CARUNTU GENU ALEXANDRUMANAGEMENT FINANCIARANALIZA FINANCIARA SI GESTIUNE FINANCIARA OPERATIONALA1CUPRINS:CUVANT INAINTE 5CAPITOLUL IMANAGEMENTUL FINANCIAR AL FIRMEI1.1 Conceptul de management financiar1.2 Atributele managementului financiar1.3 Functiunea financiara a intreprinderii1.4 Obiectivele managementul finaciar1.5 Relatiile managementului financiar cu alte discipline6610192225CAPITOLUL IIMECANISME FINANCIARE2.1 Piata financiara2.2 Fluxurile financiare2.3. Cicluri financiare29293435CAPITOLUL IIIINTREPRINDEREA - SISTEM COMPLEX3.1 Ce este firma sau intreprinderea?3.2 Universul financiar al intreprinderii3.3 Managementul clientilor3.4 Managementul furnizorilor3.5 Relatia intreprindere banca3.6 Relatia intreprinderii cu societatile de asigurari38383942464749CAPITOLUL IVANALIZA FINANCIARA A INTREPRINDERII4.1. Analiza financiara definire, scopuri si utilizatori4.2 Pregatirea informatiei contabile pentru analiza financiara4.3 Fondul de rulment (capitalul de lucru)4.4 Necesarul de fond de rulment4.5 Trezoreria neta4.6 Situatia neta a intreprinderii535357636770752CAPITOLUL VANALIZA REZULTATELOR INTREPRINDERII5.1 Contul de profit si pierdere5.2 Analiza marjelor de acumulare5.3 Capacitatea de autofinantare77788291 CAPITOLUL VIDIAGNOSTICUL SI ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERII6.1 Rata rentabilitatii6.2 Sistemul ratelor de aprecierea a echlibrului financiar6.3 Rate de finantare949497109CAPITOLULVIIRISCULSI GESTIUNEA RISCURILOR INTREPRINDERII7.1 Riscul de exploatare 7.2 Riscul financiar al intreprinderii7.3 Riscul de faliment110111117121CAPITOLUL VIIISISTEMUL DE BUGETE AL INTREPRINDERII8.1 Bugetul - instrument de planificare8.2 Bugetul activitatii generale a intreprinderii8.3 Bugetul vanzarilor8.4 Bugetul productiei128128132134138CAPITOLUL IXPREVIZIUNEA TREZORERIEI9.1 Bugetul de trezorerie9.2 Elaborarea bugetului de trezorerie9.3 Previziunea incasarilor si platilor9.4 Acoperirea soldurilor de trezorerie144145147149150CAPITOLUL XGESTIUNEA FINANCIARA PE TERMEN SCURT10.1 Managementul stocurilor10.2 Determinarea necesarului de finantare a ciclului de xploatare10.3 Finantarea ciclului de exploatare din surse imprumutate1521521711753CAPITOLUL XIMANAGEMENTUL FINANCIAR AL PROCESULUI INVESTITIONAL11.1 Conceptul de investitii si tipologia acestora11.2 Elementele financiare ale unei investitii11.3 Criterii financiare pentru evaluarea proiectelor de investitii11.4 Managementul formarii capitalurilor firmei179179182183190CAPITOLUL XIISISTEMUL INFORMATIONAL AL INTREPRINDERII12.1Informarea si informatia12.2Sursele informatiilor207208211CAPITOLUL XIIIEVALUAREA INTREPRINDERII13.1 Evaluarea intreprinderii- necesitate definire si clasificare13.2 Evaluarea patrimoniala a intreprinderii13.3 Evaluarea financiara a intreprinderii13.4 Evaluarea mixta a intreprinderii213213214218218BIBLIOGRAFIE 219

4Cuvant inainteTrecerea a mai mult de treisprezece ani de la deplasarea deciziei de la nivel macroeconomic la nivel microeconomic a fost marcata de un progres in planul teoriei managementului si o ignorare quasitotala a practicii managementului.Falimentul activitatiiapare ca urmare a imposibilitatii intreprinderii dea-si onoraobligatiiledeplatasi estedeterminat de lipsa de lichiditati, se poate afirme ca managementul activitatii financiare este cauza succesului sau esecului intreprinzatorilor. Conducerea prinfinante aunei intreprinderi vine insprijinul fundamentarii politicii financiare la nivel microeconomic, concretizandu-se intr-omultitudine de decizii financiare, cuimpact asupra performantelor financiare. In aceste conditii, intreprinderea apare ca un centru autonom de decizie care detine putere economico-financiara.Daca managerii financiari doresc sa inregistreze succes, trebuie sa cunoasca problemele financiare actuale si sa faca uz de conceptele si instrumentarul oferit de managementul financiar.Am urmarit prin aceasta lucrare o prezentare o managementului financiar,astfel incat sa nu reflecte,pentru studentisau alte persoane interesate, imaginea unei ,, discipline in conserva".Carteaincearcasasurprindaintr-unspatiurestrans oseriede probleme teoretice, complexe si delicate, si totodata, nu ridica pretentia de a prezenta, prin aceasta forma, o epuizare a subiectelor. Autorul5CAPITOLUL IMANAGEMENTUL FINANCIAR AL FIRMEI1.1. Conceptul de management financiar In conditiile economieide piata,eficienta unei intreprinderi depinde intr-o proportie covarsitoaredecapacitatea managerilordea intelege si aplica principiile, metodele si tehnicile moderne de management. Calitateaactului demanagement esteoconditievitala pentru ca firmele sa obtina avantaje competitive si sa reziste in mecanismele concurentiale..Ioan Bogdan in lucrarea ,,Tratat de management financiar bancar defineste managementul financiar ca fiind ,,un subsistem al managementului general al firmei, avand ca scop asigurarea resurselor financiarenecesare, alocareasi repartizarealor profitabila, cresterea valorii firmei si a sigurantei patrimoniului acesteia, indeplinind un rol activ, pornind de la resursele financiare mobilizate in stabilirea obiectivelor strategice si tactice ale firmei si in controlul si evaluarea indeplinirii acestora.Inacceptiuneaautorilor, managementul financiar estestiintasi arta conducerii proceselor financiare, menite sa orienteze si sa organizeze activitatile firmei pentru valorificarea tuturor resurselor financiare in vederea realizarii unor obiective de performanta si eficienta cresterea valorii intreprinderii, cresterea sigurantei patrimoniului. Indiferent de marimea si forma de proprietate a intreprinderii, managementul financiar isi asuma in cea mai mare parte raspunderea pentru politica financiara adoptata la nivel microeconomic care urmeaza a se aplica in vederea atingerii obiectivelor urmarite de proprietarii si/sau administratorii resurselor financiare. Din acest motiv, multitudinea definitiilor intalnite in literatura de specialitate, identifica managementul financiar cu domeniul care se ocupa cu fundamentarea deciziilorfinanciare la nivelulintreprinderii. Managementul financiar reprezintaunansambludeprincipii, metode, tehnici, instrumentesi actiuni prin intermediul carora se fundamenteaza deciziile financiare in 6contextul realizarii unorobiectiveorganizationale, formulateprintr-o strategie de firma.Se poate aprecia ca decizia financiara devine actul fundamental al managementului financiar, fiind rezultatul unui proces rationalde alegere constienta din maimulte variante posibile,a unei solutii considerate optime in planul activitatilor si operatiunilor financiare. Fundamentarea corecta a deciziilor financiare nu este posibila fara o analiza financiara prealabila al carei obiectiv consta in diagnosticarea starii de performanta financiara a intreprinderii la incheiereaexercitiului. Eaisi propunesastabileascapuncteletari si punctele slabe ale activitatii financiare, in vederea fundamentarii unei noi strategii manageriale dementinere si expansiune intr-unmediu concurential. De asemenea, analiza financiara face obiectul preocuparilor externe alepartenerilor economici si financiar-bancari pentru fundamentarea unor posibile actiuni de cooperare cu respectiva intreprindere. In fine, bugetarea oricarei actiuni a intreprinderii, atragereadecapitaluri externe(proprii si imprumutate), pastrareasi extinderea segmentelor de piata gasesc in analiza financiara o baza de fundamentare ca premisa esentiala in efectuarea unei judecati profesionale si adoptarii de decizii financiare optime.Asadar, analiza financiara1este integrata in activitatea de conducere a intreprinderii si ofera cele mai bune solutii pentru fundamentarea deciziilor financiare. Calitatea deciziilor financiare adoptate va exercita un impactdirectasupra gestiuniifinanciare care reprezinta ansamblulactiunilor de administrare (gospodarire- n.n.) a resurselor banesti aleintreprinderii.2Inlinii mari putemdistingeo gestiune financiara pe termen scurt ( a activelor si pasivelor circulante detrezorerie, localizate inpartea dejos abilantului) si ogestiune financiara pe termen mediu si lung (a activelor si pasivelor permanente, situate in partea de sus a bilantului). Managementul financiar mai poate fi definit printr-un proces de planificare, de identificare si de conservare a resurselor financiare. El vizeaza mai multe dimensiuni si anume:1Isfanescu, A.; Stanescu, C.; Baicusi, A. -Analizaeconomico-financiara; edituraEconomica; Bucuresti; editia a doua; 1999;2Stancu, I. Gestiunea financiara; editura Economica; editia a II a; 1994; 7- planificarea si controlul;- trecutul si viitorul;- termenul scurt si termenul lung;- factorii interni si externi;- teoria si practica financiara.Ca urmare, un management financiar adecvat in cadrul firmei va contribui la oferirea unor produse mai bune la preturi scazute, a unor salarii mai mari, atat pentru personalul productiv, cat si pentru cel de conducere, si inacelasi timp, la realizarea unor venituri mai mari pentru investitorii care au injectat capital in afacerea respectiva3.Se poate afirmacaprin actiunile sale, managementulfinanciar trebuie sa asigure, atat supravietuirea firmei, cat mai ales consolidarea situatiei sale, probata prin obtinerea unor performante de piata notabile.Managementul financiar vizeaza organizarea si conducerea sistemica a activitatii financiare a unei firme prin urmatoarele cai4: - prin previziunea financiara, pe baza bugetului de venituri si cheltuieli;- prin controlul realizarii obiectivelor financiare prestabilite;- prinmonitorizarea permanenta amodului de gestionare apatrimoniului in vederea prevenirii riscului de faliment al firmei.Rolul managementului financiar este de a crea un cadru de actiune favorabil, in care urmeaza sa se stabileasca conexiunile firesti dintreobiectivelefinanciarealefirmei, valoareadepiataaacesteia, mijloacelesi instrumentelefolositepentrumasurareaperformantelor sale financiare. Aceasta triada este absolut necesara deoarece odata ce obiectivele firmei au fost identificate, definite si evaluate, performantele obtinute la nivel microeconomic trebuie monitorizate si analizate.Managementul financiar presupune raspunsul la urmatoarele intrebari:- Cine utilizeaza documentele financiare?3 P. Halpern, J.F. Weston, E.F. Brigham - Finante Manageriale, Editura Economica, Bucuresti, 19984 I. Batrancea - Analiza financiara, Editura Dacia, Cluj Napoca, 20008- Intreprinderea creste (cifra de afaceri, cheltuieli, rentabilitate)?- Functioneaza intreprinderea eficient?- Este ntreprinderea stabila din punct de vedere financiar?- Intreprinderea investeste pentru dezvoltare?- Cumse obtin si cumse repartizeaza contul de profit si pierderi?- Care este ,,averea neta si gradul de lichidare?- De unde vin banii (bilantul)?- Care este circuitul banilor (surse si utilizari)?- Ce valoare adaugata realizeaza?- Care este legatura dintre documente ( exemplu: armonizarea raportului anual cu bilantul si contului de profit si pierdere)?