THERESA DALE

Madona cu p`rul de aur

ALCRISRomance

Capitolul 1

Sarah Beckett se foi \n scaunul ei tare [i inconfortabil.Trenul \n sfâr[it \ncetinea. Scoase un oftat de u[urare. Proastadispozi]ie \i era amplificat` de canicul`. |[i trecu degetele fineprin p`rul lung [i blond [i reu[i s`-i zâmbeasc` u[or chinuit luiMichael. C`l`toria p`rea s` nu mai aib` sfâr[it. Hot`rât lucru,c`ile ferate spaniole nu erau f`cute pentru c`l`torii dificile! \[izise ea.

Z`ri prin fereastr` o cl`dire mic` [i d`r`p`nat`, \nconjurat`de ni[te dealuri [i p`[uni arse de soare. Probabil c` era gara.

Ceilal]i membri ai grupului erau deja \n picioare.P`l`vr`geau \ntre ei [i nu prea p`reau afecta]i de nepl`cerilec`l`toriei. Sarah se ridic`, bucuroas` s`-[i poat` dezmor]ipicioarele, dar nelini[tit` la ideea de a se \ntâlni \n sfâr[it cuMaestrul.

Atunci când tat`l ei \i propusese s`-[i petreac` trei luni \nSpania ca s` se perfec]ioneze \n pictur` sub supravegherea

atent` a lui Miguel Cordova, ideea i se p`ruse excelent`.Perspectiva unei vacan]e destinate \n exclusivitate picturii \ntr-ovil` luxoas` de pe coasta \nsorit` din sudul Spaniei i se p`ruseirezistibil`. Acceptase f`r` nici o ezitare.

Tat`l ei \l \ntâlnise pe artist cu ocazia unei mari recep]ii.Impresionat [i de om dar [i de artist, domnul Beckett i-ldescrisese totu[i \n termeni destul de vagi. Miguel Cordovaera cunoscut pe plan mondial [i, de[i destul de tân`r, eraconsiderat unul din cei mai mari pictori contemporani.Probabil c` avea \ntre treizeci [i treizeci [i cinci de ani.

Cordova \i vorbise chiar el despre acel stagiu organizat la elacas` pe timpul verii. Studen]ii selec]iona]i trebuia s`pl`teasc` o cotiza]ie destul de mare, dar erau caza]i \ntr-ore[edin]` splendid` din secolul XV: la Casa de las Flores.

Un singur incident umbrise bucuria lui Sarah: CatherineBurton, una din cele mai bune prietene ale ei, ar fi trebuit s`vin` cu ea, ceilal]i membri ai grupului fiind b`ie]i. Din nefericire,tân`ra se \mboln`vise cu doar câteva zile \nainte de plecare.

Sarah râsese de ideea demodat` de a fi \nso]it` neap`rat decineva. O g`sea chiar de-a dreptul ridicol`, dar tat`l eiinsistase: \n Spania, aceast` tradi]ie era [i acum respectat`. El[i don Miguel Cordova vor fi mai lini[ti]i dac` ar fi [tiut-o\nso]it` de Catherine.

A[adar, defec]iunea a trebuit reparat` [i Michael Storer \iluase locul acesteia. |n grupul astfel organizat, Sarah se trezic` era singura fat` \ntre cinci b`ie]i. Domnul Beckett nu eraprea mul]umit de acel aranjament, \n ciuda... sau poate chiardin cauza prezen]ei lui Michael.

6 THERESA DALE

Tân`rul era foarte \ndr`gostit de Sarah. |n orice caz, a[a \ispunea el ei de doi ani, de când ea \[i s`rb`torise \mplinireavârstei de nou`sprezece ani. Dar ea nu reu[ise niciodat` s`\n]eleag` de ce avea atâtea reticen]e fa]` de el. |n definitiv,tân`rul avea tot ce-[i putea dori o femeie de la un viitor so]:avere, farmec [i un aspect pl`cut. |ns`, cu toate astea, ea \nc`ezita s` fac` planuri de viitor legate de persoana lui.

Oft` adânc, regretând c` nu putuse s` se bucure defrumuse]ea peisajelor \n timpul c`l`toriei. Programul fusesefoarte \nc`rcat. Sosiser` de la Londra cu avionul, apoi, f`r`s` mai aib` r`gazul de a se sp`la sau de a-[i schimba hainele,luaser` de la Sevilla trenule]ul acela oribil. |n Andaluziaprim`vara era mult mai timpurie decât \n Anglia, cu toate c`\n ziua plec`rii lor, la Londra era o vreme extrem depl`cut`.

|n momentul acela, taiorul bleumarin i se p`ruse suficientde sub]ire, dar acum acesta devenea greu de suportat.

Spera s` poat` face o baie imediat ce ajungeau la SanGregorio. Se uit` pe furi[ la Michael. Acesta p`rea s` apreciezefrumuse]ea delicat` a tinerei. Ca \ntotdeauna...

Chiar [i dup` c`l`toria lung` [i \n ciuda obrajilor pe carec`ldura \i coloraser` cam tare, r`mânea tot frumoas`. Fa]aoval`, ochii lumino[i [i gura senzual` \i d`deau uneori\nf`]i[area unui spiridu[. Lui Sarah nu-i pl`cea aceaasem`nare, pentru c` ea considera c` are un caracter foarteputernic.

– P`reai proasp`t` ca un trandafir... \i spuse el \n [oapt`,ca s` nu fie auzit de ceilal]i. Eu simt c` m` coc de c`ldur`!

MADONA CU P~RUL DE AUR 7

– Mi-e cald [i m` simt plin` de praf, se plânse ea. C`l`toriaasta a fost \ngrozitoare!

– Da, n-a fost prea pl`cut`, recunoscu el.Tân`rul s`ri pe peron [i arunc` o privire de jur-\mprejur

\nainte de a lua bagajele [i a o ajuta pe tân`r` s` coboare. El \istrânse degetele cu afec]iune [i zâmbi.

– Ai rezistat extraordinar, ca \ntotdeauna.Sarah se for]` s` zâmbeasc`. C`l`toria luase \n cele din

urm` sfâr[it. Acum era dominat` de o senza]ie nou`, decuriozitate amestecat` cu ner`bdare. Sim]ea c` parc` i sepusese un nod \n gât [i inima \i b`tea puternic, intensificând[i mai mult culoarea ro[ie a obrajilor. Nici n-avu timp s`exploreze \mprejurimile c` \n spatele ei auzi o voce de b`rbatf`când-o s` tresar` brusc. Vocea era groas` [i calm` [i vorbea\n englez` cu un u[or accent. Sarah se \ntoarse cu fa]a la el.

– Tu e[ti domni[oara Beckett.Era o constatare.R`mas` mut` de mirare, d`du doar din cap. Individul era

f`r` \ndoial` gazda lor... sau cineva trimis de don Cordovas`-i \ntâmpine la gar`... Nu, n-avea aerul cuiva care fusesetrimis de altcineva...

Nu v`zuse niciodat` vreo fotografie a lui Miguel Cordova.Nu-i pl`cea s` fie fotografiat. Cu toate astea, [i-l imaginasemereu de \n`l]ime mijlocie, un pic bondoc, cu p`rul foartenegru, desigur, [i poate \mbr`cat \n ni[te haine „de artist“. Eibine, b`rbatul din fa]a ei nu prea sem`na cu cel pe care sea[tepta s`-l \ntâlneasc`.

8 THERESA DALE

– Ce mai face]i, señorita Beckett? Sunt Miguel ValdaquezCordova. Sper c` a]i avut o c`l`torie pl`cut`.

El o salut` scurt. Sarah abia apuc` s` [opteasc`: „foartepl`cut`, mul]umesc“ c` el se [i \ntoarse spre ceilal]i membri aigrupului.

Se vedea c` erau to]i foarte emo]iona]i [i \[i \ngânar`numele ca ni[te b`ie]i cu ocazia primei lor zile de [coal`.

Sarah \l studia pe Miguel Cordova f`r` s`-[i ascund`interesul pe care i-l stârnise. Era foarte \nalt pentru un spaniol[i aspectul lui atletic [i zvelt te f`ceau s` te gânde[ti la o pisic`s`lbatic`.

Avea tenul oache[, a[a cum se [i a[teptase de altfel. |[iaminti c` maurii ocupaser` Spania cu peste [apte sute de ani\n urm`... Urmele acelei civiliza]ii nu r`m`seser` numai \narhitectur`...

Ochii foarte negri, umbri]i de gene dese, ar fi putut oferife]ei lui un aer feminin, dar tr`s`turile erau aspre [i arogante.|i admir` profilul cu nas drept [i b`rbie voluntar`.

Era tulburat` [i u[or \ngrijorat` la gândul c` va trebui s`petreac` trei luni \n preajma lui.

Tocmai se \ntreba cum de putuse tat`l ei s`-i fac` odescriere atât de vag`, când el se \ntoarse spre ea [i, cusprâncenele \ncruntate, spuse:

– Nu sunte]i \nso]it`, domni[oar` Beckett! Nu e bine. Nue bine deloc.

Sarah se uit` la el mirat`. Absen]a Catherinei p`rea s`reprezinte o problem`. Era clar c` lui Miguel Cordova nu-ipl`cea acea situa]ie. A[adar, tat`l ei avusese dreptate...

MADONA CU P~RUL DE AUR 9

– Din nefericire, Catherine n-a putut s` vin` cu noi. |mipare r`u, dar pentru mine acest lucru n-are nici o importan]`,ca [i pentru ceilal]i, de altfel, señor Cordova.

El se \ncrunt` din nou. Tân`ra \ncepu s` se \ntrebe dac`individul acela era vreodat` mul]umit de ceva.

– Ba dimpotriv`, are o mare importan]`! |n Spania, otân`r` de familie bun` nu c`l`tore[te ne\nso]it` \n companiamai multor b`rba]i. A[a ceva se practic` probabil \n Anglia, dar\]i amintesc, domni[oar`, c` acum e[ti \n Spania. {i mai multde-atât, e[ti invitat` \n vila mea!

Sim]ind privirile tuturor \nso]itorilor s`i a]intite asupra ei,Sarah se \nro[i la fa]`. |[i arunc` p`rul pe spate, \n semn desfidare fa]` de ei [i de acel individ.

– |n cazul `sta, señor Cordova, poate c` a[ face mai bines` plec imediat \napoi!

Aparent, el consider` sugestia ei ca fiind lipsit` de interes,c`ci se \ntoarse spre ceilal]i.

– Domnilor, probabil ve]i fi bucuro[i s` afla]i c` restulc`l`toriei \l ve]i face cu ma[ina.

Arunc` o privire peste um`r, spre trenul care se urnea cugreu din loc, tu[ind [i scuipând. El zâmbi:

– Nu toate trenurile spaniole sunt ca acesta, sper s` v` da]iseama. Ve]i descoperi \n curând c` ]ara noastr` este plin` decontraste.

– A fost o \ntreag` aventur`! spuse Michael.Sarah observ` mirat` zâmbetul fermec`tor al prietenului ei.– A fost oribil! spuse ea. Nici cele mai proaste trenuri

engleze[ti nu sunt ca acesta! |n via]a mea n-am c`l`torit atât deinconfortabil!

10 THERESA DALE

Timp de câteva secunde, ochii lui negri o studiar` \nt`cere, apoi Miguel Cordova d`du din cap, ca [i cum primaimpresie pe care i-o f`cuse tân`ra se confirmase acum.

– Ei bine, ai noroc, domni[oar` Beckett!Tân`ra n-apuc` s`-i r`spund`, pentru c` el se [i \ntorsese

[i-l chem` pe singurul b`rbat din apropierea lor. Apoi seadres` membrilor grupului:

– Domnilor, sunt convins c` [oselele noastre vi se vorp`rea cam periculoase, dar acesta este pre]ul pe care trebuies`-l pl`ti]i dac` dori]i s` vede]i ni[te locuri necunoscute altorturi[ti.

Aceast` declara]ie, f`cut` cu un u[or zâmbet pe buze,provoc` râsetele politicoase ale asisten]ei. Sarah se uit` lacolegii ei cu un aer dezgustat. Era evident c` fuseser` foarteimpresiona]i de celebra lor gazd`. Ca ni[te discipoli devota]ice erau, \i vor sorbi fiecare vorb`...

– Priveli[tea va compensa f`r` \ndoial` lipsa de confort,spuse unul din ei.

Miguel Cordova aprob` [i zâmbi din nou:– Sper s` fie a[a. Pe tot parcursul drumului ve]i vedea

ni[te peisaje splendide.Privirea lui Sarah fu atras` de mâinile lui, deoarece le

folosea foarte mult \n timp ce vorbea. Avea palmele lungi [ifine [i degetele puternice. De[i purta un costum deschis laculoare [i cravat`, avea un aer u[or s`lbatic, datorit` tenuluis`u bronzat [i staturii impozante. F`r` voia ei, fu str`b`tut` deun fior. Ochii lui negri o studiau din nou.

MADONA CU P~RUL DE AUR 11

– Domni[oara Beckett va veni cu mine, anun]` el pe unton care nu admitea nici o replic`. La fel [i dumneata,domnule Clark. {i domnul Blane. Pe ceilal]i \i rog s` aib`amabilitatea s`-l urmeze pe Jose [i s` urce \n Bentley.

Nimeni nu \ndr`zni s`-l contrazic`. Nici m`car Michael.P`rea mai degrab` mul]umit c` \[i abandoneaz` prietena \nmâinile acelui b`rbat autoritar. Numai Sarah \l \nfrunt` pepictor cu un zâmbet crispat, care prevestea antamarea uneidiscu]ii \n contradictoriu.

– A[ prefera s` urc \n Bentley, \mpreun` cu Michael.Cei cinci b`ie]i se uitar` la ea, p`rând foarte stânjeni]i de

\nc`p`]ânarea prietenei lor. Miguel Cordova se \ncrunt` [i ostudie din cap pân`-n picioare:

– Am organizat totul respectând convenien]ele, señorita.Dat fiind c` n-ai venit cu o prieten`, prefer s` te [tiu lâng`mine pân` la sosirea la Casa de las Flores... unde mama [iveri[oara mea vor r`spunde de dumneata.

– N-am nevoie de \nso]itor! Sunt \n stare s` am grij` [isingur` de mine!

– Nu vreau s`-mi asum nici un risc. Tat`l dumitale te-al`sat \n grija mea.

– Tat`l meu? A]i luat leg`tura cu el?– Nu, el a luat leg`tura cu mine, domni[oar` Beckett.

Mi-a cerut s` veghez asupra dumitale.Sarah r`mase \ncremenit` de uimire. Tat`l ei nici nu-[i

putuse \nchipui consecin]ele unei asemenea cereri! MiguelCordova interpretase cuvintele lui \ntocmai... {i trei luni de[edere \n Spania \n condi]ii de m`n`stire nu-i conveneauabsolut deloc.

12 THERESA DALE

R`mânând \n continuare t`cut`, ea \l urm`, \n timp ce el se\ndrepta spre o zon` liber` din spatele g`rii. Dup` ei veneaub`ie]ii [i un b`rbat scund [i bondoc care le c`ra bagajele.

De partea cealalat` a pie]ei, sub umbra palmierilor,sta]ionau un Mercedes [i un luxos Bentley.

– Domni[oar` Beckett!Nu i se d`du voie s` urce \n Bentley lâng` Michael, ci fu

invitat` \n mod politicos, dar cu fermitate, s` se a[eze pescaunul din fa]` al Mercedesului. Dup` câte se p`rea, gazda eiera hot`rât` s` „vegheze asupra ei“ \n permanen]`. Lui Sarah\i venea \nc` de pe acum s`-l sune pe tat`l ei [i s`-i spun` \nce situa]ie se afla din cauza lui...

Miguel Cordova se sui la volan. Tân`ra se crisp` u[or cândv`zu mâinile lui lungi [i bronzate manevrând aparatura de labordul ma[inii. Din b`rbatul acela se degaja o puternic`senza]ie de virilitate [i for]`, care era de-a dreptul tulbur`toare\n spa]iul restrâns al habitaclului.

Din când \n când privirea lui \ntunecat` se fixa asupra ei,\n timp ce rulau pe drumul \ngust, urm`ri]i \ndeaproape deluxosul Bentley.

Vreme de câteva minute fu atât de absorbit` de frumuse]eaextraordinar` a peisajului, \ncât nu se mai putu gândi lanecazurile ei. Drumul era \ngust [i abrupt, astfel c` tân`rascotea uneori câte un ]ip`t u[or, ]inându-se zdrav`n demânerul portierei.

Traversar` un s`tuc, apoi coborâr` \n vale, de unde o luar`de-a lungul malului m`rii. Fur` \ntâmpina]i de o briz` u[oar`[i Sarah \nchise ochii când sim]i mângâierea vântului rece peobrajii \ncin[i de c`ldur`.

MADONA CU P~RUL DE AUR 13

|[i aminti din nou despre influen]a maurilor asupra acelei]`ri, prezent` \n arhitectura caselor cu ziduri \nalte, grilaje dinfier forjat [i por]i arcuite. Toate acestea formau un tot unitar\n jurul unui patio central, care nu era altceva decât o curteinterioar` foarte primitoare, plin` de portocali [i planteexotice.

Ni[te copii cu pielea oache[`, aproape goi, se jucau subrazele fierbin]i ale soarelui. Viile, cu complicatul lor sistem deiriga]ii, forfoteau de b`rba]i [i femei care munceau \ntr-unritm lent, dar constant. Totul era atât de nou [i de frumos...Sarah se \ntoarse brusc spre b`rbatul de lâng` ea [i zâmbi, cuochii ei alba[tri str`lucind de pl`cere:

– E superb! exclam` ea. Fantastic!Privirea ei o \ntâlni pe cea \ntunecat` a lui Miguel. Aceasta

zâmbi.– Sunt fericit, domni[oar`, c` \n sfâr[it e[ti mul]umit` de

ceva!Ea ro[i u[or, jenat` de ironia vorbelor lui, [i \ncântarea ei

se mai domoli pentru moment. Se \ncrunt` u[or.– Dar a]i afirmat chiar dumneavoastr` acest lucru! \i

aminti ea.– {i acum, \n sfâr[it, mi-ai dat dreptate, nu-i a[a?

Da... {i probabil c` el avea \ntotdeauna dreptate, \[i spuseSarah. Continuar` s` urce paralel cu Oceanul Atlantic, alec`rui valuri uria[e se sp`rgeau de stânci \n milioane de stropicare str`luceau \n soare.

Acesta nu sem`na deloc cu oceanul cenu[iu care \nconjuraAnglia. Era oceanul de culoare albastru intens care urma s`-[i

14 THERESA DALE

uneasc` apele cu cele ale Mediteranei \n strâmtoareaGibraltar... Totul era atât de minunat... de nou... Nu va da voienim`nui, nici m`car lui Miguel Cordova, s`-i strice aceapl`cere!

– Mai e mult? \ntreb` ea f`r` s` \ntoarc` ochii spre el.– Mai pu]in de un kilometru.– Ah!

A[adar, Casa de las Flores, Casa Florilor, cl`direa dinsecolul al XV-lea, era situat` \n acea regiune magnific`. Sarahera \ncântat` c` \n sfâr[it ajunseser` la destina]ie, dar \ncepeas` se \ntrebe dac` nu cumva acea c`l`torie anevoioas` [iobositoare nu reprezenta cea mai pl`cut` parte a sejurului eiaici...

De[i parcurgeau un drum \ngust [i plin de serpentine,Miguel se \ntoarse spre ea:

– N-ai mai fost niciodat` \n Spania, domni[oar` Beckett?– Niciodat`... E atât de diferit... Vreau s` spun... Nu m`

a[teptam la a[a ceva.– Da? Cum adic`?

Reac]ia lui era justificat`. Se temea probabil c` tân`ra vaformula din nou o critic` la adresa celor v`zute. Era gata s`-[iapere ]ara cu orice pre]... Sarah nu se putu \mpiedica s`zâmbeasc`. |[i alese cuvintele cu mare grij`.

– Nu [tiu cum s` m` exprim... Totul mi se pare atât de...str`in!

– Str`in?Cotir` [i trecur` pe sub un portal flancat de dou` grilaje de

fier. Rular` de-a lungul unei alei m`rginite de tufi[uri

MADONA CU P~RUL DE AUR 15

parfumate, palmieri, portocali [i l`mâi. Marea abia se vedeadedesubt, dar priveli[tea nu era mai pu]in impresionant`.Ajunser` curând \n fa]a unui al doilea grilaj [i Miguel oprimotorul ma[inii \nainte s`-i r`spund`.

– Aici, domni[oar` Beckett, dumneata e[ti str`ina.– Oh! Da, [tiu asta... Dar voiam s` spun...

Nu mai apuc` s` dea explica]ii suplimentare. Agil ca opisic`, el coborâse rapid [i, din câ]iva pa[i mari, d`du ocolma[inii. Deschise portiera [i-i \ntinse mâna ca s-o ajute s`coboare. Sarah ezit` câteva clipe, apoi \i accept` oferta.Degetele lui lungi \i prinser` mâna cu o for]` cam mare,dup` p`rerea fetei. Acea strângere de mân` avea asupra eiefectul unei mustr`ri pentru comentariile ei \ndr`zne]e.Sim]i c` i se accelereaz` pulsul, ca [i cum ar fi \nceput s`-i fieteam` de el.

Grilajul se deschise \n fa]a lor sco]ând la iveal` una din celemai frumoase gr`dini pe care o v`zuse vreodat` Sarah. Era oversiune [i mai spectaculoas` a cur]ilor interioare pe care leadmirase de-a lungul drumului.

Casa era [i ea mare [i foarte frumoas`. Sarah sim]i c` estestr`b`tut` de un fior de pl`cere când se trezi \n fa]a aceluidecor feeric.

Miguel Cordova \mpinse grilajele la perete [i, f`r` s` spun`nici un cuvânt, o invit` s` intre \n curtea interioar`, pândindu-iorice reac]ie.

Balcoanele [i arcadele p`reau c` sunt construite din flori.Existau pretutindeni, prin toate ungherele. R`s`rind din ni[teghivece uria[e din lut ars, porneau la cucerirea stâlpilor.

16 THERESA DALE

Cascade de plante atârnau de marginea bazinului fântânii caresusura \ncet, r`corind atmosfera \ncins` a dup`-amiezii.

Erau acolo trandafii ro[ii, roz [i albi, mu[cate, bughenvilea,portocali care parfumau aerul [i nelipsi]ii palmieri... Totul searmoniza pentru a \ncânta ochii [i a trezi sim]urile. Sarahprivea acea multitudine de culori cu ochii larg deschi[i,str`lucind de pl`cere.

– }i se pare frumos?Vocea grav` [i calm` se auzea din imediata ei apropiere. Se

\ntoarse spre Miguel [i d`du afirmativ din cap.– E atât de frumos! spuse ea cu respira]ia t`iat` de emo]ie.

Nu mi-am imaginat niciodat` c` poate exista a[a ceva.Vreme de câteva secunde, sim]i atingerea degetelor lui

lungi pe mâna ei. Mul]umit de r`spuns, el zâmbi, dar nu spusenimic. O clip` mai târziu, ap`rur` doi servitori care le luar`bagajele.

O femeie relativ \n vârst` st`tea \n fundul gr`diniiurm`rindu-i cu foarte mare aten]ie pe servitori. Apoi seapropie [i ea de ei [i \nclin` capul. Ochii \i erau plini decuriozitate. Tinerei i se p`ru c` prezen]a ei nu era preabinevenit`.

– Ana, menajera mea, spuse Miguel Cordova. Ea var`spunde de confortul t`u. Ana, haga usted el favor! Fiidr`gu]`...

– Muy bien, señor... Imediat.Femeia o lu` \naintea grupului de studen]i [i a gazdei lor.

Sarah continua s` se minuneze de acel decor necunoscut pân`atunci. Mergeau pe o podea din mozaic multicolor.

MADONA CU P~RUL DE AUR 17

La dreapta, printr-o u[` \n arcad`, se putea intra \n cas`. |naparen]`, aceea nu era u[a principal`. Totu[i, mica procesiunese opri \n acel loc, cu excep]ia servitorilor, care-[i continuar`drumul.

– Un momento, Carlos!Ordinul fusese dat pe un ton autoritar. Individul se opri [i

se \ntoarse.Urm` un schimb de cuvinte \n spaniol`, din care Sarah nu

\n]elese decât numele ei, rostit o dat` sau de dou` ori. Apoi,Carlos l`s` jos valiza ei [i intr` \n cas` cu cea a unuia dincolegii ei. Sarah se uit` b`nuitoare la gazda ei.

– Domnilor, spuse Miguel Cordova zâmbind, camerele cuvedere spre nord au fost puse la dispozi]ia voastr` pe toat`durata sejurului. Cred c` vi se vor p`rea r`coroase [i lini[tite,dar dac` v` lipse[te ceva, spune]i-mi imediat. Sala de mese seafl` \n partea central` a casei. Ana v` va conduce acolo atuncicând ve]i fi gata.

Zâmbi:– ... Probabil c` orele noastre de mas` vi se vor p`rea

ciudate la \nceput, dar dup` dou`-trei zile v` ve]i obi[nui [i cusiguran]` ve]i [i aprecia acest program.

– |nainte s` vin aici am citit un articol pe aceast` tem`,spuse Michael, adresându-i un zâmbet satisf`cut lui Sarah...Micul dejun numai dac` e absolut necesar, masa de prânz\ntre orele paisprezece [i [aisprezece [i cea de sear` \ntreorele dou`zeci [i dou`zeci [i dou`. A[a este, señor Cordova?

– Aproape, domnule Storer. Totu[i, casa aceasta este bineadministrat` [i nici unul din noi nu va fi obligat s` stea

18 THERESA DALE

nemâncat, dac` nu reu[i]i s` v` obi[nui]i imediat cu acestprogram. Domni[oara Beckett va \n]elege probabil motiveleatunci când se va bucura un pic de soarele Andaluziei...

A[adar, nu-i sc`pase zâmbetul triumf`tor al lui Michaeladresat prietenei lui [i-i prinsese imediat sensul. Sarah \ispusese \ntr-adev`r cu toat` fermitatea, \nainte s` p`r`seasc`Anglia: \n nici o ]ar` „civilizat`“ nu se serve[te masa de sear`la ora zece!

Acum era obligat` s` constate c` exact a[a se proceda \nSpania... R`mase t`cut` [i din nou Miguel Cordova acord`aten]ie prietenilor ei.

– Fi]i amabili [i urma]i-o pe Ana. Ea v` va ar`ta fiec`ruiacamera lui [i va vedea \mpreun` cu voi ce v` mai lipse[te.Domni[oar` Beckett, vino cu mine, te rog.

Sarah \l privi câteva secunde, apoi \[i \n`l]` b`rbia \n semnde provocare. Pentru nimic \n lume nu se va l`sa desp`r]it` decolegii ei! Prefera s` stea cu ei [i avea de gând s`-l fac` s`\n]eleag` acest lucru. |n mod politicos... dac` era posibil... Ea\i spuse cu r`ceal` \n glas:

– A[ vrea s` r`mân cu grupul, dac` n-ave]i nimic \mpotriv`,señor Cordova. Nu a[tept s`-mi acorda]i o aten]ie special`numai pentru c` sunt femeie.

– Dar e[ti o femeie singur` [i de aceea \]i acord untratament special. Nu te pot l`sa s` dormi lâng` cinci tinerif`r` o supraveghere corespunz`toare. Mai sunt dou` femei \ncasa asta, domni[oar`, [i dumneata vei r`mâne cu ele, \n aripaprincipal` a re[edin]ei mele.

MADONA CU P~RUL DE AUR 19

– P`re]i a avea o p`rere foarte proast` despre moralitateamea, señor Cordova! \i r`spunse Sarah.

O sclipire de furie ap`ru \n privirea lui.– Deloc, \i r`spunse el cu r`ceal`, numai c` pur [i simplu

\mi place s` respect codul bunelor maniere. {i acum, e[tiamabil` s` m` urmezi?

– Dar nu vreau s` fiu...Cu un singur gest al mâinii, el \i ordon` s` tac`.

– Totul este deja stabilit, señorita. Te rog s` nu facilucrurile [i mai dificile decât sunt. Tat`l dumitale aprob` felulcum am organizat lucrurile... Ced c` nu dore[ti s`-inesocote[ti dorin]ele.

Dac` ar [ti el de câte ori c`lcase pe al`turi! \[i spuse tân`racu triste]e. Dar tat`l ei nu era nici autoritar, nici arogant, caacest individ plin de el.

Reflect` câteva clipe, \ntrebându-se dac` avea rost s` maiinsiste. Colegii ei st`teau \n a[teptare, curio[i s` afle ce-i var`spunde.

Se hot`r\ s`-i dezam`geasc` [i scoase un oftat resemnat.– Bine, dac` totul este deja aranjat...

Era sup`rat` pe Michael care nu intervenise s`-i iaap`rarea [i-[i propuse s`-i repro[eze acest lucru cu primaocazie. Nimeni nu era de partea ei [i acest lucru o scotea dins`rite.

Travers` curtea umbrit` mergând \n spatele lui MiguelCordova. P`rea c` se for]eaz` s` mearg` mai \ncet, ca ea s`poat` ]ine pasul cu el. Cum va reu[i oare s` suporte atâtaarogan]` vreme de trei luni de zile?

20 THERESA DALE

Casa era superb`. Intrar` \ntr-un vestibul spa]ios [i r`coros,\n care domnea o lini[te deplin`. Era ora siestei [i toat` lumease odihnea. Acum \n]elegea de ce servitorii i se p`ruser`nervo[i atunci când sosiser`.

Dintr-un motiv necunoscut, se \nfior` u[or, a[a cum i se\ntâmplase [i pe peronul g`rii. {i, tot ca atunci, observ` c`Miguel se uita la ea [i-i zâmbea. Lumea aceea nou` r`spândea\n jurul ei un fel de aur` de exotism, dar [i o senza]ie de nelini[te,aproape \nsp`imânt`toare, care se potrivea cu mediul \n careurmau s` tr`iasc` [i cu b`rbatul care mergea al`turi de ea.

|i evit` privirea [i se uit` de jur-\mprejur, \ncercândzadarnic s`-[i controleze b`t`ile rapide ale inimii. B`rbatulacela o tulbura foarte tare [i de[i avea o senza]ie nepl`cut` \nprezen]a lui, un fel de instinct primar se trezise \n trupul ei.Individul era periculos de atr`g`tor...

– Pe aici, domni[oar` Beckett.Vocea lui grav` \i \ntrerupse [irul gândurilor [i de aceea

tres`ri brusc. O ]inea de bra], ca [i cum i-ar fi fost team` s`n-o ia deodat` la s`n`toasa. Sarah \l urm`, sunetul tocurilorsale r`sunând pe podeaua de mozaic ca ecoul unor castaniete.

|mpotriva a[tept`rilor tinerei, n-o conduse spre scarauria[` care ducea la etaj, ci se \ndrept` spre o u[` care duceala camerele de la parter.

– Unde m` duce]i? \ntreb` ea cu vocea tremurând`.El zâmbi [i o strânse [i mai tare de bra].– Te voi prezenta doamnelor din cas`. |ncepând din acest

moment, nu mai am nici o responsabilitate \n ceea ce teprive[te.

MADONA CU P~RUL DE AUR 21

Capitolul 2

Sarah nu mai [tia ce va urma, când Miguel deschise u[a\nc`perii [i o invit` s` intre \naintea lui. Le observ` imediat pecele dou` femei [i sim]i dou` perechi de ochi care o studiaucu curiozitate, una binevoitoare, cealalt` dimpotriv`.

Cea mai \n vârst` dintre cele dou` femei se ridic` \npicioare [i veni spre ei. |nalt`, cu tenul m`sliniu, p`rul negru,u[or \nc`run]it la tâmple, era foarte elegant`. Sarah ar fi pututs` jure c` e spanioloaic`... dac` n-ar fi avut tr`s`turile atât define [i ochii atât de alba[tri.

– Madre, mi amada! Drag` mam`! exclam` Miguelzâmbind. D`-mi voie s` ]i-o prezint pe domni[oara Beckett.Domni[oar` Beckett, dânsa este mama mea, doña AliciaValdaquez.

Sarah se sim]i extrem de u[urat` când v`zu \n sfâr[it [i unzâmbet prietenos.

– Bun venit \n Casa de las Flores, domni[oar`. C`l`toria afost pl`cut`?

– Am impresia c` domni[oara Beckett n-a fost preaimpresionat` de eficien]a c`ilor noastre ferate.

Doña Alicia râse \ncet [i o conduse pe tân`r` la fereastr`,\n locul \n care st`tuse ea pân` la venirea acesteia.

– Nu-]i iau \n nume de r`u p`rerea pe care ]i-ai format-odespre trenurile noastre. |ntr-adev`r, liniile locale las` multde dorit.

Vorbea o englez` perfect` [i mai pu]in pedant decât MiguelCordova. Nepotrivirea de nume dintre ei doi o nedumeri petân`r`, dar nu putu s` fac` nici o observa]ie \n momentulacela. Probabil c` deja \i crease impresia lui Miguel Cordova c`are un caracter nesuferit, a[a c` nu dorea s` agraveze [i maimult lucrurile.

