Managementul clasei

Relaţia profesor – elev

O bună relaţie profesor – elev se bazează pe respect reciproc. Elevul respectă profesorul pentru abilităţile de predare, calităţile personale, cunoştinţe şi profesionalism; şi profesorul respectă fiecare elev ca individ Şi efortul acelui elev de a învăţa. Este important de reţinut că respectând fiecare elev ca individ nu este acelaşi lucru cu un fel de respect generalizat pentru o clasă ca întreg; şi că respectul profesorului trebuie arătat şi simţit, altfel elevul nu Îşi va da seama.Relaţii şi autoritate formală

Cere timp să stabileşti relaţii, de obicei trecând prin două faze. in prima fază căpătaţi o poziţie de putere în virtutea rolului de profesor. Dacă elevii nu pun niciodată la îndoială autoritatea dumneavoastră faceţi o rugăciune de mulţumire, şi săriţi peste acest subiect şi mergeţi direct la secţiunea următoare despre relaţii şi autoritate personală.David Hargreaves, un socio-psiholog din domeniul educaţional, sugerează că un profesor care ia o clasă nouă trebuie să insiste ca elevii să îi accepte „autoritatea formală". Profesorii trebuie să transmită ideea că autoritatea lor este legitimă, că există pentru a maximiza învăţarea; şi trebuie să demonstreze încredere în abilitatea lor de a-şi impune autoritatea.Nu vă puteţi aştepta ca elevii să vă placă de la prima lecţie; nu aveţi o experienţă reciprocă pe care să vă bazaţi relaţia, aşa că — vă place sau nu — veţi începe printr-o relaţie formală cu clasa dumneavoastră. Poziţia de profesor vă conferă unele obligaţii, dar cu aceste obligaţii vin şi unele drepturi: ţineţi-vă de ele cu ambele mâini! Aveţi dreptul să cereţi supunere In probleme de muncă şi comportament. Aveţi dreptul la linişte când vorbiţi. Unii profesori nu se simt confortabil în această poziţie de putere, poate pentru că nu sunt familiarizaţi cu ea, şi prima dată când un elev se supune nu reuşesc să-şi ascundă surprinderea. De ce să vă jenaţi sau să vă cereţi scuze că vă folosiţi de dreptul profesorului la autoritate formală dacă o faceţi spre beneficiul elevilor? Vă aflaţi acolo pentru a-i învăţa, şi nu îi puteţi învăţa fără ordine; faceţi uz de autoritatea dumneavoastră.Cum veţi dezvolta şi face uz de această autoritate? Asta depinde de situaţia (de predare) pe care o aveţi. Dacă elevii nu sunt cooperanţi, atunci probabil vă aflaţi in următoarea situaţie: elevii vor accepta autoritatea dumneavoastră numai dacă o aplicaţi cu încredere. Totuşi, veţi începe să prindeţi Încredere când ei acceptă autoritatea dumneavoastră.Nu veţi avea o a doua şansă să faceţi prima impresie. Pentru Început, trebuie să acţionaţi. Păşiţi in clasă ca şi cum aţi avea absolută încredere în abilitatea dumneavoastră de a controla grupul.Arătaţi-vă încrezător în dumneavoastră, relaxat şi având controlul — mai ales atunci când nu sunteţi!Asta este deosebit de important mai ales la primele lecţii sau când vă confruntaţi cu o dificultate.O zicală de cancelarie: „ Nu zâmbi niciodată înainte de Paşti."

Autoritatea formală este susţinută de metode non-verbale. Staţi în picioare drept, cu umerii traşi spre spate, priviţi elevii drept în faţă. Daţi ordine pe un ton hotărât şi aşteptaţi-vă să vi se supună. Dacă cereţi unui elev să facă ceva, nu rămâneţi cu o privire îngrijorată aşteptând să vedeţi ce se întâmplă. Daţi ordin cu hotărâre. Dacă elevul nu a făcut ceea ce aţi cerut în timp rezonabil, păstraţi încrederea şi fiţi hotărât; puteţi să arătaţi surprindere la impertinenţă, dar nu arătaţi niciodată frustrare.Autoritatea este transmisă mai ales prin limbajul trupului. De exemplu, comparaţi aceste două moduri de abordare a unui elev care nu lucrează.1. Fără să te uiţi la elev, şi la cinci metri distanţă, zicând: "Vreau să încetezi vorba şi să te

apuci de lucru, Paula."1. Îndreptându-vă cu hotărâre, dar fără grabă către banca elevului, punând ambele mâini

pe bancă, aplecându-vă către elev, privindu-1 în faţă câteva secunde şi apoi zicând: " De ce nu ai început încă?", hotărât privindu-1 în ochi.