- Ce cuprinde raportul anual ( dezvoltare si pozitie, evenimente importante, perspective probabile de achizitii de actiuni proprii activitatii, detalii despre cifra de afaceri pe activitati, regiuni)?Avantajele unui management financiar eficient sunt urmatoarele:- controlul mai usor al fluxurilor de venituri si cheltuieli;- adoptarea n cunostinta de cauza a deciziilor financiare importante pentru viitorul ntreprinderii;- furnizareacatreinvestitorii potentiali, noricemoment, de informatii despre planurile financiare ale ntreprinderii;- intocmirea de rapoarte si analize financiare profesioniste, bine fondate, care iau n considerare variabilele interne si externe ale ntreprinderii;- cresterea gradului de profitabilitate a afacerii.Desfasurareaactivitatii,de catremanageriifinanciari, in conditii de performanta si calitate managerialaprezuma existenta urmatoarelor conditii:- conditie primordiala a conducatorilor compartimentelor financiare este aceea de a fi instruiti din punct de vedere managerial si de a fi motivati pozitiv in realizarea obiectivelor stabilite;- managerii financiari trebuie sa cunoasca obiectivele generale ale intreprinderii;9- obiectiveleparticulare, stabilitelanivelul compartimentului financiar trebuie sa fie corelate si fie convergente cu obiectivele generale ale intreprinderii, in masura sa nu determine angajari riscante cuefecte negative indomeniul: asigurarii desfacerii, eficientei productiei, asigurarii resurselor, calitatii debitorilor etc.;- managerii financiari trebuie sa dispuna de mijloacele indispensabile(resursemateriale- utilaje, tehnologii, resurse informationale, resurse umane, resurse financiare) atingerii obiectivelor stabilite;- alegerea celei mai bune variante de decizie presupune ca managerul financiar sa beneficieze de un anumit grad de independenta in planul exploatarii;- in cadrul compartimentul financiar trebuie sa existe anumite forme de control, care pe de o parte sa nu limiteze independentadecizionala, iar pedealtapartesanuproduca nesiguranta in ceea ce priveste ,, averea intreprinderii;- angajarea comenzilor catre furnizorii sa tina seama de capacitatea de plata a intreprinderii;- asigurarea unei parti din active in forma lichida sau in forma usor lichidabila, in functie de preferintele de plata ale furnizorilor. 1.2. Atributele sau functiile managementului financiarSubliniind importanta managementuluicaresursa a dezvoltarii, literatura de specialitate evidentiaza rolul progresului inconducere, stabilind faptul ca progresul social este o functie dependenta de munca, pregatirea personalului, fonduri si dotari, progresul in conducere si alti factori. Managementul romanesc, ca si cel international, in majoritate recunosc ca atribute: previziunea; organizarea; coordonarea;10 antrenarea; control evaluarea.Previziuneaconsta in ansamblul proceselor de munca prin care se determina principalele obiective ale firmei, resursele si principalele mijloace pentru realizarea lor.Previziunea financiara este o componenta a previziunii generale a intreprinderii, completeaza si concretizeaza politica financiara.Politica si previziunea financiara au caracteristici distincte, astfel ele sunt inconfundabile si nesubstituibile.Managementul firmei trebuie sa transpuna orice obiectiv strategic, chiar deciziile tactice in venituri si cheltuieli, incasari si plati. Previziunea financiara este o activitate complexa si laborioasa.Totodata, este o profesie prin care specialistul realizeaza o sintezaaintregii activitati depreviziuneafirmei si oierarhizarea obiectivelor in functie de resurse si de profitul potential.Activitateadepreviziuneestelaborioasa, pentrucaincludecel putin urmatoarele activitati si instrumente:- prognoze financiare;- politici financiare;- strategii financiare;- planuri financiare;- bugete de venituri si cheltuieli etc.In aceasta acceptiune, specialistul in previziune financiara isi poate aduce o contributie considerabila la activitatea de previziune generala a firmei, mai cu seama in urmatoarele etape: stabilirea obiectivelor strategice ale firmeisi asezarea in timp a realizarii acestora; valorificarea in activitatea de previziune generala a concluziilor analizei-diagnostic a activitatii economico-financiare a firmei (sau a unor firme similare); cuantificarea factorilor perturbatori anticipati si a ponderii acestora inansamblul factorilor care vor influenta evolutia situatiei financiar-patrimoniale a firmei; stabilirea, in functie de aceste date, a strategiei de dezvoltare a firmei;11 stabilireascenariilor pentruelaborarea tacticii firmei pentru atingerea obiectivelor strategice; stabilirea prioritatilor si termenelor.Instrumentarul de previziune asigura raspunsul la urmatoarele intrebari:- Ce schimbari si noutati vor aparea?- Cum vor evolua activitatile firmei ?- Ceimpact voraveaschimbariledinmediul ambiant asupra capitalurilor firmei ?- Ce obiective strategice vizeaza firma pentru a se adapta mutatiilor intervenite ?- Care este locul acestor obiective in strategia de dezvoltare a firmei ?- Prin ce mijloace se pot indeplini aceste obiective strategice ?- Care este prioritatea obiectivelor, in functie de resursele disponibile ?- Cum pot fi evitate abaterile de la prognoze, planuri, programe? - Care este locul acestor informatii in decizii?- Prin ce mijloace sunt obtinute informatiile in celelalte functii ale procesului managerial ?Previziunea financiara are doua componente distincte: pe de o parte, in prima faza este o prelungire si o concretizare a previziunii de ansamblu a firmei, prelungire care reprezinta, in fapt, cuantificarea in resurse financiare necesare realizarii programelor firmei: produse, servicii, stocuri, investitii, cercetare,rezerve de risc etc., toate cuantificate si evaluate cu ajutorul indicatorilor desinteza (si deperformanta): cifrade afaceri costuri profit; incasari, imprumuturi, plati etc.; pe de alta parte, sarcina specialistului in previziunea financiara abia acum incepe sa se manifeste, prin aceea ca el trebuie sa propuna selectia obiectivelor in functie de sursele de finantare (proprii, ale firmei, sau/si imprumutate), alegere care, prin abilitatea sa, poate aduce avantaje considerabile pe planul profitabilitatii activitatii firmei, in mod deosebit prin:12 asigurarea finantarii obiectivelor cele mai performante ca profit si piata; apelarea la sursele de finantare cele mai ieftine; valorificarea profitabila, temporara a resurselor financiareproprii disponibile(cumparari deactiuni si de alte titluri de valoare sau prin alte plasamente); programarea utilizarii cueficienta maxima a resurselor financiare proprii si imprumutate, apeland la metode de analiza si control adecvate etc.Previziunea financiara este o prelungire si o concretizare a previziunii de ansamblu a intreprinderii si asigura cu ajutorul indicatorilor de sinteza (cifra de afaceri, cost, profit, incasari, plati etc.), o cuantificare in resurse financiare;Specialistul in previziunea financiara trebuie sa propuna o selectarea a obiectivelor in functie de sursele de finantare. In functie de abilitatea specialistului pot fi antrenate avantaje pe planul profitabilitatii activitatii firmei, prin:- asigurarea finantarilor obiectivelor cele mai performante ca profit si piata;- utilizarea celor mai ieftine resurse de finantare;- valorificarea profitabila, temporara disponibilitatilor;- utilizarearesurselor financiareproprii pebazametodelor de analiza si control corespunzatoare. stabilirea si constituirea fondurilor financiare ale firmei; repartizarea, in functie de prioritati si profitabilitati, a fondurilor; proiectarea circuitului si a rotatiei fondurilor pentru obtinerea profitului maxim posibil; alegerea, cuanticipatianecesara, ametodelor deevaluaresi control al rezultatelor firmei.Previziunea financiaranuesteoreflectare pasiva acelorlalte activitati ale intreprinderii, ci este un instrument de promovare a eficientei utilizarii resurselor financiare, a rentabilitatii, lichiditatii, echilibrelor financiare si de tinere sub control al riscului de firma. Organizarea desemneaza ansamblul proceselor de management 13princaresestabilescsi sedelimiteazaproceseledemuncafizicasi intelectuala, precum si componentele lor. Cuprinde atat organizarea de ansamblu a intreprinderii, cat si organizarea principalelor sale componente. Organizareadeterminastructurarearesurselor, structura organizatorica, structura functionala, sistemul informational.Organizarea financiara cuprinde ansamblul activitatilor necesare indeplinirii obiectivelor financiare ale firmei, locul pe care il ocupa, ca responsabilitati, pe salariati, structuri organizatorice si statuarea acestora intr-un cadru precis conturat de luare si de urmarire a deciziilor.Infiecare componenta trebuie sa se asigure baza adecvata de informatii cucaracter financiar, care sa permita managerilor acelei structuri ca, prin utilizarea indicatorilor economico-financiari de performanta, sa-si poata organiza activitatea, astfel incat sa poata realizaaceadeterminareabsolut necesara: diferentadintreeforturi si efecte. Fara aindeplini aceasta cerinta, actul managerial ramane la nivelul unui deziderat, nedefinit si incarcat de riscuri. Prinintermediul acestui atribut searmonizeazaresursele necesare desfasurarii in bune conditii a activitatii si se stabilesc raporturi optime intre obiective si resurse.In domeniul financiar se realizeaza activitatile de cea mai mare importanta pentru intreprindere, pentru actionari, clienti, ca de exemplu : bugetul firmei; bilantul contabil; contul de profit si pierdere; evaluarea firmei; stabilirea preturilor si tarifelor; asigurarea capacitatii de plata a intreprinderii; organizarea si exercitarea controlului si auditului financiar, relatiile intreprinderii cu bugetul public national; relatiile intreprinderii cu actionarii, bancile, piata financiara etc.Un domeniu, realmente, nou pentru managerii firmeloril 14reprezinta organizarea relatiilor cu piata de capitaluri, relatie hotaratoare pentru asigurarea, profitabil, a resurselor financiare necesare activitatii si dezvoltarii firmelor.Dupa cumse stie, atunci cand firmelor nu le sunt suficiente resursele financiare proprii (si asemenea situatii sunt frecvente), apeleaza la finantare din afara, care are ca surse: piatafinanciara, carevalorificadisponibilitatile(capitalurile) pe termen lung (subscrieri de capital social sub forma de actiuni, subscrieri la imprumuturi pe termen mediu si lung sub forma de obligatiuni etc.); piata monetara, care concentreaza si plaseaza capitalurile, prin banci si alte institutii financiare.Un alt domeniu cu noutati structurale si importante in materializarea functiei de organizare a managementului financiar il formeaza organizarea contabilitatii firmei.Din ansamblul prevederilor legale (Legea contabilitatii, Regulamentul de aplicare, Planul de conturi si instructiunile de aplicare a acestuia), in a caror aplicare (organizarea activitatii) sunt implicati, nemijlocit, managerii firmelor, ne oprim doar la cele mai importante, si anume: organizarea si efectuarea inventarierilor (inventarierea sustine realitatea bilantului contabil, iar aceasta, credibilitatea firmei); evaluarea si reevaluarea elementelor patrimoniale (valoarea elementelorpatrimonialereprezintaoinformatieesentialain procesul managerial, inclusiv si mai ales in procesul de privatizare); constituirea provizioanelor (care reprezinta una dintre cele mai concrete materializari ale conceptului de previziune); organizareacircuitului documentelor primaresi degestiune (care, de asemenea, reprezinta cea mai concreta materializare a organizarii, a