LUMINA 1

LUMINA 2002Revistã socialã, culturalã ºi ºtiinþificã a românilor din Ungaria. Fondatã de David Voniga, în 1894.

2 LUMINA

Publicaþia Institutului de Cercetãri al Românilor din Ungaria

Apariþia revistei a fost sprijinitã de Fundaþia Publicã„Pentru Minoritãþile Naþionale ºi Etnice din Ungaria”

ISSN 215-6779

Redactor:Elena Munteanu Csobai

Corecturã:Elena Rodica Colta

Foto:Imre Nagy

Zoltán Váradi

Coperta:László Lonovics

LUMINA 3

Emanuil GojduGheorghe PomuþTeodor Pap

1802–1870

1818–1882

1822–1887

ANIVERSÃRI 2002

4 LUMINA

Mormîntul lui Emanuil Gojdu de la Budapesta

LUMINA 5

Marele mecenat Emanuil Gojdu, ca ºi priete-nul sãu, mitropolitul Andrei ªaguna, este românoriginar din Macedonia. În prima parte a seco-lului al XVIII-lea, cei din familia Gojdu erau ne-gustori înstãriþi, stabiliþi în Moscopole, un cen-tru economic ºi cultural înfloritor din sudul Al-baniei de astãzi. Apreciat drept „Florenþa Balca-nilor”, oraºul Moscopole a reprezentat pînã în adoua jumãtate a secolului al XVIII-lea cel maiimportant centru al macedoromânilor.

„Datoritã hãrniciei ºi priceperii locuitorilor sãi,precum ºi unui concurs fericit de împrejurãri,Moscopole a ajuns, prin secolul al XVII-lea ºi alXVIII-lea, cel mai însemnat centru de civilizaþieºi culturã al poporului aromân. În documentuldin arhiva Loc. Budapesta, Moscopole e numitã„Urbs Amplisima”. Se vorbeºte de dînsa ca de„cel mai mare oraº nu numai din toatã Grecia, ciaproape din tot imperiul Turcilor”.

Dupã Pouqueville, Moscopolea numãrã, în1788, 53.000 locuitori.

Negustori pricepuþi ºi muncitori îndrãzneþi ºi

Maria Berényi

Originea ºi familia200 de ani de la moartea lui Emanuil Gojdu

cu relaþii întinse, fiii Moscopolei stau în frunteacomerþului din Peninsula Balcanicã. Aproape totce se exporta din Turcia prin Adriaticã, treceaprin mîinile lor, iar tot ceea ce intra în aceastãþarã, prin porturile aceleiaºi mãri sau prin altepuncte de frontierã, din þãrile germane sau apu-sene, se distribuia tot prin dînºii. Ei erau negus-torii care aveau cele mai numeroase ºi mai strînselegãturi comerciale cu strãinãtatea. (…)

Sub raport industrial, de asemenea,Moscopolea era o cetate unde se lucra zi ºi noaptetot felul de articole ce se desfãceau peste tot, îninterior ºi afarã. Meseriaºii erau organizaþi înbresle. Gudas numãrã 14 corporaþii bine organi-zate.

Moscopole avea pe vremea aceea înfãþiºareamarilor centre comerciale.

„În bazarurile mari ºi întinse era o miºcareuriaºã, o forfotealã de furnicar ca în marile oraºeale Asiei. Oamenii erau absorbiþi de afacerile lor.Corespondenþe ºi comenzi soseau de pretutin-deni, din Peninsulã ºi din Europa, ce trebuiaurepede satisfãcute; se descãrcau mereu la marilecaravanseraiuri ºi se încãrcau manufacturate ºimãrfuri pentru toate direcþiunile. Magazinelegemeau de acestea ºi industriile lucrau zi ºinoapte. Albania toatã se alimenta de aici sau dinporturile Adriaticei, ce, aproape sutã la sutã, lestãpîneau tot ei. La bîlciuri ºi în zilele de tîrg,veneau Albanezi ºi negustori din toate provinci-ile.”

Din cauza acestei vieþi comerciale intense,Moscopole ajunge cel mai bogat centru aromâ-nesc din Peninsula balcanicã.

Valuri de aur curg în aceastã cetate.Belºugul era aºa de mare, încît se spune cã fe-

meile purtau pantofi împodobiþi cu „flurii ºimahmudele”; se zice cã erau aurite pînã ºimînerele mãturilor.

Rãsfiratã pe cele cinci coline, pe o întinderede aproape 3 km, Moscopolea se rãsfãþa în lux ºibogãþie. Multe din casele moscopolenilor erauadevãrate palate, clãdite din marmurã ºi împrej-muite de curþi impunãtoare. La fiecare colþ destradã, apa cristalinã þîºnea din ºipote ºi ciºme-le. Peste 50 de biserici sãgetau vãzduhul cu clo-potniþa lor mãreaþã. Printre ele se distingea închip deosebit, prin înfãþiºarea ei impunãtoare,bogãþie ºi artã, Metropolia. Alãturi se înãlþa mo-

6 LUMINAnumentala clãdire ce adãpostea „Academia ceaNouã”, focar de culturã pentru întreaga Penin-sulã Balcanicã. Aci a profesat Epirotul Chrisanos,Sevastos, Leontiadis din Castoria, GrigoreMoscopolitul, Teodor Cavaleoti, IeromonahulConstantin din Moscopole ºi alþii. Academia ºibiblioteca din Moscopole, înfiinþatã pe la înce-putul secolului al XVIII-lea de cãtre ieromona-hul Grigore Constantin, a fost primul institutgrafic care a luat fiinþã în Turcia ºi o bucatã devreme a fost unicul.

Din teascurile acestei tiparniþe au ieºit o mul-þime de cãrþi.

În zilele ei de splendoare, Moscopolea erapunctul de atracþie al tuturor Aromânilor.

„Curioºii veneau din toate oraºele aromâneºtiºi cele strãine ca sã viziteze Meca Aromânilor,oraºul cu 70 de biserici, îmbrãcate în odoarelelor cele mai scumpe, lucrate de artiºtii aromâniîn argintãrie; venea cãlãri, pe cai ºi catîri, ca sã seînchine în mãnãstirile bogate, în zilele de hra-muri ºi de bîlciuri; veneau sã admire picturile ºiodãjdiile scumpe, odoarele frumoase ºi sculptu-rile artistice de la marele ºi strãlucitele biserici ºide la Mitropolie, se înghesuiau sã admire pala-tele de marmorã, cu grãdini ºi ciºmele frumoa-se, din cetatea luxului, a literelor, artelor ºi a ºti-inþelor înalte, toate rodul unei muncibinecuvîntate; veneau sã ia contact cu eleganþafemeilor, sã le admire frumuseþea ºi sã le imitenobleþea þinutei ºi a toaletelor rîvnite. Tineri ºibãtrîni iubitori de un sîmbure de culturã ºi deglorie nobilã, se grãbeau de pretutindeni, ca sãaudã la noua Atenã pe marii dascãli ºi pe genia-lul tînãr Teodor Cavaliotti de la Noua Acade-mie; sã se adape la lumina bogatei biblioteci, sãvadã de aproape minunea maºinilor de tipãrit,lucruri vechi ºi propovãduiri înalte; sã audã pre-dicile marilor prelaþi ºi cãrturari, sã vadã ºi sãsimtã cît mai aproape de sfinþenia ºi maiestateaPatriarhului Ioasaf, marele lor conaþional.”1

„În Moscopole, într-o bisericã, lîngã uºa îm-pãrãteascã, exista un jilþ cu braþelele rezematepe doi lei fioroºi, cu gurile cãscate, cu limbilescoase, cu coamele înfiorate. Pe speteaza jilþuluiera gravat cu litere aurite, numele „G o j d u”.Este cea mai veche mãrturie a existenþei acesteifamilii în Moscopole.”2

În secolul al XVIII-lea Peninsula Balcanicã erarãvãºitã de turci. Atunci aromânii ºi grecii dinMacedonia s-au revãrsat prin mai multe valurispre nordul Dunãrii în Ungaria, Galiþia ºi Polo-nia. Procesul de emigrare era dominant mai alesîn a doua jumãtate a secolului al XVIII-lea, dupã

distrugerea de cãtre Ali Paºa din Ianina a oraºu-lui Moscopole, eveniment petrecut în douã rîn-duri, în 1769 ºi 1788.3

Macedoromânii au trecut în numãr mare înImperiul Habsburgic, în special în Ungaria. Lo-cotenenþa domneascã din Ungaria a dat dispo-ziþii autoritãþilor de la frontierã ca de la aceºtifoºti supuºi turci sã cearã date cu privire la vîrsta,naþionalitatea, religia, situaþia lor familiarã, etc.Prin patenta de toleranþã de la 1781, Iosif al II-lea, i-a luat sub ocrotirea sa, ca pe unii care adu-ceau realmente beneficii în marele comerþ al sta-tului. Macedoromânii, dupã ce primeau cetãþe-nie, trebuiau sã depunã jurãmîntul de credinþãîn faþa dietelor din jupani, fapt în urma cãruia seîncheia un act oficial legalizat. Ca supuºi strãini,erau sub un regim special, deosebit de al celor-lalþi locuitorii ai þãrii ºi deoarece prin îndeletni-cirea lor de comercianþi erau folositori ºi altora,li s-au creat condiþii speciale, de ocrotire, primeauunele privilegii.

Coloniile macedoromâne au fost consideratedrept colonii greceºti, iar membrii lor numiþi –chiar ºi de cãtre românii din Banat ºi Transilva-nia – greci. Negustorii macedoromâni ºi greci sealiau spre a-ºi apãra interesele comerciale în com-panii, dar ºi identitatea lor religioasã, ortodoxãera comunã. Toþi aceºti macedoromâni pe careungurii îi numeau (görög) „greci”, adicã „negus-tori”, se gãseau rãspîndiþi aproape în mai toatetîrgurile ºi oraºele din Ungaria.

În general, macedoromânii erau bilingvi, con-siderînd ca limbã maternã dialectul macedoro-mân, în timp ce limba greacã devenea limba lorde culturã, de slujbã religioasã ºi de comunicareîn afaceri sau treburi oficiale.

În noua lor patrie, macedoromânii aduceau cuei o lungã experienþã ºi capitaluri pe care le-auvalorificat rapid, devenind aproape pretutindeniun factor catalizator al constituirii unei burghe-zii comerciale ºi financiare. Comerþul le aducemari beneficii materiale, ceea ce le înlesneºteposibilitatea sã acapareze o bunã parte din trafi-cul cu mãrfuri dintre Imperiul Otoman ºi celhabsburgic ºi sã cumuleze capitaluri importan-te. Se formeazã o pãturã subþire dar potentã ºiinfluentã a banului, care prevalîndu-se de pute-rea sa economicã, revendicã drepturi naþionale.Influenþa lor a fost relevantã, mai ales asuprapopulaþiei de la oraºe, unde au pus bazele co-merþului. Macedoromânii stabiliþi pe aceste me-leaguri nu s-au mãrginit însã numai la preocu-pãrile negustoreºti, ci au contribuit în unire cunegustorii greci, la menþinerea ºi întãrirea bise-ricii ortodoxe. Multe biserici sînt clãdite din ini-þiativa lor, înzestrîndu-le apoi cu icoane, clopo-

LUMINA 7

te, odãjdii ºi multe cãrþi sfinte. La sfîrºitul seco-lului al XVIII-lea pot fi enumerate 19 biserici ºicapele greceºti. S-au ridicat biserici la Oradea,Vác, Balassagyarmat, Zimony, Karcag, Kecske-mét, Léva, Miskolc, Bichiº, Ungvár, Pesta,Szentes ºi Tokaj, iar capele la Gyöngyös, Diószeg,Nagykanizsa, Sibiu, Sopron ºi Nagyszombat.4

Familia Gojdu a plecat din oraºul Moscopoledin Macedonia odatã cu familiile Sina, Pilta,Dumba º.a. ºi s-a aºezat în Polonia. Dupã împãr-þirea Poloniei între Rusia, Prusia ºi Austria, aceºtimacedoneni au coborît în Ungaria, împînzindtoate oraºele mai de seamã ca negustori ori ban-cheri. Familia Gojdu în itinerarul pribegiei salese stabileºte întîi la Miskolc, unde poposise ºifamilia ªaguna.5

În istoriografia românã se menþioneazã, cã înanul 1606, cîteva familii macedoromâne se aºea-zã în oraºul Miskolc. Istoricii maghiari dateazãaºezarea lor în acest oraº pe la sfîrºitul secoluluial XVII-lea. Macedoromânii din Miskolc erau ori-ginari din: Moscopole, Grabova, Lunca, Civara.Harnici ºi isteþi, devin negustori bogaþi. Obþinpe termen lung dreptul de a exercita comerþulcu amãnuntul ºi ambulant. În jurul anului 1720se constituie „Compania comercialã greceascã”din Miskolc. Membrii companiei vorbeau în lim-ba greacã ºi aromânã. Tot comerþul de vinuri ºide lemne din Ungaria, ca ºi exportul acestora,era în mîinile aromânilor din Tokaj ºi Miskolc.Acest export se îndrepta mai ales spre Polonia,ºi mai ales cãtre oraºul Poznan ºi Lublin. Unelefamilii aºezate în Miskolc au venit din Poloniaca mari negustori: fraþii Grabovsky, AtanasieMutovsky, Naum ºi Evreta ªaguna, unul Circu-Kasakovici alãturi de mulþi alþii cari – nu se ºtiedin ce motive – s-au stabilit în Ungaria, mai cuseamã la Pesta ºi Miskolc, probabil, ca sã dirije-ze mai bine de aici exportul. Aveau legãturi co-merciale cu Viena, fãceau comerþ de cereale ºivite, frecventau bîlciurile ºi tîrgurile din Viena,Pesta, Nagyszombat ºi Debrecen, fiind prezenþiºi la tîrgurile sãptãmînale în localitãþile dinHegyalja. Comercianþii greci de aici erau foartebogaþi. Au închiriat ºi ridicat în centrul oraºuluicirca 200 de clãdiri imobiliare, magazine. Maitoate magaziile, cafenelele, bãcãniile, pivniþile devin, erau în mîna lor.6

„La Miºcolþ e o puternicã colonie macedoro-mânã. În preajma anului 1730 se gãseau în acesttîrg din nordul Ungariei aproape 300 de negus-tori aromâni cu familiile lor. Aici, ei aveau cer-cul lor aparte, ºcoala ºi biserica lor. Oameni în-stãriþi ºi buni credincioºi, ei au clãdit cu cheltu-

iala lor, la Miºcolþ, una din cele mai frumoasebiserici ortodoxe române din þara ungureascã.

Sunt mîndri ºi zeloºi de origina ºi trecutul lor.Statornici în legea strãmoºeascã, întreprinzãtoriºi chibzuiþi, pãzesc cu sfinþenie tradiþia ºi obice-iurile de acasã ºi nu se amestecã cu neamuri strã-ine.

Vorbesc mereu cu duioºie de patria îndepãr-tatã. Icoana Moscopolei e vie în mintea lor.Bãtrînii povestesc o grãmadã de lucruri minu-nate asupra acestei cetãþi vestitã în toatã Penin-sula Balcanicã ºi restul Europei.

Din gura lor, copiii aflã cu uimire cã, hãt de-parte, la hotarul dintre Macedonia ºi Albania, afost nu de mult un oraº cu 60 mii locuitori, cuaproape 70 de biserici, cu ºcoli înalte, cu oameniînvãþaþi ºi lume înstãritã. Era atîta bogãþie, bel-ºug ºi strãlucire, încît femeile umblau cu pantofiîmpodobiþi „cu flurii” ºi se slujeau de mãturi careaveau mînerele aurite.

Urma apoi povestea tristã a vremurilor debejenie, cînd întreg þinutul Moscopolei a fost pre-fãcut în ruinã.

Rînd pe rînd au fost distruse Nicoliþa,Linotopea, Nicea, Lînca, Grabova, Sipisca,Bitcuchi ºi celelalte sate care se gãseau în caleanãvãlitorilor.

Din aceste locuri uimitor de frumoase au co-borît dînºii, mînaþi de nevoi ºi de restriºte,înfruntînd urgia la fiecare pas.

Copiii ascultã cu ochii holbaþi, de parcã ar fi opoveste.”7

Dupã ce biserica, clãditã de obºtea românilormecedoneni la începutul aºezãrii lor în Miskolc,s-a învechit ºi s-a stricat, în 1785 s-au apucat sã-ºi zideascã o bisericã nouã. Construcþia a duratpînã în 1806 sub conducerea arhitectului IoanAdami. Biserica a fost zugrãvitã de cãtreTheodosim Ianinka. În 1791 a fost sfinþit iconos-tasul, care e cel mai frumos ºi mai mare în Euro-pa-Centralã. Avînd o înãlþime de 16 m ºi maimult de 87 de icoane care au fost pictate de pic-torul vienez Antoniu Kuchelmeister. Tot de acestmaestru au fost zugrãvite în 1807 ºi frescele in-terioare.

Biserica, care e una din cele mai frumoase bi-serici ortodoxe din Ungaria, a fost sfinþitã în 1806de episcopul din Buda Dionisios Popovici. Pefaþada bisericii ortodoxe din Miskolc în semn deamintire s-a pus o inscripþie, în greceºte, pe carescrie: „Aceastã bisericã a Sfintei Treimi s-a înte-meiat în 1785 pe timpul puternicului Iosif al II-lea, regele Ungariei, ºi s-a isprãvit în anul 1806,pe timpul puternicului împãrat Francisc al II-lea,regele Ungariei, cu cheltuiala fraþilor valahi dinMacedonia”. În cazul coloniilor greceºti din im-

8 LUMINAperiu, în toate privilegiile ºi actele numeroase-lor lor comunitãþi bisericeºti era vorba de greciºi vlahi „Griechen und Walachen”, iar în inscrip-þia de pe biserica din Miskolc, era vorba numaiºi numai de vlahi. Biserica este construitã decicu cheltuiala macedoromânilor, figurînd printredonatori ºi un strãmoº de al lui Emanuil Gojdu,un anume N a u m G o j d u.

La Miskolc întîlnim nume de familie ca:Grabovsky, Muciu, ªaguna, Diamandi, Roja,Boiagi, Pescariu, Ghica, Gojdu, Mocioni, etc.Aceste nume le întîlnim ºi în sînul coloniei dinPesta, fapt care dovedeºte legãturile strînse derudenie între cele douã colonii macedoromâne.

Deák Ferenc, a fost nepot al lui Deák Péter,colonel de husari ºi fiul lui Gábor. El se trage dinstrãmoºi care au purtat în Macedonia ºi Miskolcnumele de Pescariu. Avea relaþii prieteneºti cuEmanuil Gojdu. În secolul al XIX-lea într-o seriede articole din presa româneascã din Transilva-nia ºi Ungaria se fãceau referiri la originea ma-cedoromânã a lui Deák Ferenc ºi Eötvös József.Mai jos dãm un scurt pasaj dintr-un astfel de ar-ticol, apãrut în Gazeta de Transilvania: „În decur-sul timpului mulþi Români Macedoneni s-aumaghiarizat. Francisc Deák, marele bãrbat de statal Ungurilor, autorul compromisului austro–ungar de la 1868, era român macedonean dinMiskolc, purtînd în primii ani ai copilãriei nu-mele de Pescariu, iar dupã intrarea în ºcoalã pro-fesorii unguri l-au numit Deák. Deák n-a negatniciodatã naþionalitatea sa, precum nici n-a afir-mat-o. Urmãtoarea convorbire dintre Olteanu,rãposatul episcop român din Oradea-Mare, ºiDeák – convorbire care a avut loc la Budapestadupã anul 1860 în villa lui ªtefan Nedeczky, ne-potul de sorã a lui Deák – va edifica credem pecetitori în aceastã privinþã.

Prînzind împreunã, episcopul Olteanu seadreseazã lui Deák cu cuvintele:

– Feri bátyám (bade Francisc) dl. AlexandruRoman scrie în ziarul sãu „Federaþiunea”, cã d-ta eºti de origine Român macedonean!

Deák cam trist ºi dînd din mîini, rãspunde:„Leider (Ungurii întrebuinþeazã mult acestcuvînt german), nem tudok oláhul!” (Adicã: Pã-cat, cã nu ºtiu româneºte.)

Episcopul Olteanu, care a fost foarte mult pa-tronat de Deák – fapt pentru care „frumosul epis-cop” cum îi zicea lumea, a fãcut cadou lui Deáko villã în Budapesta în care a fost grijit pînã lamoartea sa – a declarat mai multor amici d-aisãi, cã faþa ºi apucãturile îl trãdau pe Deák, cã eRomân.

