macro fag ele

1
Macrofagele Macrofagele sunt mediatori potenţiali importanţi ai imunităţii anti-tumorale. Macrofagele activate pot liza preferenţial celulele tumorale, dar nu şi celulele normale (in vitro). Ca şi celulele NK, macrofagele exprimă receptorii Fcγ şi pot fi direcţionate împotriva celulelor tumorale opsonizate cu anticorpi tip IgG, exercitând o citotoxicitate anti-tumorală (inhibiţia sintezei ARN şi declanşarea apoptozei). Există, probabil mai multe mecanisme prin care macrofagele ucid celule tumorale ţintă, ce sunt esenţial aceleaşi ca mecanismele din bolile infecţioase (ex. mecanisme de tip ADCC, eliberarea enzimelor lizozomale, citokine [TNF] radicali liberi de oxigen, oxid nitric – la şoarece). TNF ucide tumorile fie prin efectul citotoxic direct cât şi prin cel antiangiogenetic – acţionează selectiv asupra vaselor tumorale determinând tromboză vasculară şi necroză ischemică (reacţie Schwartzman-like). Unii factori angiogenici tumorali (factorul angiogenic vascular endotelial, VEGF), potenţează răspunsul celulelor endoteliale la TNF. În concluzie, imunitatea celulară constituie principalul mecanism de apărare împotriva celulelor tumorale, acestea putând fi distruse printr-o varietate de mecanisme ce includ: - activarea limfocitelor T CD8+ în CTL, printr-un mecanism mediat de sistemul MHC de clasă I. - activarea celulelor NK de către IL-2 pentru a deveni celule killer active - activarea macrofagelor de către IFNγ pentru a produce TNFα şi compuşi oxigen reactivi precum oxidul nitric, ce determină distrugerea celulelor ţintă. - producerea de anticorpi împotriva Ag asociate tumorilor, ce determină opsonizarea celulelor tumorale şi interacţiunea acestora cu NK în aşa-numita „citotoxicitate dependentă de anticorpi” (ADCC). Roluri adiţionale sut jucate şi de limfocitele B şi citokine. În tumorile mari, hipoxia şi leziunile tisulre pot induce răspunsuri de stress care pot de asemenea activa sistemul imun. Cele mai importante, dintre aceste reacţii de ucidere a celulelor tumorale in vivo sunt cele celulare ce implică prezenţa celulelor T citotoxice (CTL); mecanismele antitumorale dependente de anticorpi sau mediate prin sistemul complement sunt minore (9).

Upload: theo-theodora

Post on 26-Jan-2016

213 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

imunoterapie

TRANSCRIPT

Page 1: Macro Fag Ele

Macrofagele Macrofagele sunt mediatori potenţiali importanţi ai imunităţii anti-tumorale. Macrofagele activate pot liza preferenţial celulele tumorale, dar nu şi celulele normale (in vitro). Ca şi celulele NK, macrofagele exprimă receptorii Fcγ şi pot fi direcţionate împotriva celulelor tumorale opsonizate cu anticorpi tip IgG, exercitând o citotoxicitate anti-tumorală (inhibiţia sintezei ARN şi declanşarea apoptozei). Există, probabil mai multe mecanisme prin care macrofagele ucid celule tumorale ţintă, ce sunt esenţial aceleaşi ca mecanismele din bolile infecţioase (ex. mecanisme de tip ADCC, eliberarea enzimelor lizozomale, citokine [TNF] radicali liberi de oxigen, oxid nitric – la şoarece). TNF ucide tumorile fie prin efectul citotoxic direct cât şi prin cel antiangiogenetic – acţionează selectiv asupra vaselor tumorale determinând tromboză vasculară şi necroză ischemică (reacţie Schwartzman-like). Unii factori angiogenici tumorali (factorul angiogenic vascular endotelial, VEGF), potenţează răspunsul celulelor endoteliale la TNF. În concluzie, imunitatea celulară constituie principalul mecanism de apărare împotriva celulelor tumorale, acestea putând fi distruse printr-o varietate de mecanisme ce includ: - activarea limfocitelor T CD8+ în CTL, printr-un mecanism mediat de sistemul MHC de clasă I. - activarea celulelor NK de către IL-2 pentru a deveni celule killer active - activarea macrofagelor de către IFNγ pentru a produce TNFα şi compuşi oxigen reactivi precum

oxidul nitric, ce determină distrugerea celulelor ţintă. - producerea de anticorpi împotriva Ag asociate tumorilor, ce determină opsonizarea celulelor

tumorale şi interacţiunea acestora cu NK în aşa-numita „citotoxicitate dependentă de anticorpi” (ADCC). Roluri adiţionale sut jucate şi de limfocitele B şi citokine. În tumorile mari, hipoxia şi leziunile tisulre pot induce răspunsuri de stress care pot de asemenea activa sistemul imun.

Cele mai importante, dintre aceste reacţii de ucidere a celulelor tumorale in vivo sunt cele celulare ce implică prezenţa celulelor T citotoxice (CTL); mecanismele antitumorale dependente de anticorpi sau mediate prin sistemul complement sunt minore (9).