locuirea temporarĂ În strĂinĂtate - europa

�

Fundaţia pentru o Societate Deschisă

LOCUIREA TEMPORARĂ ÎN STRĂINĂTATE

MIGRAŢIA ECONOMICĂ A ROMÂNILOR : 1990-2006

București, noiembrie 2006

LOCUIREA TEMPORARĂ ÎN STRĂINĂTATEMIGRAŢIA ECONOMICĂ A ROMÂNILOR : 1990-2006

�

Echipa de cercetare implicată în realizarea proiectului „Locuirea temporară în străinătate” (LTS):Dumitru Sandu coordonator, profesor, Univ. București, Facultatea de Sociologie și

Asistenţă Socială (UB-SAS)Ana Bleahu drd. la UB-SASVlad Grigoraș drd. la UB-SASAlexandra Mihai drd. la UB-SASCosmin Radu drd. la UB-SASCerasela Radu drd. la UB-SASMonica Șerban drd. la UB-SASAlexandru Toth drd. la UB-SASGeorgiana Toth drd. la UB-SAS Simina Guga sociologMonica Jeler sociolog, Primăria din RomaGeorgiana Păun asistent programe la PACT, masterand la UB-SASMihaela Ștefănescu sociolog, coordonator programe la FSD, responsabil de program

LTS în cadrul FSDDelia Bobîrsc sociolog la MMT

Culegerea datelor prin sondajele de tip naţional (1400 persoane) și microregional (800 gospodării de migranţi), în decursul lunii august 2006 – Gallup Organisation.

Autorii acestui raport de cercetare sunt singurii responsabili de analiza și interpretarea datelor. Punctele lor de vedere nu sunt, neapărat, și cele ale finanţatorului.

Autorii mulţumesc domnului Ovidiu Voicu, manager programe la FSD, pentru ideea acestei cercetări și pentru eforturile implicate în demararea proiectului.

�

Structura lucrării și autorii

Introducere Dumitru SanduExplorarea Europei prin migraţii pentru muncă:1990-2006 Dumitru SanduConsecinţe și proiecte

Venituri și investiţii din migraţie Vlad GrigorașOrientarea antreprenorială Georgiana Toth, Alexandru TothMentalităţi Dumitru SanduRelaţii de familie Georgiana Toth, Alexandru TothAspecte comunitare Ioana-Alexandra MihaiPlanurile românilor pe termen mediu (doi-trei ani) Delia Bobîrsc

Dimensiuni regional-comunitare Italia: Între informal și ilegal, toleraţi, dar nelegalizaţi! Ana BleahuStudiu de caz: Un român în Italia Mihaela ȘtefănescuStudiu de caz: Calea romană a romilor, de la Craiova spre Villa Troili Monica JelerStudiu de caz:Mitul străinătăţii la Nănești-Vrancea Georgiana PăunTrasee de migraţie internaţională către Spania Monica ȘerbanRomânii câștigă bani europeni cu vize la sârbi Cerasela Radu, Cosmin Radu

Anexă: Opinii și comportamente ale populaţiei pe tipuri de experienţă de locuire în străinătate


�

SumarIntroducere .......................................................................................................................1

Întrebările .................................................................................................................................................... 1Metodologia ............................................................................................................................................... 2Traiectoriile lor și caleidoscopul nostru ............................................................................................ 4Structura ...................................................................................................................................................... 5Echipa ........................................................................................................................................................... 5Anexe ............................................................................................................................................................ 6

Explorarea Europei prin migraţii pentru muncă:1990-2006 ..................................... 13Câţi? .............................................................................................................................................................13Când? ..........................................................................................................................................................14De unde /încotro? ...................................................................................................................................15Cine, până acum? ....................................................................................................................................16Cine, în viitor? ...........................................................................................................................................17Cum ajungi la lucru în străinătate? ...................................................................................................18Concluzii.....................................................................................................................................................19Anexa :Detalii tehnice de analiza datelor .......................................................................................21Tabele și grafice .......................................................................................................................................23

Consecinţe și proiecte .................................................................................................. 40Venituri și investiţii din migraţie ........................................................................................................40Orientarea antreprenorială .................................................................................................................46Mentalităţi .................................................................................................................................................52Relaţii de familie ......................................................................................................................................61Aspecte comunitare ..............................................................................................................................68Planurile românilor pe termen mediu (doi-trei ani) ...................................................................73

Dimensiuni regional-comunitare ................................................................................ 80Italia: Între informal și ilegal, toleraţi, dar nelegalizaţi! ..............................................................80Studiu de caz: Un român în Italia ......................................................................................................88Studiu de caz: Calea romană a romilor, de la Craiova spre Villa Troili ..................................92Studiu de caz:Mitul străinătăţii la Nănești-Vrancea ................................................................. 100Trasee de migraţie internaţională către Spania ........................................................................ 113Românii câștigă bani europeni cu vize la sârbi ......................................................................... 121

Anexă: Opinii și comportamente ale populaţiei pe tipuri de experienţă de locuire în străinătate ......................................................................... 144

�

IntroducereDumitru Sandu

ÎntrebărileCâţi, cine, cum, unde, ce și când? Acestea sunt cele șase familii de interogaţii majore în legătură cu

migraţia temporară pentru muncă în străinătate. Este vorba de migraţia românilor, în cazul de faţă. Și nu „în orice timpuri”, ci după 1989. Altfel spus, ne interesează:

• numărul – câţi pleacă și câţi revin;• profilul social – cine sunt cei care pleacă sau revin;• modul de desfășurare – de plecare, de angajare la lucru în străinătate și de integrare în mediul de

acolo;• spaţiul de circulaţie – de unde și unde;• motivaţia și urmările – de ce pleacă și cu ce consecinţe, pentru ei, pentru comunităţi, regiuni sau

ţară, la origine și la destinaţie;• timpul – variaţiile pe etape de migraţie pentru toate aspectele anterior amintite.

În versiune simplificatoare, discuţia este despre cauzele și consecinţele migraţiei pentru muncă în străinătate, după 1989. Pentru a ne apropia de complexitatea fenomenului va trebui să apelăm însă la metafore și abordări multiple. De maximă utilitate îmi pare metafora exploratorului, a celui care încearcă să pătrundă într-o lume necunoscută. Găsirea unui loc de muncă dincolo de graniţele ţării a însemnat pentru majoritatea românilor, după 1989, o explorare în sensul geografic dar mai ales social al termenului. A implicat strategii, riscuri, acumulări și consumuri de resurse pentru a pătrunde într-o lume diferită, de cele mai multe ori depărtată și necunoscută. Procesul a fost unul de căutare:

• prin explorare de spaţii naţionale diferite de la o perioadă la alta, • singur sau, mai ales, cu ajutorul celor apropiaţi – rude prieteni, cunoștinţe, • pe căi legale, ilegale sau semi-legale,• cu întreruperi și reveniri, • pentru identificarea unor nișe de lucru și succes economic și social în lumea din afara ţării.

