LUMINA 1

LUMINA 2007Revistã socialã, culturalã ºi ºtiinþificã a românilor din Ungaria. Fondatã de David Voniga, în 1894.

2 LUMINA

Publicaþie subvenþionatã deFundaþia Publicã „Pentru Minoritãþile Naþionale ºi Etnice din Ungaria”,

Ministerul Învãþãmântului ºi al Culturii,Autoguvernarea Minoritarã Românã – sectorul II, Budapesta

ISSN 1215-6779

Redactor:Elena Munteanu Csobai

Corecturã:Elena Rodica Colta

Coperta:Lonovics László

Traducere:Anca Liana Butar

Foto:Latorczai JánosEmilia Martin

Editor responsabil:Maria Berényi

Publicaþia Institutului de Cercetãri al Românilor din Ungaria

LUMINA 3

În acest an se împlinesc 100 de ani de la moar-tea lui Vincenþiu Babeº, avocat, istoric, publi-cist, om politic, întemeietorul presei române dinBanat, care ºi-a consacrat întreaga activitate ºiputere de muncã pentru promovarea politicã,economicã, culturalã ºi bisericeascã a români-lor din Banat ºi Ungaria în a doua jumãtate alsecolului al XIX-lea.

S-a nãscut la 21 ianuarie 1821 în Hodoni, jud.Timiº. A fost crescut de un unchi al sãu, MitraBabeº, prieten al lui Dimitrie Þichindeal. Dupãabsolvirea ºcolii primare din satul natal, a stu-diat la Timiºoara (1830-1833), Carloviþ ºi Se-ghedin (1833-1841). A urmat timp de doi ani(1841-1843) cursuri pedagogice ºi teologice laseminarul de pe lîngã episcopia Aradului. Con-tinuã studii juridice la Budapesta. Întors laArad în 1846, intrã în magistraturã, devenind,peste doi ani, avocat. În perioada 23 septem-brie 1846 – iulie 1848, Vincenþiu Babeº a fostnumit profesor suplinitor la Preparandia dinArad.

În anul 1848 a fost desemnat inspector al ºco-lilor româneºti în districtul Caraº, unde s-a pre-ocupat de dezvoltarea bazei materiale a învã-þãmîntului, pregãtirea cadrelor didactice ºi cul-tivarea sentimentului naþional, în ºcolile aflatesub administraþia sa. Intrînd în viaþa politicã,Vincenþiu Babeº a fost un foarte activ luptãtorpentru drepturile naþionale ale românilor.1

La sfîrºitul anului 1849, Vincenþiu Babeº aplecat la Viena, unde a ocupat un post în justi-þie. Aici a activat în calitate de secretar la Cur-tea Supremã de Justiþie ºi Casaþie, iar ulterior adevenit Secretar Aulic Imperial.

În anul 1851 s-a cãsãtorit cu SofiaGoldscheider, o tînãrã de 19 ani, cu care a avut9 copii, unii nãscuþi la Viena, ceilalþi, dupãmutarea familiei, la Pesta: Aurel (viitorul chi-mist cu renume), Victor (faimosul microbiolog),Alexandrina, Angelina, Emil (avocat în Buda-pesta), Sever, Alma, Titus (avocat în Budapes-ta) ºi Cornel.2

În 1859 a fost numit secretar aulic imperial,în 1862 referent pentru cauzele criminale laCancelaria aulicã a Ungariei din Viena, în 1863jude suprem la Tabla Regeascã din Pesta.

Activitatea politicã ºi parlamentarã

Dupã izbucnirea revoluþiei de la 1848,Vincenþiu Babeº s-a angajat în primele acþiunide naturã politicã. La 24 aprilie 1848, în calita-te de secretar a semnat o circularã a comunitã-þii ortodoxe din Arad, prin care se solicita re-zolvarea, în favoarea românilor, a problemelorierarhiei bisericeºti. Circulara a avut un rol po-zitiv în rîndul intelectualitãþii române, care aþinut o adunare la Pesta, în ziua de 3/5 mai1848, în casa lui Emanuil Gojdu.

În perioada 1849-1850, Vincenþiu Babeº afost iniþiatorul mai multor memorii ºi petiþiiadresate împãratului ºi altor autoritãþi, prin carecerea egalitatea în drepturi a românilor cu ce-lelalte minoritãþi din imperiu.3

Maria Berényi

Centenar

Vincenþiu Babeº (1821–1907)

4 LUMINAConduita politicã a lui Vincenþiu Babeº în

perioada 1848-1849 se încadreazã într-un cu-rent, care a avut mulþi adepþi între intelectualiiromâni din Banat.A luptat ºi el, purtat de eve-nimente, pentru a înlãtura, din calea aspiraþii-lor naþionale ale românilor bãnãþeni, piedica cei se pãrea imediatã.

Deja în 10 ianuarie 1850, îi gãsim numele,alãturi de cele ale lui Ioan Popasu, PetruMocioni, August Treboniu Laurian, IoanDobran, Petru Cermenea, Constantin Pomuþiu(originar din Giula, fratele lui Ghorghe Pomuþ),Grigore Popovici, Alexandru Atanasievici, IoanPopovici, Constantin Undrea, sub textul unuimemoriu ce cuprindea „gravamine” ale naþiu-nii române din imperiu.

În 1850, Babeº a mai figurat ºi ca semnataral unui protest adresat împãratului, în care ro-mânii condamnau nedreptatea ce li se fãcusela împãrþirea Transilvaniei ºi a Banatului în dis-tricte. Printre ceilalþi semnatari, îi gãsim peAvram Iancu, Simion Balint, Petru Mocioni,Ghenadie Popescu, Ioan Maiorescu, AronFlorian, August Treboniu Laurian, TimoteiCipariu. În tovãrãºia acestor oameni, în faþarevelaþiei politice pe care o reprezentau ei pen-tru Babeº, prinde contur tot mai consistent per-sonalitatea politicã a tînãrului bãnãþean.4

Instaurarea „regimului liberal” în imperiu afost un moment de cotiturã în activitatea poli-ticã a lui Vincenþiu Babeº. În anul 1860 a publi-cat la Viena broºura: „Die Sprach – undNationalitaten frage in Osterreich von einemRumaniein”; republicatã în limba românã înacelaºi an la Viena cu titlul Causa limbelor ºinaþionalitãþilor în Austria pertraptatã de Unuromânu, lucrare în care-ºi exprima ideile politi-ce, stãruind asupra egalitãþii în drepturi a tu-turor naþionalitãþilor din imperiu, asupra uni-rii românilor din imperiu într-un singur blocnaþional, ºi combatînd tendinþele de orientaredualistã.

În perioada anilor 1860–1861, la Viena,Vincenþiu Babeº a participat la întrunirea re-prezentanþilor tuturor românilor din imperiu,a redactat suplica doleanþelor românilor, pe carea înaintat-o împãratului la 10 decembrie 1860.

Principalele direcþii, în care s-a orientatVincenþiu Babeº în anii 1861–1867, au fost ac-tivitatea parlamentarã, separarea ierarhiei bi-sericeºti a românilor, acþiuni pe plan cultural ºipublicistic.

În 1860, ales deputat în cercul român dinSasca Montanã (comitatul Caraº), VincenþiuBabeº a lansat un manifest, prin care îi îndem-

na pe români sã participe la vot, pentru a-ºialege reprezentanþii. Ales din nou deputat laSasca Montanã, Babeº a continuat lupta deemancipare naþionalã, a protestat împotrivasuprimãrii autonomiei Transilvaniei ºi a conlu-crat cu deputaþii sîrbi la un proiect comun delege a naþionalitãþilor. În 1864 li s-a recunoscutromânilor ortodocºi mitropolie proprie, iarVincenþiu Babeº a avut un rol hotãrîtor în reor-ganizarea acesteia.

Dupã instaurarea, în 1867, a regimului dua-list, Vincenþiu Babeº a militat pentru creareaunui partid politic românesc. A avut un rol prin-cipal în pregãtirea ºi constituirea, în 1869, aPartidului Naþional Român din Banat ºi Ungaria,a cãrui program l-a alcãtuit. Printre dezidera-tele cele mai importante figurau lupta pentruo reglementare a problemei naþionale în formapreconizatã de deputaþii români ºi sîrbi; respin-gerea anexãrii Transilvaniei la Ungaria; adop-tarea principiilor liberalismului ºi democraþieiîn municipii ºi viaþa politicã, etc.

Anul 1869 a însemnat constituirea celor douãpartide naþionale, care au grupat, într-o struc-turã politicã modernã, elita româneascã: Parti-dul Naþional al Românilor din Banat ºi Ungaria,condus de Alexandru Mocioni ºi VincenþiuBabeº, ºi Partidul Naþional al Românilor din Tran-silvania, în frunte cu Ilie Mãcelariu. Fiindcã nuau recunoscut dualismul, tactica adoptatã deardeleni a fost pasivismul politic, respectivneparticiparea la alegerile parlamentare. Ro-mânii din pãrþile vestice, în schimb, au adoptatactivismul, ei nu au contestat, în principiu,apartenenþa lor administrativ-teritorialã laUngaria, ci doar atitudinea Ungariei faþã denaþionalitãþi, nerecunoaºterea lor ca entitateautonomã cu drepturi colective.5

În cadrul Parlamentului, deputatul VincenþiuBabeº a avut o atitudine activã. Combatînd le-gea naþionalitãþilor, votatã de Dietã în 1868, asusþinut principiul votului universal ºi secret ºial folosirii limbii române. Membru în Dieta dela Budapesta, din 1860 pînã în 1890, a prezen-tat, în anul 1868, un proiect de lege a naþiona-litãþilor, în mãsurã sã asigure populaþiei româ-neºti din imperiu dreptul la conservarea iden-titãþii naþionale.

La sfîrºitul deceniului al VIII-lea, VincenþiuBabeº a militat pentru fãurirea unui partid po-litic unic al românilor din Transilvania ºi Ba-nat. Activitatea sa susþinutã s-a concretizat înanul 1881, cînd a luat fiinþã Partidul NaþionalRomân prin unirea celor douã partide din Tran-

LUMINA 5

silvania ºi Banat. Conferinþa naþionalã din 12–14 mai 1881 de la Sibiu a pus bazele PartiduluiNaþional Român, care ºi-a înscris, la loc de frun-te în programul sãu, necesitatea redobîndiriiautonomiei Transilvaniei, la care se adãugaudezideratele esenþiale: introducerea limbii româ-ne în administraþie ºi justiþie, numirea de func-þionari români în teritoriile locuite de populaþiamajoritarã româneascã, revizuirea legii naþio-nalitãþilor din 1868 º. a. Aceasta orientare ge-neralã aºezatã pe linia tacticã a pasivismului afost însoþitã de acþiuni organizatorice ºi propa-gandistice, care au urmãrit dezvoltarea ºi întã-rirea legãturilor permanente cu Þara, prin con-ferinþe politice, presã, memorii, prin sprijinireaasociaþiilor ºi societãþilor culturale.

Din 1881 pînã în 1891, Vincenþiu Babeº a fostunul din protagoniºtii vieþii politice româneºtitransilvãnene. A fost ales membru al Comite-tului Central Electoral încã de la înfiinþare, iarîn anul 1890, preºedinte al Comitetului Centralal Partidului Naþional Român. Din cauza unordispute privitoare la întocmirea Memorandumu-lui ºi înaintarea acestuia autoritãþilor, VincenþiuBabeº a intrat în conflict cu majoritatea condu-cãtorilor partidului ºi în 1892 a fost nevoit sã seretragã din comitet: „La întrunirea Comitetu-lui Central þinutã în 21 ºi 22 ianuarie 1892, fiindbolnav ºi a decis sã se retragã din activitateapoliticã, Vincenþiu Babeº nu a mai participat,ceea ce echivala cu sfîrºitul unei îndelungi ºineobosite activitãþi închinate poporului romândin imperiul habsburgic”6

Activitatea publicisticã

Vincenþiu Babeº s-a afirmat ºi în publicisticasecolului al XIX-lea. S-a distins ca un eminentpublicist, colaborînd la publicaþiile: Foaie pen-tru inimã, minte ºi literaturã, Amicul poporului,Gazeta Transilvaniei, Concordia, Dreptatea, Te-legraful Român, Luminãtoriul.

Perioada maximã activitate publicisticã a luiBabeº s-a desfãºurat la Albina, apãrutã începîndcu anul 1866 la Viena, gazetã a cãrui fondatora fost.

În fruntea Albinei se gãseau fraþii ºi veriiMocioni (Andrei, George, Anton ºi Alexandru)cãrora le s-au alãturat Vincenþiu Babeº ºi GeorgePopa.

Motivul care i-a determinat pe întemeietoriiAlbinei sã o editeze la Viena, a fost acela, cã încapitala imperiului cenzura era mai blîndã decîtîn provinciile periferice, iar lupta împotrivadualismului era agreatã ºi de unele cercuri aus-

triece. Chiar din primul numãr, revista anun-þa, cã înþelege ºi cã voieºte sã fie „un organ na-þional, independent ºi liberal, pentru toate inte-resele întregului popor român, adecã o foaienaþionalã generalã”, militînd pentru intereseleîntregului popor ºi adresîndu-se românilor depretutindeni, neþinînd seama de deosebirile in-telectuale, de cult sau de starea materialã. Do-rinþa Albinei de a fi un ziar al românilor de pre-tutindeni s-a relevat atît prin programul sãu,cît ºi prin modul de difuzare. Chiar de la înce-put, pe lîngã agenþiile transilvãnene ºi bãnãþe-ne, ea a intrat astfel în legãturi cu librarii ºi achi-zitorii de abonamente de la Bucureºti, Craiova,Ploieºti, Brãila, Focºani, Iaºi, etc.

„Un nou ziar românesc pentru românii dinBanat ºi Ungaria era necesar ºi din alte consi-derente. În primul rînd era nevoia vãditã defortificare a frontului jurnalistic românesc dinaceste pãrþi, ale cãrui antecedente nu erau atîtde remarcabile ca ale celui din Transilvania, maiales în Banat, unde populaþia româneascã, înspecial intelectualii, resimþea de multã vremelipsa unui ziar prestigios, mai legat de viaþa ºide nãzuinþele ei. Apoi efortul politic românescîn ansamblul sãu cerea înmulþirea organelor depresã care sã-l susþinã. Nu trebuie de asemeneanesocotitã nici aspiraþia românilor ortodocºi, dinBanat mai ales dar ºi de la nord de Mureº, de aavea o foaie, inspiratã, susþinutã ºi redactatãde cercuri ortodoxe, deºi înverºunarea confesi-onalã îºi tocise mult ascuþiºul.”7

În împrejurãrile date ºi în virtutea unor ase-menea cerinþe, mai mulþi membri ai familieiMocioni, mînaþi ºi de intenþia de a fonda o tri-bunã de difuzare a ideilor lor politice, au fãcuttot posibilul ca sã aparã organul de presã multdorit. În primul numãr a fost publicat un arti-col de fond, semnat de fraþii Mocioni, care spri-jineau financiar periodicul. Jurnalul, proaspãtînfiinþat, promitea, prin însãºi denumirea lui, orîvnã naþionalã, o stãruinþã neobositã ºi chemala strînsã solidaritate în confruntarea gravã ce-o prevestea mersul evenimentelor politice. Pri-mul numãr, din 23 martie/8 aprilie 1866, a fã-cut public, în articolul de fond semnat de An-drei, Anton, George ºi Alexandru Mocioni, pro-gramul ziarului, obiectivele ºi direcþia politicãce avea s-o urmeze. Fondatorii doreau ca Albi-na sã fie un organ „...devotat mai presus de toatecauzei române naþionale...”, ridicat deasupracerturilor de partid ºi a provincialismului, aconfesionalismului, deasupra intereselor mes-chine, ziar care sã caute a afla ºi sã indice cele„...mai bune ºi mai sigure cãi naþionale...”

Albina s-a fãcut cunoscutã ca o publicaþie

6 LUMINAcomplexã, la nivelul epocii ºi al posibilitãþilorde care dispunea, cu caracter cvasienciclopedic,marcatã însã de preponderenþa pronunþatã amaterialelor politice.

Atitudinea Albinei a fost consecventã în cepriveºte combaterea permanentã a abuzurilorºi tendinþelor de deznaþionalizare ale guvernu-lui din Budapesta. S-a manifestat pe plan poli-tic ca tribunã de presã a activismului. Direcþiasa politicã a fost aceea a grupãrii familieiMocioni ºi a aliatului lor politic, VincenþiuBabeº.

Guvernul din Budapesta, pentru a-i împiedi-ca legãtura cu românii din Ungaria, i-a interzis,în 1869, intrarea ºi circulaþia pe teritoriul Un-gariei. Pentru a nu-ºi pierde contactul cu citito-rii din regatul ungar ºi în acelaºi timp pentru a-ºi putea continua lupta începutã, Albina s-avãzut nevoitã, la 16 iulie 1869, sã se mute laBudapesta, unde conducãtorii sãi Anton,George ºi Alexandru Mocioni, precum ºiVincenþiu Babeº, fiind deputaþi în parlamentulmaghiar, au putut sã o apere cu mai multã efi-cacitate. Deºi tonul publicaþiei va deveni maimoderat, totuºi, orientarea ºi atitudinea ei varãmîne aceleaºi.

Albina a urmãrit totodatã, cu o vie atenþie, ºimiºcãrile culturale din România, activitateaSocietãþii academice române ºi a celorlalte socie-tãþi, precum ºi turneele organizate în Transil-vania de companiile de teatru de peste Munþi.

Pînã în 1870, Albina a rezervat un oarecarespaþiu literaturii, subordonînd-o, în condiþiiledominaþiei austro-ungare în Transilvania, im-perativului unitãþii de acþiune în lupta de afir-mare ºi emancipare naþionalã a românilor peplan economic, social ºi cultural. Practic, Albi-na a încercat sã rãspundã acestui comandamentprin inserarea a numeroase informaþii biblio-grafice ºi culturale din Transilvania. Conºtienþide posibilitãþile de acþiune socialã ºi culturalãale literaturii, redactorii îºi propuneau sã ur-mãreascã atent direcþia de dezvoltare ºi fazelevieþii literare naþionale. Þelul activitãþii literareal gazetei era realizarea unei comunicãri întreromâni. Mijloacele pentru înfãptuirea acestuiscop au fost publicarea literaturii originale ºicritica ei, precum ºi o susþinutã informare bibli-ograficã a cititorilor. În primii cinci ani de apa-riþie, mai exact atît timp cît Geoge Popa a rãs-puns de redactarea gazetei, s-a încercat menþi-nerea unui echilibru între rubricile politice ºi li-terare. Dupã 1870, literatura dispare din coloa-nele Albinei cu totul.

Albina a fost unul din primele periodice ro-mâneºti, care a tipãrit cu consecvenþã literatu-

rã popularã, culeasã din Transilvania ºi Buco-vina de At.M.Marienescu, S. Fl. Marian, V.Bumbac, Miron Pompiliu, I. Popp, P. Draga ºiM. Beºanu. În mai multe rînduri, prin interme-diul gazetei, intelectualii de la sate au fost în-demnaþi sã culeagã literaturã popularã. Gaze-ta nu a încercat sã imprime vieþii literare româ-neºti din Transilvania o direcþie nouã, ci s-a strã-duit sã revitalizeze cîteva din ideile curentuluinaþional ºi popular paºoptist. Literatura, privi-tã în primul rînd ca un mijloc de realizare aidealului naþional, a interesat mai puþin dinpunct de vedere estetic. În concepþia colabora-torilor gazetei, idealul naþional trebuia sã fie,în acel moment, progresul material ºi spiritualal poporului român. Acest crez politic, lipsit deidealismul revoluþionarilor de la 1848, s-arãsfrînt ºi asupra producþiei literare. Literaturatrebuia sã corespundã þelurilor naþionale ºi dinacest punct de vedere era necesar sã fie apreci-atã. Naþiunile mari au progresat ºi prin acþiu-nea socialã a poeziei. Poetul avea datoria de aprevesti evoluþia evenimentelor istorice, de apregãti miºcãrile sociale, aºa cum fãcuse An-drei Mureºanu la 1848. Tendinþa poeþilor dingeneraþia anului 1860 de a neglija „aspiraþiilenaþionale”, de a se dedica exclusiv „liricii este-tice”, a fost combãtutã.

Viaþa literarã din Transilvania anilor 1865–1875 este oglinditã satisfãcãtor în paginile Al-binei, dar literatura publicatã este totuºi insufi-cientã. I.Grozescu, V. Bumbac ºi At. M.Marienescu sînt, prin frecvenþa colaborãrii,poeþii cei mai legaþi de Albina. ªi-au publicataici o bunã parte de versuri Iosif Vulcan.I.S.Bãdescu, Iustin Popfiu. I. Papiu, I. Pop-Florantin, D. Petrino, A. Densuºianu, MironPompiliu (semna ºi Moise Pompiliu), VictorRussu, Elia Trãilã, Z. Antinescu. Albina s-a strã-duit, în tot timpul apariþiei, sã contribuie la rea-lizarea unitãþii culturale a românilor. Se publi-cau informaþii diverse privitoare la cei mai cu-noscuþi scriitori munteni ºi moldoveni, precumºi la ziarele ºi revistele mai rãspîndite. Preferin-þele se îndreptau mai ales cãtre I. Heliade-Rãdulescu, D.Bolintineanu ºi V. Alecsandri, alecãror versuri au fost reproduse. Cea mai inte-resantã colaborare a fost articolul O scriere cri-ticã (nr.36/1870) publicat de Mihai Eminescu,cu pseudonimul Cassiu, în care acesta apãrãopiniile fostului sãu profesor cernãuþean, AronPumnul, în problemele ortografiei, criticate deTitu Maiorescu.8

Îndrãzneala articolelor sale a adus, dupã1870-71, cînd încep procesele de presã, inten-tate redactorului responsabil sau colaboratori-

LUMINA 7

lor, Albina , de mai multe ori, în faþa tribunalu-lui. Au fost rari anii fãrã 2-3 procese de presã.Vincenþiu Babeº a fost implicat în mai multe.În 1874 unul din redactorii sãi, Gruia Liuba, afost condamnat la 15 luni închisoare ºi 500 fl.amendã. Aceeaºi soartã au avut-o ºi alþi colegiai sãi. Însãºi cauþiunea ziarului, care-i puneaîn pericol apariþia, a fost confiscatã în mai mul-te rînduri.9

La 31 decembrie 1875, în urma acestor pri-goniri, Albina s-a vãzut silitã sã-ºi anunþe înce-tarea apariþiei, dar totodatã ºi sã precizeze, cã,în cei aproape 10 ani de existenþã, n-a fãcutdecît sã lumineze românii din Banat ºi Unga-ria.

