mama ana din sabasa
DESCRIPTION
sanatateTRANSCRIPT
Mama Ana din Sabasa
* Traieste in Muntii Neamtului si este o magiciana a leacurilor populare cu
plante. Mii de oameni ii datoreaza sanatatea si chiar viata *
Era acum aproape 12 ani, in luna ianuarie, cand mainile mele tineau intaia
oara, emotionate si cam neindemanatice, un reportofon. Urma sa iau primul
interviu din viata mea. Era primul ceas al primei zile din cariera mea de ziarist.
Totul se petrecea intr-un sat de munte din zona Neamtului, iar in fata mea se
afla ultima descendenta a unui neam intreg de vindecatori populari - Ana
Lupescu, din satul Sabasa, comuna Borca sau, pe scurt, Mama Ana din Sabasa.
Afara era ger sticlos. Imi aduc aievea aminte de fumul ce iesea din cosul casei,
tarandu-se printre troienele de pe muntele care urca abrupt chiar din ograda.
Inauntru, in caldura sobei ce dogorea, uitasem ca vreau sa devin reporter si ma
lasasem purtat de povestea acelei taranci din nordul Moldovei, pe care
Dumnezeu o harazise cu marele har al tamaduirii de boli.
Apoi, am scris povestea in paginile "Formulei AS", iar ea a dat ocolul
pamantului, preluata de alte ziare, a devenit un fel de legenda. Au trecut anii,
am crezut ca nu ma voi mai intoarce vreodata acolo, in casa cu muntele in
ograda, dar intr-o zi...
Dupa 12 ani
..."Sambata mergem la Mama Ana din Sabasa", mi-au spus prietenii mei din
Iasi. Iar cuvintele acelea mi-au reverberat cumva straniu. Mama Ana din
Sabasa, daca ar mai trai, ar avea, dupa calculele mele, mai mult de 80 de ani si,
ca atare, oricum, nu ar mai putea sa trateze pe cineva.
Dar, nu! Iesenii mei mergeau la Mama Ana vindecatoarea, care fusese subiectul
primului meu reportaj... "Cu siguranta e vorba de altcineva", mi-am spus.
Cineva cu acelasi nume, care incerca sa se foloseasca de gloria "originalului".
Erau vremuri mai bune si mai curate pe-atunci.
Si, totusi, m-am urcat in masina, intr-o zi ploioasa de toamna, si am plecat din
nou la Sabasa, ca sa vad minunea cu ochii mei (in cazul cand ea exista), iar daca
nu, sa ma aleg cu o plimbare prin tinutul de vis din nordul Moldovei... Am
strabatut splendida zona din Neamt, cu nenumaratele ei manastiri incastrate ca
niste podoabe superbe in peisaj, apoi am intrat in stransoarea blanda a muntilor
care strajuiesc Valea Bistritei.
Valea Bistritei
M-au insotit picurii de ploaie, ceturile care mangaiau fanetele incredibil de
verzi si padurile care incepeau sa bata spre galben, spre ruginiu si rosiatic.
Undeva, in satul Borca, am virat la dreapta si am mai mers doi kilometri, apoi
am traversat un parau si, nu departe de biserica, am gasit locul acela unde se
presupunea ca ar mai fi vietuit Mama Ana.
Prima surpriza am trait-o la poarta casei, unde erau masini de prin toata tara,
cu oameni asteptand linistiti la volan, iar apoi in ograda casei, cand usa s-a
intredeschis pentru cateva clipe, si am reusit sa vad o scena ca din cartile de
povesti. O batranica blajina si subtire ca Sfanta Vineri, cu crestetul imbrobodit
cu un tulpan, asculta, cu privirile plecate-n pamant, plangerile unor oameni, cu
siguranta bolnavi.
Aveau chipurile ingrijorate, marcate de suferinta. Privelistea din odaie nu era o
vedenie. Femeia aceea, invesmantata ca o maica de manastire, era vechea mea
cunostinta si, totodata, eroina primului meu reportaj: mama Ana din Sabasa.
