lucrările de reabilitare, în linie dreaptă -...

ANUL XXVII NR. 37 (1.475) 19 – 25 SEPTEMBRIE 2018 24 PAGINI 1,20 LEI DECORAT CU ORDINUL „MERITUL CULTURAL” ÎN GRAD DE CAVALER

Observatorul militarFONDAT LA 23 IULIE 1859 EDITOR:

MINISTERUL AP~R~RII NA}IONALEOBSERVATORULMILITAR

www.presamil.ro

MAPN.RO

www.mapn.ro

19 SEPTEMBRIE – ZIUA ARTILERIEI {I RACHETELOR ANTIAERIENE

Foto

: Mar

ius L

upu

Lucrările de reabilitare, în linie dreaptă8-9

de ani de la ridicarea Crucii din Caraiman90

Observatorul militar Nr. 37 / 19 – 25 septembrie 20182

EVENIMENTuReuniune. În perioada 10-14 septembrie, țara

noastră a găzduit pentru prima dată comitetul director al Euro-NATO Joint Jet Training Program (ENJJPT). Începând cu anul 2017, România a devenit cel de-al 14-lea membru al ENJJPT, singurul program de pregătire cu management multinațional pentru piloții de vânătoare. Activitatea a avut loc la Cercul Militar Naţional din Bucureşti. Cu siguranță vom auzi mai multe despre acest program, întrucât, de anul viitor, primii instructori şi piloți-studenți din Forțele Aeriene române vor începe cursurile la Baza Aeriană Sheppard din SUA, gazda ENJJPT încă de la înființare. (Locotenent Mirela Vîţă)uRecunoaștere pentru un ofițer român. La sediul

comandamentului Diviziei 4 Infanterie Gemina din Cluj-Napoca a avut loc marți, 11 septembrie, festivitatea de medaliere a locotenentului Victor Bogdan Bila, din Batalionul 400 Sprijin Feleacu, cu The Army Achievement Medal. Activitatea s-a desfăşurat în prezența locțiitorului comandantului Diviziei 4 Infanterie Gemina, general de

brigadă Nicolae Tonu, şi a comandantului Batalionului 400 Sprijin Feleacu, locotenent-colonel Nicolae Grumăzescu.

Distincția The Army Achievement Medal a fost confe-rită de colonelul Glenn Schmick, comandantul Brigăzii 18 Poliție Militară din Statele Unite ale Americii. Aliații americani au decis să-l onoreze pe locotenentul Victor Bogdan Bila ca recunoaştere pentru implicarea şi sprijinul pe care acesta l-a acordat trupelor americane, în timpul exercițiului Saber Guardian, din anul 2017. Comandantul Brigăzii 18 Poliție Militară, colonelul Glenn Schmick, a declarat că tânărul locotenent este un etalon când vine vorba de ofițerii români. (Plutonier-major Ioana Nistorescu)uCaravană medicală pe Muntele Mic. Caravana

medicală Uniți sub Tricolor prin Sănătate a continuat vi-neri, 14 septembrie, la Crucea Monument de pe Muntele Mic, din județul Caraş-Severin. Mai mulți participanți la pelerinajul organizat de Episcopia Caransebeşului, în memoria eroilor români făuritori ai Marii Uniri din 1918, au fost consultați de echipa medicală a Spitalului Militar Timişoara, cât şi de studenți militari de la Institutul Medi-co-Militar din Bucureşti. De asemenea, personalul medical a acționat de urgență pe întreaga durată a oficierii Sfintei Liturghii, acordând primul ajutor persoanelor care au avut nevoie.

Caravana medicală Uniţi sub Tricolor prin Sănătate este un proiect aprobat de Ministerul Apărării Naţionale

şi susținut de Direcția Medicală, ce se derulează pe întrea-ga durată a anului sărbătoririi Centenarului Marii Uniri. (Colonel Sorin Homeag)uSăptămâna Culturii la Vorona. În perioada 2-9

septembrie s-a desfăşurat Săptămâna Culturii la Vo-rona, județul Botoşani. Cu ocazia acestei manifestări, administrația locală a acordat diplome de onoare şi pla-chete omagiale personalităților care, în ultimii ani, şi-au adus contribuția în mod semnificativ la promovarea valorilor naționale şi locale, voroniene. Două momente memorabile, cu contribuția şi participarea unor foste şi actuale cadre militare, fii ai Voronei, au marcat acest eveniment: prezentarea volumului Fiii Voronei sub Drapel, realizat de generalul (r) Dumitru Scutelnicu şi comandorul (r) Mihai Axante, în care sunt redate poveştile vieților a optzeci şi şapte de voroneni; sfințirea a zece basoreliefuri ale unor mari făuritori de neam şi de țară, realizate cu oca-zia Centenarului Marii Uniri a României, prin contribuția a zece fii ai comunei, cadre militare, donate Liceului Teh-nologic Ștefan cel Mare și Sfânt din localitate. (Comandor (r) Mihai Axante)

GARNIZOANA ROMÂNIA

Foto

: căp

itan

Andr

eea

Bîrz

u

Foto

: Ioa

na N

isto

resc

uFo

to: C

onst

antin

Opr

ican

Foto

: Bog

dan

Pant

ilim

on

FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII

Șeful Statului Major al Apărării, în Regatul Spaniei

Un bombardier strategic american de tip B-52 şi aeronave F-16 Fighting Falcon din dotarea Forțelor Aeriene române au desfăşurat marți, 11 septembrie, activități de antrenament în comun în spațiul aerian al României, în Baza 57 Aeriană de

la Mihail Kogălniceanu şi în Baza 86 Aeriană de la Borcea. Scopul principal al activității de antrenament a fost demonstrarea capacității de dislocare rapidă a forțelor aliate în sud-estul Europei şi au constat în executarea unor misiuni în comun, de realimentare în aer şi escortă. Misiunile de acest fel contribuie la consolidarea măsurilor de reasigu-rare şi sporire a încrederii privind implicarea Statelor Unite ale Americii în asigurarea securității în regiunea Mării Negre.

Participarea aeronavelor F-16 Fighting Falcon la acest tip de activități permite antrenarea personalului român în executarea misiunilor de realimentare în aer şi de escortă şi contribuie la dezvoltarea cooperării bilaterale în domeniul aerian prin antre-nament şi aplicarea unor proceduri comune pentru îndeplinirea obiectivelor misiunii. Activitățile de instruire în comun cu partenerul american reprezintă un element-cheie în asigurarea interoperabilității şi a succesului în acțiunile militare comune. n

u Kandahar, Afganistan. Recent, în Baza mili-tară aeriană Kandahar, din Afganistan, peste 130

de concurenți s-au aliniat la startul unei curse de 10 mile (aproximativ 16 kilometri). Printre ei

s-au aflat şi 15 militari din cadrul Batalionului 812 Protecția Forței Șoimii Carpaților. După 61 de

minute, primul concurent care a trecut linia de finish a fost un român, caporalul Marcel Bălan. De altfel, în primii cinci sosiți au fost trei șoimi,

care au fost cu adevărat la înălțime.Army Ten-Miler, sau crosul de 10 mile, este o

cursă anuală care se defăşoară în capitala State-lor Unite ale Americii şi este sponsorizată de Dis-trictul militar al Forțelor Terestre din Washington (US Army Military District of Washington). În pe-rioada organizării competiției din capitala SUA,

curse similare sunt desfăşurate în bazele militare din teatrele de operații unde sunt dislocați mili-

tari americani. (Căpitan Andreea Bîrzu)

Şeful Statului Major al Apărării, generalul Nicolae Ionel Ciucă, a efec tuat, în

zilele de 11 şi 12 sep-tembrie, o vizită oficială în Regatul Spaniei, la invitaţia omologului spaniol, generalul Fernando Alejandre.

Programul activităţii a debu-tat cu ceremonia de depunere a unei coroane de flori la Monu-mentul Eroilor în Piaţa Lealtad, din Madrid, urmată de discuţii cu specialişti ai Statului Major al Apă-rării. Întâlnirea generalului Ciucă cu omologul spaniol, generalul Fernando Alejandre, a reprezen-tat o nouă oportunitate pentru întărirea relaţiilor de cooperare între cele două armate, precum şi un bun prilej de a discuta despre situaţia mediului de securitate actual şi, de asemenea, despre proiectele la nivel aliat.

Pe parcursul vizitei, generalul Ciucă a fost primit de ministrul apărării spaniol, Margarita Robles, şi a vizitat Comandamentul Opera-ţional Întrunit şi Comandamentul Întrunit pentru Apărare Ciberneti-că, din baza militară Retamares. n

În perioada 26 august-10 septem-brie, o delegație română formată din militari aparținând Statului

Major al Forțelor Terestre a partici-pat la exercițiul multinațional Quick Response 2018, desfăşurat în baza militară Camp Butmir, cât şi pe tot teritoriul Bosniei şi Herțegovinei.

Quick Response

2018Pe timpul exercițiului au fost

integrate, sub comanda Batalionului Multinațional EUFOR, forțe armate aparținând Austriei, Italiei, Regatului Unit al Marii Britanii, României, Turciei şi Ungariei. La acest exercițiu au parti-cipat căpitanul Valentin Neț şi locote-nentul Bogdan Ciubuc, din Batalionul 33 Vânători de Munte Posada. Militarii au fost integrați în structura de coman-dament a Batalionului Multinațional, împlinindu-şi cu succes toate sarcinile primite, fiind apreciați pentru profesi-onalismul lor de locotenent-colonelul Pilles Oliver, comandantul Batalionului Multinațional. n

Antrenament în comun

Observatorul militarNr. 37 / 19 – 25 septembrie 2018

GARNIZOANA ROMÂNIA

u Acord. Marți, 18 septembrie, a avut loc semnarea protocolului de cooperare între Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER ) şi Arhivele Militare Naţionale Române, cu scopul digitalizării Colecţiei arhivistice „Sentinţe Publice ale Tribuna-lelor Militare”. Obiectivele principale ale Protocolului implică, pe lângă digitalizarea Colecţiei arhivistice „Sentinţe Publice ale Tribunalelor Militare” şi punerea la dispoziţia publicului şi a cercetătorilor a materialelor arhivistice digitalizate.

Acordul de colaborare, cu o durată de cinci ani, va ajuta, pe de o parte, la protejarea fondului arhivistic original prin folosirea arhivei digitale, iar pe de altă parte, va conduce la creşterea nivelului de expertiză specifică a personalului spe-cializat. La semnarea protocolului au participat Radu Preda, preşedinte executiv al IICCMER, Mădălin Ţigănilă, consilier juri-dic al IICCMER, Florin Soare, cercetător al IICCMER şi colonelul Liviu Corciu, director al Arhivelor Militare Naţionale Române.uUn fiu de șoim, pe prima treaptă a podiumului.

Plutonierul-major Daniel Cociuban, din cadrul Batalionului 812 Protecția Forței Șoimii Carpaților, are toate motivele să fie cel mai mândru tată zilele acestea. Fiul său cel mare, Răzvan, a participat la Campionatul Balcanic de Taekwondo, ce a avut loc la Bucureşti, în perioada 14-16 septembrie, devenind campion la categoria sa de vârstă.

Răzvan are 11 ani, iar în cei şase ani de când prac-tică acest sport a câştigat peste 40 de medalii. În urmă cu trei ani, câştiga medalia de bronz la Cam-pionatul Național de Ta-ekwondo, iar de atunci ascensiunea sa pe podium a continuat, devenind du-blu vicecampion național, în anii 2016 şi 2017, anul trecut reuşind să câştige şi Cupa României la categoria sa de vârstă. Tătăl său nu a putut fi prezent în Sala Polivalentă din Bucureşti, atunci când Răzvan urca pe prima treaptă a podiu-

mului. El este de peste o lună în Baza militară aeriană Kan-dahar, unde serveşte patria sub culorile drapelului național. Dar a fost alături de el cu sufletul şi îi transmite că este cel mai mândru tată din lume. Felicitări, Răzvan! Mult succes la competițiile viitoare! (Căpitan Andreea Bîrzu)uCompetiție. Sâmbătă, 15 septembrie, la Iaşi a avut

loc o activitate inedită. În seria de evenimente prilejuite de aniversarea a 24 de ani de la înfiinţarea unităţii, milita-rii Batalionului 151 Infanterie Războieni, cunoscuţi drept

Lupii Negri, au organizat o activitate sportivă în care i-au provocat pe ieşenii de toate vârstele să alerge alături de ei. Fiecare participant, civil, a avut asupra lui o raniţă ca-zonă (în greutate de 10 kg, băieţii, respectiv 5 kg, fetele). Militarii au fost echipaţi în uniformă, iar raniţa a fost mai grea. Au răspuns apelului aproximativ 60 de temerari, care s-au alăturat altor 20 de Lupi Negri într-o cursă de 15 km, cu o diferenţă de nivel de aproximativ 100 m, pe un traseu amenajat pe dealul Garofeanu, în jurul cazărmii şi al Aeroportului Internaţional Iaşi. La final, la feminin, locul I i-a revenit Marianei Pîrju, pe locul II s-a clasat Ionela Ne-delcu, iar podiumul a fost completat de Laura Berbece. La masculin, prima poziţie a fost adjudecată de Vasile Vîrnă, urmat în ordine de Ionuţ Pîrju şi Ionuţ Horobeţ-Diaconescu. (Plutonier-adjutant Lucian Irimia)uFestivalul Festivalurilor. Festivalul Festivalurilor a fost

organizat cu prilejul sărbătoririi a 80 de ani de la înfiinţarea Aeroclubului Alexandru Matei din Iaşi. Avioanele Festival au fost fabricate la Aerostar Bacău. Din toată ţara, avioane ultrau-şoare au venit la Iaşi. Astfel, Aeroclubul României şi Federaţia Internaţională Aeronautică a adunat 17 aeronave ultrauşoare, din care zece Festival, şi au executat un raid pe traiectul Iaşi-Bacău. A fost pentru prima dată după 1990 când au zburat în formaţie atâtea avioane, multe din ele fabricate în România. Festivalurile au revenit, preţ de câteva ore, la fabrica mamă, Aerostar, unde piloţii au discutat cu proiectanţii şi fabricanţii avionului. (Plutonier-adjutant Lucian Irimia)

3

Problemele aduse la cunoştința conducerii MApN, cu ocazia audiențelor, au avut ca teme

repartiția după absolvirea masteru-lui de conducere din cadrul UNAp, transferul în MApN din alte instituții publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, rechemarea în activitate, ocuparea unor posturi în străinătate şi decon-tarea contravalorii unor medicamen-te. Neînțelegerea unor prevederi legislative sau interpretarea eronată a acestora, necunoaşterea legii sau nearmonizarea unor acte normative

Foto

: Luc

ian

Irim

ia

Irina Mihaela [email protected]

Manifestări comemorative la Arad

Ministrul apărării naționale, Mihai Fifor, a participat duminică, 16 septembrie,

în Piața Avram Iancu din municipiul Arad, la manifestările prilejuite de comemorarea a 74 ani de la luptele duse de Detaşamentul Păuliş pen-

tru apărarea defileului Mureşului.Activitățile desfăşurate cu acest

prilej au debutat cu ceremonia militară şi religioasă de depune-re de coroane şi jerbe de flori la Monumentul Ostaşului român din localitate şi au continuat cu defi-

larea detaşamentului de onoare şi a tehnicii de luptă. Mai apoi, cei prezenți au asista la un exercițiu demonstrativ, la un concert de mu-zică militară, precum şi au vizionat o expoziție de armament şi tehnică militară. n

generează nemulțumiri în rândul celor care, dorind să-şi rezolve anumite situații, primesc răspunsuri negative. Se consideră nedreptățiți şi solicită audiență în speranța că li se va da dreptate, deşi multe din problemele expuse reprezentanților conducerii MApN s-ar rezolva dacă petenții s-ar documenta mai bine sau ar cere păre-rea specialiştilor în domeniu. Dreptul la audiență nu poate fi îngrădit. Totuşi, să vii după aproape 10 ani de la trecerea în rezervă şi să spui că cineva te-a sfătuit să faci acest demers pentru că odată cu ieşirea din rândul cadrelor militare active trebuia să primeşti nu numai plăți compensatorii, ci şi ordonanța (drepturile prevăzute în OG nr. 7/1998) este mai mult decât pierdere de vreme.

Selecția, examenul/concursul pentru ocuparea unor posturi în stră-inătate a generat, nu de puține ori, discuții. Dar o pledoarie elocventă în acest sens, încheiată cu justificarea că dorința de a-ți şcoli copilul în stră-inătate este, la urma urmei, nu doar un interes propriu, deoarece copilul se va întoarce în țară cu o pregătire

superioară celei pe care ar dobândi-o în România, nu poate fi considerată un argument de necontestat. Dacă s-ar răspunde sesizărilor, cererilor sau rapoartelor în termenele legale, ar fi eliminate multe din situațiile negative. De exemplu, se prevede în Legea nr. 105/2012 privind detaşarea experţilor naţionali la instituţiile şi organismele Uniunii Europene că persoanele care intenţionează să participe la un con-curs pentru ocuparea unui post de expert naţional la o instituţie sau orga-nism al Uniunii Europene sunt obliga-te să solicite acordul angajatorului în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea, anterior participării la procedurile de selecţie. În continuare, legea dispune că angajatorul este obligat să răspun-dă solicitării respective în termen de 10 zile lucrătoare de la data depunerii acesteia. Normele emise în baza Legii nr. 105/2012, aprobate prin Ordinul nr. M.59/2015, cu modificările şi com-pletările ulterioare, vin cu precizări. Referitor la posturile în regim non-quota, se menționează că acestea sunt gestionate de Statul Major al Apărării, că sunt deschise tuturor naţiunilor membre şi se încadrează cu persoana selecţionată de către organizaţia inter-naţională dintre candidaţii nominali-zaţi de naţiuni. n

Audiențe

Joi, 13 septembrie, în Baza 57 Aeriană de la Mihail Kogălniceanu, a avut loc ceremonia de certificare a detaşamentului Forțelor Aeriene Regale canadiene, ce va executa, alături de aeronave MiG-21 LanceR şi militari ai Forțelor Aeriene

române, misiuni de Poliție Aeriană Întărită (enhanced Air Policing - eAP) sub coman-da NATO, în următoarele patru luni. La eveniment au fost prezenți ambasadorul Canadei la Bucureşti, Kevin Hamilton, secretarul de stat şi şef al Departamentului pentru relaţia cu Parlamentul şi calitatea vieții personalului, Nicolae Nasta, şi şeful Statului Major al Forțelor Aeriene, general de flotilă aeriană Viorel Pană.

Aeronavele CF-188 Hornet ale Forțelor Aeriene Regale canadiene au aterizat în Baza 57 Aeriană de la Mihail Kogălniceanu în urmă cu aproximativ două săp-tămâni, pentru a participa la executarea unor misiuni de Poliție Aeriană Întărită sub comandă NATO, cu preluarea responsabilității de la Forțele Aeriene Regale ale Marii Britanii. Forțele Aeriene canadiene se află la a treia misiune similară în România, după cele executate în perioadele august-decembrie 2017 şi aprilie-august 2014. În timpul misiunilor anterioare, detaşamentul canadian a fost an-gajat în exerciții multinaționale de antrenament care au contribuit la dezvoltarea interoperabilității între Forțele Aeriene ale României şi Canadei.

Misiunile de Poliție Aeriană desfăşurate în comun vor contribui la dezvoltarea capacităţii de reacţie şi descurajare, precum şi la consolidarea interoperabilităţii dintre Forțele Aeriene române şi Forțele Aeriene Regale canadiene. n

Ceremonie de certificare În perioada 1-15 septembrie, militari ai Brigăzii 61 Vânători de Munte General Virgil Bădulescu au participat

la exercițiul multinațional Rapid Trident 18, care s-a desfăşurat în Centrul

Exercițiu multinaționalInternațional PfP din regiunea Yavoriv, Ucraina.

Exercițiul a fost organizat de Forțele Terestre ale Statelor Unite din Europa (USAREUR), în parteneriat cu Forțele Armate ucrainene, şi a avut ca scop an-trenarea în comun în vederea executării activităților de planificare şi execuție a operațiilor multinaționale de tip coaliție, la nivel brigadă şi batalion. n

La audiențele din luna sep-tembrie, ministrul apărării naționale a fost reprezentat de secretarul de stat Andrei Ignat, şef al Departamentu-lui pentru armamente.