– |mi era foarte cald [i eram foarte obosit`, explic` ea. Amfost probabil prea aspr` \n aprecieri. N-am avut inten]ia s` v`critic ]ara, doña Alicia.

|[i mu[c` buza de jos:– |mi pare r`u, nu [tiu cum s` m` adresez dumneavoastr`,

señora.De data asta Miguel râse [i tân`ra se sim]i mai \n

largul ei.– Spune-mi doña Alicia. Sunt convins` c` vom fi bune

prietene. Mama era englezoaic`, mai ad`ug` ea, vizibil mândr`de originea ei anglo-saxon`.

Râse din nou.– ...De aceea am ochii alba[tri!– {i vorbi]i perfect engleze[te, coment` Sarah.

Doña Alicia aprob`, sim]indu-se flatat` de compliment.

MADONA CU P~RUL DE AUR 23

– Oh!... Dar am uitat de bunele maniere, domni[oar`!Se \ntoarse spre o femeie ceva mai tân`r` [i Sarah sim]i

imediat privirea ostil` pe care i-o arunc` aceasta.– Ines, draga mea, d`-mi voie s` ]i-o prezint pe

domni[oara Beckett. Vine din Anglia... Ines a fost so]ia luiCarlos Valdaquez, v`rul lui Miguel. Acum locuie[te la noi.

Când lu` mâna lung` [i fin` a lui Ines Valdaquez, Sarahtrebui s` recunoasc` faptul c` acea femeie \i stârnisecuriozitatea. Miguel Cordova pomenise despre ea ceva maidevreme ca fiind o veri[oar` a lui, dar de fapt era veri[oar`prin alian]`. Dup` modul \n care o prezentase doña Alicia, sep`rea c` acea alian]` nu mai exista.

Tân`ra era \mbr`cat` \n negru. Era oare v`duv`? Dup` cum\l privea pe Miguel Cordova, era evident c` n-avea de gând s`r`mân` prea mult timp \n situa]ia prezent`...

Avea \n jur de treizeci de ani, dar putea s` fie [i ceva maitân`r`. Sarah auzise c` femeile care tr`iau \n ]`rile cu clim`cald` aveau tendin]a s` \mb`trâneasc` mai repede. Nu eraprea frumoas`, dar avea mult` prestan]`, ca [i doña Alicia,dat` de tenul ei m`sliniu [i ochii negri. P`rul negru [i m`t`sosera piept`nat dup` moda spaniol`, adic` era strâns \ntr-un cocuria[ la baza cefei. Ar fi fost mult mai frumoas`, \[i spuseSarah, dac` fa]a i-ar fi fost luminat` de un zâmbet, \n loc s`afi[eze o mutr` ve[nic \ncruntat`.

– Como está usted? Ce mai faci? Ines rostise acea formul` de polite]e cu o voce glacial`,

nef`când nici un efort s` vorbeasc` limba englez`, de[iprobabil c` o \n]elegea perfect...

24 THERESA DALE

– }i s-a ar`tat camera, domni[oar` Beckett? o \ntreb` doñaAlicia, dornic` s` rup` t`cerea ostil` care domnea \ntre eledup` prezent`ri. B`nuiesc c` a[tep]i cu ner`bdare s` faci obaie [i s`-]i schimbi hainele cu care ai c`l`torit!

– Oh, da! |mi este \ngrozitor de cald [i m` simt foartemurdar`. Nu prea sunt bun` de prezentat cuiva.

Doña Alicia zâmbi cu \ng`duin]`.– E[ti foarte frumoas`, domni[oar` [i taiorul `sta \]i st`

foarte bine. |]i scoate \n eviden]` culoarea ochilor.Caballeros... cavalerii no[tri... spanioli vor fi extrem deimpresiona]i de p`rul blond [i ochii t`i lumino[i, suntconvins` de asta. Va trebui s` avem mare grij`, nu-i a[a,Miguel?

El st`tea \n picioare, sprijinit de un ghiveci uria[ din carese rev`rsau \n cascad` mu[cate cu un miros \n]ep`tor. Era lafel de viril [i de arogant. Sarah sim]i din nou o fr`mântare \nstomac. El zâmbi u[or [i atunci când o privi \n ochii lui negriap`ru brusc o sclipire de ironie deosebit de periculoas`.

– Mam`, domni[oara Beckett este convins` c` poate s`aib` singur` grij` de ea, spuse el cu o voce foarte calm`...Evident, \nc` nu i-a cunoscut pe spanioli...

Privirea lui \ntârzie asupra siluetei ei zvelte [i \nalte,studiind-o din cap pân`-n picioare. Tân`ra avu senza]ia c` estegoal` \n fa]a acelei cercet`ri am`nun]ite [i deodat` se sim]ifoarte vulnerabil`.

Se uit` \n alt` parte, fiind con[tient` de faptul c` elcontinua s-o studieze. Probabil c` urma s` se amuze pe seamastânjenelii ei evidente, \[i spuse ea. Mai ales c` un val de sânge

MADONA CU P~RUL DE AUR 25

\i urc` \n obraji, dovedind \n felul acesta c` inima i-o camluase razna. Reu[i cu greutate s` zâmbeasc` doñei Alicia,dorindu-[i cu ardoare s` nu fi l`sat s` i se vad` pe fa]` emo]iilecare o cuprinseser`.

– A[ vrea s` fac o baie [i s`-mi schimb hainele, doña Alicia,spuse ea cu o voce r`gu[it`, destul de greu de recunoscut.Dac` se poate...

– Bine\n]eles!... |i voi spune Anei s` te conduc` la tine \ncamer`.

– Ana se ocup` de ceilal]i invita]i, \i aminti Miguel. Taremi-e team` c` va trebui s` te mul]ume[ti cu Rosa, domni[oar`.Dar cred c` ]i se va p`rea foarte priceput`.

Sarah se uit` la el gata s`-i dea replica, dar se ab]inu: \nprimul rând pentru c` ar fi sup`rat-o f`r` nici un rost pe doñaAlicia [i \n al doilea rând, nici nu mai avu când s-o fac`. Eltr`sese deja un [nur, ca s` cheme camerista.

– Ai timp suficient \nainte de masa de sear`, spuse doñaAlicia zâmbind. Nu mânc`m \nainte de ora nou`. {tiai c`programul nostru e pu]in diferit fa]` de al englezilor, nu-ia[a?

Sarah \l privi pe Miguel pe furi[. |[i amintea modul cuminterpretase zâmbetul ironic al lui Miguel ceva mai devreme.|ntâlni doi ochi negri care o provocau s`-[i spun` p`rerea. |nloc s` se conformeze cererii lui mute, \i spuse doñei Alicia,zâmbind:

– Da, am auzit vorbindu-se despre asta.– Domni[oarei Beckett nu-i place c` masa se serve[te atât

de târziu, spuse Miguel \ncet.

26 THERESA DALE

– N-am spus deloc a[a ceva, señor Cordova.– A f`cut-o domnul Storer \n locul dumitale, insist` el.

Deodat`, Sarah avu certitudinea c` individul o provoca \nmod inten]ionat...

Auzise vorbindu-se despre temperamentul latin. Dup` câtese p`rea, tipul ]inea s`-i fac` o demonstra]ie. De ce? Ca s` seamuze? Sau din alt motiv? Habar n-avea. Poate pur [i simpluca s`-[i satisfac` r`utatea pe care i se p`ruse c` o descoper` \nspatele m`[tii lui curtenitoare.

– Michael n-a spus a[a ceva, spuse ea cu fermitate.– Uneori nu este nevoie de cuvinte, domni[oar` Beckett,

nu-i a[a?Sarah nu era sigur` dac` mai putea s` se st`pâneasc` mult

timp. R`sufl` u[urat` \n momentul \n care ap`ru camerista pecare o urm`, mul]umit` c` poate sc`pa \n sfâr[it de atmosferaaceea ap`s`toare.

Rosa era foarte diferit` de Ana, menajera. Era mai tân`r` [iochii \i str`luceau atunci când Sarah \i zâmbi.

– Lucrezi aici de mult` vreme? o \ntreb` ea.Era o modalitate normal` de a intra \n vorb` cu cineva...

Fa]a Rosei se contract` câteva clipe, apoi fata \i r`spunse cutimiditate:

– Si señorita... por dos... de doi ani.Tân`ra se mir`: Rosa nu p`rea s` aib` mai mult de

cincisprezece sau [aisprezece ani.– {i \]i place s` lucrezi pentru doña Alicia?

Rosa se uit` la ea uluit`.

MADONA CU P~RUL DE AUR 27

– Dar aceasta este casa lui don Miguel, señorita. Lucrezpentru don Miguel.

– Ah, \n]eleg.Deci nu se l`uda, atunci când vorbea despre casa lui ...

Probabil c` doña Alicia era un fel de invitat permanent...– Atunci, \]i place s` lucrezi pentru don Miguel? \ntreb` ea

f`r` s` [tie prea bine de ce.Fu mirat` s` vad` expresia de pe fa]a Rosei.– Ah, da, señorita! Muy mucho! spuse ea cu fa]a m`slinie

luminat` de un zâmbet larg... Muy mucho! Foarte mult...Deci, exista cel pu]in o persoan` devotat` st`pânului s`u \n

casa aceea, \[i spuse tân`ra. Dar poate c` mai erau [i altele...Ea ar fi prima care ar recunoa[te c` pornise cu stângul \nrela]ia cu Miguel Cordova, ceea ce ar explica prejudec`]ilereferitoare la acel individ, dar el \nc` nu f`cuse nimic care s`justifice vreun pic de simpatie din partea ei.

Oft` resemnat`. Poate c` totu[i rela]iile dintre ei se vor\mbun`t`]i \n cursul viitoarelor \ntâlniri... Dar cunoa[tereamai \ndeaproape a lui Miguel Cordova s-ar putea dovedi [i oexperien]` tulbur`toare...

Camera ei era splendid`, luminoas` [i r`coroas`, plin` deparfumul florilor. Balcoanele acesteia d`deau spre curteainterioar`, trandafirii [i tufele de bughenvilea mov p`reau c`vor s` dea buzna \n camera ei. Era atâta lini[te, \ncât se auzeasusurul pl`cut al fântânii.

Rosa zâmbi când v`zu bucuria de pe fa]a tinerei. |i ar`t`baia mic` dar luxoas`. Sarah se \ntreb` la un moment dat dac`[i colegii ei erau la fel de bine caza]i. Probabil, \[i spuse ea,

28 THERESA DALE

deoarece casa era mare [i organizat` \n a[a fel \ncât s` poat`primi studen]i pe durata celor trei luni de var`.

Rosa se uita \n continuare la ea, cu capul u[or \nclinat\ntr-o parte.

– Mai ave]i nevoie de ceva, señorita?Sarah d`du din cap \n sens negativ, bucuroas` la gândul c`

se poate \n sfâr[it b`l`ci \ntr-o cad` cu ap` reconfortant`.– Nu, mul]umesc, Rosa. De acum \ncolo m` voi descurca

singur`.– Muy bien, señorita. Foarte bine.

F`cu o reveren]` [i zâmbi.– ...Gracias... Mul]umesc.

Ie[i din camer` \nchizând \ncet u[a \n urma ei [i Sarahr`mase câteva clipe nemi[cat` \n mijlocul \nc`perii, inspirândaerul \nmiresmat [i \mb`tându-se de parfumul miilor de floridin gr`dina din fa]a balconului ei.

Dac` n-ar fi existat Miguel Cordova, ar fi fost fericit` s`petreac` trei luni \n decorul de basm al Casei de las Flores.

A[a cum i se spusese, a avut suficient timp la dispozi]ie cas` se relaxeze \nainte de mas`. Se r`sf`]` \ndelung \n baiaparfumat` cu esen]a ei preferat`, apoi se \nf`[ur` \ntr-unprosop gros [i se machie u[or.

|[i puse o rochie scurt`, de culoare verde, al c`rui decolteuadânc l`sa s` se vad` pielea ca laptele a umerilor [i cefei. Pre]de o clip`, se \ntreb` dac` gazda sa, care p`rea foartepreten]ioas`, va fi de acord cu ]inuta ei. |n orice caz, cel pu]in\n privin]a mânecilor, spera ca el s` nu aib` nimic de zis,pentru c`-i veneau pân` la \ncheietura mâinii.

MADONA CU P~RUL DE AUR 29

Nu \[i puse nici o bijuterie, dar, mânat` de un impuls,culese un trandafir ro[u de pe balcon [i [i-l \nfipse \n coculuria[ de p`r blond care-i atârna greu pe ceaf`. Imagineareflectat` de oglind` exprima numai prospe]ime [irafinament, dar personajul pe care \l vedea nu mai sem`na cuea. Dac` n-ar fi avut pielea atât de alb`, ar fi putut fi u[orconfundat` cu o tân`r` spaniol`...

Auzind voci \n curte, plec` din fa]a oglinzii [i se duse lafereastra uria[`. Se aplec` peste balustrada sculptat` cum`iestrie. Erau oare colegii ei care veneau la mas`?

Lui Michael \i trebuir` câteva secunde pân` s-o observeprin mul]imea de trandafiri [i bughenvilea. Fluier` admirativ[i se opri \n loc ca s-o admire.

– E[ti superb`! [opti el.Colegii ei zâmbir` complice.– Pe curând, draga mea.

Fluieratul atr`sese aten]ia lui Carlos, servitorul, careconducea grupul spre aripa principal` a casei. Se opri [i el cas` se uite. Nu fluier`, \ns` privirea lui expresiv` \i amintiimediat lui Sarah de observa]iile lui Miguel referitoare lab`rba]ii cu temperament latin.

Se retrase rapid \n umbra camerei ei [i se \ntreb`\ngrijorat` dac` [i st`pânul casei va fi la fel de cucerit de felulcum ar`ta.

Sala de mese a Casei de las Flores era grandioas` [i luiSarah i se p`ru c` \nso]itorii ei se \mbr`caser` destul deneadecvat pentru locul acela care inspira foarte mult respect.Aparent, gazda lor nu d`dea importan]` acelui fapt. Probabil

30 THERESA DALE

se temea s` nu-i jigneasc` pe invita]i cerându-le o ]inut`preten]ioas` pentru sear`. El \nsu[i purta un costum deculoare gri-\nchis. C`ma[a de un alb imaculat contrastaputernic cu tenul lui bronzat.

|nc`perea mare [i r`coroas` era luminat` de o lustr`central` care \nlocuia \ncet-\ncet sclipirile amurgului care\nv`luia \nc` gr`dina.

Masa lung`, ca [i tot mobilierul, erau probabil foarte vechi.T`blia ei din lemn negru str`lucea ca o oglind` [i era plin` deargint`rie [i cristaluri. |n centru se afla o vaz` uria[` cutrandafiri ro[ii [i albi.

Doña Alicia \i zâmbi tinerei [i se a[ez` \n dreapta ei.Michael fusese a[ezat \n stânga lui Sarah, care b`nui c`aranjamentul i se datoreaz` señorei Valdaquez. Lui MiguelCordova nu i-ar fi trecut niciodat` prin cap o idee atât deinspirat`. |n calitatea lui de st`pân al casei, el se a[ez` \n capulmesei. Lâng` el st`tea Ines Valdaquez.

Tân`ra spaniol` era cea mai \mbr`cat` dintre to]i. Purta orochie lung`, neagr`, f`r` nici un fel de decolteu, cu ni[temâneci din dantel` fin` strânse la \ncheietur`. P`rul negru[i-l strânsese la spate \ntr-un coc \mpodobit doar cu unsuperb pieptene din bagá, folosit de obicei pentru a prindetradi]ionala mantilla.

P`rea prost dispus`, a[a ar`ta [i atunci când \i fusesepezentat` [i tân`ra se \ntreb` dac` femeia aceea [tia s`zâmbeasc`... [i \n alte \mprejur`ri decât atunci când o priveaMiguel Cordova. Sentimentele pe care tân`ra le nutrea pentruel erau foarte clare, dar el se mul]umea s-o trateze politicos [inimic mai mult.

MADONA CU P~RUL DE AUR 31

Pentru prima or` de când sosise, Sarah avea ocazia s`vorbeasc` cu Michael. |ncerc` s`-i acorde toat` aten]ia, f`r`totu[i a o ignora total pe doña Alicia. Nu fu nevoit` \ns` s` seocupe prea mult de ea, deoarece mama lui Miguel st`tu\ndelung de vorb` cu Robert Blane, care st`tea lâng` Michael.Din când \n când \i adresa tinerei un zâmbet plin de\n]elegere.

|ntr-adev`r, Sarah [i Michael formau o pereche foarteelegant`. Amândoi erau blonzi cu ochii alba[tri [i erau \naceea[i m`sur` anglo-saxoni pe cât de tipic latin era Miguel.Contrastul deveni [i mai evident atunci când acesta veni la eidup` ce lu` masa.

Sarah nu-l v`zuse apropiindu-se, fiind absorbit` de discu]iacu Michael. Tres`ri brusc când auzi glasul lui Miguel Cordova\n spatele ei.

– E[ti \ncânt`toare, domni[oar` Beckett.Ea se \ntoarse repede spre el [i se trezi \n fa]a ochilor lui

arogan]i. Deodat`, decolteul i se p`ru indecent [i-[i dusemâna la um`r, ca s` acopere m`car o parte din trupul ei expusprivirilor tuturor.

– Rochia mea nu e prea...Se opri, con[tient` de privirea curioas` a prietenului ei [i

expresia nedumerit` de pe fa]a lui Miguel.– Nu le cerem invita]ilor s` umble \mbr`ca]i ca la

mân`stire, domni[oar`. Rochia asta e perfect`. Din toatepunctele de vedere...

– V` mul]umesc, señor.Ridic` ochii spre el [i-l v`zu c` se \ncrunt`.

32 THERESA DALE

– ...Chiar m` \ntrebam... când am v`zut-o pe señoraValdaquez... Vreau s` spun...

– Veri[oara mea este \n doliu [i pe lâng` asta, e o persoan`foarte tradi]ionalist` [i prefer` s` se \mbrace a[a cum o vezi.

– |n]eleg... |mi pare r`u.El nu-i lu` \n seam` condolean]ele care, oricum, erau

numai o formul` de polite]e. O privi intens. Misterioasa aur`de arogan]` [i virilitate pe care o r`spândea acel b`rbat otulbur` din nou [i tân`ra sim]i c` ritmul b`t`ilor inimii i seaccelereaz`.

– Cred c` n-ai auzit ce le-am spus celorlal]i \n timpulmesei. Vom \ncepe s` lucr`m mâine diminea]` prin efectuareaunui test. A[ vrea s` v`d de ce este \n stare fiecare dintre voi.

– Perfect! exclam` Michael, foarte entuziasmat. E adev`rat,n-am auzit când a]i f`cut acest anun]. Probabil c` vorbeam cuSarah.

– E foarte posibil.Ochii negri [i str`lucitori o fixar` din nou pe tân`r`,

studiind-o aproape cu insolen]`. Sarah se stim]i str`b`tut` deun fior, ca [i când pictorul ar fi mângâiat-o cu mâna, nu cuprivirea. Obrajii i se \nro[ir` ca focul. {i de data asta, Miguel\n]elese ce sim]ea tân`ra. |i zâmbi [i-i spuse:

– Sper c` Sarah n-o s` te deranjeze de la lucru... De altfel,\ncepând de acum, [i ea va avea foarte pu]in timp liber depetrecut cu voi.

** *

MADONA CU P~RUL DE AUR 33

Soarele avea asupra lui Sarah efectul unui somnifer.Parc` plutea \ntr-o pl`cut` toropeal`. Se preg`tea s` \nceap`s` picteze, când deodat` o mân` lung` ap`ru din spatele ei[i-i smulse pensula. Miguel Cordova o plimb` prin fa]aochilor, ca [i când ar fi fost vorba despre vreo insect`scârboas`, mai \ntâi \ntr-o direc]ie, apoi \n cealalt`... |n celedin urm` o arunc` \n cutia de lâng` tân`r` cu o mutr`nemul]umit`.

Sarah era nervoas` la culme, nu numai din pricina gestului[i interven]iei lui brutale, ci [i din cauz` c` maestrul\ntotdeauna proceda la fel. Lucrau deja de dou` zile. Ridic`ochii spre el [i se \ncrunt`. {tia dinainte expresia de pe fa]a luiMiguel Cordova [i modul cum privirea lui \ntunecat` \idescuraja orice obiec]ie.

St`tea \n spatele ei, cu trupul aproape lipit de al tinerei luistudente. A[a f`cea cu to]i [i Sarah suferea foarte tare,deoarece \n felul acesta \i putea sim]i c`ldura trupului. Purtao rochie sub]ire, f`r` mâneci. Degetele mâinii drepte amaestrului \i atinseser` bra]ul gol atunci când l`s` s`-i cad`pensula. Ea tres`ri, de parc` suferise o arsur`.

– Ai de pictat un tablou, domni[oar` Beckett, spuse el cuo voce aspr`, dar, ca de obicei, u[or enervat`... Pensula asta efoarte bun` pentru a-]i aplica oj` pe unghii, nu vopsea pepânz`. }i-am mai explicat, muchacha, nu trebuie s`-]i fie fric`de culoare!

– Dar nu mi-e fric`, \i r`spunse Sarah cu buza de jostremurând de nervi.

34 THERESA DALE

– Atunci, folose[te-o mai cu curaj, niña! se r`sti el la ea.Pune [i un pic de emo]ie pe pânz`, parc` \]i este team` s` ri[ti.E[ti prea... timid`!

|[i sublinie vorbele f`când gesturi largi cu mâinile. Ca\ntotdeauna, fu fascinat` de efectul acestora [i fu nevoit` s` numai spun` nimic. Parc` revenea la via]` atunci când vorbeadespre pictur`, devenea mai pu]in distant, dar nu [i mai pu]inarogant.

– Pune mai mult` culoare pe pânz`, niña... A[a cum unamant \i ofer` un cadou iubitei sale... Fii mai generoas`, e[timult prea prudent`!

– Probabil c` de vin` este educa]ia mea anglo-saxon`, seap`r` ea. Noi nu avem un temperament prea exuberant!

– Madre de Dios!Respira cu greutate [i-[i duse mâna la frunte, exprimându-[i

astfel enervarea.Tot grupul de studen]i se afla pe aleea care ducea spre

cas`. Umbra palmierilor \i ap`ra de c`ldura torid` a soarelui.Primiser` drept tem` s` reprezinte chiar casa din fa]a lor, careera acoperit` din loc \n loc de vegeta]ia luxuriant` dingr`din`. Dac` acel maestru autoritar n-ar fi fost \nfipt \n coastaei, peisajul i s-ar fi p`rut lui Sarah foarte interesant.

Ceilal]i erau cufunda]i \n munca lor, ca [i cum nu auzeaunimic din discu]ia lor, dar Sarah [tia c` de fapt nu le scap` niciun cuvânt... Rând pe rând, fiecare din ei fusese criticat deMiguel Cordova [i nici unul nu \ndr`znise s` formuleze vreoobiec]ie. Acum \i venise [i ei rândul.

MADONA CU P~RUL DE AUR 35

Tân`ra ridic` ochii spre maestru, care o domina de la\n`l]imea lui, [i se \ncrunt`. Hainele lui de lucru erau maipu]in preten]ioase decât costumul imaculat \n care-l v`zuse\mbr`cat prima oar` [i-i d`deau mai mult un aer de „artist“.Din nefericire, asta nu-l f`cea mai pu]in tulbur`tor.

Pantalonii de culoare deschis` i se mulau pe coapse,sco]ând \n eviden]` lungimea picioarelor, [i c`ma[a alb`deschis` larg la gât l`sa s` i se vad` pieptul la fel de bronzat ca[i fa]a. Mânecile c`m`[ii, foarte \nfoiate, erau prinse la\ncheietur` cu nasturi. {i toate astea \l f`ceau extrem deatr`g`tor...

|[i l`s` ochii \n jos [i se concentr` din nou asupra pânzei,sperând ca \n felul acesta s`-[i poat` ascunde tulburarea.

– Aveam nevoie de pensula asta ca s` fac liniiledescendente. Este foarte fin`...

– Eso es ridiculo! o opri el. Cunosc problema asta maibine ca tine!

P`rea c` adesea se exprim` mai u[or \n limba lui matern`atunci când preda. Sarah observase de mai multe ori acestlucru [i-l ad`ugase la lista ei de repro[uri. De fapt, ea nu [tianici o boab` de spaniol`. Uneori b`nuia c` era de-a dreptulb`d`ran. Probabil c` rostea ni[te vorbe pe care n-ar fi\ndr`znit s` le spun` \n englez`.

– Nu v` neg competen]a, \i r`spunse Sarah. Doar \ncercams` v` explic de ce foloseam pensula aceea!

I se p`ru c` pe fa]a lui Miguel ap`ruse un u[or zâmbet.Peste o clip`, el atinse fa]a tinerei. Oare s` fi fost o \ntâmplare?Sau a f`cut-o inten]ionat?... |[i propuse s`-[i st`pâneasc`

36 THERESA DALE

MADONA CU P~RUL DE AUR 37

dorin]a irezistibil` de a-[i lipi obrazul de mâna lui. Eraconvins` c` fusese un gest involuntar... Dar reac]ia ei o mira...[i o teroriza \n acela[i timp.

– Nu vreau explica]ii, porumbi]o! F` doar ceea ce \]i cer!Degetele lui lungi \i mângâiar` din nou fa]a. Privi spre

Michael pe furi[. Oare cum ar fi reac]ionat dac` ar fi observatce se \ntâmpl` \n spatele lui? Probabil c` nu va spune nimic,dat fiind c` era vorba despre Miguel Cordova...

– Nu pot s` pictez dac` sta]i pro]`pit \n spatele meu, spuseea cu vocea u[or tremurând`.

– Te deranjeaz`?|ntrebarea, pus` pe un ton calm, ar fi putut p`rea foarte

nevinovat`, dar Sarah sesiz` un \n]eles ascuns.– Nu, nu-mi place s` fiu urm`rit`.

El râse [i tân`ra se \nfior`. Ceilal]i cu siguran]` nu auziser`nimic.

– Atunci, te las s` lucrezi.Se \ndrept` spre unul din colegii ei, l`sând-o pe Sarah

singur`, trist` [i tulburat`.Individul `sta e de o r`utate rar`, \[i spuse ea. Cea mai

bun` dovad` \n acest sens era rânjetul pe care i-l adresaseatunci când o v`zuse \ntr-o situa]ie jenant`.

Capitolul 3

– |]i place aici? o \ntreb` Michael.Sarah se uit` la el, curioas`.– Da, foarte mult. De ce?

El d`du din umeri.– Nu, nimic. Voiam doar s` [tiu dac` totul este a[a cum

]i-ai dorit...Sarah se codea s` discute deschis cu el despre Miguel

Cordova. Michael \l admira foarte mult pe Maestru, dar eaputea s` fie sincer` \n leg`tur` cu toate celelalte aspecte ale[ederii lor acolo.

– Casa este \ncânt`toare [i-mi place enorm [i peisajul.– Dar ai totu[i ni[te rezerve, nu-i a[a?

Sarah [ov`i... Unde voia s` ajung` Michael?– Poate... Nimic nu poate fi perfect, nu-i a[a? |n primul

rând, n-am impresia c` fac cine [tie ce progrese \n pictur`,care este de fapt principalul motiv pentru care m` aflu aici.

Doar dup` o s`pt`mân` mi-am pierdut \ncrederea \n mine. |ncondi]iile astea, [ederea aici mi se pare o pierdere de timp [ide bani.

Michael d`du din umeri. |n aparen]`, nu era preocupatdeloc de progresele prietenei lui.

– Dar \]i place aici, insist` el.O studia cu coada ochiului, ceea ce \i d`du de \n]eles lui

Sarah c` avea de gând s` abordeze un subiect delicat [i c`nu-i va aprecia \n mod deosebit sinceritatea.

Despre ce anume voia s`-i vorbeasc`?...De ceva vreme, era uimit` s` constate cât de mult o

enervau anumite defecte ale lui Michael.– Bine\n]eles, \mi place foarte mult aici. Ador casa asta [i

gr`dina ei splendid`. N-am nimic de criticat \n leg`tur` cuacest subiect.

Ie[iser` pe u[a cur]ii interioare [i se plimbau pe alee. Da...peisajul acela o \ncânta.

– {i cei care te \nso]esc? \i suger` Michael.Sarah se \ntoarse spre el cu o privire mirat` [i un zâmbet

nesigur. Ceva nu era \n regul`. Va afla imediat despre ce eravorba.

– {i ei.– Mai ales Robert Blane!

Deci, asta era! Izbucni \n râs. Michael era gelos!...– Robert e foarte dr`gu], ca to]i ceilal]i de altfel. Avem

noroc s` facem parte dintr-un grup atât de simpatic.– }i se pare c` Robert Blane e foarte simpatic, nu-i

a[a?

MADONA CU P~RUL DE AUR 39

Tân`ra oft`. Ceva mai devreme, Robert Blane se apropiasede ea dup` masa de sear` [i-i ceruse s` fac` \mpreun` cu el oplimbare prin gr`din`. Observase foarte repede c` tân`ra erasingur`. Michael era cufundat \ntr-o discu]ie foarte serioas` cugazda lui [i Robert profitase de acea situa]ie...

Sarah nu-i spusese nimic lui Michael atunci când ie[ise dinsala de mese. |n definitiv, nu era logodnicul ei [i deci eraliber` s` mearg` unde voia atunci când avea chef. Era adev`ratc` se \ntorseser` destul de târziu [i tân`ra se dusese direct laculcare, a[a c` Michael nu avusese ocazia s` vorbeasc` cu eapân` ast`zi. Probabil c`-l fr`mântase problema toat` ziua...Acum \i cerea ni[te explica]ii.

|n seara aceea situa]ia era cu totul alta. Nu avea nimic def`cut, dat fiind c` Miguel Cordova nu era acas`. Deci Michaelavea tot timpul s-o ia \naintea lui Robert Blane... Nu-i va maida ocazia s-o fac` pe coco[ul, ca data trecut`... Totu[i, spiritulposesiv al lui Michael o enerva la culme pe Sarah.

– Am f`cut câ]iva pa[i cu Robert pe alee, dac` asta vrei s`[tii. Tu erai ocupat cu altceva [i treaba asta ar fi putut s` maidureze. Am avut chef s` fac o plimbare [i Robert mi-a propuss` m` \nso]easc`. Asta e tot.

– {i te-ai dus la culcare imediat ce te-ai \ntors! o acuz`Michael.

– Exact!Ochii tinerei sc`p`rar` de furie. I se cam acrise de ie[irile

lui de mascul r`nit! Totu[i, \i era mai u[or s` discute cu eldecât cu Miguel Cordova.

40 THERESA DALE

– Eram epuizat`, voiam s` m` culc. Te deranjeaz`?– M` deranjez` faptul c` te-am v`zut plecând la bra]ul lui

Robert Blane. M-am sim]it ca un idiot atunci când i-am\ntrebat pe to]i unde naiba puteam s` te g`sesc!

– B`nuiesc c` lui señor Cordova incidentul i s-a p`rutfoarte amuzant... Individul `sta este complet lipsit desuflet!

– Spui numai prostii! \i r`spunse Michael cu agresivitate \nvoce. Don Miguel nu era mai amuzat decât ceilal]i. {i pentrunumele lui Dumnezeu, spune-i pe adev`ratul lui nume!

– Dup` câte [tiu, folosesc numele corect... De altfel, are ogr`mad`! Rosa [i ajutoarea ei \i spun don Miguel. Carlos [iceilal]i servitori par a se mul]umi cu un simplu „señor“.Numele de familie al doñei Alicia este Valdaquez. Când s-aprezentat el \nsu[i la gar`, parc` l-am auzit rostind acest numeprintre celelalte, dar nu sunt prea sigur`.

– Miguel Valdaquez Cordova. Spaniolii adaug`\ntotdeauna la numele lor, pe cel de fat` al mamei lor... [iMaestrul folose[te numele de fat` al mamei lui ca nume deartist. E totu[i destul de simplu.

– {i eu sunt tot simpl`! {i dac` lui don Miguel... sau señorValdaquez... sau cum i-o mai spune... nu-i place cum \i zic, dece nu mi-a atras chiar el aten]ia pân` acum?

– Poate c` e prea politicos.Sarah desfiin]` acest r`spuns râzând.– |mi vine greu s` cred a[a ceva! De fapt, m` mir` c` \nc`

nu s-a luat de mine referitor la gre[eala asta, ca o dovad`suplimentar` de incompeten]`!

MADONA CU P~RUL DE AUR 41

Figura cu tr`s`turi regulate a lui Michael era trist` [iposomorât`. Era sigur` c` era \nc` bosumflat din cauzaincidentului din seara trecut`... Sarah ar fi putut s` continuediscu]ia, dar n-avea nici un chef de ceart`. Noaptea era preafrumoas`.