relatiilor intre structuri si intre salariatii firmei) etc. organizareapunerii inpracticaamasurilor stabilitedecatre Ministerul Finantelor Publice pentru alinierea contabilitatii la standardele europene si mondiale.Inconcluzie, functiadeorganizareamanagementului financiar, 15tratata cu atentia necesara, reasaza intreg conceptul de organizare structurala si functionala a firmelor, intreg procesul de management al acestora, intr-un cadru de profitabilitate, de performanta certa. Coordonarea consta in ansamblul proceselor de munca prin care se armonizeaza deciziile si actiunile personalului firmei si ale subsistemelor saleincadrul previziunilor si sistemului organizatoric fiind de fapt o organizare in dinamica.Activitatile care formeaza functia de coordonare se divid in: activitati de coordonare bilaterala; activitati de coordonare multilaterala.Se stie ca in cea de-a doua grupa se concentreaza activitatile cele mai complexe, mai pretentioase si cu rezonantele cele mai ample si mai profunde pe toate planurile activitatii firmei, mai cu seama a activitatii de producere a profitului.Calitatea coordonarii depinde, nemijlocit si determinant, de calitatea comunicarii forma concreta prin care se realizeaza coordonarea unui grup de oameni la toate nivelurile structurilor firmei care, la randul ei, este conditionata de calitatea actului managerial, in ansamblu.Factorii caredeterminacalitatea comunicarii sunt deosebit de complecsi si demobili, mai ales cei caretindecalitateafactorului uman, care, asa cum s-a aratat, are un rol-cheie.Comunicarea este, inprimul rand, untransfer de informatii, transfer care trebuie sa aiba aceleasi conotatii atat la emitent, cat si la destinatar.Coordonareainseamnaunire, unireadevineforta, iarfortaare efecte multiplicate care, prin efectul sinergic, daca sunt bine realizate, inseamna mai mult decat simpla aditionare a fortelor. Toate, daca avem in vedere ca la originea lor sunt bani, fonduri, costuri, au ca efect multiplicator profitul si economia relativa sau absoluta de fonduri.Pentru asigurarea unei coordonari eficiente este necesara existenta unei comunicari adecvate la toate nivelurile managementului firmei.Coordonarea si comunicarea, in domeniul financia, trebuie sa fie controlabile si controlate. Dinacest motiv, sistemul decomunicatii impune o constructie care sa permita o functionare corecta a feed-back 16ului, indispensabil oricarui proces managerial. Antrenareaincorporeazaansamblul proceselor demuncaprin care se determina personalul firmei sa contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor.Antrenarea determina implicarea operationala si efectiva a resurselor firmei in realizarea obiectivelor.Motivarea personalului, impletirea armonioasa a intereselor firmei cu interesele personalului (angajati, actionari etc)constituie motorul actiunilor de antrenare. Toateacesteaspecte, pentruafi perceputesi insusitedecatre personalul firmei ca motivatie, trebuie demonstrate cu calcule, cu solutii, custrategii, cuproceduri tacticebineconturate, cugradul de certitudineadeciziiloretc. si nudoardeclarate(cum, dinpacate, se intampla, frecvent, generand exact contrariul motivatiei).Indemonstratiilecaresefacpersonalului pentrua-l motivain realizarea obiectivelor firmei, echilibrul economic si financiar in dinamica, evolutia indicatorilor financiari, inperspectiva, reprezinta argumentele forte.Nici motivarea negativa nu trebuie facuta brutal, printr-o impunere de dictat, ci tot prin demonstratii, in sensul ca, daca nu se vor obtine rezultatele scontate, nu se pot crea conditiile pentru a se mentine avantajele castigate, demonstratie care rezulta dintr-o articulatie economico-financiara logica si nu doar dintr-un act administrativ.Scopul antrenarii are un caracter operational, iar fundamentul sau il reprezinta motivarea, adica corelarea satisfacerii necesitatilor si intereselor personalului cu realizarea obiectivelor si sarcinilor stabilite. Pentru o antrenare eficienta este necesar ca procesul motivarii sa fie complex, diferentiat si gratuat.Calitatea antrenarii conditioneaza concretizarea eficienta a functiilor de previziune, organizare si coordonare.Control evaluareaestedefinitacaansamblul proceselor prin care performantele firmei, subsistemelor si componentelor acesteia sunt masurate si comparate cu obiectivele stabilite initial in vederea eliminarii diferentelor constatate si integrarii abaterilor pozitive.Controlul si evaluarea asigura finalitatea unui ciclu al procesului managerial si reprezinta rampa de lansare a ciclului urmator.17Control - evaluarea determina evaluarea rezultatelor, vizeaza controlul preventiv si analiza cauza-efect.Prin valoarea lui teoretica si practica, acest atribut asigura evaluarea intreprinderii pe ansamblu si pe elemente componente. Procesul de control - evaluare cuprinde masurarea realizarilor, compararea lor cu nivelul stabilit initial, determinarea cauzelor generatoare de abateri si efectuarea corecturilor ce se impun. Prin urmare, aceast atribut are un caracter preventiv si corectiv.Revenind asupra celor aratate, si anume asupra faptului ca functiadecontrol si evaluarecuantificafinalitateatuturor celorlalte functii ale actului managerial, aducem in atentie un aspect arhicunoscut, adica acela ca controlul si evaluarea trebuie sa se realizeze, subaspectul momentului derularii operatiilorfinanciare, in toate cele trei forme ale sale: preventiv, concomitent si postfaptic.In legatura cu rolul si sarcinile controlului, subliniez necesitatea ca acesta sa elucideze toate problemele care tin de corectitudinea gestiunii economico-financiare a firmei, sub toate aspectele ei si mai cu seama: constituirea, repartizarea si utilizarea fondurilor; modul de intocmire si realizare a bugetelor firmei; modul de elaborare si de realizare a bugetelor trezoreriei firmei; politica si gestiunea stocurilor; gestiunea ciclului de exploatare; gestiunea clientilor; strategia financiara; procesul investitional; evaluarea riscului si a provizioanelor etc.Evident, toate cerintele referitoare la functia de control si evaluare fac din control o activitate pluridisciplinara, realizarea acestuia impunandsaseapeleze laconceptelesi instrumentarul mai multor discipline: management, finante, analiza economica, planificare, investitii, statistica etc. si, nu in ultimul rand, drept, legislatie economico-financiara. Cunoasterea rezultatelor firmei printr-un control performant este o premisa esentiala determinanta pentru un management performant. 18Supravietuirea firmei depinde de capacitatea ei de a se identifica operativ, preventiv, chiar, cu mutatiile care se produc, de capacitatea ei de a-si adapta functiile si activitatile de conceptie, productie, comercializare, depersonal si financiar-contabileinraport deaceste mutatii, deziderate care nu pot fi atinse fara un control performant.Proportiile optime in care se regaseste aplicarea atributelor conducerii sunt: -previziunea-organizarea-coordonarea-antrenarea-control evaluarea36%25%16%12%11%In corelatia dintre timpul afectat exercitarii atributelor conducerii exista urmatoarea relatie de aur:(Tp+To)>Tcoord + Tc+RIn masura in care un manager isi rezerva mai mult timp previziunii (Tp) si organizarii (To) are toate conditiile ca mecanismul de functionare a intreprinderii sa se inscrie in parametrii normali, conducand laeconomisirea preocuparilorpentrucoordonare(Tcoord) si control (Tc+R), preocupari mai putin productive.Analiza functiilor de conducere evidentiaza o serie de caracteristici ale acestora: sunt specifice in ansamblul lor cadrelor de conducerecu mentiunea faptului ca un conducator face parte atat din echipa de conducere, cat si din cea de executie; au caracter general- aplicandu-se la toate intreprinderile, indiferent de profil; au continut si forme de manifestare diferite in functie de nivelul ierarhic; se realizeaza intr-o pondere diferita in functie de nivelul ierarhic si de autonomia unitatii respective; se aplica intr-o conceptie de sistemcare se refera la interdepen-denta lor si la legatura unitatii cu alti parteneri de afaceri.Analizata in ansamblu, evolutia procesului de management 19perceputa ca rezultanta a evolutiilor functiilor componente este ciclica, ondulatorieiar intensitatilemaximecorespundincheierii si inceperii principalelor subdiviziuni temporare folosite in previzionarea activitatii firmei.201.3. Functiunea financiara a intreprinderiiIn lucrarea sa ,, Administration industrielle et generale, H. Fayol,separa functiunea financiar - contabila ca functiune distincta a intreprinderii.Aceasta functiune s-a conturat odata cu formarea intreprinderii de tipcapitalist si cu amplificarea efortului financiar pentru dotarea aparatului de productie5.Inainte de anul 1950, rolul principal al functiunii financiare era deacautasi deaobtinefonduri.Dupaanul 1950, atentiaafost orientata spre utilizarea eficienta a fondurilor.Functia financiara a intreprinderii poate fi definita ca ansamblul activitatilor de asigurare si repartizare si utilizare rationala a mijloacelor financiare necesare desfasurarii continue si rentabile a activitatii, precumsi de analiza si control a rezultatelor obtinute. Aceasta functie asigura functionarea sistemului intreprinderii in conditii eficiente,controland intrarile si iesirile din sistem,precum si reglarea corespunzatoare a activitatii intreprinderii.Se poate afirma ca functiunea financiara are un puternic caracter de sinteza, control si corectie. Scopul functiunii financiare este de a apara si consolida patrimoniul si autonomia financiara a intreprinderii.Functia financiara inseamna adoptarea celor mai importante decizii de catre managementul firmei (de resurse, de investitii, de creditare, derepartizare a profitului). Functiafinanciara presupunesi gestionarea fluxurilor financiare si realizarea permanenta defluxuri financiare cu mediul economic extern (atragerea de resurse, incasari si plati, emiterea de titluri financiare, impozite si taxe).Functiunea financiara are rolul de a asigura in mod curent si la cele mai mici costuri fondurile intreprinderii si deacontrola buna utilizareafondurilor precumsi rentabilitateaoperatiunilor carorale sunt afectate resursele financiare6.5P. Bran-Relatiilefinanciarbancarealesocietatilor comerciale, EditorTribuna Economica, Bucuresti, 1994;6 G.Vintila -Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 200021Pentru indeplinirea acestui rol, functiunea financiara trebuie sa realizeze, in conditii de echilibru, trei actiuni principale ale intreprinderii:investitiile, finantarea lor, repartizarea profitului. Este evident cadeciziileinacest domeniuapartinconducerii generale a intreprinderii, darmodalitatiledeexecutierevinintrutotul functiunii financiare pentrualegerea mijloacelor, pentrugestiunea activelor si pasivelor, pentrucontrolul realizarii acestor decizii si pentruanaliza consecintelor lor7.Functiunea financiara furnizeaza si mentine resursele de capital sau banesti ale intreprinderii si ofera conducerii ei un sistemde indicatori financiari de urmarire si control, care contribuie la orientarea tuturor activitatilor din intreprindere.Activitatile financiare din intreprindere pot fi clasificate astfel:- previziunesi prognozafinanciara(elaborareastudiilor si a bugetelor de venituri si