Observatorul militar4 Nr. 37 / 19 – 25 septembrie 2018

LINIA ÎNTÂI

Căpitan Andreea BîrzuFoto: plutonier-adjutant principal

Radu Bungărdean

Căpitan Andreea Bîrzu

Foto

: pl

uton

ier-

adju

tant

prin

cipa

l Rad

u Bu

ngăr

dean

Șoimii Carpaților, alături de copiii afgani

Trageri în KandaharConcomitent cu executarea misiunilor în

aria de responsabilitate a batalionului și gestionarea accesului de persoane și au-

tovehicule în Baza militară aeriană Kandahar, menţinerea la un nivel ridicat a pregătirii militarilor reprezintă un punct important în cadrul activităților desfășurate de Batalionul 812 Protecția Forței Șoimii Carpaților. Formarea automatismelor și perfecționarea deprinderilor practice în ceea ce privește mânuirea arma-mentului individual din dotare, fie că e vorba

de pistolul de cal. 9 mm sau pușca automată cal. 5,45 mm, se realizează prin multe antre-namente. De aceea, atât militarii din structura de comandament, cât și cei din cadrul com-paniilor au executat, în ultimele zile, trageri cu armament ușor de infanterie în poligonul din baza KAF.

Într-un teatru de operații în care fiecare secundă contează, fiecare clipă de neatenție poate fi fatală, menținerea la un nivel ridicat a capacității de reacție pe timpul unor situații critice, prin executarea diferitelor exerciții și ședințe de tragere, este esențială pentru exe-cutarea cu succes a misiunilor încredinţate. n

Afganistan. O țară măcinată de zeci de ani de război și de sărăcie, în care totul, de la tradiții și obiceiuri la case-

le de pământ, a rămas parcă încremenit în timp. În aceste condiții, educația nu consti-tuie unul din cele mai importante puncte de interes pentru societatea afgană. Deși în ultimii ani s-au făcut progrese conside-rabile, peste 40 la sută din copii nu merg la școală, iar rata abandonului școlar este una foarte ridicată.

Susținerea populației civile reprezintă unul din pilonii principali ai activității CIMIC, după cum ne spune căpitanul Bogdan Stochiță, ofițerul specialist din Batalionul 812 Protecția Forței Șoimii Carpaților. Astfel, prin proiecte inițiate și implementate de structurile CIMIC (Civil-Military Coo-peration – Cooperarea Civil-Militară) ale Armatei României, în colaborare cu cele ale Armatei SUA și autoritățile guvernamentale

afgane, s-a urmărit scăderea acestor cifre și îmbunătățirea accesului la educație, în spe-cial în provinciile mai sărace ale Afganista-nului. Renovarea școlilor și distribuirea de rechizite sunt printre cele mai des întâlnite proiecte.

O astfel de activitate a avut loc recent și la școala Sayed Badshah, situată în apropi-erea Bazei militare aeriene Kandahar, unde învață 851 de elevi, fete și băieți deopo-trivă. O dată cu primele raze ale soarelui, Plutonul 2, din Compania 2 Protecția Forței Bulldog, condus de locotenentul Paul Hosu, s-a pus în mișcare. Acest tip de misiu-ne reprezintă o provocare. Pe lângă sarcinile obișnuite, militarii din cadrul plutonului trebuie să asigure și securitatea persoanelor pe care le însoțesc, ne spune acesta. Alături de militarii din cadrul plutonului au fost căpitanul Bogdan Stochiță și ofițerul de relații publice din cadrul misiunii Resolute Support Kabul, doamna Jackie Burton.

Este un proiect inițiat de partea română, preluat și finanțat de americani, iar apoi, la nivelul guvernului afgan, s-a stabilit cine se ocupă de achiziționarea materialelor,

precum și modul de distribuire către școli. În acest proiect, cu valoarea de aproximativ 35.000 de dolari, sunt incluse 13 școli din zona apropiată a Kandaharului. La această activitate au fost distribuite 1.400 de caiete, 1.400 de creioane și pixuri, 700 de ghiozda-ne, declară căpitanul Stochiță.

Când au ajuns la școală, militarii au fost întâmpinați de directorul școlii și de o mulțime de copii nerăbdători și curioși. Zâmbetul și entuziasmul lor te fac să uiți pentru moment de locul unde te afli, de pericolul care pândește la fiecare pas.

Fetele sunt mai cuminți și mai disci-plinate decât băieții. Ei sunt mai energici. Mă bucur că am adus un strop de fericire acelor copii, spune zâmbind comandan-tul de pluton.

La finalul activității, militarii români au primit cel mai frumos dar posibil din partea copiilor afgani,un Bună ziua, România!, spus în cor. n

Observatorul militar 5Nr. 37 / 19 – 25 septembrie 2018

COMPETIȚII

Competiţia, organizată de Biroul educa-ţie fizică militară din Direcţia instrucţie şi doctrină a Statului Major al Apărării,

se adresează unităţilor de instrucţie şi este o noutate în sportul militar românesc, aceasta fiind prima ediţie. Concursul aplicativ-militar Cel mai bun pluton reprezintă o activitate complexă de instrucţie prin care sunt verificate cunoştinţele de pregătire militară generală, capacitatea motrică, deprinderile şi priceperile utilitar-aplicative acumu-late în procesul de instruire, explică şeful comisiei tehnice, locotenent-colonel Aurel Bălăiţă.

În cursă s-au înscris Statul Major al Forţelor Terestre, Comandamentul Comunicaţiilor şi Informaticii şi Statul Major al Forţelor Aeriene. Structurile au fost reprezentate de plutoanele câştigătoare ale ediţiilor interne, respectiv pluto-nul 3 din Brigada 21 Vânători de Munte, pentru SMFT, plutonul 1 din Brigada 76 Cercetare, Su-praveghere şi Recunoaştere, pentru SMFA, şi plu-tonul de comunicaţii din Centrul 105 Comunica-ţii RMNC, pentru CCI. În total, 75 de militari, câte 25 în fiecare pluton, au luat startul la prima ediţie a competiţiei. Concursul a constat în parcurgerea pe jos, cu echipamentul militar complet, a unui itinerar de 15 kilometri, într-un cadru tactic care a cuprins abordarea a şase secvenţe de instruire – primirea misiunii la hartă; trecerea printr-o zonă de teren contaminată; aruncarea grenadelor de mână, de exerciţiu, la precizie; luarea legăturii radio cu postul de control şi raportarea locului de staţie cu ajutorul hărţii; executarea tragerii cu armamentul individual din dotare; rezolvarea unei probleme de instrucţie sanitară şi transpor-tarea rănitului. În funcție de cum s-au descurcat la ateliere (tragere, aruncarea grenadelor), militarii au primit penalizări sau bonificații care, la final, le-au fost adăugate sau scăzute la timpul în care au încheiat cursa. Festivitatea de premiere a fost găzduită de Batalionul 317 Sprijin Logistic Voievodul Gelu.

Concursul a reprezentat un bun prilej pentru a scoate în evidență nivelul de instruire atins şi lecțiile identificate în urma abordării secvențelor parcurse, a declarat, la final, locotenent-colonelul Aurel Bălăiță. n

Cel mai bun pluton este din SMFT!

Plutonier Alina Criş[email protected]

În perioada 11-14 septembrie, la Zalău, s-a desfăşurat etapa finală

pe Ministerul Apărării Naţionale a concursului aplicativ-militar

Cel mai bun pluton.

Clasament:

Locul I – Plutonul 3, Compania 1 VM, Batalionul 21 VM, SMFT;Locul al II-lea – Plutonul 1, Grupul 4 Război Electronic, Brigada 76 CSR, SMFA;Locul al III-lea – Plutonul de comunicații, Centrul 105 Comunicații RMNC, CCI.


INSTRUCȚIE

Sergent-major Cristian [email protected]

Militarii Batalionului 3 Geniu General Constantin Poenaru știu

foarte bine ce înseamnă munca în echipă, sacrificiul și mai ales dorul de casă. Pregătirea, profesionalismul lor

îi ajută să-și îndeplinească la superlativ misiunile atât interne,

cât și internaționale.

Cu toate că au trecut apro-ximativ 16 ani de când a urmat cariera militară,

plutonierul-major Grigore Lucian Chiojdoiu, locțiitorul al comandan-tului la o subunitate din Compania geniu sprijin general a Batalio-nului 3 Geniu General Constantin Poenaru, din Buzău, își amintește și acum momentul în care a ales acest drum al armelor. Întotdeauna mi-am dorit o carieră militară.

A fost atracția principală pentru mine. Toată povestea a început undeva prin 2002. Pe atunci, lucram ca mecanic principal de ateliere într-o stațiune de cercetare-dezvol-tare pentru legumicultură și am ales să-mi dau demisia pentru a veni în armată, își amintește Grigore.

Timp de doi ani a fost militar angajat pe bază de contract, peri-oadă în care a și participat la prima sa misiune internațională, în 2003, alături de militari din Batalionul 96 Geniu, din București, în teatrul de operații din Irak. Amintirile de atunci încă s-au păstrat proaspete, Grigore ținând minte, în detaliu, fiecare as-pect al acelei misiuni. Nu a fost una ușoară deloc. Pe lângă faptul că am muncit foarte mult timp, într-un soare arzător, ca să amenajăm platforme pentru noile baze militare, am lucrat și la amenajările interioare, precum și la construirea unor căi de acces. Zonele în care misiunile trebuiau desfășurate nu erau întotdeauna sigure, astfel că, alături de ei, erau și câțiva militari polonezi care aveau grijă de securitatea lor. Una dintre cele mai mari provocări a fost adap-tarea la condițiile meteo extreme. Pe parcursul mai multor nopți am rămas fără curent, iar aerul condiționat din încăpere nu mai funcționa. Erau momente când aveam impresia că ne aflăm într-o saună.

Ca în orice război, schimburile de focuri sau loviturile de mor-tiere nu au lipsit. De asemenea, insurgenții au avut și intenția de a intra în baza militară cu o mașină capcană. Din nefericire, acțiunea

s-a soldat cu victime, însă nu din partea militarilor români.

Un an mai târziu, Grigore a reușit să intre în corpul subofițerilor. Repartiția a fost în același batali-on. Următorii opt ani au fost plini de aplicații, misiuni și tabere de instrucție, o perioadă suficientă ca subofițerul să se perfecționeze în meseria aleasă. În 2012 a partici-pat, alături de militarii din Batalionul 280 Infanterie Căpitan Valter Mărăcineanu, la o nouă misiune internațională, de data aceasta în Afganistan. Grupa noastră era formată din șapte militari, iar noi aveam ca îndatorire inspecția podurilor Mabey John-son. În cazul în care descopeream vreo problemă, anunțam echipele americane, iar acestea se ocupau de mentenanța podurilor.

Ca și prima misiune, și aceasta a avut punctele sale critice. Și aici au fost atacați de foarte multe ori, baza fiind una mai mică, cu arma-ment ușor de infanterie. Dacă ar fi să fac o comparație, cred că aceasta a fost puțin mai dificilă comparativ cu prima misiune, dat fiind faptul că eram într-un FOB (Bază de operare înaintată) mai mic. Pe lângă faptul că trebuia să ne descurcăm cu ata-curile până la sosirea unor ajutoare, nici nu am avut întotdeauna toate materialele necesare la îndemână, ca într-o bază mare, ci trebuia să facem cerere și să așteptăm să fie aduse. Toată treaba asta putea dura destul de mult, în funcție de transporturile logistice.

Întors în țară, Grigore și-a con-tinuat pregătirea de specialitate, aplicațiile și misiunile prin poli-goane, iar în prezent își dorește să participe la cursuri de carieră, să avanseze și să devină din ce în ce mai bun în ceea ce face.

Plutonierul-major Aurelian Burlacu, comandant de grupă în

plutonul drumuri, este coleg de unitate, dar are și aceeași vechi-me ca Grigore. Am ales cariera militară pentru faptul că armata a fost văzută întotdeauna ca un stâlp al societății, cu oameni pregătiți, sigură și de viitor. Am vrut să intru în armată imediat după ce am ter-minat liceul, am făcut stagiul militar mai apoi, iar când am găsit o șansă de a deveni militar, am și profitat de ea. Prima misiune a venit foarte rapid pentru Aurel, în 2003, în Irak, ca macaragiu, chiar la un an după încadrare ca militar anga-jat pe bază de contract. O mare parte din timp am lucrat-o în afara bazei, am participat la construcția și amenajarea unor platforme, iar timp de două luni nervii noștri au fost încercați aproape zilnic. Eram

ținta insurgenților care trăgeau asupra noastră, din toate direcțiile cu mortiere, dar militarii americani ne protejau, iar în doar două minute eram asigurați și din aer de elicopte-rele Apache.

Întors în țară, la numai un an după misiune, a avut oportunita-tea să meargă la cursurile pentru formarea subofițerilor, la Pitești. În următorii șase ani a participat la toate aplicațiile și misiunile batalio-nului. Poligonul din Cincu deveni-se cea de-a doua sa casă pentru că acolo își petrecea în jur de patru sau cinci luni pe an.

Cea de-a doua sa misiune internațională, doar că de data aceasta în Afganistan, a executat-o în 2010. Am plecat ca instructor auto pentru armata afgană. O misiune mult mai sigură și mai ferită de situații critice, pe care am desfășurat-o numai în bază. Pur și simplu îi învățam pe militarii afgani cum să conducă diferite tipuri de mașini. Aveam în jur de 30 de cursanți pe zi și trebuia să îi învățăm lucrurile de bază. Pe șofer cum să conducă, iar pe servant cum să folo-sească armamentul din dotare.

Întors din nou în țară, Aurel a continuat să se instruiască și să participe la exerciții, aplicații și tabere. Privind în urmă la cariera sa, consideră că a avut parte de foarte multe provocări, dar și de

experiențe plăcute, care l-au for-mat omul de astăzi.

Coleg cu cei doi subofițeri este și caporalul Ionuț Badea, care este soldat gradat profesionist din 2012. După ce a terminat liceul, în 2008, acesta a lucrat și în viața civilă, dar fiind îndrumat de un unchi de-al său, tot caporal, Ionuț a decis să lase în urmă totul și să îmbrace haina kaki. Am făcut pregă-tirea de bază la o unitate militară din Crâng, apoi specialitatea la Batalionul 1 Instrucție Olt, din Caracal.

După perioada de pregătire, m-am întors în Crâng, unde am stat apro-ximativ o jumătate de an. Căutând să ajungă mai aproape de casă, el fiind din comuna Vadu Pașii, din Buzău, a găsit o funcție disponibilă în Brigada 8 LAROM Alexandru Ioan Cuza, unde a mai stat aproape un an. Ultima modificare pentru a-și duce planul la bun sfârșit a fost mutarea în Batalionul 3 Geniu General Constantin Poenaru, din Buzău. Trebuia să ajung, cumva, acasă și mă bucur că am reușit să îmi îndeplinesc dorința.

La capitolul instrucție, Ionuț este la zi cu tot ce înseamnă aplicații și tabere. Este foarte mân-dru de faptul că nu a ratat niciuna până acum. Atunci când erau misiuni în poligonul din Cincu, Ionuț era și șofer, transporta mate-rialele de lucru în câmp, precum și militarii, dar era și genist, lua parte la turnarea betonului și reamena-jarea drumurilor după terminarea exercițiilor. Militarii americani au muncit cot la cot cu noi și asta a fost de apreciat, am rămas plăcut impresionat de modul în care am cooperat cu ei. n

Plutonier-major Grigore Lucian Chiojdoiu

Plutonier-major Aurelian Burlacu

Instruiți pentru orice situație

Caporal Ionuț Badea


CARIERE ÎN UNIFORMĂ

Plutonier-adjutant Lucian [email protected]

Foto: Lucian Irimia

Panterele de la dragoare

Soldaţii şi gradaţii profesi-onişti sunt o piesă impor-

tantă în cadrul unui echipaj de pe orice navă a Forţelor Navale române. Am desco-

perit la Dragorul Maritim 29 Locotenent Dimitrie Nicolescu,

din Divizionul 146 Nave Minare Deminare, profesio-nişti adevăraţi ce îşi iubesc

meseria şi nava pe care sunt încadraţi de ani buni.

Dragoarele maritime (DM) sunt nave cu destinaţie în lupta contra minelor. Viaţa nu este uşoară la

bordul acestor vapoare, dar echipajele fac faţă provocărilor prin instruire temeinică şi devotament. Da, îşi iubesc navele chiar dacă acestea nu mai sunt la prima tinereţe, iar condiţiile de viaţă sunt spartane. Soldaţii şi gradaţii profesionişti muncesc şi se instruiesc foarte bine. Cooperează eficient cu maiştrii militari de marină. Experienţa acumulată se transmite către cei tineri. Nu le este uşor, iar cei care nu rezistă se cer singuri să plece la alte unităţi.

Caporalul Marian Ţiglă este în mari-na militară din 2006 şi ocupă funcţia de servant dragor pe DM 29. Are la activ 20 de misiuni externe, din care trei Ariadne, în Grecia. Alături de colegi montează, lan-sează şi recuperează flotoarele de siaj, de susţinere, derivoarele şi profundorul, laba de gâscă cu pastici şi foarfecii. Are la activ foarte multe de acţiuni de dragaj.

Îmi place ceea ce fac. Am o meserie oare-cum grea. Viaţa aceasta de marinar nu este pentru oricine. E greu pe mare, toată lumea ştie asta! Majoritatea avem peste cinci, şase ani vechime. Formăm deja o echipă. Faţă de celelalte două ediţii Ariadne, acum, la a treia, drumul a fost mai dificil, dar ne-am descurcat. La astfel de activităţi se vede instrucţia din ţară. Trebuie doar să ne dăm silinţa. În Grecia a fost mai uşor, marea fiind calmă. La noi, Marea Neagră e mai rea, se montează foarte repede. Am făcut dragaj în condiţii mult mai grele în apele noastre teritoriale, a afirmat Marian.

Echipa de motorişti este compusă din maiştri militari şi caporali. Militari care, indi-

ferent de problemă, sar ca nişte pantere şi repară. Şi vă întreb doar cum este să repari în căldură, la peste 50˚C, şi totul este în mişcare? Podeaua urcă sau coboară, pereţii se înclină. Să nu mai vorbim de spaţiu mic, zgomot mult, mirosuri şi fum! Şi totuşi sunt oameni care îşi fac treaba cu brio în aceste condiţii.

Caporalul Eugen Predeţeanu are 37 ani, este căsătorit şi are un băiat de cinci ani. De la angajare a lucrat doar pe Dragorul Maritim 29. A fost militar în termen la acelaşi divizion. S-a angajat la trei luni după

ce a terminat armata. A fost specialist pe artilerie şi, din 2005, este mecanic. Este pasionat de airsoft din 2015.

Suntem o echipa faină, mă simt mai bine aici, chiar dacă sunt temperaturi ridicate la motoare sau diesel-generatoare. Dintr-un an, sunt plecat pe mare în jur de 100 de zile. Fa-milia s-a obişnuit. De Ziua Marinei, ai mei vin pe vapor. Băiatului îi place mult la timonă, nu la motoare. Când sunt plecat pe mare şi este semnal la telefon îmi fac timp să vorbesc cu ei. Comunic foarte mult cu cei dragi. Mi-a plăcut unsoarea. Nu m-am mutat de aici pen-tru că fac parte dintr-un colectiv unit. Am pus suflet şi cunosc nava ca pe buzunarul meu. Maistrul militar principal Cătălin Rotariu ne-a ţinut uniţi. El ne-a format ca mecanici şi, de ce nu, ca oameni, a spus caporalul Predeţeanu.

Caporalul Marius Basarabeanu este motorist. Este la Dragorul Maritim 29 de 14 ani, din 2004. Nu a schimbat nava de când a venit în marină. Face parte dintr-un echipaj unit. La bază este mecanic auto. Armata a făcut-o tot la marină. A lucrat în civilie doi ani.

