lumea lui rocanon

8/3/2019 Lumea lui Rocanon

http://slidepdf.com/reader/full/lumea-lui-rocanon 1/100

0



1



2

Ursula K. Le Guin

În rom âneşte de MIHAI DAN PAVELESCU

Ursula K. Le GuinRocannon’s World

1966



3

Prolog

Colierulum se poate despărţi legenda de realitate în lumile acesteaaflate la at îţia ani depărtare ? — pla nete fără nume, căroralocuitorii lor le spun pur şi simplu Lumea, planete fără istorie,unde trecutul constituie substanţa mitului, iar un explorator,revenind după cîţiva ani, constată că propriile lui fapte au

devenit acţiunile unei divinităţi. Supranaturalul întunecă prăpastiatimpului, peste care navele noastre cu viteze luminice aruncă o punte, iarîn întuneric nesiguranţa şi exagerările cresc precum bălăriile.

Încerc înd să spui istoria unui bărbat, a unui savant obişnuit din Ligă,plecat, nu cu mulţi ani în urmă, spre o asemenea lume, fără denumire şidoar pe jumătate cunoscută, te simţi aidoma unui arheolog în mijloculunor ruine milenare, c înd, zbătî ndu- se prin împletituri de frunze, flori,ramuri şi liane, ajunge la geometria surprinzătoare şi stră lucitoare a uneiroţi sau a unei pietre unghiulare şlefuite, cînd pătrunzînd într -o incintăaparent modestă, printr -un prag scăldat în lumina soarelui, găseşteînăuntru bezna, pî lp îitul neverosimil al unei flăcărui, sclipirea uneinestemate, mişcarea, pe jumătate întrevăzută, a braţului unei femei.

Cum poţi despărţi legenda de realitate, adevărul de adevăr ?Prin istoria lui Rocannon, se regăseşte giuvaierul, scî nteierea

albăstruie de -abia văzută. Cu ea să începem, deci: Zona Galactică 8, Nr. 62: FOMALHAUT II Fiinţe cu inteligenţă dezvoltată: Specii contactate: Specia I: A) Gdemiar (singular, Gdem): Troglodiţi nocturni, complet umanoizi,

inteligenţă dezvoltată, înălţime: 120- 135 cm, piele deschisă la culoare, pilozitate craniană neagră. Î n momentul contactu lui alcătuiau o societate urbană, rigid stratificată oligarhic, atenuată de telepatie colonială parţială

precum şi o cultură orientată tehnologic spre Oţel Timpuriu. Tehnologia a

C



4

evoluat p înă la Industrial, punctul C, în decursul Misiunii Ligii din 252 -254.În 254, o navă Pilot Automat (provenienţă: Noua Georgie de Sud) a fost dăruită oligarhiilor comunităţii Zonei Mării Kirien. Statut: C -Prim.

B) Fiia (singular, Fian): Diurni, complet umanoizi, inteligenţă dezvoltată,

înălţime medie: 130 cm; indivizii observaţi prezintă în general piele şi pilozitate deschise la culoare. Puţinele contacte indică societăţi colective statice sau nomade, telepatie colonială parţială; de asemenea, unele dovezi asupra telekineziei pe distanţe reduse. Rasa pare atehnologică şi evazivă,cu structuri culturale minime şi schimbătoare.

Actual neimpozabilă Statut: E — Neclar.Specia II: Liuar (singular, Liu): Diurni, complet umanoizi, inteligenţă dezvoltată,

înălţime medie: peste 170 cm; specia posedă fortăreţe, o societate cu

descend enţă prin clanuri, o tehnologie plafonată (Bronz) şi o cultură feudal- eroică. De remarcat delimitarea socială orizontală în două pseudorase: a) Olgyor, „Smiromi ”, cu pielea albă şi părul negru; b) Angyar,„lorzi ”, foarte înalţi, pielea întunecată, părul bl ond...

— Asta-i ea, zise Rocannon, ridic înd privirea din Ghidul Fiinţelor cu Inteligenţă Dezvoltată , ediţia prescurtată, către femeia înaltă, cu pieleînchisă la culoare şi păr bălai, aflată la jumătatea coridorului lung almuzeului. Stătea nemişcată şi dreaptă, încadrată de pletele ei

strălucitoare, şi privea într -o vitrină. Î n jurul ei se foiau patru pitici,neatrăgători şi stînjeniţi. — Habar n- aveam că Fomalhaut II are atîtea fiinţe, în afară de trogi,

comentă Ketho, custodele. — Nici eu nu ştiam... Ba chiar, aici mai sînt înşirate c îteva specii

„Neconfirmate” , pe care nu le- am contactat niciodată. Se pare că a sositvremea pentru o misiune de explorare mai amănunţită a planetei. Ei bine,cel puţin acum ştim ce este.

— Aş fi preferat să aflăm mai degrabă cine este... Femeia se trăgeadintr- o familie străveche, descinzî nd din primii regi Angyar şi, în ciudasărăciei, părul ei strălucea ca aurul curat şi statornic al strămoşilor. Piticii,Fiia, se plecau c înd trecea printre ei, chiar şi pe vremea cî nd nu era dec ît ocopilă, alergînd desculţă pe cîmpuri, cometa zvăpăiată şi înflăcărată apletelor lumin înd v înturile pline de griji din Kirien.

Era încă foarte tînără cînd Durbal de Hallan o zărise, îi făcuse curte şio luase din turnurile dărăpănate şi săli le reci ale copilăriei, ducî nd- o încastelul lui . În Halim, pe coasta muntelui, confortul era acelaşi, darsplendoarea dăinuia. Cercevelele n -aveau geamuri, iar podelele de piatrănu erau acoperite; în general te puteai trezi şi vedea zăpada ninsă pesteno apte, aşezată în vălurele sub pervazuri. Mireasa lui Durhal stătea



5

desculţă pe duşumeaua brăzdată de nea, îşi împletea părul şi rî dea spret înărul ei soţ în oglinda de argint ce atîrna în odaia lor. Oglinda aceea şirochia de nuntă a mamei sale, brodată cu o mie de cristale minuscule, eratoată avuţia lui. Unele neamuri mai puţin nobile din Hallan încă mai aveau

r înduri de straie din brocart, mobilier din lemn aurit, harnaşamenteargintate pentru armăsarii lor, zale şi săbii bătute în argint şi nestemate, ş igiuvaiere... iar la acestea din urmă mireasa lui Durhal privea cu jind,întorcînd capul după o diademă încrustată sau o broşa din aur, chiar atunci c înd purtătoarea podoabei se retrăgea, lăsî nd- o să treacă,cinstindu-i ob îrşia şi rangul conferit de măritiş.

Durhal şi soţia lui, Semley, stăteau la patru locuri depărtare de jilţulSălii Mari, atît de aproape de Lordul Hallan, încît deseori bătrînul însuşi îiturna vin lui Semley şi tăifăsuia despre vînători cu nepotul şi moştenitorul

său, Durhal, privind tînăra pereche cu o dragoste aspră, lipsită desperanţă. Speranţa era tot mai îndepărtată de Angyar, de Hallan, şi de Tărî murile Apusene, de c înd Lorzii Stelelor apăruseră în turnurile lorînălţî ndu-se pe st îlpi de foc, cu arme înspăimîntătoare ce puteau fărî madealuri. Se amestecaseră toate datinile şi feudele străvechi şi, deşi sumeleerau neînsemnate, Angyar se simţeau teribil de umiliţi pentru că trebuiausă le plătească tribut, o taxă pentru războiul Lorzilor Stelelor ce urma săfie dus cu un vrăjmaş ciudat, undeva în locurile pustii dintre sori, lacapătul anilor. „Va fi războiul nostru”, spuseră ei, dar trecuse o generaţie

şi Angyar rămăseseră, ruşinaţi şi inutili, în sălile lor vaste privind cum lerugineau săbiile duble, cum fiii le creşteau fără a schimba măcar o lovitură în bătălii şi cum fecioarele se măritau după sărăntoci, chiar smiromi,neav înd zestre din prăzi eroice, pentru a- şi aduce un soţ nobil. ObrazulLordului Hallan era întunecat, privind perechea bălană şi auzindu -ir îsetele, în vreme ce beau vin amărui şi glumeau în castelul rece, ruinat şistrălucitor al neamului lor.

Chipul lui Semley se încruntă cînd privi în josul sălii şi zări, pe locurileinferioare, chiar mai departe, printre bastarzi şi smiromi, strălucirea şisc înteierea pietrelor preţioase, împodobind pielea albă şi părul negru. Eanu adusese nici un fel de zestre în căsătorie, nici măcar o agrafă dinargint. Rochia brodată cu o mie de cristale o închisese într -un cufăr,păstrî nd-o pentru cununia fiicei ei, dacă avea să fie o fată.

Aşa s -a întîmplat, şi i -au pus numele Haldre, iar puful pe căpşorularămiu crescu şi străluci auriu, moştenirea generaţiilor de lorzi, singurulaur pe care fata avea să -l deţină vreodată...

Semley nu pomeni bărbatului ei nimic despre nemulţumirea simţită.Cu toată blîndeţea sa, Durbal, cu mîndria lui de nobil, simţea numaidispreţ pentru invidioşi şi cei ce nutreau speranţe deşarte, iar femeii îi erateamă de dispreţul său. Vorbi însă cu Durossa, sora lui Durhal.



6

— C îndva, zise Semley , neamul meu a deţinut o podoabă însemnată.Era un colier cu totul şi cu totul din aur, av înd în mijloc o nestematăvineţie... safir, nu ?

Durossa clătină din cap, zî mbind, necunosc înd nici ea denumirea. Se

aflau spre sf îrşitul caldanului, aşa cum numeau Angyar din miazănoap tevara lungă cît întregul an de opt sute de zile, reîncepî nd ciclul lunilor lafiecare echinox; lui Semley i se părea un calendar înapoiat, o cronologie asmiromilor. Neamul ei se sf îrşea acum, dar fusese mai vechi şi mai purdec ît al locuitorilor din mla ştinile nord -vestice, care se amestecau cuOlgyor cu prea multă uşurinţă. Semley stătea alături de Durossa, sub razele soarelui, pe un pervaz din piatră, sus, în Marele Turn, unde locuiafemeia cea v îrstnică. Văduvă de tînără şi lipsită de copii, Durossa f usesemăritată pentru a doua oară, cu Lordul Hallan, fratele tatălui ei. Deoarece

era o căsnicie între neamuri şi amîndoi soţii mai fuseseră căsătoriţi o dată,ea nu luase titlul de Lady Hallan, pe care urma să -l poarte Semley într -obună zi; totuşi, stăte a pe jilţ alături de bătrî nul lord, c îrmuind laolaltă. Maivîrstnică decî t fratele ei, Durhal, o iubea pe t înăra lui soţie şi era încîntatăde Haldre cea bălaie.

— A fost cumpărat, continuă Semley, cu toţi banii obţinuţi destrămoşul meu, Leynen, cî nd a c ucerit Feudele din Miazăzi — gîndeşte -te,toţi banii unui întreg regat pentru un giuvaer! Oh, ar fi strălucit maiputernic dec ît orice din Hallan, cu siguranţă, chiar mai puternic dec ît

cristalele acelea, asemănătoare ouălor de Koob, pe care le poartă verişoarata, Issar. Era at ît de minunat, încî t i-au pus un nume: i-au spus OchiulMării. L-a purtat străbunica mea.

— Tu nu l- ai văzut niciodată ? întrebă domol Durossa, privind în jos,spre pantele verzi ale muntelui, acolo unde vara cea lungă îşi trimiteaa dierile fierbinţi şi neastîmpărate să hoinărească prin păduri şi apoi să seînvolbureze pe drumurile albe, coborînd către îndepărtatul ţărm al mării.

— A fost pierdut înainte de -a mă naşte... — L-au luat tribut Lorzii Stelelor? — Nu, tata zicea că a fost furat înainte ca Lorzii Stolelor să vină pe

tărîmurile noastre. Nu voia să spună mai multe, dar o smiromă bătrînă,care cunoştea multe istorii, îmi zicea întruna că Fiia trebuie să ştie undese află.

— Ah, pe Fiia mi- ar plăcea să -i văd! încuviinţă Duros sa. Am auzitat îtea c întece şi legende despre ei... de ce nu vin niciodată în Tărî murileApusene?

— Bănuiesc că din cauza munţilor; frigul iernii este prea pătrunzător.Ei iubesc soarele văilor din miazăzi.

— Seamănă cu Argilienii ?



7

— Pe aceia nu i- am văzut niciodată; se feresc de noi. Nu sînt oare albi,precum smiromii, şi diformi ? Fiia sînt bălai; par nişte copii, dar sînt maizvelţi şi mai înţelepţi. Oh, mă -ntreb dacă ei ştiu unde se află colierul, cinel-a furat şi unde l-a tăinuit ? G îndeşte -te, Durossa — dacă aş putea sta

lîngă soţul meu, în Sala Mare, cu bogăţia unei împărăţii înconjurî ndu-migrumazul şi umbrindu -le pe celelalte femei aşa cum el îi adumbreşte petoţi bărbaţii!

Durossa se plecă asupra pruncului, care îşi cerceta degeţelele arămiiale p icioarelor, aşezat pe o blană între cele două femei.

— Semley este o prostuţă, murmură ea fetiţei. Semley care luceşteaidoma unei stele căzătoare; Semley, al cărei bărbat nu iubeşte galbenii, cinumai aurul ei...

Iar Semley tăcu şi privi peste pantele verzi ale verii, către marea

îndepărtată. Însă după ce se scurse un alt geran, şi Lorzii Stelelor veniră din nou săstr îngă birul pentru războiul împotriva sf îrşitului lumii — folosind de dataaceasta doi Argilieni drept tălmaci, umilindu -i astfel pe Angyar p înăaproape de pragul revoltei — şi după ce mai trecu un caldan, iar Haldreera acum o fetiţă frumoasă şi vorbăreaţă, o aduse, într -o dimineaţă, înodaia scăldată de soare a Duross ei. Semley purta o mantie azurie, veche, şipărul îi era ascuns de glugă.

— Durossa, vorbi ea cu glas blînd, ţine -o cîteva zile pe Haldre. Plec spre

miazăzi, la Kirien. — Vrei să -ţi vizitezi tatăl ? — Vreau să -mi găsesc moştenirea. Verii tăi din Feuda Harget l -au

zeflemisit pe Durhal. Pînă. şi bastardul de Parna îl poate face să s ufere,deoa rece soţia lui are o cuvertură din mătase drept acoperămînt al patului,şi mai are un cercel din diamant, şi trei rochii lungi, şleampăta şi buhăitacu păr negru ! în vreme ce nevasta lui Durhal trebuie să -şi cîrpeascărochia...

— Mîndria lui Durhal stă în soţia lui sau în veşmintele ei ?Semley era însă de neclintit.

— Lorzii Hallanului sărăcesc în propriul lor palat. Doresc să aduczestrea bărbatului, aşa cum este obiceiul.

— Semley! Durhal ştie că pleci ? — Întoarcerea mea va fi plină de fericir e — asta-i tot ce pot spune, rosti

Semley cea tînără, izbucnind pentru un moment în rîsul ei bucuros ; apoise aplecă să -şi sărute fetiţa, se întoarse şi, înainte ca Durossa să poatăvorbi, dispăru precum un vîrtej peste podelele din piatră, scăldate de so are.

Nevestele Angyar nu călăreau niciodată doar pentru plăcerea lor, iardupă măritiş, Semley nu mai părăsise Hallanul ; de aceea, strîngînd şauaînaltă a unui vîntelegar, se simţea iarăşi precum o fată, fecioara sălbatică



8

de demult, călărind bidivii pe jumătate istoviţi, cu vîntul de miazănoapte,peste cimpiile Kirienului. Acum, cobora din colinele Hallanului pe unanimal de rasă, cu blana dungată şi lucioasă deasupra oaselor goale pedinăuntru, ochi verzi mijiţi împotriva vîntului, aripile uşoare şi put ernice

ridicîndu -se şi coborînd de ambele părţi ale femeii, dezvăluind şi acope rindnorii de deasupra şi colinele de dedesubt. În cea de -a treia dimineaţă, ajunse în Kirien şi intră din nou în castelul

ruinat. Tatăl ei băuse toată noaptea şi, precum altădată, razele soarelui dodimineaţă, strecurîndu -se prin spărturile acoperişului, îl iritau, iar apariţiafiicei lui îi sporii năduful.

— De ce teai întors ? mîrîi privind -o pentru o clipă, cu ochi injectaţi.Focul nărăvaş din părul tinereţii sale se stinsese şi pe frunte i se încîlceauşuviţe cărunte. Tînărul Hallan s -a însurat cu tine şi te -ai întors, pe furiş,

acasă? — Sînt soţia lui Durhal. Am venit să -mi iau zestre, tată. Bărbatul pufni scîrbit, dar Semley rîse ; el miji din nou ochii spre ea.

— Ta tă, este adevărat că Fiia au furat Ochiul Mării ? — De unde pot ştii ? Poveşti vechi... Cred c -a fost pierdut înainte de

naşterea mea. Mai bine nu m -aş fi născut... Dacă vrei să afli, întreabă -i peFiia. Du- te la ei, la bărbatul tău. Pe mine lasă -mă în pace. În Kirien nu -i locpentru fete, aur şi poveşti. Aici, povestea s -a sfîrşit; aici e ruina, castelulpustiu... Toţi fiii lui Leynen au murit, toate averile lor s -au pierdut. Pleacă

pe calea ta, fetiţo !Cenuşiu şi buhăit precum păianjenii sălilor năruite, bărbatul se răsucişi porni împleticindu -se către hrubele unde se ascundea de razele soarelui.

Purt înd de fr îu v întelegarul tărcat din Hallan, Semley părăsi căminulcopilăriei şi coborî colina abruptă, trecî nd pe l îngă aşezarea smiromilor,care o salutară cu un respect ursuz, pe l îngă ogoarele şi păşunile underumegau herilorii uriaşi, pe jumătate sălbatici, cu aripile retezate, pînăîntr -o v îlcea aidoma unui pocal din smarald umplut cu raze de soare . Înad încul văii se afla sătucul Fiia şi, pe cî nd ea cobora , călărind armăsarul,oamenii cei micuţi şi firavi ieşiră din casele şi grădinile lor şi alergară spreea, r îzînd şi strigînd cu glasuri subţiri:

— Bun-venit, mireasa lui Hallan, Lady Kirien, Briza-v întului,preafrumoasă Semley!

O chemau cu nume dintre ce le mai încîntătoare, iar femeii îi plăceasă -i audă şi n -o supărau rî setele lor; deoarece omuleţii rî deau de tot ceeace spuneau. Aşa obişnuia şi ea: să vorbească şi să rîdă. Din volbura lor primitoare, Semley se desprindea înaltă, în mantia ei lungă şi az urie.

— Bun- găsit, Fiii Luminii, Copii ai Soarelui, Fiia, prietenii oamenilor! O călăuziră în aşezarea lor şi o purtară într -una prin locuinţele

delicate, urmaţi îndeaproape de copilaşii mititei. Nu puteai cunoaşte vî rsta



9

unui Fian adult; era greu chiar s ă-i deosebească unul de altul şi să fiesigură, în vreme ce forfoteau cu mişcările iuţi ale unor fluturi în jurul uneiflăcărui, că vorbea mereu cu acelaşi. I se părea totuşi că discută numai cuunul dintre ei, pe c înd ceilalţi hrăneau şi mî ng îiau telegaru l sau îi aduceau

apă de băut şi potire cu fructe culese din grădini. — Nicic înd Fiia n-au furat colierul Lorzilor Kirien! spuse piticul. Ce săfacă Fiia cu aurul, Lady ? Noi avem lumina soarelui în caldan şi amintirearazelor aurii în garan, fructele limon ii, frunzele gălbui înanotimpul- spulberării, părul bălai al doamnei noastre din Kirien, nu altaur!

— Atunci l-a furat un smirom? R îsetele clincheniră zglobii în jurul ei. — C înd ar îndrăzni un smirom ?! Oh, Lady Kirien, cum a dispărut

colierul acela nu ştie nici un muritor, fie el om, smirom, Fian sau oricare

altul din cele Şapte Neamuri. Doar minţile stinse cunosc adevărul desprepierderea lui, petrecută demult, cî nd Kireley cel M îndru, a căreistră -strănepoată eşti tu, păşea singur pe lîngă grotele măr ii. Dar, s-arputea să -i descoperi printre Vrăşmaşii -soarelui.

— Argilienii?O cascadă sonoră de rî sete nervoase.

— Rămî i cu noi, Semley, plete-de- soare, revenită din miazănoapte.Femeia se opri acolo să mănînce, iar omuleţii o încîntară cu farmecul lor şirămaseră vrăjiţi de farmecul ei. Însă, cînd o auziră repetî ndu- şi dorinţa

de-a pleca la Argilieni, pentru a- şi găsi moştenirea, dacă se afla acolo,r îsetele încetară; şi, încetul cu încetul, numărul celor strînşi în jurul ei semicşoră. În cele din urmă, rămase doar cel cu care vorbise de la început.

— Nu te duce la Argilieni, Semley, spuse el, iar inima femeii se str însepentru o clipă. Coborî ndu- şi palma încet prin faţa ochilor, Fianulîntunecase aerul din jurul lor.

Pe tipsii, fructele aveau culoarea albicioasă a scrumului, iar vasele cuapă limpede se goliseră.

— În munţii îndepărtatelor tărî muri s- au despărţit Fiia şi Gdemiar,urmă bărbatul cel subţire şi încordat. A trecut multă vreme de atunci.Demult, demult, formam un singur neam. Noi nu sînt em ce sînt ei. Sînt emceea ce nu sînt ei. Semley, g îndeşte -te la razele soarelui, la iarbă şi lapomii ce poartă roade; gîndeşte -te că nu toate drumurile ce coboară mai şiurcă.

— Drumul meu nici nu urcă şi nici nu coboară, curtenitoare gazdă, cimerge drep t către moştenirea mea. Voi pleca drept pe acest drum şi mă voiîntoarce cu colierul.

Fianul făcu o plecăciune surî zînd.



10

Ieşind din aşezare, Semley încalecă vîntelegarul şi, răspunzî nd curămas -bun strigătelor piticilor, se înălţă pe vîntul după -amiezii şi zburăspre sudvest, către grotele din ţărmul stîncos al Mării Kirien.

Se temea că va trebui să intre adînc în inima acelor peşteri -tunel

pentru a- i găsi pe cei căutaţi, deoarece se spunea că Argilienii nu ieşeauniciodată sub lumina soarelui, înfricoşind u- i chiar şi Steaua Mare şi lunile.Drumul era lung; coborî o dată, lăsînd armăsarul să vî nezeşobolani -de- copaci, în vreme ce ea ciuguli puţină pî ine din cobur. P îinea seuscase, era tare şi avea gust de piele, totuşi mai păstra ceva din aromacuptorului şi, o clipă, m înc înd singură într -un luminiş din pădurile demiazăzi, Semley auzi sunetul blînd al unui glas şi -l zări pe Durhalîntorcî ndu- se spre ea în pî lp îirea lum înărilor din Hallan. Pentru o vremerămase locului, visî nd cu ochii deschişi chipul cel tînăr, încruntat şi

preocupat, precum şi cuvintele pe care urma să i le spună ea, atunci cî ndavea să revină acasă, purtînd preţul unei împărăţii în jurul gîtului: „Voiamun dar pe măsura soţului meu, stăpî ne... ” Porni după aceea mai departe,însă cî nd ajunse pe coastă, soarele apusese şi Steaua Mare se cufundaînapoia lui. Dinspre vest se stî rnise un v înt puternic, răbufnind neregulatşi schimbî ndu- şi mereu direcţia, iar vîntelegarul obosise şi nu -l mai puteaînfrunta. Îi dăduse voie să lunece, coborî nd pe nisip . Îndată după aceea,armăsarul îşi plie aripile, îndoindu -şi sub el membrele groase, dar uşoare,şi începu să toarcă încet. Femeia îşi str înse mantia la g ît şi mî ng îie

grumazul animalului, care ciuli urechile şi toarse iarăşi. Blana lui moale îidezmierda palma, însă de jur împrejur nu putea zări decî t cerul sur,acoperit de nori murdari, marea cenuşie şi nisipul plumburiu. Apoi văzu,alerg înd pe plajă, o siluetă scundă şi întunecată... încă una... un grupîntreg ghemuindu -se, fugind şi oprindu -se.

Str igă din toate puterile spre ei. Deşi se părea că n -o auziseră, oînconjurară în cî teva clipe. Se fereau de v întelegar, iar acesta se oprise dintors şi blana i se zburlise sub m îna lui Semley. Ea apucă frîul, liniştită deprezenţa lui, totuşi temî ndu-se pu ţin de ferocitatea ce putea fi stîrnită denervii animalului. Ciudatele făpturi tăceau, privind -o, cu picioarelemusculoase, desculţe, înfipte în nisip. Nu-i putea confunda: erau deînălţimea Fiia, iar în toate celelalte privinţe — o umbră, o imagineîntunecată a poporului cel vesel. Fără veşminte, îndesaţi, încordaţi, cupărul Uns şi pielea alb -cenuşie, umedă, aidoma viermilor; ochii precumst încile.

— Voi sînteţi Argilienii ? — Sîntem Gdemir, poporul Lorzilor Tărî murilor Nopţii. Glasul era neaşteptat de puternic şi profund, răsunî nd semeţ în

amurgul brăzdat de vîntul sărat; dar, ca şi în cazul Fiia, Semley nu erasigură care dintre ei vorbise.



11

— Bun găsit, Lorzi ai Nopţii. Sînt Semley de Kirien, soţia lui Durhaldin Hallan. Am venit la voi pentru a-mi căuta moştenirea, colierul numitOchiul Mării, care s -a pierdut cu mult timp în urmă.

— De ce-l cauţi aici, Angya ? Aici nu există decît nisip, sare şi

întuneric. — Deoarece lucrurile pierdute apar în adîncuri, răspunse Semley,pregătită pentru o înfruntare pe tărî mul vorbelor, iar aurul scos dinpămînt obişnuieşte să se întoarcă acolo. De asemenea, se spune că,uneori, obiectele revin la făuritorii lor.

Ultima afirmaţie era doar bănuiala ei; dar nimeri ţin ta. — Este adevărat; după nume, Ochiul Mării ne est e cunoscut. A fost

făurit în peşterile noastre, demult, tare demult, apoi vî ndut Angyarilor.Nestemata cea vineţie era din Pămî ntarii, de la neamurile noastre

răsăritene. Însă toate acestea sînt istorii vechi, Angya. — Le pot asculta şi eu, în locurile un de sînt povestite?Un răstimp, o priviră în tăcere, parcă nesiguri. Vîntul sur răscolea

nisipul, întunecî ndu- se pe măsură ce apunea Steaua Mare; vuietul măriiurca şi cobora. Glasul baritonal vorbi:

— Da, doamnă Angyar. Poţi pătrunde în palatele Ad încului. Vino cunoi.

În voce se simţea o intonaţie nouă, ademenitoare. Semley nu voi s-oaudă. Îi urmă pe Argilieni, ţinî nd fr îul armăsarului ei cu gheare ascuţite.

La intrarea peşterii, cu o gură căscată şi ştirbă din care răzbătea omiasmă caldă, unul din Argi lieni rosti: — Fiara- văzduhului nu poate intra. — Ba da, răspunse Semley. — Nu, se împotriviră oamenii cei scunzi şi îndesaţi. — Ba da, nu-l voi părăsi aici! Nu este al meu şi nu -l pot lăsa. Nu va

face nici un rău, atî ta vreme c ît îi ţin fr îiele. — Nu , repetară glasurile groase, dar altele interveniră: cum doreşti;

după un moment de ezitare, îşi reluară drumul. Sub pămî nt era at ît deîntuneric, de parcă gura peşterii se închisese înapoia lor. Mergeau în şir,iar Semley era ultima.

Bezna tunelului începu să se destrame, apoi ajunseră sub un glob defoc alb, stins, agăţat sub tavan. Mai departe se zărea un altul, şi altul;între ele, atî rnau ghirlande de viermi lungi şi negri. Pe măsură ce înaintau,globurile de foc erau mai dese şi tot coridorul era scăldat într -o luminăstrălucitoare, rece.

Călăuzele se opriră la răspîntia a trei tunele, toate ferecate cu porţi cepăreau din fier.



12

— Vom aştepta, Angya, vorbiră ei şi opt bărbaţi rămaseră cu ea, învreme ce alţi trei descuiară una dintre porţi şi intrară. Poarta coborî,huruind în urma lor.

Mîndră şi neclintită rămase fiica Angyar sub lumina albă şi puternică

a lămpilor; vîntelegarul se ghemuise în spatele ei, zv îcnind din v îrful coziivărgate şi tremurî nd întruna din aripile mari şi pliate, rezistî nd cu greupornirii de a zbura. Mai încolo, cei opt Argilieni stăteau pe vine,murmur înd între ei, cu glasuri groase.

Poarta din mijloc se deschise larg, huruind. — Lăsaţi pe Angya să pătrundă în Tărîmul Nopţii! răsună o voce

nouă, plină de fală. Din prag, un Ar gilian purt înd c îteva straie pe trupulsău butucănos îi făcu semn să se apropie: Intră şi priveşte splendorileîmpărăţiilor noastre, minunile făurite de mîini, operele Lorzilor Nopţii!

Înclin îndu- şi capul, tăcută, Semley trase de frîul armăsarului şi -lurm ă pe bărbat sub pragul scund, făcut pentru pitici . Înaintea ei seîntindea un alt coridor strălucitor, pereţii umezi scînteind sub lumina albă,dar, în loc de o podea pe care să mergi, prin mijlocul tunelului se afla opereche de drugi din oţel lustruit pi erz îndu- se în depărtare. Pe ei stătea unfel de rădvan cu roţi din metal. Fără să ezite sau să -şi trădeze uimirea,Semley urmă gesturile noii călăuze şi se sui în caretă împreună cuvîntelegarul. Argilianul urcă şi el, aşezî ndu- se în faţa femeii, şi începu sămişte cî teva m înere şi roţi. Răsună un zgomot puternic, un scrîşnet

metalic, apoi pereţii tunelului începură să zv îcnească pe lîngă ei. Lunecaudin ce în ce mai repede, p înă cînd globurile de foc se contopiră într -o d îrăluminoasă, iar aerul cald, cu i z r înced, deveni un v înt răzleţ, sufl înd glugade pe pletele lui Semley.

Rădvanul se opri. Femeia urmă călăuza urcî nd c îteva trepte din bazaltp înă la o anticameră vastă, după aceea mai departe, într -o sală şi maiuriaşă, săpată de rîuri străvechi sau formată prin îngroparea în stîncă aunor peşti -de- pămî nt . Întunericul de-acolo, ce nu cunoscuse niciodatărazele soarelui, fusese izgonit de sc înteierea rece, nefirească a globurilor .Îndărătul unor zăbrele tăiate în pereţi se roteau aripi uriaşe, primenindae rul stătut. Sala cea vastă zumzăia şi răsuna de zgomote: glasurileputernice ale Argilienilor, scr îşnetele, ţiuiturile şi vibraţiile aripilor rotitoareşi ale roţilor, ecourile şi reverberaţiile acestora. Aici, toate siluetelebutucănoase ale Argilienilor erau înveşmîntate în straie asemănătoareLorzilor Stelelor — pantaloni despicaţi, cizme moi şi tunici cu glugi deşipuţinele femei existente, care zoreau piticii servitori, erau dezbrăcate. Mulţidintre bărbaţi erau oşteni, purtî nd la şold arme de forma te ribileloraruncătoare -de- lumină ale Lorzilor Stelelor, deşi chiar şi Semley îşi puteada seama că nu erau decît nişte drugi de fier. Ceea ce vedea, vedea fără săprivească. Mergea pe unde era condusă, fără a întoarce capul la stî nga sau



13

la dreapta. C înd aj unse înaintea unui grup de Argilieni purtî nd coroane defier pe părul lor negru, călăuza se opri, se înclină şi strigă:

— Înalţii Lorzi Gdemiar! Erau şapte bărbaţi şi toţi o priveau cu atîta aroganţă pe chipurile lor

cenuşii şi noduroase, încî t femeia sim ţi că o pufneşte rî sul. — Vin în mijlocul vostru, o, voi Lorzi ai Tărî mului întunecat, căutî ndaverea pierdută a familiei mele, li se adresă ea cu gravitate. Caut OchiulMării, giuvaierul lui Leynen . În larma sălii uriaşe, glasul ei era o şoaptă.

— Aşa n e- au spus şi oamenii noştri, Lady Semley. De data aceasta,femeia reuşi să -l identifice pe vorbitor, un bărbat chiar mai scund decî tceilalţi, de -abia ajung înd la s înul ei, cu chipul alb şi încrî ncenat. Nu avemlucrul pe care-l cauţi.

— Se spune că l -aţi avut, c îndva.

— Multe se spun sus, acolo unde licăreşte soarele. — Iar vorbele sînt purtate de v înturi, acolo unde suflă vî nturile. Nucer să ştiu cum am pierdut noi colierul şi cum a ajuns el la voi, străvechiilui făuritori. Acelea sînt istorii vechi, pricini de demult. Doresc numai să -lgăsesc. Nu-l aveţi acum; însă, poate ştiţi unde se află.

— Nu-i aici. — Atunci este altundeva. — Se găseşte acolo unde nu -l poţi ajunge. Niciodată, dec ît dacă te

ajutăm noi.

— Atunci, ajutaţi -mă. Vă cer asta ca oasp ete al vostru. — Se spune: Angyar iau, Fiia dau, Gdemiar dau şi iau. Dacă teajutăm, ce ne vei da ?

— Mulţumirile mele, Lord al Nopţii. Zîmbea în mijlocul lor, înaltă şi strălucitoare. Cu toţii o priveau cu un

fel de uimire pizmaşă, apăsătoare, cu o poftă ursuză. — Ascultă, Angyar, favoarea pe care ne -o ceri este foarte mare. Nu ştii

c ît de mare. Nu poţi înţelege. Eşti fiica unui neam ce nu va înţelege, căruianu- i pasă decî t de călăria pe aripile vî ntului, str însul recoltelor, luptele cusăbii şi răcnitul ţinî ndu- se după umeri. Cine însă vă făureşte săbiile dinoţel scî nteietor? Noi, Gdemiar! Lorzii voştri vin la noi, aici şi în Pămî ntarii,îşi cumpără spadele şi pleacă, fără să privească, fără să înţeleagă. Acum tu eşti aici, vei privi şi poţi vedea cî te va din nenumăratele noastre minuni:luminile ce ard de- a pururi, trăsura ce se mişcă singură, maşinăriile ce necroiesc veşmintele, ne gătesc mîncărurile, ne împrospătează aerul şi neslujesc în at îtea chipuri. Află că toate acestea sînt mai presus deînţelegerea ta. Şi mai află ceva: noi, Gdemiar, sîntem prietenii celor numiţide voi Lorzii Stelelor! I- am însoţit la Hallan, la Reohan, Hull-Orren, la toatecastelele voastre, pentru a- i ajuta să vă vorbească. Lorzii cărora voi,



14

m îndrii Angyar, le plătiţi tri but sînt prietenii noştri. Ne fac favoruri, aşacum şi noi le facem lor! Atunci, ce înseamnă pentru noi mulţumirile tale ?

— La această întrebare răspunsul trebuie să -l daţi voi, spuse Semley,nu eu. Eu am răspuns o dată. Vorbeşte, Lordule!