cheltuieli pe termen scurt si mediu);- controlul financiar(organizarea si exercitarea controlului financiar preventivsi acontrolului gestionar defondasupra gospodaririi mijloacelor materiale si banesti);- executia financiara(intocmirea documentelor necesare constituirii si cresterii capitalului social, calcularea si repartizarea profitului, fundamentarea preturilor, finantarea investitiilor.);- analiza financiara (elaborarea de studii si analize cu privire la potentialul financiar al intreprinderii, la eficienta utilizarii fondurilor financiare, la cresterea rentabilitatii si a altor indicatori financiari);- coordonarea financiara(activitatile prin care se armonizeaza deciziile si actiunile personalului firmei si alesubsistemelor sale in cadrul strategiilor adoptate).Totodata, functia financiara cuprinde activitati care intra in atributiile conducerii generale a intreprinderii (control, coordonare, prognoza, analiza), ce implica luarea unor decizii cu continut financiar, precum si activitati de executie (incasari, plati etc.).7I. Stancu- Gestiunea financiara a agentilor economici; Editura Economica, Bucuresti, 199422Dinceleprezentate,rezultacaracterulactival functieifinanciare, existenta in substanta sa a unui volum mare de actiuni de analiza si control.Indiferent de dimensiune,intreprinderea trebuie sa ia decizii financiare.Principiile financiare fundamentale sunt identice pentru toate intreprinderile. Pierre Conso afirma ca ,, Functiunea financiara ocupa un loc, in acelasi timpesential si ambiguu. Misiunea sa principala este de a conducepoiticageneralaafirmei.Deaceeadirectorul general nu deleaga niciodata in intregime aceasta functiune8.Insusi managerul se schimba, profilul sau este axat prin excelenta pe marketing si negociere, piata financiara ocupand o parte din ce in ce mai mare din timpul de lucru al acestuia.Functiunea financiara a inregistrat evolutii semnificative, atat in plan cantitativ cat si in plan calitativ.Managerului finaciar ii revinesarcinadeadepasi statutul de cautator de fondurisi deadevinipartenerlaconducerea efectivaa activitatii economice din intreprinderea in care activeaza.De asemenea, pentru atingerea scopurilor, managerii compartimentelor financiare trebuie sa fie preocupati in mare masura de alocarea eficienta a fondurilor intre multitudinea de bunuri si strangerea de fonduri in termeni favorabili.1.4. Obiectivele managementul finaciarNatura actiunilor intreprinse de managementul financiar intr-un context dat,se subordoneaza in exclusivitate obiectivelor de baza ale organizatiei. Pentru marile intreprinderi, acest obiectiv vizeaza maximizarea valorii intreprinderii (a actiunilor sale), iar pentru intreprinderilemici si mijlocii, obiectivul substantial esteasigurarea rentabilitatii si autonomiei financiare.In cazul firmelor cu caracter productiv, la care se urmareste cucerireaunornoi segmentedepiata, nuintoatecazurileobiectivul primordialal managementuluifinanciar il va reprezenta maximizarea valorii intreprinderii, ci asigurarea resurselor de finantare , de sustinere 8 P. Conso- La gestion financiere de l`entreprise, Dunod, Paris23a manevrelor strategice pentru a putea crea putere economica. Un asemenea obiectiv de anvergura va trece pe un plan secundar realizarea protectiei mediului inconjurator, salarizarea mai buna a lucratorilor si imbunatatirea conditiilor de munca ale acestora,care vor trebui sa se supuna constrangerilor financiare datorate expansiunii.Incazulfirmelor mici si mijlocii, obiectivul de baza al organizatiei este influentat de afirmarea calitatilor personale ale managerului in a dobandi succesul. In acest caz, in atentia managementului financiar sevor aflaaceleactiuni princaresevor sublinia performantele de exceptie ale managerului cum ar fi: actiuni surpriza la bursa, plasamente de capital surprinzatoare, asocieri in afaceri, inscopul obtinerii unor nivele deosebite de profitabilitate, uneori iesite din comun. Este de remarcat ca nu intotdeauna ideile de afaceri ale managerilor sunt agreate de actionari/proprietarii de capitaluri, fapt care genereaza conflicte de interes, asupra carora vom reveni ulterior.In fine, in cazul firmelor aflate in lichidare, fie ca urmare a unei actiuni voluntare, fie a uneia judecatoresti, obiectivul managerial este acela de a continua afacerile, pana la desfiintare, prin atenuarea cat mai mult posibil a efectelor nefavorabile rezultate prin aplicarea deciziei de lichidare. Pentru managementul financiar este important ca la finele perioadei de lichidare sa se stabileasca oconcluzie clara privind situatia financiara si modul in care se sting obligatiile de plata si se recupereaza creantele.Obiectivele fundamentale ale managementului sunt: maximizarea profitului, maximizarea lichiditatii, maximizarea sigurantei in functionare.Intre cele trei obiective exista o stransa interdependenta:- maximizarea profituluipresupune lichiditati si siguranta redusa;- maximizarea lichiditatilorprezuma profit scazutsisiguranta mare;- siguranta mare presupune un profit mic si lichiditati reduse.Obiectivele managementului financiar decurg din obiectivele managementului intreprinderii.Managementul financiar urmareste realizarea unor obiective- 24maximizareaprofitului, maximizareaaverii actionarilor, maximizarea castigurilor pe actiune, obiective sociale, care uneori sunt contradictorii. ,,Conflicteledintre obiective seamplifica deoarece intreprindereaareunanumit numar deposesori deactiuni, salariati, clienti, creditori, furnizori, etc ale caror dorinte nu sunt caracterizate de convergenta inmodobligatoriu intre ele. Obiectivele contradictorii ridica problema stabilirii prioritatilor. Responsabilitatea managementului este de a satisface aceste doleante. Maximizarea averii actionariloreste unul din obiectivele majore ale managementului financiar. Exista doua posibilitati de a maximiza averea actionarilor: distribuirea dividendelor; cresterea pretului actiunilor.Pentru ca dividendele sunt platite de cele mai multe ori pentru a influenta pozitiv pretul actiunilor, averea actionarilor depinde in realitate de pretul de pe piata al actiunilor firmei. Totusi maximizarea castigurilor pe actiune nu este cel mai potrivit obiectiv.Pentru a examina maximizarea averii actionarilor in mod detaliat vom compara cele doua alternative: maximizarea averii actionarilor - maximizarea castigurilor pe actiune.Maximizarea averiiactionarilortinecontdetermenul asteptatpentru castiguri ,in timp ce maximizarea castigurilor pe actiunenu tine cont de termenul asteptat9. ConsideramdouaproiecteAsi Bcareinregistreazaaceleasi castiguri totale pe actiune de 100$. Se asteapta ca proiectul Asa determine o sporire castigurilor pe actiune cu 30$ pe an pentru urmatorii 3ani. Pedealtaparte, planul Bnuar aveanici unefect asupra castigurilor pe actiune pentru urmatorii doi ani, dar ar determina cresterea castigurilor pe actiune cu 70$ in al doilea an.Investitorii prefera sa realizeze venituri intr-un interval de timp cat mai scurt, decat saleobtinaintr-unviitorindepartat. Investitorii plaseaza o valoare mai mare pe actiunile companiei, aplicand planul ,,A in locul planului ,,B".9 D. Tudorache - Finantele generale si finantele firmei, Editura Sylvi, Bucuresti, 200025Maximizareaaverii actionarilor ia in considerare riscul, pe cand maximizarea castigurilor pe actiune nu recunoaste riscul10. Sa presupunem ca planul ,,C determina cresterea castigurilor cu 100 $ pe actiune, in timp ce planul ,,D genereaza cresterea castigurilor cu 150$ pe actiune. Sa presupunem mai departe ca proiectul ,,C este aproape sigur in timp ce planul ,,D este destul de riscant.Dacapresupunerealaplanul,,Destecorectacastigurilepe actiune vor creste la 150 $, insa exista si posibilitatea ca acestea sa nu creasca deloc,ceea ce ar diminua valoarea actiunilor firmei pe piata. Proiectul ,,Dnuiainconsiderareriscul. Dacaseaplicaplanul ,,C castigurile pe actiune vor ajunge sigur la 100 $. Maximizarea castigurilor pe actiune nu justifica efectul politicii dividendului. Daca obiectivul unei intreprinderi este de a sporii castigurile pe actiune prin retinerea profiturilor in bilete de trezorerie , ea nu ar trebui sa plateasca dividend. Maximizareapretului peactiuneeste mai importanta decat maximizarea castigurilor pe actiune. Valoarea de piata a actiunilor firmei exprima valoarea curenta a firmei receptata de detinatorii acestora, valoarea pietei inceea ce priveste castigurile viitoare ale firmei, riscul la care va fi supusa firma, politica dividendelor si aspectele calitative ale activitatilor viitoare ale firmei.Indicele depiata alperformantei unei companiiestepretul de piata al actiunilor.Cu cat pretul lor este mai mare cu atat managementul este mai performat din punctul de vedere al posesorilor de capital.Managerii financiari trebuie sa gaseasca raportul optimintre profit si rentabilitate care sa conduca la maximizarea averii actionarilor.10 Idem 9261.5. Relatiile managementului financiar cu alte disciplineConducerea cu succes a activitatii desfasurate de catre o intreprindere nu poate fi realizata in mod singular de catre managementul financiar, ci prin utilizarea cunostintelor oferitede catre alte discipline. Managementulfinanciar,in indeplinirea functieisi obiectivelor sale si ca urmarea a materiei extrem de vasta si diversificata, foloseste de la alte stiinte o seama de notiuni si elemente, dupa cum si alte stiinte utilizeaza diferite notiuni si elemente furnizate de catre managementul financiar in fundamentarea conceptiilor, teoriilor si aplicatiilor lor. Princaracterul sauinterdisciplinar si complex, managementul financiar are relatii directe sau indirecte cu majoritatea stiintelor economice, ca de exemplu: contabilitatea, moneda, finantele, statistica, analiza microsi macroeconomica, economia politica, marketingul, modelarea economica.Managerul financiar uziteaza metodele si tehnicile oferite de catre managementul financiar, insa el trebuie sa detina in instrumentarul propriu si metode complementare furnizate de alte discipline.Managementul financiar se afla in relatii directe cu contabilitatea, aceasta din urma fiind cea care furnizeaza cea mai mare cantitate de informatii pentrufundamentarea si adoptarea deciziilor financiare incadrul unei intreprinderi. In adoptarea unei decizii de natura financiara, managerul financiar trebuie sa se raporteze intotdeauna la datele contabile. Datele contabile sunt adaptate la criteriile care permito tratare financiara. In acest sens, managementul financiar utilizeaza detalierile caresefacinAnexalabilant privindlichiditateaactivelor, mai cu seama a creantelor si exigibilitatea pasivelor indeosebi a datorilor intreprinderiiDatele oferite de catre contabilitate servesc la intocmirea planurilor financiare, precum si la analiza realizarii acestora.Se poate afirma: contabilitatea este disciplina care ofera 27,,materia prima pentru managementul financiar. Contabilitatea ajuta in sensul cunoasterii, starii financiare a unitatii economice si urmareste desfasurarea cantitativa a fenomenului financiar. Functiunea financiara a fost, o lunga perioada de timp, confundata cu functiunea contabila, dar odata cu diversificarea relatiilor dintreoperatorii economici si mai alesacelor depepiata financiara, aceasta si-a recapatat locul bine