ramas bun pe puntea cu flori - gianny jollys€¦ · ca acum, de exemplu: era preocupat de a[ezarea...

$: Ramas bun pe puntea cu flori - GIANNY JOLLYS€¦ · ca acum, de exemplu: era preocupat de a[ezarea unor m`sline pe o farfurie. Studiindu-l, Rodney observ` c` \ncepea s` arate ca$

ELIZABETH CADELL

R`mas bun pe puntea

cu floriTraducerea [i adaptarea \n limba român` de

IOANA PATRICHI

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

Rodney Laird \naint` cu ma[ina pe sub arcada datând dinsecolul al optsprezecelea prin care se intra pe strada BelthaneMeros, opri \n curtea pietruit` [i privi câteva clipe la [irul decase parc` \n miniatur`, convins fiind c` a gre[it adresa; eraimposibil ca Oliver Tallent s` locuiasc` acolo.

Privi mirat. La num`rul unu, casa era vopsit` liliachiu, iaru[a din fa]`, violet. Casa de la num`rul doi, colorat` \n porto-caliu avea cutia de scrisori \n form` de gur` de leu [i la ferestrejardiniere cu mu[cate din plastic. A treia cas` din [ir avea u[adin fa]` \n dungi alb cu ro[u [i cifra trei ca un gigantic [arpeargintiu. Era exclus ca, exigent cum era, Oliver s` locuiasc` aici.

Când, \ns`, Rodney \[i \ndrept` privirea spre cea de-a patracas`, de altfel ultima din [ir, \[i d`du seama c` venise la loculcorect. Era vopsit` toat` \n gri, f`r` nici un ornament, simpl`,rece, sever` [i retras`, \n dispre]uitor contrast cu vecinele ei.

Parcurse [i cei câ]iva metri pân` la poart`, cobor\ dinma[in` [i-[i ridic` gulerul de la hain`, ferindu-se de burni]`.

giannijollys

Nu a fost nevoie s` bat` \n u[`, aceasta se [i deschise [i Oliver,\nalt, sobru, frumos, purtând un halat japonez, ap`ru [i-linvit` s` intre.

— Am \ntârziat, scuz`-m`, spuse Rodney intrând \n vestibu-lul cald. De fapt, avionul a \ntârziat [i m-am oprit s` o sun peAngela [i s` discut pu]in cu ea. Privind spre halat. {edin]a dejudo?

— Relaxare. Scoate-]i haina, intr` [i ia loc.— A[ putea vedea mai \ntâi casa?— Po]i vedea totul de unde stai acum.— {i cum te sim]i \ntr-un spa]iu atât de mic, dup` ce ai

locuit atât de mult timp \n vila din Kensington? Nu tederanjeaz`?

— Nu, nu cred. Livingul este considerat spa]ios, iar dormi-torul [i baia sunt acceptabile. Locuin]a este suficient de marepentru dou` persoane.

— Dou`? Ah, Cynthia. Firma ei a realizat decora]iunile,nu-i a[a?

— Da. {i cele interioare [i cele exterioare.— Al`turi de casa ta, celelalte par de prost gust. Ce spun

vecinii?— Habar n-am. Nu-i cunosc. |l conduse \n living. Ia loc. Ce

bei?— Gin cu ap` tonic` [i o felie de l`mâie – f`r` ghea]`, \ns`.

Dup` o lun` petrecut` \n Statele Unite, nu mai vreau s` audde nici o b`utur` cu ghea]`. Când te-ai mutat?

— Acum câteva s`pt`mâni. |mi pare r`u c` nu-]i place cumam aranjat.

6 ELIZABETH CADELL

— Am spus eu asta?— Nu cu voce tare. Ce nu-]i place?— Ei bine, m` [tii. Prefer un stil pu]in mai ornamental [i

mi-ar fi pl`cut câteva tablouri pe pere]i. Aveai unele foartebune, ce-ai f`cut cu ele?

— Sunt la depozit. }i se pare, a[adar, pu]in cam rigid.— S` spunem c` sunt un tip mai pu]in rafinat. Dac`

Cynthiei \i place, e-n regul`. Ea va locui aici.— Nu ea.— Nu?— Nu.— Ce s-a \ntâmplat?— I-au dat mân` liber` \n privin]a decora]iunilor [i am

pl`tit pentru aceasta o sum` astronomic` f`r` nici un fel deprotest, dar nu am fost de acord s`-[i aduc` aici clien]ii laorice or`, pentru a le ar`ta casa.

— Iar ea, la rândul ei, nu a fost de acord cu obiec]ia ta.— Da. Dar \mi place cum a aranjat casa. Am cerut confort [i

un stil sobru [i exact asta am ob]inut.— |ntr-adev`r. Poate cam prea sobru. Dac` l-ai l`sa fie [i

pentru o zi pe mâna Angelei...Se opri brusc; \ncerca \ntotdeauna s` evite de a men]iona

numele surorii lui când discuta cu Oliver. Nu pentru c` ar ficontat prea mult. Acesta nici nu tres`rea la auzul numelui ei,ca acum, de exemplu: era preocupat de a[ezarea unor m`slinepe o farfurie.

Studiindu-l, Rodney observ` c` \ncepea s` arate ca unb`rbat a[ezat, de aproximativ patruzeci de ani. Nu era demirare, \ntotdeauna ar`tase cu opt sau zece ani mai mare.

R~MAS BUN PE PUNTEA CU FLORI 7

— Amândoi \mb`trânim.— A[a e, spuse Oliver ridicând privirea, dar eu, mai repede

decât tine. |ntotdeauna am ar`tat mai \n vârst`, iar tu maitân`r. Henriettei nu i-a venit s` cread` c` ai treizeci de ani.

— Henrietta?— Henrietta Gould. Va veni aici. Ai cunoscut-o la …— Da, a[a e, am cunoscut-o.|nc` una din [irul de femei cu care Oliver inten]ionase s`

se c`s`toreasc` [i s`-[i \ntemeieze o familie. Nu le deosebeaidecât dup` nume, \n rest, toate erau la fel: planturoase, fru-moase, dure, nici una dispus` s` fie redus` la o existen]` cas-nic`. Pauline, Ianthe, Georgina, apoi cea cu voce strident`, alc`rei nume nu [i-l amintea, apoi Cynthia [i acum Henrietta.Cum oare un b`rbat ca Oliver atr`gea numai harpii?

— Am comandat masa aici, pentru trei persoane. Este unrestaurant bun chiar pe strada Betthane, care face livr`ri la domi-ciliu. Am comandat salat` de homari – o alegere nu prea bun`pentru o astfel de sear`, dar asta m`nânc` \ntotdeauna Henrietta.

— Poate c` o confund, totu[i. Cea pe care am cunoscut-otr`ia cu arhitectul acela.

— S-au desp`r]it. Ne-n]elegem foarte bine, dar e \nc` preadevreme ca s` hot`râm ceva definitiv. Vrei s` m`nânci [ialtceva \n afar` de m`sline?

— Da, te rog. Biscui]i cu brânz`, dac` ai. Mi-e foame. |ns`nu voi putea r`mâne la mas`, mul]umesc foarte mult pentruinvita]ie, dar i-am promis Angelei c` m` \ntorc s` mânc`m\mpreun`. A g`tit special. A …

S-a oprit. Remarc` din nou lipsa total` de interes din partealui Oliver.

8 ELIZABETH CADELL

— Acum, po]i s`-mi poveste[ti despre c`l`toria ta, spuseOliver a[ezându-se dup` ce a adus biscui]ii. Cum a fost?

— Cred c` foarte bine, dar cu americanii nu po]i fi sigurniciodat`, doar [tii [i tu de când ai fost acolo. To]i suntamabili, prieteno[i [i ospitalieri [i pân` la urm`, ui]i c` ai venitpentru afaceri. P`rea chiar o impolite]e s` amintesc c` motivulpentru care m` aflam acolo era s` \ncerc s` impulsionez lucrulla memoriile doamnei Landini [i s` estimez impactul pe care\l va produce publicarea lor.

— {i, ]i-ai f`cut o idee?— Da. Vor face senza]ie. S-a scris mult \n ziare despre

Madame Landini. Ciudat este c` se pare c` nu numaigenera]iile mai \n vârst` sunt familiarizate cu numele ei.Mi s-a spus c` discurile ei sunt c`utate [i de colec]ionaritineri.

}i-a dat manuscrisele \n fascicule, a[a cum a promis?— Da. Ultimele fascicule sunt toate scrise la ma[in`. I-am

f`cut rost de o secretar` chiar dup` plecarea ta. La \nceput, afost o mic` ne\n]elegere.

— Am b`nuit. Claudius trebuie s` fi f`cut scandal când [i-adat seama c` Madame Landini se a[tepta ca el s` pl`teasc`salariul secretarei.

— Nu, nu asta a fost. Claudius a obiectat, bine\n]eles, dar atrebuit s` cedeze. Problema a fost c` fata – Nicola Baird , arefuzat s` locuiasc` \mpreun` cu Madame Landini, a[a cumdorea aceasta. A spus c` poate veni oricât de devreme [ir`mâne oricât de târziu, dar c` nu accept` postul decât dac`este l`sat s` locuiasc` \n continuare \n camera \nchiriat` \nPimlico.


— {i Madame a cedat, a[a cum a f`cut [i Claudius?— Da. Se pare c` \i place fata.— Ai manuscrisul aici?— Da. {tiam c` vei vrea s`-l iei acas` s`-l citeasc`. Oliver

deschise un sertar [i scoase un dosar. E mult mai u[or de cititacum decât când era scris de mân`.

— Mi-e [i team` s` \ntreb , continu` tot atât de bine cum a\nceput?

— Chiar [i mai bine.— Slav` Domnului. Pân` unde a ajuns?— Cred c` este la jum`tate. Tocmai a terminat de povestit

cum a murit primul ei so], acum aproximativ dou`zeci [icinci de ani. Nu am [tiut c` moartea acestuia a produs atâtavâlv`.

— Trebuia s` m`-ntrebi. Ultima oar` când am fost acas`, ampovestit p`rin]ilor c` se vor publica memoriile lui MadameLandini [i au \nceput s` discute ore \n [ir despre ea. Am aflat[i un lucru destul de ciudat: tat`l meu, pe atunci sublocote-nent de marin`, a luat parte la ac]iunea de c`utare a trupuluiso]ului ei. Nava pe care se afla a primit misiunea de a c`utatrupul disp`rut \n tot Canalul Mânecii. Din cauza aceasta aratat o permisie, a[a c` nu uit` evenimentul. Chiar [i-a amintitnumele: Anton Veitch. M` bucur c` stilul c`r]ii se men]ine. M`temeam s` nu urmeze o c`dere dup` acel \nceput absolutsuperb.

— Nu-]i face griji. Fiecare etap` a vie]ii ei prezint` interes.Nu [tiu pân` unde ai citit.

— Copil`ria ei ca prin]es` rusoaic` [i Revolu]ia. Pân` când,\mpreun` cu p`rin]ii, se preg`teau s` fug`.

10 ELIZABETH CADELL

— Se continu` cu via]a lor la Paris, moartea p`rin]ilor [idescoperirea faptului c` are acea voce fenomenal`. Ceea cem-a impresionat [i cred c` te va impresiona [i pe tine este câtde u[or trece de la o etap` la alta – cùtarea unui profesor,anii de studiu, \nceputul carierei sale, apoi c`s`toria cu Veitch[i moartea acestuia. De ce a renun]at la titlul de noble]e cânds-a c`s`torit cu Landini?

— A spus c` a fost dorin]a lui Landini. Pe parcursul \ntregiiei cariere a fost cunoscut` ca Prin]esa Anna. Când s-a c`s`toritcu Landini, a fost de acord s` renun]e la titlul de noble]e [i deatunci este cunoscut` ca Madame Landini.

— |n]eleg. Mai sunt \nc` o mul]ime de \ntâmpl`ri. Dup`cum ]i-am spus, manuscrisul con]ine evenimentele pân` lamoartea primului ei so].

— Claudius a v`zut materialul?— Da, tot. A[ fi preferat s`-l p`strez pân` te \ntorci, dar mi

l-a cerut [i deoarece nu mi-ai dat nici un fel de instruc]iuni \nacest sens, i l-am dat. Mi l-a \napoiat ieri [i am \ncercat s` dis-cut cu el câteva lucruri \n privin]a c`r]ii, dar nu m` asculta,retrìa clipele acelea când, la concertele ei, o asculta vr`jit.Murmura \ntr-una „Ce voce, ce prezen]` scenic` [i ce femeie!”,a[a c` am plecat. Mai ai timp s` mai bei un gin?

— Da, mul]umesc. Deschise dosarul. Ce este \n plicul mare? — Ilustra]ii. Fotografii. Scrisori pe care le avea reproduse,

lucruri din astea. Claudius \nc` nu le-a v`zut.— M` uit eu mai \ntâi prin ele.Oliver tocmai umpluse paharele, când afar` se auzi o

ma[in` oprind, apoi câteva b`tì \n u[`. Oliver ie[i \n vestibul[i prin u[a deschis` a livingului, Rodney v`zu o fat` \nalt` pecare o recunoscu: Hernietta.


Gould. Oliver pl`ti taxiul [i-i duse valiza \n dormitor,l`sând pe masa din vestibul cutia lung` pe care aceasta oadusese.

— Acelea sunt florile pe care mi le-ai trimis. Nu am pututsuporta gândul de a le l`sa la birou, a[a c` le-am pus din nou\n cutie [i le-am adus. Cu toate c`, ad`ug` ea cu o strâmb`tur`de dispre], privind de jur-\mprejur, este p`cat de flori \n acestdecor. Te-am avertizat, Oliver, c` faci o mare gre[eal` l`sândacea firm` s` se ocupe de designul interior al apartamentului.|mi d` impresia unui sicriu supradimensionat.

— Caz \n care florile ar fi foarte potrivite, coment` Rodney.|l privi cu ochi reci cenu[ii [i antipatia resim]it` când se

cunoscuser` se accentu` [i mai mult.— E[ti Rodney Laird. Ne-am cunoscut deja. Oliver mi-a

spus c` publici memoriile lui Madame Landini.— D.S. Claud, nu eu.— De ce naiba l-o fi ales pe el! Oricare dintre editorii de marc`

ar fi acceptat cu mult interes. Dar sper ca aceast` carte s` v` fac`pe to]i boga]i. Dac` editorul câ[tig` o mul]ime de bani, atunci [iagentul literar ar trebui s` câ[tige [i e timpul ca Oliver s` fier`spl`tit. A[ dori s` beau ceva. Rom cu portocal`, te rog. Mi-efoarte frig. Sper c` ai comandat ceva cald pentru mas`, Oliver.

— Nu prea, am comandat salat` de homari.— Poate pentru tine, pentru mine \n nici un caz. Trebuie s`

fii complet nebun ca s` te gânde[ti s` m`nânci salat` pe oastfel de vreme.

Rodney termin` de b`ut [i se ridic`.— V` rog s` m` scuza]i, trebuie s` plec.Henrietta p`ru c` respir` u[urat`.

12 ELIZABETH CADELL

— M-am \ntâlnit cu sora ta, \i spuse ea, punând jos paharul.Cel pu]in, a[a cred. Se nume[te Angela, da?

— Da.— Am \ntâlnit-o la o petrecere, nu mai [tiu unde. E foarte

dr`gu]`.Rodney lu` dosarul [i merse \n vestibul s` se \mbrace.— E[ti la birou mâine, \ntreb` Oliver, sau a[tep]i pân` dup`

week-end?— Depinde cât timp \mi ia s` citesc materialul. Trebuie s`

despachetez [i s` fac ordine, de asemenea. Mul]umesc pentrutrata]ie. La revedere.

Urc` \n ma[in` [i plec`. |ncepuse s` ning`, dar deschiseun geam [i inspir` adânc, ca [i cum ar fi \ncercat s` sepurifice dup` ce s-a aflat \n apropierea Henriettei. Se \ntrebace se-ntâmpl` cu Oliver. Când erau la [coal`, era timid [i stân-gaci, dar amuzant. |n timpul anilor de studen]ie la Oxfordp`rea mai destins [i \[i p`strase o judecat` s`n`toas` [i cevadin umorul s`u. Acum, se l`sa \n seama unor femei care \ltransformau, pur [i simplu \ntr-un gigolo.

Poate c` sim]ise nevoia unei relax`ri, dup` toate grijile pecare [i le f`cuse pentru serviciul s`u. Avea un venit mare, daragen]ia literar` pe care o crease cu trei ani \n urm` \ncepuses` mearg` bine doar de pu]in timp. Ini]ial, ar fi trebuit s` fieTallent [i Laird, dar era \nc` doar Tallent, iar Rodney nu seputea hot`r\ dac` va deveni [i el asociat sau nu. Era con[tientde faptul c`, \n calitate de partener al lui Oliver, viitorul lui arfi fost mult mai promi]`tor decât dac` r`mânea la editura D.S.Claud, dar \i pl`cea de Claudius [i-i era imposibil s` sehot`rasc` s`-l p`r`seasc`.


L`s` ma[ina \n garajul \nchiriat \n apropierea casei sale,apoi merse pe jos pe strada \ngust`, pân` la num`rul 11, atentla schimb`rile petrecute. Venise \n Londra acum trei ani.|ncercase s`-[i g`seasc` o locuin]` \n Greenvich, dar era foartescump, a[a c` se decisese, \n cele din urm`, la River Street, cucase mici, stil Stuart. {tia \ns` c` acestea aveau interioarespa]ioase [i c` multe din oficialit`]ile secolului trecut locuiser`acolo. Trecând prin fa]a casei cu num`rul 11, v`zuse un anun]la una din ferestre:

De \nchiriat etajul.

B`tuse la u[` [i o femeie scund`, robust`, cu fa]a ro[ie [iun aer agresiv \i deschisese.

— E un anun]...— Ah, da? Sunte]i primul care se intereseaz`. Vre]i s` vede]i

camerele?— V` rog.— Cum v` cheam`?— Rodney Laird.— Pe mine, doamna Major. Nu am copii. Sunt v`duv` din

timpul r`zboiului.Sc`rile erau din stejar masiv. La etaj se aflau trei camere

mici [i una mare, de asemenea o baie murdar` [i o buc`t`rie.Rodney s-a mutat. Camera cea mai mare a devenit living,

una din cele trei \nc`peri mici, dormitorul. |n spatele b`ii aimprovizat un fel de debara unde a depozitat mobilele celemai hidoase ale doamnei Major, pe care le-a \nlocuit cu piesecump`rate cu pre] redus. Când locuin]a a fost amenajat` [i

14 ELIZABETH CADELL

\mbun`t`]it`, nu ar`ta ca apartamentele din reclame, dar\ndeplinea dou` cerin]e: era spa]ioas` [i avea vedere spreTamisa – de[i prin fereastra mic` de la baie, fâ[ia \ngust` deap` care se vedea era plin` de mâl [i de macarale, era totu[iTamisa.

Abia se instalase, c` un tân`r ofi]er de marin` cump`rasecel`lalt cap`t al str`zii, apoi al]i prieteni ai acestuiacump`raser` casele din apropiere [i zona devenise foartemodern` [i scump`, astfel \ncât Rodney \ncepuse s` se team`c` [i propriet`reasa lui va vrea s` vând`. Dar, dup` ce locuisepatruzeci de ani acolo, doamna Major se \nc`p`]âna s` r`mân`\n continuare, singura ei victorie asupra lumii moderne care o\nconjurase fiind micile mizerii cu care \[i teroriza vecinii.

Dup` ce locuise singur un an [i jum`tate, Rodney accep-tase s`-[i cheme sora s` locuiasc` \mpreun` cu el. |nainteavenirii ei, camerele erau acceptabil de ordonate. Cânddeschise acum u[a livingului, r`mase s` priveasc` o scen`care, de[i \i devenise de-acum familiar`, \nc` \l mai \nfuria. Pecovor z`cea un aparat de uscat p`rul. Dintr-un co[ule] delucru se rev`rsau tot felul de obiecte colorate. Pe un scaun,era tava cu r`m`[i]ele unei gust`ri. Pe placa de marmur` dedeasupra [emineului erau \n[irate sticlu]e cu crem`, pudr`,lac de unghii. Pe o m`su]` din col] se afla o vaz` cu flori fru-mos aranjate, dar ofilite de mult. Iar \n mijlocul acestei deban-dade, pe covor, cu p`rul \n ochi [i ]inând \n gur` câteva ace,Angela lucra, aplecat` asupra unui material.

Asta \nsemna pentru el acas`, reflect` Rodney; de fapt, [tiadin experien]` c` se putea [i mai r`u. |ntre austeritatealocuin]ei lui Oliver [i dezordinea din camerele sale trebuia s`


existe o situa]ie intermediar`, o normalitate tihnit` \ntreaceste dou` extreme. Adic`, presupunerea c` exist` b`rba]icare, venind acas`, g`sesc ordine, o mas` bun`, tihna [isiguran]a unui program obi[nuit.

|[i privi sora care \nc` nu-l auzise venind [i o studia cudeta[are. Era dr`gu]` - chiar frumoas`: contururi prelungifine, privire subtil`, p`r blond drept [i lung. Foarteatr`g`toare potrivit oric`ror standarde de frumuse]e – maipu]in ale lui Oliver. |nc` din anii de [coal` Oliver fusese idolulei, dar el nu se uitase niciodat` la ea. Când erau \n Cornwall,dezinteresul lui nu o afectase, dar acum, de când venise laLondra, faptul c` o ignora o r`nise. Nu era o fat` care s`sufere din cauza unui b`rbat, totu[i n-o interesau al]iindivizi.

Ridic` privirea [i-l v`zu. Rodney vru s` spun` ceva, dar unmiros puternic de ars \l f`cu s` se \ndrepte rapid sprebuc`t`rie.

— Rodney, ce grozav c`... Vai, Rodney, mâncarea ta!— Ce era, când \nc` mai putea fi numit` mâncare?— Bucata cea mai fraged` [i mai scump` de carne de vi]el,

preg`tit` a[a cum \]i place ]ie.— |n nici un caz a[a. Puse tigaia \n chiuvet`. Avem ou`?|nainte de a pleca din Cornwall, Angela f`cuse un curs de

g`tit. Dup` sosirea ei, Rodney a[teptase \n zadar s`-l\ntâmpine mirosuri \mbietoare de friptur`. Mâncau frunzetocate de salat`, [i alte crudit`]i pe care ea le cump`ra [i, dup`ce Rodney reclamase carne, primi cotlete arse [i o not` deplat` de la m`cel`re care-l l`sase livid.

16 ELIZABETH CADELL

{i acum, ca de atâtea alte ori, mâncar` o omlet` preg`tit` de el.{i tot ca de atâtea ori, remu[carea ei, de[i sincer`, nu dur` mult.

— Ce coseai? {i de ce nu croie[ti pe mas`, \n dormitorul tù?— Este foarte frig \n dormitorul meu. |]i fac o pijama din

m`tase, a[a cum ai spus c` are Oliver. Am \ncercat s` lucrezdup` un tipar, dar n-a mers, a[a c` am avut o idee grozav` [iam desf`cut pijamaua ta veche...

— Ce-ai f`cut?— Nu te sup`ra, Rodney! Nu trebuie decât s` o cos la loc.— A[a cum ai cusut c`ma[a, cu mânecile puse invers? A[a

cum ai cusut...— Nu mai ]ipa, Rodney.— De ce trebuie s` te amesteci \n toate?De ce, se \ntreb` el, str`duindu-se s` se st`pâneasc`, nu o

l`sase acas`, s` taie pijamaua tat`lui [i s` ard` crati]ile, mamei?{i de ce s-ar uita vreodat` un b`rbat atât de exigent ca OliverTallent la o fat` care produce un asemenea dezastru \n jurul ei?

— |]i pare rù c` m-ai adus aici, nu-i a[a?— Da [i nu. Ceea ce m` \ngrijoreaz`, este cum va ar`ta casa

ta când [i dac` te vei c`s`tori. Ce b`rbat te va suporta mai multde o s`pt`mân`?

— Hot`r`[te-te ce vrei de la mine, Rodney. Când f`ceammai mult` gospod`rie, \mi spuneai c` nu m` plimb destul.

— Refuzai toate invita]iile. Se ab]inu s` spun` „A[teptându-lpe Oliver”. Nu po]i sta \nchis` \n cas`.

— Poftim, nu mai stau \nchis` \n cas`. Sunt mai mult ple-cat`. Ies cu o mul]ime de b`rba]i, unul mai plictisitor decâtaltul. Cel pu]in Ed Rogers... singura solu]ie este s`-i puntranchilizante \n bùtur`.


— Ce s`-i pui?— Fii lini[tit, func]ioneaz` bine. Dar, pentru c` tot m-ai

\ntrebat ce fac cu timpul meu, \]i voi spune ceva ce p`stram casurpriz`. Am un serviciu...

— Serviciu? Ce serviciu? {i de ce?— Pentru c` vreau s` lucrez. Postul este la o agen]ie de

turism.— Doamne, Angela, dar nu te pricepi deloc.— Nici nu trebuie. Tot ce am f`cut este s` capsez biletele

de c`l`torie, biletele de mas` [i rezerv`rile \ntr-o bro[ur`.Programul este de la nou` [i jum`tate la cinci, nu câ[tig mul]ibani, dar suficient ca s-o pl`tesc pe doamna Major pentrucur`]enie.

— {i cum ai aflat de acest serviciu?— M-am gândit c` a[ vrea s` lucrez undeva [i aceast`

agen]ie de turism era locul care mi-a pl`cut cel mai mult \nzona unde f`ceam cump`r`turi, a[a c` am intrat [i mi-amoferit serviciile. Le-am spus c` nu am experien]`, dar c` suntdispus` s` \nv`].

— {i te-au acceptat?— Da.— S`-i ajute Dumnezeu.— De ce trebuie.— ... s` anticipez? |ntr-adev`r, poate c` nu ar trebui. Ai spus

acas`?— Da. I-am sunat alalt`sear`. Mama a fost foarte mul]umit`.— Dar tata?— M-a ironizat, ca tine. Ce f`cea Oliver? — Nimic deosebit, a[a cum \l [tii.

18 ELIZABETH CADELL

— Presupun c` era o femeie cu el, ca de obicei. — Nu, a venit mai târziu. Cu flori.— {tiu. Henrieta Gould. Face atât caz \n leg`tur` cu florile.

Spune nu numai c` \i plac, dar nu poate trì f`r` ele.— A spus c` te-a \ntânlit.— Da. A f`cut mult caz pe tema faptului c` se mut` cu

Oliver. Sper c` se va desp`r]i de el chiar mai repede decât pre-decesoarele ei. Cred c` Oliver m-ar fi putut invita [i pe mines`-i v`d casa.

— De ce s` te invite? Doar \l cuno[ti de atâta timp – de cenu-l suni s`-l rogi s`-]i arate casa?

— Ar crede c` urm`resc ceva – [i, de altfel, nu s-ar \n[ela.— De ce nu renun]i la el?— Voi renun]a. De fapt, am [i \nceput. Ultima oar` când

l-am v`zut, mi s-a p`rut, sincer, c` devine din ce \n ce mai [ters[i c` e \mb`trânit.

— E timpul s` se c`s`toreasc`.— Nu va mai dura mult. Toat` lumea [tie c` Henrietta

Gould vrea s` pun` mâna pe aceast` partid`.— Nu este tipul de femeie care s` vrea s` se c`s`toreasc`.

Are o carier` de succes [i o mul]ime de bani.— Da, dar \i trebuie un b`rbat cu care s` se afi[eze [i acesta

va fi Oliver, vei vedea.— Poate. Ai cùtat \n ziare referiri la memoriile lui Madame

Landini?— Da, am [i tìat articolele. To]i cei cu care m` \ntâlnesc

[tiu despre acestea.El \ncuviin]` din cap. Sigur c` oricine avea vreo leg`tur` cu

lumea literar` [tia c` D.S. Claud le va publica [i c` acesta lucracu agen]ia lui Oliver Tallent.


— Merg la mine \n camer` s` citesc memoriile.Citi mult timp [i a doua zi se trezi târziu. Se gândi, \n timp

ce-[i lua micul dejun, c` via]a nu e chiar atât de rea. Proiectulpublic`rii acestor memorii revigorase firma lui D.S. Claud.Exista perspectiva ca afacerile s` mearg` bine, de[i probabilc` efectul asupra salariului sù nu avea s` fie spectaculos. Peplan personal, se bucura de o s`n`tate bun` [i de o figur`care, \n cel mai rù caz putea fi considerat` comun`. |i erarecunosc`tor doamnei Major c` nu vindea casa. Via]a era chiarfrumoas`, iar memoriile lui Madame Landini, minunate.

— Ce bine c` e[ti [i tu la micul dejun, ca duminica, spuseAngela care tocmai se \ntorsese de la cump`r`turi. Stai acasàzi?

— Nu. Vreau s` discut cu Oliver [i probabil c` [i pe biroulmeu s-au adunat o mul]ime de lucr`ri cât am fost plecat.

— Am v`zut lumina aprins` mult timp \n camera ta. Aiterminat de citit?

— Ceea ce a scris pân` acum, adic` pân` la dispari]iaprimului ei so], Anton Veitch, c`zut peste bordul vasului, \ntimpul unei c`l`torii.

— L-au g`sit?— Nu.— A c`zut sau l-a \mpins cineva?— Cine ar fi putut s`-l \mping`? Din povestiri, reiese c`

era un individ foarte pl`cut. A \nceput ca pianist se spune cèra str`lucit – apoi a renun]at la carier` pentru a se c`s`toricu ea.

— De când erau c`s`tori]i când s-a \ntâmplat asta?— De opt ani.

20 ELIZABETH CADELL

— Suficient de mult ca ea s` se fi plictisit de el.— Nu se plictisise de el. Erau…Se opri ca s` r`spund` la telefon.— Rodney? Po]i veni la birou? A intervenit ceva, spuse

Oliver.— Ce s-a-ntâmplat?— A contramandat totul.— Ce-a f`cut?— Nu mai vrea s` mai continue cu memoriile.— Nu se poate. Trebuie s` mearg` mai departe. Dumnezeule,

nu se poate.— Ba da. Am sunat s` v`d dac` te g`sesc la birou [i Claudius

mi-a spus vestea. Ne a[teapt`. Eu plec acum.Rodney nu mai avu cum s` spun` ceva, pentru c` la cap`tul

cel`lalt al firului, telefonul fusese deja \nchis.— Ve[ti proaste? \ntreb` Angela.— Madame Landini.— A murit?— Mai r`u. S-a oprit la jum`tate.


Capitolul 2

|n timp ce conducea nebune[te spre birou, \n mintea luiRodney se derula filmul \ntregii pove[ti.

Prin intermediul lui, proiectul acestei c`r]i ajunsese lafirma lui D.S. Claud. La \nceput, p`ruse o pur` \ntâmplare,dar, pe m`sur` ce o cuno[tea mai bine pe Madame Landini \[ida seama c` aceasta nu l`sa nimic la voia \ntâmpl`rii.

|ntr-o frumoas` diminea]` de septembrie, plecase de labirou, pentru o \ntâlnire de afaceri \n Knightsbridge. Luaseautobuzul [i hot`râse s` se \ntoarc` pe jos, prin parc. Mergearepede când, deodat`, o b`taie \ntre doi câini \i distrase gân-durile. Un lup alsacian r`zboinic \ncerca s` m`nânce unpudel. St`pâna pudelului, o doamn` \n vârst`, \l ridic` \nbra]e, \ncercând s`-l apere. Cum nu mai era nimeni altcineva\n jurul lor, Rodney alerg` la locul scenei [i \ndep`rt` câinelelup. Apoi, \ntorcându-se spre doamn`, v`zând-o \ngrozitor deagitat` din cauza accidentului suferit de c`]el, o urechesfâ[iat`, o \nso]i spre ie[irea din parc, \n inten]ia de a o urca

\ntr-un taxi, numai c` se v`zu condus spre un Rolls-Royce alc`rui [ofer veni repede \n ajutorul st`pânei. Rodney consi-derase c` rolul lui luase sfâr[it, dar doamna insistase s` o\nso]easc` pân` la locuin]a ei - \n Park Lane, a[a cum b`nuise,pentru c` o identificase deja: era Madame Landini, n`scut`prin]es` rusoaic`, \n tinere]e cânt`rea]` de oper` celebr`,acum v`duva unuia dintre cei mai boga]i b`rba]i din Europa, opersonalitate care \nc` mai prezenta interes pentru reporteri.

|n drum spre cas` nu au discutat deloc. Madame Landini serezem` de sp`tarul banchetei, cu ochii \nchi[i, iar Rodney]inea pudelul \n bra]e [i-i tampona urechea cu batista. Lasosire, o ajut` pe Madame Landini s` coboare, o \ncredin]`unui majordom, apoi accept` s` fie dus cu ma[ina \napoi labirou. Incidentul a fost comentat \n ziarele de sear` sub formac` Madame Landini fusese atacat` de un câine [i salvat` de undomn pe nume Robert Laird care nu a vrut s`-[i spun` adresa.

Dup` zece zile, când Rodney aproape uitase incidentul,primi la birou o scrisoare prin care madame Landini \l invitala ceai, joi la ora cinci.

Sosi punctual [i fu invitat \n decorul extrem de elegant [irafinat al salonului unde \ns`[i Madame Landini \l a[teptalâng` c`min. Aceasta \[i exprim` \nc` o dat` recuno[tin]a pen-tru atitudinea lui curajoas`, apoi u[a se deschise [i doi vale]iaduser` o mas` \nc`rcat` cu delicatese, cele mai fine pr`jituri[i trei ce[ti, dup` care unul din vale]i fu rugat s`-l cheme pesignor Piozzi.

Acesta era un b`rbat scund, robust, cu p`rul c`runt [i cuochi mici [i negri, foarte vicleni, ca doi nasturi. Madame


Landini \i spuse c` era un geniu \n domeniul finan]elor, omulcare se ocupa de peste treizeci de ani de afacerile prietenuluiei, Maharajahul din Hardanipur, angajat temporar \n slujba ei,\n vederea vânz`rii uneia din propriet`]ile din Italia, |n`l]imiiSale. Signor Piozzi nu a bùt [i nu a mâncat nimic, MadameLandini a bùt un ceai cu o felie de l`mâie, iar Rodney a luatun biscuit pe care s-a v`zut nevoit s`-l ron]ìe cu un zgomotnu prea elegant.