Topita, cumva, de necazurile, bolile si timpul ce trecusera peste ea, de durerile
pe care le alinase de-atatea ori de-a lungul deceniilor, statea neclintita intre
icoanele ei, ascultand suferinta.
Ceaiul dintr-o suta de ierburi
Eu nu mai am 24 de ani, ca atunci, la inceputurile mele ziaristice, trupul Mamei
Ana parca s-a topit cu trecerea anilor, dar discutia noastra decurge exact ca si
atunci, prima oara. Ea nu are nici cea mai mica dorinta de a da vreun interviu,
dar parca nici nu o lasa sufletul sa imi tranteasca usa in nas, asa ca imi
raspunde, la inceput cu zgarcenie, apoi lasand drum liber cuvintelor.
Curiozitatea mea si, probabil, inca un "ceva" pe care il simt, dar nu il inteleg
deocamdata, inving, iar raspunsurile incep sa curga.
- A trecut mai bine de un deceniu de cand nu ne-am vazut, Mama Ana. S-au
schimbat atatea in lume! Dvs. cum va este viata? Ce s-a mai intamplat intre
timp?
- Am imbatranit. In rest, necazurile-s aceleasi. Suferinta si oameni bolnavi.
Toate-s la fel! Neschimbate.
"La fel si nu prea", imi zic. Nimic nu mai seamana cu ce vazusem in urma cu
zece ani. La poarta, este puhoi de oameni, iar casuta veche a disparut, si acum
discutam intr-o casa noua, incapatoare, facuta pe acelasi loc, de nepoti. Dar
schimbarile nu par sa o intereseze pe mama Ana prea mult. Icoanele din jurul ei
sunt aceleasi, la fel si toalele, si lavita, si pernele de care se mai reazema, din
cand in cand.
- Vin multi bolnavi?, o intreb.
- Parca tot mai multi. Or venit mai intai de la o gramada de ziare si m-or
intrebat ce si cum fac. Le-am raspuns si eu cum am putut si ce am stiut. Ei, dar
pe urma or scris tot ce au vrut ei, si vin oamenii si-mi cer sa-i fac bine, de parca
ar tine de puterea mea, nu de a lui Dumnezeu.
D-apoi, si Dumnezeu, si ierburile de leac pe care le stiu ajuta, dar in zilele
noastre, daca omul bolnav nu se schimba si el un pic, nu tine regim, nu se
roaga, atunci n-are cum se tamadui, mai ales de bolile grele. Chiar azi a venit la
mine o doamna, operata de cancer, care imi cerea sa ii garantez ca o sa se
vindece cu plantele mele de leac.
Pai cum sa zic eu asa ceva, cand o ajuns la mine gata taiata, cu cancerul
imprastiat in tot corpul. Sigur, tot omul are o sansa sa se vindece si sa traiasca,
dar garantie?, asta numai Dumnezeu poate sa o dea.
- Si care este boala cu care va intalniti cel mai des in ultimul timp?
Mama Ana si Stefan Lupescu, nepotul nascut a doua oara
Mama Ana se indreapta de spate si ma priveste cu gravitate, de parca mi-ar
incredinta un secret:
- Cancerul! Cancerul la plamani, la san si mai ales cancerul la intestine.
Oamenii nu mai tin posturile, si chiar atunci cand le tin, mananca numa'
chimicale. Cancerul la intestine o inceput sa ii ia si pe cei tineri, nu numai pe
cei mai batrani...
Vin la mine tot mai multi oameni cu cancer, da' nu ii pot ajuta, daca nu tin o tar'
de regim. In cancer, daca nu mananci curat, fara chimicale, daca nu ai in toata
ziua verdeturi, fructe si legume proaspete pe masa, nu ai cum sa te vindeci.
Ajuta si ceaiurile, ajuta si impachetarile, si unsorile, dar trebuie mancat cu
socoteala si ce trebuie.
- Folositi aceleasi ceaiuri ca in urma cu 10 ani?
