lucrare de licenta final.doc

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ din

BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ECOLOGIE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI

LUCRARE DE LICENŢĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC: Conf.univ dr Florian Grigore-Rădulescu

ABSOLVENT: Marcel Cristea

Bucureşti

- 2013 –

1

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ din BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ECOLOGIE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI

Impactul asupra mediului generat de

depozitul de deşeuri menajere .

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:Conf. Univ.dr Florian Grigore-Rădulescu

ABSOLVENT: Marcel Cristea

Bucureşti -2013 -

2

CUPRINS

INTRODUCERE :

a)Motivaţia alegerii temei ………………………………………………..4

b)Relevanţa ştiinţifică a temei …………………………………………...4

c)Importanţa lucrării de licienţă ………………………………………...4

d)Obiectivele lucrării de licienţă …………………………………………5

Cap I PROBLEMATICA DEPOZITĂRII DEŞEURILOR MENAJERE

1.1 Sistemul de gestionare integrată a deşeurilor menajere ………………….

1.2 Impactul asupra mediului a depozitării deşeurilor menajere …………...

1.3 Aspecte legislative privind depozitarea deşeurilor menajere …………...

Cap II STUDIU DE CAZ .DEPOZITUL DE DEŞEURI MENAJERE DIN

MUNICIPIUL BRĂILA

2.1 Prezentarea Municipiului Brăila .

2.2 Colectarea şi transportul deşeurilor municipale produse de populaţie şi de

agenţii economici .

2.3 Depozitul de deşeuri menajere din municipiul Brăila .

2.3.1Amplasament .

2.3.2Activităţi desfăşurate în cadrul depozitului .

2.3.3Impactul asupra mediului .

2.3.4Măsuri de diminuare a impactului .

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

3

Marcel Cristea Introducere

INTRODUCERE

Pe măsură ce omul a înţeles că este parte din natură şi că resursele Terrei sunt limitate,

dar mai ales că această planetă funcţionează ca un sistem şi că dereglările produse într-un

compartiment se transmit în întreg circuitul, a crescut interesul şi preocuparea pentru

protecţia mediului înconjurător la toate nivelurile societăţii umane.

Începând din anii '70, au aparut primele semnale, tot mai vizibile, ale dereglărilor apărute

la nivel global: subţierea stratului de ozon, modificările climatice, ploile acide, poluarea

apelor, a aerului şi a solului.

În acest context, pregătirea de specialişti cu înaltă calificare în domeniul Protecţiei

calităţii mediului este esenţială în vederea identificării, înţelegerii şi gestionării

sustenabile a problemelor de mediu cu care ne confruntăm.

a ) Motivaţia alegerii temei

Lucrarea de Licenţă abordează problematica deşeurilor menajere/municipale din

perspectiva dezvoltării durabile, prin integrarea principiilor şi conceptelor abordării

holiste în managementul integrat al deşeurilor.

. În prezenta lucrate termenul de “deseuri municipale” desemnează atât deşeurile

menajere cât şi deşeurile voluminoase colectate separat şi deşeurile rezultate de la

curăţirea spaţiilor publice (deşeuri din parcuri, din pieţe, deşeuri stradale), colectate de

operatorii de salubritate. În structura deşeurilor municipale din România, cea mai mare

pondere o au deşeurile menajere (circa 81%).

b) Relevanţa ştiinţifică a temei.

Scopul general al studiului este creşterea eficienţei sistemului de management al

deşeurilor menajere, prin utilizarea metodelor de alegere a alternativelor gestionării

deşeurilor conform principiilor dezvoltării durabile .

Deşi dezvoltarea urbanistică şi industrială a localităţilor precum şi creşterea generală a

nivelului de trai al populaţiei, este însotită de producerea unor cantităţi din ce în ce mai

mari de deşeuri .

Întreruperea circuitului infinit al vieţii şi înlocuirea lui cu procese liniare, unele total

independente, instituite de om, generatoare de produse finale inutile, ce se adună în

4

cantităţi tot mai mari cu efecte tot mai periculoase asupra calităţii mediului înconjurător,

întâlnite sub formă de deşeuri, reziduri, dejecţii este un fenomen deja vizibil.


Toate aceste acţiuni care au drept urmare ruperea echilibrului ecologic, ce pot

produce daune sănătăţii, liniştii şi stării de confort a oamenilor ori pagube economiei,

prin modificarea calităţii factorilor de mediu sau creaţi prin activităţi umane, înseamnă

poluarea mediului înconjurător.

c) Importanţa lucrării de licenţă .

Lipsa de informare a făcut ca mulţi oameni de bună credinţă să persiste în acţiuni

care provoacă daune mediului înconjurător, nedându-şi seama că ei înşişi aveau o

contribuţie negativă în acest sens. Schimbările aduse mediului înconjurător a fost adesea

lente şi foarte greu de sesizat, deşi unele dintre ele aparent neînsemnate, au provocat

daune ireversibile, ca de pildă folosirea pe scară largă a unor pesticide, poluarea cu

mercur, utilizarea unor substanţe periculoase precum azbestul. Toate acestea, acumulate

şi diversificate în timp, pun tot mai pregnant în faţa societăţii o problemă nouă, deosebit

de importantă şi de acută – protecţia mediului înconjurător, adică atât a biosferei, cât şi a

interacţiunilor acesteia cu celelalte elemente ale naturii sau create de om.