Dup` ce masa fu scoas` din \nc`pere, signor Piozzi seretrase.

Rodney arunc` o privire rapid` la ceas [i decise c` etichetacerea s` mai r`mân` aproximativ dou`zeci de minute; dealtfel, nici nu credea c` ar fi rezistat mai mult.

O asculta vorbind, convins c` \n mediul ei social nu exis-tau pioni, ci un num`r dispropor]ionat de regi [i regine, deasemenea câ]iva conduc`tori [i despo]i orientali, to]i vechi [idragi prieteni, dintre care cel mai drag r`mâneaMaharajahul.

— {tii, nu a mai fost \n India de când britanicii au cedatputerea. A l`sat totul acolo – palate, averi, elefan]i, o mie deservitori, parcul de limuzine. Complet deposedat, domnuleLaird, la fel ca [i mine, exilat din ]ara de ba[tin`.

De[i plictisit [i ame]it, Rodney deveni deodat` atentcând, câteva minute mai târziu, sesiz` o schimbare subtil`,aproape imperceptibil` \n tonul cu care vorbea MadameLandini [i care \i devenise familiar` de când \ncepuse s`lucreze cu autorii. Cu privirea fixat` asupra ei, a[teptainevitabila propunere.

24 ELIZABETH CADELL

Spuse c` hot`râse s`-[i scrie memoriile, la repetatele\ndemnuri ale cunoscu]ilor ei, con[tien]i de comorile de isto-rie muzical`, social` [i chiar politic` a c`ror depozitar` era.Ezitase din cauza tuturor acelor aspecte secundare, a detaliilornepl`cute care decurgeau din astfel de angajamente:conven]ii, contracte, planific`ri. Aproape c` renun]ase la ideeaproiectului, când iat` ce \ntâmplare extraordinar`, s` apar`cineva care s` lucreze la o editur`! I-ar fi putut \ncredin]a luipublicarea memoriilor. Ea s-ar fi dedicat \n \ntregime scrisului,iar el s-ar fi ocupat de partea administrativ`, implica]ia, de[inerostit`, fiind „[i de cea financiar`.”

Era convins c` se interesase de condi]ia companiei,\ntrucât era suficient de abil`. Cert este c` era con[tient c`acest proiect va fi ca o transfuzie de sânge pentru D.S. Claud.Va face \n a[a fel \ncât s` devin` clienta lui Oliver Tallent. A[ac`, \i promise c` va \nainta propunerea ei lui D.S. Claud [iprev`zuse chiar o clauz`: ea urma s` predea manuscrisul \nfascicule, treptat. Era o m`sur` de siguran]` - la vremea aceeanu [tia c` Madame Landini scria atât de bine.

{i acum, dup` ce ajunsese la jum`tatea c`r]ii, refuza s` maicontinue.

Oliver \l a[tepta \n birou.— Uite cum a fost. |]i aminte[ti c` ]i-am spus c` am angajat o

secretar` pentru Madame Landini. Aceasta trebuia s` treac` peaici, pe la birou \n fiecare vineri, pentru a-[i primi salariul. Opl`tea contabilul lui Claudius. Ieri, a vrut s` discute cu Claudius,dar, cum acesta plecase deja, a spus povestea contabilului,b`trânul Armstrong, rugându-l s-o transmit` el mai departe.


— Ce s-a \ntâmplat?— Nu [tie. Totul mergea bine, nu era nici un semn c` ar

putea ap`rea vreo problem`. |nainte de a pleca, i-a dus doam-nei câteva coli dactilografiate, pentru corectur`. Madame le-averificat, a spus c` nu e nevoie de nici o corectur` [i a adùgatcâteva cuvinte prietenoase. Fata a ie[it din camer`, dar \nmomentul acela Madame a f`cut o criz` de isterie - ]ipa, rupeafilele manuscrisului, le arunca. Asta este povestea care i s-aspus lui Claudius azi. A telefonat imediat la Madame Landini,dar aceasta nu vorbe[te cu nimeni.

— Cine a r`spuns la telefon?— Persoana care a r`spuns a chemat o alta care a spus c`

medicul a interzis s` fie deranjat`. Claudius ne a[teapt`. S`mergem.

Au mers de-a lungul unui coridor \ngust, f`r` covoare [iRodney a deschis o u[`, poftindu-l pe Oliver \ntr-o \nc`perespa]ioas` cu vedere spre strad`. A[ezat la biroul sù, un b`rbatslab, gârbovit, cu p`rul c`runt, \i salut`: era D.S. Claud al patrulea.

Firma data din 1825. D.S. Claud |ntâiul, fusese mo[ier,având o avere mare [i o proprietate splendid` \n Surrey.Cùtând o preocupare care s`-i ocupe parte din timpul liber,se decise asupra public`rii de c`r]i [i \nchirie ca birou o cl`direcu dou` nivele nu departe de Fleet Street. |[i petrecea acolodimine]ile, dup`-amiezile fiind ocupat cu cùtarea de armurimedievale pentru a-[i completa colec]ia deja remarcabil`.

Succesorul sù, Claudius al doilea, \[i limit` programul delucru la editur` la trei dimine]i pe s`pt`mân`, ceea ce-i da ast-fel timpul de a-[i m`ri colec]ia de busturi din marmur` ale

26 ELIZABETH CADELL

unor muzicieni. Deoarece armurile ocupaser` \ntregul spa]iual conacului din Surrey, busturile au fost expuse \n birou.

Claudius al treilea era un sportiv renumit, trecea pe labirou doar când \i permitea timpul, adic` atunci când numergea la vân`toare sau la pescuit. Acesta nu colec]iona decâtdatorii. Astfel \ncât, atunci când Claudius al patrulea sc`p`nev`t`mat din al doilea r`zboi mondial, se trezi \n posesiaunui fel de bac[i[, a unui conac amanetat, a unei edituri muri-bunde, a optzeci de busturi din marmur` [i a [aizeci dearmuri. Avea, de asemenea, o sor` v`duv`, Phoebe, chiar mais`rac` decât el. |mpreun`, au vândut conacul [i armurile, audecis s` lase busturile acolo unde se aflau deja, au cump`ratdou` exemplare ale unei publica]ii denumite „Munca de edi-tur` de la A la Z” [i s-au apucat s` munceasc`, sus]inu]i desperan]a c` bunurile firmei [i contractul de \nchiriere a cl`diriivor dura pân` la sfâr[itul vie]ii lor.

Lui Phoebe i se spunea la birou domni[oara Phoebe.Fusese, pân` la venirea lui Rodney, principalul sus]in`tor alfirmei. Lucra ca secretar atât pentru Claudius, cât [i pentruRodney, dar se demonstrase a fi extrem de util` \n ceea ceprive[te tactul [i diploma]ia cu care aborda chiar [i pe cei maidificili dintre autori. |l privea pe Rodney ca pe un fiu, \ns` peOliver cu oarecare suspiciune, pentru c` [tia cât de multinsist` ca Rodney s`-i devin` partener.

— M` bucur c` te-ai \ntors, Rodney, spuse Claudius blând.Lua]i loc amândoi. Rodney, m` tem c` ve[tile nu sunt prea bune.

Dup` absen]a de o lun`, Claudius i se p`rea mai mic. Ceironie a sor]ii: omul acesta, f`cut special pentru o via]` tihnit`


la ]ar`, s` trebuiasc` s` se zbat` pentru a face fa]` unei crizeliterare, \n loc s`-[i planteze lini[tit trandafiri \n gr`din`, a[acum i s-ar fi potrivit mult mai bine.

— Nu vom discuta acum despre c`l`toria ta, Rodney. Credc` ar trebui s` vorbim mai \ntâi despre Madame Landini [idespre criza pe care a f`cut-o.

— S` fie vorba doar despre o criz`? \ntreb` Oliver.— E o simpl` presupunere. Am \ncercat de mai multe ori s`

iau leg`tura cu ea \n aceast` diminea]`, dar r`spunsul a fostacela[i: Madame este bolnav` [i nu poate primi sau discuta cunimeni. Trebuie s` ]inem cont c` e o mare artist` [i se spunec` arti[tii sunt domina]i de izbucniri temperamentale. Repet:este o simpl` supozi]ie.

— Probabil a fost suprasolicitat` [i e extenuat`, coment`Oliver.

— Suprasolicitat`? coment` Rodney. |n ultima lun` nu a f`cutdecât s` stea pe canapea [i s` dicteze amintirile unei secretare.

— P`cat c` nu am fost la birou când a venit secretara, mur-mur` Claudius. Poate c` a[ fi putut afla ce

s-a-ntâmplat. Nu era decât domnul Armstrong [i i-a spusdoar câteva detalii. Apoi [i-a luat salariul [i a plecat. Pesemnec` nu a spus totul. Avem adresa ei. Tu, Rodney, sau Oliver, sauamândoi, ar trebui s-o aduce]i aici sau s` afla]i de la ea ce s-apetrecut. Lua]i-o ca pe o sugestie...

— A fost concediat`, spuse Oliver. Asta s-a petrecut.— Dar de ce? Asta trebuie s` afl`m. Rodney, ai vreo

b`nuial` asupra motivului care ar fi putut-o determina peMadame Landini s` nu mai continue?

28 ELIZABETH CADELL

Rodney sim]i privirea lui Oliver \ndreptat` asupra sa [ighici exact ce era \n mintea lui: nu crezuse niciodat` c`Madame Landini fusese suficient de precaut` pentru a faceunele cercet`ri \n privin]a firmei care avea s`-i publicelucrarea [i acum descoperise poate c` firma nu are suficientprestigiu. Dac` \ntr-adev`r era a[a, se gândi Rodney cuprinsbrusc de furie, atunci s`-[i duc` lucrarea la dracu.

|l privi pe Claudius [i nu avu nici cea mai mic` \ndoial`; eraineficient [i anacronic, dar ]inea mult la el. Nu se puteaexprima prin cuvinte ceea ce sim]ise pentru firma D.S. Cred c`acea diminea]`, cu mai mult de trei ani \n urm`, când, fiind \nCornwall, citise scrisoarea lor. Dup` ce fusese refuzat decincisprezece editori, Claudius [i Phoebe \i scriseser` c` \iaccept` romanul. Nu va uita niciodat` acele clipe de exaltarepur` [i nimic, nici m`car faptul c` era con[tient c` romanul numerit` publicat, c` [tia deja c` nu mai vrea s` fie scriitor, nicib`nuiala, confirmat` mai târziu, c` dup` publicare, romanulse va dovedi un e[ec, absolut nimic nu-i putea [terge dinamintire momentele de bucurie dus` pe culmea extazului, pecare le tr`ise citind acea scrisoare. Când a \nceput colaborareacu firma, \n loc s` se asocieze cu Oliver, a sim]it c` [i-a pl`titparte din datorie, iar când a adus spre publicare memoriile luiMadame Landini, a fost ca [i cum [i le-ar fi pl`tit pe toate.

— M-am gândit, spuse Oliver pe un ton grav, precis, con-transtând puternic cu vocea blând`, cu u[oare ezit`ri, a luiClaudius, c` poate acesta este modul ei de a cere drepturi deautor mai mari. Am aflat c` este o scriitoare de prim` clas`,ceea ce nu [tiam la momentul stabilirii contractului. Nu v-am


\ntrebat ce p`rere ave]i despre carte, pân` \n punctul acesta,dar este absolut splendid`. Categoric. Mai ales prima etap` avie]ii. Am fost pur [i simplu fermecat de modul \n carepoveste[te despre copil`rie, p`rin]i, leg`tura cu nefericitafamilie regal`. Este foarte bine scris [i despre fuga la Paris, [idespre anii de s`r`cie... da, m-a vr`jit, `sta e cuvântul. Doar nu\]i \nchipui, Oliver, c`, dup` ce a ajuns pân` aici, MadameLandini se preteaz` s` se târguiasc` pentru un pre] mai bun!

— Este o posibilitate.— Nu, spuse Rodney cu convingere. Dac` ar fi vrut asta,

m-ar fi chemat [i mi-ar fi spus direct. Este mult mai probabilca ultimele dou` capitole, \n care poveste[te despre moarteaprimului ei so], s-o fi indispus. A refuzat s` mai continue exactcând a ajuns \n acest punct al povestirii. Poate c` amintireaacelui eveniment s`-i fi indus starea de nervozitate. A fost oexperien]` cutremur`toare. Modul \n care a redat ceea ce asim]it atunci mi s-a p`rut foarte sensibil.

— ~``... da... Claudius tu[i nervos. A[ dori s` men]ionezceva \n aceast` privin]`. Relatarea con]ine unele...inadverten]e.

Cei doi \l privir` mira]i.— Nu \n]eleg, spuse Oliver. Vrei s` spui c` relatarea ei nu

corespunde cu ceea ce ziarele au scris la vremea respectiv`?— Nu, nu. Este ceea ce [tiu eu dintr-o scrisoare care mi-a

fost trimis` de cineva care c`l`torea pe acela[i vas cu MadameLandini.

— Pe Atlantis? \ntreb` Rodney.— Da. Pe Atlantis.

30 ELIZABETH CADELL

— Nu ai spus nimic despre asta pân` acum, spuse Oliver.— Nu. Adic`... nu. Uite cum a fost. |nainte de a aminti de

aceast`... s`-i spunem coinciden]`, am vrut s` a[tept s` v`d ceva scrie Madame Landini, sau dac` va scrie detaliat. A fost, a[acum a spus [i Rodney, un moment foarte greu pentru ea.M-am gândit c` modul de abordare a acestui moment ar puteaoferi un indiciu despre sinceritatea [i acurate]ea cu caretrateaz` \n general evenimentele din carte. Vreau s` spun c`nu putem [ti niciodat` cât de adev`rate sunt astfel deconfesiuni. |ntrebarea asta mi-am pus-o [i \nainte, când ammai publicat [i alte memorii, desigur, nici unele de talia aces-tora. |n cazurile anterioare, nu am avut nici o posibilitate de averifica. De data aceasta, am avut.

— Ce avea de ascuns? \ntreb` Oliver. Nu poate fi vorbadespre nici un fel de e[ecuri sau umilin]e pe care s` fi vrut s`le fac` uitate. De ce crezi c` nu a spus totul despre moartea luiAnton Veitch?

— Pentru c` a fost singurul incident din \ntreaga ei carier`care avea un element de mister. Voi sunte]i tineri. Nu v` pute]iimagina ce senza]ie a f`cut acea \ntâmplare. Eu [tiu. |n plus,[tiu exact ce s-a \ntâmplat. Am a[teptat s` v`d varianta luiMadame Landini. Am citit-o [i constat c`, \n oarecare m`sur`,contrazice unele fapte despre care [tiu sigur c` suntadev`rate.

— |ncepe cu \nceputul, \l rug` Rodney, tr`gându-[i scaunulmai aproape de birou. Ai fost [i tu la bordul aceluia[i vas, atunci?

— Nu. Trebuie s` spun mai \ntâi c` eu [i sora meareu[isem s` vindem colec]ia de armuri medievale a bunicului


unui american, un oarecare domn Harding. M-am dus laSouthampton s`-mi iau r`mas bun de la el [i s` verific dac`toate l`zile au fost \nc`rcate la bordul vasului [i depozitate \nsiguran]`. Mai era \nc` pu]in timp \nainte de ridicarea ancorei[i, \n timp ce doamna Harding a fost dus` de un oficial s` vad`apartamentul lui Madame Landini, adic` al Prin]esei Anna, eu,\mpreun` cu domnul Harding ne-am a[ezat la bar s` bem ceva.

F`cu o pauz`, \[i scoase ochelarii [i-i a[ez` pe birou, pen-tru c` vedea foarte bine [i f`r` ei \n trecut [i r`mase privindundeva, \ntr-un punct fix.

— A[adar, a]i comandat ceva de b`ut... \l \ndemn` Rodneys` continue.

— Da. Pe când st`team acolo, am v`zut-o pe Prin]es`venind la bordul vasului, \mpreun` cu anturajul ei. Era nespusde frumoas`. O v`zusem la concerte, dar niciodat` atât deaproape ca atunci. Privind-o acum, nu v` pute]i \nchipui, sauv` pute]i imagina prea pu]in cât de nemaipomenit ar`ta. Eibine, s-a dus s` fac` semn cu mâna mul]imii care se strânsese\n port s-o vad`.

So]ul ei se afla lâng` ea [i erau o pereche foarte potrivit`.|n felul lui, [i el era tot atât de remarcabil ca [i ea. Ea st`tea\ntr-o mare de flori: \mpr`[tiate pe punte, \nc`rcându-ibra]ele, umplând co[urile cu aranjamente speciale. Cânddomnul Harding hot`r\ c` e timpul s` mearg` s`-[i caute so]ias-a dat semnalul ca \nso]itorii s` p`r`seasc` vasul. So]ulPrin]esei, Anton Veitch, se aplec` spre ea [i-i spuse câtevacuvinte. Dup` cum a]i aflat din memoriile ei, când c`l`toreau,verifica de fiecare dat` c` totul era \n ordine, inten]ionând s`coboare apoi \n cabina lor.

32 ELIZABETH CADELL

Culese de pe punte cât de multe flori putu s` cuprind` cubra]ele, pentru a le lua cu el [i trecu pe lâng` mine. Privirileni s-au \ntâlnit pentru o clip` [i ne-am zâmbit unul altuia.|ntotdeauna m-am gândit c` este extraordinar faptul c` amfost aproape ultima persoan` care l-a v`zut \n via]`, deoarecenimeni nu a putut pretinde c` l-a v`zut dup` ce a p`r`sit pun-tea. Restul l-a]i citit. Când Prin]esa a coborât \n cele din urm`la cabin`, florile erau acolo, iar bagajele nedespachetate.Faptul c` so]ul ei nu era [i el acolo nu a \ngrijorat-o la \nceput.Nici chiar când vaporul a intrat \n Canalul Mânecii [i li s-a aduscina, nu [i-a f`cut griji, putea fi cu ni[te amici de-ai lor, sau labar, oriunde. Acum, ajungem la acea scrisoare. MadameLandini a scris c`, atunci când so]ul ei nu a mai ap`rut, s-asim]it \nnebunit` de grij`. |n carte descrie absolut magistraltoat` acea tensiune crescând`, c`utarea de la un cap`t lacel`lalt al vaporului, zvonul care \ncepuse s` circule: „AntonVeitch a c`zut peste bord”. Vaporul s-a oprit [i a fost coborât`o barc` de salvare. O mul]ime de pasageri s-au adunat \n fa]acabinei Prin]esei, printre ei [i domnul [i doamna Harding, ast-fel \ncât a trebuit s` fie ruga]i s` p`r`seasc` locul. Numai c`familia Harding, având cabina chiar lâng` a Prin]esei, a auzitmare parte din ce a urmat. Domnul Harding mi-a scris imediatce au ajuns la New York, a[adar, evenimentele erau \nc`proaspete \n memoria sa, c` Prin]esa nu era atât de \nnebunit`de grij`, cât furioas`: ca un animal c`ruia i s-a luat prada. Els-a exprimat: „deposedat` de un drept al ei.” Impresia lui erac` Prin]esa se afla pentru prima dat` \n situa]ia \n care nu


sentimentele ei erau pe primul plan. |n memoriile ei, ea scriec` a umblat toat` noaptea pe punte. Domnul Harding mi-ascris, [i \l cred, c` i s-a administrat un sedativ puternic subefectul c`ruia a fost lini[tit` pân` când vaporul a ajuns la NewYork. Apoi a fost debarcat`, a[a cum poveste[te, iar concertelei-au fost anulate. |ncerc doar s` subliniez c`, dup` p`rereadomnului Harding, furia ei \mpotriva sor]ii a fost mai puter-nic` decât mâhnirea. De aceea, nu sunt de acord cu ipoteza c`retrìrea acelui eveniment, prin relatarea lui, i-ar fi pututcauza c`derea nervoas`.

— Nu e obligat` s`-[i dezv`luie toate trìrile \n memorii,nu-i a[a? \ntreb` Rodney.

— Se poate dezv`lui sau ascunde, dup` cum vrea. Ceea cenu ar trebui s` fac` este s` le inventeze. |nc` mai am scrisoareade la domnul Harding. Era o scrisoare de afaceri [i con]inea uncec, soldul de plat` a ceea ce \mi datora. V-o pot ar`ta oricând.

— S-a f`cut vreo specula]ie \n pres` sau au existat zvonurila vremea respectiv` \n leg`tur` cu vreun posibil motiv al luiVeitch de a se arunca peste bord? \ntreb` Oliver.

— Dragul meu Oliver, de ce s` fi dorit s` renun]e la ceva cemajoritatea b`rba]ilor \[i petrec \ntreaga via]` \ncercând sòb]in`: frumuse]e, bog`]ie, renume?

— Renumele ei, nu al lui, sublinie Rodney. El renun]ase lacariera lui pentru a o acompania pe ea.

— Dac` ar fi vrut s` scape de ea, nu s-ar mai fi \mbarcat. Eunu am contestat decât modul \n care Madame Landini [i-adescris starea de spirit. Nu pun la \ndoial` faptul c` dispari]ia

34 ELIZABETH CADELL

lui a fost un ghinion \ngrozitor. Nu a fost el prima persoan`care s-a aplecat prea mult peste balustrad` [i m` tem c` niciultima. Dar ne-am \ndep`rtat prea mult de la subiect. Vreaunul din voi s` mearg` la secretar`?

— Du-te tu, \i spuse Oliver lui Rodney.— Bine. Care e adresa?— }i-o d` domnul Armstrong. Din p`cate, nu avem

num`rul de telefon, nu s-a gândit s`-l cear`.Pe coridor, Rodney se \ntâlni cu domni[oara Phoebe care

tocmai ie[ea din biroul ei. Aceasta \i \ntinse obrazul, iar el os`rut` cu grij` s` nu-i deranjeze p`l`ria f`r` care nu fusesev`zut` niciodat`. Era \nalt`, slab`, cu \nf`]i[are sever` [i o vocer`sun`toare. Se \mbr`ca \ntotdeauna cu haine simple, negre,\nveselite cu accesorii de sezon.

— |mi pare bine c` te-ai \ntors. Ne-ai lipsit. Dar spune-mi,mai \ntâi, ce e cu toat` povestea asta pentru care sunt to]i atâtde agita]i? Ce e cu Madame Landini?

Rodney \i explic`.— Nu e necesar s` mergi la doamna Armstrong pentru

adres`. Am introdus-o \n unul din dosarele tale când am anga-jat-o. Vino s`-]i ar`t. Vei g`si, de asemenea, un bilet pentru unprânz de afaceri, pe data de paisprezece, dar \]i voi aminti lamomentul respectiv, ca s` nu \ncerci s` scapi de obliga]ie.

— Ah, nu! spuse el ferm, privind biletul.— Ba da. Data trecut` ai reu[it s`-l p`c`le[ti pe fratele meu,

l`sându-l pe el s` mearg` [i ai v`zut \n ce hal l-a adus. La[itoate cazurile dificile pentru bietul Claudius. }i-a povestitdespre domnul Harding?


— Da.— Dup` p`rerea mea, faptul nu dovede[te nimic. Dac` scrii

despre via]a ta, e[ti liber s` poveste[ti [i s` omi]i ce vrei. Dar,de ce trebuie s` mergi la fata asta?

— }i-am spus. Vrem s` auzim versiunea ei despre ce s-a\ntâmplat.

— E o mare pierdere de timp. Nu este posibil ca o astfel defurtun` s` fi fost declan[at` de ceva ce noua secretar` a spussau a f`cut. Mult mai probabil este s` fie vorba despre o criz`financiar` nu trebuie acel contabil italian care locuie[te laMadame Landini s` aranjeze o tranzac]ie?

— Vrea s` vând` o proprietate din Italia Maharajahului dinHardanipur. Numele \mi spune ceva, dar nu [tiu unde l-am auzit.

— Poate l-ai v`zut \n ziare. Locuie[te \n Elve]ia [i arunc` milioanef`r` s`-i pese. Iar contabilul italian este Piozzi, nu-i a[a?

— Da.— Maharajahul l-a preluat când murit Landini a. Piozzi

trebuie s` caute porti]e legale prin care s` strecoare cât sepoate de elegant diverse afaceri. Nu degeaba sunt v`duv` decontabil [i a trebuit s` asist la atâtea discu]ii plictisitoare pecare so]ul meu [i prietenii lui, invita]i la mas`, le aveau \nleg`tur` cu diverse afaceri. Piozzi a fost \ntotdeauna \n slujbalui Landini [i a acestui Maharajah. Mi-am amintit totul cândam citit acea referire la el \n memoriile lui Madame Landini, \]iaminte[ti, când a f`cut o vizit` \n India cu primul ei so] [i austat la Maharajah?

— Mi-a spus c` acesta a l`sat totul...— |ntr-adev`r. Totul \n afar` de milioane [i diamante. Dar,

pierdem timpul. Discutam despre fata aceea. Nu \n]eleg de ce

36 ELIZABETH CADELL

trebuie s` mergi la ea. Este mult mai bine s` l`sa]i lucrurile s`se lini[teasc`. Asta v-a[ fi sf`tuit s` face]i dac` a[ fi participat [ieu la \ntrunirea noastr`. Sfatul meu ar fi fost s` a[tepta]i.Izbucnirile de furie trebuie contracarate cu calm [i r`bdare,când voi reu[i s` v` \nv`] acest lucru? Când cineva ]ip` la tine,trebuie s`-]i ceri scuze [i s`-i spui c` nu ai \n]eles; asta\nseamn` c` trebuie s` mai ]ipe \nc` o dat` [i, dup` ce lucrulacesta se-ntâmpl` de câteva ori, motivul nemul]umirii [i-apierdut deja for]a.

— Este un sfat excelent [i voi ]ine seama de el. Dar,deocamdat`, trebuie s` \ndeplinesc ordinele [efului.

Ajunse destul de greu, din cauza traficului aglomerat de laacea or`, la adresa fetei, ca s` afle de la port`reas` c`renun]ase la camer` [i plecase chiar \n diminea]a aceea,l`sând adresa din Brighton, adic` adresa ini]ial` de-acas`, pecare cei de la birou o aveau deja.

— Crezi c` are vreun rost s` mai mergem pe pista asta? \l\ntreb` pe Oliver, \ntors \n biroul acestuia. Fata va povestiexact ceea ce a spus [i domnului Armstrong.

— Da, dar vom auzi povestirea chiar de la ea.— Prefer s` m` duc la Madame Landini. Asta am s` [i \ncerc

mai \ntâi. Dac` nu pot intra la ea, atunci voi merge laBrighton, mâine. Sper \ns` s` nu se dovedeasc` a fi o pierderede timp. |]i dai seama \n ce situa]ie am fi dac` hot`rârea luiMadame Landini este definitiv`?

— |n aceea[i situa]ie ca \nainte.— Exact. Ne vom \ntoarce la tot felul de autori obscuri, iar

bietul Claudius va pierde ocazia de a se retrage cu demnitate.


|n plus, vom rata o carte care ar fi putut fi seccesul secolului.O istorie a vremurilor noastre, povestit` de o femeie care [i-ap`strat nimbul de aur pe parcursul \ntregii vie]i: prin]es`\ndr`git` de ]ar`, perioada din Paris, când nobilii ru[i erau lacap`tul puterilor, artist` des`vâr[it` dedicat` artei sale, orevolu]ie [i dou` r`zboaie mondiale, regi [i prin]i pe care i-aavut iubi]i, fiecare iubit o pârghie care a propulsat-o \n profe-sia ei care nu ar fi putut avea acea str`lucire dac` n-ar fi avutacel talent excep]ional. Un succes fantastic \n spatele c`ruia astat o munc` ne\ntrerupt`... M` ascul]i?

— Da. }i-am spus c` sunt de acord cu fiecare cuvânt, dar num-ai auzit. Acum [tiu [i eu, \n sfâr[it, cum sun` vorb`ria unuieditor.

Rodney vru s` mai spun` ceva, dar se opri, dezgustat [iplec` spre Park Lane, unde Madame Landini \[i avea re[edin]a.

Spre surprinderea lui, fu primit, \ns` de data aceasta vale-tul \l conduse de-a lungul unor coridoare mult mai \nguste [icu covoare mai pu]in luxoase, decât cele prin care ajunseseprima dat` \n salon. Fu poftit s` a[tepte \ntr-o \nc`pere mic`\n care erau un birou mic cu o ma[in` de scris [i dosare, [ilâng` acesta, rafturi cu c`r]i [i un fi[ier. Aceasta era, a[adar,camera \n care lucrase domni[oara Baird.

Când u[a se deschise, se a[tept` s` i se spun` c` nu poatefi primit. Numai c` persoana care intr` nu f`cea parte dinpersonalul de serviciu.

Era \ntr-adev`r, din vârful capului pân` \n vârful degetelorde la picioare, un prin]. Chiar [i deposedat de regatul s`u, totprin] r`mânea. Rodney era cuprins de pl`cere, admira]ie [i

38 ELIZABETH CADELL

recuno[tin]` \n fa]a naturii care, pe lâng` atâtea lamentabileerori, crease aceast` f`ptur` perfect`. Ten m`sliniu, maxilarputernic, ochi negri mari cu gene lungi, care priveau lumeaamuza]i; dac` un b`rbat de aproximativ [aizeci [i cinci de aniputea fi numit frumos, atunci prin]ul era acela.

Purta o hain` din brocart, \nchis` \n jurul gâtului [i evazat`spre genunchi. Pantalonii erau din m`tase grea, strâm]i de laglezn` la genunchi.

— Domnule Laird, v` rog s` accepta]i scuzele mele \nnumele lui Madame. Nu ar fi trebuit s` fi]i condus \n aceast`camer`. Casa este cam dezorganizat`.

Vorbea cu un accent englezesc pur.— Alte]`, am venit s`... — A]i venit s` v` interesa]i de Madame, desigur. V` rog s`

lua]i loc. Am sosit asear` [i am aflat c` i s-a prescris s` seodihneasc`. Medicul \i va \ng`dui s` m` primeasc` pe mine,dar pe nimeni altcineva. Probabil v-a spus c` sunt unul dintrecei mai vechi [i cei mai buni prieteni ai ei.

— Da, mi-a spus. Crede]i c` scrierea memoriilor a epuizat-o?Din punct de vedere emo]ional, da. Când mi-a ar`tat ce-a

scris, v` m`rturisesc c` am fost... uluit e prea pu]in spus... con-sternat. De la moartea primului ei so], Anton Veitch, aproapeniciodat` nu i-a amintit numele, iar nimeni dintre cei ce ocunoa[tem bine nu s-a aventurat s` vorbeasc` despre el. A[ac` nu mi-a venit s` cred când am citit detaliile pe care le-a dat\n leg`tur` cu sfâr[itul lui. Sunt absolut convins c` acestcolaps a fost cauzat de faptul c` a scris despre el. M` bucurfoarte mult c` am venit chiar \n aceste momente.


— Din punct de vedere profesional, pot avea unelesperan]e datorit` faptului c` aceast` relatare dureroas` a fostdeja f`cut`?

— Vre]i s` spune]i c` a trecut ce-a fost mai r`u [i acum seva remonta [i va continua scrierea memoriilor?

— A[a sper.— {i eu sper, pentru dumneavoastr`. Dar nimeni nu va

avea voie s` men]ioneze cuvântul „memorii” pân` cândmedicul nu ridic` interdic]ia. P`rerea mea, dac` nu v`sup`ra]i, este c` nu ar fi trebuit niciodat` convins` s` seangreneze \n acest proiect.

— Propunerea nu a venit din partea noastr`, ci chiarMadame a f`cut-o.

Rodney v`zu pentru o clip` c` Maharajahul p`ru foartesurprins.

— Dar Madame mi-a spus… \ncepu el, apoi se opri. Tot ce[tiu, domnule Laird, este c` doctorul a prescris s` nu fietulburat`. Promit s` v` anun] dac` apare vreo schimbare.Vre]i, v` rog, s`-mi l`sa]i num`rul de telefon? Num`ruldumneavoastr` de la birou este notat aici, dar a[ dori s` am [inum`rul de acas`, pentru a v` anun]a dac` medicul spune c`Madame are voie s` v` primeasc`.

Dup` ce Rodney scrise num`rul de telefon, \ntâlni privireaamuzat` a Maharajahului.

— Desigur, dumneavoastr` sunte]i eroul episodului cucâinele lup alsacian. Abia acum am f`cut leg`tura. La vremearespectiv` mi-a scris despre acea \ntâmplare, dar nu mi-am\nchipuit c` ar`ta]i a[a.

40 ELIZABETH CADELL

— Un erou cam banal, nu-i a[a?— Un erou care pare s` [tie cum s-o abordeze pe Madame.

Este prima criz` de când lucra]i \mpreun` cu ea, presupun.— Da.— Sunte]i norocos. Vor mai fi [i altele. Nu Madame este cea

care creeaz` situa]ii, ci acestea pur [i simplu se creeaz` \njurul ei.

Mi-am dat seama de acest lucru de la vizita pe care mi-af`cut-o \mpreun` cu primul ei so]. Probabil c` ve]i ajunge s-oadmira]i tot atât de mult ca mine, dar rela]ia cu ea nu estescutit` de situa]ii de criz`.

— Ve]i sta mult, |n`l]imea Voastr`?— Categoric pân` când Madame se reface. S-ar putea s` tre-

buiasc` s` fac una sau dou` scurte c`l`torii de afaceri. Sper s`ne revedem.

Rodney se preg`ti s` plece [i \nsu[i Maharajahul \l condusede-a lungul coridoarelor, spre ie[ire, dicutând despre Geneva,unde locuia, [i Vene]ia, unde urma s` se mute dup` ce vacump`ra palatul lui Madame Landini.

— |nc` un lucru, domnule Laird, mai ad`ug` el. S` nu v`imagina]i nici o clip` c` aceste negocieri au extenuat-o. Eu [iMadame avem o metod` sigur` prin care evit`m obosealatranzac]iilor financiare, iar aceast` metod` se nume[teGuido Piozzi. Nu trebuie decât s` semn`m acolo unde neindic` el. V` las, domnule Laird. |mbr`c`mintea aceasta estestrict pentru interior. Când ies pe strad`, ar`t ca oricinealtcineva.