O vreme, cei şapte se sfătuiră, prin vorbe şi semne. O priveau pefemeie, apoi îşi fereau ochii, murmurau ceva şi rămîneau nemişcaţi. Î n jurul lor, încet şi în linişte, se str înse o întreagă mulţime, apropiindu -seunul c îte unul p înă cînd Semley fu înconjurată de sute de chici negre şi încîlcite, iar uriaşa şi răsunătoarea podea a cavernei fu acoperită deArgilieni, cu excepţia unui spaţiu restrîns în jurul domniţei. Vî ntelegarultremura de spaimă şi de iritarea stăpînită de atî ta vreme, iar pupilele i sedilataseră şi er au albicioase, precum ochii unui armăsar obligat să zboare noaptea. Semley îi mî ng îie blana caldă a capului, şoptind:

— Şşşt, fii liniştit, viteazule, luminosule, lordul vî ntului... — Angya, te vom duce la locul unde se găseşte podoaba. Argilianul cuchi p alb şi coroană din fier se întoarse iarăşi către ea: Mai mult nu putemface. Trebuie să vii cu noi, pentru a cere giuvaierul de la cei care-l au.Fiara- văzduhului nu poate veni cu tine. Trebuie să mergi singură.

— C ît de lungă va fi călătoria, Lordule ? Colţurile buzelor bărbatului sealungiră.

— Va fi o călătorie foarte lungă, Lady. Totuşi, va dura numai o noapte. — Vă mulţumesc pentru curtenie. Veţi avea grijă de armăsarul meu în

noaptea aceasta? Nu trebuie să i se întîmple nici un rău. — Va dormi p înă la întoarcerea ta. Cînd îl vei revedea, vei fi călărit unvîntelegar cu mult mai mare! Nu ne întrebi unde te ducem ?

— Putem porni cur înd? Nu vreau să lipsesc mult de acasă. — Da . În cur înd. Din nou, buzele cenuşii se întinseră, c înd Argilianul

o privi.Semley n- ar fi putut istorisi amănunţit cele petrecute în următoarele

ore; totul era forfotă, confuzie, larmă, ciudăţenie. Pe cînd ţinea capularmăsarului, un Argilian înfipse un ac lung într -o coapsă vîrstată cuauriu. Femeia aproape izbucni în plî ns, dar v întelegarul doar tresări, apoi,torc înd, adormi. Fu luat de un grup de Argilieni care, cu siguranţă, eraunevoiţi să -şi adune tot curajul pentru a -i atinge blana caldă. Mai tî rziu,văzu un ac înfigî ndu- se în propriul ei braţ — poate pentru a-i pune laîncercare curajul, se gîndi, pentru că nu părea s -o adoarmă; deşi nu eratocmai sigură. De cîteva ori, călători în rădvanele pe drugi, trecî nd dincolode uşi din fier şi traversînd sute şi sute de caverne boltite; o dată, trăsuraparcurse o grotă ce se pie rdea la nesf îrşit în întuneric, iar toată beznaaceea era plină cu stoluri mari de herilori. Semley le putea auzi uguirilerăguşite şi întrezări stolurile în luminile din faţă ale caretei; apoi îi desluşimai limpede în lumina albă şi văzu că erau lipsiţi de aripi şi orbi. Strî nse



15

atunci ochii din răsputeri. Dar trebui să străbată şi mai multe tunele, maimulte grote, mereu alte trupuri sure şi noduroase, chipuri încrîncenate şiglasuri bubuind lăudăroase, pînă cînd, în cele din urmă, o aduseră brusc afară, sub cerul liber. Era în toiul nopţii; femeia înălţă fericită ochii către

stele şi către singura lună strălucind, micuţa Heliki, sclipind în apus.Argilienii continuau să forfotească în jurul ei, obligî nd- o să urce într -unnou fel de rădvan, sau cufăr, nu -şi dădea exact seama. Era micuţ, plin deluminiţe clipind precum lumînările, foarte îngust, şi strălucitor faţă decavernele cele uriaşe şi umede şi noaptea luminată de stele. Un alt ac oînţepă şi -i spuseră că trebuie să fie legată într -un soi de jilţ culcat, legatăde m îini, picioare şi cap.

— Nu, rosti Semley Dar c înd văzu că cei patru Argilieni, care urmau să -i fie călăuze, se

lăsau legaţi înaintea ei, femeia cedă. Ceilalţi plecară. Urmă un vuiet, apoi otăcere lungă; o apăsa greutatea uriaşă şi nevăzută. După aceea, greutateadispăru; nu se mai auzea nici un sunet, absolut nimic.

— Am murit? întrebă Semley. — Oh, nu, Lady, răspunse un glas care nu -i plăcu. Deschiz înd ochii,

zări chipul alb plecat deasupra ei, buzele late dezgolind dinţii, ochii aidom aunor pietricele. Legăturile fuseseră desfăcute şi femeia se ridică. Nu mai avea greutate, era lipsită de trup, se simţea o rafală de spaimă în vî nt.

— Nu- ţi vom face nici un rău, continuă glasul ursuz. Lasă -ne numai

să te atingem, Lady. Am dori să -ţi at ingem părul. Lasă -ne să -ţi atingempărul... Rădvanul rotund în care se aflau se zgudui pentru o clipă. Dincolo de

fereastră ori era ceaţă, ori nimic? O noapte lungă, îi spuseseră. Foartelungă. Rămase nemişcată, îndurî nd atingerea m îinilor sure şi grele pe părul ei. Mai tîrziu, aveau să -i atingă braţele, mîinile şi picioarele, iar unulîi puse mî na pe g ît: atunci str însese din dinţi şi se ridicase, iar ei seretrăseseră.

— Nu ţi -am făcut nici un rău, Lady, vorbiră Argilienii. Ea clătină dincap.

C înd îi cerură, Semley se aşeză din nou în jilţul cu legături; iar cî ndlumina străfulgera aurie la fereastră, ea ar fi pl îns de fericire, dar leşinămai întî i.

— Ei bine, rosti Rocannon, ştim acum cel puţin ce este ea. — Aş fi dorit să existe vreo cale de -a afla cine este, murmură

custodele. Doreşte ceva din Muzeul nostru, nu? Parcă aşa spun trogii... — Te rog, nu le mai spune trogi, interveni Rocannon; ca fider, etnolog

al Fiinţelor cu Inteligenţă Dezvoltată, trebuia să se opună folosirii acestortermeni. Poate că nu sînt arătoşi, dar sînt Extraterestri cu Statut C... Mă întreb de ce Comisia i -a ales tocmai pe ei pentru dezvoltare înainte chiar



16

de-a contacta toate speciile FID? Pun prinsoare că explorarea a fostefectuată de Centaurieni — dintotdeauna s- au dat în vînt după nocturni şi locuitori de grote. Dacă ar fi fost după mine, aş fi sprijinit Specia II.

— Troglodiţii par destul de fascinaţi de ea.

— Tu nu eşti ?Ketho privi din nou spre femeia zveltă, apoi se împurpură la faţă şir îse:

— Ba da, într -un fel.. . în optsprezece ani de c înd sînt pe Noua Georgiede Sud, n- am mai văzut o fiinţă, fie ea şi extraterestră, atît de frumoasă.De fapt, n- am văzut niciodată, niciunde o femeie atît de frumoasă.Seamănă cu o zeiţă. Roşeaţa atinsese acum creştetul cheliei sal e, deoareceKetho era un custode timid, prea puţin înclinat către hiperbolă. ÎnsăRacannon încuviinţă din cap cu seriozitate, aprobî ndu-l:

— Aş fi vrut să -i putem vorbi fără tr... Gdemiar ca translatori. Darn-avem de ales.Rocannon se îndreptă spre oaspe te, iar c înd ea întoarse minunatul

chip în direcţia lui, bărbatul făcu o plecăciune ad încă, atingî nd podeauacu un genunchi, cobor înd capul şi închizî nd ochii. Gestul era denumit deel Curtoazia Interculturală Multiscop, şi -l execut ă cu destulă graţie. C îndse ridică, străina cea frumoasă surîse şi vorbi.

— A spus „Bun găsit, Lord al Stelelor”, bolborosi în galactică stricatăunul din scunzii ei însoţitori.

— Bun sosit, Lady Angyar, replică Rocannon. Cu ce putem noi, cei dinMuzeu, să -ţi fim de folos ?Gla sul ei unduia ca o adiere argintie peste mormăiturile trogloditului.

— A spus „Te rog, dă colierul care avuţie de mult strămoşii ei.” — Ce colier? întrebă el şi, înţelegî ndu-l , femeia indică exponatul din

mijlocul vitrinei l îngă care stăteau — un obiect magnific, un lanţ de aurgalben masiv, dar cu o lucrătură extrem de delicată, ornat cu un safirmare de un albastru intens. Rocannon înălţă sprîncenele şi Ketho murmură în spatele lui:

— N-are gusturi rele. Este Colierul Fomalhaut — o bijuterie celebră. Femeia le z îmbi şi vorbi iarăşi pe deasupra capetelor troglodiţilor.

— A spus „O, Lorzi ai Stelelor, Locuitor Tînăr şi Vîrstnic, în CasaComorilor avuţia asta ea avut. Mult, mult timp înapoi. Mulţumesc.”

— De unde-l avem noi, Ketho? — Stai puţin, să mă uit în catalog. Î l am aici. Uite! L-au adus trogii...

trolii ăştia, ce -or fi: Gdemiar. Se spune că au obsesia trocului; a trebuitsă -i lăsăm să cumpere naveta cu care au venit aici, o PA-4. Colierul areprezentat o parte a plăţii lor. Ei l -au făurit.

— Şi pot jura că nu mai pot realiza asemenea obiecte, de c înd aţi fostorientaţi spre Industrial.



17

— Aparent consideră însă că bijuteria este a ei, nu a lor sau anoastră. Trebuie să fie ceva important, Rocannon, altfel n-ar fi sacrificattimpul acesta pentru c ererea ei. Diferenţa obiectivă între noi şi Fomalhauttrebuie să fie destul de mare!

— C îţiva ani, fără îndoială, încuviinţă liderul, familiarizat cu salturilestelare. Nu foarte departe. Oricum, nici Manualul , nici Ghidul numi oferădate suficiente pent ru a fundamenta o aproximare decentă, în mod vădit,speciile acestea n- au fost examinate corespunzător. Poate că piticii sînt pur şi simplu politicoşi. Sau, poate că soarta unui viitor război interspeciiat îrnă de safirul acesta blestemat. Poate că dorinţa femeii îi dirijează pepitici, pentru că ei o consideră superioară. Or, în ciuda aparenţelor, s -arputea ca ea să fie prizoniera lor, o momeală. Cum putem şti?... Poţirenunţa la obiectul acela, Ketho?

— Ah, da. Oficial, toate Exoticele sînt împrumutate, nu ne aparţin,pentru că, din cînd în cînd, mai apar asemenea solicitări. Rareori neîmpotrivim. Pacea este principalul, pînă la venirea Războiului...

— Atunci, eu zic să i -l dăm. Ketho sur îse: — Este un privilegiu, rosti el. Descuind vitrina, scoase la nţul masiv de

aur; apoi, cu sfială, îl întinse lui Rocannon: Dă -i-l tu.Rocannon ţinu atunci pentru întîia dată în palmă, preţ de o clipă,

nestemata vineţie. Nu se uită însă la ea; se întoarse către străina cea frumoasă, cu

pumnul umplut de foc albastru şi de aur. Femeia nu ridică mî inile pentrua lua podoaba, ci plecă fruntea, iar el îi trecu colierul peste păr. Ardea ca orază în jurul gîtului ei arămiu. Privirea femeii era atî t de m îndră, fericită şirecunoscătoare, încît Rocannon amuţi, iar micuţul custode murmurăgrăbit în propriul lui grai:

— Cu plăcere, cu mare plăcere... Străina îşi înclină creştetul auriu spre el şi spre Rocannon. După

aceea, răsucindu -se, încuviinţă către însoţitorii — sau paznicii? — ei şi,str îng înd mantia azurie şi uzată în jur ul trupului, porni pe coridorul cellung şi dispăru. Ketho şi Rocannon rămaseră privind după ea.

— Simt..., începu Rocannon. — Cum? întrebă răguşit Ketho, după o pauză prelungă. — Simt uneori că... ştii, cîteodată, întîlnind fiinţele acestea de pe lumi

despre care cunoaştem atît de puţine... parcă bî jb îi prin marginea uneilegende sau a unui mit tragic pe care nu-l înţeleg.

— Da, îşi drese glasul custodele. Mă -ntreb cum o cheamă. Semley cea Bălaie, Semley cea de Aur, Semley a Colierului. Argilienii

se p lecaseră înaintea voinţei ei, aşa cum se întîmplase şi cu Lorzii Stelelor,în locul acela îngrozitor unde o duseseră Argilienii, oraşul de la capătul nopţii. Îi făcuseră plecăciuni şi -i oferiseră de îndată comoara ei.



18

Nu- şi putea însă alunga senzaţia din c avernele acelea unde piatracobora p înă deasupra creştetului, unde nu puteai spune cine vorbea, undebubuiau glasuri şi se întindeau mîini cenuşii... Ajunge cu asta! Plătisepentru colier; prea bine. Acum era al ei. Preţul s -a plătit, ce -a fost a fost.

Vîntelegarul se t îr îse afară dintr -un fel de cufăr, cu ochii înceţoşaţi şiblana tivită cu gheaţă, iar la început, c înd părăsiseră peşterile Gdemiar, nuvoise să zboare. Acum părea întremat, călărind o boare lină de miazăzi, prin cerul senin, către Hallan.

— Mai iute, mai iute, îl îndemnă ea, începînd să rîdă pe măsură cevîntul îi spulbera bezna minţii. Vreau să -l văd pe Durhal, repede, cî t mairepede...

Zburară cu iuţeală, ajungînd la Hallan în amurgul celei de -a doua zile.Acum, grotele Argilienilor păreau tot at ît de îndepărtate cît coşmarele

anului trecut, în vreme ce bidiviul o purta în susul celor o mie de trepte aleHallanului şi peste Podul Genunii, acolo unde pădurile se îndepărtau la omie de picioare . În lumina aurie a apusului, Semley descăleca în curtea dezbor şi urcă ultimele trepte printre figurile rigide, cioplite ale eroilor şiprintre cei doi păzitori ai porţii, care se plecară înaintea ei, holb îndu-se lagiuvaierul minunat şi arzător din jurul grumazului femeii.

Ajunsă în anticameră, opri o fată care trecea pe acolo, o feţişoarădrăguţă, din neamul lui Durhal după trăsături, deşi Semley nu -şi puteaaminti numele ei.

— Mă cunoşti, copilă ? Sînt Semley, soţia lui Durhal. Vrei s- o anunţipe Lady Durossa că m -am întors ?Îi era teamă să intre şi, poate, chiar să se vadă singură cu Durhal;

dorea sprijinul Durossei.Fata o fixă cu privirea, iar expresia chipului îi era ciudată. Totuşi,

murmură: — Da, Lady, apoi alergă spre Turn. Semley rămase aşteptînd în odaia poleită cu aur, dar dărăpănată.

Nimen i nu veni; oare cinau cu toţii în sala cea mare? Liniştea eraapăsătoare. După un minut, femeia porni spre scările Turnului. Atunciînsă apăru o bătrînă

care, travers înd podelele de piatră, întinse braţele către ea şi izbucni înpl îns.

— Oh, Semley, Semley!N- o mai văzuse niciodată pe femeia căruntă, şi se re trase un pas.

— Dar... Lady, cine sînteţi ? — Sînt Durossa, Semley.Rămase tăcută şi nemişcată în vreme ce Durossa o îmbrăţişa şi

pl îngea, şi -o întrebă dacă era adevărat că o ca pturaseră Argilienii, ţ in înd-o



19

sub vrajă atîţia ani, sau f useseră Fiia cu ştiinţele lor ciudate ? Durossa făcuc îţiva paşi îndărăt şi încetă să mai plîngă.

— Eşti tot tînără, Semley. Tînără ca în ziua plecării tal e. Şi porţi în jurul g îtului colierul...

— Am adus acest dar soţu lui meu, Durhal. Unde este el? — Durhal e mort.Semley încremeni, fără să clintească.

— Soţul tău, fratele meu, Durhal, Lordul Hallanului, a fost ucis înbătălie acum şapte ani. Tu ai lipsit nouă ani. Lorzii Stelelor n-au mai venit.Am ajuns să purtăm războaie cu Palatele Răsăritene, cu Angyar din Log şi Hul- Orren. Durhal a fost ucis în luptă de lancea unui smirom, deoarecepurta puţine zale pe trup şi nimic pe suflet. Zace îngropat în cî mpiiledeasupra mlaştinii Orren.

— Atunci, voi merge la el, rosti S emley. Se răsuci, pun înd m îna pelanţul din aur ce -i at îrna în josul gî tului: Îi voi duce darul meu. — Stai, Semley! Fiica lui Durhal, fiica ta, priveşte -o, frumoasa Haldre!Era fata pe care o trimisese după Durossa; avea vreo nouăsprezece ani

şi ochii al bastru- închis, precum ochii lui Durhal. Stătea lîngă Durossa,privind-o atent pe femeia aceea, Semley, care era mama ei. V îrsta lor eraaceeaşi, şi părul auriu, şi frumuseţea. Semley însă era puţin mai înaltă şipurta nestemata vineţie pe piept.

— Ia-l, ia-l ! Pentru Durhal şi Haldre l -am adus de la capătul nopţii!

strigă femeia, aplecî ndu- şi capul şi întorcî ndu-l puţin, ca să scoată lanţulcel greu. Dădu drumul colierului şi acesta căzu pe piatră cu un zgomotrece, şiroit. Ia -l , Haldre! repetă ea, apoi, plî ng înd în hohote, se întoarse şifugi din Hallan, peste pod, în josul treptelor lungi şi late. Ţîşni spre răsărit,în pădurea de pe panta muntelui, aidoma unei sălbăticiuni scăpate dincaptivitate, şi dispăru.



20

Partea Întîi

Lordul stelelor

I

stfel sf îrşeşte prima pa rt e a legendei; şi este pe de -a întreguladevărată. Iată alte cî teva fapte, tot at ît de adevărate, dinManualul Ligii pentru Zona Galactică Opt.

Numărul 62: FOMALHAUTII Tipul: AE — Viaţa bazată pe carbon. Planetă cu miez feric, diametru: 10

000 kilometri, cu atmosferă bogată în oxigen. Perioada de revoluţie: 800 zile pămî ntene, 11 min ., 42 sec. Perioada de rotaţie: 29 ore, 51 min., 2 sec Distanţa medie pînă la soare : 3,2 VA, orbită uşor excentrică, înclinarea elipticii: 27° 20'20*, de termin înd formarea de anotimpuri. Gravitaţie: 0,86 Standard.

Patru continente: Nordvest, Sudvest, Est şi Antarctic, acoperind 38% din suprafaţa planetei.

Patru sateliţi (Pemer, Loklik, R - 2 şi Phobos). Însoţitorul lui Fomalhaut este vizibil ca o stea foarte strălucitoare.

Cea mai apropiată membră a Ligii: Noua Georgie de Sud, capitala Kerguelen (7,88 ani- lumină).

Istoric: Planeta a fost reperată de Expediţia Elieson în 202, cercetată cu sondele automate în 218.

Prima Explorare Geografică: 235 -236. Director: J. Kiolaf. Continentele au fost survolate (vezi hărţile 3114 — a, b, c şi 3115 — a, b). Asolizări, studii geologice şi biologice precum şi contacte FID au avut loc pe Continentele Est şi Nordvest (vezi descrierea speciilor inteligente).

A



21

Misiunea de Dezvolt are Tehnologică a speciei I-A: 252-254. Director: J.Kiolaf (numai Continentul Nordvest).

Misiunea de Control şi Taxă a speciilor I - A şi II s -a desfăşurat sub auspiciile Fundaţiei Locale din Kerguelen. NGS, în 254, 258, 262, 266, 270;

în 2 75 planeta a fost pusă sub Interdicţie de către Autoritatea FID împuternicită, solicitînd studierea adecvată a speciilor inteligente. Prima Cercetare Etnologică: 321. Director: G. Rocannon.

Un capac uriaş, orbitor de alb, se înălţă cu repeziciune, fără zgomot,pe cerul di napoia Lanţului Sudic. Gărzile din turnurile Castelului Hallanstrigară cu putere, izbind săbiile de scuturi. Vocile lor şi zăngăniturilemetalice fură acoperite de vuietul cel puternic, de lovitura de baros avîntului şi de mugetul pădurii legănî ndu-se.

Mogien de Hallan îşi întîmpină oaspetele, Lordul Stelelor, pe pantaînclinată ce cobora spre curtea de zbor a castelului. — Nava ta era în spatele Lanţului Sudic, Lord al Stelelor? — Da, încuviinţă bărbatul. Pălise, era alb ca varul, însă glasul îi era

liniştit ca de obicei. — Vino cu mine. Mogien îşi sui oaspetele pe şaua de curier a

vîntelegarului care aştepta în curtea de zbor. Î n josul celor o mie de trepte,peste Podul Genunii şi deasupra colinelor împădurite ale domeniuluiHallan, armăsarul zbura ca o frunză sură în vî nt.

Travers înd Lanţul Sudic, călăreţii zăriră fumul ridi c îndu- se albăstruiprintre lăncile de aur ale răsăritului . Focul sf îr îia printre tufişurile reci şiumede de pe malurile p îr îului ce cobora panta muntelui.

Brusc, în munte apăru o scobitură, un crater negru în care plutea unpraf negru, fumeg înd. La marginea uriaşului cerc de distrugere, copaciicarbonizaţi, aidoma unor dungi de cărbune, erau prăbuşiţi, cu coroaneledepărtate de craterul întunecat.

T înărul Lord de Hallan îşi menţinu armăsarul sur pe curentulascendent dinspre valea pustiită şi privi în jos, fără nici un cuvî nt. Existaumulte istorii, de pe vremea bunicului şi străbunicului său, ce relatauprima sosire a Lorzilor Stelelor, cum aceştia arseseră colinele şi clocotiseră apele mării cu armele lor înspăimîntătoare, iar cu ameninţarea acelor armeîi siliseră pe toţi Lorzii de Angien să le jure supunere şi să le plăteascătribut. Acum, pentru întîia dată, Mogien crezu istorisirile acelea. O clipăuită să mai răsufle.

— Nava ta era... — Da, era aici. Astăzi trebuia să mă întîlnesc cu ceilalţi în locul

acesta. Lord Mogien, spune- le oamenilor tăi să ocolească ţinutul ăsta.Pentru un timp... P înă după ploi, următorul geran.

— Un blestem?



22

— O otravă. Ploile o vor curăţa din pămî nt. Glasul Lordului Stelelorcontinuă să fie potolit, dar privea în jos şi începu iarăşi să vorbească,adres îndu-se nu lui Mogien, ci craterului negru de sub ei, v îrstat acum curazele strălucitoare ale dimineţii. Mogien nu înţelese nici un cuvî nt,

deoare ce vorbi în propriul lui grai, limba Lorzilor Stelelor; iar nici în Angienşi nici în restul lumii nu există vreun om care să cunoască graiul acela. T înărul Angya îşi înfrî n ă bidiviul nervos . Înapoia sa, Lordul Stelelor

inspiră adînc şi rosti: — Să ne înt oarcem la Hallan. Aici nu mai e... Armăsarul vî sli peste

pantele fumeg înde. — Lord Rocannon, dacă neamul tău se războieşte acum printre stele,

îţi pot aduce în sprijin toate săbiile Hallanului! — Îţi mulţumesc, Lord Mogien, răspunse Lordul Stelelor, strî ng înd

puternic şaua; curentul zborului îi biciuia părul uşor încărunţit de pefruntea aplecată. Lunga zi trecu. V întul nopţii se năpustea prin deschizăturile odăii sale

din turnul Castelului Hallan, făcî nd să pî lp îie focul din căminul larg.Geranul era pe sf îrşite; în aer se simţea neastîmpărul primăverii. Cî ndînălţa capul, putea desluşi izul dulceag, colbuit al tapiseriilor din ierburi,at îrnate pe pereţi, dar şi aroma proaspătă şi plăcută a nopţii în pădurile deafară. Rosti din nou în transmiţător:

— S înt Rocannon. Aici Rocannon. Puteţi răspunde ? Ascultă multă

vreme tăcerea receptorului, apoi încercă iarăşi frecvenţa navei: AiciRocannon...C înd îşi dădu seama cît de încet vorbea, aproape în şoaptă, se opri şi

închise aparatul. Erau morţi, toţi paisprezece, prietenii şi tovarăşii lui.Fuseseră în navă, deoarece el îi chemase acolo. Timp de o jumătate de anplanetar lung, ei exploraseră Fomalhaut II şi sosise timpul să discute şi săcompare datele culese. Smate şi echipa lui veniseră tocmai de peContinentul Est, lu înd, în drum, şi grupul arctic. Se adunaseră pentru a seîntîlni cu Rocannon, Directorul Primei Cercetări Etnologice, omul care-iadusese pe toţi acolo. Iar acum ei erau morţi.

Dispăruse şi munca lor — toate însemnările, fotografiile, benzile, t otceea ce le-ar fi justificat moartea — fusese spulberată, distrusă, odată cuei.

Rocannon regla din nou aparatul pe frecvenţa de Urgenţă, dar nuridică transmiţătorul. Orice apel l -ar fi înştiinţat pe duşman de existenţaunui supravieţuitor. Rămase nemiş cat. C înd la uşă răsună o ciocăniturăputernică, bărbatul rosti în graiul acela straniu ce avea să -l f olosească deacum înainte.

— Intră!



23

În cameră păşi tînărul Lord al Hallanului, Mogien, cel care fusese ceamai competentă sursă asupra culturii şi datinil or Speciei II, şi care acum îicontrola destinul. Ca toţi cei din rasa lui, Mogien era foarte înalt, cu părulbălai si pielea întunecată, iar chipul său frumos era perfect, stăpî nit,

afişînd o seriozitate încruntată, străbătută uneori de fulgerele emoţiilo rputernice: m înie, ambiţie, bucurie. Era urmat de servitorul său Olgyor,Raho. Acesta a şeză un clondir gălbui şi două cupe pe o laviţă; umplu cupele şi se retrase.

— Voi bea cu tine, Lord al Stelelor, spuse moştenitorul Hallanului. — Iar neamul meu cu a l tău şi fiii noştri laolaltă, Lord, replică

etnologul, care nu locuise pe nouă planete diferite fără să înveţe valoareabunelor maniere . Împreună ridicară cupele din lemn învelit în argint şibăură.

— Cutia- cuvintelor, privi Mogien către radio, nu va mai vorbiniciodată ? — Nu cu glasurile prietenilor mei.Chipul arămiu -întunecat al lui Mogien nu -şi schimbă expresia, dar

spuse: — Lord Rocannon, arma care i- a ucis trebuie să fie mai presus de

orice închipuire. — Liga tuturor Lumilor are asemenea arme pentru Războiul Ce Va

Veni. Nu le foloseşte însă împotriva lumilor ei.

— Atunci, acesta e Războiul ? — Nu cred. Yaddam, pe care l- ai cunoscut, stătea numai în navă; ar fiauzit la ansiblu vestea unui război şi m- ar fi anunţat prin radio. Ar fi fostsemne... Cred că este o rebeliune împotriva Ligii. Cî nd plecam dinKerguelen, se vorbea despre răzmeriţe pe o planetă numită Faraday, iardupă timpul soarelui asta se întî mpla acum nouă ani.

— Cutia- cuvintelor nu ar putea vorbi cu Oraşul Kerguelen? — Nu; şi chiar dacă ar putea, cuvintele ar avea nevoie de opt ani să

ajungă pînă acolo, iar răspunsul ar sosi la mine după alţi opt ani.Rocannon vorbea cu obişnuita lui politeţe, serios şi explicit, însă glasul îisună puţin stins. Îţi aminteşti ansiblul, maşinăria cea mare pe care ţi -amarătat -o în navă, cea care poate vorbi cu alte lumi fără să piardă ani dezile?... Bănuiesc că asta urmăreau să distrugă. Faptul că toţi prietenii meise găseau tocmai atunci înăuntru a fost pur şi simplu o nefericităcoincidenţă. Fără aparatul acela nu pot face nimic.

— Dar dacă neamul tău, tovarăşii tăi din Oraşul Kerguelen te cheamăprin ansiblu şi nu primesc nici un răspuns, nu vor veni să vadă... Mogienîntrevăzu replica înainte ca Rocannon să murmure:

— Peste opt ani...



24

C înd îl purtase pe Mogien prin nava de Cercetare şi -i arătasetransmiţătorul instantaneu, ansiblul, Rocannon îi povestise şi despre noultip de navă, care putea ajunge de la o stea la alta aproape imediat.

— Nava care i- a ucis pe prietenii tăi era o FTL 1 ? întrebă căpetenia

Angyar. — Nu. Avea echipaj. Acum, pe planeta aceasta există duşmani. Mogien îşi reaminti cum etnologul îi spusese că fiinţele vii nu puteau

să călătorească cu FTL şi să rămînă în viaţă; navele acelea erau utilizatedoar ca bombardiere-robot, arm e ce puteau apărea pe neaşteptate, lovi şidispărea în acelaşi moment. Povestea aceasta era stranie, dar nu maiciudată decît o alta, despre care Mogien ştia că este adevărată: deşi navacu care Rocannon ajunsese acolo călătorise ani şi ani de zile prin no apteadintre lumi, pentru cei dinlăuntrul ei anii aceia păruseră doar cî teva ore.

În Oraşul Kerguelen de pe steaua Forrosul, bărbatul acesta, Rocannon,vorbise cu Semley de Hallan şi -i dăduse giuvaierul Ochiul Mării cu aproape jumătate de veac în urmă. Semley, care trăise şaisprezece ani într -osingură noapte, murise de mult; fiica ei, Haldre, era bătrînă; nepotul ei,Mogien, bărbat în putere; totuşi Rocannon, aflat lîngă el, nu era bătrî n.Pentru el , anii aceia trecuseră călătorind între stele. Părea de neînţeles,dar existau lucruri şi mai ciudate.

— C înd mama mamei mele, Semley, a străbătut noaptea... început înărul, apoi se opri.

— Nicic înd n- a fost făptură mai aleasă, în orice lume, spuse LordulStelelor, cu chipul mai puţin adumbrit pentru o clipă. — Cel ce a primit-o cu prietenie este oric înd bine-venit printre ai mei.

Voiam să te întreb, Lord, cu ce navă a călătorit ea ? A rămas Argilienilor ?Nu are un ansiblu, ca să le poţi spune alor tăi despre duşmani ?

Pentru o clipă, Rocannon încremeni, însă îşi reveni. — Nu, răspunse el, n -are. A fost dăruită Argilienilor acum şaptezeci

de ani; pe atunci nu exista transmisia instantanee. Şi, oricum, depatruzeci şi cinci de ani planeta se află sub Interdicţie. Datorită mie...Pentru că am intervenit... Deoarece, după ce am întî lnit-o pe Lady Semley,le-am spus celor din neamul nostru: Ce facem noi cu lumea aceasta desprecare nu cunoaştem nimic ? De ce le luăm biruri şi -i manevrăm ? Cu cedrept? Dacă n -aş fi intervenit, cineva ar fi sosit aici cel puţin o dată la doiani: aţi fi fost lăsaţi la mila acestui cotropitor...

— Ce să dorească de la noi ? întrebă Mogien, nu cu modestie, ci dincuriozitate.

— Presupun că vrea planeta voastră. Lumea voastră. Poate chiar pevoi, drept sclavi. Nu ştiu...

1 FTL - Faster Than Light - Cu vitez ă superluminic ă (n.tr.)



25

— Dacă Argilienii mai au nava aceea, Rocannon, şi dacă nava mergep înă la Oraş, ai putea pleca şi tu, să revii printre ai tăi.

Lordul Stelelor îl privi îndelung. — Bănuiesc că aş putea, încuviinţă el. Vocea îi devenise seacă. Urmă

un minut de tăcere, apoi izbucni cu înflăcă rare: V- am făcut pe voivulnerabili. I-am adus pe ai mei aici şi au murit. Nu voi fugi opt ani înviitor ca să aflu ce s- a petrecut între timp! Ascultă, Lord Mogien, dacă măpoţi ajuta să ajung în sud, la Argilieni, aş putea lua nava s-o folosesc peplanet ă, să iscodesc cu ajutorul ei. Cel puţin, dacă nu -i pot schimbapilotul automat, o pot trimite cu un mesaj pe Kerguelen. Dar voi rămî neaici!

— Povestea spune că Semley a găsit -o în peşterile Gdemiar, l îngămarea Kirien.

— Îmi poţi împrumuta un vî ntelegar, Lord Mogien? — Şi tovărăşia mea, dacă doreşti. — Cu mulţumiri! — Argilienii sînt gazde neprimitoare pentru oaspeţii singuratici, zise

Mogien, părînd încîntat. Nici măcar amintirea gropii aceleia negre şihidoase, săpată în coasta muntelui, nu putea p otoli m încărimea din celedouă săbii lungi, atî rnate la br îul său. Trecuse multă vreme de la ultimaincursiune... Fie ca vrăjmaşii noştri să moară fără moştenitori, adăugă elcu gravitate, înălţînd cupa plină.

— Fie ca vrăjmaşii să moară fără moştenitori, repetă el şi bău cuMogien, acolo sub lumina galbenă a lumînărilor şi a lumilor duble, în Turnul cel înalt al Hallanului.

II

În seara celei de- a doua zile, Rocannon se simţea înţepenit şi ars devînt, dar învăţase să stea corect în şaua înaltă şi să conducă cu destulădibăcie uriaşul animal zburător din grajdurile Hallanului. Acum, deasupraşi dedesubtul lui se întindea cerul trandafiriu al lungului şi lentuluiamurg, în nenumărate nivele de lumină cristalină, purpurie. Vî ntelegariizburau sus, pent ru a rămî ne c ît mai mult în lumina soarelui, deoarece,aidoma felinelor, îndrăgeau căldura. Pe negrul său carnasier să -i spunarmăsar, se întrebase Rocannon, sau motan? Mogien privea în jos, căutî ndun loc pentru popas, pentru că Vî ntelegarii nu zburau pe întuneric .



26

Înapoia lor pluteau doi smiromi, călărind bidivii mai mici, albi, cu aripileînroşite de ultimele raze ale uriaşului soare Fomalhaut.

— Priveşte, Lord al Stelelor! Telegarul lui Rocannon se zb îrli şi pufni mînios, zărind ceea ce arăta

Mogien: u n obiect micuţ, negru, deplas îndu- se pe cer în faţa lor, dar mai jos, lăsînd în urmă un răpăit slab în liniştea înserării. Rocannon făcu semn să coboare imediat. În luminişul unde se opriră, Mogien întrebă:

— Era o navă precum a ta, Lord al Stelelor ?Roca nnon, ai cărui prieteni fuseseră ucişi fără nici un avertisment

într -o navă fără armament, nu ezită: — Nu. Era o navă legată de planetă, un elicopter. Putea ajunge aici

numai la bordul unei nave mai mari dec ît a mea, o fregată stelară sau untransportor. Înseamnă că au debarcat în forţă. Şi pesemne au pornit

înaintea mea. Oricum, ce caută aici cu bombardiere şi elicoptere ?... Neputeau doborî de pe cer de multă vreme. Lord Mogien, trebuie să ne păzimde ei.

— Se ridicase dinspre Pămîntarii. Nădăjduiesc că n-au ajuns acoloînaintea noastră.

Rocannon se mulţumi să încuviinţeze, plin de mî nie la vederea aceluipunct negru în amurg — un g îndac pe o lume imaculată. Indiferent cine arfi fost cei care bombardaseră o navă a Cercetării de cum o zăriseră, eralimpede că doreau să exploreze planeta şi s -o preia, pentru colonizare sau

în scopuri militare. Fiinţele cu Inteligenţă Dezvoltată de pe planetă — existau cel puţin trei specii, toate cu performanţe tehnologice scăzute — urmau să fie ignorate, înrobite sau extirpate, în funcţie de varianta cea mai convenabilă. Pentru un popor agresiv, importantă era numai tehnologia.

