macoolator - martie 2010

Sandwich House

Site-uri de socializare

Sudoku

D’ale tinerilor

Cât de inte

ligent eşti?

Ticăloşi fără glorie

Nr.2 21/03/2010

Echipa redacŃională:

editor: Bianca Birtaş autori:

Anamaria Bura Lidia Pop

Denisa Todoran

David Fira Ioana Marian Sarkozi Eliza

Andreea łundrea Paula Demian

Tabita Boier Ungur Corina

Berinde LenuŃa Raluca Mihalca Linda Saitos

Daniela Timofti

Editorial Timpul... Aşa-i că nu mai aveŃi timp? Mereu auziŃi aceleaşi vorbe la nesfârşit: „ nu am timp de asta”, “ am pierdut noŃiunea timpului”, “daca aş avea mai mult timp…, “ , “îmi ocupă prea mult timp” etc. Vă sună cunoscut, aşa-i? După cum vedeŃi, cam toŃi ne confruntăm cu această problemă. Încercăm să facem atâtea lucruri şi nu reuşim, iar când avem timp liber nu mai ştim ce să facem, ne plictisim, începem să

pierdem timpul. Mai pe scurt: suntem „manipulaŃi” de timp şi uităm lucrurile cu adevărat importante, uităm să ne bucuram de fiecare clipă. Probabil te întrebi, cum ai putea să trăieşti fiecare clipă? De exemplu, eşti la ora de fizică, şi te plictiseşti, gândeşte-te totuşi că eşti la oră, în momentul acela nu ai nimic mai bun de făcut, de ce să pierzi clipa plictisindu-te când totuşi ai putea să fi atent la ce se predă, poate că v-a trece şi monotonia orei, în plus ora se v-a termina mai repede decât te-ai aştepta. Ar trebui să începi să nu te mai plângi atâta că nu ai vreme sa faci aia sau aialaltă. Doar pune-te şi fa-o. łi-ar ocupa mai puŃin timp decât ai crede, şi în plus satisfacŃia că încă un lucru a fost terminat, merită tot efortul. Deci, dacă vrei poŃi să-Ńi rezolvi şi problema cu timpul, doar să ştii cum să-l „manipulezi”, vei vedea că vei avea doar beneficii. Acum, fă-Ńi puŃin timp şi citeşte şi restul articolelor. Se va termina mai repede decât crezi. Nu uita să-Ńi trăieşti clipa !

Have fun ! Birtaş Bianca

Perla

de John Steinbeck

Autor: STEINBECK, JOHN

Editura: Rao

Loc publicare: Bucureşti

An apariŃie: 2009

Foto: Bura Anamaria

John Steinbeck a primit Premiul

Nobel pentru literatură în anul 1962.

Primul roman al său intitulat

“Cupa de aur”, la fel ca şi următoarele două

nu se bucură de prea mare succes. Cu

următoarea carte însă, intitulată, “Tortilla

Flat”(1935), care este o istorisire a

aventurilor unei fictive comunităŃi de

vagabonzi excentrici din Monterey, devine

un nume cunoscut în literatura americană.

Alte cărŃi ale autorului: “Bătălie

îndoielnică”, “Oameni şi Şoareci”. Cel mai

bun roman al său, pentru care va primi şi

Premiul Pulitzer, este “Fructele mâniei”.

Odată cu apariŃia romanelor “La răsărit de

Eden” şi “Iarna vrajbei noastre”, autorul a

câştigat o mai largă apreciere din partea

criticilor şi a cititorilor.

Romanul “Perla” pe care-l supun

atenŃiei, uşor de lecturat, ne introduce în

atmosfera unei familii de pescari mexicani.

Kino, alături de soŃia sa Juana şi de fiul lor

Coyotito, îşi duc existenŃa de pe o zi pe alta,

trăind doar din pescuit, singura sursă de

venituri în acele locuri.

La fel ca toŃi pescarii din

zonă, Kino speră că într-o zi va

găsi o perlă mare “cât oul unui

pescăruş”, care să aducă

bunăstarea lui şi a familiei.

Întradevăr norocul îi surâde,

găseşte faimoasa perlă, dar aceasta

îi aduce necazuri unul după altul.

După ce îi arde coliba se hotărăşte

să părăsească oraşul împreună cu

familia, în speranŃa că va vinde

perla şi viaŃa lor se va schimba.

Însă lucrurile iau întorsături

neaşteptate, banii atrag după sine

invidia oamenilor, iar Kino,

câştigând bani a pierdut un lucru

mai de preŃ: fericirea şi liniştea.

Întoarcerea acasă pare a fi singura

soluŃie.

Dincolo de această poveste

simplă se ascunde o parabolă care

naşte, firesc, o întrebare: de ce

oare, adesea, banii mulŃi exclud

fericirea?

Dacă eşti interesat să

citeşti întreaga poveste poŃi găsi

cu uşurinŃa cartea la Biblioteca

JudeŃeană “Petre Dulfu”, secŃia

“Literatură universală în limba

română”.

Bura Anamaria

C.N. “Vasile Lucaciu”, 17 ani

Titlu: Inglorious Bastards Gen: acŃiune, aventuri, război Regia: Quentin Tarantino Durata: 152 minute Rating: IM-16 (interzis minorilor sub 16 ani)

DistribuŃie: Brad Pitt: Lt. Aldo Raine Mélanie Laurent: Shosanna Dreyfus Christoph Waltz: Col. Hans Landa Eli Roth: Sgt. Donny Donowitz Michael Fassbender:: Lt. Archie Hicox Diane Kruger: Bridget von Hammersmark Daniel Brühl: Pvt Fredrick Zoller

Inglorius Bastards (Ticăloşi fără glorie)

Slăvit fie internetul pentru că este o sursă de inspiraŃie şi informaŃie nesfârşită. Astfel după ce l-am consultat m-am hotărât să scriu despre „Inglorious Bastards” , un film care a rulat la cinematograful Dacia (singurul, funcŃionabil încă) din Baia Mare începând din 12 martie.

Eu personal nu îl văzusem în momentul în care scriam articolul dar intenŃionam să merg să îl văd la cinema. Cum spuneam, internetul este o veşnică sursă de informaŃie aşa că l-am accesat din nou, am vizionat trailere şi am citit recenzii ca în următorele rânduri să vă fac un rezumat.

