Luptele Antiotomane a lui Mihai Viteazul

Dorinta lui Mihai Viteazul era de a declansa lupta antiotomana, in conditiile in care si principele transilvanean Sigismund Bthory a incheiat un tratat cu Imperiul Habsburgic in vederea luptei impotriva sultanului, iar domnul Moldovei, Aron Tiranul, realizase acelasi lucru in august 1594. Mihai Viteazul insa, fiind considerat om al otomanilor, nu a fost privit la inceput cu incredere si, pentru a putea fi primit in Liga Crestina a declansat lupta antiotomana in toamna anului 1594. La Bucuresti, la 13 noiembrie 1594, Mihai Viteazul i-a ucis pe toti creditorii levantini si a masacrat garda otomana care avea menirea sa il supravegheze. Au urmat in lunile decembrie 1594 si ianuarie 1595, victoriile asupra otomanilor la Dunare, precum cele de la Piua Petrei, Harsova, Silistra, Rusciuk. La acestea s-au adaugat victoriile obtinute de fratii Buzesti si de Radu Calomfirescu la Putineiu si Stanesti si, de paharnicul Manta la Serpatesti. Dar actiunile lui Mihai Viteazul se desfasurau in conditiile in care principele transilvanean urmarea sa-si impuna suzeranitatea asupra Tarii Romanesti. Reusise acest lucru in Moldova, in august 1594, unde domnitorul Aron Tiranul recunoscuse suzeranitatea principelui transilvanean. Astfel, dupa campaniile militare de la sfarsitul anului 1594 si de la inceputul anului 1595, Mihai Viteazul cauta aliati in lupta antiotomana. Si-a trimis o delegatie de boieri condusa de mitropolitul Eftimie, la Sigismund. Tratatul incheiat la Alba-Iulia la 20 mai 1595, in numele domnitorului, era defavorabil lui Mihai Viteazul, deoarece boierii au acceptat ca Sigismund Bathory sa fie suzeranul Tarii Romanesti, in schimbul ajutorului antiotoman si al subordonarii Bisericii Ortodoxe din Transilvania, fata de Mitropolia Tarii Romanesti. Desi devenea vasal al lui Sigismund, Mihai a acceptat acest tratat, deoarece avea nevoie de ajutor in lupta antiotomana, in conditiile in care otomanii se pregateau sa intervina in Tara Romaneasca. In august 1595, o oaste otomana condusa de Sinan-Pasa a trecut Dunarea si a inaintat spre Bucuresti. Mihai Viteazul cu oastea sa, de aproximativ 20 000 de ostasi (cam tot atatia aveau si otomanii) a asteptat-o pe cea comandata de Sinan-Pasa la Calugareni. Domnitorul era ajutat de transilvaneanul Albert Kirly, care comanda 2 000 de ostasi. La Calugareni, Mihai a reusit sa obtina o victorie importanta asupra ostirii otomane, stiind sa profite de conditiile prielnice de acolo. Avand nevoie de intariri, Mihai Viteazul s-a retras spre munti, asteptand ajutor de la Sigismund Bathory. In acest timp, oastea lui Sinan-Pasa a intrat in Bucuresti si Targoviste si a inceput organizarea Tarii Romanesti ca pasalac. Situatia se complicase si in Moldova, unde polonii l-au inlaturat de pe tron pe Stefan Razvan si l-au inlocuit cu Ieremia Movila. Dar in octombrie 1595, sosea ajutorul militar al lui Sigismund Bathory, de aproximativ 23 000 de ostasi, si o mica oaste comandata de fostul domnitor al Moldovei, Stefan Razvan. Acesta din urma a eliberat Targovistea si Bucurestiul, iar Mihai a zdrobit oastea otomana la Giurgiu. In conditiile dificile ale anului 1595, Mihai a aplicat asezamantul, adica asa-numita legatura, prin care taranii dependenti, refugiati din cauza luptelor, ramaneau pe mosia pe care se gaseau in momentul respectiv. 