Creaţie a naturii, omul a acţionat asupra acesteia transformând-o în interesele sale şi

devenind totodată creator al mediului său de viaţă, activitate ce a determinat, în paralel şi

dezvoltarea inteligenţei sale. Prin capacitatea sa de a descoperi, inventa şi crea, s-a

dovedit apt să realizeze modificări ample şi rapide, chiar explosive, asupra naturii, să

transforme mediul înconjurător în favoarea sa şi a semenilor săi putând provoca însă şi

daune incalculabile când a acţionat în mod abuziv, iraţional, fără să-i cunoască legile şi

fără respectarea riguroasă a acestora. Fără procesele biologice, care au loc în natură de

mii de milenii, nu am avea nici hrană, nici petrol, nici cărbune.

Au apărut fenomene noi şi numeroase legate de acţiunea omului asupra naturii,

exercitată nu întotdeauna în deplină cunoştinţă a urmărilor imediate, şi mai ales

îndepărtate, atrase de acţiunea legilor de autoreglare ale fiecărui ecosistem în parte, ale

ecosistemului global – biosfera.

De fapt, prin poluare se înţelege orice acţiune prin care omul degradează natura.

Toate problemele calităţii derivă din potenţialul natural al mediului de a suporta, fără

dereglări importante, anumite forme şi intensităţi de presiune umană. Astfel, orice tip de

mediu poate fi caracterizat printr-un câmp de toleranţă ale cărei limite sunt date de starea

5

sa naturală şi un câmp de împrăştiere, reprezentând diferite intensităţi ale impactului

uman.


Impactul antropic asupra mediului reprezintă orice efect direct sau indirect al unei

activităţi umane definită într-un anumit teritoriu, care produce o schimbare a sensului de

evoluţie, a stării de calitate a ecosistemului, schimbare ce poate afecta sănătatea omului,

integritatea mediului, al patrimoniului cultural sau al condiţiilor socio-economice.

D) Obiectivele lucrării de licenţă

Obiectivele lucrării de licentă au fost:

Evaluarea aplicabilităţii şi limitelor abordării holiste în managementul deşeurilor

menajere.

Definirea şi evaluarea unor criterii de fundamentare a alternativelor de gestionare a

deşeurilor menajere.

Studiile privind managementul integrat al deşeurilor pentru o localitate, judeţ, regiune au

un rol cheie în dezvoltarea unei gestionări durabile a deşeurilor. Principalul lor scop este

acela de a prezenta fluxurile de deşeuri şi opţiunile de gestionare a acestora. Detaliind

studiile privind managementul integrat al deşeurilor trebuie să analizeze şi să prezinte

cadrul de planificare pentru următoarele aspecte:

- conformarea cu politica de deşeuri şi atingerea ţintelor propuse :

studiile privind managementul integrat al deşeurilor constituie instrumente importante

care contribuie la implementarea politicilor şi la atingerea ţintelor stabilite în domeniul

gestionării deşeurilor.

-stabilirea capacitaţilor suficiente şi caracteristice pentru gestionarea deşeurilor: studiile

privind managementul integrat al deşeurilor trebuie să prezinte fluxurile şi cantităţile de

deşeuri care trebuie colectate, tratate,valorificate şi/sau eliminate.

Mai mult, trebuie să contribuie la asigurarea de capacităţi şi moduri de colectare, tratare,

valorificare şi/sau eliminare a deşeurilor în funcţie de deşeurile care trebuie gestionate.

controlul măsurilor tehnologice: prezentarea fluxurilor de deşeuri asigură identificarea

zonelor în care sunt necesare măsuri tehnologice pentru eliminarea sau minimizarea

anumitor tipuri de deşeuri.

-prezentarea cerinţelor economice şi de investiţie: studiile privind managementul

integrat al deşeurilor constituie un punct de plecare pentru stabilirea cerinţelor financiare

pentru operarea schemelor de colectare reciclare, tratare şi eliminare a deşeurilor. Pe

6

această bază, pot fi determinate necesităţile pentru investiţiile în instalaţii de reciclare,

tratare şi eliminare a deşeurilor.

Marcel Cristea Cap I

CAP I PROBLEMATICA DEPOZITĂRII DEŞEURILOR MENAJERE

1.1 SISTEMUL DE GESTIONARE INTEGRALĂ A DEŞEURILOR MENAJERE

Problemele cu care se confruntă gestionarea deşeurilor în România pot fi sintetizate

astfel:

-depozitarea pe teren descoperit este cea mai importantă cale pentru eliminarea

finală a acestora

- depozitele existente sunt uneori amplasate în locuri sensibile (în apropierea

locuinţelor, a apelor de suprafată sau subterane, a zonelor de agrement);

- depozitele de deşeuri nu sunt amenajate corespunzător pentru protecţia mediului,

conducând la poluarea apelor şi solului din zonele respective;

- depozitele actuale de deşeuri, în special cele orăşeneşti, nu sunt operate

corespunzător: nu se compactează şi nu se acoperă periodic cu materiale inerte în

vederea prevenirii incendiilor, a răspândirii mirosurilor neplăcute; nu există un control

strict al calităţii şi cantităţii de deşeuri care intră pe depozit; nu există facilităţi pentru

controlul biogazului produs; drumurile principale şi secundare pe care circulă utilajele

de transport deşeuri nu sunt intreţinute, mijloacele de transport nu sunt spălate la

ieşirea de pe depozite; multe depozite nu sunt prevăzute cu împrejmuire, cu intrare

corespunzatoare şi panouri de avertizare.

