Dr. Gheorghe RADUMedic primar boli interne

LoculAUTOVACCINULUI CELULOMICROBIAN TOTAL

COMPLEX– tehnologia Dr. Constantin Gh. Băcanu –

în terapeutica actuală

Argumente teoretice și practice în favoarea lui

EDITURA MUSCEL 2000- 2016 -

1

Tehnoredactare şi corectură: Prof. dr. Sorin HurdubeţiuDr. George RADU

Editura MUSCEL 2000Tipografia Campo PRINTCâmpulung, jud. ArgeşTel/fax: 0248 512 353E-mail: campoprint2000@yahoo.co.uk

2

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiDr. Radu, Gheorghe

Locul Autovaccinului Celulomicrobian Total Complex – tehnologia Dr. Constantin Gh.Băcanu –

în terapeutica actuală – Radu, Gheoghe, Câmpulung: MUSCEL 2000, 2016

Bibliogr.ISBN 978-606-8672-46-5

Acest eseu cu pretenții științifice modeste l-am elaborat spre liniștirea conștiinței mele de om, român și medic.

L-am dedicat, în semn de prețuire doctorului în medicină CONSTANTIN Gh. BĂCANU, care – în ,,vremuri de ceață” – prin descoperirile sale de bacteriolog a reușit ameliorarea unor vaccinuri (vaccinul contra variolei) și inovator în cazul actinomicetelor (culturi pe mediul Pai, serodiagnostic, vaccin antiactinomicetic și tratamentul local cu argint proteic 1% în abcesele deschise și drenate).

În cazul autovaccinurilor, a abandonat metoda Wright, a intuit un autovaccin generalizat omnipotent, tehnologie dr. Constantin Gh. Băcanu (autovaccinul celulomicrobian total complex – tehnologie Constantin Gh. Băcanu – AVCMTC-B), personalizat pentru orice om și inovator în ceea ce privește pregătirea lui (tyndalizarea modificată, tehnologia pregătirii componentelor autovaccinului). Finalizat în urmă cu aproape patru decenii și jumătate, AVCMTC-B a adus speranțe pentru o parte din specialiștii din lumea medicală și pentru toți pacienții care au folosit autovaccinul celulomicrobian total complex, pregătit de domnia sa.

Mi-am asumat acest risc, de a pleda în favoarea acestui vaccin, după ce am căpătat o bună experiență privind rezultatele după folosire personală timp de peste 6 ani și în urma rezultatelor folosirii autovaccinului pentru rude apropiate și la rugămintea unor persoane la care diversele terapii alopate au eșuat.

Din acest motiv public și o formă adaptată de mine a AVCMTC-B pentru a putea fi accesibil și pregătit și de persoanele umilite de boală (sau suferințe multiple) și de condițiile vremurilor. Mulțumesc tuturor persoanelor cărora le sunt recunoscător pentru cinstea și încrederea ce mi-au acordat-o spre a-i îngriji pe parcursul carierei mele medicale!

3

Introducere

Când ești prost și taci, știi numai tu. Când ești prost și vorbești, află și cei care te ascultă. Când ești prost și scrii, află toți din generația ta, dar și din generațiile

viitoare, care îți vor citi gândurile scrise. Când ești prost și devii conducător, ajungi un pericol pentru cei conduși și

deseori cu consecințe și pentru posteritate, mai ales dacă ești un prost harnic.

Cine este conștient de toate aceste riscuri și scrie logic și coerent, merită să fie luat în serios privind informațiile și afirmațiile făcute.

Devii mai conștient de ceea ce ești, dacă stai mai mult în bibliotecă pentru lecturi folositoare pentru cunoștințe de cultură generală și vocația profesională, decât în cluburi, restaurante sau alte localuri de distracții și de irosit T I M P U L, cel mai prețios capital al vieții.

N-am reputația de om prost și pentru statutul intelectual și socio-cultural pe care l-am dobândit port în suflet recunoștința mea profundă și permanentă de om normal față de cei ce m-au crescut, m-au instruit, mi-au corectat defectele sau le-au tolerat (aceștia fiind părinții sau ceilalți părinți, spirituali, probabil prin compensarea calităților), mi-au lărgit orizontul cultural și mi-au dat o metodă să pot învăța toată viața, să pot fi de folos comunității.

Profesional le datorez recunoștință numeroaselor cadre medicale universitare, care au organizat pentru generația mea un sistem medical teoretic și practic optim pentru a putea, la terminarea facultății de medicină, să profesăm cu responsabilitate oriunde în țară.

Mentorii generației mele au fost elevii reputațiilor academicieni: Nicolae Gh. Lupu, N. Hortolomei, Ion Cantacuzino, Daniel Danielopolu, Amza Jianu, Francisc Reiner, Gh. Marinescu, Ion Nanu-Muscel, Constantin Ionescu- Mihăești, Nicolae Paulescu, D. Bagdasar sau ai fondatorilor de la școala clujeană de medicină: Iuliu Hațieganu, Ion Goia, Traian Nasta, Alex. Pop, Leon Daniello, Iuliu Moldovan, Victor Papilian ș.a. Merită de făcut sublinierea că în acele vremuri se făcea cu responsabilitate atât știință, cât și educație și mărturie stă ACADEMICUS. GHIDUL STUDENTULUI ÎN UNIVERSITATE. ALMAE MATRI NAPOCENSI SACRUM. UNIVERSI-TATEA ,,REGELE FERDINAND I CLUJ-SIBIU” Editura Oficiului Univer-sitar, 1941-1942. Pentru interesul asigurării educației intelectuale naționale românești și a continuității ei indiferent de regimurile politice, acest Ghid axat pe principii raționale de format caractere, rămâne valabil și astăzi. Acele generații înțelegeau altfel iubirea de țară, de familie și educația tinerilor, recunoștința față de facerea de bine din partea părinților, a educatorilor sau față

4

de cei al căror sprijin le-a influențat viața în bine. Profesorii mei, conferențiarii, șefii de lucrări, asistenții universitari, care au contribuit la formarea mea profesională și intelectuală, s-au desăvârșit și au continuat îndrumările acestor maeștri cu exigență maximă și pentru știință și pentru educație. Am trăit experiența instruirii profesionale în mod deosebit la Acad. Prof. Victor Ciobanu și colectivul său: conferențiar Mircea Zălaru, șefi de lucrări Eugen Popescu și Delia Mut-Popescu, ambii ajunși profesori universitari de medicină internă, respectiv de hematologie clinică. La conturul meu profesional (pentru care recunoștința mea a fost, este și va fi prezentă și de neuitat), au mai contribuit profesorul de endocrinologie Constantin Dumitrache, Acad. Iulian Mincu - diabetolog și colectivul său: profesorii Ioana Brukner, Constantin Ionescu-Târgoviște, Constantin Dumitrescu și doctorii Justin Stănescu și Dorina Boboia. Un loc aparte în școala românească de medicină îl ocupă Acad. Prof. Dr. Nicolae Ursea, format la școala Acad. Nicolae Gh. Lupu; în același spirit de exigență a fondat nefrologia în cadrul medicinei interne, a format primele generații de nefrologi la catedra sa de la Clinica de Nefrologie „Carol Davila”. Rețeaua de hemodializă din capitală și unitățile de hemodializă din țară tot Domniei Sale și capacității sale de organizator i se datorează.

Despre unii profesori universitari și medici universitari am aflat târziu despre valoarea lor științifică și umană sau social culturală, dar dânșii au fost scoși, din motive politice, din istoria medicinei românești. Trebuia să te numești Harvey Cushing (fondatorul neurochirurgiei moderne și cu contribuții în neurochirurgia hipofizei) ca să exprimi admirație față de contribuțiile științifice ale Prof. Dr. Nicolae Paulescu, sau ale Prof. Dr. Grigore T. Popa cunoscuți în lumea medicală de fiziologie și anatomie experimentală în țară și străinătate. Ei au făcut parte dintre cei interziși prin implicarea factorilor politici în supravegherea științifică.

Vasile Boici, Nicolae Chișiu și Constantin Gh. Băcanu sunt în lumea medicală nume cu mare valoare, care totuși au fost minimalizate, uitate, ignorate. Adrian Păunescu a fost din lumea presei, poetul cetățean de etnie română, care a sprijinit constant pe Vasile Boici și Constantin Gh. Băcanu dintre cei mai sus nominalizați.

Prin menționarea coordonatelor jalonate de către educatorii și mentorii mei, am considerat necesar să-mi exprim în scris opiniile mele, după 40 de ani de practică medicală și de instruire prin informare culturală continuă.

Impresionat de valoarea științifică, morală și de patriot român a domnului dr. Constantin Gh. Băcanu, muscelean de obârșie și fiul profesorului de istorie și filozofie Gheorghe Băcanu de la Liceul „Dinicu Golescu” (profesor venerat de toți foștii săi elevi), am redactat textele următoare cu sinceritate, în sprijinul menținerii atenției asupra descoperirilor sale științifice medicale.

5

1

Autovaccinul celulomicrobian total complex„Constantin Gh. Băcanu”.

Locul şi valoarea lui în lumea medicală contemporanăşi în societatea contemporană

Mulţi carierişti aliniaţi la curente de opinie culturală generală, inclusiv cea medicală, la citirea titlului ar spune imediat că autovaccinul propus de doctorul Constantin Gh. Băcanu nu are nici loc şi nici valoare. Nu ar fi singurul medic român confruntat în ultimii 100 de ani cu ostilitate de către elita medicală şi de organizatorii de politică sanitară.

Am abordat această temă ca medic român practician de medicină internă, ca român în căutarea adevărului cu implicaţii sociale de sănătate publică şi ca muscelean concetăţean al acestui mare  şi modest medic, de care mă apropie foarte multe valori morale şi educaţionale.

Îmi voi sistematiza ideile pentru a exprima esenţialul şi a motiva argumentele implicării în această temă, atât pentru persoanele care au citit, cât şi pentru cele care nu au citit încă memoriile doctorului Constantin Gh. Băcanu Cercetător în ceaţă (4 volume) precum şi volumul Caiet de semnale şi aspecte de imunologie practică.  

1.1. Cine este doctorul Constantin Gh. Băcanu  

Pentru mine, ca semnatar al acestor rânduri, după ce i-am cunoscut o parte din familia sa şi i-am citit lucrările mai sus menţionate, Dr. Constantin Gh. Băcanu rămâne reprezentantul unei generaţii în care educaţia era prioritară față de instrucţie. Aşa se explică de ce atâtea caractere frumoase, de la vlădică până la opincă, găseşti la aceste generaţii în literatura memorialistică existentă. Aşa se explică eroismul acestor generaţii, al căror sacrificiu privind familia, ţara, viitorul naţiunii și credinţa în Dumnezeu le-au dat puterea să moară sau să reziste vremurilor de război, lagărelor de prizonierat, închisorilor politice sau persecuţiilor politice.

Dl. Dr. Băcanu se mândreşte cu originea şi rădăcinile familiei sale şi a rămas recunoscător permanent celor care i-au influenţat cariera și destinul, fie că au fost părinţii, bunicii, prietenii, camarazii de pe front sau profesorii universitari, cărora le-a fost student şi apoi colaborator. Are o educaţie curat românească privind munca de calitatate şi de folos tuturor, de a folosi adevărul şi sinceritatea în comunicarea dintre oameni, de a exprima

6

recunoştinţa şi iubirea faţă de binele de care a avut parte și a beneficiat din partea celor pe care i-a cunoscut pe parcursul vieţii. Mai mult, adevărul este mai presus de persoana sa şi îl consemnează explicit în memoriile sale, chiar și atunci când îi era nefavorabil.

Personal, am apreciat aceste calităţi (sinceritatea și iubirea adevărului) ale Domniei Sale şi am savurat trăirea lor, când le-am întâlnit şi la alţii, chiar dacă au fost de condiție modestă.

1.2. Formarea profesională

Profesional, Dl. Dr. Constantin Gh. Băcanu a fost format sub îndrumarea primei generaţii de profesori și academicieni microbiologi Constantin Ionescu-Mihăeşti şi D. Combiescu pregătită de întemeietorul Institutului de Seruri şi Vaccinuri „Dr. Ion Cantacuzino”.

Stau mărturie ca dovezi, certificatele de inovator şi recomandările scrise ale acestor somităţi medicale. Tot la recomandările lăudabile ale acestor somităţi a fost propus să pună bazele primului laborator clinic de la Facultatea de Stomatologie din Bucureşti.

Date fiind mărturiile scrise de către academicienii mai sus menționați și cele ale profesorilor Facultății de Stomatologie din București Dan Teodorescu, Valerian Popescu, Andrei Nass, Corneliu Burlibașa și Pătru Firu - cu ocazia solicitării oficialităților legale şi de drept pentru inovaţiile aduse de colaboratorul lor, Constantin Gh. Băcanu - nimeni de bună credință nu poate contesta faptul că doctorul Constantin Gh. Băcanu a fost un medic de laborator valoros ca şef de laborator al producţiei de vaccin antivariolic şi cu inovaţii în acest domeniu, ca şef de laborator de producere a trivaccinului microbian Delbet, sau ca şef de laborator clinic al Facultăţii de Stomatologie din București, unde a descoperit tratamentul actinomicozei.

Subliniez încă o dată: nu cred că poate exista o personalitate medicală de bună credinţă din România care să infirme că Dl. Dr. Băcanu Gh. Constantin a fost un medic microbiolog valoros prin inovaţiile şi descoperirile făcute, iar dacă există o persoană care totuși îl contestă, ea va trebui să aibă o experienţă de laborator de producţie microbiologică şi micologică şi invenţii în acest domeniu, superioare cantitativ şi calitativ celor ale doctorului Constantin Gh. Băcanu. Ca să fie luat în seamă, un contestatar va trebui să-i repete experimentele în condițiile propuse de inventator şi să îşi publice rezultatele în condiţiile actuale de legislaţie, comunicând apoi rezultatele, fie ele pozitive sau negative.

7

Munca sa onestă, stăruitoare, conştiincioasă şi implicaţiile ei în societate, precum şi asumarea responsabilităţii ei fără compromisuri au făcut parte din educaţia sa de om şi de intelectual. De fapt, asta a văzut şi la înaintaşii săi din Institutul „Dr. I. Cantacuzino”: muncă, respect faţă de munca altora, asumarea responsabilităţii.

Prin experienţa bogată de producere de vaccin antivariolic, de vaccin Delbet, de autovaccin Wright, de culturi de actinomicete pe medii diferite cu studii privind sensibilitatea la diferite antiseptice, chimioterapice, antibiotice și protargol, dl. Dr. Constantin Gh. Băcanu a reușit să clarifice importanța folosirii protargolului 1% și promovarea lui ca terapie de succes! Experiența bogată câștigată prin activitatea la două instituții de elită de bacteriologie (Institutul „Dr. I. Cantacuzino” și Laboratorul Facultății de Stomatologie și Chirurgie buco-maxilo-facială) i-a permis să încerce şi să reuşească prepara-rea autovaccinului celulomicrobian  total complex  (AVCMTC), autovaccin care l-a adus în faţa opiniei publice cu rezultate pozitive lăudate de către toţi pacienţii care l-au folosit şi de unii profesori universitari pentru unele cazuri ieşite din comun.

În acest sens se poate vedea referatul profesorului urolog Gheorghe Olănescu, cel al profesorului urolog Valentin Neagu, profesor de chirurgie generală Iuliu Șuteu, profesorul Valerian Popescu, Andrei Nass, profesorul dr. Corneliu Burlibașa şi profesor dr. Pătru Firu. Laude i-a adus, ca pacient și gazetar, și poetul național Adrian Păunescu, cu toată forța sa retorică.

Dar numeroase au fost și contestările din partea altor personalităţi universitare și academice, cu autoritate în lumea medicală, situaţie care l-a determinat pe doctorul Constantin Gh. Băcanu să-și dea demisia de la cel mai important institutut de microbiologie din sud-estul Europei.

Faptul că sponsorul cărţilor sale este unul din pacienţii săi, care i-a folosit autovaccinul dovedeşte că recunoştinţa nu are margini nici după moartea omului, care a trăit suferinţa pe toate fețele omenești posibile, şi anume inginerul inventator Alexandru Aciu. Reputatul inventator, cu experiență în ceea ce privește soarta inventatorului român în țara lui (și mare om sub toate aspectele morale) a considerat necesar ca după experiența avută cu autovaccinul să sprijine financiar realizarea practică și teoretică a autovaccinului Constantin Băcanu, util inclusiv în lupta cu cancerul!  

8

1.3. Este AVCMTC un remediu terapeutic de recomandat în societatea contemporană?

Răspunsul meu este afirmativ şi voi argumenta prin experienţa mea de clinician.

În materie de imunologie şi terapie imunologică, în ultimii 30 de ani progresele au fost în progresie geometrică. S-au adunat mii de dovezi prin descoperirea de gene cu defect aproape în toate bolile cronice fie metabolice fie de tip inflamator, fie de tip degenerativ, de involuţie, descoperirea de markeri imunologici sau de molecule implicate aproape în toate procesele fiziopatologice: infecţii cronice, cancer, osteoporoză. Ipotezele fiziopatologice  au devenit mai explicite, iar moleculele cu efect terapeutic au explicaţii fiziopatologice și terapii biologice introduse pentru pentru a inhiba: interleukine, enzime, blocanţi de receptor de informaţii, blocanţi de multiplicare de acizi nucleici etc. Anticorpii monoclonali antivirali, antifactor de creştere endotelială, antifactor de necroză tumorală, anti-IL5, anti-IL4 şi IL13 (ultimele 3 folosite în terapia astmului bronşic) sau anticorpi monoclonali folosiţi în diferite tipuri de cancer ş.a.m.d sunt realizări tehnice, care au revoluţionat şi standardizat terapia ştiinţifică în toate bolile cronice cu implicaţie imună.

Preţul de cost foarte mare chiar şi în ţările foarte dezvoltate, fără a ignora multiplele efecte secundare ca: inhibiţia medulară sanguină, căderea părului, mialgii etc, sunt repere care trebuie supravegheate în timpul tratamentului individual. Medicul practician de clinică medicală de astăzi şi de mâine  trebuie să-şi cultive orizontul stiinţific consultând nu numai reviste  de specialitate românești dar şi reviste medicale de mare suprafaţă ştiinţifică precum New England Journal of Medicine (fondat în 1812) sau alte reviste medicale anglosaxone, franceze, germane sau italiene, conform cu specialiatea medicală sau chirurgicală pe care o are medicul şi cu limba străină pe care o stăpâneşte.

Revenind la autovaccinul total sau cu variante ale sale conform principiilor microbiologului Constantin Gh. Băcanu, consider că nu se încalcă niciun principiu consacrat al imunologiei, ba mai mult pentru orice pacient este un autovaccin personalizat.

Organismul viu este bine organizat, încât este capabil să se apere prin sisteme multiple de apărare: bariere de mucoase şi tegumente, membrane de filtrare şi excreţie, sisteme imune de apărare imediată şi tardive – celulare şi complexe imune –, cascade de complement seric şi de echilibru al coagulării, alte sisteme de homeostazie metabolică biochimică etc. Toate sunt într-un

9

echilibru dinamic sub influenţa schimburilor de principii nutritive şi hidroelectrolitice, gazoase la nivelul suprafeţelor în funcție de specializarea țesutului: digestivă, respiratorie, hepatică şi renală, dar şi de agresiunea locală a florei saprofite, care devine patogenă în condiţii de stres local sau general.

Fiecare familie de microbi, virusuri, micelii are numeroase subtipuri cu patogenitate şi virulenţă variată de la un subtip la altul.

Adevărat este că fiecare individ are individualitatea lui printr-o anumită matrice genetică cu rezistenţe sau slăbiciuni față de mediul în care evoluează, față de o anumită floră saprofită de coabitare şi oportunistă ce poate deveni patogenă în condiţii de agresiune acută sau cronică.

Omul Băcanu, cu spiritul de observaţie al experimentatului practician de laborator de producţie de vaccinuri sau de laborator clinic, a făcut o analiză şi o sinteză a unui vaccin total preparat din excreţiile unui organism viu de mamifer, întâi la porcine şi apoi la om, imunizându-l cu exact toată flora existentă la principalele porţi de intrare ale organismului: cavitatea nazo-buco-faringiană, produsele de excreţie intestinală şi renală, colecţii si secreţii vaginale, colecţii purulente post-operatorii cu fistule cronice, precum şi sânge.

Înţelepciunea organismului este de o măiestrie incitantă pentru lumea stiinţifică medicală, din biologie, biochimie, dovadă că avalanşa de factori descoperiţi în ultimii 30 de ani şi prepararea prin inginerie  genetică de anticorpi monoclonali sunt o recunoaştere a superiorităţii modelului organizării lumii vii ca principiu antientropic, ca macro- și microsistem bioinformatic.

Dl. Dr. Constantin Gh. Băcanu a testat autovaccinul celulomicrobian total pe purcei, nu standardizaţi ca şoarecii sau cobaii de laborator standardizaţi imunologici (după 20 de generații de consanguinizare), ci în condiţiile de variabilitate naturală în care se găsesc în mod obişnuit toate vietățile (inclusiv omul) în natură.

Datorită lipsei de nocivitate autovaccinul s-a putut aplica şi la om în condiţiile în care, aceeaşi floră saprofită existentă devenită patogenă este inactivată prin procesele de tyndalizare sau de fierbere repetată la baie de apă. Teoretic și practic au dreptate cei care consideră acest tip personalizat (individual) de autovaccin lipsit de orice nocivitate (profesorul urolog Valentin Neagu și profesorul urolog Gh. Olănescu), chiar dacă astfel de colegi de breaslă sunt foarte puţini. În tehnologia Constantin Băcanu, autovaccinul poate echilibra tulburările din organism mai eficient decât orice

10

altă medicaţie, deoarece autovaccinul conține antigene gata fragmentate din secreţii şi excesul de factori sanguini implicaţi în patogenia bolii din sângele recoltat pe care organismul îi poate sesiza şi echilibra prin mecanisme compensatorii proprii.

În urma rezultatelor bune și foarte bune în evoluția pacienților, explicația mecanismului care a condus la aceste rezultate constă în aceea că toate antigenele existente în autovaccin, ajunse în organism pe cale digestivă sau cutanată sau prin ambele, echilibrează prin mecanisme imune orice proces cronic inflamator, degenerativ sau canceros nu numai prin anticorpi naturali „monoclonali” și policlonali, cunoscuţi ca fiind mai eficienţi şi mai compatibili cu organismul gazdă (deoarece lipsesc efectele secundare). În studiul imunologic al AVCMTC-B s-a identificat de către inventator răspunsul imunoglobulinelor, dar în prezent se pot identifica şi alte molecule reprezentative pentru procesele imunologice, unele deja descoperite dar inaccesibile din cauza prețului de cost ridicat. Din același motiv, alte molecule, care vor fi descoperite într-un viitor mai apropiat sau mai depărtat, nu vor putea fi accesibile pentru cercetare în cazul folosirii AVCMTC-B!

Toate calităţile acestui vaccin, enumerate de inventatorul lui, Dr. Constantin Gh. Băcanu, în volumele proprii mai sus menţionate le consider perfect valabile şi de luat în seamă.

Personal, am folosit autovaccinul în familia mea cu rezultate benefice, dar efecte convingătoare au fost înregistrate la pacienţii disperaţi trataţi de Dl. Dr. Băcanu singur sau în colectiv cu numeroși șefi de clinici medicale și chirurgicale. Preparat în condiţii de macro sau microlaborator de producţie, autovaccinul ar  deveni un tratament paliativ de mare eficienţă în majoritatea afecţiunilor cronice, iar în cazurile de cancer eficienţa ar fi mult mai mare dacă ar  exista un algoritm mai realist de reducere sau de oprire a medicaţiei imunosupresive înainte de epuizarea completă a resurselor imunologice.  