Baronul Eötvös, fost ministru al instrucþieipublice ºi autorul legii naþionalitãþilor, cãlcatã azi

atît de mult în picioare de Unguri, a fost ºi el deorigine Român macedonean. Acesta a declarat-o d-lui Al. Roman, membru al Academiei româ-ne o rudã mai îndepãrtatã a familiei Eötvös:

„Numele de Eötvös, care însemneazã (argin-tar sau aurar), se trage din faptul, cã strãbuniibaronului Eötvös, fiindcã mulþi Macedoneni depe acele vremuri erau argintari, la venirea în Un-garia au fost botezaþi cu termenul poporal un-guresc Eötvös, adecã argintar sau aurar.”8

În sînul coloniei din Miskolc s-a stabilit ºi afãcut negoþ unul Mihail din familia Mocioni, carea avut ca soþie pe Ecaterina, fiica lui Ioan Mocioniºi mama iluºtrilor fraþi Alexandru ºi EugenMocioni.

Membrii coloniei macedoromâne din Miskolc,asemenea altor colonii, au fãcut donaþii pentrucultura româneascã, au organizat activitãþi filan-tropice, ºi s-au ridicat din sînul ei mai multe per-sonalitãþi de seamã.9

Ardelenii sunt cei dintîi care recunosc rolul deînsemnãtate istoricã jucat de cãtre Românii ma-cedoneni, veniþi în Austro-Ungaria.

Iatã ce scrie în aceastã privinþã fruntaºultransilvãnean At. M. Marienescu: „Eu de aci, dela rîul Timiºului, sã vã povestesc cum fraþii ro-mâni din Macedonia au ajuns pînã la noi, ca ºidestinaþi de providenþã, ca sã ne fie spre ajuto-rul ºi mîntuirea noastrã, cãci mari necazuri, ne-cazuri de secole, au ars inima noastrã. ªi maremîngîiere ne-au adus fraþii noºtri din Macedo-nia.

Puþinii nobili români mai de frunte erau caameþiþi în epoca nouã, se legãnau, oare cã suntmai mult nobili maghiari sau mai mult nobiliromâni?

Poporul român în ora scãpãrii sale se vãzusãrac ºi necult, ºi fãrã fruntaºi, care sã-l conducãbine de a se folosi de darul libertãþii popoarelor.

Iatã cã în aceastã orã se aratã pe terenul lupte-lor naþionale ªaguna ºi Mocioni, apoi la faptemari binefãcãtoare ºi Gojdu, îngeri apãrãtori ºiajutãtori ai românismului.

Aceste familii sunt macedoromâne. Ele ºi cualte familii au pãrãsit în secolul trecut Macedo-nia ºi au aflat altã patrie, popor iarãºi românapãsat. Aci providenþa le-au dat rol ca sã se înal-þe în fruntea celora care le cereau ajutorul ºi auîntins mîna de conducãtori ºi ajutãtori.

Dumnezeu lucra neîncetat.”La fel se exprimã ºi Valeriu Braniºte: „Dar fãrã

conducãtori, ducea acest popor cea mai jalnicãviaþã.

Atunci ne-a adus Providenþa pe Aromâni, bãr-

LUMINA 9

baþi de vastã culturã, cu profunde sentimentenaþionale, gata de luptã ºi jertfã, bãrbaþi carepunîndu-se în fruntea poporului nostru ºi înde-osebi în fruntea îngenunchiatei biserici rãsãrite-ne, au înscris în istoria evoluþiunei noastre naþi-onale una din cele mai glorioase pagini.”

„Sã amintim din cele multe numai trei nume:ªaguna, Mocsonyi ºi Gojdu. Închipuiþi-vã cã amºterge aceste trei nume din istoria evoluþiuniinoastre din veacul trecut ºi întreaga noastrã is-torie din acest veac ar aduce mult cu un balondin care s-a scurs hidrogenul.”

„Oricît de mare ar fi fost nenorocirea care aalungat aceste familii harnice, cinstite ºi credin-cioase de la vetrele lor strãbune, silindu-le sã ieietoiagul pribegiei în mînã ºi sã plece în lume, fãrãde a ºti unde vor ajunge, atît de mare a fost no-rocul nostru, cã vlãstarii de ale acestor familii audat peste noi, cei decapitaþi ºi punîndu-se în frun-tea noastrã, ca urmînd unei misiuni divine, audevenit capii unui popor pãrãsit, conducãtoriinoºtri, bãrbaþi providenþiali, care ne-au scos dinîntunerec la luminã, înscriindu-ºi numele lor nunumai cu litere de aur, departe strãlucitoare, pepaginile Renaºterei noastre naþionale, ciîncrestîndu-le totodatã adînc în lespedile sufle-tului recunoscãtor al poporului nostru.”

„Noi nu avem astãzi o singurã instituþiune na-þionalã mai de seamã, bisericeascã, culturalã,politicã, care sã nu poarte timbrul acestei in-tervenþii superioare în evoluþia noastrã fãrã deaceastã intervenþie.”10

Strãbunii, pãrinþiiºi fraþii lui Emanuil Gojdu

De la Miskolc, o ramurã a familiei Gojdu atrecut dincolo de Dunãre, iar alta s-a aºezat înpãrþile Bihorului. Din aceastã ramurã bihoreanãse trage Emanuil Gojdu.

Mai toþi biografii lui Gojdu (Ioan Lupaº, TodorNeº, Nicolae Firu, etc.) considerã cã familia din-spre tatã este macedoromânã. Partenie Cosmaînsã, în articolul publicat în Enciclopedia Româ-nã despre Gojdu, considerã cã el era român un-gurean din Bihor. Argumentele sale sînt: „Nu-mele original de familie al tatãlui lui Gozsdu afost deci „Popovici”. Fostul advocat din Arad,Ioan Popovici, fiul unui comerciant din Beiuº,descendent al unui preot Popovici din comunaruralã Didiºeni (cott. Bihãrii), afirma cã el esterudã cu Gozsdu. În toate afacerile mai momen-toase îl consulta, de cîte ori mergea la Pesta eratot la Gozsdu, de asemenea Gozsdu cînd mer-

gea la Arad era oaspele lui Popovici ºi-l agrãiacu „nepoate”. Din acestea, apoi din împrejura-rea, cã comercianþii macedoromâni toþi erauavuþi, iar tatãl lui Gozsdu a fost un negustor sã-rac, de care n-a rãmas nici o avere, cã macedoro-mânii se cãsãtoriau numai cu fete macedoromâ-ne sau grece, iar mama lui Gozsdu a fost din fa-milia Poynãrescilor, care n-a fost macedoromâ-nã, ºi cã îºi cvalificau bãieþii numai pentru co-merþ, pînã cînd acela de la care derivã numelede familie „Popovici” desigur a fost preot, iarManuil, fiul lui Atanasie Popovici sau Gozsduera deja jurist cînd a murit tatãl sãu, se poatededuce cu pozitivitate, cã Manuil Gozsdu n-a fostde origine macedoromân, precum susþin unii, cia fost român ungurean din Cott. Bihãrii.”11

„În lumina ultimelor investigaþii asupra ori-ginii macedoromâne a lui Gojdu, a adus o valo-roasã contribuþie Nicolae Firu care în „lucrãrilede selecþionare a arhivei municipiului” Oradea,a identificat „un proces de moºtenire” întreAtanasie Popovici-Gojdu, cu rudele lui Naum zisIoan Popovici, unchiul lui Atanasie (TãnaseNastu Gojdu). Din aceste documente reiese cãNaum (Ioan) era frate cu Manoilã ºi avea sorã peCioca (Zoiþa). Manoilã avea douã case lîngã ce-tate, o prãvãlie în care avea ajutor pe Atanasie,nepot de sorã. Din testamentul lui Manoilã Goj-du, redactat la data de 3 februarie 1790 în Ora-dea, reiese cã acesta avea trei copii (Sofia, Ioan ºiMãriuþã) cãrora le testeazã averea, dar pe lîngãalte „donaþiuni” destinate sãracilor, lasã nepo-tului sãu de sorã Atanasie, suma de 20 r. fl.

Zoiþa, sora lui Naum s-a cãsãtorit cu Popovici,alias Gojdu Demeter, bunicul lui Emanuil Gojdu,avînd împreunã patru copii (Atanasie, Nicolae,Iuliana ºi Mihai).

Toate acestea, contrazic pãrerea formulatã dePartenie Cosma care susþinea cã „Popovici-Goj-du ar fi de origine româneascã din Bihor ºi numacedoromânã, avînd ºi oarecare neamuri depreoþi în satul Didiºeni”.

Nicoale Firu aratã însã cã numele de Popovicil-a adoptat Dimitrie cînd prin cãsãtorie a intratîn familia Popoviceºtilor care erau adevãraþimacedoromâni. Numele adaptiv de Popovici îlutilizeazã ºi copiii lui Dimitrie (Atanase, Nico-lae, Iuliana ºi Mihai) pînã cînd nepoþii acestuia,adicã copiii lui Atanasie nu vor mai întrebuinþanumele Popovici, ci numele de Gojdu.”12

„Pãrinþii lui Emanuil Gojdu au fost: AthanasiePopovici-Gojdu ºi Ana, fiica lui Dimitrie Poynar.Athanasie era neguþãtor de vite. Ana s-a nãscutla 1779. Nu se ºtie hotãrît anul, cînd s-a cununatcu Athanasie Popovici Gojdu, dar se poate da cu

10 LUMINAsocoteala, cã la vîrsta de 18–19 ani, deci pe la 1797sau 1798 se va fi mãritat.

Cãsãtoria lor a fost binecuvîntatã cu 6 copii:Dumitru, Emanuil, Ioan, Simion, Vasile ºi Gheor-ghe. Dumitru se va fi nãscut înainte de 1800. Cãera mai mare decît Emanuil, ºtim dintr-o scri-soare a lui de la 19 August, 1843, în care vorbeº-te despre Emanuil ca despre un „frate mai mic”al sãu.

Cunoaºtem însã precis ziua ºi anul naºteriicelui de al doilea copil [9 februarie 1802, Oradean.n. – M.B], care avea sã devinã cu timpul o bi-necuvîntare nu numai pentru casa pãrinþilor sãi,ci pentru întreagã familia cea mare a neamuluiromânesc. În matricola botezaþilor din Oradea-Marea gãsim la 12 Februarie 1802 aceasta însem-nare: „Bot (ezat) ºi cu Mir sau uns Prunc Manoilã.Tatãl Popovici Tanasie, Mama Ana, Naºa KukuliDimitreasa Malamoti. Prin Biuti Paroh.”

La 20 Aprilie 1804 s-a nãscut al treilea copilIoan, despre care gãsim însemnarea la fel cu de-osebirea, cã rolul de naºã la botez îl avea BacicoeKordoº Ana, iar ca preot a funcþionat Davidovici.

Al patrulea copil Simion s-a nãscut la 1 Sep-tembrie 1813. Despre acesta se aflã în pomenitamatricolã urmãtoarea însemnare mai lãmuritã:„S-au nãscut pruncul parte bãrbãteascã în lunaSeptembrie ziua 1-a anului celui mai sus. Tatãlpruncului Gojdu, sau Popovici Atanasie ºi mumaPoinar Anna lãcuitori în Oradea-Mare. Sau bo-tezat ºi sau uns cu sfîntul Mir prin mine preotulZaharie Davidovici, Administrator Parohiei Prot(opopeºti) Parohialnic a sf. Besearici care se aflãîn Oradea, în luna ºi ziua cea ce s-au pus suptanul, ºi s-au dat în sfîntul botez pruncului nu-mele Simeon. Naºul lui a fost Ecaterina soþia luiKukuli Georgie lãcuitori în V(arad) Olosi.”

În aceasta notiþã gãsim pentru întîia datã lîngãnumele de Popovici Atanasie ºi pe acela de Goj-du, fãrã a ne putea da seama deplin, cum ºi pece cale ºi-a însuºit tatãl copiilor acest al doileanume, care cu timpul avea sã-l înlãture cu totulpe cel dintîi, întrucît doi dintre fiii lui (Dumitruºi Emanuil) nu întrebuinþeazã mai tîrziu numelecel dintîi: Popovici, ci numai pe al doilea: Gojdu.

La 1 ianuarie 1815 s-a nãscut al cincilea copil:Vasilie, pe care l-a botezat preotul GheorgheVasilievici capelan; iar naº i-a fost „Kukulijup(ãn) Malamati lãcuitoriu în Oradea-Mare”.

În sfîrºit la 25 Aprilie s-a nãscut copilul al ºa-selea Gheorghie, botezat în aceeaºi lunã de pre-otul „Teodor duhovnic” avînd ca naº pe „Ecate-rina nora lui Kukuli Demeter lãcuitoriu înOlosig”.

Dupã naºterea acestui din urmã copil, Ana

soþia lui Gojdu n-a mai trãit decît 3 luni de zile.La 21 Iulie 1816 a murit ºi a fost înmormîntatã adoua zi în „þentirimul de obºte”. Aceasta întîm-plare tristã pentru familia lui Atanasie Gojdu ºiîndeosebi pentru soarta micilor sãi copilaºi, arãmas veºnicitã în „Matricula reposaþilor de laanul 1811 pînã la 1827” sub numãrul 417 prinurmãtoarele cuvinte: „Roaba lui Dumnezeu Anamuerea lui j (jupînu) Popovici Atanasie locuito-rului în Oradea-Mare (ispovedindu ºi mai naintepãcatele sale Mie preotului Prot(opop) Teodorduhovnic parohialnic al sfintei bisearici, chramAdorm. Nãscãtoarei care se aflã în Oradea-Mare,ºi s-au cuminecat cu sfintele Taine) au rãposatîn luna iulie ziua 21, ºi anul cel mai sus. ªi s-auîngropat în pãmînt în luna ºi ziua s-au pus suptanul, în þentirim de obºte. Prin mine GheorgheVasilevici capelan.” La mormîntul tinerei mameºi soþii a fost aºezatã la început o cruce de piatrãroºieticã purtînd o inscripþie ungureascã de ur-mãtorul cuprins: „Aici odihneºte Anna Poynarsoþia lui Atanasie Gojdu, a murit în al 37-lea anal vieþii la 2 August 1816”.

Aceasta piatrã a fost înlocuitã mai tîrziu cu ocruce de marmorã surã vineþie, aºezatã la mor-mînt de reprezentanþa „Fundaþiunei Gojdu” însemn de recunoºtinþã faþã de „memoria pãrinþi-lor fericitului fundator.” Aci se spune cã Ana arfi rãposat la 22 Iunie 1816. Avem deci trei datedeosebite despre moartea mamei lui Gojdu. De-sigur însemnarea din matricula rãposaþilor estemai apropiatã de adevãr. Ziua de 2 August 1816arãtatã în inscripþia ungureascã nu este decîtindicaþiunea, dupã calendarul Gregorian, cores-punzãtoare zilei de 21 iulie, semnatã în matricu-lã, dupã calendarul iulian. Iar însemnarea zileide 22 Iunie, pe crucea de marmurã, în loc de 21Iulie s-a fãcut dintr-o vãditã greºealã. Observ, cãpiatra cu inscripþia cea ungureascã se pãstra înprimãvara anului 1917 în curtea fostului secre-tar mitropolitan Nicolae Zigre (strada Beõti nr.9)de unde socot, cã ar trebui ridicatã ºi aºezatã sprepãstrare într-un loc mai potrivit sau lîngã biseri-ca din Oradea-Mare sau la Consistor.

Dupã moartea soþiei sale Ana Poynar,Atanasie Gojdu împresurat de atîþia copiinevîrstnici, de creºterea cãrora nu se putea în-griji de ajuns din cauza îndeletnicirilor saleneguþãtoreºti, - la un an ºi douã luni s-a însuratcu vãduva Ana Ruscaº. În „matricola cununaþi-lor” (t. II. nr. 85) gãsim despre aceastã, a 2-a cã-sãtorie a lui Atanasie, urmãtoarea notiþã: „1817în luna Sept. Ziua 29. Dupã fãcuta de trei ori înbisericã vestire, neaflîndu-se nici o împiedicare,s-au logodit ºi s-au cununat Mirele Vãduvoiu

LUMINA 11

Gojdu Atanasie lãcuitoriu în Oradea-Mare cunumita Mireasã Vãduva Anna Rusca a lui ManoilSterie lãcuitoriu în Oradea-Mare, în luna ºi ziuacea, ce s-au pus supt anul, prin mine preotulMeletie parohul besearicei a Sf.Adormiri care seaflã în Oradea-Mare. Nãnaºul lui au fost Caterinamuerea lui Kukulie Gheorghie lãcuitoriu înOlosig, care ºi mãrturiseºte cu mine MeletieStanovici paroh în Oradea-Mare.”

Cu aceastã, a doua soþie, a vieþuit AtanasieGojdu pînã la 23 Iulie 1821, cînd a trecut ºi el lacele eterne, dupã ce s-a „ispovedit ºi cuminecatcu sfintele Taine” la preotul GheorgheCojocnean, care la 25 Iulie l-a ºi aºezat sprevecinicã odihnã „în þentirim de obºte.”

Copiii lui nevîrstnici au rãmas deci orfani ºide tatã ºi de mamã. Cei mai mari, Dumitru ºiEmanuil, erau încîtva rãsãriþi deasupra nãcazu-lui, putînd sã-ºi croiascã ei înºiºi un rost în viaþã.Cu numele lor ne întîlnim ºi mai tîrziu, pe cînddespre ceilalþi n-au rãmas pentru posteritate ºtirimai de seamã.”13

„Nu s-a pãstrat nici un fel de însemnare, cuajutorul cãreia sã putem încerca mãcar reconsti-tuirea atmosferei de viaþã intimã familialã, în careîºi va fi petrecut Em. Gojdu anii copilãriei. Dar efiresc sã admitem, cã tatãl sãu Atanasie, absor-bit de întreprinderile neguþãtoriei sale, nu era înstare sã dea destulã atenþiune ºi problemei difi-cile a educaþiei copiilor sãi aºa de numeroºi. Gri-jile gospodãriei ºi ale creºterii copiilor au rãmasdeci în sarcina soþiei sale Ana cãreia dintre toþicopiii Emanuil îi va fi pricinuit cele mai multe ºimai senine bucurii nu numai prin firea sa blîndãºi duioasã, ci ºi prin eminentele rezultate ale si-linþei sale la învãþãturã. (…) Totuºi buna îngriji-re, ce a reuºit ea sã dea fiului sãu Emanuil, alãsat urme în caracterul profund religios ºi înfaptele de milostenie sãvîrºite de el în cursul vie-þii. Nici în anii copilãriei, nici în cei de studiuEm. Gojdu nu pare a fi fost legat sufleteºte atîtde intim de tatãl sãu Atanasie, ca de mama saAna, pe care o pierduse atît de timpuriu, cînd elabia împlinise vîrsta de 14 ani. Aceastã consta-tare se întemeiazã pe împrejurarea cã el a pãs-trat toatã viaþa cu sfinþenie amintirea mamei sale,al cãrei nume îl pomenea adeseori cu înduioºa-re. Chiar ºi în cuprinsul frumosului sãu testa-ment s-a gîndit Em. Gojdu numai la descenden-þii din familia mamei sale (Poynar) ºi nu a fãcutnici o amintire despre cei din familia tatãlui sãu(Popovici-Gojdu).

De aci s-ar putea trage concluzia, cã la 4 No-iembrie 1869 cînd ºi-a scris testamentul, nici unuldintre fraþii lui nu mai erau în viaþã. Ei vor fimurit fãrã urmaºi cãci altfel ar fi greu de admis

sã nu se fi revãrsat din marea lui dãrnicie mãcarcîteva picãturi ºi pentru creºterea nepoþilor rã-maºi de la vreunul dintre fraþii sãi. Punctul amin-tit din testament e de urmãtorul cuprins: „Latoate ajutorãrile ce se dau din aceastã fundaþiunepe lîngã egalã qualificaþiune – sã aibã întîietatePoynarii din Bihor, care se trag din neamulmoºului meu dupã mamã, Dimitrie Poynar, dacãvor rãmînea credincioºi religiunei rãsãriteneortodoxe.”14

Mai mulþi biografi ai renumitului scriitorGozsdu Elek, afirmã cã el ar fi nepotul lui Ema-nuil Gojdu, fiind copilul fratelui sãu cel mai mare,al lui Dumitru Gojdu.15

De altfel Gozsdu Elek între anii 1874-1878 afost bursier al Fundaþiei Gojdu. În aceastã pe-rioadã îºi continuã studiile juridice la universi-tatea din Pesta.16 Cred cã rãmîn încã multe deta-lii de cercetat, în ceea ce priveºte relaþia de rude-nie între Emanuil Gojdu ºi Gozsdu Elek.

