FACULTATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM

AMBIENT

LUCRARE DE CERCETARE Lumina și culoare

0

Introducere Lumina Adaptarea iluminării Lumina în interiorul locuinței

Percepția luminii UmbreleCuloarea Efectele fiziologice si psihologice ale culorilor

Culoarea în interiorul locuinței Culoarea în spațiile destinate lucrului

Bibliografie

1

CONTINUT

Lumina şi culoarea sunt principalele elemente prin intermediul cărora aparatul senzorial percepe semnalele emise din mediul înconjurător. Lumina este în acelaşi timp şi condiţie fundamentală a existenţei culorii. Totuși multe investigații nu iau în seamă acest adevăr fundamental inclusiv cele în domeniul arhitecturii care preferă să înfățișeze fiecare dintre aceste aspecte separat. Chiar şi din punct de vedere psihologic lumina şi culoarea reprezintă elemente fundamentale ale experienţei umane.

Pentru om, lumina este condiţia celor mai multe din activităţi. Ea este corespondentul vizual al

căldurii şi ajută ochiul să perceapă "ciclul de viaţă" al orelor şi anotimpurilor. Lumina este în acelaşi timp un element dinamic care se descompune în şapte culori. Ea creează senzaţia de spaţiu, evidenţiind volumele, iar părţile luminoase şi umbrele dezvăluie formele. Fără lumină ochii nu pot percepe nici forma, nici spaţiul, nici culorile, nici mişcarea. Fără ea nu există percepţie vizuală. Numai prin lumină şi prin cele şapte culori ale sale, formele spaţiale sunt puse în valoare.

Pentru simturile umane, percepţia în cel mai înalt grad are loc când nu este nici prea multă lumină, nici prea întuneric. În acelaşi timp obiectele sunt percepute diferit în funcţie de natura sursei artificiale. Luminatul incandescent exaltă roşurile şi portocaliurile, dar slăbeşte albastrurile. Luminatul fluorescent se apropie, teoretic, de lumina albă, dar în comparaţie cu lumina de zi, el este mult prea slab. Luminatul ambientului depinde de felul cum cad, se reflectă sau se transmit razele luminoase.

Capacitatea de exprimare a arhitecturii mizează pe efectul, pe prezența luminii. Lumina puternică accentuează contrastele, întuneca umbrele și face să strălucească zonele luminate. Contrastul induce o stare de tensiune între masă (material) și umbră (imaterial), lasă volumele să se pună în valoare pe sine și în raport cu volumele adiacente.

Casa nu trebuie sa devina un adapost împotriva luminii puternice, dar nici receptor al acestei surse de viată. Locuința traiește în lumină. Ea se orientează după soare și profită de toate facilitățile pe care i le poate oferi aceasta. Creează spații care să profite atat de lumină, cât și de umbră, în funcție de nivelul de însorire și de temperatură, specifice fiecărui anotimp.

Lumina este material de construcție în arhitectura nordului și catalizatorul expresiei în țările mediteraneene. Daca ne gândim la profilul casei tradiționale românești, putem spune ca acesta este ca o reverență în fata soarelui. Dacă în zonele calde (mediteraneene, Orientul Mijlociu) zona de umbră este o zona de adăpost, un spatiu protejat, în arhitectura noastră populară, umbra dă mai degrabă efectul de ordonator de spații, ea poate să aibă un rol principal, un rol estetic și apoi unul funcțional.

Atunci când vorbim de lumină nu vom ignora nici una dintre componentele sale, căci alegerea luminii artificiale este la fel de importantă ca și orientarea casei după soare (după punctele cardinale). Căci oricâtă lumină am avea în încapere pe parcursul zilei (orientarea spre sud ofera o însorire uniformă pe parcursul întregii zile, orientarea spre est profită de lumina de dimineață iar cea spre vest,

2

Rază de lumină ilustrând spectrul de culoare vizibil de ochiul uman

Lumina

de lumina de după-amiază), aceasta nu este suficientă pentru a satisface nevoile funcționale și estetice.

Adaptarea iluminării Ca o completare și ca o prelungire a luminii naturale, lumina artificială are scopul de a defini

fiecare loc important din încăpere. Daca proiectarea instalației electrice este făcută simultan cu proiectul casei sau al amenajării interioare, atunci vom obtine un efect vizual armonios fară un efort fizic și material deosebit.