În ceea ce priveşte autovaccinul tumoral propus de dl. Dr. Constantin Gh. Băcanu, cred că se vor face curând paşi foarte importanţi în această direcție. Există studii complexe de laborator pe animale standardizate, recent efectuate pentru glioblastoame la Clinica de neurochirurgie „Bagdasar-Arsenie”, de Prof. Dr. Vlad Ciurea în pregătirea tezei de doctorat a neurochirurgului Felix Mircea Brehar intitulată Rolul terapiilor celulare și moleculare în tratamentul multimodal al glioblastomului.

Dl. Dr. Băcanu n-a cerut premiul Nobel, dar – ca un bun medic român – a solicitat să-i fie recunoscută invenția şi aceasta să fie aplicată în scop profilactic, curativ și paliativ în primul rând pentru români.

11

Dacă savantul Louis Pasteur şi-a pregătit vaccinul antirabic în bucătărie, doctorul Băcanu și-a pregătit autovaccinul la început la Institutul de Seruri şi Vaccinuri „Dr. I. Cantacuzino” sub formă fiolată şi a ajuns – din cauza ostilităților întâmpinate – să îl pregătească în baia şi bucătăria pacienţilor, pentru folosire orală.

Ostilitatea legalizată prin legi europene şi aplicate de conducătorii de azi, nu ar permite nici lui Pasteur, nici lui Băcanu să își elaboreze vaccinurile, chiar dacă invenţiile lor sunt atât de valoroase prin idee, siguranţă în preparare şi mare eficienţă! În ordinul Ministrului Sănătăţii din 25 iulie 2006 sunt peste 15 legi, directive, ordine ale statului român şi ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte normele şi protocoalele analitice, farmaco-toxicologice şi clinice referitoare la testarea medicamentelor, în loc să fie o singură lege clară şi compatibilă cu dreptul internaţional, cu directivele OMS şi ale UE.

Totuși, libertatea omului sănătos mintal de a dispune de soarta sa rămâne o prioritate logică, mai ales când regulile și protocoalele terapeutice nu fac față scopului propus de vindecare, prin remedii alopate.

Codul moral milenar al practicii medicale „Primum non nocere” face ca alternativa utilizării autovaccinului celulomicrobian total complex să devină o realitate benefică!

Dr. Gheorghe RADUMedic primar boli interne

Articol finalizat la 12 iunie 2011

12

2

Microflora intestinală: implicaţii patogenice şi terapeuticeîn patologia bolilor digestive şi generale

Dr. Gheorghe RADUMedic internist

  

Studiile privind ecosistemul gastro-intestinal sunt extrem de numeroase și importante din punctul de vedere al biologilor, al patologiei medicinei veterinare și al medicinei umane. Actualizarea  presupune aprofundarea şi completarea ecosistemului gastrointestinal, în toată diversitatea şi complexi-tatea sa, prin studii genetice, imunologice, bacteriologice, virusologice, micologice, parazitologice, imagistice (radiologice și tomografice, angio-grafice şi de rezonanţă magnetică nucleară), endoscopice şi bioptice cu examinări histopatologice.

Neuroendocrinologia digestivă, bolile digestive autoimune, bolile inflamatorii ale aparatului digestiv, monografii consacrate unor boli digestive grave ca rectocolita hemoragică, boala Crohn, ciroza biliară primitivă, cancerele aparatului digestiv sunt cuprinse în tratatele şi revistele de medicină internă, de gastroenterologie, imunologie şi biologie celulară.

Duodenal Infusion of Donor Feces for Recurrent Clostridium difficile, articol publicat în revista  New England Journal of Medicine (vol. 368, nr. 5, Ianuarie 31, 2013 p. 407-415) de către un colectiv numeros de medici olandezi și norvegieni, dintre care nu lipsesc iniţiatorii metodei terapeutice Max Nieuwdorp şi Joep F.W.M. Bartelsman, precum şi articolul publicat de Jop De Vrieze în revista SCIENCE (vol. 341, August 30, 2013, p. 954-957), cu aceeași temă și intitulat The  Promise of Poop.  Fecal Transplants Offer Hope for Treating Many Diseases prezintă ultime noutăți în tratamentul recidivelor de infecție cu Clostridium difficile. Felicitând pe toţi cei implicaţi în această cercetare medicală practică „neortodoxă”, dar concepută şi făcută pe principii de ecobiologie si fiziopatologie intestinală încă din 1958 de către Ben Eiseman (Universitatea Colorado, Denver), am analizat subiectul şi am ajuns la următoarele concluzii:1. Asemenea experimente nu ar fi fost admise și nici publicate în revistele

de specialitate românești, nu că nu ar merita, ci pentru că ar fi incompatibile cu mentalitatea medicală românească.

2. Dacă ar fi fost făcute de un român, nicio redacție de revistă medicală din Occident nu ar fi publicat acest experiment. Această afirmaţie o

13

argumentez cu următoarele fapte din trecutul îndepărtat, mai apropiat și din prezent:a) cazul Paulescu, cu descoperirea insulinei;b) descoperirile doctorului Nicolae Chişiu de la biobaza Academiei de

Stiinţe Medicale de la Spitalul „Dr. I. Cantacuzino” şi anume: fenomenul proteinoclaziei intestinale din cauza unor inhibitori

ai enzimelor intestinale, favorizând trecerea proteinelor cu moleculă mare, nemodificate chimic datorită inhibării enzimelor pancreatice și intestinale în etapa de digestia intestinală. Mai mult aceste proteine trecând în circulație au potențial antigenic non-self cum este cazul proteinelor de secreție a epiteliului biliar;

modelul experimental al reproducerii cirozei biliare primitive pe baza fenomenului descris de  proteinoclazia proteinelor secreţiei epiteliului biliar şi a producerii de anticorpi antiproteină biliară. În cabinetul doctorului Chişiu am văzut o scrisoare de la doamna Sheila Sherlok, marele hepatolog canadian, care constata și aprecia elogios, că modelul Chișiu este cel mai apropiat de reproducerea naturală a cirozei biliare primitive.

Autovaccinul celulomicrobian total complex (AVCMTC) este cea mai importantă descoperire românească, europeană şi mondială cu importanţă profilactică şi curativă. Autorul acestei invenţii – Dr. Constantin Gh. Băcanu, medic cu experiență în producerea industrială de vaccinuri şi de autovaccinuri – a avut parte de numeroase obstacole în ţară, dar şi în străinătate. N-au lipsit nici ironiile, nici defăimările (aşa cum a păţit după 45 de ani şi tânărul medic Max Nieuwdorp, dar din fericire inițiativa sa a fost acceptată şi încurajată de îndrumătorul său, Dr. Joep Bartelsman).

În cele patru decenii şi jumătate de rezultate favorabile, curative şi profilactice, de prevenire a recidivelor la pacienţii disperaţi de suferinţă, Dl. Dr. Constantin Gh. Băcanu a fost încurajat de sinceritatea unor profesori universitari ca: urologii Gheorghe Olănescu şi Valentin Neagu sau Dr. Iuliu Şuteu, profesor universitar de chirurgie generală.

La solicitarea adresată Ministerului Sănătății de către dl. Dr. Constantin Gh. Băcanu prin adresa nr. 9025/5.12.2011, i se răspunde prin adresa nr. 15D/11875/MS-61414/MS-57396 din 9.12.2011, adică la 4 zile după primirea documentației, astfel:

„Nu se oferă amănunte privind compoziția acestui ‹‹autovaccin celulomicrobian total complex››.

Nu se aduce niciun argument științific în sprijinul propunerii de utilizare pentru ‹‹înlăturarea nu numai a bolilor intercurente sezoniere

14

anuale sau a unor boli cronice, ca astmul bronșic, la orice grupă de populație dar și o înlăturare a microdepresiei››.

Propunerea nu întrunește atributele unei ipoteze științifice, cu atât mai mult cu cât este vorba despre un produs care se dorește a fi administrabil la om.

În aceste circumstanțe, Consiliul Științific al Institutului Național pentru Cercetare-Dezvoltare în Microbiologie și Imunologie „Dr. I. Cantacuzino” consideră ca nefiind oportune testarea unui așa-zis autovaccin celulomicrobian total complex și în niciun caz demararea demersurilor pentru obținerea unei autorizații de producere și punere pe piață.”

Rezultatele benefice publicate la diverse conferinţe medicale naționale și europene au fost adunate în volumul Caiet cu semnale și aspecte de imunolgie practică (Ediția 1, Editura SemnE, București, 2007 și Ediția 2, Editura LARISA, Câmpulung, 2014), iar odiseea vieţii sale de cercetător este prezentată în cele 4 volume din lucrarea Cercetător în ceaţă.

Citez din lucrările domnului Dr. Constantin Gh. Băcanu câteva afirmaţii ale Domniei Sale în sprijinul celor arătate mai sus:

Cercetător în ceaţă, vol. 4, p. 112-113:

„Trebuie să ştie lumea un lucru: microbii aceştia sunt de patru feluri: microbii comensali sau microbii care sunt necesari digestiei, care nu produc niciun fel de toxine și sunt absolut nepatogeni. Apoi vine categoria a doua, microbii latenţi, [...] au o toxină mică de tot, foarte puţin patogenă. Dar asta se cumulează. A treia categorie, aşa-numiţii microbi oportunişti, cum sunt stafilococul, streptococul, piocianicul, pe care un organism mai rezistent îi ţine la respect. Stă microbul în el [...], care în momentul când dau peste o agresiune fizico-chimică, atunci este mai tare agresorul decât imunitatea organismului. Se produce boala. Și pe urmă vine a patra categorie de microbi, aşa-numiţii microbi patogeni puternici, foarte patogeni: virusul variolic, bacilul tetanic, tuberculos etc. Toată lumea medicală s-a îndreptat de la început cu cercetarea asupra acestor microbi patogeni, care erau cei mai periculoşi.”

Cercetător în ceaţă, vol. 4, p. 128-129:

15

„Condiţionarea autovaccinului celulomicrobian total complex

Lipsa de nocivitate a autovaccinului celulomicrobian total complex este asigurată prin sterlizarea după metoda Tyndall modificată. Astfel, se fierbe autovaccinul la 100ºC timp de 4 zile câte 2 ore, la interval de 24 de ore. Între fierberi, se ţine autovaccinul la temperatura de 20-30ºC.

Metoda Tyndall: în mediu lichid se menţin la o temperatură de 57-60ºC, trei zile la rând, câte o oră şi la 37ºC între fierberi. Microbii vegetativi, care au o membrană de înveliş subţire, mor la prima fierbere la 100ºC; microbii sporulaţi, care au o membrană de înveliş groasă, rezistă până la 120ºC. După 18 ore de menţinere între 18ºC şi 37ºC, sporii leapădă cămaşa groasă, devin vegetativi, condiţie necesară înmulţirii. În această perioadă de înmulţire, cu membrana de înveliş subţire, pot fi omorâţi la 100ºC şi astfel produsul, autovaccinul celulomicrobian total complex, devine steril și poate fi administrat bolnavului.

Am introdus în prepararea autovaccinului celulomicrobian total complex mărirea timpului de fierbere, la 2 ore în loc de 1 oră şi 4 zile la rând în loc de 3 zile, crescând temperatura de la 57-60ºC la 100ºC, din cauza faptului că la unii bolnavi flora intestinală este populată cu micete, adică ciuperci sporulate (bacili sporulati din familia Clostridium - n.n.), care pot rezista până la 120-135ºC. Sterilizarea la peste 120ºC distruge puterea antigenică, adică vaccinantă, a autovaccinului.

Această tyndalizare modificată a dus la sterilizarea tuturor auto-vaccinurilor celulo-microbiene totale, fără excepţie, făcute, însă, conştiin-cios. Din fericire, puterea antigenică (cea care produce anticorpi) a rămas intactă.”

Caiet cu semnale şi aspecte de imunologie practică (Ediția 1, Editura SemnE, 2007, p. 278 sau Ediția 2, Editura LARISA, 2014, p. 262) cap. „De la medicina Daciei la medicina României”:

„Autovaccinul este eficace în bolile infecţioase, autoimune, tumorale, condiţionat de îndepărtarea în prealabil a agresorilor fizico-chimici şi în special a celor alimentari.

AVCMTC se administrează până se constată:a) vindecarea clinică - dispariţia simptomelor clinice;b) vindecarea paraclinică - revenirea la normal a analizelor

paraclinice;c) vindecarea microbiologică - dispariţia agresorilor biologici;d) vindecarea imunolgică - dispariţia recidivelor;

16

e) vindecarea psihică - dispariţia recidivelor psihice la stres.

Autovaccinul nu influenţează gena; recidiva apare dacă încetează administrarea autovaccinului şi continuă acţiunea agresorilor fizico-chimici, biologici.”

 ConcluziiMicroflora intestinală, dispersată pe circa 1,5 m2 de suprafață intestinală,

a fost, este și va fi studiată în contextul stării de sănătate și de boală sub variate aspecte microbiologice, micologice, parazitologice, toxicologice, genetice (așa cum s-au efectuat recent pe Clostridium difficile), biochimice, imunologice, neuroendocrinologice prin moleculele rezultate din metabo-lismul lor și stimularea sistemului APUD etc. De exemplu, cercetări experimentale recente pe șoarece, publicate în revista Science, încearcă să stabilească corelații între microflora intestinală și obezitate.

Revenind la tema propusă, după analogia celor două tehnici de tratare a bolilor inflamatorii intestinale cu trecerea în revistă a publicațiilor menționate mai sus, îmi pun întrebarea: „Cum este permisă în lumea medicală occidentală infuzia prin sondă duodenală de filtrat de fecale cu microfloră intestinală activă pentru repopularea intestinului unui pacient cu recidive frecvente de infecții cu Clostridium difficile, dar același filtrat de fecale pregătit ca autovaccin inactivat de către un bacteriolog cu experiență nu este acceptat și aprobat de aceeași lume medicală occidentală și românească?”

Autovaccinul celulomicrobian total complex (căci în favoarea lui și pentru adevărul științific conținut în el am scris aceste rânduri), conceput de un medic bacteriolog de producţie industrială de vaccinuri, este lipsit total de nocivitate și prin tehnologia realizată de către dl. Dr. Băcanu poate fi folosit curativ, preventiv în toată patologia umană, inclusiv în cea  oncologică.

În final, doresc să omagiez atât pe medicii olandezi Max Nieuwdorp – tânărul cercetător ataşat de suferinţa umană în cercetarea sa – şi Joep Bartelsman, îndrumătorul său, sensibil la tot ce ar fi putut ameliora suferinţa umană.

În acelaşi timp, subliniez superioritatea autovaccinului celulomicrobian total complex – Dr. Constantin Gh. Băcanu (AVCMTC-B), care a fost finalizat cu peste 45 de ani în urmă, şi ale cărui rezultate sunt confirmate și în lucrările sale de cercetător, pe numeroase cazuri clinice.

17

3

Rezultatele clinice și paraclinice la pacienții care au urmat AUTOVACCINUL CELULOMICROBIAN TOTAL COMPLEX

– tehnologia Dr. Constantin Gh. Băcanu –

În numele adevărului și al realității vremurilor actuale am considerat necesară publicarea rezultatelor folosirii autovaccinului celulomicrobian total complex puținelor cazuri cărora le-am propus folosirea autovaccinului, răspunsul clinic fiind, în toate, favorabil. Pacienții au fost din familia mea și prieteni apropiați, după ce l-am încercat întâi pe mine. Din cauza riscului de a cădea în derizoriu și de a stârni replici violente din partea unor personalități medicale, voi evoca câteva principii și aforisme mai vechi sau mai noi din istoria medicinii.

De la Hippocrates „părintele observației raționale în medicină” citire: Primum non nocere (În primul rând, să nu faci rău); Cel mai bun medic este natura, căci vindecă jumătate din boli [...] și

nu-și bârfește colegii.

De la Cornelius Celsus: Întâi s-au descoperit medicamentele și leacurile și după aceea s-a

vorbit despre motivele și cauzele acțiunii lor și nu întâi s-au descoperit cauzele și apoi, pornind de la ele, medicamentele și leacurile.

De la Claudius Galenus din Pergam a rămas scris principiul: Acela ce va citi acest tratat (De usu partium corporis humani) nu

trebuie să se pronunțe pentru sau contra afirmațiilor mele, decât după ce le-a verificat cu propriii săi ochi.

Toate aceste citate au fost preluate din erudita monografie Istoricul anatomiei umane moderne a profesorului Dr. Mihai Ionescu (p. 16-18).

Istoricul descoperirilor în știința românescă cuprinde – în marea majoritate a situațiilor – contestații publice, iar ignoranța publicului cititor facea ca totul să cadă în derizoriu, până când autoritățile academice din străinătate le menționau ca valoare științifică. Exact în această situație se

18

găsește și autovaccinul celulomicrobian total complex imaginat, experi-mentat și aplicat de doctorul în medicină Constantin Gh. Băcanu.

În 1973, când mi-am început practica medicală de medic generalist, tehnologia autovaccinului ,,Băcanu” era deja pusă la punct și cunoscută publicului medical și pacienților disperați de suferință.

Lucrarea Caiet cu semnale și aspecte de imunologie practică, publicată în două ediții de către medicii Băcanu-tatăl și Băcanu-fiul, cuprinde comunicările cu valorificările practice ale descoperirilor bacteriologului cu experiență bogată de producere industrială de vaccinuri în cadrul Institutului „Dr. I. Cantacuzino”.

Personal, am fost convins fără rezerve de valoarea autovaccinului în sistemul de apărare al fiecărui organism și l-am aplicat profilactic pentru propria persoană, rude apropiate și prieteni care au reușit să depășească pragul psihologic indus de modul neprietenos de administrare.

Folosind personal acest autovaccin am constatat că infecțiile intercurente sezoniere apăreau la 2-3 ani și cu intensitate mai redusă.

Mama mea a suferit de o mastită carcinomatoasă cu evoluție galopantă, care n-a mai rezistat la a 4-a cură citostatică din cauza unui eritem bulos generalizat foarte dureros și febril și a refuzat continuarea terapiei citostatice. Sub terapia cu autovaccinul făcut din aspiratul din blocul adenopatic supraclavicular, la care s-a adăugat Adjuvant Freund complet, starea generală s-a menținut fizic acceptabilă timp de doi ani și 4 luni, până la apariția metastazelor osoase: vertebrale, costale și peritoneale, care au adus suferință dureroasă și agravarea progresivă a stării generale în următoarele 6 luni. Faptul că a depășit prognosticul vital cu o durată de viață de 2,5 ori față de cea formulată de specialistul oncolog cu mare experiență m-a convins că autovaccinul pregătit de domnul Dr. Constantin Gh. Băcanu are o valoare incontestabilă.

Tot înainte de a-l cunoaște personal pe dl. Dr. Constantin Gh. Băcanu am mai încercat autovaccinul la debutul unui astm bronșic pe care îl prezint mai jos.

În 1982 se prezenta la serviciul de gardă al Spitalului din Câmpulung Muscel domnișoara XX de aproximativ 22-23 de ani, cu crize de rău astmatic la interval de 2-3 zile. În acea perioadă arsenalul antiastmatic nu era așa de eficient precum cel de astăzi. Văzând că este disperată de senzația de sufocare, de moarte iminentă și de starea de panică asociată i-am propus să accepte autovaccinul Băcanu, tehnologia lui apărând descrisă cu puțin timp în urmă în revista Viața Medicală. Și-a notat tehnologia fabricării

19

autovaccinului și la scurtă vreme n-a mai venit la camera de gardă, practic a dispărut. După aproape doi ani am revăzut-o pe stradă și după ce mi-a confirmat că dânsa este persoana cu crizele de rău astmatic mi-a precizat că după începerea administrării autovaccinului, la scurtă vreme a dispărut simptomatologia, s-a căsătorit și avea doi copii sănătoși.

Hazardul a făcut să-l întâlnesc pe domnul Dr. Constantin Gh. Băcanu, să cunosc mai bine tehnologia și practica autovaccinului celulomicrobian total complex sub directa îndrumare a domniei sale și am propus folosirea acestui autovaccin unor pacienți disperați de insuccesul tratamentelor efectuate luni sau chiar ani până la consultul în cabinetul meu. Mai recunosc că nici eu nu mai aveam pentru ei altă variantă de tratament consacrat, deoarece pacienții aveau deja experiența tratamentului alopat efectuat cu rezultate modeste și frecvente recidive.

Voi prezenta în continuare fragmente din declarațiile pacienților, în care era consemnat și consimțământul lor și rezultatul folosirii autovaccinului.

Cazul 1B.N. (n. 1935) operat în februarie 2008 de carcinom hemoragic de vezică urinară localizat în trigonul vezical cu prinderea ambelor orificii vezicale ureterale cu infiltrația peretelui ureterului stâng la circa 2 cm în amonte. A început autovaccinul parțial, preparat numai din urină, la care s-a adăugat adjuvant Freund complet 7 picături la 50 ml de autovaccin, cu utilizare orală începând din 26 iulie 2008: „[...] am început autovaccinul după a doua intervenție endoscopică la data de 5 noiembrie 2008. Examenul de urină repetat a fost favorabil cu dispariția hematuriei. Afirm că în toată această perioadă nu am avut niciun efect secundar.”

De fapt, pacientul a utilizat autovaccinul din iulie 2008, fapt omis în declaraţia de consimțământ. Evoluția sub control urologic și tratament intermitent cu ciprofloxacină/augmentin și autovaccin parţial (din urină, spălătură bucală și sânge venos) a fost bună, fără hematurie macroscopică, febră sau polachiurie până în septembrie 2012, când s-a produs retenție acută de urină, după un consum ocazional de alcool. Cu această ocazie, pacientul a precizat că din iulie a abandonat autovaccinul din proprie inițiativă simțindu-se bine și considerându-se vindecat.

La recomandarea urologului curant a început terapia citostatică în octombrie și noembrie, după care s-a instalat anemie severă până la 7 g/dl, uremie, edeme, hematurie macrosopică, tenesme vezicale extrem de dureroase, febră, frisoane. În această stare clinică s-a suspendat terapia citostatică și s-a

20

efectuat tratament paliativ. După transfuzii cu sânge izogrup, neorecormon și reluarea autovaccinului și ciprofloxacină pacientul (după 20 decembrie 2012 – februarie 2013) s-a ameliorat progresiv. Astfel, după aproximativ 6-7 săptamâni au dispărut edemele, tenesmele vezicale, s-a renunțat la sonda uretro-vezicală, a părăsit patul și s-a putut deplasa reluând activitățile cotidiene cu mers pe jos și activități fizice obișnuite, fără acuze dureroase. Starea generală bună a durat până în aprilie 2014, când insuficienţa renală cronică prin hidronefroză bilaterală s-a agravat brusc, iar psihic a cedat în urma decesului fiicei sale din cauza unui cancer de sân cu metastaze după aproximativ doi ani de suferință.

Dacă s-ar fi practicat ca tratament paliativ nefrostomă bilaterală în această perioadă scurtă de agravare a insuficienței renale obstructive, foarte probabil s-ar fi ameliorat, așa cum s-a ameliorat un alt pacient cu acceași localizare a cancerului vezical în trigonul vezical cu prinderea orificiilor ureterale și cu agravarea bruscă a insuficienței renale cronice obstructive.

Pacientul a decedat la 78 de ani și 4 luni după 5 ani și 9 luni de tratament din care autovaccinul a fost suspendat aproximativ 4 luni (din proprie iniţiativă 2 luni și alte două luni în timpul terapiei citostatice).

Cazul 2Domnișoara C.S. din Cluj-Napoca a apelat la acest autovaccin din noiembrie 2010 suferind de următoarele boli: sinuzită cronică, enterocolită cronică, cistită, candidoză bucală și genitală. Am primit 3 scrisori de la dânsa, din care citez:

,,[...] Au trecut mai bine de 4 luni de când am început să iau autovaccinul celulomicrobian total complex, iar efectele pozitive au început să apară încă de la primele zile:

Amplificarea semnificativă a poftei de mâncare. Efectul a fost că am luat în greutate aproximativ 1 kg și chiar mi-am dorit asta. (Ulterior, pentru că am trecut la un regim alimentar sănătos, am slăbit 2 kg);

Somn odihnitor; Dimineața, înainte de periajul dinților, am obiceiul de a-mi curăța

limba de depunerile de peste noapte, cu ajutorul unei lingurițe. În timp, am observat că aceste depuneri sunt mult mai reduse cantitativ;

S-a redus vizibil acneea de care sufăr încă din adolescență, pielea arată mai curată și mai sănătoasă.