- terenurile ocupate de depozitele de deşeuri sunt considerate terenuri degradate, care

nu mai pot fi utilizate în scopuri agricole; la ora actuală, în România, peste 12000 ha

de teren sunt afectate de depozitarea deşeurilor menajere sau industriale;

- colectarea deşeurilor menajere de la populaţie se efectuează neselectiv; ele ajung pe

depozite ca atare, amestecate, astfel pierzându-se o mare parte a potenţialului lor util

(hârtie, sticla, metale, materiale plastice);

Toate aceste considerente conduc la concluzia ca gestiunea deşeurilor necesită adoptarea

unor măsuri specifice, adecvate fiecărei faze de eliminare a deşeurilor în mediu.

Respectarea acestor măsuri trebuie sa facă obiectul activităţii de monitoring a factorilor

de mediu afectaţi de prezenţa deşeurilor.

7


1.2 IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI A DEPOZITĂRII DEŞEURILOR

MENAJERE

Principalele forme de impact şi risc determinate de depozitele de deşeuri menajere , în

ordinea în care sunt percepute de populatie, sunt:

- modificări de peisaj şi disconfort vizual;

- poluarea aerului;

- poluarea apelor de suprafaţă;

- modificări ale fertilităţii solurilor şi ale compoziţiei biocenozelor pe terenurile

învecinate.

Poluarea aerului cu mirosuri neplăcute şi cu suspensii antrenate de vânt este deosebit de

evidentă în zona depozitelor actuale, în care nu se practică exploatarea pe celule şi

acoperirea cu materiale inerte.

Scurgerile de pe versanţii depozitelor aflate în apropierea apelor de suprafaţă contribuie

la poluarea acestora cu substante organice şi suspensii.

Depozitele neimpermeabilizate de deşeuri urbane sunt deseori sursa infestării apelor

subterane cu nitrţi şi nitriţi, dar şi cu alte elemente poluante. Atât exfiltraţiile din

depozite, cat şi apele scurse pe versanţi influenţează calitatea solurilor înconjurătoare,

fapt ce se repercutează asupra folosinţei acestora.

Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deşeuri

este un proces ce poate fi considerat temporar, dar care în termenii conceptului de

“dezvoltare durabilă”, se întinde pe durata a cel puţin două generaţii dacă se însumează

perioadele de amenajare (1-3 ani), exploatare (15-30 ani), refacere ecologică şi

postmonitorizare (15-20 ani).

În termeni de biodiversitate, un depozit de deşeuri înseamnă eliminarea de pe suprafaţa

afectată acestei folosinţe a unui număr de 30-300 specii/ha, fără a considera şi populţia

microbiologică a solului. În plus, biocenozele din vecinatatea depozitului se modifică în

sensul că:

- în asociaţiile vegetale devin dominante speciile ruderale specifice zonelor poluate;

- unele mamifere, păsări, insecte părăsesc zona, în avantajul celor care işi găsesc hrana în

gunoaie (şobolani, ciori).

8

Deşi efectele asupra florei şi faunei sunt teoretic limitate în timp la durata exploatării

depozitului,reconstrucţia ecologică realizată după eliberarea zonei de sarcini tehnologice


nu va mai putea restabili echilibrul biologic iniţial, evoluţia biosistemului fiind ireversibil

modificată. Actualele practici de colectare transport /depozitare a deşeurilor menajere

facilitează înmulţirea şi diseminarea agenţilor patogeni şi a vectorilor acestora: insecte,

şobolani,ciori,câini,vagabonzi.

Un aspect negativ este acela că multe materiale reciclabile şi utile sunt depozitate

împreună cu cele nereciclabile; fiind amestecate şi contaminate din punct de vedere

chimic şi biologic, recuperarea lor este dificilă.

1.3 ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND DEPOZITAREA DESEURILOR

MENAJERE

Aderarea României la Uniunea Europeană impune, pe lângă alinierea la legislaţia de

mediu, şi necesitatea rezolvării modului de eliminare a gunoaielor, prin realizarea unor

depozite ecologice de deşeuri municipale. Plecând de la acest deziderat, precum şi de la

faptul că cele mai multe gropi de gunoi sunt ocupate înproporţie de 80–90%, în ţara

noastră s-a pus, în ultimii ani, problema proiectării şi realizării unor depozite de deşeuri

orăşeneşti, în conformitate cu normele de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei.

Cadrul legal pentru desfăşurarea activităţii de depozitare a deşeurilor în ţara noastră îl

constituie, în momentul de faţă, Hotărârea Guvernului nr.162/2002 privind depozitarea

deşeurilor. „Reglementarea acestei activităţi are drept scop prevenirea sau reducerea pe

cât posibil a efectelor negative asupra mediului, în special poluarea apelor de suprafaţă,

subterane, a solului, aerului, inclusiv a efectului de seră, precum şi a oricărui risc pentru

sănătatea populaţiei, pe întreaga durată de viaţă a depozitului, cât şi după expirarea

acesteia” (art.2). Între prevederile acestei legi, un loc important este acordat realizării

unor obiective în următorii ani, în special în legătură cu reducerea cantităţii de deşeuri

biodegradabile, care, prin eliminarea de metan, contribuie la poluarea atmosferei şi la

creşterea efectului de seră (art.5, pct.2). Pe linia scăderii numărului de depozite de

deşeuri, reţine atenţia prevederea conform căreia, pentru localităţile cu o populaţie mai

mică de 20 000 de locuitori, trebuie să se realizeze câte un depozit care să deservească

mai multe astfel de localităţi (art.8, pct.2).