Albina rãmîne în istoria presei române dinaceasta perioadã unul din ziarele cele mai re-prezentative.

„Ziarul „Albina", emanaþie a efervescenteipolitice caracteristice frãmîntatului deceniu alºaptelea al secolului trecut, a scris prin activi-tatea sa o paginã de istorie politicã ºi culturalãa românilor din Austro-Ungaria, interesantãmai ales prin atitudinea generalã de rezistenþãmanifestatã în faþa opresiunii. El nu a apãrutîntîmplãtor, ci într-un moment cînd acþiuneapoliticã româneascã, ajunsã în preajma inevi-tabilului act dualist, se vede nevoitã a-ºi multipli-ca mijloacele combative. Se nãscu din nevoi ºifu sortitã a lupta pentru înlãturarea lor. Apari-þia „Albinei”, organ al activismului bãnãþean,fusese cerutã de o anume stare social-politicã aromânilor din pãrþile locului, ºi a fost posibilã,cãci nivelul de culturã al populaþiei, cel puþinal pãrþii mai instruite, era suficient de ridicatpentru a se putea gãsi un numãr de circa 1000de abonaþi anual. Pe de altã parte, ea vãdi exis-tenþa unui numãr îndestulãtor de bãrbaþi poli-tici ºi de culturã, încît sã se poatã forma un co-lectiv redacþional valoros ºi un grup de colabo-ratori constanþi, care conlucrarã pentru reali-zarea unui conþinut mereu prestigios al ziaru-lui. Se remarcã dintre ei, în primul rînd,Vincenþiu Babeº, care a condus de fapt ziarulºi care, prin activitatea sa la „Albina”, deschi-de drumul ziaristicii politice din Banat, calebãtutã în anii ce urmarã de oameni formaþi submîna lui, în redacþia din Viena ºi apoi din Pes-ta, ce continuarã, prin „Luminãtorul” ºi maiapoi „Dreptatea” (1893), ambele iniþiate ºi in-spirate de Babeº, acþiunea începutã la 1866. Prinþinuta sa politicã, prin rosturile culturale, prinformarea unor viitori oameni de condei saupolitici, prin mesajul de propãºire, prin însuºiexemplul sãu, cãci a tãiat fãgaº adînc pentrusuccesori, „Albina” rãmîne în istoria români-

lor din primul deceniu al dualismului ca o rea-lizare naþionalã remarcabilã, definitorie pentruevoluþia culturalã ºi politicã ulterioarã a miºcã-rii de emancipare din Banat ºi valea inferioarãa Mureºului cu deosebire.”10

Lupta pentru despãrþirea ierarhicã

Vincenþiu Babeº, promotor al miºcãrii politi-ce în organizaþie de partid, autoritate mereuconsultatã în materie de drept, a asigurat asis-tenþa juridicã în procesul de despãrþire a Bise-ricii Ortodoxe Române din Banat. Pentru ata-ºamentul lui faþã de ortodoxie a fost numit„bisericanul”. A participat decisiv la realizareaseparãrii bisericeºti româneºti de cea sîrbeascãºi la înfiinþarea Mitropoliei Ortodoxe din Sibiu(1864).11

A luptat pentru limba românã. Acest lucru afost un motiv important care a prezidat acþiu-nile sale pentru despãrþirea ierarhicã ºi menþi-nerea unor strînse legãturi în probleme ºcolarecu consistoriile din Arad, Sibiu ºi Caransebeº.La 26 octombrie 1870 mitropolitul Andreiªaguna îi fãcea cunoscut cã fusese ales, de Con-gresul naþional bisericesc, membru onorar alConsistoriului Metropolitan ºcolar. Dupã aceas-tã datã interesul sãu pentru organizarea ºcoli-lor confesionale, pentru compunerea programe-lor, pentru desfãºurarea examenelor s-a menþi-nut multã vreme, fiind solicitat adesea pentrurezolvarea unor probleme spinoase.12

ªi fiul sãu, Emil Babeº, avocat în Budapesta,care a fost jurisconsult al Mitropoliei de la Si-biu ºi a fost încredinþat cu susþinerea tuturorproceselor cu Biserica sîrbeascã, dupã despãr-þirea ierarhiei româneºti de cea sîrbeascã, a lup-tat pentru împuternicirea Mitropoliei Ortodo-xe din Transilvania. A scris în legãturã cu legi-le ºcolare ºi cu naþionalitãþile din Ungaria ºi unstudiu Asupra situaþiei românilor din Ungaria. Asemnat cu pseudonimul Argus.13

Preocupãri culturale ºi ºtiinþifice

Remarcabil om de culturã, Vincenþiu Babeºa fost membru fondator ºi a fãcut parte din con-ducerea unor societãþi cultural-ºtiinþifice: mem-bru de onoare al ASTREI, membru fondator alAsociaþiei pentru cultura poporului român dinArad, etc.

Asociaþia arãdanã a îmbrãþiºat de la începutcauza învãþãmîntului naþional pentru româniidin comitatele vestice. Din conducerea ei aufãcut parte: Procopie Ivaºcovici, GheorghePopa, Atanasie ªandor, Vincenþiu Babeº, David

8 LUMINANicoarã (original din Giula), Ioan PopoviciDesseanu, Teodor ªerb, Anton Mocioni, etc.Activitatea asociaþiei pe plan ºcolar rãmîneimportantã mai ales pentru cadrul oferit dez-baterii celor mai stringente probleme ale învã-þãmîntului românesc din comitatele vestice: în-fiinþarea de gimnazii, licee ºi ºcoli reale, con-struirea clãdirilor pentru ºcolile sãteºti, pregã-tirea învãþãtorilor necesari, elaborarea ºi tipã-rirea manualelor ºcolare, orientarea învãþãmîn-tului spre un conþinut realist ºi practic.

În interesul învãþãmîntului, Vincenþiu Babeºa întreþinut raporturi strînse cu reuniunileînvãþãtoreºti ºi cu învãþãtorii.

Asociaþia din Arad a beneficiat ºi mai tîrziude ajutorul sãu, întreþinut constant de un sen-timent de ataºament personal. În 1872 el aavansat o sumã de bani pentru tipãrirea unorprograme necesare desfãºurãrii activitãþii Aso-ciaþiei.14

Ales, încã de la crearea sa, în anul 1866, mem-bru al Societãþii Literare Române( Academia Ro-mânã de mai tîrziu), Vincenþiu Babeº a înþelessã aducã o preþioasã contribuþie în activitateaacestei instituþii, ce grupa reprezentanþi demarcã ai românilor de pretutindeni.

În cadrul Academiei Române, VincenþiuBabeº s-a manifestat mai ales în plan ºtiinþific,prin preocupãrile sale de istorie, prin publica-þii, prin participare la dezbateri, dar a fost im-plicat ºi la administrarea financiarã a instituþi-ei. A demarat lucrãrile de descoperiri arheolo-gice în Banat, care, între anii 1883-1884, au scosla ivealã vestigii ale epocii romane ºi a contri-buit la editarea unor manuscrise referitoare laistoria românilor. În disputa dintre ortografiaetimologicã ºi cea foneticã, a fost adeptul orto-grafiei fonetice. Prezent la sesiunile generale aleAcademiei Române, Vincenþiu Babeº a activatpublicînd manuscrisele unor lucrãri istorice,þinînd discursuri sau participînd, în calitate demembru component al Comisiei de decernarea premiilor, la acordarea premiilor oferite deinstituþiei.15

În afarã de ºcoalã ºi presã, Vincenþiu Babeº aacordat teatrului un credit deosebit în procesulinstructiv-educativ, cu atît mai mult cu cît aces-ta se adreseazã tuturor vîrstelor.

Interesul transilvãnenilor pentru teatru acrescut foarte mult dupã încheierea pactuluidualist. În aceastã atmosferã efervescentã, fa-vorabilã întemeierii unui teatru românesc, afãcut Mihail Pascaly primul sãu turneu înTransilvania, în vara anului 1868. El a dat re-

prezentaþii în mai multe oraºe (Braºov, Sibiu,Timiºoara, Lugoj, Arad, Oraviþa), fiind peste totaºteptat cu nerãbdare ºi primit cãlduros.

Vincenþiu Babeº, implicat în activitatea cul-turalã bãnãþeanã, a fost prezent în anul 1868la spectacolele din Timiºoara, date de trupa luiPascaly, din care fãcea parte ºi Mihai Emines-cu.

Pe lîngã discuþiile purtate prin Familia ºiFederaþiunea, Iosif Vulcan a avut numeroaseîntrevederi ºi cu deputaþii români din Budapes-ta, îndeosebi cu Alexandru Mocioni ºi IosifHodoº, pe problema înfiinþãrii unui teatru ro-mânesc în Transilvania ºi Ungaria. Cel dinurmã a ridicat în parlament, încã în 1868, ches-tiunea fondãrii unui teatru românesc; se cereaun teatru în care sã se poatã juca ºi piese înlimba românã. Hodoº, în cadrul dezbaterilorparlamentare din 10-12 februarie 1870 a cerutsã se voteze un ajutor de 200.000 fl. pentru în-fiinþarea unui teatru naþional românesc. Cere-rea nu a fost luatã în consideraþie, deºi a fostsprijinitã de Deák Ferenc. La începutul anului1870 ºi ceilalþi deputaþi români repun în discu-

LUMINA 9

þia parlamentului problema teatrului românesc,de data aceasta cu mai multã îndrãznealã ºiinsistenþã, dar, fireºte, tot fãrã rezultat pozitiv.Deputaþii care pledeazã pentru aceastã „cau-zã naþionalã” sînt: Iosif Hodoº, SigismundBorlea, Eugen Ion Cucu, Mircea V. Stãnescu ºiVincenþiu Babeº.

În paralel cu discuþiile purtate în presã ºi înparlament pentru un teatru românesc, a dema-rat ºi o acþiune concretã, în vederea realizãriiacestui deziderat. La începutul lunii decembrie1869, a avut loc în casa lui George Mocioni oîntrunire a intelectualilor, a deputaþilor românidin Pesta, la care a fost invitat ºi Iosif Vulcan.Aici s-a discutat problema întemeierii teatruluiromânesc ºi s-a hotãrît, ca, dupã Crãciun, sãfie convocatã toatã „inteligenþa” românã, caresã decidã instituirea unui comitet, ce urma sãadune ofertele pentru teatru.16

În luna februarie 1870, intelectualitatea s-amai întrunit de douã ori la George Mocioni. Lacea de-a doua reuniune au fost prezenþi aproa-pe toþi deputaþii români din parlament. Preºe-dinte al adunãrii a fost ales George Mocioni,iar secretar Iosif Vulcan. Cu toþii au fost deacord cã este necesarã crearea teatrului româ-nesc. S-au înþeles cã trebuie convocatã o adu-nare generalã cu toatã intelectualitatea. În acestscop, s-a întocmit ºi lansat un apel Cãtre inteli-genþa românã din Budapesta, prin care aceastaera convocatã pe data de 28 februarie, pentrua lua hotãrîri serioase. Apelul, semnat de toþideputaþii prezenþi, plus Iosif Vulcan, a fost ti-pãrit pe foi volante ºi publicat în Familia, cuurmãtorul text:

„Necesitatea înfiinþãrii unui teatru naþionalpentru românii de dincoace de Carpaþi se sim-te de întreaga românime.

Aceasta necesitate este una dintre cele maiardente. Aºa ne spun o mulþime de voci, ce întoatã ziua ne sosesc de prin toate pãrþile; aºane ºopteºte inima ºi ne spune priceperea noas-trã.

Deci un început serios ºi regulat pentru rea-lizarea ideii nu se mai poate amîna, cãci fiecareminut pierdut involvã daune imense ºi respon-sabilitate mare faþã cu viitorul.

Conform opiniunii publice manifestatã ºi înpublicitate ºi în particular - precum spuserãmmai sus - acel început ar fi sã se facã în Buda-pesta, prin mijlocirea inteligenþei naþionale con-centratã aici.

Deci subscriºii ne luãm voia a ruga pe toþiinteligenþii români din Budapesta sã binevoias-cã a se întruni la 28 faur st.n. dupã miazãzi lapatru oare, în refectoriul redutului orãºenesc,

pentru a se consulta în privinþa aceasta ºi a sta-bili mãsurile necesare.

Pesta, 10 faur 1870

Antoniu Mocioni, Georgiu Mocioni, Alexan-dru Mocioni, Ion Eugeniu Cucu, SigismundPopovici, Iosif Pop, dr.Aureliu Maniu, VichentieBogdan, Sigismund Borlea, Iosif Hodoº,Ladislau Butean, Baziliu Jurca, Lazar Ionescu,Petru Mihályi, Demetriu Ionescu, E.B.Stãnescu,Vincenþiu Babeº, Iosif Vulcan.”17

Acest apel s-a trimis separat fiecãrui romândin colonia budapestanã. La data fixatã s-auprezentat în jur 70 de intelectuali. Iatã cum serelateazã în Familia despre aceastã adunare:

„În sala aranjatã frumos, vãzurãm cu bucu-rie adunat un public numeros, compus dinbãtrîni, bãrbaþi ºi tineri, iar pe galerie avurãmplãcerea d-a saluta ºi cîteva dame, care - dreptreperezentante ale frumuseþei - venirã sã asistela aceastã conferenþã þinutã în interesul artelorfrumoase. Numãrul celor prezenþi se poatepune la ºaptezeci, între cari erau mai mulþi bãr-baþi de frunte, deputaþi dietali, diregãtori ladicasteriile mai înalte ºi alþi cetãþeni onorabili.Conferinþa se deschise dupã-amiazi la patruore, aclamîndu-se preºedinte dl Gavril Mihályi,jude la tribunalul suprem, iar secretar Iosif Vul-can. Fãcîndu-se istoricul acestei chestiuni,conferenþa procese la dezbaterea ei ºi,recunoscîndu-se în unanimitate necesitatea în-fiinþãrii unui teatru naþional românesc, decisea lua mãsurile necesare pentru realizarea ei ºiexmise din sînul sãu o comisiune de cincimembri pentru compunerea unui program înprivinþa aceasta. Membrii acestei comisiuni sîntd-nii: Vincenþiu Babeº, Iosif Hodoº, PetruMihályi, Alexandru Mocioni ºi Iosif Vulcan.Terminîndu-ºi comisiunea operatul, acela se vatipãri ºi, împãrþindu-se între toþi membriiconferenþei, se va convoca o altã conferenþãpentru dezbaterea operatului propus. Cu aces-tea, conferinþa se încheiã seara la ºase ºi jumã-tate.”18

Comisia de cinci a alcãtuit un „Programpreparativ” de pregãtire, care a fost supus dis-cuþiei, apoi dezbãtut într-o adunare din 28martie, la care a participat „mai toatã inteli-genþa românã din Pesta”. Cei prezenþi au apro-bat programul, cu mici modificãri, dintre carecea mai importantã a fost ca acest comitet decinci membri, consemnat la punctul II, sã aibã„reºedinþa în Budapesta”, pentru cã acolo seaflã români din toate pãrþile. Încheindu-se dis-cuþiile, proiectul a fost supus la vot ºi aprobat.Cu acest act, colonia românã din Budapesta ºi-

10 LUMINAa terminat rolul, lãsînd drum liber pentru crea-rea unui fond de teatru românesc. Un frumosepilog al acestei adunãri a fost prezentarea decãtre deputatul Vasile Butean a unei liste desubscrieri conþinînd suma de 2.120 florini pen-tru fondul proiectatului teatru naþional. În ziuaurmãtoare, deputaþii ºi alþi intelectuali din Pes-ta au început subscripþiile pentru teatrul româ-nesc. Comisia celor cinci s-a întrunit din nou la5 aprilie 1870, la Alexandru Mocioni, ºi au alesca preºedinte pe Iosif Hodoº, iar ca secretar peIosif Vulcan. Secretarului i s-a încredinþat ºifuncþia de casier ca ºi întocmirea unui Apel cã-tre publicul român. Proiectul de apel a fost dis-cutat în ºedinþa din 7 aprilie, cînd VincenþiuBabeº a fost însãrcinat cu redactarea statutelorsocietãþii ce urma sã ia fiinþã, cu misiunea de astrînge fondul material necesar pentru creareaunui teatru românesc.19

Apelul, semnat de preºedintele Iosif Hodoººi secretarul Iosif Vulcan cu data de 7 aprilie1870, a fost publicat în Familia ºi în alte ziare.

În perioada pregãtitoare adunãrii de consti-tuire, Vincenþiu Babeº a luat parte activã la ur-zirea Societãþii, avînd o contribuþie considera-bilã la întocmirea statutelor. Colaborarea luiBabeº la acþiunile Societãþii pentru fond de tea-tru a fost mai susþinutã în perioada 1879-1882,rãstimp în care a activat ca vicepreºedinte alacesteia. A fost o perioadã de conlucrare fruc-tuoasã cu Iosif Vulcan, care a fost secretar alSocietãþii tot pînã în 1882.20

În 1869 Vincenþiu Babeº s-a stabilit definitivcu familia la Budapesta. În acest an, dupã ce apierdut postul din justiþie, ºi-a deschis o cance-larie avocaþialã în capitala Ungariei.

A participat la toate acþiunile politice, naþio-nal-culturale cu caracter românesc din Buda-pesta. Mai multe decenii a fost membru în co-mitetul Bisericii Greco-Valahe din Pesta. Aici l-acunoscut ºi pe tînãrul Teodor Papp, viitorulmecenat originar din Giula, care între anii1842-1850 a fost cantorul bisericii. Teodor Pappa avut strînse legãturi prieteneºti cu VincenþiuBabeº.21

Prieten ºi apropiat al familiei Mocioni dinBanat, a distribuit mai multe burse ºcolare, acor-date de aceastã familie, tinerilor români, pen-tru studii în strãinãtate. Membrii familieiMocioni au contribuit efectiv la acordarea deburse pentru copii dotaþi din rîndul claselornevoiaºe. Inedit este faptul cã în cadrul consili-ului de familie întrunit cu ocazia Crãciunuluidin 1866 la Foeni, s-a stabilit ca pentru aceastaactivitate familia sã contribuie cu 10.000 florini

aur. Administrator a fost numit VincenþiuBabeº. El s-a îngrijit de talentele tinere. Dintrezecile de bursieri întreþinuþi anual în ºcoli defamilia Mocioni, pe mulþi i-a recomandat Babeº,care s-a îngrijit an de an de administrarea mii-lor de florini destinaþi instruirii românilor lip-siþi de mijloace. Pentru tinerii români, VincenþiuBabeº a cãutat mijloace de formare profesiona-lã ºi în altã parte. Unora le-a gãsit ajutor pelîngã consistoriile episcopale sau la FundaþiaGojdu, la a cãrei administraþie a luat parte.

Babeº a ajutat studenþii români din capitalaungarã. De la constituirea ei Societatea „PetruMaior” a fost sprijinitã de cãtre VincenþiuBabeº, ºi de alþi membri ai familiei lui. Au luatparte la mai multe activtãþi ºi manifestaþii cul-turale ale acesteia. La începutul anilor 1880,chiar Victor Babeº, a fost vicepreºedintele soci-etãþii studenþeºti.

Ultimii ani

La începutul anului 1902 Babeº s-a îmbol-nãvit grav.Totodatã avea necazuri materialeºi familiale. În anii de început ai secolului XX,cînd miºcarea româneascã încã nu se limpezi-se dupã acþiunile Memorandului, scrisorileunor fruntaºi naþionali români, care dãdeauexpresie admiraþiei pentru îndelungatul ºi bo-gatul sãu trecut politic, trebuie sã-l fi umplutînsã de bucurie, ca ºi solicitãrile venite din toa-te pãrþile, de a povesti fapte de demult sau de acontribui la crearea unui fond documentar,care sã cuprindã istoria luptei româneºti pen-tru libertate în secolul al XIX-lea.22

Bãtrîneþea îl apãsa tot mai mult, aproape numai pãrãsea cercul strîmt al familiei. Ultima salocuinþã, ani de-a rîndul, a fost pe Vámház krt.nr. 4.

Dupã o viaþã îndelungatã, s-a stins din via-þã, în ziua de 3 februarie 1907, la 86 de ani, laBudapesta, ºi a fost înmormîntat în cripta fa-miliei de la Albertfalva.

În mai multe reviste ale vremii a apãrut ves-tea morþii sale. ªi Drapelul din Lugoj, undeVincenþiu Babeº a colaborat în ultimii ani deviaþã, a publicat necrologul sãu, elogiind strã-dania lui de o viaþã, închinatã propãºirii popo-rului român din Banat ºi Ungaria. Despre în-mormîntarea sa se scrie în felul urmãtor:

„Doliul tuturor Românilor a petrecut marþila odihna eternã pe nemuritoriul conducãtoral poporului ºi bisericei româneºti, pe marelenaþionalist etc. Vincenþiu Babeº.

La locuinþa defunctului au celebrat serviciuldivin Î. P. Cuv. Sa Augustin Hamºea, pãr. I.

LUMINA 11

Murnu-Georgiades ºi pãr. G. Bogoevici. Corulstudenþilor a cîntat rãspunsurile. Au þinut dis-cursuri duioase: P.Cuv. Sa August. Hamºea,deputatul Dr. Al. Vaida-Voevod ºi studentul P.Nistor presidentul societãþii „Petru Maior”.

Sicriul a fost transportat la Albertfalva ºi de-pus în cripta familiarã. La înmormîntarea saau luat parte: deputaþii români Vaida-Voevod,Maniu ºi ªerban, ºi alþi Români, apoi deputatulE. Kovács, profesorul I. Kovács ºi întreaga fa-milie a rãposatului.

Au depus cununi: partidul naþional român,Academia românã, institutul bacteriolog dinBucureºti, Liga culturalã, familia Mocsonyi, re-dacþia „Luptei”, societatea „Petru Maior”, bi-serica macedo-românã din Budapesta, etc.”23

În anul 1936, osemintele rãposatului au fostdeshumate ºi repuse spre veºnicã odihnã lîngãbiserica din Hodoni, satul natal, aºa cum i-a fostultima dorinþã.