[...] În perioada sărbătorilor de iarnă am fost plecată din oraș pentru 15 zile, timp în care nu am luat AVCMTC. Imediat după această perioadă, la început de lună ianuarie 2011, m-am îmbolnăvit de o amigdalită destul de severă,

21

vreo două zile nu am putut vorbi decât în șoaptă, am avut febră 39,4ºC. Am luat antibiotic (augmentin) timp de 5 zile și încă un medicament pentru tuse pentru încă 5 zile. Am stat în concediu medical aproape două săptămâni. Cu această ocazie m-am hotărât să iau AVCMTC neîntrerupt, cu entuziasm, pentru o perioadă mai lungă de timp. Dimineața, pe stomacul gol, iau aproximativ ½ de linguriță, plimb lichidul prin gură, printre dinți timp de 3 minute și apoi îl înghit. La fel seara, iau ½ de linguriță înainte de culcare (cam după cină) și procedez la fel.

[...] Am citit deja lucrarea Caiet cu semnale și aspecte de imunologie practică; m-a ajutat să înțeleg și mai bine ce imens beneficiu este acest AVCMTC pentru sănătatea tuturor celor care au șansa să beneficieze de el. Am sesizat prin lecturarea acestor cărți că domnul doctor Băcanu pune mult accent pe un regim alimentar sănătos, așa încât m-am hotărât și eu să mănânc fără prăjeli, fără alimente conservate, fără E-uri, fără zahăr pe cât posibil, nu consum deloc cafea și alcool, nu fumez, încerc să beau 2 litri de apă pe zi, mănânc multe salate de crudități, cereale integrale fierte, supe, ceaiuri și mă simt din ce în ce mai bine. Chiar și durata somnului s-a redus și mă trezesc dimineața odihnită.

Ciclul menstrual a rămas neregulat, prima zi de menstruație fiind: 23 noiem-brie, 23 decembrie, 2 februarie, 27 februarie, 31 martie.Următoarele boli de care am suferit nu au mai recidivat: sinuzita, enterocolita, cistita. În schimb, candidoza (vaginală – n.n.) nu s-a vindecat.Nu în ultimul rând, vreau să vă mulțumesc din suflet pentru ajutorul și bunăvoința pe care le-ați manifestat față de mine într-un mod atât de dezinteresat. 05.04.2011.”,,[...] A trecut mai bine de o jumătate de an de când am început să iau autovaccinul celulomicrobian total complex, iar efectele benefice se mențin.

Somn odihnitor; S-a redus vizibil acneea de care sufăr încă din adolescență, pielea

arată mai curată și mai sănătoasă; Stare de bine general; Îmbunătățirea digestiei (în toată perioda de când iau AVCMTC am

făcut o singură criză de bilă, însoțită de migrenă puternică și vărsături; anterior administrării autovaccinului aceste crize erau mai dese.

În prezent iau AVCMTC de aproximativ de 2-3 ori pe săptămână. De asemenea, mențin regimul alimentar bazat pe cereale integrale și crudități, fără cafea, alcool, tutun; prăjelile le evit pe cât posibil, încerc să beau 2 litri de apă pe zi, am făcut două cure de detoxifiere pe bază de argilă cu pauze între ele, iau imunostimulatoare (usturoi, propolis, polen de albine, ulei de

22

cătină, ceai de echinaceea) astfel că durata somnului s-a redus cu mai mult de o oră și somnul este odihnitor.

În ultima perioadă, ciclul menstrual nu mai are așa mari fluctuații, primele zile de menstruație fiind: 2 februarie, 27 februarie, 31 martie,1 mai și 31 mai.

Următoarele boli de care am suferit nu au mai recidivat: sinuzita, enterocolita, cistita. În schimb, candidoza nu s-a vindecat. Urmează să fac un tratament ginecologic pentru aceasta și țin deja o dieta anti-candida, adică fără hidrocarbonați și alimente care conțin zahăr; de asemenea, iau antifungice naturale (usturoi, scorțișoară, argint coloidal, propolis, ulei de nucă de cocos, coriandru, turmeric) și am observat că secreția specifică candidozei și-a schimbat consistența, a devenit mai fluidă.

Cu excepția amigdalitei de care am suferit în luna ianuarie, nu m-am îmbolnăvit de alte boli în această perioadă. Totuși am observat că îmi apar în zona gurii, pe marginea buzei inferioare, mici inflamații, ușor dureroase, care dispar în aproximativ o săptămână. Cred că este vorba despre herpes. 15.06.2011”,,[...] Am început să-mi administrez autovaccinul celulomicrobian total complex (metoda terapeutică a domnului Dr. Constantin Băcanu) de aproximativ 14 luni, iar efectele pozitive au început să apară încă de la primele zile:

- Amplificarea semnificativă a poftei de mâncare;- Somn odihnitor;- Dimineața, înainte de periajul dinților am obiceiul de a-mi curăța

limba de depunerile de peste noapte cu ajutorul unei lingurite. În timp, am observat că aceste depuneri s-au redus cantitativ;

- S-a redus vizibil acneea de care sufăr încă din adolescență, pielea arată mai curată și mai sănătoasă;

- Înainte de a-mi administra acest vaccin, aveam un ciclu menstrual neregulat, cu variații de la 28 la 40 de zile, însă de mai bine de jumătate de an, acesta s-a reglat la 33 de zile (plus-minus o zi).

Pentru a fi în acord cu efectele benefice ale acestui vaccin am urmărit să respect o dietă sănătoasă. [...]

Vă mulțumesc din suflet pentru că m-ați ajutat și mi-ați făcut cunoscut acest vaccin în care am totală încredere. 20.01.2012”

Din analiza acestui caz efectele autovaccinului au fost antiinfecțios și antiinflamator pe infecțiile cronice sinusale, cutanate acneice, cistită cronică și intestinale și efect pozitiv reglator endocrin pe axul hipofizo-ovarian și efect reglator pe ritmul circadian somn-veghe.

23

Cazul 3

A.Z.N. (n. 1962). Meningioame cerbrale multiple (3) de mărimi diferite, tetanie, anemie hipocromă.Simptomatologia clincă a fost reprezentată de crize de cefalee, amețeli, slăbiciunea musculară a membrelor inferioare, atacuri de panică, primul episod făcut pe 6 august 2010, urmat de altele la 7-10 zile. Imagistic s-au confirmat prezenţa de meningioame: frontal drept 19/27 mm.Simptomatogia s-a remis după stabilirea terapiei cu acetazolamidă ¼ cp de 2 ori pe zi, calciu, vit. D2 și autovaccin celulomicrobian total complex urmat 10 luni în 2011. ,,[...] sunt în evidență din 2010 cu meningioame multiple depistate cu ocazia unor stări de migrenă, amețeli și imposibilitatea de a merge datorită unor slăbiciuni musculare. După crize repetate s-a făcut CT cranian și mi s-a depistat memingiom frontal drept de 19/27 mm. Ulterior am fost internată la Spitalul Militar București, unde s-a repetat examenul CT și RMN, depistându-se încă două meningioame de 0,5 cm și 0,1 cm, tot în 2010. Tulburările mai sus menționate au încetat după tratament cu acetazolamidă ¼ cp de 2 ori pe zi, clorocalcin 20 pic./zi și vitamina D3, autovaccinul celulo-microbian total complex tehnologie Constantin Gh. Băcanu la care s-a adăugat adjuvant Freund complet 7 pic. la 50 ml de autovaccin, tratament urmat 10 luni în 2011. La acest tratament am mai folosit ceai de năpraznic în 2010-2011.În 2015 am fost la Spitalul de Neurochirurgie „Dimitrie Bagdasar” pentru control neurochirurgical (Dr. T.). În urma controlului tomografic s-a constatat că toate formațiunile tumorale au dispărut. În prezent mă simt bine, n-am mai luat acetazolamidă și am folosit cu intermitență uleiul de pește și clorocalcin. 05.08 2016.”

Faptul că meningioamele au dispărut în condițiile terapeutice menționate mai sus, din care n-a lipsit autovaccinul cu adjuvant Freund complet, vitamina D3 și ceaiul de năpraznic timp de 10 luni, rămâne o temă interesant de urmărit, mai ales că pacienta urmează în acest an să repete RMN cranian.

24

Cazul 4

P.E., femeie (n. 1924). Operată la data de 23.03.2009 la Spitalul „Th. Burghele” pentru uroteliom papilar gradul II-III de diferențiere scuamoasă infiltrativ în lamina proprie.,,[...] Am folosit vaccinul doctor Băcanu după operație și până în prezent. Am constatat o îmbunătățire a sănătății organismului, în sensul că nu am mai răcit și nu am mai urinat sânge, m-am simțit mai bine. 05.05 2011.”

Din 2012 pacienta n-a mai urmat autovaccinul fiind cu episoade de demență vasculară în dispensarizare. Din 2014 aprilie au apărut hematuriile, dar a refuzat consultul și tratamentul în serviciul de urologie de la Clinica „Th. Burghele”.

Cazul 5Dna H.E. (n. 1954):

„[...] Am contactat o serie de boli: sclerodermie sistemică, ciroză biliară primitivă, hipertensiune arterială, osteoporoză, psoriazis.

La sugestia domnului Dr. Radu Gheorghe sub a cărui îngrijire mă aflu, am făcut un autovaccin. Mi s-a explicat în amănunt cum se efectuează procedura, beneficiile și riscurile și în cunoștință de cauză, fără nicio influență externă am hotărât să fac acest autovaccin.

La sfârșitul tratamentului consider că a fost o hotărâre foarte bună. Starea mea de sănătate s-a îmbunătațit considerabil. Mă simt mai bine fizic analizele făcute după autovaccin sunt mai bune, aproape normale. 02.04.2011”.

După prima cură de aproximativ 8 luni pacienta a făcut o pauză, după care în 2012 a făcut a doua cură de autovaccin de 7-8 luni, apoi a suspendat continuarea autovaccinului până în prezent. În urmă cu cu aproximativ 16 luni pacienta a suferit un infarct miocardic inferior cu revascularizație PTCA.

Cazul 6T.M.E., femeie, 64 ani:

„[...] Subsemnata T.M.E. declar că de mai mulți ani (10-15 ani) sufăr de infecție urinară. Am fost internată de mai multe ori la Spitalul din Câmpulung până am ajuns alergică la antibiotice și disperată am ajuns la

25

Dr. Radu Gh., care prima dată mi-a recomandat internarea la Spitalul Câmpulung.

La două luni de la externare mi-a revenit infecția și atunci Dr. Radu mi-a recomandat autovaccinul Băcanu, care mi-a ameliorat usturimea înfiorătoare după 2 săptămâni. În timp de o lună au mai fost două zvâcniri de usturime de câte o zi și deja de două luni nu mă mai ustură și mă simt f. bine. 13.02.2014”

În prezent starea generală este bună și infecția urinară nu a mai recidivat.

Cazul 7F.M.V. (n. 1928), pensionar. Bărbat cu stare generală bună cu excepția unor acuze dureroase la umărul stâng, inconstante, meteorosensibile. TA 12/7 cm Hg, bloc av gr. I, rare episoade de fibrilaţie cu conversie chimică la ritm sinusal, fără altă simptomatologie asociată. La investigațiile de laborator se constată valori extrem de mari ale factorului reumatoid și PSA free. S-au considerat necesare investigații suplimentare în ipoteza unei neoplazii cu manifestări paraneoplazice. „[...] Am efectuat la București examen CT ocazie cu care mi se depistează tumoră vezicală, hipertrofie de prostată și calculi biliari.

La data de 05.05.2011 am fost operat laparascopic la Spitalul „Sf. Ioan” din București. Examenul histopatologic evidențiază carcinom urotelial papilar bine diferențiat infiltrativ în corion, fără prezența de fibre musculare netede.Menționez că până la acea dată, nu am prezentat vreo suferință urinară sau veziculară.

La o lună după operație, la sfatul Dr. Radu Gh. am început să folosesc autovaccinul celulomicrobian total al Dr. Băcanu, zilnic câte o linguriță timp de un an apoi de două ori pe săptămână.

În septembrie 2012 am fost operat laparascopic de Dr. I. V., de litiază biliară (35 de calculi).

La repetatele examinări CT și ecografice nu au apărut recidive ale tumorii vezicale.

Adenomul de prostată la examen PSA s-a dovedit a fi adenocarcinom și în prezent urmez tratament (Casodex și Zoladex) prescris de medicul oncolog și PSA a scăzut de la 35 ng la 3,42 ng.

În concluzie vreau să menționez faptul că am o stare generală bună pentru vârsta mea, apetit foarte bun, nu am dureri reumatismale, deși examenul radiologic evidențiază o spondiloză cervico-toraco-lombară deformantă.

26

Toate aceste lucruri, la care se adaugă un sentiment de poftă de viață, le atribui în bună măsură vaccinului celulomicrobian total. Cu mulțumiri și recunoștință atât pentru Dr. Băcanu, cât și pentru Dr. Radu Gh., care au făcut posibil acest tratament. 22.08.2014”

„[...] La data de 01.09.2015 am fost internat de urgență la Spitalul clinic de nefrologie „Dr. Carol Davila” cu diagnosticul principal de boală renală în stadiu final; diagnostice secundare: tumoră de prostată cu evoluție imprevizibilă și necunoscută; tumora vezicală operată în 2011 cu evoluție imprevizibilă și necunoscută; fibrilație atrială și flutter. Aveam stare de greață și vărsături precum și polachiurie de aproximativ 2 săptămâni; analizele de laborator la data de 8 septembrie: creatinina 10,12 mg/dl și în ultimul timp valori crescute ale PSA.

Examenul clinic: starea generală, afebril, TA 140/80 mm Hg, abdomen mobil cu mișcări respiratorii fără semne de iritație peritoneală, tranzit intestinal încetinit, Giordano bilateral, urină de aspect normal. Tușeul rectal: prostată mărită în volum, dură, aspect infiltrativ. Se interpretează ca posibil adenocarcinom de prostată cu infiltrație vezicală. În această situație am fost transferat la Spitalul „Panduri” și operat în aceeași zi – nefrostomie bilaterală – de către dl. Prof. Dr. J. V. La externare: creatinina 4,2 mg/dl, ureea serică 95 mg/dl. De atunci la interval de 2-3 luni mă internez la Spitalul „Panduri” pentru schimbarea nefrostoamelor. Autovaccinul celulomicrobian total al Dr. Constantin Gh. Băcanu l-am luat până în urmă cu 3 luni, când s-a epuizat stocul. Faptul că după 5 ani de la operația de tumoră vezicală nu au mai apărut recidive, starea generală fiind mulțumitoare pentru vârsta de 88 de ani, îl datorez și autovaccinului celulomicrobian al Dr. Băcanu, căruia îi mulțumesc cu recunoștință precum și Dr. Radu Gh. 05.08.2016”

La 16.08.2016 ecografia abdominală prezenta vezica urinară cu peretele inferior al trigonului îngroșat 3 cm, fără hidronefroză, prezența nefrostoamelor, prostata mărită 5,5 cm 7 cm. La 26.08.2016 s-au schimbat nefrostoamele; tratament neorecormon 5000 u. la 2 săptămâni. Din 6 septem-brie au apărut mici sângerări uretrale, probabil prin necroze de mici fragmente tumorale. Cardiac, pacientul a revenit la ritm sinusal, insuficiența cardiacă s-a redus, pacientul putându-se deplasa inclusiv pe stradă fără sprijin, iar acuzele dureroase pelviene lipsesc, persistând dureri vertebrale meteosensibile, care se ameliorează la administrarea de algocalmin.

27

Cazul 8R.C.S. (n. 1951):

APF Menarha la 17 ani. Sarcini – 3, din care două nașteri prin operație cezariană pe uter dublu malformat și uter fibromatos. Polip endocervical operat în 2011. APP apendicectomie în copilarie. Hipotensiune arterială mai accentuată în infecțiile acute intercurente. Nu a necesitat tratament. Nodul tiroidian lob drept în supraveghere din 1985 (aprox.) euthiroidiană. Sinuzită cronică cu episoade migrenoase. Gastroduodenită 1996 (aprox.).

Condiții de viață și muncă: pensionară, a lucrat la Centrul de recoltare a sângelui, laboratorul de imunologie și hematologie; expunere la risc de hepatită B, C, HIV, fără să contacteze boli cronice.1-2 cafele pe zi; rar, 50 ml de vin sau bere 100 ml.

Istoricul și evoluția bolii:

Persoană de 62 de ani  și 10 luni, de profesie biolog, care a lucrat cu antigene de VHB, VHC, HIV, HTLV, pensionată de 4 ani, cu două nașteri prin operație cezariană, a avut o stare de sănătate bună până în aprilie 2012, când la o testare a hemoglobinei la laboratorul unde a lucrat s-a găsit hemoglobina de 12 g/dl.

În jurul datei de 24 mai a sesizat oboseală și palpitații, simptome care s-au accentuat progresiv și la care s-au adăugat senzație de corp străin laterohipofaringian drept, senzație care declanșa tuse seacă frecventă. Interpretată ca o faringită a luat Cefadroxyl 500 mg de 2 ori pe zi, dar fară efect.Clinic: mucoase palide, tahicardie 86-90 bpm, TA 9-10 mm Hg, fără semne stetacustice pulmonare și cardiace.

La 17 și 18 iunie s-au făcut investigaţii paraclinice și s-au constatat patologic următoarele:

Leuc 7600/mmc, Hb 8,8 g/dl, Ht 27,9%, Tr 388.000 /mmc; repetate a doua zi: Leuc 8700/mmc, Hb 9,6 g/mmc, Ht 39,9%, VEM 85,8, HEM (MCH) 26,7 PG MCHC 31,1 g/dl, TR 406.000 mmc cu obsevațiile asupra frotiului: ușoară anizocitoză, normocromie, fișicuri eritrocitare, frecvente trombocite cu anizocitoza trombocitară.Formula leucocitară: granulocite nesegmentate 2%, neutrofile segmentate 75%, eozinofile 0%, bazofile 1%, limfocite 16%, monocite 6%.VSH 140 mm/orăPC R 112,4 mg/l (N 0-6 mg/l)

28

F R 31 UI/mlProteine totale 7,25 g/dl (N 6-8,2 g/dl)LDH 472U/L (N 230-460 u/l)Fibrinogen 8,82 g/l (N 1,8-4,5 g/l)EX URINĂ: HEMATII 3+, densitate 1030, proteinurie negativă, leucociturie neg, N.B.: din 21 iunie examenele de urină au fost normale.Ac Helicobacter pilory pozitivi.NORMALE au fost: ASLO, glicemia, creatinina, acid uric, colesterol, trigliceride, ALT, AST, fosfataza alcalină, amilaza, creatinkinaza, GGT, bilirubina serica, ionograma serică, sideremia, lipide serice totale, calcemia TSH, FT4  Hemoculturi negative.RX toracică: desen interstițial accentuat bilateral, cord normal radiologic, toracartroză.18 iunie 2014,  dr. F. N. EDS: esofag fără leziuni. Stomac: corp gastric fără leziuni, antru cu eritem  parcelar. Bulb duodenal deformat, pseudo-diverticular, 3 ulceraţii lineare cu dimensiuni de până la 5 mm, cratere acoperite cu fibrină, mucoasa din jur cu edem important, eritem, D2 libere.Dg: Gastrită antrală eritematoasă.Ulcere bulbare.Eco abdominală, 17 iunie 2014: ficat cu diam. ant-post  lob stg 5,8 cm, lob drept 12,6 cm, structură omogenă.Colecist alitiazic, perete de grosime normală, cudat, septat VP; CBP de calibru normal. Ambii rinichi de dimensiuni normale, parenchim de grosime normală, sinusul renal neomogen, cu mici imagini hiperecogene, fără distensie SPCSplină cu axul lung 9,5 cm. Pancreas de dimensiuni normale, omogen.Vezică urinară: perete normal, conținut transonic.Uter bicorn 5/3,3 cm. Fără formațiuni transonice anexiale.Fără ascită.Buletin citovaginal 18 iunie 2014 concluzie: negativ pentru leziune intraepitelială sau malignă.Examen cardiologic: EKG Rs 74 bpm, fără modificări de repolarizareEcocardigrafie, concluzii: normokinezie, fără tulburări de cinetică segmen-tară, cavități de dimensiuni normale, valve morfologic aproximativ normale, competente, funcția sistolică și diastolică a v.s. – normale.

Existența procesului biologic inflamator s-a însoțit clinic de o stare sub-febrilă 37,2-37,8ºC, seara temperatura fiiind ceva mai mare.

29

S-a inițiat tratament antibiotic cu Cefort 1g / la 12 ore, Avelox 400 mg /zi, Nexium 40 mg de 2 ori pe zi, Borenar, Codeină, Bioparox spray, iar din 27 iunie s-a introdus Ferofolgama 1-2 cp/zi.

În perioada 23-27 iunie a fost internată la Spitalul Militar din Brașov și s-au repetat investigaţiile biologice, hemoculturile şi s-au completat cu: colonoscopia, CT toraco-abdomino-pelvin la secția de oncologie, examene cardiologic, hematologic, ginecologic, imunoelectroforeză pentru lanțurile uşoare kappa, lambda, procalcina, transferina, feritina, toate furnizând relaţii normale sau confirmând pe cele mai sus menţionate. CT toracic a menţionat un proces fibrotic postero-bazal drept, fără alte elemente patologice.

Examen bronhologic efectuat de Dna. Prof Dr. C. de la Institutul „Marius Nasta” a evidențiat o fragilitate a mucoasei, iar examenul microscopic a infirmat prezența de BK, cel. neoplazice, iar ca flora microbiană: col Gram Bacili G-negativi.

În perioada 9-11 iulie a fost internată la Institutul „Matei Balș” unde s-au repetat investigațiile biologice, endoscopice digestive, endocrinologice, radiologice, hemoculturi aerobi și anaerobi, markerii imunologici de bacterii, virusuri, micobacterii fiind negativi.Diagnosticul la externare:Sindrom febril prelungit de etiologie neprecizată (în obsv. boală autoimmună);Sindrom inflamator cronic;Anemie microcitară hipocromă;Gușă endemică polinodulară, eutiroidie.

Observații clinice finale Pacienta a devenit afebrilă prin abandonarea după aproape 20 de zile a antibioticelor Cefort și Avelox. Cu această ocazie a dispărut anorexia.

Sub tratament cu Ketoprofen injectabil 10 fiole și Diprophos 1 f/săpt. febra s-a remis, tusea aproape a dispărut, dar VSH s-a menținut la peste 120 mm/oră.PCR a scăzut la 33 g/l, de la 112 g/l.Sideremia a scăzut mult  la o săptămână de la depistarea ulcerațiilor duodenale, dar sub ferofolgama doza 200 mg fer sulfat zilnic a crescut concomitent cu hemoglobina 10,4 g  pe 28 aug. 2014.

La recomandarea domnului Prof. Dr. T. Şt. se face ecocardiografia trans-esofagiană privind existența unei endocardite valvulare, investigaţie efectuată de conf. Dr. I.M.C., de la Institutul de Cardiologie „C. C. Iliescu”

30

de la Fundeni, care constată relaţii imagistice cardiace normale (09 sept. 2014) „Nu se evidenţiază vegetații; nu se evidenţiază trombi.”