Eșecurile și succesele au sens diferit de la migrant la migrant, de la etapă la etapă, funcţie de scala proprie a celui care și-a asumat căutarea.

Explorarea migratorie nu diferă ca structură de cea a exploratorului clasic. Ambele presupun motivaţie, dorinţă puternică de a ajunge într-o lume în care nu ai mai fost și pentru care există informaţie redusă în jurul tău. Pentru migrant, la o extremă se află situaţia în care există numai dorinţa sa de a ajunge „în Ţara Făgăduinţei”. La cealaltă extremă este situaţia în care în afară de dorinţă există și resurse materiale, sociale și de cunoaștere pentru a ajunge în Ţara Făgăduinţei. În cazul de faţă acesta este, în esenţă, cea în care se câștigă mult mai bine, în timp mult mai scurt decât acasă. Opoziţia nu este cea dintre sărăcie și bogăţie ci dintre ceea ce am aici și ceea ce aș putea avea dacă pentru un timp aș câștiga mult mai mult.Motivaţia și urmările - pentru ce a fost și pentru ce va fi - sunt principalele centre de interes la nivelul spaţiului public românesc actual. Acestea sunt și perspectivele majore ale demersului din lucrarea de faţă.

Pentru a lămuri de ce pleacă migrantul și cu ce consecinţe este necesar să construim hărţi și să reconstituim istorii ale migranţilor și ale migraţiilor. Avem în vedere atât hărţi în sensul standard al termenului de reprezentare spaţială a fenomenului dar și hărţi mentale pe care populaţia le folosește efectiv în migraţie. Istoriile vor fi atât singulare, pe cazuri, cât și colective pe comunităţi sau grupuri. Identificarea corectă a consecinţelor și estimarea caracteristicilor viitoare ale fenomenului implică o examinare detaliată a tendinţelor înregistrate deja, a analizei locuirii temporare în străinătate pe etape. Este ceea ce voi întreprinde în continuare.

Cercetarea în ansamblul ei consideră migraţia pentru lucru din perspectiva locuirii temporare în străinătate. Din această perspectivă ne interesează nu numai aspectul economic al migraţiei ci și cel social, prin cauzele și consecinţele sale. Ori acestea se surprind mult mai bine atunci când discutăm despre locuire care implică și ocuparea și consumul, găsirea unei locuinţe, interacţiunile sociale, cadrele culturale de referinţă în localităţi diferite.


�

Metodologia„Locuirea temporară în străinătate” (LTS) este o cercetare complexă (Schema 1) în care datele despre

migraţia internaţională au fost culese:• în ţară și în străinătate (Italia, Spania, Serbia), • prin sondaj la nivel naţional, • prin cercetări microregionale (Focșani-Vrancea, Alexandria-Teleorman, Banat - România- Serbia), • prin cercetări calitative la nivelul a șase comunităţi din ţară (Nănești în Vrancea, Nenciulești în

Teleorman, Eșelniţa, Turnu-Severin, Băile Herculane și Orșova în Banat) și • în patru comunităţi din străinătate (în Italia la Roma, în Spania la Madrid, și la Dusanovac și Negotin

în Serbia).Prin sondajul naţional au fost obţinute date de la 1400 persoane de vârstă adultă (vezi anexa 1).

Fiecare dintre intervievaţi au dat informaţii referitoare la propria persoană și la gospodăria din care fac parte. În consecinţă, în analiză am putut genera patru fișiere de date referitoare la:

• persoanele direct intervievate în baza unei selecţii de tip probabilist, bistadial, cu stratificare în primul stadiu – 1400 persoane (LTS-eșantion de bază);

• total de 4791 persoane pentru care au fost cerute date în cele 1400 gospodării prin „fișa gospodăriei” (LTS, eșantion de persoane în gospodării);

• plecări la lucru în străinătate din cele 1400 gospodării în perioada 1990-2006 – 548 plecări (LTS, eșantion de plecări la lucru în străinătate);

• persoane cu intenţie de plecare în străinătate din cele 1400 de gospodării – 280 persoane (LTS, eșantion cu migranţii potenţiali).

În afara eșantionului naţional de 1400 persoane au fost folosite și două eșantioane de câte 400 gospodării selectate la nivelul a două microregiuni, Focșani din Vrancea și Alexandria din Teleorman (vezi anexa 2). O microregiune este formată din orașul-centru de atracţie și comunele din jur pentru care distanţa minimă rural-urban este până la orașul respectiv (pentru detalii vezi anexa 2). Microregiunea Focșani a fost aleasă pentru detalierea migraţiei spre Italia. Migraţia spre Spania a fost analizata la nivel comunitar-regional pe cazul microregiunii Alexandria. În cadrul fiecărei microregiuni am selectat câte un sat pentru cercetare calitativă – Nenciulești în Teleorman și Necșești în Vrancea.

Cele două microregiuni au fost alese astfel încât să putem studia în profunzime situaţia socială la origine pentru două dintre destinaţiile majore ale emigrării românești Italia și Spania. Judeţul Vrancea, cu migraţie orientată preponderent spre Italia, era, la momentul recensământului din 2002, judeţul cu cea mai mare rată de emigrare temporară din ţară. Teleormanul, cu Spania ca destinaţie favorită, are un nivel redus al emigrării temporare și, corespunzător, o populaţie cu experienţă de migraţie mai slab structurată. Dat fiind resursele de cercetare disponibile am optat pentru decuparea unor microregiuni din judeţele respective.