Am şi eu contribuţia mea la funcţionarea vaporului. Nu e doar munca mea, suntem o echipă. Contează mult maiştrii militari care ne-au învăţat, cum este maistrul militar princi-pal Cătălin Rotariu. Cei care suntem mai vechi ştim că e ceva în neregulă după cum sună motorul sau diesel-generatoarele. Le simţi de la primele simptome şi intervenim imediat. Nava aceasta nu ne-a lăsat niciodată la greu. Am mare încredere în ea. Atunci când avem pe ce pune mâna, când reparăm lucrurile, intră

Când eşti plecat te omoară dorul de casă, dar acum cu tehnologia aceasta e mult mai bine. Dar tot pe mare eşti! Pentru navă aş dori o viaţă mai bună, o tehnică mai nouă. Trebuie să-ţi placă ceea ce faci. Aici e armată! E ordin! Cele mai frumoase momente sunt la Ziua Porţilor Deschise. Îţi vine familia, le explici ceea ce se întâmplă pe navă. Îmi doresc să ofer alor mei un trai mai bun, pe măsura sacrificiilor pe care le fac.

Am pus mult suflet în fierul ăsta. Nu e vorba doar despre navă, ci şi de colectiv, încrederea dintre noi. Ştiu că am în urmă pe cineva care mă susţine şi care, dacă te vede că aluneci, te ajută să te ridici. Ne-am format ca echipă, suntem uniţi, camarazi adevăraţi.

totul în normal. Am o meserie grea, în zgomot, miros de motorină, de fum, dar îmi place, a declarat caporalul Basarabeanu.

Caporalul Daniel Corban are 39 de ani şi este sanitarul Dragorului Maritim 29. A făcut armata tot la marină. Din iunie 2004 a fost doar pe această navă. Este unul dintre cei mai vechi militari ai vaporului. Are la activ multe misiuni. A muncit de mic copil. Am grijă de oameni. În toţi aceşti ani nu am avut probleme. Ici, colo, câte ceva mic. Dar peste toate e răul de mare. Se manifestă în mai multe feluri, dureri de cap, greaţă, văr-sături, somnolenţă, alţii au o mare poftă de mâncare. Eu vorbesc cu oamenii, îi îmbărbă-tez, le adresez o vorbă bună, îi încurajez. Pas-tilele nu prea au efect. Este mai mult psihic, a declarat caporalul Corban. Este convins că face ceea ce-i place. Pe navă sau în divizion sunt o familie. Acasă sunt cei dragi... n

Caporal Marian Ţiglă

Caporal Marius Basarabeanu

Caporal Daniel Corban

Caporal Eugen Predeţeanu


EVENIMENT90 de ani de la ridicarea Crucii Eroilor Neamului din Caraiman

Lucrările de reabilitare, în linie dreaptăÎmplinirea a 90 de ani

de la inaugurarea Crucii Eroilor Neamului de pe vârful Caraiman

a fost marcată, la Bușteni, printr-o serie de manifestări ce s-au

desfășurat între 14 și 16 septembrie.

Irina-Mihaela NedelcuFoto: sergent Marius Lupu

Activitățile dedicate aniver-sării Crucii și Centenarului Marii Uniri, inițiate și orga-

nizate de Secretariatul general al MApN, au debutat cu prezen-tarea unei expoziții realizate de Studioul de Arte Plastice al Armatei și de Editura Stefadina, a enciclopediei electronice „România 1918. Oameni, mo-mente și imagini”, realizată de SIVECO România, în parteneriat cu instituţii de cultură și persona-lităţi ale societăţii românești. Secretarul general al MApN, Codrin-Dumitru Munteanu, a prezentat etapele parcurse și ce urmează a se realiza în proiec-tul de reabilitare a Crucii de pe vârful Caraiman. Prezent la eveniment, ministrul apă-rării naționale, Mihai Fifor, a menționat importanța monu-mentului în conștiința neamului, subliniind că acesta reprezintă un reper al românismului și al creștinismului. Anul acesta, în fiecare piept de român, inima ar trebui să bată mai tare, pentru că celebrăm 100 de ani de la Marea Unire, înfăptuită cu jertfa ostașilor noștri, cu multă dăruire și mult patriotism. Din păcate, vorbim puțin de patriotism astăzi. Poate, dacă am face-o mai des, am reuși să fim auziți mai bine în lume și mai cunoscuți. De asemenea, ministrul apărării și-a exprimat convingerea că, prin reabilitare, Crucea va fi reîntinerită pentru a putea dăinui cel puțin încă 90 de ani. În cadru festiv, ministrul Fifor i-a oferit inginerului Alexandru Bartoc, președintele fundației culturale cu același nume și, totodată, persoana care a înscris monumentul în Guinness Book, Emblema de onoare a Armatei României. Asociaţia Tradiţia

Cred că fiecare român ar trebui, măcar o dată în viață, să vină în pelerinaj la Cruce, pentru a se ruga și a aduce un prinos de recunoștință celor care s-au jertfit pentru ca, astăzi, România să fie o țară liberă, o țară în care să putem vorbi limba română.

Mihai Fifor, ministrul apărării naționale

Ministerul Apărării Naționale, Secretariatul general, Crucea – slăvitul semn de biruinţă în

Războiul de Întregire a României: 100 de ani de la înfăptuirea Marii Uniri,

Monitorul Oficial, București 2018


Lucrările de reabilitare, în linie dreaptă

l Sper să fim invitați și la inaugurarea monumentului, peste doi ani, nu numai eu, ci și alți români care trăiesc dincolo de granițele României, dar se gândesc la reîntregirea neamului și luptă pentru asta. Eu voi fi aici chiar fără invitație. Sigur voi veni și peste 10 ani, la centenarul Crucii, sper eu, cu nepoții.

Vitalie Marinuța, fost ministru al apărării din Republica Moldova

l Ducem acasă cele mai frumoase sentimente și le vom spune celor dragi că am avut ocazia să luăm parte la această minunată manifestare. Suntem mândri că ne considerăm români, chiar dacă suntem dincolo de granițe, și-i socotim pe toți de aici frați.

Profesor Bozhesku Mykhailo, Cernăuți

l Ne bucurăm că am putut participa la aceste evenimente. Reprezentăm comunitatea românească din 154 de sate românești și 48 de localități mixte. Deși copiii învață în limba sârbă, tot români suntem, iar cultura noastră, neavând instituții să o modernizăm, este autentică și arhaică. Sperăm să fim aici și peste doi ani.

Profesor Zavișa Jurj, Valea Timocului, președintele Asociației pentru cultura românilor/vlahilor

l Aici, pe vârful Caraiman, legătura dintre biserică și armată este cel mai bine relevată prin acest simbol al pământului legat de cer, Crucea Eroilor Neamului.

Locotenent-colonel Cristian Cristescu, comandantul Batalionului 21 Vânători de Munte General Leonard Mociulschi

Militară, condusă de Mircea Stoica, a prezentat ţinute militare din perioada Războiului de Între-gire a României, după care a urmat un simpozion în cadrul căruia personalități culturale și științifice au vorbit despre acțiunile armatei în Primul Război Mondial, a fost prezentat un film documentar dedicat aniversării Centenarului Marii Uniri și a fost lansat albumul monografic cu titlul ,,Crucea – slăvitul semn de biruinţă în Războiul de Întregi-re a României: 100 de ani de la înfăptuirea Marii Uniri”, lucrare coordonată de secretarul general al MApN.

Sâmbătă, toți participanții la manifestări și-au îndreptat ochii spre cer și, probabil,

fiecare s-a rugat în sinea sa să fie vreme bună, să nu plouă. Grupuri compacte, de 20 de persoane, însoțite de câte un militar din Batalionul 21 Vânători de Munte General Leonard Mociulschi și un jandarm, s-au îndreptat către telecabină, apoi, de la Babele, în șir indian, pe platoul Bucegilor, către Cruce. Conform progra-mului stabilit, la ora 11.30 a început festivitatea. Au partici-pat ministrul apărării naționale, Mihai Fifor, șeful Statului Major al Apărării, general Nicolae Ciucă, reprezentanți ai autorităților centrale și locale, militari activi, în rezervă sau în retragere, elevi din Colegiul Naţional Militar Dimitrie Cantemir și din Covasna, o delegație oficială de la Chișinău, precum și grupuri de elevi reprezentând comunităţile istorice românești de peste graniţe, din Cernăuți și Valea Timocului. Prezența Majestății Sale Margareta, Custodele Coroanei române, și a Alteței Sale Regale Principele Radu a adus festivității un plus de încărcătură emoțională.

Colonelul (r) prof. univ. dr. Ion Giurcă a prezentat câteva date semnificative referitoare la mo-nument, au fost depuse coroane și buchete de flori, Asociaţia Tradiţia Militară a prezentat o demonstraţie de reconstituire is-torico-militară, iar maestrul naist Nicolae Voiculeţ a depus o coroa-nă de sunete în cinstirea eroilor ce și-au dat viața pentru întregirea neamului românesc. Ministrul apărării naționale a precizat că acest proiect de restaurare și reabilitare este modul în care Armata României înțelege să-și arate respectul față de neamul românesc. Dacă, inițial, a fost înălțată în memoria eroilor praho-veni, în timp, simbolistica a devenit mai amplă, a spus Mihai Fifor. Cred că aici ne putem reculege și ne putem gândi la toți cei care au căzut sub drapel de-a lungul vremurilor, slujindu-și patria, în Primul și Al Doilea Război Mon-dial, dar și în teatrele de operații. Înainte de a pleca de pe munte, ministrul apărării și secretarul ge-neral au stat de vorbă cu militarii

implicați în buna desfășurare a activităților. I-au felicitat în mod deosebit pe aceia din Centrul 42 comunicații și informatică de sprijin, din Râșnov, și pe colonelul Sorin Silviu Bălășescu, comandantul lor, care au asigurat transmisiunea live pe pagina de facebook a MApN și în orașul Bușteni, pe o plasmă imensă publicul aflat în localitate putând vedea în direct ce se întâmplă deasupra norilor, unde Crucea era mângâiată de soare. Apoi, cei doi oficiali ai MApN au urcat pe platforma Crucii, au discutat cu constructorii și au constatat că lucrările sunt în graficul stabilit. După revenirea în Bușteni, o ploaie măruntă, despre care un distins istoric a spus că reprezintă lacrimile reginei Maria pentru eroii neamului, a modificat programul. Astfel, spectacolul ce urma să încheie seara nu a mai avut loc în aer liber, ci în sală. Au încântat publicul Muzica Militară a Academiei Forţelor Aeriene Henri Coandă din Bra-șov, maestrul Nicolae Voiculeţ, formaţiile artistice aparţinând Cercurilor militare din Curtea de Argeș și Câmpulung, ale elevilor Colegiului Naţional Militar Dimitrie Cantemir din Breaza, ale grupurilor cultural-artistice din orașul Bușteni, precum și ale elevilor din comunităţile istorice românești de peste graniţe.

Duminică, 16 septembrie, pe terasa Castelului Peleș, turiștii veniți să viziteze

fosta reședință a regilor României au aplaudat Muzica Militară a Academiei Forţelor Aeriene Henri Coandă, care a susținut un concert, și Asociaţia Tradiţia Militară, care a prezentat o demonstraţie de reconstituire istorico-militară. Manifestările dedicate aniversării Crucii și Centenarului Marii Uniri s-au finalizat la cimitirul militar din Sinaia, unde își dorm somnul de veci ostași români, unguri, cehi și germani, pentru care s-au păstrat momente de reculegere și s-au aprins lumânări. n

Sper ca toți care au fost aici să plece cu amintiri noi, care să îi facă să re-vină la acest monument. Ne dorim să transmită copiilor lor dragostea față de munte și de neamul românesc.

Codrin-Dumitru Munteanu, secretarul general al MApN

Ministrul apărării naționale,

Mihai Fifor, îi înmânează

inginerului Alexandru Bartoc

Emblema de onoare a Armatei

României.


FEMINA

Am stat de vorbă, la Centrul 89 Strategic de Comunicații și Informatică,

cu patru tinere ieșite de curând de pe băncile școlii. Sigure, hotărâte și fără urmă de dubiu în ceea ce privește cariera pe care și-au ales-o, atât cea militară, cât și cea de specialist în domeniul comunicațiilor și informaticii.

Tinerii sunt o categorie de personal foarte interesantă, spune colonelul Adrian Vatafu, coman-dantul centrului. Copilul meu are 21 de ani și nu răspunde decât la provocări. Așa că încerc să identific pentru fiecare provocarea potrivită – și asta înseamnă să-i cunosc pe fiecare în parte – să le dau libertate să încerce, să vină cu idei.

După doi-trei ani de activita-te, cei care doresc să meargă mai departe în acest domeniu greu, dar și foarte bine plătit în viața civilă, rămân. Ceilalți își găsesc locul în alte structuri, de multe ori în afara acestui domeniu. Cei făcuți pentru această meserie rămân. Din păcate, vârfurile din domeniu pleacă și asta este una din prioritățile mele în clipa de față – să reușesc să-i motivez suficient pentru a rămâne în unitate, subliniază comandantul centrului.

Niculina Fulger este loco-tenent și șef de birou în cadrul compartimentului operații și instrucție din Centrul 89 Strate-gic de Comunicații și Informatică. Acum trei ani, când a absolvit Academia Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu din Sibiu, pro-fesori, instructori din academie

Libertatea de a avea idei

Locotenent Andreea [email protected]

Foto: sergent Marius Lupu

Într-o unitate militară cu specific de comunicații și informatică nu

trebuie să te miri când găsești tineri puțin peste douăzeci de ani în funcții-cheie. Era digitală este a lor!

și colegi mai mari i-au sugerat să-și urmeze cariera într-una din unitățile de elită ale armatei române. Mă ocup de planifica-rea tuturor activităților care au loc în unitate, inclusiv proiecte și exerciții internaționale, astfel că în permanență trebuie să fiu la curent cu noua tehnică. Participăm la exerciții de specialitate și am acces la toate documentele care pregă-tesc aceste exerciții.

De când a pășit în această unitate nu a auzit niciodată tu nu știi, lasă-mă pe mine! și, în ciuda vârstei și a lipsei de experiență, a dovedit implicare și perseverență. Și-ar dori ca, pe vi-itor, să migreze înspre zona teh-nică, mai practică. Chiar dacă sun-tem tineri și de multe ori învățăm lucrurile din mers, am avut parte de tot sprijinul conducerii, spune locotenentul Fulger, în timp ce își aduce aminte, zâmbind, de anii adolescenței, când a pășit nesi-gură în viața de militar. Mama îmi spusese că fetele nu fac armata, iar acest lucru m-a contrariat și mi-a stârnit și mai mult interesul. Spre surprinderea tuturor, i-a plăcut și

consideră că a făcut pasul potrivit firii ei. De multe ori, uit că sunt femeie într-o lume a bărbaților, nu am simțit niciodată niciun fel de discriminare.

Parcursul Mădălinei Craioveanu, locotenent și șef birou în cadrul compartimen-tului S4 logistic al Centrului 89 Strategic de Comunicații și Informatică, a fost unul plin de

să îmbrac haina militară. Crescând, percepe altfel realitatea, a înțeles ideea că armata nu înseamnă doar o uniformă frumoasă, e multă mun-că, seriozitate și responsabilitate, dar consideră că se află în locul potrivit. Încă visează la ideea de soldat pe front și spune că nu va da cu piciorul șansei de a pleca într-un teatru de operații, dacă se va ivi.

În urmă cu trei ani, Tania Alexandra Barbu termina, prima în promoție pe specializarea ei, Academia Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu din Sibiu. M-a ambiționat faptul că am vrut să aleg eu funcția care știam că mi se potrivește, dar a contat foarte mult că mi-a plăcut domeniul. Fire băiețoasă, a fost atrasă de disciplină și de posibili-tatea de a urma cursurile unei școli altfel față de ceilalți colegi ai ei. Părinții, inițial, nu m-au susținut, dar au cedat în fața ambiției mele. N-am să uit niciodată lacrimile tatălui meu

atunci când a aflat că am luat examenul, lacrimi pe care le-am surprins din nou când m-a văzut prima dată în uniforma militară. Așa fac toți părinții!

Ajunsă la Centrul 89 Strate-gic de Comunicații și Informa-tică, locotenentul Tania Barbu îndeplinește atribuțiile postului de șef centru de comunicații al Centrului Național Militar de

Comandă. Pentru mine a fost un șoc, trecerea de la școală la muncă. Acum mă simt mai pregătită, știu că în fiecare zi apar lucruri noi de învățat, acesta este specificul acestei arme. Îmi doresc să trec în CV o misiune în teatrul de operații, îmi doresc să trăiesc o asemenea experiență.

Sergentul Andreea Dănescu, subofițer specialist în Centrul 3 de comunicații cu management local, este clar un exemplu de

determinare și ambiție. S-a anga-jat, în urmă cu șase ani, la Centrul 89 Strategic de Comunicații și Informatică, ca soldat gradat pro-fesionist. Nu știa prea multe nici despre armată, nici despre speci-ficul unității, însă oamenii pe care i-a întâlnit aici au motivat-o și au susținut-o să vrea mai mult de la ea. Am încercat acum trei ani să intru în rândul subofițerilor, însă am picat la probele sportive. Așa mi se întâmplă când sunt sigură pe mine. Pe moment a fost dezamă-gită, s-a gândit chiar să renunțe, dar anul acesta și-a spus că e momentul să încerce din nou. Am avut mai multe emoții ca data trecută, dar știam că sunt și mult mai pregătită. Sunt mândră că am reușit, am avut sprijinul colegilor, al conducerii, și sunt hotărâtă să demonstrez că pot mai mult de atât. Visez la o carieră de ofițer. n

Locotenent Niculina Fulger

Locotenent Mădălina Craioveanu

încercări. Vin de la un batalion de apărare antiaeriană de la Craiova, apoi am fost detașată câteva luni în Statul Major al Forțelor Terestre. Am decis să mă mut la Centrul 89 în urma recomandărilor unor foști colegi, care mi-au spus că pot găsi un mediu în care comunicarea cu eșalonul superior primează. Con-ducerea e deschisă cu tinerii, li se dă șansa de a veni cu idei și pot pune în practică ceea ce gândesc.

Avea câțiva ani când a văzut un film alb negru cu război și soldați, și s-a hotărât că asta și-ar dori să devină atunci când va crește mare - soldat pe front. Părinții mei, fără nici o legătură cu domeniul, au tot încercat să-mi scoată aceste idei din minte, însă în clasa a VIII-a i-am convins să mă lase să dau admiterea la liceul militar. Când treceam prin Craiova și vedeam soldați la instrucție în poligon, mă fascinau și îmi doream

Locotenent Tania Alexandra Barbu

Sergent Andreea Dănescu


CENTENAR

Anul acesta, la 1 octom-brie, Regimentul 528 ISR (Informații, Supraveghe-

re și Recunoaștere) Vlad Țepeș aniversează o jumătate de veac de la înființare. Pentru a marca acest eveniment important în viața unității, dar și pentru a omagia eroii căzuți în Bătălia de la Sibiu (13/26-16/29 septembrie 1916), cercetașii brăileni au instalat un catarg perma-nent pe vârful Moldoveanu, cel mai înalt vârf din România, cu o altitudine de 2.544 m.

Într-o mini ceremonie organiza-tă pe acoperișul României, militarii regimentului, alături de colegii lor din Batalionul 33 Vânători de Munte Posada și camarazii răniți în teatrele operații, membri ai echipei Invictus România, au arborat dra-pelul național, dar și steagurile de identificare ale celor două structuri și drapelul jocurilor Invictus Games Sydney 2018.

Parteneri în cadrul proiectului au fost Serviciul Public Județean Sal-vamont Argeș și Primăria Nucșoara. Fiecare participant a avut în rucsac o parte din materialele ce s-au fo-losit pentru a monta catargul. Unii au dus țevile de aluminiu și placa de bază, alții cimentul și ustensilele necesare, iar cei mai mulți au trans-portat apa necesară. Pe vârful Moldoveanu mai este o placă de inox, pusă tot de cercetașii brăileni, care le amintește de traseele pe care le-au parcurs prin marș în perioada

2002-2003 și care a fost restaurată cu grijă de camarazii noștri.

