asupra uneicrize neglijabile. Pe de altă parte, implicându-te în loc să contribui la soluţionare aiputea deveni prea imperativ, îmboldindu-i pe celălalt să renunţe sau să se retragă. Prinretragere o situaţie problematică poate să crească nemăsurat.

admin, 25 апр 2012

#8

3. admin Victor COJOCARI

Jina G. Scott [Scott J.G. 1991] propune alte tipuri de strategii:- concurenţa

7

- eschivare- adaptare- colaborare- compromisÎn conformitate cu aceşti doi factori C.Thomas evidenţiază următoarele strategii de soluţionarea conflictelor:

1. Confruntarea - urmărirea propriilor scopuri, neţinând cont de nevoile celuilalt, dominare, folosirea diferitor metode pentru tensionarea oponentului (inclusiv psihologici). Persoana care alege această strategie percepe situaţia ca victorie sau înfrângere, ocupă o poziţie ferm fixată.2. Evitare – subiectul nu ea nici o atitudine faţă de conflict, el nu-şi urmăreşte interesele, nici pe ale celorlalţi, se stăruie să nu ia nici o responsabilitate asupra sa, nu acordă atenţie contradicţiilor, consideră conflictul ca ceva absurd.3. Colaborare – acţiunile de obicei sunt orientate spre căutarea unei soluţii care ar satisface interesele atât unei din părţi cât şi ai celeilalte. Persoana care alegea această strategie, optează pentru o discuţie care ar duce la o hotărâre adecvată. 4. Acomodare - individul îşi neglijează propriile interese pentru a le satisface pentru ale celuilalt, acesta este prototipul sacrificiului de sine. Persoana este de acord cu toate propunerile, pretenţiile, învinuirile, tinde să-l susţină pe altul să nu-i atingă sentimentele.5. Compromisul – scopul este de a găsi o soluţie rapidă, reciprocă avantajoasă sau să satisfacă parţial ambele părţi. 

În literatura de specialitate găsim următoarele elemente centrate pe soluţionarea conflictelor:1. Trebuie să cunoaşteţi tipul de conflict în care sunteţi implicat. Diferite tipuri deconflict necesită tipuri diferite de strategii şi tactici.2. Trebuie să conştientizaţi cauzele şi consecinţele violenţei şi ale alternativelorla violenţă chiar atunci când sunteţi foarte nervoşi. Violenţa naşte violenţă. Dacă „veţi câştiga" o dispută prin violenţă celălalt va încerca să „v-o plătească" în alt mod. învaţăalternativele violenţei în abordarea conflictului.3. Trebuie să înfruntaţi conflictul mai degrabă decât să-l evitaţi.4. Respectă-te pe tine şi interesele tale, respectă-l pe celălalt şi interesele sale.5. Evitaţi etnocentrismul; înţelegeţi şi acceptaţi realitatea diferenţelor culturale.6. Faceţi diferenţă clară între „interese" şi „poziţii". Poziţiile pot fi opuse,dar interesele pot să nu fie opuse (Fisher & Ury, citat).7. Cercetaţi-vă interesele proprii şi pe cele ale celuilalt pentru a identifica intereselecomune şi compatibile pe care le aveţi.8. Definiţi interesele conflictuale drept o problemă reciprocă ce urmează să fie rezolvată prin cooperare.9. Atunci când comunicaţi cu celălalt ascultaţi cu atenţie şi vorbiţi în aşa fel încât să fiţi înţeleşi; este necesară încercarea activă de a vă pune în locul celuilalt şi de a verifica mereu dacăreuşiţi s-o faceţi cu succes.10. Fiţi atentă la tendinţele naturale spre subiectivitate; percepţii eronate; judecăţi greşiteşi gândire stereotipică care apar de obicei la unul şi la celălalt în timpul conflictului aprins.11. Dezvoltaţi-vă abilităţi de a aborda conflicte grele, astfel încât să nu fiţi neajutoraţisau disputaţi atunci când vă confruntaţi cu cei care nu vor să se angajeze într-o soluţionareconstructivă sau cei care folosesc şiretlicuri.12. Trebuie să vă cunoaşteţi pe voi înşivă şi să vă cunoaşteţi reacţiile tipice la diferite feluride conflict.admin, 25 апр 2012

#9

4. admin Victor COJOCARI

8

Stoica Constantin, A. Neculau menţionează 6 modalităţi de a trata un conflict: 1. Evitarea conflictului - implicarea excesivă în conflict2. Evitarea conflictului este exprimată prin negare, refulare, evitare şi amânare continue de a înfrunta conflictul. De obicei, conflictul care este evitat nu dispare, iar tensiunea diferită este exprimată în oboseală, iritabilitate, tensiune musculară şi indispoziţie.Implicarea excesivă în conflict este adesea exprimată printr-o atitudine de superioritate,de şefie, o tendinţă de a căuta conflictul pentru a demonstra că nu te temi de conflict.Deasemenea este exprimată printr-o preocupare exagerată pentru conflict, gânduriobsesive, despre lupte, dispute, certuri, etc. cu repetarea prealabilă a mişcărilor şicontramişcărilor dintre sine şi adversari.3. Manifestarea în mod dur – blând

