1. Managementul carierei - delimitări conceptuale

Implementarea de schimbări în sistemele de educaţie, în acord cu documentele europene

care definesc competenţa ca rezultat al învăţării (Recomandarea Parlamentului European şi a

Consiliului Uniunii Europene privind competentele-cheie din perspectiva învăţării pe parcursul

întregii vieţi [2006] şi Cadrul European al Calificărilor EQF) reprezintă noi provocări pentru

cariera didactică, prin solicitarea de noi atribuţii şi noi competente în proiectarea şi desfăşurarea

activităţilor de predare-învăţare.

Toate acestea solicită o nouă perspectivă asupra formării cadrelor didactice. Deşi în

dezvoltare constantă în ultimii ani – prin reorganizarea sistemului de formare continuă la nivel

naţional şi prin intervenţii punctuale ale diferitelor programe educaţionale – oferta de formare

rămâne în continuare limitată, cel puţin pentru anumite domenii de intervenţie, cum ar fi

matematica şi ştiinţele economice. Inovaţiile curriculare care privesc domeniile Matematică şi

Ştiinţe Economice trebuie susţinute prin practicile de predare-învăţare-evaluare ale cadrelor

didactice, prin conţinuturi specifice de formare în care a fost integrată şi utilizarea noilor

tehnologii, în special a acelor elemente care să sprijine în mod adecvat profesorii pentru a

răspunde provocărilor diverse ale societăţii informaţionale (mediu virtual de comunicare-

colaborare, cursuri digitale, platforma e-Learning).

Resurselor umane sunt elementul esenţial al competitivităţii, atât la nivelul organizaţiilor

cât şi la nivel naţional şi sunt cele care fac diferenţa dintre succesul şi eşecul unei organizaţii.

Atunci când vorbim însă de resursele umane din învăţământ trebuie să înţelegem că de calitatea

prestaţiei didactice depinde calitatea instruirii, de unde apare responsabilitatea cadrelor didactice

pentru o evoluţie pozitivă în carieră a tuturor celor pregătiţi de ei.

Cariera este prezentată ca o serie de roluri legate de experienţa pe parcursul vieţii

(propriile concepţii, aspiraţii, succese, insuccese etc.), o succesiune de roluri în muncă ale unui

individ sau o succesiune de experienţe separate, corelate între ele.

Managementul carierei este înţeles ca un proces de proiectare şi implementare a

scopurilor, strategiilor şi planurilor care să asigure organizaţiei satisfacerea nevoilor de resurse

umane, iar indivizilor atingerea scopurilor propuse pentru carieră prin oferirea de instruire şi

experienţă practică, îndrumarea şi încurajarea de care au nevoie pentru a-și fructifica potenţialul.

Principalii factori care pot influenţa alegerea carierei sunt:

Autoidentitatea – se referă modul în care ne înţelegem pe noi înşine şi imaginea noastră

despre sine.

Interesele - oamenii tind să aleagă acele cariere pe care le percep sau le înţeleg ca fiind

cele mai potrivite intereselor lor sau sistemului lor propriu de valori.

Personalitatea – alegerea carierei se face în funcţie de orientarea noastră personală, ca şi

nevoile noastre de afiliere, de succes sau de realizare, de autoritate sau de putere etc.;

mediul social - educaţia sau pregătirea, nivelul ocupaţional, situaţia socială şi economică

a părinţilor etc.

Fig. 1 - Model al managementul carierei (modelul american)

Managementul carierei

Planificarea carierei organizaţionale

- integrarea necesităţilor de resurse umane pe termen scurt şi pe termen lung - dezvoltarea unui plan al carierei individuale

Planificarea carierei individuale

- evaluarea capacităţilor, abilităţilor şi intereselor personale - înregistrarea datelor privind oportunităţile organizaţionale - stabilirea scopurilor carierei - dezvoltarea unei strategii pentru realizarea scopurilor carierei

Integrarea nevoilor organizaţionale şi a planurilor carierei individuale

- consilierea carierei - proiectarea căilor carierei individuale - crearea unei strategii a dezvoltării acesteia

Dezvoltarea carierei

- implementarea planurilor de carieră - publicarea posturilor vacante - evaluarea performanţei angajatului - dezvoltarea completă a angajatului dincolo de experienţele postului - evaluarea progresului carierei

Aprofundarea problematicii orientării carierei a dus la elaborarea unor teorii privind

tipurile de carieră. Cea mai cunoscută este teoria tipurilor de carieră a lui John Holland care

identifică şase tipare distincte de orientare în carieră: convenţional, artistic, realist, social,

întreprinzător şi investigativ. O altă teorie privind orientarea în carieră o reprezintă teoria

ancorelor elaborată de Edgar Schein. Sunt evidenţiate cinci tipare distincte care apar în urma

primelor experienţe profesionale: competenţă tehnică/ funcţională, competenţă managerială,

siguranţă, autonomie şi creativitate.

Dezvoltarea carierei este un proces pe termen lung care acoperă întreaga cariera a unui

individ şi care cuprinde programele şi activităţile necesare îndeplinirii carierei individuale şi are

ca şi componente principale stabilirea scopului şi a acordului de pregătire, sarcinile critice ale

postului, pregătirea şi alte experienţe dobândite, evaluarea periodică, feedback-ul, pe baza

scopului şi a acordului de pregătire.

Evaluarea periodică cuprinde raportarea la indicatorii de performanţă utilizaţi de către

inspectoratele judeţene şi care cuprind referiri la:

- pregătirea de specialitate

- calitatea predării

- capacitatea de comunicare

- calitatea evaluărilor

- responsabilitatea centrată pe elev

- forţa motivaţională