— P`cat, |n`l]imea Voastr`.Ei, asta era. Din punct de vedere personal, Rodney o

considera ca pe o experien]` interesant`. Din punct de vedereprofesional, o pierdere de timp, numai c` Madame Landinispunea c` a fost convins` s`-[i scrie memoriile. Claudius [iMaharajahul p`reau s` fie \n conflict \n leg`tur` cu motivulacelei c`deri nervoase pe care o avea Madame Landini.Claudius, care nu o cuno[tea, dar credea c` [tie faptele, eraconvins c` relatarea episodului despre primul ei so] nu ar fiputut-o tulbura. Maharajahul, prietenul ei cel mai vechi, maibun [i mai apropiat, sus]inea c` tocmai aceasta o determinases` se opreasc` brusc. Poate c` secretara [tie cine are dreptate.

A doua zi diminea]`, Rodney porni spre Brighton unde\ncercase s` se stabileasc` [i el acum trei ani, dar renun]asedup` trei luni, de[i avea atât de mult` nevoie de zgomotul [ide mirosul m`rii, pentru c` naveta se dovedise o \ncercaremult prea grea.

Când \n sfâr[it g`si adresa, \i deschise o femeie de vârst`mijlocie cu tr`s`turi care \nc` mai aminteau de o frumuse]eremarcabil`.

— A[ putea vorbi cu domni[oara Baird, v` rog? Locuie[teaici, nu-i a[a?

— E plecat`. Sunt mama ei. N-a spus c` ar a[tepta pecineva. Dar intra]i, v` rog, nu sta]i afar`, \n frig.

— Tocmai am venit de la Londra.— De la Londra? Ca s-o vede]i?— S` discut cu ea despre postul pe care l-a avut acolo.

|ntârzie mult?

42 ELIZABETH CADELL

— Da, foarte mult. {i nu are nici un rost s` discuta]i despreserviciul pe care l-a avut. Lucreaz` acum \n alt` parte, a[a c`nu o mai intereseaz`. Nu mai ave]i ce discuta. La revedere.

Apoi \l prinse de mânec`, \l r`suci spre ie[ire [i-l \mpinseafar`, dup` care trânti u[a \n urma lui.

|ncepuse s` ning`. Ce zi \[i alesese [i tot acest deranjdegeaba!

Poate nu chiar degeaba, avea un unchi care locuia acolo, a[ac` \i va face o vizit`. Va cump`ra bere [i sandvi[uri dintr-unlocal, apoi se va \ntoarce [i va bate \n u[` pân` când va fiprimit sau i se va explica de ce nu are voie s` discute cu ea.

B`tu la u[a unchiului s`u, ascult`, nu auzi nici o mi[care [iplec`. La stop, o camionet` opri \n spatele lui. Rodney nici nu\ncerc` s` \n]eleag` ce se petrecuse atunci, puse totul peseama coinciden]ei, primi ce i se oferea [i mul]umiproviden]ei.

Camioneta era condus` de o fat` a c`rei fugur` era oversiune mai tân`r` a celei care tocmai \l d`duse afar`. F`r`nici o \ndoial`, era Nicola Baird.

Capitolul 3

Trebuia ac]ionat repede, a[a c` l`s` camioneta s`-ldep`[easc` [i o urm` pe str`zile laterale unde livra produse depatiserie clien]ilor. Când se opri la un moment dat \n fa]a unuibloc [i cobor\ ca s` ia un pachet din spatele ma[inii, Rodneyparc` [i el al`turi [i se duse la ea.

— A[ dori s`-]i vorbesc.— Sunt ocupat`, \i r`spunse ea, abia privindu-l.— Stai pu]in. M` numesc Laird, Rodney Laird. Am venit

special s` discut`m.— De la D.S. Claud? Abia atunci se opri [i se \ntoarse spre

el, \ncruntat`.— Da. Unde putem vorbi?— De unde ai [tiut cine sunt?— Trebuie s` stau afar` \n viscol [i s` explic?— A[teapt` \n ma[ina ta. Vin [i eu \n câteva minute.Rodney urc` \n ma[in`, destul de ne\ncrez`tor, dup` expe-

rien]a avut` cu mama ei. Dar când ie[i din bloc, fata se

\ndrept` spre el. |l surprinse faptul c` Oliver nu amintisenimic despre felul \n care ar`ta. Probabil pentru c` lui Oliver\i pl`ceau femeile elegante, ceea ce nu era cazul pentru ea.Felul ei de a se \mbr`ca era, mai degrab`, pitoresc: purtapantaloni verzi din lân`, b`ga]i \n ni[te cizme scurte, un fulartot de lân` \n jurul gâtului [i un hanorac, \ns` mult mai uzatdecât al lui.

— Madame Landini vrea s` ne-mp`c`m?— Nu. Am fost trimis s` discut cu tine [i s` \ncerc s` aflu

mai multe detalii \n leg`tur` cu \ntâmplarea aceea.— Ea nu spune nimic?— Nu. A anun]at c` nu mai scrie. Medicul i-a recomandat

odihn` total`. Ce s-a \ntâmplat?— Am dat toate detaliile domnului Armstrong. Cum ai [tiut

cine sunt?— Dup` asem`narea cu mama ta. Am fost acas` la tine [i...— ... {i ]i-a spus c` livrez produse de patiserie?— Nu mi-a spus nimic. M-a dat afar`. — Glume[ti?— ~sta e adev`rul. Am sunat la num`rul 12A, a venit [i m-a

poftit \n`untru. Dup` un minut, m-a \mpins afar`. Am plecat[i, oprind la stop, am v`zut \n spatele meu o camionet` lavolanul c`reia era o fat` suficient de asem`n`toare cu mamasa pentru ca s` pot face leg`tura.

— Te-a \mpins afar`? Nu pot s` cred, dar dac` e adev`rat,pesemne c` ai spus ceva, sau ai f`cut ceva...

— Am sunat, a coborât, a v`zut c` ninge, a zâmbit [i m-apoftit amabil \n`untru. Am spus c` vreau s` discut cu tine \nleg`tur` cu munca pe care o f`ceai pentru noi. La care a


deschis u[a din nou, m-a luat de mânec` [i, când am ajuns peprag, a pus o mân` \n spatele meu [i m-a \mpins. Cred c` asta\nseamn` s` fii dat afar`.

— Da, da, adev`rat. Probabil c` asta a f`cut-o s` se simt`mult mai bine.

— Nu \n]eleg.— S-a desc`rcat.— P`cat c` m-a ales tocmai pe mine s`...— Este cea mai blând` [i amabil` persoan`.— Când nu d` afar` str`inii \n zloat`.— Ceva a deranjat-o.— Nu eu.— Nu \n mod direct... Uite, trebuie s` fac restul livr`rilor.

Ne putem \ntâlni undeva dup` aceea?— Nu. Sunt mai sigur dac` te urm`resc.— Ce prostie! Spune unde [i voi fi acolo. Ai luat prânzul? — Nu. Inten]ionam s` intru \ntr-un local, dar apoi m-am

decis s` mai iau \nc` o dat` cu asalt num`rul 12A. Dac` nu-]iplace s` m`nânci \n cârciumi, a[ putea...

— Mi se ofer` prânzul pe gratis la patiserie.— Spune-le c` mai ai \nc` o ofert` gratis. Te a[tept \n fa]`, acolo.A fost o a[teptare lung`, la cap`tul c`reia, \ns`, camioneta

ap`ru. Nicola o gar`, apoi merse s` anun]e la patiserie c`m`nânc` \n alt` parte.

Au vorbit pu]in \n drum spre local. Rodney trebuia s` seconcentreze asupra drumului, ningea foarte tare [i [oseauaaluneca. A fost o adev`rat` u[urare când au intrat \n sala\nc`lzit` a localului, \ndreptându-se direct spre fotoliile dinpiele de lâng` [emineu.

46 ELIZABETH CADELL

— Am locuit [i eu odat` aici, mai mult de dou` luni.— Aici, \n Brighton?— Da. Prima mea experien]` de navetist [i sper [i

ultima.Acelea[i figuri, acela[i peron, acelea[i ziare sub acelea[ibra]e, acelea[i remarci despre vreme, acelea[i...

— Am \n]eles: nu ]i-a pl`cut deloc. |]i e la fel de foame cum\mi e [i mie?

— Au [unc`, brânz`, carne.— Pentru mine, te rog, carne de vit` cu mult mu[tar [i

poate [i limb`. Dac` vrei, po]i s` comanzi pr`jituri, le cump`r`de la patiseria unde lucrez.

— Nu vreau pr`jituri. Bere?— Dac` nu au punci fierbinte.Rodney a adus tava cu mâncare. Dup` ce a terminat primul

sandvi[, fata \[i scoase c`ciula [i \[i scutur` p`rul drept [im`t`sos, lung pân` la umeri, de un blond – castaniu. Se purtadegajat [i vorbea prietene[te. Privirea \i era sincer` [i, \n unelemomente, tulbur`toare

— Când sim]i c` e[ti preg`tit`, po]i s` vorbe[ti.— Despre Madame? A fost totul foarte brusc. Ca un [oc,

pentru c` \ncepusem s` cred c` m` place. Ne-am \n]eles binecât timp lucram [i \n ultima s`pt`mân` fusesem chiar promo-vat` la cinstea de a lua masa \mpreun` cu ea. |n acea zi, i-amdus ultimele pagini dactilografiate \n salon, unde \[i petrecusecea mai mare parte a zilei. Le-a citit, apoi mi-a spus c` potmerge acas` [i c` \i pare r`u c` m-a re]inut atât de mult. Apois-a ridicat, m-a mângâiat pe obraz [i a spus c` nu trebuie s-olas s` m` ]in` peste program. A[ fi vrut s`-i spun c`, atât timp


cât orele suplimentare mi se pl`tesc, nu m` deranjeaz` s`lucrez mai mult, dar i-am mul]umit doar [i i-am spus noaptebun`. Când am ajuns la u[`, a spus s` nu uit s`-mi notez toateorele suplimentare, dup` care ne-am desp`r]it. Am intrat \n\nc`perea \n care \mi ]ineam lucrurile, m-am \mbr`cat [i amie[it. Ea a[tepta \n capul sc`rilor...

— Lucrai \n \nc`perea aceea?— Nu. Lucram la parter. Camera aceea era pentru uz

personal \n timpul zilei. A[a cum am spus, când am ie[it,st`tea acolo, privind \n gol, de fapt, aruncând priviri fioroase.}inea \n mân` paginile pe care i le d`dusem [i, deodat`, le-arupt \n buc`]i [i le-a aruncat spre mine, majoritatea buc`]ilors-au \mpr`[tiat peste balustrad`. Se \ng`lbenise [i ochii ei erauparc` ai unei fiare. Nu-mi venea s` cred c` era aceea[i per-soan` ca \n urm` cu doar câteva minute. Era un spectacol ori-bil, \ngrozitor. N-a[ fi putut vorbi nici dac` a[ fi \ncercat, daroricum nu m-ar fi auzit pentru c` \ncepuse s` ]ipe. Servitoriiau \nceput s` vin` alergând din toate direc]iile, dar p`rea c`nici nu-i vede, fiind prea concentrat` s` ]ipe la mine.

— {i, de fapt, ce-a spus?— Nimic concret. Din câte \mi amintesc, mi-a spus s` dispar

din fa]a ochilor ei [i s` nu m` mai vad` niciodat`. Parc` \nne-bunise, pesemne asta s-a [i \ntâmplat nu-i a[a? Am coborâtsc`rile [i am ie[it. Asta a fost tot.

— Nu chiar. Crezi c` tensiunea sau durerea de a fi re\nviatacele amintiri ar fi putut provoca...

— Pentru Dumnezeu, ce tensiune [i ce durere? Am scristotul \n timp ce-mi dicta rezemat` de sp`tarul canapelei \n

48 ELIZABETH CADELL

salon, f`când câte o pauz` din când \n când s` vorbeasc` latelefon, s` primeasc` un oaspete, s` comande ceai, cafea sauciocolat` fierbinte pentru noi dou`, s` trimit` dup`manichiurist`, maseuz`, coafez`, pedichiurist`, sau s` deaordine [oferului sau s` discute cu buc`tarul \n vedereaurm`torului banchet. Eu voi fi cea care va scie urm`toareacarte, despre via]a \n \nalta societate.

— Dar tragedia mor]ii primului ei so]...— Am spus deja c` nu a fost nici urm` de durere sau tensi-

une. Detaliile a ceea ce ai numit o tragedie, a[a cum a [i fost,de altfel, au fost dictate \n timpul tratativelor pentru vânzareapalatului Landini unui Maharajah. Credeam pân` acum c` e osimpl` figur` de stil s` spui despre cineva c` este atât de bogat\ncât nici nu mai [tie ce avere are. Ei bine, nu este. Se aplic`perfect pentru Madame Landini. Acest italian, signor Piozzi, seocup` de milioanele ei, ca [i de ale Maharajahului. Pentruorice problem` legat` de bani, este chemat signor Piozzi s` seocupe. Nu cred c` a[ mai fi suportat mult timp. |n mintea meaexist` ideea clar` c`, dac` vrei bani, trebuie s`-i câ[tigi. |nc` olun` cu Madame [i a[ fi pierdut contactul cu realitatea.

— Nu crezi c` ar fi putut fi vorba despre o criz` financiar`?— Nu.— Atitudinea aceasta de a nu se ar`ta interesat` de detaliile

financiare ar putea fi doar o aparen]`.— Poate la altcineva, dar nu \n cazul ei. Ea \l l`s` pe signor

Piozzi s` se \ngrijeasc` de partea financiar` tot a[a cum \[i las`[oferul s`-i conduc` ma[ina. Singura dat`, \nainte de izbuc-nire, când am v`zut-o agitat`, a fost când dicta acel episod \n


care primul ei so] a luat florile de pe punte s` le duc` \ncabin` [i a uitat s` se mai \ntoarc`, dar nu cred c` sim]ea mâh-nire sau durere, ci era furioas` pentru c` soarta o tratase ca peo oarecare.

— Claudius a spus cam acela[i lucru. Era [i el la bord.— La bordul vaporului Atlantis?— Nu c`l`torea, doar conducea pe cineva.— Adic`, era acolo când s-a \ntâmplat?— Era acolo \nainte de a se \ntâmpla. Anton Veitch a trecut

chiar pe lâng` el când ducea florile de pe puncte. Mai târziu,cei pe care Claudius \i condusese i-au scris din New York [ii-au povestit ce s-a \ntâmplat, fiind de p`rere c` reac]iaPrin]esei nu a fost de durere, cât mai degrab` de furie.

— Ai v`zut? A[adar, motivul renun]`rii la scrierea memori-ilor nu a fost \n nici un caz durerea re\nviat` de amintireaprimului ei so], bietul de el.

— De ce „bietul de el”?— Cum s` nu! Te miri c` s-a aruncat peste bord? Cum te-ai

fi sim]it \n locul lui, s` faci \nconjurul lumii ca acompaniatoral ei? Ar fi trebuit s` dea [i el concerte, era un pianistsenza]ional. Nu ai citit ce-a scris ea?

— Da, dar...— Dar ce? S-a \ndr`gostit de ea, sau cel pu]in a[a a crezut,

s-au c`s`torit [i cu asta s-a \ncheiat cariera lui.— Poate c` s-a gândit c`, \n calitate de so] [i acompaniator

al ei, realizeaz` tot atât de mult cât ar realiza ca pianist.— Ai spus c` ai citit ce-a scris?— Da. Asta e p`rerea mea. Tu ce crezi?

50 ELIZABETH CADELL

— Ca nu e[ti deloc sensibil. Ai cunoscut vreodat` un pianistextraordinar cu perspectiva unui viitor str`lucit?

— Nu.— Nici eu. Dar [tiu c`, dup` to]i acei ani de munc` [i dup`

primele succese r`sun`toare, primind ora]iile publicului \ndelir...

— Ova]iile.— ... nu ar fi putut fi fericit ca simplu acompaniator, \n

umbra so]iei sale.— Totu[i nu exist` nici o dovad` c`...— A sfâr[it \n Canalul Mânecii, nu ]i se pare c` e o dovad`

suficient`?— Cum vrei. Ce a sup`rat-o pe mama ta?— Eu am sup`rat-o. Am lipsit de-acas` o vreme. Când am

primit postul la Madame Landini, mama era \n Elve]ia. S-a\ntors ieri [i eu la fel, cu vestea c` am fost concediat`. Cred c`a deranjat-o nu faptul c` am fost concediat`, ci modul \n cares-a \ntâmplat. |ntotdeauna se bucur` când vin acas`. Acum seagit` \n jurul meu vrând s` preg`teasc` un ceai, \n timp ce eu\mi despachetam lucrurile [i \i povesteam ce mi s-a \ntâmplat,\ncercând s` fac astfel \ncât istorioara s` par` amuzant`.Numai c` nu i s-a p`rut deloc nostim, ba mai mult, se albise lafa]` [i lacrimile \i curgeau pe obraji. Dac` mie pu]in \mi p`sasec` Madame Landini a ]ipat la mine, modul jalnic \n care s-apetrecut toat` scena provocându-mi mai degrab` mil`, \nschimb, mama a luat-o ca pe o insult`, ca s` nu spun umilin]`.A[a c`, \]i po]i da seama ce pl`cere trebuie s`-i fi f`cut s` dea[i ea, la rândul ei, afar` pe cineva având o leg`tur` cu Landini.Au [i cafea aici?


— Da, dar nu a[ recomanda-o— Atunci, s` mergem acas` la mine. Mama face o cafea

grozav`, \n stil elve]ian.— Stai pu]in. Vreau s` l`murim mai \nainte câteva lucruri.

Mai \ntâi, dac` Madame Landini [i-ar reveni [i ar hot`r\ s` con-tinue scrierea memoriilor, ai fi de acord s` te \ntorci s` lucrezipentru ea?

— A spus c` nu vrea s` m` mai vad` niciodat`.— Aceasta f`cea parte din criz`. Cred c`, atunci când \[i va

reveni, va vrea s` te \ntorci la ea. Vei merge?— Ce-ar \nsemna ca ea s` nu-[i termine de scris memoriile?— Am p`rea ni[te pro[ti, desigur. S-ar spune c` am for]at-o

s` ia o hot`râre pripit`, sau c` am \ncurcat lucrurile. Mi-arp`rea r`u pentru D.S. Claud, pentru c` ar fi avut ocazia s`-[i\ncheie cariera cu un succes. Poate c` unul din motivele careau determinat-o pe Madame Landini s` \ntrerup` a fost faptulc` editura nu are destul prestigiu, dar, din câte o cunosc, suntsigur c` s-a interesat \nainte de a-[i da acordul.

— Mi-a spus c` tu ai aranjat cu editorul.— Da [i m-am bucurat c` am avut ocazia s` m` achit fa]` de

Claudius.— |i datorai ceva?— Mi-a publicat o carte.— Scrii c`r]i?— Scriam. De fapt, a fost numai aceea.— De ce nu mai scrii?— Nu am talent [i nici m`car dorin]a de a mai scrie. |n plus,

am descoperit c` este o profesie care te izoleaz`. Vroiam s`

52 ELIZABETH CADELL

intru \n lumea scriitorilor, nu s` m` izolez cu o carte. Vroiams` intru \ntr-o lume a c`r]ilor, nu s` m` \ngrop \ntr-un col]uitat de lume \n Cornwall.

— Am auzit c` se scriu c`r]i [i la Londra. De ce trebuia s`stai neap`rat \n Cornwall?

— Acolo m-am n`scut. La pu]in timp dup` ce am terminatfacultatea la Oxford, am anun]at acas` c` vreau s` devinscriitor. Tata a spus c`, pesemne, \nnebunisem, dar mama l-aconvins s` m` lase s` locuiesc \n casa bunicului cât timp \micreez capodopera. Poate c` romanul ar fi ie[it mai bun dac`mama nu ar fi venit la mine cam din or` \n or` ca s` verificedac` nu mi-e frig, sau cald, sau foame, sau sete, dac` m` simtbine, sau dac` sora mea nu ar fi venit cu prietenii s` spionezela ferestre, pentru a vedea cum arat` un autor \n timpulprocesului de crea]ie artistic`.

— Despre ce era cartea?— Despre r`zboi. O abordare dintr-o perspectiv` nou` a

campaniilor lui Napoleon, comentate de Alexandru cel Mare[i Iulius Cezar care, privind ceea ce f`cea acesta, discutaudespre cum ar fi trebuit s` ac]ioneze. Studiasem istoria laOxford [i mi s-a p`rut c` ideea e nemaipomenit`. Tata, care afost ofi]er \n Marina Regal`, a \ncercat s` m` conving` s` trans-fer ac]iunea de la generali la amirali, ca s` poat` s`-mi deacâteva sfaturi. Dup` câtva timp, aveam un chef nebun s` arunctotul \n mare, dar trebuia s` justific acele discursuri impresio-nante pe care le ]inusem \nainte, a[a c` am terminat cartea \ncele din urm` [i a fost refuzat` de cincisprezece editori, pân`când D.D. Claud a acceptat-o


— S-a vândut?— Pe naiba! A murit \nc` din tipar. Ramâne \ns` faptul c`

a fost acceptat` de Claudius. |i sunt recunosc`tor nu numaipentru mine, dar [i pentru mama, care \nc` mai poveste[teprietenilor ei cum am renun]at eu la o carier` scriitoreasc` desucces, pentru a deveni editor. Chiar [i tata se plânge din când\n când c` am renun]at la scris \mpotriva voin]ei lui. |n felulacesta, cred c` ]i-am r`spuns dac` m` afecteaz` dac` MadameLandini continu` sau nu.

|n eventualitatea c` va continua, vei reveni?— S-ar putea. Crezi c` va termina cartea?— Nu mi se pare, spuse el dup` o ezitare, c` acea izbucnire

e legat` de carte. Ai spus c` citise paginile pe care i le-ai dat.Poate c`, pân` ]i-ai pus paltonul, a primit un telefon, dar de lacine [i \n ce problem` nu vom [ti niciodat`.

— {i eu m-am gândit la asta. Poate a sunat-o Maharajahuls`-i spun` c` nu vine. Acesta ar fi fost un motiv care i-ar fiputut declan[a criza, f`cuse ni[te preg`tiri foarte costisitoarepentru primirea lui.

— A venit. L-am \ntâlnit când am mers acolo ieri.— |nseamn` c` teoria mea nu e valabil`. Dar acum, dac` a

venit, poate c` o va determina s` reia. Dar dac` nu?— Ne vom afla \n aceea[i situa]ie ca [i \nainte. Mergem s`

bem cafeaua?Rodney achit` nota de plat`, apoi alergar` amândoi prin

ninsoare pân` la ma[in`.— Ai spus c` mama ta e elve]ianc`?— Despre cafeaua ei am spus c` e \n stil elve]ian. {i ea s-a

n`scut \n Elve]ia, e fiica unui pastor elve]ian care a lucrat \n

54 ELIZABETH CADELL

Anglia unde s-a naturalizat, de altfel ca [i ea, dar care a decis\n cele din urm` s` se \ntoarc` \n ]ara de origine. Mama ar`mas \n Anglia, s-a c`s`torit cu un englez [i au deschis \mpre-un` patiseria. Când tata a murit, mama a constatat c` nu poateadministra singur` \ntreaga afacere, a[a c` bunicul s-a \ntorsdin Elve]ia s` o ajute, numai c` era deja prea b`trân. La vre-mea aceea, nu puteam fi de nici un ajutor, aveam cinci anicând a murit tata [i doisprezece când a murit bunicul. Cândam \mplinit [aisprezece ani, am hot`rât s` renun] la [coal` [is` m` implic \n aceast` afacere. Am investit pu]inii bani pecare \i aveam pentru a separa casa, magazinul r`mânând laparter, iar noi mutându-ne la etaj. Astfel, avem chiria pentruspa]iul de la parter [i salariul pentru ajutorul la prepararea [ilivrarea produselor de patiserie. Cam asta e povestea vie]iimele pân` acum.

— Nu chiar. Când ai \nceput s` lucrezi la Londra?— Acum doi ani, când aveam dou`zeci [i unu de ani. A fost

ideea mamei. Spunea c` voi avea astfel ocazia s` intru \n antu-rajul celor boga]i. |nainte de a lucra pentru Landini, nu m-amdescurcat prea bine. Nu am nici o calificare [i nu câ[tigammult.

— Câ]i oameni cuno[ti \n Londra?— Oameni sau b`rba]i? Dac` te referi la b`rba]i, nu sunt

nevoit` s` stau \n cas` dac` am chef s` merg undeva. Nici unadin muncile f`cute nu a fost nici pe departe atât de interesant`ca aceea pentru Landini. Nu am mai dactilografiat memorii,dar este clar c` nu toate sunt ca ale ei. Numai c`...


— Spune.— Din când \n când, nu respect` adev`rul. Adic`, atunci

când poveste[te. De exemplu, povestea pe care o spunetuturor, despre cum ai salvat-o de a fi mâncat` de un câine, nue niciodat` la fel. {i atunci, când de adev`rate sunt memoriile?

— Exact asta se \ntreba [i Claudius. Oliver nu crede c` aravea mare importan]`. Spune c`, dac` oamenii \ncep s`citeasc`, vor fi atât de captiva]i de carte, \ncât nu vor maiacorda importan]` inadverten]elor.

— Oliver? Ah, Oliver Tallent. Când i-am spus c` nu mi separe o idee bun` c` ai plecat o lun` \ntreag` \n America,l`sând-o pe Madame Landini f`r` supraveghere, mi-a explicatc` faci minuni acolo, promovând cartea. De ce \[i schimb`iubitele atât de des? A trebuit s` merg de dou` ori acas` la elcu materialul dactilografiat [i de fiecare dat` era cu alt`femeie. Ce le atrage?

— El.— Se pare c` nu pentru mult timp.— Nici o fat` nu l-a p`r`sit. El este cel care...— ... le d` afar`, cum a procedat mama cu tine?— Nu se pricepe s` aleag` femeia potrivit`. |ntotdeauna

sper` c` fata care-i place va...— ... r`mâne cu el, dar nu se-ntâmpl` a[a.— M` la[i s`-i...— ... prezin]i [i calit`]ile? Sigur.— Vrea s` g`seasc` o fat` cu care s` se \nsoare, dar genul

de femeie pe care le alege nu sunt interesate de o via]`casnic`.

56 ELIZABETH CADELL

— {i cum de sunte]i prieteni, de[i v` deosebi]i atât de mult?— Locuiam aproape unul de cel`lalt, \n Cornwall. Am mers la

acelea[i [coli [i chiar la Oxford am fost \mpreun`. Apoi el adevenit agent literar [i m-a rugat s`-i fiu asociat, dar când am venitla Londra la D.S. Claud, acesta mi-a oferit un post la firma lui.

— {i l-ai acceptat, din recuno[tin]`?— S-ar putea spune [i a[a.— Nu po]i merge pe aceast` strad`, e cu sens unic.— M-am oprit doar s` m` uit. Am un unchi care locuie[te

\n acea cas`, Victoria Lodge.— Sir Julian Mull este unchiul tù? \ntreb` ea surprins`.— Da.— S` nu mai spui [i altora. Ar putea crede c` e ereditar.— Crezi c` e nebun?— Preferi s`-l numesc excentric?— Da. Ai fost la el acas` [i a aruncat ap` pe tine?— Nu, dar [tiu oameni care au p`]it-o. L-am v`zut. Face

cump`r`turi \n cartierul nostru. Toat` lumea [tie cine e [i dac`tu consideri c` nu e o nebunie din partea unui om la vârsta luis` ias` pe a[a o vreme f`r` hain` [i s` arunce c`ni cu ap` pestepersoane inofensive care bat la u[a lui...

— |l deranjaz` dac` insist` s` bat` \n u[`. Nu e surd, dacàr vrea s` deschid` u[a, ar face-o. Dar, din moment ce nu vreas` deschid`, de ce oamenii insist` s` bat` \n u[`?

— De ce st` singur \n casa aceea mare?— Nu-[i poate permite servitori.— Ar putea s` o vând` [i s` trìasc` foarte confortabil

\ntr-o cas` mic`, frumoas`.


— A vândut-o cu ani \n urm`. Au cump`rat-o avoca]iifamiliei [i \l las` s` locuiasc` \n continuare acolo f`r` s`pl`teasc` pentru chirie. Nu s-a putut muta \ntr-o cas` maimic`. Are nevoie de \nc`peri spa]ioase.

— Pentru ce?— Ai vrea s` vezi?— {i cafeaua?— Poate a[tepta. De fapt, a[ dori s` discut cu el dac` ne las`

s` intr`m. A lucrat mult timp \n India [i poate [tie s`-mi spun`ce e cu numele `sta, Hardanipur.

— Maharajahul lui Madame Landini.— Da. Când a men]ionat acest nume prima oar`, mi s-a

p`rut cunoscut, dar nu mai [tiu de unde. Poate s`-l fi auzit launchiul meu, dar asta trebuie s` se fi \ntâmplat \n copil`rie,demult, pentru c` s-a certat cu tata când eu aveam aproxima-tiv patru ani [i de atunci n-a mai fost \n Cornwall. L-am rev`zutdoar când am venit s` locuiesc \n Brighton.

— A aruncat cu ap` când ai venit \n vizit` la el?— Prima oar`, da. Apoi am \nv`]at s` m` feresc.— De ce nu are bani?— I-a pierdut. S-a gândit la o metod` de a-[i dubla capitalul,

dar a dat gre[, apoi, i-a scris mamei c` a descoperit undegre[ise [i c` acum putea s`-[i recapete banii [i s-o fac` [i pe eabogat`. Tata era plecat pe mare. Când a primit scrisoarea princare mama \i spunea c`-i d`duse [i banii ei, era prea târziu cas` se mai poat` face ceva. Tata nu l-a iertat niciodat`.

— Dar mama ta?— Da, l-a iertat. Nu s-a plâns decât de faptul c` a vândut

toat` mobila din aceast` cas` f`r` s`-i dea posibilitatea de a o

58 ELIZABETH CADELL

cump`ra ea. Mama [i unchiul meu au crescut \n aceast` cas`[i sigur c` mamei i-ar fi pl`cut s` aib` o parte din lucrurilefamiliei la noi, \n Cornwall. Nu cred c` e con[tient` de câ]ibani a pierdut, dar tata [tia foarte bine. A fost pe punctul de ase r`fui cu unchiul meu cu focuri de arm` [i, de atunci,unchiul Julian a disp`rut din via]a noastr`.

Când locuiam aici, mama a venit la mine [ia \ncercat s`-lviziteze [i pe el, dar nu a vrut s`-o primeasc` pân` când tatanu retracteaz` \n scris tot ce a spus.

— Cum e mama ta?— Departe de a fi o fire sociabil`, dar \n nici un caz ca

unchiul Julian. Se ocup` de tot felul de lucruri ciudate, ca deexemplu experimente de polenizare [i \ncruci[are de rase.Momentan, cre[te gâ[te chineze[ti.

Rodney deschise poarta, apoi duse ma[ina pân` la u[a dinfa]`. |nainte de a bate la u[`, se deschise o fereastr` de laparter [i ap`ru un cap.

— De ce naiba intri cu ma[ina \n curte? Pleac`, m` auzi?— Am adus o fat` frumoas`.— Po]i s` pleci cu ea.Nicola coborâse din ma[in` [i st`tea lâng` Rodney,

studiind cu mare interes figura slab`, ridat`, furioas` de lafereastr`.

— La ce te ui]i? o \ntreb` iritat sir Julian. Crezi c` suntnebun, nu-i a[a?

— Rodney a spus c` nu sunte]i. Dar ar fi mai bine s-odovedi]i cumva.


— Ce?— Am spus c`...Descuie u[a din spate ca s`-i primeasc`. Purta pantaloni

din catifea reiat` [i un pulover. Privit din fa]`, p`rea total chel,când se \ntorcea \n profil, i se vedea p`rul c`runt care \i atârnapân` la gulerul c`m`[ii.

|i conduse \ntr-o \nc`pere care fusese cândva buc`t`rie, darera transformat` acum \n living. Era chiar mai frig decât \nlocuin]a lui Rodney din Londra. |n bufet, \n loc de farfurii erauc`r]i groase, iar pe mas`, resturile de la prânz.

— Religiile lumii citi ea titlul unei c`r]i pe care o lu` [i odeschise. Uite, zei hindu[i.

— Gre[it. Te ui]i la Lakshmi, zei]a, nu zeul prosperit`]ii.Rodney, ia-o de-aici, spuse Sir Julian luându-i volumul din

mân`.— Sigur c` da. Dar, pentru c` tot veni vorba despre India,

am o \ntrebare.— Spune.— Oare de la tine am auzit, demult, de Hardanipur?Unchiul lui \l privi lung, câteva secunde, extrem de mirat.

Apoi vorbi nervos.— Nu. Categoric nu. Sunt absolut sigur c` nu am men]ionat

niciodat` acest nume \n fa]a ta sau a p`rin]ilor t`i.— |l cuno[ti cumva pe Maharajahul din Hardanipur?— Pentru ce vrei s` [tii?— Simpl` curiozitate. Este \n leg`tur` cu unul din autorii

no[trii. L-ai cunoscut?

60 ELIZABETH CADELL

Era clar c` Sir Julian se gândea dac` s` mai continue aceast`discu]ie sau nu. |n cele din urm`, vorbi f`r` nici un chef.

— L-am cunoscut probabil mai bine decât orice alt englez.Am fost pentru câtva timp rezident \n Hardanipur.

— Rezident? repet` Nicola.— Nu [tii ce \nseamn` rezident?— Nu, nu sunt foarte sigur c` [tiu nici ce \nseamn`

Maharajah.— Maharajah \nseamn` mare prin] sau mare conduc`tor.

Sper c` \n]elegi c` vorbesc despre vremea \n care India era subguvernare britanic`.

— Acum c` mi-ai spus, da. {i ce \nseamn` rezident?— Era membru al Departamentului Politic al Serviciului

Civil Indian, care era numit câteodat` de britanici s` locuiasc`\ntr-un stat autohton [i s` supravegheze problemele politice [ifinanciare. Maharajahii acelor timpuri aveau puteri regale,de]ineau controlul absolut asupra a tot ce exista \n cadrulgrani]elor teritoriului lor, [i când spun asta, m` gândesc lateritorii de m`rimea }`rii Galilor. Primeau potenta]i sau poatepe vicerege. Cheltuielile lor particulare \i priveau personal,atât timp cât se men]ineau \n limite rezonabile, dar nu aveauvoie s` se ating` de venitul statului [i de bijuteriile statului.Maharajahul din Hardanipur era unul din cei mai importan]iprin]i. Avea dreptul la cincisprezece salve de tun \n semn desalut. Apoi, cât am fost eu acolo, num`rul s-a redus la zece.

