Introducere

Marea provocare a prezentului este instaurarea unei noi ere, era globalizrii cu un impact asupra vieii tuturor locuitorilor planetei, imposibil de monitorizat, cu transformri i mutaii adeseori dramatice pentru ri i continente ntregi. Globalizarea reprezint un proces activ, care se desfoar cu o vitez uimitoare, cuprinznd aproape totalitatea statelor lumii. A fost determinat i favorizat de progresele ultrarapide ale tehnologiei, cu precdere ale celei informatice. Globalizarea se concretizeaz sub forma liberalizrii i dereglementrii pieelor produselor i serviciilor, capitalurilor si forei de munc. n primul dintre capitole vom ncerca s surprindem geneza fenomenului de globalizare, modalitile de manifestare ale acesteia, tipurile de globalizare. Vom avea n vedere opinii ale unor reputai cercettori privind problematica amintit. n cel de-al doilea capitol vom surprinde din perspectiva istoric mutaiile care au avut loc n fizionomia sistemului urban romnesc (dezvoltare i involuie, ptrunderea capitalului strin, mutaii n zonarea urban, n obiceiurile gastronomice, vestimentare). Cele mai importante reacii (de acceptare dar i de respingere) ale culturii locale fa de inovaia fluxurilor globalizante (favorizarea fluxurilor globale, micri antiglobale) sunt tratate n cel de-al treilea capitol. Ultimul dintre capitole, un studiu de caz asupra oraului Sibiu va avea n vedere surprinderea modului n care fluxurile globalizante moderne s-au pliat asupra fluxurilor globalizante tradiionale n ceea ce privete arhitectura, obiceiurile, gastronomia, capitalul strin.

1

Capitolul I Globalizarea-Fenomenul de globalizare Cadrul conceptualDin punct de vedere al genezei putem discuta de fenomenul de globalizare nc din antichitate asistnd la ncercri de constituire a unui "imperiu mondial" (Imperiul macedonean, persan, babilonian, asirian, mongol, roman). Constituirea Imperiului Carolingian, a Franei Napolenian, a Imperiului Habsburgic au fost tot attea ncercri de globalizare, la un nivel mai redus-doar spaiul european. Marile descoperiri geografice pot fi luate ca punct de reper n ceea ce privete nceputurile globalizrii n sensul actual al termenului. n context, globalizarea a constat in fenomenul colonialismului, statele europene fiind promotoare ale propriilor valori culturale, economice, sociale, educationale. Dintre caracteristile acestui prime etape a globalizrii amintim: cucerirea i exploatarea extensiv a resurselor, ciclicitatea intensitii fluxurilor globalizante. Perioadele de expansiune a fluxurilor comericale, impulsionarea dezvoltrii economico-sociale au alternat cu perioadele de declin datorate calamitilor naturale, rzboaielor etc. Putem distinge cteva etape n fundamentarea tiinific a ideii de globalizare. Un prim moment l putem identifica la nceputul secolului al XX-lea, cnd n SUA se constituie Fundaia Carnegie cu scopul de a milita, mpreun cu toate ageniile sale pentru un Guvern Mondial. Ideile vor fi mbriate i de ctre Consiliul pentru Relaii Externe a SUA creat n anul 1919. Un alt moment important avea loc n anul 1933 cnd a fost lansat primul Manifest Umanist, acesta marcnd nceputul unei puternice campanii mediatice n favoarea globalizrii i a unei noi ordini mondiale. n document se fcea apel la realizarea unei sinteze a tuturor religiilor i a unei ordini economice specializate i cooperative. Remarcm funcia preponderent economic a procesului globalizrii pentru aceast etap. Din punct de vedere instituional, crearea n anul 1945 a Organizaiei Naiunilor Unite a nsemnat un nou episod n procesul de globalizare, la luarea deciziilor participnd toi membrii. Ideea crerii unui guvern mondial, transnaional era afirmat n cel de-al doilea Manifest Umanist lansat n anul 1973 pe fondul adncirii Rzboiului Rece i al pericolului nuclear.1 Prbuirea regimurilor comuniste i generalizarea sistemului politic n Europa Central i de Est a condus la un nou tip de abordare a conceptului de globalizare. Potrivit noii arhitecturi1 Radu Sageata, Geopolitica, Sibiu, 2008, p. 247-248

2

europene, imaginat dup 1989 se are n vedere constituirea unei uniuni de ri bazat pe integrare economic, politic i militar care s funcioneze ca un tot unitar. Scopul final l reprezint tergerea deosebirilor dintre rile europene (economice, sociale, educaionale, protecia mediului, culturale, legislaie, militare). Vom puncta succint elementele de baz care definesc dou abordri ale procesului de globalizare. Abordarea neoclasic militeaz pentru: circulaia nengrdit a resurselor; egalizarea resurselor tehnologice; egalizarea condiiilor de remunerare a factorilor de producie; crearea de anse egale pentru participani. Abordarea Neokeynesiana dovedindu-se mai reticent considera ca exist mai multe bariere n calea acestui proces: asimetrii de ordin informaional, cauzalitate cumulativ; egalitatea de anse nu acioneaz la fel pentru toi; gestionarea integrrii i a globalizrii pentru ca acestea s-i arate beneficiile.2

Tipuri de globalizareVom trece n revist succint opinii ale unor specialiti att romni ct i strini privind tipurile de globalizare. Conform prerii conf. univ. dr. Gheorghe Ilie de la Universitatea Valahia-Trgovite, ca fenomen multidimensional, globalizarea se concentreaz n jurul a patru direcii fundamentale: economic, social, cultural i de securitate.3 Prof. univ dr. Dumitru Maziulu reinea ca pricipale accepiuni ale globalizrii: expresia concentrrii puterii economice i financiare; dominarea de noi obligaii; un colonianism modern (o noua revoluie industrial, oportuniti, cretere economic, creterea exponenial a puterii unui grup din ce n ce mai redus care poate influena decisiv sistemele financiare).4 n A National Security Strategy for a New Era globalizarea era definit ca proces de accelerarea integrrii economice, tehnologice, culturale i politice, alturi de guvernare democratic, economie de pia, respectarea drepturilor omului, dinamism economic i revoluia Comunicaiilor.5 Colonelul Octavian Dumitrescu, fost ef al Directiei Cercetare din Statul Major General arta c nivelul global al mediului de securitate relev mai multe tendine cu influene n planul securitatii astfel:2 Dinu Marin, Cristian Socol, Marius Marinas, Cosmin Mosora, Globalizare si integrare economica. Culegere de teste-grila si studii de caz, Bucuresti, p. 16 3 Gheorghe Nicolaie Suteu, Pozitia Romaniei fata de problema globalizarii, Sibiu, 2004, p. 10 4 Ibidem, p. 11 5 Ibidem, p. 11

3

a) Globalizarea definit ca evoluia cea mai previzibil a mediului de securitate internaional pentru ca evenimentele actuale anun o astfel de evoluie b) Diversificarea actorilor globali de securitate este previzibil n prezent avnd n vedere aciunile concrete ale unor ri cu potenial economic i militar apreciabil. n sprijinul argumentrii acestei tendine autorul aduce n prim plan opiniile unor specialiti ai Institutului SUA pentru politic extern din care rezult dou componente ale acestei tendine: completarea listei actorilor globali care, pe lng SUA i Federaia Rus, va cuprinde Europa, Japonia, China, India i Iran. La nivel regional se poate ntrezri cristalizarea a patru triunghiuri strategice: Europa cu actori Uniunea Europeana, SUA i Rusia; Orientul Mijlociu, cu actori Rusia, Iran si SUA; Asia, cu actorii SUA, Japonia si China; Eurasia, cu actorii Rusia, China i India. c) proliferarea tehnologiilor relev a treia tendinta de evoluie a mediului de securitate global. Aceasta evoluie ar putea avea urmtoarele implicaii: creterea gradului de permeabilizare a frontierelor naionale, n special n plan economic i social; schimbarea fizionomiei rzboiului, a conflictului militar n general, apariia i dezvoltarea unor capaciti de supraveghere, selectare i lovire a intelor, bazate pe tehnologii avansate; apariia i extinderea unor soluii de substituire a mijloacelor i procedurilor de lovire letale sau neletale; creterea, cel puin teoretic a numarului rilor care pot atinge acelai nivel tehnologic inclusiv n planul securitii i al actiunilor militare. d) cretrea importantei actorilor nestatali va constitui, probabil, tendina cea mai consistent. se releva ca organizaii interne sau internaionale constituite n diverse domenii vor continua s joace un rol important i c alte aciuni specifice terorismului au determinat apariia unor fenomene globale ca traficul de armament, produse strategice ori droguri. e) amplificarea presiunilor problemelor de mediu asupra proceselor militare i de securitate f) creterea populaiei este o tendin cu implicaii imprevizibile n prezent. Aspecte mai importante n planul securitii le-ar putea avea implicaiile creterii populaiei globului care ar putea ajunge n urmtorii 20-25 de ani la aproximativ 8 miliarde de oameni din care 1,86 miliarde n rile mai puin dezvoltate i 0,37 miliarde n rile dezvoltate, cu doar dou ri cu peste 1 miliard locuitori Chinaaproximativ 1,4 miliarde si India aproximativ 1,42 miliarde. Este probabil accentuarea migraiei din regiunile dens populate dar slab dezvoltate ctre regiunile mai slab populate dar dezvoltate.6 George Modelski identifica patru dimensiuni ale globalizrii: economic, formarea opiniei publice, democratizarea i crearea unor instituii democratice, componenta politic. Majid Tehranian considera ca elementele globalizrii includ: capitalul transnaional, managementul schimbrii, mass-media. Chirstopher Chase-Dunn aprecia c exista cinci componente ale globalizrii: economic,6 Ibidem, p. 11-13

4

politic, ecologic, cultural i comunicaional. Prerea acstuia este mprtit i de Jeffrey Hart. Richard Tardanico considera c globalizarea se refer la schimbri rapide i majore n plan tehnic, social, economic.7 n strategia de Securitate Naional preedintele Romniei insista asupra implicaiilor globalizrii versus securitatea naional: ...globalizarea reprezint principalul fenomen care influeneaz mediul de securitate contemporan, att n ceea ce privete geneza noilor riscuri i ameninri, ct i al garaniei diferitelor oportuniti. n acest mediu, nici un stat nu se poate izola sau rmne neutru, nici un stat nu este la adpost i nici unul nu trebuie s rmn n afara procesului globalizrii. Principial, globalizarea profileaz o ans real de dezvoltare economic apt s creeze prosperitate i s protejeze mediul, dar nscrierea pe aceast tendin nu este o certitudine garantat pentru fiecare ar. Ea depinde de capacitatea statelor de a exploata programatic i eficient astfel de oportuniti. n caz contrar, rile care nu rspund acestor exigene risc s piard ansa de a beneficia de efectele pozitive ale globalizrii.8 innd cont de toate aceste preri putem aprecia cteva din componentele importante ale globalizrii: cultural (cultura global); economic (tehnologic)-reprezentat de proliferarea organizaiilor de integrare economic-piee comune i zone de liber schimb; politico-militarintegrarea statelor n organizaii de cooperare politico-militar (NATO, Consiliul Pacificului, Liga Araba); etnic-naiunile multietnice (american, canadian, australian); religioas-ecumenismul. Impactul cel mai vizibil al globalizrii este la nivel economic, companiile transnaionale, dar i diversele organisme internaionale, gen Organizaia Mondialp a Comerului, Fondul Mondial International i altele, inclusiv cele care se opun, gen Greenpeace, Amnesty International sunt o permanent la toate nivelurile vieii socio-economice. Globalizarea economiei mondiale este definit ca fiind procesul deosebit de dinamic al creterii interdependenelor dintre statele naionale, a urmare a extinderii i adncirii legaturilor transnaionale, ca urmare a extinderii i adncirii legturilor transnaionale n tot mai largi i mai variate sfere ale vieii economice, politice, sociale i culturale, problemele devin mai curnd globale dect naionale, crend, la rndul lor, o soluionare mai curnd global dect naional.9 O definiie a globalizrii propune George Ritzer acesta concluzionnd ca ...rspndirea mondial a unor practici, extinderea relaiilor dincolo de limitele continentelor, organizarea vieii sociale la scar global i sporirea unei contiine globale comune.10 ntre primele trei fore care acioneaz la nivel global, favorizante globalizrii aflm7 8 9 10 Ibidem, p. 14 Preedinia Romniei, Strategia de Securitate Naional, Bucureti, 2007, p. 7 I. Bari, Globalizarea si problemele globale, Bucuresti, 2001, p. 21 George Ritzer, Globalizarea nimicului. Cultura consumului si paradoxurile amundentei, Bucuresti, 2010, p. 27