9


Totodată, în cadrul anexelor care însoţesc legea sunt cuprinse precizări importante

privind cerinţele generale pentru toate clasele de depozite, criteriile şi procedurile de

acceptare a deşeurilor în depozite, precum şi procedurile de control şi urmărire a

depozitelor de deşeuri menajere.

Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor este elaborat în bază prevederilor

legislaţiei europene şi naţionale în domeniu – Council Directive 75/442/EEC on waste,

Council Directive 91/156 amending Directive 75/442/EEC on waste, Council Directive

91/689/EEC on hazardous waste, transpuse în legislaţia românească prin Ordonanţa de

Urgenta a Guvernului 78/2000 privind regimul deşeurilor, modificată şi aprobată prin

Legea 426/2001.

Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor se aprobă prin hotărâre de guvern şi se

revizuieşte o dată la cinci ani.

Începând cu anul 1993 a fost creată, în urma unui contract între Ministerul Mediului

şi Gospodăririi Apelor şi Institutul de Cercetare-Dezvoltare privind Protecţia Mediului ,

bază de date privind generarea şi gestionarea deşeurilor la nivel naţional. Datele se referă

atât la deşeurile industriale, cât şi la deşeurile menajere.

Din 1999, colectarea şi procesarea informaţiilor referitoare la tipurile şi cantităţile de

deşeuri s-a făcut în conformitate cu Hotărârea de Guvern 155/1999. Acesta hotărâre a

introdus obligativitatea agenţilor economici de a-şi ţine evidenţa deşeurilor, de a le

raporta la cererea autoritarilor judeţene de mediu (APM) şi de a le clasifica conform

cerinţelor europene de clasificare (Catalogul European al Deşeurilor).

În anul 2002 această hotărâre a fost abrogată prin Hotărârea de Guvern 856/2002 care

a introdus totodată noua Listă de deşeuri, inclusiv deşeurile periculoase. De asemenea,

România raportează date privind deseurile din 1995 către sistemul de raportare la

EUROSTAT şi la Agenţia Europeana de Mediu (prin reţeaua EIONET).

Datele culese prin sistemul de raportare sunt necesare pentru a putea analiza şi

determina modalităţile cele mai eficiente şi eficace de gestionare a deşeurilor pe diferite

zone .

10

Marcel Cristea Cap II

CAP II STUDIU DE CAZ. DEPOZITUL DE DEŞEURI MENAJERE DIN

MUNICIPIUL BRĂILA

2.1 PREZENTAREA MUNICIPIULUI BRĂILA

Mnunicipiul Brăila se află situat în Sud – Est-ul României, în Câmpia Română,

judeţul Brăila se întinde peste 4765,8 km pătraţi. Reşedinţă de judeţ, oraşul Brăila, unul

dintre cele mai mari porturi româneşti este situat la 200 de km NE de Bucureşti. Brăila se

situează la 45º16’17” latitudine nordică şi 27º58’33” longitudine estică, având ca judeţe

vecine la Nord: Galaţi, Nord-Vest: Vrancea; Buzău în Vest; Ialomiţa în Sud; Constanţa în

Sud – Est şi Tulcea în Est.

La graniţa de Nord, judeţul Brăila cuprinde o parte din râul Siret, în timp ce în

partea de Sud se află Câmpia Bărăganului. La vest se află o mică parte din Câmpia

Buzăului, iar la Est se întinde Insula Mare a Brăilei. Reţeaua hidrografică a Brăilei constă

în primul rând din Dunăre, împreună cu braţele Măcin (96 km), Cremenea (70 km) şi

Vâlciu (40km), şi râurile Siret (47 km),Buzău (141 km) şi Călmăţui (70 km). Judeţul

Brăila este împânzit cu lacuri,specifice de asemenea zonei de câmpie. Cel mai cunoscut

dintre acestea este Lacu Sărat, renumit şi de aceea vizitat, pentru calităţile sale

balneoterapeutice datorate apelor mineralizate şi nămolului sapropelic. De acelaşi tip sunt

lacurile Câineni şi Movila Miresii în timp ce lacurile Ianca, Măxineni şi Jirlău sunt

amenajate pentru pescuit. Zona lacului Blasova este o mică staţiune turistică, cu locuri

superbe, care oferă condiţii optime de pescuit, amplasată în Insula Mare a Brăilei cea mai

mare exploataţie agricolă din Europa, recunoscută pentru terenul arabil adecvat

practicării unei agriculturi performante.

2.2 COLECTAREA ŞI TRANSPORTUL DESEURILOR MUNICIPALE

PRODUSE DE POPULATIE ŞI DE AGENŢII ECONOMICI

Municipiul Braila, deţine un depozit de deşeuri menajere si industriale asimilabile

acestora situat in localitatea Muchea.

11


Depozitul ecologic este construit şi exploatat în conformitate cu prevederile H.G.