În FranŃa ocupată de către nazişti, o tânără evreică este martoră la executarea familiei sale de către aceştia. Aceasta întâlneşte o femeie care o determină să lucreze cu ea la un cinematograf. Atunci când un film de propagandă nazistă este rulat la cinemtaograful respectiv ea întrezăreşte posibilitatea de a se răzbuna.

În acelaşi timp locotenentul Aldo Raine pregăteşte un grup, cunoscut sub numele de „ The Bastards” cărora le încredinŃează misiunea, aparent sinucigaşă, de a pătrunde pe teritoriul FranŃei şi de a încerca să îi ucidă pe conducătorii celui de-al treilea Reich. Interesant: o să vă surprindă în ce fel se putea schimba soarta lui Hitler dacă banda lui Aldo ar fi existat şi în realitate.

Dacă merită văzut sau nu, nu vă pot spune. Dar ce sunt 152 de minute într-o viaŃă? Aşa că vă sugerez să îl vizionaŃi şi apoi să decideŃi dacă a meritat să fie nominalizat la 8 premii Oscar.

Pop Lidia , 15 ani, Şincai

Sandwich House

Nu se ştie exact când a apărut sandwich-ul, dar există o poves-tioară care ne lămureşte: în sec XVIII în Anglia, contele John Montague de Sandwich, fiind un împătimit al jocurilor, petrecea ore în şir la masa de joc şi mânca doar pâine, brânza şi carne. Deoarece contele avea doar o mână liberă (cu cealaltă Ńinea cărŃile de joc) îşi punea carnea şi brânza între două felii de pâine. CeilalŃi jucători au fost foarte încântaŃi de invenŃie şi au cerut şi ei “la fel ca Sandwich” .

De atunci au trecut o gramadă de ani şi încă mai mâncăm sandwich-uri, dar nu mai conŃin doar brânza şi carne ci sunt mult mai elaborate şi s-au deschis şi fast-food-uri specializate pe acest tip de mâncare chiar şi în Baia Mare. Să vă dau un exemplu: Sandwich House . Sandwich House s-a deschis la începutul lunii decembrie. Din exterior Sandwich House nu pare a dispune de mult spaŃiu. Din stradă se pot în-trezări câteva mese, dar, după ce intri, o să descoperi că sunt două nivele: nivelul superior are un aer modern, pereŃii bej şi rosii şi mese şi scaune din lemn şi aluminiu şi peretele către stradă e din sticlă. Pentu a ajunge la nivelul inferior trebuie să cobori câteva scări. Jos, spaŃiul este mult mai intim, fotoliile (bej şi roşii) sunt super comode şi acolo se poate fuma. Eu am luat o ciocolată caldă de vanilie (este şi de portocale) şi a fost foarte bună (şi destul de mare). Cred că cel mai greu de ales de la Sandwich House este chiar un… sandwich: în fie-care zi sunt 10-15 sortimente diferite cu Ńelină, pastramă de vită şi curcan, vinete etc. În meniu mai găseşti supe, pui pe grill şi multe salate. Ceea ce e diferit aici faŃă de alte localuri e că se pot găsi ceaiuri englezeşti simple sau cu lapte şi sucuri naturale din fructe sau legume stoarse în faŃa ta (mere cu ghimbir, castravete şi Ńelină ,pere, etc.).

În cocluzie Sandwich House e un loc care merită frecventat .

Todoran Denisa, 16 ani, Gh. Şincai

Poze: emm

Concerte

Casa de cultură,

Satu Mare: 21

martie, ora 19:00

Compact, turneu

internaŃional

“Cântec pentru

prieteni”, preŃ

bilet 40 lei

Scarface cafe: în fiecare luni, joi -

Cosmin Lăuran

marŃi, miercuri - Ciprian Drăgan

Zen Lounge: în fiecare vineri,

sâmbătă- Trupa Jam

Music Pub: în fiecare joi, vineri,

sâmbătă- Ciprian Drăgan

The Home: în fiecare joi- Vlad Pustoi

Krush: 27 martie - Rossario Internullo,

Warm up, Moshu, Afterhouse - Juste

3 aprilie - Moshu vs. Juste

Petreceri

Club Narghila: în fiecare miercuri, joi-

Student Girls Night

vineri- Half Price Party

Symphony Pub - în fiecare joi, vineri,

sâmbătă: Karaoke

Scarface - în fiecare luni, joi: karaoke

Barbarossa – în fiecare vineri: Mexican

Night

Info-calendar Calendarul celor mai importante evenimente

pentru tineri maramureşeni

Student Girls Night

Expoziţii

Galeriile de artă

16 martie-29 martie - ExpoziŃie

personală Hateganu Ovidiu

30 martie - ExpoziŃie colectivă

“Învierea”

Biblioteca JudeŃeană “Petre Dulfu”

23 martie - Salonul artelor-

Vernisajul expoziŃiei de desene realizată în

cadrul proiectului „Circulând corect ne

protejăm viaŃa”.

23 martie – 8 aprilie – ExpoziŃia de

felicitări cu vânzare pentru un scop caritabil

„Copy & Paşte”

1 aprilie, ora 13:00 - Salonul artelor-

Vernisajul expoziŃiei personale de pictură a

artistului plastic Aurel Dan.

15 aprilie, ora 14:00, Salonul artelor-

ExpoziŃie şi spectacol organizat de Palatul

Copiilor cu ocazia Zilei Pământului. ExpoziŃia

poate fi vizitată până în 17.04.2010

Teatru

Teatrul Municipal Baia Mare

21 martie, ora 18:00 “D’ale

carnavalului”, regia Claudiu Pintican

27 martie- Ziua Mondială a

Teatrului

27 martie, ora 18:00-

Premiera “Minunata lume nebună”,

spectacol pe muzică de Ada Milea

Cu toŃii cred că aŃi auzit, şi chiar aveŃi cont pe cel puŃin un site de socializare. ReŃelele de socializare sunt servicii bazate pe web care vă permit să vă construiŃi un profil public, unde să puteŃi interacŃiona şi cu alte persoane deja înregistrate. Aceste site-uri diferă între ele, fiecare având o structură şi un obiectiv propriu. Net-ul e împânzit de acest gen de site-uri web, având, astfel, posibilitatea să vă alegeŃi unul pe gustul vostru. Căutând pe google am găsit primul site de socializare: SixDe�grees.com, care a fost închis în anul 2000, deoarece au considerat că nu era timpul potrivit pentru asemenea site-uri.