Poate că acesta era punctul cu adevărat slab al Ligii, reflectăRocannon, privindu- i pe smiromii care dezhămau vîntelegarii, eliber îndu-ipentru v înătoarea nocturnă. Importantă era numai tehnologia. Cele douămisiuni desfăşurate în ultimul secol pe această lume începuseră săîmpingă una dintre specii către o tehnologie preatomică, înainte de -a fiterminată explorarea celorlalte continente sau de-a fi contactat toate raseleinteligente. El solicitase încetarea acţiunii şi reuşise în cele din urmă să -şiaducă propria Cercetare Etnografică, pentru a afla ceva despre planetă;totuşi, nu se autoamăgea. În cele din urmă, munca lui avea să reprezintedoar o bază de informare pentru încurajarea avansului tehnologic alspeciilor sau culturilor similare. Aşa se pregătea Liga Tuturor Lumilor să -şiînfrunte duşmanul de moarte. O sută de planete fuseseră instruite şiînarmate, încă o mie erau învăţate cu utilizarea oţelului, roţii, tractoruluişi reactorului. Însă Rocannon, fiderul, a cărui meserie era iniţierea altoraşi care locuise în cîteva lumi destul de primitive, se îndoia de ideea mizăriiexclusiv pe arme şi folosirea maşinăriilor. Dominată de speciile umano ide



27

agresive şi făuritoare de unelte ale Centaurienilor, Pămîntenilor şiCetinienilor, Liga neglijase unele talente, puteri şi potenţiale aparţinî ndformelor de viaţă inteligente, judecînd după criterii prea limitate.

Planeta aceasta, care deocamdată se nu mea Fomalhaut II, n-ar fi

căpătat probabil prea multă atenţie, deoarece înainte de sosirea Ligii niciuna dintre speciile ei nu părea să fi depăşit nivelul pîrghiei şi al forjei. Pealte lumi, alte rase puteau fi împinse mai rapid înainte, pentru a fi deajutor atunci c înd duşmanul extragalactic urma să revină. Nu exista nici oîndoială asupra întoarcerii lui. Rocannon se g îndi la Mogien, care se oferisesă ridice la luptă toate spadele Hallanului împotriva unei flote de bombardiere cu viteze luminice. Dar dacă viteza luminii sau chiarbombardierele FTL erau precum săbiile din bronz, prin comparaţie cuarmele Duşmanului ? Dacă armele Duşmanului erau mentale ? N-ar fi fost

mai bine să înveţe cîte ceva din diferite forme şi puteri ale creierilor ?Politica Ligii era prea mărginită: conducea la risipă, iar acum, evident,dusese la rebeliune. Dacă furtuna ce clocotea pe Faraday, cu zece ani înurmă, izbucnise, înseamnă că una din membrele tinere ale Ligii, înarmatăşi instruită în arta războiului, pornise acum să mo deleze din stele propriulei imperiu.

Împreună cu Mogien şi cei doi slujitori cu păr negru, fiderul molfăic îteva felii de p îine bună şi tare din bucătăriile Hallanului, bău vaskangalben dintr-un burduf de piele şi se culcă. Mult deasupra focului se

înălţ au copacii — ramuri întunecate încărcate cu conuri ascuţite şi negre.Noaptea, o bură rece şopti prin pădure. Rocannon îşi trase deasupracapului pătura uşoară din blană de herilor şi dormi mai departe submurmurul picăturilor. Î n zori, v întelegarii se întoarseră şi porniră înaintede răsăritul soarelui, călărind vîntul către pămî nturile albicioase de l îngăgolful unde locuiau Argilienii.

Spre amiază coborîră într -un c împ de lut gol. Rocannon şi cei doislujitori, Raho şi Yahan, priviră surprinşi în jur, nezărind nici un semn deviaţă.

— Vor veni, îi linişti Mogien cu încrederea absolută a rasei sale.Într- adevăr, veniră: umanoizi scunzi, văzuţi de Rocannon în muzeu, cu

ani în urmă, şase indivizi nu mai înalţi de pieptul său ori de cingătoarealui Mogien. Erau dezbrăcaţi, cu pielea de culoare alb -cenuşiuasemănătoare c împurilor din argilă, o rasă aparte, precum pămî ntul. C îndgrăiau, o făceau în mod ciudat, deoarece nu puteai spune care dintre eivorbea; se părea că toţi odată, însă cu o singură voce — aspră . Telepatiecoloniala parţială, îşi aminti Rocannon din Manual şi privi cu respect sprepiticii ur îţi, cu harul lor neobişnuit. Înalţii lui însoţitori nu împărtăşeauaceleaşi sentimente. Priveau încruntaţi.



28

— Ce caută Angyar şi slujitorii lor în cî mpurile Lorzilor Nopţii ? întrebăunul din Argilieni, sau poate toţi, în graiul comun, un dialect Angyarfolosit de toate speciile.

— Sînt Lordul Hallanului, vorbi Mogien, părî nd gigantic. Alături de

mine se află Rocannon, stăpî nul stelelor şi al căilor peste noapte, aflat înslujba Ligii Tuturor Lumilor, oaspete şi prieten al Neamului din Hallan.Cinste lui! Duceţi -ne la cei de seama noastră. Sînt multe de spus, deoareceîn curînd în caldan fi-va zăpadă, vînturile vor sufla îndărăt, iar copacii vorcreşte cu rădăcinile în sus!

Rocannon se g îndi că felul în care vorbea tînărul era f oarte plăcut, deşinu excela prin tact.

Argilienii tăcură bănuitori. — Acesta este adevărul ? întrebară ei în cele din urmă.

— Da; marea se va preschimba în lemn, iar pietrele vor creşt e degete!Duceţi -ne la mai- marii voştri, care ştiu ce este un Lord al Stelelor, şi nupierdeţi vremea!

Din nou tăcere. Stî nd l îngă troglodiţii scunzi, Rocannon încercăsenzaţia tulburătoare a unor aripi de fluturi ating îndu-i urechile. Se luaseo hotărî re.

— Veniţi, ziseră răspicat Argilienii, pornind peste c împia clisoasă. Seadunară lîngă un petec de pămî nt obişnuit, se aplecară, apoi se retraserădezvăluind o scară ce ieşea dintr -un puţ: intrarea în Împărăţia Nopţii.

Smiromii rămaseră cu telegarii la suprafaţă, iar Mogien şi Rocannoncobor îră scara într -o lume subterană de tunele întretăiate sau ramificate,săpate în lut şi pavate cu beton zgrunţuros, iluminate electric, mirosind asudoare şi mî ncare r încedă. Lipăind îndărătul lor pe tălpile cenuşii,lătăreţe, paznicii îi conduseră într -o cameră rotundă aidoma unei buledintr- un strat gigantic de rocă şi -i lăsară singuri acolo . Încăperea era pe

jumătate luminată. Aşteptară. Aşteptară şi mai mult. De ce oare primele expediţii aleseseră tocmai aceste făptur i pentru a le

încuraja apartenenţa la Ligă ? Rocannon avea o bănuială, poateneplauzibilă: acele prime expediţii proveniseră din îngheţatul Centaur, iarmembrii lor plonjaseră extaziaţi în peşterile Gdemiar, scăpî nd de potopulorbitor de lumină şi căldură dinspre uriaşul soare A-3. Din punctul lor devedere, pe o astfel de lume fiinţele sensibile trăiau în subteran. PentruRocannon, soarele alb, fierbinte şi nopţile strălucitoare ale celor patru luni,diferenţele extreme între anotimpuri, vî nturile neconteni te, aerul tare şigravitaţia slabă ce permite existenţa atîtor specii de zburătoare erau nunumai agreabile, ci de- a dreptul fermecătoare. Dar, îşi reaminti el, tocmaide aceea era mai puţin calificat decît Centaurienii în aprecierea locuitorilorgrotelor. Cu siguranţă, erau inteligenţi. În plus, deţineau Telepatia — o



30

străbătură cîţiva kilometri cu viteză, părăsind tunelurile din lut şi intrî ndîn tr- o zonă de peşteri calcaroase. Ultima oprire era la intrarea unei săliputernic luminate; în capătul îndepărtat al sălii, pe un podium, stăteautrei troglodiţi. La început, spre ruşinea lui Rocannon, toţi îi păreau

identici. Aşa cum olandezilor li se păreau chinezii sau ruşilor, centurienii...După aceea, desluşi individualitatea Argilianului din mijloc, cu figurabrăzdată, albă, autoritară sub o coroană din fier.

— Ce caută un Lord al Stelelor în Peşterile celor Puternici?Formalitatea Graiului Comun se potrivea perfect nevoii lui Rocannon.

— Nădăjduisem să intru ca oaspete în aceste peşteri, să aflu desprecăile Lorzilor Nopţii şi să văd minunile făurite de ei. Încă nutresc speranţacă aşa va fi... Dar s -au ivit lucruri rele şi am venit acum cu grabă ş icerinţă. Sînt ofiţer al Ligii Tuturor Lumilor. Vă cer să -mi aduceţi nava

stelară pe care o păstraţi drept zălog al încrederii Ligii în voi. Cei trei priveau neclintiţi. Podiumul îi aducea la t aceeaşi înălţime cuRocannon; văzute astfel, chipurile lătăreţe, fără vîrstă, cu ochii duriprecum st înca erau impresionante. Apoi, grotesc, cel din st înga vorbi într -ogalactică stricată:

— Navă nu. — Există o navă... După un minut, acelaşi Argilian repetă ambiguu:

— Navă nu.

— Vorbiţi graiul comun. Vă cer ajutorul. Pe planetă există un vrăjmaşal Ligii. Dacă -l primiţi, Lumea aceasta nu va mai fi a voastră. — Navă nu, zise Argilianul din stînga. Ceilalţi doi păreau nişte

stalagmite. — Atunci va trebui să le spun celorlalţi Lorzi ai Ligii că Argilienii le -au

înşelat încrederea şi sînt nedemni de-a lupta în Războiul Care Va Veni ? Tăcere. — Încrederea este fie de ambele părţi, fie de niciuna, vorbi în graiul

comun bărbatul încoronat cu fier. — V- aş cere ajutorul dacă nu m -aş încrede în voi ? Vreţi cel puţin să

tri miteţi nava cu un mesaj pentru Kerguelen ? Nu e nevoie să meargăcineva cu ea şi să piardă anii; merge singură.

Din nou linişte. — Navă nu, spuse cel din stî nga, cu graiul lui scr îşnit. — Vino, Lord Mogien, se răsuci Rocannon. — Cei care- i trădează pe Lo rzii Stelelor, rosti Mogien cu glasul lui

limpede şi arogant, încalcă înţelegeri străvechi. De multă vreme ne făuriţisăbii, Argilienilor. Ele n -au ruginit.



31

Ieşi după aceea, alături de Rocannon, urmînd călăuzele scunde şicenuşii, care -i conduseră în tăcer e p înă la trenuleţ, prin labirintul decoridoare umede şi strălucitoare, sus, la lumina zilei.

Călăriră vî ntul c îţiva kilometri spre vest, părăsind te ritoriul Argilienilor

şi coborîră pe malul unui rîu ce străbătea o pădure, pentru a se sfătui. Mogien simţea că -şi abandonase oaspetele; nu era obişnuit cagenerozitatea să -i fie stăvilită, şi stăpî nirea lui de sine era pusă laîncercare.

— Viermi de pămînt! exclamă el. Şobolani fricoşi! Niciodată nu spundeschis ceau făcut sau ce vor face. Toţi Piticii sînt aşa, chiar şi Fiia. Deşiîn Fiia te poţi încrede. Bănuieşti că Argilienii au dat vrăjmaşilor nava ?

— De unde să ştiu ? — Ascultă -mă: n -o vor da nimănui dacă nu capătă de două ori preţul

ei. Scule, odoare — nu se g îndesc dec ît cum să adune cî t mai multe... Cevoia să spună bătrî nul, că încrederea trebuie să fie de ambele părţi ? — Cred că poporul lui simte că a fost trădat de noi — de fapt, de Ligă.

La început i -am încurajat, apoi, brusc, i -am abandonat pentru patruzeci şicinci de ani, nu le-am trimis nici un mesaj, i- am oprit să mai vină, le -amspus să se descurce singuri... Iar ideea a fost a mea, deşi ei nu ştiu asta.La urma urmei, de ce mi-ar face un hat îr? Mă îndoiesc că au vorbit cuduşmanii. Însă chiar dacă au dat nava, n- ar însemna mare lucru.Vrăjmaşul n -ar putea face nici măcar ceea ce aş fi făcut eu. Rocannon

tăcu, cu umerii gîrboviţi, privind rî ul sc înteietor. — Rocannon, rosti Mogien, vorbindu- i pentru prima dată ca unuia dinneamul său, în apropierea acestei păduri , trăiesc verii mei de Kydo r, uncastel puternic, treizeci de oşteni Angyar şi trei sate de smiromi. Ne vorajuta să -i pedepsim pe Argilieni pentru neobrăzarea...

— Nu, zise apăsat pămî nteanul. Spune- le oamenilor tăi să fie atenţi lamişcările Argilienilor, da; s -ar putea să fie cumpăraţi de duşmani. Însă nuse vor încălca tabu -uri şi nici nu se vor purta războaie din cauza mea. Esteinutil, în asemenea vremuri, Mogien, soarta unui singur om nu esteimportantă.

— Atunci, ridică tînărul chipul său întunecat, ce este ? — Lorzii mei, interveni Yahan, smiromul cel zvelt, printre copacii de

colo este cineva. Arătă spre malul opus al rîului, unde între conifereleînchise la culoare se zărea mişcî ndu- se o pată de culoare.

— Fiia! exclamă Mogien. Priviţi vî ntelegarii!Cele patru animale pr iveau peste apă, cu urechile ciulite.

— Mogien, Lordul Hallanului, păşeşte cu prietenie pe drumurile Fiia! Glasul răsună deasupra rîului lat, zgomotos şi puţin adînc, şi deodată,

pe malul celălalt, în jocul de lumini şi umbre de sub arbori, apăru o siluetămicuţă. Părea că dansează, în vreme ce petele de soare i se plimbau pe



33

prin pădure, Podul Genunii deasupra abi s ului verde şi turnurileHallanului pe fundalul amurgului.

Cei din castel, lorzi bălani şi slujitori cu păr negru, se str înseră în jurul lor, în curtea de zbor, povestind despre incendierea castelului

dinspre răsărit, Reohan, şi uciderea tuturor celor care trăiau acolo. Dinnou, participaseră două elicoptere şi cîţiva bărbaţi înarmaţi cu lasarme;oştenii şi fermierii din Reohan, fuseseră măcelăriţi înainte de -a izbuti sărăspundă cu o singură lovitură. Cei din Hallan erau pe jumătate turbaţi dem înie, la care se adaugă uimirea simţită atunci cînd îl văzură pe Fian, călare alături de tînărul lor stăpîn, şi aflară motivul prezenţei sale. Mulţidintre ei, locuitori ai celei mai nordice fortăreţe Angien, nu -i mai întîlniserăpe Fiia, dar toţi îi cunoşteau din legende, şi datorită puternicului Tabu care-i proteja. Un asalt, oric ît de s îngeros, asupra unuia din castelele

Angyar se conforma cu natura lor războinică; însă un atac împotriva Fiiareprezenta o p îngărire. Veneraţia şi furia se contopiră în ei. Î n cursul serii,din camera lui situată în turn, Rocannon auzi tumultul din Sala cea Marede jos, unde se adunaseră toţi Angyar din Hallan, jur înd distruge rea şinimicirea vrăjmaşilor în torente de metafore şi trăsnete de hiperbole.Angyar erau o rasă lăudăroasă: răzbunătoare, încăpăţînată, analfabetă şilipsită de orice forme ale persoanei întî i pentru verbul „a fi incapabil”. Î nlegendele lor nu existau zei, ci numai eroi.

Peste vacarmul acela se auzi o voce apropiată, surprinzî ndu-l pe

Rocannon, a cărui mînă tresări pe butonul radioului. Găsise, în sfîrşit,banda de transmisiuni a inamicului. Un glas lătra întruna, vorbind o limbănecunoscută fiderului. Norocul ar fi fost prea mare ca duşmanul săvorbească galactica; existau sute de mii de graiuri în Lumile Ligii, ca să numai vorbim de planetele recunoscute, cum era chiar aceasta, sau de celenedescoperite încă. Vocea începu să citească un şir de numere pe careRocannon le înţelese deoarece erau în cetiană, limba unei rase ale căreicunoştinţe matematice conduseseră la utilizarea generală în Ligă amatematicii şi deci a numerelor cetiene. Bărbatul ascultă cî t mai atent, darîn zadar; nu era dec ît o listă de numere.

Glasul se întrerupse brusc, lăsî nd doar b îzîitul electricităţii statice. Rocannon privi către Fianul micuţ, care ceruse să stea cu el, iar acum

era aşezat cu picioarele încrucişate şi tăcut pe podeaua din piatră, lîngăfereastră.

— Ăsta a fost vrăjmaşul, Kyo. Chipul Fianului era neclintit. — Kyo, urmă fiderul — obiceiul cerea să te adresezi unui Fian cu

numele Angyar al satului său, deoarece nu se ştia cu siguranţă dacăindivizii speciei aveau nume individuale — Kyo, dacă ai încerca, i -ai puteaa uzi cu mintea pe vrăjmaşi ?



34

În scurtele însemnări făcute în decursul singurei vizite într -un satFian, Rocannon remarcase faptul că Specia I -B răspundea rareori direct laîntrebările puse direct; şi -şi amintea perfect eschivările lor surîzătoare .Însă Kyo, rămas abandonat în teritoriul străin al graiului, îi răspunse

pămî nteanului: — Nu, Lord, vorbi el supus. — Îi poţi auzi pe alţii dintre ai tăi, aflaţi în alte sate ? — Puţin. Dacă aş fi trăit printre ei, poate... Cîteodată Fiia pleacă să

locuiască şi în alte părţi. Se spune că, pe vremuri, Fiia şi Gdemiar vorbeaucu mintea laolaltă, ca un singur popor, dar asta era demult. Se spune...Omuleţul se opri.

— Ştiu, neamul tău şi Argilienii sînt o singură rasă, deşi acum urmaţicăi diferite. Ce se mai spune, K yo?

— Cu mult, mult timp în urmă, prin miazăzi, în munţii cei înalţi, undesînt locurile cenuşii, trăiau cei care puteau vorbi în minte cu toate fiinţele.Străbunii, Cei Mai De Demult, puteau auzi toate g îndurile ... însă noi am cobor ît din munţi, am locuit în văi şi peşteri şi -am uitat calea mai grea.

Rocannon căzu pe gî nduri . În sudul Hallanului nu există munţi. Seridică să ia Manualul pentru Zona Galactică Opt, unde existau hărţi, cî ndauzi ceva dinspre radioul lăsat deschis pe aceeaşi frecvenţă. Un gla s, stinsşi îndepărtat, se înălţa şi cobora pe unde, dar vorbea în galactică:

— Numărul Şase, răspunde! Numărul Şase, răspunde! Sînt Foyer.

Răspunde, Numărul Şase! După nenumărate repetări şi pauze, continuă:Aici e Vineri. Nu, aici e Vineri... Sînt Foyer ; eşti pe recepţie, Numărul Şase? FTL-urile sosesc m îine şi doresc raport complet asupra secundarelor ŞapteŞase şi reţelelor. Lasă eşalonarea Detaşamentului Estic. Mă auzi, NumărulŞase ? M îine comunicăm prin ansiblu cu Baza. Doresc urgent informaţiile asu pra secundarelor. Secundarele Şapte Şase. Nu -i nevoie.

Un val de paraziţi acoperi vocea, iar cînd se auzi iarăşi, nu sedistingeau dec ît fr înturi de cuvinte. Trecură lungi minute de paraziţi,tăcere şi fragmente de vorbire, apoi interveni un glas clar, discut înd rapidîn graiul necunoscut folosit mai devreme. Vorbea întruna; nemişcat, cum îna pe coperta Manualului , Rocannon asculta. Fianul stătea neclintit înumbrele din celălalt capăt al odăii. O pereche de numere duble se repetăde două ori; pămî nteanul d esluşi cuvîntul cetian pentru „grade” . Deschisecarnetul şi scrise cifrele; după aceea, continuînd să asculte, căută hărţilelui Fomalhaut II în Manual.

Numerele notate erau 28°28 -121°40. Dacă ar fi reprezentat coordonatede latitudine şi longitudine... Rămase deasupra hărţilor, aşezî nd de c îtevaori v îrful creionului pe locuri situate în ocean. Apoi, încercî nd 121 vest cu28 nord, nimeri în sudul unui lanţ muntos, aflat la jumătatea



35

continentului Sudvest. Rămase locului, privind harta. Vocea din radioamuţ ise.

— Lord al Stelelor? — Cred că mi -au spus unde sînt ei. Poate... Şi acolo au un ansiblu.

Ridică privirea spre Kyo, dar fără să -l zărească, şi o coborî iarăşi asuprahărţii: Dacă sînt acolo... dacă aş putea ajunge la ei, să le zădărnicesc jocul,dacă aş putea transmite Ligii măcar un singur mesaj prin ansiblu...

Continentul Sudvest fusese cartografiat numai aerian; erau schiţatedoar lanţurile muntoase şi principalele rî uri — dincolo de ţărmuri seîntindeau sute de kilometri de necunoscut. Şi o ţintă numai presupusă.

— Totuşi, nu pot sta aşa, continuă fiderul. Înălţă din nou ochii,întîlnind privirea limpede, neînţelegătoare a omuleţului.

Începu să străbată înainte şi înapoi podeaua de piatră a încăperii.

Radioul şuiera şi pî r îia.Deţinea un singur atu: faptul că duşmanii nu ştiau de el. Credeau căîntreaga planetă le aparţine. Constituia însă unicul său avantaj.

— Mi- ar plăcea să -i lovesc cu armele lor, spuse Rocannon. Cred că voiîncerca să -i găsesc. În ţinuturile sudice...

Străinii aceştia, Kyo, i -a u ucis pe ai mei, aşa cum au făcut şi cuneamul tău. Am rămas amî ndoi singuri, vorbind un grai care nu este alnostru. Tovărăşia ta m -ar bucura.

Nu ştiu de ce făcuse propunerea aceea.

Umbra unui sur îs străbătu chipul Fianului. Îşi ridică braţele. Î nsfeşnicele de pe ziduri, flăcările lumînărilor se aplecară, pî lp îiră şi -şischimbară culoarea.

— Se prorocea că Rătăcitorul îşi va alege tovarăşi, vorbi el. Pentru ovreme...

— Rătăcitorul ? întrebă Rocannon, dar de această dată Fianul nu-irăspunse.

III

Doamna Castelului traversă sala cea înaltă, foşnindu -i rochia pepiatră. Vîrsta îi întunecase şi mai mult obrazul, transform îndu-l în negrulunei icoane; părul bălai era acum alb. Păstra încă frumuseţea neamului.Rocannon se înclină şi rosti cu ceremonia An gyar:

— Bun găsit, Lady a Hallanului, fiica lui Durhal, Haldre cea Bălană!



36

— Bun venit, Rocannon, oaspete al meu, răspunse ea privindu-lcalmă. Precum cele mai multe femei, şi toţi bărbaţii Angyar, ea era multmai înaltă decît pămî nteanul : Spune-mi, pen tru ce pleci spre miazăzi ?

Continuă să păşească lin prin sală, iar Rocannon mergea alături de ea .

În jurul lor era penumbră şi piatră, tapiserii închise la culoare atî rnate depereţii înalţi, lumină rece de dimineaţă, pătrunsă prin lucarne şistrecurată printre grinzile negre de sus.

— Plec să -mi caut vrăjmaşii, Lady. — Şi cînd îi vei găsi ?... — Nădăjduiesc să pătrund în.. . în castelul lor şi să mă slujesc de... de

purtătorul lor de mesaje, pentru a înştiinţa Liga că ei se află aici, peaceastă lume. Ei se ascund aici şi sînt foarte greu de găsit; lumile sînt totat ît de numeroase c ît firele de nisip pe ţărmul mării. Totuşi, trebuie

căutaţi. Au făcut rău aici şi vor face şi mai mult rău pe alte lumi.Haldre încuviinţă din cap. — Este adevărat că doreşti să pleci cu puţini însoţitori ? — Da, Lady. Drumul este lung şi trebuie traversată marea. Iar

înaintea puterii lor, singura mea nădejde este iscusinţa, nu forţa. — Îţi va trebui şi altceva decît iscusinţa, Lord al Stelelor, vorbi femeia.

Fie, îţi voi da patru smiromi credincioşi, dacă îţi este de ajuns, doivîntelegari de povară şi şase înşeuaţi, unul sau doi arginţi dacă barbariidin ţinuturile străine îţi vor cere plată pentru găzduire, şi pe fiul meu

Mogien. — Mogien mă va însoţi ? Darurile tale sînt ne preţuite, Lady, însăacesta este cel mai de seamă!

Haldre îl fixă cu privirea ei limpede, tristă şi neiertătoare. — Mă bucură mulţumirea ta, Lord al Stelelor, îşi reluă plimbarea

alături de bărbat: Mogien rîvneşte să meargă, de dragul tău şi al aventurii; iar tu, un lord pornit într -o călătorie dintre cele mai periculoase, îi doreştitovărăşia. De aceea, cred că -şi poate urma calea. Însă îţi spun acum, înaceastă dimineaţă, în Sala Lungă, pentru ca să -ţi aminteşti şi să nu tetemi de dojana mea dacă te vei întoarce: nu cred că el te va însoţi pedrumul de înapoiere.

— Lady, dar el e moştenitorul Hallanului... Femeia tăcu, continuînd să meargă, se întoarse în capătul sălii, sub o

tapiserie înnegrită de vreme, pe care uriaşi înaripaţi se luptau cu bărbaţicu păr auriu, şi într -un t îrziu spuse:

— Hallan va găsi alţi stăpîni. Glasul îi era liniştit, amar şi rece: Voi,Lorzii Stelelor, sînteţi iarăşi în mijlocul nos tru, aduc înd războaie şi căi noi.Reohan este ţărînă; cî t va mai dăinui Hallan ? Lumea însăşi a devenit un firde nisip pe ţărmul nopţii. Acum toate se schimbă. Eu ştiu însă un lucru:deasupra neamului meu pluteşte întunericul . Mama, pe care ai



37

cunoscut-o, s- a pierdut, cu mintea rătacită, prin păduri, tata a fost ucis înluptă, soţul meu, prin viclenie; iar c înd mi-am purtat fiul, sufletul îmi

jelea înapoia bucuriei, ştiind că viaţa lui va fi scurtă. Pentru el du rereaaceasta nu există; este un Angyar şi poartă săbiile cu două tăişuri. Dar

din întunericul acesta, partea mea este de- a conduce singură un domeniuîn paragină, de -a trăi, şi -a trăi, şi -a trăi mai mult decît ei toţi... Tăcu îndelung, apoi urmă: — Pentru a- ţi cumpăra propria viaţă, sau calea, vei avea nevoie de

bogăţii mult mai mari decî t ale mele. Ia-l ! Ţi-l dau ţie, Rocannon, nu luiMogien. Pentru tine, colierul nu- i înnegurat. N -a fost, o are, al tău, cî ndva,în oraşul aflat dincolo de noapte? Pentru noi a însemnat doar povară şiumbră. Ia -l înapoi, Lord al Stelelor, foloseşte -l drept răscumpărare sauprinos.

Desfăcu din jurul gî tului colierul de aur cu piatra cea mare şi vineţie,care o costase viaţa pe mama ei, şi -l întinse către Rocannon. Bărbatul îlluă, auzind aproape cu teamă zornăitul slab şi rece al verigilor din aur, şiridică ochii spre Haldre. De la înălţimea ei, femeia îl p rivi cu ochii de onuanţă albastru -închis în penumbra limpede a sălii:

— Acum, ia-l pe fiul meu cu tine, Lord al Stelelor, şi urmează -ţi calea.Fie ca vrăjmaşii tăi să moară fără moştenitori.

Luminile torţelor, fumul şi umbrele din curtea de zbor a castelului,glasurile animalelor şi oamenilor, larma şi tumultul, toate rămaseră

dedesubt după cî teva lovituri de aripi ale armăsarului călărit de Rocannon .Înapoia lor, H allanul era un punctuleţ de lumină pe întinderea întunecatăa colinelor şi nu se auzea decît vuietul aerului, în vreme ce aripile mari, pe

jumătate întrezărite, se ridicau şi coborau. Spre răsărit cerul era alburiu,şi Steaua Mare ardea ca un cristal strălucitor, vestind soarele, însărevărsatul zorilor avea să vină mai tîrziu. Noaptea şi ziua, zorile şi amurgulerau maiestuoase şi lipsite de grabă pe planeta aceasta, ce se rotea în jurulaxei în treizeci de ore . Iar anotimpurile erau, de asemenea, lungi; aziîncepea echinocţiul de primăvară şi urmau patru sute de zile de primăvarăşi vară.

— Vor c înta despre noi în castele, rosti Kyo, aflat pe şa în spatele luiRocannon. Vor c înta cum Rătăcitorul şi tovarăşii săi au călărit pe cer, spremiazăzi, în penumbra dinaintea primăverii... Chicoti.

Dedesubt, dealurile şi cî mpiile bogate ale Angienului se iveau precumun peisaj pictat pe o mătase gri, lumin îndu- se puţin cîte puţin, strălucindviu în cele din urmă, în culori şi umbre, pe măsură ce soarele măreţ se înălţa îndărătul lor.

La amiază, poposiră pentru cî teva ore l îngă rîul al cărui curs spresud- vest îi călăuzea către mare; cînd începu să amurgească, se îndreptarăspre un castel micuţ, ridicat pe v îrful unui deal, asemenea tuturor



38

castelelor Angyar, l îngă o meandră a albiei. Fură întîmpinaţi cu căldură de stăpînul locului şi familia lui. Bineînţel es, curiozitatea le rodea pe gazde lavederea unui Fian călărind un vîntelegar alături de Lordul Hallanului,patru smiromi şi un bărbat ce vorbea cu accent straniu, îmbrăcat aidoma

unui lord dar fără să poarte săbii, şi cu chipul alb ca de smirom. Î nreali tate, între cele două caste, Angyar şi Olgyor, existau mai multeamestecuri dec ît acceptau să recunoască cei mai mulţi Angyar; puteaiîntîlni războinici cu pielea ca fildeşul şi slujitori bălai; dar acest „Rătăcitor” era mult prea ieşit din comun. Nedorind răspî ndirea zvonurilor privitoarepr ezenţa lor pe planetă, Rocannon rămase tăcut, iar gazda nu îndrăzni să -liscodească pe urmaşul lui Hallan; de aceea, dacă a aflat vreodată cinefuseseră ciudaţii săi oas p eţi, a fost numai peste ani de zile . Din cîntecel emenestrelilor.

Ziua următoare trecu în acelaşi fel pentru cei şapte tovaraşi călărindvîntul făra odihna... îşi petrecură noaptea într -un sat Olgyor de lîngă rîu,iar în cea de -a treia zi ajunseră deasupra unor ţinuturi noi chiar şi pentruMogien. Curbîn duse spre sud , rîul făcea coturi şi meandre dealurilecoborau lin în cîmpii întinse, iar hăt departe pe cer, se întrezărea ooglindire alburie şi sclipitoare. Către sfîrşitul zilei, zăriră un castel ridicatpe o faleză albă, dincolo de care se întindeau cît vedeai cu ochii, lagune şinisip sur, urmate de mare.

Descălecînd, amorţit şi obosit, cu capul vuindu -i de zbor şi vî nt,

Rocannon se g îndi că era cea mai jalnică aşezare Angyar văzută de el: oîngrămădire de colibe asemănătoare unor pui golaşi, ghemuit e sub aripileunei fortăreţe scunde, cu aspect coşcovit. De pe ulicioarele înguste îipriveau smiromi scunzi şi palizi.

— Parcă s -au împerecheat cu Argilienii, rosti Mogien. Aceea estepoarta, iar locul se numeşte Tolen, dacă nu cumva v întul ne- a purtat î naltă parte. Hei! Lorzi ai Tolenului, oaspetele este înaintea porţii voastre!

Din castel nu se auzea nici un sunet. — Poarta Tolenului se leagănă în vînt, vorbi Kyo, şi văzură că,

într -adevăr, poarta din bîrne prinse în legături de bronz se mişca în ţîţî nileei, împinsă de briza rece care sufla prin sătuc. Mogien o deschise cu vî rfulspadei . Înăuntru era beznă, freamăt de aripi şi un iz de mucegai.

— Lorzii Tolenului nu şi -au aşteptat oaspeţii, spuse Mogien. Ei bine,Yahan, vorbeşte cu nepricopsiţii şi găseşte -ne adăpost peste noapte.

T înărul smirom se întoarse către oamenii adunaţi în capătul opus alcurţii castelului. Unul dintre ei îşi adună curajul, înainta, aplecî ndu-seîntruna şi mergînd într -o parte precum o creatură acoperită cu alge de peplajă, apoi vorbi umil cu Yahan. Rocannon înţelegea trunchiat dialectulOlgyor, şi înţelese că bătrînul afirma că satul n- avea o locuinţăcorespunzătoare pentru pedanari , orice ar fi fost aceştia. Smiromul cel



39

înalt, Raho, i se alătură lui Yahan şi interveni cu asprime, însă bătrî nulcontinuă să se încline şi să mormăie pînă cînd, în cele din urmă, Mogienîşi pierdu răbdarea. Eticheta Angyar nu -i dădea dreptul să vorbească cuservii unei proprietăţi străine, dar el scoase o sabie din teacă şi o ridică,

sclipitoare , în lumina rece. Moşneagul deschise braţele tî nguindu-se, seîntoarse şi dispăru, şchiopătînd, pe uliţele întunecate ale satului. Călătoriiîl urmară, aripile telegarilor atingî nd acoperişurile scunde din stuf.

— Kyo, ce sînt pedanarii? Omuleţul surî se. — Yahan, ce înseamnă cuvî ntul acela: pedanar? Smiromul, un t înăr

prietenos şi sincer, se foi stî njenit: — Păi, Lord, un pedan este... unul care umblă între oameni.Rocannon încuviinţă, culegînd şi fărîma aceea de informaţie. Pe

vremea c înd studia rasele acestea, îl interesa şi religia lor; părea că nu

deţin nici un fel de credinţe. Totuşi, erau destul de naivi. Considerauvrăjile, blestemele şi puterile drept fenomene normale, iar relaţia lor cu natura era profund animistă; însă nu avea zeităţi. Totuşi, termenul acelaaducea a supranatural. Nici nu-i trecus prin minte că se referea chiar la el.

Primiră adăpost în trei colibe sărăcăcioase, iar vî ntelegarii, mult preavoinici pentru a intra în vreuna din locuinţe, trebuiră legaţi afară.Animalele se str înser ă laolaltă, zb îrlindu- şi blana din cauza brizei tăioase.Armăsarul dungat al lui Rocannon zgrepţănă peretele şi se tî ngui,miorlăind, pînă ce Kyo ieşi şi -l scarpină după urechi.

— Îl aşteaptă lucruri şi mai rele, sărmanul, rosti Mogien, aşezî ndu-selîngă Rocannon în faţa vetrei. Ei urăsc apa. — În Hallan, spuneai că nu vor zbura peste mare, iar oamenii aceştia

cu siguranţă că n -au corăbii ca să -i transporte. Cum vom traversacanalul?