Concluzii

Datoritã activitãþii politice desfãºurate vre-me de cinci decenii, Vincenþiu Babeº a fost înintimitatea fruntaºilor miºcãrii naþionale: IoanRaþiu, Vasile Lucaciu, Gheorghe Pop de Bãseºti,Iuliu Coroianu, Ilie Mãcelariu ºi, cu deosebire,fraþii Mocioni.

Dacã s-a manifestat amical faþã de unii ºicontradictoriu faþã de alþii (mai ales tribuniºtii i

11. Dicþionarul literaturii române de la origini pînã la 1900,ediþia a II-a, 2002, p. 71.

12. George Cipãianu, Vincenþiu Babeº, Ed. Facla, Timi-ºoara, 1980, p. 19.

13. Idem., p. 26.14. Idem., p. 27-28.15. Idem., p. 80-91.16. Idem., p. 73.17. George Cipãianu, Ziarul „Albina” (1866-1876); apa-

riþie, colaboratori, orientare generalã, În: „Acta MuseiNapocensis” (X), Cluj, 1973, p. 314.

18. Florian Moldovan, „Albina”, un ziar militant pentruindependenþa naþionalã, În: „Orizont”, 1976, nr. 38.

19. George Cipãianu, Contribuþii documentare la istoriapresei româneºti din Austro-Ungaria (1867-1874), În:„Acta Musei Napocensis” (XIX), Cluj, 1982, p. 442-445.

10. George Cipãianu, Ziarul „Albina” (1866-1876); apa-riþie, colaboratori, orientare generalã, În: „Acta MuseiNapocensis” (X), Cluj, 1973, p. 328.

11. Virgil Molin, O paginã necunoscutã din viaþa lui V.Babeº, În: „Mitropolia Banatului”, 1963, nr. 3-4, p.190.

12. George Cipãianu, Vincenþiu Babeº, Ed. Facla, Timi-ºoara, 1980, p. 144.

s-au opus deschis), relaþiile cele mai sincere ºideschise le-a împãrtãºit cu membrii familieiMocioni. Dacã a înregistrat un semieºec politicîn cadrul Partidului Naþional Român, prinmarginalizarea la care-l vor supune tribuniºtiipe el ºi Alexandru Mocioni, în schimb activita-tea sa culturalã va cunoaºte o amplã manifes-tare odatã cu trecerea anilor ºi se va bucura decalde aprecieri, atît din partea contemporani-lor cît ºi a posteritãþii.

Ampla ºi îndelungata activitate, desfãºura-tã de Vincenþiu Babeº pe multiple planuri pen-tru emanciparea naþionalã ºi propãºirea cultu-ralã a românilor din Banat ºi Ungaria, l-a fãcutpe Nicolae Iorga sã considere cã „prin cunoº-tinþele sale de drept, de istorie, prin elasticita-tea sa de spirit, prin uºurinþa sa de vorbã ºi printalentul de a umbla cu oamenii mari, el a re-prezentat bine pe românii de confesia ºi din þi-nutul lor, ºi astfel a adus servicii neamului”24

Cunoscãtor al mai multor limbi (româna,germana, maghiara, franceza, latina, slavona,sîrba) Vincenþiu Babeº a fost unul din cei maide seamã cãrturari ºi oameni de culturã ai se-colului al XIX-lea. A militat pentru dezvoltareaînvãþãmîntului românesc, a întreþinut raporturistrînse cu reuniunile învãþãtoreºti, cu învãþãto-rii, pe care i-a sprijinit în tipãrirea programelorºi manualelor ºcolare. Originea, limba, istoriaculturalã ºi religioasã a neamului românesc aufost preocupãri majore ale cãrturarului bãnã-þean.

NOTE

13. Antonie Plãmãdealã, Lupta împotriva deznaþionali-zãrii românilor din Transilvania în timpul dualismuluiaustro-ungar (1874-1898), Sibiu, 1986, p. 60.

14. Teodor Pavel, Activitatea „Asociaþiei naþionale arãde-ne” în sprijinul învãþãmîntului românesc din Banat ºiCriºana (1862-1918), În: „Banatica”, Reºiþa, 1971, p.386.

15. Cornel Crãciun, Vincenþiu Babeº: Aspecte ale activitã-þii culturale, În: „Cele trei Criºuri”, 1992, nr. 2, p. 8.

16. Maria Berényi, Culturã româneascã la Budapesta însecolul al XIX-lea, Giula, 2000, p. 116-117.

17. Familia, 1870, nr. 8, p. 93.18. Idem., p. 94.19. Familia, 1870, nr. 13.20. George Cipãianu, Vincenþiu Babeº, Ed. Facla, Timi-

ºoara, 1980, p. 143.21. Atanasie M. Marienescu, Teodor Papp, În: „Fami-

lia”, 1888, nr. 34.22. George Cipãianu, Vincenþiu Babeº, Ed. Facla, Timi-

ºoara, 1980, p. 175.23. Drapelul, 1907, nr. 10, p. 2.24. Nicolae Iorga, Oameni care au fost, Bucureºti, 1934,

p. 251.

12 LUMINA

Voinþa de adaptare la spiritul european alepocii ºi la practica artisticã nouã ilustratã deMarcel Proust se manifestã exemplar în spaþiulliterar românesc interbelic. Impresia finalã aacestei aparent urgente acomodãri este una dearmonie totuºi, încât solidarizãrii i s-ar potrivimetaforic ultima comparaþie – din cele nenu-mãrate ale lui Camil Petrescu din Patul luiProcust: „...cum ...un afluent urmeazã legea flu-viului”.

Din generaþia scriitorilor anilor treizeci, pre-ocupatã ºi interesatã de reînnoirea expresiei li-terare în toate domeniile dar mai cu seamã încea a prozei se distinge atât prin febrilitate ºineliniºte cât ºi prin performanþã teoreticã ºi ar-tisticã, Camil Petrescu. Nemulþumit de domi-naþia romanelor vremii concepute în stil nara-tiv omniscient ce suprimau originalitatea prinabundenþa procedeelor ºi canoanelor vechi,suficiente prin spiritul lor teleologic, autorulUltimei nopþi..., lansând discursul la persoanaîntâi, îºi împuterniceºte primul sãu personaj, petânãrul filozof îndrãgostit, ªtefan Gheorghidiusã preia dreptul la cuvânt, detronând narato-rul omniscient, neangajat ºi neimplicat. Nevo-ia de sinceritate ºi autenticitate (termen destulde dificil de definit) a transferat comunicarea,irevocabil, de la naratorul distant la naratorulimplicat (identic cu personajul central). Exem-plul lui Camil Petrescu a devenit fertil în epo-cã, încât maniera, adicã scrisul la persoana în-tâi sau altfel spus discursul confesiv a fost pre-luat aproape simultan de confraþii sãiexperimentaliºti. Patul lui Procust, al doilea ºi înacelaºi timp ultimul sãu roman reprezintã onouã etapã ºi un pas înainte în vederea experi-mentãrii unei formule romaneºti vizând un sporde autenticitate, obiectivitate ºi iluzie de viaþã.A fi autentic înseamnã, în viziunea lui CamilPetrescu, a trãi autentic, cu „toate arterele ºivinele prinse în concret” ºi pe de altã parte, acomunica autentic, adicã fãrã artificii, cum arfi renunþarea la stil, compoziþie, caractere etc.Obiectul povestirii trebuie sã dispunã desubstanþialitate, de „cunoaºtere nemediatã”.Intenþia scriitorului este, în esenþã, de a apro-pia literatura de viaþã, sau a face acest raportmai direct, iar instrumentul acestei comunicãri„imediate” dintre cei doi termeni sã fie confesi-

unea, discursul la persoana întâi, indiferent deformula utilizatã (scrisori, jurnal), dar cu efectde document personal.

Ideile unei noi viziuni asupra artei, inclusiva romanului, sunt destul de clar formulate înNoua structurã ºi opera lui Marcel Proust. Dintextul prea bine cunoscut nu vom remarca de-cât douã aspecte esenþiale, nu fãrã contradicþiiînsã. În primul rând pentru Camil Petrescu artatrebuie sã fie cunoaºtere. În al doilea rând, cu-noaºterea absolutã se leagã de eu: „nu putemcunoaºte nimic absolut, decât rãsfrângându-neîn noi înºine, decât întorcând privirea asuprapropriului nostru conþinut sufletesc”. Pe scurt,autorul Patului Procust crede în cunoaºtereaabsolutã doar prin exploatarea conþinutuluisufletesc propriu. Cu câteva pagini mai încolo,autorul Tezelor…, nuanþând ideea, de fapt oface confuzã: „nu pot sã cunosc, cum am maispus, decât realitatea coloratã de eul meu” (s.n.). Concluzia celor douã afirmaþii esenþiale aleeseului produc nedumerire : cum poate fi abso-lutã o cunoaºtere „coloratã”, adicã subiectivã?Dar nici cunoaºterea celuilalt nu este cu putin-þã „decât prin analogie. Deci mai curând o bã-

Tiberiu Herdean

Sentiment ºi comportamentla Camil Petrescu

LUMINA 13

nuialã”. Contradicþia nu putem s-o rezumãmaltfel – cunoaºtere absolutã ºi totuºi relativã –doar s-o înþelegem cu îngãduinþã. Cam la felde ambiguã este o altã declaraþie a scriitorului,devenitã un soi de parolã pentru o întreagãgeneraþie de scriitori: „Eu nu pot vorbi onestdecât la persoana întâi.” Probabil (?) CamilPetrescu se declarã aici în numele naratorului,cãci numai în acest caz se poate vorbi de ficþiu-ne ca produs al confesiunii, ºi nu al autorului,însã într-un studiu programatic era bine sã sefi identificat statutul celui ce vorbeºte „onest”.În mod interesant ºi oarecum neobiºnuit, o „po-eticã” a prozei autentice ni se prezintã tocmaiîn materialul romanului a cãrui structurã e su-pusã demonstraþiei. În roman facem cunoºtin-þã cu un autor-personaj care nu este identic cuautorul propriu-zis, adicã cu Camil Petrescu(deºi se pronunþã în subsol ca autor al Ultimeinopþi…) ºi care are un statut ciudat încât, cuexcepþia ultimului capitol – în care îºi asumã ºirolul de narator-personaj, mai puþin semnifi-cativ, cãci personajele principale au dispãrutdeja de pe scenã – el nu relateazã, ci prin insis-tenþe cam deranjante obþine confesiunile unorpersonaje, pe nume doamna T. ºi Fred Vasilescu;„documente” care alãturate vor alcãtui de faptromanul. Acest autor-personaj este un colecþi-onar de mãrturisiri pe care el le provoacã. Înfigura acestui organizator, unic în literaturaromânã, nu e greu sã-l ghicim pe CamilPetrescu, teoreticianul, deoarece conceptul luide autenticitate, schiþat în amintitele Teze…, aicicontinuã a lua contur precis. Pe omul CamilPetrescu îl vom gãsi altundeva. În cãutarea unorpersonaje care sã corespundã idealului de ori-ginalitate, autorul ascuns în subsol ca în spate-le unei scene de unde nu poate sã participe de-cât sã contribuie, pentru obþinerea unui mate-rial de roman, se adreseazã prima datã uneitinere femei, doamna T, care ar dispune, asta eimpresia autorului, de „complexe de experien-þã din viaþa realã” ºi de o feminitate care poateproduce ca efect experienþe amoroase de excep-þie: „De o tulburãtoare feminitate uneori, aveaades o voce scãzutã, seacã, dar alteori cu mân-gâieri de violoncel, care venea nu – sonor – dincutia de rezonanþã a maxilarelor, ca la prima-done, ci din piept, ºi mai de jos încã, din totcorpul, din adâncurile fiziologice, o voce cu in-flexiuni sexuale, care dau unui bãrbat ameþelicalde ºi reci”. Este deci clar cã asemeni unuiregizor (cam acesta e rolul romancierului-per-sonaj în acest roman) autorul o alege pe doam-na T. pentru potenþialul ei erotic ce poate sti-mula atitudini virile relevante. Însã doamna T.,

ca orice femeie delicatã, ºi cu „oroarea ei deexhibiþie”, cedeazã greu solicitãrilor autorului,scuzându-se cã nu ar dispune de talent, ar co-mite poate chiar ºi greºeli de ortografie,neavând nici stil frumos etc. În viziunea auto-rului însã tocmai aceste neajunsuri cu care sescuzã de mãrturisire tânãra candidatã la scris,plus sinceritatea, fac pe cineva adevãrat scrii-tor: „Un scriitor este un om care exprimã în scriscu o liminarã sinceritate ceea ce a simþit, ceeace a gândit, ceea ce i s-a întâmplat în viaþã...Fãrã ortografie, fãrã compoziþie, fãrã stil ºi chiarfãlã caligrafie.”

Aici trebuie sã ne oprim deoarece autorul-personaj nu este deloc un nevinovat; parcãCamil Petrescu toatã ceaþa teoreticã ar fi pla-sat-o lui, ca sã rãmânã singur cu deliciile sin-gurãtãþii ºi suferinþei, atribuite apoi doamnei T.ºi tânãrului aviator. Problema este însã cã ati-tudinea acestui ciudat personaj-autor afectea-zã coerenþa ºi transparenþa ideaticã a romanu-lui, chiar ºi credibilitatea, sinceritatea persona-jelor. Intervenþiile sale sunt, de ce sã n-o for-mulãm, lipsite de eticã ºi consecvenþã profesio-nalã dar ºi umanã. Deºi intenþia acestui autoreste sã producã impresia de autenticitate, elintervine nefericit fãcând prezentarea persona-jelor (sarcina le revenea lor, prin confesiune, ºinu lui), luând aere de narator omniscient - într-un roman conceput subiectiv! O cât de scurtãcaracterizare a doamnei T. ºi a lui Fred încã sepoate justifica cu prezentarea ideilor ce stau labaza selecþiei personajelor, dar caracterizareaEmiliei – „n-are nimic comun cu arta”; e „fãrãtalent” – trebuia s-o lase pe seama lui Fred cãciacesta o cunoºtea mai „de aproape” ºi experi-enþele „imediate” fãceau parte din jurnalul luiînceput dupã ce împreunã cu autorul vãzând-o trecând pe stradã, apostrofa povestea Emiliei„un adevãrat subiect de roman”. Deºi acestautor cam insistent are doar o viziune de an-samblu ºi prin profesie critic de teatru, adicãun spirit critic ºi nu creator, dotat doar cu orelativã capacitate de empatie umanã, el do-reºte sã scrie roman. „Impresia de trãire ade-vãratã” pe care i-o face figura lui Fred se poateînþelege ca o incapacitate „de trãire adevãra-tã” a autorului însuºi care doreºte sã-ºi corec-teze natura sa livreascã cu viaþa adevãratã aaltuia. De aici aviditatea lui pentru „amãnun-te”, „cadru”, atmosferã” ºi, culmea, nu respec-tã originalul, ci îºi reþine dreptul de a interveniîn „manuscris”, prefãcând „totul în roman”,contaminând tocmai principiul de bazã al ro-manului, autenticitatea. Motivaþia ºi angaja-mentul autorului-personaj sunt într-o dispro-

14 LUMINAporþie jignitoare cu efortul la care supune „per-sonajele”, precum ºi faþã de intimitatea la careapeleazã. Egoismul – „dacã vrei sã-mi fii cuadevãrat de folos”; „corespondenþa mea” (s. n.)– se asociazã cu un mobil propriu ºubred: „mise pãrea cã aº da la ivealã lucruri de interesdocumentar”. Autorul-personaj când „ademe-neºte” personajele, afiºeazã dezinteres ºi dis-creþie, când se foloseºte de materiale lor, devi-ne arbitrar. Din prima scrisoare a doamnei T.reiese cã scrisorile sunt de fapt patru (ciudat cãasta nu s-a observat încã), însã autorul nu pu-blicã decât trei. În fine, se comportã ca un pro-fesionist cu doi amatori care însã îl depãºescdin capul locului ºi în calitatea lui de scriitor,dovadã primul aliniat din prima scrisoare adoamnei T. – ea neinstruitã sã foloseascã com-paraþia, debuteazã cu una care-l priveºte chiarpe autor, dar secvenþa se poate înþelege ºi caemblematicã pentru confesiunea ei întreagã,impregnatã de sentimentul inutilitãþii oricãreimãrturisiri posterioare: „Mustrãrile dumitalesînt fãrã utilitate, ca mînia cuiva care bate lauºa vecinã închisã, în loc de aceea pe care ocautã, dar ºi în scrisoarea trecutã, ca ºi acumaproape, mi-a slãbit voinþa de a face efortul uneiexplicaþii, gîndul cã ºi lãmuririle sînt de obiceizadarnice” (s. n.). (Prin talentul stilistic al doam-nei T. ºi a lui Fred Camil Petrescu îºi contrazicede fapt anticalofilismul, indiciu esenþial al scri-sului „autentic”.)

În concepþia cam elitistã a lui Camil Petrescu,iubirea adevãratã nu o pot realiza decât per-soane excepþionale, capabile de cunoaºtere, ast-fel doamna T. trebuia sã fie egalã cu FredVasilescu, bãrbat bine ºi cu succes în societate,„cu acel timbru deosebit, avea vibraþie melo-dioasã calmã, pe care o au toþi oamenii, frun-taºi adevãraþi în activitatea lor, oricare ar fi ea :artã, politicã, militãrie, acrobaþie, dans modern,destin de Don Juan sau box”. În sfârºit, folo-sind metodele de mai sus, autorul-personaj pro-curã confesiunea sau cum se apostrofeazã aici,dosarul de existenþã al lui Fred, considerat va-loros pentru cã tânãrul era vãzut capabil detrãire autenticã. Iar Fred, obiºnuit ºi preferândpânã atunci trãirea în locul reflecþiei, acceptãacest nou experiment care, vom vedea, va fiultimul ºi încã sinucigaº. Prin efectul de conºti-entizare al scrisului, i se va potrivi perfectaforisma lui Camil Petrescu: „Câtã luciditate,atâta dramã”.

Aici meritã sã facem a micã parantezã ºi sãpomenim de alte trei romane ale timpului, carenu întâmplãtor poartã nume de femei – Adelade Garabet Ibrãileanu, Maitreyi de Mircea Eliade

ºi Ioana de Anton Holban. În acestea, cãrora le-am putea adãuga ºi Ultima noapte... în centrulatenþiei naratorului se aflã câte o femeie ºi suntromane scrise în formã de jurnal ce consem-neazã evenimentele iubirii simultan sau imedi-at dupã consumarea ei. Interesant ºi importantni se pare în aceste capodopere ale literaturiiromâne cã sentimentul iubirii nu scade în in-tensitate în cursul evocãrii ºi deci în cel al scri-sului, ci oarecum ciudat, creºte, câºtigând noisemnificaþii. Nu altfel stau lucrurile în Patul…cu Fred care, deasemenea, doar ulterior îºi dãseama de inconºtienþa cu care o privea la înce-put pe doamna T. Jurnalul lui, intitulat în ro-man Într-o dupã-amiazã de august, va deveni acelexerciþiu al conºtiinþei în urma cãruia reflecþiaºi scrisul va lua locul trãirii.