De departe, cel mai cunoscut site, printre români e hi5-ul, care şi-a pierdut valoarea, cel puŃin pentru mine, datorită tinerilor (unii), care îşi postează poze deplorabile. Statisticiile arată că ,,peste jumătate din utilizatorii români ai site-ului hi5 sunt bărbaŃi, respectiv 54%, iar restul sunt femei, în proporŃie de 46%. Utilizatori de toate vârstele accesează site-ul de socializare, ponderea cea mai mare având-o tinerii de 18-25 de ani, cu 46,8%. Pe locul doi se află persoanele cu vârste cuprinse între 13 şi 18 ani, cu o pondere de 36,4%, iar locul trei este reprezentat de persoanele cu vârste între 25 şi 35 de ani, respectiv 13,6%. Persoanele cu cea mai înaintată vârstă, între 55 şi 65 de ani, reprezintă o proporŃie de 0,6%”, a declarat Ramu Yalamanchi, fondatorul hi5-ului. Un site ce mi-a atras în mod deosebit atenŃia, datorită ,, regulilor” de înregistrare, a fost BeautifulPeople.com deoarece, pentru a te înregistra trebuie să fi considerat frumos. Ceea ce ai de făcut pentru aŃi păstra contul, este să fi votat, în 48 de ore de la înregistrare, drept ,,frumos”, altfel profilul tău va fi şters. De exemplu, la începutul acestui an, au fost eliminate peste 5.000 de persoane de pe site, datorită faptului că s-au îngrăşat după sărbători, şi au postat poze cu ei ce arată că ,,nu au dat dovadă de reŃinere. Totuşi de ce oamenii sunt atraşi de aceste reŃele sociale? De ce intră pe site-uri de genul ăsta? Răspunsul cred că e simplu. Ne place să interacŃionăm şi să ne împărtăşim experienŃe comune cu oameni care au aceleaşi pasiuni ca noi. MulŃi sunt care-şi găsesc prieteni pe aceste site-uri, ajungând, chiar, să îşi petreacă mai mult timp online decât în viaŃa reală. Un alt pericol ce ar putea să apară pe aceste site-uri ar fi faptul că unii utilizatori sunt atât de neinspiraŃi şi folosesc aceeaşi parolă pentru reŃelele sociale şi pentru emailul cu care se înregistrează. Iar parola, în acest caz, poate fi interceptată. Vă recomand să nu dezvăluiŃi totul despre voi pe aceste site-uri (de ex. nr de telefon, date financiare etc) deoarece sunt destui hackeri, care numa bine nu vă vor. Cel mai bine ar fi să vă faceŃi profilul privat (indiferent pe ce site sunteŃi înregistraŃi) şi să încercaŃi pe cât posibil, să aveŃi parole ce să nu aibă nici o legătură cu numele vostru numărul de telefon, ziua naşterii etc. (parola de preferat să conŃină şi litere şi cifre). Spor la ,,socializat”!

Fira David, 18 ani, Gh.Sincai

Retele sociale (hi5, facebook, twitter, myspace etc)

Ioana Marian: PoŃi să ne spui câteva cuvinte despre noul album ,,Same Shirt, Different Day”? De ce acest nume?

Mihai Tivadar: ,,Deja avem un joc de cuvinte cu Dirty Shirt. Dacă e acelaşi tricou, altă zi înseamnă că e un dirty shirt obligatoriu. În acelaşi timp acest nou album e un fel de best off al activităŃii pe care o desfăşurăm de câŃiva ani încoace. Şi am zis că oricum, în timp, ne-am schimbat stilul foarte mult, dar a rămas aceeaşi esenŃă, deci same shirt, different day. Iar apoi poŃi să citeşti same sh*t, different day, adică rezumă un pic şi situaŃia actuală în care se află România”.

Ioana M: Care este mesajul muzical care îl transmite acest album?

Mihai Tivadar: „Energie, putere etc. Piesele sunt foarte variate şi ca stil, dar şi ca temă. Avem piese inspirate din copilăria comunistă pe care am trăit-o aici, cum e Luna sau Sandu Porcu’, sunt piese bazate pe versuri de copii mici din copilăria comunistă, avem piese foarte politice, Manifest, de exemplu, manifest împotriva tâmpeniilor care s-au întâmplat din 2000 încoace, Pitbull e un cover după Kusturica, piese inspirate din folclorul românesc, precum „Cine iubeşte şi lasă”, piese cu versuri pe teme mult mai personale, despre viaŃa de zi cu zi în care îŃi pui tot felul de întrebări. Un album foarte variat, într-un cuvânt”.

Ioana M: Când aŃi început înregistrările pentru acest album?

Mihai Tivadar: ,,Pe de o parte, există o suită logică a lucrurilor care face ca să dureze mult timp … Pe de altă parte, am avut şi noi constrângeri personale şi logistice ceea ce ne-a nevoit să luăm mici pauze. Lucrul efectiv pe album a început în decembrie 2008 când s-a pregătit macheta, înregistrările s-au făcut în aprilie 2009, mixajul a fost făcut în toamnă la fel şi masteringul, producŃia fiind anul acesta”.

Ioana M: PuteŃi da o cifră oficială a costurilor totale

pentru a lansa acest material pe piaŃă?

Mihai Tivadar: ,,Dacă luăm în calcul doar cheltuielile de

album (înregistrări, mix, mastering, producŃie), fără

cheltuielile anexe (transporturi, cazări, cheltuieli

personale, promo, merchandise, tipografie) şi Ńinând

cont că avem “relaŃii”, am ieşit destul de bine (nu ştiu

exact, dar în jur de 7.000 euro) … Contează mult şi

faptul că sunt în “business” de câŃiva ani în FranŃa, şi

cunosc personal

oamenii din

studiourile unde am

înregistrat (şi

automat alte preŃuri,

alte condiŃii…)”.

Ioana M: Când începeŃi partea a doua a turneului?