Există trei tipuri importante de lumină artificială pe care le vom căuta pentru obținerea combinației celei mai adecvate:

- lumina generală Lumina directă provine de la o sursă naturală sau artificială, şi cade pe un obiect, realizând

iluminarea directă a acestuia. Iluminarea artificială cea mai simplă este conferită de o lustră centrală. Confortul vizual va fi însă mediocru în raport cu intensitatea luminoasă, deseori orbitoare, care accentuează contrastele dintre lumina proiectată și umbre. Chiar dacă este vorba de un corp de iluminat estetic, lumina va fi mai putin blandă, iar lustra va sublinia zonele umbrite ale camerei și chiar tavanul va parea mai jos decat în realitate.

Lumina indirectă este primită de un obiect, prin reflexie sau prin difuziunea luminii directe. La lumina artificială indirectă, becurile sunt ascunse privirii directe și luminează o suprafață care reflectă lumina în cameră. Randamentul este mai mic, dar lumina va fi mai blandă și umbrele atenuate. Într-o cameră inaltă, puteti dirija lumina către tavan cu ajutorul unor aplice murale, spoturi sau scafe. Cu cât suprafața luminată este mai reflectorizantă, de exemplu un plafon acoperit cu un lac deschis, cu atât cantitatea de lumină returnată va fi mai mare.

- lumina localăLumina puternică și contrastantă este adecvată pentru luminarea unui birou, a unui colt destinat lucrului manual; folosită pentru activități specifice precum cititul.

- lumina decorativă În acest caz, corpurile de iluminat vor dirija fluxul de lumină asupra unui punct pe care doriți să-l

puneti in valoare în așa fel încât să scoate în evidență anumite detalii sau zone ale camerei sau pentru a pune in valoare un tablou sau lucru deosebit.

Lumina în interiorul locuințeiLumina din living reprezintă unul dintre cele mai importante detalii ale unei case. Intensitatea

acesteia trebuie sa se adapteze funcției acestei camere (spatiu de reprezentare și de oaspeți). În bucătărie, amplasarea luminii se va supune în special criteriului functionalității, punându-se în evidență zonele specializate ale acesteia atât printr-o lumină generală, cât și printr-o lumină locală. Baia cuprinde zone care au nevoie de lumină direcționată (exemplu: zona oglinzii), dar și zone care au

3

nevoie de lumină uniform distribuită. De o lumină combinată este nevoie și în dormitor (lumină de atmosferă, culoare, dar și de citit). Holul este bine să fie luminat indirect, prin raze proiectate în plafon (dacă acesta este alb).

Percepţia luminii

Deoarece o mare parte din activitate se desfaşoară şi noaptea, însemnătatea luminii artificiale este mare. Fără această lumină, care poate fi controlată, întreaga activitate modernă nu este de conceput.

Perceptia vizuală poate fi perturbată nu numai de lumina slabă sau prea putemică, ci şi de marile deosebiri de lumină dintre spatiile de lucru şi cele de circulaţie. Pentru a se evita aceste fenomene, numite strălucire disconfortantă, trebuie să se ţină seama de anumiţi factori: adaptarea ochiului depinde de media strălucirii zonei sarcinii vizuale; efectul strălucirii este cu atât mai mare cu cât creşte suprafaţa de proiecţie a sursei luminoase în câmpul privirii; disconfortul descreşte pe măsură ce se măreşte unghiul vizual dintre sursa luminoasă şi obiectul care este privit. Fenomenul cel mai nociv este totuşi strălucirea orbitoare, datorat unei prea mari cantităţi de lumină care pătrunde în ochi, direct sau prin reflexie.

Arhitectura, ca artă spatială, se prevalează de lumină pentru a realiza dinamismul operelor sale. Profilurile arhitecturale, prin umbre şi lumini, dau viaţă elementelor operei, beneficiind de variaţiile luminii. Cu ajutorul gradaţiilor de umbră şi lumină, artistul imprimă operei sale o nouă armonie.