�

nivelul cercetării naţional/transnaţional microregional comunitar la originea

migraţieicomunitar la destinaţia migraţiei

tip de cercetare

sondaj pe eșantion probabilist de 1400 persoane, reprezentativ la nivel naţional; analiza documentară

sondaj microregional sau cercetare calitativă

cercetare calitativă – interviuri și observaţie

cercetare calitativă – interviuri și observaţie

tip de migraţie și loc de cercetare

migraţia spre Italia

microregiunea Focșani-Vrancea, eșantion semialeatoriu de 400 gospodării de migranţi

sat Nănești, comuna Nănești

comunităţi ale românilor din Roma

migraţia spre Spania

microregiunea Alexandria-Teleorman, eșantion semialeatoriu de 400 gospodării de migranţi

sat Nenciulești, comuna Nenciulești

comunităţi ale românilor din Madrid

migraţia transfrontalieră spre Serbia

microregiunea Banat, România – Bor, Serbia, cercetare calitativă – interviuri și observaţie sistematică

satul Ieșelnita și orașele Orșova, Turnu-Severin și Băile Herculane

satul Dusanovac-Serbiaorașul Negotin-Serbia

Schema 1. Niveluri și componente ale cercetării asupra locuirii temporare în străinătate – FSD, 2006

Opţiunea are la bază ipoteza că emigrarea temporară este susţinută nu numai de reţele comunitare ci și regionale, nu numai de problemele satului ci și ale microregiunii rural-urbane din care face parte satul. Alexandria și Focșani sunt capitale ale celor două judeţe selectate. Ele formează microregiuni împreună cu comunele apropiate. În interiorul microregiunilor, selectarea satelor-pilot – Nenciulești în Teleorman și Nănești în Vrancea – a fost făcută pe criterii preponderent pragmatice. În cazul Nenciulești, spre exemplu, existau experienţe de teren anterioare la nivelul satului respectiv. În plus, unul dintre cercetătorii implicaţi în proiect, Monica Șerban, are familia de origine în satul respectiv. Identificare unui număr suficient de mare de gospodării de migranţi astfel încât să avem șansa de a sta de vorbă cu migranţi de data recentă, eventual temporar reveniţi acasă, a fost un alt obiectiv pe care l-am avut în vedere în ambele microregiuni.

Sondajele pe microregiune și interviurile în profunzime au fost efectuate în luna august, perioadă de revenire a migranţilor în concediu. În acest fel a fost posibil să obţinem date și de la migranţi temporar reveniţi acasă.

Culegerea datelor la Roma și la Madrid a fost făcută prin selecţie de tip bulgăre de zăpadă, urmând drumurile deschise de diferite reţele de migranţi cu care cercetătorii au intrat sau erau în contact.

O a treia microregiune a fost aleasă astfel încât să putem studia și migraţia de mic trafic, transfrontalieră. Cum în echipă erau doi specialiști care se ocupaseră de circulaţia migratorie între România și Serbia (Cosmin Radu și Cerasela Radu), am decis să fie reluate cercetările de o parte și de alta a Dunării, în zona Bantului, în localităţi precum Orșova, Eșalniţa, Turnu-Severin, Băile Herculane și, pe malul sârbesc, la Dusanovac și Negotin. În această microregiune am lucrat numai calitativ, fără costisitoarea componentă a sondajelor.

Desfașurarea cercetării pe niveluri și ramuri multiple este o consecinţă a modului în care este structurat câmpul migraţiei temporare din România în străinătate. Deși după 2001, plecările sunt tot mai concentrare pe direcţia Italia și Spania, fluxurile sunt încă instabile. Actorii sunt multiplii – persoane, familii, comunităţi, reţele regionale, guverne, ONG-uri etc. Ponderea migraţei ilegale este, probabil, considerabilă. Angajările la destinaţie se fac încă în bună măsură clandestin.


�

Traiectoriile lor și caleidoscopul nostruÎn relatarea aceleiași persoane, experienţa proprie de migraţie apare diferită. La destinaţie, în raport cu

străinii și cu alţi migranţi discursul este unul iar la revenirea în ţară este altul. În prima situaţie accentul se pune pe probleme și pe tensiunea interacţiunii cu noul mediu de viaţă. În ţară, accentul se pune, de cele mai multe ori, pe succes, pe autoîmplinire prin migraţie, pe consolidare de status prin discurs. Informaţia pe care o obţii este atât de diferită, faţetele fenomenului atât de mobile încât nu îl mai poţi înţelege dacă nu mergi și la Focșani și la Roma, și la Alexandria și la Madrid. Este încă o migraţie-mozaic, o migraţie-magmă care nu poate fi citită decât pe niveluri multiple, și la origine și la destinaţie, și cu date de sondaj și cu date de interviu, și cu istorii comunitare dar și individuale.

Sondajul naţional și cele microregionale sunt construite pe regula reprezentativităţii statistice, pentru societate în ansamblu, pentru populaţia din microregiunile considerate. Istoriile de viaţă, secvenţele de interviu vorbesc în logică de tip de situaţie și traiectorie de migraţie. Le redăm cu rol ilustrativ. Istoria lui Marius, spre exemplu (povestită de Mihaela), ajuns din Moldova la Roma, este semnificativă pentru traiectoria „descendent-ascendent”, de la diacon la „locatar” sub un pod din Roma pentru ca ulterior să ducă spre locuire într-un apartament, chiar dacă nu unifamilial, într-o periferie rezidenţială a Romei. Dar mai ales spre planuri de a avea casa și la Roma și în România pentru că „nu se știe”. Este o traiectorie tipică? Probabil că da. Sigur însă nu este unica. Sunt și cele strict ascendente „rău în ţară dar bine la destinaţie”, cele strict descendente „acceptabil în ţară – rău la destinaţie” sau liniare „cam la fel și aici și acolo”.

În genere cercetarea emigrării românești în străinătate este în fază inevitabil-exploratorie. Cercetarea fenomenului la destinaţie, realizată de o echipă care vrea sa pună în legătură situaţia de aici cu cea de acolo, migranţii cu non-migranţii, plecaţii de azi cu cei de ieri, este un proiect în premieră. Cu avantajele și riscurile lui. Imposibil de spus, spre exemplu, care sunt ponderile pentru diferitele tipuri de traiectorii de migraţie. Greu de spus cât de tipice pentru romii din România sunt faptele, întâmplările și situaţiile relatate de Monica Jeler despre „calea romană a romilor” din Craiova ajunși pe strada Villa Troili. Sau cele ale comunităţii românești ”La Fripta”, introdusă de Ana în povestirea despre avatarurile românilor la Roma. Sai cele ale lui Petre din Eșalniţa, zilier la Dusanovac în Serbia, frecvent invocat de Cerasela și Cosmin.

În materie de consecinţe ale locuirii temporare în străinătate pare să existe o opinie dominantă că fenomenul „este bun”, reduce sărăcia, duce la o casa, eventual la două, una aici și alta la Roma/Madrid, la o mașină, la școală mai bună pentru copii și eventual la o afacere. Ba chiar și la schimbarea mentalităţilor în bine – cu o mai mare centrare pe muncă dar și cu asumarea riscului, cu noi abilităţi profesionale etc.