— De ce? \ntreb` Rodney.— E o poveste lung` [i nu te prive[te. De altfel, s-a terminat

totul de mult` vreme.


— Atunci, cum se face c` acest Maharajah are atât de multemilioane? \ntreb` Nicola.

— Datorit` clarviziunii sale. Era suficient de inteligent [i deabil ca s`-[i dea seama de ce avea s` se \ntâmple dup` plecareaenglezilor [i a \nceput s`-[i construiasc` propriul imperiu.Ast`zi, el [i fiii lui sunt proprietarii unui regat industrial cu ocoeziune la care nici o firm` nu a putut ajunge. Desigur, a\nceput cu o sum` de aproximativ dou`zeci de milioane pecare a reu[it s-o scoat` din Hardanipur.

— Escroc? \ntreb` Rodney.— Depinde. Dup` p`rerea mea, este un individ admirabil.

Dar, dac` te-ntânle[ti vreodat` cu el, prefer s` nu aminte[ti denumele meu. Ai \n]eles?

— Da.— Bine. Nu v` mai re]in.— Mai e ceva. Ai putea s`-i ar`]i Nicolei...— Nu. }i-am spus de la bun \nceput s` nu vii aici cu fel de

fel de prieteni ca s` le ar`t casa.— }i-am adus vreodat` pe cineva?— Nu.— Atunci, consider` c` acesta e un caz special.Sir Julian ezit`. Apoi se \ntoarse, ie[i brusc din camer` [i le

f`cu semn s`-l urmeze. Travers` un hol mare, gol, cu marmur`pe jos [i descuie o u[`.

Erau trei \nc`peri lungi care d`deau din una \n alta. Toateferestrele laterale ajungeau pân` \n podea [i aveau vedere lamare. Nu exista nici o mobil` [i u[ile fuseser` scoase. Pe par-chet, \ntinzându-se pe cele trei camere [i apoi disp`rând \n

62 ELIZABETH CADELL

altele, nev`zute, erau [ine de cale ferat`: \n linie dreapt`,curbe, urcând dealuri [i coborând v`i, disp`rând \n tuneluri.Pe liniile de garaj erau o duzin` de trenuri, de marf` [i dec`l`tori, cu locomotive str`lucitoare, de la cele mai vechitipuri pân` la cele mai noi, cu forme aerodinamice. Nu era locpe jos decât pentru ca Sir Julian s` poat` p`[i f`r` s` stricenimic din aranjamentul acelei re]ele complicate.

Nicola r`mase nemi[cat`, privind lung. Când se \ntoarsespre sir Julian, constat` c` acesta uitase deja de prezen]a ei:verifica ora la un ceas deasupra unui tablou de comand`complicat.

— Trebuie s` trimit vagonul po[tal la Bombay, murmur` el[i trase de o pârghie, punând \n mi[care vagonul respectiv,care [i a[a se dovedi a fi \n \ntârziere. Trebuie s` termin unnou tronson prin de[ertul Sind. E timpul s` pleca]i. |nchide]itoate u[ile \n urma voastr` [i nu cumva s` \ncepe]i s` comen-ta]i cu prietenii ce a]i v`zut aici.

Se retraser`, l`sându-l reglând orarele.— Ce zici, nebun sau excentric? \ntreb` Rodney.— Acum \n]eleg unde s-au dus to]i acei bani. Locomotivele

acelea...— Da. Foarte scumpe. Le-a comandat special \n Darlington.— Cum ai intrat prima oar`?— Am intrat pe o fereastr` din spate. Venisem deja de vreo

dou` ori la el, apoi, a treia oar`, era atât de mult` lini[te, \ncâtam intrat s` v`d dac` nu cumva i se \ntâmplase ceva. |n alt` zi,l-am surprins privind \ntinderea nesfâr[it` a m`rii, m-am dusacas`, am luat telescopul [i i l-am instalat la una din ferestrele


de la etaj. Nu a amintit niciodat` despre acesta [i nici eu, nu[tiu dac` \l folose[te sau nu. Pe atunci, nu [tiam c` studiaz`religiile lumii [i c` are acest sistem de cale ferat`.

Opri ma[ina \n fa]a casei Nicolei, cobor\ [i r`mase lâng` eapân` când \[i scoase cheia.

— Cred c` ar fi mai bine s` ne spunem la revedere.Dac`-mi dai num`rul de telefon, te pot anun]a dac` intervinevreo schimbare.

— Am venit aici s` bem cafea. }i-e team` de mama?— Prefer s` nu mai intru. Dac` totu[i Madame Landini se

hot`r`[te s` reia lucrul, po]i s` renun]i la noul serviciu?— La livr`rile de produse de patiserie? \ntreb` ea

deschizând u[a. ~sta nu e un serviciu. Ajut când sunt acas`.— Mama ta a spus c` ai un nou serviciu.Cum ea \l privea mirat`, repet` fraza, urmând-o \n`untru.— Asta, ca s` fie sigur` c` nu te \ntorci. O strig` pe mama

ei, dar nu r`spunse nimeni. E plecat`, dar fac cafeaua aproapela fel de bun` ca ea. De obicei, vorbim \n francez` sau \ngerman`, ce preferi?

— |n englez`. |ntotdeauna m` simt...T`cu brusc. Urcase sc`rile [i ajunsese \n living. Cum ar fi

putut s`-i explice? Vedea, \n sfâr[it, casa perfect` a visurilorlui: simpl`, confortabil`, un adev`rat c`min.

— |mi place aceast` cas`.— E doar jum`tate de cas`. |mi pare r`u c` nu vedem

marea de aici, dar o putem auzi.|n timp ce Nicola preg`tea cafeaua, Rodney se gândea c`

locul acela \nsemna cu adev`rat „acas`”. un echilibru \ntre

64 ELIZABETH CADELL

ordinea tipic` unei nave de r`zboi, pe care tat`l lui o impunea[i dezordinea care, \n opinia Angelei, era un semn c` loculrespectiv e locuit, nu pustiu.

— Vino s` bei o cafea fierbinte ca s` te \nc`lze[ti, strig`Nicola auzind zgomotul cheii \n u[`. Avem [i un musafir.Rodney Laird.

— Bine a]i venit, domnule Laird, spuse doamna Baird peun ton lini[tit, de[i nu prietenos.

— Dac` este bine venit, atunci de ce l-ai dat afar`?— Nu l-am dat afar`. Nu fi absurd`, Nicola.— El spune c` l-ai dat. Bei o cafea.— Nu, mul]umesc. Tocmai am b`ut una la patiserie. Mi-au

spus c` nu ai mâncat azi.— Se \n[al`. Am mâncat \mpreun` cu Rodney. Am \ncercat

s` [terg impresia proast` pe care ai f`cut-o.— Sper c` nu o lua]i \n serios, domnule Laird. Ia totul \n

glum`, chiar [i lucrurile serioase.— Chiar [i dragostea. Când aveam doisprezece ani, am scris

o poezie pentru revista [colii. Vrei s-o auzi?— Era lipsit` de orice valoare, spuse doamna Baird.— Primul vers suna cam a[a: Dragostea e o b`utur` care mi

se ofer`, s` o accept? Voi lua o \nghi]itur` ca s` [tiu dac-oprimesc. Cum ]i se pare? Floarea talentului nu s-a deschis \ns`niciodat`.

— Ai spus c` aveai doisprezece ani?— Aproximativ. Versul al doilea: De sub un v`l, dragostea

m` cheam`, s` o descop`r, ca s` v`d ce-nseamn`. Nu a ap`rutniciodat` \n revist`.


— S-a considerat a fi un caz de precocitate excesiv`?— Nu. Mi s-a spus c` rima e defectuoas`.— Termin` cu prostiile, Nicola [i d`-mi cea[ca domnului

Laird pentru a-l mai servi cu cafea. Nu am fost politicoas` cudumneavoastr` pentru c` m-am enervat. Credeam c` dori]i s`discuta]i despre Madame Landini [i nu vroiam s` aud nimic deea. Nu o voi ierta niciodat` pentru modul \n care s-a purtat cuNicola.

— Am venit, explic` Rodney, ca s` \ncerc s` aflu mai clar ces-a \ntâmplat, ce a determinat acea izbucnire.

— {i a]i aflat?— Nu, dar din câte \mi dau seama, nu a fost \n leg`tur` cu

memoriile. Dac` hot`r`[te s` continue...— Nu. Dac` inten]iona]i s` spune]i c` dori]i ca Nicola s`

reia lucrul pentru ea, sunt categoric \mpotriv`. Nu o pot\mpiedica, dar dorin]a mea este s` nu se \ntoarc` acolo.

— Ascult` mam`. Eu...— Nu, Nicola, nu am ce asculta. |n definitiv, oricine poate

continua acea munc`, nu e neap`rat nevoie de tine. Nu-miplace s` m` amestec, dar te rog s` nu te \ntorci.

— Sunt aproape sigur`, \ncepu Nicola \ncet, dup` o t`cere,c` Madame Landini nu va continua cu memoriile ei. |n acestcaz, mi-ar p`rea r`u, pentru c` e p`cat, cred eu, ca aceast`carte s` nu fie scris`. Nu-mi place ca persoan`, dar de fiecaredat` când \ncepeam s` bat la ma[in` ceea ce dictase, eramtransportat`, uitam de mine. Când am acceptat postul mi-am\nchipuit c` urma s` \n[ir o list` de triumfuri [i nume celebre,Madame Landini \n centru [i restul \n plan secund, dar este cu

66 ELIZABETH CADELL

totul altceva: este palpitant [i fascinant. Se pare c` nu i s-au\ntâmplat decât lucruri importante, de când s-a n`scut a fost\n centrul evenimentelor istorice. La sfâr[itul fiec`rei zile, abiaa[teptam continuarea povestirii. Dac` proiectul va ficontinuat, a[ vrea s` fiu acolo pân` la sfâr[it. {i mai e ceva. Nul-am v`zut prea mult pe bietul domn Claud, dar [tiu ce\nseamn` aceast` carte pentru firm`. Dac` Madame Landinireia lucrul [i vrea s` m` \ntorc, atunci o voi face.

— Nu te pot opri, dar, dup` ce s-a purtat a[a, gre[e[ti.Nicola \i d`du num`rul ei de telefon lui Rodney, care se

preg`tea s` plece.— La revedere. Sper s` nu v` sup`ra]i dac` Nicola se

\ntoarce la lucru; dac` \n caz revine, promit s` fiu atent la cese \ntâmpl`, se adres` Rodney doamnei Baird, strângându-imâna rece.

De[i sperase s` mai ajung` [i la birou, la ora [apte, Rodney\nc` nu intrase \n Londra, a[a c` se opri s`-i telefoneze lui Oliver.

— M-am \ntors.— Vino la cin`. Comand ceva cald.— E[ti singur?— Pân` la zece [i jum`tate.— Bine. |nc`lze[te, te rog, [i pu]in rom.Ajuns la Oliver, Rodney r`mase la mas`, dar ceva \n aer,

poate spiritul Henriettei, \l f`cu s`-i piar` orice dorin]` de adiscuta despre evenimentele din timpul zilei [i despre familiaBaird, spunând doar c` Nicola se va \ntoarce la lucru dac` vafi nevoie de ea.

Acas`, o g`si pe Angela sp`lând vasele r`mase de la miculdejun, prânz [i cin`.


— Credeam c` e[ti plecat` cu Bates.— Nu, mul]umesc. M-am plictisit de el [i de glumele lui

[col`re[ti. Ca ast` sear`, de exemplu: [i-a luat un accent str`in,dându-se drept un italian numit Potsy.

— {i... ce ai spus?— Ce s` spun? Nu v`d ce importan]` are.— Red`-mi, te rog, convorbirea exact, \nainte s` te strâng

de gât.— Nu a fost mare lucru. {i-a luat acel accent str`in [i-a spus

c` e signor Potsy. Asta e tot.— {i tu?— Nu-mi amintesc exact.— A mai spus ceva?— Ei bine, a spus „Este ceva important. Sunt signor Potsy”,

iar eu...— Ai \nchis?— Da. De fapt, nu. Am spus...— Da...?— I-am spus c`, dac` vroia s` impresioneze, ar fi trebuit s`

aleag` un nume mai interesant. Dup` care, i-am \nchistelefonul.

Rodney privi ceasul: unsprezece jum`tate, prea târziu. Trecupe lâng` Angela, intr` \n camera lui [i \nchise u[a cu grij`.

68 ELIZABETH CADELL

Capitolul 4

A doua zi diminea]`, Rodney se preg`ti s` telefoneze luiSignor Piozzi, apoi, considerând c` e prea devreme, se hot`r\s` mearg` personal.

Condus de-a lungul unor coridoare late, f`r` s` [tie \nc`dac` urma s`-l vad` pe signor Piozzi sau pe Maharajah,Rodney ajunse \n fa]a unei u[i duble. Dincolo de aceasta, cândfu poftit \n`untru, se trezi fa]` \n fa]` cu Madame Landini care,a[ezat` pe o canapea, \i zâmbi languros [i-i \ntinse mâna.

— M` bucur c` ai putut veni. Ia loc, te rog. |]i voi spune dece l-am rugat pe sigor Piozzi s` te invite.

Era, \ntr-adev`r, tras` la fa]` [i pierduse ceva din arogan]adin timpul negocierilor pentru publicarea memoriilor.

Figura \i era marcat` de semnele vârstei \naintate [i aleoboselii, a[a c` Rodney o \ntreb` cu sincer` \ngrijorare cum sesimte.

— E[ti foarte amabil. M` simt pu]in mai bine. Desigur, tre-buie s` m` odihnesc, dar m` simt mai \n putere. A[ dori s`-]ispun de ce te-am chemat.

— V` rog.— Doresc ca secretara, domni[oara Baird, s` revin`.— |n]eleg. Voi face tot ce pot.— Adic`, sigur c` da, dac` vrea. Po]i s` aranjezi aceasta?— S-ar putea s` fie mai greu dac` [i-a g`sit deja un alt

serviciu.— Nu a avut timp pentru a[a ceva— Poate c` nu. Voi face tot ce pot. Nu locuie[te la Londra.— Ba da, mi-a spus c` a \nchiriat o camer`.— A renun]at la ea [i a plecat acas`.— Unde?— |n BrightonImediat ce rosti acest nume, Rodney \[i aminti c` figura pe

lista lui Madame cu ora[e interzise. Lista nu era lung`, dar eraexclus` orice reabilitare [i [tergere a vreunui nume.

Oriunde acceptase s` dea un concert, Madame se a[tep-tase la o primire regeasc`. Dac`, a[a cum se \ntâmplase \nBrighton, vreun nefericit demnitar omitea cel mai mic detaliudin cadrul ceremoniei, concertul era imediat anulat [i loculabandonat pentru totdeauna.

Madame nu reac]ion` decât printr-o u[oar` \ncruntare.— Brighton nu e departe. Dac` mergi chiar ast`zi, vei

ajunge \nainte s` aib` timp s`-[i g`seasc` un alt serviciu. Po]is`-i spui c` regret foarte mult tot ce i-am spus. Nu m` sim]eambine.

— Dac` este liber` [i poate veni, când a]i dori s`...?— Imediat. {i, \nc` un lucru, de fapt, \nc` dou`. Mai \ntâi,

a[ dori s` se mute aici. Tocmai vroiam s` propun aceasta cândai spus c` a renun]at la camera \nchiriat`. Dac` refuz` din nou,

70 ELIZABETH CADELL

nu voi insista. |n al doilea rând, nu pot oferi nici o garan]ie c`voi relua lucrul la memoriile mele. Doresc foarte mult, nor-mal, dar medicul spune c` nu am voie s` m` obosesc. Dac`domni[oara Baird se afl` aici, \n cas`, din când \n când, dup`cum am dispozi]ie, i-a[ putea dicta. Dac` nu m` simt \n stares` continuu, poate \ndeplini alte activit`]i, de exemplu, l-arputea ajuta pe signor Piozzi care are o mul]ime de lucruri def`cut. A aranjat deja vânzarea uneia din propriet`]ile melec`tre Alte]a Sa, iar acum trebuie s` fac` demersurile necesarepentru ca nepo]ii Alte]ei Sale s` fie \nscri[i la [coal` aici,deoarece vor studia \n Anglia, ca [i bunicul lor. {i acum, te rogs` m` ier]i, dar, de[i \mi face \ntotdeauna pl`cere s` discut cudumneata, m` simt obosit`. Fii, te rog, atât de amabil [i sun`serviciul s` te conduc`.

Rodney merse direct la birou s` discute cu Claudius [iPhoebe.

— Sigur c` merg la Brighton s-o aduc, dar oare ce plan areMadame? Dac` nu-[i va continua memoriile...

— Bine\n]eles c` le va continua, pronostic` Phoebe\ncrez`toare. Nu vrea s`-[i ia nici un angajament, asta e tot.

— A[a cred [i eu, spuse Claudius. Cum va veni fata, suntconvins c` va relua lucrul la carte.

— Eu nu cred c`-[i va relua postul, coment` Phoebe, decâtdac` i se permite s` locuiasc` \n alt` parte. Este o fat` inde-pendent` [i a sim]it deja ghearele lui Madame. Rodney, credc` ar fi bine s` verifici dac` mai e liber` camera ei.

— Nu mai este.— Atunci, g`se[te-i alta. Sau, poate \]i sugereaz` chiar ea un

loc. S` nu conduci repede pe aceste [osele periculoase.


— Bine. Ne vedem mâine. Ah, nu, mâine e sâmb`t`. Nevedem luni.

Vremea era la fel de rea ca \n ziua dinainte, c`l`toria fiind\ngreunat` de ninsoare [i de cea]a marin`. Rodney se opri osingur` dat` pentru a telefona: mai \ntâi lui Oliver, ca s`-lpun` la curent cu ultimile nout`]i, apoi surorii lui.

— Angela?— Ah, tu e[ti. Am f`cut vreo \ncurc`tur` cu telefonul de

asear`?— Nu. Ascult`, \]i voi da câteva ordine pe care te rog s` le

execu]i \ntocmai. Trebuie s` debarasezi cel de-al treileadormitor.

— Al... Dar nu pot! E plin cu tot felul de lucruri grele. Nule pot ridica.

— Ce nu po]i ridica, \mpinge. Sunt, \n majoritate, cufere [ivalize goale. |mpinge totul \n debara.

— Dar [tii c` debaraua este plin` cu mobilierul doamneiMajor, doar de-asta nu am dus acolo valizele. {i \n dormitormai sunt [i c`r]i [i vinul din Spania [i covoarele [i...

— D` totul afar`, aerise[te salteaua [i du covorul dincamera mea, aga]` ni[te tablouri [i apoi… mai e[ti la telefon?

— Da.— D` cu aspiratorul [i pe sub mobile [i f` astfel \ncât

camera s` fie ordonat` [i curat`. CU-RA-T~! — Dar nu pot...— Roag-o pe doamna Major s` te ajute [i pe la ora cinci sau

[ase când m` \ntorc, totul s` arate ca la expozi]ie. Ai \n]eles?— Da, dar...— Bine.Brighton era pustiu [i deprimant.

72 ELIZABETH CADELL

Verific` mai \ntâi dac` furgoneta era \n garaj, ca s` seasigure c` Nicola era acas`, apoi sun` la u[`.

— Iar ai venit!— Madame Landini m-a chemat la ea s`-mi spun` c` te vrea

\napoi.— S-a hot`rât s` continue?— Nu a spus asta, dar avem impresia c` a[a se va \ntâmpla. — De ce eu? De ce nu altcineva care nu a v`zut-o \n

momentul crizei?— A spus c` te vrea pe tine.— Sper c` nu ai uitat s` ceri o m`rire de salariu

compensatorie pentru insulte.— Ar fi \nsemnat s` profit de o persoan` bolnav`.— Când m` vrea?— Imediat, dac` se poate.Doamna Baird st`tea \n mijlocul livingului.— Am auzit. A[adar, e[ti hot`rât` s` mergi.Nicola o s`rut` pe obraz, apoi intr` la ea \n camer` unde,

cu u[a deschis`, \ncepu s`-[i fac` bagajul.— Nu sunt hot`rât`, nici m`car nu sunt ner`bd`toare [i nu

[tiu sigur dac` voi r`mâne. Dar, de ce s` abandonez lajum`tate? Faptul c` m-a chemat \nseamn` c` se va purta cumine cu mare grij`, situa]ie pe care ar trebui s-o explorez, par-don, s-o exploatez. Mam`, e[ti bun` s` faci o cafea \nainte s`plec`m?

Rodney, rezemat de u[`, o privea. Totul era ordonat, lalocul lui, frumos \mpachetat. |n camer` erau doar dou`fotografii, una pe m`su]a de toalet`, cealalt` pe noptier`.


— Tat`l meu, explic` ea, v`zându-l c` le prive[te. Dup`cum vezi, nu era prea frumos. Sunt gata.

— V-am f`cut [i ni[te sandvi[uri, spuse doamna Baird,a[ezând o tav` pe mas`. La sfâr[it de s`pt`mân`, restaurantelesunt aglomerate.

I-a servit cu cafea, dar ea nu a bùt. St`tea pe un scaun,lâng` mas`, asculta, r`spundea când era necesar, dar Rodneyera con[tient c` o fr`mânta ceva, o problem` c`reia nu-i g`seasolu]ia. St`tea cu mâinile strâns \mpreunate, cu articula]iiledegetelor albe. Nu o putea \n]elege: toat` acea \ngrijorare doarpentru c` fiica ei se re\ntorcea la femeia care, pierzându-[i con-trolul, ]ipase la aceasta? Nu avusese nici o obiec]ie când Nicolalucrase \nainte la Londra. Ce o deranja acum?

Cât despre apari]ia lui pe scen`, era exclus ca acesta s` fiemotivul \ngrijor`rii, era individul ro[cat, pistruiat, banal [iinofensiv care inspira \n mod garantat \ncredere oric`ruip`rinte de fat`.

Indiferent care era motivul, cert este c` o chinuia cumplitpe doamna Baird. Cuprins de mil`, Rodney se hot`r\ sàminteasc` de am`nuntul pe care inten]ionase s` i-l spun`Nicolei pe drum, când aveau s` fie singuri.

— Mai este ceva. Madame Landini vrea ca Nicola s`locuiasc` la ea.

— S` locuiasc` la ea! Niciodat`!— A[a e, niciodat`! confirm` [i Nicola. Dac` nu accept` s`

locuiesc \n alt` parte, r`mân aici.— A[a m-am gândit [i eu. A[adar, de data aceasta Rodney se

adres` doamnei Baird, am rugat-o pe sora mea s` preg`teascò camer`, noi având trei. Nu cred c` Nicolei \i va pl`cea s` stea

74 ELIZABETH CADELL

cu noi, fiindc` \nc`perile sunt reci, neconfortabile, iar noi nusuntem ordona]i. Dar m-am gândit c` poate r`mâne cu noipân` \[i g`se[te o locuin]`. |ntorcându-se spre Nicola. |]i vapl`cea Angela, dar nu prea e gospodin`. Vrei s` \ncerci?

— Da, mul]umesc. Unde lucreaz` sora ta?— Va \ncepe s` lucreze de luni la o agen]ie de turism.Nicola se uit` la mama ei, la Rodney [i se ridic`.— Promit s` am grij` de ea, doamn` Baird. Iat` toate

numerele de telefon, de acas`, de la mine, al lui MadameLandini, de la biroul meu, astfel c` pute]i vorbi cu ea când dori]i.

— Mul]umesc. Nicola, ai uitat sandvi[urile.— {i ceasul.Dar ceasul nu era nici \n camera ei, nici \n cas`.— Trebuie s` fie \n camionet`. Mam`, vrei te rog, s` mi-l

trimi]i?— Nu. |l voi p`stra pân` când vii data viitoare. Gr`be[te-te.

L-ai f`cut deja pe domnul Laird s` a[tepte prea mult. Ai grij`de tine.

Când au pornit la drum, soarele tocmai str`punseseperdeaua de cea]`. Nicola t`cea, u[or \ncruntat`.

— E[ti \ngrijorat`?— Nu, \mi pare r`u c` mama este atât de mult \mpotriv`— Poate c` ai amintit de Maharajah [i \[i imagineaz` tot

felul de lucruri.— Nu am amintit nimic. Unchiul t`u nu a spus aproape

nimic. Am impresia c` sunt multe lucruri pe care nu le [tim.— Ar trebui s` fii mul]umit`. Uneori, persoanele \n vârst`

sunt aproape imposibil de oprit când \ncep s` povesteasc` dintrecutul lor.


— Sper ca Madame s` fac` a[a. De unde a avut Landini bani?— Cei mai mul]i, din afaceri murdare, dar cu mult timp

\nainte de a-l cunoa[te Madame. Când s-au c`s`torit, el eradeja un cet`]ean respectabil

— }i-ar pl`cea s` fii multimilionar?— Nu. |mi doresc o cas` nu prea mare, patru copiii sufi-

cient de inteligen]i ca s` ob]in` burse, o ma[in` [i o barc`. Amdeja ma[ina [i barca, dar cu casa s-ar putea s` fie o problem`,pentru c` trebuie s` aib` vedere spre Atlantic, a[a c` va fi greude ajuns la serviciu.

— Casa tat`lui t`u are vedere spre Atlantic?— Depinde pe care fereastr` prive[ti. Este pe un promoto-

riu [i are vedere panoramic`. Este \ntr-o zon` cu vânt [iumezeal`, f`r` magazine prin apropiere, dar nou` ne place.

Au mâncat sandvi[urile pe drum. Mai târziu, s-au oprit s`bea ceai. Rodney comand` [i pr`jituri, dar, dup` ce le privi,Nicola le trimise \napoi.

— De ce ai f`cut asta? \ntreb`, el indignat— Erau cu \nlocuitori.— Cum po]i s`-]i dai seama doar privindu-le?— Nu erau cu ou` sau unt, pe când noi, la patiserie,

folosim ingrediente naturale. Ce comanzi?— Pâine pr`jit`.— A[teapt` pân` la cin`. Voi g`ti eu pentru voi, \n caz c` nu

a preg`tit deja Angela ceva.— Chiar dac` a preg`tit, ne vom dori s` nu o fi f`cut. Dac`

stai mai mult cu noi, poate o \nve]i [i pe ea s` g`teasc`. A f`cutun curs \nainte de a veni la Londra, dar f`r` nici un rezultat.De asemenea, poate \ncerci s-o opre[ti s`-mi taie hainele.

76 ELIZABETH CADELL

— Ce s`-]i taie?— Hainele. Le desface ca s` ia tiparul, dar nu mai reu[e[te

s` le asambleze din nou.Nicola t`cu, pe fa]a ei trecând o u[oar` umbr` de team`,

Rodney se gândi c` ar fi fost mai bine s-o lase s`-[i formezepropriile impresii.

Când au ajuns, doamna Major tocmai ie[ea.— Bun`, Rodney. V`d c` ai adus o prieten` cu tine.— Domni[oara Baird va sta la noi pân` \[i `se[te o camer`

undeva. Nicola, ]i-o prezint pe doamna Major, propret`reasa,care tr`ie[te doar ca s`-[i tortureze vecinii.

— |i place s` glumeasc`. Tocmai ai venit la Londra, dragamea?

— Tocmai am venit din nou la Londra.— Cau]i de lucru?

— Am deja.— Presupun c` e[ti secretar` sau ceva de felul `sta.— Nu. Sunt model.— Ai rude aici? P`rin]i, ceva?— Nu. Sunt orfan`.— {i mama mea a murit sus, chiar \n camerele unde sta]i

voi. Fra]i, surori?— Da, dar sunt \n Australia.— Am s` vin s` mai st`m de vorb`.Rodney b`tu la u[`. Deschise Angela, \mbr`cat` \n rochie

lung`.— Pleci undeva?— Nu. Adresându-se Nicolei. Rodney nu mi-a spus cu cine

vine [i m-am gândit c` poate fi italianul cu care am vorbit


asear` [i am \ncurcat lucrurile. Nu mi-a spus nici cine e[ti, darnu e greu de ghicit: trebuie s` fii secretara lui MadameLandini. Continu` s` scrie?

— Nu [tiu \nc`. A[a sper`m, spuse Rodney, apoi privisatisf`cut, de pe pragul u[ii, camera preg`tit` pentru Nicola.

— E minunat, se adres` Nicola Angelei. Dar nu v` \ncurc?— Sunt foarte fericit` c` e[ti aici. Via]a al`turi de un frate

nu e prea distractiv`.— D`-i Nicolei ceva de b`ut. Eu merg la mine \n camer`

s`-mi mai pun un pulover.|ncerc` s` deschid` u[a, dar era blocat` de un obiect greu.

Reu[i s`-[i strecoare un bra] ca s` aprind` lumina. Privi\ngrozit, apoi scoase un strig`t furios.

— Angela!— Ce este?— De ce naiba ai \mpins toate astea la mine?— Unde puteam s` le pun?— }i-am spus.— Nu sunt halterofil [i doamna Major a fost plecat`. Apoi,

explicând Nicolei. Mi-ar fi trebuit o macara. Po]i s` m`nânciconserve? Mi-a fost team` s` g`tesc, ca nu cumva s` ias` prost.

— Dac` ave]i ou` [i brânz`, preg`tesc eu ceva. Suntexpert`. V` deranjaz` dac` m` a[ez chiar pe jos?

— Este un curent \ngrozitor pe sub u[i.— Rodney a spus c` vei lucra la o agen]ie de turism.— Da.Prind \n capse biletele [i… Rodney, fii atent, era s`

trânte[ti vaza.Rodney, care muta cuferele grele din camera lui \n spa]iul

pe care-l eliberase din debara, nu r`spunse. Continu` s`

78 ELIZABETH CADELL

târasc` [i s` ridice, \nfuriat de atitudinea fetelor care p`reau s`fi uitat de el. Când termin` de c`rat [i de f`cut baie [i se\ntoarse \n living, masa era deja a[ezat` [i Angela aducea unplatou.

— Nicola a f`cut minuni din pe[tele r`mas de la prânz.|ntr-adev`r, piureul de pe[te cu smântân`, urmat de sufleul

de brânz`, nu au \ng`duit nici un alt subiect de conversa]ie \ntimpul mesei.

— Eu mi-am f`cut partea mea de munc` pentru ast`zi,anun]` Rodney când termin` cina.

— Cât stau eu aici, prefer s` nu intri \n buc`t`rie.— Atunci, stai cât mai mult.R`mas` singur` cu Angela, Nicola \i povesti despre vizita

f`cut` la Victoria Lodge.— L-am v`zut pe unchiul tù.— Doar nu vrei s` spui c` te-a l`sat s` intri [i ]i-a ar`tat

instala]ia de cì ferate?— Ba da.— Eu nu mi-l mai amintesc. De la scandalul acela, nu a mai

ap`rut. Rodney l-a v`zut când locuia \n Brighton [i i-a pl`cut.Când lui Rodney \i place de cineva, men]ine acea rela]ie.

— Am observat, cazul lui Oliver Tallent, de exemplu.— Cu Oliver suntem prieteni de când ne [tim.— A fost \ntotdeauna a[a plictisitor ca acum?— Oliver, plictisitor? Nu-]i place?— Dac` ]ie \]i place, spune-mi [i mie ce-ar trebui s` v`d la el.— Este foarte dr`gu].— A[a spune [i fratele tù. Cât de des vine aici?— Aici? Niciodat`.


— {i spui c` e prieten vechi?— Are cercul lui de prieteni. Nici \nainte, când st`team

acas`, nu ne-ntâlneam des, dar de când am venit s` locuiesccu Rodney, nu ne vedem aproape deloc. |]i \nchipui ce-ar zicede casa asta comparativ cu a lui. La \nceput \mi p`sa, dar acumnu m` mai intereseaz`.

— Nu vine niciodat` s`-l vad` pe Rodney?— Nu aici. Se \ntâlnesc \n cluburi [i \n localuri, câteodat`

iau cina \n ora[, dar Rodney nu-l invit` aici \n mod special, maibine mort decât s`-[i \nchipuie Oliver c`…

— A[a sunt fra]ii. La un moment dat, mi-ar fi pl`cut [i mieunul, dar, \n definitiv, la ce sunt buni? Uite, ca acum deexemplu.

— Nu mai conteaz`. Am dep`[it faza aceea.— |ntr-adev`r?— |nc` mai cred c` Oliver este cel mai dr`gu] b`rbat pe care

l-am cunoscut [i aici, la Londra, [i acas`. Nu au fost ei preamul]i acas`, din cauza tat`lui meu. N-a putut suporta niciodat`b`rba]ii cu p`rul lung [i \ncre]it, mi[carea hippy, muzica pop,sexul non-stop, \ntr-un cuvânt, via]a, poate nu \ntotdeauna \nipostazele ei cele mai frumoase.

Prima dat` când a venit la mine un tip cu bluz` din dantel`[i câteva [iraguri de m`rgele \n jurul gâtului, tata a luat repedepu[ca [i a ie[it s` \mpu[te ceva, orice, ca s` nu trag` \nm`rgelele aceluia.{i tat`l t`u era la fel?

— Din povestirile mamei, nu. A murit când aveam cinci ani,a[a c` nu-mi mai amintesc mare lucru, dar \n fotografii ar`tablând, blajin. E[ti ner`bd`toare s` \ncepi lucrul?

80 ELIZABETH CADELL

— Oarecum. E o munc` u[oar`. Nu sunt o persoan`sclipitoare. Nu am putut \nv`]a nici s` bat la ma[in` [i nu m`pricep grozav la ortografie, a[a c` nu-mi r`mâne decât s`servesc \n baruri [i cafenele [i sunt convins` c` nu a[ fi delocbun` la a[a ceva, sau un serviciu de tipul celui pe care l-amales. Când m` gândesc cât a costat [coala [i de fapt, la ce suntbun`, sunt convins` c` a[ fi putut cheltui acei bani mai bine.Ascult`m muzic`? |ntre timp, m` duc s`-mi sp`l p`rul.