Uneori oamenii sunt înclinaţi să răspundă la un conflict în mod dur, agresiv,dominator, inflexibil deoarece se tem că altfel se va profita de ei şi vor fi consideraţi preablânzi. Altora le este teamă că vor fi consideraţi josnici, ostili sau îngâmfaţi şi în consecinţă,sunt excesivi de blânzi şi timizi.4. Manifestarea în mod rigid - flexibilUneori oamenii caută să organizeze şi să ţină situaţia sub control stabilindprogramul, definind regulile, etc. Ei se simt neliniştiţi dacă lucrurile ameninţă să scape desub control şi se simt ameninţaţi de necunoscut. La cealaltă extremă sunt oameni care auaversiuni faţă de orice, conduce sau constrânge. Ei preferă un aranjament flexibilimprovizat, neoficial, în care regulile şi procedurile sunt implicite mai degrabă decâtstabilite oficial.5. Manifestarea în mod intelectual - emoţionalLa o extremă emoţia este reprimată, stăpânită sau izolată, astfel încât nici oemoţie relevantă nu este simţită sau exprimată atunci când cineva îşi comunică gândurile.La cealaltă extremă sunt oamenii care cred că doar sentimentele sunt reale iar cuvintele şiideile nu trebuie luate în serios dacă nu sunt impregnate de emoţii.6. Exagerare faţă de minimizareLa o extremă există unii oamenii care au tendinţa să trăiască orice conflict dat cu ointensitate exagerată. La cea dea doua extremă sunt oamenii care tind să-şiminimalizeze conflictele.7. Dezvăluire obligatorie - tăinuire obligatorieLa o extremă sunt oamenii obligaţi să dezvăluie tot ce simt şi gândesc desprecelălalt, inclusiv suspiciunile, ostilităţile şi temerile lor în modul cel mai abrupt, iraţional şi fără menajamente. La cealaltă extremă sunt oamenii care simt că nu pot dezvălui nici un sentiment saugând fără să strice iremidiabil relaţia cu celălalt.Când cineva vă atacă verbal şi nu cunoaşteţi motivul încercaţi să întrebaţi: am greşitcu ceva ?; Există vre-o problemă? Mi-aţi putea explica". În felul acesta îi oferiţirespectivului timp de gândire care se poate dovedi suficient pentru a se calma. Oricine poatesă acţioneze necugetat câteodată. Putem fi preocupaţi de gândul unei întâlniri la care amîntârziat deja sau poate că ne îngrijorează soarta unei rude dragi care este grav bolnavă.Nu uitaţi toate acestea atunci când intraţi în ceea ce pare o confruntare nedorită.Dacă aţi greşit, scuzele şi explicaţiile dumneavoastră vor risipi aproape întotdeaunasituaţia tensionată.

Un conflict va fi diminuat daca:- persoanele implicate sunt impartiale si de încredere;- cealalta parte nu este etichetata; partile sunt capabile sa se concentreze mai degraba asupra problemelor decât asupra lor însele;- amenintarile sunt retrase, se renunta la ele sau sunt reduse;- persoanele implicate au cooperat anterior disputei si sunt dispuse sa continue relatia;

9

- interesele sunt vazute ca fiind de negociat, deoarece nu implica principii fundamentale;- persoanele implicate primesc ajutor pentru rezolvarea problemelor si tehnici de rezolvare a conflictuluiSISTEMUL INTERN DE REZOLVARE A CONFLICTELORSistemul intern de rezolvare a conflictelor se refera la tehnici personale, în principal nonverbale, cu ajutorul lor putem controla conflictul.TEHNICI MENTALECrearea unui cadru nou si a unei atitudini noi. Trebuie sa avem o atitudine corecta fata de conflict.CADRUL VECHI CADRUL NOU   Ori eu, ori el. Amândoi putem câstiga.Nu exista nici o speranta. Este posibil.Nu e drept sa avem acest conflict. Conflictele de acest tip sunt normale.Nu merita sa ne gândim la asta. Nu trebuie sa neglijam conflictul.Nu este întelept sa faci concesii. Trebuie sa cautam cât mai multe solutii.Nu eu am început, As putea contribui la rezolvareade ce sa iau eu initiativa? conflictului.Sa te pui în locul celuilalt: sa utilizezi întrebarile acestuia, ce crede el, care este harta vietii lui, ce crede el despre mine, ce obiective sau interese urmareste, ce ar zice daca as face public acest conflict, etc. Folositi discutia cu sinele în mod pozitiv. Nu va spuneti "oricum nu va merge", ci "de data asta ma va întelege, va iesi bine". Daca va vin în gând cuvinte negative, înlaturati-le.Sincronizarea înseamna sa fii capabil sa fii deschis, sa astepti momentul potrivit, sa stii când sa intervii, sa stii sa te concentrezi.