După ce s-a infirmat tiroidita autoimună la Institutul de Endocrinologie „C. I. Parhon”, endocardita lentă, opinia diagnostică a domnului profesor Şt.T. a fost pentru ipoteza unei arterite cu celule gigante sau a unei polimialgii reumatice la debutul său şi a propus tratament cu prednison 60 mg/zi, sau medrol 32 mg /zi timp de 2 săptămâni cu reevaluarea biologică a sindromului inflamator. La 24 de ore după efectuarea ecocardiografiei transesofagiene a apărut nevralgie suboccipitală Arnold cu iradiere temporală stângă, situaţie care confirmă ipoteza clinică a dlui prof. T. Simptomatologia dureroasă s-a remis după infiltraţii locale cu betametazonă şi lidocaină. Pacienta speriată pe de o parte de efectele miastenice şi inapetenţa accentuată probabil de la medicaţia anterioară şi de investigaţiile multiple imagistice efectuate fără a avea un diagnostic etiologic, iar pe de altă parte de efectele secundare ale cortizonului luat pe o perioadă îndelungată, a optat pentru terapia cu autovaccinul celulomicrobian total complex, tehnologia Dr. Constantin Băcanu, care s-a inceput pe 13 septem-brie 2014, 5 ml de 3 ori pe zi cu o oră înainte de masă.

Sindromul inflamator biologic a scăzut progresiv în intensitate astfel că la 5 noiembrie 2014, la 8 săptămâni după începerea tratamentului cu AVCMTC, avea următoarele valori:Hb 12,4 g/dl Ht 40,5% de la Hb 8,8 mg/dl, Ht 27,9% (17 iunie 2014) Normal 12-16 g/dl.

VSH 80 mm/oră de la 140 mm/oră (pe 18 iunie a.c.) Normal 1-20 mm/oră PCR 1,32 mg/l de la 112,4 mg/l (pe 17 iunie a.c ) Normal 0-6 mg/lFibrinogen seric 4,24 g/l de la 8,83 g/l (18 iunie a.c.) Normal 1,8-4,5 g/l

Sideremia, initial normală după hemoragia ulceroasă, a scăzut la 24 μg/dl Normal 37-145 μg/dl, după care a crescut până la 44 μg/dl. Normal 50 μg/dl.

31

Nume: R C S Medic: Gheorghe RADU

Seria bilet trimitere: BTIAJ

C.N.P: 2xxxxxx030037 Parafa: 467790 Numar bilet trimitere: 9117022

Cod pacient: 422600000003734 Nr. Contract (medic): Data Bilet trimitere: 8/5/2015

Varsta: 64     Sex: F     Hematologie - SANGE (Hematologie Manual) - Validat de : Dr. l.A. la ora: 07/08/2015 11:00

Starea probei : conformă neconformă

ANALIZE1 REZULTATE Interval biologic de referință / UM

VSH 30.00

1 - 20 mm/h  

Hematologie - SANGE (SysmexKX21N) - Validat de: la ora: 07/08/2015 11:00

Starea probei : conformă neconformă HEMOLEUCOGRAMA

ANALIZE2 REZULTATE

Interval biologic de referință / UM

HEMATII (RBC) 4.60 3.7 - 5.5 / 106/ μl  HEMOGLOBINA (HGB) 13.2 12 - 16 / g/dl  HEMATOCRIT (HCT) 42.8 36 - 46 / %  VOLUM ERITROCITAR MEDIU (MCV)

93.0 80 - 94 / fL  

HEMOGLOBINA ERITR. MEDIE (MCH)

28.7 27 - 32 / pg  

CONCENTRATIE MEDIE HB 30.8 32 - 36 / g/dl  

32

(MCHC)PLT Trombocite 297. 150 - 450 / 103/ μl  LYM% 29.0 25.0 - 40.0 / %  MXD% 08.0 4.0 - 10.0 / %  NEUT% 63.0 50.0 - 70.0 / %  LYM# 02.1 1.2 - 4.0 / 103/ μl  MXD# 00.6 0.2 - 1.0 / 103/ μl  NEUT# 04.5 1.5 - 7.5 / 103/ μl  LĂŢIMEA DISTRIBUŢIEI ERITR (RDW-SD)

47.3 37.0 - 47.0 / fL  

VOLUM MEDIU TROMBOCITAR (MPV)

08.8 6 - 10 / fL  

Leucocite (WBC) 07.2 4.0 - 10.0 / 103/ μl  

Coagulare - PLASMA (THROMBOTIMER) Validat de : Chim.D. M; la ora: 07/08/2015 12:39

Starea probei : conformă neconformă

ANALIZE1 REZULTATE Interval biologic de referință / UM

Fibrinogen 3.86

1.8 - 4.5 / g/l   Biochimie - SER (Konelab30i) - Validat de : Chim.C C.; la ora: 07/08/2015 12:46

Starea probei : conformă neconformă

UREE 34.00

15 - 45 / mg/dl  

CREATININĂ 0.96

0.60 - 1.30 / mg/dl  

COLESTEROL 261.00

130 - 210 / mg/dl  

HDL COLESTEROL 46.00

55.0 - 95 / mg/dl  

TRIGLICERIDE 137.00

50 - 150 / mg/dl  

LDL COLESTEROL 188.00

30.0 - 100.0 / mg/dl  

33

 

ALT(GPT) - ALT (GPT) 13.00

0 - 34 / U/L  

AST (GOT) 13.00

0 - 31 / U/L  

CALCIU SERIC 9.47

8.5 - 11 / mg/dl  

FIER 80.00

50.0 - 170.0 / µg/dl  

BILIRUBINĂ TOTALĂ 0.24

0.30 - 1.00 / mg/dl  

BILIRUBINA DIRECTA 0.15

0.10 - 0.20 / mg/dl  

BILIRUBINA INDIRECTA 0.09

0.20 - 0.80 / mg/dl  

CRP 5.80

0 - 5 / mg/l  

Iată impresiile pacientei:

„Oboseala a dispărut aproape total, odată cu creșterea hemoglobinei; la fel și tusea. Nu am avut efecte adverse observabile în cele 83 de zile de tratament, motiv pentru care voi continua tratamentul.” La 7 august 2015 datele biologice au revenit la normal. În prezent, pacienta urmează autovaccinul de 2 ori pe săptamână, cu sublinierea că este cazul cel mai investigat din statistică, la care se constată ulcer duodenal hemoragic și un proces inflamator biologic cu dificultate de încadrat ca sindrom clinic. Pacienta a folosit autovaccinul (AVCMTC) în perioada septembrie 2014 - noiembrie 2015, iar din 20 august 2016 l-a reluat, cu mențiunea că la pregătirea autovaccinului s-au adăugat 50 ml de glicerină la cei 2 litri de amestec de produse biologice, cu scopul de a ameliora gustul, efectul bactericid la temperaturi peste 37ºC.

Cazul 9R .G. (n. 1937), CălărașiSpitalul clinic de urgență „Sf. Ioan”Clinica de chirurgie generală I

34

FO 297190/34165Medic: Asist. Univ. Dr. A. I.Perioada internării: 24/12/2014-26/01/2015Dg principal de externare(DRG cod 1): C18.2 Tumoră malignă colonul ascendent.Diagnostice secundare(DRG):1 D63.0 Anemia prin boli neoplazice2 I10 Hipertensiune esențială3I 51.9 Cardiopatie nespecificată4. K 63.2 Fistula intestinului Diagnostice formulare liberă: Neoplasm colon ascendent. Sindrom anemic.Starea la externare: vindecat. Pacienta a fost operată după investigații biologice, imagistice (colonoscopie și CT abdominal) pentru tumoră ulcerovegetantă circumferențială parțial stenozantă pe colonul ascendent. A fost operată pe 15.01.2015 practicându-se hemicolectomie dreaptă cu ileotransverso-anastomoză. După 8 zile de evoluție bună apar febră și dureri abdominale cauzate de o fistulă anastomotică cu peritonită localizată necesitând reintervenția chirurgicală pe 26.01.2015 cu evoluție post-operatorie bună. S-a recomandat dispensarizare oncologică teritorială, dar după externare pe 10 februarie este reinternată de urgență pentru „abces de bursă omentală postoperator tardiv după ileohemicolectomie dreaptă cu ileotransversoanastomoză pentru tumoră de colon ascendent. BCI. HTA.” Se reintervine chirurgical externându-se ulterior vindecată (FO 302514/4038, 10/02/2015-24/02/2015)

Fiind rudă de gradul I cu mine și fiind foarte slăbită, după 3 intervenții chirurgicale în mai puțin de 4 săptămâni fiul său și pacienta au hotărât să renunțe la citostatice și să facă AVCMTC, tehnologia Dr. Constantin Gh. Băcanu.

„Adusă acasă în cearșeaf, am hotărât să nu mai administrăm citostatice. La 02.03.2015 şi 09.03.2015 s-a preparat autovaccinul celulomicrobian total complex recomandat de Dr. Radu Gh.”

Din 9 martie 2015 a urmat tratamentul cu autovaccin cu evoluție favorabilă rapidă, la o săptămână părăsind patul, iar la 23.08.2015 toate analizele au ieșit în limite normale, stare care s-a menținut bună până la 08.08.2016, când a apărut ,,ocluzie intestinală acută, tumoră peritoneu parietal perete lateral drept escavație pelvină. Periviscerită. Neoplasm de colon drept operat (ileocolectomie cu ileotransversoanstomoză L-L) în 2015 (FO.13 563/24.08. 2016 Dr I. M.) Intraoperator se descrie „invazia tumorală a ultimilor 30 cm

35

de ileon cu înglobarea arterei iliace externe, iar enterectomia segmentară și excizia complexului anastomotic ileotransvers cu restabilirea tranzitului digestiv prin ileotransverso-anastomoză L-L” a fost un succes operator. Post operator pacienta a revenit la autovaccin ca tratament paleativ, pentru starea fizică epuizată prin vârsta înaintată și 4 intervenții chirurgicale efectuate în 20 de luni!Noni Ștefănescu, fiul pacientei, care a pregătit autovaccinul sub îndrumarea mea, este convins de efectul benefic al autovaccinului tehnologia Dr. Băcanu și îl administrează în continuare. Mai mult, având soția cu diabet zaharat insulino-dependent instabil i-a făcut și dânsei autovaccinul din proprie inițiativă și a constatat următoarele:„Pentru Ștefănescu Lucia: Completăm cu faptul că după 6 luni de la începerea tratamentului cu AVCMTC s-a redus la jumatate cantitatea de insulină, iar plaga de psoriazis a dispărut complet [...] Nu se mai scarpină deloc ... a și uitat că a avut toată viața această nenorocire cu mari probleme (mâncărimi, se scărpina până îi dădea sângele!); glicemiile au început să fie ca ale unui om normal [...] Dacă înainte lua o linguriță de miere intra în comă, iar acum mănâncă un borcan de 250 ml pe săptămână [...] Mulțumim!”

Comentarii

Despre rolul imunității în toate procesele inflamatorii, neoplazii, procese metabolice și dismetabolice cu corespondențe genetice se publică studii de către marile centre ale lumii specializate în biologia celulei, în procese imunologice, biochimie a proteinelor, cercetare a cancerului și procesele biologice moleculare nucleo-citoplasmatice ale mARN-ului, receptori membranari de factor de creștere epitelială și endotelială, (detalii în capitolul următor) etc.

În terapia imunitară oncologică se folosesc anticorpi monoclonali, vaccin BCG administrat intravezical în carcinoamele uroteliale vezicale.

Principiile de acțiune ale AVCMTC sunt expuse în lucrarea Caiet cu semnale și aspecte de imunologie practică (Editura LARISA, 2014).

Ca medic practician am considerat că ameliorarea clinică și biologică a suferinței umane are prioritate și trebuie găsită modalitatea de a ajunge la această țintă, ținând cont de bilanțul biologic al pacientului, recomandările protocoalelor, acceptul pacientului și al familiei sale, efectele secundare ale

36

medicației standard și ale funcțiilor vitale: hematologice, apetit, curba ponderală, funcția renală, reacții psihice etc.

În redactarea acestui capitol cu mărturii ale pacienților care au acceptat soluția terapeutică a AVCMTC, am ținut seamă de recomandarea lui Galen față de cititorii cărților sale și anume „să te pronunți pentru sau contra, numai după ce ai verificat cu proprii ochi”.

Mai subliniez că Ordinul M. S. nr. I.B. 22822 din 20 aprilie 1979 semnat de ministrul Dr. Mihai Aldea și de directorul adj. al Direcției sanitare de Stat, Dr. Traian Ionescu, n-a fost anulat și acest ordin este menționat în vol. IV (pag. 71) al lucrării memorialistice Cercetător în ceaţă:

REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIAMINISTERUL SĂNĂTĂȚIIDIRECȚIA ASISTENȚEI MEDICALE

INSPECTORAT SANITAR DE STAT CENTRALSe aprobă multiplicarea și difuzarea.

ss. Dr. M. Aldea 12.04.978 Nr. Ieșire I.B. 22822

1979 luna aprilie ziua 20C ă t r eDirecția sanitară a județului __________

Vă trimitem alăturat instrucțiunile de preparare și administrare ale autovaccinului complex, total, inactivat la 100ºC, administrat per os pentru a fi generalizat la toate unitățile sanitare din teritoriul dvs. Veți lua măsuri ca pe lângă laboratoarele de bacteriologie să se înființeze cu mijloace proprii puncte de preparare și fiolaj, astfel încât, în cel mai scurt timp posibil, autovaccinurile să intre în circuitul terapeutic al unităților din subordine

Veți prelucra materialul prezentat cu toate cadrele calificate superioare și medii. Pentru colaborare sau relații suplimentare, vă veți adresa tov. Dr. Băcanu Gh.

Constantin la Spitalul de Urgență din Calea Floreasca nr. 2 București. Pentru orice problemă specială vă veți adresa Inspectoratului de Stat Central

căruia, în plus, îi veți raporta datele statistice legate de eficiența autovaccinului sau eventuale reacții care nu sunt înscrise în literatură, obținute [de] la bolnavii la care s-a administrat preparatul.

DIRECTOR ADJUNCTss. Dr. Traian Ionescu

În cele 4 volume ale lucrării Cercetător în ceață, inventatorul autovaccinului, Dr. Constantin Gh. Băcanu, a publicat toate opiniile „pro” și „contra” descoperirii sale de-a lungul timpului, dar nu există niciun ordin al M. S. de anulare a recomandării mai sus prezentate.

37

Așadar, la puținii pacienți tratați cu AVCMTC am constatat că Dl. Dr. Constantin Gh. Băcanu are dreptate, când după studiile sale experimentale și la persoanele tratate afirmă că autovaccinul pregătit prin tehnologia sa au fost înregistrate următoarele efecte:

ameliorarea somnului și a stării generale; corectarea anemiei; eradicarea infecțiilor cronice urinare cu tenesme. Această observație a

făcut-o și profesorul urolog Olănescu de la Spitalul „Fundeni”; efect favorabil în ameliorarea cancerului de vezică urinară; ameliorări neuro-endocrine ca reglarea ciclului menstrual; ameliorarea unor procese cronice ca sinuzitele cronice, enterocolite,

cistite sau boli cu importantă componentă autoimună: sclerodermie, ciroză biliară primitivă, psoriazis;

ameliorarea acneei juvenile; înlăturarea depresiei prin boală sau vârstă înaintată.

N.B. – Documentația medicală există la pacienți și în fișele personale.

38

4

Reflecţii privind imunitatea, terapiile imune şi autovaccinul celulomicrobian complex total - Băcanu

Dr. Gheorghe RADUMedic primar boli interne

Spitalul Câmpulung Muscel, Argeş

Motto:Adevărurile mari se descoperă din situaţii simple de către oameni cu un mare spirit de observaţie şi dragoste de cunoaştere, care găsesc răspuns la întrebarea „De ce este aşa?”.

Doctorul bacteriolog, doctor în medicină Constantin Gh. Băcanu a dat răspunsul la întrebarea de mai sus de trei ori în cariera sa de şase decenii, prin: (1) ameliorarea pulpei vaccinale şi reducerea preţului de cost al vaccinului antivariolic, (2) studiul biologiei actinomicetelor, diagnosticul imunologic şi tratamentul lor cu protargol şi (3) realizarea autovaccinului celulomicrobian total complex cu recomandarea de a fi folosit profilactic şi curativ.

Cred că am făcut parte din primele generaţii de studenţi la medicină, dacă nu chiar prima - în 1967 - care a avut în programa universitară cursul de Genetică aliniat la descoperirile ştiinţifice occidentale şi separat de cursul de genetică al şcolii sovietice. Urmând sfaturile tuturor mentorilor mei începând cu (ne)uitatul academician Grigore Benetato, că facultatea nu te scoate învăţat, ci îţi dă o metodă să poţi învăţa toată viaţă, am fost martor şi beneficiar al multor etape de înţelegere a principalelor procese fiziologice şi fiziopatologice, din care n-au lipsit descoperirile genetice, imunologice şi biochimice la nivel celular cu efecte de organ, de sistem sau aparat sau la nivelul întregului organism.

Pentru unele descoperiri s-au acordat premii Nobel pentru medicină şi biologie. Aceste descoperiri au fost posibile datorită perfecţionării mijloacelor tehnice de verificare a ipotezelor, a organizării unor institute de cercetare pe domenii limitate – genetică celulară, imunologie, oncologie experimentală, biochimie etc. – cu încadrarea de specialişti de mare clasă şi cu programe de lucru eficiente.

39

Trecerea de la teorie la practica medicală s-a făcut şi se face conform normelor medicale naţionale şi internaţionale de maximă exigenţă şi pe baza experienţelor anterioare reuşite, reprezentând dovezi concrete.

Inflamaţia, ateroscleroza, cancerizarea, alergiile respiratorii, digestive, cutanate, bolile autoimune, şocul, diabetul, tulburările de coagulare a sângelui, osteoporoza, bolile endocrine si toată patologia din toate specialităţile medicale au din punct de vedere etiopatogenic corespondenţe genetice cromozomiale, imunologice şi de imuno-histochimie, cu beneficii terapeutice de neimaginat în urmă cu 30-35 de ani!

Pentru medicii internişti, pediatri şi generalişti, cultura medicală generală este obligaţie profesională, dar şi mai fericită este situaţia când necesitatea de cultură devine vocaţie. Ca argumente în sprijinul afirmaţiilor făcute în acest eseu, din mulţimea de gazete (reviste) medicale existente voi cita câteva, care au avut ecou în formarea gândirii medicale personale şi în aplicarea cu discernământ pacienţilor a celui mai potrivit tratament. Am ales pentru aceasta revista New Eengland Journal of Medicine (NEJM), care cultivă un spirit enciclopedic medical mai apropiat de specialitatea medicală în care profesez şi a cărei seriozitate este confirmată de continuitatea apariţiei acesteia, neîntreruptă timp de 200 de ani.

Subiecte cu temă genetică a patogeniei diverselor boli

Ladroue C. et al. - PHD2 Mutation and Congenital Erythrocytosis with Paraganglioma . NEJM, Vol. 359(2008), No. 25, December 18, p. 2685-2692:

Cercetătorii francezi din centre de cercetare de genetică oncologică, cancerologie, urologie, hematologie clinică, biologia cancerului, chirurgie toracică, anatomie şi citologie patologică din Franţa sugerează că gena PHD2 ar fi o genă tumorsupresoare. Această genă, prin proteinele domeniului prolylhydroxylase (PHD), joacă un rol major în reglarea factorului de hipoxie-inductibil (HIF), care induce expresia genelor implicate în: angiogeneză, eritropoieză, metabolism celular, proliferare şi supravieţuire. Mutaţiile de tip genă-linie din gena „prolylhydroxylaze domain 2” (PHD2) s-au identificat la pacienţii cu eritrocitoză familială asociată cu tumori. La un pacient cu eritrocitoză familială şi paragangliom recurent cei 10 cercetători au descoperit o nouă mutaţie pe genele PHD2, care le afectează funcţia şi stabilizează proteinele HIF-α.

40

Aşa cum precizează autorii, „reglarea cu acurateţe a homeostazei oxigenului este esenţială pentru supravieţuire. Factorul de hipoxie inductibil, un factor de transpunere care activează genele inductive de hipoxie se conservă, de la viermi şi până la vertebrate. El joacă un rol central în homeostaza oxigenului pe parcursul dezvoltării embrionare şi în viaţa postnatală, dar este implicat şi în procesele patologice, cum ar fi, de exemplu, eritrocitoza, dezvoltarea tumorilor, angiogeneza şi metastazarea.”

Merritt W. M. et al. - Dicer, Drosha, and Outcomes in Patients with Ovarian Cancer . NEJM, Vol. 359 (2008), No. 25, December 18, p. 2641-2650 :

Specialişti din mai multe centre de cercetare a cancerului, a genomului, de ginecologie oncologică şi biologie a cancerului au studiat în cancerul ovarian epitelial invaziv compartamentul şi interferenţa a două enzime RNaze III - Drosha şi Dicer.

„Reglarea expresiei genelor prin interferenţa RNA are loc cu ajutorul microRNA sau siRNA (small intefering RNA). În nucleu, enzima RNase III Drosha împarte segmentele RNA dublu spiralate în structuri precursoare RNA dublu spiralate, scurte şi în formă de ac de păr, fiecare conţinând 60-70 nucleotide. Aceşti precursori se deplasează în citoplasmă, unde Dicer, o altă enzimă RNase III, le clivează în fragmente RNA dublu spiralate mature (miRNA), fiecare cu câte 19-21 nucleotide. Regresia translaţională sau degradarea RNA mesagere (mRNA) are loc atunci când miRNA se leagă de complexul RISC indus de RNA (RISC - RNA induced silencing complex).”

În cancerele ovariene a fost constatată alterarea miRNA, dar efectele acesteia asupra fenomenelor ulterioare sunt încă neclare.

Frank J., Slack F. J., Weidhaas J. B. - Micro RNA in Cancer Prognosis . NEJM, Vol. 359(2008), No. 25, December 18, p. 2720-2722:

Autorii se referă la cancerul ovarian care a avut puţini markeri moleculari până la publicarea rezultatelor obţinute de Merrit et al. privind caracte-risticile biologice ale micro RNA şi posibilitatea de formulare a prognozei şi a ghidului terapeutic în cancerul ovarian. Articolul merită studiat şi reţinut, el conţinând şi o reprezentare foarte sugestivă pentru înţelegerea procesului genetic molecular.

„Cancerul ovarian este cauza frecventă a deceselor provocate de cancerul genital şi deşi există nomograme ce folosesc variabilele patologice pentru a prezice rezultatul final al bolii aflate într-o fază avansată, au fost identificate foarte puţine (dacă chiar au fost identificate cumva) mecanisme moleculare care stabilesc cu precizie rezultatul şi ar putea ghida terapia. [...] Ultimul deceniu a condus spre o nouă eră în înţelegerea reglării cu ajutorul genelor a

41

unor boli de tipul cancerului. Acum putem aprecia că la om celulele normale prezintă mii de RNA necodante, care celulelor canceroase le lipsesc. Multe dintre RNA necodante epitomizate de miRNA îndeplinesc funcţii de reglare în cadrul celulelor sănătoase. Acţiunile aberante ale miRNA favorizează tumorigeneza, metastazarea şi alte manifestări ale cancerului.”

Clarke R., Peden J. F. et al. - Genetic Variants Associated with Lp(a) Lipoprotein Level and Coronary Disease . NEJM, Vol. 361 (2009), No. 26, December 24, p. 2518-2528:

Cercetători din Anglia de la Institutul de Genetică Umană şi Departamentul de Medicină Cardiovasculară din Oxford  au identificat două variante de lipoproteine LPA, care erau puternic corelate cu riscul crescut al bolii coronariene, dacă nivelul lor era ridicat.

„S-a observat că trei regiuni cromozomiale: 6q26-27, 9p21 şi 1p13 au fost puternic corelate cu riscul de boală coronariană. Cea mai puternică corelare s-a identificat pentru poziţia cromozomială a LPA din regiunea 6q26-27 care codează lipoproteina Lp(a). În poziţia cromozomială a LPA am identificat o variantă comună (rs10455872) cu un raport de boală corona-riană de 1,70 (interval de încredere de 95%, de la 1,49 la 1,95), dar şi altă variantă independentă (rs3798220) cu un raport de 1,92 (interval de încredere de 95%, de la 1,48 la 2,49). [...] Studii reproductive au confirmat efectele ambelor variante asupra nivelului de lipoproteine Lp(a) şi asupra riscului de boală coronariană.”