Nicola alese o carte din bibliotec` [i se a[ez` pe jos s`citeasc`. Rodney, \ntins pe canapea, citea [i el un manuscris.

— E[ti primul nostru oaspete. P`rin]ii no[tri, când vin,prefer` s` stea la hotel. Doamna Major se va ocupa din nou decur`]enie aici. Apropo, de ce i-ai spus minciunile alea?

— Când oamenii devin prea curio[i, \ncep s` inventez.— |ncearc` s-o \nve]i [i pe Angela tehnica. Singura infor-

ma]ie pe care doamna Major nu a reu[it \nc` s-o ob]in` desprefamilia noastr` este cât am cânt`rit la na[tere. Ah, am mâncatprea mult. Nu sunt obi[nuit s` m`nânc a[a bine. Când [i dac`Angela se va c`s`tori vreodat`, so]ul ei va avea probleme customacul.

— Atunci, sper ca acela s` fie prietenul t`u Oliver.— Dumnezeule! Femeile! Zece minute \mpreun` [i a]i [i

ajuns la confiden]e. }i-a spus ea?— Am b`nuit. Dac` este un vechi prieten, atunci de ce nu

se comport` ca atare?— De ce ar face-o? Practic, o [tie de când era mic`. Probabil

c` a[a se explic` lipsa lui de interes.— Când Angela a venit la Londra, a invitat-o vreodat`

undeva?


— Nu. Adic`, ne-a invitat pe amândoi la cin` [i el a venit cuo prieten`. Ca lucrurile s` fie clare, presupun.

— Nu ai putut face nimic?— Ce, de exemplu? S` i-o arunc \n bra]e?— Mai sunt [i alte modalit`]i. Ai fi putut da petreceri la care

s`-l invi]i.— Aici? Cred c` lociun]a asta l-ar ]ine la dep`rtare definitiv.

Ce-ar fi s` nu mai discut`m despre Oliver? {i-a[a nu-]i place.— Dar \i place ei. Pare s` fie b`rbatul pe care [i-l dore[te,

doar a avut suficient timp s`-[i dea seama. Eu sunt pentruc`s`toriile \n care partenerii se cunosc de mult timp, astareduce riscul surprizelor nepl`cute.

— Nu e vina mea c` tânje[te dup` singurul b`rbat pe carenu-l poate avea.

— Treaba ta este s`-l faci pe el s` \n]eleag` c`, de fapt, ovrea.

— Parc` v-a]i contrazice, spuse Angela, ie[ind din baie. Pece tem`?

— Optic`, r`spunse Rodney. Ei, acum, sclavele mele, caredintre voi e dispus` s`-mi preg`teasc` o cacao fierbinte?

82 ELIZABETH CADELL

Capitolul 5

Angela a mers la serviciu prima zi, luni [i ultima, vineri,când [eful ei i-a dat salariul pe dou` s`pt`mâni, a adus-o cuma[ina acas` [i a promis s`-i dea referin]e , dar nu \n scris.Apoi a plecat, spunând ceva ambiguu, \n leg`tur` cu faptul c`oricine poate gre[i.

Gre[eala Angelei fusese, a[a cum recunoscuse \n searaaceea fa]` de Nicola [i Rodney, c` nu a [tiut c` exist` maimulte localit`]i Washington, nu numai Washington D.C.

— Acum am r`mas f`r` serviciu [i m` gândesc s` acceptoferta pe care Jeffry Hodges mi-a f`cut-o cândva, [i anume s`lucrez la magazinul de antichit`]i al m`tu[ii lui, \n Pont Street.Se pare c` individa este mizerabil`, dar nu m` intereseaz`,dac` pl`te[te bine.

Rodney era con[tient c` Nicola nu era prea satisf`cut` decum merseser` lucrurile \n acea s`pt`mân`, dar nu o \ntre-base nimic. Abia vineri seara, Angela a adus vorba despreMadame.

— Nimic, pân` acum.— Nu a amintit nimic despre memorii? \ntreb` [i Rodney,

care tocmai terminase de scris o scrisoare p`rin]ilor.— Nu. {tiu c` te va deprima, dar am impresia c` s-a rupt

ceva. Tot \ncerc s`-mi dau seama ce, dar singura concluzie lacare am ajuns este c`, la fel ca \n cazul altora care \ncep cevacu mult avânt, entuziasmul ini]ial scade, dispare [i proiectuleste definitiv abandonat.

— Atunci, de ce te-a rugat s` te-ntorci?— {i eu a[ vrea s` [tiu. M-am gândit c` poate doar ca s`

compenseze acea ie[ire, s-o [tearg` din mintea mea.— De ce e[ti sigur` c` nu va continua?— }i-am spus. Pare s` fi uitat de memoriile ei, dac` nu

cumva este o contradic]ie \n termeni. Nu mai arat` nici uninteres fa]` de trecutul ei, \n schimb, fa]` de trecutul meu, da.Cred c` este modul ei de a se ar`ta amabil`. Este m`gulitor,dar pe mine m` irit`. Era mai bine \nainte, chiar a[a, cu izbuc-nirea aceea. Nu-mi place s` m` tot invite s` lu`m prânzul\mpreun`, sau la un ceai, sau la o cafea [i m-am plictisit s` totr`spund la \ntreb`rile ei.

— Ce vrea s` [tie?— Nimic special. E doar o tentativ` de a fi prietenoas`, dar

nu \i st` \n fire s` se poarte a[a, \]i dai seama imediat dup`cum o prive[te signor Piozzi din când \n când, ca [i cum ar fisurprins c` poate avea sentimente materne.

}i-am mai spus, nu-mi plac \ntreb`rile personale, decâtdac` persoana respectiv` e \ndrept`]it` s` le pun`.

— Ai recurs din nou la inven]ii?— Da.

84 ELIZABETH CADELL

— Maharajahul mai e acolo?— Vine [i pleac`. Afacerea cu palatul s-a \ncheiat. Acum

de]ine o cas` mare \n Geneva, un palat \n Vene]ia, o vil` \nAntile [i o cas` de vân`toare pe un teren de câteva mii de acri\n Sco]ia, toate cu personalul aferent. Nu [tiu cum se des-curc` bietul signor Piozzi. Presupun c` ar trebui s`-mi plac`.Sunt multe lucruri de v`zut [i chiar de \nv`]at. Tot timpul eun du-te-vino de oameni celebri, boga]i sau cu titluri denoble]e, totu[i, dac` nu are de gând s` reia lucrul, nu maivreau s` r`mân.Nu am altceva de f`cut decât s` r`spund lainvita]ii [i s` dactilografiez liste cu cifre pentru signor Piozzi.|mi plac banii [i nu cred c` voi mai fi vreodat` atât de binepl`tit`, dar o preferam a[a cum era \nainte de a deveni pri-etenoas`. |mi place ca [eful s` p`streze distan]a. Ai spus c` nutrebuie s` fac nici o aluzie de lucru, dar altfel cum va re\ncepevreodat`?

— Ar fi fatal s` se simt` \mpins`. Decizia trebuie s`porneasc` de la ea.

— {i eu trebuie s` iau o decizie \n ceea ce m` prive[te. |imai dau \nc` dou` s`pt`mâni; dup` aceea, plec.

Sun` telefonul [i Rodney r`spunse. Nu se putea deducenimic din ce vorbea, a spus de câteva ori „da”, apoi a \nchis.

— Cine era? \ntreb` Angela.— Oliver.— Ceva legat de lucru?— Nu. Avea nevoie de o a patra persoan` pentru o cin`

s`pt`mâna viitoare [i m-a invitat pe mine.Angela nu coment` nimic pân` nu se afl` singur` cu Nicola

\n buc`t`rie.


— E prima oar` când face asta: s` sune aici ca s` aranjeze opetrecere. |nainte, avea m`car decen]a de a-l suna pe Rodneyla birou. S` nu crezi c` m` deranjeaz` c` nu m-a invitat [i pemine.

— Mai bine ]i l-ai scoate din minte [i ai ie[i cu oricare dinindivizii care te tot sun`.

— Ies cu ei, câteodat`, [tii bine. Dar nu merge. Trebuie\ntotdeauna s`-mi \nchipui c`, \n locul individului din fa]amea e Oliver, ca s` pot p`rea interesat`.

— Ce naiba te-a f`cut s` te \ndr`goste[ti de el?— Ai v`zut vreodat` vreun b`rbat mai frumos, mai bine

\mbr`cat [i cu maniere mai elegante? Dar, inutil. Henriette l-aacaparat. Trebuie s` recuno[ti c` e istea]`; toat` lumea spuneasta. Pe când eu nu pot s`-mi p`strez nici un serviciu.

Tocmai fusese concediat`, dup` primirea salariului pedou` s`pt`mâni pentru numai câteva zile prestate, de lamagazinul din Pont Street, pentu c` sf`tuise sincer clientele s`nu cumpere ceva cu care nu le st`tea bine.

— De ce nu \ncerci la agen]ia de locuri de munc` unde amfost [i eu? suger` Nicola.

Merse acolo, \ntr-adev`r [i fu angajat` \n timp record la ofirm` din Knightsbrige, urmând s` \nceap` lucrul chiar de adoua zi.

— S` sper`m c` o va ajuta s` mai uite de Oliver, spuseRodney. Cred c` l-a pierdut definitiv. Henrietta a chemat\nt`riri. Când am fost atunci la cin` pentru c` avea nevoie deo a patra persoan`, celelalte trei erau Oliver, Henrietta [imama acesteia. De data aceasta, Oliver nu mai are nici osc`pare.

86 ELIZABETH CADELL

— Nu asta vroia s` fac`? S` se c`s`toreasc`?— Dup` tonul lui când m-a invitat, dup` ]inuta deloc festiv`

de la mas` [i dup` cât de nefericit ar`ta, nu a[ fi spus c` da.Rolul mamei Henriettei este tocmai s`-l \mpiedice s` seretrag`. Bietul Oliver.

— Biata Angela.— Are cariera ei. Probabil c` vineri va veni din nou cu

salariul pe dou` s`pt`mâni [i rug`mintea din partea [efului dea nu se mai \ntoarce la acel loc de munc`.

Vineri, \ns`, Angela mai avea \nc` serviciul.— Merg la o petrecere cu Austin Bates, spuse aceasta. Vor

veni [i Oliver cu prietena lui.— Dar tu, Rodney? Nu te-ntâlne[ti cu nici o fat`?— Ca s` invit o fat` la mas` mi-ar trebui cam jum`tate din

salariul pe o lun`. Se pare c` localurile mai ieftine unde sepoate bea bere [i se poate mânca un sandvi[ nu stârnesc pasi-uni. Pe de alt` parte, nu-mi place s` m` invite o fat` la ea acas`[i s`-mi g`teasc`.

— De ce n-o aduci aici [i-i preg`te[ti tu o omlet`?— Am \ncercat de trei ori, prima fat` [i-a petrecut \ntreaga

sear` tremurând [i plângându-se de sistemul de \nc`lzire, ce-ade-a doua s-a certat cu doamna Major, dup` ce aproape c` alovit-o cu ma[ina, cea de-a treia a b`ut prea mult [i a-nceputs` danseze dezbr`cat` pe palier, tocmai când Austin Bates oconducea pe Angela \napoi acas`.

Apoi, dup` ce Angela plec`, o \ntreb` \n treac`t pe Nicola:— {i care e serviciul acela de unde n-a fost concediat`?— Un departament de ambalare [i livrare la domiciliu \n

cadrul unei flor`rii, \mpacheteaz` florile \ntr-o cutie [i leexpediaz`. Rodney, vreau s`-]i vorbesc.


— E[ti \ncordat`, \mi dau seama. Renun]i la post?— Cred c` da. Dar altceva vroiam s`-]i spun. F`cu o pauz`.

M` cuno[ti foarte bine, [tii c` nu dau frâu liber imagina]iei.}i-am spus c` Madame Landini mi-a dat o camer`…

— Ca s`-]i la[i acolo diverse lucruri. Da.— Nu o folosesc mult. |mi las haina, geanta, cump`r`turile,

dac` se-ntâmpl` s` fac. S`pt`mâna aceasta, cineva mi-a umblat\n toate lucrurile.

— Servitorii? Suger` Rodney, dup` ce se gândi pu]in.— Nu. M-am gândit [i eu la asta, dar banii erau neatin[i. {i,

de ce-ar fura bani? Probabil c` to]i sunt mult mai \nst`ri]i decâtmine [i, dac` ar vrea s` fure, de ce n-ar \ncepe cu lucrurilest`pânei lor? |n plus, aceast` camer` este chiar pe coridorulcare duce spre apartamentul lui Madame, unde \[i petrecemare parte a zilei [i unde circul` o mul]ime de lume, a[a c`n-ar putea intra acolo f`r` s` fie v`zu]i.

— E[ti sigur` c` nu-]i lipsesc bani?— Da. {i sunt tot atât de sigur` c` mi s-a r`scolit \n geant` de

mai multe ori. Nu [tiu cum mi-am dat seama, nu po]i explica,dar oarecum sim]i c` s-a umblat prin lucrurile tale. Ast`zi, \ns`,m-am hot`rât s` fiu atent` [i s` m` conving dac` e a[a sau nu.De[i lucrurile p`reau l`sate la \ntâmplare, [tiam exact pozi]iafiec`ruia. A devenit ca o regul` s` iau masa cu Madame când nuare musafiri. Ast`zi a avut [i am mâncat \n birou. Când m-am\ntors \n camer`, am [tiut c` iar a umblat cineva \n geant`.

— Lipsea ceva?— Nimic. Dar ultima scrisoare de la mama fusese scoas` din

plic [i apoi pus` la loc. A[ \n]elege dac` ar fi disp`rut ceva. Dara[a? Nimic din ce am nu are nici un fel de valoare [i nuprezint` nici un interes decât pentru mine.

88 ELIZABETH CADELL

— Dac` excluzi servitorii...— Categoric. Cred c` este Madame Landini. De fapt, [tiu c`

este ea. Vrei s`-]i spun cum mi-am dat seama?— Dup` parfum? se hazard` Rodney, dup` o ezitare.— Exact. E inconfundabil. Probabil cel mai scump care se

g`se[te. Nu este un miros care s` te izbeasc`, dimpotriv`, esteextrem de subtil, dar persistent. Nici una din cameristele ei nuar \ndr`zni s`-l foloseasc`. Este clar c` Madame \mi caut` \ngeant`, \n buzunare [i \mi cite[te scrisorile. A[a c`, ori enebun`, ori caut` ceva. Dar ce?

— Dovada c` scrii ceva despre ea pentru a folosi materialulrespectiv mai târziu?

— De ce a[ scrie la ea acas`? Serile, sunt liber`. {i ce a[putea s` scriu care s` nu fie deja \n memorii, pân` acolo undea ajuns cu ele?

— A \ntrerupt \nainte de episodul Landini. S` fie...— ... ceva \n leg`tur` cu el despre care nu vrea s` se afle?

Dac` era vorba despre asta, ar fi putut \ncuia unele materiale.Dar eu am avut acces liber la ele \nc` de când am \nceput s`lucrez pentru ea.

— |n afar` de asta, ]i se mai pare ceva ciudat la ea?— Ceea ce ]i-am spus. |ncercarea de a se ar`ta prietenoas`

e for]at`. A[a c`, nu te sup`ra, dar nu mai r`mân. |mi pare r`u,pentru c` [tiu cât de mult dore[ti s` continue memoriile, darsunt sigur` c` acest lucru nu se va-ntâmpla. De la scandalulacela, e cu totul schimbat`. Nu cred c` [i-a revenit complet.Dac` nu reintr` \n normal [i nu \ncepe lucrul s`pt`mânaviitoare, vreau s` p`r`sesc acea cas`.


— Bine. Nu-i voi spune nimic lui Claudius.— Prefer s` nu spui nimic nim`nui.— Nu-]i mai face griji: ai acceptat postul pentru a-i

dactilografia memoriile; dac` nu mai exist` memorii, nu mai enici post [i dac` nu mai exist` postul, nu mai e necesar s`r`mâi. {i acum, fii gata, lu`m cina \n ora[.

— |n ora[? Cina e-n cuptor.— |nchide-l. |n seara aceasta, mânc`m \n ora[, la un

restaurant elve]ian unde \]i garantez c` folosesc ou` [i unt .Pe drum, Rodney \i f`cu istoria am`nun]it` a locurilor pe

unde treceau, iar la \ntoarcere, vinul b`ut la restaurant oarunc` pe Nicola \ntr-un somn atât de adânc, \ncât Rodney,mai mult târând-o, reu[i cu greu s-o urce pe scar` [i s-o a[ezepe canapea unde o \nveli [i o l`s` pân` a doua zi diminea]a.

— Bun`. Cum stai cu mahmureala?— Mi-a trecut. E o zi minunat`, cu soare. A[ vrea s` \nchiriez

ma[ina ta [i s` merg s-o v`d pe mama [i s`-mi iau ceasul— Ai putea \nchiria [i [oferul.Cum Angela tocmai venise, se hot`râr` s-o ia [i pe ea.Doamna Baird, anun]at` telefonic, preg`tise un ceai con-

sistent. Apoi, au luat-o la un restaurant pe plaj`. Fusese o zipl`cut`, de[i scopul nu a fost atins \n totalitate, pentru c`Nicola nu [i-a recuperat ceasul. Doamna Baird a spus c` l-ag`sit \n camionet`, dar avea geamul spart [i l-a dus la reparat.

— O zi pl`cut` [i ieftin`, coment` Rodney \n drum spre cas`.— Eu am pl`tit benzina, dar tu ai pl`tit masa, sublinie Angela.— Gre[it. Eu am pl`tit [i apoi doamna Baird a pl`tit fiicei ei

care mi-a dat mie banii. Dup` cum am spus, o zi pl`cut` [i ieftin`.

90 ELIZABETH CADELL

Capitolul 6

Noua s`pt`mân` \ncepu anun]ând o activitate f`r`precedent care amenin]a s` deranjeze tabieturile de fiecare ziale celor de la firm`. Claudius participa la un prânz de afaceri,iar Phoebe \l invit` pe Rodney la mas`, \n buc`t`rie.

— Stai, nu pleca, nu te re]in mult, spuse Phoebe. Vroiam s`discut`m pu]in despre Oliver. Arat` foarte tras la fa]`.

— N-am observat.— Ar fi trebuit. S-ar putea spune c` este din cauz` c`

iube[te. Unii b`rba]i \nfloresc, al]ii se ofilesc. El face parte dina doua categorie. Mi se pare ciudat, pentru c` de când \lcunosc, a fost tot timpul angajat \n tot felul de rela]ii. De[iindividul nu-mi place, totu[i n-a[ vrea s` clacheze tocmaiacum, \n plin` desf`[urare a negocierilor cu Madame Landini.Deschid o parantez`: a reluat lucrul?

— Nu.— Atunci, este timpul s`-i facem o vizit` oficial`.

— Nu v`d ce am putea face. Nicola e acolo, preg`tit` de lucru,dar spune c` Madame nu d` nici un semn c` ar inten]iona s` reiascrierea memoriilor. De fapt, Nicola nu va mai sta mult.

— De ce? Este extrem de bine pl`tit`. {i-acum, revenind laOliver. Se pare c` se va c`s`tori cu Henrietta Gould. Fata arat`splendid, nu contest, dar este rea [i brutal`. La o petrecere pecare au dat-o recent, Oliver a uitat s` cumpere ceva banal, florimi se pare, [i ea a aruncat cu o carte \n el. |n calitatea ta de celmai bun [i vechi prieten al lui, nu crezi c` ar trebui s`-l previi?De[i personal nu-mi place, ne este foarte util pe plan profe-sional [i deja am observat o c`dere la el, dezinteres [i lips` deenergie \n ceea ce face.

Discu]ia \ncheiat`, Rodney nu se mai gândi la Oliver decâtcând ajunse acas`.

Mirosea foarte apetisant. Nicola venise deja, preg`tise cina[i a[eza masa. El, \ntins pe canapea [i ea stând pe jos cu fa]aspre foc, p`reau protagoni[tii unei scene casnice tihnite: so]ul[i so]ia savurând \mpreun` câteva clipe de lini[te.

— Madame este \nc` \n cautarea pr`zii. Sunt absolut sigur`.M-am plictisit s` m` tot \ntreb de ce. Probabil c` un psihiatruar putea da r`spunsul. Vineri am de gând s`-i spun c` plec [i,de asemenea, c` [tiu ce face.

— |n speran]a c` va da vreo explica]ie?— Nu. |i spun [i-atât. Nu a[tept nici o explica]ie— Dac` vrei s` pleci, pleac`, dar nu ne face necazuri.— Poate c` Madame nu [tie ce face. Totu[i, simt c` [tie

foarte bine. La naiba cu povestea asta! |mi pare r`u. {tiu ce\nseamn` pentru tine.

92 ELIZABETH CADELL

— Nu trebuie s`-]i par` rù. E vina mea c` am crezut c` vaie[i ceva. A fost interesant atât cât a durat. S` nu ne maigândim. Acum sunt pu]in \ngrijorat pentru Oliver. Se pare càtunci când se enerveaz`, Henrietta arunc` \n el cu obiectegrele. Poate ar trebui s` discut cu el.

— Mie nu de el \mi pare rù, ci de Angela. Cred c` dac` aifi f`cut ceva, orice, nu s-ar fi ajuns aici.

T`cu pentru c` Angela tocmai intra, \[i schimb` rochia,telefon` pentru a comanda un taxi, apoi plec` din nou.

Nicola vorbi pu]in \n timpul cinei, apoi se a[ez` \n fa]afocului, gânditoare.

— Te gânde[ti la Angela sau la Madame? o \ntreb` Rodney.— La Madame. Caut` ceva, ceva despre care \[i \nchipuie c`

ar fi la mine. Nu s-a atins niciodat` de lucrurile mele când amlucrat prima dat` pentru ea. Povestea a-nceput dup` ce m-am\ntors. |nseamn` ce este ceva legat de ce a spus sau a f`cut,sau de ceea ce eu am spus sau am f`cut de când i-am datultimele foi dactilografiate pân` când a ie[it din camer`,]ipând. }i-am spus, este cu totul diferit`. De altfel, nu cred cà fost vorba de nici o c`dere nervoas`.

— |ncearc` \nc` o dat` s` revezi filmul celor petrecute.Poate g`sim un element de leg`tur`.

— Nu vom reu[i. Am retrìt scena de nu [tiu câte ori.— Haide s` \ncerc`m \mpreun`. Cât timp a trecut de când

ai l`sat-o pân` când a reap`rut pe palier?— Cam opt minute.— Timp suficient pentru a fi primit un telefon.— Nu, am verificat ast`zi, f`r` s` [tie nimeni, pentru c` se

noteaz` \ntr-un registru numele fiec`rei persoane caretelefoneaz` [i ora apelului.


— Poveste[te \nc` o dat` ce s-a \ntâmplat \n acele opt minute.— Am ie[it din camer`, a[teptând o clip` la u[` pentru c`

m-a rugat s` ]in eviden]a orelor suplimentare. Apoi am intrat\n camera mea, m-am \mbr`cat [i am ie[it pe coridor.

— Prea vag. Ia-o de la \nceput \ncet [i \ncearc` s` nu ui]inici un am`nunt.

— Am b`tut la u[a ei, mi-a spus s` intru [i am intrat. I-amdat foile de hârtie. St`tea pe canapea. Cât timp a citit, m-amdus la fereastr` s` privesc parcul. Apoi am auzit-o spunând c`nu trebuie schimbat nimic. M-am \ntors, gata s` iau foile, dara vrut s` le p`streze, probabil pentru c` uneori mai f`cea ni[tenote pe marginea lor. A spus c` nu mai am nimic de f`cut, c`pot pleca [i c` \i pare r`u c` m-a ]inut atât de târziu. Apoi azâmbit, s-a ridicat, m-a mângâiat pe obraz [i mi-a spus s` fiuatent` s` nu muncesc prea mult. I-am spus noapte bun` [i m-amdus la u[`, iar ea a spus s` ]in eviden]a orelor suplimentarepentru c` trebuie s` fiu pl`tit` pentru ele. Am ie[it, am \nchisu[a [i asta a fost totul. Cred c` nu s-a rostit nici un cuvânt \nafara lucrurilor obi[nuite legate de munca mea.

— {i totu[i, dup` opt minute, ]ipa pe palier.— Da. {i, de[i pare incredibil, noi st`m aici [i caut`m motive,

dar se pare c` Madame este cea mai nedumerit`. Are o privire\ntreb`toare... |ncearc` s`-[i dea seama de ceva \n leg`tur` cumine. Parc` ar vrea s` continue scrierea memoriilor, dar nupoate pân` când nu l`mure[te ceva. Nu o pot ajuta [ipentruc` nu-mi place aceast` stare de tensiune, vineri plec.

— Nu trebuie s` r`mâi pân` vineri.— Nu poate fi chiar atât de r`u. Momentan a venit [i

Maharajahul [i-i mai distrage aten]ia. |mi place mult de el.Sugereaz` putere.

94 ELIZABETH CADELL

— E[ti sigur` c` vrei s` renun]i la post?— Da. Ceva nu e-n regul` [i vreau s` ies din acest joc.Nu au mai discutat despre acest subiect. Inten]iona s`-i

cear` p`rerea [i lui Oliver, dar, când acesta veni la biroul lui,vineri sear`, Rodney se r`zgândi v`zându-l preocupat depropriile lui probleme.

— Vroiam s` te rog , \ncepu Oliver, s` m` aju]i din nou.— |n ceea ce prive[te mama Henriettei?— Da, este dificil de suportat [i tu te-ai descurcat foarte

bine data trecut`.— Ce te face s` crezi c` nu va deveni [i Henrietta a[a, cu

timpul?T`cere. Pentru prima dat`, Oliver nu r`spundea

provoc`rii lansate de Rodney. Ori dorea cu adev`rat s` se\nsoare, ori fusese manipulat [i prins ca \ntr-o capcan`. Nicinu mai avea importan]`, pentru c` oricum era pierdut pen-tru prieteni, fiindc` nici unul din ei nu o va accepta peHenrietta, tot a[a cum nici Henrietta nu avea s`-i accepte.Când, \n cele din urm`, Oliver vorbi, reveni la problemeleprofesionale.

— Am fost la editur` [i Phoebe s-a uitat prin fotografiile [iscrisorile pe care Madame Landini mi le-a dat. Dac` le-amfolosi pe toate, am avea mai multe imagini decât text. Uit`-te[i tu [i spune-mi ce crezi. Phoebe e de p`rere c` ar trebui s`facem presiuni.

— Nu va merge. Treci pe la mine \ntr-o sear` s` lu`m cina.— Dac` reu[esc. Poate po]i s` nu-]i faci nici un program pe

treizeci.


— Da. E ziua ta. Dai o petrecere?— Va fi un fel de s`rb`toare. Henrietta nu a hot`rât \nc`.Rodney era sigur c` Henrietta hot`râse [i c` \[i va anun]a

cu acea ocazie logodna cu Oliver, tare, clar, public, astfel caacesta s` nu mai aib` nici o porti]` de sc`pare.

Dup` ce Oliver plec`, Rodney merse la Phoebe. Aceasta erape punctul de a pleca.

— {tiu c` le-ai v`zut, spuse ea dându-i plicul voluminos \ncare erau fotografiile, dar Claudius [i cu mine ne-am mai uitato dat` la ele [i am f`cut unele \nsemn`ri. Ia-le acas` [istudiaz`-le \n acest week-end. Apropo, ce ciudat! Nu po]ipune niciodat` baz` pe ce spun oamenii.

De exemplu, fata aceasta, Nicola Baird. Am observat ceasuldeosebit pe care-l purta [i mi-a spus c` este unic. P`reaconvins` de acest fapt [i am crezut-o. }i-a spus [i ]ie asta?

— Da.— Ei bine, nu e. Este un ceas interesant [i cred c`,

\ntr-adev`r, nu sunt multe exemplare la fel, dar nu este unic.— Cum... cum ]i-ai dat seama?— Pentru c` \n plic este o fotografie a primului so] al lui

Madame Landini... acel Anton Veitch... [i poart` un ceasidentic. Pe luni. La revedere.

96 ELIZABETH CADELL

Capitolul 7

Mergând spre cas`, Rodney deveni con[tient c` \ntre ceeace-i dicta ra]iunea [i ceea ce-i dicta instinctul era o mare con-tradic]ie. |nainte de a cobor\ din ma[in`, r`sturn` fotografiilepe scaunul de lâng` el [i, \n sfâr[it, o g`si pe cea c`utat`: unb`rbat stând singur pe o teras`, \mbr`cat sport, cu bra]elerezemate pe o balustrad`. Era tân`r, \nalt, frumos, grav. Lamân` i se vedea un ceas mare \n form` de diamant, cu uncadran marcat \n mod neobi[nuit. Ceasul era identic celuipurtat de Nicola, despre care spunea c` e unic, fabricat \nElve]ia la \nceputul secolului [i dup` care nu s-a f`cutniciodat` un duplicat.

Vreo leg`tur`? Nu neap`rat. De multe ori se \ntâmpl` ca unobiect despre care [tii c` este original s` se dovedeasc` a fi ocopie.

Intr` \n cas`, \nc` nehot`rât asupra modului \n care s`-iatrag` Nicolei aten]ia asupra fotografiei, dar aceasta nu era

acas`. |n cele din urm`, decise s-o lase s` le studieze singur`pe aceea [i pe \nc` trei, \ncât ea s` poat` hot`r\ dac` au vreosemnifica]ie sau nu. Astfel c`, dup` ce Angela s-a dus la cul-care, Rodney a luat cele patru fotografii \n care ap`rea AntonVeitch, trei \n care era \nconjurat de alte persoane [i aceea \ncare se vedea ceasul, [i le-a pus pe bra]ul canapelei.

Când s-a trezit, era trecut de ora [ase. Se auzea mi[care \nbuc`t`rie. Se duse s` vad` ce se \ntâmpla. Nicola, cu fa]apalid` [i tras`, \[i f`cea o cafea.

— De când...?— Phoebe a remarcat c` acel ceas despre care sus]ii c` este

unicat, s-a dovedit a nu fi, de fapt.— Dac` ai fi fost de acord cu ea, nu mi-ai fi l`sat fotografiile.

Crezi c` lipse[te o verig` a lan]ului, de altfel, [i eu. Singurulmod de a afla este s` \ntreb.

— De ce nu m-ai trezit dac` vrei s` mergi la Brighton? — Am comandat un taxi.— Vom anula comanda. Te duc eu.— Telefonez mamei s`-i spun c` venim, altceva nimic.Au vorbit pu]in \n timpul c`l`toriei. Când se apropiar` de

cas`, Rodney o \ntreb`:— Când ]i l-a dat?— Când am \mplinit dou`zeci [i unu de ani. Mi-a spus c` a

fost al tat`lui meu [i c` l-a p`strat ca s` mi-l dea cu acea ocazie.A fost f`cut de un ceasornicar elve]ian faimos care a hot`rât s`nu mai fac` [i alte exemplare. Chiar crezi c` se sp`rsesegeamul? Pentru c`, dac` geamul nu se sp`rsese, a[a cum a

98 ELIZABETH CADELL

pretins mama, totul se leag`. |mi dau seama acum c`,povestind ce s-a \ntâmplat \n acele opt minute, am omis totu[iun element vital. Madame Landini mi-a spus s` ]in eviden]aorelor lucrate suplimentar. Eram \mbr`cat` cu o bluz` cumânec` lung` [i, la u[`, m-am oprit, am ridicat man[eta [im-am uitat la ceas. Atunci l-a v`zut [i ea pentru prima oar`,pentru c` nu purtasem pân` atunci decât c`m`[i cu mânec`lung`. Probabil c` Anton Veitch, când purta ceasul, era con-vins c` e unic [i-i spusese [i ei, sau poate \l avea de la ea.Murise \necat \n Canalul Mânecii, a[a c` nu se putea s` i-l fifurat cineva [i dac` nu a fost furat, atunci ce s-a \ntâmplat? Nusunt deloc surprins` c` prima ei reac]ie a fost s` ]ipe la mine,apoi, dup` ce s-a calmat, [i-a dat seama c` e mai bine s` m`cheme \napoi [i s` \nceap` s` cerceteze.

— Dar mama ta...— Da. Mama. Acum \mi dau seama de \nc` un am`nunt.

Dup` ce i-am povestit ce s-a \ntâmplat [i am g`sit-o plângând,ar`ta... \nsp`imântat`. Poate c` Anton Veitch nu purta ceasulcând a c`zut \n mare. Dar de ce nu-l poart` nici tat`l meu \nfotografiile acelea dou` pe care le-ai v`zut [i tu?

Vreau neap`rat s` [tiu adev`rul, chiar dac` acest adev`reste c` tata a furat ceasul lui Anton Veitch [i apoi l-a aruncatpe acesta peste bord. Dac` preferi, po]i pleca [i ne-ntâlnimundeva dup` aceea, pentru c` trebuie s` m` \ntorc. Nu i-amputut spune ieri lui Madame Landini c` plec, pentru c` to]i,ea, signor Piozzi, Maharajahul, au mers ieri s` caute o [coal`corespunz`toare pentru tinerii prin]i.


— R`mân cu tine. Dar nu a[ vrea ca mama ta s` fieconfruntat` brusc cu acea fotografie.

Când au ajuns, doamna Baird era plecat`. Nicola scoasefotografia din plic [i o rezem` de o caset` pe o m`su]` dincol].

— Trebuia s`-mi telefona]i de ieri c` veni]i, spuse doamnaBaird, \ntoars` de la cump`r`turi. Dar, ce-i cu tine? E[ti foartepalid`. A[az`-te aici [i spune-mi...

Cuvintele i se stinser` pe buze când, \ntorcându-se s` trag`un scaun, v`zu fotografia. O lu` [i r`mase nemi[cat`, ca depiatr`, privind-o.