5

corporaiile transnaionale, politica global i statele naionale care rmn actori importani n acest proces. Apariia oraului global i prin extindere mondial-tranzaciile financiare, spre exemplu n astfel de orae, precum New York, Tokio, Londra, Frankfurt, au loc cele mai importante afaceri bursiere din lume-a pieelor globale, graie permisivitii i transparenei granielor, dar mai ales a tehnologiei de vrf au accentuat globalizarea. Globalizarea nu ar fi fost posibil fr dezvoltarea tehnologiei. ntre efectele globalizrii sunt cele asupra culturii cu puternice accente care evideniaz schimbrile i efectele globalizrii culturii consumului. Motorul rspndirii globale a capitalismului sunt companiile transnaionale cu practicile lor transnaionale. Clasa capitalist transnaional opereaz n numele acestor companii transnaionale i difuzeaz practici politice transnaionale, iar ideologia cultural a comsumismului, propagat prin elitele culturale, pregtete terenul pentru acceptarea produselor oferite de companiile transnaionale. Asistm, graie noilor tehnologii de comunicare, la apariia, la explozia unei noi forme de capitalism, capitalismul informaional, unde ntre altele, un rol major l joac Internetul. Acesta impune ca sistem de organizare, compania-reea pe care se vor edifica societi-reea globale. Cultura global a consumului se va impune, i va croi calea de a penetra orice cultur naional, acolo unde va afla o ct de mic posibilitate. Exportul de omogenizare impus de grupurile i societile dominante nu se reduce, spre exemplu, la globalizarea unor produse alimentare omogene (restaurantele McDonald's) ci la globalizarea unui set de principii i a unui sistem de operare. Suntem contemporani, sub efectul globalizrii, prin integrarea globalului i localului, cu apariia unor noi culturi-hibrid unice, care sunt altceva dect cultura local sau cea global. Conceptul care acoper hibridarea cultural sub presiunea globalizrii este glocalizarea, definit drept ntreptrundere a globalului i localului, cu rezultate unice n arii geografice diferite. Teoria glocalizrii este foarte sensibil la diferenele din i dintre ariile geografice. ntr-o lume glocalizat, indivizii i grupurile locale au o mare capacitate de adaptare, inovare i manevr. Pentru teoria glocalizrii, indivizii i grupurile sunt ageni creatori importani. Procesele sociale sunt relaionale si contingente. Globalizarea provoac reacii diverse-de la inflamarea naionalist la elanul cosmopolit-care ofer feed-back globalizrii i o transform, rezultatul fiind glocalizarea. Bunurile i media nu sunt considerate exclusiv drept restrictive. Acestea ofer material care va fi folosit n creaia individual i de grup n cadrul zonelor glocalizante.1111 Cassian Maria Spiridon, Caderea de la ceva spre nimic sau pierderean fondului in favoarea formei, in Convorbiri literare, Iasi, 2011, nr. 5, p. 2-3

6

Grobalizarea (to grow-a creste, a spori) are n vedere ambiiile imperialiste ale naiunilor, corporaiilor, organizaiilor i la dorina, nevoia lor de a se impune n diverse arii geografice. Toate entitile implicate n grobalizare au ca interes esenial sporirea puterii, a influenei, a profiturilor lor pe ntreaga planet. n spatele grobalizrii se manifesta nevoia corporaiilor de a-i amplifica permanent profiturile prin extinderea nencetat a imperialismului economic. n efortul de sporire a profitabilitii sunt implicate corporaii, state, instituii (din sectorul media sau educaional) prin susinerea i afirmarea hegemoniei lor culturale la nivel naional i apoi global. Corporaiile americane export agresiv bunuri pentru a realiza profit, iar naiunea american n ansamblu i export cu aceeai agresivitate, pentru a dobndi hegemonia, ideile (democraia, piaa liber), dar nu de dragul acestor principii, ci pentru a facilita difuzarea bunurilor i serviciilor pe care le aduce cu sine hegemonia. SUA este i rmne principalul exportator al diverselor sisteme ale consumului. Grobalizarea consumului i a mecanismelor conexe (creditul, publicitatea, marketingul, brandingul) au drept finalitate s-i determine pe oamenii de pretutindeni s consume ntr-un mod i ntr-un grad asemntor cu americanii.12 n domeniul culturii grobalizarea poate fi considerat o form de expansiune transnaional a unor coduri i practici comune, n timp ce glocalizarea presupune interaciunea, implozia a numeroase inputuri culturale globale i locale, ducnd la apariia unei pastie, a unui amestec, avnd drept rezultat numeroi hibrizi culturali.

12 Ibidem, p. 5-7

7

Capitolul II Sistemul urban romnesc ntre autarhic i globalDezvoltarea societii umane a demonstrat c oraele nu pot exista izolate n mediile lor i c sunt n permanent interconexiune reciproc. De aproximativ patru decenii n problematica oraului s-a prefigurat, definit i dezvoltat un concept integrator urban-urban redat prin ceea ce numim sistem urban. Conceptele de baz i metodologia de analiz privind sistemele de aezri s-au mbogit din plin prin reinterpretarea teoriilor aprute n perioada dezvoltrii gndirii geografice n spiritul economiei spaiale (perioada interbelic). Este vorba despre idei privind locurile centrale, relaia rang-talie si baza economica urbana. La acestea s-au adugat altele conturate dup cel de-al doilea rzboi mondial, aa cum sunt teoria polilor i centrelor de cretere i teoria complexelor teritoriale e producie. Perioada anilor '70 este nc nscris abordrilor cantitative n tiine, de aceea unii autori ncearc s asimileze sistemele urbane cu cele cibernetice. Ideea de sistem a aprut mult mai fecund dect cea de reea utilizat pn n aceea perioad foarte frecvent, aceasta oferind posibilitatea interpretrii ntregului, lund n considerare nu numai atributele prilor componente dar i noile atribute reieite n urma integrrii acestora. La nceputul anilor '90 sistemul urban a fost definit ca un sistem complex cu multiple interrelaii i n evoluie constant. Un sistem urban are dou componente de baz: oraele sau seturi de orae i relaiile dintre acestea. n analizele ntreprinse asupra sistemelor urbane se disting patru caracteristici principale: ierarhizarea, centralitatea, specializarea i primatul. Ierarhizarea este rezultatul unei ordonri a oraselor in raport cu mai multe criterii. Aceast ordonare insinueaz existena unei ierahii a puterii, dar care nu ntotdeauna este si adevarat, pentru ca orae plasate pe poziii inferioare pot avea efecte structurante asupra sistemului urban mult mai puternice dect altele situate n sectorul superior al ierarhiilor stabilite. Aceasta situaie se ntlnete mai ales n cazul n care ierahia este unicriterial i nu ine cont de potentialul de structurare al oraelor. Ierarhizrile multicriteriale sunt tot mai frecvent utilizate i iau n considerare tot mai muli indicatori care masoar fora de structurare teritorial a oraelor i mai puini indicatori care privesc n exclusivitate structura intern a oraelor. Centralitatea se refer la locul deinut de un ora n sistemul fluxurilor de mas, energie si

8

informaii. n esen este vorba de gradul de convergen teritorial a relaiilor reciproce dintre orase. Orientarea general a acestor relaii i intensitatea lor depinde de mrimea i de tipul funcional al fiecrui ora. Centralitatea are la baz cererea i oferta selectiv de servicii care sunt solicitate sau oferite de anumite orae caracterizate printr-un grad mai mare de accesibilitate, precum i prin calitatea acestor servicii. Specializarea justific legturile care se stabilesc ntre oraele de pe acelai palier, dar i cele care se stabilesc ntre orae de pe nivele ierarhice diferite fr a avea un caracter de subordonare. Oraele specializate explic diferenierile care apar n creterile urbane, iar schimbarea ponderilor dintre funciile urbane explic translaia oraelor de pe un palier ierarhic pe altul. n general, specializarea este mpotriva centrului coordonator al unui sistem urban. Primatul, deseori asociat cu simplitatea sistemului urban, constituie o caracteristic regsit att la nivelul sistemelor urbane naionale, ct i regionale. Aceasta consta n detaarea oraului de rang I fa de oraul urmtor situat pe scara ierarhiei urbane. Pentru rile dezvoltate caracterizate printr-un astfel de fenomen, sunt responsabile de aceasta detaare dou elemente importante: rolul de metropole imperiale pe care l-au avut anumite capitale, n unele perioade istorice i efectele destramrii unor imperii asupra reedinelor acestora.13 Informaii generale, dar n esen efecte ale proceselor de urbanizare diferenial sunt date de ponderile pe care le au principalele categorii de orae, de la un moment de analiz la altul. Astfel, la nceputul secolului, populaia urban a Romniei era concentrat cu precdere n oraele mijlocii i mici, artnd o dispersie mare. Un singur ora, capitala se ncadra n categoria oraelor mari, deinnd cu cei aproape 350000 de locuitori aproape 17% din populaia urban total. Evoluia pe care a cunoscut-o Romnia n perioada de dup primul rzboi mondial, odata cu reunirea tuturor provinciilor romneti a determinat o tendin de diminuare a ponderii oraelor mici i mijlocii i creterea rolului capitalei, inclusiv al unor orae regionale, precum Iai-capitala istoric a Moldovei i Cluj-capitala Transilvaniei. Cel de-al doilea rzboi mondial are un efect invers, diminund ponderea oraelor mari i accentund rolul oraelor mijlocii i al capitalei. Dup 1948 are loc un proces de reechilibrare aproape perfect a ponderii pe cele patru categorii de orae, proces, care pregtete de fapt asaltul oraelor mari (cu peste 100000 locuitori), declinul oraelor mici i al capitalei. Ca urmare, n momentul cderii regimului totalitar, ponderea cea mai mare n populaia urban a Romniei revenea oraelor mari, care deineau peste 40%, iar ponderea cea mai redus oraelor mici care abia depeau 13%. Putem desprinde n evoluia sistemului urban romnesc 4 perioade caracteristice cu 5 stadii importante, grupate n primele dou perioade.13 Ioan Ianos, Dinamica urbana: aplicatii la orasul si sistemul urban romanesc, Bucuresti, 2004, p. 98-100