162/2002 privind depozitarea deşeurilor şi a normativului tehnic privind depozitarea

deseurilor aprobat prin Ordinul nr. 1147/2002.

Salubrizarea menajera

Activitatea de salubrizare menajera cuprinde :

a) colectarea şi transportul gunoiului menajer de la populaţie

b) colectarea şi transportul gunoiului de la agenţii economici

Colectarea şi transportul gunoiului menajer de la populatie se face zilnic,în baza

graficului avizat de Direcţia de Sănătate Publică si aprobat de Primaria municipiului

Brăila.Pentru optimizarea activităţii, suprafata municipiului a fost împărţită în 3 sectoare

(zone distincte în care îşi desfasoară activitatea câte un operator de salubrizare).

Colectarea şi transportul gunoiului de la agenţii economici se face conform graficelor

întocmite pe baza prevederilor contractuale.

Colectarea deşeurilor se face în pubele din plastic (europubele) cu capacitatea de 120 l

şi 240 l, pubele metalice cu capacitatea de 1,1 mc şi containere cu capacitatea de 4 mc.

Salubrizarea stradală

Activitatea de salubrizare stradală se execută de catre operatorii de salubrizare în

baza unui contract de prestări servicii încheiat cu Unitatea Administrativ Teritorială a

Municipiului Braila. Măturatul de bază, măturatul de întretinere cât şi celelalte lucrări de

salubizare stradală se efectuează în baza unui grafic elaborat pe strazi, stabilit în Caietul

de Sarcini la organizarea licitatiei. Pentru menţinerea curăţenie stradale, în locurile de

agrement, de recreere, pe aliniamentele stradale sunt amplasate coşuri stradale pentru

depozitarea deşeurilor. Se va avea în vedere şi necesitatea amplasării, în special în pieţele

publice şi în locurile destinate spectacolelor,a unor coşuri stradale pentru precolectarea

selectivă a deşeurilor.

12

În municipiul Brăila işi desfaşoară activitatea urmatorii operatori de salubritate ;


13


DEPOZITUL DE DEŞEURI MENAJERE DIN MUNICIPIUL BRĂILA

2.3.1 AMPLASAMENT

Depozitele de deşeuri menajere reprezintă un factor major de disconfort pentru locuitori.

Acesta este motivul pentru care amplasamentul D.E.D.M.I. Brăila a fost ales la distanţa

de 2 Km de comuna Muchea şi 14 Km faţă de oraş. Distanţa de amplasare respectă

limitele minime de protecţie a obiectivelor economice şi sociale existente.

Caracteristici ale depozitului ecologic de deşeuri menajere – D.E.D.M.I.

Brăila

Drumul de acces: face legatura din DJ 2002 Brăila – Focşani pâna la intrarea în depozit ,

avand o latime de 7,0 m

14


Intrare D.E.D.M.I. Braila Etapa I : s-a realizat prima celulă de depozitare cu sistemul de impermeabilizare , drenaj

şi evacuare gaze de fermentare, precum şi a tuturor dotărilor şi lucrărilor de utilităţi strict

necesare funcţionării şi exploatării corecte a depozitului.

Etapele II-IV: înainte de saturarea primei celule se va executa celula II impreună cu

sistemele de impermeabilizare, drenaj şi evacuare gaze de fermentare aferente, urmând ca

restul celulelor sa se execute în aceleasi conditii.

Suprafaţa totală a depozitului este de 18,085 ha din care pentru realizarea celor 4 celule

sunt alocate 11,92 ha., în prezent funcţionând I celulă, urmând ca în momentul în care

aceasta se va umple în proporţie de 75% să se înceapă construirea celulei următoare.

Cantitatea medie de deşeuri eliminată anual este de aprox. 70000 t. Astfel, se

preconizează ca până la sfârşitul anului 2008 să se atingă capacitatea maximă de

depozitare urmând a se proceda la închiderea celulei.

Depozitul ecologic cuprinde 4 celule, numerotate conform planului de situaţie (de la est

la vest)având urmatoarele caracteristici:

- celula I: suprafaţa îndiguită S1= 3,10 ha cu V1 = 434.000 mc

- celula II: suprafaţa îndiguită S2=2,80 ha cu V2 = 392.000 mc

- celula III: suprafaţa îndiguită S3=2,80 ha cu V3 = 392.000 mc

- celula IV: suprafaţa indiguită S4=3,22 ha cu V4 = 450.800 mc

Durata de funcţionare pentru cele 4 celule proiectate este de aproximativ 16 ani.

15

Volumul total de depozitare aferent celor 4 celule va fi de 1.668.800 mc, din care celula 1

= 434.000 mc.


Celula 1 in exploatare

16

Celula 2 vedere generală


2.3.2 ACTIVITĂŢI DESFĂŞURATE ÎN CADRUL DEPOZITULUI.

Depozitul este prevăzut cu o staţie de epurare de ultimă oră, cea mai performantă din

România, prin care apa scursă pe fundul depozitului poate fi filtrată, .Apa rezultată va fi

utilizată la irigarea unei viitoare livezi .

Staţie de epurare a levigatului

17

Bazin de levigat


Apa meteorică provenită de pe suprafaţa celulelor va fi colectată prin intermediul a trei

sisteme, astfel:

- colectarea apei meteorice convenţional curate, provenită de pe suprafata exterioară a

digului aferent celulelor se va face prin intermediul şanţurilor de pământ amplasate la

baza acestuia .