Activitatea de astăzi a impus o planificare foarte riguroasă, prin care a trebuit să sincronizăm atât acțiunile noastre, cât și pe cele ale partenerilor noștri din cadrul proiectului. Vreau să mulțumesc locotenent-colonelului Antonio Alexe, comandantul Batalionu-lui 33 vânători de Munte, pentru sprijinul acordat și pentru că ne-a fost alături, chiar și aici, pe vârful Moldoveanu. De asemenea, vreau să mulțumesc domnului director Ion Sănduloiu, de la Serviciul Salvamont Argeș, pentru sprijinul acordat și pentru ceea ce am realizat astăzi. Sunt bucuros că la apelul nostru au răspuns foști comandanți ai unității, care, deși au o vârstă înain-tată, ne sunt alături aici, și vreau să mulțumesc generalului-locotenent (ret) Nicu Apostu (70 de ani), colonelului (ret) Marin Cioranu (67 ani), colone-lului (ret) Constantin Giurcă (68 ani), colonelului (r) Adrian Stamatin (53 ani) și colonelului (r) Iulian Constantinescu (61 ani). Doresc să adresez invitația tuturor generațiilor de cercetași care au servit sub drapel în unitatea noastră să ne fie alături, la 27 septembrie, atunci când vom serba ziua unității toți cei care purtăm în suflet roza cercetașului, a declarat comandantul regimentului, locotenent-colonel Valentin Cioranu.

La finalizarea lucrărilor, catargul și drapelul arborat au fost sfințite de preotul regimentului, Cristian Leontin, în cadrul unui scurt serviciu religios încheiat prin oferirea de icoane celor prezenți, icoane cu protectorii regi-mentului Sfinții Martiri Brâncoveni. n

Locotenent-colonel Eduard Borhan

Eroi din 1916, omagiați de cercetașii brăileni


FOTOREPORTAJ

Nava-Şcoală Mircea, în al doilea marș internațional de instrucție

Bogdan DinuFoto: Bogdan Dinu

Duminică, 2 septembrie, la ora 8, ridicăm ancora din rada orașului Split, unde am stat peste noapte, și

cu pilot la bord, în mai puțin de jumătate de oră, suntem acostați. După ce, inițial, se hotărâse să stăm cele trei zile la cheul portului militar, în cele din urmă s-a decis, în mod fericit, să acostăm în portul de feri-boturi Luka, la dana 17, practic, în centrul orașului sau dacă vreți în locul de unde vin sau pleacă foarte mulți dintre turiștii care vizitează Splitul. În tribordul nostru se află o gigantica navă de pasageri, la toate celelalte cheuri vin și pleacă într-un ritm nebun feriboturile sau catamaranele care fac legătura cu toate insulele (pe lângă multe dintre ele am trecut și noi) din zonă (Solta, Vis, Brac, Hvar, Korcula, Makarska, Mljet) până la Dubrovnik sau Ancona, în Italia. Se adaugă iahturile charter de toate felurile și dimensiunile. Parcă nicăieri nu am mai văzut un asemenea trafic maritim de pasageri. E benefic pentru noi, suntem la vedere cum se spune, fapt care se va re-flecta și în numărul de vizitatori. În al doilea rând, suntem aproape, practic, peste drum de Palatul lui Dioclețian, fosta cetate-palat ridicată la începutul secolului al IV-lea, care se întinde pe câteva hectare, este conservată uimitor, poate și datorită fap-tului că a fost locuită neîntrerupt în ultimii 1700 de ani. Este atracția turistică numărul unu nu doar în Split, ci a întregii Croații și este greu de depășit.

Fiind duminică, vizitele la autoritățile locale și militare au fost amânate pentru mâine, așa că toată lumea de la bord, cu excepția carturilor și serviciilor desigur, a fost liberă să exploreze orașul.

A doua zi de escală în Split a fost dedicată în bună parte vizitelor oficiale. Prima oprire a delegației române - alcătuită din comandorul Gabriel Moise, comandan-tul marșului, comandorul Mircea Târhoacă, comandantul navei, Aurel Georgescu, con-sulul României la Zagreb (din păcate, nu există atașat militar al României în Croația, de această țară răspunde atașatul din Budapesta) și doamna Alina Danet, funcționar consular de la consulatul nostru onorific din Split – a avut loc la Centrul de pregătire al Forțelor Navale croate, unde am fost primiți de comandorul Ivan Vukovic, comandantul centrului. A fost un bun prilej de cunoaștere reciprocă a sistemului de pregătire a cadeților, diferit de cel din România.

A urmat vizita oficială la prefectura din Split, iar apoi la sediul primăriei din localitate. La final, am făcut o escală și la sediul celui mai nou consulat onorific al României din Croația (celălalt consulat, în afară de Zagreb, se află la Rijeka), aflat într-o locație deosebită.

În largul Mării Adriatice

În dimineața zilei de 5 septembrie, ne-am despărțit de Split, dar continuăm să navigăm pe lângă coasta dalmată. Navigăm însoțiți din curtoazie în babord de o navă a Gărzii de Coastă a Croației, până la intra-rea în strâmtoarea Vrata. Are numărul de bordaj 02, dar mai interesant este numele navei: Solta, chiar numele insulei pe lângă care o să trecem în curând. Prin tribord, ne depășește un feribot cu un alt nume de insulă din zonă pe lângă care am trecut la venirea în Split: Korcula.

După ce ieșim din strâmtoarea Vrata, care separă Insula Solta de Brac, cunoscute destinații de vacanță spre care se îndreaptă mulțimea de feriboturi, luăm drum de sud-vest până la Insula Sveta, punct de unde intenționăm să ridicăm velele și de unde ruta noastră apare ca o linie dreaptă spre sud-est, până o să revenim în Marea Ionică, la vest de Creta. La ieșirea din strâmtoare, vântul crește în intensitate și ajunge la 10

metri pe secundă, iar stropii valurilor ajung chiar și pe puntea dunetă. Albastrul Adria-ticei se albește de la spuma berbecilor și a velelor ambarcațiunilor de tot felul, într-un număr impresionant. Până dincolo de ora 16, am navigat cu motor, cu o viteză de 7,5 noduri, pe o mare tot mai agitată, vântul a crescut până la 12 metri pe secundă, în timp ce am lăsat la babord insulele Hvar și mai apoi Vis.

Se aude comanda La front pe vergi!, cadeții urcă în arboradă să dezlege velele și, în foarte scurt timp, le întindem aproape pe toate, mai puțin rândunica. Același specta-col, aceeași forfotă pe toate cele trei punți și în arboradă, unde urcă pe rând, la ordin, cadeții pentru dezlegarea sacheților, astfel încât velele să poată fi desfășurate. Întâi, cei de la vela de sus, rândunica sau zburătorul, mai mici de înălțime, dar mai sprinteni, apoi cei de la contragabier, gabier și vela mare, mai puternici pentru că este nevoie de mai multă forță la strângerea velei mari. Un adevărat balet al cadeților la urcarea pe grijele (mai simplu spus este vorba de treptele sarturilor, scărilor din parâmă și cabluri metalice pe care urcă în arboradă în cele două borduri), la trecerea prin gabie și crucetă (cele două mici platforme de pe catarg), la trecerea de aici pe vergă și țapapie (prima este cea care susține vela, a doua este parâma metalică pe care stau cu picioarele cadeții), la dezlegarea sau, după caz, la strângerea și legarea velelor. Totul dublat de coregrafia de pe punți, cu trage-rea și manevrarea parâmelor de la caviliere și din borduri de la școte, contrașcote, strângători, mure și fungi (pe scurt, toate sunt manevre curente și parâme pentru manevrarea, întinderea sau strângerea velelor). Un vacarm dominat de comenzile autoritare ale ajutorilor sau șefilor de far, fie că e vorba de maistrul militar clasa a II-a Cristian Gâzea, maistrul militar clasa a IV-a Mihai Alexandru sau maistrul militar clasa a II-a Marius Tomiță, transmise prin megafon: Trage gabierul!, Stop, rândunica! etc.

Stop, mașina! la ora 17 și, de acum înco-lo, navigăm doar cu ajutorul vântului care a mai scăzut în intensitate, are acum doar șapte metri pe secundă din sud-est, adică perfect pentru noi. Urmează o etapă de aproximativ 60 de mile marine prin mijlocul Mării Adriatice, sperăm noi numai cu vele, iar mâine noapte ajungem în Strâmtoarea Otranto. Este timp suficient, dacă ne uităm pe program, abia mâine, 6 septembrie, tre-buie să părăsim apele teritoriale croate, la ora 23. La asfințit trecem și de insula croată Susak, la o distanță de opt mile în babord. De acum suntem singuri pe întinsul Adri-aticii, e liniște pe navă și înaintăm cu șase noduri spre sud, sud-est, cu vântul cel bun.

Tainele nodurilor marinărești

Vineri dimineață, 7 septembrie, suntem ieșiți din Strâmtoarea Otranto, iar, în jurul orei zece, suntem din nou lângă insula nimfei Calypso, Othonoi, conform numelui trecut pe hartă, după două săptămâni de la precedenta trecere.

Ziua se scurge ușor, iar după curățenie, continuă lucrările de mentenanță, sunetul flexului de data aceasta predomină și un praf fin plutește la puntea centru de la șlefuirea bancheților în vederea lăcuirii, totul pe fundalul insulei grecești Kerkira, pe lângă care am mai trecut la venire și care rămâne, pentru câteva ore, în babordul nostru, dar la o distanță de peste 10 mile. Dar rumegușul se adună la puntea centru și de la tăierea lemnelor de către cadeții ger-mani pentru exercițiul de vitalitatea navei, de data aceasta, gaura de apă. Din mate-rialul lemnos adus tocmai din Germania și depozitat pe puntea etalon, cadeții învață să taie cu fierăstrăul bucățile potrivite, să le îmbine adecvat și să astupe astfel ipotetica gaură de apă, sub supravegherea celor doi instructori germani specialiști în lupta pentru vitalitatea navei.


Nava-Şcoală Mircea, în al doilea marș internațional de instrucție

Paralel, o parte dintre cadeții români, tot la puntea centru, cu maistrul militar clasa a II-a Marius Tomiță, cealaltă par-te cu maistrul militar clasa a IV-a Mihai Alexandru, pe puntea dunetă, încep cursul de noduri marinărești și lucrări de mate-lotaj. Lecțiile de noduri marinărești se vor desfășura printre picături, câte o oră-două, atunci când timpul permite. La final, cadeții români vor trebui să recunoască și să știe să facă 15 tipuri de noduri: de scaun, de gașă, nod în opt, la trei cazici, de pescar, gură de știucă, gură de lup, picior de câine, nod lat, de văcar etc. Cel mai folosit de cadeți este nodul de foarfecă cu care își leagă hamacul în fiecare seară, este de altfel primul nod pe care l-au învățat la bord. Aflu de la instruc-tor că, pentru cadeți, cele mai grele noduri, sau cel puțin așa le par lor, sunt nodurile de gașă, de școtă sau picior de câine. Adevărul este că cel mai greu nod marinăresc este cel de măr, dar nu este cerut la examen. Poate vă întrebați de ce trebuie viitorii ofițeri să cu-noască nodurile marinărești? Un răspuns de-cent ar fi că orice marinar de la bordul unei nave, indiferent de mărime, ofițer sau nu, trebuie să cunoască nodurile... marinărești. Uneori îți pot salva viața. Apoi, pentru că atunci când vor ajunge la nave, pot fi, de exemplu, șefi manevra prova sau pupa, adică acolo unde sunt folosite o parte dintre aceste noduri la acostare, la legarea navelor etc. Evident, nu le vor face ei personal, dar trebuie să supravegheze și să cunoască dacă cei care le execută chiar știu ce fac sau dacă le execută în mod corect.

Supraviețuire în Marea Ionică

În noaptea de 8/9 septembrie am străbătut mai mult de 100 de mile marine, navigând cea mai mare parte a timpului în vestul Peloponezului. De dimineață, trecem și pe lângă Insula Kythira, pe care o lăsăm la babord și, în cursul zilei, depășim pe la sud și Insula Antykythira. Plutim astfel și pe o parte mică a Mării Mediterane.

Lecția cea mai importantă a zilei se desfășoară la puntea centru și se referă la supraviețuirea pe mare. Maistrul militar

clasa a II-a Cristian Gâzea, șeful de echi-paj, le arată în detaliu ce conține o plută de salvare, utilitatea și modul de folosire a fiecărui obiect. De la ancore de furtună pliabile, dopuri, petice, adezivi, saule, pom-pă, lanterne, până la pelerine de protecție și costume de protecție termică, nou achiziționate la bord, probate de cadeți, care le pot salva viața. Tot la puntea centru, în bordul babord, se desfășoară un alt atelier. Aici, cei doi scafandri de bord – iată unde ajung militarii de la Divizionul 175 Nave Scafandri, caporalul Ion Stoian, de la Secția de scafandri de luptă de incursiune, și Cezar Butulescu, de la Secția de scafandri de mare adâncime – le prezintă echipamentul de scufundare. Ca întotdeauna, interesul este mai mare pentru acest domeniu, sunt interesați să afle amănunte și mulți dintre membrii echipajului nu doar cadeții.

La posturile de manevră! Manevra prova la post! Pregătiți ancora de fundarisire!, asta auzim prin stație la ora 17.50. Am ajuns la destinație în Insula Creta și ancorăm în Golful Kalyvion, la o milă nord de țărm. Fundarisim ancora babord cu trei chei de lanț pe un fund de 23 de metri. Sun-tem la doar cinci mile distanță de Souda, destinația noastră finală, mai adânc în inte-riorul golfului cu același nume și unde, de mâine, va începe ultima escală a marșului. După ancorare, în momentele libere de după masa de seară, maistrul militar prin-cipal Ionuț Comună își încearcă norocul la undiță. Din prima aruncare scoate un biban de mare, dar reușește performanța, tot din prima, să-l scape înapoi în mare! Altul nici nu a mai prins! La pupa, pe nava, acum, mult mai liniștită în lipsa sunetului motoru-lui principal – care s-a auzit neîntrerupt în ultimele trei zile – căpitanul Sergiu Șerban, împreună cu cadeta poloneză Alicja Zejmo și bulgarul Nikolay Petrov, ambii cart la navigație, la care s-au mai alăturat și britanicii Neil Connell și Callum Tapper, iau înălțimea la soare și calculează ora apusu-lui, folosind sextantul și cronometrul de navigație. O scenă tipică aici la bord, la ora crepusculului, pe mare sau la ancoră. n


Recent, guvernul de la Beijing a negat știrile conform cărora ar

avea planuri să disloce trupe în Af-ganistan. Un purtător de cuvânt al ministerului apărării de la Beijing a declarat că știrile privind înființarea unei baze militare chineze în estul Afganistanului nu sunt adevărate. China are o secțiune de graniță mică cu Afganistanul, în zona coridorului Wakhan, și este îngrijorată că insta-

bilitatea din Afganistan s-ar putea extinde și către provincia chineză Xinjiang, de la graniță.

Conform declarației, China ajută Afganistanul, alături de alte state, la întărirea capacităților de apărare, în special în domeniul combaterii terorismului. Ambasadorul Afganistanului în China, Janan Mosazai, a declarat că Beijingul ajută Afganistanul la înființarea unei brigăzi de vânători de munte, care să contribuie la operațiile antite-roriste, menționând că nu vor fi trupe chineze staționate pe teritoriul afgan. Cu toate acestea, China, alături de Pakistan, Iran și Rusia, are din ce în ce mai multă influență în regiune, în ciuda faptului că SUA cheltuie miliarde de dolari anual pentru sprijinirea Forțelor Naționale de Securitate afgane în lupta lor cu talibanii. n

Un oficial american de la Pentagon a avertizat recent India că nu există

nici un fel de garanții privind o exceptare de la sancțiunile impuse de SUA, dacă va cumpăra sisteme de armamente din Rusia. Washingtonul este îngrijorat de intențiile Indiei de a achiziționa sisteme de armamente, inclusiv pe cel de apărare antiaeriană S-400 din Rusia. India este un aliat important al SUA și cel mai mare importator de arme din lume.

Conform sancțiunilor impuse de americani Rusiei, țările terțe, care intră în relații comer-ciale cu sectoarele de apărare sau intelligence rusești, pot fi obiectul unor sancțiuni. Cu toate acestea, secretarul Apărării, Jim Mattis, a făcut demersuri pentru aprobarea de Congres a dreptului pentru președinte și secretarul de stat de a acorda excepții de la regulă, atunci când este vorba despre state care migrează de la echipamentele rusești la cele vestice.

Randall Schriver, asistent al secretarului Apărării pentru Securitate în zona Asia-Pacific, a declarat că această derogare a creat impresia falsă că India ar putea fi exceptată de la sancțiuni indiferent ce ar face, ceea ce nu este adevărat. În ultimii ani, SUA au căutat să strângă relațiile diplomatice cu India, care este considerată importantă în combaterea ambițiilor regionale în creștere ale Chinei. India a trecut din ce în ce mai mult la echipa-mente militare din SUA și Franța, dar este încă dependentă de piese de schimb și expertiză din partea Rusiei, pentru a-și întreține arsenalul existent. n

Alianța Nord-Atlantică analizează propunerea de a denumi noul său sediu din Bruxelles

John McCain, în memoria fostului senator ame-rican decedat recent. Ideea se bucură și de spriji-nul a trei dintre foștii secretari generali ai NATO.

Parlamentarul britanic Tom Tugendhat, președinte al Comisiei pentru Afaceri Externe din Camera Comunelor, promovează acest demers, având în vedere că McCain a fost un susținător determinat al Alianței. Parlamentarul a menționat într-o petiție online că a-l onora pe John McCain semnifică determinarea aliaților de a rămâne uniți pentru o nouă generație, argumentând că puțini politicieni au susținut, cu atâta pasiune ca McCain, ideea unei securități aliate comune. Acest demers îl poate pune pe secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, într-o situație dificilă, având în vedere poziția președintelui american, Donald Trump, care și-a exprimat antipatia pentru fostul senator de Arizona.

Anders Fogh Rasmussen, Javier Solana și George Robertson, foști secretari generali ai NATO, susțin acest efort, cu argumentul că McCain a fost un lider pentru toți cei care cred că unitatea transatlantică este singurul mijloc de asigurare a unei păci durabile. Solicităm NATO să răsplătească eforturile sale de o viață prin atribuirea numelui McCain noului sediu al Alianței, au scris cei trei într-o scrisoare comună, dată publicității recent. Purtătorul de cuvânt al Alianței, Oana Lungescu, a confirmat că secretarul general al NATO a primit o scrisoare de la parlamentarul britanic Tom Tugendhat, iar propunerea acestuia va fi analizată cu multă atenție. Secretarul general al NATO poartă un respect deosebit senatorului John McCain, a mai declarat Lungescu. n

LUMEA DE AZI

Pagina „Lumea de azi” utilizează informaţii preluate de la agenţii de presă şi din publicaţii de specialitate care apar în întreaga lume.

Denumirea noului sediu al Alianței

Avertismente pentru India

China nu intenționează să disloce trupe în Afganistan

O lume fără NATO?NATO Review a publicat, recent, un articol care analizează implicațiile unei lumi fără Alianța Nord-Atlantică.

De mulți ani există predicții despre desființarea NATO. Un jurnalist veteran le spunea ambasadorilor de la NATO la o întâlnire că, atunci când nu prea sunt știri de lansat, Washington Post publică un articol pe această temă. Vremurile și contextele se schim-

bă însă. Astăzi UE se luptă cu numeroase crize, de la Brexit la ascensiunea naționalismului. Formatele gen G-7 nu mai par a genera consens în problematica globală. Retorica prăbușirii Vestului câștigă tot mai mult teren. Ca și cea conform căreia NATO este inutil, care nu mai este emisă doar de reprezentanți ai mediului academic sau de izolaționiști.

În acest context, ar fi util un exercițiu de imaginație despre cum ar arăta lumea fără NATO. Astfel de experimente contrafactuale ajută la concentrarea atenției pe consecințele proble-mei. La urma urmei, sfârșitul NATO ar însemna mai mult decât dispariția unei birocrații de la Bruxelles. Ar însemna sfârșitul unei legături instituționalizate dintre militari și politicieni, dintre Europa și SUA. Consecințele politice și militare vor fi multiple. Desființarea NATO ar însemna sfârșitul apărării colective transatlantice. Europa va trebui să își asigure singură apărarea, fără

americani. Pentru unii euro-entuziaști, care doresc de mult emanciparea Europei, asta ar fi un vis devenit realitate. Pentru cei din tabăra opusă, ar însemna un coșmar. Construirea unei apărări europene de sine stătătoare ar însemna o povară copleșitoare din punct de vedere politic, financiar și militar. Compensarea contribuției americane ar duce la creșteri semnificative ale cheltuielilor pentru apărare și o modificare radicală a procedurilor de achiziție și de dez-voltare a armelor. Mai mult, ar însemna o politică de securitate europeană adevărată, inclusiv realizarea unui consens în ceea ce privește componenta nucleară. Cu alte cuvinte, dispariția NATO ar duce la o mai puternică integrare europeană în domeniul în care acest lucru este cel mai dificil de realizat. Toate acestea vin în contextul în care tot mai multe state membre ale UE vor mai puțină integrare și nu mai multă. Prin contrast, desființarea NATO va spori dramatic poziția Rusiei în securitatea europeană. Dacă SUA renunță la rolul lor de putere europeană, tentația Rusiei de a diviza sau intimida vecinii europeni va crește.