1

Aceste două metode produc efecte extraordinar de diferite asupra elevului. Rugaţi un coleg să o facă cu dumneavoastră dacă nu credeţi!Desigur, nu trebuie să abordaţi o atitudine atât de extremă în a da un ordin, dar reţineţi că efectul asupra elevului al instrucţiunilor pe care le Daţi este mai mare nu cu ţipăt sau furie, ci prin:

· Contact vizual: care este susţinut când vă adresaţi şi pentru un efect sporit, înainte şi după ce aţi vorbit.· Apropiere: cu cât sunteţi mai aproape cu atât mai mare efectul, în special dacă invadaţi spaţiul personal al elevului şi adoptaţi o poziţie de comandă.· Întrebare: este adesea mai eficient să aduceţi la ordine un elev punându-i o întrebare decât făcându-i morală, totuşi asta are mai mare efect dacă vă adresaţi elevului singur. De exemplu: „De ce nu ai început?"Cele trei metode de ridicare a nivelului de autoritate pot fi reţinute prin mnemonicul CAI - contact vizual, apropiere, întrebare. Folosindu-le bine puteţi „galopa" mesajul către elevi. De obicei, apropierea şi contactul vizual sunt suficiente, fără să mai puneţi întrebări; trebuie, bineînţeles, să le încercaţi mai întâi, cu o propoziţie pozitivă cum ar „Hai să începem", înainte de a le combina cu întrebările.Dacă folosiţi abordarea CAI eficient aproape că nu va fi nevoie să ridicaţi tonul vocii pentru a da instrucţiunile. De fapt, chiar veţi face o impresie la fel de puternică coborând tonul.Dacă vă aşteptaţi la probleme, nu staţi jos la catedră niciodată; plimbaţi-vă prin clasă şi stabiliţi contact vizual cât mai mult. Dacă se vorbeşte în afara lecţiei, mergeţi către acea parte a clasei şi stabiliţi contact vizual.Nu trebuie să fiţi înalt. Profesorul cel mai eficient în stabilirea disciplinei era o femeie nu mai înaltă de 1,60 m. Stătea în picioare dreaptă şi arăta sigură pe ea! Nu recurgeţi totuşi prea des la impunerea autorităţii formale în acest fel; lecţii interesante, relaţii bune şi un management al clasei adecvat sunt mult mai eficiente in menţinerea ordinii, după cum veţi vedea în paginile care urmează. Dacă aveţi probleme, unele dintre sfaturile despre disciplină în acest capitol ar putea să vă fie de ajutor. Nu vă temeţi să vă faceţi duşmani pe termen scurt; trebuie să arătaţi că nu vă temeţi că pierdeţi popularitatea, dacă urmează să o câştigaţi!

Relaţii şi autoritatea personală

Faza a doua în dezvoltarea relaţiei profesor-elev este o mişcare treptată de la această autoritate formală către autoritatea personală a profesorului. Profesorul care mânuieşte corect şi cu eficienţă autoritatea formală, care demonstrează abilitate de a preda şi arată că apreciază efortul elevilor de a învăţa, va câştiga respectul elevilor săi. Dacă toate merg bine, cu timpul, relaţia se va baza pe personalitate. Sursa puterii profesorului devine dorinţa elevilor de a-i fi pe plac şi de a-şi construi propria imagine cu aprobarea profesorului. Asta se numeşte „autoritate personală".

2

Cum evoluează această autoritate personală? Durează luni de zile, nu săptămâni; evident că profesorul îşi va câştiga respectul elevilor fiind un profesor eficient, dar şi cele ce urmează ar putea fi de ajutor:· Arătaţi cu adevărat interes faţă de activitatea elevilor şi folosind lauda, mai ales pentru

recunoaşterea contribuţiilor individuale ale elevilor sau încercarea de a-şi depăşi nivelul anterior sau calităţile înnăscute.

