UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU”FACULTATEA DE ARHITECTURĂ DE INTERIOR

LUMINA ŞI CULOAREA

(NOTE DE CURS) ANUL –1

2010 - 2011

Titular de curs: Conf. Dr. Arh. Iulius Ionescu

„Un fenomen contrastant, cu o forţă de impresionare deosebită, este cel care ia naştere la nivelul coroanei copacilor, ca urmare a distribuirii inegale a intensităţii luminii solare. Se formează adevărate grupuri şi straturi cromatice de luminozitate şi saturaţie diferită.De obicei, frunzele sunt iluminate mai intens dintr-o parte. Reflectând parţial lumina, suprafaţa respectivă va căpăta o luminozitate mai mare şi o nuanţă mai cenuşie.Dacă privim coroana copacului din direcţia căderii razelor de soare, efectul cromatic se diversifică prin adăugarea la culoarea de bază verde a unei tonalităţi de albastru; dacă o privim din direcţia opusă, culoarea auxiliară va fi galbenul.În fine, datorită fenomenului de difuzie, care la nivelul frunzelor este foarte puternic, iau naştere aureole cromatice de tonalitate portocalie sau albastru-violet, care amplifică şi mai mult efectul culorii de bază.Schimbându-ne poziţia şi distanţa, putem să ne delectăm din punct de vedere coloristic cu un copac, întocmai ca şi cu un caleidoscop.”

“Artă şi iluzie”, E.H. GOMBRICH

LUMINA

Fenomenul care face vizibilă lumea înconjurătoare Stimul specific văzului

CARACTERUL DUAL Corpuscul + undă - teorie explicată de Bohr

Lumina undă - lungime de undă – λ determină culoarea

- frecvenţa - √ numărul de oscilaţii pe secundă

Viteza luminii λ x √ = constantă

OPTICA GEOMETRICĂ

Introduce conceptul de rază de lumină Nu are realitate fizică

- studiul umbrei şi al penumbrei - formarea imaginii în camera obscură

* Două fascicule de lumină se pot intersecta fară să se influenţeze pot fi percepute obiectele

Lumina poate suferi următoarele fenomene:

* Reflexia – oglindiri, străluciri

* Refracţia - modificarea direcţiei de propagare când trece prin medii diferite explică : - traseul razelor prin lentile

- înserarea- mirajul

* Difracţia - propagarea undelor luminoase în spatele obiectelor, prin ocolirea marginilor

* Difuzia - apare când fasciculul de lumină traversează medii neomogene optic (medii tulburi). Lumina se împrăştie în toate direcţiile.

*Dispersia - separarea luminii albe solare în componentele monocromatice

Spectrul culorilor:- roşu- portocaliu- galben- verde- albastru- indigo- violet

Newton (1706) – pune bazele studiului cromaticii.

CLASIFICAREA LUMINII- Lumina naturală – lumina soarelui- Lumina artificială (bec,lumanare)

- Lumina caldă - Roşu dominant - Lumina rece (lampa cu vapori de mercur)

Domină radiaţia violet

SURSE DE LUMINĂ- Directă – generează lumina ( soare, bec, lumânare)- Indirectă – lumina reflectată (cerul, luna, obiectele)

CULOAREA OBIECTELOR* Este determinată de natura luminii reflectate

Un corp apare colorat în lumina- reflectată – opac- transmisă – transparent

CORP - alb – toate radiaţiile sunt reflectate- negru – toate radiaţiile sunt absorbite- gri – reflectate toate într-o anumită proporţie- colorat – reflectate inegal

Culoarea obiectelor depinde de:- compoziţia spectrală a luminii- pigmentaţia suprafeţei obiectelor- subiectul care observă

Obiectele nu au culoare în sine , ci doar capaciatatea de a absorbi, reflecta sau transmite lungimi de undă.

* Este o proprietate atribuită, nu are caracter obiectiv.Când undele luminoase întâlnesc particule mai mici decât lungimea de undă, lumina este difuzată.