Mihai Tivadar: ,, În aprilie (Banat, Muntenia şi să sperăm că ajungem şi prin Moldova). Pe urmă «atacăm» Ungaria (să nu se înŃeleagă greşit), probabil şi un turneu în mai. În vară, o sa fie perioada festivalurilor … Iar în toamnă, bineînŃeles FranŃa, unde suntem pe cale să organizăm un turneu în deschidere la Eths… Şi apoi, Europe, here we are …’’

Ioana M: Care va fi diferenŃa dintre muzica ascultată pe

CD şi muzica interpretată live în concert Dirty Shirt?

Mihai Tivadar: ,,Eu zic că la ora actuală, sound-ul greu şi

agresiv de pe album se regăseşte şi în interpretarea Live.

Normal că live e mai puŃin curat şi anumite aranjamente

simplificate, dar e în plus spontaneitatea, comunicarea cu

publicul şi mai ales multă energie …”.

Ioana M: Şi un alt album aŃi pregătit?

Mihai Tivadar: Alt album...deocamdată piese sunt, idei

sunt...timp să fie şi bineînteles bani...”.

Ioana Marian , 17 ani

Colegiul National ,,Vasile Lucaciu”

Interviu cu…Dirty Shirt

Persoană intervievată: Mihai Tivadar, solist(clape) al trupei Dirty Shirt

Se spune că nimic nu este imposibil. O fi aşa poate în alte părŃi ale lumii, dar dacă locuieşti în România pentru omul de rând totul este imposibil. Om de rând care nu îşi propune să schimbe lumea, decât poate pe cea din jurul său, dar un om de rând care încearcă să supravieŃuiască aşa cum poate într-o Românie a lipsei bunului-simŃ, a dezonoarei sau a lucrului făcut de mântuială, doar de dragul de a fi făcut.

Proiecte îndrăzneŃe, dar… Pentru că tot veni vorba despre schimbatul lumii, tinerii voluntari ai Team for Youth Association nu şi-au propus acest lucru. Nu de alta, dar, până să ajungi să schimbi lumea, fie ea şi din jurul tău, mai întâi trebuie să încerci să schimbi oamenii. Şi ştim cu toŃii cât e de greu să lucrezi cu omul. Tinerii voluntari ai asociaŃiei mai sus amintite, împărŃiŃi în cinci grupe a câte patru membri fiecare, au avut la dispoziŃie aproximativ o lună de zile în care să vină cu câte un proiect bine gândit şi bine ancorat în realitate. Cum timpul alocat redactării unui astfel de proiect a cam expirat, în cursul zilei de ieri aceştia au avut ocazia să îşi expună fiecare proiect într-o manieră cât mai originală cu putinŃă în faŃa celorlalŃi voluntari ai AsociaŃiei. Proiectele prezentate au avut ca temă ecologizarea municipiului Baia Mare, mesajul transmis prin intermediul acestui proiect fiind „Nu fi indiferent, implică-te!”, „Cinematograful meu”, un apel făcut de către aceşti elevi aparŃinând unor licee şi colegii naŃionale din Baia Mare pentru a salva cinematograful din municipiu, care numai cinematograf nu este, integrarea copiiilor rromi din Seini în societate, voluntarii gândindu-se că prin acest proiect vor putea să îi atragă către şcoală pe aceşti copii rromi, acest proiect cu numărul III fiind şi cel mai mitraliat cu întrebări dintre cele mai diverse de către restul voluntarilor, cele mai multe ancorate în realitatea de zi cu zi, semn că, deşi vorbim despre nişte copii de liceu, aceştia ştiu cam care sunt greutăŃile cu care societatea din ziua de astăzi se confruntă. Penultimul proiect prezentat a avut ca şi scop principal declarat sensibilizarea opiniei publice cu privire la luarea unor măsuri de către autorităŃile locale din Seini pentru a oferi familiilor nevoiaşe din oraş „Un Ajun de Poveste”. La fel ca şi proiectul cu numărul patru, proiectul cinci doreşte să aducă pe faŃa copiilor internaŃi la etajul XI al Spitalului JudeŃean „Dr. Constantin Opriş” din Baia Mare un zâmbet, copii care, spun voluntarii, din cauza discriminării la care sunt supuşi, se interiorizează şi nu socializează cum ar trebui. Scopul declarat al acestui din urmă proiect este acela de încercare a diminuării discriminării, precum şi creşterea moralului acestor copii prin cântece, jocuri, concursuri cu premii pentru toată lumea ş.a.m.d.

Voluntarii din T4UTH se exprimă şi prin proiecte pentru TINEri

Realitatea ne loveşte Lăsând la o parte faptul că toate proiectele prezentate sunt îndrăzneŃe, toate au o mare problemă. Şi anume lipsa banilor. Şi, pe lângă aceasta, o altă mare problemă cu care voluntarii se vor confrunta, asta în cazul în care se va reuşi punerea în aplicare a tuturor acestor proiecte, va fi cea legată de reticenŃa autorităŃilor locale sau chiar judeŃene. Care vor fi foarte greu de convins, chiar dacă nu vorbim aici decât despre nişte copii care, fără să li se impună de undeva ceva, încearcă să facă lumea din jurul lor o lume mai bună. Mai trebuie spus că, la finalul prezentărilor, sub atenta coordonare a preşedintei Team For Youth Association, Andreea łundrea, a avut loc evaluarea, probă în care toŃi voluntarii implicaŃi au avut ocazia să spună ce le-a plăcut şi ce nu le-a plăcut la aceste proiecte şi nu numai. ToŃi voluntarii au avut ocazia să se exprime liber, nefiind nici un fel de oprelişti, mulŃi dintre ei fiind conştienŃi de faptul că din toate aceste proiecte au avut ocazia să înveŃe câte ceva. În loc de concluzii Poate unora aceste întâlniri ale voluntarilor T4UTH li s-ar părea o prostie. Însă nu pot nega faptul că aceste întâlniri sunt o alternativă clară şi demnă de luat în seamă la sportul numit plimbatul prin crâşmele patriei şi prin locaŃiile unde se vor simŃi high preŃ de câteva minute. Oricum, elevii au ocazia să înveŃe mult mai multe decât dacă ar pierde vremea şi banii prin bodegile patriei. Plus că au ocazia să socializeze, să îşi facă prieteni noi, să scape preŃ de câteva ore din faŃa calculatorului şi să creeze sau să participe activ la crearea a ceva de care după aceea se vor simŃi mândri.