„Evident deci, cã Em. Gojdu a pãstrat pînã lasfîrºitul vieþii o amintire pioasã mamei sale, pre-cum ºi familiei, a cãrei odraslã a fost multsdruncinata ºi atît de timpuriu rãposata Ana, fi-ica lui Dimitrie Poynar. Dovadã cã pînã la vîrstade 14 ani aceastã mamã l-a ocrotit cu toatã dra-gostea ei, îndrumîndu-i cu înþelepciune paºii pecãrãrile vieþii. Dacã el a devenit un suflet gene-ros, un mare binefãcãtor al bisericii ºi al naþiuniiromâne, o parte din merit se cuvine sã fie pusãîn socoteala îngrijitei educaþii ce a primit de laevlavioasa ºi vrednica sa mamã, Ana Poynar.”17

Tînãrul Emanuil Gojdu ºi-a petrecut copilãriaîn oraºul natal, împreunã cu ceilalþi cinci fraþi aisãi. A început sã înveþe carte la ºcoala primarãortodoxã româneascã din Oradea, continuîndGimnaziul Superior Premontori tot acolo. „Ema-nuil Gojdu a urmat ºcoala secundarã în Oradeala liceul premonstratens ºi în Pojon, dupã afir-maþiile lui Partenie Cosma. Din lipsa matricole-lor n-am putut copia foaia matricolã a elevuluiEmanuil. Era nevoie de aceastã verificare, deoa-rece Márki Al. – în general bine informat – susþi-ne cã liceul l-ar fi terminat în Eger ceea ce ar în-gãdui urzirea unei noi ipoteze asupra familieiGojdu” – scrie Teodor Neº.19 Nu numai în lucra-rea lui Márki Sándor18 se afirmã cã Gojdu a ter-minat liceul catolic la Eger, ci el însuºi, în 1833cînd scrie o cerere împãratului Francisc al II-leapentru a obþine funcþia de cenzor la Tipografiadin Buda, îºi anexeazã diplomele obþinute. Dinacestea reiese, cã în anul ºcolar 1819/20 a termi-nat liceul catolic din Eger cu urmãtoarele rezul-tate: „Ex Metaphysica et Philosophia Eminens.Ex Physica Primae. Ex Oeconomia Rurali et

12 LUMINAHistoria Naturali Eminens. Ex Historia Univer-sali Primae. Ex Mathesi applicata Eminens. Instudio linguae Hungaricae Eminens.”20 Cum aajuns Emanuil Gojdu la Eger ºi de ce aici a ter-minat liceul? Nu se ºtie. În orice caz, studiindcoloniile greco-valahe din Ungaria secolului alXVIII–XIX-lea, putem afirma, cã la Eger era o pu-ternicã colonie greco-sîrbã-valahã. Aici printreinscripþiile funerare din 1790 se aflã numele alunui Gozsdu János. Se presupune cã ar fi des-cendent al familiei Gojdu care a pornit dinMiskolc.21 Se ºtie cã o ramurã a familiei s-a aºe-

zat dincolo de Dunãre (poate cã au ajuns laEger?), iar cealaltã în Bihor. Ce relaþii au fost în-tre membrii familiei? Nu putem da un rãspunsafirmativ.

Emanuil Gojdu dupã absolvirea gimnaziululîºi continuã studiile la Academia de Drept dinOradea între anii 1820–1821 ºi la Academia dedrept din Pojon (Bratislava) 1821–1822, unde afost atras de faima apreciatului profesor PaulSlemnici, ºi a continuat la Universitatea din Pes-ta. Aici, în 1824 a obþinut diploma de avocat.

LUMINA 13

1. Sterie Diamandi, Oameni ºi aspecte din istoria aro-mânilor, Buc. F. a., p. 249–252.

2. T. Neº – I. Sãlãgean ºi Emil I. Roºescu, Liceul „Ema-nuil Gojdu” la 50 de ani, Oradea, 1971, p. 14.

3. Theodor Trîpcea – E. Irinescu, Un episod culturalreligios imediat în trecutul macedo-românilor în Banat,În: „Mitropolia Banatului”, 1982, nr. 7–9, p. 531.

4. Maria Berényi, Culturã româneascã la Budapesta însecolul al XIX-lea, Giula, 2000, p. 6.

5. Teodor Neº, Figuri bihorene. Emanuil Gojdu (1802-1870), În: „Familia”, 1934, Nr. 2., p. 23–24.

6. Maria Berényi, Colonia macedoromînã din Miskolc ºifamilia ªaguna, În: „Simpozion”, Giula, 1998, p. 16–20.; Pericle Papahagi, Scriitori aromâni în secolul alXVIII, Bucureºti, 1909, p. 45.

7. Sterie Diamandi, ibidem, p. 155–156.8. Aromânii din Budapesta, În: „Gazeta de Transilva-

nia”, 1896, nr. 74.9. Maria Berényi, Colonia macedoromânã din Miskolc…,

p. 22–24.; Szendrei János, Miskolcz város története II.,Miskolc, 1904, p. 400.; Pericle Papahagi, ibidem, p.46.

10. Sterie Diamandi, ibidem., p. 109–110.11. Partenie Cosma, Manuil Gozsdu, În: „Enciclopedia

Românã” vol. II. Sibiu, 1911, p. 588.12. Ion Bradu, Emanuil Gojdu în publicistica bihoreanã,

În: „Emanuil Gojdu 1802–1870", Oradea, 1972, p.68–69.

13. Ioan Lupaº, Pãrinþii ºi fraþii lui Emanuil Gojdu, În:„Cele trei Criºuri” , 1920, n. Nr. 1., p. 15–17.

14. Ioan Lupaº, Emanuil Gozsdu. 1802–1870. Originea ºiopera sa. În: „Analele Academiei Române, Memori-ile Secþiunii Istorice, seria III, Tom XXII, 1939–1940,p. 689.”

15. „A Gozsdu – vagy román heleyesírással Gojdu –család története a valóságban mintha leleményesenkitalált példázat volna arról, hogy mennyire nin-csenek elválasztó határok az egymás mellett ésszükségképpen egymással együtt élõ nemzetek,nemzetiségek között, és micsoda bûnöket álókkalalátámasztó ostobaság származással mérni egynemzethez tartozást. Emanuil Gojdu (ha tetszik:Gozsdu Manó) a román irodalom- és kultúrtörté-net nagy alakja, aki Biharban élvén, természetesenigen jól tud, ha kell még versel is magyarul. Uno-kaöccse, fivérének fia, Gozsdu Elek [Az én kieme-lésem – B. M.] a magyar elbeszélõ próza egyik igenfontos klasszikusa még akkor is, ha egész életmûvenem több két regénynél, két drámánál (amelyekközül az egyiket sohase játszották), egy novelláskötetnél, majd néhány késõi, csak folyóiratban meg-jelent és kötetbe csak sok évvel halála után kerültnovellánál és elbeszélésnél. És ehhez még hozzáte-hetjük eddig még teljes egészében ki nem adott idõs-kori szerelmes levelezését, amelyrõl – akik kézirat-ban olvasták – azt mondják, hogy irodalmunk leg-

szebb, leglíraibb s egyben legfilozófiaibb alkotásaiközé tartozik. [Ez a levelezés 2000-ben megjelentkönyv formájában. – B. M.]

A család macedón-román-szerb keverék volt,módos polgárok a nemesi-jobbágyi Magyarorszá-gon. Tagjai attól függõen, hogy a soknemzetiségûrégi Magyarország melyik körébe kerültek, hol ro-mánnak, hol magyarnak, hol szerbnek tudták ma-gukat, anélkül, hogy bármelyiket is megérintettevolna a nacionalizmus gyûlölködése. A hajdaniGozsdu Manó, a kitünõ szerb-magyar VitkovicsMihály egykori patvaristája, Kazinczy és Fáy And-rás barátja lelkes románságtudattal egy munkás- ésharcos életet áldozott a román-magyar-szerb meg-értõ tesvériség hirdetésének. Unokaöccse, GozsduElek lelkes magyarságtudattal volt hosszú évekig aszerblakta Délvidéken magas rangú igazságügyitisztviselõ, és a hivatalos nacionalizmussal dacolvaképviselte a kölcsönös nemzeti megbecsülés elvét.Persze, magyar anyanyelve mellett tökéletesen tu-dott románul is, szerbül is, és eredetiben olvastanemcsak a német irodalmat, hanem a francia ésangol klasszikusokat, filozófusokat, természettudó-sokat is.” Hegedûs Géza www.mek.iif.hu/porta/s z i n t / t a r s a d / i r o d t u d / m a g y a r i r / h t m l /gozsdu.htm) Gozsdu Elek (Ercsi, 1849. nov. 28 – Te-mesvár, 1919. máj. 26): író. Gozsdu Manó unoka-öccse. Macedón kereskedõk leszármazottja, családjaszerb és román anyanyelvû. Miskolcon nevelkedett,Temesvárott és Pesten végezte iskoláit, jogi pályátválasztott. Új Magyar Irodalmi Lexikon, Budapest,1994, 692. p.)

16. Vezi Analele Fundaþiei Gojdu.17. Ioan Lupaº, Emanuil Gozsdu. 1802–1870. Originea ºi

opera sa.18. Teodor Neº, Oameni din Bihor, Oradea, 1937, p. 88.19. Márki Sándor, Bihari román írók, Nagyvárad, 1880,

61. p.20. A Budai Egyetemi Nyomda román kiadványainak

dokumentumai 1780–1848. A dokumentumokatgyûjtötte, összeállította és ismertetõkkel elláttaVeress Endre. Válogatta, sajtó alá rendezte, abevezetõ tanulmányt írta és a dokumentumokismertetõit átdolgozta Domokos Sámuel, Budapest,1982, 388.p.

21. „Gozsdu János és Kentezi Kallia Grirából (+ 1790 és+ 1792). Az alapítványáról híres román család egyikleszármazottja lehetett az Egerben elhunyt GozsduJános. Egerben románok is laktak. (l. Hev. Lt. 1793–1796).” (Bihari József, Az egri görög sírfeliratok és köny-vek, În: „Az Egri Pedagógiai Fõiskola Évkönyve”V., Eger, 1959, 252. p).

22. Ioan Lupaº, ibidem, p. 693.23. Sasvári László, Görögajkú ortodoxia Magyarországon

a 16-20. században, În: „Magyar EgyháztörténetiVázlatok”, Budapest, 1994, Nr. 3–4, p. 137–138.

Note

14 LUMINA

Majoritatea istoricilor români ºi strãini în stu-diile dedicate istoriei românilor din secolele alXVIII-lea ºi al XIX-lea au subliniat rolul intelec-tualilor cu studii universitare în formarea naþiu-nii române moderne ºi în racordarea societãþiiromâneºti la valorile Europei; un fenomen carede altfel este valabil în cazul tuturor naþiunilordin Europa Centralã ºi de Sud-Est. Istoricul lite-rar ºi eseistul Virgil Nemoianu considerã în acestsens cã societatea modernã din Europa Centralã– înþelegând prin aceasta Austria, Cehia, Slova-cia, Ungaria, Iugoslavia ºi România – este crea-þia etosului instruirii, un etos diferit de cel pro-testant al muncii prin care s-a impus capitalis-mul în statele anglo-saxone ºi din nord-vestulEuropei.1

În cazul Europei Centrale, acumularea de cu-noºtinþe ºi recunoaºterea comunitarã a importan-þei instruirii au realizat – potrivit profesoruluiNemoianu – fericita reconciliere între voinþa ºinãzuinþele individului, pe de o parte, ºi nevoilesocietãþii pe de altã parte.

Cu o populaþie însã majoritar ruralã, cu o no-bilime redusã ca numãr ºi incertã ca apartenen-þã etnicã, formarea universitarã a intelectualitã-þii în cazul românilor din Monarhia dunãreanã afost rezultatul efortului colectiv al naþiunii, prinsistemul de burse promovat de fondurile ºi fun-daþiile de stipendii.

Iniþial primele burse pentru români ardeleniau fost create de statul austriac pe seama tineri-lor greco-catolici, prin care s-a urmãrit formareaunei preoþimi devotatã noii religii, creatã în Tran-silvania la sfârºitul secolului al XVII-lea ºi înce-putul secolului al XVIII-lea. Prin burse acordatede fundaþiile catolice sau din alte fonduri insti-tuite de Curtea de la Viena, în prima jumãtate asecolului al XVIII-lea zeci de tineri români austudiat la colegiile ºi universitãþile din Imperiu.

Din iniþiativa episcopului Inocentie MicuKlein, Blajul a instituit primele burse pentru stu-dii la Roma, la Colegiul Urban de PropagandaFide, beneficiari ai unor asemenea burse au fosttinerii Sivestri Calliani, Grigore Maior ºi PetruPavel Aron, ultimii doi vor ajunge episcopigreco-catolici la Blaj. În total în perioada 1739–1779, la Roma au studiat cu burse blãjene 20 detineri români printre ei numãrându-se ºi mariicãrturari Gheorghe ªincai ºi Petru Maior.2

Cornel Sigmirean

Rolul „Fundaþiei Gojdu” în formareaintelectualitãþii româneºti din epoca modernã

Locul central de formarea elitei greco-catoliceîn secolul al XVIII-lea l-a reprezentat Viena, ini-þial prin Colegiul de la Pazmaneum, iar înce-pând din 1775 prin Seminarul „Sancta Barba-ra”, unde s-a format o întreagã pleiadã de inte-lectualii români, ceea cel fãcea pe Petru Maior sãnoteze mai târziu cã: „De acolo – de la SanctaBarbara – au început între români a se înmulþipreoþii cei învãþaþi ºi înscusiþi.3 Majoritatea tine-rilor români care au studiat la Sancta Barbara,printre care s-au numãrat Gheorghe ªincai, Pe-tru Maior, Ioan Paora, Demetriu Caian, IoanNemeº, Ioan Budai Deleanu, Ioan Nobili, EfraimKlein, Samuil Vulcan º.a. în total 41 – au studiatcu burse create de Curtea de la Viena.4

Indiscutabil, sistemul de burse din secolul alXVIII-lea a contribuit în primul rând la forma-rea unei elite greco-catolice. Cramponându-se deideea extinderii unirii religioase la scara întregiinaþiuni române din Imperiu ºi secularizarea bu-nurilor mãnãstireºti în timpul lui Iosif al II-lea,Viena a întârziat fenomenul de formare a uneielite clericale ortodoxe ºi implicit renaºterea aces-tei biserici. De abia la începutul secolului al XIX-lea Curtea de la Viena a acceptat dezvoltareaprimelor strategii de formare a elitei clericaleortodoxe.

Pe baza fondului xidoxial, între anii 1806–1848,Episcopia Transilvaniei a reuºit sã ºcolarizeze laUniversitatea din Viena 15 bursieri ortodocºi.Primul a fost Gheorghe Lazãr, întemeietorul în-vãþãmântului românesc din Muntenia. Lui Lazâri-au urmat Ioan Moga, Moise Fulea, Luca Pop,Petru Gherman, Ioan Panovici, Petru Bãdilã,Sava Popovici, Ioan Popasu, Ioan Hannia, IoanTipeiu, Grigore Pantazi, Constantin Toma, Ni-colae Popea ºi Constantin Duma. Ei au reprezen-tat intelectualii ortodocºi care au prefigurat re-naºterea Bisericii Ortodoxe Române din Transil-vania ºi Banat, din a doua jumãtate a secoluluial XIX-lea sub Andrei ªaguna.

Astfel, prin sistemul de burse de stat sau dinfondurile celor douã biserici, greco-catolicã ºiortodoxã, în secolul al XVIIII-lea ºi în prima ju-mãtate a secolului al XIX-lea peste 277 de tineriardeleni ºi bãnãþeni au studiat la universitãþiledin Europa Centralã ºi de Vest.5

O elitã intelectualã, care prin opera sa istori-cã, filologicã, teologicã, pedagogicã ºi politicã a

LUMINA 15

deschis noi drumuri de afirmare naþiunii româ-ne, respectiv, a pregãtit drumurile ideatice aleregãsirii de sine ºi autodeterminãrii românilor,a furnizat fundamentele ideologice ale miºcãriinaþionale.

Experienþele politice de la 1848 ºi cele care auurmat acestui moment, dar mai ales instaurareadualismului austro-ungar la 1867 au conºtienti-zat ºi mai mult în rândul românilor din Imperiunecesitatea formãrii unei puternice clase de in-telectuali; promovarea unei elita intelectuale adevenit principala componentã a strategiei dez-voltãrii culturale ºi naþionale a românilor dinfosta monarhie. La Blaj, centrul Bisericii Greco-Catolice, la mai vechile fonduri ºi fundaþii dinstipendii („Bob”, „S. Romanþai”) se adaugã fun-daþiile, „Constantin Alutan”, „Alexandru Stercaªuluþiu”, „Baron David Urs de Margina”, „Fer-dinand Hirsch”, „Efraim Klein”, „Iuliu Bardoºi”,„Gavrilã Vaida”, „Victor Mihali de Apºa”, º.a.În total, la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi înce-putul secolului al XX Mitropolia Greco-Catolicãde la Blaj administra peste 40 de fundaþii.6 Ase-menea fundaþii s-au creat ºi pe lângã episcopiilede la Lugoj, Gherla ºi Oradea.

Mitropolia ortodoxã de la Sibiu a pus bazelefundaþiilor „Francisc Iosif”, „Cologea”,„Peiovici”, „Ecaterina Raþiu”, „NicolauPutnoky”, „Ioan Hannia”, „Cora”, „AbsolonTodea” º.a. 7 Episcopia Aradului administra fun-daþiile „Gavril Faur”, „Todor Papp”, „AnnaIorgovici” ºi „Iosif Goldiº”8, printre bursierii fun-daþiilor arãdene numãrându-se ºi viitorul epis-cop Roman Ciorogariu. La Carensebeº, foºtii ofi-þeri ai regimentului de graniþã au creat fundaþii-le „Balla”, „Dumitru Peþa”, „ConstantinNicolaevici”, „Costa Tismãnariu”, „MihailTrapºia”, „Ioan Temeº”, „Trãilã Stroiescu” ºi„Dumitru Brumariu”9. Mai amintim, tot pentruzona Banatului, fundaþiile „Ana Alexandrovici”ºi „Elena Ghiba Birta”.

La Nãsãud, dupã desfiinþarea RegimentuluiII de graniþã s-a creat Fondul Grãniceresc de Sti-pendii, care acorda burse pentru descendenþiifoºtilor grãniceri.10

Burse acorda Astra, Asociaþia naþionalã arã-deanã pentru cultura ºi conservarea poporuluiromân ºi Asociaþia pentru cultura poporului ro-mân din Maramureº, acordau burse sau ajutoa-re bãncile româneºti, mari mecenaþi, ca membriifamiliei Mocioni, canonicul Ioan Micu Moldo-van, Iosif Gall º. a. Regatul român susþinea efor-tul de formare a intelectualitãþii româneºti dinImperiu prin Societatea „Junimea” de la Iaºi (ca-zul lui Ioan Slavici), dar mai ales prin Societatea

„Transilvania”, burse pentru românii ardeleni ºiLiga culturalã ºi Academia Românã.11

Dar din tot ce s-a întreprins în sensul creãrisurselor financiare necesare promovãrii unei in-telectualitãþi din rândul românilor ardeleni ºibãnãþeni s-a detaºat rolul Fundaþiei „Gojdu”.

Fundaþia „Gojdu”, creatã pe baza Testamen-tului lui Emanuil Gojdu, întocmit la 4 noiembrie1869 ºi publicat legat la 3 februarie 1870 în ºe-dinþa Judecãtoriei a Liberei Cetãþi Regale Pesta,sub numãrul 5814/870, a acordat burse începândcu anul 1871. Primele burse au fost acordate ele-vilor Nicolae Poynar, Dimitrie Poynar, IoanPoynar ºi studentului Constantin Aldulean, carepe baza bursei „Gojdu” a studiat la AcademiaEvanghelicã de Drept din Sibiu ºi la Facultateade Drept a Universitãþii Regale Maghiare dinBudapesta. În anul urmãtor, în 1872, s-au acor-dat 12 burse, din care 2 pentru studii la Univer-sitatea din Viena ºi 4 pentru Universitatea dinBudapesta. În anul 1873 s-au distribuit 33 deburse pentru elevi ºi studenþi, dintre care 10 pen-tru studii la Budapesta (la Universitatea ºi laPolitehnicã), 2 pentru Graz, 4 pentru Viena ºi câteuna pentru Mariabrunn ºi Zürich.

Astfel, prin apariþia Fundaþiei „Gojdu”, sutede tineri îºi legau speranþele de a putea urmastudii gimnaziale sau universitare prin burse„Gojdu”.

A fost meritul lui Emanuil Gojdu, care printestament ºi-a lãsat cea mai mare parte a averiipentru constituirea fundaþiei, dar ºi a moduluicum el a gândit capitalizarea acþiunilor bancareºi de distribuire a burselor. Practic, dacã studi-em testamentul lui Gojdu ne dãm seama cã ma-rele mecenat a prevãzut modalitãþile de activita-te ale fundaþiei pânã în anul 2071. Indiscutabilcã la creºterea capacitãþilor de stipendiere a fun-daþiei merite deosebite i-a revenit ºi Reprezen-tanþei, din care pe parcursul anilor, pânã în anul1919, au fãcut parte mari personalitãþi culturale,politice, înalþi ierarhi, oameni întreprinzãtori, cuexperienþã în planul vieþii economice ºi bancare:Andrei ªaguna, Ioan caveler de Puºcariu, Georgeºi Anton Mocioni de Foen George ªerb, Iosif Gall,George Stupa, Nicolae Ioanovici, PartenieCosma, Ioan Mihu º. a., personalitãþi politice ºiculturale, dar în acelaºi timp oameni foarte bo-gaþi, români din Imperiu). Practic, averea fun-daþiei dupã cum reiese din calculele efectuate decercetãtoarea Maria Berényi, era în 1870 de 93.000de florini, încãrcatã ºi ea cu datorii fiscale12. Semai adaugã ºi creanþe de 101.600 florini, consi-derate de membri fundaþiei „în mare parteneexecutabile”.