— Mai ai desenul acela al pămî ntului? întrebă Mogien. Angyar n-aveahărţi, şi Mogien era fascinat de atlasu l realizat de Misiunea Geografică înManual. Rocannon scoase cartea din săculeţul vechi de piele, pe care îlpurta în toate lumile, şi care conţinea puţinele obiecte avute asupra lui înHallan, în momentul distrugerii na vei — Manualul şi carneţelele, costumulşi arma, trusa medicală şi radioul, un joc de şah terrian şi un volumaşuzat de poezie Hainish. La început, ţinuse acolo şi colierul cu safir, dar cuo noapte în urmă, obsedat de valoarea podoabei, cususe nestemata î ntr-opunguliţă din piele moale de barilor şi -şi atîrnase lanţul în jurul gî tului,sub cămaşă şi mantie, ca o amuletă ce nu putea fi pierdută decît odată cucapul.

Mogien urmări cu degetul său prelung contururile celor douăContinente Vestice, acolo unde s e aflau faţă în faţă: extremitatea sudică aAngienului, cu cele două golfuri adînci şi un promontoriu masiv între ele;



40

iar de cealaltă parte a canalului — capul nordic al Continentului Sudvest,căruia Mogien îi spunea Fiern.

— Aici ne aflăm noi, zise Roca nnon, indic înd v îrful promontoriului cuun oscior din peştele mîncat la cină.

— Iar aici, dacă ţărănoii aceştia mîncători -de- peşte spun adevărul,este un castel numit Plenot. Mogien aşeză un alt oscior cam la uncentimetru în estul primului şi le studie: cam aşa arată un turn văzut desus. C înd mă voi întoarce în Hallan, voi trimite o sută de bărbaţi petelegari să privească pămîntul din zbor şi din desenele lor vom săpa înst încă o imagine uriaşă a întregului Angien. Î n Plenot trebuie să existecorăbii — probabil şi cele ale Tolenului, pe l îngă ale lor. Era război întreaceşti doi lorzi scăpătaţi, şi de aceea Tolenul este acum locuit numai devînt şi noapte. Aşa i -a spus bătrî nul lui Yahan.

— Plenot ne va împrumuta corăbii ? — Plenot nu ne va împrumuta nimic. Lordul de acolo este un Rebel.În codul complex al relaţiilor dintre domeniile Angyar, aceasta înseamnăun lord surghiunit de ceilalţi, un proscris, nerespectî nd regulileospitalităţii, reprimării sau restituirii.

— Are numai doi v întelegari, zise Mo gien, desfăcî ndu- şi centurasăbiilor. Iar despre castelul lui se spune că este construit din b îrne.

În dimineaţa următoare, pe cînd călăreau vî ntul spre castelul dinlemn, un străjer îi observă aproape în aceeaşi clipă cînd ei zăriră turnul.

Cur înd după aceea, cei doi armăsari ai castelului se înălţară, dînd roatăfoişorului; apoi întrezăriră siluete micuţe, cu arcuri, îndărătulambrazurilor. Cu siguranţă, un Lord Rebel nu se aştepta la prieteni.Rocannon înţelese atunci de ce castelele Angyar erau complet acoperite,întunecate şi cavernoase pe dinăuntru, însă protejate de un duşman ceataca din aer. Plenot era micuţ, chiar mai primitiv decî t Tolen, neav înd unsat de smiromi, cocoţat pe nişte stînci negre deasupra oceanului; dar aşasărăcăcios cum era, încre derea lui Mogien că putea fi cucerit de şasebărbaţi părea exagerată. Rocannon verifică chingile de coapsă aleharnaşamentului său, schimbă priza pe mînerul lancei de luptă primite dela Mogien, apoi îşi blestemă norocul. Acela nu era un loc pentru un etnologde patruzeci şi trei de ani.

Mult înălţat pe armăsarul său negru, Mogien ridica lancea şi răcni. Telegarul lui Rocannon plecă fruntea şi iuţi înaintarea. Aripilenegre- cenuşii străfulgerau în sus şi-n jos, precum o morişcă; trupulprelung, gros şi uşor , era încordat, pulsînd sub bătăile inimii. Vî ntulşuiera pe lîngă urechi, iar turnul acoperit cu paie al Plenotului părea că senăpusteşte către ei păzit de doi grifoni cabraţi. Rocannon se ghemui pespinarea v întelegarului, pregătindu -şi suliţa lungă. Se simţea cuprins deîncî ntare, de-o fericire de mult uitată; rîse, călărind vîntul. Foişorul se



41

legănă, apropiindu -se împreună cu cei doi străjeri înaripaţi, şi deodată, cuun răcnet strident şi asurzitor, Mogien azv îrli lancea — un fulger argintiuprin aer . Izbi drept în piept un călăreţ, rupî ndu-i chingile coapselor cuforţa loviturii şi aruncî ndu-l peste armăsarul său într -un arc perfect şi lent

către talazurile ce se spărgeau de stî ncile aflate o sută de metri mai jos.Mogien ţîşni pe lîngă telegarul fără călăreţ şi angaja lupta cu celălaltstrăjer, apropiindu -se şi încercînd să lovească cu spada, pe lîngă lancea folosită de potrivnicul său la împuns şi parat.

Cei patru smiromi se roteau în jur pe bidiviii lor albi şi suri, aidomaunor ulii teribili, gata să ajute, dar neintervenind în duelul lordului lor,plan înd destul de sus pentru ca arcaşii din turn să nu poată străpungecuirasa din piele de pe p întecele animalelor. Totuşi, în mod neaşteptat, toţipatru se năpustiră asupra dueliştilor, răcnind acel strigăt de luptă care -ţi

spărgea urechile. Pentru un moment, în văzduh fu un nor de aripi albe şioţel sclipind. Din mijlocul lor se prăbuşi o siluetă, ce părea că încearcăsă -şi găsească un loc cît mai confortabil, întorcî ndu- se într -o parte şi altacu membre inerte, p înă c înd izbi acoperişul castelului şi lunecă pe stî ncileascu ţite de dedesubt.

Acum, Rocannon văzu de ce se intervenise în duel: adversarulîncălcase regulile şi lovise telegarul. Acesta, cu s îngele purpuriu pătî ndu-io aripă neagră, se opinte a din răsputeri să zboare spre dunele de pe ţărm .Înaintea lui porniseră smiromii, urmărind cei doi armăsari lipsiţi de

călăreţi, care încercau să revină în grajdurile lor din castel. Etnologul letăie calea, conducî ndu- şi telegarul peste acoperişurile cas telului . Îl văzu peRaho prinz îndu-l pe unul, cu o azv îrlitură lungă a arcanului său, şi în aceeaşi clipă simţi o înţepătură în picior. Zvîcnetul lui îl sperie pe telegarulexcitat; îl struni prea violent, iar acesta îşi arcui spinarea şi, pentru primadat ă de cînd îl călărise, începu să se cabreze, dansînd şi sărind pe vî nt,deasupra castelului. Săgeţile curgeau în jurul lui precum o ploaierăsturnată. Smiromii şi Mogiem, călare pe un armăsar galben cu ochisălbatici, ţîşniră pe lîngă el, răcnind şi rî zînd . Telegarul său se potoli şi -lurmă.

— Prinde, Lord al Stelelor! strigă Yahan şi o cometă cu coadă neagrăse arcui către el. O prinse cu un gest reflex şi văzu că era o torţă cu răşinăaprinsă; se alătură celorlalţi, rotindu -se în apropierea foişorului şi încercî nd să -i incendieze acoperişul din paie şi bî rnele de lemn.

— Ai o săgeată pe piciorul stîng, răcni Mogien, trecî nd pe l îngăRocannon, iar fiderul hohoti isteric şi azvî rli torţa printr -o ambrazură.

Ţintit! zbieră moştenitorul Hallanului şi se prăvăli înspre acoperişulfoişorului, înălţî ndu- se după aceea, urmat de o vîlvătaie uriaşă.

Yahan şi Raho reveniseră cu alte torţe fumegî nde, pe care leaprinseseră undeva pe dune, şi acum le aruncau oriunde zăreau paie sau



42

lemn. Turnul ardea precum o artezian ă de scî ntei, iar v întelegarii iritaţi destrunirile permanente şi de scînteile pişcătoare continuau să pice spreacoperişurile castelului, producî nd un vuiet sacadat, înspăimîntător.Ploaia ascendentă de săgeţi încetase, şi în curtea interioară apăru un

b ărbat, purtî nd pe cap un soi de taler din lemn şi ridicînd în mî ini ooglindă, cum i se păru la început lui Rocannon; de abia mai tîrziu îşi dădu seama că era un blid umplut cu apă. Trăgînd hăţurile calului galben, carecontinua să tragă la grajd, Mogien s e opri deasupra bărbatului şi rosti:

— Vorbeşte iute! Oamenii mei pregătesc torţe noi! — Al cărui domeniu, Lord ? — Hallan! — Lordul- Rebel al Plenotului cere timp să stingă focurile, Lord al

Hallanului!

— I-l acord, în schimbul vieţilor şi avuţiilor ce lor din Tolen. — Aşa să fie, strigă bărbatul şi, continuînd să ţină vasul cu apădeasupra capului, intră în castel. Atacatorii se retraseră pe dune,privindu- i pe cei din Plenot, care se năpustiră, afară, acţionînd pompa şiorganiz înd un lanţ viu pentru t ransportul găleţilor cu apă din mare.Foişorul arse, dar salvară zidurile şi odăile. Erau în jur de douăzeci, inclusiv c îteva femei. După ce potoliră incendiul, cîţiva dintre ei ieşiră pepoartă, traversară limba de piatră şi urcară dunele. Î n frunte mergea unbărbat înalt şi subţire, cu tenul măsliniu şi părul învăpăiat de Angyar; era

urmat de doi ostaşi, încă purtînd coifurile acelea asemănătoare unortalgere, şi de şase bărbaţi şi femei în zdrenţe privind sfioşi în jur. Bărbatulcel înalt ridică în palme castronul din lut, umplut cu apă:

— Sînt Ogoren de Plenot, Lord Rebel al acestui domeniu. — Iar eu sînt Mogien, moştenitorul Hallanului. — Vieţile celor doi din Tolen îţi aparţin, Lord. Făcu semn către grupul

dindărătul său: Nu avem lucruri de preţ în castel. — Există două corăbii, Lord Rebel. — Dragonul zboară dinspre miazănoapte şi vede tot, mormăi posac

Ogoren. Corăbiile Tolenului sînt ale voastre. — Iar voi veţi primi înapoi vî ntelegarii, atunci c înd ele se vor găsi la

cheiul Tolenului, spuse Mogien cu generozitate. — Cum se numeşte celălalt lord, ce cu cinste m -a învins ? întrebă

Ogoren privind spre Rocannon, care era îmbrăcat în armura din bronzpurt înd însemnele Angyar, dar fără săbii. Mogien se uită şi el cătreprietenul său, şi pămînteanul răspunse cu primul nume venit în minte, cel cu care-l întî mpinase Kyo — „Olhor”, Rătăcitorul.

Ogoren îl cercetă curios, apoi se plecă înaintea lor şi rosti: — Vasul este plin, Lorzi. Fie ca apa să nu se risipească şi nici o

înţelegere să nu se destrame!



43

Lor dul Rebel se întoarse şi porni, urmat de cei doi oşteni, spre castelulfumeg înd, fără să mai privească prizonierii eliberaţi.

— Duceţi -mi v întelegarul acasă, li se adresă Mogien, este rănit laaripă. Încalecă după aceea şargul din Plenot şi se înălţă în văzduh.

Rocannon îl urmă, privind peste umăr către grupul mic şi zdrenţăros, careîncepuse drumul lung spre propriul lor castel devastat. P înă ajunse în Tolen, excitarea provocată de luptă îi dispăruse şi -şi

blestema iarăşi soarta. Cînd descălecase pe dune, văzuse într -adevărcoada unei săgeţi ieşindu -i din gamba piciorului; rana nu-l duruse, p înătrăsese săgeata afară, fără să se uite dacă vî rful nu era ghimpat. Fusese;Angyar nu- şi otrăveau săgeţile, însă exista pericolul unei infecţii. Molipsitde curajul tovarăşilor săi, îi fusese ruşine să poarte impermstraiulprotector, şi aproape invizibil, pentru atacul asupra castelului. Îmbrăcat

într -o armură ce putea rezista unei lasarme, putea muri în bordeiul acelanenorocit, din cauza unei săgeţi cu vî rf din bro nz. Dorea să salveze oplanetă, însă nu -şi putea apăra propria lui piele.

Smiromul mai v îrstnic din Hallan, un bărbat scund şi tăcut, pe numeIot, intră, îngenunche fără un cuvînt şi, cu bl îndeţe, spălă şi bandajă ranalui Rocannon. Fu urmat de Mogien, îmbrăcat încă în ţinută de luptă,părînd înalt de trei metri datorită coifului cu creastă, şi cu spatele lat deun metru şi jumătate, impunător prin umerii rigizi ai mantiei . Înapoia luivenea Kyo, tăcut precum un copil între oştenii unei rase mai puternice.

Intrară apoi Yahan, Raho şi tînărul Bien, astfel încî t coliba p îr îi dinîncheieturi atunci cînd se ghemuiră cu toţii în jurul vetrei. Yahan umpluşapte cupe ferecate în argint, iar Mogien le trecu, solemn, din m înă înm înă. Băură. Fiderul începu să se simt ă mai bine. Lordul Hallanuluiîntrebă de rană, şi Rocannon se simţi mult mai bine. Continuară să beavaskan, în vreme ce chipurile temătoare şi pline de admiraţie ale sătenilorapăreau fugar în cadrul uşii, pe fundalul amurgului. Rocannon se simţeabun la suflet şi viteaz. Mîncară, şi băură iarăşi, apoi. Î n cocioaba cemirosea a fum, peşte fript, unsoare de harnaşament şi sudoare, Yahan seridică, ţinînd în mînă o liră de bronz cu coarde din argint, şi c întă. Cîntădespre Durholde de Hallan, care a eliberat prizonierii din Korhalt, învremea Lordului Roşu, lîngă sm îrcurile Born; iar după ce cî ntase despreneamul fiecărui luptător din bătălia aceea şi despre fiecare lovitură dată,Yahan continuă cu punerea în libertate a celor din Tolen şi incendierea

Turnulu i Plenot, despre torţa Rătăcitorului fulgerînd prin ploaia de săgeţi,despre lovitura măiastră a lui Mogien, moştenitorul Hallanului, lanceaazv îrlită prin vî nt care- şi găsise ţinta precum neiertătoarea suliţă a luiHendin în zilele de odinioară. Rocannon stătea ameţit şi mulţumit, purtatde fluviul c întecului, simţindu -se acum pe de-a-ntregul implicat, legat prins îngele vărsat în lumea aceea, unde venise ca străin peste hăurile nopţii.



44

Abia atunci îşi dădu seama de prezenţa micuţului Fian, z îmbind straniu şiliniştit, lîngă el.

IV

Sub aburii ploii, marea se întindea cu valuri prelungi, ceţoase. Lumeaera lipsită de orice culoare. Doi vî ntelegari, cu aripile legate şi înlănţuiţi lapupa barcazului, scheunau şi chirăiau, iar peste valuri, prin ploaie şi ceaţăse auzea un ecou t înguitor venind din cealaltă ambarcaţiune.

Rămăseseră multe zile în Tolen, aşteptî nd p înă ce rana lui Rocannonse vindecă şi armăsarul negru putu iarăşi să zboare. Deşi acesteaconstituiau motive serioase pentru am înare, adevărul era că Mogien şovăiasă plece, să traverseze marea. Cutreiera de unul singur nisipurile cenuşiidintre lagunele de sub Tolen, lupt îndu-se poate cu presentimentul încercatde mama lui, Haldre. Lui Rocannon îi spunea doar că sunetul şi vedereatalazurilor îi apăsau inima. Cînd, în cele din urmă, vî ntelegarul cel negruse tămădui pe deplin, hotărî, în mod neaşteptat, să fie trimis înapoi laHallan, împreună cu Bien, parcă încercînd să salveze ceva de valoare

înaintea primejdiei. Deciseseră de asemenea să lase caii de povară, cu oparte din încărcătură, bătrînului Lord al Tolenului şi nepoţilor săi, care secăţărau peste tot, străduindu -se să peticească pereţii găunoşi ai castelului.Acum, în cele două barcazuri cu prova în formă de dragon, pe mareabrăzdată de ploaie, navigau doar şase călători şi cinci telegari, toţi uzi, şicei mai mulţi protestau.

Ambarcaţiunea era condusă de doi pescari morocănoşi din Tolen.Yahan încerca să -i aline pe armăsari, cu o baladă lungă şi monotonă,

jelind un lord de multă vreme ucis; Rocannon şi Fianul, înveşmîntaţi în

mantii, cu glugile lăsate pînă deasupra ochilor, stăteau la provă. — Kyo, c îndva ai pomenit de munţii din miazăzi... — Ah, da, rosti omuleţul, privind iute spre nord, unde coasta

Angienului dispăruse în ceaţă. — Ştii ceva despre cei care locuiesc în continentul sudic... î n Fiern?Manualul nu-i era de mare ajutor; la urma urmei, îşi adusese aici

echipa de Cercetare tocmai pentru a rezolva petele albe ale cărţii. Sepostulau cinci Fiinţe cu Inteligenţă Dezvoltată, dar erau descrise numaitrei: Angyar/Olgyor, Fiia şi Gdemiar, precum şi o specie non- umanoidă,

descoperită pe uriaşul Continent Est, pe partea opusă a planetei.Referinţele asupra Continentului Sudvest erau la nivelul zvonurilor lor:



45

Specie neconfi rmată? 4: Umanoizi uriaşi trăind în oraşe întinse ( ?) Specie neconfirmată? 5: Marsupiale înaripate.

Toate acestea erau la fel de utile ca şi Kyo, care adeseori părea că -lconsideră pe etnolog atotştiutor, iar acum răspunse precum un elev silitor:

— În Fie rn trăiesc Neamurile Străbune, nu ?Rocannon se mulţumi să privească spre sud, spre p îclele ceascundeau ţinuturile necunoscute, în vreme ce animalele legate jeleau, iarploaia perfidă i se strecura după ceafă, înfiorî ndu-l.

La un moment dat în decursul traversării, i se păruse că aude pedeasupra ţăcănitul unui elicopter şi se bucurase că negura îi ascundea;apoi ridicase din umeri. De ce să se ascundă ?

Forţa armată care folosea planeta drept bază în războiul interstelar nus-ar fi speriat prea tare la vederea a zece bărbaţi şi cinci feline de mărimea

unor cai, legănî ndu- se sub burniţă, în două barcaze şubrede... Continuau să înainteze, într -un peisaj monoton de ploaie şi valuri. Dinocean se înălţa o ceaţă întunecată. Trecu o noapte lungă şi rece. Zorilece nuşii dezvăluiră tot p îclă, bură şi talazuri. Apoi, brusc, cei doi matroziposaci din fiecare ambarcaţiune tresăriră, cîrmuind şi privind atentînainte. O stîncă înaltă se ridică deasupra călătorilor, întrezărindu -separţial printre şuviţele de ceaţă. Ocol ind- o, zăriră bolovani şi arbuştipiperniciţi, agăţaţi mult deasupra velelor.

Yahan tăifăsuise cu unul din pescari.

— Spune ca vom trece de gura unui fluviu, dincolo de care se aflăsingurul ţărm unde se poate debarca. Chiar în timp ce vorbea, stî nca uria şă dispăru înapoi în negură şi o

p îclă mai deasă se învălătuci deasupra barcazului care scîrţî i, c înd un altcurent submarin îi izbi chila. Dragonul r înjind de la provă se zgîlţîi şi serăsuci. Văzduhul era alb şi opac; apa, bolborosind şi clocotind de jurîmprejur, căpătase o culoare roşie, opacă. Matrozii comunicau între ei prinrăcnete.

— Fluviul s- a revărsat din matcă, explică Yahan. Încearcă să seîntoarcă... Ţineţi -vă!

Rocannon prinse braţul lui Kyo, şi barca derivă, apoi tangă şi serăsuci, lovită de curenţi transversali, executî nd un fel de dans nebunesc,în vreme ce matrozii se luptau s- o ţină pe loc; jerbe de spumă acoperirămarea, iar v întelegarii se zbătură, străduindu -se să -şi elibereze aripile, şim îr îiră îngroziţi.

Dragonul părea că -şi regăsise echilibrul iniţial, cî nd o rafală de vînt şiceaţă legănă ambarcaţiunea nestrunită şi o aplecă lateral. Vela lovi apa cuun pocnet, rămase parcă încleiată şi trase barcazul după ea. Apa stacojieşi caldă se înălţă pînă lîngă chipul pămînteanului şi -i umplu gura, nările,ochii . Încleştî ndu-se cu disperare de ceva, bărbatul se luptă să regăsească



46

aerul. C înd ieşi la suprafaţă văzu că strîngea braţul Fianului, şi cei doiînotară prin marea dezlănţuită, caldă aidoma sî ngelui, care- i legăna, îirăsucea şi -i îndepărta tot mai mult de barca răsturnată. Rocannon răcnidupă ajutor, însă glasul îi muri, absorbit de liniştea cetii. Exista oare un

ţărm — încotro, c ît de departe? înotă înspre forma tot vagă a epavei, t îr îndu-l pe Kyo după el. — Rocannon!Prova-dragon a celuilalt barcaz apăru rî njind din haosul orbitor.

Mogien sări peste bord, luptînd împotriva curenţilor, strî ng îndu-i cu ofr înghie m îinile şi legî ndu-l pe omuleţ peste piept. Rocannon zări perfectchipul t înărului, sprîncenele arcuite şi părul blond, î ntunecat acum deapă. Fură ridicaţi la bord; Mogien, ultimul.

Yahan şi unul dintre pescari fuseseră salvaţi imediat. Celălalt matroz

şi cei doi vîntelegari se înecaseră, prinşi sub ambarcaţiune. Acumintraseră destul de mult în golf, iar curenţii şi vî nturile din zona estuaruluislăbiseră ca intensitate. Ticsit cu bărbaţii uzi leoarcă şi tăcuţi, barcazul selegăna prin apa arămie şi trîmbele de ceaţă.

— Rocannon, cum se face că nu eşti ud ?Încă ameţit, etnologul îşi privi hainele îmbibate de apă, fără să

înţeleagă. Zîmbind şi tremurî nd de frig, Kyo răspunse în locul lui: — Rătăcitorul purta a doua piele. Rocannon înţelese atunci şi -i arătă lui Mogien „pielea” imperstraiului

său, pe care -l îmbrăcase în decursul ultimei nopţi, pentru a -i ţine de cald,lăsî nd dezvelite numai palmele şi capul. Costumul acesta îi mai rămăsese,ca şi Ochiul Mării, încă tăinuit pe pieptul lui; dar radioul, hărţile, arma,toate celelalte legături cu propria sa civilizaţie nu mai existau.

— Yahan, te vei înapoia în Hallan. Stăpî nul şi slujitorul stăteau unul înaintea celuilalt pe ţărmul

ţinutului sudic, cu valurile clipocind la picioare, prin p îclă. Yahan nurăspunse.

Erau acum şase călăreţi, cu trei vî ntelegari. Kyo putea merge cu unsmirom şi pămînteanul cu celălalt, însă Mogien era un bărbat mult preamasiv pentru a călări alături de cineva pe distanţe lungi; pentru a -i cruţape armăsari, al treilea smirom trebuia să revină cu barcazul la Tolen. Mogien hotărîse ca acela să fie Yahan, cel mai tînăr.

— Nu te trimit îndărăt pentru vreo greşeală sau neascultare, Yahan.Acum, du- te... pescarii aşteaptă.

Slujitorul nu se clinti . Înapoia lui, pescarii stingeau focul l îngă carem încaseră. Cî teva sc întei palide zburară prin negură.

— Lord Mogien, şopti Yahan, trimite -l pe Iot. Mogien se întunecă lachip şi apucă mînerul săbiei.

— Nu voi pleca, Lord.



47

Lama ieşi şuierînd din teacă, iar smiromul, cu un strigăt de disperare,se retrase c îţiva paşi împleticiţi, se întoarse şi dispăru în ceaţă.

— Aşteptaţi -l puţin, vorbi Mogien către matrozi. A poi plecaţi. Noitrebuie să ne căutăm calea. Micule Lord, nu doreşti să -mi călăreşti

armăsarul, cîtă vreme merge ?Kyo stătea ghemuit, de parcă suferea de frică; de la debarcarea peţărmul Fiernului, nu mîncase şi nu rostise nici un cuv înt. Mogien îl aşezăpe şaua telegarului sur şi merse înaintea acestuia, conducî ndu- i în susulplajei, îndepărtî ndu- se de mare. Rocannon îl urmă, privind îndărăt, sprelocul unde dispăruse Yahan, apoi iarăşi la Mogien, minund îndu-se defiinţa aceea ciudată, prietenul său, gata să ucidă cu sî nge rece un om,pentru ca în momentul următor să vorbească cu blîndeţe. Arogant şi loial,nemilos şi binevoitor, prin toate aceste contracţii, Mogien era un adevărat

lord. Pescarii spuseseră că în estul golfuleţului exista o aşezare, aşa încî tporniră într -acolo prin p îcla albicioasă, ce -i înconjura ca o cupolă catifelatăşi opacă. Pe vî ntelegari ar fi putut să se înalţe deasupra păturii de ceaţă,dar animalele, istovite şi posace, după ce vreme de două zile fuseserălegate în barcaz, n -ar fi zburat. Mogien, Iot şi Raho le conduceau de hăţuri,iar pămînteanul îi urma, continuînd să privească pe furiş după Yahan, pecare ajunsese să -l îndrăgească. Îşi păstrase impermstraiul pentru căldură,cu excepţia căştii care l -ar fi izolat complet de lume. Chiar şi aşa, se simţea

în negura impenetrabilă, mergî nd pe un ţărm necunoscut, şi privi în jos,căutînd un băţ sau baston. Printre d îrele lăsate de aripile tîrşite alearmăsarilor, printre panglicile de alge şi dungile de sare uscată, zări unbaston lung şi alb, un lemn azvî rlit de valuri pe plajă: îl scoase din nisip şi,astfel înarmat, se simţi mai liniştit. Dezgropatul toiagului sporise însădistanţa faţă de cei dinainte. Se grăbi după ei, călăuzindu -se prin ceaţă după urme. În dreapta lui se înălţă o siluetă. Ştiu imediat că nu era niciunul dintre tovarăşii săi şi ridică bastonul, dar fu înşfăcat din spate şirăsturnat. Simţi peste gură ceva asemănător unei piei reci, umede. Izbutisă -şi elibereze braţele şi fu răsplătit cu o lovitură în tîmplă care îl făcu săleşine.

C înd îşi veni în simţire, încet şi dureros, zăcea pe spate, în nisip.Deasupra lui se ciorovăiau două făpturi mătăhăloase şi nedesluşite .Înţelegea numai frî nturi din dialectul Olgyor.

— Lasă -l aici, spuse una dintre ele, iar cealaltă replică: — Omoară -l, n-are nimic. — La auzul acestor vorbe, Rocannon se rostogoli pe o parte şi -şi trase

peste cap casca impermstraiului, închizî nd-o.Unul din giganţi se răsuci, privindu -l , şi pămî nteanul văzu că era un

smirom masiv, încotoşmănat în blănu ri.



48

— Du-l la Zgama, vorbi al doilea, poate-l vrea Zgama.După alte replici, Rocannon fu apucat de braţe, ridicat şi pe jumătate

t îr ît. Se zbătu, însă ţeasta îi pulsa, iar p îcla îi pătrunsese în creieri. Ca prinvis, simţi negura îndesindu -se, auzi glasur i, întrezări un perete din lut şi

rădăcini împletite, o torţă pî lp îind. După aceea, un tavan deasupra, altevoci, întuneric. Cînd înălţă în cele din urmă capul, era întins cu faţa în jospe o podea din piatră.

În apropierea lui, un foc de buşteni trosnea î ntr-o vatră de mărimeaunei colibe . Înaintea acesteia era un gard viu de picioare desculţe şi chingidin piei zdrenţuite. Ridică mai mult privirea şi zări chipul unui bărbat: un smirom, cu pielea albă, părul negru, barba deasă, înveşmîntat în blănuricu du ngi verzi şi negre şi purtî nd pe cap o căciulă pătrată din blană.

— Tu ce eşti ? întrebă el cu glas gros şi răguşit, privindu -l pe fider.

— Cer... cer ospitalitatea acestei locuinţe, rosti Rocannon, cî nd izbutisă se ridice în genunchi. Deocamdată, asta era tot ce se putea face. — Ai căpătat o parte din ea, vorbi bărbosul, privindu -l cum îşi pipăia

umflătura de la ceafă. Mai vrei ? în jurul său, picioarele murdare şiblănurile zdrenţuite se legănară, iar chipurile albe r înjiră.

Rocannon se ridică în picioare şi se -ndreptă. Rămase tăcut şinemişcat, pînă cînd îşi recapătă echilibrul, iar durerea bubuitoare dinţeastă se mai domoli. După aceea,

Înălţă fruntea şi privi în ochii negri şi strălucitori ai t îlharului.

— Tu eşti Zgama, zise el. Individul se retras e un pas, arătînd speriat. Pămî nteanul, care maitrecuse prin astfel de întîmplări pe cî teva planete, se strădui să exploatezec ît mai bine momentul.

— Eu sînt Olhor. Rătăcitorul. Vin dinspre miazănoapte, de pe apă, dinţinutul de dincolo de soare. Vin cu pace şi plec cu pace. Trecî nd pe l îngăPalatul lui Zgama, mă -ndrept spre miazăzi. Nimeni să nu mă oprească!

— O-o- oh, exclamară toate gurile deschise pe feţele palide, privindu-l.Rocannon rămase cu ochii aţintiţi asupra lui Zgama.

— Aici eu sînt stăpî n , spuse bărbatul cel masiv, cu un glas răguşit.Nimeni nu mi se- mpotriveşte!

Rocannon continuă să tacă, fără să -şi clintească un muşchi. Zgama văzu că pierdea în înfruntarea aceea de priviri: oamenii lui

continuau să se holbeze, uluiţi, la străin. — Nu vă mai zg îiţi! răcni el. Etnologul nici nu clipi măcar. Înţelese că avea de -a face cu o fire

irascibilă, dar acum era prea tî rziu pentru a- şi schimba tactica. — Nu vă mai zgîiţi! urlă iarăşi Zgama, apoi trase o spadă de sub

mantia de blănuri, o roti prin aer şi o repezi cu o forţă colosală asupragîtului străinului.



49

Însă capul acestuia nu se rostogoli pe podele. Rocannon se clătină, dartăişul tîlharului ricoşase ca din piatră.

— O-o-o-h-h- ! izbucniră toţi ce din jurul focului. Zgama ezită; pentruo clipă, fu gata să -l lase să plece pe ciudatul captiv. Totuşi, încăpăţî narea

neamului său îi învinse stupefacţia şi teama. — Înhăţaţi -l ... prindeţi -i braţele! strigă el, iar cînd oamenii săi nuschiţară nici un gest, îl apucă pe Rocannon de umeri şi -l răsuci. Î nmomentul acela, interveniră ceilalţi, şi pămî nteanul nu se opuse.Costumul lui îl proteja de elemente străine, temperaturi extreme,radioactivitate, şocuri şi lovituri cu viteze şi forţe mijlocii, precum cele alesăbiilor şi gloanţelor; nu -l putea scăpa însă, din strî nsoarea azece- cinsprezece bărbaţi puternici.

— Nimeni nu trece pe l îngă Curtea lui Zgama, Stăpî nul Golfului Lung!

Bărbosul îşi revărsă întreaga furie, după ce Rocannon fu imobilizat. Eşti oiscoadă a căpăţî nilor-galbene de Angien. Te cunosc eu! Ai venit cu vorba taAngyar, cu vrăjile şi farmecele tale, iar corăbiile -dragon te vor urmadinspre miazănoapte. Dar nu aici! Eu sînt stăpînul celor fără de stăpîni. Săvină căpăţî nile- galbene şi slugoii lor linguşitori... Vor simţi gustul bronzului! Te-ai t îr ît din mare, cerşind un loc lîngă vatra mea? O să -ţi daucăldură, iscoadă! O să -ţi dau carne friptă ! Legaţi -l de st îlpul de colo!

Răcnetele sale dezlănţuite avură darul de -a restabili încredereaoamenilor şi aceştia îl legară pe străin de unul dintre st îlpii ce susţineau

deasupra focului o frigare uriaşă, apoi îi îngrămădiră lemne în jurulpicioarelor.După aceea, amuţiră. Rînjind, masiv în blănurile lui, Zgama înainta,

luă un vreasc din foc şi -l v întură prin faţa lui Rocannon, apoi aprinserugul. V îlvătăile izbucniră dogoritoare . Într- o clipă, veşmintelepămînteanului, tunica şi mantia cafenie a Hallanului luară foc şi flăcările îi înconjurară capul.

— A-a-a- h, şoptiră din nou privitorii, iar unul dintre ei strigă: — Priviţi! C înd p îrjolul se mai d omoli, prin fum se putea întrevedea silueta

nemişcată, cu flăcările lingî ndu-i picioarele, privindu-l fix pe Zgama. Pepieptul dezgolit at îrnată de un lanţ din aur, strălucea o nestemată uriaşă,aidoma unui ochi deschis.

— Pedan, pedan, şoptiră femeile, retrăgî ndu- se în col ţurile întunecate. Cu glasul său bubuitor, Zgama destramă începutul de panică.

— O să ardă! Lăsaţi -l să ardă! Deho, mai pune lemne, iscoada nu sefrige îndeajuns de iute! Tîrî un băieţel în lumina pî lp îitoare a focului şi -l silisă aducă lemne la piciorul rugului: N -avem nimic de m încat? Aduceţim încare, femeilor! Vezi c ît de ospitalieri sînt em, Olhor, vezi cum m încăm ?înhaţă o halcă de carne dată de o femeie şi veni în faţa lui Rocannon,



50

muşcînd cu poftă şi lăsînd grăsimea să -i curgă prin barbă. Doi dintrebătăuşii săi îl imitară, păstrînd totuşi distanţa. Cei mai mulţi nu seapropiară deloc de capătul acela al vetrei; însă Zgama îi îndemnă să mănînce, să bea şi să strige, iar cîţiva băieţi se provocau să vină atî t de

aproape încît să ar unce lemne pe rugul unde bărbatul cel calm şi tăcutstătea legat, cu flăcările jucînd pe pielea sa ce strălucea straniu. În cele din urmă, focul şi gălăgia se stinseră. Ghemuiţi în blănurile

zdrenţuite, bărbaţii şi femeile dormeau pe podea, prin colţuri, în cenuşacaldă. Doi oameni stăteau de pază, cu săbiile pe genunchi şi clondirele înm îini.

Rocannon închise ochii. Încrucişînd două degete, desfăcu parteasuperioară a costumului şi respiră din nou aer proaspăt. Noaptea cealungă trecu şi, încet, apărură zorile . În lumina cenuşie, din ceaţa ce se

strecura prin ferestre, apăru Zgama, alunecînd pe grăsimea podelei şipăşind peste trupurile sforăitoare. Se opri, privindu -şi prizonierul. Ochiiacestuia erau gravi şi neclintiţi, ai tîlharului se doreau sfidători, fără săreuşească.

— Arzi, arzi! m îr îi Zgama, apoi se îndepărtă. Dinafară sălii se auzeau murmurele şi uguirile herilorilor, animalele

domestice masive şi acoperite cu pene, crescute de Angyar pentru carne,ţinute aici cu aripile tăiate şi duse la păscut pe stî ncile marine . Încăperease goli, cu excepţia cîtorva prunci şi femei, care păstrară o distanţă

respectuoasă faţă de el, chiar şi atunci cînd începură să frigă carneapentru c ină. Pămînteanul era legat de treizeci de ore şi suferea atî t de durere, c ît şi

de sete. Aceasta era problema cu adevărat importantă: setea. Ar fi pututrezista mult timp fără hrană şi presupunea că putea sta în lanţuri tot atî tavreme, deşi se simţea deja ameţit; însă lipsit de apă, n -o mai putea ducedec ît o zi.