9

A. Prima perioad, care este una tipic de concentrare se extinde pe dou treimi din durata acestui secol i cuprinde trei stadii: a)Stadiul primatului capitalei, care poate fi identificat cu stadiul timpuriu al orasului primat, ce se extinde pe intervalul de pn n anii 1950. Este intervalul n care oraul Bucureti, cunoate o triplare a populaiei, n ciuda celor trei rzboaie mondiale, care au avut un efect negativ asupra migraiei rural-urban. Totui, fiind capitala celui mai mare stat din aceast parte a Europei, fora sa de atracie a fost deosebit i s-a manifestat cu precdere n perioada 1920-1940. Este perioada n care economia cunoate o dezvoltare foarte puternic i cnd are loc procesul de industrializare a oraului Bucureti, prin apariia i dezvoltarea unor mari intreprinderi industriale (Laromet, Malaxa). Atracia sa a fost manifestat ns, n special n domeniul serviciilor, care s-au diversificat si s-au amplificat pentru a rspunde rolului pe care l-a cptat capitala n noul context istoric. Aceasta a permis realizarea unor valori ridicate ale migraiei nete, n jur de 20%, n intervalul 19121948. b) Stadiul orasului primat intermediar poate fi individualizat dup anul 1950 pn n anul 1966, fiind reprezentat de cresterea exploziva pe care o cunosc orasele cu peste 100000 locuitori. Valorile migratiei spre aceste orase ating un paroxism in primul interval (1948-1956) si se datoreaza in special noilor resedinte de regiune, ca urmare a impartirii administrative din anul 1950. Intreg teritoriul tarii a fost divizat in 16 regiuni si cateva sute de raioane, dupa modelul sovietic de organizare administrativa. Unele dintre capitalele cu o populatie de peste 100000 locuitori sau in apropierea acestui prag au cunoscut importante investitii in domeniul industrial, ceea ce a atras un prim val de migranti, mai ales din domeniul rural. Cele mai mari valori ale migratiei nete au fost inregistrate de orasele Brasov (care in 8 ani a inregistrat un spor de populatie sw 50% din care 80% din imigratie), Clujul (in acelasi interval a crescut cu peste 30% din care peste 75% din imigratie), Ploiesti, Timisoara si Iasi. c) Stadiul avansat al orasului primat se poate suprapune pe perioadele 1956-1966 si 1966-1970, cand asistam la o diminuare a migratiei nete, dar care ramane ridicata. Paralel asistam la o crestere remarcabila a migratiei nete in orasele intermediare. In aceasta faza migratia neta inregistreaza valori foarte ridicate in a doua categorie de centre regionale, neglijate in prima etapa. Este vorba de orasele Craiova, Constanta si Galati care in decurs de 10 ani, realizeaza o crestere de peste 35% (castigand un spor de 50-55000 locuitori), din care peste 80% revin sporului migratoriu. Principala activitate care a determinat o atractie extrem de puternica a fost reprezentata de industrie, cu intreprinderi gigant de 5-10000 angajati in acelasi loc (Galati-Combinatul Siderurgic cu peste 15000 salariati; Craiova cu Combinatul chimic si uzina Electroputere, ambele cu peste 10000 salariati). Migratia neta dupa anul 1968 incepe sa se diminueze, deoarece apar alte centre urbane, care sunt 10

revitalizate, prioritar de catre stat. B. A doua perioada este una de evidenta deconcentrare si se manifesta prin doua stadii relativ clar individualizate: a) Stadiul timpuriu al orasului intermediar, care se suprapune cu perioada 1970-1980, este relativ dificil de remarcat datorita competitiei directe dintre orasele care au detinut functii administrative ca centre regionale si noile resedinte de judet, care au aparut in anul 1968. Atunci a avut loc o profunda reforma administrativa, prin care s-a renuntat la modelul de organizare sovietica, revenindu-se partial la organizarea teritoriala din perioada interbelica. In locul regiunilor au aparut 41 de judete, multe dintre noile resedinte fiind orase mici sau mijlocii. Directionarea cu prioritate a investitiilor de la nivel central spre noile resedinte de judet, in ideea dezvoltarii regionale armonioase, a impulsionat aceasta categorie de orase, cu o migratie neta, care a fost in unii ani intre 50 si 75%.14 Evolutia acestor orase a fost inlesnita si de faptul ca la inceputul deceniului VIII al secolului trecut orasele cu peste 100000 locuitori au fost declarate orase inchise, fiind puse numeroase restrictii la stabilirea populatiei din zonele rurale sau din alte orase in acestea. b) Stadiul avansat al orasului intermediar caracterizeaza evolutia sistemului urban romanesc in intervalul 1980-1989. In aceasta perioada putem vorbi de o detasare prin valorile migratiei nete, a oraselor medii. Alaturi de orasele resedinte de judet, ca Zalau, Slobozia, Slatina, Vaslui, Sfantu Gheorghe, Miercurea Ciuc, Bistrita, Botosani care si-au triplat sau cvadruplat populatia in circa 20 de ani, s-au dezvoltat si alte centre intermediare, printr-o specializare industriala proeminenta (Cugir, Fagaras, Onesti, Medgidia). In acelasi timp, restrictiile privind stabilirea in orasele mari s-a inasprit, diminuand sansele unei imigratii normale spre marile centre urbanne. Din aceasta cauza, in jurul marilor centre urbane s-au creat centuri de comune rurale, in care s-au stabilit multi emigranti veniti din alte regiuni ale tarii. Spre exemplu, in jurul orasului Bucuresti s-au creat doua centuri evidente cu localitati rurale (Voluntari-27000 locuitori, Pantelimon-14000 locuitori, Popesti-Leordeni-13000 locuitori). C. A treia perioada este o discontinuitate. Extrem de contrastanta si foarte scurta, aceasta perioada cuprinde anul 1990 si cativa ani urmatori, avand la baza impactul caderii regimului totalitar asupra evolutiei sistemului urban al Romaniei. Impactul cel mai profund l-a avut abrogarea legii privind restrictiile legate de imigratia in marile orase. Acest fenomen a fost devastator pentru configuratia modelului provocand o fractura de proportii. Orasele mari si Bucuresti care se aflau in anul 1989 cu valorile cele mai reduse ale migratiei nete, in anul 1990 inregistreaza valori foarte ridicate, de peste 50%. Astfel, capitala Bucuresti depaseste 70%, iar orasele de peste 100000 locuitori inregistreaza circa 65%. In cadrul acestei14 Ibidem, p. 109-111

11

ultime categorii se remarca orasele cu peste 200000 locuitori ale caror valori, pe ansamblu se apropie de 87%. Orasele care se situeaza in topul celor mai ridicate valori sunt capitalele unor regiuni care au cunoscut in ultimii ani ai regimului trecut o dezvoltare industriala foarte rapida, iar contextul dezvoltarii lor de ansamblu le-au impus in ierarhia nationala ca cele mai atractive. Cel mai atractiv este orasul Timisoara, cu o migratie neta de aproape 166%, nu atat prin industria sa, cat mai ales prin nivelul serviciilor, prin modul de viata mai apropiat de cel occidental, prin comportamentul tipic al unui oras cosmopolit, in care convietuiesc populatii apartinand unor culturi diferite. Al doilea oras dupa forta de atractie era Constanta (135%) cel mai mare port al tarii, cu un trafic important in anii anteriori, cu servicii foarte dezvoltate, in special in domeniul turismului, si cu un mod de viata, de asemenea cosmopolit. Aceste orase, situate la extremitatile tarii au fost considerate multa vreme ca cele mai dinamice, cu cele mai importante cresteri de populatie. Alte centre cu valori ridicate ale migratiei nete in anul 1990 (peste 115%) erau Galati si Craiova, cunoscute ca orase industriale. La o distanta apreciabila se aflau orasele Brasov si Sibiu (centre industriale si de servicii) care au inregistrat valori ale migratiei nete de peste 90%. D. Ultima perioada, dupa fizionomia fluxurilor, pare a fi una a reurbanizarii. Analiza detaliata privind evolutia anuala a fluxurilor pe principalele categorii de asezari, inclusiv pentru cele rurale, ne conduce la ideea ca ne aflam intr-o perioada in care populatia paraseste orasul spre a se aseza la sate. Acest fenomen este evident, nefiind un accident statistic si se constata la nivel national, printro scadere a populatie urbane, in perioada de dupa 1996. Restructurarea extrem de dura a industriei urbane a creat un surplus de forta de munca in mediul urban. Cele mai afectate au fost familiile ai caror membri lucrau la aceeasi intreprindere si care, prin falimentare, a diminuat sansele de supravietuire in mediul urban. Cele mai afectate au fost familiile ai caror membri lucrau la aceeasi intreprindere si care, prin falimentare, a diminuat sansele de supravietuire in mediul urban a acestora. Dupa socul din anul 1990, toate categoriile de orase cunosc un declin accentuat al migratiei nete, care in anii 1997 si 1998 era negativa in toate cazurile. In compensatie, localitatile rurale, pe ansamblu, de la o migratie neta negativa, de peste 10% in anul 1991, inregistreaza pentru prima data in istoria postbelica valori pozitive.15 Sistemul urban romanesc a resimtit din plin socul schimbarilor de la nivelul fiecarui centru urban, dar si impactul indirect al diferentierilor dintre orase in ceea ce priveste profunzimea turbulentelor. In afara influentelor directe ca urmare a relatiilor de interdependenta dintre centrele15 Ibidem, p. 111-118

12

urbane doua elemente au avut darul de a rascoli ordinea stabilita anterior; presiunea exercitata de fostele orase resedinte de judet spre a-si recapata vechea functie si localizarea preferentiala a investitiilor straine. a) Presiunea fostelor resedinte de judet care nu si-au recapatat in anul 1968 vechile functii a fost extrem de puternica, fiind generata mai mult de un patriotism local decat de nevoia de dezvoltare social-economica. Cele 21 de orase care solicitau aceste functii ar fi determinat schimbari majore in structura teritorial-administrativa si implicit o crestere a cheltuielilor adiacente, care ar fi insemnat o grea povara pentru economie. Analiza comparativa dintre fostele si actualele resedinte de judete a relevat existenta a cel putin trei tipuri de relatii, care a condus la o abordare prudenta a problemei. Unul dintre tipuri este reprezentat de relatiile de subordonare clara a unor foste resedinte de judet, fata de cele actuale, situatie in care este evidenta lipsa puterii lor de coordonare teritoriala (CampulungMoldovenesc, Falticeni, Radauti fata de resedinta judetului Suceava; Oravita fata de Resita; Blaj fata de Alba Iulia; Husi fata de Vaslui). Cel de-al doilea tip de relatii se refera la cele de competitie intre fostele si actualele resedinte de judet (Caracal-Slatina; Barlad-Vaslui, Odorheiu SecuiescMiercurea Ciuc). Al treilea tip cuprinde relatiile de indiferenta dintre aceste doua categorii de orase (Sighetu Marmatiei-Baia Mare, Roman-Piatra Neamt, Ramnicu Sarat-Buzau). b) localizarea preferentiala a investitiilor straine a introdus unele elemente de instabilitate, intrucat a favorizat unele orase sau regiuni geografice in aparenta defavorizare a altora. Ierarhia locala, regionala sau nationala a fost puternic bulversata de aceasta localizare preferentiala. Valoarea totala a investitiilor straine in primii doi ani si jumatate nu depasea 1,5 miliarde de dolari (1993). Cu toate acestea, prin localizarea lor, s-au resimtit unele influente directe in procesul de restructurare economica, ceea ce a condus la evolutia diferentiata a oraselor. Investitorii straini au preferat orasele si regiunile cu acces rapid din exterior, datorita infrastructurii deficitare. In anul 1992, capitala concentra circa 62% din investitiile totale de la nivel national, fiind urmata de alte 10 orase cu o valoare totala de peste 9 milioane dolari. Aproape toate aceste orase se situau la periferia tarii, remarcandu-se Oradea, Timisoara, Constanta, Galati, Iasi si Craiova. Acestea se bucurau fie de un acces rapid spre tarile din Europa Occidentala si Centrala (Oradea si Timisoara), fie de functiile portuare dominante (Constanta si Galati), fie de existenta unor ramuri industriale de interes deosebit pentru perioada respectiva (Craiova si Iasi).16 Analiza pe regiuni istorice a gradului de urbanizare scoate in evidenta deosebiri marcante de-a lungul timpului, dar cu o tendinta de omogenizare foarte puternica. Astfel, daca in anul 1930 gradul de urbanizare in Muntenia era de peste 3 ori mai mare fata de Oltenia, in anul 2001, decalajul16 Ibidem, p. 136-138