S-a tot spus că existența NATO creează o problemă pentru Rusia. Dar dispariția NATO cre-ează o problemă pentru Europa. Fără umbrela NATO, Europa își va pierde din încrederea în sine absolut necesară în negocierile cu Rusia. Unele state europene vor căuta să încheie

propriile relații cu Moscova. Pentru multe state din estul continentului, ieșite prin apartenența la NATO și UE de sub influența Rusiei, dispariția Alianței ar fi un dezastru. O nouă balanță de putere post-americană le va condamna să rămână permanent în sfera de influență a Rusiei.

Sfârșitul NATO ar însemna, de asemenea, și desființarea cadrului de legitimitate în utilizarea puterii militare. Fără cadrul asigurat de NATO, consensul militar și politic necesar pentru misiuni de stabilizare, cum este cea din Afganistan, nu se mai poate realiza. Operații militare ad-hoc între americani, canadieni și europeni vor mai fi posibile, dar în lipsa NATO interoperabilitatea militarilor s-ar diminua. Fără un centru de gravitate în materie de standarde militare, acestea vor regresa până la nivelul celui mai mic numitor comun, iar abilitatea aliaților de a coopera militar se va pierde treptat.

Pe de altă parte, dispariția NATO ar putea încuraja în mod inevitabil regionalizarea securității. În lipsa cadrului strategic oferit de Alianță, statele din sudul Europei vor tinde să se concentreze pe problematica magrebiană și a Orientului Mijlociu, în timp ce statele

din estul continentului s-ar concentra pe vecinul rus. Rețeaua unică de parteneriate a NATO cu zeci de state din întreaga lume s-ar destrăma, forțând Europa și America de Nord să revină la o logică complicată a relațiilor bilaterale.

Nici pentru SUA desființarea NATO nu ar însemna decât ipotetic o economie din perspec-tiva cheltuileilor de apărare. Bugetul apărării al SUA reflectă ambițiile sale de putere globală care merg mult dincolo de ceea ce înseamnă NATO. Oricum, cheltuielile făcute de americani în cadrul NATO reprezintă, într-o estimare maximală, doar 15% din cheltuielile lor de apărare totale. Astfel, în ciuda unor reduceri relative de cheltuieli, Washingtonul ar pierde aliați, baze militare și predictibilitatea politică asigurată de consultările permanente din cadrul NATO. Din perspectivă geopolitică, câștigătorii ar fi China și Rusia și toți cei care ar dori construirea unei lumi multipolare și care ar căuta să slăbească rolul SUA pe plan mondial. Pe scurt, din toate aceste motive, o lume fără NATO ar genera dezavantaje pentru SUA, Europa, aliați și parteneri de pretutindeni. n

Pagină realizată de Silvia Mircea


Foto

: Geo

rgia

na L

upu

Foto

: Rol

land

Che

ată

Foto

: Cris

tian

Nis

tor

Foto

: Ele

na A

ndre

iFo

to: p

resi

denc

y.ro

AZIMUT

Let’s Do It, Romania!

Ministerul Apărării Naţionale s-a alăturat campaniei Ziua Naţională de Curăţenie derulată de asociaţia Viitorul în Zori/Let’s Do It, Romania!, care s-a desfăşurat sâmbătă, 15 septembrie, pe teritoriul naţional. Peste 2.100 de militari şi personal civil din structurile MApN au participat voluntar la acest proiect de responsabilitate socială, care a presupus colectarea deşeurilor.

Potrivit organizatorilor, anul acesta, acţiunea s-a desfășurat în context global,

în 150 de ţări, sub numele World Cleanup Day, o activitate puternică de ecologizare și de responsabili-zare a populaţiei privind deșeurile, la care au fost invitate să participe, ca partenere, toate instituţiile publice din România, alături de cetăţenii voluntari ai comunităţii.

Astfel, președintele României, Klaus Iohannis, s-a alăturat inițiativei și a colectat gunoaie din Pădurea Cernica. Avem o ţară

extraordinar de frumoasă. Din păcate, mulţi consideră că natura este un fel de groapă de gunoi. Noi, ceilalţi, care înţelegem că natura trebuie păstrată, îngrijită, venim şi strângem gunoaiele. Este impor-tant să înţelegem că natura trebuie păstrată, mediul trebuie păstrat cu-rat. Şi până când înţeleg toţi să nu mai aruncăm tot felul de gunoaie, e bine să dăm astfel de exemple, a declarat șeful statului.

La Sibiu, peste 120 de studenți, cadre militare și in-structori din Academia Forțelor

Terestre Nicolae Bălcescu au par-ticipat la ecologizarea organizată de voluntarii asociației Viitorul în zori. Militari ai Batalionului 22 Vânători de Munte Cireşoaia din Sfântu Gheorghe au spus Let’s Do It, Romania!, participând în număr mare la evenimentul iubitori-lor de natură. Colegii lor de la Batalionul 24 Vânători de Munte General Gheorghe Avramescu au ecologizat în localitatea Bălan, iar cei de la Batalionul 26 Cercetare Supraveghere Montană Avram Iancu, la Brad.

În municipiul Medgidia, militarii Batalionului 345 Artilerie Tomis au participat activ la acțiunea de curățenie, la Timișoara, cei ai Brigăzii 18 Cercetare Supraveghere Decebal, în timp ce voluntarii din Brigada Multinațională de Sud-Est, români și polonezi, au scăpat de gunoaie localitățile Preajba și Caracal.

Elevi, cadre militare și profe-sori din Colegiul Naţional Militar Dimitrie Cantemir au curățat la cele trei monumente din jurul lor: Mo-numentul Eroilor – Breaza de Jos, Monumentul Eroilor – Gura Beliei și

Monumentul Cinstiţi memoria îna-intaşilor – Breaza. Această frumoa-să activitate le-a oferit liceenilor militari posibilitatea să aducă un omagiu celor care și-au dat viaţa pe câmpurile de luptă și, totodată, să-și arate respectul pe care-l poar-tă mediului înconjurător.

Elevii Colegiului Național Mili-tar Ştefan cel Mare au dat dovadă de spirit civic, s-au echipat cu mănuși și saci menajeri pentru a ecologiza zonele Izvorul Alb, Izvorul Malului, Valea Caselor și Bunești din Câmpulung Moldo-

venesc. Încă de la inițierea acestui proiect, tinerii liceeni au parti-cipat, în fiecare an, la activități de ecologizare a albiei râului Moldova și a lizierelor pădurilor din municipiul bucovinean. Îm-preună cu reprezentanți ai Bazei Aeriene de Instruire și Formare a Personalului Aeronautic, elevii Școlii Militare de Maiștri Militari și Subofițeri a Forțelor Aeriene Traian Vuia au colectat deșeurile prezente pe traseul: Baza aeriană – sat Boboc – Gară Bobocu – comuna Poșta Câlnău. n

CÂMPULUNG MOLDOVENESC

SIBIU

MIERCUREA-CIUC

TIMIŞOARA

CARACAL

La realizarea acestui material au contribuit: locotenent-colonel Adrian Voinea, locotenent Marius Mocanu, locotenent Mirela Gheorghe, plutonier-major Rolland Cheată, Elena Andrei, Grațiela

Mihăescu, Georgiana Lupu și Laura Bașturea

Om și tehnologie în era digitală


IDEI ÎN OFENSIVĂ

Gerd Leonhard

Tehnologia nu este ceea ce căutăm, ci este cum căutăm – altfel spus, tehnologia este un mijloc, nu un scop.

Trăim cele mai interesante timpuri din istoria umanității. Mai mult, viitorul a sosit, suntem

contemporani cu el, iar de acum înainte va sosi atât de repede, încât va fi mereu prezent. Așadar, trebuie să abordăm holistic problema

guvernanței tehnologiei, pentru a proteja esența a ceea ce înseamnă să fii om.

General-locotenent dr. Cătălin Zisu Colonel (r) dr. ing. Alexandru Mihalcea

Cu alte cuvinte, este necesar să investim în progresul umanității tot atâta ener-

gie, ca în dezvoltarea tehno-logiei. În cea mai mare parte, tot ceea ce poate fi digitizat, automatizat și robotizat suntem aproape siguri că se va petrece într-un fel sau altul. Este, însă, important să nu încercăm digiti-zarea și automatizarea a ceea ce ne definește ca oameni.

Unii specialiști apreciază că, în următoarele două decenii, lumea se va schimba mai mult decât în ultimele trei secole. Estimarea nu este lipsită de sens, întrucât, acum, schimbările tehnologice se petrec exponențial, combinatoriu și recursiv, logica și prezumțiile care determină viitorul schimbân-du-se total. În consecință, viitorul nu va mai fi o simplă prelungire a prezentului, ci va fi extrem de diferit. Afirmația nu este hazarda-tă dacă ținem seama de faptul că, cu toții, suntem martorii celei de a patra revoluții industriale (sau Revoluția 4.0), a cărei definire este aproape imposibilă fără folosirea unor termeni precum sisteme cyber-fizice sau „cloud com-puting”. Mai precis, este vorba despre o revoluție a rețelelor, a platformelor, a oamenilor și a teh-nologiei digitale, iar ritmul rapid al schimbărilor se va traduce în distorsionări dramatice ale mode-lelor actuale de organizare (și nu numai). În paralel, acest aspect va impune eforturi concentrate de adaptare. Expertul Klaus Schwab, fondatorul lui World Economic Forum, și-a exprimat temerea că organizațiile s-ar putea să nu facă față procesului de adaptare. Pe de altă parte, guvernele s-ar putea și ele, din poziția pe care o au, să nu poată angaja sau regle-menta noile tehnologii pentru a profita la maximum de beneficiile acestora. Transferul de putere va genera noi și importante pre-ocupări privind securitatea, iar inechitatea s-ar putea accentua, existând posibilitatea – nedorită – ca societatea să se fragmenteze.

Pe de altă parte, vizionarul și omul de afaceri Elon Musk crede

că, în curând, inteligența artificială ar putea crea un dictator nemuri-tor, întreaga omenire urmând să ajungă la cheremul acestuia. Musk a transmis acest avertisment sum-bru într-un documentar lansat sub numele Aveți încredere în acest computer? Evenimentul a coincis cu împlinirea a cinci decenii de la apariția filmului 2001: O odisee spațială, în care un computer ucide echipa care l-a inventat. Cu jumătate de secol în urmă, aceas-tă peliculă nu era altceva decât o privire către un viitor posibil. Cel mai frapant moment al filmului a fost atunci când Hal, inteligența artificială a navei, a luat-o razna. La o sumară analiză, se constată că regizorul Stanley Kubrick și scenaristul Arthur C. Clarke au imaginat diverse tehnologii care au devenit realitate…

Referindu-se la etica digitală, prin care înțelege investiție în mo-ral-ware pentru fiecare investiție în software, Gerd Leonhard (futuro-log, umanist, coach, consultant și speaker, dar și antreprenor în domeniul muzicii digitale din anii ’90 ai secolului trecut), autorul volumului Technology vs. Humanity, pune în discuție oportunitățile, provocările și riscurile care dictează evoluția sau dispariția umanității în Era Digitală.

El folosește, deseori, hashta-gul #hellven (#iadrai), ceea ce înseamnă – în viziunea sa

– că tehnologia poate fi atât Iad, cât și Rai, în funcție de cum este folosită: digitizarea și automati-zarea reprezintă cu adevărat raiul pentru marile companii și, în ega-lă măsură, iadul pentru angajații și clienții acestora. Big Data, inteligența artificială, automatiza-rea reduc semnificația costurilor, sporesc eficiența proceselor, dar – în egală măsură – cresc foarte mult riscurile de securitate și anulează intimitatea. Desigur, soluția nu constă în interzicerea tehnologiei avansate, în condițiile evoluției exponențiale a acesteia (de altfel, nici nu ar fi posibil), ci în echilibrarea ei prin control, regle-mentări specifice și etică.

În prezent, ne găsim și acționăm sub influența fascinației pentru adevăratele minuni ale eficienței și ale hiperconectivității, tratând, nu de puține ori, cu o su-

perioară indiferență consecințele neintenționate sau negative ale progresului tehnologiei. Uneori, poate chiar uităm că omul este neprețuit. Trebuie să medităm îndelung înainte de a ne lăsa ademeniți cu totul de magia teh-nologică, fiind esențial, din acest punct de vedere, să nu confun-

dăm superioritatea algoritmică cu inteligența superioară. Calculatoa-rele electronice, programele sof-tware, algoritmii și roboții nu pot căpăta compasiune sau empatie și nu au nicio șansă să înlocuiască relațiile interumane. Chiar trebuie să folosim modele matematice sau inteligența artificială pentru gestionarea stărilor emoționale? Desigur că nu, deoarece comple-xitatea trăirilor omenești trebuie să rămână un atribut al omului, nu numai pentru că doar el, omul, poate să se simtă atât de nuanțat, ci și pentru că, fericirea lui depin-de strict de implicarea sa directă în tot ceea ce este omenesc. Responsabilitatea noastră este să

facem diferența dintre eficiență și libertate, dintre securitate și intimitate, dintre inteligență și fe-ricire. Dacă într-o lume a mașinilor realitatea este binară și totul este explicabil, realitatea umană este opusul binarului, este artă. Teh-nologia îți poate prilejui plăcere, câteva realizări și poate puțină

implicare, dar nu îți poate oferi contact uman direct, un scop, un sens al existenței, experiențe de viață. Ca urmare, trebuie să lăsăm loc umanului și să credem mai mult în puterea noastră decât în puterea mașinilor. Într-o lume robotizată excesiv, comanda nu-i mai aparține integral factorului uman, iar dacă ne tot modelăm după „perfecțiunea” mașinii, vom ajunge să trăim momentul în care emoțiile, spontaneitatea, intuiția, imaginația ori credințele rămân în domeniul amintirii. Efectul com-binat dintre corp și minte, dintre biologie și spiritualitate – care nu este rațional sau măsurabil, nu poate fi reprodus sau proiectat

– depășește substanțial aria de acoperire a științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii. De pildă, să ne gândim numai la rolul pe care curiozitatea, misterul și eroa-rea îl joacă în procesul de inovație. Pericolul nu este ca mașinile să devină oameni, ci ca oamenii să devină mașini, lăsându-se seduși de lumea și stimularea virtuală, într-un fel care să le anuleze tră-săturile profund umane: creativi-tate, compasiune, originalitate, responsabilitate, empatie – pe care Gerd Leonhard le numește androritmi. Mai mult, el vorbește, în lucrarea amintită, despre așa-numita obezitate digitală – de fapt, dependența excesivă de informație și pericolul de a ne lăsa copleșiți de valul uriaș de date care ne va lovi. Din acest punct de vedere, trebuie să fim atenți la câtă informație consumăm, pentru că abundența exterioară conduce la sărăcie interioară. Este important să găsim echilibrul între a fi ignoranți și a fi atoateștiutori. În Era Digitală, trebuie să ne păstrăm dreptul la off-line. Poate fi un lux, dar ar trebui să rămână un drept fundamental al omului.

În contextul respectiv, folosirea inteligenței artificiale nu este un scop în sine, ci un răspuns la

schimbări mai profunde, de ordin demografic, social, de impactul asupra mediului înconjurător, de cum arată acum mediul de business etc. La această oră, în 99% din cazuri discutăm de mashine learning, care nu e cu nimic diferit față de ceea ce se discuta în urmă cu 15-20 de ani (limbajele de programare nu s-au schimbat, lucrurile de bază au rămas). Dar avansul tehnologic a permis implementări de succes: puterea de computing a crescut, la fel și partea de stocare, iar în zona de date, avem din ce în ce mai multe, căci digitizarea ne pune la dispoziție seturi uriașe de date. Mashine learning este un algoritm care poate sorta, clasifica și face

Gerd Leonhard


predicții, iar obezitatea digitală de care ne vorbește Gerd Leonhard nu este o vorbă în vânt.

În condițiile în care viitorul este deja prezent, abordarea „vom trăi și vom vedea” nu mai constituie o opțiune. Prezentul însuși trebuie abordat dintr-o perspectivă viitoare. Cum facem asta? Conform lui Gerd Leon-hard, trebuie parcurși următorii cinci pași:

Ipoteze: Examinarea atentă a activității prezente, stabilirea ipotezelor de lucru care confi-

gurează previziunile și strategiile adecvate pentru viitor.

Descoperire: Explorarea viitorului apropiat (de exemplu, următorii cinci ani), în ideea de a descoperi ce este probabil să se întâmple sau ce este de preferat să se întâmple în domeniul de interes.

Impact și oportunități: Defini-rea consecințelor probabile ale aplicării opțiunilor descoperite și stabilirea impactului posibil asupra activității respective, așa cum ea ar urma să se desfășoare în viitorul previzionat.

Viziune și strategie: Stabilirea modalităților prin care pot fi îndeplinite obiectivele preco-nizate pentru un anumit inter-val de timp, în deplin consens cu profilul oamenilor, cultura organizațională, cu însăși societa-tea, în ansamblul ei.

Acțiune: Stabilirea mentalității, abilităților și resurselor necesare pentru a crea viitorul preferat.

Nu știm cu exactitate dacă schema propusă conduce la rezultatele scontate. Oricum, chiar și din acest succint algoritm se desprinde concluzia potrivit căreia nu tehnologia este aceea care poate salva umanitatea, ci

omul, prin modul în care creează și utilizează tehnologia. Viitorul, în sine, depinde de ceea ce facem în prezent, iar pentru a avea cu adevărat un viitor trebuie să trăim conștient.

Așadar, inteligența emoțională, socială, kinestezică și intelectuală

rămân umane, fără scenariul apocaliptic al unei lumi domi-nate despotic de inteligența artificială sau de alte dezvoltări

tehnologice. Viitorul nu mai este doar o proiecție temporală, ci un mind-set profund asumat. Din acest punct de vedere, e mult mai plauzibil scenariul în care roboții amplifică potențialul omului, fără a-l înlocui, decât cel în care inteligența artificială ar putea acționa autonom fără discernă-mânt uman. În mod paradoxal, dezvoltarea tehnologică și, în special, digitizarea impun în mod imperativ reîntoarcerea la valorile profunde ale umanității – iubire,

conștiință, empatie, solidaritate, dorință de sens și apartenență, discernământ, înțelepciune.

Cum se petrec lucrurile în do-meniul militar, în condițiile în care războaiele sunt deja hibride, iar în viitor componenta informatică va prima. Ideea de conflict armat nu mai există fără componenta cyber. Războiul va fi – nu peste mult timp – pentru conectivitate, nu pentru teritoriu ori petrol; întrerupând co-nectivitatea, o țară poate fi învinsă fără dificultăți. Iar aici, întrucât

amenințările sunt din ce în ce mai diverse, fapt ce determină – printre altele – mărirea intervalu-lui de timp dintre atac și răspuns, se trece, în condițiile Revoluției 4.0, de la descriptive security la prescriptive security, pentru a micșora pe cât posibil spectrul de atac, folosind Big Data, analy-tics și inteligența artificială. Dar despre aceste aspecte, incluzând impactul celei de a patra revoluții industriale asupra securității, într-o intervenție viitoare. n

Observatorul militar18CULTURĂ

Nr. 37 / 19 – 25 septembrie 2018

Un fel de vorbire legat puternic de conduita celui care vorbește este pălăvrăgeala: „pruritul verbal, rostirea de verzi și uscate, de vrute și nevrute,

proferarea inepuizabilă de vorbe fără șir, fără cap și fără coadă, fără noimă și fără miez, doar de dragul de a vorbi [...] nu reclamă un ascultător atent” (Petru Creția, „Vorba fără de rost”, în „Luminile și umbrele sufletului”, Humanitas, 2011, books.google.ro).