De nu ar fi cele douã epiloguri scurte ºi subso-lurile, pãrþi care mai mult complicã înþelegereadecât o sprijinã, romanul ar fi mult mai simplude citit ºi înþeles, fãrã sã piardã însã din valoa-re. În esenþã avem o mãrturisire de la doamnaT. ºi una de la Fred Vasilescu, povestitã de fie-care separat, douã versiuni ale unei ºi aceleaºirealitãþi ce în cazul acesta este iubirea lor con-sumatã. Pasul pe care îl face Camil Petrescuoferindu-ne în loc de una douã voci am puteasã-l numim chiar revoluþionar. Sã menþionãmcã în cele trei romane pomenite mai sus, eroi-nele nu pot fi cunoscute decât prin optica na-ratorilor ce deþin monopolul perspectivei. Sã fievorbã de un misoginism latent la Eliade, Holbansau Ibrãileanu, ce lui Camil Petrescu i-ar lipsi?Nicidecum, cãci vom vedea, misterul ºi taina sepot pãstra ºi întreþine în diferite formule. Darsã întrãm în interiorul celor trei scrisori aledoamnei T. ºi ne dãm seama imediat cel puþinde douã impedimente ce fac aproape imposibi-lã sinceritatea pe care o doreºte scriitorul. Înprimul rând pentru cã atât Fred Vasilescu câtºi doamna T. aparþin lumii mondene a Bucu-reºtilor interbelic, lume care avea mare grijã decum este vãzutã (ºi nu cum e în realitate), în aldoilea rând, scrisorile-confesiuni sunt adresateunei persoane abia cunoscute, adicã aproapeunui strãin. Aceste douã circumstanþe ºi numaisunt suficiente pentru a prevedea în scrisoriniºte mãrturisiri þinute într-un registru, sub as-pectul sinceritãþii, cât se poate de moderat. Ceeace bate în ochi este faptul cã deºi Fred Vasilescua reprezentat, ºi în timpul elaborãrii scrisorilorreprezintã încã sensul vieþii pentru doamna T.,scrisorile ei nu evocã nici un episod de intimi-tate din revoluta lor iubire, ºi nici un dialog (!),ci doar scene în care doamna T. se aflã ori întovãrãºia altora, ori în cea a lui D. Memoria ei

LUMINA 15

– în loc sã fie spontanã ºi condusã de o logicã asentimentelor ºi scrisorile sã înregistreze acestflux interior involuntar, precum se lãsa de înþe-les în Noua structurã… – se dovedeºte a fi o se-lecþie voluntarã de amintiri pe baza unor crite-rii în prealabil stabilite. Doamna T., în loc sãevoce ºi evocând sã retrãiascã iubirea, poves-teºte despre un tip ratat, pe nume D, care iu-bind-o fãrã succes ºi zadarnic aproape o viaþãîntreagã, a rãmas de fapt un bãrbat pe care îlevit femeile. Mobilul doamnei T. îºi are însã în-þelesul, dacã þinem în evidenþã cã ea nu cunoaº-te motivul retragerii neaºteptate a lui Fred dinviaþa ei. Acest D, prin penibila incapacitate dea-ºi refula suferinþa, adicã de a o masca, estede fapt un „obiect de studiu”, o ranã de iubirenebandajatã, lesne de a fi studiatã. Doamna T.procedeazã ca un cercetãtor ce nefiind pânãatunci atins de microbii iubirii ºi ieºind de la ovreme din practica ei, îi studiazã legile la alþii:„Când eu am suferit atît, când eu am fost în-dureratã cã X n-a putut face un gest de priete-nie ºi loialitate, cum pot eu lãsa lângã mine, atîtde deznãdãjduitã durere, din cauza mea?”Compasiune ce izvorãºte nu din convingere, cidin analogie; nu din interior, ci din exterior.Învulneratã de eºecul dragostei sale pentru Fred,melancolizatã de incertitudinile iubirii, doam-na T. evocã episodul ei cu D pentru a se cu-noaºte pe sine ºi a cunoaºte mecanismul ºi legi-le iubirii, pentru a-ºi clarifica ºansa unei even-tuale remedieri ºi reînnoiri cu Fred. ªi D se po-triveºte, nu suficient însã, de a fi cobaiul aces-tui experiment de cunoaºtere, deoarecenereuºind niciodatã sã-ºi refuleze sentimente-le, le dã pe faþã, „ca un aparat care funcþionea-zã anormal”. Ceea ce rezultã din cele trei scri-sori ale doamnei T. se poate rezuma astfel: suntîndrãgostiþi de genul care nu sunt capabili sã-ºiascundã sentimentele, nici faþã de „obiectul”iubirii lor, nici în societate, ºi sunt îndrãgostiþicare sunt capabili – ºi aceºtia din urmã se do-vedesc a fi superiori celorlalþi, din categoria carefac parte doamna T. ºi Fred, ºi dacã preþul aces-tei comprimãri se dovedeºte a fi imens. Dilemadramaticã a personajelor din Patul lui Procusttocmai asta este : cum sã-ºi salveze ºi cum sã-ºiocroteascã un sentiment, cum sã-l ascundã înregulile strâmte ale comportamentului. În a treiascrisoare doamna T. evocã un moment din tre-cut când cãlãtorind de paºti la mãtuºã-sa, in-trã in compartiment Fred, însoþit de noua luimetresã : „Era o durere pe care nu o mai pu-team stãpâni”, remarcã Doamna T., deºi îºirevine repede, dar când mai urcã în tren undomn care o cunoºtea ºi pe ea, ºi pe autorul din

subsol, ºi pe Fred încã de când erau împreunã,iar acum fãcea ipoteze asupra sentimentelor ei,se simte într-adevãr pãrãsitã ºi mizerabilã, pier-zând controlul asupra sentimentului, care, însã,neaºteptat, se reface iarãºi când înainte de ple-carea trenului doamnei T. i se aduce, princomisioner, o grâmadã de flori, trimise deaproape uitatul D: „Pe urmã darul venea, apa-rent, din lumea tuturor posibilitãþilor ºi fãceaimpresie. Cel puþin ºtiam acum cã nu mai suntcompãtimitã”. S-a remarcat, chiar de critici deseamã, cã frumuseþea scrisorilor ar proveni dincaracterul lor interiorizat însã ne dãm seamacã sentimentele apar tocmai exteriorizate încomportament ºi scene de context social. Fru-museþea lor vine mai mult din abia sesizabilamelancolie de a nu le putea exprima, din efor-tul de a ascunde mereu ceea ce doare. Acestescrisori-confesiuni par, cel puþin din douã mo-tive, „gratuite” (impresia aceasta o confirmãchiar primul aliniat citat mai sus – „…lãmuri-rile sînt de obicei zadarnice”.): În primul rândsunt comandate de autorul din subsol, nu suntscrise din proprie iniþiativã ºi astfel din propriavoinþã de lãmurire – sunt mai mult exerciþii decunoaºtere zadarnicã. În al doilea rând fac im-presia de recapitulare inutilã pentru doamnaT. (cum te-ai duce sã-þi iai analiza direct de lamedic, când conþinutul þi-a fost comunicat deasistentã)). Ca ºi cum doamna T. nu s-ar confe-sa ºi nu s-ar analiza, ci ar povesti dezinteresatãºi fãrã voie cãci timpul iubirii s-a consumatdeja. Doamna T. se aflã într-un timp interme-diar, mort; nici prospeþimea imediatului, nicidetaºarea rezumatului, ºi nicidecum o aluziesau speranþã la viitor. Din jurnalul lui Fredaflãm cã dupã întreruperea relaþiei – când încã,teoretic, ea putea fi remediatã, doamna T. vro-ia doar sã „retrãiascã”, nu ºi sã continuie iubi-rea vieþii sale. Doamna T. ajunge prea devremela „ascezã” încât bãnuim aici mai puþin o justi-ficare interioarã a ei decât o concepþie fatalistãdespre iubire a lui Camil Petrescu. Neorientatespre viitor ºi spre trãire, epistolele par a um-plea un gol, ºi seamãnã cu documente ale plic-tisului, înviorate doar când evocã din trecutmomente de pierdere, de crizã. Nimic nu aflãmdespre cãsãtoria ei, despre motivele divorþuluietc., în schimb fosta iubitã a aviatorului recu-noaºte cã D nu reprezintã „centrul preocupã-rilor” sale ºi, totuºi, scrisorile îi sunt aproapeintegral dedicate acestui îndrãgostit nefericit.D rãmâne în continuare un „cobai experimen-tal” pentru doamna T, dar nici în aceastã cali-tate nu îi aduce prea multe servicii deoarece Dnu e relevant. Ideea cunoaºterii prin analogie

16 LUMINAºi bãnuialã a lui Camil Petrescu, încercatã dedoamna T. în raport cu D se dovedeºte inefici-entã. Certitudinile, câte sunt, nu þin, ºi frumoa-sa (?) doamnã recade prin singura modalitatede cunoaºtere – cea prin analogie – în stareane-cunoaºterii. Singura certitudine obþinutãprin evocarea întâlnirilor cu D este cã „nici ge-lozia, cã nimic nu poate stimula o dragoste ine-xistentã”. Nu e mult, dar o cunoaºtere mulþu-mitoare, paradoxal, ar anula „misterul” roma-nului. Misoginismul lui Fred faþã de Emilia seexplicã ºi cu aceastã „transparenþã” a actriþei;el are nevoie de sensuri nedescifrabile. Trebuiesã admitem însã cã neputinþa cunoaºterii estemagistral exploatatã de Camil Petrescu încâtatmosfera de tainã ce se suprapune textului sedatoreazã mai mult relativului înþelegerii de-cât „misterelor” de naturã concretã sau poliþis-tã (presupusa incapacitate virilã a lui Fred saucauzele sinuciderii lui Ladima ºi a accidentuluilui Fred). Autorul romanului se dovedeºte unmaestru în ambiguitãþi (precum MateiuCaragiale sau Ibrãileanu), cãci prima impresiepe care o sugereazã alãturarea a douã docu-mente este de o obiectivitate „verificabilã” princelãlalt document dar privind mai de aproapeconþinutul, sau ºi mai concret, intenþia lor, sevede bine cã mãrturisirile nu se suprapun, nicinu se completeazã, ci rãmân, fatal, autonome.

Se observã atât în scrisorile doamnei T. cât ºiîn amintirile lui Fred Vasilescu, formând capi-tolul masiv al cãrþii, o continuã deplasare ºimiºcare de la faptul existenþial brut spre sem-nificaþie, fiind vorba mereu de o legitimare re-ciprocã a termenilor. (Timpul fumatului e tim-pul adaptãrii, cum proceda ºi Pantazi, numaicã în sens invers : el atunci se trezea). În romantimpul trãirii ºi timpul povestirii nu se su-prapun, cel din urmã fiind ulterior primului, ºiasta pentru cã în deplinã asemãnare cu nara-torul din Maitreyi, experienþa revolutã se dove-deºte ºi aici un izvor nesecat de semnificaþii. Darpânã când la Eliade eroul îºi exploateazã doarpropriile experienþe ºi propria perspectivã, laCamil Petrescu perspectivele ºi vocile se înmul-þesc, producând un sistem de relativitãþi. Jur-nalul lui Fred ce relateazã o dupã-masã de varãfierbinte petrecutã în patul unei actriþe de mânadoua, Emilia Rãchitaru, un fel de metresã si-multanã a unor bãrbaþi bine situaþi în societa-tea capitalei de atunci, cuprinde în majoritatecomentarii ºi reflecþii la scrisorile unui poet ºiziarist nenorocit, pe nume Ladima, trimiseEmilei. Aceste scrisori configureazã o relaþiemonstruoasã prin superficialitatea Emiliei ºiprin inteligenþa, sensibilitatea dar ºi prin naivi-

tatea lui Ladima. Lectura acestor documentede „iubire” îi prilejuieºte lui Fred, în manieraproustianã a memoriei involuntare, retrãireaprin analogia ºi „solidaritatea” suferinþelor deacelaºi soi, a unor episoade din iubirea lui cudoamna T. ªi pentru cã iubirea celor douã cu-pluri se dovedeºte totuºi antinomicã prin cali-tatea moralã ºi materia intelectualã, prin potri-virea ºi nepotrivirea membrilor, oferã aspecteale aceleiaºi teme totuºi, cel al nefericirii în iu-bire, ºi pentru cã cele douã iubiri sunt ºi consu-mate, devin experienþe ce lui Fred îi pot oferiprilejul unei investigaþii ce se dovedesc dure-roase pe mãsura ce sensibilitatea lui se „adân-ceºte”. Impresia pe care Camil Petrescu ne-osugereazã asta este : pe mãsurã ce scrie, Freddevine tot mai sensibil ºi, pe cât devine mai sen-sibil, scrie tot mai bine. Dar Fred este un „scrii-tor”!

I s-a reproºat lui Camil Petrescu nevero-similitatea ca un tânãr din elita societãþii sãdedice o întreagã dupã-masã unei femei su-perficiale ca Emilia cãreia, într-adevãr, Fred îiacordã cam mult spaþiu în descrierea fiziculuiºi caracterului, credem însã cã pentru a crea ofigurã opusã ºi la mare distanþã de figura doam-nei T. dar, ºi aici este poate raþionamentul aces-tui portret, pentru a ilustra legile nebãnuite aleiubirii : cum o femeie vulgarã e capabilã sã pro-ducã aceeaºi suferinþã pe care o produce o fe-meie superioarã ca doamna T. ªi ar mai fi unmotiv : Fred este vãzut de prietenii ºi de priete-nele lui – perspective ce dezvoltã ideea de rela-tivitate în raporturile umane – ºi prost, ºi fãrãinimã, nicidecum însã sensibil, cum se aratã însãcititorului. Durata cam intinsã a comentariilorfãcute de Fred la scrisorile lui Ladima este du-rata „sensibilizãrii” lui ºi a „familiarizãrii” cuscrisul. În una dintre multele caracterizãri pecare le face Emiliei, Fred ne-o descrie astfel peactriþa mereu alungatã de la teatre: „Cãci e într-adevãr gravã, impozantã în atitudine, nu ºtiucum sã spun, are ceva de profesoarã, un fel deaer sãrac cu duhul ºi sigur de el. Priveºte serios,aprobator sau dezaprobator, se plictiseºte, areveleitãþi sã conducã situaþia, crede în sfârºit cãdiscutã. De aici e poate toatã drama ei, cãci dela înãlþimea asta trebuie sã treacã la atitudineafemeii pe care o aºezi pe pat, dar, fãrã resursesufleteºti, ea nu poate gãsi tranziþia necesarã”.Am ales acest pasaj nu atât pentru a ilustraprofilul sufletesc al Emiliei, nici atât pentru ainfirma ceea ce spuneau prietenii despre Fredºi de a ilustra talentul lui portretistic, ci pentrucã incapacitatea de a gãsi tranziþia necesarãîntr-un fel sau altul, este trãsãtura definitorie ºi

LUMINA 17

în acelaºi timp drama tuturor personajelor dinroman, nu numai a Emiliei, cum ni-o spuneFred, ci ºi a lui, ºi a lui Ladima (singura exepþiefãcând doamna T.). Ciudat cã amantul ocazio-nal al Emiliei, aviatorul sensibil, sã o sancþione-ze pe actriþã tocmai pentru indisponibilitãþilede care dispune ºi el, adicã pentrunefamiliarizarea cu fazale de tranziþie. Lipsade surse a Emiliei de a face naturalã prin gra-daþie trecerea în pat, precum faptul cã „se dãdin mobile cu totul strãine iubirii” îl face pe Fredsã se agaþe cu cruzime de „masca ei gravã”, caun misogin. Fred are ce sã ascundã, Emilia nu,ºi nici n-o ascunde cu prea mult efect, iar Fredse rãzbunã de fapt pentru invulnerabilitateaaproape ontologicã, de femelã, a Emiliei.

Cum prea serioasa actriþã, nedispunând deresurse sufleteºti, e inaptã sã facã faþã momen-telor ce necesitã un ceremonial minim mãcar,într-alt sens Ladima, ziarist onest, pare ºi el cris-pat ºi deplasat când, fixat în ideea sinceritãþiiîn opinii, opunându-se direcþiei politice a zia-rului pe care îl redacteazã dar a cãrui proprie-tar nu este ºi a cãrei tendinþe trebuia sã le cu-noascã înainte de a se angaja, scrie tocmai îm-potriva curentului impus de gazda cotidianu-lui, Nae Gheorghidiu. Lipsa de a face compro-misuri, deºi noþiunea este indispensabilã dacãnu identicã cu principiul politicului, este o altãfaþã a neconformãrii la realitate. Tot Ladima,în raportul sãu cu Emilia, cãci ne e teamã sãzicem relaþie, este iarãºi incapabil sã coboarede la ideea lui despre femeia ºi iubirea idealã larealitate, idei pe care le avea deja înainte s-ovadã mãcar odatã, deºi ea îi serveºte apoi ne-numãrate dovezi din care ºi numai una ar fisuficientã pentru un altcineva sã-ºi corectezeprin dezgust imaginea iniþialã. Înþelegem înaceastã insuficienþã, de a nu gãsi tranziþia ºi dea nu coborâ la realitate un fel de paralizie, unblocaj, o lipsã de familiaritate cu socialul. LuiFred educaþia manieratã îi creazã un compor-tament inadaptabil la raporturi nemediate decoduri, adicã directe, precum scena cu scriito-rii la masa din restaurant o ilustreazã. Nu nu-mai vanitate, cum s-a remarcat, ci incapacitatesau neºtiinþa de a se întoarce înapoi în propriabiografie ºi a valorifica memoria stãrilor in-termediare sau chiar iniþiale. De aici „pasiunea”lui Fred pentru începuturi ºi tranziþii, cãci ele îldepãºesc: „cum din boabe negre ca piperul poa-te sã iasã sunet n-am priceput niciodatã. În via-þa mea am rãmas cu pasiunea ºi neliniºteaschimbãrilor, a trecerilor”, sau „Mã duc oriun-de se deschide o stradã nouã”, sau „ªtiu binecã un moment nou se va crea. Dar va dispare

unul vechi, iar aceastã tranziþie n-am putut s-oprind niciodatã” (s. n.). Jurnalul lui Fred va de-veni o familiarizare retrospectivã cu stãrile ini-þiale ºi tranzitorii ºi deasemenea, paralel, undocument al sensibilizãrii. El va recupera princonfesiune, vai, cam târziu, ºtiinþa de a se obiº-nui în mers cu evoluþia sa, de a surprinde mo-mentele hotãrâtoare ale devenirii. În patul Emi-liei aviatorul urmãreºte, mirat ºi gânditor, naº-terea ºi evoluþia unui sentiment ºi modurile luide manifestare (povestirea Emiliei despre „lo-godnic” ºi scrisorile comentate ale lui Ladima):„lasã cã citesc vreo douã… de la început” (s. n.),ivirea ºi evoluþia unui sentiment din nimic. In-conºtienþa lui Fred la începutul relaþiei sale cudoamna T. este sinonimã cu lipsa de deprinde-re a lui de a recunoaºte înmugurirea unui pro-ces. ªi cu preþul refulãrii, Fred îºi cultivã cu suc-ces o imagine-standard la care nu renunþã în-cât ºi „Prietenii mei cred sincer cã nu am ini-mã”. Convingerea lui este cã emoþia – ca o sta-re sufleteascã de tranziþie neexteriorizatã – nuare nevoie de formã, existã ºi fãrã ea, chiar maiintens ºi valoarea ei creºte pe mãsurã ce e as-cunsã ºi nu ia formã. Fred mai bine se deschideîn scris, renunþând ºi anulând forma în viaþã.

Pasiunea cuplului superior, Fred – doamnaT. se dezvoltã pânã în momentul în care întâl-nirile lor se petrec în week-end-uri în afaraBucureºtiului, în secret, deºi oarecumnemotivat, cãci amândoi fiind liberi ºi necãsã-toriþi. Ruptura produsã de Fred vine tocmaicând sufletul lor e „faþã în faþã” cu al celuilalt,cum remarcã doamna T., când, ºi asta ni se pareinteresant, iubirea devine conºtientizatã, veri-ficatã ºi indubitabilã. Misterul romanului îl re-prezintã motivul renunþãrii tânãrului aviatorla femeia pe care o adorã. „Taina” a încercatinteligenþa multor critici literari, fãrã sã se ajun-gã însã la un rãspuns simpatic. Cert este cã Frednu e capabil, sau nu acceptã sã gãseascã o for-mulã, un soi de comportament care sã cuprin-dã un angajament sentimental exteriorizându-ºi relaþia în societate. Îi este teamã sã-ºi demon-teze imaginea-standard de Don Juan, formatîn lumea mondenã ºi sã-ºi remonteze una co-rectatã în funcþie de sentimentul care îl atingeºi de care nu mai poate scãpa. În loc sã se con-frunte cu starea lucrurilor ºi sã caute soluþieacceptabilã, exerseazã diferite feluri de evadãri,sau ameliorãri a suferinþei prin cultivarea sufe-rinþei. Cum Emilia nu era capabilã în lipsã deresurse intelectuale, Fred nu e capabil în pose-sia lor de a gãsi tranziþia necesarã de la o ima-gine la o altã imagine sau de la o atitudine ina-decvatã la una adecvatã. Jurnalul lui Fred în-

18 LUMINAceput dupã ce relaþia cu doamna T. s-a termi-nat, poate fi înþeles ca o ieºire virtualã din soci-alul care i-a impus obligaþia de a rãmâne în ti-parele imaginii pe care ºi-a format-o sau pe carea lãsat-o sã i se formeze ; o eliberare de sub pre-siunea aparenþelor. Astfel scrisul devine o tera-pie ce amelioreazã dar nu face sã disparã sufe-rinþa acutizatã prin comprimare: „Cei cu ade-vãrat în stare sã sufere sufleteºte au ºi orgoliulde a refula totul, au ºi durerea inferioritãþii lorde clipã – ºi poate cã tocmai aceastã compri-mare mistuie ºi doare mai mult, deci e de pre-supus cã tocmai cei mîndri, care îºi ascund sim-þirea, sînt cei care, ºi mai ales prin asta, suferãcu adevãrat.” – mãrturiseºte Fred. Putem sãînþelegem aici o apologie a suferinþei deoareceFred îºi exploateazã chinul cum ar face-o unmedic care-ºi studiazã propria sa boalã, cãciromanele lui Camil Petrescu, cu toatã plastici-tatea lor în analiza mecanismelor sufleteºti suntromane ale cunoaºterii, indiferent cât de dificilar fi surprinderea ideii în acest material de exis-tenþã autenticã unde inteligenþa urmãreºte dru-mul sufletului.

Degeaba am cãuta autorul Ultimei nopþi… înfigura autorului-personaj prezent în subsolulacestui Pat al lui Procust, cãci personajul ni separe ºters, didactic ºi oarecum lipsit de empatiepur ºi simplu pentru cã experienþele nu îi apar-þin. Camil Petrescu, cum spunea undeva – „nupot sã vorbesc onest decât la persoana întâi” –

este adeptul experienþei proprii, singura posi-bilã în opinia sa sã producã semnificaþii. Cecautã aici cine nu vorbeºte în numele propriu-lui eu? Astfel îl bãnuim mai bine în cele douãipostaze reprezentate de Ladima ºi Fred a cã-ror dispariþie ia forma unor sinucideri, diferiteprin modul lor de a proceda ºi a fi în viaþã.Ladima, fire idealistã renunþã sã se confruntecu realitatea, atât cu cea socialã cât ºi cu ceeace reprezenta Emilia atât încât atunci când oface în final, e târziu, ºi confruntarea nu poatelua decât forma brutalã a dispariþiei prin tra-gerea unui glonte în inimã. În schimb, FredVasilescu, intuind în penultimul moment nece-sitatea unei retrageri din iubire ºi desãvârºindu-ºi existenþa într-un alt plan, în cel al retrãiriiprin memorie ºi al sensibilizãrii prin conºtienti-zare, dispariþia lui va lua forma blândã ºi ab-stractã a ultimului zbor ca a unei idei cu care tefamiliarizezi prin amânare, cum se obiºnuiesccu gândul morþii bolnavii incurabili în spital,trecând dintr-o salã în alta, în funcþie de agra-varea bolii.

Cãci asupra celor ce iubesc ºi gândesc aici,planeazã cumva abstract un soi de fatalitate cao constelaþie sub care se zbat, neajutoraþi decâtde o cunoaºtere relativã a sinelui ºi a celuilalt,însinguraþi în acest prizonierat al individualu-lui, privindu-se solidari ºi întrebãtori dar fãrãsã li se rãspundã. Infima, mica lor certitudineeste ºi ea surpatã de taina universalã.

LUMINA 19

Iconostasul Bisericii „Naºterea Maicii Dom-nului”, cu toate cã este necurãþat ºi nerestaurat,se prezintã într-o stare bunã.

Cu o lãþime de 620 cm ºi o înãlþime de 650cm, este vopsit în cea mai mare parte în alb,doar între pervazurile de despãrþire este vopsitalbastru deschis cu model, arãtând ca o imita-þie de marmurã.

Arhitectura iconostasului: Iconostasul cu ostructurã barocã, asemãnãtoare cu cele ruseºti,închide spaþiul între altar ºi naos.

Uºile de pe iconostas sunt la fel de înalte câtspaþiul tãiat în iconostas, încât la închidere aco-perã complet decupajul.