· Prezentaţi un set clar de reguli aplicate cu consecvenţă şi egal, fără resentimente de la o oră la alta.

· Folosiţi numele elevilor.· Arătaţi respect şi politeţe faţă de elevi spunând „te rog" şi ,mulţumesc".· Nu fiţi sarcastic sau condescendent.· Abordaţiîn predare o atitudine profesională, de exemplu prin lecţii bineplanificate şi organizate, bună

încadrare în timp, înfăţişare ordonată etc.· Aveţi răbdare.· Alegeţi metode de predare care permit elevilor să contribuie şi reacţionaţi pozitiv faţă de aceştia, când

se poate.· Arătaţi interes faţă de atitudinile, sentimentele şi nevoile elevilor: „Cum ţi se pare noua

bibliotecă?"„Te îngrijorează simularea bacalaureatului, Andrei?"„Îţi e clar acum sau vrei să reiau explicaţia?"

Şi puţin mai târziu:· Arătaţi interes faţă de elevi ca indivizi, de exemplu zâmbind, stabilind contact vizual,

adresându-vă direct, recunoscând individualitatea fiecărui elev – trăsături de personalitate, interese, stil de vestimentaţie etc.

· Construiţi un stil relaxat şi încrezător care nu este prea formal, cu umor când este posibil (asta presupune să fiţi pregătit să râdeţi şi pe socoteala dumneavoastră uneori), un umor relaxat transmite încredere.

Cele mai multe dintre cele de mai sus arată că apreciaţi elevii ca indivizi, nu că încercaţi să fiţi „unul dintre ei"; sau că îi apreciaţi pentru realizările lor, sau pentru cooperare. Dacă reuşiţi să stabiliţi relaţii bune, munca dumneavoastră va fi mult mai uşoară ca şi mult mai plăcută. Cea mai mare recompensă a profesorului este relaţia cu elevii săi.„Tine minte că nimic nu sună mai dulce si nu este mai important pentru un om ca numele său".Dale Carnegie, Cum să-ţi faci prieteni şi să influenţezi oameniVi se pare greu să învăţaţi numele? Mie da; dar am avut o colegă care ştia numele fiecărui elev din prima săptămână a anului şcolar, aşa că am întrebat-o cum reuşea. Vă amintiţi că „frecvenţa şi recenta" sunt cheia memorării. Făcea un plan al clasei, cu numele întreg al fiecărui elev scris pe locul său. Le citea de câteva ori pe zi, chiar dacă nu reuşea să ţină minte figura cu numele. Se uita la plan câteva minute înainte de lecţie şi după, cât încă îşi mai amintea figurile. in timpul lecţiei se uita la plan şi întotdeauna folosea numele elevului când li se adresa. (Elevii nu se supără dacă greşeşti de câteva ori sau dacă îi întrebi cum îi cheamă în primele ore).Dacă nu se stabileşte o relaţie se creează o „barieră psihologică" care împiedică elevii să ia parte la discuţii, să pună întrebări sau să solicite ajutor. De asemenea va fi în detrimentul motivaţiei elevilor şi managementului clasei. Nume, zâmbete şi tratament egal sunt căile cele mai eficiente de a împiedica formarea acestei bariere. Nu exageraţi prea tare cu relaţia. Aveţi răbdare. Nu o să fiţi plăcut dacă vă străduiţi prea tare să fiţi plăcut. să nu aveţi aşteptări prea mari: elevii nu doresc să le deveniţi cel mai bun prieten sau confident. Îi au deja pe amândoi. Tot ce îşi doresc este să fiţi eficient în predare şi în managementul clasei, să fiţi abordabil şi să manifestaţi interes faţă de modul lor de învăţare.Nu veţi stabili o relaţie cu elevii dacă nu conduceţi clasa eficient şi acesta este subiectul acestei secţiuni.

3

Ce nu trebuie făcutStudenţi de universitate canadieni au fost întrebaţi ce comportament profesorului le displace cel mai mult. Răspunsurile au fost:· ignorarea studenţilor· descurajarea şi limitarea întrebărilor· ridiculizarea contribuţiei studenţilor· sarcasm, minimalizare, ostilitate sau furie· aroganţă· întreruperea contribuţiei unui student· .insuccesul în promovarea discuţiilor sau întrebărilorAceastă cercetare nu s-a referit în mod special la relaţionare, dar observaţi că toate obiceiurile respinse de studenţi sunt de fapt expresii ale lipsei de respect de interes a profesorului faţă de studenţi.

