“Mama” de Marin SorescuDe la apus la răsărit pentru eternitate

Marin Sorescu (1936-1996)

elevii: Dan Luiza Isabela Dan Georgiana

Alexandra prof: Inga Rusu

Prezentarea proiectuluiDe la răsărit până la apus – şi întru eternitate

Mama de Marin SorescuProiectul nostru conţine 18 sliduri. In acest proiect am prezentat pe

scurt viaţa lui Marin Sorescu, în 5 sliduri, precum şi o parte a liricii lui în următoarele. Din întreaga sa lirică, am hotârât să evidenţiem aspectele mai importante ale poeziei Mama. Am ales această poezie nu intamplator, ci considerând oportună lectura/interpretarea ei în contextul acestui început de primăvară, al momentelor deosebite de 1 şi 8 Martie, dar şi deosebitei importanţe pe care fiecare mamă o capătă in viaţa unui copil. Mama este fiinţa cea mai dragă fiecărei persoane, de la răsărit până la apus – şi întru eternitate. În această poezie, autorul reuşeşte să surprindă printr-o simplă discutie în familie, modernizarea in rândul mecanismelor ce are loc de-a lungul unei vieţi.

Am ataşat acestui PPT un fond muzical din R. Clayderman- Balade for Adeline. Sorescu, după cum ştim, este un important poet al literaturii române, care a lăsat o creaîie vastă în urma sa atunci când s-a dus să moară puţin.

Există poeţi care slujesc poezia şi alţii care se slujesc de ea. Marin Sorescu, face parte în mod cert din prima categorie.

Născut pe data de 19 februarie 1936 în comuna Bulzeşti, jud. Dolj, este cel de-al cincilea copil din familie. Marin Sorescu

a trecut la cele veşnice pe data de 8 decembrie1996.Tatăl său, Ştefan Sorescu

era şi el un ţăran pasionat de lecturi, însă se stinge mult prea devreme din viaţă la vâsta de 44 ani in 1939.

Mama, Nicoliţa Soresu, născută Ionescu, rămâne văduvă la 37 de ani cu 6 copii.

Marin Sorescu este considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani.

Sorescu a abordat diferite teme: a fost poet, dramaturg, prozator, eseist si traducător.

Urmează scoala primară în satul natal, în comuna Bulzeşti (1943-1947)

Primul an de liceu îl urmează în Craiova, iar restul în comuna Muraş, judDolj.

La Şcoala medie militară “Dimitrie Cantemir”, îi sunt remarcate aptidunile literare şi primeşte premiul pentru poezie şi sub îndrumarea unor profesori inimoşi ca: George Lăzărescu, Simion Bărbulescu, Constantin Boroianu citeşte mult, dezvoltându-şi înclinaţiile literare

În 1955-1960 este student la facultate si în 1960 absolvă facultatea cu lucrare de diplomă despre poezia lui Tudor Arghezi.

În 1961 se căsătoreşte cu Virginia Şeitan. Viaţa lui Sorescu continuă cu reuşite şi succese. Debutează în 1964 la vârsta de 28 de ani, cu volumul de poezii satirice: ”Singur printre poeţi”. Până la moartea sa, în 1997, mai publică încă 23 de volume, devenind o figură

marcantă a poeziei româneşti.

În timpul vieţii,a fost cunoscut pe aproape toate continentele planetei.

Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de limbi, totalizând peste 60 de cărţi apărute în străinătate.

S-a făcut remarcat şi prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziţii in ţară şi în străinătate.

Printre volumele cele mai cunoscute se numară Tuşiţi (1970), Suflete bun la toate (1972), precum şi ciclul de 4 volume intitulat La lilieci (I975,1977,1980,1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume.

Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic si degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei.

De altfel, multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici: Unde fugim de acasă? (1967), Cirip-ciorap (1993). La moartea lui au rămas în manuscris 15 volume

inedite, poezie, eseu, jurnal, roman.Sorescu are o creaţie numeroasă de la poezie până la

dramaturgie. Una din multele poezii ale sale este Mama.