În partea de jos a construcþiei de zid, lângãicoanele împãrãteºti, sunt plasate, de o parte ºide alta, câte douã coloane corintice, iar la celedouã margini ale iconostasului este introdus înperete câte un piler corintic. Stâlpii susþin con-sola pervazului de despãrþire. Partea de deasu-pra icoanelor împãrãteºti este astfel construitãîncât sã scoatã în evidenþã icoanele reprezen-tând cei 12 apostoli, dispuºi câte 6–6, pe verti-calã, în partea de sus a iconostasului.

Iconostasul este închis în totalitate, îl el aufost tãiate trei deschizãturi pentru uºi prin carese intrã în altar. Aceste uºi sculptate în lemnreprezintã prin urmare singurele deschideri.

În partea de jos ºi de sus a iconostasului, în-tre pãrþile arhitecturale ºi cele sculptate existãdouã stiluri diferite. În partea de jos, elemente-le arhitecturale robuste (palieri, pervaz de des-pãrþire) sunt ornate cu mici sculpturi. În par-tea de sus elementele arhitecturale nu se vãd,doar icoanele ºi sculptura uºoarã, bogatã, în stilbaroc târziu – rococo.

Sculpturile. Elementele sculptate încadreazãicoanelor pictate pe lemn sau sunt dispuse dea-supra palierelor. Uºile sunt compuse ºi ele dinsculpturi între care sunt aºezate icoanele (pic-tate pe tablã). Sculptorul a grupat elementelesculptate din jurul icoanelor de tablã pictateîntr-un stil propriu, ºi anume în formã demandorla. Motivele sculptate sunt uneori intro-duse în picturã, alteori afecteazã compoziþiaplasticã. Aranjarea sculpturilor în formã demandorlã creazã privitorului senzaþia cã tablape care au fost executate picturile are ea însãºiformã de mandorlã.

Colþurile tablelor (original dreptunghiulare)care apar în formã de mandorlã, se exclud dinpicturã ºi sunt vopsite roºu închis.

În partea de sus a iconostasului, icoanele auun chenar de formã geometricã ºi anume deromb întins, care ne aduce aminte de o tulpinãstilizatã. Sculpturile de altfel, sunt compuse ex-clusiv din decoruri florale(frunze alungite detalpa ursului, frunze alungite de palmetã ºipapurã, liane ºi flori de dafin. grupate în bu-chete de câte trei).

O frumusþe deosebitã prezintã motivele de-corative aflate deasupra uºilor diaconeºti, caresunt în formã de clopoþei, în stil naturalist.

În unele locuri gãsim ºi motive în formã depanglicã. Deasupra crucii de pe Golgota sculp-torul a fãcut o draperie, despãrþitã la mijloc ºidecoratã de-o parte ºi de alta cu franjuri. Cola-nele ºi pilerii sunt în stil corintic.

Majoritatea sculpturilor sunt naturaliste,motivele sunt plastice, nu ies în relief dar auniºte linii curbe. Formele de baroc târziu ºi ro-coco creazã senzaþia cã totul vibreazã.

Motivele decorative în stil baroc rococo folo-site de sculptor nu pot fi localizate în Ungaria,nici atribuit atelierelor vieneze sau ucraineene,preferate de sârbi. Analogia motivelor poate fidepistatã în atelierele sârbeºti din Voivodina,asupra cãrora au avut o influenþã sculpturileatonite. Sculpturile sunt aurite cu un aur decalitate.

Atribuirea. Iconostasul împreunã cu sculp-tura, dateazã mai mult ca sigur din anul 1780,când s-a construit biserica.

Ca iconostasul sã încapã la locul potrivit, dinuºile diaconeºti s-a tãiat pe lungime o bucatã.

Iconostasul este aºa de înalt încât acoperã oparte din motivele ornamentale de pe tavan.Aceste douã lucruri ne îndreptãþesc sã consi-derãm cã acest iconostas a fost executat pentruo altã bisericã.

Constructorul ºi sculptorul iconostasului esteunul ºi acelaºi maestru necunoscut. În ceea cepriveºte sculpturile putem afirma cã sculptorula lucrat la un înalt nivel artistic. Motivele suntsculptate fãrã greºeli. A lucrat singur, fãrãtovar㺠sau ajutor. Din pãcate o altã lucrarenu se cunoaºte, cu siguranþã cã pentru o altãbisericã ortodoxã din Ungaria nu a lucrat.

Nagy Márta

Iconostasul Bisericii „NaºtereaMaicii Domnului” din Bichiº

20 LUMINAIcoanele. Pe iconostas se aflã 52 de icoane,

pictate pe tablã cu vopsea în ulei. Inscripþiilesunt în limba greacã.

Iconografia. Icoanele de pe iconostas suntaºezate dupã model rusesc-ucrainean pe cinciregistre. Icoanele din cele 5 registre nu sunt dis-puse orizontal ci vertical.

PARTEA DE JOS. Compoziþia de pe uºileîmpãrãteºti este repictatã ºi reprezintã BunaVestire.

Aripa de Nord. 1. Sfânta Nãscãtoare de Dum-nezeu se aflã în faþa analogului. 2. Visul luiIacob.Scena îl reperezintã pe Jacob adormind,în vreme ce, lângã el, îngerii se plimbã pe o sca-rã.

Aripa de Sud. 1. Arhanghelul Gavril, în mânãcu un crin. 2. Moise lângã rugul aprins îºi dã jossandalele.

Uºa diaconeascã din partea de Nord. Icoa-nele sunt repictate. 1. Sfântul Diacon ªtefan þineîn mânã o cãdelniþã ºi o evanghelie. 2. Sfântulªtefan bãtut cu pietre. Sfântul ªtefan stã în ge-nunchi ºi doi bãrbaþi dau cu pietre în el. 3. Jer-tfa lui Avram. Isac legat la mâini, îngenunchiazãpe o grãmadã de lemne, în stânga Avram ridi-cã cuþitul asupra lui, iar în spate, printre co-paci, se vede un berbec iar de-a dreapta un în-ger.

Uºa diaconeascã din dreapta. Icoanele suntrepictate. 1. Arhanghelul Mihai în mânã cu osabie de foc. 2. Minunea din Chonea. În dreaptase aflã Sfântul Arhanghel Mihail, în stânga sevede un râu. 3. Vizita Domnului la Avram. Înstânga trei îngeri stau în jurul unei mese rotun-de sub un copac. În faþa lor îngenuncheazãAvram. În dreapta lor Sara iese din casã þinândîn mâini o farfurie.

Registrul I. Icoane împãrãteºti. 1. FecioaraMaria cu pruncul. De tip Glykophilousa ºi Eleusa,Maica Domnului, înveºmântatã în maphorion,stã pe nori þinând în mâna stângã pe prunculIsus, care binecuvânteazã. În mâna stângãMaria þine un sul.Fondul icoanei este auriu ºiprezintã ornamente.

Partea sudicã. 1. Isus Hristos Pantrocratorul.Fondul icoanei este la fel ca a celeilalte icoaneîmpãrãteºti. Isus Hristos în himation, cu mânadreaptã binecuvânteazã iar în mâna stângã þineo evanghelie deschisã, în care se poate citi unverset de la Matei cap. 25.

Registrul II. Rândul de jos, sub icoanele îm-pãrãteºti. Partea Nordicã. 1. Fuga în Egipt. Sfân-ta Fecioarã Maria cu pruncul Isus ºade pe unasin condus de Iosif. 2. Icoanã repictatã ce re-prezintã silueta unui sfânt necunoscut. ParteaSudicã. 1. Intrarea în Ierusalim. Isus cãlare pe

un asin, în spatele lui se aflã ucenicii, în faþa luibãtrânii oraºului. 2. Icoanã repictatã cu un sfântnecunoscut care stã în picioare.

Registrul III. Deasupra uºilor împãrãteºti: Cinacea de tainã. Apostolii stau în jurului unei meselungi, în mijloc Isus Hristos dã binecuvântare,lângã el Sfântul Ioan stã cu capul pe masã.Deasupra uºilor diaconeºti Naºterea Maicii Dom-nului. Sfânta Ana stã pe pat, lângã ea o femeiecu copilul, Ioachim ºade. În faþã o altã moaºãpregãteºte scalda.

Deasupra uºilor diaconeºti de Sud. NaºtereaDomnului. În faþa peºterii, lângã iesle, Maria ºiIosif îngenuncheazã. În icoanã este zugrãvit unbou ºi un asin. De-o parte este un pãstor ºi unînger. Deasupra este conturatã Steaua dinBethlem. Doi îngeri þin în mânã douã suluri cutext grecesc.

Registrul IV. În centru Golgota cu crucea. Pecruce Isus rãstignit.În partea de jos a crucii uncraniu. De-o parte ºi de alta a crucii Sfânta Fe-cioarã ºi Sfântul Evanghelist Ioan. În stânga ºidreapta crucii de pe Golgota, dispuºi vertical,pe douã rânduri câte ºase icoane ornamentatepe fond auriu reprezentând cei 12 apostoli,îmbrãcaþi în himation. În partea de Nord. Bar-tolomeu jupuit de piele. Matia cu sabia, Mateicu evenghelia, Andrei cu crucea, Petru cu evan-ghelia ºi cu cheia, Luca cu evanghelia. În par-tea Sudicã. Tadeu, Simon, Marc cu evanghelia,Pavel cu sabia, Ioan cu evanghelia.

Registrul V. Profeþii. Dispuºi între apostoli ºiperete, cei 12 profeþi, fiecare cu un sul în mânã,sunt pictaþi tot pe verticalã, câte 6 pe fiecareparte a iconostasului.

Atribuire. Toate icoanele de pe iconostas, cuexcepþia celor repictate, sunt executate de ªtefanTeneþchi, care a lucrat în stilul pictorilor dinKiev, îmbinând tipurile iconografice orientalecu barocul apusean. De exemplu a pictat mixtscena Naºterii lui Isus, iar în stil apusean scenaBunei Vestiri.

Înnoirile din picturile lui se datoresc influen-þei baroce. Cu toate cã Tenecki a pictat acesteicoane în stil apusean, creaþiile sale au o atmos-ferã orientalã. Conþin o credinþã spiritualãadâncã. Toþi sfinþii din icoanele de pe iconostasvibreazã gingãºie ºi graþie, iar scenele din icoa-ne au o atmosferã lãuntricã. Din acest punctde vedere aceste icoane sunt dintre cele maivaloroase icoane de iconostas realizate deTeneþchi.

De altfel, iconostasele din Bichiº ºi Szentesocupã un loc important între iconostasele orto-doxe din Ungaria, fiind singurele fãcute la co-manda grecilor ºi conþinând inscripþii greceºti.

LUMINA 21

Dupã douã icoane ale acestui iconostas dinBichiº, s-au fãcut în anul 1786 copii, ceea cedemonstreazã cã la acea datã compoziþia ico-nostasului a fost deja terminatã. Uºile tãiate în

iconostas au fost repictate în secolul XIX. Atunciau apãrut deasupra icoanelor împãrãteºti ºi înpartea de jos, capetele pictate ce pot fi vãzuteazi.

Iconostasul Bisericii Ortodoxe Române din Bichiº

22 LUMINA

Pictorul ªtefan Oroian împlineºte acum ºasedecenii de viaþã ºi totodatã vreo patru, de cãu-tãri, neliniºti ºi aspiraþii spre gãsirea filonuluipropriu pe tãrâmul creaþiei artistice.

ªtefan se numãrã printre cei care-au ºtiut sã-ºi înmulþeascã talanþii, sã-ºi împlineascã voca-þia. El a devenit artistul care a iubit constantmiracolul geometriei ºi deopotrivã pe cel al vie-þii care-o ºi conþine, o ºi guverneazã. Dovadãcã, pe lângã picturã ºi sculpturã ca forme aleseale mãrturisirii, artistul (un admirabil apicul-tor) iubeºte ºi albinele cu viaþa lor fascinantãdespre care s-a scris atâta. Aceastã prietenie cusiguranþã are un tâlc: dincolo de relaþia practi-cã, se subînþelege, ªtefan iubeºte albinele pen-tru cã ele întruchipeazã ideea de familie, delucru fãcut împreunã, pentru a extrage ce e maibun din ce e mai frumos.

Dincolo de geometria existenþei lor, pe care o„citesc” doar cei avizaþi, existã o geometrie ad-miratã de milenii, cea a fagurelui cu construc-þia sa uimitoare bazatã pe modul, pe celula he-xagonalã. Albinele ne oferã, prin urmare pelângã o aleasã ºi tãmãduitoare hranã ºi pildaunei ordini sub semnul geometriei, o geo-metrie,însã, care musteºte de viaþã.

Expoziþia aniversarã a lui ªtefan Oroian dela Muzeul „Erkel Ferenc”, sala Dürer, din Giu-la, e una „rotundã”, una care developeazã pesimezã ºi în spaþiu rãspunsurile unui suflet carea parcurs, în timp, game de trãiri, de la celemai dureroase ºi încâlcite pânã la cele mai se-

nine, mai luminoase. Dacã geometria din pic-tura altor artiºti, care-au fãcut carierã exersândaceastã formulã plasticã, e în general aridã,expresie a unui exces de raþionalizare, cu apã-sate accente minimaliste (Roman Coºman,Vasarely, sã zicem), geometria lui ªtefan Oroianeste una caldã, blândã, marcatã de efuziuni li-rice.

Ecranele sale de pânzã, formatul lor pãtratsau dreptunghiular nu sunt „ferestre” cãtre olume exterioarã, cadre care decupeazã ceva dinaceastã realitate, mai mult sau mai puþin directsau aluziv, ci ferestre cãtre înãuntru.Rectangularitatea cadrului, de cele mai multeori, intrã în raport cu þesãtura ascunsã de rela-þii geometrice care se structureazã pe tramaecranului pânzei în funcþie de starea sufleteas-cã a artistului, de ideea criptatã-n imaginea/forma pe care acesta doreºte s-o întrupeze.

La nivelul convenþiei ªtefan recurge la geo-metria euclidianã. Aceasta e însã doar un mij-loc, un anume mod prin care artistul îºi organi-zeazã compoziþia care devine organism auto-nom, cu relaþiile, contrastele, armoniile sale in-terioare fãrã a fi însã ruptã, ca la alþii, total depulsaþia vieþii.

În cazul tabloului la Oroian avem, de fapt,de-a face cu o geometrie stratificatã; una per-ceptibilã imediat, la prima privire, alta discretãpe care o descoperi treptat dacã zãboveºti maimult timp în faþa tabloului ºi o alta secretã, as-cunsã, care poate fi decriptatã doar cu o anu-

Onisim Colta

ªtefan Oroian – la ceasaniversar

LUMINA 23

me râvnã, care presupune o desluºire gradualã,în relaþie organicã cu primele douã.

Recursul lui ªtefan la geometrie pare sã con-sune, ca motivaþie intimã, cu cea despre carevorbeºte Ortega Y. Gasset, citându-l peWoringer, a omului arhaic. Îngrijorarea artis-tului, neliniºtea ºi disconfortul pe care i le pro-voacã hãþiºul existenþei ºi nu de puþine ori ab-surdul ºi aleatoriul realitãþii imediate ºi pe caredoreºte sã le depãºeascã se aseamãnã cu neli-niºtea omului trãitor în vremea copilãriei uma-nitãþii pentru care lumea e „confuzia absolutã,capriciul general (...)”. „Deconcertat, terorizatde viaþã el cautã inanimatul în care este elimi-natã neliniºtea devenirii ºi unde gãseºte stabili-tate permanentã. Creaþia artisticã înseamnãpentru el evitarea vieþii ºi a capriciilor ei, stabi-lirea în mod intuitiv, dupã nestatornicia lucru-rilor prezente, a unui dincolo mai ferm în careschimbarea ºi capriciozitatea sunt depãºite. Deaici stilul geometric”.1

La ªtefan Oroian ideea de devenire, de dina-micã a lumii nu e eludatã decât sub aspectul eiîncâlcit cotidian, realist descriptiv. Avem de-aface aici mai degrabã cu o transfigurare, cu osublimare, cu apelul la evocarea marilor prin-cipii prin mijlocirea componentei „gestaltiste”a operei. Stabilitatea absolutã a pãtratului epusã, prin contrast, în tensiune cu dinamicaimplicitã a curbei, semicercului sau a cercului.

Într-una dintre lucrãri, într-o dominantã su-perbã de alburi ºi griuri argintii, cercul desenatcu maximã discreþie se înscrie perfect în pãtra-tul pânzei. O orizontalã delicatã de ocru palidnisipiu taie tabloul în douã chiar prin centrul

cercului, sugerându-ne parcã o distincþie clarãîntre regimul diurn ºi cel nocturn al traseuluicircular „parcurs” de astrul zilei pe bolta ce-reascã.

Ne vine în gând când privim acest tablou vi-ziunea vechilor egipteni despre „cãlãtoria” di-urnã ºi respectiv nocturnã a lui Ra. „Pentru eiexistã douã ceruri: cel diurn ºi cel nocturn. Ce-rul diurn traversat de drumul soarelui, fãceavie ºi vizibilã lumea terestrã, iar cerul nocturn,asociat lumii subterane, înghiþea astrul solarpentru a descoperi mulþimea celorlalte stele”(Paul Barbãneagrã).

Plecarea astrului zilei în cãlãtoria sa de dupãcrepuscul cu barca însemna o aºteptare plinãde înfrigurare pentru corpul sacerdotal care nuostenea pânã în zori în rugãciuni pentru capericolele presãrate pe traseul cãlãtoriei lui Rasã nu-l rãpunã. Fiecare rãsãrit de soare era pri-lej de nemãrginitã bucurie trãit ca pe o nouã,sacrã naºtere. „Prin aceastã naºtere cosmicã semanifestã cotidian eternitatea pentru cã în fie-care dimineaþã revine acelaºi soare” (PaulBarbãneagrã). „Zeu puternic, cu formã rafina-tã/ Graþios stãpân al dragostei/ Oamenii îºi facsemne de bucurie/ Ei îþi slãvesc forma”2.

„Lumina ochiului e soarele. Pentru egipteana trãi înseamnã a lucra asupra sa, a-ºi deschideochiul interior”. ªi pentru ªtefan a trãi înseam-nã acelaºi lucru; o continuã aspiraþie spre lu-minã ºi curãþie lãuntricã exprimatã prin tablousau prin forma sculpturalã. E în aceste lucrãrio întâlnire aleasã între setea de absolut, decosmicitate ºi iubirea miracolului vieþii.

Printre numele mari din galeria de afinitãþielective ale lui Oroian se numãrã desigur Brân-cuºi ºi Maitec. Brâncuºi care descoperea gândi-rea simbolicã a Indiei, (care i-a oferit o nouãluminã asupra propriei moºteniri ancestrale),ajutat de propensiunile intime, ajunge la con-cluzia cã „ne gãsim cu toþii la sfârºitul unei mariepoci ºi este necesar sã ne întoarcem la începu-tul tuturor lucrurilor ºi sã regãsim ceea ce s-apierdut”.3 S-a pierdut conºtiinþa sideralitãþiilumii, a centrului, a capacitãþii gândirii simbo-lice de a desluºi în complexitatea nãucitoare arealitãþii semnele marilor principii, setea de ab-solut. Ori exact spre acestea tânjeºte în tãcereªtefan. (Primul martir creºtin purta acelaºinume). Spre structura limpede a imaginii/for-mei, spre o pace care transcende imediatul, spreo geometrizare a realitãþii în sensul epurãrii eide componenta perisabilitãþii, a derizoriului.

El a pornit de ani buni pe aceastã cale a epu-rãrii formei. Dacã la începuturi aceasta se pe-trecea mai mult la nivelul limbajului, în sens

24 LUMINAminimalist, treptat abstracþia îºi diminua oare-cum din ermetism în sensul cã nu numai raþiu-nea privitorului îºi gãseºte în tablou puncte desatisfacþie ci ºi senzorialului îi este rezervatãpartea lui de bucurie.

Oricât de aproape ar vrea artistul sã fie deeidos, de ideea de generalitate din formã, ape-tenþa sa pentru jocul subtil al texturilor pasteiaºternute cu cãldurã peste relieful þesãturii dein, ne dezvãluie o sensibilitate de excepþie înrelaþie cu materialitatea lumii.

Când vezi o reproducere dupã un tablou sem-nat de Oroian, de facturã abstractizantgeometrizantã, te aºtepþi ca acesta sã fie pictatpe un suport perfect neted. Dimpotrivã ªtefan,þãranul din el, cãruia i-au trecut prin mâini atâ-tea rame cu faguri, care colecþioneazã obiecte,unelte de tâmplãrie, vechi, muncite, cu formeleîmblânzite de atâta folosinþã, simte o bucuriealeasã în tonalitatea lemnului, a unei texturi depânzã de sac sau a alteia cu fir de in subþire.Suprafeþele catifelate îºi etaleazã jocul vibraþii-lor cu sfialã ºi discreþie.

Pânzele sale se cer luminate într-un anumitfel la expunere. Aºa cum primesc ele lumina,prin tavanul transparent, pe simeza sãlii Dürerdin Giula, cu prilejul acestei expoziþii aniversa-re.

Dar ªtefan merge ºi mai departe cu„obiec-tuali-za-rea” imaginii. El aºterne pe su-prafeþe precis delimitate, din economia tablou-lui granule de nisip de nuanþe ºi mãrimi diferi-te. Pe altele o anume pensulaþie, de facturãpointilistã, ca în lucrarea de care vorbeam maiînainte, aduce, în câmpul aproape monocrom,vibraþia delicatã a unei muzici astrale, abia per-ceptibile. Privitorul gãseºte în pânzele lui atâtrigoarea care disciplineazã forma, o raþionali-zeazã, cât ºi aura unei încãrcãturi afective, cuadieri sacrale, de o rarã fineþe.

La receptarea mesajului operei lui ªtefan suntchemate în egalã mãsurã mintea ºi inima, o-chiul dar ºi mângâierea tandrã a mâinii. Atâtîn picturã cât ºi în sculpturã ºi chiar în desen.