Daca în spaţiul exterior lumina vine direct şi se difuzează, în spaţiul interior ea emană din deschideri, din ferestre încadrate de umbră, apărînd, astfel, spectatorului în mod indirect şi concentrată. Iată de ce, iluminarea elementelor interioare ale operei trebuie să fie sugestivă şi să evite să arate obiectele ca şi cum s-ar afla în aer liber. Această eroare poate fi întîlnită frecvent în muzee, unde, din strădania de a crea o lumină difuză, pentru a imita lumina exterioară, nu se creează, de obicei, decît o lumină fără suflet. Lumina exterioară luminează obiectele direct, iar reflexele ei se difuzează în aşa fel încît umbrele obiectelor rămîn accentuate pînă în cele mai mici gradaţii. Dimpotrivă, lumina interioară luminează obiectele, care-i răspund luminînd, pentru că reflexele se încrucişează într-un spaţiu închis unde predomină penumbra, astfel încît umbrele obiectelor se atenueaza.

Arta iluminatului sugestiv priveşte cu deosebire iluminatul artificial, care, străduindu-se să imite lumina zilei, derutează. Iluminatul aşa-zis invizibil arată pînâ la ce grad această concepţie poate atinge urîţenia. În alte situaţii, lumina se împrăştie orbind, şi elimină umbrele obiectelor.

Iluminatul indirect îşi are originea în necesitatea de a disimula sursele de luminâ care jenau ochii, pentru că, de obicei, acestea erau rău plasate; dar acum, cînd s-a atins cealaltă extremă, iluminatul, deşi indirect, atunci cînd e neinspirat, în loc să lumineze, orbeşte. Fiind difuz, el face să dispară sufletul obiectelor, întrucît ignoră faptul că, în natură deopotrivă, lumina, deşi difuză, are totuşi o sursă: soarele. Şi este de preferat să se combine anumite surse de iluminat vizibil cu iluminatul indirect. Instinctiv, omul

4

caută întotdeauna sursa de lumină, aşa cum în lumina difuză a zilei caută soarele, pentru că sursa face undele luminoase să vibreze, iar omul se orientează spontan după ea, chiar în spaţiile închise.

Umbrele

Umbrele apar în zonele unde lumina este mai slabă. Ele măresc efectul de relief şi împreună cu elementele de perspectivă aeriană, sugerează mai bine tridimensionalitatea. Umbrele se pot clasifica în: proprii sau purtate. Umbrele proprii sunt situate pe obiectele expuse la lumină artficială sau naturală. Ele depind de forma obiectului, orientarea sa spatială şi distanţa până la sursa luminoasă. Umbrele purtate sunt proiectate de un corp asupra altuia sau de o parte a unui corp asupra altei părţi ale acestuia. Umbra purtată este un element impus de un obiect asupra altuia. Umbrele afectează valorile de strălucire ale obiectelor, claritatea culorilor acestora, cât şi relaţiile dintre ele.

Culoarea reprezintă unul din elementele fundamentale ale existenţei umane. Ea este prezentă

în viaţa şi activitatea noastră, punându-şi amprenta pe tot ce ne înconjoară: de la culorile din interiorul locuinţei, la cele din exteriorul ei (clădiri, străzi, magazine etc.).

De modul cum aceasta ne influenţează sufleteşte, aducându-ne răceală sau căldură, bucurie sau tristeţe, linişte sau agitaţie, depinde într-o foarte mare măsură liniştea noastră interioară şi gama trăirilor afective. Pentru toate acestea culoarea a fost întotdeauna utilizată şi studiată. Culoarea este în acelaşi timp unul din factorii fundamentali ai dezvoltării capacităţii creatoare a omului.

Utilizarea într-un mod “programmatic” a vocabularului cromatic nu este straină arhitecturii încă din cele mai vechi timpuri, întrucât edificiile arhitecturale erau colorate, deși de cele mai multe ori culorile nu s-au păstrat. Ziguratele mesopotamiene, templele grecești, piramidele și templele egiptene, portalurile marilor catedrale vestice, fațadele palatelor foloseau un vocabular cromatic care era mai mult sau mai puțin precizat. Culoarea era utilizată dupa anumite reguli, cu anumite scopuri mai mult sau mai puțin exprimate. Decorul fațadelor construcțiilor carolingiene era influiențat de decorul manuscriselor.

5

Culoarea

Interioarele și chiar exterioarele construcțiilor secolului al 17-lea erau diversificate prin utilizarea unor materiale divers colorate pentru a creea varietate. Cu toatea teoriile neoclasiciste fals construite pe modelul grecesc deformat la care aveau acces în epocă, cladirile secolului al 18-lea și al 19-lea erau variate prin utilizarea a diferiti pigmenti.