Apar însă tot mai evident și disfuncţionalităţile familiale și comunitare: divorţuri mai dese, copii singuri cu toate riscurile asociate singurătăţii, infracţionalitate sporită, trafic de fiinţe umane, droguri, sate îmbătrânite, întreprinderi și regiuni unde nu mai găsești personal calificat etc.

În toată această lume de bun și rău, bun pentru unii și rău pentru alţii, bine acum și rău mai târziu sau invers, încercăm să pătrundem cu microscopul observării sociale, sociologice și antropologice. Un microscop care este obligat să aibă oglinzi multiple, să privească același mărunt fapt de viaţă caleidoscopic.

Datele culese sunt mult mai bogate decât cele analizate în prezentul volum. Puţin probabil să rămână nefolosite dat fiind provocarea problemei și interesul echipei care a muncit la culegere.

StructuraVolumul este organizat în patru secţiuni. Prima – „Explorarea Europei prin migraţii pentru muncă” – se

dorește a fi o abordare descriptivă globală – câţi, cine, unde și când au plecat și ce au lucrat/lucrează. Este o perspectivă în spaţiu, la origine și la destinaţie, și în timp, din 1990 până în prezent. Reconstituirile se fac majoritar în termeni de plecări, nu de plecaţi. Sunt folosite date de sondaj la nivel naţional dar și regional – Vrancea, Teleorman, Italia. La cifrele de sondaj ca bază de interpretare se adaugă și cele oficiale referitoare la permisele de rezidenţă.

Partea a doua este dedicată consecinţelor și proiectelor asociate cu migraţie. Cuprinderea nu este completă dar are o arie largă – venituri și investiţii din migraţie, antreprenoriatul, mentalităţile, relaţiile de familie, comunitatea și planurile de viaţă. Abordările sunt preponderent cantitative, cu date de sondaj în registru naţional sau microregional.

În partea treia cercetarea se focalizează pe spaţii comunitar-regionale – Vrancea și Roma, Teleormanul și Spania, Eșelniţa-Orșova-Negotin-Dusanovac. Studiile de caz, mai ales pe direcţiile Italia și Serbia, sunt

�

ample, elaborate. Descrierea aridă din partea întâi este îmbogăţită prin povești de viaţă deosebit de semnificative. De la migraţie se trece la migranţi, nu ca entităţi identice între ele, ci umane, cu proiecte, resurse suferinţe, planuri, relaţii etc.

În anexa finală sunt prezentate secţiuni esenţiale din chestionar completate cu date, cu frecvenţele de răspuns. Tabele sunt construite astfel încât să fie pus în evidenţă rolul experienţei de locuire în străinătate în diferenţierea comportamentelor și opiniilor.

EchipaPe ansamblu cercetare de teren la nivel de comunitate/microregiune am apelat din plin la strategia

de continuitate, de folosire a unor experţi care aveau deja acumulată informaţie calitativă despre un anume loc. Ana Bleahu mai fusese pentru cercetare socială în Italia și, în mod particular la Roma. Monica Șerban avusese o etapă anterioară, în alt proiect, pentru cercetare asupra migranţilor români din Madrid. Alexandra Mihai, deși nu efectuase un stagiu de cercetare la Madrid avea deja o primă experienţă a acestei ţări. Simina Guga, deși nu a intrat în echipa care a plecat la Madrid făcuse și ea anterior un stagiu de cercetare de teren pe migraţia românilor în Spania. Soţii Toth, Ana Bleahu și Georgiana Păun aveau experienţa Vrancei din alte cercetări. Monica Jeler, o altă fostă studentă, a intrat în proiect în perioada lui „romană” de desfășurare. Ana Bleahu și Mihaela Ștefănescu au intrat în legătură cu ea în Italia. Am adăugat astfel un migrant-sociolog-mediator cultural la primăria din Roma echipei de proiect.

Migraţia de la graniţa cu Serbia fusese cercetată încă din 2002 de către Cosmin Radu, după ce, anterior, se ocupase de drumul crângenilor adventiști din Teleorman spre Spania. Cerasela Radu a început, împreună cu Cosmin, explorarea migraţiei spre Serbia din 2004, experienţă precedată de cercetarea migraţiei romilor din Mureș și Harghita spre Ungaria.

În cercetarea de teren Vlad Grigoraș a fost „nou” la Nenciulești”. Vlad nu era pentru prima dată în Teleorman. Împreună cu Monica Șerban participase la cercetarea de la Dobrotești, parte din proiectul pe care l-am realizat cu studenţii de atunci-doctoranzii de astăzi, în microregiunea Roșiori de Vede, la Crângeni și la Dobrotești. Delia Bobîrsc – sociolog de la Metro Media Transilvania, venită la timp pentru a ne ajuta - a ajuns pentru prima dată la Vrancea cu ocazia acestui proiect. Tot „nouă” în cunoașterea Vrancei a fost și Mihaela Stefănescu.


�0

Anexe

Reprezentativitatea eșantionului naţionalEșantionul de 1400 persoane folosit pentru culegerea datelor la nivel naţional a fost proiectat pe o

schemă probabilistă, bistadială, cu stratificare în primul stadiu. Unitatea de selecţie în primul stadiu a fost secţia de votare iar în cel de-al doilea, persoana pentru intervievat.

Pentru stratificare am folosit o schemă de clasificare prin intersectarea ariei culturale cu tipul de localitate, rural-urban, și nivelul inferior, mediu sau superior al ratei de emigrare temporară din localitate în străinătate în 2002 (18 arii*6 tipuri de localităţi = 108 straturi). Datele au fost culese din 109 localităţi (63 comune și 46 orașe) localizate în 31 judeţe.

Selecţia finală a fost făcută, pentru trei sferturi din total intervievaţi (74%), din listele electorale. Restul au fost selectaţi prin metoda drumului aleatoriu (16%) sau din alte liste (10%).

Reprezentativitea eșantionului pe criterii precum gradul de urbanizare, localizare pe regiuni istorice, arii culturale, intensitatea emigrării temporare din localitate în străinătate este asigurată prin modul de proiectare și selectare a eșantionului.

Compararea între structura datelor la nivel de eșantion și de populaţie (Tabelul A1) indică o bună reprezentativitate pe criterii de gen, vârstă și educaţie. De notat că abaterile distribuţiilor de eșantion faţă de cele din populaţie sunt reduse chiar în condiţiile în care raportarea se face pe subpopulaţii definite simultan prin două criterii.