Van Raamsdonk C. D. et al. - Mutations in GNA11 in Uveal Melanoma .   NEJM, Vol. 363 (2010), No. 23, December 2, p. 2191-2199:

Melanomul uveal fiind cea mai obişnuită formă de cancer ocular, a fost analizat de cercetători din SUA, Canada şi Austria. Autorii articolului au raportat mutaţii la genele GNAQ şi GNA11, mai exact în exon 5 (ce afectează Q209) şi exon 4 (ce afectează R183) la ambele gene.

„Mutaţiile identificate prezentau un caracter mutual exclusiv. Mutaţiile ce afectau Q209 din GNA11 au fost observate la 7% din nevii albaştri, la 32% din melanoamele uveale primare şi la 57% din melanoamele uveale metastaziate. Prin contrast, mutaţiile pentru Q209 din GNAQ au fost observate la 55% din nevii albaştri, la 45% din melanoamele uveale primare şi la 22% din melanoamele uveale metastaziate. Mutaţiile ce afectează R183 fie din GNAQ fie din GNA11 au fost mai puţin prevalente (la 2% din nevii albaştri şi 6% din melanoamele uveale) decât în cazul Q209. Într-un studiu pe şoareci, mutaţiile din GNA11 au indus în mod spontan tumori metastaziante şi calea proteinkinazei a fost activată de mitogen.”

42

Kathy L., Hudson L. K. - Genomics, Health Care, and Society . NEJM, Vol. 365 (2011), No. 11, September 15, p. 1033-1041: Acesta este un articol de sinteză care evidenţiază beneficiile societătăţii în condiţiile noii generaţii de tehnologii genetice. Sunt trecute în revistă următoarele aspecte: păstrarea confidenţialităţii participanţilor la studiile de cercetare, standardizarea testelor genetice cu existenţa unei terminologii clare, corelări farmacogenetice cu unele terapii specifice HIV, cancerul colorectal etc. Aspecte de etică de discriminare genetică ce pot rezulta din rezultatele de cercetare genetică.

„Domeniul geneticii avansează în pas ameţitor. Cercetătorii pun la punct seturi de date la nivel de genom şi pentru seturi din ce în ce mai largi de subiecţi. Accesul larg la aceste date, exemple de studii şi înregistrări EMR accelerează înţelegerea rolului genelor, al mediului şi comportarea lor în organismele sănătoase sau în cele bolnave. Cercetarea translaţională permite traducerea cunoştinţelor în diagnostic, în obiective pentru producătorii de medicamente şi de noi metode de prevenire şi tratare a bolilor. Provocarea este de a face ca inovaţia din domeniul cercetării şi din medicină să fie dublată de politici inovative care să sprijine ştiinţa şi descoperirile şi care în acelaşi timp protejează şi respectă participanţii la cercetări şi pe pacienţi.”

O’Donnell C. J., Nabel E. G. - Genomics of Cardiovascular Disease . NEJM, Vol. 365 (2011), No. 22, December 1, p. 2098-2121:

Iată un articol cuprinzând o sinteză de mare acoperire a istoricului descoperirilor genetice în bolile cardiovasculare, cu tabele explicative generoase în terminologie şi informaţii: etapele de cercetare a genomului uman din perioada 1973-2011, terminologie specifică studiilor de genetică şi genomică, sistematizarea poziţiilor cromozomiale corelate cu infarctul miocardic şi insuficienţa cardiacă, corelarea dintre localizările genice cercetate în diverse boli cardiovasculare: infarct miocardic, boala corona-riană, incidenţa insuficienţei cardiace şi mortalitatea în insuficienţa cardiacă, accidentul vascular cerebral (ischemic stroke), anevrismul intracranian, boala arterială periferică, anevrismul abdominal, fibrilaţia atrială, sindromul sinusului bolnav, stopul cardiac şi moartea prin stop cardiac, şi trombo-embolismul venos la populaţii europene, asiatici şi africani, veniţi în Europa, la japonezi. Un alt tabel de sinteză se referă la configuraţia localizărilor genice corelate cu factorii de risc cardiovasculari și pe grupuri etnice. Această sinteză extinsă pe 24 de pagini mai cuprinde actualizarea patogeniei bolilor cardio-vasculare cu descoperirile genice şi moleculare la zi, profilaxia

43

şi tratamentul bolilor cardiovasculare cu aspecte farmaco-genomice importante pentru terapia cu warfarin, clopidogrel sau betablocante a unor pacienţi cu diverse particularităţi genice.

Wang L., McLeod H. L., Weinshilboum R. M. - Genomics and Drug Response . NEJM, Vol. 364 (2011), No. 12, March 24, p. 1144-1153 :

Este un alt articol de sinteză de înaltă clasă de corelare a răspunsului diverselor medicamente cu achiziţiile de date genetice. Astfel, s-a conturat glosarul specific de farmaco-genetică având capitole de:

– medicamente cardiovasculare (cardiovascular drugs): warfarina, clopidogrelul;

– medicamentele antibiotice folosite în bolile infecţioase: la cazurile unde floxacilina a dat hepatită acută cu colestază s-a corelat cu prezenţa antigenului HLA-B 5701, apariţia sindromului Stevens-Johnson la pacienţii care au folosit carbamazepin s-a corelat cu prezenţa de HLA-B 1502; insuficienţa hepatică care apare în timpul tratamentului cu pegylat interferon alfa şi cu ribavirin la hepatitele cu VHC genotip 1 s-a corelat cu prezenţa IL28B astfel: unde nivelul de interleukină 28B era scăzut şi efectul medicaţiei antivirale era slab;

– medicamentele antineoplazice susţinute de cercetările de farmaco-genetică au evidenţiat două genoame: a) genomul „germline” al pacientului şi b) genomul somatic al tumorii. Concluzia practică terapeutică este că genomul tumoral este responsabil de variaţia răspunsului la medicaţia antineoplazică.

Autorii prezintă un tabel şi imagini cu scheme  de sistematizare a medicaţiei antineoplazice în raport cu genomul tumoral şi cu genomul „germline”, biomarkerii farmacocinetici ca gena enzimei thiopurin S.methyltransferaza (TPMT = thiopurin S.-methyltransferase), care creşte sensibilitatea la mercaptopurină (mercaptopurine) prin scăderea metabolismului; la fel, numărul de repetiţii de dinucleotide TA (timină, adenină) mai mare decât numărul obişnuit de 6 repetări ale regiunii promoter a UGT1A1 poate creşte efectele toxice ale irinotecanului, tot ca rezultat al scăderii metabolismului. Irinotecanul a fost printre primele medicamente la care doza a fost acordată cu cele 28 de variante ale genomului de UGT1A1. Anticorpii monoclonali anti-EGFR (epidermal growth  factor receptor) şi inhibitorii de tirozin kinază (protein tirozin kinază): nilotinib, imatinib, dasatinib, lapatinib, blochează mitoza celulelor neoplazice prin reducerea sintezei de EGFR. Şi inhibitorii de aromatază au corespondenţe în polimorfismul genetic corelat cu efectele de blocare a receptorilor endocrini estrogenici din cancerul de sân.

44

McCarthy M. I. – Genomic Medicine, Type 2 Diabetes, and Obesity . NEJM, Vol. 363 (2010), No. 24, December 9, p. 2339-2350:

Diabetul zaharat, prin afectarea metabolică a întregului organism şi prin consecinţele familiale, sociale, de sănătate publică şi economice a obligat sistemul medical la o cercetare de profil metabolic diabetic, cu specialişti în diabet din toate specialităţile medicale: chirurgicale, biochimice, genetice şi imunologice.

Şi acest articol respectă protocolul de prezentare: glosarul de termeni genetici, prezentarea locaţiilor genomice la formele de diabet non-autoimune, corelarea localizărilor genomice cu indicele de masă corporală BMI (Body Mass Index), obezitatea şi aspecte fenotipice. Studiile reprezentative cu constatările genetice în diabetul zaharat de tip 2 au fost sistematizate într-un instructiv tabel (p. 2343). Patogenia diabetului de tip 2 cu menţiuni genomice precum şi tratamentul iniţial în subtipurile de diabet cu caracteristici genetice cunoscute sunt relatate în detaliu şi sistematizate în scheme şi tabele.

Din aceste prezentări rezultă importanţa genomului din fiecare organism, în evoluţie normală sau patologică. Integritatea morfo-funcţională şi metabolică a oricărui organism este sub control genetic absolut, pentru care omul de ştiinţă încearcă să se apropie de înţelegerea la nivel molecular a proceselor şi a dinamicii lor rapide reflectate în diversele energii rezultate şi implicate în menţinerea echilibrului organismului între mediul extern şi mediul său intern.

Aşadar, ciclul vieţii – de la gameţi, oul zigot, embriogeneza, viaţa postnatală până la vârsta senectuţii – se găseşte sub influenţa unor legi universale fizice şi biologice mult mai ordonate, programate şi cu o mobilitate de fenomene, reacţii instantanee sau extinse temporal de o fineţe ce depăşeşte cu mult nivelul actual de cunoaştere. Organismul cuprinde toate formele de energie cunoscute acordate armonic cu energiile din mediul exterior – terestru sau astral – ca să nu-i fie tulburată evoluția, sau disarmonic cu dezechilibre ale acestor energii care îi pot întrerupe evoluţia naturală.

Mai mult, fiinţele vii – şi în special omul – posedă o energie complexă încă greu de formulat în condiţiile actuale de cunoaştere şi pe care o atribui sufletului uman şi stărilor lui de manifestare.

Mă alătur celor care cred că sufletul fiinţelor vii, inclusiv cel uman, este o formă de energie încă necunoscută, dar accesibilă unor persoane cu

45

potenţiale spirituale unice, care pot mobiliza această energie şi o pot manevra în cazul hipnozei, levitaţiei sau al altor fenomene paranormale.

Toni Victor Moldovan a reuşit să facă o sinteză de mare originalitate [21] privind originea şi programul omului pe Terra, care îi onorează cultura generală şi care a fost publicată într-un volum cu numeroase ediţii.

După cum am constat, progresele de cunoaştere genetică, de imunologie, de inginerie genetică sunt imense, totuşi cunoaşterea reală a echilibrului dinamic al întregului organism depăşeşte posibilităţile cognitive actuale, în condiţiile de folosire a celor mai sofisticate aparate şi tehnici de laborator din instituţiile de cercetare de vârf ale lumii.

O altă interpretare a condiţiei umane ar fi din punctul de vedere al energiei. Ca principiu antientropic (entropia fiind cunoscută ca fiind cel de-al doilea principiu al termodinamicii) organismul uman viu poate fi considerat ca o structură organizată de la nivel infra- micro- şi macro-sistem de schimb de informaţii şi de energie în ambele sensuri cu mediul în care se dezvoltă şi se întreţine. Este programat în urma experienţei filogenetice şi ontogenetice să cunoască şi să trăiască o experienţă de cunoaştere de sine de neegalat în lumea vie terestră.

Ca sistem informaţional are telereceptori (văzul, auzul), receptori de contact (mirosul, tactili, termici, chimici) şi suprafeţe enorme de contact cu mediul exterior: tegumentul, suprafaţa respiratorie, intestinală şi suprafeţe interne complexe excretoare şi de echilibru hidroelectrolitic – renală şi hepatică. Se ştie că nimic nu se petrece la întâmplare, deşi o imensitate de fenomene se petrec în afara conştiinţei noastre. Toate informaţiile sunt analizate cu răspuns instantaneu sau elaborat de sistemele de apărare generală: nervos, endocrin, imunocelular, procese metabolice şi sisteme de apărare locomotorie ca urmare la reacţii psihomotorii.

Fiecare sistem este interpretat astăzi din punct de vedere genetic şi este făcută analiza funcţiilor în toată complexitatea proceselor moleculare: receptori, transmiterea informaţiilor transmembranare, efecte metabolice intracelulare, elaborarea de molecule efectoare, efecte de feedback cu întreruperea sau frânarea procesului. Toate aceste procese au corespondente energetice de consum de kilocalorii sau producere de kilocalorii, cu bilanţ pozitiv sau negativ. Deşi se cunosc detalii multe şi interdependenţe ale diferitelor procese, care se petrec concomitent sau se succed, totuşi încă nu se cunosc toate punctele critice de acumulare de energii care pornesc sau opresc un proces fiziologic normal sau fiziopatologic.

46

Experienţele au arătat că din punct de vedere energetic organismul are un randament de neegalat, iar răspunsul lui rămâne uimitor şi este sistematic îndreptat spre asigurarea echilibrului în urma agresiunilor factorilor din mediul extern sau intern.

Complexul genetic este considerat ordinatorul central care programează fiecare etapă de evoluţie şi dezvoltare, de la unirea deloc întâmplătoare a spermatozoidului cu ovocitul în formarea celulei-ou şi apoi în desfăşurarea întregii evoluţii. Este un sistem genetic al „globalizării unitare”, de o perfecţiune în care nimic nu este de prisos sau omis în realizarea unui echilibru în dinamica vieţii intra- şi extrauterine. Acest randament are o logică sistematizată din punct de vedere didactic sub variate aspecte: self-nonself, imunitate de tip celular şi umoral, cascada complementului, echilibrul dintre cascada coagulării sanguine şi a fibrinolizei, echilibrul hematopoieziei, echilibrul unor organe vitale digestive, respiratorii, cardiovasculare, renale, nervoase, funcţionarea sistemului global de apărare de la nivelul „porţilor” şi al „suprafeţelor” de schimb ale organismului cu mediul înconjurător: suprafaţa alveolară respiratorie, digestivă, renală, tegumentară etc. Deşi fazele fiziologice şi fiziopatologice la nivel molecular şi metabolic sunt semnalate şi reproduse în laborator, multe aspecte de acumulare calitativă de energie şi dinamică de biotransformare rămân necunoscute, neînţelese. Acad. Prof. Dr. doc. Laurenţiu M. Popescu şi colaboratorii afirmau în monografia lor ([17], pag. 19) următoarele: „Logica sistemului imun este adesea diferită de logica prin prisma căreia noi privim organismul şi îi aşteptăm reacţiile fireşti. Sistemul imun are capacitatea de a discrimina structuri moleculare, dar are şi propriile limite.” Aceste limite sunt guvernate de reguli genetice, care nu acceptă compromisuri şi sunt înlăturate, chiar dacă sunt cuplate cu componente proprii.

Echilibrele mai sus menţionate se reflectă în constante biologice şi biochimice cărora experienţa şi cercetarea le-au dovedit valoarea cuprinsă între anumite limite (bandă de valori normale) ca aparţinând unei stări naturale de sănătate, iar abaterile, ca semnificând o boală. Hemograma, VSH, enzimele serice, ureea serică, glicemia, ionograma serică, electroforeza, compoziţia chimico-fizică şi sedimentul celular al urinei etc. aduc informaţii despre starea normală metabolică şi de apărare a organismului. Existenţa în sânge a unui bazal de imunoglobuline şi o structură considerată normală a diferitelor clase şi subclase de imunoglobuline din electroforeză semnifică existenţa unei flore microbiene saprofite, cu potenţial antigenic în special la nivelul mucoaselor digestive şi respiratorii în etajul superior al căilor respiratorii. În profilul normal de imunoglobuline sunt cuprinse şi efectele imunologice ale vaccinărilor

47

obligatorii care se fac populaţiei infantile sau adulţilor, cu scop profilactic. În realizarea acestui nivel bazal de globuline serice sunt implicate zeci de milioane de clone ale sistemului de imunitate B.

Este un exemplu de echilibru imunologic şi voi insista asupra componentei imunologice a organismului, pentru care în 2011 trei savanţi au primit Premiul Nobel: Bruce A. Beutler şi Jules A. Hoffmann, pentru descoperirea imunităţii înnăscute, punând în evidenţă proteine receptoare care pot recunoaşte bacterii şi alte microorganisme activând inflamaţia şi distrugerea microorganismelor – pe de o parte – şi lui Ralph M. Steinman – pe de altă parte – care a evidenţiat şi insistat asupra celulelor dendritice (descoperite tot de el, în anul 1973), care „au capacitatea unică de a activa [celulele T - n.n.] şi de a regla imunitatea adaptivă, stadiul din urmă al reacţiei imunitare, în timpul căruia microorganismele sunt eliminate din corp”. [Traducerea făcută de Ana-Cristina Dumitrache, din Comunicatul de presă al Adunării Nobel privind decernarea Premiului Nobel pentru medicină în anul 2011].

Foarte probabil că imunitatea înnăscută ţine de genele ancestrale precum şi de factorii de diferenţiere ai celulelor stem. În ceea ce priveşte ipoteza originii ancestrale genice a cancerului, medicul Octavian Udrişte a publicat în 1978 un interesant şi documentat eseu [22], intitulat Gena ancestrală şi originea cancerului.

Este o literatură ştiinţifică medicală atât de bogată privind moleculele implicate în imunitate şi în toate procesele fiziopatologice, încât cercetătorii H. Wajant, K. Pfizenmaier şi P. Scheurich, în articolul lor Tumor necrosis factor signaling [53] au precizat că o singură apăsare click pe mouse pentru o căutare cu subiectul „TNF” aduce pe ecran peste 50 000 de articole cu informaţii despre acesta.

De ce se întâmplă aceasta? Deoarece acest factor a fost considerat ca răspuns al sistemului imun în urmă cu peste 100 de ani de către William B. Coley, iar în ultimii 30 de ani s-au adus dovezi, inclusiv determinări sanguine, că este implicat şi prezent în exces în toate procesele inflamatorii, oncogene şi degenerative indiferent de ţesuturi, sau în apoptoza celulară. Faptul că astăzi, „TNF alfa” se poate doza şi interpreta, dacă sunt găsite valori crescute în contextul clinic pentru anumite boli, dovedeşte progresul tehnic imunologic şi imunochimic. Voi reveni asupra sa.

Pentru multe descoperiri celulare, genetice şi imunologice am constatat că s-a acordat premiul Nobel, dar realizarea hibridomului şi a unei tehnologii

48

moderne de obţinere de anticorpi monoclonali de către Köler şi Milştein în 1975 (citaţi de Grigore Mihăescu) a adus multe beneficii cercetărilor de imunologie, tehnicilor de imunochimie şi terapiilor imuno-farmacologice, stând astfel la baza întregului progres ştiinţific genetic şi molecular. Oricât m-aş repeta, este puţin faţă de importanţa de „piatră de temelie” pe care a reprezentat-o hibridomul în cercetarea imunologiei şi geneticii.

Pentru medicul practician român de clinică terapeutică a apărut după 1995 termenul de tratament biologic pentru boli reumatice, boli autoimune şi neoplasme. Şt. Şuţeanu şi D. Ivan – într-un articol publicat în „Medicina Modernă”, la 9 decembrie 2005 – trec în revistă tratamentul biologic din bolile reumatice, din care reţinem: infliximabul, etanarceptul, adalimumabul sunt AMC anti TNF-alfa utilizaţi în PR (poliartrită reumatoidă), S.A. (spondilită anchilozantă) şi artrită psoriazică.

Neutralizarea TNF  alfa prin infliximab se face la nivelul receptorilor TNF-alfa solubili, la nivelul membranelor celulelor producătoare de TNF-alfa. Prin neutralizarea lui se reduce stimularea citochinelor proinflamatorii dependente de TNF-alfa: IL-1, IL-6, IL-12 şi IL-15 de către macrofage, celulele T şi B, celulele dendritice, sinoviocitul, favorizând apoptoza lor. Infliximabul reduce alte efecte ale TNF-alfa ca, de exemplu, angiogeneza din inflamaţia PR şi expresia moleculelor de adeziune de către celulele endoteliale.

Este important a se menţiona efectele secundare pentru AMC (anticorpii monoclonali). Acestea sunt:

– reactivarea unei tuberculoze latente; – infecţii oportuniste ca: listerioza, histoplasmoza sau alte infecții

bacteriene latente;– apariţia de limfoame maligne nehodgkiniene;– pancitopenii, anemie aplastică;– agravarea insuficienţei cardiace, clasele III-IV.

Cum ne-am putea explica că pot apărea, la unele persoane, asemenea efecte secundare folosind AMC?

Foarte probabil că anumite sisteme HLA, anticorpii monoclonali pot bloca factorii de diferenţiere celulară şi/sau receptorii de diferenţiere celulară pe celulele suşe T şi B şi prin scăderea accentuată a imunităţii generale apare reactivarea unei tuberculoze latente, histoplasmoză, listerioză, anemie aplastică sau apar limfoame.

Alţi anticorpi monoclonali (AMC) care trebuie amintiţi sunt:   − Adalimumab: clasa inhibitor de citochine ţintă TNF-alfa;

49

− Certolizumab pegol: idem; (anticorp monoclonal umanizat pegylat de blocare a fragmentului Fab a TNF-alfa);

− Etanarcept: blocant de receptor Fc TNF-alfa; − Golimumab: AMC uman inhibitor de TNF-alfa; − Tocilizumab: AMC uman blocant de receptor de Interleukina - 6; − Rituximab: AMC himeric  depletiv celular de CD 20; − Bevacizumab: AMC inhibitor de factor de creştere endotelială

vasculară (VEGF) folosit în cancerul de sân cu HR-negativ, cancerul ovarian;

− Pertuzumab: folosit în cancerul de sân cu metastaze; − Trastuzumab: ca la Pertuzumab; − Ranibizumab: folosit în degenerescenţa maculară legată de vârstă.

Am scris toate aceste reflecţii în sprijinul promovării Autovaccinului

celulomicrobian total complex – AVCMTC (Complex Total Cell-Microbial Autovaccine - CTCMAV), al cărui inventator este Dr. Constantin Gh. Băcanu, doctor în medicină.

Medic de laborator de producţie industrială de vaccinuri (antivariolic, polimicrobian Delbet, autovaccinuri Wright)  la Institutul „Dr. I. Cantacu-zino” şi cu o vastă experienţă în fabricarea vaccinurilor, Dr. Constantin Gh. Băcanu a dovedit un remarcabil spirit de observaţie şi de inovator, confirmat de calitatea produselor şi de scăderea pronunţată a preţului de cost al fabricaţiei lor. În unele cazuri – precum tratamentul actinomicetelor cu soluţie de protargol 1%, în chirurgia bucomaxilofacială – invenţia sa a fost şi rămâne o premieră mondială.

Autovaccinul celulomicrobian total complex, care pe drept cuvânt trebuie numit „AVCMTC - Băcanu”, rămâne din punctul meu de vedere, de mare originalitate şi eficienţă, confirmând teoria globalităţii perfecţiunii sistemului de apărare al organismului, de realizare a unui echilibru dinamic şi de corectare a acestui dezechilibru la agresiuni ale mediului.

Efectele acestui vaccin s-au dovedit de-a lungul multor ani de utilizare şi în foarte multe cazuri de boli diverse, ca fiind nu numai un mod de a fortifica sistemul imunitar, dar chiar salvator al vieţii tuturor pacienţilor cărora li s-a administrat acest vaccin la momentul oportun şi care prin tratamente clasice nu au putut fi vindecaţi.  

În volumul Caiet cu semnale şi aspecte de imunologie practică, sunt descrise tehnica de obţinere a diferitelor tipuri de autovaccinuri şi comuni-cările efectuate referitoare la testarea pe animale omnivore (porcul) şi pe om,

50

plecând de la autovaccinul Wright. În multe referate face comparaţii pertinente sub aspecte importante: calitatea şi cantitatea antigenicităţii, limitele cultivării tuturor germenilor bacterieni, virusali, protozoari, ciuperci la autovaccinul Wright, efecte secundare, preţul de cost faţă de stockvaccinul Wright.