Desenele sale, monocrome sau colorate, punde asemenea împreunã apetituri formale ce þinde rigoare ºi limpezime geometricã, cuexpresivizãri rezultate din subtile efecte defrotaj, date de atingerea cu mãiestrie a batonu-lui culcat de cretã sau cãrbune pe suprafaþatexturatã a hârtiei de marcã. ªi aici geometria eordinea ascunsã ce guverneazã puzderia depuncte de pe suport asemeni curburii sublimea Cãii Lactee pe bolta seninã, adâncã a ceruluinocturn.

În sculpturã, în mod firesc, corporalitatea

LUMINA 25

11. Ortega Y Gasset, Dezumanizarea artei, Editura„Humanitas”, Bucureºti, 2000, p. 109

12. Ortega Y Gasset, op. cit. p. 109

NOTE

13. Sergiu Al. George, Arhaic ºi universal: India înconºtiinþa româneascã, Ed. „Herald”, 2004, p. 18

formei te face sã fii ºi mai tentat sã palpezi reli-eful volumelor de lemn sau metal.

De regulã artistul preferã sã alcãtuiascã for-me din lemnul încãrcat de timp, din grinzi vechide stejar care au o lungã ºi dramaticã biografieîn fibra lor. Precizia tãierii în linie dreaptã sausinuoasã dã suprafeþe ºi goluri care contrastea-zã fericit cu zonele marcate de timp, aspre. Darºi aceste asprimi volumetrice sunt îmblânzitede ªtefan prin straturi subþiri de cearã de albi-ne. În ferestrele tãiate-n lemnul vechi plaseazãcâte un detaliu, câte-o piesã metalicã roasã devreme. Lemnul ºi metalul concurã la procura-rea unei anume stãri. Axul uneia dintre „feres-tre” tãiate-n carnea grinzii brune e lama vechede fier, mâncatã de timp, plasatã vertical, careparcã despicã spaþiul (Ferãstrãu înseamnã aicitãietor de ferestre). Lucrãrile în lemn pãstreazãdin geometria tablourilor dar câºtigã în cãldu-rã prin cromaticã.

Aceastã liniºte generalã, aceastã pace pe careo aduce expoziþia lui ªtefan te îndeamnã sã teapropii cu sfialã de obiecte, sã taci sau, cel mult,sã vorbeºti în ºoaptã. Dar aceastã aurã de liniº-te ºi pace nu e decât rezultatul în timp al uneitainice alchimii, al distilãrilor repetate din

athanorul creaþiei, sublimarea unei realitãþi care-a cunoscut nu o datã accente dramatice. Pre-zenþa pironului ru-ginit, smuls parcã din lem-nul crucii lui Iisus, înfipt în creºtetul unor lu-crãri din lemn le pecetluieºte sensul dar îl ºi în-carcã de miez. Pacea a venit abia dupã jertfã.

Vizitarea expoziþiei aniversare a lui ªtefanOroian îþi lasã impresia unei reale împliniri atin-se pe calea anevoioasã a cãutãrilor unui artist,senzaþia cã te afli pe un platou înalt de luminãcare te face sã lãcrimezi, sã vezi lumea în geo-metria ei adâncã ºi legitãþile ciclicitãþilor ei cuacea detaºare olimpianã ºi cu asperitãþile înmu-iate, învelite-n cearã de albine.

Detaºarea ºi implicarea convieþuiesc în lucrã-rile lui ªtefan într-un dozaj ideal. E semnul cã„fructul” s-a copt, cã rotunjimea formei lui eîngemãnatã organic cu aroma, culoarea ºi gus-tul, cã în miezul lui sãmânþa ideii aºteaptã curãbdare sã cadã-n brazda unui suflet însetat deluminã.

ªtefan Oroian se poate considera un artistîmplinit, poate gusta în liniºte acea împãcare lacare cei tineri pot doar visa. Dar, bine-nþeles,cum s-a mai întâmplat în istoria artei, va spu-ne: „De-abia acum ºtiu ce am de fãcut...”

26 LUMINA

Autoguvernarea Minoritarã Românã din Sec-torul II din Budapesta a organizat, în cadrulprogramului cultural „Zilele Sectorului – 2007”,vineri, 22 iunie, 2007, orele 18, la Centrul Cul-tural Marczibányi (1022 Budapesta, PiaþaMarczibányi nr. 5/a) vernisajul unei expoziþiide picturã . Au expus pictoriþele de origine ro-mânã din Sectorul II, Adela Kiss ºi AureliaNemes. În cadrul programului au participat ºiGheorghe Vargha (fluier) ºi Nagy Attila (pianelectronic). Cuvîntul de deschidere a fost rostitde Ana Borbély, vicepreºedintele Autoguvernã-rii Minoritare Române din Sectorul II din Bu-dapesta. Textul cuvîntãrii de deschidere a fosturmãtorul:

ºedinte), Doina Bodirca, Cornelia Nemes, SofiaOrbán-Szirbucz, toate fiind ºi membre ale Socie-tãþii Culturale a Românilor din Budapesta, ac-tivitate pe care o desfãºoarã, în cadrul sfereicivile, pentru promovarea culturii româneºti dincapitala Ungariei încã din 1992.

Dintre programele culturale anuale ale Au-toguvernãrii Minoritare Române din SectorulII le amintim pe acelea în cadrul cãrora ne-ampropus sã comemorãm personalitãþi marcanteromâneºti, care au activat (ºi) în Budapesta. Înviitorul apropiat îi vom omagia pe Iosif Vulcan,Mihai Eminescu ºi Vincenþiu Babeº. De asemenea,autoguvernarea noastrã sprijinã Institutul deCercetãri al Românilor din Ungaria în organi-

Ana Borbély

Vernisaj românesc în Sectorul IIdin Budapesta

Stimaþi Oaspeþi, dragi Prieteni!În numele Autoguvernãrii Minoritare Româ-

ne din Sectorul II din Budapesta, Vã salut cumultã bucurie la vernisajul expoziþiei pictoriþe-lor Adela Kiss ºi Aurelia Nemes, organizat în ca-drul „Zilele Sectorului – 2007”. O salut, cu multrespect, pe Németh Katalin, directoarea Centru-lui Cultural Marczibányi ºi pe asistenta sa,Gross Patrícia, care ne-a ajutat în fiecare dintrefazele pregãtitoare cu mare pricepere ºi dãrui-re. Vernisajul a beneficiat de sprijinul condu-cerii Autoguvernãrii Sectorului II, cãreia, ºi peaceastã cale, îi mulþumim pentru ajutorul acor-dat, în special doamnei viceprimar Dankó Virág,doamnelor referente Csizmadia Terézia, dr.Koronczay Miklósné, domnului referent BalatonBalázs ºi domniºoarei Juszku Nikoletta.

Autoguvernarea Minoritarã Românã din Sec-torul II funcþioneazã din anul 1998. Membriiautoguvernãrii, în ciclul actual 2006–2010, sîntMaria Berényi (preºedinte), Ana Borbély (vicepre-

zarea simpozioanelor ºtiinþifice anuale; în acestan vom organiza împreunã cel de-al XVII-leaSimpozion al cercetãtorilor români din Unga-ria. Aceste simpozioane, organizate în limbaromânã, oferã posibilitatea unor cercetãtori sã-ºi prezinte colegilor ºi în faþa publicului mailarg, profesori, ziariºti ºi alþi intelectuali români,rezultatele cercetãtorilor legate de cultura, is-toria, limba, etnografia ºi folclorul comunitãþiiromâneºti din Ungaria. Iar, pe de altã parte,prin participarea cercetãtorilor invitaþi din Ro-mânia (Arad, Bucureºti, Cluj, Oradea, Târgu-Mureº, Timiºoara) ºi din alte comunitãþi româ-neºti din þãrile vecine cu România (Serbia, Ucra-ina) cercetãtorii români din Ungaria se pot in-forma despre metodele folosite, temele ºi rezul-tatele cercetãrilor efectuate de ceilalþi colegi ro-mâni din alte centre. Pentru cã ne considerãmºi sîntem o punte vie între trecut ºi viitor, spriji-nim editarea a trei publicaþii româneºti, care,prin apariþia lor de-a lungul a mai multor ani,

Aurelia Nemeº, Adela Kiss, Maria Berényi, Doina Bodirca, Ana Borbély,Gheorghe Vargha ºi Nagy Attila la vernisajul expoziþiei

LUMINA 27

ºi-au gãsit locul în conºtiinþa cititorilor: Izvorul,Lumina ºi Simpozion. Cînd ne-am angajat sãorganizãm vernisajul de azi, gîndul nostru afost spre viitor, o generaþie nouã se prezintã aziaici, trei tineri de origine românã, care trãiescîn Sectorul II al Budapestei.

Doamnelor ºi Domnilor!Ca lingvist, mã ocup de modul cum vorbesc

oamenii, iar, ca o amatoare de artã plasticã, cîndparticip la o expoziþie, încerc sã aflu mesajulartistului. Într-o salã de expoziþie sau într-unmuzeu, cînd vãd o picturã, ce-mi stîrneºte ima-ginaþia sau fantezia, sînt în stare sã mã întorcºi sã o privesc de mai multe ori, ca sã mi-o înti-pãresc mai bine în memoria vizualã. Dar une-ori vãd ºi picturi care mã ºocheazã; în acest caztrec repede prin sala respectivã. Dacã veþi privila aceste reprezentãri grafice ºi acuarelele în tuºexpuse în aceastã salã, veþi întîlni mesaje artis-tice care vã vor stîrni un optimism, o claritate,o liniºte ºi senzaþia cã totdeauna depinde nu-mai de noi sã ne apropiem de frumos, de aceleteme care au o valoare esteticã ºi care pot sã neîncînte privirea. Dar gãsim în ele ºi umor, une-ori amestecat cu hazliul prezent în circumstan-þele cotidiene. Artiºtii plastici ne ajutã sã vedemaltfel lumea în care trãim. Prin faptul cã scotdin evidenþã unele detalii la care, de obicei, nusîntem atenþi, ne dau posibilitatea sã mai adã-ugãm ºi noi, publicul, fiecare dupã experienþe-le noastre, ceva individual, din momentelenoastre zilnice. În aceste acuarele în tuº impor-tante sînt proporþiile. Plasticienele noastre, prindimensiunile nu prea mari ale tablourilor, parsã ia în derîdere tot ce e grandios pe mapamond.Atît stilul cît ºi tematica, tehnica ºi culorile di-ferã însã de la o artistã la cealaltã. În lucrãrilesale de graficã Adela Kiss descoperã, convin-gãtor, combinaþia culorilor negru ºi galben pefond alb. Liniile discrete dau fondului alb, maimult ca de obicei, un accent profund. Jocul culo-rilor, al liniilor ºi al fondului, ce caracterizeazãîntreaga graficã expusã aici, ne trimite, prinobiecte, figuri ºi caracteristici, la momentele dezi cu zi. Grafica în tuº a Aureliei Nemes are cu-lori calde, de la maro mai închis pînã la o nu-anþã mai deschisã. Fiind realizate printr-o teh-nicã în care nu liniile ºi claritatea sînt esenþiale,ci comprimarea acestora, unele reprezentãri parintenþionat mai ascunse. Iar noi trebuie sã fa-cem un efort sã le „descifrãm”. Este vorba de:etichete de prãjituri ºi ilustraþii de poveºti.

Vã doresc, ca atunci cînd veþi trece o datãsau de mai multe ori prin faþa acestor adevãra-te opere de artã sã simþiþi mesajul artistelor: sen-timentul frumosului la care viaþa de zi cu zi

adaugã ºi umor. Iar acum, dupã obiºnuitul sce-nariu al vernisajelor, urmeazã o scurtã prezen-tare a artiºtilor.

Adela Kiss s-a nãscut la Giula dintr-o familieromâneascã. Studiile primare ºi liceale le-a fã-cut la ºcoala generalã ºi la liceul român din Giu-la, iar studiile superioare le-a absolvit la Aca-demia de Arte Vizuale „Ion Andreescu” , sec-þia design din Cluj. Pînã în prezent a avut ex-poziþii în mai multe oraºe din þarã ºi strãinãta-te, cum ar fi Giula, Budapesta, Bichiºciaba, AlbaIulia, Baia Mare, Cluj, Oradea Timiºoara ºiLiverpool. Timp de patru ani, în ciclul anterior,a condus Autoguvernarea Minoritarã Românãdin Sectorul XI din Budapesta. Din 2002 locu-ieºte în Sectorul nostru.

Aurelia Nemes s-a nãscut la Szolnok într-ofamilie româneascã. A terminat liceul ºi Facul-tatea de Arte Plastice din Budapesta. A avutexpoziþii în oraºele Giula, Budapesta,Leányfalu, Bruxelles, Paris ºi Veneþia. A parti-cipat la mai multe proiecte de ilustraþii de cãrþi.Locuieºte în Sectorul II al Budapestei din 1995.

ªi pentru cã arta plasticã se combinã foartebine cu muzica, îl invitãm, în continuarea pro-gramului, pe Gheorghe Vargha sã cînte lafluier.Este acompaniat de prietenul sãu NagyAttila, compozitor ºi cantorul bisericii reformatedin Buda, Sectorul I. În cadrul recitalului vorprezenta Sonata a V-ea de Georg PhilipTelemann. Despre Gheorghe Vargha aº aminticã s-a nãscut în 1986, la Budapesta, într-o fa-milie mixtã românã-maghiarã. A terminat ºcoa-la de muzicã Kodály Zoltán. În prezent este stu-dent la Universitatea Corvinus, Facultatea deEconomie din Budapesta. De douã ori a obþi-nut premiul întîi la concursul de fluier din Bu-dapesta. Face parte din mai multe grupurimuzicale ºi corale. Locuieºte în Sectorul nostrudin 1992.

Stimaþi Oaspeþi, înainte de a vã dori distrac-þie plãcutã, vã informez cã, dupã vacanþa devarã, prima noastrã întîlnire va avea loc la 5octombrie (a.c.) în clãdirea Primãriei din Secto-rul II al Budapestei (Piaþa Mechwart nr. 1.). Cuacest prilej Autoguvernarea Minoritarã Româ-nã din Sectorul II al Budapestei, împreunã cuSocietatea Culturalã a Românilor din Budapes-ta, va organiza un cenaclu în memoria lui IosifVulcan, dat fiind cã în anul acesta se împlinesco sutã de ani de la moartea (8 septembrie 1907)marelui cãrturar român, fondatorul revisteiFamilia, publicist, poet ºi scriitor, a cãrui carie-rã ºi activitate este legatã în mare mãsurã ºi deBudapesta. Vã mulþumesc pentru atenþie ºi vãdoresc distracþie plãcutã!

28 LUMINA

În ultimul deceniu, lui Gheorghe Pomuþ i s-acreat un adevãrat cult în rîndul comunitãþiiromâneºti din Ungaria. Au apãrut mai multescrieri ºi studii atît în publicaþiile românilor dinUngaria cît ºi a celor din România.

La aniversarea a 150 de ani de la evenimen-tele revoluþiei din 1848-49, Institutul de Cerce-tãri al Românilor din Ungaria în 1998, a pus oplacã comemorativã în amintirea sa. Iar acum,în toamna acestui an, i s-a ridicat ºi un bust.

Sub egida Autoguvernãrii pe Þarã a Româ-nilor din Ungaria ºi a Centrului de Documen-tare ºi Informare al AÞRU, în ziua de 13 oc-tombrie 2007, a avut loc, în Piaþa Pomutz dinOraºul Mare Românesc din Giula, ceremoniadezvelirii bustului lui Gheorghe Pomuþ.

Pentru realizarea monumentului au conlu-crat atît românii ºi maghiarii din oraº cît ºi gu-vernele celor douã þãri. Iniþiativa amenajãriipieþei Pomutz ºi a instalãrii unui bust al acesteipersonalitãþi marcante îi revine deputatuluiromân, membru al Consiliului orãºenesc, MihaiCserháti, care a înaintat în anul 2002 un pro-iect în acest sens. Primãria oraºului Giula a fi-nanþat amenajarea pieþei, iar Guvernul Româ-

niei, prin Departamentul pentru Relaþiile cuRomânii de Pretutindeni, a finanþat executa-rea monumentului. Bustul a fost realizat de ar-tistul plastic clujean Ilarion Voinea.

La inaugurarea oficialã a monumentului auluat parte oficialitãþi din partea ambelor þãri,autoritãþi locale, oameni ai bisericii ºi mulþi ro-mâni din oraº. Dupã cuvîntãrile festive, PreaSfinþia Sa Siluan, episcopul Bisericii OrtodoxeRomâne din Ungaria a oficiat o slujbã de sfin-þire a monumentului. A urmat apoi depunereade coroane de flori, din partea diferitelor insti-tuþii: Guvernul Ungariei, Ambasada Românieila Budapesta, Consulatele generale ale Româ-niei din Giula ºi Seghedin, Primãria oraºuluiGiula, Autoguvernarea pe Þarã a Românilordin Ungaria, Centrul de Documentare ºi Infor-mare al AÞRU, Liceul Românesc „N. Bãlces-cu” din Giula, Institutul de Cercetãri al Româ-nilor din Ungaria, artistul plastic Ilarion Voineaºi Mihai Cserháti.

Programul omagial a continuat la Centrul deDocumentare ºi Informare al AÞRU cu verni-sajul expoziþiei dedicate lui Pomuþ intitulatã:„Viaþa adevãratã a unui erou de legendã”. Expo-ziþia comemorativã, realizatã de Elena Csobai,

Dezvelirea bustului lui Gheorghe Pomuþla Giula

Sfinþirea bustului de cãtre P.S. Siluan, episcopul Bisericii Ortodoxe Române din Ungaria

LUMINA 29

Discurs rostit de Maria Berényila dezvelirea bustului lui Gheorghe Pomuþ

GHEORGHE POMUÞ(1818 - 1882)

Onoratã Asistenþã!

Gheorghe Pomuþ este în memoria comunitã-þii româneºti din Giula o personalitate legenda-rã, în jurul cãreia s-a creat, de-a lungul veacu-rilor, o adevãratã aureolã de admiraþie ºi mis-ter.

Gheorghe Pomuþ s-a nãscut la 31 mai 1818aici la Giula, ca fiu al lui Ioan ºi Victoria, fiindbotezat, în biserica ortodoxã românã cu hra-mul Sf. Nicolae, de preotul AthanasieGheorghevici.

A urmat ºcoala confesionalã ortodoxã din

localitate ºi liceul la Kaposvár. Facultatea dedrept a terminat-o la Pesta. Obþinînd diploma,a funcþionat o vreme ca precuror regal în capi-tala ungarã, pentru ca, nu peste mult, sã-ºideschidã un birou avocaþial.

Matricola botezaþilor de la biserica ortodoxãromânã cu hramul Sf. Nicolae din Giula, undea fost înregistrat botezul lui Gh. Pomuþ, esteprima mãrturie a cadrului familial: limba ma-ternã românã, pãrinþii români, anturaj româ-nesc, spiritualitate ortodoxã.

Stabilindu-se la Budapesta nu a uitat de acestanturaj. A avut strînse legãturi cu colonia ma-cedoromânã de aici, mai cu seamã cu EftimieMurgu, Atanasiu Grabovsky ºi Emanuil Gojdu.Pomuþ a sprijinit tipãrirea unor cãrþi româneºtila Tipografia din Buda ºi a sprijinit moral, ºiprin legãturile sale personale, cariera unor ti-neri români.

De o curiozitate vie, ce-i îndreptaneastîmpãrul în toate direcþiile, Pomuþ s-a alã-turat tineretului cu vederi progresiste,frecventînd cercurile unde se proclamau prin-cipiile libertãþii naþionale ºi se dezbãteau per-spectivele unor noi orînduiri sociale. Pomuþ aînclinat spre Partidul Radical, al cãrui preºe-dinte a fost Madarász László. Aici a gãsit foºticolegi de universitate ºi prieteni avocaþi dinPesta.

La izbucnirea revoluþiei maghiare din 1848,în rîndul protestatarilor ºi al luptãtorilor s-augãsit ºi mulþi români, dintre care s-a distinsGheorghe Pomuþ. El s-a reîntors în oraºul na-tal, ºi, ca honved, i-a însufleþit pe românii dinGiula ºi Chitighaz, sã intre în rîndurile luptãto-rilor. Activitatea lui a avut succes fiindcã mulþiromâni din aceste þinuturi s-au înrolat.

Pomuþ a primit gradul de cãpitan ºi a fostrepartizat la fortul din Komárom, un impor-tant punct strategic pe Dunãre, comandat decãtre generalul Klapka György.

Pomuþ a mai luptat alãturi de generalulUjházy László ºi a fost numit ºef al poliþiei îngradul de cãpitan al oraºului Komárom.

Dupã cãderea oraºului, Gh. Pomuþ ºi Ujházy,împreunã cu un mic grup de emigranþi, s-auîndreptat spre Lumea Nouã. În statul Iowa,coloniºtii au primit un teren sãlbatic, pe care l-au boteazat New Buda.(Buda Nouã)

Colonia fiind în creºtere, contele Ujházy areuºit sã obþinã înfiinþarea unui oficiu poºtal.Lucrãrile agricole în cadrul coloniei au fost fã-cute în comun. La iniþiativa lui Pomuþ toþi colo-niºtii au pus umãr la umãr ca sã mãreascã pro-ducþia.

În afara pãmîntului pietros, a tufelor mirosi-

muzelog-istoric, oferã celor interesaþi o biblio-grafie selectivã. Scrierile, articolele de ziar, do-cumentele, cãrþile apãrute despre viaþa ºi fap-tele sãvîrºite de Gheorghe Pomuþ ne permit omai bunã cunoaºtere a biografiei lui.

„Ne-am întrunit sã-l omagiem, sã-i evocãm per-sonalitatea, sã-l apreciem ºi sã-l cunoaºtem maibine, el fiind una dintre cele mai de seamã persona-litãþi ale românilor din Ungaria” – a spus MariaBerényi, directorul Institutului de Cercetãri alRomânilor din Ungaria, care a evocat viaþa ºiactivitatea lui Gheorghe Pomuþ atît la dezveli-rea bustului cît ºi la vernisarea expoziþiei.

Mai jos redãm integral textul discursului:

Maria Berényi deschide vernisajulexpoziþiei comemorative

30 LUMINA

toare, a unor ºesuri întinse pînã în margineazãrii ºi a pãdurilor îndepãrtate, nu era decît o„lume misterioasã”, cu moravuri prea puþin saudeloc cunoscute noilor veniþi.