Deodat`, tân`ra \[i dori s` se afle \n alt` parte [i al`turi deal]i oameni. Seara aceea nu era potrivit` pentru o discu]ie \ncontradictoriu cu Michael.

Era o noapte f`cut` pentru vise, pentru romantism. Ar fivrut s` se afle \n bra]ele prietenului ei, sub un portocal cuparfum dulceag. El, cu vocea lui grav`, i-ar fi [optit \ncet laureche:

– Noaptea e atât de frumoas`, [opti ea.|ncerca s`-i transmit` [i lui starea aceea de \ncântare. Dar \n loc s`-i ]in` isonul, el arunc` o privire mâinilor lor

\mpreunate [i d`du cu piciorul \n iarb`.– Ca asear`...– Oh, Michael...

P`ru surprins de reac]ia ei violent`! Apoi, \n]elegând \n sfâr[itce voia s` spun` prietena lui, \ncerc` s` redevin` cel dinainte.

– Draga mea, dar n-am spus decât...– Am \n]eles perfect! Refuz s` m` cert cu tine! Noaptea

asta este prea frumoas`! Iar tu, dac` n-ai de gând s` te por]icivilizat, pot s` m` duc la plimbare [i singur`.

– Sarah, nu e posibil...Dar ea deja \i respinsese mâna care se \ntindea spre ea [i

alerga de-a lungul aleii ca un mic faun cu picioare \naripate,luminat de lun` [i \mpins de o for]` ciudat` [i incontrolabil`.

42 THERESA DALE

– Sarah! Vino \napoi!Vocea se auzea de foarte aproape. Probabil c` alerga [i el.

Ea \ncepu s` alerge [i mai repede [i-i strig` peste um`r:– |ntoarce-te \n cas`! Las`-m` \n pace! Vreau s` fiu singur`!– Sarah!

El o strig` din nou, dar acum vocea lui era mult mai\ndep`rtat`, \n timp ce trecea de grilaj [i o lua pe [oseaua\ngust` [i [erpuitoare care ducea \n vale. Se opri câteva clipeca s` asculte, dar nu auzi zgomot de pa[i. R`sufl` u[urat`.Faptul c` se g`sea singur` pe o [osea necunoscut` n-o speriadeloc. Era extrem de bucuroas` c` reu[ise s` scape deMichael.

Aici atmosfera era calm` [i pa[nic`, dar \n aer plutea osenza]ie greu de descris, care o tulbura pe tân`r` \nc` de lasosirea ei la San Gregorio. |n regiunea asta, pân` [i lini[tea eracu totul altfel decât cea din Anglia.

Poate c` numai din pricina miresmelor exotice careumpleau aerul nop]ii? Sau de vin` era luna uria[` a[ezat` \nmijlocul cerului pres`rat cu stele? P`rea c` zâmbe[te, ca [icum ea ar fi v`zut deja totul, ca [i cum ar fi acumulat deja toatecuno[tin]ele lumii.

Mai departe, \n vale, se z`reau ni[te lumini. Acela eraprobabil satul. Tân`ra se \ntreb` dac` \n acel moment acolose cânta [i se dansa flamenco, acel magnific dans tradi]ionaldin Andaluzia despre care-i vorbise o dat` Michael. Sarah tareavea chef s` se duc` pân` acolo, s` vad` cu ochii ei dac` eraa[a sau nu.

MADONA CU P~RUL DE AUR 43

|n seara aceea era \ntr-o stare ciudat`, dominat` de onervozitate stranie al c`rei motiv nu reu[ea s`-l \n]eleag` [iacea senza]ie misterioas` o excita [i mai tare.

Sandalele ei fine nu erau prea potrivite pentru mersul pedrumul acela plin de pietre. La \nceput nu-[i d`du seama cegre[eal` f`cuse pornind \n necunoscut, dar dup` câtva timp\ncepu s` mearg` mai \ncet. |n cele din urm` se opri lâng` ostânc` uria[` care p`rea c` st` pe marginea pr`pastiei \ntr-unechilibru destul de instabil. Panta spre mare era foarteabrupt`.

F`r` s` realizeze pericolul la care se expunea, \[i scoasesandalele [i se a[ez`, sim]indu-se epuizat` de efortul depuspentru a ajunge pân` acolo. Din acel loc, avea \n fa]a ochiloro priveli[te care-i t`ie r`suflarea asupra râpei \ntunecate [imisterioase care se pr`v`lea \n mare. Avea impresia c` se afl`\n fa]a unui lung coridor \ntunecat [i acea senza]ie de infinitse potrivea perfect cu starea ei sufleteasc`.

R`mase a[ezat` pe marginea drumului, cu inima b`tându-iputernic, \ntrebându-se cum s` fac` s` se calmeze. Briza cald`[i u[oar` \i scosese câteva [uvi]e din cocul blond. Fusta, scurt`[i crea]`, era de un roz aprins. |[i prinsese \n glum` \n p`r ofloare de bughenvilea mov, care-i venea foarte bine, [i pataaceea de exotism \i \nt`rea impresia c` nu mai era aceea[idintotdeauna...

Robert Blane o g`sea frumoas`, era con[tient` de asta. Ar fifost bucuros s`-i poat` lua locul lui Michael, dac` s-ar fi ivitocazia. Totu[i, ea nu era prea convins` c` voia s` fie atât dediferit` numai pentru a-i pl`cea lui Robert Blane. De fapt,

44 THERESA DALE

fusese str`b`tut` de un fior glacial atunci când doña Aliciaanun]ase c` fiul ei nu era acas`... De ce oare? Sarah nu-[id`dea seama, dar aceast` reac]ie o intriga [i o \ngrijora \nacela[i timp.

Miguel Codova avea foarte mult talent [i succes. Nu va fiinteresat niciodat` de o fat` insignifiant` ca ea, care \ndr`zneas` discute cu el \n contradictoriu despre un subiect \n care elera considerat un maestru de necontestat.

|n plus, \[i asumase cu de la sine putere rolul de tat` [i \[ilua sarcina foarte \n serios. Mult prea \n serios...

|[i mângâie obrazul cu degetele [i-[i aminti degetelecelelalte, lungi [i nervoase, care o atinseser` la fel. Dar gestullui Miguel, scurt [i tulbur`tor, fusese doar o provocare menit`s-o deruteze, s-o fac` s` se simt` prost [i ea fusese atât defraier` \ncât s` se ro[easc` la fa]` ca o [col`ri]`... MiguelCordova era un b`rbat crud cu care nu putea s` se m`soare,\[i spuse ea. {i totu[i, trebuia s` recunoasc` faptul c` exercitaasupra ei o fascina]ie irezistibil`.

Seara era foarte pl`cut`. Nici r`cirea brusc` a aerului n-of`cu s` realizeze de cât timp st`tea acolo, cu ochii pironi]iasupra orizontului.

Stând cu sandalele \n mân` [i cu silueta zvelt` profilându-sepe cerul \ntunecat al nop]ii, sem`na cu o Madon` cu p`rulauriu care domina [oseaua de pe piedestalul ei. Era cufundat`\n gânduri, când deodat` zgomotul produs de o ma[in` oreaduse la realitate. |ntoarse capul, curioas`.

Farurile luminau copacii de pe marginea drumului. Pentruprima oar` de când fugise de la vil`, \[i d`du seama c` era total

MADONA CU P~RUL DE AUR 45

izolat` \n locul acela. |[i mai aminti [i de cuvintele cu dublusens ale lui Miguel Cordova. Nu-i vorbise el oare despre fireapasional` a compatrio]ilor s`i? {i despre posibilele urm`ri aleunei plimb`ri solitare pe timp de noapte? N-avea de unde s`[tie cine se afla la volanul ma[inii. Oricum, acum nu mai puteaface nimic.

Fuga nu era o solu]ie, pentru c` n-ar ajunge prea departe\nainte de a fi ajuns` din urm` de ma[in`. |n cazul acesta, arfi fost mai bine s` r`mân` pe loc [i s` spere c` nu va fiobservat`. Poate c` va fi luat` drept una din statuile de pemarginea drumului...

Automobilul o dep`[i \n vitez`, orbind-o pe tân`r` culumina farurilor. Sarah oft` u[urat`: nu fusese v`zut`...

Dar aproape imediat auzi un scrâ[net de frâne. Cu inimacât un purice, tân`ra r`mase nemi[cat`. Nici nu mai \ndr`zneas` mai respire. }inea sandalele \n mân` ca pe o arm` [i erahot`rât` s` le foloseasc` \n caz de necesitate.

Ma[ina d`du \napoi aproape la fel de rapid ca atunci cândtrecuse pe lâng` ea. Sarah nu se uita la [ofer, iar acesta ostudia de pe partea cealalt` a [oselei. Sub clarul de lun` p`reafoarte mic` [i palid`. El zâmbi când \i vorbi.

– Una virgen dorada..., constat` Miguel Cordova cu vocealui grav`.

Sarah se \ntoarse brusc spre el, sim]indu-se \n acela[i timpu[urat` dar [i jenat` de situa]ia \n care o g`sise.

Ea nu spuse nimic [i r`mase exact \n locul \n care se afla,coco]at` pe stânc` [i stând cu sandalele \n mân`. El ie[i din

46 THERESA DALE

ma[in` [i travers` strada. R`mase [i el t`cut o bun` bucat` devreme la câ]iva pa[i de ea, studiind-o cu aten]ie. Apoi seapropie de ea.

Era foarte aproape, atât de aproape \ncât sim]ea materialulsacoului acestuia atingându-i pielea. Se \nfior` [i, f`cându-i-seru[ine de reac]ia ei, \[i \ntoarse privirea spre mare. Darprimele cuvinte ale lui Miguel destr`mar` orice iluzie deintimitate.

– }i-ai pierdut min]ile muchacha?... De ce stai aici, pemarginea unei [osele pustii? E[ti nebun` de legat!

– Deloc, \i r`spunse ea.Avusese o u[oar` senza]ie de decep]ie, care-i trecu \ns`

foarte repede... La ce putea s` se a[tepte de la un asemeneaom?!

– Atunci, de ce e[ti aici?|i venea s`-i spun`-n fa]` c` asta nu era treaba lui, dar \i

r`spunse pe un ton aproape copil`ros:– Voiam s` fiu singur`.

El d`du din umeri. Tân`ra nu mai avea nevoie s`-i vad` fa]aca s` ghiceasc` ce exprima.

– B`nuiesc c` te-ai certat cu cineva. De fapt, m` a[teptamla un astfel de incident când te-am v`zut asear` plecând la bra]cu Robert Blane. Cred c` ai f`cut-o \n mod inten]ionat.

Nu era o \ntrebare, dar nici o acuza]ie, ci o simpl`constatare. Tân`ra se \ntoarse brusc spre el, pentru a-i ar`ta c`se \n[al`.

– N-am f`cut a[a ceva! Cum \ndr`zni]i s` face]i o asemeneaafirma]ie?

MADONA CU P~RUL DE AUR 47

– Pentru c` `sta este adev`rul, \i r`spunse el la fel de calm.Lui Michael Storer nu-i place s` te vad` cu altul, e gelos... Darasta nu te-a \mpiedicat s` te plimbi asear` cu Robert Blane.E[ti o cochet`, domni[oar` Beckett!

– Nu [tiu ce \nseamn` asta, dar b`nuiesc c` nu este uncompliment. Oricum, nu este adev`rat!

Clipi des din ochi, mirat` s` vad` chipul lui bronzatluminându-se de un zâmbet.

– Ba da, e[ti...– O... o...– Coqueta, repet` el. |n limba voastr` cred c` \nseamn`

fâ[nea]`.– Nu e adev`rat! se ap`r` Sarah, indignat` la culme. {i,

oricum, asta nu te prive[te pe dumneata!– Ba da... \n cazul \n care \mi deranjezi cursurile cu figurile

astea ale tale. {i chiar dac` nu te-ai certat cu Michael, d`-mivoie s`-]i spun c` ai f`cut o mare prostie c` ai venit aici singur`la ora asta.

– Nu e prea departe...{ov`i \nainte s` continue, apoi se hot`r\ s` spun` tot:– ... M` gândisem s` m` duc pân` \n sat.

Se a[tepta la o reac]ie violent`, ca r`spuns la atitudineaei provocatoare, dar nu-[i imaginase for]a cu care MiguelCordova o plesni peste bra]. Ea scoase un strig`t dedurere.

– Sper c` n-ai vorbit serios, spuse el cu o voce calm`.Ea se \ntoarse spre el ca s`-i dea replica pe care o merita,

dar se ab]inu când v`zu expresia ochilor lui \ntuneca]i.

48 THERESA DALE

Str`luceau ca ni[te c`rbuni \ncin[i \n lumina lunii. F`cu ochiimari de mirare [i \ntredeschise buzele.

– Ba da... am vorbit serios, reu[i ea s` spun`. De altfel, nuv`d de ce n-a[ fi putut s` m` duc.

– Dac` faci a[a ceva... Dac` doar ]i-ar trece prin capvreodat`, te-a[ \ncuia \n camera ta pân` când ar veni tat`l t`us` te ia!... Ai \n]eles, señorita?

O prinsese de umeri [i o zgâl]âia zdrav`n. Privirea ochilorlui negri parc` \i ardeau pielea. El o privi din cap pân`-npicioare.

– Vrei s` afli cum reac]ioneaz` spaniolii cu sânge fierbinte?~sta e motivul pentru care voiai s` te duci \n ora[? Am dreptatesau nu?

Ea \l privi drept \n ochi [i d`du din cap. Mâinile [ipicioarele \i tremurau... Ochii str`lucitori ai lui MiguelCordova exprimau destul de clar ce inten]ii avea...

– Nu, [opti ea... Nu din cauza asta...– Min]i!

Tân`ra d`du s` plece, dar ochii negri [i str`lucitori p`reaus-o hipnotizeze. R`mase pe loc, cl`tinând din cap, de parc`s-ar fi aflat \n trans`.

– Nu, nu mint! Nu mint!El nu-i lu` \n seam` vorbele [i \ntinse cealalt` mân` ca s-o

trag` la pieptul lui. Sarah nu-i putu opune rezisten]`. Vremede câteva clipe, el o privi \n t`cere. Se lupta furioas` cuemo]iile care o cople[iser` [i nu [tia ce s` fac`.

– Dat fiind c` e[ti atât de curioas`, porumbi]a mea...porumbelul meu, atunci \]i voi fi eu profesor. A[a e mult maibine.

MADONA CU P~RUL DE AUR 49

Chiar dac` ar fi vrut, tot n-ar fi reu[it s` scape din capcana\ntins` de el. Dar deodat`, \[i d`du seama c` de fapt acela eraevenimentul pe care-l a[teptase toat` seara... Acela eramomentul culminant al st`rii ei de exaltare, dup` ce fugise deMichael.

Venise aici... ca s` a[tepte.Tremura ca o frunz` \n vânt. Miguel o strânse puternic la

pieptul lui. Ne\nc`l]at`, \i ajungea numai pân` la umeri.Silueta lui \nalt` acoperea clarul de lun`.

|n mod instinctiv, \[i puse ambele mâini pe pieptul luiMiguel. Palmele ei deschise erau sensibile la c`ldura corpuluilui pe care o sim]ea prin pânza de m`tase a c`m`[ii. |i sim]ib`t`ile puternice ale inimii.

– Asta e prima lec]ie, feti]o... spuse el \ncet.Se aplec` [i-i mângâie gâtul cu buzele. Inima lui Sarah o

luase razna de tot. |i rezista cu foarte mare greutate. |i rezista\nc`... Dar o voce interioar` \i spunea s` nu se mai apere [ideodat` totul i se p`ru normal. Era ceea ce a[tepta de atâtatimp...

|nchise ochii \n timp ce Miguel \i s`ruta gâtul, urechile,ceafa... Degetele puternice \i mângâiau umerii goi.

Breteaua rochiei alunec` \ncet. |i s`rut` pielea alb` calaptele [i gura lui fierbinte [i senzual` stârni \n trupul ei un valde senza]ii care pân` atunci \i erau necunoscute.

Tocmai se preg`tea s`-i r`spund` cu pasiune, dar deodat`fu cuprins` de panic`.

Scoase un geam`t de protest [i vru s`-l resping`, dar be]iaexaltant` care-i domina sim]urile nu putea fi controlat` atât de

50 THERESA DALE

u[or... Miguel pusese st`pânire pe buzele ei, sufocându-i[oaptele, astfel c` \n cele din urm` ced`.

S`rutul lui s`lbatic, posesiv [i foarte dur \i aminti deodat`cu claritate motivul pentru care el intrase \n acel joc periculos:Miguel ac]iona \n calitate de profesor. El avea de gând doars`-i arate posibilele urm`ri ale iresponsabilit`]ii sale. Acum va[ti la ce s` se a[tepte \n cazul \n care i-ar mai fi venit ideeanebuneasc` de a cobor\ singur` \n sat.

|i d`dea numai o lec]ie despre spanioli [i \n felul acesta \[idovedea \nc` o dat` r`utatea [i spiritul diabolic.

– Nu!Reu[i \n sfâr[it s`-[i elibereze buzele [i se [terse nervoas` la

gur`. Ochii \i str`luceau de furie.– Nu, te rog s`-mi dai drumul!

Se zb`tea cu disperare, lovindu-l cu pumnii \n piept peMiguel [i \ncercând s` scape din bra]ele lui.

El \i d`du drumul pu]in, dar nu de tot.– Ah... am impresia c` a fost cam mult pentru prima lec]ie,

nu-i a[a, porumbi]o?Ea \i \ntâlni din nou ochii negri care str`luceau ca ni[te

c`rbuni \ncin[i.– Oh! B`d`ranule!... N-ai... n-ai nici un scrupul!– Nu!

|n vocea lui st`ruia o not` dur`, iar mâinile lui o prinser`din nou de bra].

– ... Señorita, am v`zut c` te-ai a[ezat pe margineadrumului, sub clar de lun`, a[teptând... A[teptând pe cineva...

MADONA CU P~RUL DE AUR 51

Voiai s` cobori \n sat ca s` vezi cum se poart` compatrio]ii meiatunci când \ntâlnesc o femeie frumoas`... Dup` o asemeneademonstra]ie, nu cred c` mai po]i s` faci pe inocenta!

– Nu fac pe inocenta! strig` Sarah, dispert`.Ochii i se aburir` de lacrimi. Se sim]ea sl`bit` [i mâinile [i

picioarele \i tremurau. Senza]ia de exaltare \i disp`ruse cudes`vâr[ire. Se sim]ea golit` de orice sentiment.

– Voiam doar s` merg pe jos. M-am plimbat pe [osea [im-am oprit aici ca s` admir marea. Nu... nu a[teptam penimeni!

Vocea ei [ov`itoare o surprinse. Avea impresia c` parc` arvrea s` se scuze, dar dup` p`rerea ei n-avea nici un motiv s-ofac`...

Miguel nu spunea nimic, dar continua s-o fixeze cu oprivire necru]`toare. Tr`s`turile fe]ei lui \ncepur` s` sedestind` treptat.

– {i cu toate astea, a venit cineva. Din fericire, am fost eu,Sarita.

– Din fericire! \l ironiz` ea.|nghi]i \n sec [i l`s` ochii \n jos, ca s` nu-i mai vad` privirea

plin` de arogan]`.– D`-mi drumul! Vreau s` m` \ntorc pe jos.

Dintr-o dat`, p`rea de-a dreptul epuizat`. Dac` n-o vaelibera imediat, sim]ea c` va izbucni \n lacrimi.

– Te vei \ntoarce cu mine, cu ma[ina, spuse el.O ]inea \n continuare de bra], ca s` nu poat` fugi.– V`d c` \nc` n-ai tras \nv`]`mintele necesare din lec]ia

mea, Sarita!

52 THERESA DALE

MADONA CU P~RUL DE AUR 53

– Nu!– Te rog s` nu te cer]i cu mine, ai \n]eles?

Strânsoarea bra]ului se accentua [i ea scoase un ]ip`t dedurere. El o conduse la Mercedes, care sta]iona pe parteacealalt` a [oselei.

– Hai s` mergem!Deschise u[a [i o \mpinse \n`untru. Sarah se pr`v`li pe

scaun, \ntr-o stare sufleteasc` jalnic`.Luna str`lucea \n continuare deasupra oceanului lini[tit [i

stelele \ndemnau mii de oameni s`-[i construiasc` viseminunate. Dar Sarah, a[ezat` cât mai departe de r`pitorul ei,regreta acum c` nu r`m`sese lâng` Michael ca s` se bucure\mpreun` cu el de acea sear` splendid`.

Cel pu]in pe el \l cuno[tea bine [i [tia ce sentimente aveapentru el. Din p`cate, cu Miguel Cordova nu putea fi sigur` denimic...

Capitolul 4

Fâ[ia \ngust` de nisip auriu str`lucea \n soare. |n spateleacesteia, un [ir lung de stânci ascu]ite se \n`l]au spre cer.Ici-colo se z`reau ni[te tufi[uri verzi. Vilele albe st`teaucoco]ate \n mijlocul unor gr`dini luxuriante precump`s`rile pe sârm`. Ca [i Casa de las Flores, erau [i ele\nconjurate de palmieri, portocali [i tufe imense de mu[cate[i bughenvilea.

Era magnific, aproape ireal... Spectacolul oferit de natur`ar fi trebuit s` constituie un izvor de inspira]ie pentru oriceartist.

{i cu toate astea, Sarah st`tea acolo de peste o or` [i pânzadin fa]a ei r`mânea alb`. |ngrozitor de alb`...

Tân`ra \[i mu[ca \mbufnat` coada pensulei, chipul eiexprimând proasta dispozi]ie. Ar fi trebuit s` poat` picta caniciodat` pân` atunci, \ntr-un asemenea decor... Dinnefericire, nu-i ie[ea nimic. Era total lipsit` de inspira]ie.

De la sosirea ei la San Gregorio \n urm` cu dou`s`pt`mâni, nu f`cuse nimic important. Nu se consideraseniciodat` altceva decât o amatoare dotat` cu un oarecaretalent care cel pu]in era \n stare s` picteze ni[te pânze careputeau fi ar`tate prietenilor ei.

Dar dup` dou` s`pt`mâni petrecute sub \ndrumarea luiMiguel Cordova... nu mai avea nimic de ar`tat! Punea f`r`[ov`ire acest e[ec pe seama maestrului ei autoritar.

|l evita pe Miguel Cordova cât putea, dar era obligat` s`-iaud` vocea aspr` \n timpul cursurilor... [i s`-i suporte criticile.Sensibilitatea ei la comportamentul lui i se p`rea ridicol`, dar\ncepând din seara \n care o g`sise singur` pe margineadrumului, nu se sim]ise \n stare s` dea ochii cu el f`r` s`-i vin`s` fug` [i s` se ascund` undeva.0

Totu[i, el \i spusese foarte clar: era vorba despre o simpl`lec]ie... |n nici un caz nu trebuia s` se mai aventureze singur`pe timp de noapte. Cu toate acestea, era con[tient` de faptulc` reac]ionase un pic cam prea pasional la acea „lec]ie“.

|n privin]a ajutorului pe care i-l d`dea pentruperfec]ionarea tehnicii artistice... Miguel Cordova p`rea foartehot`rât s-o descurajeze. Cu dou` zile \n urm`, chiar se \ntrebadac` n-ar fi fost cazul s`-[i fac` bagajele [i s` se \ntoarc` acas`.

Michael o convinsese \ns` s` se r`zgândeasc`. Sarah eraconvins` c` el nu ghicise motivele exacte ale inten]iei ei de apleca [i din cauza asta se sim]ea cu sufletul mai \mp`cat.

Probabil c` doña Alicia ar fi regretat plecarea ei atât degr`bit`. Era convins` de asta, deoarece b`trâna doamn` \[iar`tase f`r` nici o rezerv` afec]iunea fa]` de tân`r` \nc` de la

MADONA CU P~RUL DE AUR 55

sosire. Ea i-ar fi \n]eles cu siguran]` adev`ratele motive.Probabil c` [tia ce efect avea comportamentul fiului ei asuprafemeilor...

Nimeni n-o vedea pe Ines Valdaquez decât \n timpulmeselor zilnice [i Sarah nu suferea prea mult din cauzaasta. |[i putea imagina cu u[urin]` cum ar fi reac]ionat aceafemeie \n cazul \n care ar fi aflat despre incidentul petrecutpe marginea [oselei. Ines nu-[i ascundea sentimentele pecare le avea fa]` de Miguel Cordova. Era evident din felul \ncare \l privea sau \i zâmbea c` nu vedea \n acel b`rbat doarpe v`rul so]ului ei decedat. Dar ea nu primea nici un semnde \ncurajare din partea lui... cel pu]in nu \n fa]acelorlal]i...

Sarah era u[or enervat` de faptul c` era atât de preocupat`de Miguel Cordova. |ntr-adev`r, nu putea s`-i nege talentul,dar nu prea reu[ea s` \n]eleag` cum de-i suportau colegii luicomportamentul \n timpul cursurilor. Ner`bd`tor, arogant, \[iascundea cu greutate dispre]ul fa]` de ei. De ce oare nu seap`rau, a[a cum f`cea ea? Supunerea de care d`deau dovad`accentua impresia c` i se f`cea o nedreptate.

Michael o uimise \n nenum`rate rânduri prin faptul c` sear`tase a fi un bun cunosc`tor al vie]ii personale a gazdei sale,dar Sarah nu \ndr`znea s`-l \ntrebe care era sursa informa]iilorlui. |i spusese de curând c` don Miguel avea amante dintrecele mai frumoase [i mai cunoscute. Bine\n]eles c` se gr`bises` adauge, ca [i cum asta ar fi fost problema: Miguel Cordovaera \ns` \ntotdeauna foarte discret. Nu provocase niciodat`vreun scandal.

56 THERESA DALE

Aceast` ultim` remarc` o f`cuse s` zâmbeasc` \n sinea ei.Poate c` voise s` le dea ni[te simple „lec]ii“ unora dintre elereferitoare la riscurile pe care [i le asumau \n cazul \n carevoiau s`-l ispiteasc` pe vreun spaniol. Era inevitabil, deoarecefarmecul [i \nf`]i[area lui f`ceau probabil ravagii printrefemei.

Mai mult ca sigur c` [i faima lui de artist era un atusuplimentar atunci când dorea s` cucereasc` o femeie. Fusesesolicitat s` picteze un mare num`r de portrete de femeibogate [i frumoase. Tablourile lui erau atârnate pe pere]iicelor mai mari re[edin]e din toate col]urile lumii. A[adar, nuera de mirare c` se purta atât de arogant [i sigur pe el.

Oft` din nou resemnat` [i fix` pânza goal` pe [evaletulaflat \n fa]a ei. De câteva zile, reu[ise s` scape de supravegherealui Michael [i se refugiase aici, \n loc s` stea \mpreun` cucolegii ei. Se instalase pe stâncile care dominau marea [i sea[tepta dintr-un moment \n altul s`-[i fac` apari]ia Maestrul.

Totu[i, ast`zi, fuga de Michael \n loc s`-i ridice moralul,mai mult o deprimase. Oft` din nou cu privirea pierdut` \nzare. Nu purta p`l`rie [i, de[i avea p`rul foarte des, acesta n-oap`ra deloc de razele fierbin]i ale soarelui. |[i miji ochii.

St`tea u[or aplecat` pe scaunul ei pliant, cu picioarele fine\ncruci[ate sub ea. Rochia scurt` din bumbac alb l`sadescoperit` o mare parte a pielii ei bronzate [i la un momentdat \ncepu s` se \ntrebe dac` nu era cam riscant s` stea pecanicula aceea f`r` nici un fel de protec]ie.

– Deci a[a, niña! Nu numai c` lipse[ti de la cursuri, dar teexpui [i prea mult la soare!

MADONA CU P~RUL DE AUR 57

Se \ntoarse repede atunci când auzi vocea deja familiar`[i-[i \ncrunt` sprâncenele. Miguel Cordova st`tea \n spatele ei.Avea capul descoperit [i pe fa]a lui se citea sup`rarea. Tân`racuno[tea acum foarte bine acea expesie: ea prevestea oremarc` nepoliticoas`. Sarah mai era tulburat` [i de ritmulaccelerat al b`t`ilor inimii sale [i brusc, descoperi cauza: eradin nou \mpreun` cu el. Sim]ea cum iezistibila senza]ie deexcitare câ[tiga teren \n dauna obi[nuitului ei sânge-rece [i deaceea se hot`r\ s` lupte \mpotriva acelei for]e care p`rea dene\nvins.

– Sim]eam nevoia s` fiu singur`, \i r`spunse ea repede.El izbucni \n râs.– Mi se pare c` mi-ai mai spus asta, niña.– Ei bine, dar acesta este adev`rul! insist` ea. Din când \n

când, simt nevoia s` fiu singur` [i \n plus, v`zut` de aici,priveli[tea este magnific`.

– Muy hermoso... E \ntr-adev`r foarte frumos, aprob` el,dar trebuie s` fii \ntr-o ureche s` stai sub soarele `sta f`r`p`l`rie.

|[i puse mâna u[or pe p`rul tinerei. Ea tres`ri, enervat`.– O s` te \mboln`ve[ti dac` nu-]i pui ceva pe cap.

Ea \l privi pe furi[.– Dar dumneavoastr` nu purta]i niciodat` p`l`rie.

El zâmbi:– Eu sunt obi[nuit cu soarele, porumbi]o... Trebuie s` te

acomodezi treptat cu el. Nu sta aici f`r` nici o protec]ie\mpotriva soarelui.

58 THERESA DALE

Era un ordin rostit pe un ton care nu admitea nici oreplic`, ceea ce provoc` iritarea tinerei.

– Vreau s` m` bronzez. Acesta este unul din motivelepentru care am venit \n Spania... ca s` m` \ntorc acas` foartebronzat`...

– Dar nu [i bolnav` de insola]ie, presupun. Te rog ca peviitor s` m` ascul]i, Sarah, [i s` nu mai fii atât de imprudent`.|n plus, te afli aici pentru a-]i perfec]iona talentul de artist`.Priveli[tea, \ntr-adev`r, este magnific`, dar tat`l t`u pl`te[teni[te cursuri de care tu nu beneficiezi.

– El m-ar \n]elege, dac` ar fi aici. Ar [ti cu siguran]` de ceuneori simt nevoia s` evadez aici.

– S` evadezi?El se \ncrunt`.– ...Dup` câte v`d totu[i, subterfugiul acesta nu te-a prea

inspirat...Ochii lui Sarah sc`p`rar` de furie. Strânse mai tare pensula

\n mân`.– Am uitat de lec]ia din diminea]a asta, min]i ea.– |n]eleg, dar nu e prima oar`...

Sarah nu-i r`spunse imediat. Se lupta cu un val de emo]iiincontrolabile care i se \nv`lm`[eau \n minte.

De ce... de ce venise pe capul ei?– A[a este, am venit aici de mai multe ori, m`rturisi ea \n

cele din urm`.Ochii lui \ntuneca]i se uitar` intens la chipul ei. Ea l`s`

pleoapele \n jos.

MADONA CU P~RUL DE AUR 59

– De ce?– Oh... nu... habar n-am!

Se ridic` dând din cap [i p`rul ei lung [i blond \i acoperi fa]a.– ...Toate astea mi se par inutile. Nu reu[esc s` \nv`]

nimic.El se \ncrunt` din nou, p`rând mirat.– Deci a[a... Crezi c` nu mai ai nevoie de \nv`]at, nu-i a[a?– Nu! exclam` ea. Doar c`... |n sfâr[it... când vin la curs,

n-am impresia c` \nv`] ceva.– {i-mi repro[ezi mie treaba asta?

Ea d`du din cap, c`utând cu grij` cuvintele potrivite, ca s`nu fie nevoit` s`-l jigneasc`.

– De unde s` [tiu cui trebuie s`-i repro[ez? {tiu doar c` \nloc s` m` \ncuraja]i, mai mult m` timora]i. N-am reu[it s`lucrez cine [tie ce de când sunt aici.

– {i cu toate astea, ai venit aici s` \nve]i, dar nu-]i place s`fii condus` de cineva, nu-i a[a, Sarah? Mai ales dac` acel cinevasunt eu, profesorul, a[a este?

– Nici vorb` de a[a ceva!Sarah \l privi drept \n ochi, \ncercând s` se fac` \n]eleas`,

dar \n acela[i timp regreta c` se afl` atât de aproape de el,deoarece se sim]ea invadat` de c`ldura [i de fascina]ia luimagnetic`, ca de o for]` irezistibil`.

Ochii negri ai lui Miguel str`luceau \n mod periculos, ca [icum ar fi [tiut foarte bine ce efect producea asupra tinerei [ivoia s` afle pân` unde putea s` mearg`. Ea se \ntoarse rapidcu spatele la el [i \ncepu s` priveasc` din nou \n zare pentrua se mai lini[ti.

60 THERESA DALE

– |n cazul acesta, de ce \mi opui rezisten]` \n permanen]`?De ce nu-mi dai voie s` te \nv`] s` pictezi?