Tabelul A1 Caracteristici ale eșantionului referitor la locuirea temporară în străinătate (LTS) și la populaţia din care a fost extras eșantionul

Populaţie* Eșantion LTS% femei în populaţia de 18+ani 51.95 53% femei în populaţia de 18+ani din urban 52.75 54% femei în populaţia de 18+ani din rural 51.02 52

% maghiari 6.6*** 4.8% persoane de 18-29 ani în populaţie de 18+ani 24.0 22% persoane de 30-59 ani în populaţie de 18+ani 51.1 48% persoane de 60+ ani în populaţie de 18+ani 24.9 30

% absolvenţi de liceu în pop. de 18+ani 24.7 25.4% absolvenţi de liceu în pop. rurală de 18+ani 13.7 18

% absolvenţi de învăţământ superior în pop. de 18+ ani 8.1 9.7persoane pe gospodărie 2.92** 3.46persoane pe gospodărie, în gospodăriile familiale 3.39** 3.69% maghiari 6.6*** 4.8

*Date la recensământul din 2002, recensământul Populaţiei și al Locuinţelor (RPL), Institutul Naţional de Statistică (INS). **Gospodăriile familiale sunt formate din cel puţin două persoane înrudite între ele. *** în total populaţie, indiferent de vârstă, în 2002 și, la nivel de eșantion, în populaţia de 18+ ani.

O subreprezentare a populaţiei vârstnice ar putea fi pusă în legătură cu selectivitatea migraţiei temporare, cu plecarea tinerilor la muncă sau la școală, în ţară sau în străinătate.

Deficitul cel mai accentuat îl înregistrăm în legătură cu ponderea gospodăriilor de o persoană - 8% în eșantion faţă de 19% în populaţie (Tabelul A1). Implicit, dimensiunea medie a gospodăriei este considerabil mai mare în eșantion faţă de gospodărie (3.46 faţă de 2.92 persoane pe gospodărie). Deficitul este unul obișnuit în sondajele la nivel naţional din mai multe motive: o parte din gospodăriile de o persoană sunt în afara locuinţelor, în cămine de nefamiliști neincluse în selecţie; persoanele care locuiesc în gospodăriile de o persoană sunt mai greu de găsit acasă – plecate la lucru dacă sunt active sau la copii/rude dacă sunt în vârstă1; selecţia din liste electorale favorizează selectarea persoanelor din gospodării familiale.

1 65% din totalul gospodăriilor de o persoană era format, la nivelul recensământului din 2002, din pensionari.

��

Tabelul A2 Distribuţia gospodăriilor din eșantion, funcţie de numărul de persoane, comparativ cu distribuţia din populaţie

număr de persoane în gospodărie

pondere gospodării în

populaţie, 2002* eșantion**

1 19 8

2 27 25

3 23 21

4 18 25

5 8 10

6+ 6 11

100 100

*RPL ** Estimarea pentru eșantion a fost făcută prin folosirea variabilei de ponderare care permite citirea datelor la nivel de individ în ipoteza culegerii lor la nivel de gospodărie (gospodării/persoane în gospodărie la nivelul localităţii din care a fost selectată persoana, conform datelor din RPL).

Proiectarea eșantioanelor pe microregiuniConcepte-cheie

1. Populaţia ţintă – gospodăriile cu experienţă de LTS din nucleul microregiunii, la nivelul localităţilor care în 2002 erau cel puţin în faza incipientă a experienţei de migraţie temporară în străinătate2. O gospodărie este considerată a avea experienţă de migraţie temporară în străinătate dacă cel puţin unul dintre membrii ei – prezent sau nu la domiciliu în momentul sondajului - a locuit cel puţin o lună în străinătate, după 1989.

2. Microregiune - orașul de referinţă, de peste 30 mii locuitori, împreună cu comunele ale căror sate centrale au apropierea maximă în raport cu respectivul oraș. La acest nivel al delimitării se consideră numai orașele de peste 30 mii locuitori, cu populaţia estimată pentru anul 1998.

2.1. Nucleul microregiunii – orașul central plus toate satele din regiune pentru care distanţa până la cel mai apropiat oraș, indiferent de mărimea acestuia, este aproximativ egală cu sau mai mică decât distanţa folosită pentru selectarea localităţii în microregiune.

2.2. Spre exemplu, pentru comuna Cervenia din Teleorman, Alexandria este cel mai apropiat oraș de peste 30 de mii de locuitori, aflat la 32 km distanţă. Cel mai apropiat oraș mic, de aproximativ 12 mii de locuitori, însă, este Videle. În consecinţă voi considera satul Cervenia ca făcând parte din partea periferică a microregiunii Alexandria.

3. Tipul de schemă de eșantionare – teoretică la nivel de localitate, aleatoriu și pe sistem bulgăre de zăpadă în interiorul localităţii. Stratificarea satelor în cadrul microregiunii se face pe tip cultural de sat și de experienţă comunitară în materie de LTS.

4. În clasificarea culturală a satelor am operat cu trei categorii – sate tradiţionale, de tranziţie culturală și moderne. Tipurile respective sunt rezultate din regruparea celor șase categorii de sate prezentate

2 LTS este măsurată prin rata de prevalenţă a emigrării temporare în străinătate, calculată ca sumă de persoane tem-porar plecate în străinătate de peste șase luni (recensămânul populaţiei și locuinţelor din martie 2002) și persoane revenite din străinătate (recensământul comunitar al migraţiei, decembrie 2001, OIM și Ministerul Informaţiilor Publice și Ministerul de Interne). Prin recodificarea ratelor de prevalenţă au fost obţinute patru categorii de sate :

o Fără experienţă de LTS - 20%,o În fază incipientă a experienţei de LTS - 27%,o În faza intermediară de experienţă - 26%,o În faza avansată de experienţă, cu pondere mare a celor care au lucrat sau au locuit în străinătate

sau erau plecaţi în străinătate în momentul înregistrării - 17%.


��

iniţial într-un volum anterior3.

4.1. Satele moderne sunt cele moderne prin educaţie sau prin imigrare.

4.2. Satele tradiţionale le grupează pe cele sărace prin educaţie și prin izolare.

4.3. Satele “de tranziţie” regrupează ceea ce iniţial am desemnat prin “sate de diversitate religioasă” și “sate de diversitate etnică”. Tipul de diversitate etnic-religioasă este prezent mai ales în provinciile de peste munţi. În Vechiul Regat apare mai mult ca o categorie intermediară între satele tradiţionale și cele moderne. Stocul de educaţie, spre exemplu, este minim la satele tradiţionale, maxim la cele moderne și de valoare intermediară la satele “de tranziţie culturală”4.