Gheorghe Pomuþ a fãcut tot ce se putea ima-gina pentru ca emigranþii sã îndrãgeascã acest„þinut sãlbatic”, de care legaserã, în timpul tra-versãrii oceanului, atîtea speranþe. Energia luia fost uimitoare, îl interesa totul, avea soluþiipentru orice situaþie. Pomuþ cãuta sã-i înviore-ze pe cei ce se lãsau copleºiþi de piedici ºi difi-cultãþi, însufleþindu-le curaj, speranþã.

Savantul maghiar Xantus János, care a vizi-tat în 1854 colonia din New Buda ºi a stat aicicîteva sãptãmîni, a lãsat cele mai frumoasedescrieri despre calitatea personalitãþii luiPomuþ.

În jurnalul sãu de cãlãtorie noteazã desprePomuþ cã a fost sufletul coloniei, fãcînd pla-nuri de urbanizare, cu servicii poºtale, primã-rie, tribunal, bibliotecã. „Ajuta pe toþi. Cînd elsimþea frigul pînã la oase, acoperea ºi încãlzeape alþii. Cînd el nu avea nici pîine mãcar, aran-ja femeilor grãdini de flori. Aºa a fost Ghiþã, ºinumai inimii sale nobile i se datoreazã înflori-rea coloniei”, relata Xantus János.

Însã foºtii honvezi ai coloniei maghiare sepricepeau mai mult la mînuirea armelor, decîtla prelucrarea pãmîntului. Astfel, în 1861, cînda izbucnit în America rãzboiul civil, la apelul

lui Lincoln, locuitorii din Buda Nouã, fãrã sãezite, s-au înrolat în armatã. Pomuþ s-a înrolatºi el, ca voluntar, în armata celor de Nord. Afost printre primii ostaºi ai Regimentului 15 devoluntari, din statul Iowa. A participat la mul-te lupte ºi bãtãlii.

La asediul Atlantei, regimentul comandat dePomuþ s-a aflat în linia de foc 81 de zile, luîndparte la 17 atacuri. Generalul Graham, maitîrziu afirma despre Pomuþ urmãtoarele: „...Eraun ofiþer curajos ºi cu mult spirit de iniþiativã,bucurîndu-se în rîndul camarazilor, ofiþerilorºi al soldaþilor de cea mai mare popularitate. Eln-a fost numai un valoros ofiþer, versat în moddeosebit în toate problemele militare, ci ºi unom înzestrat cu o culturã superioarã, un gen-tleman cu maniere distinse.” Meritele sale audus la avansarea lui rapidã în ierarhia milita-rã: maior în 1863, locotenent colonel în 1865.

Gheorghe Pomuþ a fost prezent, în 24 mai1865, la marea paradã a victoriei de la Was-hington, defilînd cãlare în fruntea regimentu-lui sãu. Este descris de martorii vremii ca unbãrbat înalt, blond, cu barbã ºi o impecabilã þi-nutã militarã.

Pentru meritele sale pe cîmpurile de luptã,Pomuþ va fi avansat, la 19 mai 1866, la gradulde general de brigadã. Era cea mai înaltã recu-noaºtere ce i se putea acorda unui proaspãtcetãþean american, care îºi dovedise cu priso-

Istoricul realizãrii pieþei George Pomutz

LUMINA 31

sinþã ataºamentul la ideile profund democrati-ce ce-i animaserã pe nordiºti în rãzboiul de se-cesiune.

Tot în acest an, preºedintele Johnson, pentrucã îl aprecia drept „echilibrat, cinstit, cult ºistãpînit de idei generoase, vorbind ºi scriind înopt limbi”, l-a numit pe Pomuþ consul înPetersburg, însãrcinat sã rezolve problemelecetãþenilor americani prezenþi în Rusia.

Urmãtorul preºedinte, Grant, avea sã-l pãs-treze în funcþie încã douã mandate, iar la 1874,Pomuþ e denumit consul general, avînd ca pre-rogative promovarea intereselor politice, eco-nomice, administrative ºi juridice americane.

Cutezãtor ºi vizionar, a reluat tratativele pen-tru cumpãrarea Alaskãi, întrerupte în timpulRãzboiului de Secesiune. Rezultatul a fost ex-cepþional: cu numai 7,2 milioane de dolari,Pomuþ a adãugat Americii un nou stat, cel maibogat în zãcãminte de petrol, gaze ºi minere-uri.

În 1878, Pomuþ a fost rechemat de la postulpe care îl ocupa, guvernul american oferindu-iun alt post în diplomaþie. Nu se ºtie de ce, darel a refuzat. Nu s-a întors în Statele Unite, darnici nu s-a întors acasã, la ai sãi, în Ungaria, cia rãmas în Petersburg. Aici a trãit, pînã lasfîrºitul vieþii sale, într-o mare mizerie.

Gheorghe Pomuþ s-a stins din viaþã, fãrã ur-maºi, la 12 octombrie 1882, ºi a fostînmormîntat în cimitirul Smolensk. De la moar-

tea sa anul acesta se împlinesc 125 de ani.Cele mai bune dovezi, despre modul în care

ºi-a îndeplinit Pomuþ activitatea consularã, sîntaprecierile ºi cuvintele de laudã ale superiori-lor ºi urmaºilor sãi. Între altele, în raportul con-sulului Crowfort (urmaºul lui Pomuþ) se amin-teºte: „Faptele dovedesc cã generalul Pomuþ afost un om bun ºi cinstit. El era un om cu vazãºi înzestrat cu o culturã superioarã, dupã cumreiese clar din scrisorile sale scrise cu mîna pro-prie în opt limbi. Era cît se poate de bine primitde cei mai de frunte oameni ai acestui oraº(Petrograd), cum ºi foarte des invitat la balurilecurþii ºi seratele imperiale… prin tactul sãu… aadus servicii însemnate generalului Grant (pecînd acesta era preºedintele Statelor Unite), înaplanarea amicalã a diferendului iscat între celedouã þãri în urma nenorocitului caz Catacazi–, rãmas celebru în istoria diplomaþiei.”

Primele demersuri pentru aducerea osemin-telor sale în SUA ºi reînhumarea lor, le-a fãcutconsulul american Crawford, în anul 1890. Dinpãcate, infructuoase.

Aceeaºi soartã au avut-o ºi demersurile dinanul 1920, întreprinse de Asociaþia StudenþilorRomâno-Americani din Detroit.

În urma lui Pomuþ au rãmas doar douã cufe-re cu diverse acte.

Acestea au fost repatriate fiind depuse – înlipsa unui moºtenitor legal – la Ministerul deExterne al SUA. Din conþinutul lor rezultã cã

32 LUMINAGeorge Pomuþ a fost ºi membru al ordinuluivechi al masonilor Liberi, loja Pitagora, 86, dinNew York.

În 1913, la propunerea senatorului de Iowa,Albert Cummins, s-a votat în Congres legeanr.775/1913 prin care se aproba aducerea rã-mãºiþelor pãmînteºti ale lui Pomuþ de laPetersburg ºi înhumarea lor în Cimitirul Naþio-nal Arlington. Însã, primul rãzboi mondial vaîmpiedica realizarea acestui proiect.

Din 1931, Pomuþ este celebrat anual cu oca-zia Memorial Day, alãturi de ceilalþi pãrinþi fon-datori ai naþiunii americane.

În 1944, Guvernul SUA „lanseazã la apã” onavã de rãzboi cu numele „General Pomutz”,ca o recunoaºtere a meritelor bravului oºtean ºidistinsului diplomat.

Cinstindu-i memoria, cu dezvelirea acestui

bust în oraºul sãu natal, împlinim un act de înal-tã responsabilitate istoricã ºi aducem în faþa con-temporanilor exemplul, vrednic de urmat, alunui om deosebit, care ºi-a dãruit cu fervoareatît spiritul, cît ºi fapta.

El face parte din ºirul luptãtorilor pentru li-bertate, egalitate, frãþietate, care ºi-au urmatcrezul oriunde ºi oricînd viaþa le-a cerut-o orile-a impus-o, de genul unui Garibaldi, Bãlces-cu, Bem. Gheorghe Pomuþ a luat parte, cu armaîn mînã, la douã revoluþii. Prin activitatea saprodigioasã în slujba Statelor Unite ºi a cauzeilibertãþii ºi unitãþii americane rãmîne, aºa cumºi-a început viaþa, un luptãtor pentru liberta-tea poporului sãu, popor pe care l-a iubit ºionorat, aici ºi acolo.

Iniþiatorul Mihai Cserhati ºi artistul plastic Ilarion Voinea

LUMINA 33

La invitaþia Institutului Cultural al Români-ei din Budapesta, a Liceului Românesc „N. Bãl-cescu” din Giula, a Editurii Amon din Buda-pesta ºi a poetului giulan Gaál Áron, mulþi citi-tori ºi iubitori de literaturã s-au adunat, în ziuade 30 mai 2007, în Sala festivã a Centrului Cul-tural Românesc din Giula, la ºezãtoarea litera-rã organizatã cu ocazia lansãrii, în Ungaria, avolumului de poezii bilingv Refluxul sensurilor/Az értelem apálya, de Ana Blandiana, în tradu-cerea lui Gaál Áron. Alãturi de poeta Ana Blan-diana a sosit în mijlocul comunitãþii românilordin Giula ºi soþul poetei, Romulus Rusan, autoral mai multor cãrþi de prozã scurtã, jurnale decãlãtorie, film, premiat cu mai multe premii deprestigiu. În orele târzii ale dupã-amiezii, eleviiclasei a 11-a ai liceului românesc au recitat câ-teva poezii din volumul lansat, dupã care aurecitat ºi cei doi poeþi.

Moderatoarea seratei literare, dr. Maria Gur-zãu Czeglédi, directoarea liceului, a schiþat acti-vitatea literarã a traducãtorului Gaál Áron, iarsubsemnata, profesoara Ana Radici Repisky,am prezentat viaþa ºi activitatea poetei AnaBlandiana, text redat în întregime mai jos.

Mult stimatã Ana Blandiana, onorat public,voi încerca sã prezint secvenþe dintr-o viaþã,

cred eu, împlinitã, o viaþã care urmãreºte undestin literar strãlucitor, comun multor adevã-raþi scriitori contemporani din Europa noastrã.

La 25 martie 1942 s-a nãscut la Timiºoara,ca prima fiicã a cuplului Gheorghe ºi OtiliaComan, Otilia-Valeria, cea cãreia familia ºi prie-tenii îi vor spune Doina, dar care în literaturãva semna Ana Blandiana.

Tatãl poetei, licenþiat în drept ºi teologie, pro-fesor de liceu în Timiºoara ºi Oradea, deþinutpolitic ºi condamnat pentru „uneltire împotri-va statului”, moare în vârstã de 49 de ani, într-un accident.

Despre pierderea tatãlui fiica mãrturiseºte cudurere în eseul Cum am devenit poet: „moarteatatãlui... m-a smuls din euforia generaþiei, punându-mã în faþa unui dezastru care era numai al meu ºi acãrui asumare a însemnat pentru mine definitivaieºire din copilãrie. Nici un alt eveniment de atunciîncoace nu a mai avut o asemenea pondere în desti-nul meu artistic ºi moral”.

Ana Blandiana terminã ºcoala primarã ºi li-ceul la Oradea. În anul 1959 debuteazã în re-vista Tribuna din Cluj cu poezia Originalitate,semnând pentru prima oarã Ana Blandiana.

Acest an îi va aduce ºi prima interdicþie, „cafiicã a unui duºman al poporului”, prin carepierde pentru urmãtorii ani dreptul de a intrala facultate ºi de a publica. Despre aceastã pe-rioadã Ana Blandiana va scrie mai târziu: „Amfost cunoscutã ca poet interzis, înainte de a fi cu-noscutã ca poet”.

În anul urmãtor se cãsãtoreºte cu scriitorulRomulus Rusan, care îi va deveni nu numaiperechea în viaþã dar ºi un susþinãtor în activi-tatea literarã ºi civicã, cei doi având multeproiecte comune.

Dupã un interval de patru ani, în care s-aînscris ºi a terminat cursurile Facultãþii de Filo-logie ale Universitãþii din Cluj, poeta debutea-zã din nou în revista Contemporanul.

În 1964 îi apare prima carte de poezii, „Per-soana întâia plural”, urmatã de „Cãlcâiul vulne-rabil”, respinsã întâi de cenzurã ca fiind “unadevãrat strigãt de revoltã”.

Neavând un loc de muncã la Cluj, se mutã,în anul 1967, la Bucureºti, unde lucreazã caredactor la revistele „Viaþa Studenþeascã’’, „Am-fiteatru’’, „Contemporanul’’, România Literarã ºica bibliotecarã la Biblioteca Institutului de ArtePlastice.

În 1969 primeºte Premiul de poezie al Uniu-nii Scriitorilor pentru volumul „A treia tainã’’.Tot în acest an, cu ocazia primei sale cãlãtoriide studiu ºi documentare, descoperã Italia, prinintermediul muzeelor ºi ºantierelor arheologi-ce din peninsulã.

Alãturi de pasiunea pentru muzica clasicã ºilecturã, cãlãtoria va deveni cea mai importan-tã contribuþie la formarea intelectualã a scrii-toarei.

În urma cutremurului din 4 martie 1977 ºi aprãbuºirii blocului din strada Colonadelor, vatrãi mai mult la þarã, la 40 de kilometri de Bu-cureºti, într-o cãsuþã dintr-un sat din CâmpiaDunãrii. Se va ocupa de grãdinãrit, va plantalegume ºi flori. Precum mãrturiseºte într-un in-terviu „parcã pierdusem, pe lângã lucruri, ºi ca-pacitatea de a scrie”, dar aici va învãþa sã scriedin nou, scriind despre plante ºi animale.

Ana Radici Repisky

Întâlnirecu Ana Blandiana

34 LUMINAÎn decembrie 1984 îi apar în revista Amfitea-

tru cele 4 poeme („Eu cred; Cruciada copiilor; Noi,plantele; Totul’’), renumite în urma scandaluluiprodus, (însoþit de interdicþia de publicare pen-tru autoare ºi de penalizãri pentru redacþie) carese vor rãspândi transcrise de mânã, fiind „pri-mul samizdat românesc”. Poeziile sunt tradu-se ºi publicate în nenumãrate þãri – ºi trecuteilicit peste frontierã, de exemplu la Giula.

De ele se leagã prima mea întâlnire cu artaAnei Blandiana, despre care pe atunci nu ºtiamabsolut nimic. Întreþinându-mã la Cluj, am statla o familie de intelectuali. În cele patru zile amînvãþat sã tac, sã vorbesc mut, am cunoscut ceînseamnã sã te temi ºi sã suferi. În acea lumediabolicã, în care omul parcã a uitat cã e crea-tura lui Dumnezeu, am primit de la gazdelemele, cu un gest aproape sfânt, o foaie de hâr-tie cu patru poezii, lângã care am mai copiatcâteva dintr-un volum luat dintr-o ascunzãtoa-re. Am descoperit o poetã românã care m-a fã-cut sã înþeleg ce înseamnã sã ai harul scrisului,sã simt, ce însemnã puterea cuvântului, a arteieterne ºi fiorul catarctic. Foaia pãstratã, azi eîngãlbenitã, dar puterea sa magnificã e con-stantã.

Perioada de interdicþie ºi-a lãsat amprenteleºi asupra sufletului poetei, dar nu neapãrat doarîn sens negativ, precum aflãm din urmãtoareamãrturisire: Când nu mai aveam voie sã public ºio maºinã stãtea în faþa casei mele – maºinã care nuinterzicea nimãnui sã intre, dar puþini mai îndrãz-neau s-o facã – ºi totuºi gãseam flori pe scãri. Ges-tul cu care necunoscuþii de pe stradã îºi duceau mânala buzunar din dreptul inimii, pentru a-mi arãta cãacolo þin poeziile decupate din revistã, îmi dãdeaputere.

Anul 1988 aduce, în urma apariþiei volumu-lui pentru copii „Întâmplãri de pe strada mea”, onouã interdicþie, de dimensiuni exagerate. Ci-titorii, dar nu numai ei, au recunoscut în pam-fletul politic al Motanului Arpagic trãsãturiledictatorului, ceea ce a atras dupã sine interzi-cerea cãrþii (epuizatã, de altfel, între timp) ºi aautoarei ei. De data aceasta însã nu era vorbade o interdicþie ce privea viitorul, fiindcã eravizat ºi trecutul: cãrþile Anei Blandiana au fostscoase din biblioteci. În plus alãturi de textelesemnate de ea, au mai fost retrase toate texteleîn care era menþionat numele ei.

Cu toate aceste interdicþii, opera Anei Blan-diana e impresionant de bogatã. În cursul de-ceniilor i-au apãrut peste 30 de volume de poe-zii, eseuri, nuvele fantastice, tablete ºi mãrturi-siri de cãlãtorie, un roman, a cãror titluri nudoresc sã le înºir, deoarece le gãsiþi ºi în volu-

mul lansat în seara aceasta. Totodatã Ana Blan-diana este ºi unul dintre cei mai traduºi scrii-tori români. Opera sa este publicatã în peste 20de limbi. I-au apãrut grupaje de poeme în re-viste ºi antologii din Anglia, Statele Unite aleAmericii, Italia, Spania, Franþa, Belgia, Germa-nia, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Bul-garia, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia,Grecia, China, Japonia, Israel, Albania ºi Un-garia.

În limba maghiarã i-au fost traduse pânã înprezent 6 volume. Azi lansãm cea mai nouãtraducere în limba maghiarã, realizatã de poe-tului Gaál Áron.

Am citit o mãrturisire interesantã a poeteidespre operele sale traduse: Despre ele se aflã înþarã doar întâmplãtor, din când în când. În generalam senzaþia unei duble biografii, una acasã ºi unaîn strãinãtate, ºi nu pot sã ascund cã mã simt multmai mult scriitor în cea de-a doua.

De-a lungul anilor, poeta întreprinde, ca in-vitatã a unor universitãþi, academii, organiza-þii culturale, mai multe cãlãtorii de documen-tare ºi studiu în diverse þãri ale lumii ºi partici-pã la congrese ºi festivaluri de poezie.

Anul 2000 o leagã ºi de românii din Unga-ria, deoarece, pe lângã volumele „Soarele deapoi”, poezii, „Ghicitul în mulþimi”, eseuri, înacest an a apãrut, sub egida Uniunii Culturalea Românilor din Ungaria, ºi volumul de poezii„Luminã neliniºtitoare”, editat ºi ilustrat de pic-torul ªtefan Oroian.

Îmi aduc aminte cã la lansarea din Giula aacestui volum poeta s-a plâns cã e amestecatãatât de adânc în viaþa publicã, încât nu mai aretimp sã scrie ºi gãseºte cu greu calea spre poe-zie. Iar acum citesc într-un interviu cã regretãcã a pierdut atâþia ani cu viaþa publicã ºi areteama cã nu va mai apuca sã scrie tot ce o pre-ocupã.

În paralel cu activitatea literarã ºi publicisti-cã, Ana Blandiana s-a remarcat ºi se remarcãºi ca om politic, implicându-se în viaþa publicã.

În noiembrie 1990 a fost unul dintre iniþiato-rii ºi fondatorii Alianþei Civice, al cãrei preºe-dinte a devenit în mai multe rânduri, în aniiurmãtori. La reînfiinþarea PEN CLUB-ului ro-mân a devenit preºedintele acestuia.

Anul 1993 a fost important atât pentru cu-plul Ana Blandiana ºi Romulus Rusan cât ºipentru românii care luptã pentru o lume since-rã, democratã, ºi liberã. În ianuarie, Ana Blan-diana a predat Consiliului Europei proiectul detransformare a fostei închisori de la Sighet într-un Memorial al Victimelor Comunismului ºi alRezistenþei.

LUMINA 35

Proiectul, gândit ºi iniþiat încã din 1992, aînceput sã fie realizat în urmãtorul deceniu deo prestigioasã echipã de istorici, arhitecþi, con-structori ºi designeri.

Cuvintele Anei Blandiana referitoare la iniþi-ativa propusã pentru demascarea istoriei falsesunt impresionante: „Atunci când justiþia nu reu-ºeºte sã fie o formã de memorie, memoria singurãpoate sã fie o formã de justiþie”.

În ultimii ani a lucrat foarte mult, împreunãcu soþul ei la acest proiect, pe care îl considerão operã la fel de importantã.

Tot ca o militantã a valorilor democratice, înanul 1994 a luat parte la fondarea AcademieiCivice, fiind aleasã preºedintele acesteia.

Poeta a fost distinsã cu prestigioase premiinaþionale ºi internaþionale, de nenumãrate ori,pentru opera sa literarã. Menþionez doar Pre-miul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor, pri-mit de douã ori (în 1969 ºi 2000), Premiul pen-tru poezie al Academiei Române (în 1970), Pre-miul pentru prozã al Asociaþiei Scriitorilor dinBucureºti (în 1982), Premiul Naþional de Poe-zie „Mihai Eminescu” (în 1997), Premiul Ope-ra Omnia al Uniunii Scriitorilor (în 2001).

Dintre premiile internaþionale amintesc Pre-miul Herder, Premiul Vilenica din Slovenia,Premiul Acerbi din Italia ºi premiul Internaþio-nal Camaiore. În acelaºi timp este ºi membrã aunor organizaþii literare internaþionale precumAcademia de poezie Mallarme, Academia Eu-ropeanã de Poezie ºi Academia Mondialã dePoezie.

E foarte greu sã vorbesc despre opera litera-

rã a Anei Blandiana, deoarece nu am avut po-sibilitatea ºi norocul sã o citesc în întregime. Esteaproape imposibil sã ajungi la cãrþile ei. Mo-desta mea bibliotecã constã doar din cinci vo-lume ºi câteva poezii, aduse de la Cluj ori luatede pe internet.

Ana Blandiana aparþine generaþiei 60. Dupãmulþi critici literari poezia sa se înrudeºte cupoezia lui Lucian Blaga, având un caracter fi-lozofic ºi uneori un stil apropiat de zona expre-sionismului, iar prin tabletele sale continuã ope-ra lui Tudor Arghezi.