- soare la zenit – cer albastru- soare la apus – cer roşu

* Corp negru absolut

APARATUL VIZUAL UMAN Văzul – simţul cel mai dezvoltat al omului. Aparatul vizual – ochi – căi de transmisie – scoarţa cerebrală

Procesul văzului – nu se încheie pe retină- proiecţia optică se formează pe retină- imaginea se compune în creier

RETINA Conţine celule fotosensibile

- 7 mil. conuri – în centru – pentru vederea de zi- 130 mil. bastonaşe – la periferie – pentru vederea de noapte

– Substanţe fotosensibile: iodopsina (pentru zi) şi rodopsina (pentru noapte) Conurile sunt specializate

- sensibile la verde- sensibile la roşu- sensibile la albastru

OCHIUL nu poate distinge mai multe culori suprapuse, ci numai dominanta lor. Nu deosebeşte verde + rosu = portocaliu

URECHEA – distinge mai multe sunete într-un acord OCHIUL – nu se deosebeşte o lumina monocromatică de un amestec

Sensibilitatea ochiului este mai mică către marginile spectrului culorilor şi mai mare către centrul lui – galben.

PERCEPTIA CULORILORPERCEPŢIA : este procesul psihic senzorial prin care cunoastem obiectele, în totalitatea însuşirilor concrete , când aceastea acţionează asupra organelor de simţ.

Vederea unui obiect colorat este un act fizic şi psihic în acelaşi timp.

*CULOAREA ESTE O SENZAŢIE*

Culoarea nu trebuie confundată nici cu lumina, nici cu substanţa care conferă obiectelorproprietatea de a fi colorate.Senzaţiile sunt procese psihice elementare de cunoaştere a însuşirilor concrete ale obiectelor, când aceastea stimulează receptorul unui singur organ de simţ (ex: aparatul vizual uman).

CALITĂŢILE SENZORIALE ALE APARATULUI VIZUAL- lumina- culoarea- conturul- extinderea (suprafaţa)- forma- profunzimea (redă a 3-a dimensiune)

* Fară lumină nu există culoare * Culoarea depinde de:

- intensitatea luminoasă* Variind intensitatea luminii - roşul este prima culoare care apare şi dispare

- albastrul este ultima- unghiul de incidenţă (al luminii şi al direcţiei de privire)- felul luminii (directă – indirectă)- lumina precisă – difuză- culoarea dominantă a luminii

Suprafeţele colorate influenţează percepţia - o suprafaţă mai mare de roşu este mai bine sesizată; în profunzime suprafaţa este mai mică roşul – culoarea apropierii

* Mecanismul vederii culorilor- este insuficient cunoscut – multe ipoteze- este acceptată astăzi teoria tricromatică

După 1960 s-a pus în evidenţă existenţa a 3 pigmenţi fotosensibili existenţi în 3 tipuri de conuri.* Transmiterea mesajului cromatic

Se face pe perechi:a) alb – negrub) roşu – verde * culoarea nu se amestecăc) galben – albastru * o culoare inhibă complementarea ei

Clasificarea culorilor- tonuri cromatice (culorile)- tonuri acromatice (alb – negru)

Percepţia culoarilor se supune legii constanţei culorilor (foarte relativ).

Ex. O cretă albă apare în semiobscuritate cenuşie , dar este recunoascută ca albă

Culoarea = este o senzaţie şi are statut de proprietate atribuită obiectelor, nu are statut de proprietate obiectivă cum ar fi: forma, mărimea, greutatea etc.

Forma este un mijloc mai sigur de identificare a obiectelor decât culoarea.Culoarea este foarte sensibilă la schimbările din mediu.

Culoarile se influenţează reciproc. Ex. Două picturi expuse alături îşi pot modifica profund coloritul.

Influenţe în perceperea culorilor:- starea psihică a subiectului- experienţa vizuală- gradul de cultură şi educaţie- profesia şi domeniul de activitate

Sensibilitatea cromaticăOmul poate să indentifice 3 proprietăţi de bază ale radiaţiilor electromagnetice din

spectrul vizibil.

a) lungimea de undă - ................................. > tonul cromatic (culoarea ) ~ 160 tonurib) încărcătura energetică ................................> luminozitatea ~ 200 gradaţiic) forma............................................................> saturaţia (puritatea)

(compoziţia spectrală) ~ 20 gradaţii

prop. ale radiaţiilor electromagnetice calităţi senzoriale ale culorii

Ochiul distinge- între alb şi negru cca. 20 nuanţe- în spectrul cromatic între 100 şi 160 de tonuri- subiecţii înzestraţi disting cca. 10.000 nuanţe

CARACTERISTICILE CULORII*Tonul cromatic = este determinat de lungimea de undă care predomină.* Luminozitatea = cu cât reflectă mai multă lumină cu atât culoarea este mai strălucitoare.* Saturaţia = cu cât lungimile de undă sunt mai omogene, cu atât culoarea este mai pură (mai saturată).