- Is 70 de ani de cand folosesc ceaiul asta. Nu mai am putere sa ma duc sa culeg
iarba cu mana mea, dar am un nepot, nascut a doua oara, care ii inginer silvic si
care stie ce si de unde sa culeaga. Ceaiul asta se cheama ca-i facut din o suta de
ierburi, fructe si radacini. Si numai bunul Dumnezeu stie cat bine a facut si la
cati oameni. Stiu ca vreti sa ma intrebati din ce e facut, dar nu aveti dvs. cum sa
tineti minte atata cat voi spune eu.
Harul lui Dumnezeu
- Sa incercam, totusi...
- O sa va spun mai intai de o iarba, ce se cheama Puterea-apei. Ardelencele de la
care am invatat eu mestesugul venisera cu radacina ei in desaga. La noi aici, in
munte, nu crestea. Mi-au trebuit multi ani sa o gasesc si sa o sadesc aici. Creste
doar unde-i umezeala multa si soare mult.
Cand rupi radacina proaspata de Puterea-apei, are o mireasma placuta, dar
apoi, cand incepe a se usca, mirosul i se invartoseaza si i se aspreste, dar si
puterea de tamaduire ii creste. Puterea-apei trage cancerul din corp si nu-l lasa
sa se imprastie peste tot. Eu folosesc radacina de la aceasta iarba de apa, pe
care o culeg acuma, toamna, pana nu degera pamantul, si primavara, cand se
dezgheata smarcurile.
Sa stiti ca toate ierburile de leac pe care le vedeti in mlastini au putere asupra
cancerului, asa cum toate ierburile care cresc in balti au putere asupra
reumatismului. Ierburile din dumbravi au putere in bolile de piept si de gat.
Batrana ii face un semn "nepotului nascut a doua oara", iar acesta imi aduce un
sac cu un amestec de plante uscate. Este faimosul Ceai-din-o-suta-de-plante.
Chiar daca recunosc multe specii din plantele uscate si maruntite din sac, nu le
pot identifica si, mai ales, numara pe toate.
Tare as vrea sa stiu pe care dintre ele o numeste mama Ana "Puterea-baltii".
Intreb, iar raspunsul vine printr-o invitatie pe care mi-o face nepotul, care ma
pofteste in gradina casei vindecatoarei. Acolo creste o planta cu frunze alungite,
ca de trestie, cu un parfum inconfundabil - este vorba de binecunoscuta trestie
mirositoare, numita si obligeana (Acorus calamus).
La 85 de ani, in plina vigoare
Ca sa fiu sincer, este o adevarata minune ca planta aceasta, specifica Banatului
si Deltei Dunarii, poate creste in climatul acesta atat de aspru, de munte, din
nordul Moldovei. Primesc explicatia pe loc.
"Cu ierburile de leac este ca si cu oamenii. Daca ai drag de ele, te ingrijesti de
ele, le culegi cu socoteala si numai cand ai nevoie, atunci ele te rasplatesc. Asa
se face ca vara gasim prin smarcuri Puterea-mlastinii, iar toamna Puterea-
dumbravii; ca sus, in munti, mai gasim... Iarba-talharului. Iarba asta a
talharului este tot mai greu de gasit. Strabat oamenii muntii cu piciorul, ca sa
ne-o aduca in fiecare vara.
Iarba talharului creste prin parchetele de taiere, care-s greu de trecut, din
cauza puzderiei de tufaris si a serpilor veninosi, care se aduna printre cioate.
Putini stiu iarba asta si se incumeta sa o culeaga, dar ea se ascunde parca de
oameni. Ca sa aducem toate ierburile acestea, muncim toata vara, pentru ca
daca ne vin bolnavii si ne cer, iar daca noi nu avem, atunci e greu tare. Numai
Dumnezeu stie ce si cum lucreaza plantele de leac.