MamaCum să nu fiu bătrâna, mă,Dacă am apucat trei rânduri de treierat de grau?Când eram mică, se treiera cu caii şi cu boii.Se făcea o arie mare, rotundă. Se cioplea O arie rotundă. O măsurau - şi-n mijlocBăteau un par – steajer. Şi acolo legau doi caiSi-i învârteau, până se-nvârtea frânghia după steajer.Şi la urmă da-napoi.Şi iar învârteau, în partea aialtă.Şi la urmă, veneau oamenii cu furcile, îl intorceau aşa grâulŞi scuturau – paiele de mai aveau spice, le dădeau afară.Şi treierau ce mai rămînea – şi-ncolo, şi-ncolo.Şi atunci dădeau toate paiele afară, cu furcile, cu lopeţileStrângeau grâul cu lopeţile de steajer.Muierile măturau aria. Şi venea vînturăroarea.Da’ mai’ nainte vânturau cu vântul.Ce pîine mâncau ei? Numai plesne. Numai bulgări.CaiiPotcoviţi scoteau bulgării pe arie.Şi la urmă am apucat batoza.Se băteau cu ea 5-6000 de kilograme pe zi.Ei, se termină şi batoza şi veniră combinele.Cu combinele nici că treieri, nici ca iei.Vezi doar grâul aşa-n picioare, şi gata! s-a dus. Nu mai e.LaAnul.

Uite,grâul ni-l luară de-a-n fuga. Nici nu l-am văzut Prin comuna. Am văzut maşinile – şi gata! asta a fost tot.Azi-dimineaţă incepură seceratulŞi până acum îl şi-ncarcară şi plecară maşinile cu el la bază.Şi gata. Veniră. stranseră paiele, tractoarele-n urmă afară…Şi aşa mereu, doua-trei zileŞi sîntem gata scuturaţi de grâu.Se uită oamenii cum se seceră pe moşia lor.Cu indiferenţa, parcă s-ar secera undeva in Bulgaria.Nu mai vezi seara fum ieşind de pe cos,Că n-au lemne şi fac de mâncare pe aragaz.Au început să pună cartofii pe la poartă – un rand de cartofiÎn drum de-a lungul gardului.Asta ar fi al treilea rând de treierat.Uite, apucai şi anul 1960, sa văd cum se secerăFără să vezi bob de grâu.-Lasă, mamă, ca e bine, nu mai ai grijăSă mergi să faci oameni pe ajutat, pîinea o iei de laBrutărie.-Treaba voastră, eu spusei ce ştiu.În secerat era, pfu, ce gloata!Acum nici nu visează că se seceră.Cu caii se treieră până prin 1910, 1915.Apoi au început să vină vapoarele, maşina de treieratŞi Constantin Leanca bagă toate paiele să ţină vaporul încins.Multe vede omul cât traieşte şi pate,pate.

Marin Sorescu în această poezie relatează discuţia ce are loc între o mamă ajunsă la bătrâneţe şi copii ei. Mama le vorbeşte copiilor despre avansarea mecanismelor din zilele acelea. Dacă am apucat trei rânduri de treierat de grau?/Când eram mică se treiera cu caii şi cu

boii./….Şi la urmă am apucat batoza/…Ei, se termină şi batoza şi veniră combinele. Datorită acestui fapt, şi anume că dânsa a apucat trei rânduri de treierat: şi anume cu caii combinele si mai la urmă batozele, mama încearcă să le prezinte copiilor diferenîa radicală ce s-a petrecut în rândul maşinăriilor de la anii copilăriei şi până la cei ai bătrâneţii.

Cu combinele nici că treieri, nici că iei. /Vezi doar grâul aşa în picioare, şi gata! s-a dus. Nu mai e. La/ Anul.

Prin aceste versuri, poetul încearcă să scoată în evidenţă plăcerea ţăranilor de a treiera cu caii, de a lucra cu furcile şi a întoarce grâul şi scutura paiele de mai aveau spice, totodată subliniază mai puţin faptul că munca de la ţară

s-a uşurat o data cu inventarea noilor maşinării, iar ţăranii nu se spetesc atât de tare cu munca atunci când vine vorba despre treieratul grâului.