— De unde ai asta? \ntreb` ea, abia [optit.— Era printre ilustratele pentru cartea lui Madame

Landini.— {i ai adus-o aici, mi-ai adus-o mie?— Da.— De ce?— Nu vezi? Poart` ceasul meu.Privirea \nsp`imântat` a doamnei Baird c`p`t` o expresie

de mirare.— Ceas? Care ceas?Nicola f`cu un pas \nainte, apoi se opri.— Dac` nu ai observat ceasul, \ntreb` ea cu voce tremurat`,

atunci ce... atunci de ce...— Vroiai s` afli dac` eu...— Vroiam s` [tiu de ce poart` acel ceas. Când mi l-ai dat, ai

spus c` e unic. Cred c` Madame Landini l-a v`zut [i cred c`

100 ELIZABETH CADELL

de aceea nu a mai continuat cu scrierea memoriilor. Nu amvrut decât adev`rul. Cred c` am dreptul s`-l [tiu. Dac` [tiiceva, spune-mi.

— Am \ncercat s` te \mpiedic de a te \ntoarce acolo. {tii càm \ncercat Nu ai vrut s` m` ascul]i.

— Mam`...— Adev`rul? Vrei adev`rul?— Da. Tot adev`rul. L-ai... cunoscut pe Anton Veitch?— Numele lui adev`rat era Anthony Vine. Era englez.— Când... unde l-ai cunoscut?— A fost so]ul meu. |n fa]a lui Dumnezeu, so]ul meu.— Dac`... a fost so]ul tù, \nseamn` c`...— Da. A fost tat`l tù.|n lini[tea care se l`sase, Rodney nu mai auzea decât

marea.


Capitolul 8

Numele lui era Robert Anthony Vine. Era englez, n`scut \nCheshire, fiul unui preot. P`rin]ii lui aveau foarte pu]inibani. Au murit când el era copil. Singura lui rud` era om`tu[` [i s-a dus s` locuiasc` la ea. Când a \nceput s` fie evi-dent c` are un talent deosebit, profesorul lui de pian a rugat-ope m`tu[a lui s`-i pl`teasc` studiile, dar aceasta a refuzat, nupentru c` n-ar fi crezut \n talentul lui, ci pentru c` era v`duvaunui muzician care nu avusese o carier` de succes [i ar fi doritun viitor mai sigur pentru bìat. Profesorul lui l-a dus laLondra unde a cântat \n fa]a marelui maestru Nikolaus Satz.De la el vine numele tù, Nicola. Satz a fost cel care i-a cùtatun mecena [i a g`sit-o pe Prin]esa Anna. Era tân`r`, dar dejafaimoas` \n \ntreaga lume, deja bogat` [i renumit` pentrugenerozitatea fa]` de tinerii muzicieni. L-a v`zut pe AnthonyVine [i l-a ascultat cântând.

Din clipa aceea, s-a ocupat de absolut totul. I-a schimbatnumele \n Anton Veitch, a f`cut demersurile pentru studiile

lui, i-a pl`tit casa, lec]iile, totul. I-a aranjat primul concert, laLondra. A avut mare succes, la fel ca [i urm`toarele trei. Darviitorul pe care i-l hot`râse era s` se \nsoare cu ea.

Era \ndr`gost de ea, cum putea s` nu fie? Era mai multdecât frumoas` [i, de asemenea, artist` ca [i el. {i, mai presusde toate, era adânca recuno[tin]` pentru tot ce f`cuse pentruel. Nu a uitat niciodat` lucrul acesta.

S-au c`s`torit la New York. El avea dou`zeci [i cinci de ani,iar ea cu doi ani mai mult. Au plecat \ntr-o lung` lun` de miere[i, la \ntoarcere, Anton spera s`-[i reia amândoi carierele. Darea i-a spus c` nu va accepta niciodat` ca el s` plece f`r` ea..Era \ns` de neconceput ca ea s` renun]e la carier`, a[a c` elera acela care trebuia s` renun]e [i s` r`mân` \ntotdeauna cuea, devenind acompaniatorul ei.

{i-a spus c` nu o poate refuza pentru c` \i datora totul. |nconcluzie, a acceptat. Nici o \nregistrare nu poate reda pedeplin vocea ei. Ascultând-o, erai \ntr-adev`r transportat \ntr-oalt` lume. {tiu, pentru c` mergeam s-o ascult ori de câte orivenea la Londra.

La Londra, ea [i anturajul ei st`teau \ntotdeauna la acela[ihotel, Regal, acum l-au d`râmat, pentru c` se \nvechise. Unnum`r de camere, mereu acelea[i, erau rezervate pentruPrin]es`. La subsolul hotelului era buc`t`ria, acolo lucra [ibunicul t`u, patiser elve]ian, [i el un artist \n meseria lui.

Eram unicul lui copil. Când mama a murit, m-a adus \nAnglia [i am \nceput s` lucrez [i eu cu el. Nu dup` mult timp,hot`r\ c` trebuie s` am mai mult` libertate, mai mult` mi[care[i schimbare. Atribu]ia mea era s` m` ocup de aranjamentele


florale din hotel. |ntr-o diminea]`, când vroiam s` intru \napartamentul Prin]esei cu o vaz` cu flori, tat`l tù tocmaiie[ea.

Ne-am \ntâlnit fa]` \n fa]`. Trebuie s` m` crezi când \]i spunc` din acel moment nimic nu a mai fost ca \nainte nici pentruel, nici pentru mine. Am [tiut amândoi, chiar din acea clip`.Am trecut unul de cel`lalt, apoi ne-am \ntors s` ne privim,ne-am oprit, am vorbit. A[a a \nceput totul.

A trebuit s` a[tept`m mult pân` s` fim ferici]i. Era dejac`s`torit cu Prin]esa de opt ani. Dup` primul an, ea a-nceputs` aib` aman]i, dar cred, \ntotdeauna am crezut, c` singurulb`rbat care a contat cu adev`rat pentru ea a fost tat`l tù. Nuera fericit cu ea, dar nu se plângea, \ntotdeauna [i-a amintit cèi \i datora totul [i c` prin ea avusese libertatea de a-[i per-fec]iona arta. Chiar \n ultima clip`, a refuzat s-o p`r`seasc`\ntr-un mod care ar fi putut-o umili. Nu vroia s` se spun` c`so]ul ei fugise.

Am a[teptat doi ani, timp \n care Prin]esa a c`l`torit [i tat`ltù \mpreun` cu ea. |n timp ce st`tea la Londra, la hotel, nutrebuia s` participe \ntotdeauna la recep]iile [i banchetele lacare mergea ea; atunci era liber [i ne puteam \ntâlni. Oricinem` vedea intrând sau ie[ind din camere \[i putea \nchipui c`sunt \n timpul serviciului. Aveam cheie [i puteam intra [i ie[ioricând din orice camer`. Ne \ntâlneam [i ne iubeam \nc`m`ru]a de la cap`tul apartamentului, unde tat`l tù lucra,exersa, aranja programele pentru concertele Prin]esei.

Timp de doi ani am f`cut planuri. Eram hot`râ]i s` nefacem o via]` nou` \mpreun`. Dar, pentru a putea fi ferici]i,


trebuia g`sit` o modalitate de a o p`r`si astfel \ncât nimeni s`nu [tie c` fugise. {tia c` nu mai are nevoie de el, dar era foartecon[tient, de asemenea, c` nu-l va l`sa niciodat` s` plece. Ama[teptat. {tiam c` vom putea fi \mpreun` [i ferici]i \ntr-o zi,dar lumea nu trebuia s` afle c` o p`r`sise.

Ne hot`râsem s` locuim aici, \n Brighton, pentru c` eadeclarase public c` nu va reveni niciodat` acolo. Ameconomisit cât am putut, dar pentru el era greu, pentru c` ea[tia exact cât câ[tig` [i cât cheltuie[te.

Nu peste mult timp, am venit la Brighton [i, cu ajutorultat`lui meu, am cump`rat aceast` cas` [i am \nfiin]at patiseria.Tata [tia ceva, dar nu totul. {tia c` a[tept pe cineva. Mi-amschimbat numele \n Baird [i am spus vecinilor c` so]ul meuera \ntr-un sanatoriu din Elve]ia, dar c` \n curând se va facebine [i va veni [i el.

{i a venit, \n cele din urm`. Avusesem timp s` facemplanul, a[a c` n-am f`cut gre[eli. A venit momentul \n cares-au \mbarcat pe Atlantis spre America.

S-a urcat la bordul vaporului cu Prin]esa. St`tea lâng` ea pepunte \n timp ce ea \[i lua r`mas bun de la mul]imea deoameni veni]i s` o conduc`. |n momentul \n care s-a dat sem-nalul ca \nso]itorii s` coboare de la bord, s-a dus cu o partedin florile primite de ea \n cabin`. A l`sat florile acolo, [i-a puspardesiul, [i-a tras p`l`ria pe ochi [i a ie[it. Era ca oricinealtcineva care venise s`-[i conduc` vreun prieten. Ajuns pe]`rm, nici m`car n-a mai privit \napoi. Plecase definitiv dinvia]a ei.


Tata se \napoiase \n Elve]ia. Eu [i tat`l tù am \nceput ovia]` nou`. El [i-a luat un alt nume. Baird, Anthony Baird.

Ne doream copii. Ai ap`rut tu [i ne-am bucurat, nu au maifost [i al]ii. |n ceea ce prive[te muzica, dac` v` \nchipui]i c`degetele lui care au cunoscut magia clapelor de pian, nu [i-aug`sit niciodat` lini[tea dup` ce [i-au abandonat arta, v`\n[ela]i. A fost alegerea lui [i nu a regretat niciodat`. Nu a vruts` predea lec]ii de pian, pentru c` nu a vrut s` ri[te s` maiaduc` muzica \n via]a noastr`. Am trìt lini[ti]i, lucram lapatiserie, câ[tigam sufiicient pentru a duce o existen]` f`r`griji, eram mul]umi]i [i ne iubeam.

Pe m`sur` ce ai crescut, trebuia s`-]i ar`t fotografii cu tat`ltù, dar nu puteam risca fiindc` [tiam c`, \ntr-o zi, este posi-bil s` apar` cineva care s`-l recunoasc`. A[a c` am adus dinElve]ia fotografii cu v`rul meu Hans care avea aceea[i vârst` catat`l tù [i a murit cam tot atunci. B`rbatul din fotografiile dincamera ta e Hans.

~sta e tot adev`rul. |ncearc` s`-]i imaginezi ce-am sim]itcând mi-ai povestit ce s-a \ntâmplat. Mi-am dat seama imediatc` trebuie s` te fi uitat la ceas [i ea l-a v`zut. }i-am spus c` eunic [i a[a e. A fost f`cut de tat`l lui Nikolaus Satz, era ceasor-nicar [i când a \mb`trânit se distra f`când ceasuri neobi[nuite.Acesta a fost unul dintre ele. |ntre timp, a ajuns la Nikolauscare, \n seara primului concert al tat`lui tù, a fost atât deentuziasmat [i de fericit, \ncât l-a scos de la mân` [i l-a d`ruitlui Anthony. Tat`l tù \l purta \ntotdeauna.

Sunt sigur` c` Madame Landini a fost cuprins` de team`când l-a v`zut. Nu exista decât un singur lucru asupra c`ruia


eu [i tat`l tù nu eram de acord, [i anume dac` ea suspectafaptul c` el nu era mort. El spunea c` Madame Landini nub`nuie[te nimic, dar eu am fost \ntotdeauna sigur` c` are \ninim` o u[oar` \ndoial`. Nu se poate s` nu fi sim]it c` el vreas` fie liber, c` regret` c` a renun]at la cariera sa. Ea nu l-ar fieliberat niciodat`, dar poate se \ntreab` dac` nu cumva seeliberase chiar el.

Nu suspecta nici o femeie, pentru c` \l supraveghea\ndeaproape. Cu toate acestea, nu [tia nimic de \ntâlnirile dinLondra.

Ce suferin]` enorm` trebuie s`-i fi provocat vederea ceasu-lui lui. Purta ceasul când a disp`rut, a[a c`, de unde \l aveai tu?Trebuie s` fi fost chinuit` de o mul]ime de \ntreb`ri, f`r` sàib` curajul s` le pun`. Ai vreo leg`tur` cu el? Ai fost trimis`special? Dac` e \nc` \n via]`, se va \ntoarce? Va urma un [antaj?Mi-a fost mil` de ea când mi-ai spus cum a reac]ionat.

— Nu ai sim]it niciodat` nevoia s`-mi spui adev`rul?— Niciodat`. Dac` nu ar fi existat aceast` fotografie, nu ai fi

aflat niciodat`. Nu am vrut s`-]i \nvinuie[ti cumva tat`l pentruceea ce a f`cut. Trecutul ne-a apar]inut nou`. Nu am vrut pen-tru nimic \n lume s`-l judeci aspru. Acum ai aflat totul. |mi parerù pentru Madame Landini, fiindc` nu poate dovedi ceea ceprobabil a b`nuit \n to]i ace[ti ani. Este \nspìmântat` de fan-tomele trecutului. Dac` tat`l tù ar trì [i lui i-ar p`rea rù.

— Dac` a[ fi avut talent la muzic`…?— Te-ar fi \ndrumat, te-ar fi sprijinit pentru a-]i face o cari-

er`. Dar nu ai avut nici un talent muzical. Ce mai vrei s` [tii?|ntreab`-m` [i \]i voi r`spunde.


— Totul.Rodney ie[i din cas` [i merse pe plaj`, singur cu gândurile

lui \n vuietul m`rii [i al vântului. Departe, \n fa]a lui,recunoscu silueta unchiului sù. |l ajunse din urm`, dar \nafara unei priviri de recunoa[tere, sir Julian nu schi]` nici unalt semn. Merser` al`turi unul de cel`lalt pân` la paravanul desticl`.

— S-a-ntâmplat ceva? Ar`]i ciudat. Ai bùt? E[ti drogat?— Nu.— Ve[ti proaste?— A[a [i-a[a. O problem` legat` de o carte pe care o vom

edita.— Nu \n]eleg de ce ]i-ai ales o profesie care te ]ine la

birou. Adev`rul e c` voi, tinerii de ast`zi, nu ave]i nici pedeparte perspectivele pe care le-am avut eu, de exemplu.Trìm azi \ntr-o lume ciudat`. Indiferent dac` deschizi orevist`, un ziar sau televizorul, nimic nu e cum trebuie.Dac` to]i care au peste treizeci de ani ar fi [ter[i de pefa]a p`mântului, nim`nui sub treizeci de ani nu i-ar p`sanici un pic. Slav` Domnului, m-am retras din aceast`nebunie general`. Unde e fata pe care ai adus-o la mineacas`?

— Cu mama ei, acas` la ea, deasupra patiseriei.— Dac` [tii unde locuie[te, \nseamn` c` te intereseaz`.— Da.— Este una din aceste femei independente, cu carier`

str`lucit`, care sunt la mod` acum?


— Nu. Talentele ei sunt mai degrab` casnice.— Atunci \nsoar`-te cu ea. Regret din tot sufletul c` nu

m-am c`s`torit cu buc`t`reasa, atunci când aveam una. Dac`ai necazuri, dup` cum ar`]i, nu-]i pot da bani, \n schimb \]i potda sfaturi.

— Nu am necazuri. O carte care urma s` aduc` o mul]imede bani este pe punctul de a nu se mai edita, asta e tot. Era ocarte bun`, memorii.

— Ale cui?— Ale lui Madame Landini.— I-am ascultat \nregistr`rile. De fapt, cine nu le-a ascultat?Se \ntoarser` t`cu]i \n ora[, Sir Julian merse acas`, iar

Rodney la Nicola.— Vreau s` discut ceva cu amândoi, spuse doamna Baird.

Din fericire, Nicola nu a anun]at c` renun]` la post. Nu pot s`consider aceasta decât ca pe un semn al providen]ei, pentruc` Nicola trebuie s` lucreze mai departe pentru MadameLandini.

Doar a]i recunoscut [i voi cât de important` este aceast`carte pentru editur`.

— Nu v` face]i griji \n privin]a firmei, doamn` Baird. Nevom descurca. Apreciez foarte mult c` v-a]i gândit…

— La Nicola m` gândesc. Madame Landini nu va scrie niciun rând, nici un cuvânt, pân` când nu se elibereaz` de teamacu care tr`ie[te acum. Iar noi trei suntem singurii care putemface acest lucru. Trebuie s` dovedim c` acest ceas nu aapar]inut niciodat` lui Anton Veitch. Nu [tiu exact cum vomreu[i s` facem asta, dar m-am gândit totu[i la un plan. Ceasul


nu are nici o inscrip]ie, v-am povestit cum a fost d`ruit, subimpulsul momentului. A[ vrea s` duce]i ceasul la Londra,pentru a fi inscrip]ionat.

— Nu! se opuse Nicola. — Ba da. Ceasul a fost f`cut \n 1900 sau 1902. Ve]i spune

c` a fost f`cut \n 1886 pentru a fi d`ruit unor tineri care urmaus` se c`s`toreasc`. Vom pune ini]ialele bunicului [i alebunicii: C [i A-M, de asemenea locul [i data: Zurich 1886.Nicola va purta ceasul [i-i va ar`ta lui Madame Landiniini]ialele, spunând aceast` poveste. Trebuie s` ne mai gândimla ceva: fotografiile. Madame Landini trebuie s` vad` fotogra-fiile lui Hans, presupusul tat` al Nicolei. Dar pentru asta,Nicola se va muta \n casa ei, a[a cum a vrut Madame de la\nceput. Totul nu va dura decât o s`pt`mân`, timp \n careMadame s`-[i clarifice situa]ia.

— Niciodat`, spuse Nicola.— Gânde[te-te. Situa]ia nu poate r`mâne a[a. Nu vom fi

\n siguran]` cât timp Madame este suspicioas` [i caut`adev`rul.

— Am o sugestie, \ncepu Rodney. Luni, Nicola ar puteaspune c` p`rin]ii mei vin din Cornwall s` stea la mine os`pt`mân`, a[a c` voi avea nevoie de camera ei [i nupoate \nchiria o camer` doar pentru o perioad` atât descurt`.

— Trebuie s` accep]i, Nicola. Ideea lui Rodney mi se parebun`.

|ntr-o s`pt`mân`, va trebui s` creezi o imagineconving`toare pentru Madame Landini.


— Presupun c` \i vei povesti totul lui Oliver Tallent.— S`-i povestesc... lui Oliver... Drept cine m` iei? Cum \]i

\nchipui c` a[ putea s` spun cuiva un cuvânt din ce-am auzitaici?

— Nu te sup`ra, Rodney, \ncerc` doamna Baird s`aplaneze situa]ia. Nu uita prin ce-a trecut Nicola ast`zi.

— Am f`cut gre[eala de a considera c` to]i am trecut prinasta [i c` ne leag` destule lucruri. Nici o alt` fat` n-ar fi...

— Retrag ce-am spus, Rodney. S` ne preg`tim de plecare,acum.

Vorbir` pu]in pe drumul de \ntoarcere. O dat`, \ntorcându-[icapul spre ea, Rodney \i v`zu obrajii uzi de lacrimi. Nu spusenimic, l`sând-o s` se lini[teasc` astfel.

— Nu e ciudat, spuse Nicola dup` ce coborâr` din ma[in`\n fa]a casei, c` \ntotdeauna cuvântul „bastard” avea \nimaginea mea, o aureol` romantic`? Apropo, când m` voic`s`tori, oare va trebui s` povestesc so]ului despre aceast`latur` \ntunecat`?

— Dac` bastarzii te fascineaz` atât de mult, ce nevoie ai deun so]?

— Ai dreptate.


Capitolul 9

S`pt`mâna care a urmat se dovedi una nu prea fericit`, dedata aceasta din cauza Angelei.

Se aflase acum c` Oliver \[i va anun]a logodna cu HenriettaGould la petrecerea de ziua lui de na[tere [i Angela suferea \nmod vizibil. Rodney avea de suportat nu numai figuradezn`d`jduit` a Angelei, dar [i critica din partea Nicolei care\nc` \l acuza c` nu f`cuse nimic ca s-o ajute, din moment ce oluase la Londra.

— Nu are importan]` ce cred eu sau tu despre el, atât timpcât ea \l vrea.

— {i ce te face s` crezi c` ar fi fost fericit` cu el?— Cine ar mai face vreodat` ceva dac` s-ar gândi cum va fi

peste zece ani?— Un b`rbat [i o femeie se g`sesc f`r` ajutor din afar`.— Dac` au noroc, numai a[a. Chiar dac` nu vroiai s-o

\mpingi pe Angela \n bra]ele lui, puteai face ceva s`-lsalvezi de Henrietta. Pe sub hainele acelea moderne [i

elegante, poate c` are [i el o inim` blând`, cald` [iiubitoare [i e p`cat s`-i r`mân` prins` \ntr-un bloc deghea]`.

— N-am putea discuta despre ceva mai la obiect? Deexemplu, ce i-ai spus lui Madame Landini?

— Exact ce mi-ai spus tu. Mama e produc`torul, tu e[tiregizorul, eu joc a[a cum mi se indic`. Nu m` abat de lascenariu.

— }i-a spus c` po]i sta la ea?— M-a invitat cu c`ldur` s` vin chiar \nainte de sosirea

p`rin]ilor t`i [i am acceptat. Voi merge acolo de joi.— Dar ceasul va fi gata abia vineri.— O voi ruga s`-mi \mprumute unul din ceasurile ei. Voi

spune c` al meu este la reparat, pentru c` i s-a spart geamul.Po]i veni chiar tu s` mi-l aduci. Va p`rea mai firesc. {i, pentruc` tot vorbim despre ceasuri, aminte[te-i Angelei s` \nchid`cuptorul \nainte de opt.

— Pleci?— Merg la o petrecere la care vin numai elve]ieni. Vine s`

m` ia v`rul v`rului unui v`r... pe nume Sigismund Klein, \ncinstea c`ruia se d` petrecerea.

— Se auzir` pa[i grei pe sc`ri.— Sigi, ]i-l prezint pe Rodney Laird. Nu avem timp s` bem

ceva.— Nu? U[a se deschise [i ap`ru Angela.— M` roag` s`-]i traduc, Angela. Spune c`-i pare r`u c` nu

r`mâne s` bea ceva ca s` toasteze \n cinstea unei femei atât de


\ncânt`toare ca tine. Acum, \l voi lua de-aici \nainte de a-[ipierde complet capul. Noapte bun`.

R`mas` singur`, Angela \i aduse lui Rodney un pahar cub`utur` [i se a[ez` lâng` el.

— Voi bea [i eu un pahar, pentru c` am nevoie s` m`remontez, nu voi pretinde c` nu. Explic`-mi [i mie, dac` po]i.Dac` Oliver s-ar fi c`s`torit cu o fat` bun` [i blajin` care l-arfi iubit cu adev`rat, m-a[ fi sim]it mai bine?

— Nu.— Mul]umesc. Asta b`nuiam [i eu, dar vroiam o

confirmare.— Ce te face s` crezi c` Henrietta nu-l iube[te?— {tii foarte bine c` a pariat c` se va c`s`tori cu el \nainte

de luna mai.— Nu am [tiut. Cine ]i-a spus?— Austin Bates. |i cunoa[te tot anturajul.— Pentru c` tot vorbim despre confirm`ri, a[ vrea [i eu una. Ai

fi vrut s`... adic`... oare crezi c` ar fi trebuit s` fac mai mult ca s`...— ... ca s` m` arunci \n bra]ele lui Oliver? Nu v`d ce-ai fi

putut face. Uite, de exemplu, de când o cunosc pe Nicola m`tot gândesc cum s` fac s` o \mping spre tine. Trebuie s` pro-cedez subtil, ca tu s` nu-]i dai seama sau s` te sperii. A[a c`n-am putut face nimic [i m` tot \ntreb cum de e[ti \n stare s`locuie[ti \n aceea[i cas` f`r` s` te \ndr`goste[ti de ea. M`car [ipentru simplul fapt c` [tie s` g`teasc` excelent [i tu sus]ii c`dragostea \ncepe \n stomac [i se sfâr[e[te \n buzunar. Dardac` nu-]i place...


— Am spus eu c`...— {i s` presupunem c` te-ai fi \ndr`gostit de ea. Trebuie s`

recunoa[tem adev`rul destul de crud, nici unul din noi doi nueste o partid` prea str`lucit`. Eu ar`t bine [i tu ai farmec, dar\n privin]a banilor, nici \n prezent [i nici \n perspectiv` nusunt [anse prea mari. Nici Nicola nu provine dintr-o familie debog`ta[i, dar \mi place cum a crescut-o mama ei. Nu m` plâng,dar, privind \napoi, cred c` mama a dat mai mult` aten]iegâ[telor ei chineze[ti decât mie.

— Te-a considerat \ntotdeauna...— ... fata tatei. {tiu. {i iat` rezultatul, [tiu s` navighez ca un

adev`rat marinar, pot face orice nod marin`resc, [tiu lucruriinteresante despre artileria din turela vasului, pot da detaliidespre orice b`t`lie naval` câ[tigat` de englezi... Numai c`asta nu mi-a folosit prea mult \n rela]iile cu b`rba]ii. Dar,poate c` dac` mama s-ar fi ocupat de instruirea mea,subiectele mele de conversa]ie ar fi fost albinele [i efectele\ncruci[`rii c`milelor de curse.

— E adev`rat, dar prefer s` avem a[a p`rin]i, cred c`suntem noroco[i c` sunt a[a.

— Probabil. Câte persoane vor fi la petrecerea de vineripentru ziua lui Oliver?

— N-am idee.— Va fi la Hotelul Tarrant House unde st` mama

Henriettei, nu-i a[a?— Da. Nicola nu va fi aici. Va locui câteva zile la Madame

Landini.


— Bine, dar a jurat c` nu va face niciodat` a[a ceva!— Credem c` astfel ar putea-o determina pe Madame

Landini s` reia lucrul.— Sper s` reu[easc`. {tiu c` e[ti \ngrijorat. Termin` de

b`ut [i se ridic`, preg`tindu-se s` plece. {i totu[i, mi se pareciudat c` nu a produs nici o impresie asupra ta. Chiar m` gân-deam zilele trecute, v`zându-te privind \n gol [i visând \n fa]aferestrei. Dac` nu la Nicola te gândeai, atunci exist` vreo alt`fat`?

Rodney scoase un strig`t, s`ri de pe canapea [i disp`ru \nbuc`t`rie.

— Ai uitat c` era ceva \n cuptor?— Nu, dar nu mi-am amintit la timp.— Era cina noastr`?— Da. Adu ni[te ou`, te rog. Revenim la omletele noastre.


Capitolul 10

Joi diminea]a, Rodney o duse pe Nicola cu ma[ina \n ParkLane.

— Nu-]i face griji [i d` r`spunsuri simple.— Este u[or de spus când m` la[i la u[` [i fugi s` te ascunzi

\n spatele lui Phoebe. M` simt ca o momeal`. Dac` \[i d`seama c` [tiu ceva despre Anton Veitch? Exist` tot felul demetode prin care s` te adoarm` [i s` te fac` s` vorbe[ti \nsomn. Ar trebui s` mi se pl`teasc` pentru factorul de risc. Cine\i va spune mamei dac` voi fi transformat` \n colet macabru?

— Nu vei fi dac` nu dai nimic de b`nuit. {tii exact ce ai def`cut când \]i aduc ceasul mâine?

— Dar am repetat.— Da, dar f`r` Madame Landini. Indiferent ce vrei s`-mi

spui, nu telefona de-acolo.— Nu va fi nevoie s` telefonez. M` \ntâlnesc cu Angela

mâine [i, dac` e ceva, \]i comunic prin ea.

— Nu [tiam c`...— ... m`-ntâlnesc cu ea? Eu i-am propus, pentru c` tu ai fi

l`sat-o singur` \n cas`, plângând. Dac` [i ca so] te compor]icum o faci \n calitate de frate, so]ia ar trebui s` tep`r`seasc`.

— Mul]umesc. Mai e ceva?— Nimic decât s` ne lu`m r`mas bun, \n caz c` nu m` mai

vezi niciodat`.Rodney plec`, plin de \ndoieli. Planul p`rea f`cut de ama-

tori [i era destul de stângaci, dar ce altceva ar fi putut \ncerca?Cel pu]in, acesta avea avantajul de a fi scurt.

A doua zi, dup` un prânz frugal, pentru c` seara, la petre-cerea lui Oliver avea s` manânce din bel[ug pe gratis, Rodneymerse \n Park Lane pentru a duce ceasul Nicolei.

Camera \n care a fost poftit era cea \n care se \ntâlniseultima oar` cu Madame Landini. Aceasta nu era singur`.Signor Piozzi era a[ezat la o mas` lâng` canapea, [i vizavi deel, Nicola \l ajuta la lucru. Madame ]inea o carte \n mân`.

— Intr`, spuse ea, zâmbind. Dup` cum vezi, eu lenevesc \ntimp ce ceilal]i lucreaz`. Stai s` bei o cafea cu noi..

— Sunte]i foarte amabil`, dar m` tem c` nu pot r`mâne.Trebuie s` m` \ntorc la serviciu. Nu am venit decât ca s`-iaduc Nicolei ceasul, dar mi-am spus c` e aici, cudumneavoastr` [i...

— [i... l-ai adus aici, desigur. |mi pare r`u c` te gr`be[ti.— Poftim, spuse Rodney, punând un pache]el pe mas` \n

fa]a Nicolei. Am pl`tit eu. |mi vei da banii mai târziu.Nicola \i mul]umi, desf`cu pachetul [i \[i puse ceasul la

mân`. Signor Piozzi se aplec` s`-l priveasc` mai bine.


— Scuz`-m`, te rog, dar n-am mai v`zut a[a un ceas.— Nici nu ve]i mai vedea, spuse ea ar`tându-i-l mai bine,

pentru c` e unic.Rodney \[i luase r`mas bun de la Madame Landini [i era

deja la u[`. Auzind cuvintele Nicolei, se \ntoarse. Dac` planulreu[e[te, se gândi el, va renun]a la munca de editor [i se vaface actor

— |mi pare r`u, spuse el pe un ton plin de regret, dar nu ea[a.

— Ce nu e a[a? \ntreb` Nicola.— M` tem c` nu e cum ai spus: unic.— Ba da. Mi-a spus mama.— {tiu. Dar, dup` cum m-ai rugat, am \ntrebat ceasorni-

carul cât valoreaz`. Inten]ionam s`-]i spun alt` dat`.— Nu exist` decât un singur ceas ca acesta, insist` ea. Este

unic.— Cuvântul mai potrivit ar fi neobi[nuit, nu unic.

Categoric, nu sunt multe a[a, dar el a v`zut \n decursulultimilor cincisprezece sau dou`zeci de ani, patru. Nu e cazuls` fii atât de dezam`git`, doar ai spus c` nu-l vei vinde nicio-dat` pentru c` vrei s`-l la[i mo[tenire copiilor.

O privea pe Nicola, dar era con[tient c` Madame Landini\ntinsese mâna s` ia ceasul de la signor Piozzi, c` \l examinase[i citise inscrip]ia. Nu mai z`bovi. Totul trebuia s` se petreac`foarte repede. Ar fi spus c` planul reu[ise deocamdat`.Madame Landini privea ceasul f`r` prea mare interes, cutoate acestea, uitase s` sune pentru ca unul din vale]i s` \lconduc`.


Merse pân` la birou cu o senza]ie de irealitate. Totul serezumase la patru minute [i la vreo dou` fraze. |n mod nor-mal, trebuia s` afle rezultatul chiar \n seara aceea, fie de la\ns`[i Nicola, fie de la Angela.

Sun` telefonul. Era Oliver.— Rodney, vii disear`?— Da. Am \n]eles, de[i nu de la tine, c` va fi o petrecere

deosebit`.— Da... Tonul era mult prea deprimat pentru un viitor

ginere. Vroiam s` te rog s`-l iei tu pe unchiul Henriettei de lagara Paddington. Crezi c` mai e timp?

Rodney calcul` rapid c` trebuia s` plece imediat de labirou, s` mearg` acas`, s` fac` baie, s` se-mbrace, apoi s`ajung` la gar`...

— Dac` nu sunt blocaje de circula]ie, reu[esc.— Mul]umesc. {i mai e ceva. De luat florile. Pentru

Dumnezeu, te rog s` nu ui]i. {tii, mama Henriettei... Ei bine, amcomandat orhidee pentru Henrietta [i mama ei, dar era preatârziu ca s` le livreze la domiciliu, a[a c` trebuie aduse de la flor`rie.Nu uita, te rog, este important. De fapt, este vital. Mul]umesc.

Când Rodney ajunse acas`, nu g`si pe nimeni. Se preg`ti \ntimp record [i plec` din nou. Trecu mai \ntâi pe la flor`rie, lu`cele dou` cutii mici legate cu panglic` aurie, le a[ez` cu grij`pe bancheta din spate, apoi merse la gar` de unde \l lu` pegeneralul Gould, unchiul Henriettei, un b`rbat \nalt, solid, cufa]a ro[ie.

— Foarte amabil din partea dumitale c` ai venit s` m` iei.|n]eleg c` e o petrecere de logodn`, de[i nu mi-au spus marelucru la telefon. A[ fi vrut [i eu s` discut pu]in cu individul


acela, doar sunt ca un tat` pentru Henrietta. Poate c` voiavea ocazia la hotel, \nainte de a \ncepe toat` acea agita]ie.

Dar, ajun[i la hotel, nu a mai fost timp de nici o discu]ie.Rodney abia ajunse la bar [i-[i comand` ceva de b`ut, când fuanun]at c` este rugat s` mearg` imediat \n sala de bal ca s`discute cu domni[oara Gould.

Henrietta, frumoas`, \mbr`cat` cu o rochie aurie, \i f`cusemn s` se apropie.

— Unde naiba ai fost? \ncepu ea, pe un ton iritat. }i-amtrimis mesaje peste tot. S-a \ntâmplat ceva \ngrozitor. Tocmai\n seara aceasta, lui Oliver i s-a furat ma[ina. Trebuia s` fie aici,lâng` mine, s` primim oaspe]ii, dar s-a dus s` anun]e furtul lapoli]ie. M-am plictisit s` tot repet ce a p`]it. {i mai e ceva. Mi-aspus c` a comandat flori pentru mine [i mama, dar n-au ajuns[i la recep]ie nimeni nu [tie nimic despre ele.

Rodney decise s` nu-i spun` nimic ca s-o lini[teasc`. |i vada florile lui Oliver, când va veni. Apoi se \ntoarse la bar,comand` [i pentru Oliver ceva de b`ut [i-l a[tept`. Acestaajunse abia dup` o jum`tate de or`.

— Vino repede s` bem ceva. Am comandat deja. }i-am adusflorile.