16 LUMINAReprezentanþa a trebuit sã facã faþã ºi nume-

roaselor procese juridice de moºtenire, cu pre-tinse datorii formulate de rude, de clienþii avo-catului Emanuil Gojdu. Au fost apoi relaþiiledelicate cu Melania Gojdu, cãsãtoritã din 1879cu Nemeshegy József, care pe parcursul anilor aemis diverse pretenþii în legãturã cu averea fun-daþiei. S-au adãugat momentele de crizã interve-nite în viaþa economicã a Ungariei, care s-auresfrânt ºi asupra fundaþiei. În anul 1907, deexemplu, fundaþia a înregistrat o pierdere de108.455.38 coroane datoritã cãderii cursului labursã a acþiunilor ei, situaþie provocatã de crizageneralã care a efectat toate pieþele financiare dinUngaria în acel an.

Dar, prin talentul financiar dovedit de mem-brii Reprezentanþei, Fundaþia „Gojdu” a înregis-trat aproape constant creºteri de capital. Dacã înanul 1870 fundaþia era evaluatã la 200.000 flo-rini, ea ajung în 1917 la 8.390.704 coroane (1 flo-rin=2 coroane).

La creºterea veniturilor fundaþiei a contribuitfoarte mult ºi construirea la începutul secoluluial XX-lea celor 7 case (Curtea „Gojdu”), în intra-vilanul dintre strãzile Király ºi Dob. Ridicareaacestui ansamblu de imobile a costat fundaþiasuma de 977.277,20 de coroane, dar prin închiri-erea apartamentelor ºi prãvãliilor din cele 7 cases-au rezolvat importante venituri, care i-au ma-jorat capitalul bancar ºi i-au permis creºtereaanualã a numãrului de burse. Fundaþia „Gojdu”a devenit astfel cea mai mare fundaþie de stipen-dii a românilor din Ungaria ºi Transilvania ºi unadin cele mai mari din Imperiul Austro-Ungar.În anul ºcolar 1900/1901 fundaþia acorda 135 deburse ºi ajutoare, din care 117 pentru studii uni-versitare. În anul 1912, fundaþia aproape ºi-adublat numãrul bursierilor, în total a acordat 232de burse ºi ajutoare, din care 201 pentru studiisuperioare. Numãrul bursierilor Fundaþiei „Goj-du” a ajuns sã depãºeascã totalul stipendiºtilorcelorlalte fundaþii româneºti. În anul 1912, deexemplu, toate fundaþiile Blajului acordau pen-tru studii superioare 39 de burse.

Momentul de vârf al fundaþiei la reprezentatanul 1919/1920 când a acordat 324 de burse,dupã care ºi-a încetat activitatea, în sensul în carea fost gânditã de fondatorul ei.

În total, în perioada 1871–1919, fundaþia a cor-dat 3626 de burse ºi 953 de ajutoare pentru exa-mene de riguros ºi doctorat.

Ca numãr de persoane au beneficiat de burseGojdu peste 1350 de viitori intelectuali români13.Dintre aceºtia, aproximativ 1050 au urmat stu-dii superioare (universitãþii ºi academii), iar cir-ca 300 au beneficiat de burse pentru ºcolile pri-

mare, gimnaziale, reale, comerciale, pentru ºco-lile de cadeþi (ofiþeri), de notari ºi pentru ºcolilepedagogice. Cei peste 1050 de bursieri „Gojdu”cu studii superioare reprezintã 16,15% din tota-lul românilor care în perioada 1867–1918 au frec-ventat universitãþile din Imperiul austro-ungarºi din afara lui. În mod concret, în perioada dua-lismului austro-ungar, dupã estimãrile noastre,la universitãþile din Europa Centralã ºi de Vestau studiat circa 6500 de tineri români din Banatºi Transilvania, din care peste o mie au fost bur-sieri „Gojdu”, ceea ce înseamnã cã 1 din 6 inte-lectuali români este „produsul” fundaþiei creatãde Emanuil Gojdu.

Ca profil socio-profesional, cea mai mare par-te a bursierilor Gojdu au absolvit facultãþile dedrept ºi ºtiinþe politice, circa 40,07% fenomen pecare-l întâlnim ºi în cazul celorlalte naþiuni dinImperiu, dar mai ales în cazul Ungariei. Aceastãorientare dominantã, se explicã prin dezvolta-rea unei puternice birocraþii maghiare dupã com-promisul de la 1867 ºi prin noua importanþã acor-datã profesiunilor juridice în economia liberalãmaghiarã. Ca pondere, dupã juriºti, urmeazãbursierii mediciniºti, cu 26,19%, de la politehni-cã cu 10,94%, de la litere ºi filosofie cu 8,92%, dela silviculturã ºi minerit (în primul rând de laSchermnitz-Selmecbánya) cu 7,29% ºi cei de laacademiile de comerþ cu 4,60%.

Sigur pe parcursul anilor de studii sunt ºi ca-zuri când acelaºi tânãr urmeazã chiar douã sautrei facultãþi, prin cereri cãtre fundaþie, invocânddiverse motive, tinerii obþineau dreptul de a-ºimodifica prima opþiune: costurile ridicate ale stu-diilor (de exemplu la politehnicã ºi medicinã),dificultãþi în cunoaºterea limbii maghiare, fap-tul cã ºi-a descoperit alte înclinaþii intelectuale ºialte asemenea motive. Cine parcurge documen-tele Fundaþiei „Gojdu” de la arhiva Parohiei Or-todoxe din Budapesta va descoperi un adevãratroman epistolar, între Reprezentanþa ºi bursieriisãi, care reflectã într-un fel starea de spirit a stu-denþilor de la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi în-ceputul secolului XX. Mii de cereri pentru bur-se, pentru reînnoirea acestora, justificarea eºe-curilor, explicaþii pentru examenele amânate saunepromovate, intervenþii ale pãrinþilor, ale cu-noºtinþelor acestora pe lângã membrii reprezen-tanþei, în cele din urmã imaginea unei societãþicare-ºi cautã locul în noua lume capitalistã, încare idealurile meritocratice devin predominan-te.

Din aceastã persepctivã, a orizontului cultu-ral, este deosebit de relevantã harta centreloruniversitare frecventatã de bursierii „Gojdu”. Întotal ea cuprinde 30 de oraºe universitare din

LUMINA 17

Europa Centralã ºi de Vest: Cluj, Sibiu, Oradea,Magyar-Óvár, Sárospatak, Bratislava, Schemnitz,Presov, Fiume, Viena, Graz, Innsburck, Lemberg,Mariabrunn, Berlin, Bonn, Heidelberg,Karlsruhe, Totha, Leipzig, München, Sttudgart,Anvers, Paris, Berna, Laussane ºi Zürich.

Bursierii Gojdu au devenit astfel, prin contac-tele intelectuale stabilite în marile centre univer-sitare ale Europei Centrale ºi de Vest, un factoral asimilãrii ºi alinierii culturii româneºti la va-lorile continentului european. Este cu atât maiimportant de subliniat acest lucru analizând ori-ginea socialã ºi geograficã a bursierilor Gojdu.Majoritatea au fost fii de preoþi, învãþãtori, agri-cultori, funcþionari, categorii sociale cu posibili-tãþi materiale reduse care ºi-au datorat întru to-tul studiile universitare burselor „Gojdu”. Dinpunct de vedere geografic majoritatea provin dinmediul rural, din satele Transilvaniei ºi a Bana-tului, mai ales din comitatele preponderent dereligie ortodoxã.

Interesant cã printre bursierii „Gojdu” s-auaflat ºi tineri originari din localitãþile Ungarieide astãzi: Küzdeny Constantin din Bichiºciaba,care între ani 1885–1889 a studiat la Universita-tea Tehnicã din Budapesta, Petru Popovici dinApateu care a studiat dreptul, GheorghePopovici din Bichiº ºi Pavel Siartãu din Apatu,care au studiat medicina la Budapesta, IosifRoxin din Micherechi care a urmat farmacia laCluj între anii 1906–1908, ºi Iosif Dimba din Apa-teu, bursier Gojdu la ºcoala de cadeþi (ofiþeri).ªapte dintre bursierii Gojdu erau nãscuþi în Bu-dapesta, fapt ce nu trebuie sã ne surprindã, lasfârºitul secolului al XIX-lea – începutul secolu-lui XX în capitala Ungariei trãiau peste 2000 deromâni. Gojdiºtii români din Budapesta au fostTitus Babeº, Nicolae Barian, Cornel GheorgheIonescu ºi Gheorghe Rãdneanu, care au studiatla Facultatea de Drept a Universitãþii RegaleMaghiare din Budapesta, Iosif Perin ºi MirceaIonescu la Facultatea de Medicinã ºi Francisc Raþla Universitatea Tehnicã.

Printre bursierii Fundaþiei, indiscutabil cã aufãcut parte personalitãþi ale ºtiinþei, culturii ºivieþii politice româneºti: Victor Babeº, profesorla universitãþile din Budapesta ºi Bucureºti, des-coperitorul ºi iniþiatorul seroterapiei moderne,marele naturalist Iuliu Prodan, inventatorul îndomeniu aviaþiei Traian Vuia, Cornel Miklósi,profesor la Politehnica din Budapesta ºi fonda-torul al învãþãmântului politehnic de la Timiºoa-ra, poeþii, scriitorii ºi publiciºtii Aron Cotruº,Octavian Goga, Valeriu Braniºte, Ioan Scurtu,Virgil Ornifiu ºi Constantin Sulicã (profesor lacatedra de limba românã din Budapesta), istori-cii Ioan Lupaº, Silviu Dragomir, Ilie Minea, An-drei Oþetea ºi Nicolae Vãtãºeanu, ConstantinDaicoviciu, marele economist ºi om politic IoanLapedatu, medicii Traian Leucuþia ºi MariusSturza, Dumitru Stãniloaie, considerat cel maimare teolog român, oamenii politici Aurel C.Popovici (autorul celebrei cãrþi Statele Unite aleAustriei Mari), Aurel Vlad, Aurel Lazãr, VasileStoica, Petru Groza, Aurel Zigre º. a.

Fundaþia „Gojdu” a dat 9 membri AcademieiRomâne, 2 prim-miniºtri (prin O. Goga ºi P.Groza), parlamentari, prefecþi, o pleiadã de per-sonalitãþi care au marcat profund cultura ºi civi-lizaþia româneascã din secolul XX-lea. Istoriogra-fia românã, tributarã activitãþii parlamentare, apartidelor, a acþiunilor militante în plan politicºi naþional a supralicitat în general rolul perso-nalitãþilor politice din istoria românilor ardeleniºi bãnãþeni, mai puþin atentã la opera culturalãde duratã cum a fost aceea a marelui mecenat ºia fundaþiei creatã de el. Or astãzi, reconstituindviaþa ºi activitatea lui Emanuil Gojdu ºi rolul fun-daþiei creatã de el, în formarea intelectualitãþiiromâneºti realizãm cã el a fost unul din pãrinþiiRomâniei moderne, prin intelectualii creaþi, deel, prin marile centre universitare ale continen-tului nostru, Emanuil Gojdu a contribuit la în-scrierea spaþiului nostru cultural în sistemul devase comunicante ale culturii ºi civilizaþiei eu-ropene.

1. Virgil Nemoianu, Cazul etosului Central-European.Instruirea dincolo de clase, în vol. Europa Centralã. Ne-croze, dileme, utopii, Antologie coordonatã de Adri-ana Babeþi ºi Cornel Ungureanu, Polirom, Iaºi, 1997,p. 168.

2. Ioan Chiorean, Rolul instituþiilor de învãþãmânt su-perior din Roma în formarea elitei intelectualitãþii dinTransilvania în secolul al XVIII-lea, în Interferenþe isto-rice ºi culturale româno-europene, coordonator GrigorePloeºteanu, Târgu-Mureº, 1996, p. 53

3. Timotei Cipariu, Acte ºi fragmente latine ºi româneºti

Note

pentru istoria Bisericii române, mai ales unite, Blaj, 1855,p. 131.

4. Ioan Chiorean, Rolul Vienei în formarea intelectuali-tãþii româneºti din Transilvania în secolul al XVIII-lea,în vol. De la umanism la luminism, sub red. IoanChiorean, Târgu-Mureº, 1994, p. 102.

5. Nicolae Szabó, Români transilvãneni la universitãþileeuropene în secolul al XVIII-lea ºi prima jumãtate al se-colului XX-lea, în Studii istorice româno-ungare, vo-lum editat de Lucian Nastasã, Fundaþia AcademicãA. D. Xenopol, Iaºi, 1999, p. 157.

18 LUMINA6. ªematismul veneratului cler greco-catolic al Arhidiece-

zei mitropolitane a Alba Iuliei ºi Fãgãraºului pe anul1900, Blaj, p. 300–303.

7. Calendarul comun de la Hristos pe anul 1910, Sibiu, p.82–84.

8. A Magyarországi románok egyházi, iskolai Közmûvelõ-dési, közgazdasági intézményeinek és mozgalmainak is-mertetése, Budapest, 1909, p. 44–45.

9. Liviu Groza, Fundaþii, testamente ºi donaþii ale grãni-cerilor bãnãþeni, în Studii ºi articole de istorie, LX–LXI(serie nouã), 1993, p. 71–80.

10. Lazãr Ureche, Fondurile grãnicereºti Nãsãudene (1851–1918), Presa Universitarã Clujeanã, 2001.

11. Cornel Sigmirean, Istoria formãrii intelectualitãþii ro-mâneºti din Transilvania ºi Banat în epoca modernã,Presa Universitarã Clujeanã, 2001, p. 229–262.

12. Maria Berényi, Istoria Fundaþiei „Gojdu” (1870–1952),Budapesta, 1995, p. 20.

13. Cornel Sigmirean, Aurel Pavel, Fundaþia „Gojdu”.1871–2001, Editura Universitãþii „Petru Maior”Târgu-Mureº, 2002, p. 54.

LUMINA 19

Europa Centralã e o regiune plinã de mituri,simboluri, personalitãþi eroice ºi misterioase.

Aceastã regiune a dat istoriei mondiale mulþioameni de seamã, formatori ai lumii civilizate.

Popoarele convieþuitoare din Bazinului Car-patic îºi au proprii idoli care prin viaþa lor ºi-auhotãrît poziþia în lumea înconjurãtoare.

În Europa secolului al XIX-lea, înflãcãratã decurentele revoluþionare, din nimic au izbucnitpersonalitãþi carismatice hotãrîte sã rupã barie-rele învechite ale istoriei.

În acest mediu istorico-politic un mic oraº as-cuns undeva în Imperiul Habsburgic îºi trãia via-þa de fiecare zi. Locuitorii maghiari, români, ger-mani nãºteau, botezau, se cãsãtoreau, mureau ºiîngropau. Existenþa de fiecare zi era determinan-tã convieþuirii etniilor, religiilor ºi ideologiilorreformiste.

În aceste constelaþii socio-culturale, la data de31 mai 1818, se naºte un om de fiecare zi, într-ofamilie de meºteºugari: fiul botezat Gheorghe allui Gheorghe ºi Victoria Pomuþ, de religie orto-doxã.

Gheorghe Pomuþ pînã în anul 1848 a fost nu-mai un jurist român în Pesta. Ziua de 15 martie1848, reprezintã un moment istoric în viaþa na-þiunilor din Europa Centralã, ºi în viaþa lui Po-muþ. În vîrstã de 30 de ani, Pomuþ era un revo-luþionar, în sensul strict al cuvîntului. Tînãrulromân se întoarce în oraºul natal ºi luîndu-ºi rã-mas bun, pãºeºte pe o cale care îl duce pe tere-nul istoriei maghiare ºi universale. Începe o ca-rierã dureroasã dar strãlucitoare a unui om derînd. Se înroleazã voluntar în armata revoluþio-narã. Pe scena revoluþiei i-a fost dat sã fie în apro-pierea generalului genial Klapka, în fortãreaþaKomárom, unde militarul Pomuþ era comandan-tul poliþiei militare a fortãreþei. Din acest momentviaþa lui va fi marcatã. Nu mai are posibilitateasã se întoarcã în oraºul natal. Numai o posibili-tate are dupã înfrîngerea revoluþiei maghiare:emigrarea. Terminã o viaþã caracteristicã Euro-pei Centrale ºi pãºeºte pe malul unei lumi noi casã-ºi înceapã o viaþã nouã în Statele Unite. Emi-grantul Pomuþ e cea mai marcantã personalitatea comunitãþii de emigranþi paºoptiºti stabilitã înstatul IOWA, în localitatea New Buda. GhiþãPomuþ – cum îl numea vestitul scriitor IoanXantus – era un bun gospodar. Pentru el avea

mare importanþã interesele comune ale tovarã-ºilor sãi paºoptiºti din colonie. Duce tratative cuKossuth Lajos, pentru a înfiinþa cea mai marecolonie a emigranþilor paºoptiºti. Iubirea ºi con-vingerea în libertatea ºi egalitatea oamenilor afost pentru Pomuþ o formã de viaþã, o luptã pen-tru crezul sãu. Natural cã din primul momentva participa la rãzboiul civil american, între anii1861–1865. Se înroleazã – din nou – voluntar înarmata nordicã. În cruntele lupte ºi-a îndeplinitcariera militarã. Mulþumitã calitãþilor omeneºtiale românului giulan, organizarea ºi experienþadin armata kossuthistã, îºi aduce roadele. Regi-mentul de infanterie 15. IOWA – parte a armateicomandatã de generalul Ulysses Grant (ulterioracesta a fost ales 8 ani preºedintele S.U.A.) – maitîrziu se încadreazã în armata vestitului generalSherman. Dupã bãtãliile de la Corinth, Schiloh –unde a fost rãnit – Vicksburgh ºi Atlanta, regi-mentul 15 IOWA, în fruntea armatei Tennesseela 24 mai 1865 defileazã la Washington D.C. subconducerea viteazului colonel Gh. Pomuþ, pe caresoldaþii îl adorau, superiorii îl preþuiau. La 19mai 1866, pentru faptele de vitejie ºi meritele dintimpul rãzboiului e înaintat general de brigadã.Honvedul kossuthist, mulþumitã calitãþilor ºivirtuþilor militare ºi umane, în noua patrie, e în-coronat în cariera strãlucitoare în care a ajuns înarmata S.U.A.

Dupã 16 ani petrecuþi în Statele Unite pleacãdefinitiv din patria sa adoptivã. La 16 februarie1866 e numit consul la Sankt Petersburg, înRusia.Pomuþ devine diplomat. În 1874 e avansat con-sul general. κi îndeplineºte menirea pînã în anul1878.

Dupã schimbarea lui din aceastã funcþie dediplomaþie rãmîne în Rusia unde, tot 16, anitrãieºte o viaþã plinã de secrete.

Gheorghe Pomuþ moare la 12 octombrie 1882în Sankt Petersburg.

Aceastã personalitate marcantã, acest idol alminoritãþii române din Ungaria, aparþine trium-viratului emblematic: Moise Nicoarã, DavidVoniga ºi Gh. Pomuþ nãscuþi în acest orãºel bi-chiºean, Giula. Oraºul a fost ºi este bun exemplua convieþuirii naþionalitãþilor, maghiari, germaniºi români. Populaþia localã e mîndrã de perso-nalitãþile sale giulane, cum sînt fizicianul maghi-ar Bay Zoltán, Erkel Ferenc (compozitorul Im-

Gheorghe Ruzsa

Gheorghe Pomuþ în conºtiinþa istoricãa românilor din Giula

20 LUMINAnului naþional) ºi nu în ultimul rînd Albrecht Dü-rer (pictorul renaºterii germane), ultimii doi ger-mani. Sperãm cã din acest Panteon al gloriei lo-cale va aparþine ºi Gh. Pomuþ. Existenþa români-tãþii, legãtura sufleteascã, din trecutul istoric co-mun, cu neamurile coexistene ale Europei Cen-trale, o dovedeºte persoana ºi viaþa lui Pomuþ,de la primul pas, al voluntarului honved în ar-mata kossuthistã, pãrtaº a istoriei maghiarilor ºia românilor, pînã la evenimentele istoriei uni-versale, americanã ºi rusã. Ziua de 15 martie 1848pentru românul Gh. Pomuþ a generat un senti-ment naþional – poate maghiar, poate românesc– ºi un sentiment al al libertãþii universale. El s-aîncadrat în curentul revoluþionar european. Gh.Pomuþ pentru noi românii din Giula ne creeazãun sentiment specific giulan. E bine sã te plimbipe strãzile pe care s-a plimbat tînãrul Pomuþ. Ebine sã cunoºti persoane dintre rudele sale, sãaparþii de religia lui Pomuþ. În fine e bine sã fiimîndru de el.