Crearea unei atmosfere de lucru în clasă

„Elevii sunt beneficiarii, nu victimele unui management al clasei eficientMichael Marland

într-o zi chiar în primul trimestru la catedră, mergeam pe un coridor al şcolii când am observat că o clasă era într-o mare dezordine. Elevii stăteau pe bănci şi urlau unii la alţii, cărţi zburau prin aer şi doi băieţi se băteau intr-un colţ. Cu inima în gât am dat buzna în clasă, am luat cea mai severă expresie şi am zbierat: "Luaţi loc şi aşteptaţi profesorul în linişte". Replica a fost întâmpinată cu hohote de râs; glumeţi, au arătat către profesor care era ghemuit într-un colţ cu doi elevi care încercau să lucreze ceva.Unii profesori au mari probleme de disciplină in timp ce alţii, aparent cu efort minim, creează în clasă o atmosferă care duce la învăţare. Cum reuşesc? Podul intre haos şi ordine în clasă are patru arcade, fiecare la locul său ca să-1 puteţi trece cu clasa. Acestea sunt:· lecţii eficiente pe baza unui curriculum bine conceput· bune abilităţi de organizare· o bună relaţie profesor-elev· disciplină eficientă (care este aproape imposibil de realizat dacă primele trei condiţii nu sunt satisfăcute)·

Nu trebuie trecut cu vederea primul dintre aceste puncte. Cele mai multe dintre „dificultăţile de disciplină" întâmpinate de profesor au fost create încă înainte de începerea lecţiei; erau în planul de lecţie, trebuia să se acorde deosebită atenţie factorilor care implică motivaţia. Sarcinile de lucru pentru elevi trebuie să fie interesante, implicând multă activitate. Trebuie să fie câte ceva de făcut pentru fiecare elev tot timpul, iar standardul nu trebuie să fie prea înalt sau prea uşor pentru fiecare elev din clasă. Trebuie să se acorde atenţie pentru întărire cu promptitudine pentru eforturile elevilor, cum ar fi lauda sau încurajare. Este greu de realizat, dar, hei! cine a zis că meseria de profesor este uşoară!Veţi găsi ajutor concret de realizare a acestui echilibru în altă secţiune a cărţii; deocamdată ne vom uita la celelalte trei arcade ale podului.Pornesc în cele ce urmează de la presupunerea că vă interesează cum să abordaţi în mod corect o clasă dificilă; dacă predaţi adulţilor sau unui grup bine motivat, unele din cele ce urmează pot fi atenuate sau de-a dreptul nepotrivite — sau dacă nu vă interesează să deveniţi părinte, în care caz multe dintre tehnicile prezentate sunt foarte relevante!

4

Organizare în clasă

Profesorii cu experienţă nu se confruntă cu probleme, le previn. De aceea, cei ce studiază spre a deveni profesori şi ale căror ore amintesc de Manualul Ucenicul Vrăjitor şi caută în zadar „trucuri" folosite de profesorii care sunt în stare să menţină şi o clasă dificilă la lucru. O bună organizare a clasei permite ca lecţia să meargă neted astfel încât o relaţie bună să se dezvolte prin experienţe pozitive.