– |ncerc, don Miguel, dar...El zâmbi cu triste]e. Tân`ra \[i d`du seama c` \i jignise

orgoliul prin \nc`p`]ânarea ei.– }i-am spus \nc` de când ai venit, trebuie s`-]i aduci

aminte... [i date fiind progresele tale minore, poate ar fi fostmai bine s` te \ntorci acas`...

Sinceritatea brutal` a r`spunsului o sup`r` cumplit petân`r`.

– V` mu]umesc! |n sfâr[it, aflu [i eu adev`rul! Sunte]ifoarte amabil.

– Asta era ceea ce-]i doreai, nu-i a[a?– {i dumneavoastr` mi-a]i spus-o f`r` s` clipi]i. |nc` de la

\nceput, am observat c` v` displace prezen]a mea aici.– Nu e adev`rat, [i tu [tii foare bine asta, Sarita!

Degetele lui lungi \i mângâiar` din nou obrazul,accelerându-i b`t`ile inimii. Se \ntoarse brusc spre el.

– Nu e nimic adev`rat \n ceea ce spui, amada. Deodat`, vila i se p`ru \ngrozitor de departe [i tân`ra se

st`pâni cu greu s` n-o ia la goan` cât putea de repede. |n locde asta, se uit` la el pe furi[ [i z`ri o sclipire de amuzament \nochii lui negri.

– Oh! Dumnezeule!...Degetele i se crispar` pe pensul` [i aceasta se rupse \n

dou`. Sim]i \n]ep`tura dureroas` produs` de o a[chie \npalm`. R`mase f`r` r`suflare.

MADONA CU P~RUL DE AUR 61

– Sarita! Te-ai r`nit?Brusc, p`rea extrem de \ngrijorat. O prinse de mân`.– ...Adesea, a[chiile pot fi periculoase, Sarita. D`-mi s` v`d. Fragmentele de lemn c`zur` pe p`mânt, l`sând \n urma lor

ni[te pete ro[ii.– N-am nimic, \l lini[ti ea. Pot s-o scot [i singur`.

Atunci când el \[i trecu degetul pe deasupra r`nii, eatres`ri.

– Ah!El \i ridic` mâna [i o s`rut`. Sarah se lupta cu senza]ia de

panic` ce se intensificase.Stând \n acea pozi]ie, cu capul aplecat asupra mâinii ei, se

g`sea la doar câ]iva centimetri de ea [i de aceea \i sim]eavirilitatea [i c`ldura, la contactul buzelor lui cu mâna eir`nit`.

Genele lungi [i dese \i umbreau chipul cu pielea oache[`.Intimitatea [i blânde]ea acelei atingeri \i provoca ame]eal`. Arfi vrut s` \ntind` mâna [i s`-i mângâie obrazul... dac` n-ar fiprivit-o intens chiar \n clipa aceea. El \i scoase o a[chie dinpalm` [i-i zâmbi.

– Gata, a trecut, niña. E mai bine, acum?Sarah d`du din cap. Nu mai era st`pân` pe vocea ei. |n cele

din urm`, reu[i s` spun`:– Mul]umesc, señor.– Nu mai sunt [i altele?– Nu, nu, mul]umesc.

Ea vru s`-[i retrag` mâna. El \i d`du drumul cu regret.

62 THERESA DALE

– Cred c`... Acum m` voi \ntoarce acas`.Tremura din tot trupul \n timp ce \[i strângea [evaletul [i

culorile. Miguel se aplec`, lu` de jos sc`unelul pliant [i pânzane\nceput`.

– Nu te vei mai \ntoarce niciodat` aici, spuse el pe un tonhot`rât. Mai ales \n timpul lec]iei mele [i f`r` p`l`rie.

– Nu v` promit nimic.Nu era dispus` s` se lase dominat` \n halul acela,

\ndeplinindu-i ordinele f`r` s` crâcneasc`.– Insist.

Sarah \i \ntoarse spatele [i se \ndrept` spre aleea careducea la vil`.

– {i eu insist. Voi veni aici ori de câte ori voi avea chef.– Nu-]i voi da voie.– |n acest caz, \mi voi face bagajul [i m` voi \ntoarce acas`!– Aha!

P`rea c` ultima propunere \l nemul]ume[te pe deplin [i se\ntreb` dac` \ntr-adev`r acesta era rezultatul pe care dorises`-l ob]in`.

– Deci, preferi s`-]i abandonezi studiile \n loc s` ascul]i desfatul cuiva. Ar fi trebuit s`-mi \nchipui c` vei proceda a[a. E[tiprea \nc`p`]ânat` ca s` ascul]i de cineva, nu-i a[a?

– Nu! Nu sunt \nc`p`]ânat`! strig` ea sup`rat`.Se \ntoarse brusc ca s`-l \nfrunte pe interlocutorul ei, dar

se \mpletici pe panta stâncoas`. Ar fi c`zut cu siguran]` dac`el n-ar fi \ntins bra]ul [i n-ar fi prins-o de mân`. Vreme decâteva secunde trupurile lor se atinser` [i inimile le b`tur` launison, una lâng` cealalt`.

MADONA CU P~RUL DE AUR 63

– E[ti foarte \nc`p`]ânat`, repet` el. O b`taie bun` \ncopil`rie te-ar fi ajutat probabil s` ai alt` reac]ie, dar, camajoritatea femeilor din ]ara ta, e[ti \nc`p`]ânat` [iiresponsabil`! Nu [tii s` stai \n banca ta.

– S` stau \n banca mea?Sarah \[i smulse bra]ul din mâna lui. |nainte de orice, voia

s` stea cât mai departe de acel om, deoarece o domina cumare u[urin]`. Studia ochii negri [i str`lucitori care o priveauintens...

– Da, pequeña mía, exact cum ai auzit!Era u[or \nfuriat sau amuzat.– |i mul]umesc lui Dumnezeu c` n-am crescut \ntr-o ]ar`

care tr`ie[te \nc` dup` regulile Evului Mediu. |n ciuda a ceeace gânde[ti dumneata despre noi, englezii sunt oameniciviliza]i, señor!

– N-am spus c` n-ar fi a[a, dar tu e[ti... altfel. Nu po]i negaacest lucru, Sarita, [i din cauza asta b`rbatul devine, \n modfiresc, dominator.

Sarah privi \n alt` parte, ca s` nu mai vad` provocarea dinochii lui negri [i str`lucitori.

– Probabil c` \l duci de nas pe tat`l t`u a[a cum vrei [ib`nuiesc c` acesta nici m`car nu e con[tient de treabaasta.

– Nu e nevoie s`-i „duc de nas“ pe oameni! M` simt \nstare s`-mi asum reponsabilit`]i f`r` s` trebuiasc` s` exercitpresiuni asupra celorlal]i, inclusiv asupra tat`lui meu!

– Cu condi]ia s` ob]ii ce dore[ti! De aceea vorbe[ti despreabandonarea cursurilor [i \ntoarcerea acas`.

64 THERESA DALE

– Nu este adev`rat!– Ba da... {i, dat fiind c` nu-]i reu[e[te tactica [i cu mine,

preferi s` te \ntorci acas`, l`sând totul balt` [i refuzând s`\nve]i.

Aceast` s`geat` o atinse pe tân`r` drept \n inim`. Se\ntoarse spre el strângând din din]i. Ea se opri. El f`cu la fel.Soarele \i ardea f`r` mil` ceafa [i r`sufla cu greutate, pe de oparte din cauza urcu[ului abrupt [i pe de alta din cauzafr`mânt`rilor emo]ionale care riscau s` explodeze \ntr-o criz`de isterie.

– Bine, spuse ea \n cele din urm`. Voi r`mâne pân` lasfâr[it. N-ave]i decât s` m` provoca]i cât vre]i, v` voi dovedi c`n-ave]i dreptate. N-o s` m` dau b`tut` din cauza repro[urilordumneavoastr`. Voi r`mâne [i v` voi demonstra nu numai c`sunte]i un adev`rat c`l`u, dar mai sunte]i [i plin deprejudec`]i!

El râse u[or [i o mângâie pe obraz.– Eram sigur c` a[a o s` faci...

** *

Mesele comune reprezentau momente prielnice taifasului[i acum, ca de obicei, uria[a sal` de mese r`suna de discu]iiaprinse. To]i vorbeau deodat`. Sarah \i zâmbi lui Robert Blane[i observ` c` lui Miguel, a[ezat \n capul mesei, nu-i sc`paseschimbul lor de priviri.

MADONA CU P~RUL DE AUR 65

Insisten]a lui Robert o amuza pe tân`r`, care se \ntrebadac` acesta va avea vreodat` curajul de a veni s` se a[eze lâng`ea, pe scaunul ocupat de obicei de c`tre Michael. |n cazul \ncare acest incident ar fi avut loc, b`nuia c` gazdei lor nu i-arpl`cea \n mod deosebit.

Dup` cearta cu Miguel Cordova din diminea]a aceea,avea o stare de agita]ie. Se sim]ea \n continuare stânjenit`\n prezen]a lui [i acest gând o enerva la culme. Purtarealui fa]` de ea era programat`. Era o campanie deliberat`de a se distra pe seama ei, \ntr-o manier` cât se poate decrud`.

{tiind c` este sensibil` la farmecul lui, f`cea totul ca s-ocucereasc`, pentru ca peste câteva clipe s-o amenin]e, ca [icum ar fi fost un copil r`sf`]at. |nc` de la \nceput, seconvinsese de cruzimea lui, iar \ntâlnirile ulterioare doarconfirmaser` acea prim` impresie. Oft` adânc. |nc` dou`luni... S`pt`mânile care vor urma vor fi probabilinsuportabile...

|n timp ce mânca, Michael se gândi s-o \ntrebe unde fusese\n diminea]a aceea. |i vorbea la ureche, astfel c` vorbele lui sepierdur` \n vacarmul generat de vocile din jurul lor.

– Unde ai fost?Sarah d`du din umeri. Se vedea nevoit` s` fie destul de

evaziv` referitor la apari]ia inopinat` a lui Miguel Cordova, bachiar ar fi preferat s` nu vorbeasc` deloc despre el.

– }i-a fost dor de mine? \l \ntreb` ea ca s` schimbesubiectul discu]iei.

66 THERESA DALE

– Bine\n]eles... ca [i de Maestru, de altfel...Prietenii lui foloseau acest termen pu]in cam pre]ios

pentru a-l desemna pe profesorul lor f`r` un motiv anume [iacest lucru o enerva pe tân`r`, care nu se putea hot`r\ s`-lfoloseasc` [i ea.

– A[a m-am gândit [i eu atunci când a venit s` m` ia.Nu-l privea \n momentul acela pe prietenul ei. Lu` o

buc`]ic` de zarzuela de pescado, adic` de „simfonie“ de pe[te,cu foarte mare aten]ie. |ncerc` s` vad` ce fel de pe[te se afla\n sosul de unt [i verde]uri \nainte de a-l mânca.

– Dumnezeule! se mir` Michael. Dar unde naiba ai fost?– La cap`tul potecii, pe stânci. |ncercam s` lucrez... dar e

inutil cred s`-]i mai spus c` n-am reu[it.– Dar de ce, draga mea? Ai \nnebunit de tot?– E posibil, recunoscu ea, dar a[ fi preferat s` fi \nnebunit

decât s` suport o predic` plicticoas`. N-aveam chef s` vin lacurs.

El p`ru uluit [i lui Sarah i se f`cu mil` de el. Michael nu va\n]elege niciodat` dorin]a ei de a sc`pa de criticilepermanente ale lui Miguel Cordova. Nu va fi niciodat`tulburat de b`rbatul Miguel Cordova, a[a cum fusese tân`ra.{i toate astea, din nefericire, nu i le putea explica lui.

– Sarah, iubito, spuse el rar, uitând pentru câteva clipe [ide mâncarea apetisant` din fa]a lui, doar nu vrei s` spui c` ailipsit de la curs \n mod inten]ionat?

– Ba da, am f`cut-o dinadins [i n-a fost pentru prima oar`.Nu ]i-a fost dor de mine?

MADONA CU P~RUL DE AUR 67

– Ba da... \i r`spunse el neatent.Nici acum nu reu[ea s` \n]eleag`: lipsise inten]ionat de la

cursuri?!– ...{i el a pornit \n c`utarea ta?– Da.– Ce ]i-a spus?– Ce putea s` spun`?

Sarah \ncepea s` se distreze. Era convins` c` nimeni n-ar fi\ndr`znit s` vorbeasc` atât de liber despre „marele“ MiguelCordova. Reac]ia lui Michael o f`cuse s`-[i recapete \ncrederea\n ea.

– Ne-am certat. L-am amenin]at c`-mi fac bagajele [i plec.– Oh, nu!

P`rea cumplit de dezam`git, dar ei \i venea s` râd`. Eraoare trist pentru c` urma s` plece sau era doar \ngrijorat deinsisten]a ei de a-l contrazice pe marele maestru?

– Dar mi-ai promis zilele trecute c` r`mâi, \i aminti el. Aipromis, iubito.

– {tiu, dar tu nu [tii câte trebuie s` \ndur din parteaacestui om! Nu-mi place s` fiu luat` de fraier`. Dar stai lini[tit,m-am r`zgândit.

Se aplec` spre ea [i o s`rut` u[or pe ureche.– M` bucur c` ai luat aceast` hot`râre. Nu trebuie s` fii atât

de b`nuitoare, iubito.– B`nuitoare?

|l privi cu repro[, dar se st`pâni. Michael nu va \n]elege câtera de vulnerabil` \n fa]a unui om ca Miguel Cordova.

68 THERESA DALE

– M-am hot`rât s` r`mân [i s`-i ar`t de ce sunt \n stare...\n pofida sadismului [i lipsei lui de tact!

– Sarah!– A[a este cum spun! insist` ea.

Vorbea cu o voce slab`, ca s` nu fie auzit` de doña Alicia.Nu voia s-o fac` s` sufere pe femeia aceea, chiar dac` [tia c`spune adev`rul. |ntoarse capul [i d`du peste ochii alba[tri ailui Michael m`ri]i de uimire. |ncerc` s`-[i st`pâneasc` furia. Elnu va \n]elege niciodat` de ce \l ura atât de mult pe acelindivid! De altfel, nimeni nu b`nuia sentimentelecontradictorii pe care i le stârnea Miguel Cordova.

– |mi pare r`u, dar eu nu-]i \mp`rt`[esc adora]ia oarb` fa]`de el, spuse ea mai calm`.

– Nu e adora]ie oarb`. Toat` lumea \i recunoa[te talentul,draga mea...

– B`nuiesc c` el [i-l recunoa[te totu[i mai mult ca to]iceilal]i, \i r`spunse ea pe un ton amar.

Regret` imediat observa]ia ei impertinent`.– E un artist str`lucit, iubito, insist` prietenul ei.– {tiu!

Oft` adânc.– ...dar asta nu-l \ndrept`]e[te s` descurajeze \n stilul `sta

eforturile amatorilor. Ar trebui s` fie, dimpotriv`, chiar maitolerant [i mai \n]eleg`tor, pe când el se poart` ca un b`d`rannumai pentru c` noi nu ne putem compara cu el.

Michael o lu` cu un bra] pe dup` umeri [i zâmbi:– Nu te descuraja, iubito. Z`u a[a, tablourile tale nu sunt

deloc rele.

MADONA CU P~RUL DE AUR 69

– Mul]umesc. Poate a[ fi crezut, dac` mi-ai fi spus-o mai\nainte.

Se concentr` din nou asupra mânc`rii gustoase dinfarfurie, dar \ntreb`rile nu-i d`deau deloc pace. Abia dac` [tiace mânca. Nu numai c` era obligat` s`-[i m`soare for]ele cuMiguel Cordova vreme de \nc` dou` luni de-atunci \ncolo, darera m`cinat` [i de curiozitatea de a afla dac` avea sau nucalit`]i artistice.

C`zut` pe gânduri, nu-[i d`du seama c` era urm`rit`. InesValdaquez o privea atent`, cu ochii ei negri plini de ostilitate.Dou` s`pt`mâni nu fuseser` de-ajuns pentru atenuareasentimentelor tinerei spaniole fa]` de ea. Sarah ajunsese s` se\ntrebe dac` nu cumva Ines cuno[tea felul \n care se purtaMiguel Cordova cu ea. Poate c` b`nuia ceva...

Era evident c` rela]iile lor nu aduceau deloc cu o aventur`.Totu[i, iubirile lui Miguel cu toate femeile celebre nu mai erauprobabil un secret pentru nimeni din familie. Tân`ra osimpatiz` pentru prima oar` pe acea femeie.

Adora]ia ei pentru v`rul so]ului s`u decedat era evident`.Probabil c` Ines suferea cumplit atunci când Miguel f`ceacurte altei femei, f`r` s`-i acorde ei nici o aten]ie. |nc` unsemn de cruzime... \[i spuse Sarah. A[adar, prezen]a fetei \nvil` complica [i mai mult situa]ia. Probabil c` femeia aceeaar fi fost \ncântat` s-o vad` f`cându-[i bagajele \nc` de peacum.

– |n dup`-amiaza asta vom relua problema perspectivei,spuse deodat` Miguel Cordova.

70 THERESA DALE

Sarah fu smuls` brusc din reverie. El se adresa \ntreguluigrup, dar privirea \i era a]intit` asupra fetei.

– ...Dac` sunte]i to]i de acord, ad`ug` el.Ceilal]i aprobar` \n cor, dar Sarah r`mase t`cut`, jenat` de

sub\n]elesul vorbelor lui. Ochii lui negri o studiau cu aten]ie.O provoca s` lipseasc` de la curs \n dup`-amiaza aceea [i ea[tie asta.

– Domni[oar` Beckett?Vocea lui calm` \i provoc` un fior prin tot trupul. Zâmbi [i

ridic` o sprâncean`.– E[ti [i dumneata de acord?

Ea strânse mai tare cu]itul \n mân` [i sim]i c` i se \nro[escochii. Toate privirile se \ntorseser` spre ea. Probabil c`prietenii ei savurau gluma „Maestrului“... Pân` [i Michaelzâmbea...

Era foarte tentat` s`-i r`spund` obraznic, dar nu vru s`-ifac` asemenea pl`cere. D`du din umeri [i r`spunseindiferent`:

– Cum dori]i, señor, dac` socoti]i c` este necesar...Urm` o t`cere plin` de mirare. Era sigur` c` toat` lumea

putea s`-i aud` b`t`ile neregulate ale inimii... F`r` s` [tie dece, tân`ra arunc` o privire doñei Alicia, prin care parc` \[icerea iertare. Fu mirat` s` descopere \n ochii acesteia o umbr`de amuzament.

– Nu vrei s`-]i \mbun`t`]e[ti cuno[tin]ele deperspectiv`?

MADONA CU P~RUL DE AUR 71

Miguel vorbea calm, dar \n voce i se citea o anumit`duritate. Sarah se lupta cu ritmul b`t`ilor inimii sale din cauzac`ruia risca s` paralizeze.

– {tii oare totul despre acest subiect?– Nu, n-am zis a[a ceva.

Tremurul din glas dovedea cât de nervoas` este, dar acumnu mai voia s` dea \napoi. Continua s` vorbeasc`, privind \njos [i jucându-se cu piciorul paharului din fa]a ei.

– Voiam s` spun doar c`... M` rog... nu pot s` \nv`] nimicdac` primesc numai... critici tot timpul!

– |n]eleg.Sorbi o \nghi]itur` de vin, dar n-o sc`p` din ochi.– E destul de ciudat, nimeni altcineva nu pare deranjat

atât de tare de comentariile mele. Poate e[ti prea sensibil`,domni[oar`?! Nu cumva nu reu[e[ti s` lucrezi din cauz` c`nu-]i acord destul` aten]ie? Dac` a[a stau lucrurile, vreau s`-]ipropun o solu]ie.

|nclin` capul cu ironie.– ...Dac` e[ti de acord, bine\n]eles.

Sarah avu senza]ia c` ame]e[te, hipnotizat` de privirea lui\ntunecat`.

– Sunt... sunt de acord cu orice propunere, dac` vi se pareutil, spuse ea.

Pe buzele lui ap`ru un zâmbet r`u-prevestitor... La fel caatunci când se \ntâlniser` prima dat`, i se p`ru c` seam`n` cuo pisic` s`lbatic`.

72 THERESA DALE

– Bine. Atunci \]i voi da seara ni[te lec]ii particulare.Sarah se uit` la el uluit`. Nu-i venea s`-[i cread` urechilor!

Pân` [i Michael p`rea surprins, dar nu \ndr`znea s`-lcontrazic`. Ea ar fi dorit s` protesteze, dar privirea care o fixa\i interzicea acest lucru.

– Dar...|nghi]i \n sec [i duse mâna la gât, cu ochii m`ri]i [i privirea

nesigur`.– Cred c` nu este necesar, don Miguel. Pot foarte bine s`

urmez cursurile la fel ca to]i ceilal]i.Trebuia s`-[i \nchipuie c` nu se va l`sa impresionat de

refuzul ei...– Sunt profesorul t`u, \i aminti el, [i acesta cred c` este

motivul pentru care nu \nregistrezi progrese. E clar c` nu po]is` \nve]i \n cadrul unui grup. S-ar putea s` fii deranjat` deprezen]a colegilor din jurul t`u...

|i arunc` o privire plin` de sub\n]elesuri lui Michael, dup`care continu`:

– |n consecin]`, e[ti prea sensibil` la criticile mele...Solu]ia cea mai potrivit` mi se pare a fi lec]iile private.

– Nu, v` rog, nu...El \i spulber` toate obiec]iile.– M` aflu aici ca s` te \nv`] tehnica picturii, domni[oar`.

Deci o voi face cât voi putea de bine. Cred c` vom \ncepe demâine sear`.

– V` rog!El nu lu` \n seam` rug`mintea fetei.

MADONA CU P~RUL DE AUR 73

– E[ti aici ca s` munce[ti. |n ultima vreme ai lipsit de lamai multe lec]ii. Ai de recuperat destul de mult.

Ea p`ru mirat`. Era evident c`, spre deosebire de ceilal]i,observase c` lipse[te.

– |]i \nchipui cumva c` absen]ele dumitale au r`masneobservate? o \ntreb` el parc` ghicindu-i gândurile... M`jigne[ti, señorita!

– V` rog s` m` ierta]i.|nc` o umilin]`, s` fie nevoit` s`-[i cear` scuze \n fa]a

tuturor! Trebuia cu orice pre] s`-l fac` s` se r`zgândeasc` \nleg`tur` cu lec]iile particulare. La gândul c` se va afla din nousingur` cu el, se sim]ea [i \ngrozit`... dar [i excitat`. |n nici uncaz sentimentul din urm` nu trebuia s` devin` mai puternicdecât cel`lalt.

– V` promit c` nu voi mai lipsi de la cursuri. V` promit,don Miguel. Nu va fi necesar s`-mi da]i lec]ii particulare.

El cl`tin` \nd`r`tnic din cap, stând cu buzele strânse [i cuo expresie aspr` pe fa]`.

– Am luat deja aceast` hot`râre. Vom \ncepe mâine sear`,a[a cum ]i-am spus mai devreme, dar acum, deoarece voipreda un curs colegilor t`i, vei veni [i tu [i vei face totposibilul s`-l urm`re[ti.

Sarah, dominat` [i de furie [i de ru[ine, nu-[i mai g`seacuvintele potrivite pentru c` dac` ar fi vorbit atunci, risca s`regrete mai târziu. Cu ochii aburi]i de lacrimi, \[i mu[c` buzade jos.

Doña Alicia o prinse de mân`.

74 THERESA DALE

– |]i vrea binele, niña... Ascult`-m` pe mine.|ncurajat` de \ndemnul ei blând, care o \mpiedica s`

r`spund` impulsiv, Sarah spuse:– {tiu. V` mul]umesc, doña Alicia.

Totu[i, lui Ines Valdaquez nu-i prea convenea situa]iacreat`. St`tea lâng` Miguel, cu spatele drept [i sprâncenelenegre \mbinate deasupra ochilor ei sclipitori. Insistând s`-idea lec]ii particulare, Miguel Cordova tocmai f`cuse dinspanioloaic` o du[manc` de moarte a fetei.

– Eu nu cred c` domni[oara Beckett este atât de r`mas` \nurm`, spuse ea pe un ton sec. N-are nevoie de lec]iisuplimentare. Dup` p`rerea mea e[ti injusto, Miguel, nucrezi?

– {tiu foarte bine ce fac, \i r`spunse el cu r`ceal`.Domni[oara Beckett este con[tient` de lacunele ei, nu-i a[a,domni[oar`?

– Nu mi-a]i dat niciodat` ocazia s` m` \ndoiesc de acestlucru, \i r`spunse ea cu triste]e \n glas.

Era sup`rat` [i pe prietenii ei, care o priveau cu mil`. Oarece p`rere avea maestrul de talentul lor artistic?...

– Dumneavoastr` sunte]i expert \n materie, don Miguel.– Vezi? \i spuse el veri[oarei lui. Domni[oara Beckett este

de acord cu mine.– Din p`cate, \n seara asta am alte planuri, spuse Sarah

amintindu-[i vag despre o \ntâlnire programat` cuMichael.

MADONA CU P~RUL DE AUR 75

76 THERESA DALE

Stabiliser` s` mearg` la Cadiz cu autocarul. Dar pân` [iMichael p`rea hot`rât s`-i fac` \n ciud`. Pentru bineleprietenei lui, era gata s` renun]e la excursie. Vorbi foartehot`rât:

– Oh, draga mea, nu-]i face griji pentru mine! Nu e nici oproblem`, mai ales dac` acest curs te poate ajuta s`\nregistrezi progrese.

Toate speran]ele lui Sarah se spulberar`. Singura porti]` desc`pare \i fusese \nchis` cu des`vâr[ire.

– Dar nu vreau...Miguel Cordova \i anihil` din nou obiec]iile cu nep`sare:– Vezi [i tu cum stau lucrurile... Michael este gata s`

renun]e la o sear` \mpreun` cu tine ca s` te po]i ]ine de\nv`]`tur`.

|[i alesese probabil cu mult` grij` cuvintele, cu inten]iav`dit` de a o provoca...

– Din câte \n]eleg, n-am de ales, \i r`spunse ea resemnat`.L`s` rapid ochii \n jos, ca s` nu apuce s` vad` sclipirea de

triumf din ochii negri ai tiranului ei. Ridic` paharul de vin [i-igoli con]inutul dintr-o \nghi]itur`.

Se \nfior` f`r` s` vrea. Dintr-o dat`, sim]i cum spaimapunea \ncet-\ncet st`pânire pe ea.

Capitolul 5

Toat` ziua, Sarah se rug` la Dumnezeu s` se \ntâmple ceva,\n a[a fel \ncât Miguel Cordova s` se r`zgândeasc`. Darsperan]ele ei se spulberar` atunci când, \n seara urm`toare,plec` de la mas` \nso]it` de Michael.

Sim]i c` o mân` o prinse de cot [i se \ntoarse repede sprecel care, de[i \nc` nu-l v`zuse, [tia deja cine era...

– Oh!Michael nu observase nimic. |i zâmbi profesorului [i-i

strânse mâna.– Oh, sigur, draga mea... Ai de lucru \n seara asta, \]i

aminte[ti?Don Miguel o strânse tare de mân`.– Ai uitat, domni[oar`?

Ea cl`tin` din cap cu un aer bosumflat.– Speram s` fi uitat dumneavoastr`!

El se uit` urât la ea, cu sprâncenele \ncruntate.

– Eu \mi ]in \ntotdeauna promisiunile. M` jigne[ti dac`gânde[ti altfel despre mine.

– |ntr-adev`r, n-am [tiut acest lucru, m`rturisi Sarah.Era r`ut`cioas` [i [tia c` e nedreapt`, dar voia s` \ntârzie

cât mai mult posibil momentul \n care vor r`mâne singuri fa]`\n fa]`.

– ~`... M` rog... speram c` v-a]i r`zgândit, don Miguel.El o privi \n t`cere pre] de câteva secunde bune.Michael se uita când la unul, când la cel`lalt f`r` s`

\n]eleag` nimic. Probabil se \ntreba dac` nu cumva prietenalui \[i pierduse min]ile.

– Fire[te c` don Miguel nu s-a r`zgândit, draga mea. Nu-ia[a, señor?

Miguel Cordova zâmbi \n stilul lui enigmatic, ceea ce otulbura \ntotdeauna.

– Nu revin niciodat` asupra hot`rârilor mele.– M` gândeam totu[i c`...– Sperai... o opri el cu o voce mieroas`.

O strânse [i mai tare de bra].– Hai, Sarita, s` nu mai pierdem timpul.

|n privirea lui ap`ruse o sclipire necru]`toare care-l speriepân` [i pe Michael. Acesta râse u[or nervos, ca [i cum n-ar fip`rut prea lini[tit s-o lase pe prietena lui s` plece cu donMiguel.

– Iubito, dac` nu...– N-am obiceiul s` fiu l`sat s` a[tept, le spuse don Miguel.

S` mergem, te rog. Adios, domnule Storer. Avem mult delucru.

78 THERESA DALE

– Da, da, desigur...Nehot`rât, Michael se uit` la Sarah, apoi zâmbi, vizibil mai

lini[tit. |i strânse mâna \n semn de \ncurajare [i o s`rut` peobraz.

– Pe curând, amada. Adios, señor! Sarah \l urm`ri cum pleac` \mpreun` cu ceilal]i colegi \n

gr`din`. Nu mai avu r`gazul de a-[i plânge de mil`, c` o mân`insistent` o f`cu s` se \ntoarc` [i o conduse \n sala de mese.

– Domnul Storer \nva]` limba spaniol`? o \ntreb` donMiguel.

Sarah scutur` din cap, mai \ngrijorat` de soarta ei decât dea lui Michael.

– Habar n-am... Probabil... Mi se pare c` folose[te destulde des cuvintele spaniole \n ultimul timp, dar \n]elesul a circajum`tate din num`rul lor cred c` \i r`mâne necunoscut...

I-o datora lui Michael, pentru c` o p`r`sise la greu!– Nu te bate gândul s` \nve]i limba noastr`, Sarita?

|ntrebarea era pus` pe un ton duios [i senzual, care stârni\n trupul ei o mul]ime de emo]ii.

– Nu prea. N-am talent pentru limbile str`ine [i nici n-amchef s` m` joc de-a b`[tina[ii.

– |n]eleg.P`rea c` a \n]eles \ncotro b`tea s`geata ei, deoarece o

zgâl]âi u[or de bra], ca pentru a o aduce la ordine.– Nu fi sup`rat` pe el c` te-a p`r`sit. E prea \n]eleg`tor [i

pentru asta ar trebui s`-i fii recunosc`toare.– Mi-ar pl`cea s-o fac, dar din p`cate nu \n]elege niciodat`

nimic!

MADONA CU P~RUL DE AUR 79

– A[a crezi?O strânse [i mai tare de bra].– Ei bine, d`-mi voie s`-]i spun c` eu unul nu sunt deloc

sigur c` te \n]eleg pe tine, Sarita!– |mi pare r`u dac` vi se pare c` sunt nerecunosc`toare.– Deci \]i dai seama de asta! |nseamn` c` e[ti pe drumul

cel bun. Cu riscul de a-]i p`rea c` sunt un \nfumurat, trebuies`-]i spun c` majoritatea tinerilor arti[ti s-ar considera onora]is` ia lec]ii particulare de la Miguel Cordova. Pe când tu pari c`le iei drept o pedeaps`.

Sarah \ndr`zni \n sfâr[it s`-l priveasc` \n ochi. Ce spuneaera adev`rat [i ea recuno[tea acest lucru. A[a cum \i spuseseceva mai \nainte, avusese noroc c` ob]inuse acea aten]iespecial`. {i cu toate astea, ar fi preferat s` nu fie singura carebeneficiaz` de acea „onoare“. Poate c` era cam preten]ioas`...dar, dup` ultima lor \ntâlnire, nu mai credea c` este motivatnumai de dorin]a de a o ajuta s` descifreze tainele meseriei deartist...

– |n privin]a asta, cred c` ave]i dreptate. Al]ii n-ar fi sc`pataceast` ocazie.

|ncerca \n zadar s` nu observe senza]ia de c`ldur` produs`de prezen]a mâinii lui pe bra]ul ei [i de mersul atletic alb`rbatului de lâng` ea.

– ...Da, majoritatea ar fi foarte... onora]i.– Tu nu?

Ea nu r`spunse imediat.– N-a[ spune chiar a[a. Apreciez aten]ia pe care mi-o

acorda]i.

80 THERESA DALE

El oft` adânc v`zând reticen]a fetei [i deschise o u[` pecare ea nu mai intrase niciodat`. Era ascuns` \ntr-un col] als`lii de mese [i d`dea \ntr-un coridor lung, \ngust [i t`cut ca om`n`stire. Pere]ii erau goi, \n afar` de prezen]a unui crucifixuria[ din bronz. La picioarele lui, un buchet superb detrandafiri parfuma atmosfera.