13

cel mai mare era intre Dobrogea (66,3%) si Moldova (44,9%). Aceasta tendita de omogenizare s-a realizat prin promovarea unei politici de urbanizare bazata pe industrializarea extensiva. Cele mai profunde schimbari au avut loc, in toate regiunile istorice in intervalul 1977-1992. Cel mai spectaculos ritm de crestere a populatiei urbane l-au inregistrat regiunile Oltenia si Dobrogea, unde nivelul de urbanizare a inregistrat o crestere absoluta de circa 13 unitati procentuale, urmate indeaproape de Moldova. Cele mai spectaculoase schimbari in ierarhia regiunilor istorice dupa gradul de urbanizare se inregistreaza intre 1956 si 2001. Astfel, daca la nivelul anului 1956, Dobrogea se afla pe pozitia a IV-a, astazi aceasta este cea mai urbanizata inregistrand o valoare de peste 66%. Caile de crestere a populatiei urbane au fost multiple, dar principala a ramas migratia ruralurban. Cooperativizarea agriculturii si reducerea cererii de forta de munca in agicultura a creat un excedent la nivelul satului romanesc si o diferentiere neta intre veniturile realizate din agricultura si industrie. O alta cale de crestere a populatiwei urbane a fost decretarea de noi orase. De altfel, dinamica numarului de orase pe regiuni istorice ne arata ca dupa anul 1966 provincia care a castigat cele mai multe centre urbane a fost Transilvania, urmata de Muntenia si Oltenia. Ponderea oraselor noi, aparute dupa 1966 se ridica la aproape o treime din totalul numarului de orase. De-a lungul acestei perioade se remarca doua momente importante: 1968 cand s-au declarat 51 de noi orase, odata cu revenirea la imparirea administrativ-teritoriala pe judete si anul 1989, cand alte 23 de localitati rurale au primit statutul de oras. Daca in prima subperioada (1966-1980) s-a detasat Transilvania, urmata de Muntenia si Oltenia, in intervalul de dupa 1980 a beneficiat de un aport mai consistent Muntenia.17 Daca urbanizarea a evoluat istoric ca un proces de acumulari si locatii ale bunastarii, azi, orasul este determinat de capacitatea de a include circulatia acestui surplus. Se naste o stare a acumularii flexibile in care problemele acumularii de capitaluri sunt rezolvate prin mecanisme ale deplasarii spatiale si temporale. In aceste conditii apar in mod constant reorganizari periodice ale spatiului. Zonele necesare cresterii sistemului nu vor fi obtinute prin expansiune ci printr-o mobilitate crescuta a resurselor si a capitalului, prin extinderea transportului si comunicatiilor. Aceasta restructurare periodica a spatiului capitalului dezvolta o fluidizare a structurilor spatiale urbane. Natura structurilor urbane de azi nu mai este ordonata ca in sistemul urban traditional de o structura metrica si geometrica. Sistemele urbane care apar sunt mai degraba topologii definite de relatii de integrare, discontinuitate, deformatie, unificare si densitate. Dispersarea sau17 Ibidem, p. 158-160

14

multilocalizarea actuala sugereaza ca metropola este un organism care se modifica. In acest nonspatiu al urbanului se cere din ce in ce mai tare prezenta unor elemente puternice capabile sa reziste multiplicarilor exponentiale in timp si spatiu a texturii urbane, in opozitie cu efemerul retelelor de comunicatie si a elementelor temporare legate de acestea. Ca tipologie posibila este cea a spatiului colectiv, care poate determina calitati de centru, in abordarea zonelor de centru ale orasului, a cartierelor si a nucleelor nou create.18 Vechi porturi, zone industriale parasite sau deplasari ale industriei catre periferie, zone ale traficului feroviar in inima orasului au eliberat goluri in interiorul orasului de multe ori ele insele avand culoarea gri a periferiei dar amplasate in mijlocul orasului. Aceste goluri creaza posibilitatea de regandire a functiunii spatiului public si a spatiului privat cat si a relatiilor dintre ele. In multe cazuri industria este cea care a creat goluri in oras, fie prin dezactivarea ei la un moment dat, fie prin faptul ca a fost fortata sa paraseasca locatia industriala, fie prin insasi expansiunea orasului care a transformat o zona initial de periferie in zona centrala. Constructiile industriale de putine ori au valoare arhitecturala sau de ambient, dar analiza lor poate determina conservarea constructiei si transformarea ei fie in locuinta, fie in muzeu, fie in mediateca. Pentru aceste actiuni exista exemple remarcabile in lume cum ar fi Docklands-urile londoneze, restaurarea vechiului port Rotterdam, transformarea depozitelor de grane din Amsterdam in locuinte. Azi interiorizarea oraselor si a vietii acestora este un fenomen a carei importanta ia amploare. Interiorul nu mai este spatiul individului, ci este destinat unei diversitati de grupuri diferite de indivizi. Acest spatiu ar putea fi denumit spatiu colectiv. El poate fi inteles ca un spatiu public in proprietate privata, sau folosit privat. In acest sens spatiul colectiv este o noua varianta de spatiu public. Spatii colective pot fi pasaje comerciale, birouri, restaurante, parcuri de distractii, gari, parcaje, dar si spatii ale activitatii economice, spatii flexibile ale muncii. Trebuie redescoperite acele meserii ale mestesugului si artizanatului, in sensul specializarii acestora si posibila integrare a lor in viata orasului. Prin crearea unor functiuni multiple, suprapuse, care resusesc sa balanseze eterogenitatea centrului orasului, combinand facilitati ale timpului liber, ale comertului, ale muncii, cat si ale locuirii, sustinute de un sistem de transport public imbunatatit, s-ar putea evita ca centrul orasului sa devina o forma a dezvoltarilor din periferia oraselor, si totodata, s-ar putea asigura ca periferiile sa ajunga la aceeasi calitate de centru. Diversitatea functionarii orasului, la nivelul intregului sistem de nuclee, va regenera orasul, care va exista pentru munca, viata si recreatie. Diversitatea poate aduce18 Anca Otoiu, Regenerarea urbanului=Urban Regeneration, in Arhitectura, Bucuresti, 2007, an XIV, nr. 1-2 (167-168), p. 115

15

fluidificare si concentrare orasului, ceea ce inseamna noi impulsuri si noi strategii in dezvoltare. Prin integrarea si amestecarea functiunilor in oras prin deplasarea la nivelul cartierului, de la monofunctionalitate la polifunctionalitate, se poate urma desvoltarea economica actuala guvernata de regula descentralizarii, se poate obtine stabilitate sociala prin incorporarea muncii difuze, se poate densifica textura urbana, se poate raspunde cerintelor ecologice ale orasului. Extinderea in interiorul orasului este importanta pentru durabilitatea activitatii economice, prin contributia multifunctionalitatii orientata catre orasul vital, orasul care munceste.19 Apreciat drept un actor important al regiunii, Romnia, membru al NATO i nou membru UE a demonstrat prin aciunile sale c se poate constitui ntr-un pilon solid de stabilitate. Romnia i-a manifestat iniiativa i aciunile n cadrul proceselor de cooperare regional din Europa Central i de Sud-Est dintre care amintim aici: Procesul de Cooperare a Statelor Sud-Est Europene, Iniiativa Central-European, Acordul Liber de Schimb Central-European, Organizaia Coperrii Economice la Marea Neagr, Procesul de Cooperare Dunrean, Pactul de Stabilitate n Europa de Sud-Est, Iniiativa de Cooperare Sud-Est European, Gruparea GUUAM. De asemenea, ara noastr particip la diverse forme de cooperare al cror rol este de a stabili legturi ca i de a crete stabilitatea regional. Menionm aici trilateralele RomniaBulgaria-Grecia, Romnia-Bulgaria-Turcia, Romnia-Republica Moldova-Ucraina, RomniaUngaria-Austria. Din punct de vedere militar Romnia este parte a Coaliiei Internaionale de Lupt mpotriva Terorismului, Forei Multinaionale de Meninere a Pcii n sud-estul Europei, Forei Mrii Negre (Black Sea For), Cooperrii n domeniul pcii a rilor din centrul Europei la care mai particip Austria, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Elveia i Cehia, Colaborarea militar n centrul i sud-estul Europei (GENCOOP), Forei Romno-Ungare de Meninere a Pcii, Forei de Geniu UngariaRomnia-Ucraina. Admiterea Romaniei in UE a presupus implementarea politicilor comunitare cu influenta asupra domeniului distributiei. Politica comerciala a UE se caracterizeaza prin tendinte de liberalizare si deschidere catre libera concurenta a pietelor nationale si regionale, extinderea rolului si ponderii serviciilor, implicarea crescanda a firmelor transnationale in productia si comertul mondial. Masurile privind piata libera stipulate in cadrul tratatului de la Roma se refera la liberalizarea circulatiei bunurilor (formarea uniunii vamale) si inlaturarea celorlalte bariere netarifare barierele tehnice, fiscale, administrative. Una din problemele cele mai importante pentru produsele exportate in tarile dezvoltate o reprezinta standardele de calitate. Acestea sunt descrieri privind caracteristicile tehnice ale19 Ibidem, p. 116-117

16

produselor, calitatea acestora (continut, greutate, design, performante, durabilitate, consumul de energie, manipulare, adaptabilitate, impactul asupra mediului) cu scopul de a asigura protectia sanatatii consumatorului, protectia mediului, reducerea costurilor. Standardele nu sunt obligatorii din punct de vedere legal, dar sunt esentiale in ceea ce priveste realizarea comertului exterior deoarece adoptarea si respectarea lor dovedeste conformitatea produsului cu o calitate deja cunoscuta si acceptata a bunurilor. In viziunea UE nu este suficient ca produsele sa raspunda numai nevoilor consumatorilor ci trebuie sa raspunda si conditiilor de protejare a mediului. Au fost incluse reglementari stricte in domenii cu impact asupra mediului: emisiile in aer, radiatiile, zgomotul, furnizarea apei, deseurile, ambalarea, utilizarea de materiale si energie, modificarile urbanistice, securitatea publica, sanatatea si securitatea persoanelor angajate. In UE politica concurentei ocupa un loc deosebit de important datorita atat unor motivatii specifice, care tin de particularitatile sau cracteristicile sistemului constitutional economic al Comunitatii Europene, cat si unor motivatii generale care tin de sistemul economiei libere de piata. In cadrul Pietei Interne, competitia este un mijloc de a realiza o dezvoltare economica armonioasa si echilibrata, sustenabila, neinflationista, respectand mediul, cu un grad ridicat de ocupare a fortei de munca si a protectiei sociale, cu ridicarea standardului de viata, cu coeziune economica si sociala. Masurile din cadrul politicii concurentei au in vedere aspecte legate de structura pietelor, gradul de concentrare, de monopolizare a acesteia; examinarea comportamentului firmelor cu privire la practicile anti-concurentiale ale acestora. Reglementarea performantelor economice, ceea ce are in vedere controlul asupra preturilor practicate de catre monopolurile publice. Politica concurentei dusa de UE are mai multe scopuri: integrarea pietelor prin fluidizarea comertului peste frontiere si a alocarii resurselor in functie de cele mai avantajoase conditii, protejarea intreprinderilor mici si mijlocii, care contribuie la mentinerea unui mediu competitiv, protejarea consumatorilor, favorizarea atingerii obiectivului coeziunii economice si sociale, dezvoltarea unor intreprinderi de dimensiuni optime pentru a face fata concurentei in plan global. Ajutoarele de stat, practici frecvent utilizate in Romania sunt considerate anticoncurentiale. Politica de protectie a consumatorului se refera la protectia acestora in ceea ce priveste siguranta si securitatea in procesul de utilizare a produselor si serviciilor, compensarea pagubelor sau distrugerilor suferite datorita defectelor sau viciilor ascunse ale produselor, protectia intereselor economice, reprezentarea, informarea si educarea consumatorilor. Programul CEE pentru Protectia Consumatorului si Politica de informare urmareste cinci aspecte: protectia sigurantei si sanatatii, protectia intereselor economice ale consumatorilor, dreptul de informare sigura, recompensarea consumatorilor, reprezentarea consumatorilor la nivel comunitar si national. 17