Reguli şi regimuri

Fiecare profesor are regulile lui Şi stabileşte un anumit tip de regim, chiar dacă nu sunt întotdeauna afirmate ca atare. Gândiţi-vă la ele cu atenţie, exprimaţi-le clar şi respectaţi-le consecvent. Doriţi ca temele să fie înmânate lunea sau joia? Doriţi ca elevii să ridice mâna când răspund la o întrebare? În timpul activităţilor practice permiteţi elevilor să vorbească cu colegul, cu cei din spate sau cu elevi de la celălalt capăt al clasei?Va cere timp să stabiliţi regulile şi regimul şi ar trebui să se bazeze pe motive educaţionale, de siguranţă şi morale, nu pe idiosincrazii personale. Deşi mi-am luat revanşa de două ori, tot mai nutresc un resentiment puternic faţă de un profesor care m-a pus să rescriu un eseu pentru că îl scrisesem cu pix verde!Ce se va face exact în lecţiile dumneavoastră va fi hotărât de ceea ce faceţi, nu de ceea ce spuneţi. Dacă spuneţi că nu trebuie să se vorbească când vorbiţi dumneavoastră dar nu urmăriţi ca ea să se respecte, regula devine inoperantă; şi dacă vă lua ţ i de un e lev care vorbeş te când nu t rebuie , inconsecvenţa dumneavoastră va stârni resentimente. „De ce vă luaţi de mine? Nu sunt singurul." Dacă refuzaţi repetat să acceptaţi contribuţiile elevilor care vi se adresează direct, dar le acceptaţi pe cele ale elevilor care ridică mâna, atunci ridicarea mâinii devine regulă.Fie că faceţi regula explicită sau nu, aşteptaţi-vă că o vor testa şi fiţi consecvent în a o aplica. Poate părea enervant şi cronofag la început, dar este o investiţie majoră în ordinea viitoare. Regulile şi comportamentul se conduc după legea cazului, care se stabileşte numai prin consecvenţă. Sunt şi excepţii de la reguli, dar nu prea multe. Asiguraţi-vă că adoptaţi o atitudine corectă şi apoi fiţi ferm. Un profesor cu mare experienţă mi-a dat odată acest sfat pe jumătate ironic: „Ascultă scuzele cu o expresie de îngrijorare, interes şi compasiune, apoi ignoră-le!"Uneori merită să negociaţi regulile şi regimul cu elevii: „Preferaţi să Daţi tema luni sau joi?". Unii profesori merg mai departe şi chiar ridică problema grupului. „Am probleme cu faptul că elevii nu aduc tema la timp. Ce se întâmplă? A fost prea grea?" Fiţi la fel de consecvent cu respectarea regulilor stabilite de grup. Odată regulile stabilite le puteţi încălca puţin din când în când, dar fiţi drept şi consecvent chiar şi atunci.Pe cât posibil, toţi profesorii clasei ar trebui să aibă aceeaşi abordare a regulilor.Iată un set de reguli pe care le folosesc eu cu elevi de 17 ani. Multe alte seturi de reguli ar putea fi la fel de valide.· Absolut nimeni nu vorbeşte când vorbesc eu. (Încerc totuşi să nu vorbesc prea mult!)· Se respectă reguli de sănătate şi securitate, de exemplu nu se aleargă în clasă· Când lucrează individual sau în grupuri elevii pot:să vorbească cu colegul de bancă despre temă- să se ridice şi să vorbească cu alt coleg despre temă· Tema se înmânează în aceeaşi zi a săptămânii. Absentarea mai mult de o zi este o scuză acceptabilă pentru înmânarea cu întârziere a temei.· Fără aparate de ascultat muzică şi telefoanele mobile închise· Fără mâncare sau băuturi în clasă· Elevii nu au voie să închidă cartea/ caietul înainte să le permit eu, (indiferent cât arată ceasul — totuşi accept să mi se aducă aminte că a sunat)Cereţi voie să asistaţi la ore în şcoala în care predaţi pentru a vă da seama care este tipul de comportament acceptabil. Dacă aveţi aceleaşi aşteptări ca şi colegii dumneavoastră, atunci viaţa vă va fi mult mai uşoară.

5

Înainte de venirea lor

Intraţi in clasă înainte de venirea elevilor şi asiguraţi-vă că aveţi tot ce aveţi nevoie (şi că totul funcţionează). Dacă sunteţi profesor de ştiinţe, atunci ar fi trebuit să fi repetat experimentul pe care urmează să îl faceţi dumneavoastră sau clasa. Aranjaţi ordonat tot ce aveţi nevoie pentru oră ca să le găsiţi repede şi pregătiţi proiectorul sau tabla pentru primele minute ale lecţiei.Când intră elevii, poate doriţi să îi întâmpinaţi la uşă şi să urmăriţi cum îşi iau locurile; adoptaţi o atitudine sigură şi relaxată dar profesională. începeţi la timp; nu este drept pentru cei punctuali să-i aşteptaţi pe cei care întârzie şi asta încurajează întârzieri în viitor.