– Acum ai lua-o la fug`, dac` s-ar ivi ocazia, nu-i a[a, Sarita?Ea nu r`spunse. |n noile \mprejur`ri se sim]ea cam

nedumerit`, dar [i u[or \ngrijorat` de ceea ce va urma.Coridorul \ngust cu ferestre ovale [i arcade \n care domnea ot`cere ap`s`toare i se p`rea asem`n`tor cu cel al uneim`n`stiri. Fu cuprins` de senza]ia c` fusese luat` prizonier` [ide aceea, aproape instinctiv, se ag`]` de bra]ul lui Miguel.

– Unde m` duce]i?Se uit` atent \n ochii ei, ca [i cum i-ar fi cunoscut toate

reac]iile. Aceast` idee p`ru s-o amuze.– |n atelierul meu.

O conduse spre o scar` foarte \ngust`.– ...Sper c` nu ]i-e fric`...– S` merg \n atelierul dumneavoastr`? Nu, nu!– Atunci, s` mergem!

Voia s` opun` rezisten]` acelei mâini ferme [i dominatoarecare o \mpingea \nainte, dar \n adâncul sufletuluicuriozitatea... [i un alt sentiment a c`rui for]` nu dorea s-ocunoasc`... o determinau s` mearg` \nainte.

Avea un atelier la parterul casei unde \i ducea uneori peelevii lui. Acolo se a[tepta s-o duc` pentru a se apuca de lucru.Aceast` nou` revela]ie o tulbura.

MADONA CU P~RUL DE AUR 81

– Credeam... credeam c` ave]i atelierul la parter.– Nu mergem \n atelierul acela. Vii odat` s` ne apuc`m de

treab`? Sau ai de gând s` dai bir cu fugi]ii ca o [col`ri]` carenu [i-a f`cut temele?

Jignit` la culme, Sarah se \mbujor` la fa]`. Se hot`r\ s`-ir`spund` la provocare. Dup` câteva secunde \i spuse,aruncând o privire spre u[a de la cap`tul sc`rilor.

– Nu sunt o [col`ri]` timid`, don Miguel. Dac` atelieruldumneavoastr` se afl` acolo sus, fire[te c` o s` vin.

– Bueno! Merse \mpreun` cu el spre scar`, dar, chiar de la prima

treapt`, se \mpiedic` [i c`zu. |ntr-o frac]iune de secund` el oprinse [i o sprijini. |n mod instinctiv, tân`ra \[i lipise palmelede pieptul musculos al lui Miguel.

Situa]ia de fa]` \i aducea aminte de un incident recent. Seaflaser` \n aceea[i pozi]ie \n ziua \n care venise [i o g`sise lacap`tul aleii. Atunci o ]inuse \n bra]e [i ea putuse s`-i simt`prin palme b`t`ile inimii. |nchise ochii câteva clipe, cuinten]ia de a-[i alunga din minte acea amintire... Ca [i atunci,fu cuprins` de un val de dorin]`.

– Te-ai r`nit?|i pusese \ntrebarea pe un ton foarte firesc. Sarah se uit` la

el, surprins` [i jenat` de indiferen]a lui.– Nu...

Se desprinse din bra]ele lui.– Nu, nu m-am r`nit.– E[ti sigur`?

De[i \i vorbise cu r`ceal`, nu p`rea dispus s`-i dea drumul.Ea \[i duse mâna la gât.

82 THERESA DALE

– Absolut sigur`. Mul]umesc, don Miguel.F`când un efort uria[, reu[i s`-[i st`pâneasc` emo]ia [i

arunc` o privire scurt` spre scara neluminat`.– E \n cap`tul sc`rii?

El d`du afirmativ din cap [i-i oferi bra]ul ca s-o ajutes` urce.

– Ai grij` de data asta, niña. Ea i-o lu` \nainte. Se oprir` \n fa]a unei u[i. Miguel o re]inu

pe Sarah pentru câteva clipe [i tân`ra se \ntreb` dac` nucumva se r`zgândise, dar el d`du din umeri f`r` nici un motivaparent [i deschise u[a.

O \mpinse u[or \n fa]a lui, ca [i cum \nc` i-ar fi fost team`c` va fugi. Sarah r`mase câteva secunde \n prag, privind \njurul ei. Nu prea [tia la ce trebuie s` se a[tepte, dar fu cuprins`brusc de o stare de excita]ie...

Miguel Cordova era un om orgolios [i ciudat de rezervat.Cu toate astea, dintre to]i elevii lui, n-a invitat-o \n atelierul luidecât pe Sarah Beckett... Atelierul lui... Nici unul din elevii luinu reu[ise s`-l vad`.

Chiar dac` n-ar fi [tiut, i-ar fi atribuit \n mod instinctiv acea\nc`pere lui Miguel Cordova. Atelierul era impregnat depresonalitatea lui, puternic` [i dominatoare. Aici \[i g`seaizvorul inspira]iei care se concretiza \n frumuse]ea tablourilorsale...

|n camera aceea picta numai ce-i pl`cea... Ca de exemplupânza aceea, ag`]at` pe peretele din fa]a ei, care atrase imediataten]ia lui Sarah. Era reprezentarea unei coride ale c`rei

MADONA CU P~RUL DE AUR 83

detalii atingeau perfec]iunea sub penelul maestrului. De[isubiectul tabloului o dezgusta, tân`ra se sim]i foarteemo]ionat` \n fa]a lui.

|nc`perea mirosea a vopsele pentru pictur` [i terebentin`.Celelalte tablouri, unele terminate, altele doar \ncepute,st`teau sprijinite de perete. Camera era uria[` [i avea un aerspecific spaniol, ca [i restul casei de altfel. Pe o latur` a ei, ofereastr` fusese m`rit` foarte mult [i de aici priveli[tea eraimpresionant`: revedea marea [i stâncile pe care eracoco]at` vila.

Datorit` ei, atelierul c`p`ta un aspect mai ospitalier [i \ntimpul zilei b`nuia c` era extrem de luminos. Pere]ii albireflectau lumina [i, chiar [i la ora aceea târzie aveai impresiac` te afli \n centrul unei for]e luminoase necunoscute. Era osenza]ie extrem de tulbur`toare.

|n centrul atelierului era instalat un [evalet [i lâng`fereastr` se g`sea un fotoliu a[ezat pe un mic postament.|mbr`cat \n m`tase, acesta p`rea total lipsit de expresivitate.Sarah se \ntreb` cine o fi stat acolo ultima oar`.

|l privi pe furi[ pe Miguel Cordova [i \ntrebarea f`r`cuvinte i se citi pe fa]`.

– Nu spui nimic, niña? zise el \n cele din urm` pe un tonblând care-i provoc` imediat accelerarea b`t`ilor inimii.

|ncerc` s` se elibereze din strânsoarea lui f`r` s` i seobserve emo]ia.

– Sunt foarte impresionat`. E o camer`... ciudat`. E foartefrumoas`, \ntr-un anumit sens, dar...

84 THERESA DALE

– Dar?...Ea oft`. Dac` ar fi exprimat prin cuvinte ce sim]ea, \i era

team` c` acesta ori s-ar fi amuzat, ori s-ar fi \nfuriat. Sedep`rt` de el cl`tinând din cap, refuzând s` mai fac` [i altecomentarii.

Dar evadarea ei dur` foarte pu]in, deoarece el veni lâng` eaimediat.

– Dar?... Spune-mi, porumbi]o, ce impresie \]i faceatelierul meu?...

– Nu... nu sunt prea sigur`...|nchise ochii [i deodat` se sim]i zguduit` de un fior

puternic atunci când sim]i c` o mângâie pe p`r.– E... tulbur`tor. Nu pot s` v` explic \n cuvinte!– Camera... asta... te tulbur`?

Nu p`rea nici sup`rat, nici amuzat. |i d`du la o parte p`rulde pe spate [i o mângâie pe ceaf`.

– ...Dar din ce cauz`? Nu [tii?Râse \ncet.– ...Sau nu vrei s`-mi spui?– Nu-mi dau seama, m`rturisi Sarah cu o voce \ngro[at` de

emo]ie. – Nu-]i dai seama?

|n tonul vocii lui se sim]ea o u[oar` ironie [i fata i-ar fi datimediat replica dac` \n momentul acela n-ar fi z`rit un porteta[ezat pe [evalet.

Tabloul era pe jum`tate acoperit cu o bucat` de pânz`, darpartea descoperit` era suficient de mare pentru a-]i da seamape cine \nf`]i[eaz`. Tr`s`turi \ntunecate [i mândre, ochi

MADONA CU P~RUL DE AUR 85

str`lucitori, expresia fe]ei arogant`... Nu mai era nici o umbr`de \ndoial`... {i f`r` s`-l poat` vedea \n \ntregime, Sarah eraacum sigur` c` [tie cine fusese ultima persoan` care st`tuse pefotoliu. Ines Valdaquez...

|n mod inexplicabil, fata fu cuprins` de un sentiment devinov`]ie. Avea impresia c` tân`ra spanioloaic` se afl` \natelier, \mpreun` cu ei [i-i privea cu ostilitate. |ntr-adev`r,artistul surprinsese admirabil tr`s`turile de caracter alev`duvei [i Sarah se \ntreb` dac` modelul chiar aprecia la justavaloare eforturile acestuia. Tabloul, aproape crud prinprofunzimea percep]iei, o jena cumplit pe tân`r`.

|[i d`du p`rul pe spate [i \ndep`rt` mâna pictorului de peceaf`. Se apropie de [evalet, ca s` vad` mai bine tabloul, [i\ntinse mâna ca s` dea jos pânza care acoperea cea de a douajum`tate a lui. Dar o mân` viguroas` o opri. Ea se d`du\napoi.

– N-am voie s`-l v`d?– Nu.

Vorbea pe un ton aspru, care nu admitea replic`.– |nc` nu este terminat.– E foarte frumos, spuse ea ca s`-i dea de \n]eles c`

remarcase deja persoana care-i pozase. Vreme de câteva secunde o mai ]inu de mân`, dup` care-i

d`du drumul [i se \ncrunt`.– M` simt m`gulit c`-]i place, dar cred c` nu po]i comenta

un tablou \n deplin` cuno[tin]` de cauz` f`r` s`-l vezi \n\ntregime...

86 THERESA DALE

Ea d`du din umeri, nedumerit`. Mul]i pictori nu voiaus`-[i arate lucr`rile \nainte de a le termina... Dar cu toateastea, \[i d`du deodat` seama c` Miguel Cordova avea cu totulalte motive s` nu i-l arate. Oare se amestecase f`r` s` vrea \ntr-oafacere foarte personal`?

Poate c` acel portret era o oper` executat` din dragoste [inu pentru bani? Poate c` nu-[i petrecea timpul numai pictândatunci când modelul lui st`tea \n fotoliu. B`nuia c` InesValdaquez era tratat` aici cu mai pu]in` compasiune rece, ceeace ar explica sclipirea pasional` care-i ap`rea \n ochi atât de des?

– |mi pare r`u.Deodat`, sim]i nevoia s-o ia la fug`, dar nu apuc` s` fac`

nici un pas spre u[` c` mâna lui o opri. Miguel o f`cu s` dea\napoi.

– Unde te duci, Sarita?– Nu... nu [tiu.

St`tea \n picioare \n mijlocul camerei uria[e, numai cu el,evitând cu \nc`p`]ânare s` priveasc` \n ochii lui negri.

– Nu voiam s` fiu indiscret`, spuse ea cu o voce nesigur`. El zâmbi.– N-ai fost deloc indiscret`. E o curiozitate fireasc`... dar

nu permit nim`nui s`-mi vad` lucr`rile \nainte s` le termin.– Nici m`car señorei Valdaquez?

De ce \i pusese acea \ntrebare?El zâmbi \ntr-un mod straniu, ca [i cum ar fi vrut s` se

conving` c` era \ntr-adev`r vorba despre o curiozitate„fireasc`“.

MADONA CU P~RUL DE AUR 87

– Nici m`car señorei Valdaquez. De ce?– Nu [tiu. M` gândeam totu[i c`...– Gânde[ti prea mult, porumbi]a mea.

|i f`cu semn spre un taburet din lemn de pe latura cealalt`a camerei.

– Acum po]i s` iei loc. Voi pune pe [evalet o pânz` nou`,dup` care vom putea \ncepe.

Sarah privi spre soarele care apunea [i se \ncrunt`.– Nu e un pic cam târziu s` v` apuca]i de pictat?– Ce-ai spus? Vrei cumva s` m` \nve]i cum s`-mi fac

meseria?– Nu, absolut deloc... V`...– Ia loc, te rog, si?

Se \ndrept` docil` spre taburetul \nalt [i se coco]` pe el, cuc`lcâiele sprijinite de suportul acestuia, deoarece nu putea s`ajung` cu picioarele pe podea.

|i vâjâia capul. Se lupta cu o mul]ime de emo]iicontradictorii \n timp ce-l privea pe Miguel. Ceea ce o\ngrijora cel mai mult era un fel de tres`rire permanent` pecare o sim]ea \n dreptul inimii, care aducea cu be]ia.

R`mase nemi[cat` \n timp ce el lua portretul lui InesValdaquez, \l sprijinea cu foarte mult` grij` de perete [i-l\nlocuia cu o pânz` nou`. Nu spunea nimic, a[a c` Sarah putus`-l studieze \n voie pe maestru.

Mâinile lui musculoase erau foarte pricepute atunci cândumbla cu instrumentele artei sale. }inuta capului exprimaarogan]`. Chiar [i atunci când era lini[tit, Miguel Cordova

88 THERESA DALE

p`rea plin de orgoliu, lucru care, \mpreun` cu gra]ia lui depisic` s`lbatic`, f`cea parte din magnetismul s`u. Trupul zvelt,cu picioare lungi, d`dea impresia de for]`.

Era de-a dreptul fascinant. F`r` s`-[i dea seama, zâmbi [i sesprijini de zidul din spatele ei, cu ochii \nchi[i, sperând ca \nfelul acesta el s` nu poat` observa ce gânde[te.

Trecur` câteva minute pân` termin` preg`tirile, dup` carese \ntoarse rapid spre ea. |i remarc` aerul vis`tor,senzualitatea din ochi [i gura frumos conturat`. Vreme decâteva secunde o privi \n ochi, r`spunzând \n felul acesta -invita]iei incon[tiente a fetei. Deodat`, Sarah se trezi larealitate. |[i netezi fusta cu mâinile tremurânde.

– Qué es esto, Sarita? o \ntreb` el cu o voce blând`.Sarah d`du din cap. Nici nu [tia ce o \ntrebase.– Eram c`zut` pe gânduri... Noi, englezii, atunci când

avem starea asta, spunem c` parc` suntem „c`zu]i din lun`“.El zâmbi.– Eu nu gândesc, porumbi]o!

Tân`ra \ncerca \n zadar s`-[i st`pâneasc` b`t`ile inimii [i s`adopte o expresie sup`rat`.

– {i acum, ce trebuie s` fac? S` pictez sau s` m` uit ladumneata?

|n privirea lui ap`ru o sclipire periculoas`, ca [i când s-ar fia[teptat s-o aud` c` se opune hot`rârii lui.

– Date fiind eforturile pe care le-ai depus pân` acum, nuv`d de ce te-a[ mai pune s` pictezi [i eu s` te corectez pem`sur` ce avansezi \n munc`. Mai ales dac` nu supor]iobserva]iile mele.

MADONA CU P~RUL DE AUR 89

– Nu sunt prea orgolioas` ca s` \nv`], dar nu-mi place s`v` [tiu \n spatele meu, gata s`-mi face]i ]`nd`ri tot ce-amlucrat. Cel pu]in verbal...

– A[a cum spuneam [i mai \nainte, nu supor]i s`-]i facobserva]ie.

– A[a este. Nu mi-a pl`cut niciodat`.El se \ntoarse cu spatele la ea.– Deocamdat` doar te vei uita la mine cum pictez. Voi

\ncerca s`-]i ar`t unde gre[e[ti, punct cu punct.– Am \n]eles.

R`spunsul ei nu exprima nimic special, dar el sesiz` unoarecare dezinteres. D`du din cap sup`rat.

– Se pare c` nici metoda asta nu-]i convine, dar o vompune totu[i \n aplicare. Acum... te rog s`-mi acorzi cea maimare aten]ie.

Tân`ra cobor\ de pe taburet, dar, \n loc s` traverseze\nc`perea ca s` ajung` la el, se \ndrept` spre fereastr` [ir`mase acolo câteva clipe cu privirea a]intit` asupra valurilorm`rii care abia se mai vedeau din pricina \ntunericului care\ncepuse s` se lase.

– De aici, priveli[tea este minunat`.El \i arunc` o privire pe deasupra [evaletului [i zâmbi.

Tr`s`turile i se mai destinseser` pu]in.– A[a este, dar tu te afli aici ca s` \nve]i s` pictezi, niña, nu

s` admiri peisajul.Ea nu se clinti din loc, dar \i vorbi peste um`r.

90 THERESA DALE

– Cred c` n-o s` putem face mare lucru. S-a f`cut dejaaproape noapte [i lumina va disp`rea foarte repede.

– Acesta este un motiv \n plus s` ne gr`bim. Avem destul`lumin` pentru ceea ce trebuie s` facem. De altfel,luminozitatea excesiv` nu duce neap`rat la pictarea unortablouri bune.

– {tiu, dar...– Sarita!

Ochii lui negri o priveau cu asprime. |ncepuse s`-[i piard`r`bdarea.

– Vino lâng` mine, \i ordon` el. Imediatamente! Pentru o clip`, lui Sarah \i veni s` nu-i asculte ordinul, dar

\n cele din urm` d`du din umeri [i plec` de la fereastr` curegret. St`tea \n picioare lâng` el, privind pânza cu aten]ie,pentru a nu-i \ntâlni privirea aspr`. El continu`:

– Fii atent`!Era fascinant s`-l vezi cum lucreaz`. Desena cu m`iestrie [i

\nc` de la primele linii ob]inu un rezultat uimitor. Ea nu vaajunge niciodat` la o asemenea perfec]iune.... Sim]indu-sedemoralizat`, oft` adânc. El lu` oftatul drept un semn deplictiseal` [i se \ntoarse repede la ea, cu sprâncenele\ncruntate.

– |mi pare r`u c` privitul ]i se pare obositor, dar o vei faceatâta cât va fi nevoie. Tat`l t`u a pl`tit ca s` faci progrese \npictur`, señorita. V`d c` nu-]i prea pas` de faptul c`-i camirose[ti banii... Eu am mai mult respect pentru ei decât tine.Acum, urm`re[te-m` cu aten]ie!

MADONA CU P~RUL DE AUR 91

Ea se \mbujor` la fa]`, apoi strânse din pumni, ab]inându-secu greu s` nu-i trag` câteva peste ceaf`.

De ce oare trebuia s-o nec`jeasc` chiar \n momentele \ncare, pentru prima oar`, \i admira m`estria?

– Si, señor... La ordinele dumneavoastr`!{tia c` acest r`spuns obraznic va provoca o ripost` dur` [i

avu confirmarea imediat` a acelei presim]iri când v`zusclipirea furioas` din ochii lui Michael.

– Ciudado!... Fii atent`, señorita... Nu-mi place s` fiuironizat, nici m`car atunci când este vorba despre o tân`r`superb` ca tine! Lec]ia asta o facem spre binele t`u, nu al meu!De ce te-a[ mai fi adus \n atelierul meu, dac` nu pentru a te\nv`]a secretele unui me[te[ug artistic despre care tu crezi c`[tii deja tot?

Modul cum pusese \ntrebarea era clar o \ncercarepremeditat` de a o face s` se simt` prost. O provoca din nous` spun` ce gânde[te. Cuvintele, privirea p`trunz`toare [i\ntunecat`, chiar [i modul \n care \i vorbea, dominator [iagresiv, erau special regizate pentru a o face s` se simt`stânjenit`. {i Sarah trebuia s` recunoasc` faptul c` strategia \ireu[ise de minune!

Se sim]i dintr-o dat` foarte vinovat` [i u[or pueril`.– |mi pare r`u, spuse ea \ncet, cu ochii pleca]i... Eu...

apreciez foarte mult aten]ia pe care mi-o acorda]i, don Miguel.V` sunt foarte recunosc`toare.

– Dar \nc` mai ai \ndoieli, nu-i a[a?– Da, un pic.

92 THERESA DALE

F`cuse f`r` voia ei acea m`rturisire. Urm` o t`cereap`s`toare, plin` de sub\n]elesuri. Atmosfera \ncepuse s` i separ` de nesuportat, când el \ntinse mâna [i o for]` s` se uite\n ochii lui.

|i studie chipul \ndelung, f`r` s` spun` nici un cuvânt.Umbra genelor ei lungi \i ascundea [i acum expresiaochilor.

– Así hermosa... E[ti atât de frumoas` a[a...– Don Miguel...

Ezit` câteva secunde. Nu prea [tia ce-i va spune. Voianumai s` scape de senza]ia de ame]eal` care o cuprinsese dinnou.

– Nu. Serios, nu putem s` facem mare lucru \n seara asta.E prea \ntuneric, vreau s` spun...

– Iar \ncerci s` m` \nve]i meserie?Se \ntoarse ca s` vad` apusul soarelui printr-o ferestruic`

montat` \n perete.– E o sear` minunat`, Sarita, nu-i a[a?– Da... De ce \mi spune]i mereu Sarita?

Miguel zâmbi.– Pentru c` acesta este numele t`u. Folosesc diminutivul

din limba mea. Te deranjeaz`?– Nu, e dr`gu].– E foarte dr`gu], aprob` el cu o voce blând`.

Lumina soarelui devenea din ce \n ce mai ar`mie. Ziua sestingea \ncet. Sarah privi pe fereastr` [i râse u[or nervos,\ncercând s`-[i p`streze mintea limpede.

MADONA CU P~RUL DE AUR 93

– Curând, nu va mai fi nici un strop de lumin`.– {i crezi c` nu se poate picta decât la lumina soarelui,

nu-i a[a?O \ntoarse cu fa]a la el [i mâinile lui coborâr` de-a lungul

pieptului ei, lipind-o apoi de trupul lui. Fiecare fibr` a tinereir`spundea ap`s`rii mâinilor lui [i ea \ncerca disperat` s`-[ialunge din minte un gând care nu-i mai d`dea pace: o mai]inuse o dat` \n bra]e \n felul acela [i atunci o s`rutase.

– Nu sunt chiar atât de ignorant`.|[i d`du capul pe spate ca s`-i poat` vedea fa]a. Ochii ei

alba[tri str`luceau \n mod provocator, iar gura exprima unrepro[ ironic.

El continua s-o studieze, f`r` s` spun` nici un cuvânt.Tân`ra \i sim]ea c`ldura trupului prin pânza sub]ire ac`m`[ii.

– Dac` te-a[ fi pictat a[a cum ar`tai adineauri, ai fi sem`natcu o Madon` aurie. Cu fa]a cufundat` \n umbra \nser`rii [ip`rul `sta magnific care reflect` ultimele raze ale soarelui... Tevoi picta chiar a[a, Sarita.

– V... vre]i s`-mi face]i portretul?El o s`rut` pe frunte.– Trebuie, \i r`spunse el cu o voce stranie, ca [i cum s-ar

fi luptat cu propria lui sl`biciune. Vei fi celebr`, niña! Madonacu p`rul de aur de Cordova...

– Miguel!Probabil c`-i sim]ise tremurul involuntar al trupului. Era

sensibil` la for]a bra]elor lui puternice care o \nconjurau [i la

94 THERESA DALE

b`t`ile regulate, dar cam rapide, ale inimii lui. O prinse de p`r[i \i d`du capul pe spate.

– Pentru mine, vei fi [i mai frumoas`!Ea \nchise ochii. Gura lui Miguel o cerea pe a ei [i urm` un

s`rut fierbinte care-i [terse din minte orice alt gând. Fuinvadat` de dorin]a imperioas` de a fi a lui pe loc.

Câteva clipe mai târziu, el o respinse cu violen]`. Asupratinerei, gestul lui avu efectul unei g`le]i cu ap` \nghe]at`r`sturnat` peste sânii ei \nfierbânta]i. Se uit` la el cu ochiim`ri]i de uimire. Buzele ei erau vl`guite dup` acel s`rutpasionat [i probabil c` pe trup \nc` mai avea urmele bra]elorlui care o strânseser` puternic la pieptul lui. {i cu toate astea,el \i \ntoarse spatele cu nep`sare [i-[i netezea cuteleinexistente ale costumului lui impecabil...

– Oh!...Nu mai reu[i s` scoat` nici un cuvânt \n afar` de un geam`t

u[or, ca o jalnic` imita]ie a unui hohot de plâns. El se \ntoarsespre ea cu o fa]` \ntunecat` [i hot`rât`. Dintr-o dat`, p`reafoarte \mb`trânit.

– Te rog s` m` ier]i pentru felul cum m-am purtat.Sarah cl`tin` din cap, \nc` buim`cit` de felul \n care fusese

adus` din nou cu picioarele pe p`mânt.– Nu! Nu trebuie s`-]i ceri scuze!

El insist` totu[i [i ea \[i l`s` ochii \n jos. |[i ]inea mâinile\mpreunate, ca s` nu se vad` c`-i tremur` \ngrozitor.

– Mereu uit c` temperamentul englezilor nu este obi[nuitcu comportamentul nostru latin. Poate c` gestul meu a fostinterpretat gre[it.

MADONA CU P~RUL DE AUR 95

96 THERESA DALE

– Oh! Te rog, n-ai de ce s`-]i ceri iertare!Avea impresia c` primise o palm` uria[` [i din cauza asta

sim]ea c` i se pusese un nod \n gât.– Eu... nu... nu prea reu[esc s` \n]eleg.

Deschise ochii, dar \i l`s` \n jos imediat pentru c` sim]ea c`e gata s` izbucneasc` \n plâns... [i nu voia s`-i dea ocazia s-ovad` plângând...

– M` bucur c` e[ti atât de \n]eleg`toare, Sarita.De ce continua s`-i spun` a[a? |n felul acesta, n-o ajuta cu

nimic s`-[i recapete calmul!– ...Tu e[ti foarte tân`r`. Purtarea mea e cu atât mai

blamabil` cu cât ar trebui s`-i ]in locul tat`lui t`u aici. |mi paresincer r`u.

Fu cuprins` de un val de furie [i umilin]`. Sarah strânse dinpumni [i se \ntoarse spre el cu ochii plini de lacrimi.

– Pentru numele lui Dumnezeu, nu te mai umili atât! \ispuse ea pe un ton aspru. Doar \n seara asta am fosts`rutat`!... {i nu de altcineva, decât de tine!

– Sarita!Vocea lui o urm`ri \n timp ce ea o rupsese la fug` f`r` s`

vad` nimic \naintea ochilor [i cobora sc`rile \nguste [i abrupte\mpleticindu-se pe trepte.

Miguel nu se lu` dup` ea [i tân`ra oft` u[urat`. Nu-i p`rear`u c` \[i continua drumul singur`...

Capitolul 6

– Ah, domni[oar` Beckett!|ntrerupt` din visare, Sarah se \ntoarse repede, dar zâmbi

atunci când v`zu cine o strigase.– Bun` diminea]a, doña Alicia. Azi e tot o zi frumoas`.

B`trâna doamn` zâmbi [i d`du din cap aprobator.– |nc` nu te-ai obi[nuit cu soarele nostru. |n Anglia mi se

pare c` nu ave]i parte de prea mult noroc.– E adev`rat! Dar acum trei s`pt`mâni când am plecat din

Londra, timpul era foarte frumos. Era o zi minunat` deprim`var`.

Sarah st`tea singur` \n curtea interioar`, dup` ce refuzaseinvita]ia lui Michael de a merge la o corid`. Nu mai v`zuseniciodat` a[a ceva, dar refuzase \n mod instinctiv acel gen dedistrac]ie.

|n gr`din` era umbr` [i r`coare [i parfumul florilor erade-a dreptul ame]itor. Doña Alicia veni s` se a[eze lâng` ea pe

un scaun din fier forjat, la umbra unui portocal. Ca\ntotdeauna, era sobr` [i elegant`, \mbr`cat` \ntr-o rochie deculoare \nchis` [i p`rul c`runt strâns \ntr-un coc. Era o femeieblând` [i amabil`. Sarah se \ntreba uneori cum de putuse ofemeie ca ea s` dea na[tere unui fiu ca Miguel Cordova.

Nici o urm` de arogan]` nu se putea observa \ncomportamentul doñei Alicia. Sarah era sigur` c` femeia aceean-ar fi putut niciodat` s` fie r`ut`cioas` sau cel pu]in nu \nmaniera subtil`... [i diabolic`... a lui don Miguel.

– Nu-]i place corida? o \ntreb` ea pe tân`r`.– N-am fost niciodat` la o asemenea manifestare, m`rturisi

Sarah, dar sunt sigur` c` nu mi-ar pl`cea.Doña Alicia zâmbi \n]eleg`toare.– Semeni foarte mult cu mama mea. Evident, e cam ciudat

s` spun a[a ceva unei tinere ca tine, dar sunt convins` c` o s`m` \n]elegi. Mama a tr`it cincizeci [i opt de ani \n Spania, darn-a pus niciodat` piciorul la o corid`!

– Ave]i dreptate, mi-a]i spus \nc` de când am venit c` eraenglezoaic`... |i sem`na]i, doña Alicia?

– Mi-e team` c` destul de pu]in. |n afar` de ochii alba[tri,pot spune c` sunt foarte spanioloaic`. Din p`cate, n-ammo[tenit faimoasa piele a englezilor. Mi-am dorit adesea s` amo fiic`. Poate a[ fi reu[it s`-i transmit unele tr`s`turi decaracter ale mamei...

Cl`tin` \ncet din cap.– Poate c` a[ fi pe undeva consolat` \n cazul \n care

Miguel...Zâmbi.

98 THERESA DALE

– Visez, domni[oar` Beckett. Asta este distrac]ia preferat`a unei b`trâne mame.

– Nu e numai a dumneavoastr`. {i eu visam atunci cânda]i sosit aici. V` rog... v` rog s`-mi spune]i Sarah, nu„domni[oar` Beckett“, care sun` atât de protocolar.

– O voi face cu pl`cere, draga mea.Doña Alicia o privi cu aten]ie.– Fiul meu \]i spune Sarita, nu-i a[a?

Sarah p`ru surprins` [i nedumerit`. Nu [tia cât de multaprecia doña Sarita familiaritatea fiului ei fa]` de o elev` a lui.Spaniolii erau foarte tradi]ionali[ti.

– Uneori... dar don Miguel este, din p`cate, prea adesea\nclinat s` ac]ioneze ca tat`l meu [i \[i ia acest rol mult prea \nserios, dup` p`rerea mea. M` trateaz` ca pe o feti]`!

B`trâna doamn` p`rea foarte amuzat` de vorbele tinerei. Ob`tu u[or pe mân`.

– Nu e adev`rat, Sarita.– Oh, ba da! insist` fata. |mi vorbe[te de parc` a[ fi un

copil de patru ani, [i u[or retardat` pe deasupra!– {i din cauza asta e[ti furioas`?... Uneori, [i b`rba]ii foarte

inteligen]i pot fi \ngrozitor de pro[ti, draga mea. Trebuie s`-lier]i... de dragul meu.

Se uit` la Sarah \ntr-un mod care o intrig` pe tân`r`, apoispuse:

– Vrea s`-]i fac` portretul, [tiai?Tân`ra era uimit`. Doña Alicia p`rea foarte informat` \n

leg`tur` cu planurile fiului s`u.

MADONA CU P~RUL DE AUR 99

– Da, mi-a pomenit cândva despre acest lucru. Acum vreos`pt`mân`... dar... probabil c` de atunci s-a r`zgândit...

– Fiul meu nu se r`zgânde[te niciodat`, o asigur` doñaAlicia zâmbind. Mai ales \n ceea ce prive[te munca lui. Are degând s`-i serve[ti drept model, Sarita.

La gândul c` va fi nevoit` s` stea \n fotoliu singur` cu donMiguel \n atelier, lui Sarah \i veni ame]eal`. Nu va suportaniciodat` s` stea ore \n [ir nemi[cat` \n fa]a lui pentru c`b`nuia c` \[i va da imediat seama ce efect are prezen]a luiasupra ei...

– Sunt sigur` c` s-a r`zgândit, insist` ea. {i, oricum, nu pots`-i pozez, doña Alicia.

– Draga mea copil`...Doña Alicia o lu` din nou de mân`.– ...Ce s-a \ntâmplat? De ce n-ai acceptat s` faci decât o

singur` lec]ie particular` cu Miguel?Sarah ridic` ochii spre ea. Era foarte tentat` s`-i explice

incidentul anterior [i motivul pentru care nu putea r`mânesingur` cu don Miguel.

– Nu v-a spus nimic?– Nu. Decât... M` rog, vrea neap`rat s` te picteze. Vei fi

Madona lui cu p`rul de aur.– A fost o... glum`, protest` Sarah, a c`rei inim` b`tea din

ce \n ce mai repede.Oare acea „glum`“ putea deveni realitate?– ...V` asigur c` nu vorbea serios.– Atunci, de ce era atât de convins c` o va face?

B`trâna doamn` se \ncrunt`.