Aşa neajutorat, nu -i putea spune nimic lui Zgama, nu-l puteaameninţa sau ispiti, fără să nu sporească încăpăţî narea acestuia.

În noaptea aceea, pe c înd flăcările îi dansau înaintea ochilor, iarînapoia lor zărea chipul masiv şi bărbos al tîlharului, continua să vadă înminte o altă faţă, arămie şi cu păr bălai: Mogien, de care se simţea legat cade un prieten, ba chiar de un fiu. Pe măsură ce noaptea şi focul urmară,întruna se gîndi la Kyo, micuţ ul Fian, at ît de fragil, aidoma unui copil,legat de el într -un mod straniu pe care nu încercase să -l înţeleagă; îi văzupe Yahan c înt înd despre eroi, pe Iot şi Raho, mormăind şi rî zînd laolaltăc înd ţesălau armăsarii înaripaţi, şi pe Haldre, desfăcî ndu- şi lanţul de aurdin jurul g îtului. Nu- şi amintea nimic altceva, deşi trăise mulţi ani pemulte planete, învăţase şi făcuse multe. Totul dispăruse. I se părea că se



51

afla în Hallan, în sala cea lungă împodobită cu tapiserii pe care oamenii seluptau cu giganţii, şi Yahan îi întindea un vas cu apă.

— Bea, Lord al Stelelor. Bea.Iar el bău.

V

Feni şi Feli, cele două luni mai mari, dansară, reflexe albe pe apă, cî ndYahan îi întinse a doua cupă. În vatră străluceau numai cîţiva tăciuni .

Încăperea era cufundată în beznă, presărată ici -colo cu pete de luminălunară, şi tăcere întreruptă numai de sforăiturile şi foiala celor adormiţi. După ce Yahan îi slăbi încetişor lanţurile, Rocannon se lăsă cu toată

greutatea, rezem îndu-se pe st îlp, deoarece pi cioarele îi amorţiseră şi numai putea sta nesprijinit.

— Poarta de afară este păzită toată noaptea, îi şopti Yahan la ureche,iar străjerii ei nu dorm. Mî ine, c înd vor duce turmele...

— Mîine seară. Nu pot fugi. Va trebui să -i păcălesc. Yahan, prindela nţul în aşa fel încît să -mi pot lăsa greutatea pe el. Agaţă -l aici, l îngă mî na

mea. O siluetă se ridică, căscînd, şi Yahan păru că se topeşte în umbre, cuun z îmbet ce sclipi pentru o clipă sub razele lunilor.

Rocannon îl văzu în zori, ieşind împreună cu ceilalţi bărbaţi pentru aduce herilorii la păşunat; purta o blană murdară, aidoma celorlalţi, iarpărul său negru era zbîrlit precum o perie. Zgama veni iarăşi să seîncrunte la captiv. Pămînteanul ştia că tîlharul ar fi fost gata să renunţe la

jumătate din turmele şi nevestele sale pentru a scăpa de oaspetele acelastraniu, însă era prins de propria lui cruzime: temnicerul este prizonierul

prizonierului. Zgama dormise în cenuşa caldă, şi părul îi era plin descrum, astfel încît părea mai ars decî t Rocannon , a cărui piele străluceaalbă. Ieşise tropăind, iar sala rămase din nou pustie majoritatea zilei, deşipaznicii nu- şi părăsiseră locurile de lîngă uşă. Rocannon îşi trecu timpul,efectu înd pe furiş exerciţii izometrice. Cînd o femeie, aflată în trecere pe lîngă el, îl surprinse întinzî ndu- se, nu se opri, ci continuă să se relaxeze,legănî ndu- se şi fredonînd încet un cîntecel ciudat. Femeia căzu în patrulabe şi dispăru, scî ncind.

Ceaţa amurgului pătrunse prin ferestre, femeile posace gătiră o

fiertură cu carne şi alge marine, turmele revenite uguiau afară, iar Zgamaşi oamenii săi intrară, picăturile de ceaţă condensată sclipindu -le pe



52

blănuri şi în bărbi. Se aşezară pe podea să mănînce. Sala răsuna de zgomote, mirosea şi era plină de aburi. Începea să se simtă tensiuneaîntoarcerii, seară de seară, la acelaşi spectacol incredibil; chipurile erauîncruntate, glasurile arţăgoase.

— Aţîţaţi focul — tot va arde! răcni Zgama, sărind în picioare şiîmpingî nd un butuc la baza rugului.Nimeni nu schiţă nici un ges t.

— Îţi voi mî nca inima, Olhor, atunci c înd ţi se va frige între coaste! Osă port piatra aia vînătă pe un belciug prins de nas! T îlharul tremura defurie, îndîrjit de privirea tăcută şi fixă pe care o îndura de două zile. O să -ţi închid eu ochii! urlă el, şi ridicînd un lemn greu de pe podea, îl izbi cuputere de capul fiderului, apoi sări brusc îndărăt, parcă înfricoşat de ceeace făcuse.

Încet, Rocannon întinse mîna dreaptă, încleşta pumnul pe lemn şi -ltrase afară din foc. Capătul băţului ardea, îl înălţă, aţintindu -l către ochiilui Zgama, după aceea, foarte încet, păşi înainte. Lanţurile căzură în jurulsău. Î n jurul picioarelor lui desculţe, flăcările se înteţiră şi se destrămarăîn scîntei şi tăciuni.

— Afară! rosti pămî nteanul, merg înd către tî lhar. Acesta se retrase unpas, apoi încă unul. Tu nu eşti stăpînul aici. Cel fără de lege este sclav, şicel crud este sclav, şi cel nerod tot sclav este. Tu eşti sclavul meu şi te mî nca pe- o vită. Afară!

Zgama se prinse de cele două canturi ale uşii, dar lemnul arz înd i seapropie de ochi şi tîlharul ieşi în curte. Paznicii se ghemuiseră, nemişcaţi.L îngă poarta exterioară flăcările torţelor de răşină luminau ceaţa; nu seauzeau dec ît mugetul cirezilor în staule şi vuietul mării sub stî nci. Zgamase retrase pas cu pas p înă cî nd ajunse la poarta exterioară, încadrată defăclii. Chipul său alb şi negru încremenise într -o mască, pe măsură ce seapropia flacăr a. Paralizat de spaimă, se agăţă de stîlpul porţii, umplî ndtrecerea cu trupul lui masiv. Istovit şi răzbunător, Rocannon îl împunseputernic în piept cu capătul lemnului, îl doborî şi păşi peste trupul său înbezna şi ceaţa de afară. Parcursese vreo cincizeci de paşi în întuneric, apoise poticni şi nu se mai putu ridica.

Nimeni nu-l urmări. Nimeni nu ieşi din îngrăditura dinapoia lui.Rămase în iarba aspră aproape leşinat. După o vreme, făcliile de la poartăse stinseră şi rămase numai bezna. V întul sufla cu multe glasuri prin iarbăşi valurile şuierau undeva dedesubt.

C înd ceaţa se destramă, lăsî nd lunile să -şi azvî rle strălucirea, Yahan îlgăsi aproape de marginea stî ncii. Cu ajutorul smiromului, Rocannon seridică şi păşi. Orbecăind, împiedicî ndu-se, merg înd în patru labe acolounde terenul era accidentat şi ascuns în beznă, se îndreptă către est, apoicătre sud, îndepărtî ndu- se de coastă. Se opriră de cî teva ori pentru a- şi



53

trage răsuflarea şi a se orienta, dar pămînteanul adormi de fiecare dată,aproape instantaneu, iar Yahan îl trezea şi -l silea să meargă, pînă ce, cu puţin înaintea zorilor, pătrunseră într -o vale, la marginea unei păduri. Î np îcla întunecată, copacii se zăreau aidoma unor pete negre.

Yahan şi Rocannon pătrunseră în ea, urmî nd cursul albiei, dar nuavansară prea mult. — Nu mai pot, vorbi etnologul şi se opri. Yahan găsi un petec nisipos,

sub malul p îr îului, unde se puteau odihni fără să fie zăriţi de deasupra;Rocannon se t îrî înăuntru, ca un animal în vizuină, şi adormi.

C înd se deşteptă după cincisprezece ore, în amurg, smiromul adunaseo grămăjoară de rădăcini şi mlădiţe verzi, comestibile.

— Este prea timpuriu în caldan pentru fructe, explică el m îhnit, iarţăranii din Castelul -mocofanilor mi-au luat arcul. Am pus c îteva capcane,

dar nu vom prinde nimic p înă la noapte.Rocannon înfulecă salata pe nerăsuflate, iar după ce bău apă din p îr îu, se destinse şi putu iarăşi să gîndească.

— Yahan, cum de-ai fost tu acolo ... î n Castelul-mocofanilor? întrebăel.

T înărul smirom plecă ochii şi înfundă în nisip cî teva rădăcini maipuţin gustoase.

— Lord, ştii că... l -am înfruntat pe Lordul meu, Mogien. După aceea,m-am g îndit că m -aş putea alătura Celor -fără -de- stăpî n.

— Ştiai de ei ? — Acasă se vorbea de locuri noi, Olgyor, sînt em at ît stăpî ni c ît şislugi. Se zice că în vremurile de demult, în Angien locuiau numai smiromi,care v înau prin codr i şi n- aveau stăpî ni; iar Angyar au venit dinspremiazăzi în corăbii -dragon... Am găsit locul, iar tovarăşii lui Zgama m-aucrezut fugit din altă aşezare de pe coastă. Mi -au luat arcul, m-au pus lamuncă şi n -au întrebat nimic. Aşa team găsit. Chiar dacă n-ai fi fostacolo, tot aş fi plecat. Nu doream să fiu stăpî n printre mocofani!

— Ştii unde sînt tovarăşii noştri ? — Nu. Doreşti să -i cauţi, Lord ? — Spune- mi pe nume, Yahan. Da, dacă există vreo şansă de a -i găsi,

îi voi căuta. Nu putem traversa singuri un întreg continent, pe jos, fărăstraie sau arme.

Smiromul tăcu, netezind nisipul, privind pî r îul, care clipocea limpedeşi întunecat sub ramurile groase ale coniferelor.

— Nu eşti de acord ? — Lordul meu Mogien mă va ucide, dacă mă află. Este dreptul lui.După eticheta Angyar, avea dreptate; iar Mogien ar fi respectat cu

siguranţă tradiţia.



54

— Dacă -ţi găseşti un nou stăpî n, cel vechi nu mai are nici un drept;aşa -i, Yahan?

Băiatul încuviinţă. — Însă un răzvrătit nu -şi găseşte alt stăpî n.

— Depinde. Ju ră -mi ascultare şi voi răspunde pentru tine înaintea luiMogien... dacă -l vom găsi. Nu ştiu care sînt cuvintele folosite în asemeneaocazii.

— Noi spunem aşa, şopti Yahan: Lordului meu îi încredinţez orele vieţii şi soarta morţii mele.

— Le accept. Şi împreună cu ele, propria -mi viaţă pe care mi-airedat-o.

P îr îiaşul curgea zgomotos de pe pragul aflat deasupra lor şi cerul seîntuneca solemn. După ce se lăsă bezna, Rocannon îşi scoase

impermstraiul şi, plutind în voia curentului, lăsă apa rece să -i spelesudoarea, oboseala, spaima şi amintirea flăcărilor lingî ndu-i ochii.Costumul impermeabil era o grămăjoară de material transparent, greuvizibil, tuburi şi sîrme de grosimea firului de păr şi cuburi translucide demărimea unei unghii. Yahan îl urmări stî nj enit cum îşi îmbracă iarăşiveşmî ntul (nu avea alte haine, iar smiromul fusese nevoit să dea straielesale Angyar în schimbul a două bucăţi murdare de blană de heri).

— Lord Olhor, vorbi el în cele din urmă, piele a... pielea aceasta a opritfocul să te ardă. Sau... nestemata ?

Colierul era acum ascuns în săculeţul de amulete al smiromului,at îrnat la g îtul lui Rocannon. — Pielea, răspunse pămî nteanul. Nu- i nici o vrajă. Este un soi de

platoşă rezistentă. — Şi toiagul alb ?Rocannon privi băţul cu capătul c arbonizat; Yahan îl culesese din

iarba de pe st încă, aşa cum oamenii lui Zgama îl aduseseră de pe plajăîmpreună cu fiderul; păruseră hotărîţi că bărbatul trebuia să -l păstreze.Ce-ar fi însemnat un vrăjitor fără toiag ?

— Păi, răspunse el, dacă va trebui să mergem pe jos, este foarte bun.Se mai întinse o dată şi, pentru că nu mai aveau ce m înca înainte de

culcare, bău iarăşi apă din pî r îul rece, întunecat şi zgomotos. C înd se trezi a doua zi, era odihnit şi înfometat. Yahan plecase, la

revărsatul zorilor, să controleze capcanele, dar şi pentru că se simţea preaînfrigurat ca să mai rămînă în culcuşul umed. Reveni doar cu o mînă deierburi şi o veste neplăcută. Urcase creasta împădurită pe al cărei versantdinspre ţărm se aflau şi, din vîrf, văzuse către su d marea.

— Oare bastarzii m încători -de- peşte din Tolen neau lăsat pe oinsulă ? mormăi el. Obişnuitul lui optimism era încercat de frig, foame şinesiguranţă.



55

Rocannon se strădui să -şi reamintească linia coastelor de pe hărţilepierdute în apă. Un rî u curg înd dinspre vest se vărsa în nordul unei limbilungi de uscat, ce făcea parte dintr- un lanţ muntos, paralel cu ţărmul, dela vest spre est; între istmul acela şi continent se întindea un braţ de mare,

îndeajuns de lung şi de larg pentru a figura destul de clar pe hărţi şi înmemoria lui. O sută, două sute de kilometri lungime? — C ît de lat? îl întrebă pe Yahan, şi acesta răspunse mohor ît: — Foarte lat. Nu pot înota, Lord. — Putem umbla. Limba aceasta se uneşte cu con t inentul în apus.

Probabil că Mogien nu va căuta acolo. El trebuia să ia hotărî rile — smiromul îşi depăşis mult atribuţiile —

dar se simţea descurajat, gî ndindu-se la ocolul acela lung prin ţinutulnecunoscut şi ostil. Yahan nu se întîlnise cu nimeni, însă văzuse poteci,

iar absenţa sau prezenţa vînatului nu putea fi cauzată decî t de oameni. Totuşi, dacă mai sperau să fie găsiţi de Mogien — dacă Mogien trăia,era liber şi mai avea vî ntelegarii — trebuiau să pornească spre sud şi, pec ît posibil, să iasă în loc deschis. Lordul Hallanului avea s ă -i caute îndirecţia aceea, deoarece acolo era ţinta călătoriei.

— Să mergem, rosti Rocannon, şi porniră. Puţin după miezul zilei priveau din vîrful crestei către un golf lat,

întinzî ndu- se spre est şi vest cî t putea fi văzut cu ochiul, cenuşiu caplumbul, sub un plafon jos de nori. Din ţărmul sudic se distingea numai o

linie de dealuri scunde şi întunecate. Vîntul din golf le îngheaţă spatele, pemăsură ce coborîră pe ţărm şi porniră de -a lungul lui înspre vest. Yahancercetă norii, îşi trase capul între umeri şi vorbi cu un ton jalnic:

— O să ningă. Ninsoarea începu brusc — o rafală umedă de zăpadă întîrziată,

dispărînd pe solul ud la fel de iute ca şi pe apa întunecată. Costumul luiRocannon îl ferea de frig, însă efortul şi foamea îl epuizau; Yahan era şi elobosit şi înfrigurat. Continuau să se împleticească înainte, deoarece n- aveau altă alternativă. Traversară un rîuleţ prin vad, escaladară malul,prin iarba aspră şi zăpada spulberată, şi în vîrf le răsări înainte un bărbat.

— Huf! exclamă acesta, holb îndu- se surprins, apoi uimit. Vedea înfaţa lui doi oameni umblî nd prin viscol, unul cu buzele vinete, zgribulit înblănuri zdrenţuite, iar celălalt, gol -goluţ. Ha, huf! adăugă el. Era un individ înalt, uscăţiv, crăcănat şi bărbos, cu o privire rătăcită în ochii negri. Ha,tu, acolo! continuă el în grai Olgyor, îngheţi şi mori!

— A trebuit să înotăm... ni s -a scufundat barca, improviz ă promptYahan. Ai o casă, cu foc înăuntru, vînătorule de pelliunur ?

— Aţi traversat apa dinspre sud ?Bărbatul părea tulburat şi smiromul replică vag:



56

— Sîntem din răsărit — am venit să cumpărăm blănuri de pelliunur,dar toate bunurile noastre s- au pierdut în mare.

— H înh, h înh, reflectă sălbaticul, nesigur, dar firea lui, probabilprietenoasă, păru să -i învingă temerile: Veniţi, am foc şi mî ncare, rosti el

şi, întorcî ndu-se, porni prin rafalele de ninsoare.Urm îndu-l , ajunseră în scurt timp la coliba lui, cocoţată pe o pantăîntre creasta împădurită şi golf. Atît pe dinăuntru cît şi pe dinafară, eraaidoma oricărui adăpo st de iarnă al smiromilor din codrii Angienului, iarYahan se ghemui înaintea focului, suspinînd uşurat, aşa cum ar fi făcutacasă. Gestul acesta linişti gazda mai bine decî t orice explicaţieingenioasă.

— Înteţeşte focul, băiete, spuse el şi -i întinse pă m înteanului o mantiegrosolană să se învelească.

Azv îrlindu- şi propria mantie, stăpînul colibei aşeză un vas din lut, cufiertură, să se încălzească şi se tolăni pe jos, alături de ei, rostogolindu -şiochii de la unul la celălalt.

— Mereu ninge pe vremea asta, şi -o să ningă mai tare. Aveţi locdestul; iarna stăm trei aici. Ceilalţi vin diseară, sau m îine, sau în curî nd;pe viscol stau afară, pe creastă, unde v înează. Sînt em v înători depelliunur; m- ai cunoscut după fluiere, nu, băiete ?

Atinse legătura de n aiuri masive din lemn ce- i legăna la br îu şi rî nji.Avea un aspect sălbatic, feroce şi dement, totuşi ospitalitatea sa era reală.

Le oferi tocană de carne şi cînd se însera le arătă unde să se odihnească.Rocannon nu ezită nici un moment. Se înveli în blăn urile mirositoare alefiridei- pat şi dormi ca un prunc.

Dimineaţa, ninsoarea continuă, iar pămîntul era complet alb şi neted. Tovarăşii gazdei lor nu reveniseră.

— O să -şi petreacă noaptea dincolo de Şiră, în satul Timash. O săvină cînd se potoleşte.

— Şira... e braţul de mare de -acolo? — Nu, ăla -i golful... dincolo de el nu există nici un sat! Şira e creasta,

dealurile care se ridică deasupra noastră. Dar voi de unde veniţi ? Tuvorbeşti cam ca noi, dar nu şi unchiul tău.

Yahan privi jalnic spre Rocanno n, care adormise în vreme ce căpătaun nepot.

— Ah... el e din Ţinuturile Dinapoi; acolo se vorbeşte altfel. Şi noi îispunem apei aceleia tot golf. Păcat că nu cunoaştem pe nimeni cu o barcă,să ne treacă dincolo.

— Vreţi să mergeţi către miazăzi ? — Păi, dacă ne -am pierdut totul, nu sînt em dec ît nişte cerşetori

pe- aici. Cel mai bine ar fi să ne -ntoarcem acasă.



57

— Există o barcă, pe ţărm, ceva mai departe. O să vedem ce putemface c înd se răzbună vremea. Să ştii, puştiule, îmi îngheaţă sî ngele c îndte-au d ce uşor vorbeşti despre drumul către miazăzi. Eu n -am auzit cavreun suflet de om să trăiască între golf şi munţii cei mari, decî t poate

Cei-despre-care-nu-se- vorbeşte. Iar alea sînt istorii de demult, şi cinepoate spune dacă există munţii ăia ? Eu am fo st de cealaltă parte a golfului — nu mulţi bărbaţi se pot lăuda cu asta. Acolo, lîngă apă, se găsesc mulţipelliunuri . Însă nici un sat. Nici un om. Nimic. Iar eu n -aş poposi acolopeste noapte.

— O să mergem spre răsărit, urmînd ţărmul dinspre miazăzi, făcuYahan indiferent, dar cu o privire derutată; cu fiecare întrebare născocirilelui se încî lceau tot mai mult.

Totuşi, instinctul care -l făcuse să mintă fusese corect.

— Cel puţin, n -aţi venit dinspre miazănoapte! urmă gazda lor, Piai,ascuţindu -şi pe o gresie cuţitul lung cu lama în formă de frunză. Dincolode golf nu-i nimeni, iar dincolo de mare locuiesc numai r îioşii care sînt sclavii Căpăţî nilor- galbene. Ai voştri nu ştiu de ei ? în miazănoapte, dincolode apă, trăieşte un neam de oameni cu capete ga lbene. E- adevărat! Se zicecă stau în case înalte cî t copacii, că au săbii de argint şi călăresc întrearipile v întelegarilor! Eu nu cred, că nu văd. Blana de vî ntelegar are preţbun pe coastă, dar sînt greu de dobor ît, ce să mai zic de îmblînzit şicălărit. Nu poţi crede tot ce se povesteşte. Eu mă descurc cu blănurile de

pelliunur. Pot str înge animalele din jur, de pe- o distanţă de -o zi de zbor.Ascultă! Ridică naiurile la buze şi suflă, la început uşor de tot, o t înguirede- abia auzită, ezitantă, crescî n d şi preschimbî ndu-se, puls înd şiîntrerupî ndu- se între note, devenind aproape o melodie, strigătul unuianimal sălbatic. Rocannon simţi un fior pe spinare; mai auzise sunetulacela în pădurile Hallanului. Yahan, care fusese crescut pentru a devenivînător , r înji excitat şi răcni ca în timpul hăituielii, cînd se întrezăreşteprada:

— C întă! Cîntă! I -acolo!Împreună cu Piai, petrecu restul după -amiezii, amintindu- şi întîmplări

de v înătoare, în vreme ce ninsoarea continua să cadă întruna, deşi vî ntulse potolise.

A doua zi, cerul era senin. Pe colinele acoperite de zăpadă, soarelesclipea orbitor, ca într -o dimineaţă de geran.

Înainte de amiază sosiră şi cei doi tovarăşi ai lui Piai cu c îteva blănuripufoase şi cenuşii de pelliunur. Voinici şi oacheşi, ca toţ i Olgyor din sud,păreau chiar mai sălbatici decît gazda, temători faţă de străini, precumanimalele, evit îndu- i şi privindu -i numai pieziş.



58

— Îi numesc sclavi pe cei din neamul meu, îi spuse Yahan luiRocannon, c înd ceilalţi erau ieşiţi din colibă. Dar m ai bine să fiu un omslujind alţi oameni, decî t animal v în înd animale, aidoma lor.

Rocannon înălţă mîna şi smiromul amuţi, cînd intră unul din ei,

privindu- i cu coada ochiului, fără un cuvî nt. — Haidem, murmură fiderul în graiul Olgyor, din care mai învăţ asec îte ceva în ultimele două zile. Ar fi dorit să nu fi aşteptat sosirea celor doivînători, şi Yahan părea şi el îngrijorat. I se adresă lui Piai, care tocmaiintrase:

— Acum plecăm — vremea bună o să mai ţină pînă ocolim golful.Dacă nu ne -ai fi oferi t adăpost, n -am fi rezistat în nopţile acestea geroase.Iar eu n- aş fi auzit niciodată astfel cî ntat c întecul pelliunurului. Fie catoate v înătorile să -ţi aducă belşug!

Bărbatul rămase nemişcat, fără să spună un cuvî nt . În cele din urmă,îşi drese glasul, scuipă în foc, îşi roti ochii şi mormăi: — Să ocoliţi golful ? Nu voiaţi să traversaţi cu barca ? Există o barcă.

Este a mea. Oricum, eu o pot folosi. O să vă ducem peste apă. — Vă scuteşte de şase zile de mers, interveni cel mai scund nou-venit,

Karmik. — Vă scuteşte de şase zile de mers, repetă Piai. Vă ducem cu barca.

Putem pleca acum. — Bine, răspunse Yahan după ce privi către Rocannon; nu aveau cum

se împotrivi. — Haideţi, atunci, bolborosi Piai şi, brusc, fără să le ofere proviziipentru drum, pără si coliba — gazda în frunte iar prietenii săi urmî ndu-i pestrăini. Vîntul era pătrunzător, soarele strălucea; deşi zăpada mai dăinuiaîn locuri adăpostite, în rest plescăia, lucea şi curgea, dezgheţî ndu-se.Merseră multă vreme spre vest, de -a lungul ţărmu lui; soarele cobor îse c îndajunseră la o adîncitură în mal, unde printre bolovani şi alge se afla oluntre. Purpuriul apusului înflăcăra apa şi cerul; deasupra roşeţii sclipealuna cea mică, Heliki, crescînd, iar în estul întunecat, Steaua Mare, tovarăşa îndepărtată a lui Fomalhaut, scî nteia precum un opal. Sub cerulstrălucitor, deasupra apei luminoase, se întindeau ţărmurile deluroase,negre şi uniforme.

— Aia-i barca, rosti Piai, oprindu- se şi întorcî ndu-se către ei, cuchipul stacojiu în lumina apusului. Tovarăşii lui i se alăturară în tăcere.

— Va fi întuneric pe drumul de întoarcere, observă Yahan. — Steaua Mare străluceşte. Va fi o noapte frumoasă. Acum, băiete,

trebuie să ne plătiţi pentru traversare. — Aha, făcu smiromul.



59

— Piai ştie... n -avem nimic. Mantia aceasta este dăruită de el, vorbiRocannon, căruia, văzî nd cum mergeau lucrurile, nu- i mai păsa dacă erautrădaţi de accentul lui.

— Sînt em v înători săraci. Nu putem face daruri, interveni Karmik, cu

o voce mai bl îndă şi o privire mai normală şi mai ameninţătoare decî t a luiPiai şi a celuilalt. — N- avem nimic, repetă Rocannon. N -avem cu ce plăti traversarea.

Lăsaţi -ne aici.Yahan i se alătură, spunînd aceleaşi cuvinte mai fluent, însă Karmik îl

întrerupse: — Străine, porţi în jurul gî tului un săculeţ. Ce -i înăuntru ? — Sufletul meu, răspunse prompt pămî nteanul. Toţi se holbară la el,

p înă şi Yahan. Nu avea totuşi o poziţie de pe care să continue cacialmaua,

şi pauza nu dură mult. Karmik apucă mînerul cuţitului şi se apropie; Piaiîmpreună cu celălalt bărbat îl urmară. — Ai fost în cetăţuia lui Zgama, continuă vînătorul. Am auzit o istorie

lungă în satul Timash. Am auzit despre un bărbat dezbrăcat care a stat înmijlocul focului, l-a ars pe Zgama cu un toiag alb şi a ieşit de acolo,purt înd în jurul gîtului o nestemată mare, pe un lanţ de aur. Se spune căau fost vrăji şi farmece. Eu cred că toţi sînt nişte proşti. Poate că nu poţi firănit. Dar el... Fulgerător, îl înhaţă pe Yahan de pletele sale lungi, îi răsucicapul spre spate şi într -o p arte, apoi îi apropie cuţitul de beregată: Băiete,

spune- i acestui străin cu care călătoreşti să plătească pentru găzduireata... da?Nu se clinti nimeni. Purpuriul se topea peste apă. Steaua Mare

strălucea în est, vîntul îngheţat îi biciuia. — N-o să -i fa cem nici un rău puştiului, mormăi Piai, schimono-

sindu- se şi încruntî ndu- se sălbatic. O să facem ce ţi -am zis, o să vătraversăm golful... dar plătiţi -ne. N- aţi spus că aveţi aur cu care să plătiţi.Aţi zis c -aţi pierdut aurul. Aţi dormit sub acoperişul meu. Dă -ne piatra şi -osă vă trecem dincolo.

— O s- o dau... acolo, vorbi Rocannon arătînd celălalt mal al golfului. — Nu, zise Karmik.Neajutorat în mîinile lor, Yahan nu schiţase nici un gest; Rocannon îi

putea zări artera gî tului puls înd sub tăişul cuţit ului. — Acolo, repetă el ameninţător, ridicînd puţin toiagul, în

eventualitatea că i -ar fi putut impresiona. Traversaţi -ne; o să vă daupiatra. Vă promit. Dar dacă -l răniţi, veţi muri, aici şi acum. Am zis!

— Karmik, murmură Piai, el e p edan. Fă ce spune . Au stat două nopţisub acelaşi acoperiş cu mine. Lasă băiatul. A promis ceea ce vrei.

Karmik privi încruntat la el, la Rocannon, apoi rosti: — Aruncă toiagul ăla. După aia, vă traversăm.



60

— Mai întîi, eliberează băiatul, spuse pămînteanul, şi c înd Karmi k îidădu drumul lui Yahan, îi rîse în faţă şi azv îrli băţul hăt departe, în apă.

Cu jungherele scoase, cei trei v înători îi împinseră către barcă; furănevoiţi să intre în apă şi să urce înăuntru de pe bolovanii lunecoşi de care

se spărgeau undele sî ngeri i. Piai şi cel de -al treilea bărbat vî sleau, iarKarmik stătea înapoia pasagerilor, ţinînd cuţitul în mînă. — Îi vei da nestemata? şopti Yahan în graiul comun, necunoscut

Olgyor de pe peninsulă. Rocannon încuviinţă. Glasul smiromului era răguşit şi tremur a:

— Sări şi înoată cu el, Lord. Lîngă ţărmul de miazăzi. După aia, îmivor da drumul...

— Îţi vor tăia beregata. Ş -ş-ş.

— Fac vrăji, Karmik, interveni al treilea vînător. O să scufundebarca... — Vîsleşte, icră -putredă ce eşti! Voi, terminaţi sau rete z g îtul

băiatului. Rocannon rămase liniştit pe bancă, privind apa ce devenea treptat

cenuşie, pe măsură ce ţărmul se pierdea în noapte. Cuţitele lor nu -lputeau răni, dar îl putea ucide pe Yahan, înainte de -a se putea împotriviprea mult. Desigur, ar fi pu tut scăpa înotînd, însă smiromul nu ştia să înoate. N -avea de ales. Cel puţin, erau traversaţi pe cealaltă parte.

Treptat, formele vagi ale dealurilor de pe ţărmul sudic crescură şicăpătară consistenţă. Înspre vest dispărură umbre sure, înceţoşate, şic îteva stele se iviră pe cerul oţeliu; îndepărtata sclipire a Stelei Maridomina p înă şi luna Heliki, acum în descreştere. Puteau auzi murmurul valurilor pe ţărm.

— Opriţi, porunci Karmik, după aceea se adresă pămî nteanului:Dă -mi-o acum.

— Mai aproape de m al, răspunse impasibil Rocannon. — Pot ajunge de aici, Lord, murmură întretăiat Yahan. În faţă se vede

păpurişul... Barca înainta preţ de cî teva lovituri de v îslă şi se opri iarăşi.

— Sări odată cu mine, vorbi Rocannon, apoi se ridică încet şi se suipe băncuţă. Deschise costumul, rupse cu o smucitură şiretul de piele din

jurul g îtului, azv îrli punguliţa cu safirul şi lanţul pe fundul bărcii, închisecostumul şi în aceeaşi clipă plonja.

După cîteva minute, ieşi împreună cu Yahan printre st încile de pepla jă, privind barca, o pată întunecată în lumina cenuşie reflectată în apă,dispărî nd.

— Oh, putrezi-r-ar, m înca-le- ar viermii măruntaiele şi face -li-s-aroasele tină! strigă Yahan şi începu să pl îngă.



61

Fusese înspăimîntat, însă nu doar reacţia de eliberare îi înfrî nsestăpînirea de sine. Spectacolul unui „lord” azv îrlind o bijuterie ce preţuiac ît un regat, pentru a salva viaţa unui smirom, viaţa lui, însemnaprăbuşirea ordinii, recunoaşterea unei responsabilităţi strivitoare.

— A fost rău, Lord! strigă el. Rău! — Că ţi -am cumpărat viaţa cu o piatră ? Haide, Yahan, potoleşte -te. Osă -ngheţi dacă nu facem un foc. Mai ai amnarul? Pe aici sînt o mulţime devreascuri. Mişcă!

Reuşiră să aprindă un foc acolo, pe ţărm, şi -l înteţiră p înă alungarănoaptea şi frigul nemişcat, pătrunzător. Rocannon îi dăduse lui Yahanmantaua din blană a vînătorului şi tînărul adormi, ghemuit în ea. Tulburatşi fără somn, fiderul rămase să întreţină focul. Îşi simţea inima greadeoarece fusese nevoit să arunce colierul, nu datorită val orii lui, ci pentru

că, odată, i -l dăduse lui Semley, a cărei frumuseţe reamintită îl adusese,după atîţia ani, pe planeta aceasta; deoarece Haldre i-l dăduse lui, sper înd — Rocannon ştia asta — să mituiască umbra, moartea timpurie de care setemea pentru fiul ei. Poate era mai bine că nestemata nu mai exista;greutatea, pericolul frumuseţii ei... Şi poate că, în cazul cel mai rău, Mogien n- avea niciodată să ştie c -o pierduse; poate Mogien n- avea să -l maigăsească, sau poate era deja mort.... Alungă gî ndul acela. Mogien îl căuta

— aceasta trebuia să fie ipoteza lui de pornire . Îl căuta pe drumurile spresud. Ce alt plan îşi făcuseră ei, decît să meargă în sud — şi acolo să

găsească duşmanul sau, dacă toate presupunerile lui fuseseră greşite, sănu-l găsească ? Dar cu Mogien sau fără el, avea să înainteze către sud. Plecară în zori, urcînd colinele de pe ţărm în lumina palidă şi ajungî nd

în vî rful lor atunci c înd, răsărind, soarele dezvălui o cîmpie înaltă şi pustie,întinzî ndu-se p înă la linia orizontului, brăzdată de umbrele prelungi aletufişurilor. Se părea că Piai avusese dreptate, afirmînd că la sud de golf nutrăia nimeni. Mogien, cel puţin, ar fi trebuit să -i vadă de la kilometridepărtare. Porniră spre sud.

Era ger, dar văzduhul se limpezise, Yahan purt a toate hainele, iarRocannon numai costumul. Din c înd în cî nd, traversară pî raie ce coborauînspre golf şi -şi potoliră setea cu apa lor. În ziua aceea şi în cea următoare,se hrăniră cu rădăcinile unei plante numite peya şi cu două vieţuitoaremici, asemănătoare unor iepuri, ţopăind prin aer cu cioturile lor de aripi.Yahan le dobor îse din zbor cu ajutorul unui băţ şi le fripsese la un foc decrenguţe. Nu zăriseră nici un alt animal. Cîmpia se întindea netedă şităcută, lipsită de copaci sau de drumuri.

Co pleşiţi de imensitate, bărbaţii stăteau lîngă foc, tăcuţi sub amurguluriaş. La intervale mari, de sus de tot se auzeau nişte chemări îndepărtateprecum bătăile pulsului noaptea. Erau barilorii, rudele sălbatice mai mariale herilorilor domestici, călătorind în migraţia lor de primăvară, spre nord.



62

Pentru c îteva clipe, stelele se acopereau de stoluri gigantice, însă niciodatănu răsuna mai mult de un strigăt, ca un impuls pe vî nt.

— De pe care stea vii tu, Olhor? întrebă încetişor Yahan, ridic îndprivirea.