Secolul 20 aduce o noua percepție asupra culorii în arhitectură. Studiile din psihologia percepției cromatice, sau studiile sociologice au mai multe de spus despre efectele pe care le au culorile asupra noastra ca indivizi și asupra organismului nostru și de aici modalități de a ne imbunătății ambianța arhitecturală în care ne situăm.

Utilizarea culorii în arhitectura ne ajuta sa ne orientam nu numai in oras, dar si in interioarele prin care circulam zilnic. De exemplu: utilizarea diverselor culori ii ajuta pe oameni sa isi aminteasca ruta data viitoare cand ajung acolo; colorarea diferita a unor coridoare similare ii ajuta pe pe oameni sa se ghideze; culoarea anume a pardoselii unei cladiri poate arata ruta principala de circulatie sau legatura dintre anumite departamente.

Pe de alta parte culoare folosita intr-o ambianta ajuta modul in care oamenii se simt in acel areal. Anumite destinatii ale cladirilor cer din acest punct de vedere anumite ambiante cromatice menite sa creeze stari de spirit diverse celor aflati acolo.

Efectele fiziologice şi psihologice ale culorilor.

Conform unor cercetări ştiinţifice, culorile influenţează starea fiziologică a organismului, procesele psihice şi stările noastre afective.

În societatea modernă culorile au o putemică influenţă fizio-psihologică în majoritatea domeniilor de activitate; de la industrie şi medicină, până la educaţia artistică şi estetică. Culorile pot fi optim folosite numai dacă sunt cercetate şi analizate prin metode ştiinţifice moderne, inclusiv prin metode artistice. Principalele legi care influenţează efectele culorilor sunt:

• Legea acomodării. Ochiul se acomodează variaţiei cantitative a luminii, prin iris şi variaţiei lungimilor de undă, prin cristalin;• Legea contrastelor simultane. Această lege acţionează la combinaţiile dintre culorile care se învecinează. De exemplu: roşu apare lângă portocaliu, mai activ şi mai cald şi lângă purpură, mai portocaliu; galbenul apare lângă verde, mai cald şi mai roşcat şi lângă portocaliu, mai rece şi mai verzui;• Legea contrastelor succesive. Ochiul tinde să aducă fiecărei culori, principalul ei contrast valoric sau complementar. • Legea raporturilor dintre viteza percepţieî şi lungîmea de unda a culorilor. Nu toate cele trei tipuri de celule vizuale reacţionează cu aceeaşi viteză. Din această cauză roşu este perceput mai repede ca albastrul. De asemenea culorile din centrul bandei spectrale se văd mai bine decât cele din extremităţi;• Legea iradierii. Un obiect de culoare deschisă pare mai mare decât altul (identic ca formă, dimensiune şi material) de culoare închisă;

6

ridică tonusul muscular, energie ridicată, pasiune, vitalitate, impulsivitate, însuflețire

energie caldă, impresie de sănătate și optimism, veselie, senzație de apropiere puternică

caldura, satisfacție, placere, aspirație, culoare veselă, înviorare, stimulează vederea

echilibru, moderanță, împlinire materială, proaspăt

rece, pace, calm, spiritualitate, armonie

puritate, curățenie, pace, inocență, virtute, liniște, împăcare, obositor prin strălucire

adâncime, liniște eternă, sobrietate, tristețe, singurătate, desparțire, apăsător, doliu, repaos, sfârșit

Semnificația psihologică și rezonanța afectivă a culorilor

De toate aceste fenomene cromatice trebuie să se tină seama în proiectarea modernă din arhitectură, urbanism şi design.

Culoarea în interiorul locuinţeiCromatica interioarelor locuinţelor poate fi foarte variată, funcţie de diferiţi factori precum:

vârsta, structura temperamentală a oamenilor, gusturi sau deprinderi, felul mobilierului sau obiectelor etc. În afară de acestea, mai este importantă şi destinaţia încăperii: sufragerie, birou, dormitor, hol, etc. Cromatica unei încăperi trebuie să fie în concordanţă cu tipul de iluminat. (vezi mai sus)