Veritabil motor al economiei, sectorul de IMM-uri, practic recreat dupa 1990, si-a amplificat continuu contributia la formarea produsului intern brut, la crearea de noi locuri de munca si a actionat ca principal agent al schimbarilor structurale, favorizand descentralizarea economiei. Numarul mare de intreprinzatori activati dupa 1990 a facilitat trabsferul de resurse din sectoare in declin spre cele aflate in dezvoltare, absorbtia unei importante parti a foetei de munca disponibilizate prin restructurarea unor giganti industriali, contribuind la procesul de restabilire a echilibrului macroeconomic. In prezent, sectorul IMM-urilor detine peste 97% din numarul societatilor comerciale active, aproape jumatate din totalul angajatilor acestora si realizeaza peste jumatate din cifra lor de afaceri. Daca anii 1990-1995 s-au caracterizat printr-un boom al nasterilor de IMM-uri (cu un varf in 1993 si 1994, pe fondul facilitatilor fiscale acordate de primii ani de functionare), perioada 19962000 a marcat o stabilizare a ritmului de crestere in jurul valorii de 5%. 20 Investitiile straine au fost facute si la noi in mai multe ramuri industriale. O ascensiune demna de remarcat o are piata produselor zaharoase. Inainte de 1990 piata dulciurilor era acoperita de numai cativa producatori locali, ceea ce insemna o gama de sortimente destul de restransa, care limita posibilitatile de alegere. Kraft Jakobs Suchard a patruns pe piata romaneasca in anul 1994 ca urmare a privatizarii companiei brasovene Poiana Produse Zaharoase, cu Silvana, prima marca locala de bomboane. Ca urmare a unui management bine pus la punct firma brasoveana a ajuns sa detina 50% din vanzari ca volum pe piata romaneasca.21 Pe piata paralela, a inghetatei se prezinta aceeasi situatie. In ultimii ani concurenta importurilor a determinat producatorii autohtoni sa investeasca sume importante in modernizarea liniilor de inghetata pentru a obtine produse de aceeasi calitate ca si cele fabricate in alte tari. Urmarea a fost ca, in acest moment cantitatea produsa in tara este de 8 ori mai mare decat cea importata. Intreaga productie de vinuri spumante din Romania a scazut dramatic, mai ales dupa disparitia principalilor clienti externi. Producatorii au nevoie de sprijinul statutului roman pentru prezentarea si sustinerii prin reclama a propriilor vinuri. Pe piata uleiului se duce o lupta intensa intre producatorii interni si cei externi. Din strainatate spre Romania au fost orientate exporturi de ulei la preturi subevaluate fata de pretul mondial, astfel incat dupa aplicarea taxelor vamale pretul produselor sa fie mai mic decat al celor fabricate in tara.20 Mariana Dragusin, Spiritul intreprinzator la romani, intre mit si realitate, in Comert si globalizare, coordonator Dumitru Patriche, Bucuresti, 2003, p. 111 21 Marian Balasescu, Ioana Bianca Chitu, Patriotismul consumatorilor in conditiile mondializarii pietei bunurilor si serviciilor, in Comert si globalizare, coordonator Dumitru Patriche, Bucuresti, 2003, p. 134

18

O evolutie interesanta a avut-o in Romania piata lenjeriei de pat. In ultimii ani produsele ieftine din Turcia, China si Republica Moldova, a caror calitate este pe masura pretului, au inceput sa dispara de pe piata romaneasca. Motivul pentru care importurile nu mai au cautare rezida in faptul ca romanii prefera sa achizitioneze produse autohtone, mai bune calitativ la preturi avantajoase. La fel de bine merge exportul si in privinta confectiilor, Romania aflandu-se printre primele locuri in Europa. Principalele piete ale confectiilor noastre sunt Germania si Italia. Competivitatea produselor textile romanesti a crescut foarte mult in ultimul timp, atat exporturile in sistem lohn cat si cele integrate. Romanii prefera in multe cazuri incaltaminte ieftina si de calitate inferioara, produsa in Asia, in dezavantajul celei produse in Romania. Pe una dintre cele mai dinamice piete romanesti, cea a berii, competitia pentru cucerirea consumatorilor este dura. Pe masura ce gusturile acestora devin din ce in ce mai sofisticate, marile companii investesc sume importante pentru a le satisface. Investitii majore realizate de companii internationale au schimbat complet situatia pietii si gustul consumatorilor. Rand pe rand, fabricile au fost cumparate de parteneri straini. Daca in anul 1997 producatorii independenti detineau 48% din piata, in 1999, cota lor a scazut la 29%. Grupurile internationale controleaza peste 80% din piata berii. In berariile de tip britanic sau irlandez din orasele Romaniei se intalnesc multi turisti straini dar si romani. Este de remarcat ca desi se vinde si bere irlandeza, cea romaneasca e mai cautata fiind considerata de straini mai buna si mai ieftina.22 Marile companii internationale, in extinderea lor pe pitele lumii s-ai lovit de rezistenta localnicilor acolo unde doresc sa patrunda. Doua astfel de cazuri s-au petrecut in Polonia. Firmele Pepsi-Cola si McDonald's au avut reale probleme cu consumatorii locali care nu au acceptat sa cumpere produse obtinute din materii prime importate. Adaptarea s-a produs datorita faptului ca McDonald's a inceput sa foloseasca materii prime exclusiv autohtone fiind prima companie internationala care foloseste materii prime ale tarii gazda. Asemanator au procedat si cei de la Pepsi Cola. Firma McDonald's, avand o experienta mai vasta in patrunderea pe alte piete a patruns pe piata Indiei dupa trei ani de eforturi fara precedent de a se adapta preferintelor locale chiar de la inceput. Pentru a nu insulta pe hindusi, care venereaza vacile a eliminat de la inceput carnea de vita din meniu. Ca sa nu ofenseze pe musulmani care nu consuma carnea de porc a eliminat si acest produs din meniu. Pentru a infrange rezistenta opozitiei nationaliste, McDonald's India a fost proiectata ca firma locala, toate produsele fiind aprovizionate de la furnizori locali, iar conducerea22 Ibidem, p. 135-138

19

fiind 50% locala. Astfel, compania McDonald's a reusit sa patrunda cu succes pe piata Indiei. Si in Romania firmele au apelat la anumite strategii pentru a patrunde mai usor pe piata. Cand a fost lansata berea Caraiman, concernul turc Efes Brevery a dorit ca noul produs sa se identifice cu mediul local si cultural al Romaniei. Dintre toate variantele avute in vedere compania a ales numele Caraiman. Asemanator a procedat si compania franceza Perrier Vittel cu marca de apa minerala AnaVie. Se apeleaza de asemenea la realizarea reclamelor cu persoane indragite si apreciata de populatie cum ar fi: Gheorghe Hagi, Gabriela Szabo, Adrian Ilie, Ilie Nastase.23 Sfarsitul secolului al XX-lea marcheaza accentuarea tendinetei de extindere a afacerilor, a activitatilor economice pe plan international. Fenomenul a debutat la sfarsitul anilor 80' cand s-a produs expansiuni semnificative ale comerciantilor in afara granitelor tarilor de origine. Procesul a continuat in anii '90 cu o viteza uimitoare. Potrivit surselor statistice furnizate de EUROSTAT, in 2000 peste 114 tari din lume gazduiau operatiuni ale unor comercianti cu amanuntul (retaileri) straini. Numarul comercinatilor europeni care opereaza pe piete straine si al retailerilor noneuropeni cu activitate in tarile UE se cifra la aproximativ 4000. In anii '90, 1355 de retaileri au debutat pe pietele din Europa comparativ cu doar 106 in anii '70 si numai 4 in anii '50. Comertul cu amanuntul din Romania s-a imbogatit cu un nou tip de structura de vanzare, in iunie 2001, odata cu deschiderea primului hipermarket din Romania de catre grupul francez Carrefour.24 Specialistii considera ca hipermarketul este un tip de magazin cu autoservire, avand o suprafata de vanzare mai mare de 2500 m, ajungand pana la 22000 m. Conceptul de hipermarket a aparut in Franta in anii '60 (primul hipermarket a fost deschis in iunie 1963 la Sainte-Genevievedes-Bois) hipermarketurile cunoscand o crestere foarte rapida pana la intrarea in vigoare a legii Royer, care a incetinit aceasta dezvoltare. Hipermarketul combina principiile desfacerii cu amanuntul cu caracteristicile si facilitatile oferite de supermarketuri, de magazinele care ofera reduceri de preturi si de depozite. Gama de produse pe care le comercializeaza un hipermarket depaseste sfera bunurilor de uz curent si include mabila, aparate electrocasnice, articole de imbracaminte etc. Hipermarketurile opereaza intr-un mod asemenator depozitelor. Hipermarketul se bazeaza pe conceptia expunerii la gramada a marfurilor si a amnevrarii minime a acesteia de catre angajatii magazinului. Magazinele ofera reduceri de preturi clientilor care-si transporta afara din magazin produsele electrocasnice sau mobila pe cont propriu. Hipermarketul a cunoscut un avant fulminant in Franta, marcand un moment de referinta in evolutia consumatorului. Distribuitorii traditionali au fost de altfel foarte inceti sa recunoasca23 Ibidem, p. 139 24 Mihaela Asandei, Mihaela Diaconu, Impactul implementarii hipermagazinelor asupra economiilor aflate in tranzitie, in Comert si globalizare, coordonator Dumitru Patriche, Bucuresti, 2003, p. 231-232