— M- am născut pe o lume numită Hain de cei din neamul mameimele şi Davenant de cei din partea tatălui. Voi numiţi soarele de acoloCoroana Iernii. Dar am părăsit -o de mult...

— Deci voi, Oamenii Stelelor, nu sînteţi un singur popor? — Sînt em multe sut e de neamuri. După sînge, aparţin pe de -a

întregul rasei mamei mele; tata, care era terrian, m -a adoptat. Acesta esteobiceiul atunci c înd se căsătoresc oamenii din specii diferite, care nu potconcepe copii. Cum ar fi, de pildă, dacă unul din neamul tău s -ar însuracu o femeie Fian.

— Aşa ceva nu se întîmplă, interveni sec smiromul. — Ştiu. Dar cei de pe Terra şi Davenant seamănă între ei, la fel cumsemănăm noi doi unul cu celălalt. Puţine lumi au rase at ît de diferite cumsînt aici. De cele mai multe o ri, există un singur neam, destul deasemănător nouă, iar restul sînt fiare lipsite de grai.

— Ai văzut multe lumi, rosti visător tînărul, încercî nd să -şi închipuie. — Prea multe. După timpul vostru, am patruzeci de ani, dar m-am

născut acum o sută patru zeci de ani. O sută i -am pierdut fără să -i trăiesc,călătorind între lumi. Dacă m -aş întoarce pe Pămî nt sau pe Davenant,

bărbaţii şi femeile pe care -i ştiam ar fi morţi de un veac. Pot doar mergemai departe; sau să mă opresc, undeva... Ce-a fost asta?Sen zaţia unei prezenţe păru că amuţeşte şi foşnetul vî ntului prin iarba

înaltă. La marginea cercului de lumină aruncat de foc mişcă ceva — oumbră uriaşă, întunecată. Rocannon îngenunche, încordat; Yahan sări delîngă foc.

Nimic nu se clintea. V întul foşnea prin iarbă, sub lumina palidă. Laorizont, stelele sclipeau limpezi, neumbrite.

— Cei doi reveniră lîngă foc. — Ce-a fost asta? întrebă etnologul. Yahan clatină din cap. — Piai a pomenit de... ceva...Dormiră iepureşte, fiecare încercînd să -l convingă pe celălalt să

rămînă de veghe. Cînd sosiră zorile cele lungi, am îndoi erau fr înţi deoboseală. Căutară urme sau semne acolo unde li se păruse că stătusecreatura, însă iarba fragedă era neatinsă. Înăbuşiră focul şi porniră cătresud, orient îndu- se după soar e.

Crezuseră că în scurtă vreme aveau să traverseze un alt p îr îu, dar nuse întîmplă aşa. Fie că apele curgeau acum pe direcţia nord -sud, fie, pur şisimplu, că nu mai există. Cîmpia, care părea neschimbată, devenise puţin



63

mai uscată şi mai cenuşie. Î n dim ineaţa aceea nu mai zăriră nici un tufişpeya, doar iarba aspră, sur -verzuie, merg înd într -una p înă la cer.

La amiază, Rocannon se opri. — Nu-i bine, Yahan, rosti el.

Smiromul îşi frecă ceafa privind în jur, apoi întoarse chipul t înăr,obosit şi slăbit, către Rocannon. — Dacă doreşti să continui, Lord, te urmez. — Nu putem reuşi fără apă şi alimente. O să furăm o barcă de pe

coastă şi ne întoarcem în Hallan. Aşa n -are rost. Haide.Se răsuci şi porni spre nord. Yahan i se alătură. Cerul înalt ardea

albastru, v întul şuiera întruna prin iarba nesfîrşită. Fiderul mergeamonoton, cu umerii uşor gîrboviţi,

Înaint înd pas cu pas în exil permanent şi înfrî ngere. Nu se întoarse

c înd Yahan se opri. — Vîntelegari.Atunci înălţă ochii şi -i văzu, trei grifoni -pisici u riaşi, rotindu- se şi

cobor înd către el, cu ghearele răşchirate şi aripile negre pe fundalul ceruluisenin şi fierbinte.



64

Partea a Doua

Ratacitorul

VI

ogien sări de pe armăsarul lui. Î nainte ca picioarele animaluluisă atingă pămîntul, alergă spre Rocannon şi -l îmbrăţişa ca peun frate . În glasul lui răsuna fericirea şi uşurarea:

— Pe lancea lui Handin, Lord al Stelelor! de ce umbli dezbrăcat prinpustiul acesta? Cum de-ai ajuns at ît de departe în miazăzi, mergî nd spremiazănoapte ? Eşti... î l zări pe Yahan şi se întrerupse.

— Yahan mi- a jurat credinţă, vorbi fiderul. Mogien nu spuse nimic.După ce -şi înfrî na vizibil o izbucnire, începu să surîdă, apoi hohoti:

— Ne- ai învăţat datinile ca să -mi furi slujitorii, Rocannon? Dar cinete-a jefuit de straie?

— Olhor nu poartă o singură piele, interveni Kyo, ivindu-se cu pasulsău uşor peste iarbă. Bun sosit, Lord al Focului! Ieri noapte team auzit înminte.

— Kyo ne- a dus la tine, încuviinţă Mogien. De cî nd am pus piciorul peţărmul Fiernului, cu zece zile în urmă, el n -a scos un cuv înt, dar aseară,pe malul golfului, c înd răsărea Lioka, a ascultat lumina lunii şi -a zis:„Acolo !” La revărsatul zorilor, am zburat încotro arătase şi te -am găsit.

— Unde-i Iot? întrebă Rocannon, văzî ndu-l numai pe Raho ţinî ndfr îiele v întelegarilor.

— Mort, răspunse Lordul Hallanului fără să -i tresară un muşchi de pechip. Olgyor neau atacat pe plajă, în ceaţă. N -aveau arme, doar pietre,însă erau mulţi. Iot a fost ucis, iar tu ai dispărut. Ne -am ascuns într -ovăgăună, în stîncile ţărmului, pînă ce armăsarii au zburat iarăşi. Raho aplecat iscoadă şi -a auzit povestindu-se despre un străin care stătea în

M



65

mijlocul flăcărilor fără să ardă şi purta o nestemată vineţie... Cî nd bidiviiau fos t în stare să zboare, am plecat spre fortăreaţa lui Zgama şi,negăsindu -te acolo, i- am aruncat torţe de pe acoperiş şi i -am alungatcirezile în pădure, apoi am pornit să te căutăm pe malurile golfului.

— Nestemata, Mogien, îl opri Rocannon; Ochiul Mării — am fostnevoit să ne răscumpărăm cu ea. N -o mai am. — Colierul? îl privi tînărul. Ai dat colierul lui Semley ? Nu ca să

răscumperi viaţa ta — cine te poate răni ? Ca să salvezi acea viaţă lipsită devaloare a unui răzvrătit ? Nu- mi prea onorezi moştenirea! Ia, ţine -l, nu sepierde at ît de uşor!

Hohoti, roti ceva prin aer şi -l azv îrli, sc înteind, spre Rocannon care-lprinse şi rămase cu gura căscată, piatra albastră arzî ndu- i în palmă, pelanţul de aur.

— Ieri, pe celălalt ţărm al golfului, am întî lnit doi Olgyor duc înd unaltul mort. Ne- am oprit să -i întrebăm despre un călător gol, pe care l -ar fiputut zări, însoţit de sluga lui nevrednică. Unul dintre ei s -a azv îrlit îngenunchi şi ne -a povestit totul, şi astfel am luat giuvaierul de la celălalt .Împreună cu viaţa lui, deoarece ni s -a împotrivit, luptînd. Atunci am ştiutcă ai traversat apa; iar Kyo ne- a adus la tine. Dar de ce te îndreptai cătremiazănoapte, Rocannon ?

— Ca să... caut apă. — Înspre apus este un r îu, interveni Raho. L- am zărit cu puţin îna inte

de- a vă găsi. — Să mergem acolo. Yahan şi cu mine n -am băut de aseară. Încălecară vîntelegarii, Yahan cu Raho, iar Kyo pe vechiul lui loc, în

spatele etnologului. Iarba aplecată de vînt coborî sub ei, şi porniră spresud- vest între cî mpia vastă şi so are.

Poposiră lîngă rîul ce şerpuia limpede şi molcom prin şesul lipsit deflori . Î n sf îrşit, Rocannon putu să -şi dezbrace impermstraiul şi se îmbrăcăcu o cămaşă şi o mantie a lui Mogien. M încară pesmeţi aduşi din Tolen,rădăcini de peya şi patru iepuri c u aripi scurte, dobor îţi de Raho şi Yahan,care era în culmea fericirii regăsind arcul şi săgeţile. Aici, pe cî mpie,animalele zburau aproape direct spre v înători şi -i lăsau pe vîntelegari să leînhaţe în timpul zborului, necunoscî nd teama. N ici micuţele c reaturi verzi,violete şi galbene, denumite Kilar, cu aripi transparente şi zbî rn îitoareasemănătoare insectelor — deşi de fapt erau marsupiale minuscule — n- aveau frică aici; se roteau curioase în jurul capetelor călătorilor şi,zg îindu-se cu ochi rotunzi , aurii, poposeau pentru o clipă pe mî na origenunchiul cuiva, pentru ca imediat să fugă în alt loc. Se părea că toatăseva aceea imensă era lipsită de viaţă inteligentă. Mogien spuse că,zbur înd deasupra şesului, nu zărise nici oameni, nici alte fiinţe.



66

— Astă -noapte, c înd stăteam lîngă foc, ni s -a părut că vedem ocreatură... rosti Rocannon ezitî nd, deoarece nici acum nu ştia dacăzăriseră într -adevăr ceva. De lîngă foc, Kyo înălţă ochii spre el;descheindu- şi centura cu spadele duble, Mogien nu zise nimic.

Ridicară tabăra cînd se iviră zorile şi toată ziua călătoriră vîntul întrec împie şi soare. Zborul deasupra şesului era tot atît de plăcut pe cî t fusesede epuizant mersul pe jos. Continuară călătoria în următoarea zi şi, cupuţin înaintea amurgului, î n vreme ce scrutau terenul în căutarea unuiadintre p îr îiaşele ce întrerupeau rareori întinderea de iarbă, Yahan se răsuciîn şa şi strigă:

— Olhor! Priveşte înainte! În depărtare, spre sud, orizontul era întrerupt de o linie cenuşie, uşor

vălurită.

— Mu nţii! zise fiderul şi, în aceeaşi clipă, îl auzi îndărătul său pe Kyo,trăgî ndu- şi brusc răsuflarea, parcă înfricoşat. Ziua următoare, şesul începu să se ridice, treptat, în coline dulci şi

d îmbuleţe — valuri uriaşe pe o mare liniştită. Din cînd în cî nd, pedeasupra lor treceau p îlcuri de nori plutind spre miazănoapte, iar ladistanţă puteau zări înălţî ndu- se ţinutul întunecat şi învălurat. Spreseară, munţii se distingeau limpede; în vreme ce cîmpia era scufundată înpenumbră, piscurile micuţe şi îndepărta te din sud continuau săstrălucească, aurii. Pe măsură ce sclipirea lor se estompă, răsări luna

Lioka, urc înd aidoma unei stele galbene, uriaşă şi grăbită. Feni şi Felisc înteiau deja, deplas îndu-se ceva mai li n către vest. Heliki se ivi ultima şile urmă pe celelalte, variindu- şi luminozitatea într -un ciclu de o jumătatede oră, luminînd şi pălind. Rocannon stătea întins pe spate şi privea,printre tulpinile înalte şi negre ale ierbii, complexitatea lentă şistrălucitoare a dansului lunilor.

În dimineaţa următoare, cînd se pregătea, împreună cu Kyo, săîncalece vîntelegarul tărcat, Yahan îl preveni, oprindu-se l îngă capulanimalului:

— Astăzi, călăreşte -l cu grijă, Olhor. Armăsarul scutură din cap, cu o tuse şi un mî r îit prelung, reluate şi

de surul lui Mogien. — Ce- i supără ? — Foamea! răspunse Raho, înfrî n îndu- şi cu greutate bidiviul alb.

S- au ghiftuit cu herilorii lui Zgama, însă de c înd am pornit pe deasuprac împiei n- au mai găsit nimic de v înat, iar ţopăitorii ăştia nu le -ajung nicipe o măsea. Str înge- ţi bine mantia, Lord Olhor — dacă se desface şi ajungeîn preajma fălcilor telegarului, tu vei fi prînzul său.

Raho, al cărui păr castaniu şi piele erau mărturia atracţiei simţite devreun nobil Angyn faţă de una din străbunicile lui, era mai direct şi m ai



67

ironic dec ît majoritatea smiromilor. Mogien nu-l dojenea niciodată, şiasprimea lui Raho nu ascundea credinţa nestrămutată în lordul său. Seapropia de v îrsta mijlocie şi cu siguranţă considera călătoria drept onebunie, dar fără îndoială nici nu s-ar fi g îndit să nu intre în orice

primejdie alături de tînărul lui stăpî n.Yahan dădu drumul h ăţurilor şi sări înapoi de lîngă armăsarul luiRocannon, care ţîşni în aer precum un arc eliberat. Toată ziua, cei treitelegari zburară dezlănţuiţi, neobosiţi către terenurile de v înătoare simţitesau adulmecate în sud, iar vîntul nordic le grăbi zborul. Dedesubtulbarierei plutitoare de munţi, pantele împădurite se înălţau tot maiîntunecate şi mai distincte. Pe cîmpie începuseră să apară copaci, pîlcuri şicr înguri aidoma unor insule în oceanul de ierburi. Dumbrăvile setransformară în păduri, întrerupte de poiene verzi. Cu puţin înaintea

amurgului, cobor îră lîngă un loc micuţ, acoperit de stufăriş, între dealuri.Mişcîndu- se rapid şi precaut, cei doi smiromi desfăcură toate raniţele şiharnaşamentul de pe telegari, se retraseră şi -i lăsară să plece. Animalelese înălţară, mugind şi bătînd din aripi, şi dispărură peste cî teva coline,zbur înd în trei direcţii diferite.

— Se vor întoarce după ce se satură, îi explică Y ahan lui Rocannon,sau c înd Lordul Mogien va sufla în fluie r.

— Uneori, aduc tovarăşi cu ei — sălbatici, adăugă Raho, zărindu -l pefider.

Mogien şi smiromii se împrăştiară, vî n înd iepuri- zburători sau oricealtceva găseau; Rocannon dezgropa cîteva rădăcini groase de peya şi,învelindu -le în frunze, le puse la copt în cenuşa focului de tabără. Eraexpert în a supravieţui în orice mediu şi -l încî nta genul acesta deprovocare; zilele de zbor continuu, de permanentă foame de- abia amăgită,de dormit pe pămî nt sub v întul primăverii îl întăriseră, ascuţindu -isimţurile, şi -l sensibilizau înaintea oricărei senzaţii sau impresii.Ridic îndu- se, îl văzu pe Kyo la marginea lacului — o siluetă firavă nu mai înaltă decît trestiile ce creşteau pînă departe de apă. Privea munţii,copleşind oţelii cerul sudic, adunînd în jurul vîrfurilor toţi norii şi tăcereavăzduhului. Venind lîngă pitic, Rocannon îi surprinse expresia, în acelaşitimp nefericită şi înverşunată. Fără să se întoarcă, Fianul vorbi cu glasulsău uşor şovăitor :

— Olhor, ai din nou nestemata. — Încerc să scap de ea, surî se etnologul. — Acolo sus... acolo sus va trebui să dai ceva mai mult dec ît aur şi

pietre preţioase... Ce vei da acolo, Olhor, în locurile reci şi înalte, în locurilecenuşii ? De la foc la ger...

Rocannon îi auzea şi -i privea, totuşi nu -i zărea buzele mişcî ndu-se . Î lstrăbătu un fior şi -şi închise mintea, retrăgî ndu- se ca înaintea atingerii



68

unei esenţe stranii, de propria lui identitate şi umanitate. După un minut,Kyo se întoarse, calm şi zî mb itor ca întotdeauna, şi rosti cu vocea luiobişnuită:

— Dincolo de dealurile acestea, dincolo de codri, în văile verzi există

Fiia. Neamul meu iubeşte văile, chiar şi aici, lumina soarelui şi vî lcelele.S- ar putea să găsim aşezările lor, după cî teva zile de zbor.Ceilalţi se bucurară atunci cî nd Rocannon le spuse vestea.

— Credeam că nu vom găsi fiinţe vorbitoare aici, comentă Raho. Unţinut atît de bogat, şi totuşi pustiu.

Privind o pereche de kilari dans înd deasupra lacului ca nişte ametisteînaripate, Mogien vorbi:

— N-a fost dintotdeauna pustiu. Neamul meu l- a străbătut cu multtimp în urmă, în vremea dinaintea eroilor, înainte ca Hallanul să fie ridicat

sau măreţul Oynhall, înainte de marea lovitură a lui Hendin ori de moartealui Kirfiel pe Colina O rren. Noi am venit din miazăzi, în corăbii cu capetede dragoni, şi -am găsit în Angien un popor sălbatic, ascunzî ndu-se princodri şi grote, un popor cu feţe palide. Cunoşti cî ntecul, Yahan, balada luiOrhogien...

Călărind vî ntul,călcî nd iarba,scrut î nd marea,spre steaua Brehen

pe cărarea Liokei... Cărarea Liokei merge din miazăzi în miazănoapte. Bătăliile din cî ntec

povestesc cum noi, Angyar, am luptat şi -am cucerit v înătorii sălbatici,Olgyor, singurii asemănători nouă în Angien: căci noi toţi sînt em o singură rasă, Liuar. Balada nu pomeneşte însă de munţi. Este un c întec străvechi,poate că începutul i s -a pierdut. Sau poate că neamul meu vine dindealurile acestea. Ţinutul este fără cusur — păduri pentru vînătoare,dealuri pentru turme şi înălţimi pentru cetăţi. Totuşi, se pare că nimeni nusălăşluieşte aici...

În seara aceea, Yahan nu mai c întă din lira lui cu coarde de argint; şitoţi dormiră agitaţi, poate pentru că vîntelegarii lipseau şi dealurilepăstrau o încremenire de moarte, de parcă nici o creatură nu îndrăznea săclintească noaptea.

Ziua următoare plecară, considerînd că terenul de lîngă lac era preamocirlos, şi înaintară încetişor, oprindu -se adesea pentru a v îna sau aaduna ierburi proaspete. După -amiază ajunseră la un deal al cărui vî rf eracocoşat şi zimţat, ducî ndu-te cu g îndul la rămăşiţele unui castel năruit,ascuns sub iarbă. Nu mai exista nici o ruină, însă puteau urmări sau ghiciunde fusese curtea de zbor într -o vreme at ît de îndepărtată încî t nici



69

legendele n-o mai pomeneau. P oposiră acolo, deoarece vîntelegarii îi puteau găsi cu uşurinţă, cî nd reveneau.

Pe la mijlocul lungii nopţi, Rocannon se trezi şi se sculă în capuloaselor. Cu excepţia micuţei Lioka, lunile apuseseră, şi focul se stinsese.

Călătorii nu organizaseră nici u n fel de pază peste noapte. Mogien stătea înpicioare, la vreo cinci metri depărtare, nemişcat — o siluetă înaltă şi vagăsub lumina stelelor. Toropit încă de somn, îl privi, întrebî ndu-se de cemantia îl făcea să pară atî t de înalt şi îngust în umeri. Ceva era înneregulă. Haina Angya at îrna dinspre umeri precum acoperişul uneipagode, dar, chiar fără mantie, Mogien avea un piept extrem de lat. De cestătea acolo, atît de înalt, gîrbov şi sfrijit ?

Silueta se întoarse încet, şi chipul nu era al lui Mogien. — Cine eşti ? tresări Rocannon, cu glasul răguşit în liniştea de moarte.

L îngă el, Raho se trezi, privi în jur, înălţă arcul şi sări în picioare. Înapoia străinului înalt se mişca lin ceva — un altul asemănătorprimului. De jur împrejurul lor, peste ruinel e acoperite cu iarbă, subsc înteierea stelelor, se ridicară siluete înalte, subţiratice, tăcute, cu mantiibogate şi capetele plecate. Lîngă focul rece se aflau numai Rocannon şiRaho.

— Lord Mogien! strigă smiromul. Nici un răspuns. — Unde-i Mogien? Cine sînteţi voi ? Vorbiţi... Fără un cuvînt, străinii începură să înainteze încet. Raho încorda o

săgeată. Continuînd să păstreze tăcere, siluetele crescură brusc şi straniu,mantiile lor deschiz îndu- se de ambele părţi, şi atacară simultan din toatedirecţiil e, avans înd în salturi înalte şi lente. Luptî ndu-se cu ele, etnologulse lupta să se trezească din vis — trebuia să fie un vis; încetinealagesturilor, tăcerea lor, toate erau ireale şi nu le putea simţi loviturile. Însăel purta costumul, îl auzi pe Raho, răcnind disperat:

— Mogien!Atacatorii îl copleşiseră prin număr şi greutate pe Rocannon,

dobor îndu-l la pămînt, apoi, înainte de -a încerca să se elibereze, fu ridicatcu capul în jos, într -o mişcare pendulatorie, ameţitoare. Pe cînd se zbătea,străduind u- se să scape de nenumăratele mî ini ce-l ţintuiau, văzu dealurileluminate de stele şi pădurile legănî ndu-se şi balansî ndu-se dedesubtul lui,hăt departe. Simţi cum i se învîrte creierul şi se agăţă cu ambele braţe demembrele subţiri ale creaturilor ce -l ridicaseră. Erau peste tot în jurul său,ţinî ndu-l cu m îinile, iar văzduhul era plin de f îlf îiturile aripilor negre.

Merseră aşa multă vreme, şi uneori mai încercă să se deştepte dinspaima aceea monotonă, din glasurile moi şi şuierătoare dimprejur, dinne număratele bătăi ale aripilor, zgîlţî indu-l uşor dar permanent. Apoi,deodată, zborul se preschimbă într -o planare prelungă, braţele puternice,



71

Manualul lui Rocannon zăcea sub apele acoperite de ceţuri alecanalului, însă memoria îi aminti: Fiinţe cu Inteligenţa Dezvoltată, Specie neconfirmată? 4: Umanoizi uriaşi trăind în oraşe întinse ( ?) . Iar el aveaşansa confirmării, de -a vedea primul o specie nouă, o cultură inedită, un

posibil nou membru al Ligii. Frumuseţea ordonată şi riguroasă a clădirilor,bunăvoinţa impersonală a celor două figuri angelice care aduseseră apă,tăcerea lor maiestuoasă, toate acestea îi inspirau respect şi teamă. Nu mai văzuse niciodată o asemenea rasă, în nici o lume. Se apropie de cele douăfăptu ri, care- i dădeau apă lui Kyo, şi întrebă cu un respect sfios:

— Vorbiţi graiul comun, lorzi înaripaţi ?Nu-l băgară în seamă. Cu mersul lor uşor săltat, se apropiară de Raho

şi-i turnară forţat apă prin gura contorsionată. Lichidul curse pe obrajiismirom ului. Trecură apoi la Mogien, şi Rocannon îi urmă.

— Ascultaţi -mă, rosti el, trecînd în faţa lor, dar amuţi: brusc, îşi dăduseama, tulburat, că ochii largi şi aurii erau lipsiţi de vedere; fiinţele erauoarbe şi surde. Nici nu -i răspunseră şi nici nu -l p riviră, ci se îndepărtară,înalte, eterice, acoperite de la g ît p înă la călcîie în aripile moi. Iar poartacoborî lin înapoia lor:

Adun îndu- şi puterile, Rocannon trecu pe la fiecare varăş al său,sper înd să găsească un leac împotriva paraliziei. Nu se zăre a nici oschimbare. La toţi întîlni aceeaşi răsuflare rară şi bătăi ale inimii de -abiaauzite — la toţi, cu o excepţie. Pieptul lui Raho era nemişcat, şi chipul său

schimonosit se răcise. Apa nu i se uscase încă pe obraji. Furia întrecu uimirea plină de veneraţie a fiderului. De ceîngerii -oameni îi tratau ca pe nişte animale capturate ? îşi părăsi tovarăşii,traversă curtea şi, prin poarta lipsită de partea superioară, ieşi pe stradaincredibilului oraş.

Nu se clintea nimic. Toate uşile erau închise. Î nalte şi lipsite deferestre, faţadele sidefii se ridicau tăcute, una după alta, sub primele razeale soarelui.

Rocannon numără şase intersecţii înainte de -a ajunge la capătulstrăzii: un zid. Cu o înălţime de cinci metri, se întindea fără nici odeschidere în ambele direcţii; bănuind absenţa unei porţi, bărbatul nu maiurmă drumul de circumferinţă. Ce nevoie ar fi avut de porţi nişte creaturiînaripate ? Reveni pe strada radială, pînă la clădirea centrală de undepornise, singura construcţie diferită, şi mai înaltă, faţă de casele argintiidispuse în rînduri geometrice. Intră în curte. Locuinţele erau închise,străzile curate şi goale, cerul pustiu; nu se auzea dec ît zgomotul paşilorsăi.

Ciocăni în uşa din capătul curţii. Nici un răspuns. O împinse şi uşa sedeschise.



72

Înăuntru era un întuneric călduţ, un foşnet slab şi o foiala, o senzaţiede lărgime, de spaţiu. Pe lîngă el se clătină o siluetă înaltă, se opri şirămase nemişcată. Î n lumina încă palidă a răsăritului, pătrunsă prinintrare, etnologul zări ochii galbeni ai făpturii înaripate deschizî ndu- se şi

închizî ndu- se încetişor. Soarele le orbea. Zburau prin ţinut şi umblau pestrăzile lor argintii numai noaptea. Aşezîndu- se înaintea privirii aceleia impenetrabile, Rocannon adoptă

poziţia pe care fiderii o numeau „DGD” — Deschiderea Generală aDialogurilor — o atitudine dramatică, receptivă, şi întrebă în galactică:

— Cine- i conducătorul vostru ?Rostită adecvat, întrebarea căpăta, de obicei, răspuns. Nu şi de data

aceasta . Înaripatul îl privi fix, clipi o dată, cu o impasibilitate mai presusde dispreţ, închise ochii şi rămase locului, aparent adormit.

Ochii lui Rocannon se obişnuiseră cu semi -întunericul şi zărea acum,întinzî ndu- se sub bolţi, în penumbra caldă, şiruri, grupuri şi cete desiluete cu aripi, sute şi sute, toate nemişcate, cu ochii închişi.

Păşi printre ele, fără ca acestea să se clintească. Cu mult timp în urmă, pe Devenant, planeta lui natală, străbătuse un

muzeu plin de statui, un copil privind în sus, la chipurile încremenite alestrăvechilor z ei Hainish.

Adun îndu- şi tot curajul, atinse unul — una? puteau foarte bine să fiefemele — pe braţ. Ochii aurii se deschiseră şi capul fermecător se întoarse

către el, întunecat deasupra lui în penumbră. — Hassa! rosti înaripatul şi, aplecî ndu- se iute, îi sărută umărul, dupăaceea se îndepărtă trei paşi, îşi plie mantaua de aripi şi rămase înlemnit,cu ochii închişi.

Fiderul îşi urmă drumul, bî jb îind prin semiîntunericul paşnic şi gălbuial sălii uriaşe, pînă găsi o altă trecere, deschisă din podea pînă la plafonulînalt. Încăperea următoare era ceva mai luminoasă, orificiile minuscule dintavan scăldînd în auriu firişoarele de praf. Pereţii se curbau, de ambelepărţi, ridicî ndu- se către bolta îngustă. Părea un culoar de trecere circular,înconjurî nd cupola centrală — inima oraşului radial. Zidul interior eraminunat împodobit cu un model de triunghi şi hexagoane, complicatîntrepătrunse şi repetî ndu-se p înă la tavan. Entuziasmul etnologic al luiRocannon reveni. Fiinţele acelea erau nişte artişti constructo ri. Fiecaresuprafaţă a uriaşei clădiri era netedă şi fiecare îmbinare, precisă; concepţiaera splendidă, iar execuţia ireproşabilă. Doar o cultură avansată putearealiza aşa ceva. Cu toate acestea, niciodată nu întî lnise at îtainsensibilitate la o rasă evoluată cultural. La urma urmei, de ce -iaduseseră aici ? în tăcuta lor aroganţă angelică, îi salvaseră de o primejdie nocturnă sau foloseau alte rase ca sclavi ? în acest caz, era ciudat modul încare ignoraseră aparenta lui imunitate faţă de agentul paraliz ator. Poate



73

comunicau fără cuvinte; totuşi, el înclina să creadă, în palatul acestaincredibil, că explicaţiile puteau consta în existenţa unei inteligenţe situatepur şi simplu în afara umanului. Continuă să meargă, descoperind în zidulinterior al corido rului o a treia uşă, de data aceasta foarte scundă, astfel

încît el trebuia să se aplece, iar un înaripat era nevoit să se tîrască. Înăuntru găsi aceeaşi penumbră călduţă, gălbuie şi dulce-mirositoaredar aici foiau, foşneau şi şopteau cu un murmur bl înd d e voci şi mişcăriline nenumărate trupuri şi aripi. Hăt departe, vîrful cupolei se întrevedeaauriu. O rampă lungă urca într -o spirală uşor ascendentă, pe lîngă pereţi,p înă sus. Ici -colo, pe rampă, se întrezăreau mişcări, şi de două ori osiluetă, micuţă de la depărtare, îşi desfăcu aripile şi zbură fără nici unzgomot de- a curmezişul uriaşului cilindru de aer galben. Î ndrept îndu-secătre piciorul rampei, văzu ceva prăbuşindu -se de la mijlocul spiralei şi

izbindu-se de podea cu un pocnet surd. Trecu destul de aproape de loculrespectiv. Era leşul unui înaripat. Deşi impactul îi zdrobise ţeasta, nu sezărea sî nge. Corpul era micuţ, aripile nu erau încă deplin formate.

Continuă încăpăţînat şi porni să urce rampa. Cam la zece metri deasupra podelei găsi în zid o nişă triunghiulară,

unde se ghemuiau înaripaţii, tot dintre cei mici şi scunzi, cu aripi boţite.Erau nouă, grupaţi cî te trei la intervale egale, în jurul unei siluete mari şialbicioase, pe care Rocannon o cercetă o vreme, pînă desluşi botul şi ochiid eschişi şi goi. Era un vîntelegar viu, paralizat. Gurile micuţe şi delicate

ale celor nouă înaripaţi se aplecau întruna spre el, sărutî ndu-l.O altă izbitură pe duşumeaua sălii. Alergînd încetişor, Rocannon îlprivi în treacăt. Era trupul secătuit, supt al unui barilor.

Traversă culoarul înalt şi ornat şi se strecură cît putu de repede şităcut printre siluetele adormite din sală. Ieşi în curte. Era pustie. Razelealbe şi piezişe ale soarelui străluceau pe caldarîm. Tovarăşii săidispăruseră. Fuseseră transportaţi pentru larve, acolo, în încăpereaboltită, pentru a fi supţi.

VII

Genunchii etnologului cedară. Se aşeză pe pavajul roşu lustruit şiîncercă să -şi stăpînească teama, pentru a se g îndi ce putea face. Ce puteaface? Trebuia să revină în dom şi să încerce să -i scoată pe Mogien, Yahanşi Kyo. La g îndul întoarcerii printre creaturile înalte şi angelice, ale cărorcapete nobile adăposteau creieri degeneraţi, sau specializaţi la nivelul



74

insectelor, simţi un fior rece pe ceafă; însă trebuia s -o facă. Prietenii săierau acolo şi el trebuia să -i salveze. Oare larvele şi doicile acestora din domerau îndeajuns de adormite pentru a nu interveni ? Renunţă să -şi maipună întrebări. Mai întîi era necesar să verifice zidul exterior de jur

împrejur, deoarece dacă nu exista nici o poartă, totul era inutil. Nu -i puteatrece peste un perete înalt de cinci metri. Existau pesemne trei caste, reflectă, parcurgînd strada tăcută: doici

pentru larvele din dom, constructori şi vînători în încăperile exterioare, iarîn clădiril e acestea, poate cei fertili, clocitorii şi depunătorii de ouă. Cei doi, care îl adăpaseră trebuiau să fie doici, păstrînd în viaţă prăzile paralizatep înă erau consumate de larve. Îi dăduseră apă şi lui Raho, deşi era mort.Cum de nu înţelesese că erau lipsiţi de inteligenţă ? Dorise să -i considereraţionali, pentru că arătau atît de îngereşte umani. Specie norocoasă 74 , se

adresă el cu furie Manualului scufundat, în acelaşi moment, în dreptulurmătoarei intersecţii, ceva ţîşni, traversî nd strada — o creatu ră măruntă,castanie, a cărei mărime erau greu de apreciat în perspectiva ireală afaţadelor identice. În mod vădit, nu aparţinea oraşului. Cel puţin,îngerii -insecte aveau paraziţi în minunatul lor stup, iar Rocannon sedeplasă rapid în liniştea stranie, ajunse la zidul exterior şi porni sprest înga, de-a lungul lui.

Puţin mai departe, aproape de baza peretelui argintiu, era ghemuitunul din animalele cafenii. Aşezat pe toate cele patru labe, nu era mai înalt

dec ît genunchiul său. Spre deosebire de majoritatea creaturilor cuinteligenţă scăzută de pe planetă, era apter. Se strînsese ghem, părî ndînspăimîntat, iar Rocannon îl ocoli, încercînd să nu-l sperie, şi trecu maideparte. Din c îte vedea, zidul curb nu mai prezenta nici o deschidere.

— Lord, se auzi de nicăieri un glas firav, Lord! — Kyo! se întoarse bărbatul, şi vocea se reflectă de pereţi. Nici o

mişcare. Clădiri albe, umbre negre, linişte. Animalul cel mic şi castaniu ţopăi către el.

— Lord, strigă, Lord, oh, vine, vine. Oh, vine. Lord! Rocannon rămaselocului, holb îndu-se. Creatura se aşeză înaintea lui, pe vine. Gî f îia şibătăile inimii îi zguduiau pieptul îmblănit pe care erau încrucişate braţele negre, mititele. Ochii întunecaţi îl priveau speriaţi. Repetă într -un graicomun st îlcit:

— Lord...Bărbatul îngenunche. Gîndurile îi alergau, privind făptura. Î n cele din

urmă, vorbi cu blîndeţe: — Nu ştiu cum să -ţi spun. — Oh, vine, se b îlb îi fiinţa micuţă. Lorzi... lorzi. Vine! — Ceilalţi lorzi... prietenii mei ?



75

— Prieteni. Prieteni. Castel. Lorzi, castel, foc, v întelegar, zi, noapte,foc. Oh, vine!

— O să vin, încuviinţă Rocannon. Animalul ţopăi de îndată şi etnologul porni după el. Se întoarseră pe

strada radială, apoi apucară spre nord şi trecură printr -una din celedouăsprezece intrări ale domului. Acolo, în curtea cu caldarîm roşu,zăceau cei patru tovarăşi ai săi. Mai tî rziu, c înd avu vreme să se gîndească, îşi dădu seama că ieşise din dom într -o altă curte, şi de aceea nu- i găsise.

L îngă Yahan aşteptau alte cinci făpturi cafenii, într -un grup destul deceremonios. Rocannon îngenunche din nou, pentru a fi la înălţimea lor, şischiţă o plecăciune:

— Bun găsit, bun găsit, repetară fiinţele, apoi una dintre ele, cu blananeagră în jurul botului, spuse:

— Bun găsit, mici lorzi, rosti el. — Kiemhrir. — Voi sînteţi Kiemhrir ? Creaturile se plecară iute, imit îndu-i

reveranţa. Eu sînt Rocannon Olhor. Venim din miazănoapte, din Angien,din castelul Hallan.