Acum cateva luni, a trecut un baiat din Galati pe aicea si ne-o cerut sa-i dam
ceva pentru mama lui, care este bolnava in ultimul stadiu, cu cancer la intestin,
iar doctorii ii mai dadusera cateva zile de trait. D-apoi, daca nu putea nici
macar sa fie adusa pana aici si abia mai putea inghiti, atunci ce puteam eu sa-i
mai fac? Dar nici nu ma tragea inima sa-l las pe om sa plece cu mana goala, asa
ca i-am dat o punga cu ceaiul meu.
Ia, la vreo luna jumatate, ma suna femeia aceea sa-i mai trimit repede niste
ceai, ca-i pe terminate cel ce i-l trimisesem prima data. Nu doar ca era in viata,
dar se simtea din ce in ce mai bine. Dar nu era asta lucrarea mea si poate nici a
ierburilor, ci mai degraba lucrarea bunului Dumnezeu.
Noi aicea avem si plante, si unsoare de post pentru cancere, si unsoare de frupt
pentru reumatisme, si prapuri, si impachetari cu ierburi de leac. Dar asta-i
numai jumatate si poate nici atat din vindecare. Restul tamaduirii vine din
faptele omului, din felul in care isi indreapta viata, din harul pe care il pune
Dumnezeu in tratament".
Brumele toamnei coboara peste ultimele ierburi si flori
Mama Ana se scufunda in tacere. A obosit. O sfarseala vizibila a cuprins-o pe
batrana aceasta de 85 de ani, care vorbeste cu zeci de oameni in fiecare zi, le
tine minte pasurile si necazurile, le alina bolile si ii ajuta cu ierburile ei. Ma uit
la trupul sau incredibil de subtiat si fragil, din care pare ca s-a scurs toata
vlaga, si imi este cumva jena sa mai tulbur linistea asternuta in camera "de
consultatie". As vrea, totusi, sa stiu cum este cu unsoarea de post si de frupt,
cum e cu prapurii si cu impachetarile de plante.
Asa ca cer ajutorul nepotului, pe care il cheama Stefan, este trecut binisor de
patruzeci de ani, si este absolvent a doua facultati: de Silvicultura si de
Kinetoterapie. Cunoaste ierburile dupa denumirea si traditia populara, dar si
dupa denumirea latina. Intelege si din punct de vedere "stiintific" tratamentele
Mamei Ana, pe care le cunoaste in amanunt.
Nu e prea vorbaret, dar faptul ca are in fata un "confrate" (suntem amandoi
absolventi de Silvicultura la Brasov) il face mai deschis si putem comunica. In
ultima parte a convorbirii, Mama Ana ia parte iarasi la dialog, desi pare tot mai
absenta din universul care o inconjoara.
Unsoarea de post si unsoarea de frupt
- La ce folosesc unguentele pe care le dati pacientilor?
- Pai, la una dintre unsori ii zice "de post", pentru ca-i facuta fara grasime de
animal, numai cu ulei, cu ceara de albine si cu ierburi. Unsoarea asta de post ii
buna mai ales in cancer. E un mestesug pe care il stie putina lume: se pune
strat gros din unsoarea asta de post pe locul unde-i boala, apoi se inveleste cu
un prapur de vita si se tine vreme de mai multe ore.
Prapurii astia de vita sunt tinuti inainte in fiertura de buruieni, ca sa nu sa
desfaca si ca sa traga apoi, impreuna cu unsoarea, cancerul din trup afara.
Unsoarea de frupt e facuta cu fel si fel de ierburi, dar si cu untura de porc, de
vita, de oaie, de pasare, de urs si, cand gasim, de capra, care-i printre cele mai
bune. Cu unsoarea de frupt se vindeca reumatismul, bolile de piele, ranile mai
vechi si tot felul de bube care apar pe piele.
Mai e o unsoare, dar asta o facem mai rar, care-i buna la bataturi si la bolile de
plamani. Mai demult, cand se murea pe capete de TBC, multi oameni or scapat
de la moarte cu alifia asta.
- Am aflat ca medicii de la Iasi au inclus in tratamentele lor pentru paralizie,
nevralgii si infertilitate, impachetarile de plante pe care le faceti aici. Imi puteti
spune si mie macar o parte din secretul lor?