definit in cadrul intreprinderii.Exista si astazi manageri care considera ca aspectele financiare trebuielasateinseamacontabililor. Aceastaesteoviziunelimitata intrucat trebuie efectuata o distinctie clara intre intelegerea consecintelor financiare ale oricaror demersuri manageriale si activitatea propriu-zisa de contabilitate a afacerilor firmei.Actualmente, in intreprinderile de dimensiuni mici aceste functiuni se afla in competenta aceleiasi persoane.Managementul financiar seaflainrelatii stransecueconomia politica.El utilizeaza din domeniul economieipolitice acele categorii economice care exprima diferite aspecte ale fortelor de productie cuantificabilesi exprimabileinetalonbanesc. Putemspunecabaza teoreticasubformadeprincipii, conceptegeneraleesteasiguratade economia politica.Managementul financiar seaflainstransarelatiecustatistica, intrucat o parte din datele sale sunt preluate si prelucrate de statistica, care prin metode proprii determina caracteristicile dominante si tendintele anumitor fenomene. Managementul financiar poate fi considerat, alaturi de statistica, o sursa de date ale sistemului informational economic.Managementul financiar ofera oserie de date marketingului. Studiile de marketing efectuate demonstreaza ca politicile de marketing cucelemai mari sansedesuccessunt celefundamentatepeobuna intelegere a aspectelor financiare.Managementul financiar utilizeaza larezolvarea problemelor atat elemente si procedee matematice, cat si rationamentul matematic. Managerul financiar modern poate folosi in mod extins tehnicile matematicepentrusolutionareasistematicaaproblemelor financiare. Putem afirma ca managementul financiar si matematica se afla in relatii 28de colaborare organica si functionala.Managementul financiar utilizeaza o serie de modele furnizate de informatica, si deformaconcretaaacesteia, birotica. Informatica asigura metodele si tehnica pentru optinerea rapida a informatiilor de natura financiara, ,,materia prima pentru deciziile financiare.Factorii careinfluenteazadeciziafinanciarasunt numerosi, ei trebuie individualizati si cuantificati,prin urmare managerul financiar trebuie sa fie familiarizat cu acesti factori prin intermediul informatiilor furnizate de disciplinele enumerate. 29CAPITOLUL IIMECANISME FINANCIARE2.1 Piata financiaraPrin intermediul pietei financiare, cei care au nevoie de capital se intalnesc cu cei care detin fonduri disponibile pentru investitii.Piata financiara, definita ca fiind ansamblul relatiilor si mecanismelordealocareeficientaaresurselorbanesti dineconomie, cuprinde piata monetara si piata de capital (piata valorilor mobiliare)*.Piatamonetaraestespecializatainplasareasi atragerea de fonduri pe termenscurt, inclusivacordarea/luarea de credite. Piata monetara are mai multe segmente, fiecare dintre acestea fiind specializate in utilizarea unor instrumente specifice dar utilizand acelasi operator principal: bancile.Segmentele pietei monetare sunt11: - piata scontului, specializata in cumpararea si vanzarea cambiilor;- piata interbancara, in cadrul careia bancile se imprumuta reciproc;- piata certificatelor de depozit, incare bancile atragresurse banesti prin emiterea de certificate de depozit negociabile, inscrisuri care pot fi rascumparate de banci la o anumita data cu o anumita rata a dobanzii;- piata efectelor de comert, in care bancile, marile companii sau alte institutii financiare emit titluri de credit (bilete la ordin sau cec-uri);- piata eurovalutelor, reprezinta atragerea si plasarea de fonduri in valuta. Piata de capital(piata valorilor mobiliare) este specializata pe tranzactiicu active financiare pe termenmediusi lung, reprezentand *Inliteratura de specialitate se regaseste si o alta acceptiune, potrivit careia piata financiara este alaturi de piata monetaraparte integranta a pietii de capital11 Fatu S. -Piata romaneasca de capital, Editura Vox,Bucuresti, 199830ansamblul relatiilor si mecanismelor prin care se realizeaza transferul capitalului delacei careausurplus (investitori ) catrecei careau nevoie, cu ajutorul unor instrumente specifice (valori mobiliare) si prin intermediul unor operatori specifici (societatile de intermediere de valori mobiliare). Valorile mobiliare sunt documente dinhartie sau electronice create ca suport al tranzactiilor financiare. Acestea sunt active financiare care presupun drepturi pentru cei care le detin (la dividende, ladobanzi, etc.) si obligatii (deaplati dividende, dobanzi, etc.) din partea celor care le-au emis.Valorile mobiliare specifice pietei de capital sunt: actiunile, obligatiunile si alte instrumente si titluri financiare specifice. Actiunea este un titlu de valoare, un titlu financiar, reprezentand o parte din capitalul social al firmei, din patrimoniul firmei, din acest motiv se mai numeste si titlu de proprietate.In acelasi timp, actiunea este un mijloc de atragere a capitalurilor disponibile, necesare firmei, de pe piata de capital (interna sau externa).Interesul detinatorilor de capitaluri de a subscrie si varsa capitalurile la o firma este generat de avantajele ce li se ofera12:- o remuneratie (dividend) mai mare decat ar plasa capitalurile inalte zone ale economiei si societatii (banci, fonduri de investitii, etc.);- putereapecareopot dobandi prinactiunilecumparate, in managementul firmei.Actiunea, camijloc de atragere si de formare acapitalurilor firmei trebuie sa contina cateva elemente de continut minimale: denumirea societatii, numar de inregistrare la registrul comertului, numar de ordine, capitalul social, valoarea nominala a actiunii. In functie de modul de detinere si circulatie, actiunile pot fi: - actiuni la purtator, pe care nu se mentioneaza nici un nume si pot fi transmise de la o persoana la alta;- actiuni nominative, carepoartanumeleproprietarului si nu pot fi transmise decat printransfer inregistrat inregistrul 12 I. Bogdan- Tratat de management financiar banacar, Eitura Economica, Bucuresti, 200231societatii comerciale. Actiunile mai pot fi:- privilegiate, atunci cand dau dreptul detinatorului la un dividend fix, indiferent de marimea profitului realizat de societatea emitenta;- ordinare, atunci cand cota de dividend este variabila, in functie de marimea anuala a profitului firmei emitente.Obligatiunile sunt tot valori mobiliare emise de firme sau de stat pentru procurarea fondurilor necesare sub forma de imprumut.Proprietarul unei obligatiuni este o persoana care a imprumutat o anumita suma de bani emitentului (statul, o colectivitate publica, societate nationala sau privata) si de la care percepe o dobanda proportionala cu totalulimprumutului.Imprumutul este rambursabil, fie intr-o singura transe, fie in mai multe transe, care pot fi constante sau variabile dar esalonate inca de la emisiunea titlului.Dupa diferite criterii, obligatiunile se clasifica astfel:1. Dupamodulde identificareaproprietarului,obligatiunile pot fi:a) la purtator, caz in care obligatiunea apartine posesorului;b) nominative, daca au numele proprietarului inscris pe certificat/ sau in cont.2. Dupa forma de emisiune:a) materializate, sunt emiseinformamateriala, pesuport de hartie;b) dematerializate, emiseprininscriereincont, pesuport de hartie.3. Dupa tipul de venit pe care il genereaza, obligatiunile emise de organele administratiei publice centrale si locale pot fi:a) obligatiuni cudobanda, sunt emise laovaloare nominala, valoare care se returneaza, de regula la scadenta, plus o dobanda care se distribuie conform unui program de distribuire;b) obligatiuni cu cupon zero sau obligatiuni cu reducere (discount), sunt emise la un pret de emisiune mai mic decat valoarea nominala care este platita la scadenta, nu se plateste dobanda iar castigul consta in diferenta dintre pretul de cumparare dat de investitor si pretul de rascumparare la 32scadenta.Riscurile detinatorului de obligatiuni sunt mai reduse in comparatie cu cele ale detinatorului de actiuni. Ele se manifesta ca risc denerambursaresi delichiditateafirmei, cazincarecreditorii au prioritate in fata actionarilor. Titlurilefinanciareprimare,actiunilesi obligatiunile, difera in privinta rentabilitatii si riscului oferite investitorilor de capital, astfel:ACTIUNI OBLIGATIUNIAvantaje conserva mai bine puterea de cumpararea capitalului investit, prin integrarea mai operativa a inflatiei in preturi;mai putin riscante, datorita termenelor ferme de determinare si de plata,a dobanzilor si a valorii de rambursatDezavantaje mai riscante (volatile), datorita caracterului variabil,al dividendelor si al pretului de rascumparare mai putin conservative pentru puterea de cumpararea capitalului investit prin volatilitatea ca pret la variatiile ratei dobanzii de piataPiata valorilor mobiliare cuprinde doua segmente:- piata primara;- piata secundara.Piataprimaraesteaceapiatafinanciaraincadrul careiase vandsisecumparahartiiledevaloarepetermenlungnou-emisede catre diferiti agenti economici, bancar-financiari si autoritatea guvernamentala. Operatiunile de emisiune si plasare anoilor titluri financiaresedesfasoara, inprincipal prinintermediul bancilor, care incaseaza un comision.Piata secundara estepiatapentru titlurile care au fostdeja emise, avand acelasi rol de a distribui capital, dar pentru o suma mai mica si, in plus, apar tranzactiile care se departeaza de acest scop, in sensul ca se fac indeosebi pentru a realiza un profit datoritanegocierii si jocului cererii si al ofertei. 33Tranzactionarea acestor titluri se efectueaza prin intermediul unor institutii specializatesi autorizatesaactionezepeacestepiete: societati devalori mobiliare, bursedevalori. Inafara deburse de valori, in lume exista burse de materii prime, burse de minereuri, burse de imbracaminte,burse de piese auto, burse filatelice, burse de opera de arta.InRomaniapiatade capital a fostreglementata prin legea privind valorile mobiliare si bursa de valori nr.52 din 27 iulie 1994, iar institutiileprincipalealepietei financiaresunt: ComisiaNationalaa Valorilor Mobiliare, Societatile de Valori Mobiliare, Societatile de Investitii Financiare, Societatile de brokeraj, Bursa de Valori s.a.Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare este un organism guvernamental cu responsabilitati atribuite de puterea publica in domeniul coordonarii pietelor de capital. Atributiile mai importante ale acestei institutii sunt:- confirmarea prospectelor pentru noi emisiuni de titluri financiare;- inregistrareatuturorhartiilordevaloareceseemit pepiata primara;- atestarea societatilor de intermediere a valorilor mobiliare si urmarirea activitatii desfasurate de acestea;- controlul activitatii burselor de valori;- aprobarea, dupa consultarea cu autoritatea guvernamentala, a infiintarii de noi burse de valori.Titlurile financiare derivate sunt produsele burselor de valori si rezultadincontracteleincheiateintreemitent si beneficiar, caredau beneficiarului drepturi asupra unor active ale emitentului, la o anumita scadenta viitoare. Titlurile derivate spre deosebire de titlurile primare nu dau drepturi beneficiarului asupra veniturilor nete ale emitentului, ci asupra unor active diverse ale acestuia (valute, marfuri) numite active derivate.Titlurile financiare derivate pot fi grupate in doua categorii:- contractele viitoare (futures);- optiunile. Contractul viitor imbraca forma unei intelegeri intre doua parti de a vinde, respectiv de a cumpara un anumit activ ( instrument 34monetar, titlu financiar) la un pret stabilit in momentul incheierii contractului,transmitereaefectiva aactivuluicatrecumparator avand loc la o data viitoare. Optiunilesuntcontracteintreunvanzatorsiuncumparatorde active, care dau dreptul acestuia din urma de a vinde sau a cumpara un activpanala oanumita datain schimbul platiicatrevanzator aunei prime. Optiunea poate fi de vanzare(,, put option) daca cumparatorul princontract, dobandestedreptul deavindeactivul si decumparare (,,call option), atunci cand acesta are dreptul de a cumpara active.Produsele sintetice sunt rezultatul combinarii de catre institutiile financiare a unor active financiare diferite, din care rezulta instrumente deplasament noi, inspecial combinareadecontracte,,futuresde vanzare si cumparare de optiuni ,,put si ,,call, precum si intre diferite tipuri de ,,futures si ,,option. Intre activele financiare sintetice o importantadeosebitaodetintitlurilefinanciaredetip,,cos, carese intemeiaza pe selectia titlurilor finaciare primare, din a caror combinatie rezulta un produs bursier standardizat.Cunoasterea mecanismelor de functionare a pietei de valori mobiliare si a reglementarilor referitoare la acestea constituie o conditie esentiala pentru orice manager financiar.2.2Fluxurile financiare Activitatea intreprinderii se desfasoara intr-un mediu deosebit de complex, care impune cunoasterea acestuia si a relatiilor care guverneaza schimburile reciproce dintre participantii directi sau indirecti la activitatea intreprinderii.Ineconomia depiata, schimburiledeactivitati (demarfuri, de capital, de titluri, etc.) dintre agentii economici, reprezinta conditia de viata a intreprinderii deoarece resursele sunt rare si limitate. Cantitatile de bunuri sau moneda transferate intr-o anumita perioada intre agentii economici se numeste flux. Acestea se desfasoara prinintermediul factorului monetar. Orice schimbare implica doua fluxuri compensatorii13: 13I. Stancu - Gestiunea financiara a agentilor economici; Editura Economica, Bucuresti, 199435- un flux real de bunuri si servicii;- un flux financiar.Fluxurile reale de bunuri si servicii constau in bunurile de natura materialacare auloc intre douainreprinderi,iar fluxurile financiare sunt o contrapartida a fluxurilor reale si reflecta evaluarea in expresie monetara a acestora. La randul lor fluxurile financiare pot fi: de contrapartida, decalate (intarziate), multiple si autonome.Fluxurile financiare de contrapartida se caracterizeaza prin inlocuirea imediata a unui activ real (fizic) cu moneda sau invers si se intalneste in cazul achizitionarii unui bun cu plata imediata in numerar.Fluxurile financiare decalate sau intarziate apar atunci cand fluxurilor fizice nu le corespund imediat niste fluxuri financiare conducand la un dezechilibru in cadrul intreprinderii. Activitatea revine la normal prin aparitia unui activ financiar, materializat intr-o creanta la furnizor si intr-o datorie la cumparator care se va stinge ulterior.Fluxuri financiare multiple. Pentru a compensa efectele decalajelor de maisus, intreprinderea isi schimba creanta pe moneda apeland la un tert (intermediar financiar). Fluxurile se desfasoara astfel :- bunurilevandutedefurnizor, cumparatorului reprezinta un flux real de bunuri ;- furnizorul vinde creanta unei terte persoane si incaseaza contravaloarea primul flux financiar ;- cumparatorul stinge datoria fata de tert al doilea flux financiar.Fluxurile financiare autonome apar atunci cand se acorda sau se primeste unimprumut, candauloc transferuri demoneda de lao persoanalaalta. Si acestefluxuri daunasterelaactivefinanciare creante si datorii. 2.3. Cicluri financiareIncadrul activitatilor sale curente, ointreprindere efectueaza operatiuni repetitive a carorreluare e definita prin notiunea de ciclu de exploatare.36Ciclul de exploatare (aprovizionare-productie-stocare-vanzare) cuprinde atat un flux fizic (de produse finite, respectiv marfuri),c at si un flux financiar (intrare si iesire de moneda). Pentru o intreprindere cu activitate de productie,acest ciclu de exploatare comporta trei etape fundamentale care se deruleaza de fiecare data cand intreprinderea lanseaza in productie o noua comanda.Pentru o intreprindere cu activitate de comert, care achizitioneaza marfuri pentru a le revinde ca atare, fara ale transforma, ciclul comporta doua etape fundamentale:Continutul etapelor ciclului de exploatare:- etapa de aprovizionarein care se procura materiile prime, materialele, etc. necesare desfasurarii activitatii, imbracand forma materiala a stocurilor fizice;- etapa de productie corespunde procesului de transformare a stocurilor fizice, in productie in curs de fabricatie si respectiv in produse finite;- etapa de distributie presupune ca intreprinderea sa asigure, pe de o parte, finantarea pe perioada cat produsele finite sunt in stoc, iar pedealtaparte, sadispunadesurselefinanciarenecesare angajarii unor cheltuieli de comercializare pana inmomentul vanzarii respectivelor produse finite.Vanzareainnumerar permitecompensareafluxurilor realede iesire cu fluxurile monetare de intrare. Daca vanzarea se face pe credit, decalajul intre cele doua fluxuri, da nastere aparitiei creantelor asupra clientilor. Incasarea creantelor echivaleaza cu stingerea debitelor.Cicluldeinvestitiicuprindeansamblul deciziilor luatepelinia achizitionarii unor active care raman la dispozitia intreprinderii o perioada indelungata de timp.Durata depinde de caracteristicile tehnologicealeactivitatii, deperformanteletehnicesi depoliticade 37Aprovizionare Productie DistributieAprovizionareDistributieinvestitii a intreprinderii.Cicluldefinantarecuprindeansamblul operatiunilor ceauloc intreintreprinderesi proprietarii decapital (actionari si creditori) si permite ca intreprinderea sa faca fata decalajului dintre fluxurile monetare de intrare si iesire generate de ciclul de exploatare. 38CAPITOLUL IIIINTREPRINDEREA - SISTEM COMPLEX3.1 Ce este FIRMA sau INTREPRINDEREA?Zona de studiu si de actiune pentru stiinta financiara a intreprinderii estereprezentata deformamoderna deorganizare si desfasurareaactivitatii economice, denumitacutermenul general de intreprindere14.FIRMAsauINTREPRINDEREA15esteungrupdepersoane, organizate potrivit anumitor cerinte juridice, economice, tehnologice si manageriale, care concep si desfasoara uncomplex de procese de munca, folosind mijloace de munca, concretizate in produse si servicii, in vederea obtinerii unui profit cat mai mare (fig.3.1).Factorii de influenta ai mediului ambiant asupra firmei sunt: factori economici(piatainterna, piataexterna, sistemul bancar, bursa de valori, regimul investitiilor, parghiile economico-financiare); factori demografici(numar, ponderepopulatieocupata, structurasocioprofesionala, populatieactiva, duratamediede viata etc.); factori socio-culturali(structura sociala a populatiei, invatamantul, cultura, stiinta, mentalitatea etc.); factori politici(politica economica, politica sociala, politica externa, politica invatamantului, politica stiintei etc.); factori ecologici (resurse naturale); factori juridici(legi, decrete, hotarari guvernamentale, ordonante, deciziile prefecturilor si primariilor etc.); factori tehnicisi tehnologici(nivelul tehnic al utilajelor, calitatea tehnologiilor, calitatea cercetarii tehnice, numarul licentelor si brevetelor inregistrate, capacitatea inovativa a cercetarii-proiectare etc.);14P. Bran- Relatiilefinanciar-bancarealesocietatii comerciale, Editor Tribuna Economica, Bucuresti, 199415OvidiuNicolescu,IonVerboncu Management,Editura Economica, Bucuresti, 199539 factori manageriali(strategia nationala, organizarea si managementul economiei nationale, sisteme si metode de management etc.); clientii(cercul firmelor, institutiilor si persoanelor individuale carora le sunt adresate bunurile firmei); concurentii(concurentii actuali si potentiali subraport numeric, din punct de vedere al puterii economice, al provenientei, al nivelului preturilor practicate, al calitatii produselor, a retelei de distributie, a pozitiei pe piata, a imaginii in randul consumatorilor); furnizorii(sursele de materii prime si materiale, echipamente, masini si utilaje, sursele de energie, sursele de fonduri).3.2 Universul financiar al intreprinderiiPentru a analiza amploarea fenomenelor financiare nu este suficienta numai cercetarea universului intern al intreprinderii. Analiza trebuie sa ia in considerare contextul economic, in care firma activeaza (ansamblul economiei nationale, relatiile economice si financiare internationaleetc.) Universul financiar al intreprinderii cuprinde totalitatea legaturilor de repartitie din interiorul acesteia,precum si a legaturilor de repartitie cu economia nationala si economa mondiala16.Universul financiar al intreprinderii este format din:- sistemul intreprindere aflat in starea de repartitie;- institutiile financiare, bancare, de asigurari, institutii care coordoneaza consumul centralizat din societate sau formarea unor resurse externe intreprinderii (piata nationala);- institutiile financiare, bancare, de bursa etc. de pe piata internationala.16 Idem 144041Fig.3.1 Influena unor variabile asupra relaiilor de management*) *) Adaptat surs: OVIDIU NICOLESCU &ION VERBONCU MANAGEMENT; Editura Edonomic, Bucureti, 1995Firma Resurse umaneResurse umaneResurse umaneResurse umaneResurse umane Resurse materiale Resurse financiare Resurse informaionale Variabile Proprietatea asupra firmeiTipul firmei Caracteristicile materiilor prime i materialelor Caracteristicile procesului tehnologicCaracteristicile procesului de aprovizionare Caracteristicile procesului de vnzare Dimensiunea firmei Gradul de automatizare al tratrii informaiei Complexitatea producieiLegislaia Concepia managerilor asupra managementului firmeiParametrii organizrii neformaleNivelul dotrii tehniceGradul de specializare i de cooperare n producie Dispersia teritorial a subdiviziunilor firmei Potenialul uman Continuitatea procesului de producieCaracteristici ale sistemului de management Caracteristicile relaiilor de management Structura organizatoric Structura organizatoric Sistemul decizional Sistemul metodologic de management Alte elemente de management Intre cele trei niveluri ale universului financiar al intreprinderii exista o stransa interdependenta, determinata de schimbarile in politica intreprinderii, evolutia pietei financiare interne si externe, costul accesului la aceste piete, de orientarea proprietarilor intreprinderii. Marimea si calitatea fenomenului financiar depind de continutul si intensitatea legaturilor financiare: informarea intreprinderii din surse de date interne si externe; prelucrarea de date si analiza informationala financiara; realizarea de operatiuni concrete de alocari de fonduri, decontari etc.; control si analizeeconomico-financiareasupraintregii activitati economice; evidenta contabila si operativa a fondurilor si fluxurilor financiare; fundamentarea, adoptarea si realizarea de decizii de natura financiara.Informatia este cea care ordoneaza activitatea managerului financiar si totodatail ajuta pe acesta sa adopte decizia financiara.Astfel, managerului financiarii revine sarcina de a organiza in cadrul sistemului informational al intreprinderii unsegment propriu, specializat in obtinerea informatiilor de tip financiar. Acest segment trebuie sa cuprinda:- sursele de date: universul intern; economia nationala; economia mondiala; obiective de politica economica si financiara ale administratiei de stat; cercetarea stiintifica; metodologie si instructiuni.