4.4. Folosirea tipologiei culturale a satelor ca factor de stratificare este argumentată prin faptul că experienţa de locuire temporară în străinătate este, așa cum este identificată la nivelul unor sondaje recente, puternic dependentă de categoria de sat de domiciliu: 9% dintre adulţii din satele tradiţionale au lucrat sau au călătorit în străinătate; procentele corespunzătoare pentru satele de tip modern și de tranziţie culturală sunt de 13% și, respectiv de 21%5.

5. Schema de stratificare bidimensională a satelor are nouă categorii posibile:

experienţa comunitară de locuire temporară în străinătate LTS

tip cultural de sat11. tradiţional 2. de tranziţie 3. modern

1. incipientă 11 tradiţional – LTS incipientă

21 de tranziţie – LTS incipientă

31 modern – LTS incipientă

2. intermediară 12 tradiţional – LTS intermediar

22 de tranziţie – LTS intermediară

32 modern – LTS intermediară

3. avansată 13 tradiţional – LTS avansat

23 de tranziţie – LTS avansată

32 modern – LTS avansată

Eșantionarea pentru microregiunea Alexandria, judeţul Teleorman

6. Conform procedurii anterior descrise a rezultat că microregiunea Alexandria este formată din 114 sate, din care 58 definesc nucleul zonei respective.

7. Satele din nucleul microregiunii sunt stratificate (Tabelul A3) funcţie de tipul cultural de care aparţin – tradiţional, de diversitate etnic/religioasă sau modern – și de experienţa de migraţie temporară în străinătate la nivelul perioadei decembrie 2001-martie 2002 (recodificare a ratei de prevalenţă în patru categorii folosind date pentru toate satele României).

8. Vom reţine câte două sate din fiecare categorie în care se află mai mult de două cazuri (exceptând satele fără experienţă de migraţie). Selecţia satului în cadrul stratului se face aleatoriu, cu excepţia satului pilot, Nenciulești, în cazul microregiunii Alexandria. Funcţie de resursele disponibile și de gradul de interes, în satul pilot va fi construit un subeșantion de 40 de gospodării iar în restul satelor

3 Dumitru Sandu, Dezvoltare comunitară. Cercetare, practică, ideologie. Iași: POLIROM, 2005).4 În satele din Vrancea, spre exemplu, ponderea populaţiei de peste 10 ani care a absolvit cel mult școala primară era, în 2002, de 48%, 45% și 35% pentru satele tradiţionale, de tranziţie și respectiv moderne. În satele din Teleorman seria cores-punzătoare de procente era de 59%, 54% și 42%. Cele trei categorii de sate se ordonează ierarhic, pe total ţară, de la maxim la minim, și pentru rata generală a fertilităţii (indicator de tradiţionalism demografic), distanţa faţă de cel mai apropiat oraș sau ponderea populaţiei care trăiește în sate periferice. Legătura cu lumea extralocală este minimă la satele tradiţionale, medie la cele de tranziţie și maximă la cele moderne. Ponderea navetiștilor la 100 salariaţi, spre exemplu, era, în 2002, de 45% în satele tradiţionale, 50% în cele de tranziţie și de 57% în cele moderne. Numărul mediu de salariaţi la 1000 locuitori era în 2002 de 104 pentru satele tradiţionale, 170 pentru cele de tranziţie culturală și de 221 pentru cele moderne (medii pe categorie de sate, fără ponderare).5 Conform datelor din Eurobarometrul Rural, FSD – Gallup, 2005.

��

se va lucra cu subeșantioane de câte 30 de gospodării de migranţi.

Tabelul A 1. Distribuţia satelor din nucleul microregiunii Alexandria-Teleorman, funcţie de tipul cultural și experienţa de migraţie în străinătate

faza de migraţie temporară în străinătate

tip cultural de sat

Total*tradiţional de tranziţie modernfaza incipientă 13 14 3 30faza intermediară 1 8 9faza avansată 1 3 1 5fără migraţie circulat. 11 1 1 13Total 26 26 5 57

* unul dintre satele din nucleu nu a putut fi clasificat din lipsă de date.Rezultatul acestor operaţiuni este dat prin lista satelor incluse în eșantion.Rezultatul operaţiunilor este prezentat în Tabelul A4.

Tabelul A4 Subeșantioane în cadrul microregiunii Alexandria

tip de sat, dimensiune culturală și experienţă de LTS comună oraș/sat subeșantion

municipiul Alexandria 9011 tradiţional, LTS incipientă NECȘEȘTI NECȘEȘTI 30

VIIȘOARA VIIȘOARA 3021 de tranziţie, LTS incipientă CĂLINEȘTI CĂLINEȘTI 30

PIATRA PIATRA 3022 de tranziţie, LTS intermediară MAVRODIN NENCIULEȘTI 40

POROSCHIA POROSCHIA 3023 de traziţie, LTS avansată ŢIGĂNEȘTI ŢIGĂNEȘTI 30

FURCULEȘTI FURCULEȘTI 3031 modern, incipientă BĂBĂIŢA CLĂNIŢA 30

DRĂGĂNEȘTI-VLASCA DRĂGĂNEȘTI-VLASCA 30400

9. Satele selectate au diferenţe mari între profilurile care le caracterizează pe categorie de cultură și experienţă de migraţie (Tabelul A5).

Tabelul A5 Profilul satelor incluse în eșantion

tip de sat

Satdistanţa sat-oraș

populaţie 2002

indice dezvoltare sat, 2002

rata de prevalenţă 2002 ‰

vârstă medie 2002

de tranziţie, LTS intermediară

Nenciulești 17 2105 0.9 17.1 39.0Poroschia 4 3513 1.8 21.6 28.2

de tranziţie culturală, LTS incipientă

Călinești 22 1701 0.9 3.5 40.3Piatra 26 3861 1.3 7.0 46.7

de tranziţie culturală, LTS avansată

Ţigănești 11 5590 1.9 38.3 32.8Furculești 19 1393 0.8 146.4 39.7

tradiţional cu LTS incipientă

Necșești 29 787 0.2 1.3 53.1Viișoara 24 2311 1.0 5.2 49.0

modern, LTS incipientă Clăniţa 28 642 -0.1 3.1 33.0Drăgănești-Vlașca 21 3827 1.4 4.2 39.7

Total 20 2573 1.0 24.8 40.2


��

10 La nivelul fiecărei localităţi se selectează într-un prim pas persoane din listele electorale conform cerinţelor din Tabelul A6.