Dragoş HOJDA (secretar general de redacŃie „Necenzurat”, „Ştirimm)

Samurai Sudoku

1 2 8 1 2

8 7 2 1 7

4 3 9 3

3 2 4 7 3 6 5

2 4 8 9 6 9

1 9 4 7

7 5 7 4 3 8

9 6 8 4 9 7 2

6 8 2 7

7 6

2 8 4 1

7 5

2 8 1 8 5 3 4

7 5 2 5 8

9 3 4 9 2 1 6

3 4 1 5 4

1 9 8 6 6

5 2 5 7 9 2

6 9 2 7 9

4 8 7

8 7 5 9 6 3 4

Sarkozi Eliza , C.N, Vasile Lucaciu, 17 ani

EA...DRAGOSTEA

Era o zi de sfîrşit de Primavară, iar ea (fata) alerga fericită prin câmpurile libertăŃii, nu ştia că în cale îi va ieşi ea… Ea cea care omoară, care te face să uiŃi de toate şi să devii altă persoană … EA …dragostea. … A întampinat-o chiar dacă nu ştia cine este, nu-i cunoştea numele, gustul şi nici visele, pur şi simplu i-a deschis braŃele şi a primit-o în viaŃă ei.

A încercat s-o cunoască, să vorbească cu ea şi să se împrietenească, credea că a găsit fericirea şi împreună vor număra stelele şi vor ajunge la infinit, de la infinit la adevăr iar de la adevăr la…minciună. Într-o zi ea a plecat… EA …dragostea, i-a închis uşa speranŃelor, a lăsat-o în labirintul ei plin de iluzii amare… a aruncat cheia… S-A SFÂRŞIT.

A chemat-o înapoi, însă, Dragostea nu a mai apărut pe câmpul libertăŃii şi s-a ascuns undeva prin câmpiile infinite ale lacrimilor.

LACRIMILE

Cad lacrimile şirag pe faŃa mea … nu găsesc antidotul şi nici cuvintele potrivite pentru a le opri. Lacrimile amare se izbesc de obrajii fierbinŃi şi-şi continuă drumul…ele totuşi cad… şi cum să se oprească dacă nici nu cunosc motivul începerii lor …aceste lacrimi fierbinŃi îneacă zîmbetul de pe buze…însă sunt lacrimi curate .Fantoma întunericului a cuprins inimile singuratice şi se joacă acum cu destinul lor. Singurătatea alungă orice contact cu fericirea … rupe frontiera dintre visuri, zâmbete şi idealuri…Au rămas doar ele…LACRIMILE…lacrimile amare…

LEGENDA FLORII ,,NU-MĂ-UITA”

A fost cândva pe lume, într-un colŃisor de pământ uitat de toată lumea, o mamă cu două fiice. Femeia le iubea mult, căci erau nişte copile frumoase şi ascultătoare. Nu le prea puteai deosebi una de alta fiindcă ambele purtau rochiŃă albastră. Ele Ńineau la mamă lor şi o iubeau foarte mult. Ochii albaştri ai mamei lor le erau mereu călăuză şi în ei puteau vedea doar fericirea.

Într-o zi mama lor se îmbolnăvise grav, le chemă pe ambele fetiŃe şi le spuse:

- Dragele mele, eu plec din lumea asta. Să ştiŃi că vă iubesc foarte mult şi vă rog să nu mă uitaŃi… Acestea au fost ultimele cuvinte ale mamei. Rămase orfane, fetiŃele au plâns zile în şir. Îşi aminteau mereu de chipul luminos şi vesel al mamei, care rămânea senin în pofida tuturor greutăŃilor pe care le avea de înfruntat.

Anii au trecut pe rând, fetele s-au căsătorit. Când, după ani, s-au întors la mormântul mamei au început a vărsa lacrimi. Picăturile cădeau pe mormântul rece, iar din ele a răsărit o floare albastră, modestă, dar atât de gingaşă !

De atunci această floricică poartă numele de viorea sau «Nu-mă-uita”, de la ultimele cuvinte rostite de mama lor.

Daniela Timofti, 15 ani, Republica Moldova.

Poate vă întrebaŃi ce este ornitofauna. Ornitologia este o ramură a biologiei cese ocupă cu studiul păsărilor. Fauna reprezintă totalitatea animalelor

ce trăiesc pe un anumit teritoriu. În concluzie ornitofauna reprezintă toatlitatea păsărilor ce trăiesc pe un animit teritoriu. Care teritoriu? Teritoriu MunŃilor Maramuresului...mai exact: Parcul NaŃional MunŃii Rodnei.

Parcul NaŃional MunŃii Rodnei este situat în nordul CarpaŃilor Orientali, în subunitatea cunoscută sub nu-mele de CarpaŃii Maramureşului şi Bucovinei. Din punct de vedere administrativ parcul se află pe terito-riul judeŃelor Maramureş, BistriŃa-Năsăud şi Suceava. Ornitofauna este reprezentată de specii de talie mare, cum ar fi: cocoşul de munte, localizat în pădurile din zona de obârşie a pârâurilor Anieş şi Cormaia, cocoşul de mesteacăn, întâlnit sub culmile împădurite Bătrâna şi Mihăiasa, acvila de munte, acvila Ńipătoare mare, şorecarul comun, şerparul, buha mare etc.

Sunt sigură că măcar de câteva din aceste specii de păsări aŃi mai auzit.,poate de unele deloc. Ei bine nu vă pot spune prea multe despre fiecare specie în parte (şi nici nu ar avea rost deoarece atunci n-aŃi mai reŃine mare lucru), dar am să încerc să vă spun câte ceva de-spre Acvila de munte.