Să se facă linişte

E foarte important să faci şi să menţii liniştea. Merită să fiţi pedant în privinţa asta când întâlniţi prima dată un grup nou de elevi; timpul cheltuit in această etapă va fio investiţie excelentă pentru viitor. Dacă nu stabiliţi linişte în prima oră, probabil că nu veţi reuşi niciodată, şi chiar dacă în lecţiile următoare elevii vă vor auzi, nu vă vor asculta.Cereţi să se fie linişte şi apoi aşteptaţi să se facă linişte oricât ar dura. Dacă este necesar, repetaţi solicitarea de linişte şi utilizaţi tehnicile de mai jos până se face linişte şi se menţine. Nu începeţi până nu este evident că s-a făcut linişte şi toţi elevii privesc spre dumneavoastră. Niciodată nu începeţi lecţia intr-o clasă zgomotoasă. Dacă o faceţi, elevii vor avea impresia că le este permis să vorbească când doresc; în consecinţă, chiar elevii care iniţial sunt tăcuţi, vor începe să vorbească şi curând întregul grup va vorbi peste dumneavoastră.Dacă aşteptarea vă panichează, nu arătaţi; e contraproductiv să vă supăraţi sau să fiţi violent. Dă impresia că nu aveţi controlul. in schimb, faceţi să pară că pierd ceva când fac zgomot:„ Toată lumea aşteaptă să audă ce are Sandra de spus."„Nu, îmi pare rău, nu putem încă începe pentru că nu este destul de linişte."Dacă s-a făcut linişte, cufundaţi-vă în ea o secundă şi apoi începeţi să spuneţi ce doriţi. Dacă cineva vorbeşte odată cu dumneavoastră, opriţi-vă in mijlocul propoziţiei şi priviţi in direcţia acelei persoane până se opreşte. Probabil că o să lise pară jenant şi va înceta; dar dacă este necesar strigaţi-i pe nume şi cereţi-le să facă linişte. Numai după ce aţi restabilit liniştea puteţi continua să vorbiţi, luând-ode la momentul în care aţi fost întrerupt. Dacă începe vorbăria din nou, faceţi exact acelaşi lucru. Curând, elevii îşi vor da seama că nu pot să vorbească fără atragă atenţia asupra lor imediat, şi nu vor mai încerca.Dacă este totuşi unul care persistă, explicaţi că este imposibil să vorbeşti şi să asculţi în acelaşi timp, staţi în preajma lor şi, dacă e nevoie, ameninţaţi-I că îl mutaţi. Mai sunt şi alte dar orice aţi face, nu renunţaţi. Totuşi, nu aşteptaţi prea mult; unele grupuri se pot realmente concentra asupra celor ce le spune profesorul pentru doar două minute, sau chiar mai puţin. Dacă aveţi un astfel de grup, nu vă bazaţi pe discursul profesorului către întreaga clasă. Adresaţi-vă lor în grupuri mici, şi comunicaţi prin tablă, retroproiector sau fişe de lucru.Liniştea în clasă este o problemă frecventă pentru profesorii fără experienţă, dar abordarea de mai sus va funcţiona dacă insistaţi.

La început

Primele cinci minute ale oricărei lecţii sunt cruciale pentru stabilirea atmosferei pe tot restul lecţiei. Dacă doriţi să învioraţi o clasă adormită, atunci începeţi cu ceva răsunător; dacă vreţi să liniştiţi un grup zgomotos, începeţi cu ceva liniştit.Dacă o clasă este în mod deosebit zgomotoasă, începeţi cu o activitate individuală care nu necesită input de la dumneavoastră. Ar putea să copieze o diagramă de pe retroproiector sau de la tablă, să facă un exerciţiu din carte sau să termine ceva de data trecută. Aşa vă concentraţi total asupra asigurării liniştii, stabilirea unei atmosfere liniştite de lucru pentru clasă sau vă puteţi ocupa de Lucy care a întârziat pentru că şi-a pierdut caietul. După ce clasa a fost într-adevăr liniştită cinci minute aţi stabil it atmosfera pentru durate întregii ore.

