specii frunze fag

DFNTVP_Lucrări practice Specii frunze fag

1

Factorii biotici vătămători ai frunzelor fagului

Nr. crt.

Denumirea speciei Încrengătura Clasa Ordinul Familia

1 Orchestes (Rynchaenus) fagi L.

Arthropoda

Insecta

Coleoptera Curculionidae

2 Phyllaphis fagi L.

Hemiptera

Aphididae

3 Fagocyba cruenta Herrich-Schaeffer

Jassidae=

Cicadellidae

4 Phyllonorycter maestingella Zll.

Lepidoptera

Lithocolletidae

5 Phyllocnistis unipunctella Steph.

6 Diurnea fagella Denis et Schiffermüller

Chimabachidae

7 Mikiola fagi Htg. Diptera Cecidomyiidae

8 Hartigiola annulipes Htg.

9 Aceria nervisequa faginea Nal.

Arachnida Acari Eriophyidae 10

Aceria nervisequa nervisequa Nal.

11 Aceria stenaspis stenaspis Nal.

12 Aceria stenaspis plicans Nal.

13

Apiognomonia errabunda (Rob.) Höhn f.c.Gloeosporium fagi (Desm.et Rob.) Westend

Eumycota Pyrenomycetes Sphaeriales Diaporthaceae


2

Specii de ciuperci identificate

Apiognomonia fagi

Este o specie separată recent de Gnomonia veneta si de Apiognomonia errabunda cu care se

aseamana foarte mult prin aspectul petelor de pe frunză. La atacurile puternice miceliul se extinde şi

in lujer .

Încadrarea sistematică

Marcu (2005) incadrează specia în regnul Fungi, încrengătura Eumycota, subîncregătura

Ascomycotina, clasa Pyrenomycetes, ordinul Sphaeriales, familia Diaporthaceae.

Denumirea populară: pătarea brună a frunzelor de fag

Forma conidiană este Gleosporium fagi (Desm.& Rob. ) Westend.

Evoluţia boli

Infecţia are loc primăvara devreme, începand din mai – iunie, prin ascospori care infecteaza

frunzele tinere. Miceliul se dezvoltă în mezofilul frunzelor. Simptomul prin care boala se manifestă

este apariţia, pe frunze, a unor pete la inceput clorotice, apoi brune cu o margine evidenta, extinse în

lungul nervurii principale, cu contur neregulat şi spre vârful frunzei cu o formă conică. Atacul este

localizat în partea inferioară a coroanei. Primăvara, în cuprinsul zonelor necrozate se formeaza

fructificaţiile formei conidiene (acervulele). Conodiile provoacă răspandirea secundară (de vară) a

bolii, iar iarna, pe frunzele uscate şi căzute, se dezvoltă periteciile care iernează în miceliul de

rezistenţă şi anume în strome. În primavara urmatoare, gâtul periteciilor străpunge epiderma şi

asigură diseminarea ascosporilor, care realizează infecţia primară. Periteciile se pot forma şi pe

scoarta lujerilor uscaţi.

Pagubele

Necrozele reduc uneori substanţial suprafaţa de asimilare a frunzelor, produc deformări ale

laminei şi uneori chiar ofilirea şi căderea timpurie a frunzelor. In cazul infecţiilor puternice,

ciuperca poate trece şi pe lujerii anuali (pe o lungime de pană la 30 cm), caz în care vârful acestora

se poate usca în întregime.


3

Apiognomonia fagi:

a,b,c - diferite stadii de dezvoltare; d – detaliu vătămare (pete brune cu o margine evidentă mai

închisă); e – intensificarea atacului

a

e

d c

b


4

Specii de acarieni identificate


Speciile face parte din încrengătura Arthropoda, clasa Arachnida, ordinul Acari, familia

Eriophyidae.

Aceria nervisequa faginea

Caracteristicile vătămării

Vătămările sunt urmarea modului de hrănire, prin înţepare şi sugere, pe partea inferioară a

frunzelor. Secreţiile inoculate în ţesuturi în timpul hrănirii stimulează hipertrofierea perilor

epidermici şi ca urmare în zonele afectate apar pete caracteristice, rotunde sau ovale, cu aspect

pâslos, localizate între nervurile secundare. La început petele sunt albicioase apoi treptat, către

toamnã, se brunifică şi frunzele cad prematur.

