Floare albastra de Mihai Eminescu este o poezie din perioada de tinerete a autorului, o capodopera a lirismului eminescian.In poezia Floare albastra viziunea romantica este data de tema, de motivele literare, de atitudinea poetica, de asocierea speciilor: elegie,egloga si poem filozofic).Tema naturii se asociaza cu tema iubirii, deoarece natura vibreaza la starile sufletesti ale eului liric. Floare albastra apartine acestei teme si reprezinta ipostaza iubirii paradisiatice.Lirismul subiectiv este marcat la nivelul expresiei prin marcile subiectivitatii: pronume si verbe la persoana I si a II-a singular (Eu , am ras, Nu cata) .Poezia foloseste ca element de compozitie mitul romantic, al aspiratiei catre fericire si iubire pura. Textul poetic este alcatuit din cincisprezece strofe structurate in patru secvente poetice .Titlul simbol Floare albastra, in corelatie cu textul poetic poarta semnificatii foarte adanci: Floare-viata, iubire; iar culoarea albastru reprezinta marile departari, infinitul , eternul.Relatiile de opozitie: masculin- feminin, eternitate-temporalitate, viata-moarte, sugereaza viziunea geniului care contempleaza profund la spatiul cosmic asociindul cu cel terestru, aflandu-se in opozitie cu personajul feminin, limitat doar la viata terestra, naturala, efemera. Astfel textul poetic prezinta cele doua lumi diferite ce nu permite cuplului sa-si implineasca iubirea.In incipit (strofele I-III) este prezentata prima secventa a poeziei , care infatiseaza lumea rece a ideilor, lumea lui. Monologul fetei incepe prin adverbul Iar , adresat ca un repros : Iar te-ai cufundat in stele\ Si-n nori si-n ceruri nalte? sugerand starea profunda de contemplatie a geniului, care se gaseste izolat intr-un univers spiritual.Tonul adresarii este familiar, intr-un aparent dialog unde alterneaza propozitii afirmative si negative, exclamative si interogative, sugerand astfel relatia apropiata dintre cele doua personaje.Metafora rauri in soare alaturi de urmatorul vers Gramadasti-n a ta gandire-sugereaza aspiratia eului liric spre cunoasterea absoluta, spre cautarea implinirii.Avertismentul final: Nu cata in departare/Fericirea ta, iubite!-desi este rostit pe un ton sagalnic , infatiseaza realitatea acestei lumi: omul , in spatiul terestru nu este implinit numai decat prin iubire. Insa geniul se afla intr-o continua stare cugetatoare, nemultumindu-se cu iubirea trecatoare,efemera, cautand un sens mai adanc al iubirii, un sens vesnic, infinit.In secventa a doua (strofa IV), poezia prezinta meditatia barbatului asupra sensului profund al unei iubiri rememorate. Notarea unei stari de spirit: Eu am ras, n-am zis nimica , marcheaza prima interventie a eului liric in textul poetic.Secventa a treia (strofele V-XII) prezinta monologul fetei care continua cu o chemare in lumea ei , in spatiul terestru: Hai in codrul cu verdeata.... Natura este sugerata intr-un mod paradisiatic ,elementele naturale : izvorul, ochiul de padure, stanca , prin intermediul figurilor prind valoare primordiala, de inceput de lume, fiind nepatrunsa de om. Cele doua personaje ilustreaza cuplul adamic , impartasindu-se de minunile naturii .Fiind singuri, natura este principalul martor al iubirii lor.Ultima secventa (strofele XIII-XV) infatiseaza incompatibilitatea celor doua lumi , care pentru o clipa s-au intalnit in iubire ca apoi sa se reaseze in limitele lor, sugerata de versul final Totusi este trist in lume!exprimand o dulce tristete. Sfarsitul iubirii, despartirea cuplului , confirma motivul nemultumirii geniului. Fiind capabil sa contempleze sensul vietii, stia de inainte ca se va sfarsi repede iubirea din cadrul terestru, fapt pentru care cugeta neincetat pentru aflarea fericirii netrecatoare, vesnice. Totusi isi da seama ca-i este imposibil omului de a afla fericirea vesnica pe pamant , prin afirmatia : Ah! ea spuse adevarul.Figurile de stil din textul poetic: simbolul Floare albastra, comparatia rosie ca marul , inversiunea de aur parul , metafora rauri in soare , repetitia Floare albastra , floare albastra; alaturi de elementul de inspiratie din mitul romantic al aspiratiei catre fericire si iubire pura , sugereaza complexitatea creatiei lirice.In concluzie, Floare albastra de Mihai Eminescu este o poezie romantica ce infatiseaza universul geniului , capabil sa contempleze la aspectele cosmice si terestre. Este un nucleu de virtualitati al perioadei de tinerete.