- algoritmiisi metodele de prelucrare a datelor pentru obtinerea informatiilor de tip financiar;- principiile de formare si de acces la bancile de informatii financiare;- deciziile de utilizare a informatiilor financiare luarea de decizii; intocmirea de documente; controlul;42 conducerea activitatii economice; informarea pietei financiare.3.3 Managementul clientilorClientela este elementul relevant pentru valorificarea produselor, deoarece ea este expresia cererii efective ce se manifesta la un moment dat pe piata. Managementul clientilor trebuie sa gaseasca raspuns la intrebarile17:- Care sunt conditiile contractuale cu clientii?- Care este intervalul de timp stabilit contractual intre momentul livrarii produselor si momentul incasarii efective?- Este convenabila acordarea unui discount pentru plati promte sau in avans?- Careestevaloareamaxima acreditului pecarefirmaeste dispusa sa-l acorde fiecarui client?- Cum ar trebui tinuta evidenta creditelor si a incasarilor?Clientii reprezinta creante ale intreprinderi, rezultate din livrarea de bunuri si /sau prestarea de servicii,care au o anumita scadenta de incasare.Intre clientii unei intreprinderi se inscriu: salariatii intreprinderii; clientii intreprinderii (clientii din exterior); actionarii intreprinderii (proprietarii); furnizorii intreprinderii; organele locale ale puterii de stat; organizatiile neguvernamentale; organizatiile politice; presa locala si centrala; agentii petru protectia mediului; consultantii pe probleme de calitate si management.In practica, clientii pot fi incasati ,,la vedere" (pe loc, odata cu 17M. Petcu- Analiza economico-financiara a intreprinderii, Editura Economica, Bucuresti,200343vanzarea bunurilor), imediat dupa livrare, la un interval de timp 3-5 zile (are loc o incasare fara numerar in contul bancar) sau ,,la termen"(un anumit termendelalivrareconvenit decomunacordintrecei doi agenti economici).Infunctiedemodul derespectareal scadentelorclientii pot fi grupati astfel:- clienti solvabilicei care efectueaza platile la termen;- clienti intarziaticare nu efectueaza platile la scadentele convenite;- clienti insolvabili cei care nu mai pot fi incasati.Managementul clientilor reprezinta ansamblul metodelor si tehnicilor, instrumentelor si actiunilor intreprinse in vederea utilizarii cat mai eficiente a capitalurilor imobilizate in credite comerciale.Creditele comerciale au o acceptiune mai larga decat cea a clientilor si sunt formate din18:- credite vanzator reprezentate de vanzarile de marfuri pe credit (intreprindereaapareindouaipostaze: ceadeimprumutat prin creditele furnizor si cea de imprumutator pentru creditele clienti);- creditele cumparatorreprezentate de platile in avans (in aceasta situatie intrepinderea se poate regasi fie ca beneficiara a avansurilor platite de catre clientii sai pentru fabricatia produselor, fiecaplatitordeavansuri pentruplatitorii sai de echipamente sau materiale).Obiectivele managementului clientilor se pot axa fie pe reducerea volumului clientilor, respectiv reducerea capitalurilor alocate acoperirii soldului clientilorsi implicit restrangereafinantarii acestor active circulante, fie pe o prelungire a perioadei de acordare a creditelor clienti.Creditele clienti sunt o investitie de capitala intreprinderii, care poate aduce acesteia o anumita rentabilitate.Pornind de la aceasta caracteristica se pot evidentia componentele esentiale ale manegementului clientilor: investitia de capital pentru constituirea soldului de credite clienti18 I. Stancu - Finante, Teoria pietelor financiare, Finantele intreprinderilor, Analiza si gestiunea financiara; Editura Economica, Bucuresti, 199744Creditul acordat unui singur client reprezinta o alocare de fonduri pe termen scurt, iar creditele acordate tuturor clientilor apar a o alocare permanentadecapitaluri aleintreprinderii, reprezentandoinvestitie care trebuie finantata in mod continuu. Dimensiunea acestei investitii se poate stabili prin intermediul urmatoarei relatii:360creditului a acordare de Durata afaceri de Cifraclienti Credite rentabilitatea aferenta vanzarilor suplimentare obtinute prin cresterea duratei creditelor clientiCresterea cererii de produse pe piata, prin prelungirea duratei de viata acreditelorclienti vaantrenaorentabilitateaferenta vanzarilor suplimentare, care va justifica o astfel de politica. costul marginal al cresterii investitiei de capital in credite clientiAcest cost poate fi cuantificat in functie de sursele de finantare ale investitiei ( surse proprii sau surse imprumutate). riscurile de insolvabilitate ale clientilor profitul marginal netProfitul marginal net este dat de rentabilitatea vanzarilor suplimentare mai putin costul cresterii creditelor clienti si riscul insolvabilitatii clientilor.Alegerea, urmarirea si controlul clientilor necesita unproces continuu de informare.Informatiile despre clienti pot fi obtinute prin diverse modalitati:- studiile si observatiile proprii;- istoricul relatiilor cu clientul respectiv;- mass-media publicitate;- informatii furnizate de catre banci, prin consultarea fisierelor cu clientii (70% din informatii sunt furnizate de catre banci);- informatii obtinute de la organisme specializate (registrul comercial, registrul de protestari la plata cambiilor, registrul deamanetareafondurilorcomerciale, registrul ipotecilorsi cadastrul, registrul intarzierilor laplataimpozitelor destat etc.).45Pentru urmarirea si controlul clientilor, pe langa procedurile uzuale la care recurge intreprinderea, se poate utiliza, metoda ABC de urmarire a clientilor.MetodaABCpresupuneclasificareaclientilor intrei categorii astfel:- zonaAincaresunt inclusi clientii cei mai importanti ai intreprinderii, reprezentand aproximativ 60% din soldul total al clientilor si circa 10% din numarul sau; - zona B: reprezentata de clientiiimportantiai intreprinderii, care grupeaza circa 30%din numarul total de clienti din portofoliu si aproximativ 30% - zona C: incare sunt inclusi clientii de mica importanta, grupeaza aproximativ 60% din volumul acestora si circa 10% din volumul soldului clientilor.Un grup de clienti este important daca conditiile urmatoare prevaleaza:- grupul este concentrat sau achizitioneaza o parte insemnata in raport de produse in raport cu cifra de afaceri a vanzatorului;- produsele cumparate detin o pondere mare in cadrul costurilor respectivului client;- produsele achizitionate din sectorul furnizor au un grad redus de diferentiere sau sunt normalizate;- costurile de transfer cu cares-ar putea confrunta clientii sunt reduse;- grupurile de clienti inregistreaza profituri minime;- clientii reprezinta un pericol considerabil de integrare in amonte.Deasemenea, managementului clientilor vizeazadeterminarea duratei medii deincasareaclientilor, aduratei medii deincasarepe diferite categorii de clientisi compararea acestora, in vederea adoptarii unor masuri de reglementare a relatiilor cu clientii, in situatia in care s-ar depasi anumite limite ale duratei medii.Calculul duratei medii de incasare a unui client se determina cu ajutorul relatiei:46X clientul de realizata afaceri de CifraX clientului al mediu Soldulclientului a incasare e d medie Durata360 In prezentatentia managerilor se concentreaza tot mai mult pe relatiilecuclientii si pedezvoltareaacestorainscopul maximizarii duratei deviataaunui client (inrelatiasacufirma) si nuatat pe obtinerea unor profituri pe termen scurt.3.4 Managementul furnizorilor Furnizorii se analizeaza prin tabloul relatiilor traditionale, a facilitatilor oferite, amplasarii teritoriale, calitatii, pretului, unicitatii. Agentul economic este interesat de dependenta sa de anumiti furnizori si de consecintele acestei dependente, de stabilirea gradului de integrare a activitatii sale, de estimarea implicatiilor pe care le-ar avea intreruperea relatiilor contractuale de catre anumiti furnizori.Un grup de furnizori este puternic daca prevaleaza urmatoarele conditii:- grupul de furnizori este dominat de cateva firme si este mai concentrat decat sectorul caruia vinde;- furnizorii nutrebuiesaluptecontraunor produsedesustitutie pentru sectorul client;- sectorul client nu este important pentru grupul de furnizori;- produsul livrat de catre furnizori este unmijloc important de productie pentru client.Managementul furnizorilor urmaresteraspunsul laurmatoarele intrebari:- Care sunt conditiile contractuale cu furnizorii?- Care este intevalul detimpstabilit contractual intre momentul cumpararii materiilor prime, materialelor, marfurilor si momentul platii efective?- Este mai avantajoasa plata anticipata?Intreprinderea, pentru a-si derula in mod corespunzator activitatea, trebuiesaachizitionezematerii prime, materiale, marfuri. Plataacestoraserealizeazalamomentul cumpararii sauulterior, in situatia in care intreprinderea parteneraofera credit comercial. Marimea postului furnizor se determina sub forma unui produs 47intre valoarea cumpararilor si perioada medie de plata. Perioada medie deplatasestabilesteinfunctiedepoliticadecreditarecomercialaa firmei furnizoare. Plataulterioaraacumpararilor dematerii prime, materiale, marfuri echivaleaza cu obtinerea unui credit pe termen scurt, fara dobanda, fiind o sursa care permite realizarea unei investitii nete in capitalul de lucru la valori scazute.Prelungirea perioadei de plata nu reprezinta un scop in sine. In cazul incaresepoatebeneficiadeoreducere, nerealizareaplatii la respectivul termen echivaleaza cu atragerea de resurse temporare costisitoare , decizia privind termenul de plata realizandu-se in functie de avntajul comparativ al costurilor si beneficiilor aferente: costul pierderii discountului prin nerealizarea platii la termen de stabileste potrivit relatiei:360:1TDDcd cP P T +unde:D = discount (exprimatprocentual);T = miscarea perioadei de plata necesara pentru a beneficia de discount; cP = perioada de creditare;