100 THERESA DALE

– ...{i de ce e[ti atât de re]inut` când vine vorba s`-ipozezi? Nu ]i-ar pl`cea ca fiul meu s`-]i fac` portretul?

– {tiu c` ar fi o mare onoare pentru mine, dar e cam...dificil.

– Dificil?... Sarita, spune-mi te rog [i mie ce s-a \ntâmplat\ntre tine [i Miguel?

|ntrebarea \i fusese pus` \ntr-un mod ciudat de intim.Sarah d`du din umeri, stânjenit`.

– Nimic, doña Alicia.Dar b`trâna doamn` \n]elesese c` lucrurile st`teau exact pe

dos. Strânse cu afec]iune mâna tinerei, repro[ându-i c` nuvrea s`-i spun` tot adev`rul.

– Nu e[ti sincer` cu mine... Nu cumva v-a]i certat,Sarita?

De fapt, nu fusese vorba de o ceart`, de[i discu]ia fuseseurmat` de fuga tinerei. |ncepând din acea sear`, \l evitase peMiguel cât putuse, dar asista \n mod regulat la cursuri.

– Nu, nu prea, spuse ea \ncet. A fost vorba mai degrab`de o... ne\n]elegere.

– {i din cauza asta n-ai mai luat lec]ii particulare?Sarah d`du din cap afirmativ [i oft` adânc.– P`cat, continu` doña Alicia. Sunt convins` c` ai fi f`cut

progrese mari.Tân`ra zâmbi cu triste]e.– |ntr-adev`r, cred c` sunt un caz lipsit de speran]`. Nu voi

fi niciodat` o mare artist`.– Sunt sigur` c` te \n[eli.

Sarah cl`tin` din cap.

MADONA CU P~RUL DE AUR 101

– |ntreba]i-l pe don Miguel, o sf`tui ea. V` va spune cât dejalnic pictez! Mie mi-a dat foarte des de \n]eles acest lucru!

– O, scumpa mea!– A[a este! spuse Sarah râzând, hot`rât` s` nu se lase

impresionat` de constatarea ei. {i de[i nu-mi place deloc s`recunosc, trebuie s` admit c` poate are dreptate.

Doña Alicia oft` adânc, ca [i cum fiul ei ar fi adus-o laexasperare.

– Uneori este \ngrozitor de prost pentru un om inteligentca el. Cred c` nu prea reu[e[te s` \n]eleag` temperamentulenglezesc.

– Ba dimpotriv`!– {i eu care speram s` am \n cele din urm` o nor`

englezoaic`! Cred c` \n privin]a asta voi fi foarte dezam`git`.– Tare mi-e team` c` a[a va fi, amada!

Cele dou` femei se \ntoarser` brusc, cu un aer u[orvinovat, \n timp ce subiectul discu]iilor, \nc` ascuns \n spateleunei tufe de bughenvilea, se \ndrepta spre ele. Doña Aliciazâmbi [i-i \ntinse mâna fiului s`u.

– Fiule... \n Anglia... se spune cam a[a: „Cine ascult` pe lau[i...“

Ea se \ntoarse spre Sarah, cerându-i ajutorul pentrucompletarea frazei aproape uitate. Tân`ra \i r`spunse zâmbind:

– „Cine ascult` pe la u[i nu aude nimic bun despre el!“Ochii lui negri fixa]i asupra ei sclipir` \n mod periculos. Ea

l`s` privirea \n jos.– |n cazul de fa]`, nici bârfitoarele nu vor avea o soart` mai

bun`. |n consecin]`, trebuie s` v` spun c`, atunci când m` voi

102 THERESA DALE

c`s`tori, pentru c` se pare c` trebuie s-o fac pentru a perpetuanumele familiei, nu voi lua de nevast` o femeie palid` [itimid`. Voi alege o latin` cu temperament pasional, care s` fie\n stare s` se m`soare cu al meu!

Se uit` la mama lui [i zâmbi u[or \ncordat.– Te mul]ume[te acest r`spuns la \ntrebare, mi querida

madre?... m`mic` scump`?...– Miguel!

Ochii alba[tri ai „m`micii scumpe“ \i aruncar` fulgere derepro[, dar Sarah putea spune c` se a[teptase la un astfel der`spuns.

Miguel lu` mâna mamei lui [i o duse la buze.– |mi pare r`u c` te dezam`gesc, drag` mam`.

Doña Alicia cl`tin` din cap, privind cu triste]e chipulfiului s`u.

– Nu-]i repro[ez numai faptul c` m` dezam`ge[ti, Miguel,spuse ea cu blânde]e. |i datorezi scuze domni[oarei Beckettpentru comentariul t`u jignitor.

El st`tea \ntre tân`r` [i soare. Sarah, stând \n umbr`, nu-[idorea decât un singur lucru: s` se ridice [i s-o ia la goan`, darn-avea cum s` plece f`r` a o sup`ra pe doña Alicia. Se hot`r\s` nu ia \n seam` dispre]ul manifestat de don Miguel fa]` defemeile din ]ara ei [i schi]` un zâmbet.

– |n ciuda lipsei de considera]ie evidente a lui don Miguel,sunt sigur` c` stirpea englezeasc` va supravie]ui..

Arunc` apoi o privire mali]ioas` c`tre doña Alicia:– ... |n plus, probabil c` don Miguel a uitat un lucru foarte

important: originile sale anglo-saxone.

MADONA CU P~RUL DE AUR 103

– A[a este, Miguel, \i aminti mama lui. Chiar ai uitat de ele?Ochii lui negri o priveau \n continuare pe Sarah, ca [i cum

ar fi fost sup`rat c` amintise de originile lui. Era evident c` arfi preferat s` fie sut` la sut` spaniol...

– Sunt spaniol, ca [i tat`l meu. Apari]ia \n familia noastr`a bunicii Cordova a fost... o glum` a destinului.

|i zâmbi cu tandre]e mamei lui.– ...dar eu o iubeam foarte mult.– {tiu, spuse b`trâna doamn`.

Ea \l lu` de mân`. Pur [i simplu \l adora pe unicul ei fiu.Pre] de câteva clipe, lui Sarah \i fu mil` de ea: oare ce se va\ntâmpla cu ea dac` se va c`s`tori cu v`duva v`rului s`u? Celedou` femei erau atât de diferite una de alta... |n cazul \n careInes Valdaquez ar fi devenit st`pâna Casei de las Flores, via]adoñei Alicia ar fi devenit mai pu]in pl`cut`.

– Tocmai \i spuneam Saritei cât de mult \mi aminte[te demama.

Don Miguel se \ncrunt`.– Nu e adev`rat. Nu e nici o asem`nare \ntre ele.– O reg`sesc mereu pe mama \n Sarita... \n felul ei de a fi...

{i cred c` eu am cunoscut-o mai bine ca tine, amado. Vorbea cu blânde]e, dar Sarah \[i d`du seama deodat` c`

b`trâna doamn` putea fi t`ioas` ca un diamant \n cazul \n careera convins` c` are dreptate.

Privirea lui \ntunecat` [i str`lucitoare se fix` din nouasupra tinerei [i o f`cu s` se \nfioare din cre[tet pân`-n t`lpi.

– Nu v`d decât un singur punct comun, spuse el \n celedin urm`. Abuela Cordova nu era nici ea amatoare de coride.

104 THERESA DALE

Sarah sim]i c` i se \mbujoreaz` obrajii. Doña Alicia\n]elegea foarte bine repulsia tinerei pentru acel sportna]ional, dar fiul ei era mai pu]in tolerant.

– E o problem` de gust, don Miguel, \i r`spunse ea,\ngrozit` de tremurul din vocea ei. Oricum, sunt bucuroas` c`am cel pu]in acest lucru \n comun cu mama doñei Alicia.Probabil c` era o femeie \ncânt`toare.

– |ncânt`toare?!... Era o femeie cu un temperament aprig,altfel cred c` bunicul nici n-ar fi luat-o de nevast`... Era unspaniol pursânge c`ruia nu-i pl`ceau deloc creaturile [terse [iinsipide!

– Miguel!Vocea t`ioas` a doñei Alicia \l opri brusc [i, dup` câteva

secunde, schi]` un salut \n direc]ia lui Sarah cu o figur`\ntunecat`, a[a cum nu-l mai v`zuse niciodat` pân` atunci.

– |mi pare r`u domni[oar`. M` v`d nevoit s`-mi cer scuze\nc` o dat`. Iart`-m` [i tu, mam`.

|nclin` politicos capul spre mama lui [i plec`.Doña Alicia \l urm`ri cu privirea f`r` s` spun` nici un

cuvânt. Sarah se str`duia s`-[i controleze agita]ia sufleteasc`.B`trâna doamn` p`rea foarte surpris` de izbucnirea lui [itân`ra se \ntreb` dac` ea cuno[tea adev`rata cauz` aproducerii acesteia.

R`maser` mult` vreme \n t`cere. |n cele din urm`, doñaAlicia se \ntoarse spre Sarah cu ochii plini de curiozitate.

– Nu [tiu ce s` mai spun, Sarita. Cum a[ putea s` explicpurtarea lui Miguel? Nu l-am v`zut niciodat` reac]ionând \nfelul acesta. Gestul lui este de neiertat.

MADONA CU P~RUL DE AUR 105

– V` rog, doña Alicia!Sarah \[i a[ez` o mân` pe bra]ul b`trânei doamne, cu ochii

pleca]i, ca s` nu i se vad` triste]ea din privire. Dispre]ulprelimeditat din tonul lui don Miguel o mâhnise cumplit.

– ...V` rog, nu mai fi]i sup`rat`. Eu... eu nu iau \n seam`p`rerea lui don Miguel despre mine. Tare mi-e team` c` amgre[it \nc` de la \nceput... acceptând s` fiu singura fat` \ntr-ungrup de cinci b`ie]i. Cred c` tradi]iile dumneavoastr` suntdestul de sobre [i de restrictive...

– A[a este, dar asta nu scuz` purtarea fiului meu fa]` detine. Acum \n]eleg de ce nu vrei s` lucrezi cu el seara. Nu po]itolera un tratament atât de nepoliticos \n lipsa cuiva care s` teapere.

– Dar nu din cauza asta...Sarah \[i mu[c` buza de jos. |n cinci cuvinte, probabil c` \[i

tr`dase secretul. Deja privirea doñei Alicia se \n`sprise.– Asta nu m` prive[te pe mine, nu-i a[a? Dar dac` l-ai

putea ierta pe Miguel, sunt sigur` c` ar fi bucuros s` reialec]iile particulare cu tine.

– Oh, nu!Sarah scutur` energic din cap.– Nu, e imposibil, doña Alicia.– Dar cu Madona cum r`mâne? |i vei da voie s-o picteze?

Cred c` pentru el e foarte important.– Nici nu m` gândesc!

Cum putea oare s`-i mai pozeze? La fiecare \ntâlnire, el \[iexprima dispre]ul fa]` de talentul ei... sau \ncerca s-o seduc`.Nu era sigur` nici pe ea, nici pe el...

106 THERESA DALE

– Nu, doña Alicia! Nu pot!– Nici dac` stau [i eu cu tine?

Sarah se uit` la ea mirat`.– Dumneavoastr`? Vre]i s` sta]i cu mine? Dar...– Proiectul acesta \nseamn` foarte mult pentru Miguel, \i

r`spunse doña Alica ca [i cum o ruga pe tân`r` s`-i fac` ofavoare... Eu \l cunosc bine, Sarita, mai bine decât oricinealtcineva, [i [tiu cât de important este pentru el s` pictezeacest tablou. Nu ]i-o va cere el \nsu[i, a[a c` o fac eu \nlocul lui.

Sarah r`mase nemi[cat`, cu mâinile pe genunchi [i capulplecat, luptându-se cu dorin]a arz`toare de a-[i vedea propriulportret pe [evalet, \n locul celui al lui Ines Valdaquez. Nu\n]elesese cât fusese de serios Miguel atunci când \i vorbisedespre problema asta. Acum doña Alicia era gata s` petreac`ore \n [ir stând lâng` ea \n atelier \n cazul \n care ar fi acceptats` fie modelul fiului s`u.

– Dac` este atât de important pentru el... r`spunse ea \ncele din urm`.

Doña Alicia zâmbi.– Atunci, accep]i!

Mai ad`ug` câteva cuvinte, [optite \n spaniol`. Sarah ridic`\n sfâr[it privirea spre ea [i o \ntreb` curioas`:

– De ce este acest lucru atât de important pentru el?Vreme de câteva clipe, b`trâna doamn` continu` s`

zâmbeasc`. Se vedea c` [ov`ie [i c` pare a-[i c`uta cu grij`cuvintele pentru a se explica.

MADONA CU P~RUL DE AUR 107

– Sarita, nu te-am \ntrebat pân` acum de ce religie e[ti, darcred c` nu e[ti de-a noastr`, pentru c` n-ai asistat niciodat` lavreo slujb` de când ai sosit.

Sarah ridic` din umeri, nehot`rât`.– Apar]in... unei confesiuni cre[tine. Sunt o gr`mad` \n Anglia.B`trâna doamn` nu lu` \n seam` tonul de scuz` din vocea ei.– Biserica din San Gregorio a avut foarte mult de suferit \n

timpul r`zboiului civil. Iglesia de la Virgen Dorada este acumreconstruit` din temelii [i Miguel trebuie s` picteze un tabloucare s` fie atârnat \n spatele altarului. A promis c`-l face, dar\nc` nu l-a \nceput.

– |n]eleg.– |n]elegi? E o lucrare foarte important`, Sarita. Biserica

noastr` este foarte bogat` [i fiecare element al ei trebuie s` fiemagnific. Madona lui Miguel se va g`si acolo [i peste o mie deani. Pentru el, e foarte important.

– |n]eleg.Era u[or dezam`git`. A[adar, tabloul nu era pictat pentru

pl`cerea [i satisfac]ia lui personal`.– Cum se traduce numele bisericii?– Biserica Fecioarei aurite. Dup` cum vezi, tu e[ti exact

modelul potrivit pentru tablou. O madon` cu p`rul de aur... – Da... Bine, doña Alicia, voi poza pentru fiul

dumneavoastr`, \n cazul \n care mai dore[te acest lucru...– Sunt sigur` c` vrea, niña! – V` cred. Sunt convins` c` nu mi-ar fi cerut-o [i a doua oar`.Doña Alicia o b`tu u[urel pe mân`. Ochii \i str`luceau de

bucurie.

108 THERESA DALE

– N-o s` te \ntreb de ce ai acceptat, dar [tiu c` Miguel \]iva fi foarte recunosc`tor. Po]i s` fii sigur` de asta.

** *

– Nu [tiam c` e[ti amatoare de biserici vechi, draga mea,spuse Michael atunci când Sarah \l rug` s-o \nso]easc` \n sat cas` viziteze Iglesia de la Virgen Dorada.

Ea zâmbi.– Nu e[ti obligat s` vii cu mine dac` n-ai chef, dar vreau

foarte mult s-o v`d.Rostirea foarte corect` a cuvintelor spaniole \l mirase. Nu

putea [ti cât timp \i luase prietenei lui ca s` \nve]e s` le spun`atât de bine.

– Bravo! De la cine ai \nv`]at s` vorbe[ti cu accentul `staspaniol?

– De la doña Alicia. Ea mi-a vorbit despre biseric` [i mi-aspus povestea ei. A fost reconstruit` din temelie dup` r`zboiulcivil.

– Serios?O prinse de bra] [i o r`suci spre poarta din fier forjat a

gr`dinii.– ...A[adar, o lu`m din loc?– Nu a[a, \i r`spunse Sarah. M` duc s` m` schimb [i s`-mi

iau o e[arf` pentru p`r.Michael oft` adânc [i se a[ez` pe marginea fântânii.

MADONA CU P~RUL DE AUR 109

– Bine, dar nu sta toat` ziua. Biserica e destul de departe.Ea izbucni \n râs [i se \ndep`rt` alergând spre camera ei.

|nc` de diminea]` \i vorbise doñei Alicia despre inten]ia ei dea vizita biserica. B`trâna doamn` o sf`tuise s`-[i pun` o rochiecu mâneci lungi [i o e[arf` pe cap.

Alese o rochie cu guler b`rb`tesc de culoare verde \nchis.Nu se a[teptase s-o poat` purta pe canicula din Andaluzia, darpentru acea ocazie era f`r` \ndoial` \mbr`c`mintea ideal`.Acum avea o cu totul alt` problem`. Ce s`-[i pun` pe cap? |[iadusese o singur` e[arf` galben`, imprimat` cu ni[te floriuria[e de culoare ro[ie...

|n lips` de altceva, se hot`r\ s-o ia la ea [i ie[i pe palier.Tocmai se preg`tea s` coboare sc`rile, când auzi glasul

doñei Alicia. Se \ntoarse repede ca s`-i r`spund`.B`trâna doamn` se \ndrepta spre ea. }inea \n mân` o

]es`tur` sub]ire, de culoare neagr`.– Trebuie s`-]i acoperi capul, Sarita. Ai luat vreo e[arf` la tine?– Din p`cate nu o am decât pe asta, m`rturisi ea ar`tându-i

baticul galben. E cam ]ip`toare.– E foarte frumoas`, dar, dup` p`rerea mea, asta e mai

bun`. Ai mai purtat vreodat` o mantilla? Sarah neg` f`când un semn din cap [i lu` din mâinile doñei

Alicia dantela neagr`.– Mantilla este superb`, doña Alicia. S-ar putea s-o pierd

sau s-o stric...– Da de unde!

Lu` mantilla [i o a[ez` pe p`rul auriu al tinerei... Marginileacesteia, cu broderie fin`, \i \ncadr` fa]a cu tr`s`turi delicate.

110 THERESA DALE

– E[ti splendid`... Ca Madona lui Miguel!– M` [i simt foarte frumoas`, m`rturisi Sarah zâmbind.

|ntotdeauna le-am invidiat pe spanioloaice pentru acestemantillas ale lor.

Tân`ra se str`dui s` pronun]e cuvântul cu accentul corect,dar b`trâna doamn` zâmbi.

– Mantilla, o corect` ea. Dac` pui un „s“ la sfâr[it, schimbisensul cuvântului.

– Oh! |mi pare r`u!Doña Alicia o lini[ti.– Nu-]i face probleme, dar, dat fiind c` v`d c` e[ti oarecum

interesat` s` folose[ti cuvinte spaniole, simt nevoia s` tecorectez.

– V` mul]umesc.Ochii ei alba[tri \i zâmbir`, plini de curiozitate.– Te duci singur` s` vizitezi biserica?

Sarah cl`tin` din cap.– Oh, nu! Mi-ar fi fric`, \i r`spunse ea f`r` s` se gândeasc`

prea mult...Se gr`bi apoi s` dreag` lucrurile:– ...Vreau s` spun c`... Mi s-a spus s` nu m` duc singur` \n sat.– Cred c` nu domnul Storer ]i-a transmis o astfel de

informa]ie... Dup` felul \n care te-ai exprimat, acesta pare a fifiul meu. Am ghicit?

Sarah aprob` din cap [i zâmbi.– M-a amenin]at c` m` \ncuie \n cas` [i m` trimite de unde

am venit, \i r`spunse ea cu sinceritate. A[a c` m` duc cuMichael.

MADONA CU P~RUL DE AUR 111

– |l intereseaz` [i pe el bisericile vechi? o \ntreb` b`trânadoamn`, ca [i cum ar fi cunoscut deja r`spunsul.

– Nu prea, dar e gata s` sufere pentru mine.– Te iube[te.

Aceast` constatare simpl` [i fireasc` o emo]ion` profundpe tân`r`.

– Da... Dar...– E[ti tân`r`, Sarita. Bucur`-te de tinere]ea ta \nainte s` iei

o hot`râre.O b`tu u[or pe mân`.– {i acum... ai face bine s` te gr`be[ti, pân` nu-[i pierde

r`bdarea de tot domnul Storer. |ntr-adev`r, atunci când \l \ntâlni \n gr`din`, Michael era

foarte nelini[tit. El \i observ` \mbr`c`mintea sobr` [i mantila,abordând un aer mirat, f`r` \ns` s`-[i poat` ascunde admira]ia.

– |mbr`cat` a[a, parc` ]i-ar scrie pe frunte „proprietateprivat`“, \i spuse el.

Ea se \nvârti prin fa]a lui, ca s`-i ob]in` aprobarea.– ...Dar te face s` ai un aer de sfin]enie, lucru foarte

adecvat unei vizite la o biseric`.– M` simt foarte bine a[a, \i spuse Sarah mângâind dantela

neagr`. Probabil c` datorit` mantilei. E splendid`, nu-i a[a?– De unde o ai? – Mi-a dat-o doña Alicia \n momentul \n care m`

preg`team s` plec.– |n ultima vreme, am impresia c` a]i devenit foarte bune

prietene.

112 THERESA DALE

– E o femeie minunat` [i ]in la ea foarte mult.– Pun pariu c` nu vei spune acela[i lucru [i despre Ines

Valdaquez. Cred c` [tii c` nu prea face parte dintreadmiratoarele tale.

– Nu sunt nevoit` s-o v`d prea des.|n timp ce treceau de gardul de fier forjat [i o luau pe aleea

din gr`din`, Sarah rupse un trandafir.– ...Dar mi-am dat seama c` nu-i prea place de mine. Nu

[tiu din ce cauz`.– Chiar nu [tii? E[ti foarte frumoas`, iat` motivul, [i din

cauza asta Ines Valdaquez te ur`[te din principiu. |n plus, se[i vede \n ipostaza de so]ie a Maestrului.

– Serios?Afirma]ia lui o puse pe gânduri. Cum de [tiau cei cinci

b`ie]i atât de multe despre via]a particular` a gazdei lor? Ea,de[i locuia \n corpul principal al cl`dirii, [i venea deci \ncontact mai des cu membrii familiei, [tia mult mai pu]ine. Dardoi dintre prietenii ei vorbeau fluent limba spaniol` [iprobabil avuseser` nenum`rate ocazii de a sta de vorb` cuservitorii...

– A[a credem... spuse Michael cu un zâmbet complice...Dar nu suntem prea siguri de pozi]ia bisericii catolice referitorla aceast` problem`: poate oare un b`rbat s` se \nsoare cuv`duva v`rului s`u? Dup` p`rerea noastr`, acesta ar fi uniculimpediment.

– Poate c` ave]i dreptate.Sarah r`mase t`cut` pe tot parcursul drumului. Nici m`car

peisajul de culoarea cuprului [i valurile care se sp`rgeau de

MADONA CU P~RUL DE AUR 113

mal n-o mai \ncântau ca de obicei. Se gândea la InesValdaquez [i \ncerca s` [i-o imagineze instalat` \n Casa de lasFlores, preocupat` permanent s`-i intre \n gra]ii lui MiguelCordova. Ce se va alege atunci de toate amantele lui splendide[i celebre?

Biserica avea o pozi]ie u[or retras` fa]` de mica pia]` asatului. Piatra neted`, sculptat` cu rafinament, fusese probabillucrat` dup` modelul vechii cl`diri. Era o biseric` mic`, darfoarte bine propor]ionat` [i pân` [i Sarah, care nu se preapricepea la arhitectur`, trebui s` recunoac` faptul c` erafoarte frumoas`.

|n interior, r`coarea [i lini[tea de aici \i amintir` de Casa delas Flores, a[a cum [i casa o f`cea adesea s` se gândeasc` la obiseric`. Aceea[i atmosfer` [i aceea[i senza]ie de bog`]iedomnea [i aici. Mobilierul era sculptat cu m`iestrie de ni[tearti[ti care investiser` mult timp [i dragoste \n munca lor.

Pe altar ardeau câteva lumân`ri. Lui Sarah \i atrase imediataten]ia peretele alb de deasupra acestuia. Acolo urma s` fieag`]at` Madona cu p`rul de aur de Miguel Cordova, atuncicând va fi \n sfâr[it terminat`. Se uit` \ndelung la spa]iul gol,\ncercând s`-[i imagineze cum va ar`ta tabloul.

– Sarah, draga mea!Vocea lui Michael o f`cu s` se trezeasc` la realitate. El \i

zâmbi, uluit.– Ce s-a \ntâmplat, iubito? Parc` erai vr`jit`... ca [i când ai

fi avut o vedenie.– N-a fost o vedenie, spuse \ncet tân`ra.

Ridic` privirea spre peretele alb.

114 THERESA DALE

MADONA CU P~RUL DE AUR 115

– ...Michael... |]i po]i imagina un tablou acolo sus?– Da, b`nuiesc c` da... |n general, spaniolii pun

\ntotdeauna un astfel de obiect decorativ \n spatele altarului,nu-i a[a? De ce m` \ntrebi?

– Va fi destul de mare...Pentru prima oar`, se \ntreb` cum ar reac]iona Michael

dac` ar afla vestea.– ...Don Miguel vrea s`-i servesc drept model pentru acest

tablou.– Tu?

Michael o privi drept \n ochi. Oare prietena lui \[i pierdusemin]ile?

– ...Dar de ce? O femeie cu pielea oache[` ar fi mult maipotrivit`. De ce tu?

Sarah \[i duse mâna la p`r, zâmbind.– Pentru c` este vorba despre Biserica Fecioarei Aurite,

spuse ea pe un ton blând. Miguel Cordova vede \n mine peMadona cu p`rul de aur.

|n timp ce rostea acele cuvinte, \[i d`du seama de\nsemn`tatea acestora, care d`deau evenimentului oconota]ie foarte personal`. Michael se uita \n continuare la ea,cu sprâncenele \ncruntate.

– Oare Ines Valdaquez te va l`sa s` joci acest rol? Sper c`da, pentru c` ar fi spre binele t`u. |n caz contrar, ri[ti s` tetreze[ti \n fa]a unei femei cu o stare de spirit exploziv`!

Capitolul 7

Nu-[i prea d`dea seama ce impact avusese vestea asupra luiMichael. O asigurase c` trebuia s` se simt` onorat` depropunere. Ar fi o experien]` minunat` s` fie pictat` de unuldin cei mai mari arti[ti ai lumii. Cu toate astea, \n sinea ei,tân`ra b`nuia c` prietenul ei nu era prea \ncântat de idee. Cuprima ocazie, \i va cere s`-i dea ni[te explica]ii referitoare laacest subiect.

Se apropiase ora cinei atunci când sosir` din sat, deoarece,la \ntoarcere, plimbarea durase mai mult. Lui Sarah \ir`m`sese cam pu]in timp s` se schimbe pentru mas`, de aceeaurc` sc`rile \n fug`. Deodat`, când ajunse la ultima treapt`, fure]inut` de un bra] puternic. Ea tres`ri [i scoase un strig`t despaim`.

– Sarita!Pulsul i se accelerase [i era convins` c` nu din cauza

alerg`turii.

– Don Miguel! spuse ea \ncercând s` se lini[teasc`. Nute-am v`zut!

Purta [i acum mantila neagr`, prins` de p`r. Privirea luiMiguel se opri asupra acesteia. |i pl`cea ce vedea. Rochia deun verde \nchis \i scotea \n eviden]` pielea bronzat` [i -podoaba tradi]ional` spaniol` \i venea de minune.

– Mantilla \]i st` foarte bine.Tân`ra vru s` [i-o scoat`, dar el o opri.– Nu! Las-o acolo!– Nu e a mea, \i explic` Sarah cu o voce \n care i se citea

emo]ia... Mi-a \mprumutat-o doña Alicia.Chipul sumbru al pictorului fu luminat de un zâmbet.– Ah, da? Ai fost s` vezi biserica? Ai v`zut locul \n care

urmeaz` s` fie a[ezat tabloul meu?– Da... |i lipse[te, \ntr-adev`r ceva. O Madon` s-ar potrivi

perfect.– O Madon` Aurit`, [opti el. Acesta este motivul pentru

care am nevoie de tine ca model. Mi-a spus mama c` aiacceptat. Vreau s`-]i mul]umesc, Sarita.

Nu putea s` reziste tenta]iei. Pe fa]a lui umbrit` de amurgdescoperi o tulbur`toare expresie de bun`tate.

– Pentru c` ]i s-a cerut s`-mi mul]ume[ti?Pe fruntea lui ap`rur` câteva cute adânci. De pe fa]a lui

disp`ru orice urm` de bun`voin]`.– Nu, niña, ci pentru c` eu cred c` trebuie s-o fac.

Era nedreapt` [i pueril` cu el, [i tân`ra [tia acest lucru.– |mi pare r`u.– Serios?

MADONA CU P~RUL DE AUR 117

– Da... N-ar fi trebuit s` fiu atât de... rea.– N-ai fost rea.– Nu? \l \ntreb` ea privindu-l printre gene. Cu toate astea,

probabil c` ai o p`rere jalnic` despre mine, dac` e s` m` iaudup` afirma]iile tale de ieri dup`-amiaz`. Dac` \mi aduc bineaminte, ai spus despre englezoaice c` sunt ni[te „creaturi[terse“, acesta fiind numai unul din nenum`ratele lordefecte...

De ce se purta dintr-o dat` atât de obraznic cu el? Nu [tiaprea bine, dar putea fi vorba de un fel de mecanism deap`rare \mpotriva comportamentului acelui individ. Ca deobicei, era terorizat` de acela[i vârtej ame]itor de emo]ii careo f`cea s` reac]ioneze anormal.

– Am spus eu asta?– Da.– Atunci o s` m` crezi, dac` o s`-mi exprim regretul

pentru cele petrecute?Ea zâmbi [i \n ochi \i ap`ru o sclipire juc`u[`.

– Nu sunt prea sigur`. E[ti un personaj extrem deimprevizibil, don Miguel.

– Am fost sincer atunci când ]i-am cerut scuze.Schi]` o grimas`.– Ieri am fost foarte nepoliticos. Probabil c` o s` te bucuri

când \]i voi spune... care e expresia potrivit`?... Am fostmu[truluit?

– Ah, da?Sarah se uit` la el câteva clipe, apoi izbucni \n râs, sim]ind

c` nu se mai poate st`pâni. Avusese oare cineva curajul s`-l

118 THERESA DALE

„mu[truluiasc`“ pe b`rbatul acela mândru [i arogant? Eraconvins` c` numai doña Alicia ar fi fost \n stare de a[a ceva!Ochii tinerei str`lucir` de o pl`cere mali]ioas` [i-[i d`du capulpe spate, continuând s` râd` \n hohote. Gâtul ei de culoarealaptelui contrasta cu verdele \nchis al rochiei.

– A[ fi vrut s-o v`d [i pe-asta! spuse ea.– Serios?

El o privi intens, oprindu-se asupra buzelor tinerei. Apoi \ilu` fa]a \ntre mâini [i o ridic` spre el.

– }i se pare nostim s`-]i \nchipui scena \n care cineva m`mu[truluie[te?

– Da!– Dup` p`rerea ta, merit s` fiu... pus la punct? Asta e ceea

ce vrei?– Oarecum, m`rturisi tân`ra.

El r`mase nemi[cat [i ea putu s`-i simt` \n acel momenttoat` for]a [i puterea. Apoi degetele lui lungi o prinser` deobrajii.

– Pequeña salvage! [opti el cu asprime.– Nu!

Ea \ncerc` s` se elibereze, dar nu reu[i decât s` scoat` un]ip`t de protest.

– Te-ai bucura s` m` vezi pedepsit, a[a e? }i-ar pl`cea s`m` vezi cerându-mi iertare \n genunchi, ca un criado?

– Observ c` te por]i iar`[i cu mine ca un b`d`ran! Mi-aispus „pequeña“ nu [tiu cum...

– Micu]` s`lbatic`!– Nu e drept! exclam` ea.

MADONA CU P~RUL DE AUR 119

– ~sta este adev`rul. |]i place s` m` [tii lipsit de ap`rare.– Miguel!– Voiam s`-]i mul]umesc pentru c` ai acceptat s`-mi

pozezi, spuse el printre din]i, neluând \n seam` strig`tele eide protest. Voiam pur [i simplu s`-mi exprim recuno[tin]a!A[a cum orice pictor ar fi recunosc`tor unei fete care este deacord s`-[i consacre o gr`mad` de timp pentru a-l ajuta \nmunca lui.

Ea scutur` din cap, neavând posibilitatea s`-i r`spund`.– ...Refuzi s` m` la[i s`-]i mul]umesc. Nu reac]ionezi

niciodat` a[a cum m` a[tept s-o faci. Ai apuc`turi de femeie,nu de fat` tân`r`!

Vocea lui devenise o [oapt` aspr` [i r`gu[it`:– |]i ba]i joc de mine, m` ironizezi cu ochii `[tia, pân`

când... Madre de Dios! Ce-o s` m` fac eu cu tine?Izbucnirea lui brusc` [i nea[teptat` o mir`, dar asta nu-i

mic[or` deloc dorin]a de a-l strânge \n bra]e. Dac` era s` fiesincer`, trebuia s` recunoasc` faptul c` nu putea negaadev`rul spuselor lui. |l provocase cu bun` [tiin]`. {i-ar fidorit s` se poat` face mic` [i s` dispar` când \[i imagin`efectul pe care probabil \l avusese purtarea ei asupra unuib`rbat ca el.