— Castel, îl îngînă Smolitul. Glasul său subţire şi ascuţit tremura deseriozitate. Reflectă o vreme, scărpinî ndu- se în cap: Zile, noapte, ani, ani,zise el. Lorzi pleca. Ani, ani, ani... Kiemhrir nu pleca. Privi întrebător spreom.

— Kiemhrir... au rămas aici? întrebă Rocannon. — Rămas! strigă Smolitul cu o putere nebănuită. Rămas ! Rămas! Toţi ceilalţi murmurară parcă fericiţi: — Rămas... — Zi, arătă hotărît Smolitul către soare, lorzi vine. Pleca? — Da, vom pleca. Ne puteţi ajuta ? — Ajuta! făcu Kimherirul, pronunţî nd cuv întul la fel de încî ntat, avid.

Ajuta pleca. Lord, rămas! Aşa încît bărbatul rămase: stătu şi -i privi pe Kiemhrir apuc îndu-se de

treabă. Smolitul fluieră şi imediat apărură încă vreo zece, ţopăind precaut.Rocannon se întrebă unde se putuseră ascunde şi trăi în ordineamatematică a oraşului -stup; însă, cu siguranţă, o făcuseră, ba aveau şimagazii, deoarece unul apăru, transportînd în mînuţele sale negricioase osferă albicioasă, asemănătoare unui ou. Era coaja unui ou, folosită dreptrecipient. Smolitul o luă şi, cu atenţie, îi desfăcu vî rful . Înăuntru se găseaun fluid limpede, v îscos . Întinse c îteva picături peste rănile punctiforme depe umerii bărbaţilor inconştienţi; apoi, pe cî nd ceilalţi, cu grijă şitremurători, le ridicară capetele, turnară puţin lichid în gurile lor. De Rahonu se atinseră. Kiemhrir nu vorbeau între ei, folosind numai fluierături şigesturi, tăcuţi şi cu un impresionant aer curtenitor.



76

Smolitul veni l îngă Rocannon şi spuse liniştitor: — Lord, rămas. — Să aştept ? Bineînţeles. — Lord, continuă Kiemherul, arătînd către corpul lui Raho, după care

se opri. — Mort, mort, făcu micuţa creatură. Îşi atinse baza gîtului, şiRocannon încuviinţă.

Curtea înconjurată de ziduri argintii strălucea sub o luminăincandescentă. Lîngă Rocannon, Yahan răsuflă prelung.

Kiemhrir se aşezară pe labele posterioare, într -un semicerc, înapoiaconducătorului lor. Rocannon i se adresă:

— Mic lord, pot să -ţi cunosc numele ? — Numele, şopti cel cu chip negru. Ceilalţi stăteau nemişcaţi. Liuar,

urmă el, cuvîntul străvechi folosit de Mogien pentru a denumi atî t nobilii,c ît şi smi romii, sau ceea ce Manualul denumea Specia II. Liuar, Fiia,Gdemiar: nume. Kiemhrir: nu nume.

Omul încuviinţă iarăşi, întrebî ndu-se ce se ascundea acolo. Cuv întul„Kiemher, Kiemhrir” era de fapt, înţelese el, doar un adjectiv, însemnî ndmicuţ sau iute.

Înd ărătul său, Kyo tuşi, se foi şi se sculă. Rocanon veni lîngă el.Făpturile fără nume priveau cu ochii lor negri, atente şi tăcute. Yahan setrezi, şi în cele din urmă Mogien, care primise probabil o doză masivă de

agent paralizant, deoarece nu putea nici m ăcar să -şi ridice braţul. Cusfială, unul din Kiemhrir îi arătă lui Rocannon că -l putea ajuta pe Mogienmas îndu- i braţele şi picioarele, ceea ce şi făcu, explic înd în acest timp cese întîmplase şi unde se aflau.

— Tapiseria de- acasă — uriaşii înaripaţi. — Ce nume? întrebă etnologul cu blîndeţe, gî ndindu- se că era încă

ameţit, dar tînărul şopti: — Tapiseria de- acasă — uriaşii înaripaţi. Atunci Rocannon îşi aminti cum stătuse, cu Haldre, sub tabloul ţesut

al unor războinici bălai, luptî ndu-se cu siluete înaripate, în Sala Lungă dinHallan.

Kyo, care- i privise pe Kiemhrir, ridică palma. Smolitul ţopăi către elşi-şi aşeză mîna micuţă, negricioasă şi lipsită de degetul mare peste palmaprelungă şi îngustă a piticului.

— Stăpî nii- cuvintelor, şopti Fianul. Iu bitorii-cuvintelor, m încă torii-cu-vintelor, cei fără de nume, prichindeii, care ţin minte. Încă n -aţi uitat cuvin -tele Oamenilor înalţi, oh, Kiemhrir?

— Încă, aprobă Smolitul. Cu ajutorul lui Rocannon, Mogien se ridică în picioare; era tras la faţă

şi încruntat. Rămase cî teva minute tăcut, lîngă Raho, al cărui chip arăta



77

teribil în lumina albă şi puternică a soarelui. Apoi îi salută pe Kiemhrir şi -irăspunse etnologului, spunînd că se simţea perfect.

— Dacă nu există porţi, putem tăia trepte ca să escaladăm zidurile,zise Rocannon.

— Cheamă armăsarii, Lord, şopti Yahan. Întrebarea dacă fluierulputea trezi creaturile din don era prea complexă pentru a fi adresatăKiemhrir. Deoarece înaripaţii păreau complet nocturni, hotărîră să rişte. Mogien scose de sub mantie un fluieraş legat cu lanţ şi suflă puternic;Rocannon nu auzi nimic, însă Kiemhrir se înfiorară. După douăzeci deminute, o umbră uriaşă trecu pe deasupra domului, se roti, dispăru sprenord şi, nu după mult timp, reveni cu un tovarăş. Amî ndoi cobor îră în curte, f îlf îind puternic din aripi: v întelegarul tărcat şi surul lui Mogien. Pecel alb nu-l mai văzură niciodată. Poate că el fusese zărit de Rocannon pe

rampă, în lumina aurie şi prăfuită a domului — hrană pentru larveleîngerilor. Kiemhrir erau înspăimîntaţi de armăsari. Curtenia plăcută a

Smolitului se pierduse aproape de tot în panica de- abia controlată. Fiderulîncercă să -şi ia rămas -bun.

— Oh, zbor Lord! rosti el, jalnic, îndepărtî ndu-se din calea picioarelormari şi înarmate cu gheare ale vîntelegarului.

Aşa încît, nu mai pierdură nici o clipă. La o oră de zbor de oraşul -stup, raniţele şi şeile lor, mantiile şi

blănurile folosite drept aşternuturi erau neatinse lîngă tăciunii focului.Puţin mai jos pe panta dealului zăceau trei înaripaţi morţi, iar înapropierea lor, ambele săbii ale lui Mogien, una dintre ele ruptă de la m îner. Lordului Hallanului se deşteptase şi -i zărise pe Înaripaţi aplecaţideasupra lui Yahan şi Kyo. Unul dintre ei îl muşcase.

— N-am mai putut vorbi, povesti el. Continu ase însă lupta şi ucisesetrei, înainte să -l copleşească paralizia. L-am auzit pe Raho răcnind. M -astrigat de trei ori, şi nu l-am putut ajuta.

Se aşeză pe iarba crescută peste ruinele ce supravieţuiseră tuturornumelor şi legendelor, ţinînd sabia ruptă p e genunchi, şi tăcu.

Înălţară un rug din crengi şi tufişuri, deasupra îl aşezară pe Raho, pecare-l aduseseră din oraş, iar alături îi puseră arcul şi săgeţile. Yahan făcuun foc şi Mogien aprinse rugul . Încălecară vîntelegarii, Kyo, îndărătul lui Mogien, iar Yahan înapoia lui Rocannon, şi se ridicară spiral înd în jurulfumului şi căldurii focului ce dogorea în lumina amiezii pe vî rful colinei dinţinutul cel straniu.

Zbur înd, putură zări multă vreme stîlpul subţire de fum.Kiemhrir explicaseră destul de limpede că nu trebuie să se oprească,

iar nopţile să se ascundă, deoarece înaripaţii aveau să -l urmărească odatăcu căderea nopţii. Spre seară coborîră lîngă un pî r îu, într -un defileu ad înc,



78

împădurit, instalînd tabăra în apropierea unei cascade. Era umezeal ă, daraerul era înmiresmat şi sonor, relaxî ndu-i. Pentru cină, găsiră o delicatesă,un animal acvatic cu carapace, lent în mişcări, foarte gustos, însăetnologul nu putu m înca. Pe coadă şi în dreptul articulaţiilor exista blană;

erau mamifere ovipare, aidoma multor animale de acolo, aşa cum erauprobabil şi Kiemhrir. — Tu mănîncă, Yahan. Eu nu pot ucide ceva care mi-ar putea vorbi,

rosti el, chinuit de foame şi se aşeză lîngă Kyo. Piticul z îmbi, frec îndu- şi umărul dureros.

— Dacă am putea auzi toate crea turile vorbind... — Eu unul aş muri de foame. — Măcar cele verzi sînt tăcute, zise Fianul, lovind uşor cu palma

scoarţa aspră a unui copac aplecat deasupra apei. Aici în miazăzi, arborii,

coniferi cu toţii, începeau să înflorească, iar văzduhul din păduri era ceţosşi dulce datorită polenului, ierburilor şi coniferelor; nu existau nici insecte,nici plante cu petale . În lumea aceea fără nume, primăvara eraînveşmîntată numai în verde, tonuri mai deschise, cu şuviţe plutitoare,aurii.

C înd se întunecă, Mogien şi Yahan se culcară, întinşi lîngă cenuşacaldă; stinseră focul pentru a nu -i atrage pe înaripaţi. Aşa cum bănuiseRocannon, Kyo era mai rezistent dec ît oamenii în privinţa otrăvurilor;rămase de vorbă cu etnologul pe malul rîului, în beznă.

— I-ai sa lutat pe Kiemhrir de parcă îi cunoşteai, remarcă Rocannon,iar Fianul răspunse: — Olhor, ceea ce- şi aminteşte unul din satul meu îşi amintesc toţi.

Cunoaştem atîtea istorii şi zvonuri, minciuni şi adevăruri, şi cine mai ştiec ît de vechi sînt unele...

— Vrei să -mi spui că nu aveai habar de înaripaţi ?Se păru că Fianul nu voia să răspundă, însă în cele din urmă vorbi:

— Olhor, Fiia n-au amintirea spaimei. Cum am putea? Noi alegem.Noaptea, peşterile şi săbiile din metal le -am lăsat Argilienilor, cî nd ni s-audespărţit drumurile, iar noi am ales văile verzi, lumina soarelui şi vasele delemn. De aceea, sîntem Jumătate -Oameni. Şi am uitat, am uitat multe!

În seara aceasta glasul piticului era mai hotărî t mai insistent caoric înd, răspunzî nd limpede prin mur murul curentului de sub ei şiacoperind zgomotul cascadei de la capătul trecătorii.

— Călătorind spre miazăzi, întî lnesc zilnic istorii pe care cei dinneamul meu le- au învăţat pe cînd erau copii, în văile Angienului. Şidescopăr că toate erau adevărate. Dar am uitat jumătate din ele.

Micii M încători de Cuvinte, Kiemhrir, ei există în balade vechi, pe carele c întăm din minte în minte; dar nu şi înaripaţii. Prietenii, nu însă şiduşmanii. Lumina soarelui, nu noaptea. Iar eu sînt tovarăşul lui Olhor



79

care merge spre miazăzi în legende, fără să poarte sabie. Călătoresc cu Olhor, care caută să audă glasul vrăjmaşului său, care a străbătutîntunericul cel necuprins şi a zărit Lumea atî rn înd aidoma unei nestemateazurii în beznă. Eu sînt doar Jumătate -Om. Nu pot trece de dealuri. Nu te

pot însoţi în munţi, Olhor! Rocannon îşi lăsă uşor palma pe umărul lui Kyo. Îndată, Fianul amuţişi rămase nemişcat. Statură împreună aşa, ascultînd şoaptele pî r îului şisunetele cascadei în noapte, privind stelele sc înteind oţelii în apa rece ca gheaţa, alergînd sub volburi de polen dinspre munţi către sud.

De două ori în decursul zborului din ziua următoare, văzură îndepărtare, spre est, cupolele şi străzile radiale ale oraşelor — stupuri . Înnoaptea următoare, rămaseră c îte doi de veghe. După încă o zi, dealurilecrescură în altitudine şi o ploaie rece, în rafale, îi biciui toată noaptea şi

ziua ce urmară. Cînd norii de ploaie se sparseră pentru scurt timp, deambele părţi ale dealurilor se înălţau munţii. Petrecură încă o noapte ploioasă şi întreruptă de veghe pe v îrful unui deal, sub ruinele unui turnstrăvechi, apoi, în după -amiaza următoare coborîră prin celălalt capăt altrecătorii într -o vale largă şi însorită, ce continua către sud, în depărtărileceţoase şi tivite de munţi .

Zbur înd în josul văii, ca pe un drum verde uriaş, s -au trezit străjuiţidin dreapta de un şir de piscuri albe, îndepărtate şi masive. Vî ntul eratăios şi auriu, iar vî ntelegarii goneau sub razele soarelui aidoma frunzelor

împrăştiate de v îrtej. Deasupra tipsiei verzi şi moi de sub ei, pe care p îlcurile întunecate de tufişuri şi arbori păreau smălţuite, plutea un vălîngust, cenuşiu. Armăsarul lui Mogien se întorsese, descriind cercuri, cuKyo arătînd în jos, şi coborîră pe vîntul gălbui pînă la sătucul dintre deal şir îu, scăldat de lumina soarelui, cu hornurile micuţe fumegî nd. Mai sus, oturmă de herilori rumega. Î n mijlocul cercului neregulat de căsuţe — numai piloni, garduri şi prispe însorite — se ridicau cinci copaci uriaşi.Călătorii opriră şi Fiia le ieşiră în întîmpinare, sfioşi, dar rî zînd.

Sătenii aceştia cunoşteau prea puţin graiul comun şi, de altfel, nuerau obişnuiţi să vorbească cu glas tare. Totuşi, se simţiră reveniţi acasă,intr înd în locuinţele suspendate, mî nc înd din vasele de lemn lustruit,refugiindu-se pentru o seară în ospitalitatea lor voioasă. Un popor straniude pitici graţioşi, evazivi; Kyo îi denumise Jumătate -Oameni. Cu toateacestea, Kyo însuşi nu mai era chiar dintre ei. Deşi, îmbrăcat cu straielenoi pe care le primise, semăna, se mişca şi gesticula ca ei, într -un grup deFiia el ieşea în evidenţă. Asta se datora oare faptului că, fiind un străin, nule putea vorbi liber în minte sau pentru că prietenia lui cu Rocannon îltransformase, devenind o altă fiinţă, mai singuratică, mai tristă, maicompletă ?



80

Piticii le descriseră ţinutul. Dincolo de lanţul muntos din vestul văii lorse întindea pustiul; pentru a continua către sud, călătorii trebuiau săurmeze cursul r îului, rămî n înd în estul munţilor multă vreme, pînă celanţul însuşi cotea spre răsărit.

— Nu putem găsi trecători ? întrebă Mogien, iar omuleţii zîmbiră şiîncuviinţară. — Ba da, ba da. — Şi nu ştiţi ce se găseşte dincolo de ele ? — Trecătorile sînt foarte înalte şi geroase, răspunseră politicoşi Fiia. Călătorii rămaseră două zile în sat, să se odihnească şi plecară cu

raniţele pline de pesmeţi şi carne uscată, primite de la Fiia, care erauîncîntaţi să dăruiască. După două zile de zbor, întîlniră altă aşezare apiticilor, unde fură primiţi cu aceeaşi prietenie, părî nd mai degrabă o

întoarcere mult aşteptată, decît sosirea unor străini. C înd v întelegariicobor îră, un grup de femei şi bărbaţi Fiia îi întîmpinară, salutî ndu-l peRocannon, care descălecase primul:

— Bun venit, Olhor!Bărbatul rămase surprins şi continuă să fie derutat deşi ştia că asta

înseamnă „rătăcitor”, adică exact ceea ce era el. Cu toate acestea, numeleîi fusese dat de Kyo.

Mai t îrziu, ceva mai departe pe cale, după alt zbor lung şi lin de -o zi,se adresă omuleţului:

— Kyo, printre ai tăi, nu aveai un nume propriu? — Îmi spuneau „păstorul”, sau „frăţiorul”, sau „alergătorul” . Eramiute în alergări.

— Dar acestea sînt porecle, descrieri — ca Olhor sau Kiemhrir, voi,Fiia, aveţi un talent deosebit la botezat. Î nt împinaţi fiecare nou -venit cu unnume, Lordul Stelelor, Purtătorul de Spadă, Păr Bălai, Stăpî nulCuvintelor... cred că Angyar au învăţat de la voi dragostea pentruasemenea porecle. Totuşi, voi n -aveţi nume.

— Lord al Stelelor, călător -al- depărtărilor, păr -de- cenuşă, purtător -de- nestemată, zî mbi Kyo, atunci ce-i un nume?

— Păr -de- cenuşă ? Am încărunţit ? ... Nu ştiu precis ce este un nume.La naştere, mi s -a spus Gaveral Rocannon. C înd spun cuvintele acestea,nu descriu nimic, totuşi m-am numit pe mine. Iar c înd zăresc un copacnecunoscut în acest ţinut, te întreb pe tine — sau pe Yahan ori Mogien,deoarece tu răspunzi rareori — cum se numeşte. N-am ast împăr pînă nu -icunosc numele.

— Ei bine, este un copac; aşa cum eu sînt un Fian; aşa cum tu eştiun... ce anume?



81

— Dar există şi deosebiri, Kyo! în fiecare sătuc, am întrebat cum senumesc munţii aceia dinspre apus, lanţul ce se înalţă deasupra lor de lanaştere pînă la moarte, iar ei au răspuns: „Aceia sînt munţii, Olhor.”

— Asta şi sînt, încuviinţă omuleţul.

— Există însă şi alţi munţi — cev a mai scunzi, spre răsărit, mărginindaceeaşi vale! Cum îi deosebesc între ei, cum deosebesc o fiinţă de alta,dacă n -au nume?

Îmbrăţişî ndu- şi genunchii, Fianul privi piscurile vestice arzînd înamurg. După o vreme, etnologul îşi dădu seama că n -avea să -i răspundă.

Vînturile se încălzeau, iar zilele lungi se lungeau şi mai mult, pemăsură ce intrau în caldan şi avansau mereu spre sud. Deoarecevîntelegarii purtau povară dublă, nu -i zoriră, poposind deseori o zi saudouă, să vîneze şi să lase animalele să -şi caute hrană; dar, în sfîrşit, zăriră

munţii curb îndu- se în faţa lor şi întîlniră lanţul estic, barî ndu-le drumul.Verdele văii se urca pînă la coastele piscurilor semeţe, oprindu -se acolo.Mult mai sus, apăreau petece verzi şi verzi -cafenii, păşunile alpi ne; apoicenuşiul stîncii şi steiurilor; iar în cele din urmă, pe la jumătatea cerului,albul orbitor al piscurilor b întuite de viscole.

Sus, pe cele mai înalte dealuri, ajunseră la un sat Fiian. V întul suflaîngheţat dinspre vîrfuri peste acoperişurile fragile, împrăştiind fumulalbăstrui printre umbrele lungi ale amurgului. Ca întotdeauna, omuleţiiiuţi ca argintul viu îi primiră cu graţie voioasă, oferindu -le apă, carne

proaspătă şi ierburi aromate în vase din lemn, în căldura locuinţelor, învreme ce st raiele lor prăfuite erau curăţate, iar vîntelegarii hrăniţi şialintaţi. După cină, patru fete din sat dansară pentru ei, fărăacompaniament muzical, cu mişcări atît de uşoare şi sprintene, încî tpăreau imateriale — un joc de lumini şi umbre în strălucirea focului, line,aeriene. Rocannon z îmbi înc întat spre Kyo, care stătea lîngă el, ca deobicei. Fianul îl privi grav şi rosti:

— Eu voi rămî ne aici, Olhor.Rocannon îşi stăpîni replica uluită şi continuă să privească

dansatoarele, mişcările schimbătoare şi lipsite de substanţă ale formelorluminate de flăcări. Ţeseau o muzică din tăcere şi stranietatea încercată înminte. Pe pereţii din lemn, focul juca, p îlp îind şi alergî nd.

— S- a prorocit că Rătăcitorul va alege tovarăşi. Pentru o vreme. Nu ştia dacă vorbise el, Kyo, sau memoria lui. Cuvintele erau în

mintea sa şi a lui Kyo. Dansatoarele se îndepărtară, umbrele lorrepezindu- se în susul pereţilor, părul despletit al uneia dintre elelegănî ndu-se sclipitor pentru o clipă. Dansul fără muzică se încheie,dansatoarele, care n-aveau mai multe nume dec ît lumină şi umbră,încremeniră, între ele şi Kyo, o relaţie ajunsese la capăt, lăsî nd doar tăcere.



82

VIII

Sub aripile f îlf îind puternic ale v întelegarului său, etnologul văzu unpov îrniş stî ncos, un haos abrupt de bolovani, cobor înd îndărăt şi atî t deînclinat în faţă încî t v îrful aripii st îngi a armăsarului aproape atingea roca,în vreme ce se străduia în sus şi înainte, spre trecătoare. Rocannon purtapeste coapse centuri de luptă, deoarece curenţii ascendenţi şi rafalele devînt îl dezechilibrau uneori pe armăsar; de asemenea, îmbrăcase impermstraiul, pentru a- i ţine căldura. Călărind înapoia lui, înfofolit cutoate mantiile şi blănurile pe care le aveau ei doi, Yahan era at ît de

îngheţat, încît îşi legase înc heieturile m îinilor de şa, neavî nd curajul de-ase încrede în braţele amorţite. Călărind mult înainte, pe armăsarul lui maipuţin împovărat, Mogien rezista la frig şi altitudine mai bine decî tsmiromul, şi întîmpina cu o bucurie aspră lupta cu înălţimile.

Părăsiseră ultima aşezare Fian cu cincisprezece zile în urmă, luî ndu- şirămas -bun de la Kyo, şi porniseră peste înălţimile subalpine şi munţiiscunzi către ceea ce părea trecătoarea cea mai largă. Fiia nu le putură oferinici o indicaţie; la orice aluzie referitoare la traversarea lanţului muntos,omuleţii amuţiseră, privind înfricoşaţi.

În primele zile fusese bine, dar pe măsură ce urcau, vîntelegariiîncepură să obosească repede; aerul rarefiat nu le oferea suficient oxigennecesar zborului. Urc înd întruna, întîlniră frigul şi vremea perfidă amarilor altitudini. Ultimele trei zile parcurseră poate cinsprezece kilometri,cea mai mare parte orbeşte. Flămînzeau, pentru a da animalelor o raţiesuplimentară de carne uscată; în dimineaţa aceasta, Rocannon îi lăsă sătermine tot ce mai rămăsese în raniţă, deoarece dacă nu traversautrecătoarea astăzi, erau nevoiţi să revină în regiunile pădurilor, unde seputeau odihni şi vîna, reîncepî nd apoi totul. Acum, păreau pe calea cea

bună spre o trecătoare, dar dinspre vî nturile estice sufla un v înt teribil detăios, iar cerul devenise alb şi greu. Mogien continua să zboare în frunte şiliderul îşi forţă armăsarul pe urmele lui; în atacul acela crud şi nesfîrşitasupra marilor înălţimi, Mogien era conducătorul şi el îl ur ma. Uitase dece dorea să traverseze munţii, amintindu -şi numai că trebuia s -o facă,ştiind că trebuia să meargă spre sud. Dar pentru curajul respectiv depindea de lordul Hallanului.

— Cred că acesta este domeniul tău, se adresase tînărului cu o searăîn urmă, cînd discutaseră traseul lor actual; privind măreaţa panoramă de

piscuri şi abisuri de stîncă, zăpadă şi cer, Angya îi răspunse cu siguranţarapidă a conducătorului:



83

— Este domeniul meu.Îl striga acum, şi Rocannon se strădui să -şi încurajeze armăsarul, în

vreme ce scruta atent terenul printre genele îngheţate, căutî nd o trecereprin nesf îrşitul haos abrupt. Acolo, o coamă, o grindă din tavanul planetei;

panta st încoasă cobora brusc şi sub ei se întindea un pustiu alb, defileul.De ambele părţi, crestele brăzdate de vînturi se înălţau în norii groşi dezăpadă. Rocannon era îndeajuns de aproape ca să zărească chipulnetulburat al lui Mogien şi să audă răcnetul său, acel falsetto de luptă alrăzboinicului victorios. Continuă să -l urmeze deasupra văii al be, sub noriilăptoşi. În jurul lor, zăpada începuse să danseze; nu era o ninsoare, fulgiidoar se învolburau acolo, în reşedinţa lor, în locul de naştere, într -un dansmonoton şi tremurat. Pe jumătate mort de foame şi împovărat, vî ntelegarulicnea la fiecare ridicare şi coborîre a uriaşelor aripi tărcate. Mogien

încetinise, ca să nu se rătăcească prin norii de omăt, însă rămăsese tot înfrunte.În v îrtejul ceţos de nea apăru o sclipire şi treptat se înfiripă o

strălucire aurie, clară, deşi străvezie. Palid chihlimbarii, pov îrnişurile dezăpadă coborau. Apoi, brusc, lumea dispăru şi vîntelegarii plutiră într -ungolf vast de aer. Hăt dedesubt, foarte departe, limpezi şi minuscule, seîntindeau văi, lacuri, limba scînteindă a unui gheţar, petece verzi depădure. Armăsarul etnologului rămase precum o piatră. Yahan strigăînspăimîntat şi Rocannon închise ochii, strî ng înd pleoapele puternic.

Aripile bătură şi vuiră, bătură încă o dată; căderea încetini, redeveni oplanare chinuită şi se opri. Animalul se ghemui, tremur înd, într -o văioagăst încoasă. Î n apropiere, armăsarul sur al lui Mogien încercă să se întindă,în vreme ce t înărul, hohotind, sări din şa şi strigă:

— Gata, am reuşit! Se apropie de ei chipul oacheş strălucind detriumf. Acum ambele părţi ale munţil or sînt domeniul meu, Rokannon! Lanoapte rămî nem aici. M îine, telegarii pot v îna, mai jos, unde sînt codrii, iarnoi vom coborî pe jos. Haide, Yahan.

Smiromul stătea ghemuit în şa, incapabil să se mai mişte. Mogien îlridică şi -l ajută să se întindă la adăpostul unei streşini de stîncă; cu toatecă soarele după -amiezii strălucea pe cer, nu dădea mai multă căldură decî tSteaua Mare, o fărîmă de cleştar deasupra orizontului sudvestic, iar vî ntulcontinua să sufle tăios. În vreme ce Rocannon deshăma bidivii, lordulAngya încercă să -l ajute pe Yahan, încălzindu -l. N-aveau cu ce face focul

— se aflau încă deasupra zonei pădurilor. Rocannon îşi scoaseimpermstraiul şi -l obligă pe Yahan să -l îmbrace, ignorî nd protestele slabeşi înfricoşate ale acestuia, apoi se încotoşmănă în blănuri. Vîntelegarii şibărbaţii se strînseră laolaltă, pentru mai multă căldură, şi împărţirăpuţină apă şi pesmeţi Fian. Noaptea se înălţă dinspre ţinutul îndepărtat de



84

dedesubt. Stelele ţîşniră, eliberate din beznă, şi cele două luni mailuminoase străluciră la o aruncătură de băţ.

În mijlocul nopţii, fiderul se trezi dintr -un somn fără vise. Totul eraluminat de stele, tăcut, ucigător de rece. Yahan îl ţinea de braţ şi şoptea

ceva agitat, scutur îndu-l. Rocannon privi unde i se arătă şi ză ri, pe st încade deasupra lor, o umbră, o formă acoperind stelele. Aidoma umbrei văzute pe cîmpie, mult mai în nord, silueta era mare

şi, în mod ciudat, vagă. Chiar în timp ce privea, stelele începură săsc înteieze estompat prin conturul întunecat, după care rămase numaivăzduhul negru şi transparent. Î n st înga, acolo unde fusese, lucea acumHeliki, palidă, în descreştere.

— A fost o iluzie din cauza lumii, Yahan, murmură el. Culcă -te,delirezi.

— Nu, se auzi de l îngă el vocea calmă a lui Mogien. N-a fost o iluzie,Rokannon. Era moartea mea. — Nu. Lord! se ridică smiromul zgîlţîit de febră. Nu a ta; nu se poate!

Am mai văzut -o, pe c împie, c înd nu erai cu noi — şi-a văzut -o şi Olhor! Chem înd în ajutor ultimele fărî me de bun- simţ, de cumpătare

ştiinţifică, de reguli desprinse din viaţă, Rocannon încercă să vorbeascăautoritar:

— Nu fi absurd! Mogien nu-l băgă în seamă. — Am zărit -o pe c împie, unde mă iscodea. Şi încă de două ori, în

dealuri, c înd căutam trecătoarea. A cui moarte să fie dacă nu a mea ? A ta,Yahan? Eşti tu un lord, un Angyar; porţi oare a doua spadă ?Febril şi disperat, Yahnn încercă să argumenteze, însă t înărul

continuă: — Nu este nici a lui Rocannon, deoarece el încă îşi urmează drumul.

Un om poate muri oriunde, dar un lord îşi întîlneşte moartea, adevăratamoarte, numai pe domeniul său. Ea îl aşteaptă într -un loc ce-i al lui, unc împ de luptă, o sală sau capătul unui drum. Iar aici e locul meu. Neamulmeu a cobor ît din aceşti munţi şi eu m -am întors la ei. A doua mea sabies-a fr înt în luptă. Dar ascultă, moarte a mea: sînt Mogien, urmaşul luiHalla — acum mă cunoşti ?

Vîntul îngheţat şi tăios suflă peste bolovani. Stî ncile se înălţaudeasupra lor, stelele sclipeau mai departe. Unul din v întelegari se foi şim îr îi.

— Terminaţi, interveni Ro cannon. Astea-s prostii. Terminaţi şiculcaţi -vă...

Însă el nu mai putu să se odihnească după aceea şi de c îte ori se treziîl văzu pe Mogien în capul oaselor, lîngă creasta armăsarului său, tăcut şiîncordat, privind peste ţinutul scufundat în beznă.



85

Odat ă cu ivirea zorilor, dădură drumul vî ntelegarilor să vîneze în codriide sub ei şi porniră să coboare pe jos. Se aflau încă foarte sus, deasuprapădurilor, iar siguranţa lor era legată numai de vremea bună. După maipuţin de o oră, îşi dădură seama că Yaha n n- avea să reziste: coborîşul nu

era greu, însă frigul şi oboseala îl epuizaseră şi nu mai putea merge; c îtdespre eforturi nici nu mai putea fi vorba . Încă o zi de odihnă în protecţiacostumului fiderului i- ar fi putut da puterea de a continua; însă asta ar fiînsemnat o altă noapte petrecută sub cerul liber, fără foc, adăpost sauhrană suficientă. Mogien cîntări riscurile, deşi aparent nici nu le băgă înseamă, şi propuse ca Rocannon să rămînă cu Yahan pe o terasă însorită şiadăpostită, în timp ce el că uta un cobor îş îndeajuns de uşor să -l poatătransporta pe Yahan sau măcar un adăpost care să -i ferească de zăpadă.

După ce plecă, smiromul, pe jumătate toropit, ceru apă. Plosca era

goală. Rocannon îi spuse să rămînă nemişcat şi urcă panta pietroasă şiabr uptă pînă la o streaşină stîncoasă, aflată cam la cincisprezece metrideasupra lor, unde văzuse sclipind nişte zăpadă. Ascensiunea fu mai greadec ît se aşteptase şi se prăbuşi lîngă streaşină, înghiţind cu lăcomie aerulrarefiat şi limpede, cu inima bubuindu-i.

Auzi un zgomot pe care la început îl crezu produs de tensiuneapropriului s înge; apoi, zări apa curgî nd l îngă m îna lui. Se ridică. Un pî r îiaşdin care se înălţau aburi şerpuia în jurul bazei unui morman de omătîngheţat. Căută locul de unde izvora şi, sub streaşină stîncii, văzu o

deschidere întunecată: o grotă. O peşteră era marea lor speranţă caadăpost, îi reaminti mintea raţională, dar vorbea numai la hotarul unuisentiment copleşitor, negru şi lipsit de raţiune — panica. Rămase neclintit,în cleştele celei mai înspăimîntătoare frici cunoscute pînă atunci.

În jurul lui, soarele strălucea zadarnic pe piatra sură. Piscurilemuntelui erau ascunse înapoia celor mai apropiate stînci, iar ţinutuldinspre sud era acoperit cu totul de nori. Aici, pe creast a cenuşie şistearpă a lumii nu exista dec ît el însuşi şi o intrare neagră între bolovani.

După mult timp, se sculă în picioare, înainta, păşind peste p îr îulaburind, şi vorbi prezenţei despre care ştia că aştepta în umbra văgăunii:

— Am venit.Întunericu l se mişcă puţin şi în deschizătură apăru stăpî nul grotei.Semăna cu Argilienii, scund şi spălăcit; cu Fiia, delicat şi cu ochi

limpezi; semăna cu ambele rase şi cu nici una. Părul era alb. Vocea nu eravoce, deoarece răsună în mintea lui Rocannon, în vrem e ce urechile lui nuauzeau dec ît şuieratul slab al vîntului; şi nu erau cuvinte. Totuşi, îlîntrebă ce dorea.

— Nu ştiu, rosti cu glas tare, înfricoşat, bărbatul, dar voinţa luineclintită răspunse pentru el: Să ajung în sud, să -mi găsesc duşmanul şisă -l nimicesc.



86

Vîntul continuă să fluiere; izvorul cald clipoci la picioarele sale.Mişcîndu- se lent şi eteric, locuitorul peşterii păşi într -o parte, iarRocannon, aplec îndu- se, intră în beznă.

Tu ce oferi pentru ceea ce ţi - am dăruit?

Ce trebuie să ofer, Străbunule ? Ceea ce iubeşti cel mai mult şi doreşti cel mai puţin să pierzi. Pe lumea aceasta n- am nimic care să - i aparţină. Ce pot dărui eu ? Un obiect, o viaţă, o şansă; un ochi, o speranţă, o reîntoarcere: numele

nu trebuie cunoscut. Dar îi vei striga numele cu glas tare, atunci c î nd nu va mai fi . Î l oferi de bunăvoie ?

De bunăvoie, Străbunule. Tăcere şi ţiuitul vîntului. Rocannon aplecă fruntea şi ieşi din întuneric.

C înd înălţă capul, lumina roşiatică îl izbi în ochi — un răsărit rece şi

s îngeriu deasupra unui ocean de nori suri-stacojii.Yahan şi Mogien dormeau strînşi laolaltă pe terasa inferioară, unmorman de blănuri şi mantii; nu -l simţiră pe fider c înd coborî.

— Sculaţi -vă, rosti el încet. Yahan se trezi, cu chipul supt, darcopilăros, în purpura în ceputului de zi:

— Olhor! Am crezut... plecaseşi... credeam că ai căzut... Angyar îşiscutură capul cu coamă bălaie, alungî ndu- şi somnul, şi -l privi îndelung peRocannon. După aceea, vorbi răguşit, însă blî nd:

— Bun venit. Lord al Stelelor, tovarăş de dr um. Te-am aşteptat aici.