Unele dintre articolele conţinute în volumul menţionat cuprind consideraţii filozofice inedite, cum ar fi – de pildă – egalitatea biologică, care consider că trebuie înţeleasă ca fiind potenţialul maxim de apărare ce-l poate obţine fiecare individ în urma vaccinării cu AVCMTC. Mai mult, sugerează că microdepresia la orice vârstă – şi mai ales la tineri – ar fi rezultatul unui dezechilibru imunitar global, pe care AVCMTC îl poate evita sau echilibra.

Toate aceste observaţii vin de la un medic bacteriolog din generaţia modernă a imunologiei, adept al şcolii de imunologie de la Cnidos şi al principiilor moderne ale imunologiei în producerea de vaccinuri stabilite de Louis Pasteur, când imunologia era componentă a microbiologiei şi virusologiei. Observaţiile sale confirmă o deosebită cultură medicală şi de specialitate de raportare a particularului  la general, iar spiritul său de observaţie ieşit din comun s-a fructificat în aplicaţii şi eficienţe practice legitimate de brevetele de invenţii ale sale. Nimic din descoperirile actuale ale imunologiei şi imunogeneticii nu îi vor contrazice concluziile sale, pentru că firescul natural din autovaccinul său total şi complex este prezent. Persoanele pe care le cunosc că au folosit autovaccinul au recunoscut cel puţin o ameliorare evidentă, iar altele o vindecare completă lipsită de recidive mulţi ani de-a rândul.

Personal, nu numai că îl susţin în demersul ideilor sale, dar fac apel la medicii tineri români de pretutindeni, înţelepţi şi educaţi în aprecierea valorilor româneşti, tineri cu ştiinţă multă, cu imaginaţie şi experienţă de cercetare imunologică, să cerceteze efectele „AVCMTC - Băcanu” la nivelul condiţiilor tehnice actuale. Doctorul Băcanu a crezut şi crede cu tărie în valoarea acestui autovaccin, pe care îl doreşte a fi de folos poporului român şi tuturor bolnavilor de pretutindeni, în scop curativ şi profilactic. Efectele secundare sunt practic nule, iar prepararea lui în condiţii civilizate ar stinge multe ironii din partea prietenilor şi critici cinice din partea adversarilor acestui autovaccin. Autovaccinul Băcanu rămâne o problemă foarte serioasă, asupra căreia trebuie revenit, pentru o reevaluare din punct de vedere teoretic şi terapeutic.

Concluzii

51

Aşa cum s-a folosit hibridomul pentru obţinerea anticorpilor mono-clonali, se poate folosi întregul organism prin administrarea „AVCMTC – Băcanu”, stimulat astfel de toate fracţiunile antigenice din sânge, excreţiile intestinale, urinare, produse patologice piogene, tumori, alte secreţii patogene ale pacientului. Se asigură astfel un echilibru de apărare a organismului prin imunitate înnăscută şi imunitate adaptivă umorală.

Nutresc speranţa că ideea sa genială privind acest autovaccin va fi promovată şi apreciată şi că nu va fi umbrită de orgolii şi invidii, toate stări sufleteşti umane, care dăunează fără excepţie în orice domeniu: comunităţii, societăţii şi vieţii.

Am încercat prin aceste rânduri să prezint un om de ştiinţă cinstit, modest pentru zilele de azi, dar mare prin educaţia sa şi prin descoperirile sale!

În bibliografia de la sfârşitul acestor însemnări, sunt menţionate şi alte articole, pentru a sublinia cât de importante sunt progresele în imunogenetică. Aprofundarea fiecărui articol aduce informaţii atât de numeroase, încât consultarea de către cititor nu-i poate fi acestuia decât foarte utilă.

Nu doresc să mă abat de la intenţia personală de a oferi aceluiaşi cititor un orizont de cunoaştere şi de înţelegere a proceselor fiziologice şi patologice, o uşurare a accesului la o bibliografie minimală, dacă are o pregătire medicală şi este interesat în detalii ştiinţifice.

Bibliografie

A. Monografii şi tratate universitare

52

[1] Băjureanu St. - Dicţionar enciclopedic de consonantică şi cibernetică. Consonantică. Editura Tiparg, Piteşti, 2006

[2] Băcanu Gh. Ct., Băcanu Ş. A. - Caiet cu semnale şi aspecte de imunologie practică. Editura SemnE, Bucureşti, 2007 și Editura LARISA, Câmpulung, 2014

[3] Bădulescu A., Bădulescu Fl. - Clinică şi chirurgie oncologică. Editura Medicală Universitară, Craiova, 2003

[4] Burmester G. R., Pezzutto A. with contributions by Ulrich T., Aicher A. - Color Atlas of Immunology. Thieme, Stuttgart, New York 2003

[5] Chiricuţă I. – Cancerologie, vol. I. Editura Medicală, Bucureşti, 1983, p. 99-952

[6] D’Adamo J. L. - The Blood Type Diet. http://www.4yourtype.com/[7] D’Adamo J. L. - 4 grupe sanguine, 4 diete.

http://www.4yourtype.com/[8] Gheorghe V., Popescu A. - Introducere în bionică. Editura Ştiinţifică,

Bucureşti, 1990 [9] Isselbacher K. J., Baunwald E., Wilson J. D., Martin J. B., Fauci A.

S., Kasper D. L. - Harrison. Principiile medicinei  interne. Vol. I, partea  a 3-a: Genetica şi bolile, p. 375-432. Editura Teora, Bucureşti, 1998

[10] Lenkei R. - Anticorpii anti-albumină în hepatite şi ciroze. Teză de doctorat. Rezumat. Bucureşti, 1978

[11] Longhin S., Ene-Popescu C. - Vascularite alergice cutanate. Editura Academiei, Bucureşti, 1976

[12] Lüllman H., Mohr K., Hein L. - Atlas de farmacologie. FarmaMedia, Ed. 6, Bucureşti, p. 2008-2011

[13] Măltezeanu Gr. - Alimentaţia şi boala canceroasă. Editura Saeculum, Bucureşti, 2002

[14] Moldoveanu E., Popescu L. M. - Apoptoza. Mecanisme moleculare. Ed. 2, Editura Universitară „Carol Davila”, Bucureşti, 1999

[15] Mişcalencu D., Mailat Fl., Nicolae I., Caraene G., Schipor S. - Cancerizarea chimică şi substanţe anticancerigene din plante. Editura şi Tipografia ICAR, Bucureşti, 2009

[16] Mut-Popescu D. - Hematologie clinică. Editura medicală, Bucureşti, 1994

[17] Popescu L. M., Bancu A., Ursaciuc C., Cialâcu V. - Imunologie medicală. Editura Universitară „Carol Davila”, Bucureşti, 1998

[18] Restian A. - Unitatea lumii şi integrarea ştiinţelor sau Integronica. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989

53

[19] Rusu V., Băran T., Brănişteanu D. - Biomembrane şi patologie. Editura Medicală, Bucureşti, 1988

[20] Turculeţ T. D. - Autoimunitatea şi locul ei în patologie. Editura Litera, Bucureşti, 1981

[21] Moldovan T. V. - Istoria ascunsă a omului. O tulburătoare decodare a Bibliei, Coranului, Bhagavadgitei  şi a altor texte vechi. Programul TERRA – un atentat extraterestru asupra omenirii. Editura Conexiuni, Sibiu, 2000

[22] Udrişte O. - Gena ancestrală şi originea cancerului. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978

[23] Williams P. L. - Gray’s Anatomy. Bannister L. H. - Cells and Tissues. p. 17-90; Collins P. - Embryology and Development, p. 91-341. Edinburgh, London, New York, Philadelphia, Sydney, Toronto, 1995

[24] Zeană C., Ţiţeica M. - Imunologie clinică. Cap. Metode de imunodiagnostic. Editura Medicală, Bucureşti, 1980

  B. Reviste medicale cu teme referitoare la patogenii de boli medicale şi

terapii biologice (anticorpi monoclonali) sau terapii apoptotice: New England Journal of Medicine (NEJM), colecţia 2008-2012  [25] Antonetti D. A., Klein R., Gardner T. W. - Mechanism of Disease:

Diabetic Retinopathy. NEJM, Vol. 366 (2012), No. 13, March 29, p. 1227-1239

[26] Leonardi C. et al. - Anti-Interleukin-17 Monoclonal Antibody Ixekisumab in Chronic Plaque Psoriasis. NEJM, Vol. 366 (2012), No. 13, March 29, p. 1190-1199

[27] Papp K. A. et al. - Brodalumab, an Anti-Interleukin-17 - Receptor Antibody for Psoriasis. NEJM, Vol. 366 (2012), No. 13, March 29, p. 1181-1189

[28] Weiner L. M., Lotze M. T. - Tumor-Cell Death, Autophagy, and Immunity. NEJM, Vol. 366 (2012), No. 12, March 22, p. 1156-1158

[29] Koopman W. J., Willems P. H., Smeitink – Mechanisms of Disease: Monogenic Mitochondrial Disorders. NEJM, Vol. 366 (2012), No. 12, March 22, p. 1132-1141

[30] Stein E. A. et al. - Effect of a Monoclonal Antibody to PCSK9 on LDL Cholesterol. NEJM, Vol. 366 (2012), No. 12, March 22, p. 1108-1118

[31] Walter M.J. et al. - Clonal Architecture of Secondary Acute Myeloid Leukemia. NEJM, vol. 366 (2012), No. 12, March 22, p. 1090-1098

54

[32] Patel J. P. et al. – Prognostic Relevance of Integrated Genetic Profiling in Acute Myeloid Leukemia. NEJM, Vol. 366 (2012), No. 12, March 22, p. 1079-1089

[33] Herman D. S. et al. - Truncation of Titin Causing Dilated Cardiomyopathy. NEJM, Vol. 366 (2012), No. 7, February 16, p. 619-628

[34] Ludvigsson J. et al. - GAD65 Antigen Therapy in Recently Diagnosed Type 1 Diabetes Mellitus. NEJM, Vol. 366 (2012), No. 5, February 2, p. 433-442

[35] von Minkowitz G. et al. - Neoadjuvant Chemotherapy and Bevacizumab for HER2-negative Breast Cancer. NEJM, Vol. 366 (2012), No. 4, January  26, p. 299-309

[36] Berry H. D. et al. - Bevacizumab Added to Neoadjuvant Chemotherapy for Breast Cancer. NEJM, Vol. 366 (2012), No. 4, January 26, p. 310-320

[37] Ombrello M. J. et al. - Cold Urticaria, Immunodeficiency, and Autoimmunity Related to PLCG2 Deletions. NEJM, Vol. 366 (2012), No. 4, January 26, p. 330-338

[38] Balsega J. et al. - Pertuzumab Plus Trastuzumab Plus Docetaxel for Metastatic Breast Cancer. NEJM, Vol. 366 (2012), No. 2, January 12, p. 109-119

[39] Ewing C. M. et al. - Germline Mutations in HOXB13 and Prostater Cancer Risk. NEJM, Vol.366 (2012), No. 2, January 12, p. 141-149

[40] Heravi-Moussavi A. et al. - Recurrent Somatic DICER 1 Mutations in Nonepitelial Ovarian Cancers. NEJM, Vol. 366 (2012), No. 3, January 19, p. 234-242

[41] Nabel E. G., Braunwald E. - A Tale of Coronary Artery Disease and Myocardial Infarction. NEJM, vol. 366 (2012), nr. 1, January 5, p. 54-63

[42] Burger R. A. et al. - Incorporation of Bevacizumab in the Primary Treatment  of  Ovarian Cancer. NEJM, Vol. 365 (2011), No. 26, December 29, p. 2473-2483

[43] Perren T. J. et al. - A Phase 3 Trial of Bevacizumab in Ovarian Cancer. NEJM, Vol. 365 (2011), No. 26, December 29, p. 2484-2496

[44] Wang L. et al. - SF3B1 and other Novel Cancer Genes in Chronic Lymphocytic Leukemia. NEJM, Vol. 365 (2011), No. 26, December 29, p. 2497-2506

[45] Artenstein A. W., Opal S. M. - Mechanisms of Disease: Proprotein Convertases in Health and Disease. NEJM, Vol. 365 (2011), No. 26, December 29, p. 2507- 2518

55

[46] McInnes I. B., Schett G. - Mechanisms of Disease: The Pathogenesis of Rheumatoid Arthritis. NEJM, Vol. 365 (2011), No. 23, December 8, p. 2205-2219

[47] Koreth J. et al. - Interleukin-2 and Regulatory T-Cells in Graft- vs. Host Disease. NEJM, Vol. 365 (2011), No. 22, December 1, p. 2055-2066

[48] Saadoun D. et al - Regulatory T-Cells Responses to Low-Dose Interleukin-2 in HVC-Induced Vasculitis. NEJM, Vol. 365 (2011), No. 22, December 1, p. 2067-2077

[49] Tsokos G. C. - Mechanisms of Disease:  Systemic Lupus Erythematosus. NEJM, vol. 365 (2011), Vol. 365, No. 22, December 1, p. 2110-2121

[50] Bluestones J. A. - The Yin and Yang of  Interleukin-2 Mediated Immunotherapy. NEJM, Vol. 365 (2011), No. 22, December 1, p. 2129-2130

[51] Tantisira K. G. et al. - Genomewide Association between GLCC11 and Response to Glucocorticoid Therapy in Asthm. NEJM, Vol. 365 (2011), No. 13, September 29, p. 1173-1183 

[52] DeMatteis M. A., Luini A. - Mechanism of Disease: Mendelian Disorders of Membrane Trafficking. NEJM, Vol. 365 (2011), No. 10, September 8, p. 927-938

[53] Wajant H., Pfizenmaier K., Scheurich P. - Tumor Necrosis Factor Signaling. Cell Death and Differentiation. NEJM, Vol. 10 (2003), No. 1, January, p. 45-65

[54] Watkins H., Ashrafian H., Redwood C. - Mechanisms of Disease: Inherited Cardiomyopathies. NEJM, Vol. 364 (2011), No. 17, April 28, p. 1643-1656

[55] Palumbo A., Anderson K. - Multiple Myeloma. NEJM, Vol. 364 (2011), No. 11, March 17, p. 1046-1059

[56] Cataldo V. D. et al. - Treatment of Non-Small-Cell Lung Cancer with Erlotinib or Geftinib. NEJM, Vol. 364 (2011), No. 10, March 10, p. 947-955

[57] McDermott U., Downing J. R., Stratton M. R. - Genomic Medicine: Genomics and the Continuum of Cancer Care. NEJM, Vol. 364 (2011), No. 4, January 27, p. 340-350

[58] Younes A. et. al - Brentuximab Vedotin (SGN-35) for Relapsed CD-30 Pozitive Lymphomas. NEJM, Vol. 363 (2010), No. 19, November 4, p. 1812-1821

[59] Folk J. C., Stone E. M. - Ranibizumab Therapy for Neovascular Age-Related Macular Degeneration. NEJM, Vol. 363 (2010), No. 17, October 21, p. 1648-1655

56

[60] Yu A. L. et al. - Anti-GD2 Antibody with GM–CSF, Interleukin-2 and Isotretinoin for Neuroblastom. NEJM, Vol. 363 (2010), No. 14, September 30, p. 1324-1334

[61] Jones R. B. et al. - Rituximab vs. Cyclophosphamide in ANCA-Associated Renal Vasculitis. NEJM, Vol. 363 (2010), No. 3, July 15, p. 211-220

[62] Stones J. H. et al. - Rituximab  vs. Cyclophosphamide for ANCA-Asociated Vasculitis. NEJM, Vol. 363 (2010), No. 3, July 15, p. 221 -232

5

Autovaccinul celulomicrobian total complex

57

preparat după tehnologia Dr. Constantin Gh. Băcanuși adaptat pe înțelesul tuturor din motive practice

de Dr. Gheorghe Radu, medic internist

După ce m-am convins prin utilizarea personală de eficiența auto-vaccinului celulomicrobian total complex (ACMTC) – tehnologia Dr. Constantin Gh. Băcanu – am citit și recitit memoriile sale Cercetător în ceață (vol. I-IV) și Caiet cu semnale și aspecte de imunologie practică (Editura LARISA, 2014). Am căutat să mă apropii de gândirea acestui om și medic cu experiență bogată în producerea de vaccinuri, cu un spirit de observație practic ieșit din comun și inovator în materie de bacteriologie și virusologie și care de la Cantacuzino, Babeș, Ștefan S. Nicolau și Lavaditi nu a mai fost depășit în România.

În urma acestor lecturi întâi mi-am propus, în vara anului 2010, să folosesc personal autovaccinul Băcanu pregătit chiar de către domnia sa, să constat sau nu efectele benefice și cât de neplăcut este modul de admistrare orală. În final, în urma celor constatate, am hotărât ca autovaccinul Băcanu poate să fie la îndemâna oricărei persoane, care își poate depăși aversiunea față de administrarea orală, pentru a putea să și-l poată prepara singură la domiciliu său.

Înainte de denumirea actuală, în diversele etape de elaborare și colaborare clinică, autovaccinul Băcanu a mai purtat denumirile:

autovaccin total celulo microbian dezintegrat (Caiet cu semnale și aspecte de imunologie practică, cap. 26, Editura LARISA, 2014, p. 139 și altele);

autohemouroenterovaccin (Cercetător în ceață, vol. IV, p. 72, Prof. Dr. Gheorghe Olănescu).

Doctorii Băcanu, tatăl și fiul, au expus tehnologia pregătirii autovaccinului în mai multe capitole ale antologiei de texte și comunicări Caiet cu semnale și aspecte de imunologie practică.

În forma adaptată de mine, am ținut seama de tehnologia pregătirii auto-vaccinului în laborator de către inventatorul său și de principiile de siguranță privind asigurarea sterilității de 100% a produsului.

Pentru pregătirea în condiții de laborator a autovaccinului celulo-microbian total complex și-au exprimat opinia în scris doi profesori urologi de mare probitate profesională : Prof. Dr. doc. Valentin Neagu de la Clinica Panduri (azi Clinica „Theodor Burghele”) și Prof. Dr. doc. Gheorghe Olănescu de la Spitalul Clinic „Fundeni”, fapt ce a determinat Ministerul Sănătății, pe ministrul adjunct Mihai Aldea și pe directorul Direcției

58

Asistență medicală, Inspectoratul Sanitar de Stat Central, dr. Traian Ionescu să emită Ordinul nr. I.B.22822/20.04.1979 către Direcțiile Sanitare Județene pentru pregătirea autovacinului complex al doctorului Băcanu Gh. Constantin, de administrat oral, ordin pe care Ministerul Sănătății nu l-a abrogat nici în ziua de azi. Subliniez că în acest ordin se dispunea ca administrarea autovaccinului să fie orală, iar rezultatele terapiei autovaccinului să fie trimise Inspectoratului Sanitar de Stat Central (Cercetător în ceață, vol. IV, p. 71).

În antologia Caiet cu semnale și aspecte de imunologie practică, cap. 40 (Editura LARISA, 2014, p. 233) Dl. Dr. Constantin Gh. Băcanu clasifică autovaccinurile după modurile de inactivare astfel:

- Modul dezintegrat parțial și inactivat prin apă și căldură;- Modul dezintegrat prin ultrasunete și inactivat prin căldură.

Pentru a fi accesibil oricărei persoane bolnave interesate de a urma autovaccinul, am ales metoda cea mai simplă și accesibilă, de inactivare prin apă și căldură, pentru că, aplicând-o după procedeul propus de autor, elaborarea autovaccinului nu se vulgarizează, iar calitativ nu se schimbă.

În cap. 42 al antologiei (p. 242-244) doctorii Băcanu (tatăl Constantin Gh. și fiul Șeban-Alexandru) prezintă succint conținutul mozaical complet de antigene al AVCMTC, momentele apariției anticorpilor după constatarea practica clasică generală după orice vaccin la 7-21 zile, eficiența în profilaxia unor boli acute generale și eficiența curativă în boli genito-mamare.

În capitolul 63 al aceleiaşi lucrări (p. 329-343) - să-mi fie iertată repetiția, intenția fiind numai de a sublinia importanța personalității - doctorul în medicină, bacteriologul cu experiență îndelungată în pregătirea de vaccinuri, stockvaccinuri și inventatorul autovaccinului celulomicrobian total complex, Dr. Constantin Gh. Băcanu, descrie tehnologia pe care am acceptat-o fără rezerve, cu formă de administrare numai orală, așa cum a recomandat, în 1979, Inspectoratul Sanitar de Stat Central din Ministerul Sănătății.

Dr. Constantin Gh. Băcanu a expus tehnologia autovaccinului în foarte multe comunicări științifice: singur, cu colaborari și personalități medicale ale vremii sau împreună cu fiul său, Dr. Alexandru-Șerban Băcanu. În cei 6 ani de lecturi medicale am adunat pe diferite teme informații științifice, favorabile sau care acuză teoretic autovaccinul, iar cele constate sunt expuse în paginile acestei monografii.

Citez din lucrarea Caiet cu semnale și aspecte de imunologie practică (Ediția 2, Editura Larisa 2014) din cap. 63 conceput de doctorii C.G.Băcanu

59

și Ș. A. Băcanu subcapitolul intitulat Prepararea, condiționarea și adminis-trarea autovaccinului celulomicrobian total complex (AVCMTC) (p. 330-331), textul pe care l-am considerat cel mai explicit și de referință pentru ceea ce mă interesa să obțin: un produs de calitate și cu un gust mai puțin dezagreabil:

„În funcție de diagnostic se recoltează după specificul maladiei produsul patologic din: (1) plagă sau scuame, dacă este posibil pe cel puțin 10 pansa- mente de tifon steril, fără niciun antiseptic, care se păstrează la congelator; (2) se efectuează o spălătură o bucofaringiană cu 500 cm3 de apă distilată sau fiartă timp de 30 de minute (și răcită) sau chiar apă simplă; (3) se recoltează sedimentul depus liber din 4 litri de urină (menținut nu mai mult de 5 zile la +4ºC la frigider), adică aproximativ 200 cm3; (4) se prepară 600 cm3 de suspensie din materii fecale (menținute la congelator), în apă distilată, aduse la consistența laptelui, filtrate prin tifon; (5) la femei, secreția vaginală se recoltează pe 10 bulete de vată menținute în vagin cel puțin 8 ore și apoi păstrate la congelator. Pansamentele din plagă și buletele vaginale vor fi debarasate de secreții cu 200 cm3 de apă. În cazuri deosebite, când ponderea antigenică este importantă, suspensia intestinală și vaginală poate fi preparată cu 800 cm3 de urină în loc de apă; (6) în cazul afecțiunilor prostatice, se vor recolta 10-15 prize de lichid spermatic, care se păstrează la congelator; (7) la bolnavii cu afecțiuni ale căilor respiratorii și care prezintă expectorație, se recoltează 400 cm3 de spută (se ține pe toată perioada recoltării la congelator). În final, se amestecă și se omogenizează toate aceste recolte de produse biologice, ajungându-se astfel la o cantitate de aproximativ 1500-2000 cm3 de autovaccin.

În bolile tumorale, autovaccinul se prepară din produsele cavităților organismului cât mai curând după stabilirea diagnosticului. Când se intervine chirurgical, se prepară separat autovaccinul prin mojarare a circa 5 g de tumoră și reluare în 1000 cm3 de apă.

În bolile sanguine se prepară autovaccinul din 10 ml de sânge venos total (+/- măduvă sternală), în 1000 cm3 de apă distilată. S-a preparat autovaccin doar din sânge venos.

Se îmbuteliază în fiole sau în sticle de 100 ml.

AVCMTC se inactivează 4 zile la rând, câte 2 ore la 100ºC la interval de 24 de ore (tyndalizare la 100ºC); în cazul ultrasonării (dezintegrarea până la macromolecule) inactivarea se efectuează la fel, la 100ºC. Între inactivări, se menține la cel puțin 20ºC și cel mult 37ºC (optim: 25-30ºC).

60

Pentru AVCMTC administrat cutanat se controlează sterilitatea pe medii de cultură aerobe și anaerobe.