Caracteristicile culorii sunt percepute simultan dar diferentiat:1. tonul – este primul perceput2. saturaţia – este a 2- a, rezultând trepte în interiorul tonului3. luminozitatea - este a 3-a

*Saturaţia (puritatea) este scăzută în mijlocul spectrului.* Luminozitatea este cea mai mare în centrul spectrului.

Roşu Galben Violet

Diferenţierea nuanţelor- se face: la margini cu ajutorul saturaţiei- la mijloc cu ajutorul luminozităţii

Roşu Galben Violet

- în centrul spectrului ochiul percepe mai multe tonuri- spre extreme suprafaţa tonurilor este mai mare mai puţine tonuri percepute- fondurile închise accentuează luminozitatea culorii circumscrise, scoţând-o

în evidenţă- fondurile deschise atenuează expresivitatea culorii- creşterea intensităţii luminoase modifică tonalitatea - roşul, protocaliul şi verdele

virează către galben

AMESTECUL CULORILOR

a) Amestec optic sau fiziologic ADITIV = adună lungimi de undă (se face după legile percepţiei) Amestec de lumini

b) Amestect chimic, procedeu tehnicSUBSTRACTIV = se scad (absorb) lungimi de undă

( regulile sunt date de fabricantul de culori) Amestec de pigmenţi

c) Amestec proporţional – procedeu tehnic şi optic (sunt reflectate toate lungimile de undă într-o anumită proporţie)

Rezultă – Tonalităţile de gri

AMESTECUL ADITIV- este un amestec de lumini- amestecul se face la nivelul aparatului vizual- este un amestec subiectiv

* Culorile de bazăSinteza tricromatic ă : roşu + verde + albastru = alb

* Culorile complementare sunt culori care amestecate ne dau senzaţia de alb sunt diametral opuse pe cercul cromatic

AMESTECUL SUBSTRACTIV- substrage din sursa primară o serie de radiaţii (sunt absorbite

de suprafaţă)- amestec utilizat în:

- pictură (amestec de pigmenţi)- scenografie (suprapunere de filtre colorate)

* Culorile de bază Sinteza tricromatic ă : roşu + galben + albastru = negru, gri

Amestecuri:Albastru + galben = verdeRoşu + galben = portocaliuRoşu + albastru = violet

* Culorile complementare- puse unele lângă altele îşi măresc strălucirea (amestec optic)- amestecate (pigmenţi) se distrug

Perechile de culori:- galben + violet- albastru + portocaliu puse alături se exaltă- roşu + verde

INDUCŢIA CROMATICĂ La alăturarea a 2 culori complementare apare inducţia cromatică (efect optic) Apare umbra (cromatică).

Roşu – verdeGalben – albastru creşte senzaţia de profunzime

Se crează un contrast- un obiect galben aruncă o umbra albastră- unul roşu are umbra verde contrastul simultan

Efectul constrastului dispare sau se reduce când suprafeţele colorate sunt separate prin linii negre (se crează un repaus în percepţie).

CONTRASTUL SIMULTANEfectul său se bazează pe legea complementarelor care spune că: fiecare culoarecere, psihologic, culoarea opusă - complementara ei.

Dacă această culoare (complementară) nu este prezentă, ochiul produce simultan culoarea complementară.

Ex: Un verde puternic alăturat unui cenuşiu neutru va face din acesta un cenuşiu roşcat. Un roşu puternic va acţiona asupra acelui cenuşiu, facându-l să pară un cenuşiu–verzui.

IMPRESIONISMUL (secol 19) Cl. Monet, 1874, „Impresie, răsărit de soare”

- tehnici noi:- divizarea tonurilor- fragmentarea tuşei

- amestec optic al culorilor pure- umbre colorate

NEOIMPRESIONISM POINTILISMSeurat

- descompunerea petei de culoare în puncte sau linii de culori pure- se bazează pe amestecul optic

CONCLUZII: - vedem culoarea luminii reflectate sau transmise culoarea obiectelor

tonuri cromatice – radiaţii absorbite inegal tonuri acromatice

- alb – toate radiaţiile sunt reflectate- negru – toate radiaţiile sunt absorbite- gri – toate radiaţiile sunt reflectate procentual

- percepţia culorilor depinde de: - compoziţia spectrală a luminii- pigmentaţia suprafeţei- subiectul care face observaţia

Câte culori utilizămMarii pictori utilizează în compoziţiile lor 5 - 7 culori.Acest număr coincide cu volumul atenţiei în câmpul vizual şi cu volumul memoriei de scurtă durată.

* O compoziţie cromatică poate avea o formă inteligibilă numai dacă este alcatuită dintr-un numar limitat de valori perceptive.