6

Prezentarea instrucţiunilor

Faceţi linişte întâi şi asiguraţi-vă că toţi elevii se uită la dumneavoastră. profesori, în special cei care se confruntă cu zgomot de la maşini au stabilit obiceiul de a bate de trei ori din palme pentru a atrage atenţia. Fiţi clar, pozitiv şi scurt. Tonul trebuie să fie ferm, încrezător şi plăcut. Dacă le cereţi să schimbe locurile, spuneţi-le să rămână pe loc pană terminaţi, rezumaţi. Iată un exemplu: (Profesorul bate din palme) „ Bine, puteţi să fiţi toţi atenţi la mine. Te rog, Julie.... Robin, uită-te la mine, te rog." (Profesorul aşteaptă să se facă linişte) „ Când o să vă spun eu vreau ca o persoană din fiecare grup să ia aparatul de pe banca din faţa sa, şi un altul să ia o sursă din spatele laboratorului. Cine a mai rămas în grup va pregăti un tabel pentru rezultate. O.K.? Un set de aparate, o sursă şi un tabel. Hai!"Dacă e nevoie să mergeţi des în faţa clasei pentru a demonstra ceva, merităSpuneţi-le ce aveţi de gândsă le spuneţi – spuneţi-le – spuneţi-le ce le-aţi spus!

Nu repetaţi plângeri generalizate, cum ar fi „Haideţi, toţi! începeţi să lucraţi" Daţi instrucţiunea generală odată, şi apoi adresaţi-vă indivizilor care nu se supun, fie pe nume sau prin contact vizual: „Hai Paul, începe!"

Nevoile practice şi emoţionale ale elevuluiCei ce dau instrucţiunile trebuie să fie şi un exemplu bun. Dacă vreţi ca elevii să fie ordonaţi şi metodici în modul în care rezolvă sarcina, atunci urmaţi-vă propriul sfat când scrieţi pe tablă. Dacă vreţi să utilizeze nişte proceduri de siguranţă, folosiţi-le şi dumneavoastră. Nu permiteţi elevilor să iasă înainte de terminarea orei; va crea un precedent dificil. Dacă au terminat ce aveau de lucru, încercaţi un chestionar de recapitulare.

„ În pas"

„Are ochi la ceafă." Aşa a încheiat un director adjunct în vârstă de 60 de ani un sfat excelent despre cum ar trebui să mă port cu o clasă nouă, spunându-mi pe jumătate serios, pe jumătate în glumă, că ar trebui să mă uit la imaginea lor reflectată pe uşa de sticlă a dulapului de pe partea laterală a laboratorului. Dacă văd că un elev nu se poartă bine, ar trebui să mă întorc la el înainte de a spune ceva.sperie pe micuţii năzdrăvani gândindu-se că ştii ce pun la cale chiar când stai cu spatele la ei!"Un comportament nepotrivit se răspândeşte curând dacă nu se iau măsuri imediate; asta se numeşte „efectul valurilor". Elevii vor gândi imediat: „ De ce să mă port eu frumos dacă nimeni nu o face?"Orice faceţi dumneavoastră sau elevii, trebuie să acoperiţi tot spaţiul camerei cu prezenţa dumneavoastră, fiecare colţişor. Elevii care stau mai departe de dumneavoastră nu o să simtă influenţa dumneavoastră la fel de puternic; apropiaţi-vă de ei din când în când şi stabiliţi contact vizual cu toate feţele din clasă din când în când. Fiţi vigilent şi mobil; nu staţi aşezat la catedră. Unde se uită elevii? Ascultă? Au un creion în mână? Dacă anumiţi elevi nu sunt suficient de productivi, priviţi-i intens; dacă este nevoie, îndreptaţi-vă spre ei şi staţi prin preajmă. Asta se poate face fără să vă întrerupeţi predarea şi este de obicei destul că să întrerupă comportamentul neadecvat.Dacă scrieţi la tablă, staţi pe jumătate întorşi către clasă şi scanaţi clasa din când în când, din cinci în cinci minute dacă e nevoie. Dacă vorbiţi cu un elev, nu slăbiţi vigilenţa; aşezaţi-vă întotdeauna astfel încât să îi vedeţi pe cei mai mulţi din clasă. in timp ce vorbiţi priviţi în jur de câteva ori, toată clasa. Vigilenţa împiedică un comportament nepotrivit chiar înainte de a începe: elevii nu câştigă nimic dacă nu se comportă bine dacă sunt prinşi. Cine încearcă să fure chipiul de pe capul poliţistului?Sunt împrejurări în care e mai bine să te prefaci că nu ai băgat de seamă un comportament nepotrivit – o prostioară nevinovată care s-a oprit deja. Cu puţină experienţă veţi şti ce este mai bine să ignori, dar veţi descoperi că sunt puţine lucruri de ignorat.Este greu să fii vigilent în timp ce predai; e nevoie de practică. La început pare imposibil, nu vă temeţi; e ca schimbatul vitezei în timp ce eşti în curbă – curând o veţi face automat. Trebuie să remarcaţi şi comportamentul corect, pentru elevii care lucrează au nevoie de întărire.