— Slav` Domnului. Ai vorbit cu Henrietta?— Da. Mi-a spus despre ma[in`. Când s-a-ntâmplat?— Am ajuns acas` [i, când am vrut s` plec din nou, \n mai

pu]in de o or`, nu mai era. — Gata, to]i te a[teapt` s` te felicite. La mul]i ani.— Mul]umesc. |]i aminte[ti ce ferici]i am s`rb`torit anul

trecut [i acum doi ani... atunci când cineva a v`rsat cafeafierbinte pe picioarele mele...


— Asta a fost Angela.— A[a e. M-am cam sup`rat. Sper c` nu mi-a luat \n nume

de r`u.— Nu ]i-a luat nimic \n nume de r`u. Du-te acum. Ia [i

cutiile cu orhidee. Ce e cu figura asta? zâmbe[te, ce naiba!Invita]ii \l primir` cu un cor de ur`ri [i se strânser` \n semi-

cerc mai aproape de fericita pereche. Zâmbind, Oliver oferi ocutie cu flori Henriettei [i una mamei acesteia.

— Ador orhideele! exclam` doamna Gould. Ia s` vedemdac` ai ghicit c` acestea sunt florile mele preferate.

{i Henrietta [i mama ei r`maser` \mpietrite, privind lungflorile pe care le-au scos din cutii. Când, \n sfâr[it, Henrietta\[i ridic` privirea, expresia din ochii ei \l f`cu pe Rodney s`p`[easc`, prudent, \napoi. Vorbea printre din]i [i parc` \iie[eau scântei de mânie.

— Explic`, te rog.Cu o figur` \ngrozit`, Oliver \[i primba privirea de la

buchetul de viorele ofilite pe care Henrietta \l ]inea \n mân`,la m`nunchiul de mu[cate pe care se \ncle[tase mânadoamnei Gould.

— M` auzi?— Henrietta, draga mea, interveni mama ei, fii calm`.

Oliver va explica totul.— Te-am \ntrebat ceva, ]ip` Henrietta. Crezi c` nu [tiu ce

\ncerci s` faci? Cum \ndr`zne[ti!Sufocându-se de furie, lu` cutia din mâna mamei ei [i o

arunc` direct \n fa]a lui Oliver, urmat` de cea pe care o ]ineaea. Una din cutii \l lovi \n frunte. Rodney se aplec` \n modmecanic s` le ridice, \n timp ce Henrietta continu` s` ]ipe.


— Afar`!— Henrietta, te rog calmeaz`-te, \ncerc` doamna Gould s`

intervin`.— Afar`! M-ai auzit? Afar`.— Ascult`, Henrietta, te asigur c`... \ncepu Oliver, cu o voce

r`gu[it`, consternat.Apoi se opri. Rodney \l lu` de bra].— Ai auzit ce-a spus doamna: s` pleci.|l conduse pe Oliver afar`, ]inându-l strâns de bra]. |n

spatele lor se auzeau rug`min]ile doamnei Gould s` se\ntoarc`, ale generalului s` i se spun` [i lui ce se petrece,agita]ia oaspe]ilor. Rodney \ns`, \l dirija ferm pe Oliver prinholul de la recep]ia hotelului, pe u[a turnant`, afar` pe strad`,unde \[i avea ma[ina [i \l f`cu s` urce. Dându-[i seama c` \nc`mai ]inea cutiile de flori \n mân`, le trânti nervos pe banchetadin spate.

— Rodney, eu...— Stai lini[tit.— |]i jur c` nu [tiu...— }i-am spus s` stai lini[tit.— Dar nu pot s` fug a[a, f`r` s`...— Vrei s` te-ntorci? \ntreb` Rodney, oprind ma[ina.— |n nici un caz! Dup` cele petrecute? Dar...— Ai vrut s` te c`s`tore[ti cu ea?— Nu, niciodat`. |]i jur.— Numai c`, de data asta, ea avea planuri matrimoniale.— Da. |]i dau cuvântul de onoare c` nu am amintit

niciodat`...


— ... de c`s`torie.Rodney porni din nou.— Unde mergem?— Acas` la tine. Ca s`-]i faci bagajul. Pleci \ntr-o scurt`

excursie.— Bine, dar unde?— Oriunde nu po]i fi urm`rit. |]i sugerez Oxford, la hanul

acela mic unde l-am dus [i pe tata.Când au ajuns \n fa]a casei lui Oliver, ma[ina acestuia era

acolo.— Bine, dar... nu era aici când am plecat.St`teau amândoi, privind ului]i.— Gr`be[te-te. Ia-]i câteva lucruri. |ntre timp, m` uit s` v`d

dac` ma[ina ta a p`]it ceva.Ma[ina nu avea absolut nimic. Când intr` \n cas`, Oliver

\nc` se \mbr`ca. Rodney lu` o valiz`, o arunc` pe pat [i \ncepus` fac` bagajul.

— Nu c`m`[ile acelea.— Fir-ar s` fie, nu mergi la un palat ducal. Gr`be[te-te.

Nu-]i dai seama c` \n zece minute te po]i trezi cu mama [iunchiul Henriettei pe capul t`u? Aparatul de ras, periu]a dedin]i, pijamaua, pulovere. Gata. |ncuie [i urc` \n ma[in`. Tevoi urma pân` la gar`. Dac` nu a[ fi \mbr`cat pentrurecep]ie, te-a[ urca \n tren chiar eu [i a[ a[tepta pân` pleci.A[a, trebuie s` m` \ncred \n instinctul t`u de conservare.Dac` mergem repede, s-ar putea s` prindem trenul de nou`patruzeci.

Când au plecat, Rodney v`zu \n oglinda retrovizoare untaxi care venea; dintr-o privire, recunoscu pasagerul. De[i


trebuie s` fi fost o mul]ime de domni cu statur` impun`toare\n Londra, acesta nu putea fi altul decât generalul Gould careavea o nepoat`, Henrietta.

|l duse pân` la gar`, apoi se \ntoarse acas`. Angela erapreg`tit` de culcare. St`tea lâng` foc. Se vedea c` plânsese.

— Ce s-a-ntâmplat? \ntreb` ea. Ai plecat devreme?— Nu a mai fost nici o petrecere.— De ce? Se ridic` \ncet [i se \ntoarse cu fa]a spre el.|i povesti [i-l ascult` nemi[cat`. Pe m`sur` ce asculta,

lacrimile \i curgeau, sc`pate de sub control. Apoi se a[ez` pecanapea, \[i sprijini capul de bra]ul acesteia [i izbucni \nhohote de plâns.

— Nu pot s` \n]eleg. Plângi când auzi c` se c`s`tore[te [iplângi [i mai mult când auzi c` nu se mai c`s`tore[te.

— {i dac` chiar vroia s` se \nsoare cu ea?— Nu vroia. M` auzi? Nu vroia deloc. A fost numai ideea ei.

Pare o fat` inteligent`, dar nu [tie nimic despre tactic` [istrategie. {i, dac` i-ai fi v`zut fa]a când l-a b`nuit pe Oliver c`i-a f`cut o fars`, n-ai mai plânge c` nu a reu[it s` pun` mânape el. Lini[te[te-te acum. Vreau s` [tiu dac` e vreun mesaj dela Nicola.

— Nu.— N-a spus nimic despre Madame Landini?— Nu. Sunt absolut sigur`.— S` nu-mi spui c` v-a]i petrecut toat` ziua bocindu-l pe

Oliver.— Nu. M-a sunat, am fost plecate [i când ne-am \ntors am

mâncat aici sandvi[uri, apoi a plecat.


Dup` care Angela \ncepu din nou s` plâng`. Rodney \[ipuse pijamaua. |i era foame, dar nu avea dispozi]ia necesar`ca s` mai preg`teasc` indiferent ce. |[i f`cu doar o cea[c`mare cu cacao [i se duse \n dormitor. Se spune c` e maibine s` n-ai ve[ti deloc decât s` ai ve[ti proaste, totu[i, de cet`cea Nicola? Putea m`car s`-i fi scris un bilet ca s`-l pun` lacurent cu comentariile lui Madame Landini \n leg`tur` cuceasul.

Auzi pa[i pe scar`. S` fi fost Nicola? Ap`ru [i Angela, \ntr-oc`ma[` de noapte c`lduroas`. Rodney deschise. Pe palier, \nfa]a u[ii, era Oliver. }inea \ntr-o mân` valiza, iar \n cealalt`, omul]ime de pache]ele. Din buzunarele hainei ie[eau sticle.

— Dumnezeule! Te-am l`sat la gar`!— Nu mai era trenul de nou` patruzeci. Pot s` intru, te rog?

Mi-a amor]it mâna din cauza pachetelor.Intr`, f`cu un semn cu capul spre Angela [i desc`rc`

pachetele pe mas`.— A[adar, nu mai era trenul de nou` patruzeci, relu` el cu

voce calm`. Mi s-a f`cut foame, dar n-am vrut s` m`nânc sin-gur de ziua mea, a[a c` m-am gândit c` m` vei l`sa s` petrecnoaptea pe canapeaua ta [i, \n caz c` n-a]i mâncat, am adus[unc` [i limb` cu salat` [i brânz` de Boursault care [tiu c`-]iplace [i m`sline... Cred c` ar trebui s` le pui pe o farfurie, seadres` el Angelei.

Angela aduse, f`r` s` scoat` un cuvânt, farfurii [i \ncepu \nmod mecanic s` a[eze masa.

— {ampanie. Te-ai gândit bine.— Gând de ziua mea. Am sim]it nevoia s`... Din buc`t`rie, se auzi zgomot de farfurii sparte.


giannijollys

— Asta \nseamn` s` la[i femeile \n buc`t`rie, spuse Rodney.Du-te s` vezi ce s-a-ntâmplat.

Oliver s-a dus, dar nu s-a mai \ntors. Fu rândul lui Rodneys` mearg` s` investigheze. Merse pân` la u[a buc`t`riei, privi\n`untru siderat, apoi se retrase. Oliver Tallent sp`la o salat`la chiuvet`, prima ac]iune casnic` \n care se implicasevreodat`.

Probabil c` nu va r`mâne s` spele multe salate, dar faptul\i oferea dovada a ceea ce b`nuise de mult` vreme: dac` faciceva suficient de prost, cu siguran]` va ap`rea cineva care s`fac` munca respectiv` \n locul t`u.

Se a[ez` la mas`. Angela nu vorbise aproape deloc. Doarcând lu` paharul oferit de Oliver, i se adres` pe un ton plin deregret.

— Dac` a[ fi [tiut...— Ce anume? \ntreb` Oliver.— Dac` a[ fi [tiut c` vii, a[ fi...— ... ar fi ars o pr`jitur`, complet` Rodney.


Capitolul 11

A[a cum obi[nuia sâmb`ta diminea]a, Rodney se trezidevreme, mai r`mase o jum`tate de or` \n pat, apoi veni s`-[iia micul dejun, \mbr`cat \n halat. I se al`turar` Angela, tot \nhalat, [i Oliver. Angela, se gândi Rodney, avusese o idee bun`de a nu-[i schimb` ]inuta obi[nuit` de diminea]`, care de faptera nu era deloc neatr`g`toare.

|nc` mai erau a[eza]i \n jurul mesei când telefonul sun`mai târziu. R`spunse Angela.

— Potsy, [opti ea, f`când semn spre Rodney.— Domnul Laird? Madame v` roag` s`-i face]i o vizit`, azi, luni,

când dori]i. Dore[te s` discute cu dumneavoastr`. Se poate?— Voi veni \n jurul prânzului. Este bine?— Un moment, v` rog. Dup` o pauz`. Madame v` roag` s`

lua]i prânzul cu ea.— |i sunt foarte recunosc`tor pentru invita]ie, dar nu sunt liber

pentru a lua prânzul \mpreun` cu dumneaei. V` rog s`-i prezen-ta]i scuzele mele. Voi fi acolo la ora dou`sprezece. La revedere.

— |[i reia lucrul? \ntreb` Oliver.— Habar n-am. De ce nu a rugat-o pe Nicola s` telefoneze?Nimeni nu putu s` r`spund`.Când Rodney se \ntoarse \n living, \mbr`cat [i gata de

plecare, afl` planurile Angelei pentru diminea]a aceea.— Merg la gar` cu Oliver. M` \ntorc cu autobuzul. Nu vin la

mas`. Vom mânca \nainte ca Oliver s` plece.P`r`sir` casa \n mai pu]in de-o or`.— Nu te \ntoarce pân` când nu iei leg`tura cu mine [i-]i

spun c` totul e \n regul`, \i d`du Rodney, de pe palier,ultimele instruc]iuni lui Oliver.

Când Rodney sun` la u[a lui Madame Landini, fu poftit,f`r` nici o \ntrebare, \n salon. Era singur`, st`tea la un biroulâng` una din ferestrele lungi [i scria ceva. Se \ntoarse [i-i\ntinse mâna.

— |mi pare bine c` ai venit, Rodney. Am s`-]i spun a[ade-acum \nainte. Suntem prieteni, nu? Ne cunoa[tem desuficient de mult timp.

Se ridic`, merse la un scaun mai confortabil [i-i f`cu semns` ia loc aproape de ea.

— E sâmb`t`, nu ar trebui s` lucrezi. Nu te voi re]ine mult.Vreau s`-]i spun doar atât, m` simt mai bine. Am discutat cumedicul meu [i este de acord s`-mi dea voie s` \ncerc s` reiauscrierea memoriilor. M-a avertizat, \ns`, c` trebuie s` fiu pru-dent`. Voi lucra câte pu]in [i voi face pauze ca s` m` odihnesc.|n cazul acesta, \n]elegi c` ar fi inutil s` mai p`strez secretara.Acest stil de lucru, cu dese \ntreruperi, ar fi greu de suportatpentru domni[ora Baird. Am discutat [i cu signor Piozzi [i ne-avenit o idee foarte bun`, \n loc de secretar`, voi avea un


dictafon. Pot vorbi \n fa]a aparatului oricând [i nu m` voi maisim]i obligat` s` fac un effort ca s` lucrez pentru a nu l`sasecretara s` a[tepte. Voi trimite banda la biroul vostru, undepoate fi dactilografiat` de unul din angaja]i.

Se rezem` de sp`tarul scaunului [i \[i \ntinse mâinile, \nc`frumoase.

— Spune-mi, \]i place ideea?— Foarte mult, r`spunse el f`r` nici o ezitare.— Bine. Asta m` face foarte fericit`. Am suferit mult,

Rodney, când am \ntrerupt lucrul la jum`tate, for]at` de\mprejur`ri. Când \ncep ceva ce merit`, [i sper c` e[ti de acordcu mine c` memoriile mele sunt valoroase, \mi place s` ductreaba la bun sfâr[it.

— Sper s` fi]i atent` s` nu v` surmena]i.— Desigur, voi fi. Nu numai c` voi face pauze pentru a m`

odihni, dar \mi voi face timp [i s` m` distrez.{tii c` |n`l]imea Sa st` la mine. Cei doi nepo]i ai s`i vor

merge foarte curând la o [coal` englezeasc`; p`rin]ii lor nusunt aici, a[a c` |n`l]imea Sa se ocup` de totul. Desigur,Guido \l ajut` [i amândoi vor sfatul meu, a[a c` voi avea multede f`cut când nu lucrez. {i acum, mai e o mic` problem`. Dar,mai \ntâi, a[ vrea s`-]i ofer ceva de b`ut.

— Mul]umesc, nu. Nu am mult timp la dispozi]ie, trebuies` fiu punctual la o \ntâlnire.

— Undeva \n afara ora[ului? — Nu.— Nu te re]in. Se ridic` [i sun` clopo]elul. Vreau doar s`-]i

spun c` \n diminea]a aceasta, domni[oara Baird a plecat. Nu evina ei c` m-am hot`rât s` trec la dictofon, a lucrat foarte bine,


chiar i-am f`cut un cadou. Guido a aranjat totul. De asemenea,i-am promis s` o recomand [i altora, ceea ce o va ajuta s`ob]in` un post bun, a[a cum merit`. Este foarte eficient`, de[icred, totu[i, c` \i lipse[te oarecum o anumit` ]inut`. E[ti deacord?

— Nu, nu prea sunt de acord, spuse el zâmbind.|l studia cu o privire matern`.— A[ dori s`-]i dau un sfat. Te rog, nu te l`sa antrenat \ntr-o

rela]ie cu frumoasa Nicola. |i puse mâna pe bra], prietene[te. Sunt sigur` c`, \ntr-o zi,

vei deveni un om important [i trebuie s`-]i cau]i o so]ie cares` nu fie numai dr`gu]`, dar s` fie [i de familie bun`. Unpatiser este foarte util, dar \n nici un caz ca socru. Nu uitalucrul acesta. Trebuie s` g`se[ti o femeie ca domni[oaraGould, care mi-a fost prezentat` la o recep]ie zilele trecute.Mi-a spus c` e logodit` cu domnul Tallent.

— Nu mai este.— Nu se poate! Ce s-a-ntâmplat? S-au certat?— S-ar putea spune [i a[a. Nu i-au pl`cut florile pe care i

le-a adus [i a aruncat cu ele \n el \n fa]a tuturor invita]ilor.— Bietul domn Tallent! {i \n mine s-a aruncat de multe ori

cu flori, dar gestul acesta ar trebui f`cut doar \n semn deomagiu.

U[a se deschise. Nu era, a[a cum se a[tept` Rodney, unvalet care s`-l conduc` spre ie[ire, ci Maharajahul care, de[i\mbr`cat \n constum de strad`, nu ar`ta deloc ca o persoan`obi[nuit`. Oriunde [i oricum era \mbr`cat, era o figur`remarcabil`.


— Domnul Laird! Anna, doar nu-l la[i s` plece!— Trebuie. Are o \ntâlnire. La revedere, Rodney.|n timp ce p`r`sea casa, \n mintea sa prindeau contur tot

felul de gânduri. Madame a spus c` rela]ia n-ar fi potrivit`,ceea ce a fost foarte amabil din partea ei, pentru c` astfel l-af`cut s`-[i dea seama c`, de fapt, ar fi cât se poate de potrivit`.El [i fiica patiserului au lucrat \mpreun`, au complotat \mpre-un`, au locuit \mpreun`. Nu aveau acum de f`cut decât s`schimbe unghiul, de la o rela]ie de frate – sor`, la una de so]– so]ie. Este adev`rat c` ea nu p`ruse s`-l remarce, dar nici nuse pusese problema, de fapt. Se gândi, stânjenit, c` poate artrebui s`-[i pun` frâu sentimentelor, era normal ca visurileunui b`rbat legate de viitorul s`u al`turi de o anumit` fat` s`fie \mp`rt`[it` [i de cea \n cauz`.

|n drum spre cas`, se opri s` m`nânce un sandvi[. Aveastomacul strâns de durere, ca de un \nceput de ulcer.

Prea multe evenimente se adunaser` \n via]a lui. Continuas` fie \ngrijorat din cauza Angelei. Oare Oliver primise o lec]iecare \l f`cuse s` se \ntoarc` la vechii prieteni de \ncredere, sau\[i va linge r`nile la Oxford [i se va \ntoarce s` continue listape care se aflau Pauline, Cynthia [i Henrietta?

Ajunse acas` \nainte de ora trei. Urca sc`rile [i auzi voci, aAngelei [i a Nicolei. A[adar, Nicola se-ntorsese, era pe punctulde a spune „acas`”.

Tonul discu]iei era ridicat, una din voci era furioas`,cealalt` protesta. R`mase \n fa]a u[ii, ascultând cu neru[inare.

— Dar dac`, vorbi Angela printre lacrimi, nu m` mai invit`niciodat`?


— Situa]ia ta va fi la fel ca \nainte.— Nu am spus decât c` voi merge mâine [i voi petrece ziua

\mpreun` cu el [i…— |l vei suna [i \i vei spune c` \]i pare r`u, dar ai uitat c` ai

o \ntâlnire.— Nu se-ntâmpl` absolut nimic dac` merg m`car o dat`.— Ar fi fatal. Ce naiba, Angela, folose[te-]i mintea, dac` ai.

D` telefon [i anuleaz` \ntâlnirea.— Este \ngrozitor de singur.— Chiar nu-]i dai seama? |l ai… dac`-]i p`strezi capul

limpede. A fost umilit \n fa]a multor prieteni de-ai Henriettei[i a venit aici s` se remonteze; printre bulele de [ampanie,brusc te-a g`sit atractiv` [i te-a dorit. Dac` accep]i aceast`prim` invita]ie pe care ]i-a f`cut-o \n tot acest timp de cândlocuie[ti aici, sub nasul lui, \n Londra, va fi exact a[a cum amspus, fatal. Te va mai invita o dat` sau de dou` ori, \i va facepl`cere compania ta, apoi va \ncepe o rela]ie cu altcineva [i,de data asta, s-ar putea s` nu mai scape. Singura ta [ans`,absolut singura [ans`, este s`-l ]ii cât \l ai.

— Dar dac` nu merg la Oxford s` petrecem ziua \mpreun`, va…— Va fi surprins. Apoi \i va p`rea r`u. Apoi se va-ntreba dac`

]i-a trecut pasiunea pentru el, ceea ce-l va face s`-[i pun`problema dac` nu cumva [i-a pierdut farmecul; atunci va vreas` te vad` din nou, s` te impresioneze. D`-i telefon [i spune-ic` nu po]i veni pentru c` ai o \ntâlnire.

— Dar nu am!— Spune-i-o cât mai conving`tor. Dac` propune s` vin` el

la Londra, spune-i c` ai o s`pt`mân` plin` [i nu ai putea s`-iindici când ai o zi liber` decât aproximativ joi.


— Dar vreau…— {tiu ce vrei. Vrei s` stai lâng` telefon a[teptând s` te

sune, gata s` accep]i orice propunere.— M` scuza]i c` v` \ntrerup, spuse Rodney intrând.

Conversa]ia m-a ]inut pur [i simplu aici, pe prag. — |nseamn` c-ai auzit ce-a spus, \ncepu Angela, cu ochii \n

lacrimi. Recunosc c` are dreptate, dar el e acolo, singur, la Oxford.— Ceea ce ne trebuie tuturor acum este un ceai bun. Du-te

[i f`-l.Angela \[i [terse ochii [i se duse la buc`t`rie s` pun` ibricul

pe foc [i s` scoat` ce[tile.— Tot ce-am spus e adev`rat, spuse Nicola, a[ezat` pe

canapea. E al ei dac` nu alearg` la el. Presupun c` e[ti departea lui.

— De ce trebuie manevrat a[a un b`rbat?— Un b`rbat adev`rat nu trebuie. Un b`rbat adev`rat [tie

când vrea o fat` [i vine dup` ea [i-i spune, dar nu e cazul cuOliver. Henrietta l-a prins [i l-a legat \nainte ca el s`-[i poat`da seama bine ce se-ntâmpl` cu el. Dac` Angela \l vrea, nu-l vaavea \nlesnindu-i calea.

— Metoda asta o vei aplica [i tu când vei umbla dup` unb`rbat?

— Nu eu voi umbla dup` el, ci el dup` mine.— {i dac` d` semne de incertitudine, ce trebuie s` fac`

s`-[i ating` scopul?— Trebuie s` a[tepte, s` se \ntrebe, s`-[i fac` griji, s` stea

treaz noaptea, s` mearg` pân` la marginea unei pr`p`stii [i s`se gândeasc` dac` s` fac` pasul fatal sau nu. {i acum, scuz`-m`,dar trebuie s`-mi fac bagajul. E deja târziu.


— Târziu pentru ce?— Pentru a prinde trenul.— Unde pleci?— La Brighton.— F`r` s` spui un cuvânt despre ce s-a \ntâmplat la

Madame Landini?— Nu s-a \ntâmplat nimic. A ]inut ceasul pu]in, mi l-a dat

\napoi [i eu l-am pus la mân`. — N-a spus nimic?— A [optit ceva de genul c` este un ceas interesant. Asta a

fost tot. Dac` ar trebui s` reconstitui, a[ spune totu[i c` a ]inutcam mult ceasul, chiar dac` acesta i s-a p`rut interesant.Altceva nimic, pân` când m-a chemat, mi-a mul]umit, mi-aspus c` ea [i signor Piozzi au hot`rât s` utilizeze un dictafon;eu le sugerasem acest lucru cu câteva zile \nainte, dar n-aurecunoscut c` ideea venise de la mine. Mi-a spus c`-i pare r`uc` nu mai lucreaz` cu mine, dar c`, dac` \mi voi dori un postpe care nu-l pot c`p`ta, s`-i spun [i ea \mi va \nlesni angajarea.Apoi, l-a rugat pe Guido s` se ocupe de un mic cadou [i, larevedere. Micul cadou este un cec de o sut` de lire. {i astfels-a terminat rapida mea incursiune \n via]a celor boga]i [ifaimo[i. Acum, pot s` m` duc s` m` preg`tesc?

— |n leg`tur` cu urm`torul t`u serviciu...Angela intr` cu o tav` [i \n aceea[i clip` se auzir` pa[i pe

scar`, negre[it ai doamnei Major.Când Rodney \i deschise u[a, aceasta avea \n mân` cutiile

zdrobite de flori pe care el le aruncase la co[ul de gunoi dinfa]a casei cu o sear` \nainte, iritat c` \nc` mai erau \n ma[inalui. Le luase funda aurie.


— Intra]i.— Mul]umesc, dragul meu, dar nu pot. Vroiam s` mai

\ntreb o dat` dac` ai vrut \ntr-adev`r s` arunci astea.— Da, sigur c` da.— Am v`zut buc`]ile de panglic` atârnând [i mi-am zis c`

poate ai aruncat din grer[eal` panglica asta scump`. Dar, dac`nu ai nevoie de ea, o iau eu. F`cu o pauz` [i arunc` o privirespre cutii. Când le-am scos din lada de gunoi [i am v`zut peele numele fror`riei, mi-am amintit c` Angela lucreaz` acolo.A[a ai spus, Angela, nu? Ambalezi florile. Frumoas` meserie.Mi-ar fi pl`cut [i mie s` lucrez cu florile. V` las, acum.

Rodney \nchise u[a \n urma ei. S`mân]a unei b`nuieli i sestrecur` \n minte [i \ncepu s` creasc` repede. Se \ntoarse [i oprivi lung pe Angela.

— Lucrezi la Claribel’s?— Da. Am pus ceaiul.— Mul]umesc. Ambalezi florile?— Da.— B`nuiesc c` nu [tii nimic... Nu, delirez. Nu se poate s` ai

ceva de-a face cu povestea asta. O privea lung când pe ea, cândpe Nicola. Sau se poate?

Figura Nicolei nu tr`da nimic, dar Angela p`li.— Bea-]i ceaiul, \i spuse Nicola.— Imediat. {tii cumva, se adres` el din nou Angelei, ce se

afl` \n cele dou` cutii care au fost trimise Henriettei [imamei ei?

Angela ezit`, apoi inspir` adânc.— Da.— Tu... le-ai pus?


— Da.— |n comand` scria orhidee [i tu...— A fost ideea mea, spuse Nicola. N-o mai teroriza pe ea,

\ncepi cu mineRodney sim]i c` picioarele \i tremur`. Merse s` se rezeme

de canapea.— A[adar, Oliver a comandat orhidee [i...— {tiam c` va trebui s` comande flori, spuse Nicola. Am

sunat-o pe Angela [i am \ntrebat-o dac` le-a comandat [i mi-aspus c` \nc` nu. Comanda nu a venit decât dup`-amiazatârziu [i când mi-a spus, am \ntrebat-o dac` are de gând s`ambaleze florile respective [i mi-a r`spuns c` da.

I-am spus ce a[ face eu \n locul ei. Nu a fost de acord, daram f`cut-o s` \n]eleag` c` era ultima ei [ans` de a-l salva.Speram s` ofere florile el \nsu[i, ceea ce s-a [i \ntâmplat [i s` ise arunce \n fa]` cu ele. Asta a fost tot.

— Asta a fost tot? A fost ceva josnic, necinstit, murdar...Dumnezeule! S` nu-mi spui c` tot voi, i-a]i furat [i ma[ina.

— Nu vorbii prostii, spuse Nicola. Doar am dus-o la cap`tulstr`zii Belthane [i apoi am adus-o la loc. {tiu c` am recurs laun [iretlic, dar nici Henrietta nu a procedat cinstit pentru apune mâna pe el.

— {i dac` s-ar fi dus la Claribel’s s`...— ... reclame? S-a gândit la angajatul flor`riei când a

v`zut florile? Nu. Nici o fat` nu ar fi f`cut-o. Nu s-a gânditdecât c` Oliver a pus la cale ceva [i, ca atare, pe el l-a pedep-sit. Dac` se va gândi vreodat` s` fac` unele cercet`ri laflor`rie, va fi prea târziu, nu va mai exista nici o dovad`,cutiile fiind depozitate \n lada de gunoi a doamnei Major.


Nu am f`cut decât s` arunc`m un colac de salvare unui ompe punctul de a se \neca. Dac` vrei s`-i spui, e[ti liber s-ofaci.

— S`-i spun? Crezi c` i-a[ spune c` propria mea sor`...— Dac` vreodat` mi se va \ng`dui s` m`-ntâlnesc cu el,

interveni Angela, \i voi spune chiar eu.— Dac` nu ne-am fi gândit noi s` \ntreprindem ceva, cine

ar fi f`cut-o? |n nici un caz tu. Principiul t`u este s`-l la[i pefiecare s` fiarb` \n suc propriu. Politica ta este...

Se \ntrerupse pentru c` telefonul sun`. Rodney merse s`r`spund` [i, de la primele cuvinte, Angela veni lâng` el.

— Tata? Da, sunt eu, Rodney.Ca \ntotdeauna, tat`l lor era foarte laconic. — Unchiul vostru Julian a murit \n aceast` diminea]`.

Mama pleac` disear`. Nu pot s` vin [i eu cu ea pentru c` amgrip`. Ea abia s-a f`cut bine. Trenul ei va sosi mâine la opt [icinci. Te rog s-o iei de la gar`, s-o duci la un hotel bun [i s` aigrij` s` se odihneasc` bine [i s` m`nânce \nainte de a pleca\mpreun` cu tine la Brighton. Sper c` o vei putea \nso]i la\nmormântare.

— Da. Cum a]i aflat?— De la poli]ie. A c`zut \n timpul unei plimb`ri de-a lungul

stâncilor. Mama \]i va da mai multe detalii. Nu uita, ora opt [icinci. La revedere.

— Unchiul Julian a murit, se adres` Rodney Angelei dup`ce \nchise telefonul. Mama vine pentru \nmormântare.

— F`r` tata?— Nu. Are grip`. Mama vine cu trenul de noapte. Trebuie

s` plec devreme mâine diminea]` s-o iau de la gar`.


— S` merg [i eu la \nmormântare?— Nu, nu e nevoie.— O aduci pe mama aici când se termin` totul?— Voi \ncerca, dar [tii foarte bine c` va vrea s` mearg`

direct \napoi acas`.— |mi pare r`u de unchiul vostru, spuse Nicola. |mi pare

bine c` m-ai dus s`-l v`d.— {i mie. Se \ncrunt`. Dac` s-ar mai \nc`lzi pu]in. Mama

abia s-a \ns`n`to[it dup` grip`.Dar, a doua zi diminea]` când s-a trezit, nu se observa nici

o \mbun`t`]ire a vremii. O l`s` pe Angela dormind. Cândcobor\, doamna Major tocmai ridica sticla cu lapte adus` \nfa]a u[ii.

— Unde pleci a[a devreme?— La o \nmormântare. Unchiul meu a murit.— Departe?— La Brighton. La revedere.Tocmai când s` intre \n garaj, u[a casei vecine se deschise

[i Peter Grelby, vecinul, ie[i \n fug`, \mbr`cat \n pijama [idescul].

— Priss, gâfâi el când ajunse lâng` Rodney. Au \nceputdurerile. Trebuie s` telefonez doctorului. Urgent. PentruDumnezeu...

— Ce s-a-ntâmplat? \ntreb` doamna Major.— Urgen]`, r`spunse Rodney. Un copil foarte gr`bit s` vin`

pe lume. Telefonez eu. Peter, \ntoarce-te la Priss.Doamna Major \l l`s` pe Rodney s` treac`, apoi bar`

drumul lui Peter care \l urmase ca \n trans`.


— Acum vei veni frumos cu mine la so]ia ta, spuse doamnaMajor victimei preferate a [icanelor ei neobosite. Doar amadus pe lume zeci de copii pân` acum. Vino cu mine [ilini[te[te-te, altfel o sperii, uit`-te [i tu \n ce hal ar`]i. E o fat`s`n`toas` [i totul va fi bine. Aranjeaz`-]i pu]in p`rul, c` doarnu vrei s` fii ca o ar`tare când te vede copilul pentru primadat`.

Na[tere [i moarte... se gândi Rodney \ntorcându-se la garaj,dup` ce telefonase medicului. Unul pleac`, altul vine...

Ajunse la gar` chiar la timp. |[i privea mama \naintând peperon, o versiune mai b`trân` [i mai col]uroas` a Angelei.

— Rodney, dragul meu! |mi pare rù c` a trebuit s` ie[i atâtde devreme [i pe a[a o vreme. Ce faci?

— Sunt bine, mam`.— Chiar m`-ntrebam dac` va veni [i Angela. M` bucur c` nu

a venit.— Cine l-a g`sit?— Un b`rbat care ie[ise la plimbare cu câinele. Era vânt

puternic, a[a c` nu erau mul]i oameni afar`.— |nc` trìa?— Nu. A f`cut infarct. M` bucur c` nu s-a chinuit. Au

anun]at poli]ia [i nu a fost greu de identificat pentru c` mul]i\l [tiau din vedere. Tat`l tù m-a sf`tuit s` telefonez avoca]ilorlui imediat ce \[i deschid biroul ast`zi.

— Telefonez eu \n timp ce te odihne[ti. Cum se numesc?— Cred c` Boyd [i Waring. Cere cu domnul Waring; fiul

b`trânului domn Waring, [tie totul despre unchiul tù.Tat`l lui a lucrat pentru bunicul tù. Când l-ai v`zut ultimaoar`?


— S`pt`mâna trecut`, \n timp ce se plimba.— Ai mai fost la el acas`?— Da. Am fost [i cu o fat` la el. Nu i-a pl`cut ideea la

\nceput, dar \n cele din urm` i-a ar`tat chiar instala]ia de caleferat`. Vei fi surprins când o vei vedea. Este incredibil.