Aceria nervisequa faginea

a – aspectul vătării primăvara sub forma unor pete pâsloase albe aflate între nervurile secundare; b –

aspectul vămării vară-toamna, când petele se brunifică, la un atac foarte puternic

Aceria nervisequa nervisequa


Atacul se localizează pe partea superioară a frunzelor, în lungul nervurilor secundare, ca nişte dungi

cu aspect pâslos, de 5-9 mm lungime şi foarte înguste (1-2 mm). Se asociază frecvent cu Orchestes

fagi.

b a


5

Fig. 3.3 Aceria nervisequa nervisequa:

aspectul atacului sub forma unor pete pâsloase aflate pe nervurile secundare

Aceria stenaspis stenaspis


Atacul constă în răsucirea, spre partea superioară, a marginii frunzelor de fag, zonă care

apare îngroşată şi clorotică. Zona răsucită se poate extinde pe o porţiune sau pe întreaga margine a

frunzei. În interior zona răsucită are aspect pâslos datorită perilor hipertrofiaţi care sunt scurţi, rigizi

şi ascuţiţi. Sunt afectate în special frunzele umbrite (atacul este localizat aproape în totalitate pe

frunzele de la baza coroanelor).

Aceria stenaspis stenaspis

a,b – aspectul atacului vizibil prin răsucirea marginii frunzei spre interior

a b


6

Aceria stenaspis plicans


Produce plierea frunzelor în lungul nervurilor secundare. Porţiunile respective devin

îngroşate şi clorotioce şi în interior cu peri hipertrofiaţi. Frunzele atacate rămân mici, au aspect

băşicos, sunt închircite şi mai păroase.

Aceria stenaspis plicans:

a,b – aspectul atacului, vizibil prin plierea frunzelor în lungul nervurilor secundare

Specii de insecte identificate

Specii de Hemiptera

Phyllaphis fagi


Specia face parte din încrengătura Arthropoda, clasa Insecta, ordinul Hemiptera

(Rhynchota), subordinul Sternorrhyncha, suprafamilia Aphidoidea, familia Aphididae.

Denumirea populară: păduchele de frunză al fagului

Biologie

Păduchii lânoşi se dezvoltă în colonii, pe faţa inferioară a frunzelor de fag, în lungul

nervurilor tinere, dar şi pe lujerii tineri. Dezvoltarea are loc într-un ciclu anual cu patru generaţii.

Insecta depune ouăle în solzii mugurilor, la fagii bătrâni, în luna octombrie; fiecare femela depune

aproximativ 10-16 ouă. Primăvara (începutul lui mai) apar larvele tinere, care trec pe partea

inferioară a frunzelor. Din acestea după 2-3 săptămâni apar femelele nearipate (Fundratrix).

Acestora le urmează mai multe generaţii partenogenetice (Virginipare), care pot fi cu sau fără aripi.

Cele aripate constituie populaţia din cea de-a doua generaţie, care în vară migrează pe vârful

a b


7

arborilor maturi şi care dau naştere unor noi indivizi, dar fără aripi. Când se apropie toamna are loc

împerecherea, sunt depuse ouăle şi ciclul de viaţă este complet. Iernează în stadiul de ou.

Simptome

Pe frunzele fagului se pot observa păduchii de culoare galben-pal, care se hrănesc cu sevă

din frunze. Păduchii sunt acoperiţi de fibre albe, pufoase, cu aspect de lână, ce adăpostesc colonii

dense. Phyllaphis fagi secretă o substanţă zaharoasă, care face frunzele lipicioase şi care permite

dezvoltarea ciupercilor din genul Capnodium.

Atacul diferă de la an la an în funcţie de condiţiile climatice. La atacuri puternice marginile

frunzelor se răsucesc în jos, se îngălbenesc şi frunzele se acoperă de fumagine. Poate apărea aşa

numitul „efect de coamă, deoarece mai întâi cad frunzele din vârful lujerului datorită uscării

acestuia, ceea ce duce la diminuarea creşteriilor.

Vătămările sunt şi de ordin estetic datorită fumaginii care afectează frunzişul arborilor din

parcuri şi grădini.

Phyllaphis fagi:

a – adultul (Hugard, 2007); b – răsucirea frunzei spre faţa inferioară; c – prezenţa mai multor

generaţi de păduchi, acoperiţi cu secreţii ceroase albe; d – aspectul coloniilor de păduchi pe dosul

frunzelor de fag,

d c

b a


8

Fagocyba cruenta


Este o mică cicadă care aparţine încrengăturii Arthropoda, clasa Insecta ordinului

Hemiptera (insecte cu metamorfoză incompletă), subordinul Homoptera, familia Jassidae (sin.

Cicadellidae), subfamilia Typhlocybinae (Schwenche, 1972) sau Jassidae sin. Typhlocybidae în

care această specie este denumită Typhlocyba (=Fagocyba) cruenta sin. Typhlocyba douglasi

(Alford, 1997; Brauns, 1991).

Biologie

Este o insectă cu mai multe generaţii partenogenetice pe an. Ca urmare, pe dosul frunzelor

se întâlnesc toate stadiile prin suprapunerea generaţiilor, iar atacul se extinde în decursul sezonului

de vegetaţie.