Cînd ne gîndim la aceastã persoanã misterioa-sã, trebuie sã dãm rãspunsul la întrebarea: Oareîl cunosc românii din Giula sau din Ungaria pegeneralul Pomuþ? E greu sã dai un rãspuns co-rect ºi potrivit, dar totuºi trebuie sã spunem cãnu prea, din cauza motivelor diferite. Se vorbeaºi se scria puþin – mai ales dupã al II-lea rãzboimondial – ºi nici învãþãmîntul nu se ocupa cuemigraþia americanã a paºoptiºtilor. Au crescutgeneraþii fãrã sã ºtie ceva mai concret despreacest mic grup de revoluþionari – între ei ºi Po-muþ – înflãcãraþi.

Existau informaþii ºi legende despre rãzboiulcivil din S.U.A. Auzeam ceva despre eroii miticiai rãzboiului. Se spunea cã au fost între ei ºi foºtihonvezi ai armatei kossuthiste.

Dupã anii 1990 au ieºit la suprafaþã operele,studiile despre Pomuþ. Minoritatea românã aresarcina istoricã ºi de existenþã de a-ºi ridica per-sonalitãþile renumite ºi istorice în circuitul vieþiiculturale. În anul 1998 la Giula totuºi a avut locun eveniment însemnat privind cultul genera-lului; s-a aºezat o placã menitã sã cinsteascãamintirea personalitãþii lui Gh. Pomuþ (e singu-ra placã în lume). Noi giulani ºi toþi românii dinUngaria avem un loc unde ne-am putea amintiîn mod convenabil de eroii – între ei ºi români –evenimentelor din 1848–49.

Este o bucurie cã azi existã o stradã în Giulacare îi poartã numele: strada generalul Pomutz.Poate cel mai important eveniment organizat deAsociaþia Culturalã a Românilor din Ungaria afost cel din 30 mai 1998: Simpozionul comemo-rativ „Gheorghe Pomuþ” în cadrul acþiunilor de-dicate împlinirii a 150 de ani de la revoluþia din1848–49. Eu cred cã sîntem pe o cale bunã ºi cãurmãtoarea generaþie a românilor din Ungaria îlva aºeza pe Gheorghe Pomuþ la locul lui binemeritat în istoria culturii noastre.

Eu cred cã legenda lui Gheorghe Pomuþ o trã-im noi personal atunci cînd vorbim despre el.Eu cred cã adevãratã comoarã legendarã a aces-tei personalitãþi celebre, este el însuºi, prin fap-tul cã ne-a dat un exemplu cum sã devenim fo-lositori omenirii, indiferent de unde ne tragem.Sînt sigur cã românii din Ungaria ºi de pretutin-deni pot fi mîndri, împreunã cu celelalte popoa-re din bazinul carpatic, cã a existat un om care,cunoscînd ºi luptînd pentru libertatea naþiuni-lor carpatice, a luat parte ºi la crearea ºi stabili-rea unui stat democratic ºi puternic precum Sta-tele Unite ale Americii.

Imagine din expoziþia „120 de ani de la moartea lui Gheorghe Pomuþ”

LUMINA 21

Stimaþi Oaspeþi!Dragi Colegi!

Mîine la 12 octombrie se împlinisc 120 de anide la moartea românului ortodox din GiulaGheorghe Pomuþ. Figura lui – cum scrie GeluNeamþu în volumul cu titlul Generalul GeorgePomuþ (1818–1882) – care a apãrut la Cluj-Napo-ca în anul trecut citez: „nu a fost pînã nu demultprea cunoscutã în istoriografia româneascã , înschimb ea era destul de familiarã istoriografieiungare”.

Gheorghe Pomuþ s-a nãscut la 31 mai 1818 înoraºul Gyula, din pãrinþi români, dupã cum re-iese din matricola parohiei ortodoxe române dinOraºul Mare Românesc. A fost fiul unui fierarde pe domeniile contelui Wenckheim József.Tatãl lui Pomuþ se stinge din viaþã de tînãr, dupãmoartea cãruia vãduva singurã îºi creºte cei pa-tru copii. Cel mai mare dintre copii, Constatin, adevenit doctor în medicinã (1815–1883). Gheor-ghe urmeazã cursurile facultãþii de drept dinPesta, iar dupã terminarea cursurilor funcþionea-zã ca procuror regal în capitala Ungariei. În anul1848, dupã izbucnirea revoluþiei maghiarePomuþ îºi întrerupe activitatea de avocat. Se duceacasã la Giula ca agitator pentru recrutare înarmata honvezilor. El încearcã sã-i convingã peromânii din Gyula ºi Chitighaz sã lupte împotri-va asupririi austriece. În regiunea Somogy iaparte la luptele pentru independenþã în frunteahonvezilor maghiari, ajungînd la rangul de lo-cotenent. Apoi la Komárom, luptã în toate bãtã-liile lui Klapka György, dupã care acesta îl ridi-cã la rangul de cãpitan, din care a avansat în func-þia de cãpitan al poliþiei civile din oraºul

Elena Csobai

Gheorghe Pomuþ în istoriografia maghiarã

Komárom. Ajungînd cãpitan de gardã în cetateadin Komárom totodatã a fost ºi copistul perso-nal al lui Újházi László, fostul comite din Sáros,al comisarului din Komárom. Dupã capitulareafortãreþei din Komárom în faþa lui Haynau, deºiacesta garanteazã honvezilor ºi ofiþerilor amnis-tie, mulþi nu au încredere ºi iau drumul emigra-þiei. Gheorghe Pomuþ se ataºeazã echipei luiÚjházi László, care în decembrie 1849 emigrea-zã în America.

În anul 1850 mica echipã de emigranþi a luiÚjházi, printre care se afla ºi Pomuþ, se stabileº-te în statul Iowa, care a fost înfiinþat cam în ace-eaºi perioadã. Membrii echipei de emigranþi auocupat pãmînt ºi au început o nouã viaþã, delocuºoarã în împrejurãri destul de vitrege. Înfiinþîndcolonia New Buda, scopul emigranþilor era casã înfiinþeze nouã micã Ungarie, unde cu toþiivor fi liberi, unde sã se adune în frunte cuKossuth. Visul emigranþilor nu s-a realizat.Destrãmarea coloniei nu a putut fi evitatã. Întimp ce Pomuþ depune eforturi serioase pentrucolonia înfiinþatã în Iowa a izbucnit rãzboiul ci-vil din America.

Gheorghe Pomuþ a luat parte la rãzboiul civilchiar din primele zile, cu gradul de cãpitan înregimentul nr: 15 de voluntari de infanterie dinIowa. S-a angajat în luptã pentru idealurile de-mocratice americane. Regimentul 15 din Iowa,care a ajuns sub comanda maiorului Pomuþ, acontinuat sã lupte în locurile cele mai periculoa-se. Au luat parte la cele mai mari ºi importantebãtãlii. Dupã terminarea rãzboiului, la un an dela desfiinþarea regimentului Pomuþ, la 19 mai1866, print-un decret semnat de preºedintele Sta-telor Unite ale Americii (Endrew Jonson) „pen-tru fapte de vitejie ºi merituoase în timpul rãz-

Comunicare susþinutã la Comemorarea a 120 de ani de la moartea lui Gheorghe Pomuþ

22 LUMINAboiului” a fost înaintat la gradul de general debrigadã. Gheorghe Pomuþ, dupã ce s-a reîntorsîn Iowa, acolo i-a sosit numirea binemeritatã deconsul al Statelor Unite la Petersburg, în Rusia,cu data de 16 februarie 1866. Încã în luna febru-arie Pomuþ a pãrãsit pentru totdeauna Iowa ºiStatele Unite ºi a plecat la Sankt Petersburg, undeºi-a ocupat postul de consul.

Recunoaºterea meritelor lui Gheorghe Pomuþnu s-a limitat la avansarea lui ca general, ci toto-datã preºedintele Jonson l-a numit în funcþia deconsul general la Petersburg. Acest post era unuldintre cele mai importante ºi totodatã dificileposturi diplomatice din a doua jumãtate a seco-lului trecut. Statele Unite cãutau sã dezvolte re-laþii politice ºi economice cu marile puteri. Misi-unea lui Pomuþ a durat un timp neobiºnuit delung. A fost înlocuit doar în anul 1878. Dupã în-locuirea lui el rãmîne în Rusia ºi se stinge dinviaþã la 12 octombrie în anul 1882, la Smolensc.

Azi ne-am întrunit sã-l omagiem, sã-i evocãmcu deosebitã cãldurã personalitatea, sã-l apreci-em ºi sã-l cunoaºtem ºi mai bine, el fiind una din-tre cele mai de seamã personalitãþi ale români-lor din Ungaria. Gheorghe Pomuþ a fost o perso-nalitate înzestratã cu o culturã finã, un ofiþerexcelent care a luptat pentru independenþa naþi-unii maghiare, pentru idealurile democraticeamericane. A fost un bun diplomat. În calitateasa de consul general al Statelor Unite aleAmericii, a cãutat sã dezvolte relaþiile politice ºieconomice dintre marile puteri din a doua ju-mãtate a secolului al XIX-lea.

Din scurta biografie prezentatã reiese cã, cro-nologic, viaþa sa s-a desfãºurat în patru etapedinstincte: 1818–1849; 1849–1861; 1861–1866 ºi1866–1882.

Intervalul 1818–1849 cuprinde copilãria, pe-rioada de studii ºi totodatã perioada în care aparticipat la luptele pentru independenþã în frun-tea honvezilor maghiari ajungînd la rangul de

locotenent, pînã la capitularea fortãreþei dinKomárom.

Perioada 1849–1861 cuprinde viaþa ºi rolul luiîn mica echipã de emigranþi a lui Újházi Lászlóstabilitã în Iowa, unde au înfiinþat colonia NewBuda. Din aceastã perioadã a vieþii lui Pomuþavem cele mai frumoase descrieri despre cali-tãþile personalitãþii lui. El a fost inima acestuigrup dupã cum ne înºtiinþeazã Xantus, care a vi-zitat colonia New Buda înfiinþatã de emigranþiipaºoptiºti ºi care atunci a locuit într-o camerã cuPomuþ.

Urmeazã intervalul rãzboiului civil, cunoscutsub denumirea de Rãzboiul de seccesiune întrestatele din nord ºi cele din sud din anii 1861–1866, la care Pomuþ a luat parte chiar din prime-le zile cu gradul de cãpitan. Pomuþ s-a angajatdin nou la luptã pentru idealurile democraticeamericane. Dupã terminarea rãzboiului civil,pentru meritele cîºtigate în timpul rãzboiului, la19 mai 1866, printr-un decret semnat de preºe-dintele Statelor Unite ale Americii (AndrewJonson), a fost avansat la gradul de general debrigadã. Trebuie sã accentuãm cã era cea maiînaltã recunoaºtere ce i se putea acorda unuiproaspãt cetãþean american.

Ultima perioadã, între anii 1866–1882 cuprin-de viaþa lui Pomuþ ca diplomat american în Ru-sia, ca consul general la Petersburg. GheorghePomuþ îndeplineºte aceastã funcþie pînã în anul1878, cînd este înlocuit. El nu se întoarce în Sta-tele Unite ale Americii, rãmîne în Rusia, ºi în anul1882, la 12 octombrie, se stinge din viaþã laSmolensc ºi a fost înmormîntat în cimitirul ora-ºului.

Pregãtindu-ne pentru comemorarea a 120 deani de la moartea lui Gheorghe Pomuþ am încer-cat sã cercetez cum apare figura lui în istorio-grafia maghiarã, cu scopul de a realiza în final omicã expoziþie. Aceastã micã expoziþie totodatãoferã ºi o bibliografie selectivã. Scrierile, artico-lele de ziar, documentele, cãrþile apãrute despreviaþa ºi faptele de seamã sãvîrºite de GheorghePomuþ ne ajutã la cunoaºterea profundã a bio-grafiei lui.

Expoziþia noastrã începe cu o copie din ma-tricola botezaþilor bisericii ortodoxe „Sfîntul Ni-colae” din Giula, unde a fost înregistrat Gheor-ghe Pomuþ la botez. Este prima dovadã a cadru-lui familial: limba maternã românã, pãrinþii ro-mâni, anturaj românesc, spiritualitate ortodoxã.

Despre Gheorghe Pomuþ s-a scris încã în tim-pul viaþa lui pentru cã în anul 1858 la Pesta apa-re volumul „Xantus János levelei Észak-Ameri-kából” despre care am amintit anterior. ªi dinacest volum am expus cîteva fragmente în care

Depunerea de coroane la placa memorialã„Gheorghe Pomuþ”

LUMINA 23

s-a scris spre exemplu cã Pomuþ, era un bãrbatcu o „culturã finã” cum o spuneau ceilalþi dinprejurul lui. Aproape toþi autorii de mai tîrziucare au cercetat ºi au publicat biografia lui Pomuþîn primul rînd îl citeazã pe Xantus. Dupã moar-tea lui Pomuþ, în ziarul Békés, care a fost redac-tat ºi editat la Bichiºciaba în mai multe numere,s-au scris ºtiri senzaþiomale despre „milioanelelui Pomuþ” Bineînþeles de multe ori în aceste ºtiris-au strecurat numeroase exagerãri. RevistaMagyarorszag din anul 1934, editatã la Budapes-ta, publicã un serial cu titlul „észak-amerikaiemigráció”, dar am putea aminti mai multe arti-cole din presa maghiarã, care dau multe infor-maþii referitoare la viaþa ºi faptele lui GheorghePomuþ.

Eu acum nu voi inºira toate articolele, biogra-fiile, volumele apãrute despre Gheoghe Pomuþ,dar totuºi aº evidenþia unele scrieri, volume,biografii. Kohn Dávid în anul 1937 în volumulcu titlul „Az élet alkonyán”, editat de autor laGiula, îi publicã biografia. Autorul apreciazã ca-litãþile personalitãþii lui Pomuþ, al ofiþerului ex-celent care a fost citez” marele fiu al oraºului”.Trebuie sã mãrturisim cã a fost primul gest derecunoºtinþã din partea locului natal.

În anul 1974 ºi în sãptãmînalul românilor dinUngaria apare un serial depre „generalul GeorgePomuþ” semnat de Aurel Sasu. Dupã apariþiaacestui articol ºi dupã înfiinþarea Muzeului debazã al românilor din Ungaria a trebuit sã treacãîncã zece ani pînã cînd, în anul 1983, la Bichiº-ciaba se organizatã prima expopziþie din istoriaromânilor din Ungaria de azi, cu titlul „De laCoresi la Calendarul nostru”, care a avut meni-rea sã le reprezinte istoria. La capitolul Persona-litãþi marcante din istoria românilor, alãturi deMoise Nicoarã, a figurat ºi Gheorghe Pomuþ. Ex-poziþia a fost organizatã în anul 1985 ºi în Buda-pesta la Clubul românilor din capitalã ºi la Casaculturalã din cartierul XXII. Tot în acel an, în re-vista judeþeanã Békési Élet, Maria Berényi pu-blicã biografia lui Pomuþ în limba maghiarã cu

titlul „Gyulai románból – magyar honvédtiszt,majd amerikai tábornok”. Dupã publicarea aces-tei biografii, peste un deceniu românii din Un-garia, în anul 1998, cu ocazia Simpozionului co-memorativ „Gheorghe Pomuþ”, în cadrul acþi-unilor dedicate împlinirii a 150 de ani de la re-voluþia din 1848–49, s-au adunat sã-l sãrbãtoreas-cã ºi sã deschidã prima expozitie omagialã dedi-catã românului din Giula.

Cu acea ocazie Institutul de Cercetare al Ro-mânilor din Ungaria a dezvelit o placã comemo-rativã a generalului Gheorghe Pomuþ. Iniþiatoa-rea acestei aniversãri, comemorãri, a fost direc-toarea Institutului de cercetare, doamna MariaBerényi, care la dezvelirea plãcii de pe stradaKossuth a oraºului a prezentat viaþa ºi activita-tea celui sãrbãtorit. Importanþa evenimentuluieste marcatã ºi prin faptul cã pînã în prezent ni-cãieri în lume nu s-au aºezat asemenea placã me-nitã sã cinsteascã amintirea personalitãþii româ-nului originar din Giula, Gheorghe Pomuþ. De-spre acel eveniment însemnat din viaþa noastrãs-a scris ºi în revista noastrã „Lumina ’98”, textpe care l-am expus în expoziþie.

Expoziþia noastrã jubiliarã se încheie cu patruvolume apãrute în România în ultimii cîþiva anidintre care, ultimul, a apãrut anul trecut cu titlulGeneralul George Pomuþ (1818–1882) de LiviuPatachi ºi Gelu Neamþu. Este un volum foartebine documentat. La ora actualã noua biografiea lui Pomuþ aºa cum scrie în prefaþa monografieiacademicianul Camil Mureºeanu „reuneºte datemai vechi ºi mai noi, constituind o sintezã carepoate fi consideratã o împlinire, la nivelul actualal cunoºtinþelor ieºite la luminã”.

Dar totodatã trebuie sã ºtim cã documenteleesenþiale publicate pînã acum sînt doar o micãparte din miile de pagini pãstrate în arhivele dinWashington ºi Moscova, care aºteaptã încã sãfie cercetate în arhivele þãrilor în care a trãitPomuþ. Viaþa ºi activitatea de consul al StatelorUnite este poate cea mai puþin cunoscutã,rãmînînd încã o patã albã ºi misterioasã a bio-grafiei sale.

24 LUMINA

În cadrul iconostaselor din bisericile ortodoxe(sîrbeºti, româneºti, greceºti, bulgãreºti) dinUngaria, grupul de iconostase cu reminiscenþepopulare alcãtuieºte un grup pitoresc, aparte. Omai micã parte a acestora a fost ridicatã în seco-lul al XVIII-lea (de ex. iconostasul bisericii sîrbeºtidin Csobánka), dar majoritatea covîrºitoare pro-vine din secolul XIX (de ex. în bisericile sîrbeºtidin Zsomberek, Illocska, Medina, Villány ºi ro-mâneºti din Vecherd ºi Peterd). Din categoria dinurmã face parte ºi iconostasul demolat al biseri-cii Sf. Nicolae din Apateu.

în lemn. Ca atare, a imitat arhitectonica timpu-lui, completînd întregul spaþiu al arcului dinapsidã cu un iconostas reprezentativ, de dimen-siuni mari.

Pe iconostas sunt amplasate 38 de compoziþii,dispuse în patru rînduri: icoanele de tron (împãrã-teºti), Apostolii, Profeþii, iar în rîndul superior,patru scene din Cartea Martirilor.

Din pãcate, nu se cunoaºte meºterul care a pic-tat aceste icoane. E de presupus cã a fost un me-seriaº din sat. În picturile sale, acest meºter ano-nim s-a folosit, în principiu, de tradiþiile icono-grafice rãsãritene (în înfãþiºarea profeþilor, apos-tolilor, a Sf. Ioan Botezãtorul s.a.m.d.).

În acelaºi timp, meºterul anonim a aplicat însãºi elemente tipice artei creºtine apusene, care deobicei nu s-au folosit în iconografia rãsãriteanã.O astfel de compoziþie este Cina cea de Tainã,din al treilea rînd sau o Madonna, printre icoa-nele de tron, chipul Maicii Domnului cu Prun-cul în braþe.

Pentru pictura Maica Domnului cu Pruncul, pic-torul s-a folosit de un model creºtin apusean. Caatare, Maica Domnului – contrar canoanelor bi-sericeºti rãsãritene – are o coroanã pe creºtet, iarla picioarele ei este globul pãmîntesc, pe care seîncolãceºte un ºarpe. Maica Domnului þine Prun-cul Iisus pe braþul stîng, iar Pruncul îºi întindeambele braþe. Acest tip de înfãþiºare corespundecelui descris în Genezã (Facerea). Acolo Dom-nul Dumnezeu avertizeazã ºarpele:

„Duºmãnie voi pune între tine ºi între femeie,între sãmînþa ta ºi sãmînþa ei; aceasta îþi va zdrobicapul, iar tu îi vei înþepa cãlcîiul.” (Geneza 3,15).

Deci, imaginea, cu mijloace vizuale ale SfinteiScripturi, o reprezintã pe Maria cea neprihãnitã,fãrã pãcate, care învinge ºarpele. Acest tip dereprezentare corespunde tendinþelor artistice dinepoca barocului, care s-a rãspîndit prin litaniade la Loreto a Sfintei Fecioare.

În ciuda tematicii sobre, compoziþiile nu auatmosferã severã, mulþumitã privirilor deschise,feþelor îmbujorate ºi, nu în ultimul rînd, efectu-lui cromatic. Deºi pictorul foloseºte în pictareaveºmintelor culori saturate, închise (purpuriu,bleumarin, negru), pe piepturi foloseºte culoriputernice, þipãtoare (galben, alb), care dau, ima-ginilor efect energic, decorativ, bazat tocmai pecontrastul de culori. Tocmai aceastã decorativi-tate coloratã reprezintã marca artei populare dinaceste compoziþii.