Vru s` scape din bra]ele lui, dar el n-o lu` \n seam`.– M` doare! Don Miguel, te rog, d`-mi drumul!

El o fix` cu privirea câteva clipe, dup` care l`s` mâiniles`-i cad` de-a lungul corpului.

– |mi pare r`u.P`rea deodat` foarte vulnerabil [i, \n mod instinctiv, ea \[i

\ntinse bra]ele spre el.

120 THERESA DALE

– Miguel!El scutur` din cap ca [i cum ar fi \ncercat s`-[i alunge din

minte ultimele secunde din via]`.– Trebuie s`-mi cer scuze \nc` o dat` fa]` de tine, spuse el

cu o voce mai calm`, dar glacial`. |i promisesem tat`lui t`u c`o s` veghez asupra ta cât stai aici... [i eu m` fac c` am uitat c`e[ti o student` care mi-a fost dat` \n grij`.

Sarah \[i strânse pumnii. Acum, \n ochii ei nu se mai puteaciti nici un strop de amuzament.

– Te rog s` nu-mi mai vorbe[ti ca unui copil tâmpit! spuseea pe un ton aspru. Nu r`spunzi absolut deloc pentru faptelemele, don Miguel. De altfel, nimeni altcineva nu r`spundepentru mine. Sunt o femeie adult` [i m` simt perfect capabil`s`-mi asum responsabilit`]ile care-mi revin... |n ciuda tuturor\n]elegerilor dintre tine [i tat`l meu.

Fa]a lui \ntunecat` fu luminat` de un u[or zâmbet.– Eu sunt un om de cuvânt, Sarita. Dac` am promis c`... o

s` veghez asupra ta... atunci chiar asta voi face.– {i eu \]i repet: e absolut inutil!

Se sim]ea umilit` de faptul c` o pusese la punct ca pe uncopil obraznic, dup` câteva clipe de intimitate. B`nuia c`atitudinea lui Miguel era motivat` nu numai de buna luicredin]`, dar [i de dorin]a de a o pedepsi.

El nu-i r`spunse imediat, dar o studia printre gene. Stândsprijinit de balustrada din fier forjat, p`rea aproape indiferentla ceea ce se \ntâmpla.

– B`nuiesc c` acum o s` refuzi s`-mi mai pozezi, nu-i a[a?Sarah uitase complet de Madon` pentru câteva clipe, dar

când el \i aduse aminte, nu se sim]i prea dispus` s` cedeze

MADONA CU P~RUL DE AUR 121

acel rol altei femei. Mai ales dac` acea „alt`“ femeie ar fitrebuit s` fie Ines Valdaquez... D`du \ncet din cap, \n sensnegativ, frecându-[i obrajii cu vârful degetelor.

– Nu. Voi poza, dac` vrei.El o privi o vreme, apoi fa]a lui aspr` se lumin` de un

zâmbet.– Ah... Evident, acum ai o dueña, adic` o doic`.– Doña Alicia a promis c` st` cu mine. Dânsa mi-a f`cut

propunerea. N-a fost ideea mea.Din expresia fe]ei lui, deduse c` el [tia exact de ce doña

Alicia se oferise s`-i ]in` de urât.– {i dac` nu ]i-ar fi propus, b`nuiesc c` n-ai fi venit.– N-a[ fi putut.– Sau n-ai fi vrut...

Sarah ridic` ochii spre el, gata s` discute acea problem`,dar el f`cu un gest cu mâna.

– ...Cred c` ar trebui s` ne preg`tim pentru cin`. Eaproape ora mesei [i \nc` nu ]i-ai schimbat hainele. Vrei s`cobori a[a, Sarita?

– |n ]inuta asta?Se uit` la rochia verde \nchis r`scroit` la gât [i cu mâneci

lungi, pu]in pr`fuit` dup` drumul lung parcurs \n ziua aceea.– Z`u, nu pot a[a... E plin` de praf...

Pre] de câteva secunde, el p`ru gata s-o contrazic`.Probabil c` se r`zgândise, pentru c` \n cele din urm` d`du dinumeri [i-i \ntoarse spatele.

– Faci cum vrei... Adios, Sarita.

** *

122 THERESA DALE

– Când are de gând s` \nceap` tabloul? o \ntreb` Michael.Dup` tonul din vocea lui, nu p`rea entuziasmat de idee.– Nu prea pari s` te bucuri, ca [i ieri, când ]i-am adus la

cuno[tin]` planurile Maestrului.– Asta nu te-a \mpiedicat s` iei singur` o hot`râre,

nu-i a[a?– Dar chiar tu mi-ai zis c` trebuie s` m` simt onorat` de

propunere, \i aminti ea. C` ar trebui s` m` simt fericit` s` fiuimortalizat` de marele Cordova.

El d`du din umeri.– {i acum gândesc la fel, dar cu mine cum r`mâne?– O s` ne vedem, ca [i acum. A anun]at c` poate \l va

\ncepe s`pt`mâna viitoare, dar probabil c` totul va depinde decum vor evolua evenimentele...

– Ce evolu]ie? Care evenimente?Sarah se \ntoarse cu fa]a la mare. Crestele valurilor

reflectau auriul razelor soarelui care st`tea s` apun`. Totul eraatât de frumos, atât de minunat... I se p`rea stupid s` se certecu Michael, a[a cum erau pe cale s-o fac` \n acel moment.

– Oh... evenimente...Se gândea la portetul lui Ines Valdaquez, ascuns de Miguel

Cordova, [i la propria ei interpretare a rela]iilor dintre ei.Nu-i vorbise niciodat` lui Michael despre acel tablou; nu voises` r`spândeasc` acea informa]ie \n rândurile colegilor ei.Inten]iile gazdei lor de a se c`s`tori rapid cu v`duva v`ruluis`u, reprezenta un indiciu suplimentar.

Michael n-o for]` s` se explice, dar continu` s` se plâng`.– {i atunci când ve]i \ncepe lucrul la tablou, b`nuiesc c`

n-o s` te mai v`d deloc!

MADONA CU P~RUL DE AUR 123

– Ba da, Michael!– Când? Dac` se apuc` de o lucrare important`, o s`

dureze o ve[nicie! {i dac` lucreaz` numai seara, Dumnezeu[tie cât timp o s`-i ia. Poate ani de zile...

Era un aspect al problemei care pân` atunci nu-i trecuseprin cap tinerei [i trebuia s` recunoasc` faptul c` Michael aveadreptate. Mai erau numai dou` luni pân` la terminareasejurului lor \n Casa de las Flores. Cu siguran]`, tabloul luiMiguel Cordova nu va fi terminat \n acel moment.

– Nu [tiu de cât timp va fi nevoie, spuse ea \n cele dinurm`. Dar din câte \n]eleg, va trebui s` lucreze cât mai multposibil \nainte de plecarea mea. Poate va reu[i s` continuedup` aceea, ghidându-se dup` schi]e...

Michael o privi sup`rat.– |i cuno[ti metodele de lucru?... Ca s` fiu sincer, draga

mea, mi se pare c` nu prea [tii mare lucru despre pictur`!– Ei bine, ai dreptate, nu [tiu cum consider` el c` se poate

proceda, \i r`spunse ea cu r`ceal` \n glas.|ncepuse s` se sature de certurile cu Michael... De la o

vreme, deveniser` o obi[nuin]`.– De altfel, continu` Michael, chiar dac` ar lucra numai

seara, tot n-o s` mai apuc s` te v`d... Doar ca s` poat` terminala timp blestematul `la de tablou!

– |mi pare r`u, Michael.Deodat`, se sim]i foarte mic` [i vulnerabil`... Michael era

sup`rat pe ea. Miguel o trata cu o polite]e rece care o r`nea [imai mult. Ar fi dorit s` se poat` \ntoarce acas` chiar \n acelmoment [i s` dea totul uit`rii. Tân`ra oft`.

124 THERESA DALE

– ...Te rog s` m` ier]i, draga mea. Nu trebuia s` m` portatât de urât cu tine, dar [tii foarte bine c` a[teptam foartemulte lucruri de la acest sejur. {i acum, va trebui s` stai zi [inoapte \nchis` \n nenorocitul `la de atelier!

– Exagerezi, \l cert` tân`ra cu un zâmbet trist, dar toat`treaba asta ne va lua foarte mult timp. Acum nu mai pot s` dau\napoi. Nu numai c` i-am promis lui don Miguel s`-i pozez,dar am f`cut-o [i fa]` de doña Alicia. Nu pot s-o dezam`gesc.

– Nu, bine\n]eles.Michael \[i p`str` bra]ul petrecut pe dup` umerii ei [i o

trase mai aproape de el.– Te \n]elegi foarte bine cu acea doamn` b`trân`, nu-i a[a?Sarah scutur` din cap.– N-a[ spune „doamn` b`trân`“, Michael. Atunci când l-a

n`scut pe Miguel, era foarte tân`r`. E o femeie foarte... bun`.– Ai spus „bun`“?

P`ru uluit.– E nevoie s` fie „bun`“, draga mea? De ce?– N-ai \n]elege...

R`spundea evaziv, nevrând s`-i spun` de câte ori o ap`rasedoña Alicia.

– Uneori... m` rog, \mi vine \n ajutor când iubitul t`uMaestru mai face pe nebunul.

– Cu tine?– Da.

Nu era prea bucuroas` de \ntors`tura pe care o luasediscu]ia.

– ...{tii foarte bine c` se poart` ca un adev`rat tiran, dac`i se ofer` cel mai mic prilej.

MADONA CU P~RUL DE AUR 125

– Mi-ai mai spus asta. E un diavol arogant, dar asta faceparte din temperamentul lui spaniol. Nimeni nu-i acord`aten]ie, \n afar` de tine!

– E un tiran, insist` Sarah. N-ai fost mereu acolo ca s`-]idai seama cum stau lucrurile... N-o face \n mod sistematic, eadev`rat, dar m` jigne[te destul de des pentru a-i mul]umi luiDumnezeu c` doña Alicia al`turi de mine.

– Ah, \n]eleg... Habar n-am avut. Nu [tiam c` se poart` atâtde dur cu tine. Parc` ai face parte din familie, dac` spui c`doña Alicia ]i-a luat ap`rarea de atâtea ori.

– N-a[ merge chiar atât de departe cu presupunerile, darcred c` m` iube[te foarte mult. Iar eu o ador.

Michael zâmbi cu triste]e.– Ai grij` s` nu te la[i amestecat` prea mult \n povestea

asta, draga mea. {tii foarte bine c` Miguel Cordova are unsucces uria[ la femei...

– Mi-ai mai spus asta, \i spuse Sarah cu r`ceal` \n glas.El o privi uluit.– Am glumit, iubito... Nu prea te v`d \ndr`gostindu-te de

un latin!O s`rut` afectuos pe ureche, râse [i-[i cufund` capul \n

p`rul m`t`sos al tinerei.– }ie \]i place tipul anglo-saxon, [tiu eu... Cu p`rul blond

[i ochi alba[tri... Nu-i a[a, \ngera[ule?– Exact.

De fapt, \ncepuse s` se \ntrebe cât de exact era... Fusese\ntr-un mod foarte periculos tulburat` de farmecul latin al luiMiguel Cordova...

126 THERESA DALE

** *

– Sarita!Tân`ra se preg`tea s` se duc` la cursuri \mpreun` cu

Michael. Se \ntoarse [i o z`ri pe doña Alicia venind spre ea. |nmod instinctiv, \l c`ut` din priviri pe Miguel, dar nu-l v`zu.Probabil c` plecase din sala de mese prin u[a care d`dea \natelier.

Inima tinerei tres`ri. B`nuia de ce o chema doña Alicia.Venise probabil momentul \ndelung a[teptat... [i ea \l\ntâmpina cu un straniu amestec de sentimente contradictorii.Reu[i s` zâmbeasc` totu[i, privind-o pe doña Alicia.

– Voia]i s`-mi spune]i ceva?Se opri [i Michael \n drum [i o privea pe b`trâna doamn`

cu un aer \ncruntat.– Sunt mesagerul fiului meu. Cred c` ave]i un program

stabilit pentru dup`-amiaza asta. Ve]i lucra singuri.– A[a este, señora, r`spunse Michael.

Lui Sarah nu-i pl`cu deloc tonul cu care vorbea prietenulei, de parc` ar fi [tiut deja ce va urma [i acest lucru nu i-ar fif`cut nici o pl`cere.

Doña Alicia o privi cu aten]ie pe tân`r`.– Miguel mi-a cerut s` te conduc \n atelierul lui \n dup`-

amiaza asta, Sarita.Sarah zâmbi.– Sigur, doña Alicia. Trebuie s` vin chiar acum?– Te rog.

MADONA CU P~RUL DE AUR 127

Doña Alicia p`rea mai u[urat` când auzi r`spunsul ei afirmativ.– ...Numai o or` sau dou`, Sarita. Miguel \]i va fi foarte

recunosc`tor. Michael p`rea \ncremenit, cu ochii m`ri]i de uimire.

Miguel Cordova s`-i fie recunosc`tor lui Sarah? Ideea i sep`rea de-a dreptul jignitoare... Sarah d`du din cap. Inima \ib`tea \ntr-un ritm accelerat [i, f`r` s` vrea, \[i \ncruci[` bra]elepe piept.

– Veni]i... veni]i [i dumneavoastr`, doña Alicia, nu-i a[a?B`trâna doamn` zâmbi.– Bine\n]eles, niña, \i r`spunse ea cu blânde]e. Doar ]i-am

promis.– Ai nevoie de o \nso]itoare? o \ntreb` Michael.– {tii foarte bine, Michael, c` \n ]ara asta a[a se

obi[nuie[te.Se rug` \n gând ca doña Alicia s` n-o contrazic`... La dueña

se mul]umi s`-i zâmbeasc` blând.– |n sfâr[it... spuse Michael.

D`du din umeri, resemnat.– Ne vedem la cin`, iubito.

O s`rut` ap`sat pe buze [i Sarah v`zu \n acest gest un actde provocare: Sarah era prietena lui, chiar dac` \n acelmoment don Miguel avea prioritate.

– Bine\n]eles, r`spunse fata... B`nuiesc c` voi avea dreptuls` [i m`nânc \ntre [edin]ele de pozat.

Doña Alicia nu p`ru sup`rat` de acel apropo.– O s` am eu grij`, Sarita. Putem s` mergem?

Michael le privi pân` când disp`rur` \n spatele u[ii s`lii demese. Nu se sim]ea prea fericit, dar nu era \n stare s` aduc`

128 THERESA DALE

MADONA CU P~RUL DE AUR 129

vreun argument valabil pentru a se opune. Doña Alicia r`maset`cut` \n timp ce mergeau de-a lungul culoarului \ngust careducea la atelier. La un moment dat se \ntoarse spre Sarah [i-izâmbi.

– Nu-]i pare r`u, Sarita?– Nu, deloc... Dar...

|[i c`ut` cuvintele potrivite. De câteva minute, onedumerea ceva.

– ...M` \ntrebam de ce v-a trimis pe dumneavoastr` donMiguel s` m` lua]i. De ce n-a venit chiar el?

Doña Alicia nu r`spunse imediat, dar tân`ra reu[i s`z`reasc` \n ochii ei alba[tri o sclipire de amuzament.

– Poate c` se temea s` nu-l refuzi?– Ah... da, \n]eleg.– Eu cred c` n-o s`-l la[i balt`, [i p`rerea asta i-am

\mp`rt`[it-o [i lui. Dar el nu este atât de sigur... Nu l-ai firefuzat, nu-i a[a, Sarita?

– Nu. N-a[ fi putut face a[a ceva o dat` ce am promis.– Asta i-am spus [i eu lui Miguel.– Don Miguel are o p`rere foarte proast` despre mine...– Oh, nu!

B`trâna doamn` \[i puse mâna pe bra]ul tinerei, privind-o\ngrijorat`.

– ...Nu, Sarita, te rog s` m` crezi!Zâmbi [i cioc`ni \n u[a atelierului \nainte s` intre.

Capitolul 8

Sarah o urm` pe doña Alicia \n \nc`perea luminoas` pecare o [tia deja foarte bine. |l v`zu pe Michael stând \npicioare \n fa]a [evaletului, cu spatele la u[`. St`tea cu o mân`\n [old [i cu cealalt` se sc`rpina \n barb`, cu un aer gânditor.

Când le auzi intrând, se \ntoarse spre ele [i-i zâmbi mamei lui.– Adelante, madre! Intr`!

Mâinile lui expresive f`cur` semn spre un fotoliu uria[. Erao nou` achizi]ie, f`cut` dup` ultima vizit` a lui Sarah...

Miguel p`rea extrem de \nalt [i negru la fa]`, \n contrastizbitor cu luminozitatea atelierului. Când se uit` la el, inima\ncepu s`-i bat` mai accelerat... Ochii lui negri se uitar` insistentla fat` pre] de câteva zeci de secunde, dup` care zâmbi.

– Muchas gracias, Sarita.Vreme de o clip`, avu impresia, prosteasc` de altfel, c`

dup` acele cuvinte de mul]umire va urma un s`rut. La acestgând, inima \i tres`ri nebune[te. |[i fix` privirea asupra ferestrei.

– Nu m` a[teptam s` vin aici ast`zi. Nu [tiu dac` \]i convinerochia pe care o port.

El studie rochia scurt`, f`r` mâneci. Pânza imprimat` cuflori mari \n culori vii, \i scotea \n eviden]` culoarea pielii [isilueta zvelt`. P`rea foarte tân`r`. El zâmbi \ncântat.

– |]i vine foarte bine, dar \n faza asta de execu]ie atabloului, \mbr`c`mintea nu prea are importan]`. Mai târziu,o s`-]i cer s`-]i pui din nou mantila. Dantela neagr` pe p`rult`u blond produce un efect extraordinar.

– M` vei picta cu mantil`?– |n tablou nu va sem`na cu o mantil`, pequeña... – Ah...

O ajut` pe mama lui s` se a[eze \n fotoliul confortabil,\nainte s` se ocupe de Sarah. Apoi \i d`du ni[te explica]ii, cuun aer u[or ironic, de parc` s-ar fi a[teptat s`-i contestehot`rârea.

– |n prima faz`, voi face numai ni[e schi]e. Voi c`uta s`identific diferitele expresii ale chipului t`u, \]i voi descoperitr`s`turile [i pozi]iile capului. Am multe de \nv`]at despretine, Sarita.

– |n]eleg. Locul \n care voi sta are vreo importan]`?– Nu. Dac` te v`d bine.

Sarah arunc` o privire spre doña Alicia, care \i zâmbi\ncurajator. Se a[ez` pe un taburet [i-[i \ncruci[` picioarelesub ea. |n felul acesta, putea s` se bucure de priveli[teaminunat` a fâ[iei \nguste de nisip fierbinte [i ar`miu [i aoceanului nesfâr[it.

MADONA CU P~RUL DE AUR 131

|[i puse b`rbia pe o mân`. Profilul fe]ei i se deta[a pefundalul cerului albastru [i soarele \i ardea pielea. P`rul eilung [i blond reflecta razele soarelui. |i d`duse drumul dinelastic. Se gândise c` lui Miguel \i pl`cea mai mult a[a...

Dup` pu]in` vreme, el o chem`:– Sarita! E prea cald ca s` stai \n b`taia soarelui. Pleac` de

lâng` fereastr`.– N-am nimic. Nu mi-e cald.

Figura lui \ntunecat` [i aspr` ap`ru deasupra [evaletului.El \ncet` s` mai deseneze.

– F` ce ]i-am spus.De[i st`tea \ntr-o pozi]ie incomod`, tân`ra ar fi rezistat,

dac` n-ar fi \ntâlnit privirea \ngrijorat` a doñei Alicia. N-aveanici un chef s-o supere pe doamna aceea pentru un fleac, a[ac` se ridic` oftând adânc [i dându-[i p`rul pe spate.

– Unde trebuie s` stau, don Miguel?– Lâng` fereastra dinspre vest.

Sarah nu protest`. Se \ndrept` spre locul indicat [i se a[ez`pe pervazul din piatr` al ferestrei. Acela era locul \n carest`tuse \n seara \n care venise aici cu Miguel. Când se uit` lael, sim]i aceea[i senza]ie de lumin` fierbinte ca [i atunci.

– Nu te mi[ca!Ea tres`ri, apoi se \ncrunt`. Tonul lui imperativ \i

displ`cea. |i venea s`-i aminteasc` faptul c` se afla aici pentrua-i face un serviciu, dar se ab]inu.

– Te rog s` m` ier]i.O vreme, el lucr` \n t`cere. Sarah se str`duia s` r`mân` cât

mai mult timp nemi[cat` admirând soarele care \ncepea s`dispar` \ncet-\ncet de pe cerul albastru. Era un mod cam static

132 THERESA DALE

de a-[i petrece dup`-amiaza, a[a c` \ncepuse s` i se fac` somn.La un moment dat a vrut s` se mi[te pu]in pentru a-[i relaxaceafa \n]epenit`, dar fu oprit` printr-un „]]]!“ categoric. |l privifurioas` pe Miguel, apoi o z`ri pe doña Alicia [i zâmbi.

|n cele din urm`, b`trâna doamn` puse cap`t [edin]eiadresându-se lui Sarah.

– S-a f`cut târziu, Sarita, spuse ea neluând \n seam`protestele fiului s`u. Poate c` vrei s` te schimbi \nainte decin`, nu-i a[a?

– Nu te mi[ca! \i ordon` Miguel când vru s` se \ntoarc`pentru a-i r`spunde doñei Alicia.

– Biata Sarita e extenuat` [i probabil c` e moart` defoame, mi hijo. Trebuie s`-i dai voie s` m`nânce!

– Condenar! |njur` printre din]i [i ochii lui negri \i \ntâlnir` pe cei ai lui

Sarah.– E[ti dr`gu]` s` ne la[i pu]in singuri, madre amada?

Doña Alicia c`ut` privirea lui Sarah \nainte s` r`spund`,dar tân`ra se \ntorsese cu spatele [i admira peisajul.

– Ar trebui s` r`mân cu Sarita, Miguel, spuse ea [ov`ind.– Dar tu ai altceva de f`cut, mam`, [i Saritei nu-i e team`

s` r`mân` cu mine câteva minute \n plus. Nu e a[a, niña? Ea se uit` la doña Alicia. |n ochii acesteia se citea

nesiguran]a.Miguel se \ncrunt`, vizibil enervat.– N... nu, r`spunse ea \n cele din urm`.– Madre de Dios! exclam` Miguel ridicând ochii spre ea. |mi

spui mereu c` e[ti femeie \n toat` firea [i cu toate astea te por]ica un copil speriat când \]i cer s` stai câteva minute f`r` dueña!

MADONA CU P~RUL DE AUR 133

Sim]i c` i se \nro[esc obrajii [i c`ut` privirea doñei Alicia.– Nu v` face]i griji pentru mine, doña Alicia. O s` mai stau

pu]in, dac` a[a dore[te don Miguel.– Dac` e[ti sigur` c` asta vrei, niña.

Doña Alicia cam st`tea la \ndoial`, dar tân`ra \i zâmbi.– Sunt sigur`. V` mul]umesc.– Muy bien.

B`trâna doamn` se ridic` [i se \ndrept` spe u[`. Se \ntoarseca s`-i zâmbeasc` \ncurajator lui Sarah.

– Ne vedem la mas`, Sarita. Nu-i da voie lui Miguel s` telase f`r` cin`!

– Nu, promise Sarah.– Acum, putem s` continu`m? o \ntreb` el cu o polite]e

exagerat`.Sarah \[i arunc` pletele pe spate f`r` s`-i r`spund`.Dup` un timp, ea se ridic` [i travers` atelierul. Picioarele \i

amor]iser` [i sim]ea nevoia s` fac` pu]in` mi[care. Spre mirareaei, Miguel nu spuse nimic, ci o urm`ri cu privirea [i zâmbi.

– Mi s-au pus cârcei la picioare, \i explic` ea peste um`r.Am stat jos prea mult timp!

El d`du din umeri [i se opri din desenat.– |nc` nu te-ai obi[nuit s` stai nemi[cat`.

De fapt, b`nuia c` individul n-o prea comp`timea.– ...Dup` ce o s` pozezi de mai multe ori, o s` fie mai u[or.

Te vei sim]i... mai \n largul t`u.– Apropo de acest subiect, cam cât timp crezi c` vei avea

nevoie de mine, don Miguel?El ridic` o sprâncean` a mirare.

134 THERESA DALE

– De ce te intereseaz`?Ea [ov`i. N-avea chef s`-[i exprime aversiunea fa]` de faptul

c` urma s`-[i petreac` restul sejurului \nchis` \ntr-un atelier,dar ]inea foarte mult s` afle cât timp ar mai putea avea nevoiede ea.

– |ntr-un anumit sens, e important pentru mine s` [tiu...Mi-au mai r`mas [apte sau opt s`pt`mâni de stat aici [i, dup`p`rerea lui Michael, uneori e nevoie de luni \n [ir ca s` sepoat` termina o lucrare de acest gen.

– Exact.Privirea intens` cu care o fixa o f`cu s`-i sar` inima din

piept. Sim]ea c` parc` i se pusese un nod \n gât [i, din spiritde conservare, ea ridic` mâna spre b`rbie.

– Atunci, cum...El scutur` din cap [i buzele lui schi]ar` un zâmbet.– Mi se pare c` \n Anglia proverbul spune c` „Vom trece

puntea, atunci când vom ajunge la ea“, nu-i a[a?– Da, dar...

Se uit` la el, entuziasmat` brusc, apoi l`s` ochii \n jos. – Ah, da, fire[te... spuse ea \ncet. Ai putea s` folose[ti [i pe

altcineva \n locul meu pentru ultimele retu[uri, nu-i a[a?Idea de a vedea pe altcineva c`-i ia locul... printre care s-ar

fi putut num`ra [i Ines Valdaquez... \i displ`cea profund. Sim]ic`-i \nghea]` inima când \n]elese cât de inutil` se va sim]i dup`o asemenea munc`.

– A[ putea, e adev`rat... Dar sunt sigur c` nu ]i-ar pl`ceas` procedez a[a, Sarita. Ai prefera s` m` vezi terminândtabloul, nu? E o chestiune de numai câteva s`pt`mâni.

MADONA CU P~RUL DE AUR 135

Ea r`mase t`cut` o bun` bucat` de vreme. Fiecare fibr` atrupului ei \i striga s`-i spun` lui Miguel: Voi r`mâne aici atâtatimp cât este nevoie.

– De fapt, cred c` a[ putea s` r`mân. Dac` a[a dore[ti, donMiguel...

– Serios? |]i mul]umesc, pequeña. T`cerea \i \nv`lui \n \nc`perea uria[` [i tân`ra \ncerc`

zadarnic s`-[i domine emo]iile contradictorii care i se\nv`lm`[eau \n cap. Ochii lui negri o urm`reau \ncontinuare, dar acum o f`ceau cu o oarecare blânde]e. Dinp`cate, ea [tia deja cât de rapid putea s` ia foc acest individcu temperament latin.

– M` consideri mai talentat` pentru a-]i servi drept model,decât ca pictori]`?

El se \ncrunt` [i-i r`spunse pe un ton foarte serios:– Mult mai talentat`!

Ea râse nervos [i-i r`spunse cu vocea tremurând de emo]ie.– Bine m`car c` e[ti sincer cu mine \n privin]a asta! Dar,

dac` a[a stau lucrurile, de ce m` certai atât de des?El nu r`spunse imediat, dar o privi de sus [i pân` jos.

Aceast` examinare atent` o f`cu s`-[i piard` controlul asupraei \ns`[i. |[i mu[c` buza de jos.

– Te cert?– Mereu.– Nu mi-am dat seama. Poate c` am fost aspru cu tine \n

mod incon[tient.– Oh, nu e vorba de asta... Voiam numai...– |mi pare r`u dac` ]i-am p`rut dur. O s` \ncerc s` nu-]i

mai fac necazuri pe viitor.

136 THERESA DALE

– Dar nu asta e problema...– Probabil c` mama e de aceea[i p`rere cu tine, spuse el

neluând \n seam` protestele ei.Ea scutur` din cap [i travers` \nc`perea, \mpins deodat` de

o for]` necunoscut`... [i irezistibil`. Ridic` ochii spre el [istrânse din pumni.

– Nu \ncercam s` te fac s`-mi ceri scuze. Nu m` plângeamde purtarea ta.

El st`tea lâng` [evaletul pe care a[ezase un teanc de hârtiede desen. Ea \nregistr` vag liniile negre care-i reprezentaucapul, fa]a, sub unghiuri diferite. El ]inea degetele crispate pepensul`, degete care se strânser` brusc [i rupser` coadaacesteia. Sarah tres`ri.

– Curând va fi ora mesei, spuse el pe un ton ciudat deaspru. Am promis c` n-o s` te fac s` \ntârzii.

– Nu m` gr`besc.Ea zâmbi. El se uita din nou peste schi]e.Se uit` la el cu ochii m`ri]i de uimire [i \ntinse o mân`

spre el.– F` ce ]i-am spus!... Te rog, Sarita, du-te la mas`!

Ea ar fi vrut s` protesteze. Nu-i pl`cea modul cum \n]elegeas-o expedieze, dar \i era team` de propriile ei reac]ii dac` mair`mânea... Inima \i b`tea puternic \n piept [i \[i c`uta cudisperare cuvintele care refuzau s` se lase rostite. |n cele dinurm`, l`s` pleoapele \n jos [i, printr-o mi[care a capului, \[iaduse \n fa]` pletele lungi [i bogate, care-i ascunser` astfel oparte a fe]ei.

MADONA CU P~RUL DE AUR 137

– Bine, [opti ea, m` duc.Nu f`cu nici o mi[are ca s`-l ating`, \ns` probabil c`, f`r` s`

vrea, se apropiase prea mult de el c`ci, atunci când se\ntoarse, bra]ul ei atinse mâna stâng` a lui Miguel. Acestcontact avu efectul unei scântei care stârni \n trupul ei osenza]ie de bucurie suprem`. Scoase un strig`t [i sim]i c`Miguel o trage la pieptul lui.

|[i lipi gura de a ei aproape cu cruzime. Mâinile lui seag`]au de fat` ca [i cum ar fi fost furios pe ea [i pe el \nsu[i.Apoi o prinse de p`rul blond [i buzele lui \i c`utar` c`lduracefei.

Ea nu f`cu nimic ca s` se opun` senza]iei de bucuries`lbatic` ce punea treptat st`pânire pe ea. |l prinse dup` gâtcu palmele, ca s`-l apropie [i mai mult de ea. Nu se maigândea decât la pl`cerea de a fi \n sfâr[it \n \ntregime a lui.

Vreme de câteva clipe nimic, nici m`car deschidereaviolent` a u[ii, nu-i tulbur` starea de spirit. Deodat`, Sarahsim]i c` \n \nc`pere mai era [i o a treia persoan`. |ncerca s`-[irecapete respira]ia ca s`-i spun` acest lucru [i lui Miguel care,cu capul vârât \n p`rul ei des, \i [optea numele la nesfâr[it.

– Miguel!Vocea dur`, imperativ` nu putea fi decât a lui Ines

Valdaquez. Lui Sarah \i s`ri inima din piept de spaim` atuncicând o recunoscu.

|l \mpinse pe Miguel [i se uit` atent` la tân`ra spanioloaic`ce st`tea \n picioare la intrarea \n atelier. Ochii ei negrisc`p`rau de furie. Sarah se \nfior` [i se uit` spre Miguel.

138 THERESA DALE

El \i d`du drumul \ncet, cu regret. |[i rec`p`t` imediatcalmul, dar ea \[i d`du imediat seama c` se pref`cea. {i eas-ar fi l`sat \n[elat`, dac` n-ar fi fost atât de aproape de el \nclipa aceea. Intensitatea pasiunii lui \nc` se mai sim]ea \n jur,lucru care o f`cea s` tremure din tot trupul.

– Ce vrei, Ines?Era evident c` \ntrebarea lui, formulat` pe un ton foarte

lini[tit, o surprinsese pe femeie. Sarah admir` st`pânirea desine a lui Miguel.

Ines explod` \ntr-un [uvoi de blesteme rostite \n spaniol`.Ochii \i str`luceau \ntr-un mod foarte periculos [i pe buzeavea o expresie feroce. Sarah se sim]ea din ce \n ce maistânjenit`. B`nuise de mult c` Ines Valdaquez \i va fi odu[manc` de temut. Cu siguran]`, va descoperi curând pân`unde...

Atunci când Miguel \i r`spunse, Sarah se uit` la el mirat`.Vorbea \n spaniol`. Totu[i, \n general, atunci când se afla \nprezen]a unuia dintre studen]i, se str`duia \ntotdeauna s`vorbeasc` \n englez`. Folosirea limbii materne o derut` petân`r`. El p`rea s`-i explice situa]ia. Dar de ce era nevoit „s`-iexplice situa]ia“? Era penibil... {i \n plus, folosea o limb` dincare ea nu \n]elegea nici o iot`.

– Eu cobor. Trebuie s` m` schimb pentru cin` [i deja am\ntârziat.