Cele mai frecvente expresii caracteristice acestui fel de vorbire sunt „verzi și uscate” și „vrute și nevrute”: „Convor-birea […] n-a făcut decât să-mi confirme prima impresie: e o «hahaleră». Termen trivial, dar prea caracteristic, încât nu-l pot ocoli. Vorbește verzi și uscate” (Liviu Rebreanu, „Opere 17. Jurnal - 1927-1944”, Editura Minerva, 1998, p. 31).: „Tocmai ca să se deosebească de ele, doamna Eva Bauer vorbește vrute și nevrute, se laudă cu o mulţime de apucături rele și cu fel de fel de năravuri. Pare-se că marea ei plăcere e să se ponegrească singură” (Ion Vinea, „Paradisul suspinelor”, Editura Dacia, 1974, p. 253).

Cele două expresii sinonime se referă la vorbe goale, la nimicuri, la fleacuri, la palavre, mai precis la vorbe goale de adevăr, adică la minciuni („Dicționarul explicativ al limbii române”, ediția a II-a revăzută și adăugită, Univers Enciclopedic Gold, 2009 / Delr 2009) ori, potrivit altei explicații lexicografice, la „vorbe seci” (Lazăr Șăineanu,

LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA MEA.NICHITA STĂNESCU

Aurelia Nă[email protected]

„Dicționar universal al limbei române”, ediția a VI-a, Editura „Scrisul românesc” S.A., 1929).

Așadar, cine spune „vrute și nevrute” sau „verzi și usca-te” pălăvrăgește: „Nory, deși la ora indicată avea bereta pe cap, gata să iasă, pălăvrăgise totuși în picioare cu domnul Coti vreo jumătate de oră” (Hortensia Papadat-Bengescu, „Rădăcini”, în „Opere”, Minerva, 1980, p. 497). „Această isto-

rioară nu poate ieși decât din imaginația drojdiei populare pălăvrăgind la crâșmă” (Constantin Țoiu, „Morsus diaboli”, Cartea Românească, 1998, p. 1950).

Un verb sinonim cu „a pălăvrăgi” este varianta onoma-topeică „a trăncăni”.

De altfel, s-a utilizat și sensul propriu al acestui verb, „a face zgomot cu ceva”: „Cezara, închisă în chilia ei, plecâîn-du-și capul între oalele cu flori cum ședea lângă fereastă, își răzima fruntea de geamuri și trăncănea cu degetele în ele”

(Mihai Eminescu, „Moartea Cezarei”, în „Opere”, VII, „Proza literară”, Editura Academiei, București, 1977, p. 153). „Vasilica [...] vorbea moale, întorcea ochii pe dos și trăncănea toată ziua la piano” (Mihail Sadoveanu, în „Opere I. Povestiri, Înce-puturi”, Editura Minerva, București, 1981, p. 235).

Este utilizat frecvent și sensul extins asupra felului de a vorbi al acestui verb: „Burchioiu, fiind printre puţinii care ne călcau pragul, trăncănise pe la răspântii, lucru de care Maxima se îndoia categoric” (Doina Ruști, „Mâța Vinerii”, Polirom, 2017, books.google.ro).

Dacă pălăvrăgește și trăncănește cel care și minte, vorbește fără niciun rost cel ce flecărește: „din bucătăria cu ușa deschisă se aud glasurile Dianei și ale preotesei flecărind” (Florina Iliș, „Coborârea de pe cruce”, Echinox, 2001, p. 393).

Cel care flecărește mult sporovăiește: „apucase delicat bucata de tibișir cu două degete și sporovăia isprăvind demonstraţia așa cum i-o lămurise preceptorul de-acasă” (Cezar Petrescu, „Romanul lui Eminescu, Luceafărul”, Editura Viitorul Românesc, 2000, p. 164)

Între comportamentele reflectate în felul de a vorbi, se dezavuează lipsa de sinceritate, lipsa de certitudine suficien-tă, adică vorbirea „în vânt”: „Bineînţeles că vorbești în vânt, când știi bine cum s-au petrecut lucrurile” (Marin Preda, „Cel mai iubit dintre pământeni”, în „Opere”, vol. III, Univers enciclopedic, 2001, p. 1459). n

LA PRIMA LECTURĂ

Feluri de vorbire (II)

Sergent-major Cristian [email protected]

Cercul Militar Naţional

DrapelulCARTEA DE ALTĂDATĂ

[13 noiembrie 1916]Fac o ultimă revizie prin școală, înso-

ţit de Tăbârcă, spre a vedea de nu s-a uitat ceva. Ne uităm pe fereastra de la camera de bibliotecă a școlii. Cărţile stau nemișcate în rafturile lor. Într-un colţ, stă uitat primul drapel al școlii, încredinţat în 1886 de M.S. Regele Carol. E drapelul drapelelor, prin faţa căruia s-au perindat toate generaţiunile noastre de ofiţeri. E drapelul pe care au jurat „credinţă și supunere” aproape toţi ofiţerii activi, care sunt acum în război...

Acest simbol al mândriei noastre ostă-șești nu poate fi lăsat aici. Repede dar che-ile spre a-l lua și duce în pribegie, odată cu noi... Cheile sunt însă tocmai la Botoșani, iar ușa solidă de tot. Umerii lui Tăbârcă intră în acţiune, căci la umerii și mâinile mele nu e mare nădejde. Se opintește el astfel de zor. În cele din urmă, ușa e spartă și ridicăm dra-pelul. Privesc cu smerenie acest drapel, în

cutele căruia stă scrisă o bună parte din însuși istoricul armatei române.

Aproape nu-mi vine să cred când Tăbârcă îl ia la spinare și merge cu el, fără să mai sune corniștii „Onorul la drapel”, fără să mai cânte mu-zicile, fără ca trupele să mai prezinte armele, iar drept orice gardă, eu, un ofiţer rănit!...

Tăbârcă duce drapelul și-l pune binișor în locuinţa lui, parcă ar vrea să nu-l supere sau de-ranjeze prea mult. Eu, cu grijă îi spun întruna: - „Bagă bine seama, să nu-l uiţi cumva!” El, con-trariat, răspunde: „Lăsaţi, domnule căpitan, se poate să uit eu drapelul?”. Are dreptate. Ca vechi ostaș, hârșit în ale milităriei, nu e nevoie să-i fac recomandaţii de două ori. Și totuși nu mă pot abţine. E drapelul... vechiul drapel al școlii. n

Cartea despre care urmează să vă povestesc, trebuie să mărturisesc, am cam ocolit-o o perioadă. Și nu din vreun motiv anume, ci pur și simplu pentru că prima impresie pe care mi-a dat-o a fost aceea că s-ar putea să nu mă

atașez chiar atât de rapid de ea. Însă mare mi-a fost surpriza, în momentul în care am început să citesc primele pagini, să văd cât de tare mă prinsese povestea. Un bărbat pe nume Ove este o carte capabilă să facă lumea un loc mai bun. Sau cel puțin încearcă. Este genul acela de roman pe care vrei să îl citești seara, în liniște, poate înainte de culcare. Și pentru cei care văd cititul ca fiind cel mai bun somnifer, le voi transmite că această carte va reuși, fără dar și poate, să îi țină departe de somn.

Ove, protegonistul cărții, este un bătrân morocănos, trist, dificil, dar în același timp complex, ale cărui trăsături de personalitate le veți descoperi pagină cu pagină. Este puțin cam țâfnos, cu principii vechi și solide, fără prieteni, un bătrân pentru care pare că nu mai există nicio salvare. Dar cu fiecare filă citită îl veți

înțelege și mai mult pe personajul principal. Unii dintre voi poate chiar vă veți dori să fiți ca el, iar aici mă refer la meticulozitatea sa, la disciplina de care dă dovadă și la faptul că este extrem de organizat în tot ceea ce face. Iar motivele pentru care el face așa sunt întotdeauna cele mai serioase. Unul dintre ele, spre exemplu, Ove a condus un Saab. Apoi și-a cumpărat un alt Saab. Apoi un altul. Iar el îl urăște pe un vecin pentru că a renunțat la un Volvo pentru a-și cumpăra un BMW. Bine, poate și pentru că i-a furat locul în asociația de locatari. Și totuși, îl apără și îl ajută cât poate. Tare complicat, nu-i așa?

Temele principale sunt regăsirea, puterea de a merge mai departe și de a înțelege lumea atunci când îți deschizi cu adevărat ochii și sufletul. Autorul se pricepe de minune să intre în inimile cititorilor pentru că romanul este scris bine, cu umor.

Dacă vă doriți definiții noi, originale, despre iubire, tristețe, prietenie, viața în comunitate, această carte este locul potrivit unde să le căutați. Cartea vă va face să zâmbiți, să râdeți cu poftă, vă va sensibiliza până la lacrimi și, la final, vă veți simți câștigat prin accesul într-o lume neobișnuită care vă va impresiona. n

Un bărbat pe nume Ove

Fredrik BackmanUn bărbat pe nume Ove

Editura Art, Colecția Musai, 2017Traducere din limba suedeză

de Andreea CalemanTitlu original:

En man som heter Ove, 2012

Locotenent-colonel Sterea Costescu,

Din carnetul unui căpitan. Însemnări şi amintiri din

Răsboiul pentru întregirea neamului

(1 august 1916 – 1 aprilie 1917), Focşani, 1927,

p. 180-181

ExpozițiiGaleria Artelor. Expoziția de pictură și

grafică Intermezzo a artistului plastic Andrei Damo, deschisă în perioada 27 august-20 septembrie.

Galeria Foaier. Expoziția de pictură Confluențe cromatice a artiștilor plastici Ion Hultoană, Alexandru Dumitru, Daniela Gal, Irina Panait, Rozica Ion, deschisă în perioada 11-24 septembrie.

Galeria Rondă. Expoziția 50 de ani de la Primăvara de la Praga organizată de Amba-sada Republicii Cehe și Ambasada Republicii Slovace la București, în colaborare cu Centrul Ceh București și Institutul pentru Studiul To-talitarismului al Academiei Române. Expoziția este deschisă în perioada 11-24 septembrie.

Expozițiile sunt deschise zilnic, între orele 11.00-19.00. Intrarea este liberă.

Informații: www.cmn.ro, www.facebook.com/cmn.ro. n

Observatorul militar 19

ARMA CONDEIULUI

Nr. 37 / 19 – 25 septembrie 2018

Colonel (r) Ion [email protected]

General-maior Maricel D. Popa

PE LOC, REPAUS!

Faptul că un om rău poate avea succes sau noroc nu face din el şi un om mulţumit sau fericit. Pentru că lui îi este străină lecţia bunătăţii.

A gândi este o activitate laborioasă, care se aseamănă cu săparea unei fântâni: la început, apa este tulbure, dar, cu timpul, ea de-vine rece şi cristalină. • Nu există, nicăieri, un catastif al deciziilor

pe care ai fi putut să le iei, de-a lungul carierei tale. Dar lucrurile nu stau şi nu pot fi gândite la fel, în ceea ce priveşte luarea deciziilor tale proaste... • Un duşman de-al tău nu te poate trăda, niciodată. Trădarea, în ceea ce te priveşte, nu poate veni, în mod real, decât din partea celor de lângă tine, a celor care se proclamă ca fiindu-ţi apropiaţi... • Prostia este o grea povară. În mod curios, tocmai prostul nu înţelege acest lucru şi nu se plânge de el... • Oamenii se diferenţiază şi în funcţie de modul în care percep sau concep piaţa: unii, ca loc în care se vând şi se cumpără lucrurile de care au nevoie, alţii, ca loc de înşelăciune. • Când observaţi că o slugă se simte bine, confortabil, degajată, înseam-nă că ori se află deja în braţele stăpânului său ori se află în preajma lui... • Înţelepciunea este marea putere pe care o are un om de a se abţine să dea sfaturi plăcute, acolo unde trebuie să dea sfaturi utile. • Fie două im-perii la fel de puternice. Dar cel mai tare dintre ele va fi, întotdeauna, cel care are dreptatea – legea şi pacea – de partea lui. • Când celui de lângă tine îi este sete, oferă-i un pahar cu apă, nu vorbe despre un pahar cu apă. • Este dreptul nostru de a face erori noi. De altfel, acest lucru conso-lidează statutul lecţiilor învăţate. Şi le umanizează. • Ce bizar! Sunt unele secole care au trecut proba anonimatului temporal, doar prin faptul că lor le-au fost asociate nişte catastrofe naturale sau sociale. • Faptul că un om rău poate avea succes sau noroc nu face din el şi un om mulţumit sau fericit. Pentru că lui îi este străină lecţia bunătăţii. • Dracul! Scrieţi-i numele cu majusculă! Nu se ştie niciodată... • Istoria se repetă. Dar ceea ce nu spunem de fiecare dată este faptul că, uneori, acest lucru ne favo-rizează, iar alteori, nu. • Toată lumea asta este ca un angrenaj de ceasor-nic, foarte complex şi tare funcţional. Cea mai vulnerabilă şi, în acelaşi timp, cea mai rezistentă rotiţă a angrenajului, în care se află, de altfel, toată motivarea şi viabilitatea sa, se numeşte bani. • Când eşti nevoit ca să utilizezi unul din cuvintele imposibil sau niciodată, încearcă să te folo-seşti, totuşi, de alte cuvinte. Dacă nu ai încotro şi nu le poţi ocoli, atunci ia-ţi o morgă de filosof şi vei fi pe cale de a obţine un statut de... forma-tor de opinie. • În lumea asta nu există nici un om care să creadă că are destui bani, că nu mai are nevoie de alţii. Dacă ar fi un astfel de caz, el nu ar fi de natură economică, ci patologică... • Ce paradox! De multe ori, ne străduim ca să fim foarte corecţi, foarte exacţi – consumând şi resurse în mod adecvat – cu lucruri sau activităţi despre care, la o posibilă eta-pă a evaluării sau valorificării lor, vom vorbi aproximând elementele de detaliu... • Prin rezolvarea unei probleme, managementul performant poate înţelege, uneori, şi găsirea persoanei adecvate, experte, care să soluţioneze problema respectivă. n

DREPTUL LA ZÂMBET

Desen realizat de locotenent-colonel (r)

Cristi Vecerdea – CRIV

La 13 septembrie, s-au împlinit 187 de ani de la înființarea Spitalului Militar Central. Avem recunoaşterea faptului că tradiția a mers şi merge mai departe şi valorile umane şi medicale s-au transmis celor care îmbracă astăzi halatele albe ale celei mai nobile profesii puse în slujba sănătății oamenilor.

Bate-un vânt de... sănătate!

Primul mesaj care mi-a apărut pe calculator în dimineața când

scriu aceste rânduri este cel postat pe pagina de Fa-cebook a unui bun şi vechi camarad, care a traversat o perioadă grea de suferință cu un membru de familie, urmată de chimioterapie şi alte tratamente mai lungi sau mai scurte, mai mult sau mai puțin benefice pentru organism. Şi, drept urmare, m-am decis să abordez acest subiect delicat, atât cât mă pricep eu, fără a intra în sfera de competență a colegilor jurnalişti, specializați pe domeniu. Dintr-o pornire de solidaritate firească, de a fi alături de el, în acest fel, de a-i face auzite sentimentele. Direct, dar mai ales printre rânduri, i se citeşte dezamăgirea pentru tot ce a însemnat această teribilă experiență de viață. Când unii prieteni, din apropiere sau de pe Facebook, să folosesc ex-primarea lui, s-au pierdut în mijlocul poveștii tale şi nici nu au avut măcar răbdarea să citească mesajele până la sfârșit. El mai spune că dacă într-adevăr vrei să ajuți, fă-o fără să ți se ceară, pentru că un bolnav de can-cer este deja umilit de aceas-tă boală și nu mai poate să se umilească cerând aju-torul. Această experiență l-a determinat să sprijine, în diverse forme, familiile prietenilor care au luptat cu cancerul, această boală nemiloasă care îi afectează pe cei care suferă și pe cei dragi... până la sfârșit. E un proces dureros și foarte lung, adaugă el. Este un proces și o încercare ce îți testează toate fărâmele de credință: în capacitatea propriului organism de a se reface, în propriile gânduri, în abilitățile medicului, în alte persoane, dar mai ales

în Dumnezeu. Și fiecare trebuie să decidă în cine să își pună nădejdea...Ce să mai adaugi după aceste cuvinte scrise cu durere şi deznădejde de un semen de-al nostru pustiit interior de un foc nestins încă?

Numai în pielea celor care suferă sau a celor apropiați lor să nu fii, că aşa de îndemnuri şi de sfa-turi toți suntem buni. Noi,

cei din armată, ne legăm speranța de profesionalis-mul personalului medico-sanitar din sistemul militar de sănătate. Care sistem a suferit şi el câtva timp în urmă, atunci când a fost epurat de specialişti de primă mărime sau când era gata să alunece pe panta unor interese nu tocmai curate. Norii negri se pare că au dispărut cu desăvârşire şi rețeaua spitalelor militare a intrat, de la o vreme, în logica firească a rolului impor-tant pe care trebuie să-l

îndeplinească în arhitec-tura armatei. Preluarea Institutului Cantacuzino în subordinea Ministeru-lui Apărării Naționale va permite luarea unor măsuri practice, atât de necesare şi aşteptate, în domeniul cercetării, dezvoltării, inovării şi producerii de mijloace imunoprofilactice, terapeutice şi antidoturi, în vederea asigurării stării de sănătate a populaţiei. Totodată, repunerea în circuit a vechiului sanato-riu militar de la Herculane va însemna, în scurt timp, o nouă bază modernizată pentru aplicarea măsurilor de recuperare avansată a militarilor răniți în teatrele de operații. Aceste măsuri, corelate cu demersurile pentru suplimentarea locurilor în învățământul militar medical şi atrage-rea unor specialişti deja formați, pentru încadrarea posturilor rămase vacante,

constituie părți importante ale unui plan complex, co-erent şi integrat, bazat pe o viziune modernă a ceea ce trebuie să fie medicina militară a acestor timpuri şi a viitorului. Capabilă să facă față provocărilor mediului actual de secu-ritate. Dacă mai amintim şi faptul că, recent, la 13 septembrie, s-au împlinit 187 de ani de la înființarea

Spitalului Militar Central, avem recunoaşterea faptului că tradiția a mers şi merge mai departe și valorile umane şi medicale s-au transmis celor care îm-bracă astăzi halatele albe ale celei mai nobile profesii puse în slujba sănătății oa-menilor. Aş vrea să vă ofer un mic exemplu, trăit per-sonal şi nu auzit de la alții, al modului cum valorile moştenite se transmit mai departe. Întâmplarea a fost să urmez nişte proceduri într-o secție de recuperare medicală a spitalului şi am

întâlnit nişte oameni care m-au încântat prin devota-mentul și profesionalismul lor față de actul medical, prin căldura sufletească cu care m-au înconjurat. Fie că s-au numit doctorul Gigi Teodoru, şeful secției, sau colegii săi mai tineri, Şerban, Ionela şi Dorina. Sunt convins că aceeaşi atmosferă sănătoasă este acum în toate secțiile spitalului şi, de aici, în tot sistemul medical militar. Fapt confirmat de mulți prieteni, de la care am auzit numai cuvinte de apreciere pentru calitatea actului medical de care au avut parte aici. Pentru pri-etenul al cărui mesaj m-a determinat să scriu aceste rânduri, aş mai adăuga câ-teva cuvinte ale doamnei general de brigadă medic dr. Florentina Ioniţă-Radu, comandantul Spitalului Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila”, definitorii, cred eu, pentru starea de spirit care există în această prestigi-oasă instituție medicală şi pentru aşteptările ce le avem de la salvatorii noştri: A iubi viaţa, cu adevărat, a o proteja, a te contopi cu ima-ginea și valoarea trecutului pentru ca prin tine să existe viitor, a accepta că nimic nu ţi se cuvine de drept, ci pentru fiecare lucru împlinit trebuie să muncești, a putea să renunţi, de cele mai multe ori, la omul din spatele pro-fesionistului, pentru a avea puterea să zâmbești, atunci când sufletul îţi plânge, pentru că cel din faţa ta se uită la tine ca la ultima spe-ranţă de mai bine – astea înseamnă să fii medic și, mai ales, medic militar. n

Repunerea în circuit a vechiului sanatoriu militar de la Herculane va însemna, în scurt timp, o nouă bază modernizată pentru aplicarea măsurilor de recuperare avansată a militarilor răniți în teatrele de operații.