- colectarea apei meteorice drenată de pe suprafaţa interioară a celulelor, reprezentând

apa cu potenţial contaminat (levigat) se va face prin intermediul stratului de drenaj şi a

conductelor de drenaj.

- colectoare de canalizare a levigatului, provenit din zona interioară a celulelor de

depozitare.

Şanţurile amplasate la baza digului perimetral aferent celulelor de depozitare va avea

baza placată cu dale prefabricate din beton, iar secţiunea acestora va fi trapezoidală, iar

acestea vor avea rolul de a colecta apele pluviale şi de a transporta apele provenite din

precipitaţii catre bazinul de levigat.

MODUL DE OPERARE ÎN CADRUL CELULELOR

Activitatea de depozitare a deşeurilor se desfaşoară în urmatoarele etape:

- cântărire pe platforma electronică de cântărire;

- descărcare pe platforma de descarcare;

18

- inspecţia vizuală a compoziţiei deşeurilor;

- transportul deşeurilor în incinta compartimentului cu utilaje proprii;- împrăştiere şi

compactare pentru reducerea volumului;

Activităţile specifice ce au loc în zona de depozitare sunt urmatoarele:

- înregistrarea deşeurilor;

- controlul strict al deşeurilor acceptate la depozitare;

- compactarea;

- acoperirea zilnică a deşeurilor;

- monitorizarea apei freatice;

- - monitorizarea regulată pe durata închiderii şi dupa aceea asternere de straturi de

acoperire, periodic;

Marcel Cristea ş Cap II

Cabină cântar electronic cu două bascule

19

Modul de realizare a depozitarii deseurilor nepericuloase se va face prin realizarea unor

celule

zilnice care se vor compacta prin intermediul compactoarelor picior de oaie si acoperi

ulterior

cu pamant sau compost.

Depozitul va fi operat in conformitate cu Normativul tehnic privind depozitarea

deseurilor din

26.11.2004 prevazut de Ordinul 757/2004.

AGENłIA REGIONALĂ PENTRU PROTECłIA MEDIULUI GALAłI

- cantarire la iesire a autogunoierei fara incarcatura.

Metoda de depozitare a deseurilor consta in depozitare pe suprafata prin descarcarea si

compactarea deseurilor ce formeaza o platforma relativ orizontala a carei inaltime

maxima, de

obicei nu depaseste 2,50 m.

Nivelarea si compactarea:

Deseurile descarcate vor fi imediat nivelate si compactate, aceasta practic avand mai

multe

avantaje:

20

- creaza posibilitatea depozitarii unei cantitati mai mari pe unitatea de volum;

- reduce impactul determinat de imprastierea deseurilor pe diferite suprafete, proliferarea

insectelor, a animalelor si pasarilor, aparitia incendiilor;

- minimizarea fenomenelor de tasare pe termen scurt.

Pentru compactare se utilizeaza utilaje de tip compactoare cu role din otel.

In cazul depozitarii deseurilor cu potential biodegradabil ridicat, s-a calculat un grad de

compactare optim astfel incat densitatea stratului de deseuri sa nu impiedice procesele de

formare si evacuare a levigatului si a biogazului din depozit.

Valoarea densitatii deseurilor compactate de 0,8 tone/m3 este optima pentru desfasurarea

normala a proceselor de biodegradare in deseurile menajere.

Acoperirea periodica:

Acoperirea zilnica a deseurilor descarcate si compactate se realizeaza pentru a preveni

aparitia

mirosurilor neplacute, imprastierea de catre vant a deseurilor usoare, proliferarea

insectelor, a

pasarilor, precum si pentru a conferi depozitului un aspect relativ estetic.

Acoperirea periodica trebuie sa se realizeze mai ales in perioadele cu temperatura si

umiditate

ridicata, aceste conditii favorizand degajarea de mirosuri neplacute si proliferarea

daunatorilor.

Materialul folosit pentru acoperire poate fi pamant obisnuit (eventual de la escavarile

efectuate

pentru amenajarea depozitului) sau deseuri inerte de materiale de constructie concasate.

2.1.4.Zona de retentie a apelor pluviale

bazin de retentie si evaporatie cu capacitatea de 4800 mc;

zona de retentie si pre-epurare ape pluviale.

2.1.5.Drumuri in incinta, platforme tehnice, parcari.

Delimitarea zonelor de lucru:

Delimitarea zonelor de lucru zilnice se face tinand cont de urmatoarele:

- securitatea muncii;

- prevenirea efectelor dezagreabile ( mirosuri, insecte, pasari, impact vizual);

- suprafata necesara pentru buna exploatare a depozitului;

- tipul si dimensiunea vehiculelor de transport deseuri;

21

- forma celulelor de depozitare;

- modul de eliminare a biogazului si a levigatului;

- stabilitatea depozitului.

Delimitarea zonei de lucru se va face prin marcaje temporare: metoda necesita un control

strict

pentru a evita amplasarea incorecta a marcajelor si deci descarcarea deseurilor in afara

zonei

de lucru.

Echipamente mobile pentru exploatarea deseurilor:

Exploatarea depozitului se realizeaza cu ajutorul echipamentelor mobile: un compactor

picior

de oaie si un incarcator frontal.

Imprastierea deseurilor se va realiza progresiv prin impingere dinspre rampa de acces

catre

interiorul celulei.