În desenarea trupurilor – spre deosebire de ca-

Nagy Márta

Iconostasul bisericii Sf. Nicolae din Apateu

Lãþimea iconostasul original a fost de 700 cm,înãlþimea sa aproximativã era tot de 700 cm.Meºterii care au fãcut peretele au fost cãlãuziþimai ales de principii practice, ceea ce se poatededuce din faptul cã pentru realizare s-au folo-sit tehnici simple ºi materiale simple. Iconosta-sul a fost fãcut pur ºi simplu prin îmbinarea unorscînduri, pe care compoziþiile au fost pictate cuulei, fãrã preparare prealabilã. În rîndul de jos,conturul compoziþiilor a fost îngroºat cu o pu-ternicã linie îngroºatã de un galben viu, pe cîndcompoziþiile din rîndul superior au fost încadrateîn simple chenare din ºipci de lemn. Spaþiul for-mat din arcul gol dintre peretele din lemn ºi lu-netã a fost completat cu lucrãri cioplite simplu

LUMINA 25

noanele rãsãritene – meºterul se þine de regulilerealismului, deºi figura Pruncului, de pildã, estenemotivat de micã. În urma unor inexactitãþianatomice în reprezentarea figurilor, acestea sîntpuþin stîngace, stinghere, ceea ce le oferã însã unfarmec deosebit. Chipurile – spre deosebire decanoanele iconografice – au caracter portretistic.Aceste figuri sînt tocmai opuse reprezentãrilorstatice, ascetice, diafane, ale picturii iconarilor,figurile acestea reprezintã o lume mai vie, maidinamicã ºi mai coloratã.

Asemenea altor figuri, din compoziþia iconos-tasului, Maica Domnului cu Pruncul corespundeprin valoarea formelor, nu în primul rînd patri-moniului stilistic, cît principiilor creatoare aleartei populare. Aceste lucrãri naive, populare nudispun de acel specific al artei iconografice con-form cãruia prin icoane este redatã nu doar în-fãþiºarea imaginarã, ci care cuprinde imanent ºiconþinutul imaginii reprezentate. În acest fel, fi-gurile redate în mod stîngaci, dar în carne ºi oase,ale icoanelor de facturã popularã, transmit dog-ma creºtinã spre credincioºi, ei devenind prinacest transfer de idei apostoli ºi sfinþi, Maici Sfin-te, Cristoºi º. a. m. d. Asemãnãtor cu eroii jocuri-lor de mistere, la un moment dat privitorul aces-tor icoane devine el însuºi purtãtorul esenþei re-ligioase, iar prin acest specific pictura iconogra-

ficã apropie aceste figuri de reprezentarea esen-þei creºtine, religioase. Tonalitatea liricã ºi ma-niera simplã a reprezentãrii figurilor au avut caurmare cã aceste lucrãri au fost uºor acceptate ºiadoptate de comunitatea sãteascã.

Iconostasul din Apateu s-a nãscut la rãscru-cea a trei lumi (cultura creºtinã rãsãriteanã, apu-seanã ºi arta popularã). El reprezintã în mod ex-plicit întîlnirea dintre cultura creºtinã apuseanãºi rãsãriteanã cu cultura comunitãþii rurale ro-mâneºti a diasporei din Apateu.

Iconostasul demontat al bisericii Sf Nicolae dinApateu, tencuiala simplã, plafonul ca cerul în-stelat, cu duºumeaua originalã, din scîndurinelucrate, scaunele simple, parapetul care des-parte cele douã pãrþi (ale bãrbaþilor ºi ale femei-lor), boltirea centralã, care interpreteazã în modoriginal ºi vesel Izgonirea din Rai a lui Adam ºiEva, toate-toate acestea la un loc au alcãtuit uninterior specific, armonios ºi unitar. Nu numaide aceea, ci ºi datoritã calitãþilor sale particula-re, iconostasul din Apateu este unul dintre celemai frumoase iconostase în stil popular din Un-garia.

26 LUMINA

Aradul, frumoasa aºezare de pe cursul inferi-or al Mureºului, datoritã unor mecenaþi ce ºi-aupus finanþele ºi cunoºtinþele în slujba oraºului ºia locuitorilor acestuia, a beneficiat ºi beneficiazãde unele instituþii, care au ocupat ºi ocupã unloc important în viaþa culturalã a þãrii.

Astfel, datoritã comerciantului Iacob Hirschl,care pe cheltuialã proprie a construit, în anul1817, un lãcaº stabil muzei spectacolului, Thalia,Aradul a avut cel mai vechi teatru din þarã.Câþivaani mai târziu, în 1833, din iniþiativa unui grupde arãdenii format din Nimsgern Péter (învãþã-tor), Daurer József Bencse (comerciant sticlãrie)ºi Markovits Ignátz (negustor stofe), a luat fiin-þã o altã instituþie importantã de culturã, Con-servatorul de muzicã. Însfârºit, la iniþiativa pro-fesorului de desen Dömötör László ºi cu spriji-nul Societãþii Kölcsey, în 1893 a luat fiinþã ºiMuzeul din Arad (Ereklye Múzeum). La toateacestea mai adãugãm acþiunea pornitã de Soci-etatea Kölcsey în vederea construirii unui edifi-ciu care sã adãposteascã trei instituþii deculturã,care se va finaliza în 1913 printr-un im-punãtor Palat Cultural.

În tot acest timp în oraº se desfãºura o intensãviaþã culturalã la care îºi aduceau contribuþiaactori, muzicieni,artiºti locali dar ºi strãini.

Publicul arãdean a îmbrãþiºat foarte de tim-puriu ºi reprezentaþiile teatrului mecanic, pre-mergãtor cinematografului, primul spectacol deacest gen având loc la Arad la 13 ian. 1897, la unan dupã premiera de la Paris a senzaþionalei des-coperiri a fraþilor Lumière.

Interesul pe care îl manifestã arãdenii pentrunoua artã vor determina notabilitãþile locale sãtransforme în 1907 teatrul Hirschl în sediul pri-

mului cinematograf din Arad. La acea vremevechiul teatru, devenit neîncãpãtor, era utilizatca depozit pentru recuzita noului teatru, deschisîn anul 1873.

Dar vorbind despre Arad trebuie sã spunemcã nici viaþa sportivã din trecut nu a fost deneglijat.Încã din a doua jumãtate a secolului alXIX-lea în oraº au apãrut mai multe societãþisportive ºi cluburi, precum societatea de tir, ceamai veche de pe teritoriul de atunci al Ungariei.Acesteia i s-au adãugat însã foarte repede socie-tãþile de ciclism, hipism, scrimã, patinaj, gimnas-ticã, tenis, canotaj, turism ºi desigur cea de fot-bal.

În timp ce Aradul se manifesta plenar în toateaceste domenii culturale ºi sportive, în anul 1907,la Újkígyós, în judeþul Békés, în casa unei familiimodeste ºi numeroase, se nãºtea un bãieþel cã-ruia pãrinþii i-au pus numele Iosif. Dupã termi-narea claselor elementare, familia Sârbuþ se mutãla Arad în speranþa unei vieþi mai bune. Copii,din pricina situaþiei materiale precare, sunt în-drumaþi spre diferite meserii.

Tânãrul Iosif este atras de lumina rampei,îndreptându-se spre ceea ce va deveni ulteriorrostul vieþii sale.

La început a fost bãiat bun la toate, lucrînd înculisele teatrului, mulþumit cã poate sã fie în

Gheorghe Lanevschi

Iosiv Sârbuþ-o viaþã pentru o ideeUn muzeu al teatrului la Arad

Iosiv Sârbuþ cu echipa de maºiniºti

Iosiv Sârbuþ într-o expoziþie aniversarã a teatrului(1955)

LUMINA 27

apropierea scenei. Atent la tot ce se întâmplã înjur,” cu ochii deschiºi ºi cu urechile ciulite’’, elva deveni ulterior o memorie vie a vieþii teatralelocale.

Tot de atunci va începe sã colecþionze tot ce ise pãrea a fi important pentru viitor, programe,afiºe, scrisori, fotografii, lucruri pe care dupã ovreme nimeni nu le mai bagã în seamã.

Printre hârtiile salvate de la distrugere se gã-sesc mãrturii ale spectacolelor date de elevii dela Preparandia din Arad, ale spectacolelor de maitârziu susþinute de celebra Déryné cu trupasa(1818), sau de Prielle Cornelia. Lui i se dato-reazã pãstrarea afiºelor trupei lui Pascally (1868,1871), Matei Milo ºi Petrescu, a urmelor treceriiprin Arad a lui Frantz List (1846), Johann Straussfiul (1847), Johannes Brahms (1879). etc.

Devenit cu anii maºinist tot în teatru o cu-noaºte ºi pe viitoarea soþie, Rozalia Maria, carelucra ca peruchierã ºi era prezentã ca ºi el la toa-te spectacolele.

Îndrãgit de toatã lumea, de la actori, regizori,scenografi, pânã la directori, Iosiv Sârbuþ devi-ne o prezenþã obiºnuitã la toate manifestãrile cul-

turale ale vremii. Ajunge sã cunoascã cam toategeneraþii le de artiºti, muzicieni, sportivi, care s-au perindat pe scenele sau stadioanele Araduluivreme de mai bine de o jumãtate de veac. Le cu-noaºte familiile, istoria, succesele. Pe cei ajunºila strâmtoare, în anii comunismului, nu ezitã sã-i ajute.

Începând cu anul 1950 îl gãsim ca asesor po-pular în cadrul Tribunalului Arad, unde se bu-curã de un oarecare prestigiu în rândul oficiali-tãþilor. Nu ezitã sã facã uz de aceastã aprecierecând cauza pentru care intervenea i se pãreadreaptã.

Aºa s-a întâmplat ºi la moartea arhitectuluiSzantay Lajos, realizatorul Palatului Cultural.Ajungând sã-ºi trãiascã ultimii ani într-o cruntãmizerie, Sârbuþ s-a numãrat printre oamenii debine care l-au ajutat.Tot la insistenþele lui SârbuþSfatul Popular a suportat pânã la urmã cheltuie-lile de înmormântare, comandându-i chiar o co-roanã „din partea oraºului”, singura de altfel pecare a avut-o reputatul arhitect la catafalc.

Este doar un exemplu din multele intervenþiipe care acest îndrãgostit de arta spectacolului le-

a fãcut pentru cei care auajuns la bãtrâneþe de laglorie la singurãtate ºimizerie.

Conºtient de valoareamaterialelor publicitareºi a oricãror piese legatede viaþa teatralã, muzi-calã, cinematograficã ºisportivã localã, Sârbuþîncepe sã adune siste-matic dupã fiecare spec-tacol sau competiþie totce se putea aduna, ajun-gând în final la o bogatãcolecþie, care-i va purta,peste ani, numele.

Autodidact, devine

În atelierul de scenografie Imagine din muzeul teatrului

28 LUMINA

spre bãtrâneþe ºi un pasionat cercetãtor al trecu-tului cultural al oraºului. Frecventeazã biblioteciºi arhive din oraº, din þarã ºi din strãinãtate, stu-diazã presa vremii, pentru a-ºi ordona ºi a cu-noaºte valoarea propriilor piese.

κi completeazã chiar colecþia cu lucruri gãsi-te pe la urmaºii unora din numele cândva rãsu-nãtoare ale oraºului.

Materialul adunat pe parcursul mai multor de-cenii a fost extrem de divers, de la afiºe, fotogra-fii, reviste de teatru, programe, recuzitã teatralã,pânã la fragmente ale unor aparate casate, dinvechiul teatru devenit cinematograf, partituri,tablouri reprezentând actori care au jucat pe sce-na teatrului din Arad, inclusiv pianul la care acântat Frantz List (1846).

În paralel cu preocuparea de a-ºi îmbogãþi co-lecþia, el începe sã scrie în presa localã ºi chiar încea din capitalã despre trecutul cultural ºi spor-tiv al oraºului. Alte articole îi apar în ZiridavaVIII, 1977 ºi XV–XVI, 1987, anuarul muzeului dinArad.

Cu ocazia diferitelor aniversãri Iosiv Sârbuþobiºnuia sã organizeze expoziþii cu piesele dincolecþie.

Aºa s-a nãscut poate în mintea lui ideea orga-nizãrii unui muzeu al teatrului pentru a cãruirealizare nu va ezita sã facã demersuri la foruri-le locale ºi la minister.

Insistenþele nu i-au fost zadarnice. Muzeul Ju-deþean Arad primeºte aprobarea de a organizaun Muzeu al teatrului cu piesele din Colecþia IosifSârbuþ. În vederea realizãrii proiectului Sârbuþ,doneazã în 1976 Muzeului din Arad 24.000 depiese în douã tranºe.

Pensionar la acea datã,este angajat de muzeuca ºi custode al propriei colecþii, expuse în patruîncãperi de la parterul teatrului, pe latura sud-vesticã.Muzeul avea intrare atât din stradã cât ºidin foaierul teatrului, încât el putea fi vizitat despectatori în pauze.

Prin donaþia fãcutã de generosul colecþionarAradul devenea al treilea oraº, dupã Bucureºtiºi Iaºi, care avea un muzeu al teatrului. Probabilla inaugurare cel mai fericit om a fost chiar IosivSârbuþ.

Dar bucuria nu i-a fost de lungã duratã.Pestenici zece ani decretul de autofinanþare a culturiideterminã închiderea Muzeului teatrului, la so-licitarea chiar a Teatrului de Stat din Arad. Acestava cere Muzeului judeþean sã elibereze sãlile încare se gãsea expoziþia, pentru a le transformaîn discotecã, ºi a-ºi asigura în acest fel unele ve-nituri. Muzeul Judeþean ºi Iosiv Sârbuþ vor în-cerca sã facã unele demersuri pentru a salva mu-zeul dar fãrã sã reuºeascã. Colecþia de istoria tea-trului sfârºeºte prin a fi împachetatã ºi depozi-tatã pe termen nedefinit.

Schimbãrile din 1990 pãreau sã aducã o razãde speranþã pentru bãtrânul colecþionar care-ºivãzuse visul spulberat. Dar a fost doar o speran-þã, tranziþia fiind la fel de brutalã cu proiecteleculturale. Demersurile începute de germani pen-tru refacerea vechiului teatru ºi a casei Hirschl,în care era prevãzut un spaþiu ºi pentru muzeu,s-a împotmolit în legislaþia greoaie, posibilii fi-nanþatori pierzându-ºi într-un final rãbdarea.

Timpul n-a mai avut însã rãbdare nici cu IosivSârbuþ care se stinge din viaþã în 1997, fãrã sã sefi bucurat de redeschiderea teatrului, la care vi-sase o viaþã.

Astãzi colecþia este pãstratã, prin grijamuzeografului Gherghe Sabãu, într-un depozitspecial amenajat la parterul edificiului de pe stra-da Gh. Popa de Teiuº nr. 2–4, intrarea din stradaHoria, în speranþa unor zile mai bune.

Articolul reprezintã un omagiu adus celuicare, nãscut în urmã cu 90 de ani în localitateaÚjkígyós din judeþul Békés, ºi-a închinat toatãviaþa unui vis, realizarea unui muzeu al teatru-lui la Arad.

Colecþia Sârbuþ într-o expoziþie temporarã

LUMINA 29

Gheorghe Lanevschi

Simpozionul „Interetnicitate în EuropaCentralã ºi de Est’’ de la Arad

În perioada 23–25 mai 2002 s-a desfãºurat laArad a patra ediþie a Simpozionului Internaþio-nal cu titlul „Interetnicitate în Europa Centralã ºide Est”, având ca temã minoritãþile. Intrat dejaîn tradiþie,simpozionul organizat de ComplexulMuzeal Arad s-a desfãºurat ºi în acest an subauspiciile Ministerului Culturii. Direcþia Mino-ritãþi Naþionale ºi a Consiliului Judeþean Arad.Au participat la lucrãri 33 de cercetãtori-istorici,etnologi, sociologi, muzeografi-din Iugoslavia,Ungaria ºi România. Ca ºi la ediþiile precedentecoordonatorul programului cultural a fost d-naElena Rodica Colta.

De-a lungul a trei zile au fost prezentate co-municãri de o mare diversitate tematicã, de lapractici ºi obiceiuri tradiþionale la mituri comu-ne, de la analiza relaþiilor interetnice în þãrileparticipante la simpozion la rolul mass media înviaþa minoritarilor, etc.

Dintre lucrãrile de sintezã de o atenþie specia-lã s-a bucurat comunicarea intitulatã „Minoritã-þile din Ungaria ºi cultura lor”, prezentatã de dr.Eperjessy Ernõ, din partea Societãþii EtnograficeMaghiare din Budapesta ºi cea referitoare la Le-gea minoritãþilor din Iugoslavia, susþinutã deDrago Negovan, Directorul adj. al MuzeuluiVoevodinei din Novi Sad. De asemenea, foarteinteresantã s-a dovedit a fi ºi lucrarea de psiho-sociologie a d-lui Alin Gavriliuc de la Universi-tatea din Timiºoara, intitulatã „Geografie simboli-cã ºi dinamicã identitarã în vestul României”.

Dr. Õrsi Julianna, director la muzeul „Finta”din Túrkeve a prezentat o lucrare de interetnici-tate demograficã intitulatã „Cãsãtoria în comuni-tãþile minoritare”. Informaþia oferitã de cercetã-toarea maghiarã a fost completatã de datele pre-zentate de Corneliu Pãdurean de la Facultateade teologie din Arad în lucrarea „Comportamen-tul demografic al populaþiei maghiare de confesiunereformatã din oraºul Arad în secolul XIX”. Tot îndomeniul raporturilor interetnice în localitãþilemultietnice s-a înscris ºi lucrarea etnoloageiMirjana Pavlovici din Beograd, care s-a referit la„Sârbii ºi românii din Bãtania”.

Elena Rodica Colta de la Muzeul din Arad princomunicarea „Poveºtile despre Dorota ºi Paraschi-va, douã variante ale mitului fecioarei martire produ-se de vechiul imaginar creºtin” a mutat perspecti-va de abordare spre literatura comparatã ºi spre

modul de receptare a unor mituri la nivelul co-munitãþilor rurale de etnii diferite. Un subiectsimilar a prezentat ªerban Vlad de la Centrul deCulturã ºi Artã al Judeþului Timiº,care sub titlul„Motive europene în civilizaþia ruralã bãnãþeanã” s-a referit la semnificaþia mitico-magicã a unor scri-eri apocrife de sorginte strãinã în lumea satuluiromânesc.

Din grupul lucrãrilor de imagologie,trebuie são menþionãm pe aceea prezentatã de dr. Octa-vian Tãtar de la Academia Forþelor Terestre dinSibiu , intitulatã „Pãgânul în mentalitatea români-lor din Moldova ºi Þara Româneascã în secolele XV–XVII”. În aceeaºi serie s-a înscris ºi comunicaread-nei dr. Otilia Hedeºan de la Univeritatea dinTimiºoara intitulatã „Schiþã pentru un personaj:þiganul în snoava româneascã”, care a încearcat sãcreioneze imaginea þiganului vãzutã prin ochiiromânilor. Din cealaltã perspectivã, OvidiuPecican de la Universitatea din Cluj-Napoca aprezentat modul în care au încercat sã se auto-defineascã rromii într-un moment dramatic cacel al deportãrilor în Transnistria. Tot o lucrarede imagologie a fost cea susþinutã de MihaielaBucin de la Catedra de Limba ºi Literatura Ro-mânã a Universitãþii din Seghedin,intitulatã „Re-laþii ºi imagini interetnice la românii din Ungaria”.

Abordând problema minoritãþilor din per-spectivã politico-culturalã, Eva Iova, directorulrevistei „Foaia româneascã” din Giula a vorbitdespre „Rolul presei în viaþa unei minoritãþi”. Totîn aceastã serie s-au înscris subiectele abordatede participanþii români din Iugoslavia, NicuCiobanu, Directorul Editurii ºi Casei de Presãromâneºti „Libertatea”, Costa Roºu ºi Ionel Stoiþ,care au efectuat o radiografie a situaþiei români-lor din Voievodina la începutul mileniului, ºilucrarea d-lui. dr. Ioan Lãcatuºu de la CentrulEuropean de Studii Covasna-Harghita, privitorla raporturile minoritate- majoritate în aceastãzonã a þãrii, în care românii sunt minoritari.

Ca ºi anii precedenþi, o parte din lucrãri sim-pozionului au avut drept subiect istoria ºi tradi-þiile diferitelor comunitãþi etnice din cele trei þãri.

Referitor la evrei au fost susþinute trei comu-nicãri. Reputatul iudaist Eugen Glück a vorbitdespre „Contribuþia comunitãþii evreieºti arãdenela promovarea reformei în prima jumãtate a secoluluial XIX-lea” iar Gheorghe Lanevschi de la muze-

30 LUMINAul din Arad despre „Rolul familiei baron Neumanîn viaþa Aradului”. Dr. Valeriu Leu de la MuzeulBanatului Montan din Reºiþa a semnalat „Unmanuscris necunoscut despre istoria evreilor bãnã-þeni”.