20

aceasta mutatie, argumentand ca era contra naturii pentru o familie franceza sa se adapteze la autoservire, cand ea nu utiliza niciodata masina pentru cumparaturi. Hipermarketurile au cunoscut o modificare majora din momentul crearii lor cand erau doar niste hangare vaste vanzand marfuri la pret scazut, fara nici o incercare de promovare, ajungand sa-si ceeze in ultimii ani o imagine caracteristica printr-o decorare mai luxoasa, o amenajare mai ingrijita, o arhitectura mai costisitoare. In prezent, in implementarea hipermarketurilor, tendita este spre deschiderea unor suprafete mai reduse, mai urbane si cu gestiune mai stricta a costurilor. Hipermarketurile evolueaza in doua directii: o mai buna gestiune a costurilor de exploatare, definitia si aplicarea unui marketing diferentiat adaptat clientilor tinta.25 Primul hipermarket inaugurat in Romania a fost acela al grupului Carrefour, amplasat in zona de vest a capitalei, in cartiereul Militari, avand o suprafata de 9000 m spatii de vanzare cu posibilitati de a fi extins la 12-15 mii m, dispunand de 2000 locuri de parcare. Exista si o galerie comerciala de peste 6000 m cu peste 40 de magazine si o zona de fast-food si restaurante. In centrul comercial mai exista un magazin specializat in bricolaj Do It Yourself-Bricostore, magazin care vinde subansambluri din care cumparatorii isi pot construi singuri diverse piese de mobilier-cu o suprafata de 9000 m si un magazin Mobexpert de 7000 m. Grupul Carrefour este primul ca marime in Europa si al doilea in lume. Devenit inventatorul conceptului de hipermarket, Carrefour continua sa se dezvolte permanent, in 2001 existand 9000 de magazine Carrefour in 29 de tari, dintre care 700 de hipermagazine deservesc annual peste 2 miliarde de clienti, realizand o cifra de afaceri de 64,8 miliarde euro/an. In 2000, grupul Carrefour a inregistrat un profit net de 1050 milioane euro. Magazinul Carrefour din Bucuresti a fost ales de firma franceza pentru ca Romania este a doua tara din Europa Centrala ca numar de locuitori si pentru ca are un potential de dezvoltare ridicat. Carrfour ofera cumparatorilor romani o gama de 50000 produse, majoritatea romanesti, ceea ce reprezinta o oferta de trei ori mai mare decat cea existenta in orice alta forma de comert desfasurata la acea vreme in Romania. Centru comercial avea peste 1400 de angajati, dintre care 400 lucrau in hipermarket. Hipermagazinul apartine firmei Hiprom SA, un joint-venture intre Carrefour si Hyparlo, care este un grup de distributie independent creat in anul 1960. In anii 2000, Hyparlo este principalul partener in sistem franciza a grupului Carrefour, cu 12 hipermarketuri in Franta si trei in Italia. In anul 2003 a intrat pe piata romaneasca grupul francez Cora. Acesta a semnat un contract de franciza cu grupul Carrefour in 1968, contract expirat in 1974, anul cand este infiintata marca25 Ibidem, p. 232

21

Cora. In anii 2000 Cora avea 65 de hiperbagazine in Franta si 84 in lume (Belgia, Antile, Reunion, Madagascar, Ungaria), realizand o cifra de afaceri de 4,8 miliarde euro/an. Ridicat in anul 2003 hipermarketul Cora din Bucuresti se intinde pe o suprafata de 16000 m, devenind asfel cel mai mare hipermarket din Romania. Cora comercializeaza in magazinul sau din Bucuresti peste 120000 de referinte, conform principiului totul sub acelasi acoperis, foloseste 80 de case de marcat si dispune de 2000 de locuri de parcare, o galerie comerciala cu 80 de magazine si restaurante, oferind locuri de munca pestru 800 de persoane.26 In prezent pe piata romaneasca si-au facut intrarea o serie de alte grupuri straine (Plus, Real, Billa, Penny acestea adaptandu-si oferta si pentru orase cu o populatie de sub 50000 de locuitori. Hipermarketurile constituie un model de implementare a firmelor de distributie franceze, germane, engleze in tarile din aceasta parte a Europei, mai ales dupa 1989, ca o reactie fireasca a acestor firme la lipsa de oportunitati de dezvoltare pe pietele proprii. Detailistii europeni au exploatat oportunitatile din tarile aflate in tranzitie imediat dupa liberalizarea acestor economii. Explozia sortimentala a bunurilor de consum alimentar care a inceput in ultimele decenii ale secolului XX si continua si astazi a generat, pe langa aparitia de noi produse si o reinnoire completa a alimentaelor traditionale, care dobandesc performante nutritive din ce in ce mai ridicate. Printre factorii care determina dinamica ofertei de alimente se numara si descoperirea de noi materii prime, mai mult sau mai putin conventionale, care intra in circuitul alimentar, generand un salt conceptual despre alimentatie. Mutatiile care au avut loc in domeniul alimentatiei au avut ca efect, in timp, o modificare a conceptului de produs alimentar. Pana in anii '40-'50 se poate vorbi de faza conceptului de provenienta al produsului alimentar, acesta provenind din culturi si crescatorii si continand componente naturale, specifice. O data cu inceperea utilizarii pesticidelor si aditivilor se trece la faza conceptului de compozitie.27 Imbogatirea alimentelor in unele din componentele lor naturale (imbogatirea margarinei cu acizi grasi nesaturati, a laptelui cu calciu, a cerealelor cu vitamine, fier si fibre alimentare) ca si diminuarea unor componente din continutul lor, au condus la o extindere a conceptului de produs alimentar. Expansiunea produselor imbogatite, modificate, transformate a determinat masuri sporite de verificare a calitatii lor si a efectelor asupra sanatatii consumatorilor, avandu-se in vedere: garantarea inocuitatii produselor, informarea corecta a consumatorilor, evaluarea riscurilor potentiale asupra starii de sanatate a populatiei prin studii toxicologice, determinarea valorii lor26 Ibidem, p. 233 27 Magdalena Bobe, Aparitia si extinderea ofertei de alimente netraditionale si neconventionale, in Comert si globalizare, coordonator Dumitru Patriche, Bucuresti, 2003, p. 302

22

nutritive prin studii nutritionale. Cercetatorii din domeniul alimentatiei au descoperit si continua sa descopere noi surse agroalimentare, care pot fi obtinute pe doua cai: fie prin extragerea unor parti din materiile prime traditionale, insuficient sai chiar nevalorificate, fie prin relevarea potentialului biologic si tehnologic al unor resurse neconventionale (soia, plante din flora spontana, unele alge, moluste, crustacee). O prima categorie de produse neconventionale poate fi considerata cea a alimentelor imbunatatite din punct de vedere nutitiv si, in special, a celor fortifiate cu proteine. Atentia cea mai mare a cercetatorilor a fost indreptata spre obtinerea substantelor proteice, cunoscandu-le rolul primordial al acestora in procesele vitale, calitatea lor nutritiva ridicata, reflectata printr-o mare valoare biologica. Surse de proteine de origine animala care au inceput sa-si gaseasca din ce in ce mai mult utilizarea in alimentatie ca proteine sunt: subprodusele rezultate in urma industrializarii carnii, subprodusele rezultate in urma industrializarii laptelui. Surse de proteine de origine vegetala identificate ca surse de proteine sunt: cerealele, semintele de leguminoase, semintele oleaginoase, plantele verzi, ciupercile.28 Asigurarea calitatii locuirii face parte din categoria necesitatilor fundamentale ale omului, conexe dezvoltarii sociale si economice, de importanta apropiata celor alimentatiei si sanatatii, ale mediului inconjurator si energiei. Din acest punct de vedere, una din problemele de baza ale sistemului de protectie sociala in Romania se refera la lipsa unei politici coerente in domeniul locuirii. Practic dupa 1989, nu se poate vorbi de o politica coerenta de locuire. Dupa 1989, construirea de locuinte a inregistrat un declin puternic. Constructia de blocuri a incetinit, in jur de 80 % dintre locuintele nou construite fiind case individuale situate in mediul rural si lipsite in multe cazuri de acces la utilitati. In comparatie cu alte state ale UE, Romania ofera conditii de locuit dintre cele mai precare. Densitatea locativa este cea mai ridicata dintre toate statele UE, Romania avand suprafata medie locativa si suprafata locativa afectata unei persoane cele mai mici, cu valori inferioare Bulgariei sau Poloniei. De asemenea, numarul mediu de camere pe locuinta este cel mai mic, circa 90 % dintre locuintele urbane avnd trei sau sub trei camere. Conceptul de calitate a vietii a aparut si s-a dezvoltat ca o reactie critica fata de modul de apreciere a necesitatilor umane, doar prin aportul cresterii economice, fiind neglijat impactul complex pe care aceasta il are asupra mediului natural si social. Astfel, primii care au folosit si au impus in circuitul stiintific acest concept, au fost ecologistii si cercetatorii mediului urban, atentionand asupra problemelor ecologice pe care le presupune o dezvoltare economica necontrolata. Calitatea vietii include totalitatea bunurilor si serviciilor, analizate sub raport cantitativ28 Ibidem, p. 304-305

23

si calitativ, de care beneficiaza membrii unei comunitati umane. Acestea cuprind patru componente de baza: calitatea vietii materiale (locuinta, dotari edilitare, transport, conditii de munca etc.); calitatea vietii biologice (alimentatie, stress, morbiditate); calitatea vietii spirituale (invatamant, cultura); calitatea vietii psihice.

Capitolul III Reacii ale localului fa de inseria fluxurilor globalizante Micri antiglobaleGlobalizarea este extinderea economiei de piata neoliberale pe arii si regiuni tot mai extinse. Multi cercetatori in domeniul economiei considera ca principalele vinovate de adancirea crizelor economiei globale, Banca Mondiala, Organizatia Mondiala a Comertului si Fondul Monetar International. Este criticat Fondul Monetar International pentru abordarea grobalizanta si omogenizanta, neadaptata la context, pe care o aplica diverselor tari, fara sa ia in calcul diferentele 24

nationale. Grobalizarea in general si Fondul Monetar in particular au actionat in favoarea statelor bogate, mai ales al Statelor Unite (care au drept de veto in adopatarea deciziilor FMI) si in detrimentul statelor sarace. Desi misiunea Fondului Monetar International este sprijinirea tarilor sarace oferindu-le ajutor economic, adesea reformele impuse de FMI nu au reusit sa rezolve problemele economice ale tarilor sarace.29 Nu doar cultural, ci si politico-cultural asistam la extinderea grobalizarii prin extindrea unui model unic de guvernare in lume. Cel mai important exemplu este raspandirea grobala a sistemului politic democratic. Daca economic avem o mcdonaldizare a lumii, politic putem vorbi despre McLume prin raspandirea si impunerea unei unice orientari politice. Este evident cu mcdonaldizarea nu se margineste la industria fast-food si nici la Statele Unite, ci se inscrie intre cele mai accelerate procese de schimbare a paradigmei globale si modificarea acestui fenomen este cantitatea mereu sporita de profit pe care o poate genera. Obiectivul mcdonaldizarii este crearea, pe baza unui numar limitat de principii, a unui model formal care poate fi reprodus pretutindeni. Americanizarea este un fenomen global prin care se urmareste cresterea influentei americane pe intreaga planeta si in toate domeniile inckuzand forme de imperialism cultural, institutional, politic si economic american. Multi cercetatori considera ca prin globalizare asistam la un conflict definitoriu, cel dintre global si local. In realitate conflictul este intre grobalizare si glocalizare. In fiecare comunitate, conflictul care are loc antreneaza grobalul si glocalul. O consecinta a acestui fapt este ca devine tot greu sa gasim ceva care sa nu fi fost afectat de globalizare. Pentru tot mai multe zone ale lumii, alternativa pare sa fie in a alege intre ceea ce este inerent si profund globalizat-grobalizarea-si o realitate in care globalul se impleteste cu vestigiile localului-glocalizarea. Aceasta presupune triumful aproape deplin al globalizarii in lume. Pentru cei care se opun exceselor globalizarii speranta pare sa rezide in forma alternativa a globalizarii, glocalizarea. Cei care doresc sa se opuna globalizarii, mai precis grobalizarii, ar trebui sa se ralieze la cealalta forma majora de globalizare, glocalizarea. Glocalizarea reprezinta ultima reduta a majoritatii formelor locale agonice sau deja afectate de grobalizare. Glocalul conserva importante vestigii ale localului. Daca localul in sine nu mai reprezinta o sursa de unicitate, glocalul a preluat o parte din acest rol. Putem spune ca glocalul este sau ar putea fi o sursa de unicitate si de inovatie mai semnificativa decat localul.30 Localul continua sa-si pastreze unicitatea si capacitatea de inovatie, de a genera diversitate. Drept ultima faza a monializarii, globalizarea economiei determina o tot mai accentuata29 Cassian Maria Spiridon, op. cit., p. 3-4 30 Ibidem, p. 5-6