AVCMTC s-a administrat zilnic sublingual, câte 0,15 ml/kg corp și cutanat câte două grataje săptămânal de 0,5-1 cm (maximum 10 grataje), pe fața anterioară a antebrațului și a coapselor, până la dispariția/diminuarea simptomelor de boală și revenirea valorilor biologice la/spre limite normale, în cadrul unei scheme de tratament cu durată, pauze și rapeluri în funcție de severitatea și evoluția bolii precum și de reactivitatea/starea bolnavului. AVCMTC s-a administrat în general oral și în cazuri rare și prin grataj.

AVCMTC se poate administra singur sau în asociere cu alte terapii.

Autovaccinul este eficace timp indefinit dacă este păstrat la -10ºC, iar la +4ºC timp de 2-3 ani.

În cazul unor infecții intercurente – rinofaringite, cistite, bronșite, enterocolite etc. – în decurs de maximum 1-2 ore de la apariția simptomelor de boală, sau pentru a grăbi vindecarea maladiei de fond, se poate prepara un „autovaccin rapid” cu cantități cât mai mari, în 250 ml de apă.

Se inactivează 2 ore la 100ºC. Se administrează exclusiv sublingual la 1-2 ore câte 5-10 ml, numai ziua, în aproximativ 5-10 prize în paralel cu AVCMTC. Autovacinul rapid se păstrează în sticle de 100 cm3 cel mult 4-5 zile la +4ºC (unii microbi fiind doar atenuați printr-o singură fierbere la 100ºC).”

În căutarea unei forme de autovaccin adaptate, cât mai accesibile și fără riscuri pentru pacient m-am bazat fără rezervă pe experiența bogată a domnului Dr. Constantin Gh. Băcanu – care nu a înregistrat niciun eșec în întreaga sa activitate de producție de vaccinuri – și pe încrederea celor afirmate și scrise de dânsul, cu sinceritate, în cele 4 volume ale lucrării Cercetător în ceață. Voi reține atenția cititorului cu aceste rânduri prin redarea din acea lucrare a unor citate cu importanță în ceea ce doream să fac, dar și pentru înțelegerea logică a considerentelor personale pentru medicul specialist de laborator sau de practică medicală clinică.

„Profesorului Ionescu-Mihăești nu-i convenea aducerea în Institutul Cantacuzino a unui vaccin viu (vaccinurile omorâte erau cele mai sigure din punctul de vedere al nocivității)” (p. 75). Această subliniere a cantacuzi-nistului Acad. Constantin Ionescu-Mihăești, rămâne valabilă și astăzi, pentru specialiștii foarte prudenți!

La pagina 98 am descoperit că glicerina folosită în prepararea vaccinului antivariolic cu virus vaccinal, la temperatura de peste 30ºC omoară

61

microorganismele și virusul vaccinei și la temperatura de -20ºC virusul vaccinal își menține virulența intactă pe timp indefinit. Acest fenomen este expus și în lucrarea Caiet cu semnale și aspecte de imunologie practică, (ediția 2014 p. 40), unde se subliniază că în mediul de glicerină 80% pulpa vaccinală la 20ºC finită și potentă pentru pregătirea vaccinului antivariolic s-a redus cantitativ de la 1/3 la 1/8, iar numărul de germeni admiși pe mililitru de la 10.000 la 300, adică o reducere de 300 de ori față de limita admisă la același vaccin din SUA.

M-am întrebat de ce dl. Dr. Băcanu, care a pregătit și ameliorat vaccinul antivariolic în mediul de glicerină, nu s-a gândit să folosească glicerina și în pregătirea autovaccinului? Poate este de vină ostilitatea cu care a fost privită invenția sa, căci din 40 de profesori universitari cărora le-a solicitat colaborarea, numai 10 au acceptat. Poate frica, pentru că tehnologia pregătirii vaccinului antivariolic îi dădea dreptul să o folosească, pentru că această tehnologie puțini au cunoscut-o, iar ca dânsul niciunul, deoarece i-a adus îmbunătățiri care au adus prestigiu inclusiv Institutului „Dr. I. Cantacuzino”! Cea mai verosimilă situație este că a scăpat-o din vedere.

În adaptarea mea în pregătirea AVCMTC adăugând glicerina 2,5g%, verificată întâi pe mine, am pornit de la mai multe considerente:- gustul dulceag al glicerinei poate ameliora substanțial gustul dezagreabil dat de urină și suspensia de fecale;- glicerina nu poate fi considerată o substanță toxică, atâta timp cât și organismul o elaborează în metabolizarea glucidelor și sinteza acizilor grași;- glicerina la temperaturi de peste 30ºC „omoară microorganismele și virusul vaccinal”, așadar reprezintă un plus de siguranță pentru sterilitatea produsului. Adjuvantul Freund complet conține bacili Koch omorâți în ulei de parafină. Vaccinul BCG bovin, viu și atenuat, se folosește în instilații intravezicale în terapia imunitară a cancerului de vezică urinară, care provoacă local dureri atroce la majoritatea celor care l-au folosit, iar adjuvantul Freund nu este folosit decât ca amplificator în imunizare și experimental în reproducerea unor boli experimentale alergice (encefalita alergică experimentală) și autoimune. Nu ne spune oare această analogie că adjuvantul Freund complet cu bacili Koch omorâți în ulei de parafină ar fi mai eficient și fără efecte secundare dureroase ca în cazul instilării vezicale cu vaccin BCG viu atenuat?

În lucrarea Bazele farmacologice ale terapeuticii (autori Louis S. Goodman, Alfred Gilman), la p. 857-858 se menționează: „Glicerina este un alcool trihidric (CH2OHCHOHCH2OH), prezentându-se ca un lichid limpede, incolor și siropos, cu gust dulceag. Glicerina este miscibilă în apă și alcool.”

62

,,[...] Glicerina absoarbe apa și de aceea în concentrație ridicată este în oarecare măsură deshidratantă și iritantă pentru țesuturile cu care vine în contact. Pentru acest motiv, soluțiile concentrate sunt slab bactericide.”,,[...] Glicerina poate determina fenomene toxice, când este introdusă paren-teral (injectabil - n.n.) în doze foarte mari (aproximativ 10 g/kilocorp). Proprietățile sale farmacologice au fost trecute în revistă de către Deichmann (1940,1941). O doză orală unică și foarte mare este și ea toxică. Totuși, substanța poate fi încorporată în rația alimentară a șobolanilor în proporție de până la 35% din totalul caloriilor ingerate, fără să determine o acțiune nocivă.”

În lucrarea Intoxicațiile acute. Diagnostic. Tratament (Editura Medicală, București, 1981) Prof. Gheorghe Mogoș citează pe Hagnevik și colabora-torii, care în 1974 au administrat în perfuzie intravenoasă glicerol 20% (nu se precizează cantitatea – n.n.) Lancet, 1974, 1, 75., unui pacient cu edem intracranian și s-a provocat hemoglobinurie cu insuficiență renală acută severă. În Formularul terapeutic din 1956 se recomanda glicerolul pentru uz intern în cantități de 20-40 g diluat într-un pahar de apă ca laxativ, în clismă aceeași cantitate în 250-500 ml de apă, în colica biliară și nefritică 20-60 g diluat în apă alcalină, ca îndulcitor pentru diabetici, ca sclerozant de varice 5-10 ml soluție de 50-70%. Efectele secundare, rare la dozele menționate, includ: convulsii, paralizii, scăderea puternică a presiunii arteriale.

Lucrarea Farmacopeea română VIII-a (autori Stănescu V., Savopol E.) inclusă în monografia Incompatibilități medicamentoase (Editura Medicală, Bucureşti, 1980) precizează:

„Glycerolum: diuretic osmotic, laxativ lubrifiant, fluidifiant al secreției biliare, emolient al pielii, educorant. Intră în compoziția supozitoarelor cu glicerină.

Proprietăți: Lichid limpede, incolor, siropos, fără miros, cu gust dulceag. Solubilitate. Miscibil în orice proporție cu apa, acoolul, propilen glicolul, greu solubil în acetonă, practic insolubil în benzen, cloroform, eter și eter de petrol, eteroleuri și uleiuri fixe. [...]

Incompatibilități: Este nemiscibil cu lanolina și vaselina. Cu permanganatul de potasiu, acidul azotic sau cloratul de potasiu formează amestec exotermic cu autoaprindere și explozie. Cu oxidul de zinc în suspensii se formează grunji în prezența acidului tanic. [...]

Interacțiuni cu alte medicamente: Inactivează bacitracina în bază de unguent, descompune total penicilina în 20-30 zile în masa glicerolată. Nu se va asocia cu tiamina (B1 - n.n.).

63

Precauții: Nu se administrează per os în doze mari la bătrâni (iritație gastrică). Nu se recomandă administrarea intravenoasă. Fiind higroscopic, deshidratează pielea și de aceea se va dilua cu apă. În concentrație peste 40% nu permite dezvoltarea microorganismelor. Soluția 2,6% este izoosmotică cu serul, totuși se produce hemoliza eritrocitelor menținute în această soluție.”

În practica medicală actuală se folosește glicerina ca vehicul pentru unele medicamente (de exemplu, glicerina boraxată 10% +/- stamicină pentru glositele micotice, diverse creme terapeutice și cosmetice).

Din informațiile prezentate mai sus rezultă că adăugarea de 50 ml de glicerină la 2000 ml de amestec de autovaccin ar asigura un gust dulceag, un efect bactericid sigur la temperatura de 100ºC, efect hemolizant celor 10 ml de sânge.

Faptul că este fluidifiant al grăsimilor din bilă, un polialcool, care ar putea concentra antigenele lipo-proteice, se poate considera un factor important în ameliorarea și utilizarea AVCMTC atât oral, cât și cutanat, metodă recomandată de Dr. Băcanu mai ales în cancer.

Folosind înțepătorul automat de la glucometre, care are posibilitatea de reglare a profunzimii de pătrundere a acului, se poate obține scarificarea necesară în funcție de grosimea tegumentului. Scarificarea se poate efectua după dezinfecția cutanată cu alcool. După evaporarea alcoolului se aplică local autovaccinul; datorită glicerinei autovaccinul aderă mai bine la tegument, datorită vâscozității crescute. În final se trece la scarificarea cu înțepătorul.

Domnul Dr. Constantin Gh. Băcanu relatează și cum a ajuns la pregătirea AVCMTC: „Am fost însărcinat să prepar vaccinul antigonococic și să mă ocup de patologia uretritelor. Această mutare a însemnat pentru mine un câmp larg de cercetări în ceea ce privește diagnosticul și prepararea de vaccinuri microbiene”. Aici a pregătit primul autovaccin de uretrită negonococică folosind aparatul de ultrasonare (Cercetător în ceață, vol. I, p. 116).

„După vindecarea primului caz de paradontoză, singurul care a fost receptiv și care a avut o reacție normală a fost profesorul Brukner, bătrânul, care – când i-am spus – a făcut ochii mari și a exclamat: Formidabil!” (p. 120).

64

Materiale necesare

- 25 sticluțe de 50 ml sau de 100 ml din sticlă brună, cu capac din material plastic cu autosigilare (care se înșurubează); se pot cumpăra din farmacii;

- 2 litri de apă distilată, apă distilată pregătită în laborator clinic sau în farmacie. N.B. – În condițiile în care nu se poate procura apă distilată se poate folosi apă potabilă, deoarece în final produsul se sterlizează termic la baie de apă;- un borcan de 800 ml;- 2 sticle din material plastic de 2 l retezate cu foarfecă sau cuțit la nivelul gâtului conic; pentru a străpunge mai ușor peretele sticlei, se strânge bine capacul sticlei astfel încât aerul să nu iasă decât la perforarea peretelui sticlei;- pâlnie mică cu sită fină sau fără sită (când filtrarea făcută este de calitate);- 1 sticlă de 1/2 litru retezată la mijlocul ei pentru distribuirea amestecului în sticluțele de 50 ml sau de 100 ml folosind pâlnia menționată;- 0,5 m de tifon, din care se va tăia o bucată potrivită ca dimensiuni de 20 cm 20 cm împăturită în patru pentru o filtrare cât mai bună a produselor recoltate;- 3-4 inele extensibile din cauciuc de pus, pe sticlă sau borcan, peste tifonul de filtrare pentru fixarea acestuia; - mănuși de protecție de unică folosință sau de menaj, 2-3 perechi în eventualitatea că se rup;- 50 ml de glicerină.

N.B. – În condiții de laborator se vor folosi vase din sticlă la capacitățile menționate.

Pregătirea produselor pentru autovaccin 1. Timp de 3 zile la rând, în fiecare dimineată se face gargară și se clătește gura, de 4-5 ori, cu 100 ml apă distilată, depunând de fiecare dată lichidul într-o sticlă de 1/2 litru cu dop (capac). 2. Se adună alte secreții purulente, sanguinolente și se suspendă în apă distilată (secreții vaginale, tumori, spută), aproximativ 200-500 ml. 3. În a treia zi se colectează urina de dimineaţă. N.B. – Se poate aduna urina și pe trei zile pentru infecțiile urinare cronice rezistente și rebele la tratamentul cu antibiotice și chimioterapie. Se lasă la rece sau se ține în congelator, până la ziua de preparare a autovaccinului, pentru sedimentare și

65

în ziua preparării se decantează lent, ca să nu se tulbure, până rămân circa 150 ml × 3 , în total 450-500 ml, reprezentând produsul de urină colectat.

Toate produsele patologice care se recoltează în mai multe zile se păstrează la rece la 4ºC sau în congelator. Cele din congelator se pot dezgheța și reîngheța, proces care ajută la fragmentarea componentelor celulare: bacterii, virusuri, celulelor neoplazice.  4. Se recoltează 20 ml de sânge venos și se suspendă în 250 ml de apă distilată, sau în 1000 ml de apă distilată în cazul leucemiilor. Apa distilată se poate procura de la farmacii, laboratoarele din spitale sau de la Centrele de transfuzii, care au instalație de apă distilată sau bidistilată.  5. În ziua a 3-a, dimineața, în borcanul de 800 ml gol se pun 2 linguri de fecale la persoanele fără tulburări intestinale (o lingură având aproximativ 25 g) sau 4-5 linguri la cei cu boli intestinale: cancer, rectocolită hemoragică, boală Crohn și se completează  borcanul cu apă distilată. Se amestecă cu o lingură 2-3 minute până se obține o suspensie, după care se lasă la sedimentat 10-15 minute. Apoi se filtrează prin 4-5 straturi de tifon în sticla (din plastic) de 2 litri tăiată la partea de jos a conicității, sau într-un borcan din sticlă de 800-1000 ml. Dacă se întâmplă să scape resturi fecale în sticlă se procedează astfel: se aruncă în vasul de toaletă fecalele restante din borcan, se spală borcanul și cu alt tifon pliat în 4-5 straturi se filtrează din nou supernatantul. Pentru manevrele acestea trebuie folosite mănuși de menaj sau mănuși chirurgicale de unică folosință.

Și filtratul de fecale poate fi supus unui proces de congelare-decongelare, dacă persoana are tranzitul intestinal lent și necesită păstrarea lui 1-2 zile până la terminarea colectării produselor patologice.

Ca să se limiteze mirosul dezagreabil de fecale, operațiunile se fac în baie, loc unde se și pot arunca în vasul de toaletă surplusul de urină prin decantare și resturile de sediment de fecale solide. Tot aici se pot spăla imediat recipientele, apoi se pot pune într-o pungă din plastic și depozita după incinerare la tomberoane. În faza doua se amestecă în a doua sticlă din material plastic: gargara din cele 3 zile 300 ml (aproximativ), 300-400 ml de urină, 250 ml de sânge în apă distilată, 600-700 ml de filtrat de fecale (care se mai filtreză o dată) şi încă 150-200 ml de filtrat de alte produse patologice: spută, secreții puru-lente (când există așa ceva).

66

Produsele congelate se scot din congelator cu 12 ore înainte de prepararea amestecului. În final se strâng 1500-2000 ml de amestec la care se adaugă glicerina: 25 ml la 1 litru de amestec, 30 ml la 1,5 l și 50 ml la 2 litri de compoziție finală de amestec.

În a treia fază se efectuează următoarele acțiuni:

Se distribuie cu ajutorul sticluței din plastic de 1/2 litru tăiate la jumătate sau un pic mai sus un volum de 250-300 ml din amestecul final și se toarnă prin pâlnia mică (sau direct din sticluță pentru cel cu mâna sigură la mișcare, care nu tremură) în fiecare sticluță de 50 ml sau de 100 ml, până la umerii sticluței, unde începe conicitatea, pentru ca la prelucrarea termică (adică la fierberea la baia de apă) să aibă loc lichidul din sticluță să se dilate înainte că presiunea prea mare din interior să poată arunca capacul sticluței.

Fierberea la baie de apă se numește în termen medical tyndalizare, iar în condițiile în care lipsește un aparat de prelucrare termică cu termostat, fierberea la baie de apă rămâne un proces bun de folosit, deoarece temperatura nu depășește 100ºC și autovaccinul își poate păstra calitățile antigenice.

După ce au fost umplute sticluțele până la nivelul menționat se sigilează cu capacul din material plastic prin înșurubare completă, se șterg pe exterior cu hârtie igenică și se pun la fiert, precum conservele, la baie de apă, într-o cratiţă pe fundul căreia se pun lavete. Nivelul apei din cratiță trebuie să fie la nivelul lichidului din sticlă și nu deasupra capacului de plastic care se va înmuia și nu va mai asigura etanșeitatea. Dacă se întâmplă să sară vreun dop, scoateți sticluța cu grijă să nu vă opăriți, mai goliți din ea și continuați fierberea.

Când scade nivelul apei din baie, se completează cu apă clocotită dintr-un ibric.

Fierberea durează două ore (120 min). Sticluțele se lasă mai departe în cratiță, iar după 24 de ore se fierb din nou, tot câte două ore, timp de 4 zile.

Experiența doctorului Constantin Gh. Băcanu a confirmat că după tratamentul termic la baia de apă produsul autovaccinului celulo-microbian total complex este complet steril.

După a 4-a fierbere și după răcire o reține o sticluță pentru începerea administrării, iar restul sticluțelor se scot, se șterg de apă cu o cârpă uscată și se pun într-o punguță direct la congelator. Dacă sunt mai mulți candidaţi în

67

familie, fiecare cu autovaccinul lui, cu o carioca se înscrie pe capacul fiecărei sticluțe inițiala prenumelui.

Este bine ca înainte cu 4-5 zile de recoltarea fecalelor persoana implicată să țină un regim vegetarian, deoarece gustul dezagreabil este mult atenuat.

Se obține un autovaccin personalizat cu un maximum de antigene posibil, superior autovaccinului după tehnologia Wright sau vaccinurilor de uz general folosite până acum (de tip Polidin, Delbet, Bronhovaxom, Urovaxom). Autovaccinul celulomicrobian total complex în tehnologia Dr. Constantin Gh. Băcanu este mult mai complex și conține antigene din toți factorii agresivi care există în acel moment în persoana de la care se recoltează produsele și nu de la alți subiecți.

Se obține un autovaccin foarte eficient la nivelul întregului organism, fără toxicitate, ieftin și care asigură administrarea pentru minimum 4 luni. Administrare Se ia câte o linguriță (aproximativ 5 ml) înainte de masă, pe stomacul gol, și nu se consumă nimic înainte de o oră. Dl. Dr. Băcanu recomandă 0,15 ml/kilocorp 70 kg = 10 ml. În fazele acute ale bolii de 3 ori pe zi, iar distanța dintre mese să fie între 3 și 4 ore. Când administrarea se face de 3 ori pe zi, o sticluță acoperă 3 zile. În ultima zi (a treia zi) se scoate din congelator următoarea sticluță. Această administrare durează 6 luni, după care se rărește, fiindcă în acest interval de timp atât starea generală, cât și analizele se apropie de normal sau chiar devin normale.

În scop profilactic: timp de o lună autovaccinul se administrează de 2 ori pe zi, apoi o singură dată la 4-5 zile timp de 3-4 luni, în sezonul rece cu răceli frecvente.

N.B. 1 – Pentru pleureziile neoplazice sau para- și meta-pneumonice sero fibrinoase se poate adăuga la autovaccinul celulomicrobian total complex, după ce la aproximativ 250 ml de lichid sero citrin s-a adăugat apă distilată, o cantitate triplă sau cel puțin dublă pentru ca mediul hipoton să producă efracția celulară.

N.B. 2 – În cazul pleureziilor purulente  sau purulente prin abces pulmonar cu evacuare pleurală este necesară intervenția chirurgicală în serviciul de chirurgie toracică, iar la tratamentul local de drenaj și lavaj cu soluții antiseptice, antibiotice cu administrare generală, se poate adăuga și administrarea de AVCMTC. În acest caz autovaccinul se va face numai dacă

68

rămâne fistulă toraco-pleurală și infecție cu germen rezistent la medicația chimioterapică.

N.B. 3 – Cei cu aversiune maximă și care totuși doresc să încerce, pot dilua lingurița de autovaccin în 100 ml de apă distilată sau în apă fiartă și răcită (sterilă). Cantitatea de antigene rămâne aceeași și – teoretic și practic – efectul benefic nu ar diminua. Precizez că dl. Dr. Băcanu nu este de acord cu această diluție în apă distilată, deoarece astfel se reduce concentrația de antigene!

Pentru a încuraja persoana bolnavă, persoana din familie care insistă ca pacientul să urmeze autovaccinul, e bine să-și facă și dânsa autovaccinul profilactic și să-l urmeze concomitent cu bolnavul, deoarece beneficiul este evident.

Eu n-am întâlnit niciun efect secundar: febră, mialgii sau ce se mai întâmplă la restul vaccinurilor fabricate industrial și administrate pe cale injectabilă sau per os. 

Recapitulez: Se folosește apă distilată sau apă de ploaie fiindcă este hipotonă și toate celulele existente în gargară, în sânge, în urină și în filtratul de fecale se sparg, se fragmentează, transformându-se în antigene, fără potențial agresiv cu virulență, iar după procesul repetat de tyndalizare nu își pierd capacitatea antigenică. Congelarea și decongelarea reprezintă altă modalitate de fragmentare celulară fără afectarea antigenității produsului.

Aspecte etico-medicale1. Pacientul va lua la cunoștință despre modul de pregătire și de administrare al autovaccinului.2. Pacientul își va formula în scris acordul personal de a urma tratamentul cu AVCMTC tehnologia Dr. Constantin Gh. Băcanu adaptată de doctorul Gheorghe Radu, situație care este obligatorie şi pentru orice pacient internat într-un spital pentru tratamentul alopat.3. Pacientul va ține un jurnal zilnic cu precizarea simptomelor și a semnelor clinice înainte de folosirea autovaccinului și starea clinică în timpul folosirii lui.4. Respectarea tehnologiei pregătirii autovaccinului va fi consemnată de persoana ce pregătește autovaccinul, înregistrându-se ziua, ora de începere a tyndalizării și ora de oprire a acesteia (a fierberii la baia de apă). 5. Valoarea autovaccinului este confirmată de cele peste 30 de comunicări ale autorilor și a mea, care am constat și confirmat concluziiile precizate de doctorii Băcanu în antologia de comunicări Caiet cu semnale și aspecte de imunologie practică (Ediția 2, Editura LARISA, 2014).

69

În afară de pacienții disperați de suferință consider că ar trebui să fie interesați de producerea AVCMTC în tehnologia Dr. Constantin Gh. Băcanu, Casa Națională de Sănătate în calitate de bancă și gestionar al fondurilor de sănătate, Ministerul Sănătății a cărui misiune este de a organiza rețeaua sanitară și de a elabora politica sanitară națională, Colegiul Medicilor, organizații nonguvernamentale ale bolnavilor cronici, de cancer etc. Este necesară colaborarea pentru studii aprofundate pe loturi mari de boli cronice care se cuprindă de la 400-2000 de persoane sau mai multe (pentru o interpretarea statistică cât mai credibilă), iar cele două instituții, care dețin fonduri substanțiale, să asigure logistica financiară și pentru investigațiile pacienților. La actualul grad de pauperizare pacienții români nu-și pot permite să suporte cheltuielile cu investigațiile în dinamică pentru 1-3 ani, așa că aceste două instituții ale Statului Român trebuie să se implice atât pentru investigații, cât și pentru plata medicilor. Acțiunea nu trebuie să se bazeze pe voluntariat, ci pe remunerare conform statutului profesional pentru cei care se vor implica în cercetarea și urmărirea evoluției pacienților cu bilanț clinic, biologic privind calitatea vieții efectuat la interval de 6 luni sau la 3 luni pentru pacienții cu prognostic vital grav.