Cercetãtoarea dr. Narcisa ªtiucã de la CentrulNaþional de Valorificare a Tradiþiilor din Bucu-reºti a prezentat comunicarea „Coordonate ale vie-þii de familie la grecii dobrogeni”. Tot la grecii caretrãiesc în România s-a referit ºi lucrarea d-lui dr.Gârlan Mictat intitulatã „Diagnoze ºi specific na-þional la comunitatea elenã din România”.

Mai multe lucrãri au avut drept subiect mino-ritatea sârbã din România ºi din Ungaria. Astfeldr. Lubivoje Þerovici, Directorul MuzeuluiVoievodinei din Novi Sad a reconstituit foartesuccint istoria sârbilor arãdeni, Bojidar Panici aprezentat prima bisericã sârbã din Arad, dr.Duºan Popov a fãcut un istoric al celei mai im-portante formaþii artistice sârbeºti din Banatulromânesc iar Mladena Prelici a prezentat elemen-tele de auto-identificare ale sârbilor din Unga-ria.

Însfarºit, despre maghiarii din România, o lu-crare interesantã,în care s-a referit la comunita-tea din Hãlmeag, a prezentat Imola Osvath de laAsociaþia etnograficã maghiarã „Kriza Ianos” dinCluj-Napoca.

În onoarea oaspeþilor simpozionului, Comple-xul Muzeal Arad a organizat expoziþia „Aradulîn cartofilie”, în care au fost prezentate cãrþi poº-tele rare cu imagini ale oraºului la începutul se-colului al XX-lea din colecþia Gheorghe Ciacis.Concepþia expoziþiei i-a aparþinut muzeografu-lui Gheorghe Lanevschi care, prin selecþia efec-tuatã, a invitat publicul vizitator la o cãlãtorieimaginarã prin Aradul de altãdatã, de la garãpâna la actuala Piaþã Avram Iancu ºi înapoi. Întimpul vernisajului au fost prezentate filmeledocumentare „Aradul ºi Arta 1900”, realizat deGheorghe Lanevschi ºi Florin Hornoiu de lamuzeul nostru ºi „Arad dragostea mea” în regialui Titus Munteanu.

Ca ºi la ediþiile precedente comunicãrile pre-zentate vor fi incluse într-un volum.

LUMINA 31

În ziua de 18 iunie 2002 s-au desfãºurat la Arado serie de manifestãri dedicate lui MoiseNicoarã,toate organizate de fundaþia care îi poar-tã numele. Oaspetele de onoare al manifestãrii afost Acad. Dr. Cornelia Bodea.

ªirul acþiunilor au început cu sfinþirea bustu-lui în bronz a lui Moise Nicoarã amplasat în faþaColegiului Moise Nicoarã. Cu ocazia aceastaEpiscopul Aradului Timotei Seviciu a rostit unscurt discurs de evocare a personalitãþii mareluipatriot,care a luptat pentru numirea în frunteabisericii a unui episcop român.

În continuare directorul Colegiului, prof.Gheorghe Herlo, i-a înmânat Corneliei Bodeadiploma de membru fondator ºi de Preºedintede onoare al Fundaþiei Moise Nicoarã. În at-mosfera solemnã a momentului a fost intonatvechiul imn al Colegiului Moise Nicoarã, careaminteºte de personalitatea celui a cãrui nume îlpoartã ºcoala.

A urmat un simpozion, la care au participatcu comunicãri arhiviºti, preoþi,profesori univer-sitari. Universitatea din Cluj a fost reprezentatãde prorectorul acesteia, Nicolae Bocºan, unul dincei mai cunoscuþi ºi apreciaþi istorici români aimomentului. Mentor a zeci de generaþii de stu-denþi, el continuã tradiþia excepþionalã a ºcoliiistorice din cunoscutul centru universitar arde-lean. Prin originea sa, dar ºi prin activitatea ºti-inþificã pe care o desfãºoarã, el este puntea ceamai solidã care face legãtura între istoricii bãnã-þeni ºi cei ardeleni, cuprinzîndu-i cu generozita-tea care îl defineºte ºi pe cei din pãrþile vestice

Elena Rodica Colta

Manifestãri dedicatelui Moise Nicoarã la Arad

ale þãrii. A fost unul dintre cei care s-au ocupatde Moise Nicoarã. La acest simpozion a prezen-tat corespondenþa ineditã dintre Moise Nicoarãºi Petru Maior.

Însfârºit, tot cu aceastã ocazia a fost lansatãcartea Corneliei Bodea intitualatã simplu „MoiseNicoarã”, apãrutã la Editura Enciclopedicã dinBucureºti în anul 2001.

Fiind vorba de o apariþie editorialã importan-tã pentru cei care se ocupã de personalitatea luiMoise Nicoarã ne vom opri în continuare foartesuccint asupra ei.

Chiar dacã titlul poate sã inducã în eroare,nueste vorba de reeditarea monografiei „MoiseNicoarã” din 1943, datoratã aceleiaºi autoare.Noua carte o completeazã pe prima cu unele in-formaþii inedite, adunate în deceniile urmãtoareapariþiei primei cãrþi ºi cu douã documente re-dactate de Moise Nicoarã, care n-au fost publi-cate pânã acum.

Volumul, scris cu ocazia împlinirii a 140 deani de la moartea acestui mare român nãscut dinneamul Nicoreºtilor la Giula, nu este totuºi olucrare de popularizare. El pãstreazã întreagaacribie cu care ne-a obiºnuit Cornelia Bodea care,oricât de implicatã este sufleteºte, nu poate abor-da subiectul decât ºtiinþific.

În prima parte autoarea realizeazã o retros-pectivã bio-bibliograficã în care rediscutã perso-nalitatea lui Moise Nicoarã din perspectiva mi-tului ºi a legendei care s-a nãscut dupã moartealui.

Cuvintele cu care începe cartea, într-un fel jus-tificarea necesitãþii scrierii ei pentru istoriogra-fia româneascã, vibreazã de emoþie: „Puþine aufost personalitãþile cu rol preponderent în viaþa naþi-onalã a unui popor, al cãrui destin vitreg sã fi fostînvãluit în atâta ceaþã ºi din care sã se fi desprins înacelaºi timp atâtea dovezi ale recunoºtinþei ºi rãsplã-tirii pe mãsurã. Au trecut 217 ani de la naºterea luiMoise Nicoarã la Giula, ºi 140 de ani de la moartea saîn Bucureºti. Au trecut, de asemenea, mai multe de-cenii de la o încercare pe care am fãcut-o de a-i recon-stitui pe larg ºi documentat mai ales prima parte avieþii ºi activitãþii. Cea pânã la 1825. Dar despre lo-cul sãu de veci,locul unde anume o fost înmormântat,abia mai târziu am descoperit…”

Din chiar aceste cuvinte realizãm paradoxulsituaþiei ºi drama acestui destin.

Academician dr. Cornelia Bodea ºi dr. Ioan Tulcan,Decanul Facultãþi de Teologie, Arad

32 LUMINACel care pentru admiratorii de mai târziu a

fost „învãþatul fãrã seamãn-vorbind perfect 13 limbieuropene-a cãrui culturã o preþuise însuºi împãratulhabsburg,” a murit dezamãgit,singur,plin de da-torii, ºi a fost înmormântat într-un mormânt carevreme de aproape un veac ºi jumãtate nu a fostcunoscut de biografii sãi.

Uitat de toþi dupã 1829 el va fi, aºa cum aratãCornelia Bodea în noua sa carte, omagiat dupãmoarte de numeroºi cãrturari români, evocãrilefiind unele realiste, altele fanteziste, pânã la a neprezenta un Nicoarã fericit în exilul sãu.

Poate pentru a corecta a doua oarã aceste ima-gini idilice ce pot fi gãstite în presa româneascãdin a doua jumãtate a secolul al XIX-lea, în capi-tolul al doilea este refãcutã, pas cu pas, pe scurt,viaþa ºi lupta acestui mare român.

În faþa adevãrului, recunoºtinþa celor care în-cearcã sã-i pãstreze vie amintirea dupã moartepare a veni mult prea târziu. Fragmentele de jur-nal citate de autoare ni-l prezintã, pe cel care ºi-a pus întreaga energie ºi inteligenþã în slujbaneamului, în anii cenuºii de dupã 1825, ca pe unom suferind fiindcã nu i-au fost înþelese nobile-le intenþii, care nu poate sã prindã rãdãcininicãieri.În 1833 Felix Colson îl gãseºte în Moldo-va „nenorocit”, mizeria fiind preþul serviciilor

sale. La fel cum târziu, în 2001 au fost aºternuteºi primele flori pe piatra sa funerarã.

Referindu-se la gestul de reparaþie moralã fã-cut de statul român, cu ocazia comemorãrii din2001, când, în sfârºit, pe mormântul acestui mar-tir sunt aºternute primele flori, Cornelia Bodeaaratã cã la realizarea mormântului – cenotaf,Ministerul Culturii a comandat piatra funerarãpentru cel care vreme de 140 de ani n-a avut pemormânt „nume,cruce ºi lumânare” unuia dintrecei mai mari sculptori români de azi, MirceaCorneliu Spãtaru. De asemenea tot cu aceastãocazie a fost turnatã o medalie comemorativãexecutatã de artistul Gheorghe Adoc ºi s-a tipã-rit aceastã carte.

Meditând la nedreptãþile care i s-au fãcut aces-tui mare bãrbat,autoarea se întreabã în final dacãdestinul lui Moise Nicoarã ar fi putut fi altul, încazul în care ar fi acceptat compromisul de a re-tracta cele scrise în filipica adresatã împãratuluiîn 1819. Întrebare la care rãspunsul ne este datchiar de Moise Nicoarã ,în acel document, pu-blicat, alãturi de altele, în anexã: „ªi stat ºi Împã-rãþie caut ºi doresc numai aceea a dreptãþii, ºi în carestrãluceºte dreptatea.Numai într-aceea pot ºi voiumântuirea ºi fericirea mea”.—————————

Cornelia Bodea, Moise Nicoarã. Gyula (Ungaria) 1784,Bucureºti 1861, Ed. Enciclopedicã, Bucureºti, 2001, 199 p. +(2) pl.

Moise Nicoarã. Bust în bronz executat de sculptorulRudolf Kocsis pentru Colegiul „Moise Nicoarã”

din Arad

LUMINA 33

Németh Csaba

O sutã de sate maghiare. Chitighazul

În seria de volume monografice „O sutã desate maghiare” urmeazã sã aparã Chitighazul.Autorii monografiei sînt: Elena Csobai, DomokosTamás, Havassy Péter, Kertész Éva, LiskaAndrás, Emilia Martyin Nagy, Német Csaba.Pentru cei interesaþi de aceastã monografie, ofe-rim a scurtã prezentare a volumului.

Chitighazul este o comunã mare din depresi-unea Criºuri-Mureº, care se aflã pe întinderea deloess din zona Bichiº-Cenad, tocmai în pãrþilemai joase din valea Criºurilor. Are o climã caldãºi uscatã. Media anualã a temperaturii este de11 °C, precipitaþii în medie de 540–560 mm. Co-muna se aflã la altitudine de 89–95,5 deasupranivelului mãrii, iar panta aluvionalã a Mureºu-lui este de 6 m. Localitatea a avut din totdeaunamari probleme cu apele de infiltraþie. În solul co-munei se gãsesc rãmãºiþe preistorice, de o con-siderabilã valoare, datînd de acum 2 milioane deani, aflate la o adîncime de 450 m.

În hotarul pustei Chitighazului nu dãm devîne de apã naturalã, dar sînt specifice acele al-bii, care au contribuit la asigurarea debitului deapã din aceastã zonã. Sãrãturile întãresc ipotezacã aici s-au produs eroziuni ulterioare ale su-prafeþei solului. De la sfîrºitul anilor 1800, pan-tele pustii ale vadurilor secate au fost desþeleni-te, iar prin arãturi, întinderile cu ierburi din sud-estul localitãþii au fost transformate încetul cuîncetul în pãmînt agricol. Partea de nord a hota-rului comunei Chitighaz a fost declarat în 1977drept ocrotit, devenind o parte a teritoriului aflatsub Ocrotirea Naturii din Szabadkígyós. Pe pantese mai pot afla suprafeþe de stepã, în adînciturisãrãturi ºi pãrþi mlãºtinoase, stufãriº ºi ciulini desãrãturã. Pe teritoriul localitãþii ºi în hotarul eise aflã ºi rãmãºiþe din preistorie: din neolitic,vestigii ale culturii de Tisa ºi Vinþa, din epocabronzului rãmãºiþe ale culturii de Bodrogkeresz-túr; alãturi de gropi ºi morminte de glie se maiaflã aici vestigii ale epocii migraþiunii popoare-lor, din timpul sarmaþilor, gepizilor ºi avarilor.

Satul care în evul mediu þinea de comitatulZãrandului este atestat documentar pentru pri-ma datã în anul 1412, iar conform lingviºtilor,aºezarea ºi-a primit denumirea dupã faptul cãaici se aflau cîndva douã biserici. Localitatea afost moºia lui Siket Elek ºi proprietatea familieiErdõhegyi. În 1420, aºezarea a fost luatã ca ama-

net de cãtre Maróti János, moºierul feudeigiulane. În 1482, regele Matei a donat moºia fiu-lui sãu natural Ioan Corvinul. Mai tîrziu, UlászlóII a lãsat moºia în proprietatea vãduvei acestuia,care s-a mãritat din nou, cu contele moºtenitorGeorg de Brandenburg. Administraþia localitã-þii a intrat sub jurisdicþia cãpitanilor cetãþii dinGyula, care au fost ºi birãii locului. Cam pe la1530, Chitighazul devine proprietatea lui OláhIstván, dar în 1552 apare în documente iarãºi cao moºie aparþinãtoare cetãþii giulane. În 1557,regele doneazã moºia cãpitanului giulan Ol-csarovics Demeter.

34 LUMINALa 2 iulie 1566, cãpitanul Kerecsényi Miklós a

dat aici marea bãtãlie împotriva armatelor oto-mane. Dupã înfrîngerea cãpitanului, întreagaregiune a ajuns pentru 129 de ani sub ocupaþieotomanã, devenind administrativ nahia Zãrand,subordonatã sandjacului Giulei, care, la rîndullui, fãcea parte din vilaietul Timiºorii. Recensã-mîntul fãcut de turci în 1557 a consemnat la Chi-tighaz 20 de case. În 1561, recenzorii luiOlcsarovics Demeter numãrã 31 de porþi. Recen-sãmîntul turcesc din 1567 numãrã 35 de case, iarrecenzorii din 1579 a gãsit la Chitighaz deja 60de familii. Dacã se socoteºte o familie, în medie,din cinci membri, atunci asta înseamnã cã în 1552au trãit aici 30 de suflete, în 1580 trãiau aici vreo300 de suflete. Deci, Chitighazul poate fi consem-nat printre comunele mai populate.

În timpul luptelor duse pentru izgonirea tur-cilor, regiunea s-a pustiit. Dupã izgonirea turci-lor, Chitighazul a sporit numãrul moºiilor came-rei. În 1700 ajunge pe mîna lui Lövenburg JánosJakab, iar în 1732 trece în proprietatea ginereluisãu, contele Gaisruck Antal. De la el moºia a fostconfiscatã de vistierie, care a vîndut-o în anul1741 lui Andrásy Zsigmond (1725–1750), care în1742 „a construit un mare conac, iar alãturi de aces-ta a construit ºi o sfîntã bisericã.” Fiul sãu Gheor-ghe a continuat construcþiile, conacul devenindun adevãrat castel. În anul 1793, familia s-a stinspe linie bãrbãteascã, iar moºia ajunge în anul 1799proprietatea lui Almásy Ignác (1751–1840). Fiulacestuia, Alajos (1784–1850) a transformat caste-lul în domiciliul sãu stabil, drept reºedinþã per-manentã.

La adunarea popularã din 2 aprilie 1848, sãte-nii au alcãtuit un consiliu local format din 25 demembri. Garda naþionalã s-a format din 49 debãrbaþi. Tot în acel timp a scãpat satul de nota-rul urît de locuitori. În comitetul judeþean, Chi-tighazul a fost reprezentat de 7 inºi.

La 27 aprilie, aliºpanul comitatului a declaratcã „pacea ºi ordinea s-a destrãmat cu totul”, iarpãmînturile moºiereºti au fost confiscate ºi ocu-pate de popor. La 15 mai l-au alungat ºi pe birã-ul satului. În dimineaþa de 16 mai, garda milita-rã din garnizoana de la Békéscsaba a asediat co-muna. Iar pentru cã ºi fruntaºii satului luaserãparte la rãzvrãtire, la 28 mai s-a ales o nouã con-ducere a satului. În acelaºi timp, Garda naþiona-lã era concentratã la Becicherecul Mare. În com-pania 4 formatã din 387 de voluntari au fost în-rolaþi ºi 4 chitighãzeni. În garda voluntarã jude-þeanã a fost ordonatã înrolarea a 28 de bãrbaþi.Din cei 3.326 de honvezi ai judeþului, 66 au pro-venit din comuna Chitighaz. În raport numeric,chitighãzenii au consemnat cele mai mari pier-

deri: 7 honvezi au dispãrut, 2 au cãzut pe cîmpulde luptã. În ultimele zile ale rãzboiului, energii-le locale au fost concentrate asupra transportu-rilor militare.

Cel mai evident semn al dezvoltãrii capitalis-te ºi al burgheziei l-a însemnat circulaþia ferovi-arã care a început în anul 1858. De atunci înce-pînd, transportul de mase ºi de mãrfuri a cres-cut din an în an. Mai ales din 1886, cînd Chitig-hazul a devenit nod de cale feratã dintre liniaArad-Cenad în direcþia Sîntana. În acelaºi timp,dezvoltarea cãilor ferate a însemnat ºi locuri demuncã. Încã din 1884 existã ºi legãturã telefoni-cã în comunã. În 1860 s-a introdus o datã pe sãp-tãmînã (în zilele de luni) piaþa de mãrfuri.

Revoluþia din octombrie 1918 ºi dezastrul mi-litar a creat ºi la Chitighaz o situaþie încurcatã.Atunci masele au spart depozitele cãilor ferate.Tot în acest timp s-a intensificat ºi încordareadintre naþionalitãþi. La sfîrºitul lunii februarie1919, s-a înfiinþat la Chitighaz a 6-a divizie, carea organizat linia de apãrare de la Arad la Tisa.Dupã 21 martie, timp de 10 zile, Chitighazul afost chiar garnizoana diviziei. Dupã înfiinþareaArmatei roºii, plutoanele acesteia au staþionat laChitighaz înainte de a-ºi ocupa poziþiile în pãr-þile Aradului. În ziua de dupã proclamarea Re-publicii sovietelor, la 22 martie, a fost ales „Sfa-tul popular” format dintr-un directorat alcãtuitdin cinci membri. În urma izgonirii Armatei ro-ºii din Arad, Sfatul muncitoresc-militar-agricolal judeþului Arad, acest sfat provizoriu s-a refu-giat la Chitighaz, instalîndu-se în castelulAlmásy, care la ora aceea fusese pustiu.

La 25 aprilie 1919, tocmai în zi de Paºti a por-nit ofensiva armatei româneºti. Administraþiacivilã româneascã s-a menþinut pînã la sfîrºitullui martie 1920. Majoritatea locuitorilor românia urmat atitudinea ungarofilã, moderatã, propo-vãduitã de preotul ortodox Vasile Beleº, astfelodatã cu armatele româneºti au pãrãsit acestemeleaguri ºi vreo 70 de locuitori chitighãzeni.

Dupã Trianon, Chitighazul a devenit dintr-ocomunã din interiorul þãrii o localitate margina-lã. Comisia militarã internaþionalã de stabilire afrotnierelor a trasat frontiera provizorie la 3 iu-lie 1920. Pînã la soluþionarea situaþiei frontierei,Chitighazul a devenit punctul de frontierã.

La 24 septembie 1944, armatele sovietice aucucerit Aletea. O avangardã a acestei armate aînaintat spre Chitighaz, ocupînd colonia Petõfi-telep. Vreo douã sãptãmîni s-a întins pe acololinia de front. Atacul general al Frontului Ucrai-nean 2 a început în dimineaþa de 6 octombrie.Direcþia atacului principal al Diviziei IV de ca-valerie a Armatei Roºii s-a îndreptat spre Chi-

LUMINA 35

tighaz. Focurile ºi atacurile artileriei nu au pro-dus distrugeri prea mari. Oamenii mai sãraci(mai ales þiganii) s-au apucat sã fure ºi sã jefu-iascã prin sat.

O situaþie interesantã a apãrut în localitatedin punct de vedere al structurii politico-socialela sfîrºitul lui februarie 1945, cînd mai multemandate în reprezentanþa comunalã au fost de-þinute de NPP. Primele alegeri în adunarea naþi-onalã au fost cîºtigate de Partidul Micilor Agra-rieni. În timpul alegerilor din 1947, PartidulMaghiar Independent a ajuns pe locul doi, dupãPartidul Comunist, dar întrecînd PMA. Împãrþi-rea pãmîntului s-a desfãºurat încet, trãgîndu-sepînã în 1947. Atunci 2.073 de iugãre cadastraleau fost împãrþite la 452 de inºi, iar 442 de locui-tori au primit locuri de casã în preajma castelu-lui.