In anii 1597 si 1598, pozitia domnitorului muntean s-a intarit. Astfel, in 1597, intre sultanul Mehmed al III-lea si Mihai s-a incheiat pacea, iar in 1598, la manastirea Dealu, s-a incheiat tratatul antiotoman dintre imparatul Rudolf al II-lea de Habsburg si domnitorul Tarii Romanesti. In aceste conditii Mihai a reinceput lupta antiotomana in anul 1598. Dar el si-a dat seama ca nu avea sorti de izbanda, in conditiile in care, in lupta antiotomana nu avea aliati de nadejde in Transilvania si in Moldova. Insa, in Transilvania, Sigismund Bathory a fost o personalitate slaba si a renuntat la tron in favoarea comisarilor imperiali (in 1598). Apoi, dupa ce a revenit pentru scurt timp in fruntea principatului, a mai renuntat o data, in favoarea varului sau Andrei Bathory, dusman politic al lui Mihai Viteazul. In acest mod, in anul 1599, Transilvania nu se mai afla ancorata in lupta antiotomana. In Moldova, situatia era asemanatoare, Ieremia Movila, omul polonilor, nu era interesat de lupta antiotomana. Cei doi i-au cerut lui Mihai sa paraseasca tronul Tarii Romanesti. In aceste conditii, Mihai Viteazul a planuit indepartarea acestora de la putere. Mai intai a actionat in Transilvania, unde l-a invins pe Andrei Bathory la Selimbar, la data de 18/28 octombrie 1599, dupa care, la 21 octombrie/1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul a intrat triumfal in Alba-Iulia, capitala Transilvaniei. Intregul Ardeal se gasea sub autoritatea sa, dar Mihai Viteazul i-a pastrat forma specifica de organizare. Totusi, in Sfatul sau a introdus si boieri romani, iar preotii ortodocsi au fost scutiti de munci servile. La Alba-Iulia a asezat episcopia ortodoxa, bisericile si manastirile romanesti din Transilvania fiind ajutate prin diferite masuri (instalarea de ierarhi sau de calugari sositi din tara Romaneasca, danii si ctitorii). In primavara anului 1600, Mihai Viteazul a intrat cu armata sa in Moldova. Ieremia Movila a fugit, iar tara i s-a inchinat lui Mihai. Pentru prima data cele trei tari romane se gaseau sub o singura autoritate. Dar Habsburgii nu se impacau cu asemenea situatie, dorind sa mentina Transilvania in sfera lor de influenta. De asemenea, in Moldova, polonii voiau sa-l reinstaleze pe tron pe Ieremia Movila. La data de 18 septembrie 1600, in batalia de la Miraslau, nobilimea maghiara a Transilvaniei, rasculata, ajutata si de generalul imperial Gheorghe Basta a reusit sa obtina victoria asupra ostilor lui Mihai. Tot in septembrie 1600, polonii au izbutit sa-l reinstaleze pe tronul Moldovei pe Ieremia Movila si inaintau spre tara Romaneasca, dorind sa-l aduca la putere pe Simion Movila, fratele domnului moldovean. Ostile muntene au fost infrante, in octombrie 1600, la Naieni, Ceptura si Bucov. Polonii l-au instalat pe tronul Tarii Romanesti pe Simion Movila. In incercarea de a-si recapata tronul, Mihai a fost infrant la Curtea de Arges, la 25 noiembrie 1600. S-a deplasat la Praga, urmarind sa obtina ajutor de la imparatul Rudolf al II-lea. Primit in audienta de acesta, in martie 1601, lui Mihai i s-a promis sprijinul cerut, imparatul fiind nemultumit de faptul ca nobilimea maghiara s-a razvratit si l-a recunoscut ca principe al Transilvaniei pe Sigismund Bathory. Mihai a primit de la imparat 100 000 de taleri pentru a-si reface oastea. De asemenea, imparatul Rudolf al II-lea a contribuit la impacarea lui Mihai cu Gheorghe Basta. Cei doi au colaborat in batalia de la Guraslau, la data de 3/13 august 1601, cand l-au invins pe Sigismund Bathory. In Tara Romaneasca, fratii Buzesti l-au alungat pe Simion Movila, astfel ca tronul acesteia il astepta pe Mihai. Dar Basta si imperialii nu puteau accepta reintrarea Transilvaniei sub autoritatea lui Mihai Viteazul. De aceea, la 9/19 august 1601, Gheorghe Basta a pus la

cale asasinarea lui Mihai petrecuta pe Campia Turzii, in Transilvania. Corpul i-a ramas pe Campia Turzii, in timp ce capul domnitorului a fost inmormantat la manastirea Dealu de langa Targoviste.