– No, Sarita!El o re]inu, dar fata reu[i s` scape [i se \ndrept` \n fug` spre

ie[ire. |ns`, ca s` poat` ie[i, era nevoit` s-o roage pe Ines s` sedea la o parte, pentru c` aceasta se afla tot \n dreptul u[ii.

MADONA CU P~RUL DE AUR 139

– Te rog... \ncepu s` spun` Sarah.Nu \n]elese \njur`tura care-i fu aruncat` \n fa]`, dar sensul

era foarte clar... Ines o prinse de p`r, o \ntoarse [i o trânti \ngenunchi.

– Ines!|ntr-o frac]iune de secund`, Miguel travers` \nc`perea, cu

fa]a neagr` de furie. Sarah nu-[i mai dorea decât s-o poat` luala goan`.

– Nu, te rog, exclam` ea.Cobor\ sc`rile \n fug`, dup` ce aruncase o privire peste

um`r spre atacatoarea ei. O lu` la goan` pe culoarul \ngust [ideodat` \[i aduse aminte c` mai fugise o dat` a[a prin acela[iculoar...

** *

Nu-i spusese nimic lui Michael despre incident. |n timpulcinei, \[i d`du seama c` se afla \ntr-o situa]ie foarte nepl`cut`:de acum \ncolo, nu va mai putea r`mâne niciodat` singur` cuMiguel \n atelierul lui. Va trebui s` plece odat` cu doña Alicia.

Miguel nu l`sase s` se vad` nimic din evenimentelepetrecute. De[i ar`ta ceva mai sup`rat [i mai trist, st`tea, ca deobicei, \n capul mesei. |i \ntâlni privirea [i-[i l`s` imediat ochii\n jos...

Totu[i, a doua zi de diminea]`, totul se schimbase. |ntimpul micului dejun, Michael p`rea a fi foarte informat \nleg`tur` cu un eveniment neobi[nuit, pe care ardea de

140 THERESA DALE

ner`bdare s` i-l aduc` la cuno[tin]`. Sarah se \ntreb` deodat`dac` nu cumva episodul petrecut cu o sear` \nainte ajunsesela urechile membrilor personalului.

La acest gând, sim]i cum stomacul i se chirce[te de spaim`.Se mai consol` pu]in datorit` faptului c` Michael, de[i p`reas` [tie tot, nu era sup`rat peste m`sur` de ce aflase... Lucrurilen-ar fi stat a[a, dac` ar fi auzit despre s`rutul lui Miguel.

S`rutul lui Miguel... La acest gând, sim]i c` obrajii i se\nro[esc. Se \ntreb` dac` Ines \i povestise totul doñei Alicia. Eraevident c` b`trâna doamn` era mult mai t`cut` \n diminea]aaceea. Poate s` sperase ca Miguel s-o ia de so]ie pe Ines...

Sarah arunc` o privire pe furi[ spre tân`ra spanioloaic`.Aceasta p`rea trist` [i dezorientat`. Probabil c` plânsese,pentru c` avea ochii umfla]i. F`r` \ndoial`, Miguel o pedepsisecu asprime. Brusc, lui Sarah i se f`cu mil` de ea.

Dup` ce terminar` de luat micul dejun, venise vremea s`fac` o plimbare prin gr`din` \nainte de cursul de diminea]`.Lui Sarah \i pl`cea foarte mult acel moment al zilei. Parfumulflorilor [i susurul apei \n fântâna artezian` aveau asupra ei unefect reconfortant. N-avea nici un chef s`-l asculte pe Michaelbârfind despre vestea care p`rea c` era pe punctul de a-l faces` explodeze.

Totu[i, n-avu \ncotro, c`ci o lu` brusc de bra], o condusespre gardul din fier forjat [i o f`cu s` se a[eze cu for]a sub unpalmier.

– Am s`-]i dau o veste, spuse el.– Eram sigur`. |n timpul micului dejun st`teai s`

explodezi.

MADONA CU P~RUL DE AUR 141

– Serios?El râse [i o lu` de mân`.– Señora pleac`, spuse el pe un ton solemn.

Sarah \l privi fix \n ochi. Nu putea s`-[i cread` urechilor.– Ines?– Da. Cu arme [i bagaje... A fost dat` afar`.

Sarah nu se sim]ea \n stare s` spun` nimic, dar se uita \ncontinuare la el. |n cele din urm` \l \ntreb`:

– De unde [tii?|[i aminti fa]a trist` [i ochii umfla]i de plâns ai acesteia. Era

imposibil, absolut imposibil...– Nu te bucuri c` pleac`? Doar nu ]i-a pl`cut niciodat` de

ea, draga mea. Ar trebui s` fii \ncântat`!– E adev`rat c` nu-mi prea pl`cea, dar nu voiam...

|[i mu[c` buza de jos. Cu cât va vorbi mai pu]in, cu atât vafi mai bine. Poate c` Ines Valdaquez avea alte motive s` plece...

– |n orice caz, continu` Michael, gr`bit s`-i povesteasc` ceurmase... Dick, a[a cum [tii, vorbe[te perfect spaniola [i aauzit o ceart` mare asear`, \ntre Miguel [i Ines. Dup` câte separe, a fost [i doña Alicia de fa]`, dar ea n-a spus mare lucru,pentru c` cei doi nu prea i-au oferit ocazia s-o fac`!

– {i Dick a ascultat toat` discu]ia?– Nu putea s` n-o asculte, spuse Michael, u[or jenat. Era,

evident, interesat, a[a cum a[ fi fost [i eu \n locul lui. Vreau s`spun... Te credeam mai curioas`...

– Treaba asta nu ne prive[te \n nici un fel pe noi. Discu]iiledintre Miguel [i familia lui sunt exclusiv problema lor.

Michael se \ncrunt`, enervat.

142 THERESA DALE

– Pentru numele lui Dumnezeu, Sarah, nu fi atât depudic`! {tiu c` nu-]i place de Maestru... dar `sta nu e un motivs` te prefaci c` nu te intereseaz` absolut deloc via]a lui.

O s`rut` u[or pe obraz.– Din câte am auzit, Maestrul a mai f`cut o n`zbâtie...– Oh, Michael, te rog!

Când \l auzea vorbind cu atâta pl`cere, sim]ea c`-i st` inima\n loc. Nu dorea s` afle mai mult, dar nu putea spera s` fiecru]at`.

– Se distra cu o frumoas` domni[oar` blond`. Evident,Ines Valdaquez s-a f`cut foc [i par`.

Continu` cu un zâmbet complice. Sarah era din ce \n cemai jenat`.

– Din spusele lui Dick, am \n]eles c` era cumplit defurioas`. {i Maestrul i-a dat o lec]ie s`-l ]in` minte!

Sarah \[i privi mâinile care i se odihneau \n poal`.– Dick a reu[it cumva... ``... s` afle cine era domni[oara

blond`?– Deci pân` la urm` v`d c` te intereseaz` subiectul! Eram

sigur! Nu, dar dup` p`rerea lui Ines Valdaquez, domni[oaraaceea are foarte multe p`cate. Evident c` a fost subiectiv`. |norice caz, \n cele din urm` Maestrul i-a spus s` plece.

– Azi-diminea]` se vedea c` plânsese.– Poate spera s` fie iertat`, dup` o noapte bun` de

somn. Dar eu \l cunosc pe Maestru, n-o s` revin` asuprahot`rârii.

– Nu ]i-e mil` deloc de ea?El d`du din umeri.

MADONA CU P~RUL DE AUR 143

– Nu, de ce?– Pentru c`... Ines este foarte \ndr`gostit` de don Miguel.– |n cazul `sta, ar fi trebuit s` se a[tepte la a[a ceva! Nici o

femeie cu scaun la cap nu-[i poate \nchipui c` va reu[i s`-l ]in`lâng` ea toat` via]a pe un om ca Maestrul! |nainte de oriceeste un artist [i munca lui e mai important` decât orice pelumea asta!

Avea dreptate. Sarah [tia acest lucru, dar \n acela[i timprefuza s` recunoasc` adev`rul vorbelor lui. |[i duse mâna lagât, \n locul pe care Miguel Cordova \l atinsese cu buzele luifierbin]i.

Probabil c` oftase u[or, pentru c` Michael se uit` la ea cuun aer curios [i cu ochii lui alba[tri aproape tri[ti. Se apropiede ea.

– Ce s-a \ntâmplat, draga mea?Ea tres`ri, apoi scutur` din cap zâmbind.– Nimic, sunt doar pu]in obosit` [i nervoas`.– Povestea asta cu pozatul pentru maestru te-a extenuat?

Dac` a[a stau lucrurile, trebuie s` renun]i.– Nu pot.– Apropo, cum a fost? N-am apucat s` te \ntreb asear`.

P`reai cam... t`cut`. Nu voiam s` te bat la cap. Credeam... m`rog, poate c` v-a]i... certat.

– Nu. Cred c` totul a fost \n regul`. Deocamdat` facenumai ni[te schi]e, dar a desenat destul de multe.

– N-a fost nici o problem`?B`nuitoare, Sarah se uit` la el, dar nu descoperi nici un alt

sub\n]eles \n privirea lui.

144 THERESA DALE

– Nu. Nici o problem`. Trebuie doar s` \nv`] s` staunemi[cat` ore \n [ir, ceea ce este cam obositor.

– |n]eleg. }i-a dat de \n]eles cam cât timp mai are nevoiede tine?

Sarah se aplec` [i adun` petalele c`zute ale unui trandafir.Se uit` la ele gânditoare \nainte s` r`spund`.

– Cred c` va trebui s` stau destul de mult, Michael. Poatechiar peste durata sejurului nostru.

– M` a[teptam la asta, dar cred c` nu va avea nevoie detine tot timpul. Doar nu e un portret al t`u. |n definitiv, poates` foloseasc` mâinile altei fete, de exemplu. De obicei, a[a seprocedeaz`.

Ea nu-i r`spunse imediat, ci mirosi parfumul trandafirului.– {tiu. Dar am promis deja c` o s` stau pân` la sfâr[it.– Ai...

O privea, mult de uimire.– De ce Dumnezeu ai acceptat a[a ceva? }i-ai pierdut

min]ile, draga mea?Ea se \nro[i puternic la fa]`.– Nu, nu sunt nebun`, Michael, dar vreau s` v`d totul, de

la \nceput pân` la sfâr[it. Nu vreau... s` v`d trupul alteia ata[atde chipul meu. Vreau s`-i pozez pân` la cap`t. Madona luiMiguel este [i Madona mea.

Michael o privi \ndelung, ca [i cum nu-i venea s`-[i cread`urechilor. Apoi cl`tin` din cap.

– }i-ai schimbat p`rerea \n leg`tur` cu Maestrul, nu-i a[a?Dac` nu e[ti foarte atent`, draga mea, doamna Explozibil te vamânca de vie!

MADONA CU P~RUL DE AUR 145

Capitolul 9

Sarah se sim]i mai u[urat` atunci când v`zu, la micul dejun,c` doña Alicia se mai lini[tise. Vorbea ca de obicei [i nu d`dunici un semn de sup`rare, dar \[i arunc` de mai multe oriprivirea spre fiul s`u, aflat \n capul mesei. Oare ce gândea \nleg`tur` cu cearta dintre el [i Ines Valdaquez? Sarah puteadoar s`-[i \nchipuie. Din fericire, b`trâna doamn` nu p`reas`-i poarte pic` din cauza acelui incident.

– E[ti preg`tit` s` vii din nou \n atelier \n dup` amiazaasta, Sarita? o \ntreb` ea, atunci când i se p`ru c` aten]ia luiMiguel este \ndreptat` \n alt` parte.

Sarah d`du din cap a aprobare. |n felul acesta, se rezolva oproblem` la care se gândea \ncontinuu de asear`.

– Desigur, doña Alicia.– Sunt atât de bucuroas`, draga mea! Miguel credea c` vei

refuza.Tân`ra cl`tin` din cap, ne[tiind ce atitudine s` adopte.

– Cred... cred c` señora Valdaquez era foarte nervoas`.N-am fost r`nit`, doña Alicia.

– Oh! P`rul t`u minunat!... Ar fi trebuit s` te \ntreb dac` tedoare capul. Spune-mi, ai dureri?

– Deloc. V` rog, nu v` mai face]i griji pentru mine, doñaAlicia.

– Ba da, \mi fac. Ieri am fost foarte sup`rat` pe Miguel [ipe Ines. S-au comportat cu tine \ntr-un mod inadmisibil.

– V` rog, nu trebuie s` i-o lua]i \n nume de r`u lui donMiguel.

– Nici ]ie nu-]i port pic`, niña! E[ti aproape un copil. Nusuport s` te v`d r`nit`.

– Dar n-o s` fiu... Adic`, n-am fost r`nit`.Sarah \ncepuse s` se \ntrebe dac` nu cumva mersese prea

departe luându-i ap`rarea lui Miguel. Râse nervos, f`r` s` seuite la b`trâna doamn`.

– {... [tiam. Lui don Miguel \i place foarte mult companiafemeilor. V` rog, de fapt n-a fost numai vina lui!

Ea fu con[tient` de privirea albastr` a]intit` asupra ei.– Sarita! Oh, mi cara, \mi pare r`u!– Doña Alicia...

Trebuia s` l`mureasc` ne\n]elegerea chiar acum! |n nici uncaz doña Alicia nu trebuia s-o cread` pe Sarah \ndr`gostit` dedon Miguel!... De altfel, nici nu era adev`rat. Nu era absolutdeloc adev`rat.

– Nu \n]elesesem, spuse cu blânde]e doña Alicia. Te rogs`-l ier]i, Sarita.

MADONA CU P~RUL DE AUR 147

– N-am de ce s`-l iert. Am fost tras` de p`r, dar nici eu num-am purtat prea frumos. La [coal` am p`]it-o de nenum`rateori!

Doña Alicia \[i concentr` toat` aten]ia cojirii unei piersici.– Ines pleac` mâine, o anun]` ea deodat`.

Sarah vru s` se prefac` mirat`, dar \n adâncul sufletului, sesim]ea \ngrozitor de vinovat`.

– |mi pare r`u. Cred c` v` pl`cea s-o ave]i lâng`dumneavoastr`.

– Poate... O cuno[team pe Ines de foarte mul]i ani. Ajungis` te obi[nuie[ti cu prezen]a anumitor persoane.

Nu era momentul potrivit s` pun` \ntreb`ri, dar Sarah eracurioas` s` [tie dac` Dick se \n[elase sau nu. |ntr-un anumitsens, asta [i spera: dac` Miguel ar fi izgonit-o \ntr-adev`r peInes, doña Alicia probabil ar fi trebuit s` fie [i mai trist`.

– Señora Valdaquez se \ntoarce la ea acas`?– Da. Are o re[edin]` \ncânt`toare la La Rabida. Acum s-a

restabilit dup` moartea so]ului. O femeie se simte\ntotdeauna mai bine la ea acas`.

S` fi existat vreo divergen]` \ntre cele dou` femei?– Da, da, f`r` \ndoial`...

** *

Sarah nu [tia exact când va avea Miguel nevoie de ea, a[ac`, dup` micul dejun, se hot`r\ s` se duc` s` lucreze pu]in\mpreun` cu ceilal]i studen]i. De la o vreme \[i neglijase foarte

148 THERESA DALE

mult propriile studii. Dar bunele ei inten]ii nu se putur`materializa, deoarece, \n timp ce traversa curtea \mpreun` cuMichael, fu strigat` de cineva:

– Sarita!Se \ntoarse rapid, ca [i Michael de altfel.– Oh, la naiba! f`cu el printre din]i. Te-am [i pierdut!

Ea aproape nici nu-l auzi: se uita spre Miguel Cordova carevenea spre ei. Ca de obicei, era \mbr`cat impecabil: pantalonistrân[i pe trup de culoare crem [i c`ma[` deschis` la gât. Nuse s`tura niciodat` s`-l priveasc`!

– Ast`zi \mi pozezi, Sarita?Privirile li se \ntâlnir` pentru o secund`, dar ea l`s` rapid

pleoapele \n jos.– Da, desigur, don Miguel.

Fu surprins` s` aud` cât de calm` \i suna vocea, de[iMiguel era totu[i foarte aproape de ea.

– ...Doña Alicia nu v-a spus?Buzele lui schi]ar` un zâmbet.

– Nu eram sigur dac` am \n]eles bine. V`d c` aveadreptate. M` bucur.

– Vre]i... s` \ncepe]i acum?– Te rog.

Michael p`ru iritat de r`spunsul ei.– Draga mea, \n felul acesta nu vei face niciodat` progrese

\n pictur`!– Domni[oara Beckett nu-[i face nici o iluzie referitor la

talentul ei, domnule Storer. Cu toate astea, este un foarte bunmodel pentru tabloul meu [i ]in s` te asigur c` nu avem de

MADONA CU P~RUL DE AUR 149

pierdut nici unul din noi. Am restituit deja costul sejuruluidomnului Beckett. Acesta o va informa destul de repede cred,pe fiica sa.

– Oh! Dar nu trebuia s` face]i a[a ceva! protest` Sarahnemai\n]elegând nici ea ce era \n mintea acelui om...

– Asta e o problem` de rezolvat \ntre b`rba]i, Sarita. N-arerost s`-]i ba]i capul cu treaba asta.

– Ba da! M` pune]i \ntr-o situa]ie... M` simt...Se opri brusc.– Si, señorita!?– Oh, nimic! Dac` ave]i nevoie de mine acum, sunt

preg`tit`.– Bueno!

O invit` s-o ia \naintea lui, dar ea r`mase pe loc când v`zuexpresia mohorât` de pe fa]a lui Michael [i cl`tin` din cap.

– Doar o clip`, v` rog. A[ vrea s` vorbesc cu Michael.Oare o va refuza? Nu... El d`du din umeri [i le \ntoarse

spatele. Sarah se uit` dup` el cu ochii plini de mirare [i...admira]ie.

– Duc`-se naibii! spuse Michael.Sarah tres`ri.– De obicei nu vorbe[ti pe tonul `sta despre el. Ce s-a

\ntâmplat, Michael?– Asta a[ vrea s` [tiu [i eu... Am o presim]ire ciudat`...– O presim]ire?– Oh, [tiu c` probabil o s` râzi de mine, dar, Sarah...

Maestrul... ```... ]i-a f`cut cumva avansuri?

150 THERESA DALE

Inima tinerei b`tea \nfundat. C`uta cu disperare unr`spuns. Se gândi s` mint`, \n speran]a c` nu-i va spuneniciodat` ce se \ntâmplase, dar ar fi fost inutil. Dac` nu-ispunea acum, oricum va afla de la al]ii. Ar fi fost mai bine s`dea totul \n vileag...

Se dep`rt` pu]in de el [i culese un trandafir parfumat.– N-a[ spune chiar a[a, spuse ea \ncet. Nu pot s`-i port

pic` lui Miguel. A fost vina mea... Cel pu]in prima oar`...– Prima oar`?

Nu \ndr`znea s` se uite la el, dar tân`rul nu era dispuss`-i vorbeasc` f`r` s`-i vad` ochii. Tân`rul o prinse de bra]uldrept [i o \ntoarse brusc spre el.

– Dar, pentru numele lui Dumnezeu, de câte ori s-a\ntâmplat?

– Numai de trei ori, m`rturisi Sarah, \nro[indu-se la fa]`.– Numai?! {i mai f`ceai [i atâtea fi]e! M-ai min]it tot timpul!

Dumnezeule! B`nuiesc c` totul s-a petrecut \n atelierul acelablestemt!

Ea aprob`. Tot trupul \i tremura de ru[ine. Nu mai aveadecât o singur` dorin]`, [i anume aceea de a fugi cât mairepede de lâng` Michael. Oare sim]ea a[a din cauza furiei luiMichael, a iubirii lui pentru ea, sau mai degrab` din cauzapropriei furii? Cum de se l`sase cucerit` de acel individ versat\ntr-ale amorului? Nu \n]elegea, dar nu putea da ochii cuchipul lui acuzator.

– D`-mi drumul, Michael!El nu-i r`spunse, dar mâna \i alunec` \ncet \n jos, l`sând s`

cad` bra]ul tinerei. |ncepea s` \n]eleag`...

MADONA CU P~RUL DE AUR 151

– A[adar, tu erai! Tu e[ti cea despre care vorbea asear`Ines Valdaquez! Ea [tia deja totul!

– Habar n-am. Poate c` era vorba despre altcineva. Nu[tiu... Ines... Señora Valdaquez a intrat \n atelier chiar \n clipa\n care...

– Te rog, scute[te-m` de alte detalii! {i pentru c` l-a prinsasupra faptului, o expediaz`! E de bun` seam`, un adev`ratgentleman!

Cât de dureroas` era acea descoperire pentru Michael! |lurcase pe don Miguel pe un piedestal [i \ntr-o clip`, totul sepr`bu[ise. I se f`cu mil` de bietul Michael. Tân`rului i sep`rea normal ca Maestrul s` se distreze cu femeile, dar atuncicând era vorba despre propria lui iubit`, era cu totul altceva...

– N-a fost vina lui Miguel, insist` Sarah. A fost vina mea...El se uit` la ea cu ochii plini de triste]e.– {i asta ar trebui s` m` consoleze?– Oh, Michael!

Era gata s` izbucneasc` \n plâns. Orice explica]ie ar fiinutil`. Inutil`... ca [i dragostea ei pentru Miguel. Pentru c`f`cuse brusc aceast` descoperire: \l iubea pe Miguel.

– Te-am iubit, spuse Michael cu o voce lipsit` de oriceintona]ie. Te-am iubit foarte mult.

– Michael, eu...– Nu mai spune nimic, Sarah, [i mai ales nu spune „\mi

pare r`u“. N-a[ putea s` suport a[a ceva.R`mase pe loc o bun` bucat` de vreme, slab` [i

vulnerabil`, cu p`rul lung [i blond reflectând razele soarelui.P`rea c` e f`cut` din cap pân`-n picioare din aur, datorit`

152 THERESA DALE

rochiei galbene [i pielii bronzate. Apoi, f`r` s` mai rosteasc`nici un cuvânt, se \ndrept` spre cas`. Miguel Cordova aveanevoie de ea ca s`-[i picteze Madona.

** *

Sarah nu se \ntâlni cu nimeni, \n afar` de Ana, menajera, alc`rei chip posomorât nu prea \ncuraja conversa]ia. Sala demese era pustie. Travers` \nc`perea r`coroas` [i deschise u[acare ducea la atelier.

N-avea nevoie de un ghid ca s`-[i g`seasc` drumul.Probabil c` Miguel o a[tepta deja [i \ncepuse s` devin`ner`bd`tor.

Mireasma de trandafiri proasp`t t`ia]i [i a[eza]i \n fa]acrucifixului din bronz umplea coridorul. F`r` s` vrea, se opri\n fa]a micului altar [i atinse u[or crucifixul.

|[i continu` drumul, mirat` s` simt` lacrimile prelingându-i-sepe obraji. {i le [terse repede. Fu str`b`tut` de un fior.

Pa[ii ei r`sunau pe trepte, dar \n atelier nu auzi nici unzgomot când b`tu \n u[`. Cioc`ni din nou, dar nu-i r`spunsenimeni. |ntredeschise u[a [i-[i vâr\ capul \n`untru. Atelierulera gol [i p`rea ciudat de pustiu, \n ciuda prezen]ei obiectelorpersonale ale artistului. Sarah ezit` câteva clipe, apoi intr` [i\nchise u[a dup` ea.

Se auzea numai zgomotul produs de valurile care sesp`rgeau de stânci. Atmosfera era calm` [i pa[nic`.

MADONA CU P~RUL DE AUR 153

Colile de desen se g`seau tot pe [evalet. Sarah nu puturezista tenta]iei de a arunca o privire asupra lor. Nu veneanimeni... Ridic` hârtia care acoperea plan[a [i se uit`.

Clipi des din ochi. |n fa]a ei totul era alb, cu excep]iaamprentei unui deget \n col]ul din stânga! Mut` de mirare, lu`colile \n mâini [i le examin` cu aten]ie, dar câteva file c`zur`pe podea.

Cuprins` de panic`, vru s` se aplece pentru a le ridica, darr`mase \ncremenit` de mirare. O tr`s`tur` alungit` a chipuluiei, emo]ionant` prin simplitate, se distingea clar pe hârtie.Sarah sim]i c` inima \i st` \n loc. Fu str`b`tut` de un frisonglacial. Colile de desen erau toate sfâ[iate! Cât` ur` provocaseprobabil un asemenea act de distrugere absolut inutil!

|ncepu s` adune cu mâinile tremurânde hârtiile una câteuna. Câte ore de munc` irosite!...

Interpreta gestul lui ca pe un atac personal, aproape fizic.St`tea \n mijlocul camerei [i cl`tina din cap. Dou` lacrimi marii se prelinser` pe obraji. Probabil c` Miguel fusese profundjignit...

Miguel! Ridic` brusc ochii [i fu cuprins` din nou de panic`.|i recunoscu pa[ii pe coridor. {i dac` el \nc` nu [tia c`desenele lui fuseser` distruse [i o g`sea acolo, cu hârtiile \nmân`? Acum nu mai putea s` fac` nimic...

El intr` \n atelier.Sarah p`rea mic` [i jalnic` a[a cum st`tea \n mijlocul

\nc`perii. Când o v`zu, Miguel se opri. Oare cum va reac]iona?N-avea de unde s` [tie. Travers` gr`bit camera, lu` deseneledin mâinile fetei [i le puse pe [evalet.

154 THERESA DALE

– Nu... nu eu am f`cut a[a ceva. Miguel... N-a[ fi putut...– {tiu.

Avea vocea blând` [i serioas`. Ezit` câteva secunde, apoipuse mâna pe cre[tetul lui Sarah. Aceast` mângiere o \nvior`.

– {tiu foarte bine c` tu n-ai putea face niciodat` a[a ceva,porumbi]o.

– Dar e o crim`! Cum poate cineva... cine a fost?El o privi \ndelung.– Eu... Dac` a[ fi fost destul de nervos... |nc` nu \n]elegi

pe deplin temperamentul latin.– Dar tu... nu le-ai distrus tu, nu-i a[a?– Nu, dar \n]eleg furia [i pasiunea care au dus la un

asemenea gest. Tu nu po]i s` \n]elegi asta, Sarita.– Dac` pasiunea te \mpinge s` faci a[a ceva... atunci, \ntr-

adev`r, n-o s` v` \n]eleg niciodat`.Ea \[i [erse obrajii plini de lacrimi.– ...Probabil ]i se pare c` sunt ridicol` v`zându-m` c`

plâng \n halul `sta.– Nu. Lacrimile sunt [i ele o form` de exprimare a emo]iei,

amada, [i, fiind spaniol, le \n]eleg cu u[urin]`.– Desenele erau foarte frumoase.– {i te uitai la ele f`r` s`-]i fi dat voie? o \ntreb` el cu o

voce blând`.Aceast` acuza]ie o f`cu pe tân`r` s`-l priveasc` drept \n

ochi.– Voiam... s` [tiu \n ce stadiu e[ti.– De[i [tiai c` nu-mi place s` ar`t rezultatul neterminat al

muncii mele?

MADONA CU P~RUL DE AUR 155

Ea \[i mu[c` buza de jos [i \[i \ncruci[` bra]ele pe piept.Alt`dat` ar fi fost poate mai agresiv`, dar acum r`mânea calm`[i supus`.

– Nu... nu trebuia s` m` uit. |mi pare r`u...– Sarita!

Avu o senza]ie de ame]eal`. El era foarte aproape de ea.Putea s`-l ating` f`r` s` se clinteasc` din loc, dar chiar \nmomentul acela, el f`cu un pas \napoi [i se \ntoarse cu spatelela ea.

– Vom face ni[te schi]e... |n câteva clipe, mama, respectivdueña ta, va fi aici. Deocamdat` e cu Ines, dar a promis c` vaurca \n atelier.

Ines Valdaquez... Sarah \[i aminti de plecarea iminent` atinerei spanioloaice. Acum credea c` [tie motivele. Ea era ceacare rupsese desenele, \ntr-un gest de furie excesiv`. Tân`raf`cu semn spre fragmentele de schi]e:

– Ines a f`cut asta?Se \ntreb` imediat cum de \ndr`znise s` spun` a[a ceva. Miguel

se \ntoarse spre ea \ncet, ochii lui negri c`utându-i pe ai ei.– Bine\n]eles. De aceea i-am cerut s` plece... {tiai de

plecarea ei?– Da. Mi-a spus doña Alicia la micul dejun.

El zâmbi.– Evident...– |mi... \mi pare r`u.– Serios? Eu credeam c` te bucuri, Sarita.

|nc` nu-l auzise niciodat` râzând. Râsul lui sonor \i trezisim]urile. Fu str`b`tut` de un fior.

156 THERESA DALE

– ...Nu te cunosc prea bine, amada. – Ea... vreau s` spun c`-mi pare r`u pentru ea.

– Pentru c` e v`duv`?– Nu. Pentru c` e atât de...

Se opri, \ngrozit` de indiscre]ia ei.– |ndr`gostit` de mine?– Iart`-m`, Miguel. Nu voiam s`...– Nu putem ob]ine \ntotdeauna tot ceea ce vrem, \i

r`spunse el cu r`ceal` \n glas. Dragostea e un sentimentrelativ care nu trebuie s` ne \ntunece judecata asupra unorprobleme mult mai importante.

– Importante?– Ines este v`duva v`rului meu. N-a[ fi putut niciodat` s`

m` \nsor cu ea, chiar dac` a[ fi vrut.– N-o iube[ti? \l \ntreb` Sarah aproape \n [oapt`.– Nu.– E[ti... e[ti \ndr`gostit de altcineva?

El se \ncord` brusc, dar nu se \ntoarse spre ea. R`masemult` vreme t`cut, cu privire fixat` asupra hârtiei albe de desen.

– Câ]i ani ai, Sarita?– Am... am dou`zeci [i unu de ani. De ce?

El nu-i r`spunse. |n cele din urm`, Sarah \ntinse mâna [i oa[ez` peste a lui.

– De ce m` \ntrebi, Miguel?El \i l`s` o vreme mâna acolo unde era, apoi i-o respinse.– Am f`cut multe gre[eli \n via]`. So]iile prietenilor mei,

amantele mele au...F`cu un gest elocvent cu mâna.

MADONA CU P~RUL DE AUR 157

– ...Dar \ntotdeauna am fost discret. Femeile astea auexistat, Sarita. Au fost ni[te femei foarte experimentate.

|n sfâr[it, se \ntoarse spre ea.– ...Tu e[ti un copil, Sarita.

Acum nu mai avea nevoie de nici o \ncurajare. Privirea luiMiguel \i era de-ajuns. Tân`ra \l cuprinse cu bra]ele de mijloc[i \l trase spre ea. El scoase un geam`t u[or, ca un strig`t slabde durere, [i bra]ele lui o strivir` de trupul s`u.

– Sarita!O s`ruta pasionat pe gât, pe ceaf`, cu o ferocitate

nemai\ntâlnit`.Sarah l`s` s`-i alunece mâinile pe c`ma[a sub]ire a lui

Miguel, sim]indu-i c`ldura trupului.– Oh, Miguel!

Ea \l privi \n sfâr[it, cu ochii str`lucind ca ni[te pietrepre]ioase.

– O s` m` trimi]i [i pe mine acas`?– Ar cam trebui... Dar, Madre de Dios! Mi-e imposibil când

m` prive[ti \n felul `sta!– Nu po]i s` m` expediezi \nainte s` termini de pictat

Madona. – E adev`rat, dar \nc` nu sunt sigur. Poate c` ar trebui

totu[i s` te trimit acas`. Ar fi \n interesul t`u.– Nu, nu e \n interesul meu. O s` regre]i.

Miguel nu spuse nimic. O strânse [i mai tare \n bra]e.– N-a[ avea puterea s-o fac, amada. Te iubesc prea mult.

Oftatul de u[urare al fetei fu acoperit de gura lui fierbintecare o dorea pe a ei. Atunci când, \n cele din urm`, o privi dinnou, ochii lui negri str`luceau de extaz.

158 THERESA DALE

MADONA CU P~RUL DE AUR 159

– Tat`l t`u \]i va da voie s` te m`ri]i cu un spaniol, mi amada?Ea râse, cu capul l`sat pe spate, [i se uit` la el cu un aer

provocator.– |nc` nu l-ai \ntrebat? Parc` [tiam c` obi[nui]i s` face]i

planuri \mpreun` f`r` s` m` consulta]i [i pe mine \nainte...– Impudencia! Mic` obr`znic`tur` ce e[ti!

|i strânse mâna cu afec]iune.– Vrei s` ne c`s`torim \n Iglesia de la Virgen Dorada, mi

pequeña? Sarah aprob`.– |n biserica noastr`. Poate c` o vom face sub privirile

Madonei?Miguel zâmbi [i cl`tin` din cap.– Oh, nu, amada. Nu pot s` a[tept atât de mult!– Miguel!– Calla-te! \i porunci el... Taci!

O s`rut` din nou. Dup` mult timp, Sarah \i r`spunse:– Si, Miguel.

Sfâr[it