Acvila de munte sau Aquila Chrysaetos după denu-mirea ştiinŃifică, este o răpitoare de talie mare, una din-tre păsările de pradă cele mai cunoscute şi mai răspândite pe pământ. Ce înseamnă o talie mare? Pai gândiŃivă numai că avengura aripilor sale (adică distan-Ńade la vârful unei aripi la vârful celeilalte) poate atinge doi metri, iar distanŃa de la cioc până la coadă un metru. Ei bine acum sper că sunteŃi de aceeaşi părere cu mine că este o pasăre de talie mare. La fel ca ma-joritatea pasărilor de pradă, femelele sunt mai mari decât masculii. Penajul este castaniu închis, schim-bându-se în auriu pe cap şi gât, alb pe umeri şi în ex-

tremitatea cozii. Acvila de munte vânează din aer, pentru a reuşi este echipată cu arme tipice de pasare răpitoare: picioare puter-nice terminate în gheare bine dez-voltate, cioc încovoiat, mare forŃă, viteză şi o acută percepŃie vizuală pentru a localiza prada la sute de metrii distanŃă. Prăzile pe care le poate prinde sunt de toate mărimile: şoareci, iepuri, marmote(exceptându-le pe cele de la milka), păsari terestre şi zburătoare, vulpi, pisici, chiar iezi şi indivizi batrâni sau bolnavi de capră sălbatică, cerbi, mistreŃi, lupi. În Alpi chiar circulau is-torii vechi de atacuri de acvile excepŃional de mari care au atacat copii., dar noi rămânem în Maramureş, iar în Maramureş nu avem Alpi.

Şi acum toată lumea în cor: wwoooaaaawwww şi eu vreau să văd aşa ceva. Dacă nu mergeŃi tot timpul cu capul în pământ şi mai aruncaŃi câte o privire în sus poate că aŃi mai văzut siluete de păsări mari, dacă aŃi avut noroc poate nu numai siluete. Dar dacă vedeŃi o siluetă de pasăre mare profilată pe cer nu este neapărat o acvilă, chiar dacă vă aflaŃi în Parcul NaŃional Munii Rodnei unde vam spus mai sus că există. Siluetele de răpitoare sunt foarte uşor de confundat dacă nu eşti atent la anumite detalii cum ar fi forma cozii sau a aripilor. În cazul acvilei de munte: ei bine doar nu cre-deŃi că am să vă explic…nu din rea voinŃă dar nu aŃi înŃelege mare lucru. Dar, ca să nu vă las aşa în aer am să văarăt bineînŃeles şi o acvilă în zbor văzută de jos. Dacă aveŃi noroc şi chef de o drumeŃie prin MunŃii Rodnei (şi nu numai) poate o vedeŃi, dar dacă nu aveŃi timp de drumeŃii şi nici noroc să o vedeŃi în natură şi vreŃi neapărat să vedeŃi o acvilă de munte în mărime naturală exită un exemplare împăiat în Muzeul de ani-male împăiate a Colegiului NaŃional “Gheorghe Şin-cai” Baia Mare.

Corina Ungur, CN Gheorghe Sincai, 17 ani

Ornitofauna în culmile Maramureşului

Poze: Uky, Liceul de Arta, 17 ani

File anorexice

19 noiembrie

Alexandra mi-a cumpărat de ziua mea o oglindă imensă!Este aşa de frumoasă.Rama, modelul ei auriu.M-a pus în faŃă ei şi a spus:

"Ce vezi în ea?"

"O tipă urâtă,care nu ştie ce să facă.Se caută, dar nu se găseşte, nici măcar în această oglindă"am spus.

"Nu mai vorbii prostii, eşti o fată cu picioarele pe pământ, realistă şi în plus, Ńi-am luat oglinda asta ca să te vezi cine eşti, să vezi cât eşti de frumoasă, să încetezi să mai slăbeşti."

"Ştii ceva, habar nu ai despre ce vorbesc.Nu ş tii nimic din tot ce simt.Tu eşti fericită, toată lumea te iubeşte.Te rog să mă laşi în pace!Şi poŃi să îŃi iei şi cadoul ăsta nenorocit cu tine."

"..."

"Ce-i?!De ce te uiŃi aşa la mine?Am zis să ieşi afară.Ieşi!"

Şi-a luat lucrurile şi a plecat.Nu a mai spus nimic.Sunt cea mai dezagreabilă persoana din lume... .Mi-a adus un cadou şi eu am scos-o afară din casă.După ce plecase m-am pus în faŃă oglinzii.Ce monstru am devenit!

Mă urăsc... .

21 noiembrie

Are un ambalaj aşa de frumos, de culoare roz, iar "chestiile" din el...ce gust!Dulceag-amărui...vişine. 585kcal/100g.ColoranŃi alimentari.E-uri cărora nu le cunosc semnificaŃia.Oare fericirea se află într-o pungă de bomboane?Sau în laxativul de lângă pungă?

15 ferbruarie

Cred că am aflat răspunsul la ultimele întrebări.Au fost nevoie de 5 internări în spital, pierderea a mai mult de jumătate din "prieteni", un divorŃ, pentru a-mi da seama de ceva:Sonia nu mai există.Eu nu mai eram Sonia.Eram...eram...nici nu ştiu.Doar un corp, umplut cu medicamente şu golit de orice sentiment cald, fărâmă de bucurie sau...hrană.

Fericirea se află în fiecare dintre noi şi o găsim cu ajutorul oamenilor.Eu am refuzat acest lucru.

L-am întâlnit pe Mihai pe o bancă.Eu fugisem de acasă de 2 zile.Afară ploua.Stătea acolo, în ploaie cu privirea pierdută.M-am dus la el, m-am aşezat şi am început să vorbim.Îmi deschisese ochii.Niciodată nu am crezut că cineva poate să mă înŃeleagă aşa de bine.De atunci toate lucrurile au luat-o într-o altă direcŃie.Într-una bună.BineînŃeles, mi-a fost greu şi încă îmi este, dar am reuşit.Cu ajutorul lui Mihai şi a lui Alexandra(care mi-a fost de la început aproape).

Le daotrez mult...foarte mult.

Am învăŃat un lucru: că un om fără complexe e un om frumos şi poate chiar fericit!Şi asta e tot ce

contează.

Pop Raluca, Col. Nat. "Ghe.Sincai", 16 ani

Va urma...