7

Lupta cu focul

Dacă se declanşează un comportament nepotrivit, trebuie oprit imediat pentru trei motive:· ca să opreşti răspândire acelui comportament Ia alţi elevi· pentru că e mai uşor să opreşti un comportament care abia a început· ca să împiedicați elevul să câştige de pe urma comportamentului neadecvat.Elevii vorbesc când nu ar trebui pentru că Ie place să pălăvrăgească. Dacă reuşesc să schimbe vreo şase replici înainte să îi opriţi , s-ar putea să descopere că pălăvrăgeala lor merită mai mult decât supărarea dumneavoastră. Pe de altă parte, dacă nu vor reuşi să termine primele trei cuvinte ale primei propoziţii, nu au câştigat nimic de valoare din comportamentul neadecvat şi curând vor realiza că nu merită să încerce.Cunoaşterea elevilor pe nume este crucial în lupta cu focul. Probabil vă amintiţi această tehnică din vremea de şcoală:„În acele timpuri, Geneva era un port comercial prosper — nu-i aşa Samuel? Nu era un oraş mare..."Chiar dacă numele nu este pronunţat pe un ton dezaprobator, Samuel ştie de ce a fost strigat, şi este aproape întotdeauna destul ca să oprească un comportament nepotrivit.Daţi mai multă atenţie activităţii elevilor neatenţi. Dacă vigilenta şi contracararea dumneavoastră reuşesc să îi repună la treabă, găsiţi ceva de apreciat în ceea ce au lucrat: „Aşa e mai bine, acum ai înţeles!" Cercetările arată că aprecierea unui comportament corect aduce mai mult decât criticarea celui negativ.

Puterea laudeiin cadrul unei cercetări renumite* elevii care prezentau adesea probleme de comportament au fost observaţi 20 de minute pe zi, trei zile pe săptămână, din noiembrie până în iunie. Comportamentul lor a fost „înregistrat" ca fiind „adecvat" sau „inadecvat" la fiecare 10 secunde în acea perioadă de timp. La început, unii elevi aveau un comportament inadecvat până la 70% din timp, cu toate că aveau un profesor competent şi cu experienţă.Profesorul a adoptat diferite strategii spre a-i face pe elevi să se poarte bine. A le spune care sunt reguli le clasei n-a avut efect; ignorarea comportamentului nepotrivit a făcut să fie şi mai răi! Totuşi, dacă li s-au dat regulile, dacă purtarea nepotrivită a fost ignorată, dar aţi fost lăudaţipentru purtare corectă, aceşti elevi au început să se poarte bine 90% din timp.*Madsen, C.H.Jr, Becker, W. C. and Thomas, D.R. (1968), „Rules, praiseand ignoring", Journal of AppliedBehaviouralAnalysis, I: 139-50

Lectură suplimentarăBul l , S . andSo l i t y , J . ( 1987) Class room Managemen t : Pr inc ip l e s to Practice,London: CroomHelmDepartment of EducationandScience (1989) Discipline in Schools(The Elton Report), London: HMSO*Gray, J. and Richter, J. (1995) ClassroomResponsesto Disruptive Behaviour(in theseriesSpecial Needs in MainstreamSchools), London: RoutledgeKyriacou, C. (1998) EssentialTeachingSkills(2nd edition), Cheltenham: Nelson ThornesLaslett, R. and Smith, C. (1984) EffectiveClassroom Management,London: CroomHelmRobertson, J. (1989) EffectiveClassroom Control •UndesrtandingPupil-TeacherRelatioships, London: HodderandStoughtonSmith, C. J. andLaslett, R. (1993) EffectiveClassroom Management: A Teacher'sGuide, London: Routledge.

8