25

intrepatrundere a economiilor nationale. Etapele mondializarii sunt: -internationalizarea legata de dezvoltarea fluxurilor exporturilor -transnationalizarea fluxurilor de investitii si a implantarilor in strainatate -globalizarea, corespunzand punerii in aplicare a retelelor mondiale de productie si de informatii.31 Intrepatrunderea economiilor nationale se reflecta in cresterea rolului schimburilor comerciale, a investitiilor si a capitalurilor straine in formarea produsului intern brut in cadrul fiecarei tari participante. De aici rezulta ca cea mai mica defectiune dintr-o tara poate conduce la blocarea intregului angrenaj, deoarece acesti agenti economici sunt practic prezenti pe toate pietele lumii (vezi impactul mondial asupra industriei auto provocat de cutremurul din Japonia-martie 2011). Au existat si exista numeroase discutii cu privire la globalizare, integrarea intr-o masura tot mai mare a economiilor din intreaga lume. cel mai dramatic aspect al globalizarii este cresterea comertului, exportului si importului. Insa exista si alte aspecte. Lucratorii migreaza dintr-o tara in alta, firmele multinationale dezvolta afaceri dincolo de frontierele nationale, miliarde de dolari sub forma fluxurilor de capitaluri circula dintr-o tara in alta, iar ideile sunt transmise prin internet in mod continuu. In prezent exista temerea ca se manifesta un nou val de opozitie fata de globalizare, dovada fiind marsurile de protest de la Seattle, Washington, Genova. Desi unii se opun globalizarii ca urmare a pierderii locurilor de munca, altii adopta o pozitie mult mai moralista. Acestia privesc instaurarea globalizarii ca pe un proces injust, tarile bogate dictand celor sarace sa-si desfaca pietele, in timp ce primele isi mentin protectia acordata firmele interne. Un recunoscut economist, Walsh Stiglitz sustine faptul ca libertatea comertului permite fiecarei tari sa castige pe masura ce speculeaza avantajele comparative de care dispune. Chiar si liberalizarea unilaterala a pietelor va fi in beneficiul acelei tari, privite in ansamblu. In tarile in dezvoltare sarace, problemele sunt si mai complicate. In aceste tari, ratele somajului sunt ridicate, spiritul antreprenorial este slab reprezentat, iat capitalul este rar. Reducerea barierilor comerciale poate duce la pierderea locurilor de munca si la falimentul intreprinderilor, economiile nefiind capabile sa realizeze investitiile necesare pentru a putea beneficia de pe urma avantajelor comparative. Locurile de munca sunt distruse intr-un ritm mai rapid decat sunt create. Argumentul ca economia in ansamblu are de castigat este contestat de o serie de specialisti. Desi transferul fortei de munca dinspre domeniile cu productivitate redusa catre cele cu productivitate ridicata duce la cresterea venitului national, trecerea fortei de munca din domeniile cu productivitate redusa in stare31 Viorica Ionascu, Manoela Popescu, Globalizarea-efecte pozitive sau negative?, in Comert si globalizare, coordonator Dumitru Patriche, Bucuresti, 2003, p. 81

26

de somaj nu poate genera decat reducerea venitului national. Pentru ca deschiderea comerciala sa duca intr-adevar la cresterea veniturilor, trebuie sa fie insotita de alte masuri care sa ajute tarile sarace sa beneficieze de avantajele comparative.32 O serie de alti cercetatori au identificat cateva dintre dilemele globalizarii. Lawrance Summers, secretar al Trezoreriei SUA in anul 2000 aprecia ca integrarea globala are nevoie de integrare financiara, de circulatia internationala a capitalului, crizele financiare internationale putand duce la dezintegrarea globala.

Favorizarea ptrunderii fluxurilor globaleDin perspectiva istorica putem distinge doua tipuri de centre corespunzatoare a doua etape de globalizare-primare si secundare. Cele primare corespund vechilor civilizatii maritime europene (Portugalia, Olanda, Spania, Franta, Anglia, Venetia, Genova). Acestea au reprezentat primele focare de iradiere a europenizarii intregii lumi. Prin constituirea in timp a marilor imperii coloniale influentele europene au marcat puternic destinul ulterior al majoritatii statelor extraeuropene din toate punctele de vedere (economic, social, politic, cultural, etnic. Tot pe acelasi palier al centrelor primare se leaga actiunile intreprinse de marile imperii continentale (Rusia, Turcia), influenta acestora neavand insa un caracter planetar. Nasterea celei de-a doua generatie de nuclee globalizate are loc dupa cel de-al doilea Razboi Mondial la baza acesteia stand dezvoltarea economica si tehnologica diferentiata. Statistica originii principalelor firme transnationale, evidentiaza concentrarea acestora in SUA, Uniunea Europeana si Asia de Sud-Est. Aceste zone au constituit nucleele de difuzie a capitalului in intreaga lume. Avantul economiilor din Asia de Sud-Est intr-o prima faza, ulterior al unor state din America Latina (Brazilia, Mexic) al Chinei sau Indiei. Acestea s-au constituit la randul lor in noi centre de difuzie a capitalului si a tehnologiilor catre regiuni invecinate, periferice sau mai slab dezvoltate. Ele se constituie ca o a treia generatie de nuclee in procesul de globalizare. Unii cercetatori consemneaza sinonimia dintre mondializare si globalizare. Potrivit unor date ale Organizatiei Mondiale de Comert schimburile mondiale de bunuri si servicii s-au ridicat in 1995 la circa 6000 miliarde de dolari. In acelasi an au fost recenzate 40000 de firme multinationale care au produs prin filialele lor din strainatate 8% din produsul national brut mondial. Tot in 1995, fluxurile de investitii strine directe in lume, au atins 315 miliarde dolari, mai mult cu 40% decat in 1994. Cea mai mare parte au asigurat-o tarile tarile industrializate-271 miliarde de dolari, respectiv o crestere cu 42% fata de 1994. O pondere ridicata din aceste investitii a avut ca destinatie tarile32 Dinu Marin, Cristian Socol, Marius Marinas, Cosmin Mosora, op. cit., p. 25

27

bogate. Statele Unite au primit 60 de miliarde, dar firmele de aici au investit peste frontiere 96 de miliarde de dolari. Pe de alta parte, tarile in curs de dezvoltare au primit cifra record de 100 miliarde dolari investitii, iar cele mai dezvoltate dintre acestea (Taiwan, Mexic, Singapore, Coreea de Sud) au investit peste frontiere 47 miliarde de dolari. Situatii similare au fost inregistrate si pentrul anul urmator. In anul 1994, numai 28% din cele 320 multinationale realizau 60% din cifra lor de afaceri in strainatate. Guvernele au decis sa reduca obstacolele din comertul mondial si sa elimine controlul schimburilor. Aproape trei sferturi din valoarea adaugata de multinationale este inca produsa in tarile lor de origine. Din perspectiva istorica se observa ca economiile sunt acum mai deschise catre lume, fata de cum erau ele inainte de 1914. Migratia fortei de munca este mult mai restransa acum fata de sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX. Mondializarea prezinta forme si progrese sub efectul schimbarilor institutionale si juridice planificate si formulate intr-o serie de acorduri internationale. Tocmai in acest sens au fost constituite, au actionat si actioneaza institutii precum GATT, ALENA (Acordul de liber schimb nord american), OCDE, OMC. In anul 1998 a fost proiectat Acordul Multilateral in ce priveste investitiile (AMI), acord ce are in vedere sa confere investitorilor transnationali, fara nici o restrictie dreptul de a cumpara, a vinde sau a deplasa intreprinderi sau alte bunuri acolo unde acestia vor si cand o doresc. Transferurile de capital permit ameliorarea vietii a milioane de oameni. Astfel, potrivit cifrelor Natiunilor Unite, circa 460 miliarde dolari au fost investiti intre 1988-1996 sub forma de uzine, furnituri si echipamente in statele in curs de dezvoltare, ca de exemplu Filipine. Numai in 1995, fluxul de capital privat spre lumea a treia a atins 170 miliarde dolari, o crestere de 200 % in raport cu 1990. Tocamai pe aceasta baza, in statele sarace au fost mai multe locuri de munca, salarii mai mari, iar nivelul vietii s-a ameliorat. Intr-un studiu din comprimarea temporala The Global Century Globalization an National Security-analizaa multor tendinte existente; intensificarea complexitatii; evoluare-prognoza (2001-2002) sunt subliniate cateva dintre consecintele globalizarii: accelerarea si spargerea/penetrarea frontierelor din punct de vedere geografic, politic, etnic, economic etc. manifestata prin intrepatrunderea economicului cu politicul, a frontierelor politice cu cele etnice; universalizarea normelor si a valorilor; extinderea organismelor internationale, globale (G8, IMF, WTO, NATO, UE, CIS, GUUAM, GCC, OPEC, ASEAN, AFTA, SAFTA, MERCOSUR, OAS); infiintarea, fracturarea, transcenderea limitelor, spatiului si timpului pe termen lung. In ceea ce priveste caile si modalitatile de implementare a globalizarii mentionam: subordonarea economica si financiara urmata de subordonarea politica; integrarea pietelor (se poate 28

exemplifica cu cresterea liniilor telefonice de la 89 milioane in 1960, la 755 milioane in 1990, iar numarul abonatilor la telefonia celulara a crescut de la aproximativ 10 milioane in 1990, la peste 150 milioane in 2000); preluarea pargiilor economice; instituirea treptata a monopolului transnational asupra fluxurilor comerciale; preluarea parghiilor financiar bancare. Caracterul ireversibil al procesului de globalizare a devenit evident dupa cel de-al doilea Razboi Mondial. Poli economici s-au conturat in jurul SUA si a Europei occidentale. Procesul care a declansat schimbarile fundamentale din economia mondiala sunt legate de dezvoltarea rapida a serviciilor pentru intreprinderi ca si de explozia informationala fara precedent (caracteristica in special ultimilor decenii).