Norii negri se pare că au dispărut cu desăvârşire şi rețeaua spitalelor militare a intrat, de la o vreme, în logica firească a rolului important pe care trebuie să-l îndeplinească în arhitectura armatei.

FUNCŢII SCOASELA CONCURS UM 01377 Medgidia, din MApN, scoate la concurs urmă-torul post de conducere: • medic șef, grad profesional specialist me-dicină de familie, funcție militară. Candidații declarați admis în urma concursului vor fi chemați/rechemați în activitate, în corpul ofițerilor și vor dobândi calitatea de cadru militar în activitate, cu drepturile și obligațiile care de-

curg din aceasta. Gradul maxim care poate fi obținut – maior. Încadrarea postului vacant a fost aprobată prin Memorandumul cu tema: Aprobarea ocupării, prin concurs sau examen, a unor posturi vacante sau temporar vacante din structurile MApN potrivit prevederilor art.14, alin.(3), din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și proro-garea unor termene, nr. C(S)

105 din 12.01.2018. Condițiile generale pentru selecționarea candidaților în vederea chemă-rii/rechemării în activitate, în corpul ofițerilor, sunt prevăzute în Ordinul ministrului apărării naționale nr. M 70, Anexa 1, art.1 și 2, publicat în Monitorul Oficial, nr. 421/2016. Candidații vor depune la sediul UM 01377 Medgidia dosarul de înscriere la concurs, care va cuprinde do-cumentele prevăzute în Ordinul ministrului apărării naționale nr. M 70, Anexa 2, art. 3, publicat în

Monitorul Oficial, nr. 421/2016. Actele prevăzute a fi depuse în copie se prezintă însoțite de documentele originale, pentru a fi certificate pentru conformitate cu originalul de compartimentul resurse umane al UM 01377 Medgidia, iar documentele tipi-zate se asigură candidaților prin grija structurii care organizează selecția. Înscrierea la concurs se face la sediul UM 01377 Med-gidia, județul Constanța, în termen de 15 zile calendaristice de la apariția acestui anunț în

publicațiile Observatorul militar și Viața Medicală. Informații suplimentare privind condițiile generale și specifice pentru ocuparea postului, locul, data și ora desfășurării probelor eli-minatorii de aptitudini, precum și organizarea concursului se pot obține la sediul UM 01377 Medgidia, str. Republicii, nr.103, municipiul Medgidia, județul Constanța. Persoane de contact: Chisoceanu Georgian, Gavrilă George, Buzincu Nicolae, tel. 0241/81.00.61, interior 105.

DECESE Personalul Comandamen-tului comunicațiilor și infor-maticii și al unităților militare subordonate își exprimă pro-fundul regret față de trecerea la cele veșnice a colonelului (r) MIRCEA CISMARU, ofițer de comunicații și informatică, un profesionist desăvârșit. Suntem alături de familia în-doliată și transmitem întreaga noastră compasiune. Dumne-zeu să-l odihnească în pace!


IMPACT

În perioada 1 octombrie 2018-30 iunie 2019, Cercul Militar Naţional

organizează următoarele cursuri pentru copii și adulţi:

• Cursuri de limbi străine pentru adulți – nivel începători, mediu, avansaţi și perfecţionare (Engleză – cu obținerea atestatului aprobat de Ministerul Mun-

cii și Justiției Sociale și de Ministerul Educației Naționale –; Germană; Itali-ană; Spaniolă; Rusă; Franceză; Cursuri de artă plastică pentru copii şi adulţi; • Cursuri de instrumente muzicale pentru copii și adulţi: pian, chitară clasică și vioară; • Cursuri de coregrafie şi mişcare scenică pentru copii; • Cursuri de gim-

nastică aerobică pentru adulţ ; • Cursuri de dans modern și sportiv pentru adulţi – tango argentinian.

Înscrierile se primesc în perioada 10-28 septembrie, între orele 10.00-13.00 și 14.00-18.00, la secretariatul cursuri, etaj IV, camera 75. Cursurile sunt contracost! Relaţii la telefon: 021/313.86.80, interior 156. Mai multe informații despre cursuri: http://www.cmn.ro/CURSURI.html, www.facebook.com/cmn.ro. n

Darius, cel de-al doilea dintre cei trei copii ai familiei Mihalcia, în vârstă de numai trei ani și jumătate, suferă de tetrapareză spastică și epilepsie, iar ca șansele sale de recuperare și posibilitatea de a se bucura de o viață cât mai normală alături de familie să fie cât mai mari, are nevoie de un tratament de specialitate în străinătate. Presat de timp și de dorința de a-i oferi cele mai bune îngrijiri medicale, tatăl micuțului, Vasile Mihalcia, a decis să petreacă mai mult timp în Afganistan, pentru a strânge suma necesară îndeplinirii acestei dorințe. Astfel, după ce, în prima parte a anului, a participat la misiunea Resolute Support, din Afganistan, alături de Batalionului 30 Protecția Forței Vulturii Carpaților, în prezent ia parte la aceeași misiune împreună cu colegii săi din Batalionului 812 Protecția Forței Șoimii Carpaților.

Cei care doresc să se alăture acestei cauze nobile pentru care luptă camaradul nostru au la dispoziție conturile: Lei – RO49 RZBR 0000 0600 2006 3228; Euro – RO92 RZBR 0000 0600 2006 3284. Codul BIC RZBRROBU – Vasile Mihalcia.

În anul Centenarului Marii Uniri, să fim uniți și să îl ajutăm pe Darius!

Au trecut 33 de ani de când, la Pitești, destinul le-a dat întâlnire câtorva zeci de tineri veniți din toate colțurile

țării pentru a deveni ofițeri de auto. Aveau să-și împlineas-că acest vis la Școala Militară de Ofițeri Activi Tancuri și Auto Mihai Viteazul din Pitești, locul în care au devenit cu adevărat bărbați, înfruntând rigorile unei vieții cazone spe-cifice regimului comunist de atunci. Anii dificili ai formării profesionale nu i-au descurajat, ci i-au unit și i-au pregătit pentru toate încercările vieții, transformându-i, treptat, din colegi în prieteni, care au știut mai apoi să-și fie aproape, la bine și la greu. Dar, mai mult decât atât, au învățat să se respecte, să se bucure laolaltă atunci când au ocazia și să prețuiască amintirile extraordinare pe care le au împreună. Așa cum s-a întâmplat și în perioada 7-9 septembrie, la Si-naia, acolo unde promoția anului 1988, arma auto, a Școlii Militare de Ofițeri Activi Tancuri și Auto și-a dat întâlnire pentru a sărbători trei decenii de la absolvire. Un moment deosebit, în care amintirile au răvășit chiar și cele mai că-lite suflete, emoțiile transformându-se, deseori, în lacrimi de fericire. La apelul ofițerilor de auto, promoția 1988, au răspuns prezent Horia Enache, Dan Marinică, Cristi-an Bălescu, Costel Buzoianu, Florin Buzoianu, Gabriel

Călin, Gheorghe Chițu, Adrian Cristea, Nicolae Dumitrașcu, Ionel Dumitrescu, Eugen Enescu, Gheorghe Fălămaș, Ion Gheorghiță, Marian Iordan, Gheorghe Oprescu, Ion Tîrziu, Ion Vasilescu, Sebastian Voica, Cristian Voinea. Cu siguranță, la fel ar fi făcut Mihai Joacălesne, Aurel Dobrică, Florin Pană, dacă n-ar fi plecat prea devreme la ceruri. În memoria lor, participanții au ținut un moment de reculegere.

Dincolo de reușita revederii, pigmentată din plin cu povestioarele despre practica executată în economia națională, despre ineditele și amuzantele experiențe de la instrucție sau de prin sălile de cursuri, dar și cu portretele unor comandanți mult prea exigenți, toți cei prezenți au avut ocazia să-și prezinte realizările, proiectele prezente sau viitoare, perlele unor cariere militare în care, firesc, rolul principal l-a avut familia. Fără de care, cei care au făcut și fac cinste armei auto atât în sistemul militar, cât și în afara lui, n-ar fi putut vorbi astăzi, cu atâta bucurie, despre împliniri. Și cum timpul este recunoscut ca un zgârcit cu astfel de clipe fericite, automobiliștii militari au fost nevoiți să se despartă, nu înainte de a-și promite că, de acum încolo, astfel de întâlniri vor deveni mult mai dese. n(Gh.V.)

După mai bine de trei decenii, elevii promoției 1983 a Colegiului

Militar Național Dimitrie Cantemir s-au reîntâlnit acolo unde au legat prie-tenii pentru o viață. Ajunși acum la vârsta maturității, foștii absolvenți și-au amintit cu amuzament ce-și doreau atunci când erau elevi de liceu. Când eram în liceul militar, îmi doream să ajung maior. Comandantul meu de atunci, maiorul Ștefănescu, era o persoa-nă foarte impunătoare. Îmi doream foar-

te mult să ajung comandant de batalion și maior în armata română. Dumnezeu m-a ajutat mai mult decât m-am gândit eu, ne-a povestit generalul-locotenent Dumitru Scarlat, reprezentantul Arma-tei României la Bruxelles.

Pentru generalul de brigadă Dorin Ioniță, timpul petrecut la Colegiul Militar Național Dimitrie Cantemir i-a rămas în suflet. Emoția băncii, emoția profesorului la catedră, emoția profesorului care, din când în când, bate în catedră, m-a făcut să mă întorc în timp și să mă văd iar elevul timid de acum 35 de ani, ne-a povestit generalul de brigadă Dorin Ioniță,

comandantul Comandamentului Forțelor Întrunite .

Pentru colonelul Vasile Ene dorința de a intra la liceul militar a fost primordială, păstrând cu sfințenie respectul pentru uniforma militară. Eram tare mândru să merg acasă , în uniformă. Când am ajuns aici, totul mi se părea impunător, aleea de la intrare mi se părea foarte lungă, iar sălile de clasă imense. Pentru mine, acest liceu a reprezentat a doua casă, povestește cu nostalgie colonelul Vasile Ene, director în Statul Major al Forțelor Terestre.

În această zi specială a revederii, cantemiriștii au redescoperit în arhiva amintirilor povești pe care le credeau uitate, povești care i-au hrănit sufleteș-te o vreme. Revederea cu foștii colegi și cu dascălii care le-au călăuzit pașii timp de patru ani i-a întinerit pur și simplu. Și-au construit cariera militară punând cărămidă peste cărămidă pe fundația dobândită în cei patru ani de liceu. Acești 35 de ani scurși de la ultimul clopoțel și-au pus amprenta pe chipurile absolvenților cantemiriști. Însă ceva a rămas cu siguranță neschimbat: privirea ghidușă, care trădează spiritul năzdrăvanilor de altădată. n

Vineri, 14 septembrie, în lo-calitatea Blăjenii de Sus, co-

muna Șintereag, judeţul Bistriţa- Năsăud, s-a desfășurat o activita-te de comemorare a generalului Grigore Bălan – eroul dezrobirii Ardealului –, nume purtat astăzi de Brigada 81 Mecanizată.

La activitate au participat reprezentanţi ai autorităţilor centrale și locale, comandantul Brigăzii 81 Mecanizată, colo-nel Mircea Gologan, precum și delegați ai altor instituţii structuri și asociaţii din judeţ. În cadrul ceremoniei, după intonarea Imnului naţional al României și oficierea serviciului religios, au fost rostite alocuţiuni în care a fost evocată personalitatea

generalului Grigore Bălan, ulterior fiind depuse coroane de flori la bustul acestuia și la bustul Mitropolitului Nicolae Bălan. În încheiere, garda de onoare, formată din militari ai Brigăzii 81 Mecanizată, a defilat în ritmurile Muzicii militare a garnizoanei Bistriţa.

O activitate similară a avut loc duminică, 16 septembrie, în comuna Leșu, judeţul Bistri-ţa-Năsăud, acolo unde au fost comemorați eroii căzuți la da-torie. Cu acest prilej, în prezența reprezentanților autorităţilor centrale și locale, a colonelului Mircea Gologan, precum și a cetăţenilor comunei, îmbrăcaţi cu mic cu mare în costume po-pulare, a avut loc o ceremonie militară și religioasă. n

Vineri, 14 septembrie, la sediul Batalionului 47 Comunicaţii și

Informatică General Nicolae Petrescu, a avut loc ceremonia de comemorare a sublocotenentului (p.m.) STOICA MĂDĂLIN, căzut la datorie la 15 septembrie 2017, în Afganistan. Cu acest prilej a fost dezvelită o placă comemorativă în memoria tuturor eroilor Batalionului 47 Comunica-ţii și Informatică. Pierderea unui camarad este o grea încercare pentru noi toţi. De aceea, orice am spune în aceste momente, nu vom putea alina durerea celor cărora sublocotenen-tul (p.m.) Stoica Mădălin, căzut la datorie în Afganistan, le-a fost soţ, tată, rudă, prieten sau coleg, a spus generalul de brigadă Gheorghiţă

Vlad, comandantul Diviziei 2 Infan-terie Getica.

La ceremonie au participat mem-bri ai familiei, foști camarazi de misiu-ne și personal militar și civil din cadrul Diviziei 2 Infanterie Getica. Dumnezeu să-l odihnească în pace! n

Oferta de cursuri

ANUNŢURI UMANITARE

Automobiliști la... raport

Onor eroilorSergent Teodora Uifelean

Amintiri din liceuCristina Papucea

Placă comemorativăCaporal Paul Oprea

Foto

: Măd

ălin

a Ili

nca

...Mineralele reprezintă 4-5% din greutatea corpului uman, fiind im-plicate în toate reacțiile metabolice?...285 de milioane de persoane din întreaga lume au deficiențe de vedere, iar 39 de milioane sunt nevăzătoare?...Muzeul Recordurilor Românești (foto) deține cele mai mari colecții din lume: 99% din toate mărcile poștale emise în România (peste 100.000 de piese); 35.000 de fiare de călcat; 15.000 de suporturi pentru fierul de călcat; peste 30.000 de tirbușoane?...O diplomă militară romană din anul 106, descoperită la Porolissum, atesta că, la acea dată, a fost constituită provincia romană imperială Dacia Romană, formată din zona sud-vestică a Daciei?...În 1804, Francisc al II-lea s-a autoproclamat Primul Împărat al Austriei?...Patrimoniul artistic al lui Brâncuși este estimat la peste 720 de sculp-turi, peste 420 de desene și alte obiecte de interes cultural, de-a lungul a peste 50 de ani de activitate?...Vestitul laureat al Premiului Nobel, Albert Einstein, nu a vorbit până la patru ani și nu a citit până la șapte ani, ceea ce a făcut ca profesorii și părinții lui să creadă că era întârziat mental? Einstein a fost exmatriculat din școală și i s-a refuzat admiterea la Școala Politehnică din Zürich.... Organismul uman conţine suficient fier pentru a face un cui de metal de 3 cm? n

Balanţă (23 septembrie-22 octombrie): Chiar dacă aveți interesul să faceți cât mai multe lucruri, nu reușiți

să vă urniți. Spre finalul săptămânii, dați drumul unei activități sociale la care lucrați în colaborare cu un prieten. Pe plan sentimental, comunicarea nu decurge așa cum ați dori.

Scorpion (23 octombrie-21 noiembrie): Munciți pe mai multe planuri și aveți în scurt timp realizări la care

nu vă gândeați. Totuși, aveți nevoie și de momente de rela-xare, cu atât mai mult cu cât puteți depista mici probleme de sănătate. Consumul nervos vă poate face introvertit și sever.

Săgetător (22 noiembrie-20 decembrie): Implicarea dumneavoastră emoțională vă împiedică să aveți o

vedere de ansamblu a unei situații. Când vi se oferă ocazia de a face un salt profesional, este bine să profitați din plin de acest lucru.

Capricorn (21 decembrie-19 ianuarie): Serviciul este acel segment din viața dumneavoastră unde

vă implicați cu toată seriozitatea și acest lucru vă ajută să evoluați foarte ușor. Vă place să faceți lucruri interesante care vă provoacă să vă cunoașteți limitele.

Vărsător (20 ianuarie-18 februarie): Vreți să priviți cu claritate și deschidere orice schimbare care vă bate

la ușă. Soluția la problemele dumneavoastră vine din partea unei persoane dragi, iar faptul că sunteți un om de bază vă pune într-o lumină bună în fața șefilor.

Peşti (19 februarie-20 martie): Pentru dumneavoas-tră, săptămâna aceasta vă aduce înlesnirea unor relații

cu oameni cu care este posibil să colaborați pe termen lung. În relația de cuplu ar fi util să vă arătați mai implicat și să găsiți elemente și activități comune cu persoana iubită. n

Berbec (21 martie-20 aprilie): Sunteți deschis provocărilor și faceți ceea ce vă animă intuiția. Deschiderea dumneavoas-

tră către comunicare vă atrage simpatia colegilor. Problemele de natură personală își găsesc rezolvarea chiar prin oamenii la care nu vă așteptați.

Taur (21 aprilie-20 mai): Sunteți adeptul controlului și nu lăsați nimic să vă scape din vedere. Acolo unde nu vă

pricepeți, apelați la profesioniști, care vă pot conduce spre suc-ces. Este important pentru dumneavoastră, chiar dacă încheiați un capitol important în viața personală, să lăsați o ușă deschisă.

Gemeni (21 mai-21 iunie): Joaca nu este întotdeauna o abordare inteligentă, pentru că poate fi interpretată ca

o lipsă de responsabilitate. Consumați resurse serioase, dacă alegeți să rămâneți ancorat într-un conflict. În relația de cuplu, puteți avea discuții interminabile, dacă nu aveți de gând să faceți compromisuri.

Rac (22 iunie-22 iulie): Săptămâna în curs vă scoate înainte o serie de lucruri care au legătură cu trecutul dumneavoas-

tră. Nimic nu este așezat așa cum v-ați dori, iar consumul de bani este mai mare decât preconizați.

Leu (23 iulie-22 august): Instinctul dumneavoastră este la cote maxime. Știți exact ce aveți de făcut și vă îndreptați

atenția către acele capitole în care simțiți că aveți de aprofundat cunoștințele. Pe plan social este un moment oportun să cunoașteți persoane care vă pot sprijini în demersurile profesionale.

Fecioară (23 august-22 septembrie): Stilul simplist și atitudinea ușor ironică fac din dumneavoastră o persoană

interesantă pentru unii sau antipatică pentru alții. Ar fi util să vă apropiați de acei oameni care au infuență pe plan profesional și care, prin experiența lor, vă pot aduce beneficii intelectuale.

DIFUZARE

Plutonier-adjutant principal Rodica Dinc`,

Costel B`lan, Anelia Pricop tel. 021/322.82.87

ÎN LUMINA ASTRELOR

Plutonier-majorElena-Irina Spilcă[email protected]

Observatorul militar 21CALEIDOSCOP

Nr. 37 / 19 – 25 septembrie 2018

|nchiderea edi]iei – mar]i,

ora 12.00

REDACTOR-{EF ADJUNCT

Colonel Gheorghe Vi[an,

tel. 021/322.82.87, int. 113.

SECRETAR GENERAL

DE REDAC}IE

Locotenent-colonel Viorel Amz`rescu,

tel. 021/322.82.87, int. 110.

{EF STUDIO MULTIMEDIA

Maior Dan Constantin Mireanu

REDACTORI

Maior Constantin Pi[tea,

maior Bogdan Oproiu,

locotenent Marius Mocanu,

locotenent Andreea Motoc,

plutonier-adjutant Lucian Irimia,

plutonier Alina Cri[an,

sergent-major Cristian Lenga,

sergent Marius Lupu

Irina-Mihaela Nedelcu,

Silvia Mircea, Elena David

Tiparul executat la GRUPUL DE PRES~ ROM@N

FOTOREPORTAJ

Plutonier-adjutant principal

Eugen Mihai, Petric` Mihalache

TEHNO REDACTARE

COMPUTERIZAT~

Maria-Ioana Gal,

plutonier-major C`t`lin Ovreiu

DIRECTOR

Comandor Alexandru Leaua

REDACTOR-{EF

Colonel Florin {perlea

tel. 021/322.66.34,

e-mail: [email protected]

Responsabil de num`r:

Maior Bogdan Oproiu

ADRESA REDAC}IEI:

Bucure[ti, Bulevardul Unirii,

nr. 57, bloc E4, sector 3,

O.P. 4, C.P. 4-159, Cod 741382

Tel./fax 021/322.83.88

© M i n i s te r u l Ap ă ră r i i N aţ i o n a l e „Reproducerea de scurte extra se este permisă în condi ţiile prevă zute de art. 33 din Legea nr. 8/1996 privind drep tul de autor şi drep turile conexe.”