— M- am întî lnit... am vorbit cu... T înărul înălţă braţul: — Te- ai întors; mă veselesc de revenirea ta. Mergem către miazăzi ? — Da. — Bine . În clipa aceea, lui Rocannon nu i se păru ciudat că Mogien,

care at îta timp păruse conducătorul lui, îi vorbea acum precum vasalulunui stăpî n.

Mogien suflă în fluier, dar, deşi aşteptaseră mult, vîntelegarii nuapărură. Terminară ultimele fărî me ale pesmeţilor Fian şi porniră maideparte. Căldura impemstraiului îl ajutase pe Yahan, iar Rocannon insistăsă continue să -l poarte. Smiromul avea nevoie de hrană şi de odihnăadevărată pentru a -şi recăpăta puterile, dar putea merge, şi ei trebuiau sămeargă; răsăritul acela împurpurat avea să fie urmat de vremea rea.Drumul nu era periculos, ci obosi tor şi greu de parcurs. Pe la mijlocul dimineţii apăru unul din armăsari: surul lui Mogien, ivindu -se din codriide dedesubt . Îl încărcară cu şei, harnaşamente şi blănuri — tot cepurtaseră asupra lor — şi vîntelegarul zbura, însoţindu -i deasupra,dedesubt sau alături de ei, aşa cum dorea, uneori scoţînd un strigătmelodios şi pătrunzător, chemî ndu- şi poate tovarăşul tărcat, care continuasă vîneze sau să se ospăteze în codri.



87

Pe la amiază, întîlniră primul obstacol dificil: faţa unei st înci bombatăîn exte rior precum un scut, peste care trebuiau să se tîrască legaţi laolaltă.

— Mogien, poate din văzduh ai putea zări o cale mai bună, sugerăRocannon. Ar fi bine dacă ar apărea şi celălalt armăsar.

Încerca o senzaţie de grabă; dorea să coboare cî t mai iute de peversantul acela cenuşiu şi pustiu şi să se ascundă printre copaci. — Era obosit c înd i- am dat drumul, răspunse tînărul, s- ar putea să

nu fi v înat nimic deocamdată. Surul a fost mai puţin împovărat pestetrecătoare. Voi vedea cît de întinsă este stî nca. Poate bidiviul meu ne vaputea purta pe toţi trei cale de cîteva aruncături de săgeată.

Fluieră şi, cu supunerea aceea credincioasă ce continua să -l uimeascăpe etnolog, venind din partea unui carnivor at ît de puternic, v întelegarul seroti prin aer, cobor înd cu graţie pînă în locul unde -l aşteptau. Mogien sări

pe el şi, cu un răcnet, se înălţară, părul său blond reflectî nd ultimele razede soare ce străbătuseră norii tot mai groşi. Vîntul tăios şi pătrunzător nu încetase. Yahan se ghemui într -o

scobitură a st încii şi închise ochii. Rocannon rămase privind la distanţă, lamarginea cea mai îndepărtată unde putea fi simţită strălucirea palidă amării. Nu scruta peisajul imens şi vag, apărînd şi dispărî nd

dedesubtul norilor ce alunecau prin văzduh, ci fixa un singur punct,spre sud şi puţin către est, un singur loc. Ascultă şi auzi.

Căpătase un dar straniu de la locuitorul văgăunii, păzitorul pî r îului

fierbinte din munţii fără nume: împotriva firii lui de -a iscodi. Acolo înbeznă, lîngă izvorul ad înc şi clocot it, deprinsese un dar pe care neamul luişi oamenii Pămîntului îl observaseră şi -l studiaseră la alte rase, însă faţăde care erau surzi şi orbi, cu excepţia unor scurte întrezăriri şi rareexcepţii. Agăţî ndu- se de caracterul său uman, Rocannon se retrăses eînaintea absolutului puterii deţinute şi oferite de pustnic. Învăţase să asculte minţile unei rase, unui anumit fel de fiinţe; dintre toate glasuriletuturor lumilor, un singur glas: acela al duşmanilor săi.

Cu Kyo începe cîte ceva din graiul minţii; însă nu dorise să aflegîndurile tovarăşilor săi, dacă nu aveau aceiaşi posibilitate . Înţelegereatrebuia să fie reciprocă, atunci c înd exista credinţă şi dragoste.

Îi auzea însă pe cei care -i uciseseră prietenii şi încălcaseră convenţiade pace. Rocannon stă tea pe pintenul de argint al unui v îrf de munte fărăcale de acces şi asculta gîndurile unor bărbaţi din clădirile de pe dealurile aflate la c îteva mii de metri mai jos şi la o sută de kilometri distanţă. Unmurmur slab, un zumzet, bolboroseli şi confuzie, o furtună, un amalgamde senzaţii şi emoţii îndepărtate. Nu ştia cum să distingă un glas de altulşi-l încerca ameţeala printre sute de locuri şi poziţii diferite; ascultaprecum un prunc, fără selecţie. Cei născuţi cu ochi şi urechi trebuie săînveţe să vadă şi să audă, să recunoască o figură dintre numeroasele



88

imagini ale unei lumi răsturnate, să aleagă înţelesul dintr -un noian dezgomote. Păzitorul izvorului avea talentul despre care etnologul auzise căar mai exista pe o singură planetă, de -a elibera s imţul telepatic; şi -lînvăţase pe Rocannon cum să -l înfrîneze şi să -l direcţioneze, dar

n- avuseseră timp de exersat. Fiderul era năucit de ciocnirea gîndurilor şi a senzaţiilor, a miilor de străini înghesuiţi în ţeasta lui. Nu răzbătea nici uncuv înt. Angy ar, cei dinafară, numeau simţul acesta auzul -minţii. Ceea ce„auzea” nu erau vorbe, ci intenţii, dorinţe, emoţii, localizările fizice şidirecţiile senzaţiilor mentale ale atîtor indivizi distincţi, amestecî ndu- se şisuprapun îndu- se prin propriul său siste m nervos, rafale teribile de teamăşi invidie, valuri de mulţumire, abisuri de somn, un vîrtej sălbatic şichinuitor de semiînţelesuri şi jumătăţi de senzaţii. Pentru ca, deodată, întot haosul acela, ceva să se definească limpede şi perfect, un contact ma i

limpede dec ît o m înă atingî ndu-i pielea. De el se apropia cineva: un bărbata cărui minte simţise propria lui minte. Pe lîngă siguranţa receptivă soseauimpresii mai puţin distincte de viteză, spaţiu închis, curiozitate şi frică.

Rocannon deschise ochii, privind înainte de parcă ar fi putut zări înfaţa lui chipul bărbatului pe care -l simţise. Era în preajmă; fiderul erasigur că omul se afla undeva în preajmă şi se apropia. Nu vedea însă decî tvăzduhul şi norii mohor îţi. Cîţiva fulgi de zăpadă, micuţi şi uscaţi, se rotirăîn vî nt . În st înga lor se înălţa stînca uriaşă ce le bloca drumul. Yahanvenise l îngă el şi -l observa cu ochi speriaţi. Totuşi, nu -l putea linişti pe

smirom, deoarece prezenţa aceea nevăzută era legată acum de el şi nuputea întrerupe co ntactul. — Este... este o... navă, murmură Rocannon răguşit, precum un

somnambul. Acolo!Nu exista nimic în locul spre care arăta: văzduh, nori...

— Acolo, şopti el. Privind din nou, Yahan scoase un strigăt. Pe armăsarul sur, Mogien

călărea vî ntul, departe de st încă; iar înapoia lui, şi mai îndepărtare înumbra unui nor, apăruse deodată o formă neagră, uriaşă, părînd că stă peloc sau avansează foarte încet. Purtat de vî ntul din spate, Mogien n-ozărise; cu faţa întoarsă către versantul muntelui, îşi căuta tovarăşii — două siluete micuţe pe un platou minuscul în întinderea de piatră şi nori.

Forma neagră crescu, apropiindu -se, elicele ei clămpăneau şi ţăcăneauîn tăcerea înălţimilor. Rocannon o distingea cu mai puţină limpezime decî tîl simţea pe bărbatul dinăuntru, neînţeleasa atingere dintre două minţi,teamă intensă şi bănuitoare.

— Ascunde- te! îi şopti lui Yahan, dar el însuşi nu se putu clinti.Elicopterul înainta nehotărît, zdrenţe de nori agăţî ndu-se de elicelerotitoare. Chiar în vreme ce -l privea, etnologul vedea dinăuntru, neştiindce caută, zărind două siluete pe coasta muntelui, speriat, speriat... Un



89

fulger luminos, un şoc fierbinte de durere, durere în propria lui carne,insuportabilă. Contactul mental era întrerupt, spulberat. Redevenise elînsuşi, stî nd pe marginea terasei, apăsî ndu- şi pieptul cu palma dreaptă şigîf îind, zărind elicopterul apropiindu- se tot mai mult, elicele învî rtindu-se

cu un ţăcănit puternic şi sec, tunul laser din bot aţintit asupra lui. Din dreapta, din genunea de văzduh şi nori, ţîşni un uriaş animalînaripat, călărit de un bărbat ce răcnea cu un glas aidoma unui r îs ascuţit,triumfător. O bătaie de aripi propulsa armăsarul şi călăreţul drept înainte,cu toată viteza, către aparatul plutitor. Se auzi un zgomot strident, aidomasf îrşitului unui urlet, apoi văzduhul rămase pustiu.

Cei doi de pe st încă se ghemuiră, privind. De jos nu răzbătea nici unsunet. Norii se încleştau şi pluteau peste abis.

— Mogien!

Rocannon strigă numele cu toată puterea. Nu căpătă nici un răspun s.Doar durere, teamă şi linişte.

IX

Ploaia răpăia puternic pe acoperişul cu căpriori. Odaia era întunecată,

însă obiectele din jur se distingeau clar. L îngă patul său stătea o femeie al cărei chip îl cunoştea, o figurăoacheşă, mîndră, blîndă, încununată cu aur.

Voia să -i spună că Mogien murise, dar nu putea rosti cuvintele. Zăceaîntins acolo, derutat, deoarece acum îşi amintea că Haldre din Hallan erabătrînă şi căruntă; iar făptura cu păr bălai pe care o cunoscuse murisedemult; şi, oricum, o întî lnise o singură dată, pe o planetă aflată la optani- lumină depărtare, cî ndva, pe c înd el fusese un bărbat numitRocannon.

Încercă iarăşi să vorbească. Ea îl linişti, rostind într -un grai comun,uşor accentuat: — Nu te mişca, lordul meu. Se aplecă deasupra lui şi continuă cu

glasul ei gingaş: Te afli în castelul Breygna. Ai sosit aici împreună cu unalt bărbat, prin zăpezi, din înălţimile munţilor. Ai fost aproape de moarte şieşti încă suferind. Să mai treacă timp...

Mai trecu mult timp, alunec înd neclar, paşnic prin sunetele ploii. În ziua următoare, ori poate după două zile, veni la el Yahan; foarte

slăbit, şchiopătînd puţin, cu chipul purtî nd urmele degeraturilor. O

schimbare mai greu de înţeles i se citea în purtare: supusă şi docilă. Dupăce vorbiră o vreme, Rocannon, întrebă stî njenit:



90

— Yahan, ţi -e teamă de mine ? — Voi încerca să nu -mi fie, Lord, se b îlb îi t înărul. C înd fu în stare să

coboare în Sala Mare a castelului, aceeaşi veneraţie sau spaimă sedesluşea pe toate chipurile întoarse către el, deşi acestea erau curajoase şi

binevoitoare. Blonzi şi cu pielea smeadă, înalţi, vechea rasă din careAngyar nu era dec ît un trib, plecat cu mult timp în urmă spre nord, pemare: aceştia erau Liuar, Lorzii Pămîntului, trăind acolo, în dealurile de lapoalele munţilor şi pe cîmpiile întinse din sud, dinaintea amintirilor oricărei rase.

La început crezuse că erau înspăimîntaţi de aspectul lui diferit, depărul negru şi pielea deschisă la culoare; dar Yahan era aidoma lui şinimeni nu se temea de smirom . Îl tratau ca pe un lord printre lorzi, ceea ceera o uimire pentru fostul serv din Hallan . Însă pe Rocannon îl priveau ca

pe un lord deasupra lorzilor, despărţiţi printr -o treaptă. O singură persoană îl trata ca pe un om obişnuit. Lady Ganye, văduvăde c îteva lun i; micul ei fiu bălai o însoţea aproape pretutindeni. Deşi sfios,copilul nu era speriat de Rocannon, ci atras de el, plăcî ndu- i să -l întrebe despre munţi, ţinuturi nordice şi mare. Etnologul răspundea la toateîntrebările. Mama copilului asculta, senină ş i bl îndă precum razelesoarelui, z îmbind uneori şi întorcînd către Rocannon chipul, pe care el şi -lreamintise, deşi îl văzuse pentru prima oară.

În cele din urmă, o întrebă ce credeau despre el cei din castelul

Breygna, iar ea îi răspunse sincer: — Cred că eşti un zeu. Cuv întul era acela pe care-l remarcase demult, în satul Tolen —

pedan . — Nu sînt, rosti cu asprime bărbatul. Femeia rî se. — De ce cred asta? insistă el. Oare zeii Liuar vin cu părul cărunt şi

ologi de braţe ? Raza laser a elicopterului îl lovise în încheietura mî iniidrepte şi n -o mai putea folosi aproape deloc.

— De ce nu? replică Ganye cu surî sul ei sincer, dar m îndru.Adevăratul motiv este faptul că ai cobor î t din munţi.

Rocannon rămase pe gînduri, apoi întrebă: — Spune-mi, Lady Ganye, ce ştii despre... paznicul izvorului? — Despre aceia nu cunoaştem decî t legende, vorbi ea cu gravitate. A

trecut multă vreme, nouă generaţii de Lorzi Breygna, de c înd Iollt cel înalta urcat în munţi, revenind schimbat de acolo. Ştim că te -ai întî lnit cu ei,cu Cei Mai De Demult.

— De unde ştiţi ? — În timpul somnului tău provocat de febră, ai vorbit întruna despre

preţ, despre darul oferit şi preţul său. Şi Iollt a plătit... Preţul acela a fost



91

m îna ta dreaptă, Lord Olhor? întrebă femeia, sfioasă, înălţî nd privirea spreochii lui.

— Nu. Mi- aş fi dat ambele braţe ca să fi salvat ceea ce am pierdut.Se ridică şi se apropie de fereastra odăii din turn, îndreptată către

ţinutul vast dintre munţi şi marea îndepărtată. La poalele dealului înalt pecare se afla castelul Breygna, şerpuia un rîu, lărgindu -se şi sclipind printre măgurile mai joase, dispărînd în întinderile estompate, unde puteaiîntrezări sate, ogoare, turnuri de castele şi iarăşi scî nteierea apei, prinvijelii albastre şi raze de soare.

— Aceast a este ţara cea mai frumoasă pe care am cunoscut -ovreodată, urmă el. Continua să se gîndească la Mogien, care n-avea s-ovadă niciodată.

— Pentru mine nu-i tot at ît de frumoasă pe cî t a fost odată.

— De ce, Lady Ganye? — Datorită Străinilor! — Poveste şte -mi despre ei, Lady. — Au venit aici spre sf îrşitul iernii trecute, mulţi dintre ei călătorind

în corăbii zburătoare cu arme ce ard. Nimeni nu poate spune de unde auvenit: nu există nici o legendă despre ei. Întregul ţinut dintre rîul Viarn şimare es te acum al lor. Au ucis sau alungat toţi oamenii din opt domenii.Noi, cei de pe colnice, sîntem prizonieri; nu îndrăznim să coborî m nicimăcar cu turmele pe vechile păşuni. La început, ne -am luptat cu Străinii.

Soţul meu, Ganhing, a fost ucis de armele lo r arzătoare. Privirea femeiipoposi pentru o clipă pe mîna uscată a lui Rocannon; pentru o clipă, ezită.A fost... a fost omor ît pe vremea primului dezgheţ şi încă n -a fost răzbunat!Ne plecăm capetele şi le ocolim pămînturile, noii Lorzii Pămî ntului! Şi n uexistă nici un bărbat care să -i facă să plătească pe aceşti străini pentrumoartea lui Ganhing.

Oh, dulce răzbunare, îşi spuse bărbatul, auzind în glasul ei trîmbiţeleHallanului pierdut.

— Vor plăti, Lady Ganye, vor plăti cu vîrf şi îndesat. Deşi ştiai că nusînt un zeu, m-ai considerat un om obişnuit ?

— Nu, Lord, murmură ea. Nicidecum. Zilele trecură, zilele verii nesfîrşite cî t un an. Deasupra castelului,

pantele albe ale piscurilor deveniră azurii, recoltele se p îrguiră pe ogoareleBreygnei, fură culese şi semănate iarăşi cînd, într -o după -amiază,Rocannon se aşeză lîngă Yahan, în curte, unde erau dresaţi doi vî ntelegaritineri.

— Pornesc din nou spre miazăzi, Yahan. Tu rămî i aici. — Nu, Olhor! Lasă -mă să vin... Smiromul se opri, amintindu- şi probabil plaja ceţoasă unde, în dorinţa

lui de aventură, refuzase să -i dea ascultare lui Mogien.



92

— O să mă descurc mai bine, zî mbi Rocannon. N-o să dureze mult,indiferent ce voi face.

— Sînt slujitorul tău şi ţi -am jurat credinţă, Olhor. Te rog, ia- mă. — Ju rămintele nu mai au valoare cî nd numele se pierd. Tu ai jurat

credinţă lui Rocannon, de cealaltă parte a munţilor, în ţara aceasta nuexistă vasali şi nu există nimeni cu numele de Rocannon. Te rog ca pe unprieten, Yahan, să nu mai spui nici un cuv înt, mi e sau oricui de aici, ci săînşeuezi armăsarul din Hallan în zorii zilei de mî ine.

A doua zi, înainte de răsăritul soarelui, Yahan îl aşteptă credincios încurtea de zbor, ţinînd căpăstrul singurului bidiviu din Hallan — cel vărgat .Îi urmase în Breygna, s osind după cîteva zile, pe jumătate îngheţat şi înfometat. Acum era ţesălat şi în bună dispoziţie, mî r îind şi biciuind dincoadă.

— Porţi a doua Piele, Olhor ? şopti smiromul, strî ng înd curelele deluptă pe picioarele lui Rocannon. Se spune că Străinii trag în oricine seapropie de ţinuturile lor.

— O port. — Dar nici o sabie?... — Nu. Nici o sabie. Ascultă, Yahan, dacă nu mă întorc, caută în

raniţa pe care am lăsat -o în odaia mea. Înăuntru sînt nişte haine, cu... cuînsemne pe ele, şi tablouri ale ţinuturilor; dacă cineva din neamul meu vaveni c îndva aici, să le dai, ai înţeles ? Tot acolo este şi colierul. Se întunecă

la faţă şi pentru o clipă îşi feri privirea: Dă -i-l Lady- ei Ganye. Dacă nu măvoi întoarce s -o fac eu însumi... La revedere, Yahan. Urează -mi noroc. — Fie ca vrăjmaşii tăi să moară fără urmaşi, rosti înverşunat

smiromul şi dădu drumul vî ntelegarului.Animalul ţîşni în sus, în văzduhul cald şi lipsit de culoare al zorilor de

vară, se întoarse, bătî nd puternic din aripi, şi, prinzî nd v întul de nord,dispăru deasupra măgurilor. Yahan rămăsese privind. Sus în turnulBreygna, de la o fereastră, un chip oacheş şi blî nd privi la fel, mult timpdupă ce soarele se înălţase pe cer.

Drumul fiderului a fost unul straniu, către un loc pe care nu-l văzus eniciodată şi totuşi îl cunoştea perfect din feluritele impresii a sute de minţidiferite. Deşi simţul -minţii nu -l făcea să vadă, existau senzaţii tactile,percepţii şi relaţii spaţiale, temporale, de mişcare şi poziţie. Cufund îndu-seîn senzaţiile acestea, iarăşi şi iarăşi, ore la r înd, vreme de o sută de zile, pec înd stătea nemişcat în odaia lui din castelul Breygna, Rocannon obţinuseo cunoaştere exactă, deşi nevizualizată şi nerostită, a fiecărei clădiri şizone din baza duşmanilor. Iar din senzaţiile directe şi din extrapolareaacestora ştia acum ce este baza, de ce se află acolo, cum se pătrunde în eaşi unde se găseşte ceea ce dorea.



93

Era însă foarte greu, după antrenamentul lung şi intens, să nufolosească simţul -minţii în timp ce se apropia de inam ic: să -l închidă, să -lblocheze, folosind numai ochii, urechile şi inteligenţa. Incidentul din munţiîl avertizase că, la distanţe mici, indivizii mai sensibili puteau deveni

conştienţi de prezenţa lui, deşi într -un mod vag, sub forma unei intuiţiisau pre simţiri. Atrăsese pilotul elicopterului precum un peşte în undiţă,deşi probabil că acesta nu înţelesese niciodată ce anume îl determinase să zboare într -acolo sau de ce simţise imboldul să tragă asupra oamenilor pecare- i zărise. Acum, intrînd singur în b aza uriaşă, Rocannon nu dorea săatragă în nici un fel atenţia, deoarece pătrundea ca un hoţ noaptea.

În amurg lăsă vî ntelegarul priponit la poalele unui deal şi acum, dupăc îteva ore de mers, se apropia de un p îlc de clădiri situate dincolo de oc împie va stă şi netedă de beton — rachetodromul. Un singur aparat se

vedea acolo, şi acela rareori folosit, deoarece toţi oamenii şi toatematerialele fuseseră aduse. Războiul nu se purta cu rachete av înd vitezaluminii, c înd cea mai apropiată planetă civilizată se afla la o depărtare deopt ani- lumină.

Baza era uriaşă, înspăimîntător de mare, cî nd o vedeai cu proprii tăiochi, dar majoritatea terenului şi clădirilor erau destinate adăpostiriitrupelor. Rebelii îşi adunaseră aici aproape întreaga armată. Î n vreme ceLiga îşi irosea timpul scotocind şi îngenunchind planeta lor de baştină, eimizaseră pe probabilitatea, foarte mare, de a nu fi găsiţi în această lume

fără nume, pierdută între lumile galaxiei. Rocannon ştia că o parte dingiganticele barăci erau goale: cu c îteva zile în urmă, un contingent desoldaţi şi tehnicieni fusese trimis, bănuise el, pentru a prelua o planetă pecare o cuceriseră sau o convinseseră să li se alăture ca aliat. Soldaţii aceiaurmau să ajungă la destinaţie abia după zece ani. Faradaxen ii erau foartesiguri pe ei. Probabil că războiul decurgea în favoarea lor. Pentru adistruge siguranţa Ligii Tuturor Luminilor, nu le trebuia decî t o bază binetăinuită şi cele şase arme teribile.

Rocannon alesese o noapte c înd, din cele patru luni, numai miculasteroid capturat, Heliki, avea să fie pe cer înainte de miezul nopţii.Strălucea deasupra dealurilor, pe c înd el se apropia de un şir de hangare,asemănătoare unor recifuri negre pe oceanul cenuşiu de beton, însă nu -lvăzu mmem şi mei nu simţi pe cineva m preajmă. Garduri nu existau, iarsentinelele erau puţine. Paza lor era asigurată de maşini care cercetauspaţiul pe o rază de ani -lumină în jurul sistemului Famalhaut. La urmaurmei, de cine ar fi trebuit să se teamă, de băştinaşii planetei fără nume,aflaţi în epoca de bronz ?

C înd ieşi din umbra hangarelor, Heliki atinsese strălucirea maximă. Seafla la jumătatea ciclului descrescător, cînd bărbatul îşi atinse destinaţia:cele şase nave FTL. Stăteau una lîngă alta, aidoma unor imense ouă de



94

abanos, sub un acoperămînt înalt şi neclar, o plasă de camuflaj . În jurulnavelor, asemănătoare unor jucării, se găsea un pî lc de copaci — lizierapădurii Viarn.

Acum, cu orice risc, trebuia să apeleze la simţul -minţii. Rămase

nemişcat în umbra arborilor şi, cu multă prudenţă, străduindu -se să -şipăstreze ochii şi urechile atente, se întinse către navele ovoidale, în ele, în jurul lor. Din Breygna ştia că, zi şi noapte, în fiecare stătea la post un pilot, gata oric înd să le pornească — probabil către Faraday — în caz deurgenţă.

Pentru cei şase piloţi, urgenţa însemna un singur lucru: Centrul deComandă, situat la şase kilometri spre estul bazei, fusese sabotat saubombardat . În cazul acela, fiecare trebuia să -şi deplaseze nava într -un locsigur, utiliz înd comenzile manuale, deoarece FTL-urile aveau comenzi ca

orice altă rachetă, independente de exterior, calculatoare vulnerabile şisurse energetice . Însă orice zbor cu ele însemna sinucidere; nici unorganism viu nu putea supravieţui unei „călătorii” cu vitezăsupra luminică. De aceea, piloţii respectivi nu erau numai matematicienipolinomiali cu antrenament special, ci şi fanatici gata de sacrificiu. Eraualeşi pe sprînceană. Cu toate acestea, se plictiseau, st înd locului şiaşteptî nd improbabilul lor fulger de glorie . În noaptea aceea, Rocannonsimţi într -una dintre nave prezenţa a doi bărbaţi. Amî ndoi erau extrem deabsorbiţi - între ei exista o suprafaţă plană împărţită în pătrate. Rocannon

prinsese aceeaşi impresie şi-n alte seri, iar mintea lui raţională etichetas etablă de şah, în vreme ce simţul -minţii se deplasase la următoarea navă.Era goală.

Traversă iute terenul cenuşiu şi neclar, printre copaci, p înă la cea de -acincea rachetă, sui pe rampa ei şi intră prin uşa deschisă. Înăuntru nusemăna cîtuşi de puţin c u o navă obişnuită. Erau numai hangare şi rampede lansare, baterii de calculatoare, reactoare, un gen de labirint str îmt şiucigaş, cu coridoarele largi doar cît să treacă prin ele proiectileledistrugătoare. Deoarece nu traversase spaţiul -timp, n- avea în ceput sausf îrşit, nici o logică; şi nu putea descifra limbajul semnelor. Nu exista nicio minte înăuntru, pentru a o folosi drept călăuză.

Petrecu douăzeci de minute căutînd cabina de comandă, metodic,reprim îndu- şi panica, străduindu -se să nu utilizeze s imţul -minţii, pentru anu alerta pilotul absent.

Numai pentru o singură clipă, cînd găsise cabina de comandă şi seaşezase în faţa ansiblului, permise minţii sale să plutească pînă la navasituată alături, către est. Acolo citi senzaţia limpede a unei mî ini tremur îndnesigur deasupra unui nebun alb. Se retrase numaidec ît. Reţinucoordonatele pentru care era reglat emiţătorul ansibulului, apoi le schimbăcu cele ale Bazei de Explorări FID a Ligii pentru Zona Galactică 8, la



95

Kerguelen, pe planeta Noua Georgie de Sud — singurele coordonate pecare le ştia pe dinafară. Porni aparatul şi începu să bată.

În timp ce degetele lui (doar m îna st îngă, cu greutate) loveau tastele,fiecare literă apărea simultan pe un ecran micuţ, negru, într -o încăpere

dintr- un oraş situat pe o planetă la opt ani -lumină distanţă: URGENT PENTRU PREZIDIUL LIGII. Baza navelor FTL a răsculaţilor

Faradayeni se află pe Fomalhaut II, Continentul Sud - est 28°28' nord şi 121°40' vest, la aproximativ 3 km NE de un fluviu. Baza e camuflată, dar se c ompune din 4 clădiri pătrate, 28 barăci şi hangare grupate pe un rachetodrom orientat E-V. Cele 6 FTL nu sînt în bază, ci în SV rachetodromului la marginea pădurii, camuflate cu plase şi absorbanţi de lumină. Nu atacaţi fără discernămînt; băştinaşii nu sîn t implicaţi. Aici

Gaveral Rocannon din Cercetarea Etnologică Fomalhaut. Sînt unicul supravieţuitor al expediţiei. Transmit de la ansiblul un e i FTL duşmane. Aici mai sînt 5 ore p înă în zori .

Intenţionase să adauge: „Daţi -mi două ore de răgaz, să mă potîndepărta” , dar n- o făcu. Dacă -l prindeau c înd pleca, Faradayenii ar fi fostpreveniţi şi ar fi mutat FTL-urile . Închise emiţătorul şi bătu vechilecoordonate. Parcurg înd pasarelele prin navă, verifică racheta vecină.

Jucătorii de şah se ridicaseră şi se depla sau . Începu să alerge, singur prin

încăperile şi coridoarele lipsite de sens, pe jumătate luminate. Crezu căgreşise drumul, dar găsi în cele din urmă uşa, coborî rampa şi alergă cudisperare pe l îngă nava interminabilă, pe lîngă următoarea navăinterminab ilă şi apoi în întunericul pădurii.

Ajuns sub copaci, se opri din alergare, deoarece răsuflarea îl ardea înpiept, iar ramurile negre nu lăsau să pătrundă nici razele lunii. Continuă,merg înd c ît mai iute, ocolind baza p înă la capătul pistei rachetodromulu i,după aceea mai departe, ajutat de următorul ciclu de strălucire al luiHeliki şi, după încă o oră, de Feni. I se părea că nu înaintează deloc prinţinutul scufundat în beznă, şi timpul se scurgea. Dacă bombardau bazac înd el se găsea atî t de aproape, un da de şoc sau perdeaua de flăcări l -ar fiajuns şi se strădui prin noapte cu spaima, imposibil de stăpî nit, a luminiice putea fulgera înapoia lui, distrugî ndu-l . Totuşi, de ce nu veniseră, de ceerau at ît de înceţi ?

Zorile nu se iviseră, cî nd ajunse la colinele gemene unde îşi lăsasevîntelegarul. Animalul m îr îi la el furios, deoarece fusese legat toată noapteaîntr -un ţinut plin de vînat. Rocannon se rezemă de umărul lui cald,scărpinî ndu- i urechea şi gî ndindu-se la Kyo.

C înd îşi recapătă răsuflarea, încalecă şi îndemnă armăsarul. Multtimp, acesta rămase ghemuit ca un sfinx şi nu voi nici măcar să se ridice .



96

În cele din urmă, o făcu, protest înd cu un schelălăit melodios, şi porni sprenord cu o încetineală înnebunitoare. În jurul lor începuseră să se întrevadădealuri şi ogoare, sate părăsite şi arbori bătrîni, dar telegarul nu zburăp înă ce lumina răsăritului nu se revărsă deasupra măgurilor estice. Abia

atunci ţîşni în sus, găsi un vînt potrivit şi pluti prin zorile albicioase. Dinc înd în cînd, bărbatul privea înapoi. Nu zărea nimic, doar ţinutul liniştit şip îcla de-a lungul r îului înspre vest. Ascultă cu simţul -minţii şi percepugîndurile, mişcările şi visele de trezire ale duşmanilor săi, desfăşurî ndu-seca de obicei.

Făcuse tot ceea ce putuse. Fusese un prost, închipuindu -şi că putearealiza ceva. Ce reprezenta un singur om împotriva unui popor derăzboinici ? Istovit, rumeg îndu- şi cu amărăciune înfrîngerea, călări spreBreygna, unicul loc ce- i rămăsese. Nu se mai întreba de ce Liga îşi întî rzia

atacul . Nu aveau să vină. Consideră mesajul lui un şiretlic, o cursă. Sau,la fel de bine, uitase coordonatele exacte; o cifră greşită îi trimisesemesajul în golul unde nu exista nici timp, nici spaţiu. Pentru asta, murise Raho, murise Iot, murise Mogien: pentru un mesaj care nu ajunsesenicăieri. Iar el era exilat aici pentru restul vieţii, inutil, un străin într -olume străină.

La urma urmei, era lipsit de importanţă. Era un singur om. Soartaunui om nu este importantă.

„Dacă asta nu-i important, atunci ce este? ”

Nu putea suporta amintirea acelor cuvinte. Privi îndărăt, încă o dată,ca să uite chipul lui Mogien, apoi răcnind, ridică braţul schilod pentru astăvili lumina intolerabilă, copacul înalt de foc alb care ţîşni, în tăcere, pe c împia dinapoia lui.

În v acarmul şi rafala de vînt care urmară, vî ntelegarul ţipă, apoi seprăbuşi îngrozit spre sol, Rocannon sări de pe şa şi se ghemui la pămî nt,acoperindu- şi capul cu braţele. N -o putea însă spulbera — nu lumina, cibezna, întunericul ce -i orbise mintea, cunoa şterea în adîncul fiinţei lui afaptului că o mie de oameni muriseră într -o secundă. Moarte, moarte,moarte iarăşi, şi iarăşi, toată dintr -o dată, într -o clipă, în trupul şi creierulsău. Apoi, tăcere, înălţă capul şi ascultă, şi auzi liniştea.



97

Epilog

obor înd pe v înt în curtea Breygnei, la apusul soarelui,descălecă şi rămase lîngă vî ntelegar — un bărbat obosit, ţinî ndaplecat capul cărunt. Se strînseră iute în jurul lui locuitoriibălai ai castelului, întrebî ndu-l ce fusese focul cel mare dinmiazăzi şi dacă alergătorii de pe şesuri care povesteau despre

nimicirea Străinilor spuneau adevărul. Era ciudat cum îl înconjuraseră,ştiind că el ştia. Bărbatul o caută cu privirea pe Ganye. Cînd îi zări chipul,îşi regăsi graiul şi rosti, cu multe şovăieli:

— Vrăjmaşul a fost distrus. Nu va mai reveni aici. Lordul tău ,Ganhing a fost răzbunat. Şi lordul meu, Mogien. Şi fraţii tăi, Yahan, şineamul lui Kyo, şi prietenii mei. Toţi sînt morţi.

Îi făcură loc să treacă şi el intră în castel, singur. Peste c îteva zile, într -un amurg azuriu şi limpede, spălat de ploile

turnătoare, o însoţi pe Ganye pe terasa încă udă a turnului. Femeia îlîntrebase dacă avea să părăsească Breygna. El tăcu multă vreme înaintede- a răspunde:

— Nu ştiu. Yahan se va întoarce în miazănoapte, în Hallan, cred. Sînt destui tineri aici doritori să întreprindă o asemenea călătorie pe mare. IarLady a Hallanului aşteaptă veşti despre fiul ei... însă Hallan nu estecăminul meu. Eu nu am aşa ceva. Nu fac par te din poporul vostru. Ganyeştia acum cîte ceva despre el şi -l întrebă:

— Cei din neamul tău nu vor veni să te caute ? Bărbatul privi pesteţinutul minunat: rîul sclipea în amurgul verii, departe către sud.

— S-ar putea, zise el. Peste opt ani. Ei pot trimite moarteainstantaneu, însă viaţa e mai înceată... Cine este neamul meu ? Eu nu maisînt ce-am fost. M-am schimbat, am băut din izvorul munţilor. Şi nu -midoresc niciodată să mai merg acolo unde aş putea auzi glasurilevrăjmaşilor mei.

C



98

Laolaltă parcurseră, în tăcere, şapte paşi pînă la parapet; după aceea,Ganye, privind către azurul neclar al munţilor, vorbi:

— Rămî i cu noi aici. Rocannon tăcu puţin, apoi spuse: — Voi rămî ne. Pentru o vreme...

*

A rămas însă pentru tot restul vieţii. Cî nd navele Ligii s- au întors peplanetă şi Yahan a călăuzit una din expediţii către sud, spre Breygna, încăutarea lui, l -au aflat mort. Cei din Breygna îşi jeliseră Lordul, iar văduvalui, înaltă şi bălaie, purtînd în jurul gîtului o nestemată mare, vineţie,montată în a ur, i- a primit pe cei care veniseră după el. Astfel încî t n- a ştiutniciodată că Liga dăduse planetei numele său.



99

lumea lui rocanon

Documents