Capitolul IV Studiu de caz: Judeul SibiuFluxuri globalizante tradiionale i moderne Fluxuri tradiionale Prima meniune documentar referitoare la inuturile sibiene dateaz din 20 decembrie 1191, cnd papa Celestin al III-lea confirm existena prepoziturii libere a germanilor din Transilvania. Documentul se refer la organizarea bisericeasc a colonitilor (numii n documente teutoniciecclesia Theutonicorul Ultransilvanorum, n 1192-1196, document cu referire la prepozitul Sibiului,

29

flandrezi, iar n 1206-saxoni), sosii n provincia Sibiu n timpul domniei regelui Geza al II-lea (1141-1162) i organizai ntr-o prepozitur n timpul domniei regelui Bla al III-lea (1172-1196). Bula de aur a regelui Andrei al II-lea din 1224 reconfirm colonitilor germani o serie de privilegii.33 Incipienta organizare administrativ i religioas a sailor a fost frnat de nvlirea ttar din anul 1241. De aceea, abia n anul 1302 este semnalat nceputul organizrii sailor n scaune, Sibiul fiind primul scaun meionat. n anul 1355 este atestat provincia Sibiului cu cele apte scaune. Despre o adevrat dezvoltare economic, implicit edilitar i administrativ, se poate discuta din timpul domniei regilor angevini, mai cu seam Ludovic cel Mare de Anjou (1342-1382), atunci cnd au fost introduse modele occidentale n domeniile mai sus meionate. Atestat sub numele de Hermannsdorf n anul 1321, n a doua jumtate a secolului Sibiul obine calitatea de civitas, ntr-un document din 1366 fiind pomenit numele localitii prima dat sub forma de Hermannstadt. Perioada medieval se caracterizeaz n Sibiu printr-o dezvoltare economic continu, marcat de activitatea breslelor. Primele statute ale acestora (1376) amintesc de existena a 19 bresle cu 25 de meserii. Numrul breslelor a crescut treptat, n a doua jumtate a secolului al XVI-lea existnd 29 de bresle, iar spre sfritul secolului al XIX-lea erau atestate 40.34 Dezastrul regatului maghiar survenit la Mohacs n anul 1526, ocuparea capitalei Buda (1541) i ntemeierea principatului Transilvaniei au plasat comunitatea sseasc, i implicit cea sibian, n faa unei situaii noi n care a fost nevoit s practice o politic duplicitar, cnd cea filohabsburgic, avnd n vedere afinitile etnice i culturale, cnd prootoman. Din aceast cauz, oraul va fi asediat de mai multe ori, de ctre ambele puteri militare. ncepnd cu anul 1543, saii au adoptat reforma religioas, trecnd in corpore la confesiunea luteran pe care, n marea lor majoritate, o mrturisesc i n prezent. Sfritul secolului al XVI-lea i nceputul celui urmtor au fost marcate de conflictele militare care vor influena evoluia vieii economice, sociale, arhitectura oraului. Avem n vedere evenimentele legate de campaniile lui Mihai Viteazul, la btlia de la elimbr (1599). n anii 16011603 Sibiul este supus asediului trupelor conduse de Sigismund Bthory, care au incendiat mare parte a cldirilor existente n faa incintelor fortificate. n 1610 Sibiul este ocupat de armata principelui Gabriel Bthory. n 18 februarie 1614, cnd noul principe Gabriel Bethlen restituie cheile oraului, n interiorul incintelor fortificate mai existau doar 53 de gospodrii. Din aceste

33 Alexandru Avram, Vasile Crisan, Sibiu-ghid cultural turistic, Bucuresti, 1998, p. 19 34 Alexandru Avram, Ioan Bucur, Topografia monumentelor din Transilvania. Municipiul Sibiu. Centrul istoric, Kln, 1999, p. 16

30

cauze cu greu se poate vorbi de un program constructiv susinut.35 Odat cu nfrngerea turcilor de ctre austrieci la sfritul secolului al XVII-lea, Transilvania devine mare principat n cadrul Imperiului Habsburgic. Puterea administrativ a fost exercitat de ctre guberniul care i-a avut sediul la Sibiu ntre 1692 i 1790. Tot la Sibiu se afla comandamentul armatei austrice. Din punct de vedere confesional, dei saii i menin religia luteran, asistm la contraofensiva bisericii catolice prin sosirea la Sibiu a clugrilor iezuii i franciscani, a clugrielor ursuline. Biserica romano-catolic va fi promotorul stilului baroc cu impact asupra arhitecturii oraului. n secolul al XVIII-lea oraul se extinde dincolo de zidurile de incint, formndu-se treptat cteva nuclee urbanistice: n partea de sud-vest cartierul Iosefin, n nord cartierul din faa porii Turnului, n nord-vest cartierul Terezian, iar n vest cartierul Lazaret. Domnia mpratului Iosif al II-lea, marcat de reforme n spirit iluminist, va aduce i altor etnii n afara celei germane posibilitatea de a locui n interiorul oraului Sibiu. Edictul din 4 iulie 1781 acord dreptul de concivitate tuturor cetenilor principatului. Treptat prezena populaiei romneti este tot mai pregnant, Sibiul devenind spre mijlocul secolului al XIX-lea, centrul spiritual al luptei de eliberare naional a romnilor. Dualismul austro-ungar a fost caracterizat n Transilvania printr-o politic de maghiarizare a celorlalte naiuni, saii pierzndu-i privilegiile i autonomia teritorial n anul 1876. Din punct de vedere economic, la 11 aprilie 1875 au fost desfiinate breslele, n locul acestora nfiinndu-se cooperative ale patronilor meseriai. n anul 1878 existau 35 de asemenea cooperative n Sibiu. Dac n 1790 existase doar o singur fabric de zahr, n 1859 funcionau alte dou, cea de lumnri i acid sulfuric. Mai trziu unele ateliere se vor transforma n fabricile Rieger i Hess. Uzina electric a luat fiin n 1896, tramvaiul electric fiind introdus n ora n anul 1905. ntre 1840 i 1918, n Sibiu au funcionat 33 de ntreprinderi industriale.36 Din punct de vedere urbanistic, Sibiul pstreaz o puternic amprent medieval, avnd o compoziie liber, organic, cu trasee sinuoase ale strzilor. Lunga evoluie n timp a ansamblului, adaptarea la terenul denivelat i la traseele preexistente ale unor drumuri comerciale ce se intersectau aici, vecintatea spre vest a unui teren mltinos, asant i inclus progresiv n perimetrul oraului, sunt civa dintre parametrii ce au orientat acest tip de dezvoltare. n nucleul central se simte rolul ordonator al primelor dou incinte fortificate, ce au determinat n bun msur geometria ansamblului celor trei piee-Piaa Huet, Piaa Mic i Piaa Mare. Locuinele patricienilor se grupau tot n aceste piee sau n imediata apropiere, dnd acestui nucleu central i mai mult35 Ibidem, p. 16 36 Ibidem, p. 17

31

consisten. Toi cercettorii evoluiei arhitectonice a Sibiului preiau teoria conform creia, la nceputul existenai sale, localitatea era un sat format din case aezate de-a lungul actualelor strzi Faurului i 9 Mai, cu o pia iniial pe locul unde actualmente se afl cazarma Dragonilor. P. Niedermaier stabilete 12 etape de evoluie a Sibiului, ntre circa 1125 i secolul al XVI-lea. Aceast ipotez pledeaz pentru existena unui nucleu anterior colonizrii sseti, care s-ar fi plasat n zona str. Argintarilor-Piaa Aurarilor-Trgului, argumentarea bazndu-se pe forma diferit a parcelelor din acea zon. Spre 1150 ar fi aprut casele de pe latura de nord a str. Faurului i 9 Mai, precum i un cimitir (i o prim biseric) n zona actualei biserici a Azilului. Pe la 1200 ar fi fost definitivat nucleul Pieei Huet cu biserica iniial. n aceeai perioad ar fi aprut cteva case de pe latura sudic a Pieei Mari. n jurul anului 1240, anterior invaziei mongole, ar fi fost parcelat deja latura sudic i cea de vest a Pieei Mari precum i poriuni din strzile Mitropoliei, Avram Iancu, Nicolae Blcescu sau Magheru n Oraul de Sus. Trama stradal era n linii mari definitivat n momentul fortificrii acestei zone ntre anii 1357-1366.37 Cele mai vechi elemente de arhitectur civil din zid pstrate dateaz din perioada corespunztoare stilului gotic (sec. XIV-XV), pn trziu n secolul al XVIII-lea, s-au pstrat nc numeroase case din lemn. Dac numeroase cldiri din zid au avut faze iniiale din lemn-aa cum reiese din rezultatele spturilor arheologice, fr excepie casele databile n secolele corespunztoare goticului au traversat mai multe etape de construcie. Din aceast cauz, cu greutate poate fi atribuit o cldire unui anume stil arhitectonic, deoarece, majoritatea au suportat extinderi sau transformri, aparinnd stilistic mai multor perioade. Cel mai vechi tip de cas, care la rndul su este ntlnit pn la nceputul secolului al XIXlea, este tipul rural, format dintr-un corp de cldire dreptunghiular cu latura scurt la strad, compus din dou, cel mult trei travee dispuse spre limita din spate a parcelei (camer-buctrie-camer). Faada era structurat pe dou axe, acoperiul avnd dou ape cu coama perpendicular pe strad, iar pinionul iniial n secolul al XIV-lea era n trepte. Acest tip coexist cu planul avnd latura lung la strad, acoperi cu coama paralel cu faada, pinioanele n trepte fiind plasate lateral. ntr-o perioad ulterioar, n locul pinionului n trepte apare un pinion sau fronton triunghiular ascuit, acoperiul pstrndu-i panta abrupt.38 Dac edificiile de tip rural se construiesc, n general, n Oraul de Jos, ele fiind ridicate pe parter, de cele mai multe ori fr subsol i fr fundaii, n secolul al XV-lea, n Oraul de Sus37 Ibidem, p. 25 38 Ibidem, p. 26

32

ptrunde un nou tip urban, casa de bresla, cu planul fie dreptunghiular, fie n forma literei L, coama acoperiului fiind paralel cu faada. Caselor, realizate iniial pe parter, li se adaug spre pia arcade, ncepnd cu sfritul secolului al XV-lea, o parte dintre acestea pstrnd ancadramente gotice. Dezvoltarea economic a localitii, ridicarea la statut de ora, privilegiile economice, existena a 19 bresle (1376) au determinat o evoluie arhitectonic corespunztoare, numrul gospodriilor impozitate ajungnd n 1458 la 896. Necesitile crescnde ale acestei noi pturi sociale, chiar tendina spre lux, au contribuit la dezvoltarea, spre mijlocul secolului al XV-lea, a unui nou tip de cldire pus n legtur cu originea etnic a patriciatului ssesc. Multe dintre principalele familii din ptura conductoare a Sibiului erau originare din alte zone ale Europei: Italia, oraele hanseatice, Polonia, Silezia, Bavaria, Boemia etc. Prin intermediul familiilor respective, a importantelor legturi comerciale cu zonele mai sus amintite au ptruns influene arhitectonice nsemnate, conforme cu gustul i obiceiurile epocii. Cldirile din aceast categorie se caracterizeaz prin planul n forma literei L, cu faada principal structurat pe mai multe axe, numr sporit de ncperi, coama acoperiului fiind dispus paralel cu faada. Sunt cunoscute cazuri n care casele de patricieni nglobeaz un corp de cldire de sorginte romanic (frecvent n Italia), dar care la Sibiu apare abia n epoca gotic-turnul locuin (Casa Haller, Casa Altemberger).39 ntre mijlocul secolului al XIV-lea i sfritul secolului urmtor oraul este dotat cu un numr considerabil de edificii de interes colectiv, unele legate strict de activitatea breslelor. Astfel n 1466 se construiesc casele breslelor cojocarilor i croitorilor. Anterior, n 1370 este menionat hala mcelarilor. Celei de-a doua jumtai a secolului al XVI-lea i secolului urmtor, n Transilvania, le corespunde din punct de vedere stilistic Renaterea, dei tradiia gotic era puternic. Mijlocul secolului va fi marcat de debutul lucrrilor de edificare ale bastioanelor n form de pic, conform perceptelor noului sistem italian de fortificaii. Acum au loc intervenii edilitare asupra vechilor construcii, fiind definitivat tipologia caselor de meseriai. Semnalm numeroase intervenii asupra caselor de breslai (introducerea pe scar larg a arcadelor sau loggilor) sau de patricieni care sunt amplificate, dotate cu elemente artistice (ancadramentele de poart, ui ferestre sculptate n piatr i n lemn. Din aceast perioad dateaz elementele renascentiste de la cteva din casele situate n Piaa Mare (nr. 2, 5, 8, 10, 16), str. Avram Iancu (nr. 7, 9). De asemenea, mai mult cldiri au suportat refaceri substaniale n spiritul noului stil, inclus