Fig. 3.7 Fagocyba cruenta

a,b – evoluţia atacului; d – larvăvăzută la binocular


Se întâlneşte în tot sezonul de vegetaţie pe dosul frunzelor în toate stadiile (ouă, larve şi

exuvii larvare de diferite dimensiuni) prin suprapunerea generaţiilor. Adulţii sar uşor sau zboară şi

părăsesc frunzele la cea mai mică atingere a acestora. Ca urmare a modului de hrănire (prin înţepare

şi sugere) în celulele epidermale pătrunde aer şi pe frunze apar pete albe izolate care la un atac

b

c

a


9

puternic se extind pe o mare parte din suprafaţa frunzei, iar de la distanţă frunzişul apare cenuşiu.

Ca urmare a mai multor generaţii atacul pe frunze se extinde în decursul sezonului de vegetaţie.

Atacul nu mai poate fi ignorat (prin urmările sale asupra creşterilor) având în vedere extinderea pe

suprafaţa frunzei şi numărul mare de frunze atacate.

Specii de Lepidoptera

Phyllonorycter maestingella


Specia face parte din încrengătura Arthropoda, clasa Insecta, ordinul Lepidoptera, familia

Lithocolletidae (Gracilariidae).

Denumirea populară: molia minieră a frunzelor de fag

Denumiri sinonime: Phyllonorycter maestingella Müller, Lithocolletis maestingella Zll.

Morfologia şi biologia

Adultul este un fluture de 4-5 mm lungime cu aripi galbene, pătate şi cu franjuri. Insectă

bivoltină (zborul are loc în iulie şi, respectiv, în septembrie-octombrie). Omida face o mină de

formă ovală, situată între nervuri, la inceput verde apoi brună. Excrementele omizilor, în primele

vârste, sunt lichide, iar după vârsta a patra sunt negre şi vizibile. Iernează pupele în coconi albi, în

mine.

Phyllonorycter maestingella:

a – fluture; b – mină între nervuri; c – larvă; d – pupă;

a b

c d


10

Diurnea fagella


Specia face parte din încrengătura Arthropoda, clasa Insecta, ordinul Lepidoptera,

suprafamilia Gelechioidea, familia Chimabachidae.

Denumiri sinonime: Chimabacche fagella L.

Biologie

Zborul are loc, primăvara devreme, din martie până în mai, când femelele depun ouăle în

grămezi (circa 100 buc.), pe muguri sau lujeri. Larvele eclozează după circa 3 săptămâni.


Larvele produc vătămări între două frunze pe care le prind împreună cu fire de mătase ca pe

un sandwich.

e d c

b a


11

Diurnea fagella:

a – masculul; b – femela; c – ouăle; d – detaliul picioarelor toracale ale omizii la binocular;

e – pupa; f,g – aspectul atacului

Phyllocnistis unipunctella

a-c – aspectul vătămării

g f

a

c

b


12

Specii de Diptera

Mikiola fagi


Specia face parte din încrengătura Arthropoda, clasa Insecta, ordinul Diptera, subordinul

Nematocera, familia Cecidomyiidae.

Denumiri sinonime: Cecidomia hormomyia, Oligotrophus fagi

Denumirea populară: ţânţarul de gală al fagului

Biologie

Generaţia este de un an. Zborul are loc primăvara devreme, în martie-aprilie, când femelele

depun 200-300 de ouă pe mugurii încă nedeschişi, de regulă în partea superioară a coroanei. Larvele

apar în aprilie, pătrund în muguri şi odată cu dezvoltarea frunzelor (sfârşitul lunii aprilie-începutul

lunii mai) apar şi galele. Larva iernează în interiorul galelor (pe sol), iar împuparea are loc în

primăvara următoare.


Gala se formează pe partea superioară a frunzei. Este mică (lungă de 10 mm şi groasă de 5

mm), netedă, ovoidală cu vârful ascuţit şi cu peretele gros. Gala are la început o culoare verde-pal şi

la maturitate devine roşie. În interior se adăposteşte o larvă femelă, dacă gala este groasă şi rotunjită

sau o larvă masculă, dacă gala este subţire şi conică. Frunzele cu gale cad prematur, iar galele se

desprind de pe frunză.

În ultimii ani produce înmulţiri în masa în special pe exemplarele tinere de fag, când pe

suprafaţa unei frunze se formeazã numeroase gale, iar ramurile, sub greutatea galelor, devin

pendente.

b a


13

Mikiola fagi: a – începutul formării galelor; b,c,d – evoluţia galelor;

e – detaliu larvă, la binocular; g – aspectul vătămării

Hartigiola annulipes

a-d – aspectul vătămării şi evoluţia galelor

f e

d c

c d

a b

specii frunze fag

Documents