TEHNICI SENZORIALEAscultarea - fiti un bun ascultator fara sa reactionati la anumite cuvinte. Lasati sa treaca sentimentele care vin pentru a nu se acumula.Privirea - încercati sa luptati cu "ochi blânzi". Deschideti-va si largiti-va orizonzul. Încercati sa nu priviti conflictul dintr-un punct, ci în totalitate.Vocea - un ton adecvat creaza energie, un ton negativ creste tensiunea si frustrare.Atingerea - trebuie sa stiti daca persoana vrea sa fie atinsa. Folositi gesturi când vorbiti. Persoanele carora nu le place sa fie atinse poarta haine mulate, nu folosesc gesturi largi. Persoanele carora le place sa atinga, le place si sa fie atinse.TEHNICI DE MISCAREŢinuta corpului - tinuta în forma de "C" sugereaza plictiseala; în forma de "T", rigiditatea; în forma de "S", relaxarea, încrederea.Echilibrul - persoana care se simte amenintata sta, de obicei, pe calcâie.Distanta - distanta si pastrarea ei este foarte importanta. Pastrati contactul vizua, pastrati distanta (nu va apropiati prea mult, nu fiti amenintator, dar nu fiti nici distant).Respiratia - învatati sa va controlati respiratia (nu sa o tineti!). încercati sa ascultati cum respira alte persoane si veti afla cât de suparati sau calmi sunt, câta energie au.

Există trei căi principale de soluționare a conflictelor: echilibrarea intereselor, determinarea pozițiilor de drept și determinarea pozițiilor de putere. Negocierile menite să rezolve problemele existente ilustrează calea orientată după interesele partenerului de conflict; apelul la curțile de justiție este exemplar pentru calea care vizează determinarea pozițiilor de drept; grevele și războaiele pot fi echivalate cu procedura prin intermediul căreia pot fi determinate pozițiile de putere. Noi credem că, în general, echilibrarea intereselor este mai puțin costisitoare și, astfel, mult mai eficientă decât un proces, care, la rândul lui este mai puțin costisitor și mai eficient decât confruntările în vederea dobândirii unei poziții de

10

putere.

Şase reguli pentru implementarea unui sistem eficient de soluționare a conflictelor:

1. Plasați interesele părților implicate în conflict în centrul negocierilor.

2. Elaborați proceduri menite să încurajeze părțile implicate în conflict să se așeze din nou la masa negocierilor.

3. Ţineți la îndemână proceduri necostisitoare, bazate pe principiul justiției sau al puterii, pentru cazul în care metodele dezvoltate de dvs. nu dau roade.

4. Oferiți consultanță celor afectați pentru a preîntâmpina izbucnirea altor conflicte.

5. Ordonați diverselor proceduri în funcție de costuri, de la cele mai ieftine, la cele mai costisitoare.

6. Luați notă de motivarea participanților, de capacitățile lor și de instrumentele care vă stau la dispoziție în cadrul procedurii.

Un conflict este soluționat mult mai eficient atunci când sunt detectate interesele și nu pozițiile de drept sau de putere. Dacă părțile vor pune la rândul lor întrebări, fie ele și mai puțin importante, toți participanții vor profita de pe urma soluționării conflictului lor.

Echilibrarea intereselor aduce în general ambelor părți implicate o mai mare satisfacție decât determinarea pozițiilor de drept sau de putere. Gradul de satisfacție al părților se va reflecta într-un mod pozitiv și de durată asupra relației dintre ele și va diminua pericolul izbucnirii unor noi conflicte.

În ciuda avantajelor prezentate mai sus, nu este posibilă și nici de dorit soluționarea tuturor conflictelor prin metoda echilibrării intereselor. Pentru a vedea care sunt limitele, în cadrul cărora poate fi găsită o soluție viabilă, poate fi necesară și o procedură legală. Necunoașterea pozițiilor de drept poate constitui o stavilă la fel de mare în cadrul negocierilor ca și necunoașterea pozițiilor de putere. Atunci când una dintre părți dorește să demonstreze că raportul de putere s-a modificat în avantajul ei, ea va gândi că doar o luptă pentru putere va putea ducă la clarificarea situației.

Este, într-adevăr, mai "ieftin" să echilibrezi interesele decât să determini pozițiile de drept sau de putere, totuși numai o sentință juridică poate soluționa o problemă de interes public. Din punct de vedere social, în anumite cazuri o procedură de ordin juridic este de preferat uneia care vizează echilibrarea intereselor. (...)

Majoritatea conflictelor trebuie soluționate prin echilibrarea intereselor. O parte din ele, prin determinarea pozițiilor de drept. Cele mai puține, prin determinarea pozițiilor de

11

putere. Sistemul ideal de soluționare a conflictelor ar trebui să fie creat astfel încât să reducă costurile disputei și să găsească soluții satisfăcătoare și de durată."

PRINCIPII STRATEGICE ÎN REZOLVAREA CONFLICTULUI

Nu fiti primul care nu coopereaza, care da bir cu fugitii.Fiti "dragut".Aveti grija ca atât cooperarea, cât si abandonul sa fie în raport de reciprocitate.Dati rspunsuri masurate, pentru a asigura reciprocitatea.Nu va lasati exploatat.Fiti "iertator" - nu fiti invidios; Nu faceti pe desteptul! Nu complicati si nu simplificati problemele

12