ABONAMENTE tel. 021.322.82.87Cont:RO56TREZ

70320360150XXXXXTaxele po[tale – achitate conform

aprob`rii D.G.P.T.C nr.137/8598-1980.

ISSN1223-3641. 0614

C.1233/2018

TRUSTUL DE PRES~

AL MINISTERULUI

AP~R~RII

NA}IONALE

www.facebook.com/OBSERVATORULMILITAR

[email protected]

[email protected]

www.presamil.ro w

w

w

Orizontal: 1) Trageri de timp. 2) Tra-geri de timp – Antene... în general! 3) E ceva de speriat în cultură – Se alege cu o bătaie bună. 4) Depășit pe calea de acces – legătură interurbană. 5) Rău la inimă – Puse pe învârteli – Secure! 6) Banc... la cazinou – Ochi artificial. 7) trecut în rezervă... după șoc. 8) Orien-tare spre țintă. 9) Se poartă cu epoleți în armată – Salutare pe linia frontului. 10) Sare pe la spate! – Au înclinații în ale scrisului (fem).

Colonel (r) Nicolae Laurenţiu Popa

ŞTIAŢI CĂ...Ilarion Barbu

Vertical: 1) Bun de pus la rană – I se dă de furcă... la timp. 2) Datorită unei proaste dispoziții, e lipsit de formă – Trecutul care nu se mai întoarce. 3) Cadru care se expu-ne – Se fac foc când le atingi. 4) Produc în-curcături în rezolvarea problemelor. 5) Se reped ca ulii – Abătut de la calea cea dreap-tă. 6) Rețineri de la faptele rele. 7) Intrate în panică! – Trag la firul ierbii – Insule din fos-tele colonii. 8) Tras în tuș! – Unii care trag la munte. 9) Trage de timp la locul de muncă (fem) – Strâns cu ușa. 10) Tragere de timp. n

CORECTUR~

Oprina Melcioiu

Trageri de timp

COGITO

SECRET, LAC, AGENT, BARA, VAR, ATASAT, AL, ANATEMA, N, SOSII, AR, TAC, INSI, E, SAT, ATAS, SPION, ARTE, UR, BEC, NOR, DENATURARE.

Dezlegare la careul Careul serviciilor secrete din Observatorul militar nr. 36/2018

Tudor Arghezi

Foto

: nav

y.ro

Dezvață-te să respecți fațada până ce n-ai văzut interiorul.

Transformare (3,1,4,6,6,3,4)Colonel (r) Teodor Amzoi

CRIPTOGRAFIE

Dezlegare la criptografia Revenire (1-2,6,3,7) din Observatorul militar nr. 36/2018

S-au întors din misiune.

Observatorul militar22

FINANCIAR

Nr. 37 / 19 – 25 septembrie 2018

Radar economicuInflația a depășit din nou pragul

de 5%. Luna trecută, rata anuală a inflaţiei a crescut la 5,1%, de la 4,56% în iulie, arată datele publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS). În ultimul an, mărfurile ne-alimentare s-au scumpit cu 6,78%, cele ali-mentare cu 4,15%, iar serviciile cu 2,61%. În august, comparativ cu luna anterioară, cele mai mari scumpiri au fost consemnate la serviciile poștale (+21,54%), gaze (+5,59%), citrice și alte fructe meridionale (+3,01), iar cea mai mare ieftinire s-a înregistrat la fruc-tele proaspete (-8,10%). În acest an, cea mai ridicată rată anuală a inflaţiei a fost înregis-trată în luna mai, respectiv 5,41%, acesta fiind cel mai mare nivel din februarie 2013, când a ajuns la 5,65%.u Producția internă de lapte, în

creștere. Potrivit INS, în primele șapte luni din acest an, față de perioada similară din 2017, cantitatea de lapte de vacă colecta-tă de unităţile procesatoare a crescut cu 48.007 tone (+7,8 %). În același timp, au fost înregistrate următoarele creșteri: la lapte de consum, cu 10.899 de tone (+6,6 %), brân-zeturi, cu 2.228 de tone (+4,0 %), smântână de consum, cu 636 de tone (+1,7 %), și lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut, lapte bătut și alte produse lactate similare), cu 1.539 de tone (+1,3%). La unt, producția a scăzut cu 858 de tone (-12,2%). Totodată, cantitatea de lapte brut importat a crescut cu 3.725 de tone (+5,1%).uSectorul IT românesc continuă să

se dezvolte. Anul trecut, piaţa internă de software și servicii IT a crescut cu 2,1% faţă de 2017, ajungând la 975 milioane de euro, conform celui mai recent studiu al Asociaţiei Patronale a Industriei de Software și Servicii (ANIS), citat de Agerpres. Cifra de afaceri totală a sectorului IT a urcat cu 11%, până la patru miliarde de euro. Exportul de software și servicii IT a contribuit cu 3,025 miliarde de

euro, mai exact 75,6%, la valoarea întregului sector IT, în creștere cu peste 14%. Venitul generat intern, însă, a crescut cu doar 20 mi-lioane de euro (2,1%), de la 955 milioane de euro (în 2016) la 975 de milioane. Din totalul exportului de produse și servicii IT, aproximativ 75% a mers către piaţa europeană, 22% către cea americană, restul fiind direcţionat către alte pieţe. Pentru 2018, este preconizat ca veniturile totale generate de industria de software și servicii IT să ajungă la 4,5 miliarde de euro. uExporturile de mobilă ale României,

de trei ori mai mari decât importurile. În primele cinci luni ale anului 2018, industria mobilei din România a înregistrat un exce-dent comercial de 694 de milioane de euro, un nivel similar cu cel din anul precedent, potrivit datelor Asociaţiei Producătorilor de Mobilă din România (APMR). În perioada ianuarie-mai, exporturile de mobilă ale țării noastre au fost în valoare de 987 de milioa-ne de euro, iar importurile au totalizat circa 292 de milioane de euro. Potrivit președin-telui APMR, Aurica Sereny, România a ajuns

anul acesta pe locul cinci în ceea ce privește exportul de mobilă în Uniunea Europeană, contribuţia la balanţa comercială a ţării fiind de 1,5 miliarde de euro, anul trecut. Se es-timează că, anul acesta, volumul producției de mobilă va ajunge la 2,7 miliarde de euro, de la 2,55 miliarde de euro, în 2017. n

Pagină realizată de colonel Gheorghe Vişan

Leul se menține stabil Pentru a doua săptămână la rând, fluctuațiile monedei naționale în raport cu principalele va-lute au fost de mică amploare.

Astfel, în pe-rioada 7-14

septembrie, euro s-a apreciat cu 0,04% față de leu, în timp ce dolarul a pier-dut 0,51% com-parativ cu mo-neda noastră. Tot în pierdere (-0,39%) a închis săptămâna și francul elvețian, Banca Națională a României afișând vineri, 14 septem-brie, un curs de 4,1152 lei pentru acesta. În aceeași zi, lira sterlină era cotată de BNR la 5,2060, cu 0,73% mai mult decât în ziua de 7 septembrie, iar gramul de aur la 153,8855 de lei, după o apreciere săptămânală de 2,9 bani. n

Indemnizația de delegare și alocația de cazare vor crește din 2019

Potrivit actului normativ, persoana aflată în delegare într-o localitate situată la o

distanţă mai mare de cinci kilometri de localitatea în care își are locul permanent de muncă beneficiază de o indemnizație de delegare, în cuan-tum de 20 lei/zi, indiferent de funcţia pe care o îndeplinește și de autori-tatea sau instituția publică în care își desfășoară activitatea. În prezent, cuantumul acestei indemnizații este de 17 lei. De asemenea, în situația în care delegarea se face într-o localitate situată la o distanţă mai mare de 50 km de locul permanent de muncă, iar persoana nu se poate înapoia la sfârșitul zilei de lucru, beneficiază de o alocație zilnică de

Săptămâna trecută, Guvernul a adoptat o Hotărâre privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor pu-blice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării în interesul serviciului.

delegare compusă indemnizația de delegare, în valoare de 20 lei/zi, și o alocație de cazare, în cuantum 230 lei/zi, în limita căreia personalul trebuie să își acopere cheltuielile de cazare. Indemnizația de delegare sau alocația zilnică de delegare, după caz, nu se justifică prin documente justificative.

Documentul stipulează că per-sonalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare care participă la misiuni de instrucție, exerciții militare, trageri și aplicații, în tabere, în poligoane, pe teritoriul României, la o distanţă mai mare de 5 km de localitatea în care își au locul permanent de muncă, pentru care

specificul activităților nu permite înapoierea la sfârșitul zilei de lucru în localitatea în care își au locul permanent de muncă, beneficiază pe perioada executării acestor tipuri de misiuni doar de indemnizație de delegare, nu și de alocație de cazare.

Pentru cei care se deplasează în interesul serviciului în alte localităţi din ţară şi care nu se pot înapoia la sfârşitul zilei de lucru, pot opta fie pentru acordarea alocației de cazare de 230 de lei, fie pentru deconta-rea cheltuielilor pentru cazare, pe baza documentelor justificative. În cazul detașării la o distanță mai mare de cinci kilometri de locul de muncă, persoana va beneficia de o indemnizație de detașare, în cuan-tum de 20 lei/zi. Dacă detașarea se face într-o localitate situată la peste 50 km de locul de muncă și nu există posibilitatea înapoierii la sfârșitul zilei de lucru, autoritatea sau instituția publică la care este detașată per-soana îi va asigura cazarea gratuită în clădiri ori în spaţii închiriate de aceasta în condițiile legii.

În privința decontării cheltu-ielilor de transport, actul normativ prevede că, personalul autorităţilor

și instituţiilor publice, delegat sau detașat în localităţi situate la distanţe mai mari de 5 km de localitatea în care își are locul permanent de muncă, are dreptul la decontarea cheltuielilor de transport dus-întors, pe baza legitimațiilor de călătorie, după cum urmează: cu avionul, pe orice distanţă, clasa economică sau low cost, cu aprobarea prealabilă a conducătorului autorității sau instituției publice; cu orice fel de tren, după tariful clasei a II-a, pe distanţe de până la 300 km, și după tariful clasei I, pe distanţe mai mari de 300 km; cu navele de călători, după tariful clasei I; cu mijloace de transport auto și transport în comun; cu mijloace de transport auto ale autorităților sau instituțiilor publice, dacă acestea au asemenea posibilităţi, cu încadrarea în consumurile lunare de com-bustibil, stabilite potrivit legii; cu autoturismul aflat în proprietatea sau folosința angajatului în condițiile legii. Tot drept cheltuieli de trans-port se decontează și: cele aferente

deplasării cu mijloacele de transport în comun la şi de la aeroport, gară, autogară sau port, în cazul în care acestea sunt situate în altă locali-tate, precum și cheltuielile aferente transportului efectuat în regim de taxi sau car sharing, în intervalul în care serviciile de transport public în comun nu sunt disponibile; taxele pentru trecerea podurilor; taxele de traversare cu bacul; taxele de aero-port, gară, autogară sau port; alte taxe privind circulaţia pe drumurile publice, prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare.

În situația în care personalul este încadrat pe funcții pentru care, prin fișa postului, are stabilite sarcini care necesită deplasări frecvente cu mij-loace de transport în comun, inclusiv cu metroul, are dreptul la decontarea cheltuielilor de transport efectuate pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu în cadrul localităţii în care își desfășoară activitatea.

De reținut că, hotărârea va intra în vigoare la 1 ianuarie 2019. n

Al doilea bonus ofensiv pentru rugbiști


SPORT

Pagină realizată de Cristian Frisk

Echipa de rugbi Steaua București a câștigat cu 48-17, acumulând bonusul ofensiv, pe terenul celor de la Tomitanii Constanța, în etapa a doua a Superligii Naționale.

Cele opt eseuri ale militarilor au fost marcate de Surugiu și Dascălu, câte două, și de Vueti, Melinte, Neagu și Butnariu, câte unul. Daniel Plai a transformat patru dintre încercări.

Steaua este pe prima poziție în clasament, cu un total maximal de 10 puncte. n

Victorie în ultima secundă pentru handbaliști

Steaua București a obținut un nou succes în Seha Liga, pe teren propriu, 28-27 (14-14), cu Vojvodina Novi Sad,

din Serbia. Partida a fost una foarte dificilă, echipa oaspete dovedindu-se foarte dârză. Sârbii ne-au surprins în startul jocului cu o apărare avansată, agresivă, deseori dincolo de limitele regulamentului. Contactele dure ne-au făcut să pierdem mingi pe care oaspeții le-au transformat în contraatacuri. În minutul 10, Vojvodina conducea cu 6-1, toate golurile fiind marcate pe contraatac, mai puțin unul din 7 metri, decizia fiind însă tot după o acțiune de contră.

Sârbii au condus apoi cu 9-4, dar Steaua a dejucat tactica oponentă, iar combinațiile noastre au început să se fructifice. Pe inter dreapta, Javier Humet a fost imbatabil, el marcând goluri realmente superbe. Ibericul naturalizat a terminat cu un total de 10 goluri, fiind cel mai bun marcator al jocului.

Atacul pozițional al celor de la Vojvodina s-a lovit de o apărare mobilă a noastră, iar calmul impus de banca lui Ovidiu Mihăilă ne-a făcut să recuperăm handicapul pentru un egal nesperat la pauză, 14-14.

În partea a doua, Steaua a înscris primul gol și astfel a preluat prima dată conducerea în meci, după care ne-am desprins la trei, patru goluri. Am înregistrat însă un moment de cădere, când am ratat desprinderea decisivă la un 7 metri, și apoi un contraatac

Campionatele Mondiale de canotaj pentru

seniori de la Plovdiv, Bulgaria, au progra-mat sâmbătă, 15 septembrie, prima zi cu finale. La dublu vâsle, categorie ușoară feminin, Gia-nina Beleagă, pentru România și Steaua, a cucerit medalia de aur, confirmându-și titlul mondial de acum un an, din Statele Unite ale Americii.

De asemenea, la dublu rame mascu-

O nouă pauză pentru fotbaliști

Meciul de fotbal dintre AS Romprim și Steaua, din etapa a IV-a a Ligii a IV-a municipale, nu s-a disputat. Asociația Municipală de Fotbal București a recurs la această decizie, problemele invocate fiind

strict legate de cei de la AS Romprim, organizatoarea desemnată a partidei.Săptămâna aceasta, Comisia de Disciplină a AMFB va analiza cazul

și va lua deciziile care se impun, în conformitate cu regulamentul. Este al doilea meci pe care Steaua nu îl poate disputa în acest start de sezon, după cel de la Chitila, cu Vis de București. În cazul precedent, în birouri s-a decis victoria la masa verde a militarilor, cu 3-0. n

al lui Roșu. Sârbii au venit peste noi și au reușit egalarea pe o fază în care scosesem portarul pentru 7 contra 6 pe semicerc. La o aruncare de pe semicercul propriu, Tudor Stănescu apucase să intre în teren, însă Alin Roșu nu a sesizat acest lucru și a oprit golul prin mijloace neregulamentare, fiind eliminat temporar. Oaspeții au egalat la 25, dar noi, în inferioritate, am reușit două goluri, unul din 7 metri, prin căpitanul Ionuț Georgescu.

Vojvodina a egalat la 27, iar Steaua a avut ultima posesie. După mai multe faulturi tactice suferite, Stavrositu a reușit angajarea cu podeaua la excelentul pivot Nemanja Grbovic, care a recepționat, a dansat pentru a se desprinde de apărător, apoi, pe ultima secundă, a plonjat și a marcat golul decisiv. Faza golului de 28-27 este surprinsă și în imaginea atașată.

Steaua s-a impus cu 28-27, aceasta fiind a doua victorie la limită în Seha Liga, pentru militari. Golurile noastre au fost marcate de: Humet (10), Georgescu (6), Roșu (4), Milosevic și Grbovic (câte 2), Stavrositu, Becheru, Bizău și Vegar.

Între timp, formația noastră a bifat și primul succes în campionatul intern, la finele săptămânii, 29-22, contra celor de la CSM Bacău.

Pentru Steaua, în Seha Liga, a urmat de-plasarea din Macedonia, la 18 septembrie, pe terenul celor de la Vardar Skopje. n

Medalii mondiale

pentru canotorii steliștilin, echipajul care l-a avut în componență pe stelistul Ciprian Tudosă a cucerit me-dalia de argint, după o luptă pasionantă cu frații Sinkovic, din Croația.

Steaua a mai avut reprezentare în finala de 8+1

feminin, locul 5, 8+1 masculin, locul 6, și patru rame mascu-lin, locul 6.

Secția de cano-taj a CSA Steaua București rămâne, mai departe, una dintre cele mai per-formante din România și din lume. n

Observatorul militar24EVENIMENT

Spectacolul aviatic și nautic de la lacul Morii, ajuns deja la ediția a noua, a ținut toate privirile ațintite spre cer și pe lacul

Morii pentru aproximativ trei ore, timp în care mai multe exerciții demonstrative au fost prezentate publicului.

Un detașament de militari din cadrul Forțelor Terestre a executat un exercițiu demonstrativ de parașutare, dintr-o aeronavă C-27J Spartan a Forțelor Aeriene, pe apă și recuperare.

Tot cu aceeași ocazie, cei prezenți au fost uimiți de exercițiile demonstrative realizate de trei avioane YAK 52 TW – Iacării Acrobați, le-au fost prezentate elicopterul Robinson 44 Raven II, avioanele BN2 și AN2, precum și elicop-terul Piper PA-28-140. De asemenea, au văzut modul de acțiune în cazul unei salvări de la înec cu scafandri și elicopter SMURD, precum și lansarea de parașutiști pentru amerizare pe lacul Morii. În aceeași zi, Brigada Specială de Intervenție Vlad Țepeș, a Jandarmeriei Române, a realizat un exercițiu demonstrativ de desant și recuperare din apă. Simultan, pe apă, s-au desfășurat mai multe acrobații realizate de JetSki FreeStyle Team și au fost prezentate

ambarcațiuni cu vele, aparținând Clubului Sportiv Fapt și Yacht Club Mircea. Finalul spectacolului aviatic și naval s-a încheiat cu un show aerian realizat de o formație de avioane YAK 52 TW și Suhoi, denumiți generic Air Bandits (Bandiții Aerului).

În apropierea digului lacului Morii, pe durata întregii zile, în parcul Crângași au fost amenajate expoziții cu echipamente și tehnică militară. Ministerul Apărării Naționale, prin diverse structuri, s-a aflat în atenția publicului pe întreaga durată a zilei. Astfel, cei prezenți au putut vizita un stand al Academiei Tehnice Militare Ferdinand I, cu echipamente aflate în fază experimentală de cercetare sau proiect, un stand de carte al Editurii Militare, o expoziție a Muzeului Militar Național Regele Ferdinand I dedicată Centenarului Primului Război Mondi-al, iar pentru cei interesați de cariera militară, recrutori din MApN le-au pus la dispoziție toate informațiile necesare despre procesul de recrutare și selecție în Armata României. Tot în zona destinată expoziției statice, Muzica Militară a Brigăzii 30 Gardă Mihai Viteazul și Ansamblul Artistic al Armatei au susținut spectacole.

Pe lângă toate acestea, pe o scenă amplasa-tă tot în parcul Crângași, cei prezenți au asistat la reprezentații de dansuri moderne, muzică folk și dansuri tradiționale macedonene și grecești. n

AeroNautic Show 2018Sergent-major Cristian Lenga

[email protected]

Observatorul militar

AeroNautic Show 2018Sergent-major Cristian Lenga

Foto

: Adr

ian

Sultă

noiu

Foto

: Adr

ian

Sultă

noiu

Foto

: Adr

ian

Sultă

noiu

Nr. 37 / 19 – 25 septembrie 2018

Ministerul Apărării Naționale a fost prezent, sâmbătă,

15 septembrie, în calitate de co-organizator și partener, la spectacolul AeroNautic Show

Lacul Morii 2018, desfășurat în parcul Crângași și pe lacul Morii

din București, eveniment organizat de Asociația Aeronautică Română.

lucrările de reabilitare, în linie dreaptă -...

Documents