Foto: Victor Mercea (3)
- Si asta-i mestesug vechi, pe care l-am deprins de la femeile din Ardeal, trecute
incoace, peste munti, si pe care nu l-am mai intalnit la altcineva. Noi avem aici
cateva camere, unde-i impachetam pe cei bolnavi, cu mai multe frunze culese
proaspete, iar cand nu-i anotimpul, merge foarte bine si cu frunzele uscate,
numai sa fi fost tinute cu grija.
In functie de bolnav, se face impachetarea cu mai multe frunze, dar de baza
sunt lipanul, brusturele si slabanogul (Impatiens noli-tangere). Nu e usor nici
pentru vraci, nici pentru bolnav tratamentul asta. Pentru ca mai intai se unge
corpul cu untura si se pun frunzele calde, schimbandu-se - daca-i nevoie - la
cateva ore. Asta se face vreme de doua zile, adica 48 de ceasuri, atata trebuie sa
stea neintrerupt pacientul invelit in aceste frunze.
D-apoi oamenii din ziua de astazi se grabesc si ar vrea, daca se poate, sa ia cu
ochii inchisi cate o pastila pe zi si sa se faca bine. Dar bunul Dumnezeu nu asa o
oranduit lucrurile cu vindecarea. Daca vrei sa te tamaduiesti, trebuie sa dai
dovada ca meriti, ca te ingrijesti, ca te infranezi, ca te cauti, ca te rogi. Au venit
la noi doi soti care nu puteau sa aiba copii si care erau grabiti sa ia tratamentul
si sa plece. Le-am spus ce si cum sa faca, si-au scris, le-am dat frunze pentru
impachetari si s-au dus acasa.
Apoi, ei ziceau ca au facut intocmai tot ce trebuia, dar ca nu au obtinut nici un
efect. I-am chemat atunci sa stea la mine cateva zile, i-am pus intr-o camera si
i-am tinut eu impachetati doua zile, masurate pana la ultimul ceas. Au mai
repetat tratamentul, au mai luat ce le-am spus si acum m-a sunat doamna ca
este insarcinata...
- Mai am o singura intrebare: de ce spuneti ca nepotul dvs. este nascut a doua
oara?
Privirea Mamei Ana i se imblanzeste si chipul i se destinde intr-un zambet larg:
- Cand era mititel, o fost tare grav bolnav, si tot numai in doctori mergea, la
Piatra Neamt, la Iasi, la profesori universitari vestiti. Ajunsese deja de varsta
scolii si era slab, ca un copil de cativa anisori, si ii mergea din rau in mai rau. D-
apoi tatal nostru il intreaba, o data, pe fratele meu: "Ma, tu mai ai nevoie de
Stefan, baiatul asta al tau?". Si se vedea ca-l intreba serios, nu era nici un fel de
gluma.
Frate-miu, mai sa-i dea lacrimile: "Pai cum sa n-am nevoie de el, ca-i baiatul
meu si nu mai stiu cum sa-l ingrijesc si la ce doctori sa-l mai duc?!". Atunci zice
tata: "Pai daca vrei sa-l ai, atunci nu-l mai du prin doctori si nu-l mai otravi cu
pastile, ca nu mai are multe zile. Ia si du-l repede la sora-ta, Ana, sa-l faca ea
bine cu ierburile si cu rugaciunea ei!".
Si-o venit la mine cu el, mititel cum era, si i-am dat eu ce stiam si l-am ingrijit,
de s-o inzdravenit de nu-l mai recunosteai dupa cateva luni. Ei, apai o devenit
un copil voinic si nazdravan, de taica-su se minuna, facea cruci si nu-si mai
incapea in piele de bucuros ce era. Si atunci mi-o spus: "Ana, de-acuma, copilul
asta-i si-al tau, ca aici la tine s-o nascut a doua oara". Si asa era!
(Pe Mama Ana si pe Stefan Lupescu ii gasiti in satul Sabasa, comuna Borca,
judetul Neamt sau ii puteti suna la telefonul: 0233/26.96.00.)
Ilie Tudor