Contractul trebuie să fie făcut în termeni fermi pentru ducerea la bun sfârșit a cercetării. Prin folosirea acestui autovaccin în condiții de laborator clinic conform tehnologiei inventatorului Dr. Constantin Gh. Băcanu, consider că s-ar reduce cheltuielile pentru unele boli cronice și acute cu minimum 80%. Politica de ignorare sau de denigrare a inventatorilor în România a avut ca efect exodul acestora spre alte țări, unde s-au realizat, au devenit bogați cu bunăstare și numărul acestora nu este mic spre rușinea și uzurparea interesului național de către elita politică postdecembristă și internaționalistă, în favoarea globalizării și în defavoarea cauzei românești.

Valoarea autovaccinului celulomicrobian total complex este atât de mare și de benefică pentru profilaxia şi tratamentul bolilor cronice încât merită creată o instituţie publică de laborator de microbiologie de preparare a autovaccinului celulomicrobian total complex în tehnologia Dr. Constantin Gh. Băcanu la nivel de capitală și de centre județene.

Scopul acestui eseu nu este de a acuza, ci de a construi ceva util și benefic!

26 septembrie 2016 

70

6

Impresii de clinicianprivind autovaccinul celulomicrobian

total complex (AVCMTC)

Dr. Gheorghe RADUMedic primar boli interne

  

După lectura  antologiei de texte medicale Caiet cu semnale şi aspecte de imunologie practică având ca autori pe doctorii Constantin Gh. Băcanu şi Şerban Alexandru Băcanu, am avut câteva revelaţii, care merită menţionate pe scurt:

a) Volumul apare când literatura medicală este extrem de bogată cu noutăţi ştiinţifice de ultimă oră în toate domeniile medicale, dar el are şanse de a reţine atenţia cititorilor.

b) Volumul cuprinde articole ştiinţifice publicate de autori, în special de microbiologul Constantin Gh. Băcanu în colaborare cu personalităţi de referinţă în medicina românească: acad. prof. Dr. C. Ionescu-Mihăeşti, de la Institutul „Dr. I. Cantacuzino”, Acad. Prof. Dr. Dan Teodorescu, Prof. Dr. Valerian Popescu, Dr. Iuliu Niculescu, Dr. A. Panitescu, Conferenţiarii E. Costa şi Gh. Vrejoiu, Prof. Dr. Pătru Firu, Prof. Dr. Corneliu Burlibaşa, toţi de la Facultatea de Stomatologie din Bucureşti, prof. Dr. Ştefan Berceanu, Prof. Dr. Dan Alessandescu, Prof. Dr. Iulian Şuteu, Prof. Dr. Valentin Neagu, Prof. Dr. Pavel Simici, Conf. Constantin Blaja, Dr. Andrei Firică, Dr. Tr. Caracaş şi mulţi alţi medici stomatologi, urologi, hematologi şi bacteriologi.

c) Din lucrările prezentate rezultă câteva idei legate de aplicarea lor în practica medicală şi anume:

1. Ameliorarea vaccinului antivariolic apreciată de Ministerul Sănătăţii cu Certificat de inovator;2. studii lărgite privind diagnosticul de laborator al actinomicetelor şi tratamentul lor cu protargol 1%, metodă brevetată şi care astăzi ar putea fi folosită cu succes în colecţiile purulente seroase cu economii financiare evidente şi pentru bolnav şi pentru societate;3. La detaliile privind fabricarea autovaccinului celulomicrobian total complex (AVCMTC) şi folosirea lui experimentală pe suine şi pe bolnavi

71

reţinem că opiniile au fost atât pro, cât şi contra în lumea medicală clinică şi de laborator. Autorii prezintă numeroase lucrări ştiinţifice elaborate în colaborare cu specialiştii menţionaţi mai sus, dar şi  numeroase scrisori de mulţumire şi recunoştinţă din partea unor pacienţi disperaţi de suferinţa lor, adresate doctorului Constantin Gh. Băcanu pentru efectul favorabil al autovaccinului administrat luni sau ani, fără apariţia vreunor efecte secundare.

Lectura scrisorilor evidenţiază efectul favorabil al AVCMTC în astmul bronşic, eczeme, psoriazis, lupus sistemic, boală Crohn, situaţii care invită la meditaţie asupra autovaccinului şi la reverificarea lui în studii clinice, având în vedere că recomandarea autovaccinului vine de la un medic de laborator cu experienţă mare în producerea de vaccinuri.

4. Experimentul pe suine al AVCMTC - cu rezultate pozitive deşi nu este făcut pe animale homozigote de consanguinizare la peste 20  de generaţii - are totuşi avantajul că reflectă lumea reală vie animală inclusiv umană. Această lume are o mare variabilitate de reactivitate a sistemului de apărare şi de evoluţie ontogenetică şi experimentul este efectuat pe această realitate.

5. În lumea medicală actuală unde s-a statuat medicina pe dovezi, încerc să stabilesc locul AVCMTC, autovaccin propus de bacteriologul, cu mare experienţă de laborator şi de producţie industrială de vaccinuri, Dr. Constantin Gh. Băcanu.

Voi cita din cel mai didactic şi mai informat tratat de diabet: Diabetul zaharat, nutrţia şi bolile metabolice, elaborat de Acad. Prof. Dr. Nicolae Hâncu, Conf. Dr. Gabriela Roman, Ioan-Andrei Vereşiu şi colaboratorii, cap. 8, subcap. 8.7 privind „Ierarhizarea dovezilor provenite din studii recomandată de U.S. Preventive Task Force”: „Consider că valoarea autovaccinului celulomicrobian total complex se încadează, la dovezi, la poziţia II-3 (dovezi provenite din studii observaţionale descriptive, serii de cazuri de genul celor care au dus la descoperirea penicilinei), iar la recomandări, se încadrează la poziţia A (dovezi de bună calitate pentru a recomanda intervenţia)”. Autorii tratatului citează aceste recomandari din Clinician′s Handbook of Preventive Services, 2nd Edition. (a se urmări și traducerea integrală de la finalul acestui articol)

6. O altă idee inovatoare pentru dicţionarul medical, ce decurge din folosirea autovaccinului este cea a egalităţii biologice, formulată de autor din experimentul pe suine şi pe care eu, în calitate de cititor, o interpretez ca potenţialul maxim al sistemului complex de apărare ce îl poate avea un organism uman sau animal prin folosirea autovaccinului celulomicrobian

72

total complex, cu consecinţe pozitive inclusiv în comportamentul psihic al individului sau indivizilor, în colectivitate, după cum rezultă din experiment.

Iată de ce volumul merită citit cu atenţie atât din punctul de vedere al istoriei medicinei, cât şi al aplicaţiilor practice valabile şi azi. Rezultatele consemnate în numeroase comunicări ştiinţifice prezente în volum, reflectă experienţa excepţională,  de peste o jumătate de secol, a bacteriologului şi cercetătorului Constantin Gh. Băcanu. Subliniez că lucrările au fost elaborate în colaborare cu somităţile medicale mai sus menţionate.

Pentru aceste cercetări doctorul bacteriolog Constantin Gh. Băcanu a fost onorat cu diplome de inovator și brevete de inventator prezentate în acest volum. 

** *

TRADUCERE din:http://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK235853/The Guide to Clinical Preventive Services 2014: Recommendations of the U.S. Preventive Services Task Force (USPSTF)

Anexa A – Codificarea de către USPSTF a recomandărilor saleTask Force atribuie fiecăreia dintre recomandările sale o codificare literală (A, B, C, sau D) sau formulează o declarație (codificată I) bazată pe certitudinea evidenței și pe bilanțul de beneficiipagube pentru acțiunile preventive (intervenții) așa cum rezultă din matricea de mai jos. Codificarea a fost modificată în urma modificărilor aduse metodelor în 2007.

Matricea USPSTF a recomandărilor: Codul literal al recomandării sau declarației de insuficientă evidență în evaluarea certitudinii și a mărimii beneficiului net

Certitudineabeneficiului net

Magnitudinea beneficiului netSubstanţială Moderată Redusă Zero/negativă

Înaltă A B C DModerată B B C DScăzută Insuficientă

73

Definirea codurilor

Semnificația codurilor și sugestii pentru intervențiiUSPSTF și-a revizuit definițiile pentru codurile pe care le atribuie recomandărilor și include acum și „sugestii pentru intervenții” asociate fiecărui cod. De asemenea, USPSTF și-a definit și nivelurile de certitudine referitoare la beneficiul net.

Codul Definiția Sugestii pentru acțiuni practice

A§USPSTF recomandă intervenția. Există o înaltă certitudine că beneficiul net este substanțial.

Se propune sau se efectuează această intervenție.

B

USPSTF recomandă intervenția. Există o înaltă certitudine că beneficiul net este moderat sau există o certitudine moderată că beneficiul net este moderat către substanțial.

Se propune sau se efectuează această intervenție.

C

USPSTF recomandă intervenția în mod selectiv propunând sau efectuând intervenția unor pacienți individuali pe baza raționamentelor profesionale și a preferințelor pacienților. Există cel puțin o certitudine moderată că beneficiul net este redus.

Oferă sau asigură intervenția pentru anumiți pacienți în funcție de circumstanțe individuale.

D

USPSTF recomandă neefectuarea intervenției. Există o certitudine moderată sau înaltă că intervenția nu are niciun beneficiu net sau că pagubele depășesc beneficiile.

Descurajează efectuarea intervenției.

De-clarația

I

USPSTF conchide că evidența curentă este insuficientă pentru evaluarea balanței beneficiilor și efectelor negative ale intervenției. Evidența lipsește, este de slabă calitate sau contradictorie, iar balanța beneficiipagube nu poate fi făcută.

Se va citi capitolul de recomandări clinice din Declarația USPSTF pentru Recomandări. Dacă intervenția este oferită, pacientul va trebui să înțeleagă incertitudinea balanței beneficiipagube.

§ Aici se încadrează AVCMTC-B

74

Nivelurile de certitudine privind beneficiul net

Nivelul certitudinii Descriere

Înalt**

De regulă, evidența disponibilă include rezultate consistente obținute pe baza unor studii bine proiectate și bine conduse efectuate pe populații primare reprezentative. Studiile evaluează efectele intervenției asupra stării de sănătate finale. De aceea concluzia nu pare a fi puternic afectată de rezultatele unor studii viitoare.

Moderat

Evidența disponibilă este suficientă pentru determinarea efectelor intervenției asupra stării de sănătate finale, dar încrederea în estimare este restricționată de factori cum ar fi:

numărul, volumul sau calitatea studiilor individuale; inconsistența observațiilor din studiile individuale; posibilitate slabă de generalizare a observațiilor pentru o

practică primară de rutină; incoerența lanțului de evidențe.

Pe măsură ce sporește informația disponibilă, magnitudinea sau direcția efectului observat se pot modifica, iar această schimbare poate fi suficient de amplă pentru a altera concluzia.

Scăzut

Evidența disponibilă este insuficientă pentru evaluarea efectelor asupra stării de sănătate finale. Cauzele insuficienței informației pot fi:

numărul limitat al studiilor sau volumului acestora; viciile importante în proiectarea studiului sau în

metodele abordate; inconsistența observațiilor din cadrul studiilor

individuale; întreruperile din lungul lanțului de evidențe; observațiile negeneralizabile pentru o practică primară

de rutină; absența de observații privind efecte importante ale stării

de sănătate finale.Informații suplimentare ar putea permite estimarea efectelor asupra stării de sănătate finale.

** Aici se încadrează AVCMTC-B

75

USPSTF definește certitudinea ca „posibilitatea ca evaluarea USPSTF a beneficiului net al unei intervenții să fie corectă”. Beneficiul net este definit ca beneficiul din care se scade paguba produsă de intervenția implementată într-o populație primară, generală. USPSTF atribuie un nivel de certitudine pe baza naturii evidenței generale disponibile pentru evaluarea beneficiului net al unei intervenții.

Definitirea codurilor înainte de Mai 2007

Definițiile de mai jos (ale codurilor USPSTF și ale calității evidenței) au fost folosite înainte de revizuire și se aplică numai recomandărilor convenite de USPSTF înainte de Mai 2007.

A – Puternic recomandată: USPSTF recomandă cu tărie ca doctorii să asigure [intervenția] pentru pacienții eligibili. USPSTF identifică o bună evidență că intervenția îmbunătățește starea de sănătate finală și conclu-zionează că beneficiile depășesc pagubele în mod semnificativ.

B – Recomandată: USPSTF recomandă ca doctorii să asigure intervenția pentru pacienți eligibili. USPSTF indentifică cel puțin o rezonabilă evidență că intervenția aduce o îmbunătățire importantă a stării de sănătate finale și concluzionează că beneficiile depășesc pagubele.

C — Nicio recomandare: USPSTF nu face nicio recomandare pentru sau împotriva unei efectuări de rutină a intervenției. USPSTF identifică cel puțin o evidență rezonabilă că intervenția poate starea de sănătate finală, dar concluzionează că balanța beneficiipagube este prea neconcludentă pentru a justifica o recomandare generală.

D – Nerecomandată: USPSTF se pronunță împotriva efectuării de rutină a intervenției pentru pacienți asimptomatici. USPSTF identifică cel puțin o evidență rezonabilă că intervenția este ineficientă sau că pagubele sunt mai mari decât beneficiile.

I – Evidență insuficientă pentru formularea unei recomandări: USPSTF concluzionează că evidența este insuficientă pentru a se pronunța pentru sau împotriva asigurării de rutină a intervenției. Evidența că intervenția este eficientă lipsește, este de slabă calitate sau contradictorie, iar balanța beneficiipagube nu se poate efectua.

76

Calitatea evidenței înainte de Mai 2007

USPSTF codifică calitatea evidenței generale pentru o intervenție pe o scară cu trei niveluri (bună, rezonabilă, slabă):

Bună: Evidența include rezultate consistente deduse din studii bine proiectate și bine conduse asupra populațiilor reprezentative, care evaluează în mod direct efectele asupra stării de sănătate finale.

Rezonabilă: Evidența este suficientă pentru a determina efectele asupra stării de sănătate finale, dar intensitatea evidenței este limitată de numărul, calitatea sau consistența studiilor individuale, generalizabilitatea intervenției de rutină sau de natura indirect a evidenței asupra stării de sănătate finale.

Slabă: Evidența este insuficientă pentru evaluarea efectelor asupra stării de sănătate finale din cauza numărului limitat sau semnificității studiilor, importante vicii în proiectarea sau conducerea lor, întreruperi în lanțul evidențelor sau lipsei de informații despre aspect importante ale stării de sănătate finale.

Concluzia finalăÎn conformitate cu semnificația codurilor și cu sugestiile pentru intervenții și nivelurile de certitudine privind beneficiul net AVCMTC se încadrează după cum urmează:

- Semnificația codurilor și sugestii pentru intervenții: A- Nivelul de certitudine privind beneficiul net: Înalt

77

** *

Textul original al Recomandărilor USPSTF:

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK235853/The Guide to Clinical Preventive Services 2014: Recommendations of the U.S. Preventive Services Task Force.

Appendix A – How the U.S. Preventive Services Task Force Grades Its RecommendationsThe Task Force assigns each of its recommendations a letter grade (A, B, C, or D) or issues an ”I” statement, based on the certainty of the evidence and on the balance of benefits and harms of the preventive service as displayed in the recommendation grid below. The USPSTF changed its grade definitions based on a change in methods in May 2007.

U.S. Preventive Services Task Force Recommendation Grid: Letter Grade of Recommendation or Statement of Insufficient Evidence Assessing Certainty and Magnitude of Net Benefit

Certainty of Net Benefit

Magnitude of Net Benefit

Substantial Moderate Small Zero/negative

High A B C DModerate B B C D

Low Insufficient

78

Grade Definitions

What the Grades Mean and Suggestions for Practice

The USPSTF updated its definitions of the grades it assigns to recommendations and now includes “suggestions for practice” associated with each grade. The USPSTF has also defined levels of certainty regarding net benefit.

Grade Definition Suggestions for Practice

AThe USPSTF recommends the service. There is high certainty that the net benefit is substantial.

Offer or provide this service.

B

The USPSTF recommends the service. There is high certainty that the net benefit is moderate or there is moderate certainty that the net benefit is moderate to substantial.

Offer or provide this service.

C

The USPSTF recommends selectively offering or providing this service to individual patients based on professional judgment and patient preferences. There is at least moderate certainty that the net benefit is small.

Offer or provide this service for selected patients depending on individual circumstances.

D

The USPSTF recommends against the service. There is moderate or high certainty that the service has no net benefit or that the harms outweigh the benefits.

Discourage the use of this service.

I Statement

The USPSTF concludes that the current evidence is insufficient to assess the balance of benefits and harms of the service. Evidence is lacking, of poor quality, or conflicting, and the balance of benefits and harms cannot be determined.

Read the clinical considerations section of USPSTF Recommendation Statement. If the service is offered, patients should understand the uncertainty about the balance of benefits and harms.

79

Levels of Certainty Regarding Net Benefit

Level of Certainty* Description

High

The available evidence usually includes consistent results from well-designed, well-conducted studies in representative primary care populations. These studies assess the effects of the preventive service on health outcomes. This conclusion is therefore unlikely to be strongly affected by the results of future studies.

Moderate

The available evidence is sufficient to determine the effects of the preventive service on health outcomes, but confidence in the estimate is constrained by such factors as:

The number, size, or quality of individual studies. Inconsistency of findings across individual studies. Limited generalizability of findings to routine primary

care practice. Lack of coherence in the chain of evidence.

As more information becomes available, the magnitude or direction of the observed effect could change, and this change may be large enough to alter the conclusion.

Low

The available evidence is insufficient to assess effects on health outcomes. Evidence is insufficient because of:

The limited number or size of studies. Important flaws in study design or methods. Inconsistency of findings across individual studies. Gaps in the chain of evidence. Findings not generalizable to routine primary care

practice. Lack of information on important health outcomes.

More information may allow estimation of effects on health outcomes.

80

The USPSTF defines certainty as likelihood that the USPSTF assessment of the net benefit of a preventive service is correct. The net benefit is defined as benefit minus harm of the preventive service as implemented in a general, primary care population. The USPSTF assigns a certainty level based on the nature of the overall evidence available to assess the net benefit of a preventive service.

Grade Definitions Prior to May 2007

The definitions below (of USPSTF grades and quality of evidence ratings) were in use prior to the update and apply to recommendations voted on by the USPSTF prior to May 2007.

A – Strongly Recommended: The USPSTF strongly recommends that clinicians provide [the service] to eligible patients. The USPSTF found good evidence that [the service] improves important health outcomes and concludes that benefits substantially outweigh harms.

B – Recommended: The USPSTF recommends that clinicians provide [the service] to eligible patients. The USPSTF found at least fair evidence that [the service] improves important health outcomes and concludes that benefits outweigh harms.

C – No Recommendation: The USPSTF makes no recommendation for or against routine provision of [the service]. The USPSTF found at least fair evidence that [the service] can improve health outcomes but concludes that the balance of benefits and harms is too close to justify a general recommendation.

D – Not Recommended: The USPSTF recommends against routinely providing [the service] to asymptomatic patients. The USPSTF found at least fair evidence that [the service] is ineffective or that harms outweigh benefits.

I – Insufficient Evidence to Make a Recommendation: The USPSTF concludes that the evidence is insufficient to recommend for or against routinely providing [the service]. Evidence that [the service] is effective, is lacking, of poor quality, or conflicting and the balance of benefits and harms cannot be determined.

81

Quality of Evidence Prior to May 2007

The USPSTF grades the quality of the overall evidence for a service on a 3-point scale (good, fair, poor):

Good: Evidence includes consistent results from well-designed, well-conducted studies in representative populations that directly assess effects on health outcomes.

Fair: Evidence is sufficient to determine effects on health outcomes, but the strength of the evidence is limited by the number, quality, or consistency of the individual studies, generalizability to routine practice, or indirect nature of the evidence on health outcomes.

Poor: Evidence is insufficient to assess the effects on health outcomes because of limited number or power of studies, important flaws in their design or conduct, gaps in the chain of evidence, or lack of information on important health outcomes.

82

Date biografice

Dr. Gheorghe RADU

Data nașterii: 14 martie 1949, Poienarii de Muscel.Școala generală - în comuna natală.Liceul ,,Dinicu Golescu”, secția real - Câmpulung Muscel, 1963-1967.Facultatea de Medicină Generală - București, 1967-1973, prima promoție

care a depus Jurământul lui Hippocrates.Medic la Circumscripția sanitară umană Verguleasa, jud. Olt, 1973-1974.Medic la Circumscripția sanitară umană Berevoiești, jud. Argeș, 1974-1975.Cursuri de specializare postuniversitare de medicină internă, Catedra Acad. Prof. Dr. doc. Victor Ciobanu - București,1975-1978.Concursul a fost pe post pentru Spitalul din orașul Dorohoi, jud. Botoșani.Medic specialist internist la Spitalul din Dorohoi, 1978-1979.Medic specialist la Căminele-spital de la Bascovele și Pitești, 1979-1980.Medic internist la Spitalul Municipal Câmpulung Muscel, 1980-2014.Medic primar boli interne – începând cu 1994.

Activități speciale în cadrul medicinei interne:- Dispensarizarea bolnavilor de diabet arondați Spitalului Municipal

Câmpulung, 1980-2007 luna mai.- Dispensarizarea bolnavilor de cancer: evidență și tratament paliativ în

Ambulatoriu (Policlinică) și la domiciliul lor, 1994-2007.

Medic pensionar, cu contract cu Spitalul Municipal Câmpulung ca prestator de servicii medicale, începând cu 31 martie 2014.

Activități culturale și sociale: - Membru fondator și președinte cu intermitență al Societății pentru

Știință, Artă și Literatură „Negru Vodă”, 1991-2016.- Membru fondator și președinte al Comitetului de sprijin pentru

Casele de copii orfani și copii din familii monoparentale, 1992-1998.

Nu am făcut politică, nici înainte și nici după decembrie 1989.

E-mail: radugheorghe49@yahoo.com

83

Cuprins

Introducere .................................................................................. 4

1. Autovaccinul celulomicrobian total complex „Constantin Gh. Băcanu”.Locul şi valoarea lui în lumea medicală contemporană şi în societatea contemporană .............................. 6

1.1. Cine este doctorul Constantin Gh. Băcanu ................ 6

1.2. Formarea profesională ................................................ 7

1.3. Este AVCMTC un remediu terapeutic de recomandat în societatea contemporană? ....................................................... 9

2. Microfloraintestinală: implicaţii patogenice şi terapeutice în patologia bolilor digestive şi generale ........................................ 13

3. Rezultatele clinice şi paraclinice la pacienţii care au urmat AUTOVACCINUL CELULOMICROBIAN TOTAL COMPLEX – tehnologia Dr. Constantin Gh. Băcanu ............... 18

4. Reflecţii privind imunitatea, terapiile imune şi autovaccinul celulomicrobian complex total – Băcanu .................................. 38

5. Autovaccinul celulomicrobian total complex preparat după tehnologia Dr. Constantin Gh. Băcanu, şi adaptat pe înţelesul tuturor din motive practice de Dr. Gheorghe Radu, medic internist ...................................................................................... 57

6. Impresii de clinician privind autovaccinul celulomicrobian

84

total complex (AVCMTC) ........................................................ 70

Date biografice .......................................................................... 82

85