10.1. Dacă la adresa din listă nu există o gospodărie de migranţi atunci operatorul identifică o gospodărie vecină de migranţi unde va desfășura ancheta (metoda bulgărelui de zăpadă). Se înlocuiește o gospodărie la care există foști sau actuali migranţi dar la care nu a fost găsit nimeni acasă după 2 vizite.

10.2. Ordinea de preferinţă pentru intervievare în cadrul gospodăriei de migranţi este: 1. migrantul revenit temporar din străinătate, aflat la domiciliu, 2. persoana care a lucrat în străinătate și a revenit de mai mult timp, 3. persoana care a fost în străinătate pentru motive diferite de muncă, 4. altcineva din gospodărie.

10.3. Se notează în chestionar metoda folosită pentru identificarea intervievatului (listă sau „bulgăre de zăpadă”).

11. Dacă într-un sat nu se identifică numărul necesar de adrese de gospodării de migranţi atunci se face completarea cu adrese din alte sate din microregiune care se încadrează în același tip de sat.

12. Dacă din listele construite aleatoriu pe secţii de votare nu se realizează eșantionul de volum cerut se adoptă metoda bulgărelui de zăpadă.

Eșantionarea pentru microregiunea Focșani- Vrancea

13. Procedeul de eșantionare de urmat pentru microregiunea Focșani este același ca și în cazul Alexandria.

14. În Vrancea sunt 324 de sate, din care 228 pot fi considerate ca gravitând în jurul orașului Focșani. Nucleul microregiunii respective este format din orașul Focșani și cele 74 de sate care sunt atrase exclusiv6 de acest municipiu. Funcţie de tipul cultural și experienţa de migraţie temporară în străinătate, satele din nucleul microregiunii Focșani se distribuie conform modelului din Tabelul A7.

Tabelul A6 Distribuţia satelor din nucleul microregiunii Focșani-Vrancea, funcţie de tipul cultural și experienţa de migraţie în străinătate

Experienţa comunitară de emigraţie temporară în străinătate

Tip cultural de sat

Total*tradiţionalde tranziţie

culturală modernfaza incipientă 6 1 7faza intermediară 8 2 10faza avansată 14 6 29 49fără migraţie circulat. 4 4Total 32 6 32 70

* pentru 4 sate nu am dispus de date tipologice

Pentru fiecare dintre categoriile care au mai mult de două cazuri am selectat aleatoriu câte două sate (Tabelul A9). Excepţia o constituie satul Năneși din comuna cu același nume7 ales ca sat pilot de către echipa regională dat fiind posibilităţile de cercetare comparativă cu comunitatea de migranţi temporari în Italia.

6 În sensul că Focșaniul este orașul cel mai mare și mai apropiat de satele respective.7 A nu se confunda cu satul Nănești din comuna Tănăsoaia, tot din judeţul Vrancea.

��

Tabelul A7 Subeșantioane în cadrul microregiunii Focșani

tip de sat, dimensiune culturală și experienţă de LTS comună oraș/sat subeșantion

municipiu Focșani 9011 tradiţional, LTS incipientă TĂNĂSOAIA CĂLIMĂNEASA 30

POIANA CRISTEI PETREANU 3012 tradiţional, LTS intermediară GAROAFA STRĂJESCU 30

POIANA CRISTEI POIANA CRISTEI 3013 tradiţional. LTS avansată VÂNĂTORI RĂDULEȘTI 30

NĂNEȘTI NĂNEȘTI 4023 de traziţie, LTS avansată SURAIA SURAIA 30

GURA CALIŢEI GURA CALIŢEI 3033 modern, LTS avansată GOLEȘTI GOLEȘTI 30

CÂMPINEANCA PIETROASA 30400

15. Cele 400 de adrese se aleg pornind de la lista din tabelul A7 și respectând procedurile descrise pentru microregiunea Alexandria.În culegerea efectivă a datelor s-au impus câteva înlocuiri de sate dat fiind numărul insuficient de gospodării de migranţi:

• Satul Necșesti din comuna Necșești-Teleorman cu satul Lăceni, din aceeași comună;• Satul Călimăneasa din comuna Tănăsoaia-Vrancea, cu satul Dealul Cucului din Poiana Cristii;• Satul Petreanu din microregiunea Focșani cu satul Martinești (comuna Tătărani).

Toate cele trei sate pentru care au fost necesare inlocuiri – Necșesti, Călimăneasa și Petreanu sunt de tipul tradiţional – cu experienţă incipientă de migraţie. Numărul redus de migranţi la n nivelul lor confirmă analizele care au dus la clasificarea satelor funcţie de experienţa de migraţie.


��

��

Explorarea Europei prin migraţii pentru muncă:��0-�00�Dumitru Sandu

Acesta este un capitol despre structura, dinamica și acţiunea de migraţie temporară din România în străinătate, după 1989.

Structura este dată de răspunsurile la întrebările cine, de unde și unde. Dinamica (dar și intensitatea) rezultă din confruntarea cu întrebările câţi, când, cine în viitor. Structura și dinamica sunt abordări centrate pe număr, pe agregări de evenimente de același tip, pe câţi, de unde, unde și când s-au realizat plecările de tip migraţie temporară.

Acţiunea este văzută și ca act de migraţie dar și ca reacţie la act. Aici vom discuta despre „cum ajungi la lucru în străinătate”, ce lucrezi dacă lucrezi. Cu ideologia despre migraţie („e bine sau e rău”) și cu schimbările de mentalitate revenim la subiectivitatea migranţilor la ce cred și la ce se crede despre ei. Este numai o deschidere tematică pentru că în cuprinsul volumului aspectele de acţiune vor fi reluate prin referire la proiecte, consecinţe, reţele etc.

Partea de structură și dinamică reia cu date complet diferite ceea ce am întreprins anterior pornind de la „recensământul comunitar al migraţiei” din 20018. Baza de reconstituire a istoriei recente a migraţiei temporare în străinătate nu mai este una de tip recensământ ci un set de trei sondaje, unul la nivel naţional, pe 1400 de persoane și două sondaje pe cate 400 de subiecţi în ariile rural-urbane Alexandria-Teleorman și Focșani-Vrancea (pentru detalii vezi metodologia prezentată pe scurt în introducere și anexele la introducere).

Subcapitolul despre mentalităţi dezvoltă abordarea pe care am început să o dezvolt prin „străinătatea în mentalităţile urbane”9.

Pe ansamblu este o analiză exploratorie centrată pe descrierea fenomenelor constitutive sau asociate locuirii temporare în străinătate a românilor după 1989.