CĂUTAREA Ce cauŃi în mine? O pată de soare îngheŃată pe buze?! IŃi dau. Dar atât! Ce cauŃi, de fapt? Un gol neumplut de nori visători? N-ai decât... Pe mine mă cauŃi? În locuri uscate de simŃiri? În vieŃi mişcate de iluzii? Într-o lume ce se absoarbe în Îndepărtare? Nu sunt. Oare mă cauŃi cu adevărat? Căci eu, eu nu-mi simt trupul de atâtea sfârşi-turi, De atâtea rupturi în mine de mine, De tine... Carmen (CN. GH. SINCAI)

Armaghedon Adânca noapte pe umeri mă apasă Parcă duc in cârca toate stelele Aș vrea sa plece astrele Celeste războaie în ceruri se poartă Prin colțuri de cer sange se scurge Stele care cad in mare… Trupuri de zei plutesc in zare Viața care curge din mine Ș i-n ei se strecoara Lacrimi de sânge Curg și ard Flăcări mă topesc În aer ma ridic și părăsesc pamântul Demoni se arunca in mare Din străfunduri regi răzbesc Binele și răul pe sine se sufoacă Suflete miliarde spre râpi se-ndreaptă În centru de foc al nostru pamânt Crematorii de flăcări sunt cripte de veci Se fac arșice influențați de substanțe bahice Sodomizați se-ntorc la cer In limbi de foc,minți posedate Stele se nasc și soare rasare Sfinte coroane se-ntorc in mare Sânge umple bazin de oceane Să curgă incep mii de izvoare Viață se scurge prin văi si răzoare

Toth Daniel,17 ani.

Liceul ,,Grup scolar pentru Industrie mica si Servicii"

Sighetu-Marmatiei.

Încercam să îmi amintesc zilele trecute de primii mei paşi într-o sală de teatru. E un exerciŃiu de memorie pe care cu siguranŃă mulŃi dintre noi l-au încercat cel puŃin odată. Pentru fiecare dintre noi emoŃiile acestei amintiri au fost diferite. Majoritatea am mers în timpul şcolii sau chiar şi în liceu, mai mult sau mai puŃin împinşi de profesori la una din clasicele pise ale lui Caragiale sau la mai puŃin uşor de înŃeles spectacole ale lui Ionescu. Din grupurile gălăgioase care umpleau peste jumătate din Sala Mare a teatrului, poate doar 10% continuă să se înghesuie la casele de bilete odată ajunşi la facultate. MulŃi dintre aceia care au rezistat pe scaunele tapisate ale sălii de spectacol şi au profitat de reducerile la bilete pentru studenŃi renunŃă complet la acest „obicei” imediat după ce trec de interviul pentru primul job. Aşa se face că aflăm acum multe scaune goale în jurul obişnuitele grupuri gălăgioase de elevi îndemnaŃi de profi către artă. Capitala pare să fi depăşit acest moment şi se îndreaptă cu paşi repezi către o nouă etapă a teatrului românesc – teatrul pentru toŃi vs. teatrul pentrul pentru unii. Astfel că, multitudinea de teatre particulare şi spectacole underground apărute atrag acele grupuri de

spectatori pe care nu le găseşti neapărat în sălile bogat decorate ale teatrelor de stat. În oraşele de provincie fenomenul începe să prindă contur. ExcepŃie nu face nici a noastră frumoasă urbe unde teatrul independent dă din

ce în ce mai puternic din aripi. Când spun teatru independent în Baia Mare spun, desigur, trupa ARARAT condusă de regizorul Claudiu Pintican. Fideli ai scenei neconvenŃionale de la Biblioteca JudeŃeană, iată că trupa noastră de teatru alternativ se întoarce către locuri mai aproape de acel public pe care îl vedem mai rar la Teatrul Municipal. Pizzeria Cinquecento

(lângă parc, fostul Domino) a lipit la început de februarie un afiş colorat care anunŃa primul spectacol Ararat printre mesele din locaŃia mai devreme amintită. Biletul costa 10 RON iar locurile se obŃineau doar pe bază de rezervare. zile înainte de eveniment. Piesa jucată: „Gunoierul”, sponsor principal: Drusal.

Dincolo de măşti

Teatru – pentru CINE? Regizorul Claudiu Pintican mărturiseşte că piesele sale caută să sensibilizeze un public cât mai larg şi divers. Totuşi, aceia care ocupă scaunele din public par să fie rupŃi din acelaşi film european şi par să reverse acelaşi ritm de aplauze la final de spectacol. Pentru cine se mai urcă,

Despre piesă vă pot îndruga multe şi controversate păreri, am ales totuşi să vă povestesc în acest număr despre profilul publicului. Se cere însă să menŃionez că tema piesei nu iese din categoria subiecte comune în teatrul românesc: clasica poveste a triunghiurilor conjugale presărată cu mult comic de situaŃie. Aşa cum povesteşte şi Pintican în interviul de după, piesa este făcută pentru categorii variate de public; ce o face să iasă din tipare este adaptarea la spaŃiul unei pizzerii, adică: decor minimal, actori puŃini, interacŃiune cu publicul (aceasta din urmă lipseşte cu desăvârşire din „Gunoierul”). Dar lumea s-a înghesuit să prindă un loc la spectacol. Şi povestea s-a repetat şi două săptămâni mai târziu la piesa „Bigudiurile” tot a Araratului. Cine a venit la spectacol? O simplă privire la mesele din jur şi s-a născut ideea articolului de faŃă: sala de mese a pizzeriei era plină ochi de cupluri puŃin trecute de vârsta studenŃiei, grupuri de prieteni care au uitat de mult de emoŃiile tezei la română, tineri profesori universitari şi doi jurnalişti. Imaginea devine repede portretul unei seri obişnuite din Cinquecento, poate puŃin mai aglomerată decât de obicei. Spectatorii încep să comande tradiŃionalele baghete cu sos de usturoi sau câte o pizza cu blat crocant, iar, odată începută piesa de teatru, atât actorii, cât şi ospătarii se strecoară încet printre

rândurile de mese puŃin înghsuite, special aşazate aşa pentru a aduna cât mai mulŃi spectatori/clienŃi. Să fie acesta preŃul pe care îl plăteşte teatrul pentru a redeschide gustul unor anumite categorii de oameni pentru artă?