Acum totul s-a simplificat: ţăranii doar se uită cum maşinăriile le seceră grâul, cum tractoarele şi combinele le-au înlocuit caii si boii.

Prin versurile Uite, grâul ni-l luară de-a-n fuga. Nici nu l-am vazut/ Prin comună. Am văzut maşinile – şi, gata! asta a fost tot Sorescu evidenţeiază faptul că atunci când cineva din comună işi treiera grâul stiau toţi sătenii, aceştia fiind ca intr-o mare familie, însă de când cu combinele, nu mai ştii dacă vecinii işi mai treiera grâul sau nu.

După cum ne putem da seama din aceste versuri, seceratul a ajuns o muncă uşoară, dar pentru bătrâni puţin neplăcută…azi ai lanul plin cu grâu, mâine nu mai e.

Aşa cum zice şi Sorescu prin versurile Şi suntem gata scuturaţi de grâu./ Se uită oamenii cum se seceră pe moşia lor/ Cu indiferenţa, parcă s-ar secera undeva în Bulgaria. Oamenii nu mai pun suflet atunci când işi treieră grâul…acum iau această activitate ca pe una obişnuită, unde nu se depune efort decât cu privirea. Parcă pe tărani nu-i mai preocupă atât de tare seceratul, aşa cum sugerează substantivul “indiferenţă”. Datorită substantivului propriu “Bulgaria” existent în context, autorul reuşeşte să ne trimită cu gândul la modernizarea ţăranilor români, la ideea că aceştia au preluat lucruri noi de la vecinii de peste graniţe.

Insă nu numai caii au fost inlocuiţi. Şi lemnele sunt substituite de gaz ”Nu mai vezi seara fum ieşind pe coş,/ Că n-au lemne şi fac mâncare pe aragaz.

Mama nu este dezamăgită numai de aceste lucruri ci şi de faptul că sătenii au început să pună cartofii pe la poartă, nemaiocupându-se cu atenţie nici de aceştia.

Mama işi exprimă mâhnita regretul faţă de faptul că au trecut anii şi a ajuns să vadă cum se seceră/ Fără să vezi bob de grâu. Însă, băiatul işi încurajează mama zicându-i ca nu mai are grijă în privinţa aceasta: nu mai trebuia să meargă pe la săteni pentru a se ajuta unii pe alţii, iar pâinea o ia direct de la brutărie, nu mai trebuie să-şi piardă vremea cu coptul -Lasa, mamă, că e bine, nu mai ai grijă/ Să mergi să faci oameni pe ajutat, pâinea să o iei de la/ Brutărie.

Marin Sorescu işi inchieie creaţia printr-un vers ce reprezintă concluzia pe care a luat-o mama din întreaga viaţă Multe vede omul cât trăieşte şi pate,pate.

Mulţi alţi poeţi români au mai scris poezii despre mama. Spre exemplu:

- marele poet Mihai Eminescu, scrie poezia “O, mamă. O, mamă, dulce mamă, din negura de vremi fiind primul vers al acestei poezii.

-Nicolae Labiş scrie poezia Mama cu versurile: N-am mai trecut de mult prin sat şi-mi spune…Si c-ai albit, mămucă, ai albit.”

-George Coşbuc este un alt poet valoros al literaturii române şi scrie poezia Mama cu versurile: În văduri ape repezi curg…Acolo, mamă, te zăresc/ Pe tine-ntr-o căscioară.

Marin Sorescu uzează un procedeu simplu, care însa nu este îngăduit decât

talentului spontan. El găseşte un punct de vedere, care n-a trecut altuia prin minte, aşează oul ca şi Columb, spărgând coaja în partea sferoidală şi apoi găsindu-şi o stabilitate vorbeşte în chipul cel mai

simplu. Perspectiva însolită devine un regim normal.

Proiectul a fost realiat de elevii:

Dan Luiza Isabela

clasa a IX-a A

Dan Georgiana-Alexandra

clasa a XI-a B

prof. Inga Rusu

Vă multumim pentru timpul si atenţia acordată!!!