Pentru a scrie poezie nu ai nevoie de motivaþii.Adevãraþi poeþi scriu pentru cã nu pot altfel, desti-nul îi alege fãrã sã-i întrebe – mãrturiseºte într-un loc. Ideea revine ºi în noul sãu volum, înpoezia Op:

Timpul scrie pe trupul meu versuriAtât de complicate încâtAproape de necitit,κi noteazã pe pielea mea ideileFãrã sã mã întrebe.Citindu-i poezia remarcãm preocuparea

poetei pentru marile teme ale literaturii univer-sale ca dragostea, miracolul vieþii, moartea, tre-cerea timpului, istoria, viaþa schimbãtoare, na-tura, comuniunea cu universul, cu semenii,omul în faþa lui Dumnezeu, nãzuinþa spre ab-solut, visul, dragostea pentru pãrinþi ºi altele.Ea cautã hotarul dintre bine ºi rãu, dintre lu-minã ºi întuneric, dintre Paradis ºi Infern, din-tre exterior ºi interior, dintre realitate ºi ficþiu-ne, dintre adevãr ºi minciunã, dintre mare ºicer.

Ana Blandiana dedicã cartea celor interesaþi

36 LUMINAE convinsã cã tot ce ni se întâmplã se întâm-

plã spre binele nostru, cã experienþa are puterebeneficã, iar suferinþa forþã curativã, cã sun-tem nãscuþi spre a gândi ºi a lupta pentru maibine.

Poezia ei te îndeamnã sã o reciteºti, fiindcãmereu gãseºti noi ºi noi substrate ale înþelesu-lui. Mi-au rãmas întipãrite în inimã imaginicopleºitoare ca cea a plantei înnebunite, careîncearcã, cu mugurii, sã intre în pãmânt, aomului care aºteaptã sã le fie de folos lupilorflãmânzi, a oamenilor care nu au curajul sã þipedecât în somnul din somn, a lacrimilor ameste-cate ale victimei ºi ale cãlãului, a ierbii care þesepãmântul de nor. Uneori ai senzaþia cã poeziaAnei Blandiana te doare.

Tabletele, însemnãrile de cãlãtorie ºi eseurilesale, pe care le cunosc, pornesc întotdeauna dela un fapt, un moment trãit, care îºi cere drep-tul la confesiune. Cu o inteligenþã ºi sensibilita-te blândã cautã peste tot valoarea omului, va-loarea vieþii, frumuseþile vieþii, adevãrurile as-cunse ºi încearcã conservarea emoþiilor trãite.În perspectiva sa chiar viaþa de fiecare zi se în-carcã de sensuri, pe care le surprinde ºi ni leprezintã simplu ºi lucid. În urma cãlãtoriilor saleîn lume, din orice scenã din viaþa cotidianã faceo paginã de literaturã. Pot sã înºir aici o sume-denie de imagini care îmi revin ca – ploaia frun-zelor aurii pe bulevardele Amsterdamului,Madridul nocturn zgomotos ºi practica medie-valã de a chema paznicul, la intrarea într-o

casã sau un hotel, bãtând din palme, vânzãto-rii de apã bãtrâni, slabi ºi negri de soare dinCasablanca, metamorfozele Cascadei Niagaraîn soare ºi în ploaie, bãieþaºul ce vinde dudenegre la colþul unei catedrale din Napoli, fân-tânile dese ºi înconjurate de inscripþii ºi troiþedin nordul Olteniei, sãpate pentru cãlãtori, caun omagiu adus celor plecaþi, figura cu barbãalbã ºi rarã a scriitorului Ion Agârbiceanu.

Cel mai mare adversar al meu ca scriitor a fostcititorul din mine – declarã într-un loc Ana Blan-diana. Dacã în faþa cãrþilor mele sufletul mi sestrânge de cele mai multe ori de presimþiri ºi senti-mente prea complicate pentru a semãna bucuriei,celelalte cãrþi, milioanele, miliardele de celelalte cãrþiale lumii, mã umplu la simpla lor atingere de ceamai neumbritã fericire. Înainte de a le citi, înaintede a le bãnui mãcar înþelesul, îmi vine sã le mângâiºi sã le miros, îmi vine sã le vorbesc ºi nu mã potîmpiedica sã mã gândesc la ele ca la niºte persoane– scrie în eseul O carte, exprimându-ºi ºi dorin-þa de a deveni în timp ºi ea o carte.

Ca cititor pot sã spun cã oricare carte a AneiBlandiana ne-o redã pe însãºi Ana Blandiana,o cunoaºtem ca pe un autor care are multe despus despre lumea noastrã, despre responsabi-litatea artistului în orice situaþie.

E convinsã de destinul ei ºi are doar teamacã nu-l va putea îndeplini, precum scrie în po-ezia Calendarul: Ceea ce nu e scris / nu existã.

Sã-i citim opera – sã-i putem citi opera – astane-o doresc tuturor celor de faþã!

Ana Radici Repisky ºi Ana Blandiana

LUMINA 37

Una din sarcinile muzeului este aceea de acunoaºte cît mai bine trecutul, istoria ºi etno-grafia unei localitãþi, a unei zone, istoria fami-liilor dintr-o anumitã localitate, a comunitãþii,sau, în cazul muzeului judeþean din Bichiºcia-ba, a unor minoritãþi, care trãiesc în aceastãparte a Ungariei.

Dupã cercetarea istoriei ºi a etnografiei, dupãdepistarea, sistematizarea ºi prelucrarea mate-rialului, acestui scop i se adaugã organizareaunor expoziþii permanente sau itinerante de is-torie ºi etnografie. Muzeul de bazã al români-lor din Ungaria a încercat sã-ºi îndeplineascã oasemenea sarcinã atunci cînd în vara anului2007 a depistat pentru colecþia minoritãþii ro-mâne succesiunea profesoarei Hortenzia Rusdin Cenadul Unguresc.

Profesoara Hortenzia Rus s-a nãscut la 13 mai1929, în Cenadul Unguresc, într-o familie ro-mâneascã. Tatãl ei, învãþãtorul Ioan Rus, origi-nar tot dintr-o familie româneascã din Giula afost ultimul dascãl ºi cantor ortodox din sat.

Moºtenind aceastã trãsãturã de familie, ºiprofesoara Hortenzia ºi-a pus întreaga viaþã înslujba comunitãþii româneºti. Dupã ºcoala ele-mentarã ºi liceu, a urmat cursurile InstitutuluiPedagogic din Budapesta, unde în anul 1951 aobþinut diploma de profesor cu specialitatea lim-ba românã ºi geografie. În capitala þãrii, a locu-it, împreunã cu mai mulþi studenþi români dinUngaria, la Colegiul Mocsáry Lajos.

Cariera profesionalã ºi-a început-o la ºcoalageneralã româneascã din Micherechi. Un an maitîrziu, în anul 1952, s-a transferat la ºcoala ro-mâneascã din Chitighaz, unde ºi-a desfãºuratactivitatea pînã în 1975. În acel an a revenit însatul sãu natal, unde, pînã în 1988, a predatlimba românã la mai multe generaþii de copii.

Munca de dascãl, depusã din suflet, a fostapreciatã cu mai multe diplome ºi decoraþii dinpartea ºcolilor unde a predat, din partea statu-lui ºi din partea comunitãþii din care a fãcutparte. Dumnezeu a pus-o la încercãri nu o datã,dar ea a rãmas pînã la moarte fidelã credinþeiºi neamului din care a fãcut parte. HortenziaRus moarte în 10 aprilie 2007, la vîrsta de 77 deani.

Dupã moarte, sora acesteia, Antonescu – Ste-la Rus a donat Muzeului de bazã al românilor

din Ungaria o parte a succesiunii sale. În casafamiliei Rus s-au pãstrat ani de-a rîndul multeobiecte de uz casnic, piese de îmbrãcãminte,textile tradiþionale, acte , documente, fotogra-fii, cãrþi, manuale ºcolare, diplome obþinute demembrii familiei, care toate la un loc azi ne aju-tã la reconstituirea istoriei acestei familii peparcursul a aproape o sutã de ani.

Succesiunea conþine ºi cîteva vestigii ale isto-riei noastre, precum Monografia comunei Chi-tighaz scrisã în 1893 de Ioan – Iosif Ardeleansau broºura Asociaþiei Maghiaro-Române din1948, devenite cu trecerea anilor rare. La fel,Diploma Hortenziei Rus, sau cea a tatãlui ei,Ioan Rus, reprezintã azi niºte unicate.

Aceeaºi valoare de unicate o au ºi fotografii-le de familie (portretul bunicilor ºi a strãbuni-cilor, celelalte fotografii donate) intrate în co-lecþia minoritãþii româneºti. Am evidenþiat doarcîteva piese din donaþia Stelei Rus, dar am pu-tea consemna toate cele peste 100 de obiecte,care, fiecare, are valoare istoricã.

Þinem sã mulþumim, pe aceastã cale, doam-nei Antonescu – Stela Rus pentru generozita-tea cu care a donat muzeului de bazã al româ-nilor din Ungaria o parte a succesiunii Horten-sia Rus. Aceastã succesiune îmbogãþeºte azicolecþia muzealã de istorie ºi etnografie al ro-mânilor din Ungaria. În viitor ne va ajuta laorganizarea unor expoziþii privind modul deviaþã, cultura ºi istoria românilor din Ungaria.

Elena Csobai

Succesiunea Hortenziei Rusdin Cenadul Unguresc

Biserica româneascãdin Cenadul Unguresc

38 LUMINA

Cartea cercetãtoarelor de la Sectorul de Dia-lectologie al Institutului de Lingvisticã „IorguIordan – Al. Rosetti”, Maria Marin ºi Iulia Mãr-gãrit, este primul studiu complex editat în Ro-mânia al graiurilor româneºti actuale de pe te-ritoriul Ungariei, cu atât mai necesar cu câtsupravieþuirea lor prezintã o perspectivã pre-carã. În scopul cunoaºterii cât mai exacte a aces-tor graiuri, materialul dialectal beneficiazã deun studiu lingvistic în care perspectiva sincro-nicã se îmbinã adesea cu cea diacronicã, pen-tru lãrgirea ºi adâncirea cunoºtinþelor asupragraiurilor dacoromâne ºi, mai ales, pentru com-pletarea informaþiilor asupra dialectuluicriºean, în care se încadreazã, în mod firesc,idiomurile studiate. Autoarele au dorit sã subli-nieze cã realizarea ºi publicarea lucrãrii nu arfi fost posibile fãrã sprijinul acordat de celedouã instituþii, Academia Românã ºi AcademiaMaghiarã de ªtiinþe, precum ºi al Institutelorde Lingvisticã din Bucureºti ºi din Budapesta,cercetãtoarea de origine românã Ana Borbélyde la Institutul de Cercetãri Lingvistice din Bu-dapesta asigurând buna desfãºurare a depla-sãrilor pe teritoriul Ungariei.

Dupã un Cuvânt-înainte (p. VII), o Bibliogra-fie bogatã, adusã la zi (p. IX-XVIII) ºi o listã deAbrevieri (p. XIX), cartea se deschide cu o Intro-ducere (p. XXI-XXXIV) unde autoarele fac une-le precizãri legate de preocupãrile cercetãtori-lor români (ºi maghiari) consacrate graiurilordin Ungaria, douã din comunitãþi beneficiindde o atenþie deosebitã (Micherechi ºi Chitig-haz). Apoi sunt prezentaþi anchetatorii, înre-gistrarea materialului fiind efectuatã de AnaBorbély, Maria Marin ºi Iulia Mãrgãrit, durataanchetelor pentru fiecare localitate fiind de 1-4zile; selectarea localitãþilor condiþionatã de si-tuaþia lor specialã, cu comunitãþi mixte; selec-tarea subiecþilor, metoda de culegere a materi-alului ºi a textelor; modul de întocmire a glosa-rului. În Lista localitãþilor anchetate ºi a informa-torilor (p. XXXV-XLVI) este prezentat un scurtistoric al fiecãrei localitãþi (Bedeu, Apateu, Mi-cherechi, Giula (Gyula), Otlaca-Pustã, Chitig-haz (Kétegyháza), Bãtania (Battonya), CenadulUnguresc (Magyarcsanád) cu câteva date per-sonale despre fiecare informator, selectarea lor

fiind fãcutã, de regulã, dupã principiile obiº-nuite în ancheta dialectalã.

Studiul lingvistic propriu-zis urmeazã struc-tura clasicã a unei astfel de cercetãri (p. XLVII-CLXXIV) cu capitolele de foneticã,morfosintaxã, topicã, formarea cuvintelor ºi le-xicul ºi se încheie cu un capitol de Concluzii (p.CLXXV-CLXXVIII) unde autoarele prezintãrezultatele cercetãrilor pe fiecare domeniu înparte.

Din concluziile generale se constatã cã gra-iurile româneºti din Ungaria, privite în ansam-blu, evidenþiazã o serie de particularitãþi, din-tre care multe sunt comune cu aria nord-vesti-cã a dacoromânei, incluzând aici Criºana, Ma-ramureºul, o parte din Transilvania ºi, mai pu-þin, Banatul. Cele mai numeroase însã repre-zintã trãsãturi specifice subdialectului criºeansau unor graiuri aparþinând acestuia, dar, înacelaºi timp, se remarcã ºi anumite trãsãturicare individualizeazã aceste graiuri din Unga-

Viorica Goicu

Semnal de carteMaria Marin, Iulia Mãrgãrit, Graiuri româneºti din Ungaria. Studiu lingvistic.Texte dialectale. Glosar, Editura Academiei Române, Bucureºti, 2005, 273 p.

LUMINA 39

ria fie prin simpla ocurenþã, fie, adeseori, prinfrecvenþa ºi modul specific de îmbinare. Parti-cularitãþile care individualizeazã graiurile ro-mâneºti din Ungaria sunt grupate în: 1. elemen-te arhaice / vechi care astãzi nu mai sunt ates-tate în alte zone ale dacoromânei: variante ieºi-te din uz ale desinenþelor unor adjective, pãs-trarea formei ºi a sensului adversativ al con-juncþiei ce, construcþiile cu verbul a fi predica-tiv de tipul este cine, este care, folosirea lui cinepentru care etc.; 2. inovaþii care, chiar dacã seîntâlnesc ºi în alte arii dialectale, aici au o frec-venþã deosebitã: evoluþia velarelor [c], [g] + [ã],[î] la [k’e], [k’i], [g’e], [g’i], modul de îmbinare aunor trãsãturi, dintre care remarcabilã este pre-zenþa în consonantism a celor douã tendinþeopuse: înmuierea ºi durificarea manifestatã lamajoritatea consoanelor, uneori în vorbirea ace-luiaºi informator (liemn, marie, nie dú e m ,alãturi de melág „meleag”, nãºte „niºte”, dã, pãetc.).

În domeniul vocabularului, elementele lexi-cale arhaice care particularizeazã graiurile ro-mâneºti din Ungaria reprezintã: 1. cuvinte spe-cifice secolului al XVI-lea, ulterior dispãrute dinlimbã, între care se încadreazã termeni de ori-gine latinã (fericat în expresia fericat de mine, pasã„merge!, pleacã!”), termeni de origine slavã(bãsãdi „a vorbi”, dalã „lucrare, faptã”, dosãdi„ a certa, a mustra”, gârtan „gât” ultimul întâl-nit cu sensuri noi); 2. termeni cu sensuri speci-fice secolului al XVI-lea (brâncã „mânã”, lemn„copac pânã stã în picioare”, loc „placentã”,nari „nas”); 3. elemente arhaice nesemnalatepânã în prezent (deºert „deºertãciune”, domn„stãpân”, frãmânta „mãrunþi”, cuvântul domnavând chiar o familie lexicalã: domnie „moºie”,stare de domnie „orânduire socialã corespunzã-toare”, domnitor „stãpân”).

Ca o nativã într-o localitate de pe cursul mij-lociu al Criºului Alb (Sebiº, judeþul Arad) care,în mare parte, mai ales în domeniul lexicului,formeazã o arie continuã cu graiurile din Un-garia, pot spune cã unele elemente lexicale ar-haice, prezentate de autoare ca fiind specificegraiurilor cercetate, sunt ºi în prezent folositeîn graiul meu natal. Este vorba de fericat în ex-presia fericat de mine, brâncã, lemn cu aceeaºisemnificaþie, nari, domn cu familia sa lexicalã,frãmânta etc.

În felul acesta, pe bunã dreptate, graiurileromâneºti din Ungaria sunt grupate din punctde vedere dialectal cu graiurile învecinate geo-grafic din România, împreunã cu care formea-zã arii continue aparþinând subdialectului

criºean, fiind încadrate, firesc, în grupul graiu-rilor dacoromâne nord-vestice.

Dupã conþinut, corpusul de Texte (p. 3-128),urmat de un Indice tematic (p. 129-130), se poa-te grupa în douã categorii: texte tematice, carevizeazã fie desfãºurarea unor activitãþi obiºnu-ite în lumea satului, adesea cu caracter produc-tiv (cultura cerealelor, a cânepii, construireaunei case, creºterea animalelor, prelucrarea lap-telui, prepararea diverselor feluri de mâncareetc.), fie al unor aspecte etnografice ºi folcloricetradiþionale, legate de momentele principale alevieþii (naºtere, cãsãtorie, moarte) sau de anu-mite date calendaristice fixe (obiceiuri de sãr-bãtori); texte libere, narative prin excelenþã, undesunt relatate episoade din viaþa subiectului(cum s-a cunoscut cu partenerul de viaþã, cums-a cãsãtorit, întâmplãri trãite sau auzite, amin-tiri din rãzboi sau alte evenimente deosebite).Au fost transcrise ºi discuþiile libere dintresubiecþi sau dintre aceºtia ºi cercetãtoare, fiindinteresante pentru observaþiile metalingvisticeale vorbitorilor privind modul de folosire a lim-bii materne în comunitãþile româneºti din Un-garia.

Textele au fost selectate ºi transcrise de MariaMarin fãrã retuºuri, fiind consemnate întreru-perile, ezitãrile, revenirile, reluãrile, corectãri-le, iar verificarea transcrierii fonetice a fost efec-tuatã împreunã cu Ana Borbély.

Glosarul (p. 133-273) cuprinde termeni, ex-presii ºi locuþiuni cu valoare de reprezentarepentru fizionomia lexicalã a graiurilor cerceta-te, dintre elementele din limbi strãine (majori-tatea maghiare, dar ºi sârbe ºi germane) fiindreþinute în glosar doar cele care au dobânditstatutul de împrumuturi, adicã cele adaptatela sistemul graiurilor, nu ºi la cuvintele strãine(maghiare) prezentate în vorbire ca urmare afenomenului schimbãrii de cod, specific bilin-gvismului.

Atât din punct de vedere al conþinutului câtºi din modul de prezentare a bogatului materi-al dialectal, lucrarea de faþã este una din celemai complexe ºi mai reuºite cercetãri care rele-vã fizionomia cu totul specialã a graiurilor ro-mâneºti din Ungaria, aflate, cu regret o spu-nem, într-un proces lent de disoluþie. Ea ilus-treazã, în acelaºi timp, importanþa variantelorteritoriale din afara graniþelor þãrii, ca „docu-mente vii”, pentru cunoaºterea limbii românesub aspect istoric ºi evolutiv, fãrã de care înþe-legerea adevãratã a propriului nostru trecut nueste posibilã.

40 LUMINA

Fotocronica Simpozionului al XVI-leaorganizat de Institutul de Cercetãri

al Românilor din Ungaria(Giula, 25–26 noiembrie 2006)

Programul sesiunii ºtiinþifice

Vasile Dobrescu (Tîrgu-Mu-reº): Formarea elitei economi-ce româneºti din Transilvaniaîn epoca modernã

Cornel Sigmirean (Tîrgu-Mureº): Student român la Bu-dapesta. Sfîrºitul sec. al XIX-leaºi începutul sec. al XX-lea

Grigore Ploeºteanu (Tîrgu-Mureº): Viaþa, activitatea ºiopera lui Augustin Maior

Publicul simpozionului

LUMINA 41

Elena Csobai (Bichiºciaba):Românii din Ungaria dupã1945

Stella Nikula (Giula): EL sauEA?

Ana Hoþopan (Seghedin):Româna din Ungaria, desprecompetenþa ºi performanþavorbitorului

Victoria Moldovan (Cluj): Ro-mâna între limbile Europei –un proiect actual

Ana Borbély (Budapesta): Bilin-gvismul în ºase comunitãþi mi-noritare din Ungaria

Maria Marin (Bucureºti):Creativitatea popularã reflec-tatã în graiurile româneºti dinUngaria

Iulia Mãrgãrit (Bucureºti):Graiuri româneºti din Unga-ria. Interacþiunea graiuri – lim-bã literarã la nivel lexical

Sultana Avram (Sibiu): Ele-mente de kitsch în arta popu-larã româneascã din Ardeal…

Elena Rodica Colta (Arad):Identitatea culturalã a români-lor din Aletea

42 LUMINA

Emilia Martin (Giula): Pie-se de ceramicã popularã îngospodãriile româneºti dinUngaria

Maria Berényi (Budapesta):Rolul filantropilor ºi mecena-þilor în formarea vieþii naþional-culturale a românilor din Un-garia în secolul al XIX-lea

Tiberiu Herdean (Budapes-ta): Jurnalul intim ºi romanulca jurnal în proza româneas-cã interbelicã

LUMINA 43

SUMAR

MARIA BERÉNYICentenar – Vincenþiu Babeº (1821–1907) ................................................................................. 3

TIBERIU HERDEANSentiment ºi comportament la Camil Petrescu .................................................................. 12

NAGY MÁRTAIconostasul Bisericii „Naºterea Maicii Domnului” din Bichiº .................................................. 19

ONISIM COLTAªtefan Oroian – la ceas aniversar ......................................................................................... 22

ANA BORBÉLYVernisaj românesc în Sectorul II din Budapesta ................................................................. 26

Dezvelirea bustului lui Gheorghe Pomuþ la Giula ................................................................... 28

ANA RADICI REPISKYÎntâlnire cu Ana Blandiana ................................................................................................. 33

ELENA CSOBAISuccesiunea Hortenziei Rus din Cenadul Unguresc ........................................................... 37

VIORICA GOICUSemnal de carte ..................................................................................................................... 38

FOTOCRONICA SIMPOZIONULUI AL XVI-LEA ORGANIZAT DE INSTITUTULDE CERCETÃRI AL ROMÂNILOR DIN UNGARIA .................................................................. 40

44 LUMINA

Tiparul: Mozi Nyomda, BékéscsabaDirector: Garai György

LUMINA 45