— M` \ndoiesc c` e mai complex` decât aceea pe care oavea \nainte de a pleca \n India. |nc` de atunci \i trebuia ocamer` special` pentru a \ntinde [inele. Trenurile acelea nusunt de juc`rie. |nc` de când era copil, insista s` aib` machetede locomotive [i vagoane.

— Nu [tiu ce-i de f`cut cu acei zeci de metri de [inemontate \n cas`.

— Poate a l`sat \ntreaga instala]ie unei institu]ii. — Ce institu]ie ar fi interesat` de a[a ceva [i ar putea pune

la dispozi]ie [ase \nc`peri mari \n [ir pentru montarea insta-la]iei? {i cine va face leg`turile electrice? Exist` acolo unpanou de comand` care ocup` jum`tate din perete.

— Bietul Julian. |n timp ce al]i b`ie]i citeau c`r]i de aven-turi, el citea orare de tren.

Ajun[i la hotel, luar` micul dejun \mpreun`, apoi Rodneytelefon` avoca]ilor. Domnul Waring, pe un ton rece [i sever,fix` o \ntâlnire pentru ora patru dup`-amiaz`. Rodney tele-fon` s` rezerve dou` camere la un hotel din Brighton [i ime-diat ce doamna Laird se odihni pu]in, plec`. Abia când s-auapropiat de Brighton, aceasta deschise din nou discu]iadespre fratele ei.

— Tat`l t`u nu l-a pl`cut niciodat` chiar \nainte de ceart`,Julian plecase \n India \nainte s` m` c`s`toresc. Era cupaisprezece ani mai mare decât mine. Când bunicii vo[tri au


murit, a p`strat casa din Brighton [i câtva timp a men]inutchiar un personal strict necesar. {i dup` ce nu au mai fostservitori [i s-au terminat banii , tot a refuzat s` vând` sau s`\nchirieze casa.

— Nu m` surprinde. Vroia spa]iu pentru a-[i montainstala]ia.

— Regret doar c` nu am putut cump`ra câteva piese dinmobilierul vechi. Adesea m`-ntreb cine l-a cump`rat. Deasemenea, avea [i lucruri de valoare aduse din India.

— Apropo de India, l-ai auzit vreodat` amintind de un locnumit Hardanipur?

Doamna Laird se \ntoarse spre el uimit`.— Niciodat`. Categoric, nu ar fi men]ionat niciodat` acest

nume [i nici eu [i tat`l t`u, \n prezen]a lui. Cu siguran]` c` nu]i-a vorbit nici ]ie despre Hardanipur.

— Eu am pomenit de el, dar nu p`rea s` vrea s` discutedespre acest subiect.

— Dar cum de ai ajuns s` discu]i despre asta?— La Madame Landini e venit un Maharajah, un vechi [i

bun prieten al ei. Când am auzit c` e Maharajahul dinHardanipur, numele mi-a sunat cunoscut [i mi-am dat seamac` trebuie s`-l fi auzit de la unchiul Julian. El a negat, a[a cumai f`cut [i tu.

— Asta dovede[te \nc` o dat` c`, atunci când crezi c` nuascult`, copii aud tot felul de lucruri ciudate. Nu cred c` aveaimai mult de patru sau cinci ani când eu [i tat`l t`u am discu-tat ultima oar` de Hardanipur. Ce ciudat! |]i aminte[ti de acestnume dup` atâ]ia ani!


— Unchiul Julian mi-a spus c` a fost rezident acolo.— Ce altceva ]i-a mai spus?— Mai nimic. A mai fost [i altceva?— Mult mai mult.— Dar nu a intrat \n am`nunte. De ce?— Pentru c` a \nsemnat un episod foarte compromi]`tor \n

cariera lui. A fost trimis \n Hardanipur pentru a-l supravegheape Maharajah. Se [tia c` acesta reu[ise s` scoat` mai multemilioane, cu siguran]` nu mai pu]in de treizeci, din ]ar`,precum [i faimoasele sale diamante. Ideea este c` nu se limitanumai la fondurile lui personale, ci s`pa adânc \n venitulstatului.

Desigur, mai erau [i alte aspecte care trebuia cercetate.Conduita Maharajahului nu prea f`cea cinste educa]iei sale laHarrow [i Cambridge. Julian a stat acolo un an. A fost instalat\ntr-un palat aproape tot atât de mare ca al Maharajahului, is-au dat un bodyguard personal, câ]iva elefan]i [i chiar ni[tedansatoare. El [i Maharajahul au devenit foarte buni prieteni.|n loc s` exercite Julian o influen]` apusean` asupra celuilalt,s-a \ntâmplat invers. La sfâr[itul acelui an, a fost reclamat [imustrat. Nu cred c` [tie cineva ce s-a \ntâmplat exact \n tim-pul acelui an cât a stat \n Hardanipur, dar p`rea ca [i cum eramai bine s` nu se cerceteze prea mult. Eu [i tat`l tù am aflat\ntâmpl`tor, din povestirile unei persoane din suitaMaharajahului. Tat`l tù era de p`rere c` Julian ar fi trebuits`-[i piard` slujba, dar nu s-a \ntâmplat a[a [i, cu timpul, chiara fost ridicat la rang de cavaler. Din cauza aceasta tat`l tù nul-a pl`cut, \nc` \nainte de scandalul cu mo[tenirea. Ar fi fostchiar imposibil s` st`m la Victoria Lodge?


— Da, mam`.— Mi-ar fi pl`cut s` mai stau m`car o dat` acolo. M-am

n`scut \n camera de deasupra celei \n care mi-ai povestit c` seafl` tabloul de comand`. A amintit vreodat` de ipotec`?

— Da, o dat`. M` \ntreb dac` a vândut telescopul.— Oh, Rodney, doar nu i-ai dat telescopul primit de la tat`l

t`u.— Ba da. Mi-a fost mil` de el. Dac` mai este, \l voi lua

\napoi. Sau tu \l vei lua. Din punct de vedere juridic, e[ti rudalui cea mai apropiat`.

— A amintit domnul Waring ceva despre un testament?— Cum poate fi vorba de un testament, când unchiul Julian

nu a avut nimic de l`sat?Dar exista un testament. Fusese redactat, le explic` dom-

nul Waring cu o voce seac` [i plictisit`, cu un an \nainte. sirJulian venise, spusese c` vrea s` fac` un testament [i c`, dac`problema nu se rezolva imediat, se va adresa altcuiva.Testamentul a fost redactat, semnat, autentificat [i de atunci,nu-l mai v`zuser` pe sir Julian.

Nu sunt decât dou` rânduri, spuse domnul Waring.„Eu, Julian Rodney Mull, las tot ceea ce posed \n momentul

mor]ii mele, nepotului meu Rodney Julian Laird”.Urm` o pauz`.— Nu avea nimic, coment` doamna Laird.— Nu [tiu nimic despre ce se afl` \n locuin]`, spuse dom-

nul Waring. Dup` cum [ti]i, nu au mai r`mas bani din sumeleconsiderabile pe care dumneavoastr` [i el le-a]i mo[tenit de latat`l dumneavoastr`. Mobila a fost vândut` acum câtva timp.|n ceea ce prive[te casa, [ti]i c` a fost ipotecat` de Banc`. sir


Julian le-a cerut celor de la banc` s` m`reasc` suma, dar aurefuzat. Atunci, ni s-a adresat nou`. Nu am fost de acord cu oipotec`, dar dup` ce ne-am consultat, partenerii mei [i cumine ne-am oferit s` cump`r`m casa [i s`-i permitem s`locuiasc` acolo mai departe, f`r` s` pl`teasc` nimic. Presupunc` [ti]i aceste fapte.

— Da, mi-a spus.— |n concluzie, interveni doamna Laird, bani nu sunt [i

casa v` apar]ine.— Apar]ine firmei Creed, Boyd [i Earing. Trebuie s` adaug,

\ns`, c`, \n \n]elegerea noastr` cu sir Julian se stipuleaz` c`trebuie s` oferim casa spre vânzare mai \ntâi mo[tenitoruluis`u. Dac` dori]i s` o cump`ra]i, putem \ncepe tratativele, darpre]ul este destul de mare.

— {i cât ar trebui s` pl`tesc dac` a[ vrea s-o cump`r?— Casa are o pozi]ie extrem de bun`, este spa]ioas`, cu

gr`dini mari. O putem vinde cu u[urin]` chiar mâine cupatruzeci de mii de lire.

— |n acest caz, a[ dori s` am pu]in timp la dispozi]ie pentrua m` gândi, spuse Rodney.

Domnul Waring ridic` pu]in din sprâncene [i un zâmbetdispre]uitor z`bovi o clip` pe buzele lui.

— S` spunem, dou`zeci [i patru de ore, domnule Laird?— Nu. |nmormântarea are loc mâine. V` voi da r`spunsul

poimâine.— Mul]umesc.Fur` condu[i afar`.— Tot nu te-ai schimbat, remarc` doamna Laird. Doar pen-

tru c` nu-]i place modul cuiva de-a se comporta, la[i impresiac` po]i s` sco]i imediat patruzeci de mii de lire.


— P`rea s` insinueze c` unchiul Julian nu era decât unnebun b`trân.

— Mul]i \l considerau a[a: un nebun b`trân. Oricum, a fostun gest frumos din partea lor c` i-au cump`rat casa [i l-au l`sats` locuiasc` \n continuare, f`r` a pl`ti chirie.

— Un gest frumos! Probabil c` a fost cea mai bun` afacerea acestor rechini. Pariez c` au cump`rat cu maximumdou`zeci de mii [i acum vor s`-[i dubleze venitul. |n plus, tre-buie s`-l fi taxat din plin pe unchiul Julian pentru cele dou`rânduri redactate, iar noi, acum, \i pl`tim din nou ca s` ni leciteasc`.

La \nmormântare reunir` mai mul]i oameni decât se a[tep-tase Rodney. Erau vechi servitori care f`cuser` parte din per-sonalul de serviciu, cândva numeros, al casei, reprezentan]i aiunor organiza]ii civice, avoca]ii Creed, Boyd [i Waring, un micgrup de cerceta[i marini, to]i \mbr`ca]i elegant [i având un aersolemn, condu[i de un tân`r, alc`tuind o apari]ie neobi[nuit`.Dup` terminarea ceremoniei, Rodney, al`turi de mama sa,schimb` câteva cuvinte cu to]i cei prezen]i.

— Vrei s` mergi la cas`? \ntreb` Rodney când r`maser` singuri.— Nu acum. A[ vrea s` mai merg o dat` mâine, \nainte s`

plec`m. Ai observat, când am fost acolo data trecut`, nu era...— ... telescopul. Probabil c` l-a vândut ca s` mai cumpere

trenule]e. Acum te duc la hotel [i apoi voi merge s` v`d ce maie prin cas`. Po]i s` stai mai mult acolo mâine, cât timp m` voiduce s`-i spun domnului Waring c` m-am hot`rât s` investesccele patruzeci de mii de lire \n altceva.

— Vrei s`-i ceri sfatul \n leg`tur` cu instala]ia de cale ferat`,ce s-ar putea face cu ea?


— Nu vreau s`-i cer nici un sfat. Dup` ce voi pleca de labiroul lui, voi merge pe la diferite [coli. Poate c` una dintreele va fi amatoare s`-[i transforme o \nc`pere \n depou de caleferat`.

— Vei cere bani?— Bani? Nu m-ar surprinde s` mi se cear` mie bani de c`tre

cel care va demonta toate [inele.— Dar unchiul t`u a pl`tit foarte mult pentru acele machete

comandate toate \n mod special. Valoreaz` mult.— Valorau pentru unchiul Julian.O l`s` la hotel [i merse la Victoria Lodge. V`zu, spre

surptinderea lui, o ma[in` la poarta casei. Surprinderea i-afost [i mai mare când recunoscu Rolls – Royce-ul lui MadameLandini.

Madame Landini, aici? Imposibil. {i totu[i, era ma[ina ei cu[oferul stând \n picioare, al`turi. Rodney r`spunse la salutulacestuia [i-i v`zu pe alee pe signor Piozzi [i pe Maharajah.|nainte ca Rodney s` poat` spune vreun cuvânt, Maharajahuli se adres`:

— Domnule Laird, dac` a[ fi [tiut c` sunte]i rud` cu sirJulian nu v-a[ fi l`sat s` pleca]i \nainte de a discuta cumine. {tia]i c` eu [i unchiul dumneavoastr` am fost buniprieteni?

— Am aflat abia ieri de la mama. A]i venit s`-l vede]i?— Aveam dou` obiective, s` vizit`m o [coal`, nu departe de

aici, unde nepo]ii mei vor fi \nscri[i \ncepând din trimestriulurm`tor [i, dup` aceea, s` fac o vizit` unchiului dumnea-voastr`. Tocmai am citit anun]ul de pe u[`, \n care scrie c` amurit. Am citit de asemenea, numele dumneavoastr` [i al


hotelului la care sta]i. Inten]ionam s` merg la hotel sperând s`pot discuta cu dumneavoastr` despre el. Nu ne mai v`zusemde peste treizeci de ani.

Rodney se \ntoarse [i cei trei b`rba]i merser` \ncet \napoispre poart`.

— Cu totul alt` via]`, domnule Laird, continu`Maharajahul cople[it de amintiri.. O via]` de mult uitat`. Darsunt convins c` unchiul dumneavoastr` nu a uitat vizita pecare mi-a f`cut-o. Desigur, era o vizit` oficial`, dar caracterulei oficial nu a durat mult. V-a povestit vreodat`... Nu, sigur c`nu. Dac` v-ar fi vorbit despre mine, mi-a]i fi spus când ne-am\ntâlnit la Madame Landini. Privi \napoi, peste um`r. Este ocas` frumoas`. A locuit mult aici?

— Aici s-a n`scut. |ntotdeauna a refuzat s-o \nchirieze saus-o vând`.

— Cum a murit?— A f`cut infarct \n timp ce se plimba.— Un sfâr[it rapid [i, sper, nedureros. |mi pare nespus de

r`u c` n-am venit s`-l v`d mai de mult. Era un om aparte,presupun c` [ti]i acest lucru.

— Da, Alte]`.— A]i ]inut la el?— Da.— {i eu. A fost trimis \n misiune s` m` aduc` pe calea cea

bun`. Comportamentul meu nu prea corespundea standarde-lor engleze[ti. Misiunea lui era s`-mi dea sfaturi bune, s` m`corijeze, s` m` mustre. Dar noi ne-am \mprietenit. Am fostbuni prieteni. Am constatat c` aveam multe gusturi comune,nu numai vân`toarea [i alte pasiuni obi[nuite, ci [i o pasiune


giannijolys

pe care nu am mai \ntâlnit-o la altcineva, nici \nainte, nicidup` ce l-am cunoscut pe el. M` refer la interesul lui ie[it dincomun pentru sistemele feroviare [i la cuno[tin]ele lui extra-ordinare \n acest domeniu. V-a povestit vreodat`... Nu.Presupun c` nu v-a povestit multe despre Hardanipur. A avutunele nepl`ceri când l-au rechemat. A fost ca un fel de pat`asupra carierei lui. A promis c`-mi scrie, dar nu mi-a r`spunsniciodat` la scrisori. Cred c` nici nu i-au fost date. {ti]i ce-amf`cut amândoi \n Hardanipur? Am construit o machet` de caleferat`, absolut real`, dar la scar` redus`, care func]iona de lapalatul lui la al meu. Apoi am extins-o. Am construit [i untunel. Trenurile ie[eau din tunel \ntr-un lumini[ \n jungl` [iapoi \nconjurau un lac foarte frumos. Viceregele [i-a prelungitvizita pân` când am realizat o linie secundar` pe care oconcepusem deja.

Poate c` vi se pare absurd [i nebunesc ca ni[te adul]i s` seocupe de a[a ceva, dar asta s-a \ntâmplat [i m` bucur s` spunc` [i fiii [i nepo]ii mei \mp`rt`[esc aceea[i pasiune.

M`-ntreb dac` unchiul dumneavoastr` s-a mai gânditvreodat` la acele zile [i dac` \[i mai amintea de acea cale ferat`.

— Sunt sigur c` da, Alte]`.— Vre]i s` spune]i c` [i-a p`strat interesul pentru trenuri?— Da. De fapt, avea chiar \n cas` o instala]ie de cale ferat`— |n casa aceasta?— Da.— {i ce s-a \ntâmplat cu ea?— Este \nc` aici. Ave]i timp s-o vede]i?— Timp? Chiar dac` n-a[ avea, mi-a[ face. Guido, vino [i tu

s` vezi.


Se l`sase \ntunericul [i el \nc` era la tabloul de comand`.Trimisese fiecare tren pe traseu. |[i scosese haina [i pantofii,pentru a putea c`lca mai u[or pe spa]iile permise. |l rugase peignor Piozzi s` stabileasc` orele precise. Cu permisiunea luiRodney, \nfiin]ase o gar` suplimentar` pe linia Daejeeling-Himalaya. Când signor Piozzi, dând dovad` de mare curaj, \ireaminti c` trebuie s` fie \napoi la Londra la cin`, trebui s`repete de câteva ori pentru ca respectivele cuvinte s` ajung`pân` la el. Oftând, Maharajahul se \mbr`c`, se \nc`l]` [i p`r`sicasa, al`turi de Rodney [i de signor Piozzi.

— Pentru aceasta, spuse el \ncet când ajunser` la poart`, v`voi fi \ntotdeauna recunosc`tor, domnule Laird. Sunte]i nepo-tul lui sir Julian, ceea ce \nseamn` c` sunte]i ca [i nepotulmeu. Mul]umesc, Rodney. Nu am mai sim]it atât de mult`bucurie de când nu i-au mai permis unchiului tù s` r`mânàl`turi de mine pentru c` \l influen]am negativ.

Spune-mi, cine a cump`rat-o?— Ce s` cumpere?— Calea ferat`. N-ai spus, când eram \nùntru, c` a fost

vândut`? — Am spus c` mobila a fost vândut`.— Asta \nseamn` c` vei p`stra calea ferat`.— M` tem c` este imposibil. Nu am unde s-o ]in.— Nu \n]eleg. Dup` câte [tiu, sir Julian nu s-a c`s`torit. E[ti

mo[tenitorul lui, nu-i a[a?— Da.— Atunci, casa este a ta. Chiar dac` ai avea o familie

numeroas`, tot n-ai avea nevoie de toate camerele. A[a c`, eloc suficient pentru calea ferat`.


— Ar fi dac` a[ fi putut p`stra casa. Dar e de vânzare.— Casa asta?— Da.— Casa asta e de vânzare?— Da.— {i nu ai unde s` ]ii calea ferat`, a[a c` o vinzi [i pe ea?— Aveam de gând s-o ofer…— Nu o oferi nim`nui. Repet, ca s` \n]eleg bine. Guido,

ascult` cu aten]ie. Casa este de vânzare?— Da, dar m` tem c` pre]ul…— Cât?— Patruzeci de mii de lire.— O cump`r, spuse Maharajahul f`r` nici o ezitare, cu

condi]ia s`-mi vinzi [i calea ferat`. Ne-am \n]eles?— Mi-ar pl`cea foarte mult s` v` [tiu aici.— Pot fi aici numai dac` \mi vinzi casa. Voi sta aici când \mi

voi vizita nepo]ii. Nu discut`m pre]ul cìi ferate, Guido se vaocupa de tranzac]ie. Tu hot`r`[ti pre]ul [i nu uita c` banii nu\nseamn` nimic fa]` de pl`cerea de a fi fost prieten cu unchiultù. |mi pare rù c` am venit prea târziu ca s`-l v`d.

Strânse mâna lui Rodney ]inând cealalt` mân`, prietene[te,pe um`rul lui.

— Casa [i calea ferat` sunt ale mele. Guido se va ocupa detotul. |]i imaginezi, Rodney, bucuria nepo]ilor mei când le voiar`ta trenurile? Ne vedem când te-ntorci la Londra.


Capitolul 12

— Nu-mi vine s` cred, spuse doamna Laird.— Nici mie, dar e adev`rat.— E[ti sigur c` n-ai \n]eles gre[it? Oamenii nu cump`r` f`r`

s` clipeasc` m`car când pre]ul este de patruzeci de mii de lire.— Oamenii ca noi, nu, dar Maharajahul, da. — M` bucur pentru aceast` cas`. Cine e fata pe care ai

adus-o aici?— Secretara lui Madame Landini. Adic`, a fost secretara

acesteia. Acum, Madame Landini a decis s` \nregistreze la undictafon. Locuie[te \n Brighton. Tat`l ei a fost patiser.

— |n cazul acesta, ar trebui s` [tie s` g`teasc`.— {tie, la nivel de maestru buc`tar. De asemenea, e

ordonat` [i bun` gospodin`.— Vai, Rodney, ce norocos e[ti! Dac` tot sunt aici, pot s-o

cunosc [i eu?— Da. Te duc la ea acas`. Locuie[te \mpreun` cu mama ei

deasupra patiseriei, dar nu mai e a lor de la moartea tat`lui ei.

— Trebuie s`-mi fi povestit despre ea cum am venit, m-a[ fisim]it mai bine. Nu mi-ai spus cum o cheam`.

— Nicola Baird. Dar \nc` nu e nimic sigur.— Nu \n]eleg. Doar nu vrei s` spui c` nu te vrea.— |nc` nu i-am propus nimic. Inten]ionam s-o fac.— Inten]ionai! G`te[te minunat [i e o gospodin`

des`vâr[it` [i tu doar inten]ionai ! E dr`gu]`?— Mai mult decât dr`gu]`.— Atunci, exist` cu siguran]` riscul ca alt b`rbat… Adic`, te

va a[tepta o asemenea fat` pân` te hot`r`[ti?— Am evaluat comunica]ia, nu pare amenin]`toare.— Dar tot nu \n]eleg de ce nu i-ai spus c` o iube[ti.— Unul din motive: banii. Nu am nici eu, nici ea.— Ai un serviciu, e[ti s`n`tos [i ai perspective. Dac` te

iube[te… dar, poate c` nu te iube[te. Tu ce crezi?— Nu [tiu, dar cred c` dac` nu m-ar iubi, ar fi dat de \n]eles

foarte clar. |n ceea ce prive[te perspectivele, nu [tiu.— Oliver \nc` mai vrea s`-i devii asociat?— Da. Prefer s` r`mân unde sunt, dar este posibil ca nu

peste mult timp Claudius [i Phoebe s` se retrag` [i atunci,pentru a salva firma, voi avea nevoie de bani. Numai c` sin-gurii bani pe care se pare c`-i voi vedea vreodat`, sunt celepatruzeci de mii de lire care vor trece pe lâng` mine \n dru-mul lor de la Guido la domnul Waring.

— Cât vei cere pentru calea ferat`?— Voi l`sa la aprecierea lui Guido. Vrei s-o cuno[ti pe

Nicola [i pe mama ei?— Da, foarte mult. P`cat c` unchiul t`u nu a men]ionat-o [i

pe Angela \n testament. Oricum nu a l`sat nimic, dar am


impresia c` nu a inclus-o [i pe ea \n testament fiindc`\ntotdeauna a considerat-o ca fiind preferata tat`lui tù.

— |i voi da jum`tate din venitul ob]inut de pe urma cìiferate. Pentru trusou.

Regret` cuvântul imediat ce \l rosti. Dar era prea târziu.— Trusou? Vrei s` spui c` Angela…— Nu. Nu e nimic sigur. Oliver a rupt logodna [i a petrecut

seara zilei lui de na[tere \n compania mea, a Angelei [i a dou`sticle de [ampanie. Apoi a plecat la Oxford [i a \nceput s` deasemne c` i-ar fi dor de ea. Probabil c` e \n convalescen]`.Ideea este ca ea s` \ncerce s` nu-i cad` \n bra]e ca o victim`prea u[oar`.

— Dac` a[ fi procedat [i eu tot a[a cu tat`l tù, nu m-a[ maifi c`s`torit niciodat` cu el. Adic`, a[ fi ratat [ansa.

— Dac` ar fi s-o iei de la \nceput, alegerea ta ar mai fiaceea[i?

— Categoric! Cred c` nu exist` pe lume un om mai dificil,dar nici cu mine nu e prea u[or de trìt. Am trecut amândoiprin multe, dar am r`mas \mpreun` [i am reu[it, ceea ce estegrozav.

Când s-au oprit \n fa]a por]ii la num`rul 12A, \nainte caRodney s` coboare din ma[in`, din patiserie ie[i o femeie carele spuse c` doamna Baird [i fiica plecaser` chiar \n acea dup`-amiaz` \n Elve]ia. Nu [tia s` spun` pentru cât timp.

|[i cotinuar` drumul pân` la hotel \n t`cere. Cuvintelenerostite ale doamnei Laird „Te-am avertizat c` se va \ntâmplaa[a”, \i bâzâiau \n urechi. Restul zilei [i parte din ziuaurm`toare s-au ocupat cu instruc]iunile date avoca]ilor [i cu\nchiderea casei. Dup` prânz, p`r`sir` Brighton-ul.


A[a cum prev`zuse Rodney, doamna Laird refuz` s`r`mân` mai mult la Londra; s-a \ntâlnit cu Angela [i au luatcina \n ora[, dup` care a luat trenul de noapte spre Cornwall.

Cinaser` \ntr-un restaurant din Soho.— Ce-a]i f`cut cu „Religiile lumii”? \ntreb` Angela dup` ce

ascultase povestirea evenimentelor. Nicola mi-a povestitdespre c`r]ile acelea.

— Le-am donat bibliotecii locale, r`spunse Rodney. }i-aspus ceva Nicola \n leg`tur` cu inten]ia ei de-a pleca \n Elve]ia?

— Elve]ia? Nu, nu mi-a spus nici un cuvânt. Dar [i-a luattoate lucrurile de-aici.

— Ce-a f`cut? \ntreb` Rodney, l`sând jos cu]itul [i furculi]a.— {i-a luat toate lucrurile. Spuna c` vrea s` elibereze camera

\n cazul \n care mama s-ar fi hot`rât s` mai r`mân` la Londra.B`nuiesc c` s-a gândit [i la faptul c`, dac` Oliver va fi mai mereuacolo, e mai bine s` nu se tot \ntâlneasc` unul cu cel`lalt.

— Rodney mi-a spus c` Oliver e la Oxford, spuse doamnaLaird.

— A fost. Acum nu mai e. A vrut s` merg [i eu acolo, dareu nu m-am dus, a[a c` s-a \ntors. N-a putut intra \n casa luipentru c` Henrietta \nc` mai avea cheia [i nu p`rea dispus`s-o \napoieze. |n cele din urm`, a recuperat cheia prin inter-mediul secretarei [i s-a dus acas`.

— A l`sat Nicola vreun mesaj pentru mine?— Nu. A spus numai c` te va suna \ntr-o bun` zi s` te

\ntrebe cum progreseaz` lucrul la memorii.Brusc, mâncarea nu mai avu nici un gust pentru Rodney.O conduse pe mama sa la gar`, apoi veni cu Angela acas`.— Nu duci ma[ina la garaj? \ntreb` Angela, surprins`.— Nu. Coborâse deja din ma[in` [i se \ndrept` spre cas`.


— Rodney, ]i-ai l`sat valiza!— M`-ntorc imediat.Angela intr` dup` el \n cas`. |l g`si cùtând \n sertarele din

birou.— Unde naiba...? Gata, l-am g`sit.— Pa[aport? Pentru ce-]i trebuie pa[aportul?— Ca s` trec grani]a. Pentru ce altceva?— Mergi \n ...— ... Elve]ia.— E prea târziu ca s` mergi la schi [i prea devreme ca s`

culegi flori de col]. R`mâne o singur` posibilitate: s` cân]iserenade, dar la fereastra cui?

Oliver era deja la u[`.— Spune-i lui Oliver s`-l anun]e pe Claudius c` m` \ntorc

cât pot de repede. Pa.Era \n a[a o vitez`, \ncât cuvintele doamnei Major care

ie[ise special s`-i vorbeasc`, r`maser` ag`]ate undeva \n aer.„... nici o problem`, [i un bìe]el minunat!”Din avion, Londra p`rea o mare de lumini lic`rind. Adormi

[i se trezi doar \nainte de aterizare. Dup` ce a \nchiriat oma[in`, studie hârtia pe care notase adresa Nicolei.Telefonase de la un telefon public [i probabil c` doamna de lapatiserie, care r`spunsese, avea gura plin`, a[a c` numelenotat sem`na mai degrab` cu diagrama temperaturii unuibolnav.

Decise \n cele din urm` c` trebuie s` fie vorba despreChanvier. Era \ntr-o ma[in` strìn`, pe o strad` strìn`, iarlocuitorii, \n ipostaza c` locul era locuit, erau \n spateleobloanelor. Ce situa]ie penibil` s` arunce cu o piatr` \n alt`fereastr`! Era fereastra cu balcon sau cea de deasupra?


Se hot`r\ \n cele din urm` [i nimeri obloanele din a treia\ncercare. I se p`ru c` dureaz` foarte mult pân` se deschisefereastra. I se p`ru c` a durat [i mai mult pân` când Nicola aap`rut, p`[ind prin z`pad`, purtând cizme \mbl`nite, hanorac[i c`ciul` de lân`. Urcar` amândoi \n ma[in`.

— |ncotro?— Drept \nainte pân` ajungem \ntr-un loc minunat de

unde se pot vedea zorile ivindu-se.Când ajunser` \n dreptul unei creste de munte, Rodney

opri ma[ina, apoi se \ntoarse spre ea.— De ce ai fugit f`r` s` spui nici un cuvânr?— Trebuia s` dau un avertisment \nainte s` plec? Cum ai

descoperit Chanvier?— Am telefonat la patiserie. Ai spus c` un b`rbat trebuie s`

a[tepte [i s` se tot \ntrebe [i s`-[i fac` griji [i, \n cele din urm`s` fac` pasul fatal de pe un munte ca acesta; ai spus, de aseme-nea, c` dac` un b`rbat vrea o fat`, trebuie s` mearg` la ea [is`-i spun`. Ei bine, \]i spun acum. Nu am f`cut-o \nainte pen-tru c` nu aveam cine [tie ce perspective. Acum, situa]ia s-a\mbun`t`]it. Unchiul meu mi-a l`sat tot ce avea.

— „Religiile lumii!”— Mai mult. Mult mai mult. Calea ferat`. {i casa, numai c`,

a[a cum ]i-am spus, fusese cump`rat` cu mult timp \n urm` deavoca]i [i acum, când unul dintre ei m-a privit de sus, convinsc` nu am cele patruzeci de mii de lire pe care le ceruse pen-tru cas`, am spus „Guido, ocup`-te, te rog de aceasta,” ceea ceGuido a [i f`cut. |n]elegi?

— Nu.— |ncep povestea mai de la \nceput. Era un Maharajah care

domnea peste statul Hardanipur. Dac`-]i aminte[ti...!


— Da, \mi amintesc. Unchiul tù Julian a fost rezident \nHardanipur.

— Ceea ce nu [tii este c` anul petrecut acolo aproape cì-a compromis cariera. Nimeni nu [tia exact ce au f`cut, el [iMaharajahul, dar una din distrac]iile lor cele mai nevinovateera s` construiasc` machete de cì ferate. Când Maharajahul av`zut instala]ia unchiului Julian, a cump`rat-o cu tot cu cas`,f`r` s` se gândeasc` nici o clip` la bani pentru c`, de[i [i-al`sat \n Hardanipur palatele, femeile, elefan]ii, tigrii [ilimuzinele, a fost suficient de precaut pentru a-[i scoatemilioanele [i diamantele de acolo. Pre]ul pentru calea feratùrmeaz` s` fie fixat. Dac` te c`s`tore[ti cu mine, vom puteafolosi o parte din aceast` sum` pentru luna de miere. Dupàceea, am r`mâne cu camerele \nchiriate de la doamna Major,slujba mea la D.S. Claud care s-ar putea \ncheia când Claudius[i Phoebe se retrag [i...

— ... telescopul tù.— Nu. Nici urm` de telescop. Probabil c` l-a vândut pentru

a-[i cump`ra trenule]e. Jum`tate din suma c`p`tat` pentrucalea ferat` va merge la Angela pân` se c`s`tore[te cu Oliver,dup` care i-o vom cere \napoi, pentru c` vom avea mai mult`nevoie de bani decât ea. Pe viitor, via]a la doamna Major va fimai plictisitoare pentru c` r`zboiul cu noii vecini s-a terminat,a asistat-o la na[tere pe Priss Grelby. {i acum, s` nu maivorbim [i s` privim cum apar zorii. E[ti fericit`?

— Da.— }i-e foame?— Mor de foame.— Dup` micul dejun, te-ntorci cu mine \n Anglia?


— Fire[te. Cineva trebuie s` aib` grij` ca Oliver s` nu plece.— Mergem la mama ta acas` s` bem o cafea fierbinte?— Nu. Acas` la Hans, cel pe care \l consideram tat`l meu.

Surorile lui preg`tesc micul dejun \n stil englezesc, ou`,costi]`, cârna]i, ro[ii, pâine pr`jit`, unt, dulcea]` de portocale,miere [i cafea.

Rodney opri motorul.— Ai uitat ceva?— Da. O lu` \n bra]e. Te iubesc. Ar fi trebuit s`-]i spun asta

cu mult timp \nainte. Te iubesc foarte.... Se \ntrerupse [i-id`du drumul. Fir-ar s` fie! Fac pariu c` acolo e!

— Ce s` fie acolo?— Nu \n]elegi? Cerceta[ii marini.— Cerceta[ii marini? Ce leg`tur` au?— Tu ai f`cut leg`tura. Ai amintit de telescop [i mi-am dat

seama c` asta a f`cut cu el.— Le-a vândut lor telescopul?— Nu. Dac` l-ar fi vândut, nu ar fi venit la \nmormântarea

lui. Au venit \n semn de omagiu, ceea ce \nseamn` c` l-a d`ruitlor. Foarte bine! O lu` din nou \n bra]e. Ce spuneam \naintes` ne \ntrerup` cerceta[ii marini?

Sfâr[it


giannijollys

ramas bun pe puntea cu flori - gianny jollys€¦ · ca acum, de exemplu: era preocupat de a[ezarea...

Documents