Levigatul drenat din interiorul celulei va fi deversat in colectorul de canalizare din PEID

De

315 mm PN 10 si se va scurge gravitational in bazinul de retentie al levigatului si de aici

in

statia de epurare levigat. Din statia de epurare permeatul rezultat va fi evacuat in bazinul

de

retentie si evaporatie.

Inaltimea finala utila a stratului de deseuri (masurata intre partea superioara a stratului

drenant

de la baza celulei de depozitare si partea inferioara a sistemului de inchidere) va fi de cca.

15

m.

Compactarea deseurilor in interiorul celulelor de depozitare se va face cu compactoare tip

’’picior de oaie” prin treceri succesive pana la densitatea de cca. 1,05 t/mc.

Peste stratul final de deseuri se va realiza inchiderea celulelor de depozitare.

Primul strat de deseuri cu grosimea de cca. 2,20 m, obligatoriu, nu se va compacta, in

vederea

protejarii stratului drenant.

22

Depozitarea deseurilor va însemna un cost de doar 3 dolari pe an, de fiecare locuitor.

Compactarea gunoiului se va realiza cu un utilaj de 32,2 tone, special conceput, cel de la

Brăila fiind al doilea din ţară.

După ce prima celulă va fi umplută cu deşeuri, aceasta va fi etanseizată cu folie de

polietilenă, după care va fi astupată cu un strat de pămînt de 1 metru, pe care se va cultiva

vegetaţie. Acesta este un sistem folosit în mai toată lumea civilizată.

IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI

2.3.3.Impactul depozitelor de deşeuri asupra mediului

Conform EEA, impactul depozitelor asupra mediului este reprezentat de:

• poluarea solurilor prin emisii de nutrienţi, metale grele, compuşi toxici rezultaţi din

levigatul depozitelor de deşeuri;

• reducerea suprafeţelor de teren din cauza construcţiilor depozitelor;

• poluare prin emisiile de gaze cu efect de seră datorate atât tratării deşeurilor din depozit

cat şi rezultate din diferite tehnici neconforme;

• poluarea apelor subterane datorate scurgerilor din depozitele de deşeuri la care se

adaugă poluarea terenurilor invecinate;

• intensificarea utilizării vehiculelor mari pentru transportul deşeurilor.

Populaţia umană, consideră depozitele ca sursă de poluare a aerului, a apelor de

suprafaţă,a solurilor, prin scăderea fertilităţii solurilor, schimbări în biocenozele

terenurilor din apropierea depozitelor şi nu în ultimul rând disconfort vizual, olfactiv.

Aceste viziuni trebuiesc evaluate înaintea construcţiilor depozitelor, de către factorii de

decizie, în vederea adoptării metodelor de management ale deşeurilor. În acest context,

Fricke şi Kölsch (2009) afirmă că, „în multe ţări,este din ce în ce mai dificil să se

găsească locaţii potrivite pentru depozitele de deşeuri care sunt acceptate de către

23


populaţie”, şi de asemenea, trebuiesc întreţinute eforturile de reciclare, de exemplu,

separarea fracţiilor reciclabile, fracţiuni cu o valoare calorică mare sau producţia de

materiale, această metodă, necesitând a fi introdusă ca procedeu de tratare a deşeurilor

din depozite.

2.3.4 MĂSURI DE DIMINUARE A IMPACTULUI

Toate considerentele conduc la concluzia ca gestionarea deşeurilor în municipiul

Brăila necesită adoptarea unor măsuri specifice , adecvate fiecărei faze de eliminare a

deşeurilor.

Conceptul de ierarhie a opţiunilor de gestionare a deşeurilor dezvoltată în ultimii 20 ani şi

inclus în Strategia Uniunii Europene privind domeniul deşeurilor indica drept

recomandabilă urmatoarea ordine de prioritizare :

- prevenirea apariţiilor deşeurilor inclusiv minimizarea cantităţilor generate;

- reciclarea materialelor;

- valorificarea energetică;

- depozitarea.

În concordanţă cu cerinţele naţionale şi internaţionale de protecţia mediului obiectivele

globale ale strategiei privind deşeurile sunt:

Crearea condiţiilor pentru deşeurile ce se vor genera:

- sa fie mai puţin periculoase şi să determine riscuri reduse pentru mediu şi sănatate ;

- sa fie reintroduse în masură cât mai mare în circuitul economic, în special prin reciclare

materială sau să fie redate mediului natural folosind tehnologii nepericuloase

(compostare).

- cantitatea de deşeuri care va trebui eliminată în final sa fie minimă , iar căile de

eliminare sa nu implice forme de impact sau risc ecologic.

În concluzie prin amenajarea depozitului ecologic de deşeuri menajere şi industriale

( D.E.D.M.I.) pentru deşeurile solide urbane generate de municipiul Brăila , problema

gestionarii deşeurilor este practic rezolvată pentru o perioadă lungă de timp în condiţii

sigure pentru mediu.

Modernizarea şi alinierea la Normele Europene a serviciilor publice din toate domeniile

şi implicit cel al salubrizării presupune în prezent eforturi deosebite în domeniile

24


legislative instituţionale , tehnice şi cu totul deosebite în cel financiar , în vederea

dezvoltării sistemelor de management integrat al deşeurilor prin: construcţia unor noi

staţii de transfer care să asigure facilităţi de sortare, compostare şi reciclare, precum şi a

unor incineratoare; achiziţionarea şi instalarea unor sisteme de colectare selectivă;

Construirea unor instalaţii adecvate pentru neutralizarea deşeurilor periculoase ( deşeuri

medicale, deşeuri provenite de la echipamente electrice şi electronice .