În 1946 s-a înfiinþat FMSZ, cooperativa comer-cialã de achiziþionare ºi desfacere. Pînã în 1952,70–80% din aprovizionarea cu mãrfuri s-a reali-zat prin aceastã cooperaþie.

În 1950 a fost înfiinþat sfatul comunal. În 1956,revoluþia a destituit conducerea comunistã a co-munei. „Ordinea” a fost restabilitã printr-o ºe-dinþã de partid þinutã la 8 martie 1957. Tot atuncia fost înfiinþatã paza muncitoreascã. Sarcina pri-mordialã a organelor puterii a fost colectiviza-rea.

În urmãtorii ani 25 de ani, în cartierul dinspreGiula, numit Szabadság-telep au fost construite350 de case noi. Din 1962 s-a electrificat întreagacomunã. Succesiv s-a îmbunãtãþit modernizareatehnicã a caselor ºi a gospodãriilor. Comuna afãcut paºi însemnaþi pe calea urbanizãrii.

Urmele catolicismului medieval pot fi desco-perite pînã în anul 1643, în timpul reformaþiunii.Dar catolicizarea adevãratã îºi trage rãdãciniledin timpul lui Andrássy Zsigmond, care în anul1749 a construit biserica. Contele Almásy Ignáca donat prin testament fondul necesar înfiinþãriiunei parohii, dar aceastã promisiune a fost reali-zatã doar de nepotul sãu Kálmán, care a validatdonaþia testamentalã printr-un document sem-nat la 28 mai 1852. Parohia a ajuns sub adminis-traþia episcopiei Cenadului. În capela de lîngãbisericã se aflã cripta familiei nobiliare. Capeladin cimitirul catolic a fost construitã în 1878. În1934 a fost întemeiat un cãmin popular catolic.În 1971 s-a fãcut renovarea bisericii, iar cripta afost restauratã în 1974. Interiorul bisericii a fostrenovat în 1974. Viaþa bisericeascã a pierdut dinamploare cînd biserica nu a mai avut (primit)preot. Începînd din 1993, preotul din Aletea asi-gurã ºi misiunea din Chitighaz.

La 6 iunie 1653, sinodul reformat din Baia

Mare a trimis deja un preot aici în comunã, în1805 parohia a devenit o filialã a celei din Giula.În 1907 a fost declaratã înfiinþarea bisericii refor-mate din Bichiºciaba, împreunã cu cea din Chi-tighaz. La 21 iulie 1937, Chitighazul a devenit oparohie refomatã independentã. Însã dupã moar-tea preotului Nánay Attila, parohia a rãmas fãrãpreot, devenind o filialã a comunitãþii reformatedin Aletea, situaþie care persistã ºi azi. Pînã în1945 reformaþii avuseserã numai o casã de rugã-ciuni, dupã aceea au ridicat o casã de rugãciunecu caracter de bisericã.

Populaþia româneascã ºi-a întemeiat parohiaromânã ortodoxã odatã cu colonizarea sa la Chi-tighaz. În 1718 parohia ortodoxã a existat deja.Prima bisericã mai exista încã în 1779, cînd aînceput alãturi construcþia celeilalte biserici, caremai existã ºi azi. Matricolele bisericeºti dateazãîncepînd din anul 1779. În anul 1998 s-a încheiatpictarea integralã din interiorul bisericii. Conco-mitent cu aceste lucrãri a fost schimbat ºi ico-nostasul vechi cu icoane pictate pe pînzã, fiindinstalat unul cu totul ºi cu totul nou. Iarîntrerupînd tradiþia, picturile interioare în teh-nica fresco au fost extinse ºi pe pereþii laterali ºitavan. Din punct de vedere administrativ, pînãîn 1920 parohia ortodoxã românã din Chitighaza aparþinut prin intermediul protopopiatului dinChiºineu-Criº de Episcopia Ortodoxã Românã aAradului. Deci ºi Chitighazul a þinut de Episco-pia Aradului. Dupã 1920, situaþia canonicã a pa-rohiei a fost nesigurã, cãci în acele vremuri nu seputeau întreþine relaþii oficiale cu înaintestãtãtoriiBisericii Ortodoxe din România. În 1947 s-a înfi-inþat la Giula Consistoriul Ortodox, iar apoi, în1997 Episcopia Ortodoxã Românã.

Adunarea Baptistã s-a înfiinþat în 1896. O spo-rire numericã dateazã din anul 1902. În anul 1912a fost construitã Casa de Rugãciune. Din 1905începe înregistrarea matricolã a Bisericii. Prinpersoana preotului evanghelic Kemény Gábor,în 1924 este vizitatã pentru prima datã comunade un pastor evanghelic. În anul 1927 se organi-zeazã prima parohie, printr-o adunare þinutã la15 iulie. În 1947 credincioºii ajung sub adminis-traþia din Aletea, din 1962 parohia ajunge din noula comunitatea evanghelicã a oraºului Giula.Comunitatea israelitã s-a înfiinþat în 1893, din 12familii. Ele au stat sub îndrumarea rabinului dinBichiºciaba. Ei au avut ºi templu, ºi ºcoalã. Învara lui 1944, 32 de suflete au fost adunate ºi dusela Auschwitz. În comunã mai sînt cîþiva locui-tori care þin de pentecostali ºi de biserica liberãneocreºtinã. Ambele au ºi cîte-o casã de rugã-ciune.

Începînd din anul 1767, copiii au fost instruiþi

36 LUMINAde dascãlul Deák János. În urma luptelor de li-bertate a funcþionat în comunã o ºcoalã confesi-onalã catolicã, precum ºi o ºcoalã ortodoxã defete. În 1820 a fost edificatã o ºcoalã ortodoxãromâneascã, iar în 1836, o nouã ºcoalã popularã.Dar în 1872 a funcþionat ºi o ºcoalã seralã pentruadulþi. ªcoala catolicã de fete a fost înfiinþatã în1897, iar din 1909 elevele au fost instruite de ma-ici. În anul 1926, ºcoala catolicã de bãieþi aveadouã, ºcoala catolicã de fete avea trei sãli de cla-sã.

ªcoala primarã de stat din centrul comuneis-a deschis în anul 1910. În anul 1931 s-a lãrgit,fiind aici 5 sãli de clasã. În 1920, ºcoala româ-neascã a fost desfiinþatã, cînd dascãlii au pãrã-sit satul odatã cu retragerea trupelor româneºti.În 1927 s-a construit în colonia Vangyel (Petõfide mai tîrziu) o ºcoalã cu o singurã salã de clasã,dar cu doi învãþãtori. Dupã naþionalizare, înce-pînd din 1948 s-a reînfiinþat învãþãmîntul româ-nesc, ca o secþie a ºcolii, iar din anul ºcolar ur-mãtor a fost reorganizatã ºcoala româneascã cainstituþie ºcolarã independentã. În decurs de 20

de ani a putut fi lichidat analfabetismul. În 1953a fost înfiinþatã biblioteca popularã. În anul 1967a fost dat în funcþiune cãminul cultural nou. În1959 a fost construitã noua ºcoalã româneascãcu patru sãli de clasã ºi a fost amenajatã una din-tre cele mai frumoase baze sportive ale judeþu-lui.

Prima grãdiniþã a comunei funcþioneazã înce-pînd din anul 1891, ca grãdiniþã catolicã, iar în1942 a fost înfiinþatã o grãdiniþã ºi cãmin de zi.

Un factor determinant al culturii tradiþionaledin Chitighaz îl înseamnã varietatea, pluralita-tea culturalã care s-a desfãºurat încã de la înfiin-þare, odatã cu primele colonizãri, care nici ele nuau fost unitare. Populaþia maghiarã bãºtinaºã nuavusese o culturã popularã specificã, în schimbpopulaþia româneascã ºi-a pãstrat anumite trã-sãturi ale culturii sale tradiþionale, arhaice pînãpe la mijlocul secolului XX.

Deosebirile care derivã din stratificarea etni-cã ºi socialã pot fi recunoscute în toate domenii-le vieþii.

LUMINA 37

La cinci ani dupã volumul Pulsul veacului pa-lid, marcatã de împlinirea unei vârste rotunde, pecare nu se sfieºte sã o recunoascã, Maria Berényine oferã o nouã carte de poezii, intitulatã semni-ficativ „În pragul noului mileniu”. Ca ºi în cazulceluilalt volum, ºi acesta ne dezvãluie o altã faþã,intimã, delicatã, a bãtãioasei intelectuale din via-þa de zi cu zi. Fiindcã cum am putea sã o definimpe Maria Berényi, Directoarea Institutului de Cer-cetãri al Românilor din Ungaria, decât ca pe o lup-tãtoare pentru drepturile, pentru demnitatea ro-mânilor din Ungaria Respectatã de toate forurilepolitice , cum altfel poþi sã-i spui celei care, odatãajunsã la tribunã, se impune, nu se lasã ignoratã,decât „doamna de fier”, denumire ce aminteºtede o altã personalitate politicã femininã din An-glia deceniilor trecute. ªi totuºi… intrând în lu-mea poeziei sale descoperim o altã Marie, fragilã,însinguratã, copleºitã de nesiguranþã.

Nevoia de poezie a Mariei, nevoia de rostire agândului nespus este o altã parte din ea, la fel detulburãtoare ca activismul ei neobosit din viaþacotidianã.

Ce aduce nou acest volum în creaþia poeteiMaria Berényi? Am putea spune cã, dupã cãutã-rile înfrigurate ale unor rosturi, din volumul an-terior, Maria Berényi a descoperit acum copleºi-torul sentiment al deºertãciunii lucrurilor, care cumulte veacuri în urmã îl tulburase ºi pe mitropo-litul Vaarlam al Moldovei ºi îl fãcuse sã scrie cu-vintele rãmase celebre: „zilele noastre ºi anii toateca un fum trec.” Îmbolnãvitã de aceastã deºertãci-une a deºertãciunilor, de sorginte orientalã, de-venitã însã atât de româneascã, Maria Berényi îºiîncheie volumul în acelaºi ton profund: „Trecereamea pe aici va rãmâne o lacrimã pentru doar câþiva ºipraf pentru cei mai mulþi”. Cum a ajuns sufletulpoetic aici? Intrând în labirintul poeziilor salepãtrundem în intimitatea gândului, în frãmântã-rile neliniºtite ale acestui suflet. Sentimentul rãs-crucii la care se aflã este chinuitor. Sufletul estechinuit de îndoieli. Singurãtatea din jur este co-pleºitoare. Întâlnirea cu destinul terifiantã. Nesi-guranþa viitorului umple întregul univers, încâtîn faþa lui te simþi neputincios .Împovãratã dintr-odatã de ani, copleºitã de amintiri, care vin dintrecut asemeni unor rãni, obositã de propriile gân-duri, poeta este nãpãditã de o tristeþe profundã,ucigãtoare. Aceastã metafizicã a deºertãciunii faceca însuºi locul poetei în universul cuvintelor sãdevinã precar, vulnerabil. Ce va rãmâne din poe-zia mea? se întreabã poeta. Ce reprezint eu înuniversul creaþiei poetice? Ce reprezint eu înlume? O obosealã imensã se aºterne în loc de rãs-puns, fiindcã, într-o lume trecãtoare, totul estetrecãtor ºi deci inutil. Activismul, lupta îºi pierd

Elena Rodica Colta

Melancolica tristeþe a Mariei

sensul, timpul este irosit în aceastã zãdãrnicie aactelor omului. Zbaterea continuã de a trage „cã-ruþa mizerei noastre naþionale” se transformã într-un efort chinuitor, un drum al lui Sisif în „lumeaaceasta lipsitã de identitate”. Existenþa însãºi setransformã într-o goanã oarbã, pe lângã semeni,în ultimã instanþã pe lângã viaþã. Suntem preaocupaþi ca sã trãim pare sã spunã poeta. Se în-treabã totuºi, înainte de a fi prea târziu, dacã esteposibilã regãsirea, trãirea plenarã.Dar ochiul tre-zit din „somnul sufletului” descoperã o lume alie-natã, bolnavã, plinã de supermarketuri, de por-nografie ,o lume copleºitã de plictisealã. Întoar-cerea înspre rãdãcinile vieþii rãneºte ºi ea sufletulprin pustietoarea absenþã a mamei. În acest golimens, în care totul pare sã se destrame, în careanii se risipesc asemeni firelor de nisip, în care„viaþa alunecã printre degete”, în care lumea întrea-gã îºi pregãteºte parcã sfârºitul, iar clopotul cli-pei pare sã batã pentru toþi, sufletul Mariei vreasã se elibereze. E ultimul gând al unui suflet obo-sit. O melancolie imensã copeºeºte poezia MarieiBerényi la 40 de ani.————————————

*Maria Berényi, În pragul noului mileniu/ Új évezredküszöbén, Giula-Gyula, 2002, 143 p.

38 LUMINA

Dacã am lua în considerare literatura de spe-cialitate am putea spune cã activitatea artisticãdesfãºuratã de ªtefan Oroian la Giula se înru-deºte cu încercãrile constructivitãºtilor dinSzentendre, dar generalizând lucrurile ºi cãutîndrapid conexiuni, am putea sã-l apropiem ºi deavangarda rusã.

Dar în locul prezentãrii tendinþelor generaleale unui curent artistic sau a apropierii de o avan-gardã strãinã mai bine sã revenim la subiectulnostru actual.

În creaþia sa pictualã anterioarã, Oroian poatefi considerat un constructivist sever care totuºieste împînzit de un lirism viril, simbolic.

Totuºi de mai mulþi ani atenþia lui Oroian seîndreaptã ºi spre alte cãi ale artei.

Pe lîngã concepþia sa de artist, care în exterioreste una exactã, rece, pitoreascã, pe Oroian îl pre-ocupã sã descopere posibilitãþile ascunse în cu-lori ºi forme ale „blîndeþii” iar pe lîngã tehnicafavoritã a uleiului cautã sã sondeze noile posibi-litãþi plastice ale pastelului.

Alãturi de graficã ºi picturã, din atelierul lui

iese o plasticã armonioasã, organicã, numai dinlemne (ca de exemplu lucrarea „Mustaþa buni-cului”). Aceste lucrãri plastice au fost expuse înultimul deceniu (din 1990) în toate expoziþiilesale, nu atît pentru a întregii sau a îmbogãþii co-lecþia de graficã ºi picturã ci dintr-o nevoie deunitate suveranã, de mare efect.

Încercînd sã-l caracterizãm, putem spune cã,în lucrãrile sale plastice, bine gîndite, a cãror con-centrare ºi esteticã se ascund în forme simple,într-o ºtiinþã de a utiliza fibra nobilã a lemnului,existã o anumitã premeditare ºi o exigenþã ridi-catã.

Privind lucrãrile, primele impresii sînt deter-minate de forma exterioarã, dar în vocabularulcreatorului nu existã nimic întîmplãtor, nici in-disciplinã sau eventualitate.

„Întîmplãtorul” poate sã aibã un oarecare rolnumai în plastica organicã fiind determinat defelul ºi de forma lemnului gãsit.

Arta lui poate fi înþeleasã ºi ca o modalitate deintrovertire, senzaþia în faþa lucrãrilor fiind ace-ea de espectativã mutã, profundã, liniºtitoare.Lucrãrile sale devin o cale prin care, timp decîteva minute, putem ieºi din tot ce ne înconjoa-rã pentru a ne lua o micã pauzã, pentru o medi-taþie regenerativã a sufletului.

Asemenea pauze sînt bune pentru multe lu-cruri dar pe moment, cel mai potrivit poate fiacela de a ne ataºa la cercul publicului care poa-te înþelege acest curent artistic. Zgomotul exteri-or al strãzii este obligatoriu, fiindcã numai înopoziþie cu el se poate gusta liniºtea interioarãprodusã de pãtrunderea acestei arte.

Din pictura lui putem citi esenþa suprematis-mului, asta înseamnã cã esenþa picturii ºi a unel-telor folosite duc spre o sensibilitate ce trece din-colo de lumea realã.

Despre ce altceva ar putea fi vorba în tablou-rile lui Oroian în care foloseºte albul discret, fin?

Malevici, a cãrui unealtã principalã în picturãeste geometria ºi care foloseºte ca elemente plas-tice: pãtratul, cercul, crucea ºi triada capitoliuluiluatã din avangarda rusã, considerã cã „adevã-ratul artist este cel care se ocupã cu geometris-mul, cu culorile ºi cu structura” ºi nu cu pieseleconcrete. (Eu nu accept aceastã concepþie potri-vit cãruia figuralul nu poate avea legãturã curealitatea vizibilã, ºi cã forma omului nu poate firedatã artistic).

Caracteristic lui Oroian este geometrismul fãrã

Gyarmati Gabriella

Expoziþia lui ªtefan Oroian de la Debrecen

ªtefan Oroian ºi Gyarmati Gabriella la vernisaj

LUMINA 39

materialitate umplut cu culori, care pentru artacontemporanã este doar o alternativã din cele omie de posibilitãþi pe care poþi sã le alegi. În acestlimbaj nu este vorba despre exprimarea unui felde artã ci despre modul de realizare a ei.

Cîte expoziþii se deschid în zilele noastre zil-nic, care contrazic concepþia mea, dar nu despreasta trebuie sã vorbim, fiindcã acum avem noro-cul sã ne aflãm în mijlocul unor opere adevãra-te.

În grafica lui, Oroian nu opereazã cu mai multefeluri de linii, dar luate în ansamblul toate aces-te lucrãri se dovedesc bogate ºi interesante.

Pe fiecare coalã se vede cizelarea ºi esenþiali-zare puritanã care alterneazã, încît ochii noºtritrebuie sã aibã rãbdare ca sã poatã sesiza lucrã-tura finã pe suportul vibrat. Din toatã aceastãunitate neutrã apar benzi de culoare agitate, careau o anumitã ritmicã ºi se îmbinã între ele, pecare privitorului îi fug ochii.

Diferitele tipuri de hîrtie utilizate îi oferã unsuport potrivit pentru gestul plastic.

Între cele 3 euri creatoare ale lui Oroian nuexistã o diferenþã calitativã.

Plastica sa, formatã din schiþe ºi machete, caretranspuse la dimensiuni mari ar putea fi aºezateîn pieþe publice, include lucrãri de naturã tradi-þionalã, realizate în forme proprii clasicismuluiartistic. Piesele sale constructiviste au un gustde sursã arhaicã. În compoziþiile organice este odisciplinã perfectã, nu apare nici o scînteie a ha-osului, iar în locul arhaicului de multe ori gãsimo virtuozitate artisticã.

ªtefan Oroian din 1982 este membru în Asoci-aþia Artiºtilor Plastici, iar din 2000 este membrual Societãþii Artiºtilor Plastici Maghiari. Expuneregulat la Bienalele naþionale de picturã de laBudapesta, la Expoziþiile de varã de la Szeged,la Bienala de acuarelã de la Eger ºi la Expoziþiilede la Békéscsaba, unde în anul 1996 ºi în 2001 afost premiat. Din 1968 artistul expune periodicºi în strãinãtate la Arad, Oradea, Bucureºti, Bra-ºov, Timiºoara, Ditzingen, Paris, Zürich ºiHanovra.

În Debrecen aceasta este prima expoziþie per-sonalã.

ªtefan Oroian, Sculpturã în lemn

40 LUMINA

Editor responsabil: Maria BerényiTehnoredactare computerizatã: Kovács Sándor

Tiparul: Mozi Nyomda, BékéscsabaDirector: Garai György

SUMAR

MARIA BERÉNYIOriginea ºi familia – 200 de ani de la moartea lui Emanuil Gojdu . . . . . . . . . . . . 5

CORNEL SIGMIREANRolul „Fundaþiei Gojdu” în formarea intelectualitãþii româneºti din epoca modernã . . . 14

GHEORGHE RUZSAGheorghe Pomuþ în conºtiinþa istoricã a românilor din Giula . . . . . . . . . . . . 19

ELENA CSOBAIGheorghe Pomuþ în istoriografia maghiarã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21

NAGY MÁRTAIconostasul bisericii Sf. Nicolae din Apateu . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24

GHEORGHE LANEVSCHIIosiv Sârbuþ-o viaþã pentru o idee: un muzeu al teatrului la Arad . . . . . . . . . . . 26

GHEORGHE LANEVSCHI Simpozionul „Interetnicitate în Europa Centralã ºi de Est” de la Arad . . . . . . . . 29

ELENA RODICA COLTAManifestãri dedicate lui Moise Nicoarã la Arad . . . . . . . . . . . . . . . . 31

NÉMETH CSABAO sutã de sate maghiare. Chitighazul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

ELENA RODICA COLTAMelancolica tristeþe a Mariei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37

GYARMATI GABRIELLAExpoziþia lui ªtefan Oroian de la Debrecen . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38