Prin cromatica lor interioară, camerele de locuit se cer a fi ospitaliere, să invite la intimitate şi bună dispoziţie. Este imperios necesar să se evite efectele violente, şocante ale culorilor contrastante, agitate, ca să nu mai vorbim de încărcătura de modele, linii şi forme ce obosesc ochiul prin supraaglomerare şi suprasolicitare nejustificate. Alegerea culorilor este o chestiune de gust estetic, dar şi de psihologie. De aceea se recomandă scheme monocromatice luminoase, pastelate sau chiar acromatice, evitîndu-se extremele : culorile închise şi reci ca şi cele deschise şi calde ce sunt, sau tind spre nuanţe astrale. Se pot încerca şi formule bi şi tricromatice, utilizîndu-se culori armonice (consonante sau complementare) ce dau o ambianţă plăcută, uşor înviorantă şi relaxantă. Deşi zugrăvirea sau tapetarea unei locuinţe poate apărea ca o problemă gospodărească măruntă, curentă, relativ minoră, de realizarea ei depinde crearea unei ambianţe psihice şi fiziologice corespunzătoare ce contribuie la igiena fizică şi spirituală a oamenilor, dar şi la educarea gustului pentru culoare.

Culoarea in spaţiile destinate lucrului

Dacă pentru aspectul arhitectural exterior culoarea este importantă, pentru cel interior este esenţială, deoarece pe acest fond cromatic se desfăşoară cea mai mare parte a activităţii şi existenţei noastre. Din această perspectivă culoarea ambientală la locul de muncă şi în locuinţa fiecăruia are o însemnătate majoră, dacă ţinem seama că această reprezintă unul din factorii ce dispune sau indispune, odihneşte sau oboseşte, într-un cuvânt, inluenţează activ sau pasiv comportamentul uman.

Printre spaţiile cel mai des analizate se găsesc halele industriale, laboratoarele, institutele de învăţământ etc. O categorie aparte o reprezintă instituţiile medicale. Pentru stabilirea cromaticii interioare, a acestor spaţii, trebuiesc avute în vedere trei aspecte, şi anume: funcţional - utilitar, fizio - psihologic şi estetic - artistic.

Nu este de neglijat utilizarea funcţională, decorativă şi psihologică corespunzătoare a culorilor in şcoli, spitale, săli de spectacole, hoteluri, restaurante, în alte încăperi publice, aşa cum nu este de ignorat efectul conştient şi subliminar al culorilor în cadrul mijloacelor terestre de transport, precum şi în cele aeriene şi navale.

Aspectul cromatic adecvat oferă şcolii, respectiv procesului instructiv-educativ, un climat propice transmiterii şi asimilării cunoştinţelor, o atmosferă optimă concentrării atenţiei în general.

7

Culoarea dispune sau deranjează pe cei prezenţi într-o sală de curs, le menţine interesul pentru studiu, stimulează atenţia în cazul unor planşe, oboseşte sau odihneşte privirea. De aceea se recomandă culori pale din familia galbenului, verdelui, albastrului, roşului, sau chiar griuri acolo unde sînt expuse mai multe materiale didactice colorate.

În comerţ şi în marketing culoarea ocupă un loc important în amenajarea spaţiilor destinate desfacerii produselor, în prezentarea atrăgătoare a reclamei, în etalarea mărfurilor în vitrine, în conceperea ambalajelor etc.

Sunt relativ puţine studii în această privinţă, în speţă asupra felului în care efectele luminii şi culorii influenţează psihologia cnmpărătorului. Se mizează în general pe talentul decoratorilor şi pe bunul simţ al producătorilor care au învăţat empiric că fără un serviciu de concepere şi organizare a reclamei, a prezentării cît mai atrăgătoare a mărfurilor suferă însăşi desfacerea acestora. Să nu uităm că în alegerea unui produs, oricare ar fi el, culoarea nu se află pe ultimul loc cînd este vorba de făcut o opţiune. Preferinţele în materie de culoare şi formă sînt atît de diverse cînd este în joc adoptarea unei decizii de cumpărare, încît ele ar trebui studiate. Cercetările ar fi necesar să prospecteze felul în care efectul cromatic devine criteriu şi contribuie la diferenţierea opţiunilor.

8

ESTETICA ARHITECTURII - P.A. MICHELISLIMBAJUL CULORILOR SI AL FORMEROR - DAN MIHAILESCURevista ARHITEXT feb. 2004http://www.misiuneacasa.ro/despre_lumina_artificiala.html

9

Bibliografie