În conformitate cu normele impuse de UE, depozitele de deşeuri trebuiesc să

îndeplinească anumite condiţii în vederea obţinerii beneficiilor ecologice şi economice, în

ceea ce priveşte:proiectarea, amplasarea, construcţia, exploatarea, închiderea ţi

monitorizarea post-închidere. Cu toate acestea, depozitele de deşeuri sunt din ce în ce mai

puţin acceptate în strategiile de management, în special datorită faptului că ele reprezintă

o eliminare finală a deşeurilor, adică pierderea definitivă a resurselor, de aceea se impune

cu ajutorul diferitelor instrumente economice (taxe mai mari pe cantităţille depozitate),

legale (Dir.1999/31/CE ) adoptarea altor strategii. De asemenea se promovează avantajele

construirii depozitelor cu recuperare de biogaz,care ar reduce semnificativ emisiile

gazelor cu efect de seră şi ar contribui astfel la economisirea resurselor.

Conform cercetărilor ICIM, proiectarea depozitelor trebuie să ţină cont de categoria şi

cantitatea de deşeuri ce vor fi depozitate, de caracteristicile spaţiului şi de posibilităţile de

reconstrucţie şi utilizare a terenurilor pe care au fost amplasate depozitele. Alegerea

amplasării depozitelor se face pe baza unei analize ce cuprinde: criterii geologice,

pedologice, şi hidrogeologice, climatice, economice şi unele criterii suplimentare, criterii

importante din punct de vedere al reducerii impactului asupra mediului. În construcţia

unui depozit intră: birourile administrative, echipamente pentru curăţarea roţilor

vehiculelor, garaje, spaţii de parcare a vehiculelor, instalaţii pentru tratarea levigatului şi

pentru colectarea şi evacuarea gazului de depozit, zone pentru depozitarea deşeurilor,

drumuri interioare, facilităţi pentru verificarea deşeurilor şi laboratoare, echipament de

cântărire şi de recepţie, poartă de acces şi sistem de pază.


25

Pentru exploatarea depozitelor sunt condiţii specifice care trebuiesc îndeplinite în

legătură cu următoarele: procedura de acceptare a deşeurilor la depozitare, metodele de

descărcare şi de depozitare (cele mai utilizate fiind depozitarea de suprafaţă şi

depozitarea prin înaintarea frontului de lucru) nivelarea şi compactarea, acoperirea

zilnică, delimitarea zonelor de lucru, prin celule de descărcare şi prin marcaje temporare,

auto-monitorizarea tehnologică (verificarea permanentă a stării componentelor), auto-

monitorizarea emisiilor şi controlul lor (a levigatului şi a gazului de depozit). Închiderea

depozitelor de deşeuri şi monitorizarea post-închidere se referă la sistemul de acoperire,

format din: stratul pentru acoperirea deşeurilor (geotextil), stratul pentru colectarea şi

evacuarea gazului de depozit, stratul de impermeabilizare (din argilă sau geomembrana),

stratul pentru colectarea şi evacuarea apelor pluviale, stratul de sol vegetal.

Sistemul de monitoring post-închidere cuprinde: analiza calităţii şi cantităţii levigatului, a

gazului de depozit, a apelor de suprafaţă şi subterane, a concentraţiilor specifice de

polunţi din sol. La prima vedere, respectarea acestor norme pare să fie de eficienţă mare

în ceea ce priveşte beneficiile de mediu, însă aceasta depinde de o serie de alţi factori,

printre care tipul de depozit, care are o importanţă semnificativă. Cu toate acestea, „este

imposibilă eliminarea depozitelor de deşeuri, deoarece unele materiale sunt termodinamic

imposibil sa se recicleze” (Hanandeh şi El-Zein, 2010). De asemenea, depozitarea

deşeurilor se dovedeşte a fi cea mai avantajoasă metodă în cazul deşeurilor constituite din

mase plastice, deoarece nu sunt biodegradabile, nu pot fi tratate eficient prin alte metode

şi în plus depozitarea lor produce emisii de gaze în cantităţi mult mai mici în comparaţie

cu incinerarea (Finnveden şi colab., 2007).

Potrivit cercetătorilor Hanandeh şi El-Zein (2010), dezvoltarea noilor tehnologii,

proiectează depozitele de deşeuri în vederea stabilizării deşeurilor, reducerea riscurilor de

poluare şi pentru producerea energiei electrice din biogazul colectat-depozitele de tip

bioreactor. Aceştia,consideră două tipuri de depozite, depozitele tradiţionale, care

presupun izolarea şi stabilizarea deşeurilor, utilizând două mecanisme de gestionare:

depozitarea simplă şi depozitarea cu recuperare de biogaz; depozitele tip bioreactor, care

implică grăbirea procesului de degradare al deşeurilor, prin recircularea levigatului pentru

a reţine microorganismele, creşte conţinutul de umiditate în deşeuri şi implicit creşterea

cantităţii de biogaz recuperat.

26


27

aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

43

lucrare de licenta final.doc

Documents