cdP = perioada de creditare cu discount. beneficiul pierderii discountului este dat de rentabilitatea obtinuta prin fructificarea sumei care s-ar fi platit in perioada de creditare cu discount.3.5 Relatia intreprindere bancaInca de la infiintare, toateintreprinderile desfasoara, inmod obligatoriu, relatii cubanca. De exemplu, societatile curaspundere limitatasunt conditionate sa detina un capital social de minimum 200 lei, iar societatile peactiuni trebuie safaca dovada detinerii unui capital social in valoare de minimum 10.000 lei.Daca imediat dupa anul 1989 existau patru banci specializate, in 48anul 1996 se inregistra un numar de 31 de banci, astfel incat in prezent intreprinderiledispundeopaletadealternativeindomeniu(inanul 2003 exista peste 40 de tari) Intrarea noilor banci in sistema condus la cresterea concurentei si agenerat omodernizareabancilor destat prinintroducereaunor politici orientate spre clienti si a marketingului serviciilor financiare. Bancile au fost obligate sa introduca servicii bancare noi pentru a sporii eficienta operatiunilor si pentru a satisface diferitele cerinte ale clientilor (carti de plata utilizate in Romania si in strainatate de catre persoanele fizice si juridice, automate de plata, certificate de depozit cu diferite scadente pe termen scurt, servicii de factoring, servicii de corporate banking).Desfasurarea relatiilor dintre intreprinderi si banci, in toate operatiunile pe care acestea din urma le efectueaza si serviciile pe care le presteaza sunt supuse unor regulide comportamentcare ilustreaza obligatiile reciprocesub aspectul lor cel mai concret.In raportul cu intreprinderea banca are statuate anumite drepturi19: de a fi indemnizate de catre intreprindere pentru toate cheltuielile si resursele angajate pentru a-l servi; de a stabili si inscrie in conturi dobanzile si comisioanele datorate de intreprindere la niveluri rezonabile; de a se acoperii, la cerere de catre client, sumele ce revin din desfasurarea relatiilor reciproce; de a dispune de banii intreprinderii pentru a asigura onorarea cecurilor valabile emise de intreprindere.De asemenea, bancile au obligatia: de a realiza operatiunile solicitate expres de catre intreprindere; de a onora cecurile emise de catre intreprinderi, de a incasa cecurile si alte instrumente bancare normale si primite in favoarea lor; de a oferi periodic sau la cererea intreprinderii extrase de cont; de a nu oferii informatii cu privire la afacerile 19 V. Manole Firma si banca, Editor Tribuna Economica, Bucuresti, 199949intreprinderii decat la cererea si in interesul ei sau prin prevederea expresa a legii.Intreprinderile au posibilitatea de a alege din reteaua de servicii oferite de catre banci urmatoarele categorii: O prima categorie de servicii sunt reprezentate de serviciile de afaceri business services.Pe linia promovarii metodelor de finantare, bancile au dezvoltat sau au intermediat pentru clientii saioperatii de leasing, factoringsau le-audeschis accesul lacasele deemisiune dehartii devaloare si participare la capital. Oalta categorie a obligatiilor anticipate decurge din circuitul cambial si este cunoscuta sub denumirea de credite sub semnatura.De asemenea, au fost dezvoltate serviciiin sfera afacerilor internationale: incasarea operatiunilor de export,finantarea exportului prin instititiile nationale de garantare a creditului pentru export, negocierea si scontul cambiilor straine, facilitarea importului prin credite documentare, angajarea in operatiuni in moneda straina. Oalta categorie o reprezinta serviciile de spijinire a afacerilor, care ofera servicii de informare privind creditele, evaluari de performante ale unor firme, cuperspective de a deveni partenere in relatiile de afaceri. 3.6 Relatia intreprinderesocietati de asigurariRelatia unei intreprinderi cu o societate de asigurari, este conditionata de gradul de dezvoltare in domeniul asigurarilor.Asigurarea este o modalitate de acoperire a consecintelor financiarealeunorevenimentenedoritedeagentii economici, avand drept cauza riscul.Intreprinderea pentru a preveni si combate evenimentele aleatorii si accidentele producatoare de daune poate apela la urmatoarele modalitati20: prevenirea sau evitarea riscului; limitarea pabubelor provocate de anumite evenimente 20 V. Dragota Management financiar, Vol I, Editura Economica, Bucuresti. 200350nedorite; crearea de rezerve in vederea acoperirii prin resursele proprii pagubelor; trecerea riscului pe seama unei societati de asigurare.Intreprinderea va adopta o politica de protejare impotriva consecintelor nefavorabile ale producerii riscului, in functie de avantajele si insuficientele modalitatilor mai sus prezentate. Prevenirea riscului presupune adoptarea unor masuri decatre intreprindere, astfel incat sa nu aiba loc evenimente nefavorabile. Daca evenimentul areloc, inaintedeincheiereaacestuia, firmapoatelua masuri pentru limitarea pagubelor produse.Creareaderezerveproprii asiguraindependentafinanciarasau permite eliminarea unor sincope, in sensul reluarii mai rapide a activitatii dupa producerea evenimentului negativ, care pot lua nastere atunci cand fondurile sunt puse la dispozitie de catre o alta institutie. Aceasta varianta prezinta dezavantajul de a nu putea acoperii integral consecintele nefavorabile.Atat prevenirea, cat si crearea de rezerve proprii prezinta urmatoarele avantaje: intreprinderea are asigurata independenta; costul acestor surse este mai redus decat costul apelarii la societatile de asigurari.Asigurareareprezinta unsistemderelatii economico-sociale, care consta in crearea in comun, de catre persoanele fizice si juridice amenintatedeanumiteriscuri, aunui fonddincaresecompenseaza pagubele si se satisfac si alte cerinte economico-financiare imprevizibile.Asigurarea se materializeaza in contractul de asigurare, incheiat intre asigurat si asigurator. Succesul sau esecul unei afaceri depinde de modul in care se incheie contractul. Din acest motiv, managerul financiar trebuie sa acorde o atentie deosebita clauzelorcontractualesi sadispuna decunostinte specifice activitatii de asigurare.Contractul deasigurare reglementeaza relatiile reciproce intre asiguratsi asigurator, obligand pe asigurat la plata primelor de asigurarelaanumitetermene, asiguratorul avandobligatiasaacorde 51beneficiarului asigurarii, laproducerea cazului asigurat, despagubiri pentru bunurile asigurate21.Formarea contractului de asigurare presupune prezentarea de catre asigurat, a unei cereri de asigurare, iar din partea asiguratorului, eliberarea politei de asigurare avand urmatorul continut: data la care incepe si la care expira asigurarea; riscul asigurat; limitele platii sumei asigurate sau a despagubirii in cazul producerii riscului; obligatia asiguratului de a apara si conserva bunurile asigurate, de a lua masuri pentru prevenirea si limitarea pierderilor; situatiile in care asiguratorul are dreptul de a refuza plata despagubirii sau a sumei asigurate.Termenii specifici societatii deasiguraresunt asiguratul, riscul asigurat, paguba, suma asigurata, despagubirea, contractul de asigurare, principiile functionarii contractului de asigurare (acesta nu trebuie stipulat in mod expres in contract, dar trebuie cunoscut si respectat de ambele parti). Transferul riscului asupra unei societati de asigurari prezinta urmatoarele avantaje: securitatea oferita de asigurare permite obtinerea unor credite, de exemplu: credite de export, credite ipotecare etc.; se poate preveni producerea pagubelor, datorita consultantei oferite.In functie de natura riscurilor, o intreprindere poate sa incheie: asigurari de bunuri audrept obiect diverse valori materiale apartinand intreprinderii ce pot fi expuse fenomenenelor naturale sau accidentelor (asigurarea culturilor agricole, asigurarea autovehiculelor, asigurarea activelor fixe si circulante); asigurari de raspundere civila - se acopera prejudiciul produs de asigurat unor terte persoane, produs in anumite imprejurari si pentru care persoana juridica raspunde conform legii;21D. BivolaruContracteinternesi internationale, Editor TribunaEconomica, Bucuresti, 199952 asigurari de persoane managerul are la dipozitie o serie de asigurari de persoane pe care le poate incheia pentru angajatii sai, in functie de obiectivul urmarit.53CAPITOLUL IVANALIZA FINANCIARA A INTREPRINDERII4.1. ANALIZA FINANCIARA definire, scopuri si utilizatoriNecesitatea si utilitatea analizei financiare ca instrument de supraveghere a activitatii si performantelor intreprinderii se concretizeaza prinimpactul complexsi permanent asupradeciziilor privind optiunile in alocarea resurselor, dimensiunea alocarii, respectiv investirii si eficienta utilizarii lor in vederea asigurarii marjei concurentiale si a viabilitatii. Analiza financiara este activitatea de diagnosticare a starii de performanta financiara a intreprinderii la incheierea exercitiului. Ea isi propune sa stabileasca punctele tari si punctele slabe ale gestiunii financiare, in vederea fundamentarii unei noi strategii de mentinere si dezvoltare intr-un mediu concurential22. Lainceput aceste informatii serefereaulaoanaliza sumaraa solvabilitatii si laverificareaanumitor echilibrefinanciare, odatacu dezvoltarea si diversificarea agentilor economici precum si ca urmare a cresterii rolului bancilor si institutiilor financiare in economie, complexitatea analizei financiare creste23 .Analiza financiara reprezinta un ansamblu de concepte, tehnici si instrumente careasigura tratarea informatiilor interne si externe, in vederea formularii unor aprecieri pertinente referitoare la situatia unui agent economic, la nivelul si calitatea performantelor sale, la gradul de risc intr-un mediu concurential extrem de dinamic24. Intr-o acceptie sintetica, analiza presupune reperarea simptomelor, a disfunctionalitatilor unei firme, cercetarea si analiza faptelor si responsabilitatilor, identificarea cauzelor disfunctionalitatilor, elaborarea unor programe de actiune prin a caror aplicare practica se 22 I. Stancu - Finante, Editura Economica, Bucuresti, 199723 I. Mihai - Analiza economico-financiara, Editura Marineasa, Timisoara, 199924 M. Niculescu- Diagnostic global strategic, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 199954asigura redresarea sau ameliorarea performantelor25. Evolutia analizei financiare vizeaza adaptarea obiectivelor sale cerintelor diversilorutilizatori, in functie de aspectele specifice domeniului de interes. Principaliiutilizatoriai analizei situatiilor financiaresunt: gestionarii, actionarii actuali si potentiali, creditorii, personalul intreprinderii, organelefiscale, analistii financiari. Aceste categorii de utilizatori pot adopta decizii privind: gestiunea intreprinderii, cumpararea sau vanzarea de titluri, acordarea sau refuzul unui credit, achizitia totala sau partiala a intreprinderii.Finalitatea analizei financiare se concretizeaza indiagnosticuli financiar, parte a diagnosticuluieconomico-financiar, orientata in special spre functiunea financiar-contabila a intreprinderii. Efectuata in interiorul intreprinderii - analizainternasaudinexterior decatre organisme specializate, financiar-bancare, sau de specialisti independenti (analisti financiari) - analiza externa conduce la diagnosticul financiarinternsauextern, cu obiective specifice diversilor utilizatori interni sau externi26.1. Analiza financiara si investitorii Actionarii si consultantii acestorasunt interesati de performantele curente ale investitiei realizate si rezultatele privind rentabilitateasi performanteleviitoare. Deasemeneaseintereseaza cummanagementul controleaza si orienteaza resursele firmei in interesul lor. Investitorii in obligatiuniau tinte diferite fata de cei care participa la capitalul social al firmei. Principalele aspecte urmarite de investitori sunt capacitatea de plata, adecvarea fluxului de lichiditati la nivelul indatorarii iar profilul financiar al ramurii reprezinta un indiciuimportant pentruestimarea riscului investitiei inobligatiuni emise de companii.2. Analiza financiara si creditorii: Bancile si alti investitori sunt o categorie interesata in principal de monitorizarea capacitatii de plata si de gradul de indatorare al firmei. In momentul in care o banca finanteaza cu o mare 25D. Margu