Oare pentru unii şi arta trece prin stomac? Sau poate publicul băimărean are nevoie să fie educat în spiritul teatrului de bar şi pizzerie? Părere personală: deşi întreaga acŃiune a piesei se desfăşoară la câŃiva centimetri de nasul spectatorului, acesta se simte complet exclus din poveste. Lipsa interacŃiunii cu publicul se poate traduce, într-o piesă de pub, prin ignorarea spectatorului. SituaŃie în care fiecare dintre noi se simte îndreptăŃit să ... savureze liniştit delicioasele baghete cu sos de usturoi.

Andreea łundrea, Team for Youth Association, 23 ani

Dincolo de măşti

NU TRIŞA! Fă-Ńi testul şi abea apoi uită-te la răspunsuri! 1. Există un 4 iulie în Anglia? a. Nu ştiu! B. Da C. Nu 2. Câte zile de naştere are în medie un om? a. Nu şiu! b.1 c.2 d.10+ e.40+ f.50+ 3. Unele luni au 31 de zile, câte luni au 28 de zile? a.Nu ştiu! b.1 c.2 d.6 e.9 f.12 4. Este legal ca un om în California să se căsătorească cu sora văduvei sale? a.Nu ştiu! b.Da c.Nu 5. Împarte 30 la 1/2 şi adună 10. Care este rezultatul? a.Nu ştiu! b.10 c.50 d.70 e.90 6. Dacă sunt 3 mere şi tu iei 2, câte mere ai? a.Nu ştiu! b.1 c.2 d.3

7. Un doctor îŃi dă 3 pastile şi îŃi spune să iei una la fiecare jumătate de oră. Pentru câte minute o să îŃi ajungă pastilele? a.Nu ştiu! b.20 c.40 d.60 e.90 8. Gigi Becali are 17 oi, şi toate în afară de 9 mor. Câte oi mai rămân? a.Nu ştiu! b.1 c.3 d.5 e.8 f.9 9. Câte animale din fiecare specie a luat Moise cu el pe arcă? a. Nu ştiu b.3 c.2 d.1 e.0 10. Câte timbre de 1,5 lei sunt într-o duzină? a.Nu ştiu! b.3 c.6 d.9 e.10 f.12

Cât de deştept crezi că eşti?

Răspunsurile:

1. Există un 4 Iulie în Anglia? Da, vine imediat după 3 Iulie! 2. Câte zile de naştere are în medie un om? 1 Doar una! Tu te naşti de mai multe ori??? 3..Unele luni au 31 de zile, câte luni au 28 de zile? 12, toate! 4.Este legal ca un om în California să se căsătorească cu sora văduvei sale? Nu - pentru că este mort!!! 5.Împarte 30 la 1/2 şi adună 10. Care este rezultatul? 70, (30 împărŃit la 1/2 egal 60! Trebuie să şi gândeşti puŃin... 6.Dacă sunt 3 mere şi tu iei 2, câte mere ai? 2, doar ce le-ai luat, nu? 7.Un doctor îŃi dă 3 pastile şi îŃi spune să iei una la fiecare jumătate de oră. Pentru câte minute o să îŃi ajungă pastilele? 60 - Începi cu prima pastilă, peste 30 de minute o iei pe cea de-a doua, apoi peste încă 30 minute pe a treia. Deci 30+30=60 8.Gigi Becali are 17 oi, şi toate în afară de 9 mor. Câte oi mai rămân? 9, că alea nu au murit. 9.Câte animale din fiecare specie a luat Moise cu el pe arcă? 0.Nu era Arca lui Moise,ci Arca lui Noe!!! 10.Câte timbre de 1,5 lei sunt într-o duzină? 12. Într-o duzină de orice sunt 12!

(http://in-cult.info/testin.html)

Cât de deştept crezi că eşti?

M-am pricopsit cu un titlu atât de pompos de la colega mea, încât o să fiu nevoit să mă ridic la nivelul aşteptărilor. Nu, nu o să fac asta.

Pentru început: dacă sunt printre voi persoane care au impresia că "lumea modernă" se referă strict la evoluŃia tehnologică suferită de noi oamenii în ultimul timp, vă rog, respectuos, să nu citiŃi mai departe pentru că ceea ce urmează, clar nu o să înŃelegeŃi. Acuma că am făcut cernerea printre cititori, iar cei care au rămas sunt gata să mă asculte, încep:

Lumea modernă, după cum ziceam, văzută prin ochii adolescentului de mine, nu se rezumă doar la luxul de a avea un calculator de unde să tastez aceste randuri, sau la nenumăratele modele de blendere apărute. Lumea modernă, ar trebui să se reflecte-n modu' de gândire al fiecărei persoane care încă mai respiră oxigenu’ ăsta drag nouă.

Personal încă mă simt ca-n "dark age". Doar muşamalizarea prostiilor pe care încă le facem nu ne transformă într-o "lume modernă". Simplul fapt că s-au cheltuit 500 milioane $ pentru prostia de film "Avatar" arată faptul că încă nu suntem o...lume modernă. Da, sunt extrem de fericit că lumea s-a "modernizat" în aşa hal, încât stau în faŃa unui ecran şi scriu. Stau şi mă frec pe piept extaziat de nenumăratele posibilităŃi de a nu face nimic. Totul e la un click distanŃă! Dacă asta înseamnă "lume modernă" pentru unele persoane, prefer să mă mut în chilia mea din munte şi să mănânc lacuste la proŃap!

Pentru cei care nu mă cunoaşteŃi sau care după ce citiŃi rândurile de mai sus aveŃi impresia că mă cunoaşteŃi, ŃineŃi minte că nu sunt vreun hipiot pacifist cu flori pe piept şi banderolă cu curcubeu la cap.

alecs

Lumea modernă in ochii adolescentului

maCOOLator este revista tinerilor maramureşeni. A fost scrisă şi editată de elevi ai liceelor din Baia Mare, voluntari ai organizaŃiei

de tineret Team for Youth Association. Revista se distribuie gratuit online. Articolele pot

fi citite şi comentate şi pe adresa: www.macoolator.baia-mare.net

ÎŃi urăm lectură plăcută şi te invităm să trimiŃi revista şi prietenilor tăi!

echipa Team for Youth Association

Contact: Strada Transilvaniei, nr. 8/17, Baia Mare

Tel: 0751 105 501 Email: [email protected]

macoolator - martie 2010

Documents