Câţi?Tipul de date culese prin sondaj nu permite o estimare validă a numărului de persoane plecate din

ţară pentru lucru, la momentul intervievării. Calculele nu se pot face decât la nivelul gospodăriilor de cel puţin două persoane. Dacă gospodăria este de o persoană iar aceasta este plecată din ţară, automat cazul respectiv nu a putut fi inclus în eșantionul pentru sondaj10. Or persoanele efectiv plecate sunt din gospodării de o persoană sau mai mari, cu rută legală și ilegală (automat sub-raportate în sondaj). Este motivul pentru care accentul în interpretare va fi pus nu pe câţi sunt ci pe câţi au fost plecaţi din gospodării care există în ţară.

O treime dintre gospodăriile populaţiei au în componenţă cel puţin câte o persoană care a fost sau este plecată în străinătate, după 1989. Altfel spus, aproximativ două milioane și jumătate dintre gospodăriile ţării11 au avut experienţa directă a străinătăţii prin lucru sau prin călătorie.

Gospodăriile care au trimis cel mai mult migranţi în străinătate, majoritar pentru lucru, sunt cele mari, de peste trei persoane.

8 Dumitru Sandu, ”Emerging Transnational Migration from Romanian Villages.” Current Sociology, 53 (4): 555-582, 2005.9 Dumitru Sandu (coord.), Viaţa socială în România urbană, Iași : POLIROM, 2006.10 La momentul sondajului, 10% dintre gospodăriile de cel puţin două persoane aveau cel puţin un migrant plecat la lucru în străinătate. Cum numărul total de gospodării familiale (de două sau mai mult de două persoane înrudite) este de aproximativ 6 milioane (5807035 la recensământul din 2002 ) în România, rezultă că numărul minim de gospodării familiale care în prezent au migranţi la lucru peste hotare este de minim 580 de mii. Numărul mediu de persoane plecate la lucru pe „gospodărie care are migranţi în străinătate” este de 1.34. Din acest joc al cifrelor rezultă că persoanele plecate în străinătate ar fi de ordinul a 580000*1.34=777200. Este evident o subdimensionare a fenomenului în condiţiile în care cifrele raportate la destinaţia de emigrare sunt mult mai mari.

11 Cifra de raportare este cea a numărului total de gospodării ale populaţiei raportată la recensământul populaţiei și locuinţelor din 2002, de 7320202 gospodării.


��

Ponderea persoanelor în viaţă, de vârstă adultă, care au lucrat în străinătate în ultimii 17 ani, era, la momentul sondajului, de cel puţin 10%. „De cel puţin”, indică o limită minimă a estimării. Este probabil că ponderea reala a celor care au lucrat în străinătate este mai mare.12 Opţiunea pentru a lucra în străinătate a avut o considerabilă variaţie pe categorii de populaţie (Tabelul 4):

• au plecat la lucru mai mult tinerii decât adulţii sau vârstnicii;• bărbaţii au avut o pondere mai mare decât femeile în emigrarea pentru muncă;• pentru grupa bărbaţilor de 18-59 de ani plecările cele mai intense au fost din rural.• pentru femei, modelul rezidenţial de migraţie este mai diferenţiat: emigrarea temporară în

străinătate este mai puternică la tinerele de 18-29 ani din rural decât în cazul tinerelor din aceeași grupă de vârstă din urban; în schimb, emigrarea temporară este mai puternică la femeile de 30-59 ani din urban comparativ cu cele din rural.

În concluzie, la lucru în străinătate pleacă mai mult • bărbaţii, comparativ cu femeile,• tinerii, comparativ cu adulţii și vârstnicii,• tinerele din rural faţă de cele din urban și• femeile mature din urban faţă de cele din rural.

Când?Plecarea la muncă în străinătate a fost o noutate, o inovaţie, în contextul românesc postdecembrist. Și

a urmat cursul oricărei inovaţii sociale, cu o perioadă de decolare, urmată de un maxim de contagiune socială.

O primă etapă a emigrării temporare pentru lucru în străinătate a fost cea dintre 1990 și 1995. ratele de emigrare anulă în această perioadă nu au depășit nivelul de 5‰. A fost perioada de explorare primară a Europei de către românii în căutare de lucru, de mai bine. Etapa a doua de explorare a Europei de către români după 1989 este cuprinsă între 1996 și 2001. Rata de emigrare temporară ajunge la valori de 6-7‰ în această perioadă. După obţinerea accesului în spaţiul Schengen, în ianuarie 2002, procesul se amplifică. Lucrul în străinătate devin un fenomen de masă, cu o rată a emigrării temporare cuprinsă între 10‰ și 28‰ (Figura 1).

Cele trei etape reconstituite prin date de sondaj se regăsesc, cu limite ușor diferite, și în istoria migraţiei românești în Italia, ţara cu cea mai mare capacitate de atracţie pentru români în prezent (Figura 2). Funcţie de numărul românilor cu permis de rezidenţă în Italia, etapele sunt 1990-1996, 1997-1999, 2000-. În perioada 1999-2003, sporul mediu anual de persoane din România care obţin permis de rezidenţă în Italia este de 15 mii persoane. În 2004 numărul de rezidenţi români în Italia se dublează faţă de anul anterior pentru a ajunge la aproximativ 300 de mii de persoane în 2005.

Iniţial, în prima etapă, plecările au fost efectuate covârșitor de către bărbaţi (88%). Ulterior (Figura 6), procesul merge în direcţia echilibrării raportului de sexe astfel încât după 2001, plecările bărbaţilor faţă de cele ale femeilor ajung să fie de 55% și, respectiv 45%.

Cele trei etape anterior menţionate se regăsesc cu ușurinţă și în istoria migraţiei recente din cele două microregiuni cercetate (Figura 11): ponderea cea mai mare a plecărilor la muncă în străinătate, atât din zona Focșani cât și din zona Alexandria, se înregistrează pentru perioada 2002-2006.

În concordanţă cu așteptările pe care le-am avut prin proiectarea eșantioanelor microregionale, emigrarea temporară pentru muncă în străinătate a început mult mai devreme în Vrancea decât în Teleorman. Intensitatea plecărilor a fost mai mare în orașe decât la sate, în perioada de început.

De unde /încotro?Direcţia de migraţie dominantă s-a modificat în timp. La începutul anilor 90, Israelul și Turcia au

fost principalele centre de atracţie pentru lucru. Italia, Germania și Ungaria au fost destinaţiile de rang secund. Aproape o cincime din totalul plecărilor pentru lucru în perioada 90-95 au fost spre Israel (Origini

12 Metoda prin care am cules datele nu permite insă o estimare mai exactă. De ce? Din mai multe motive: persoanele din gospodăriile de o persoană, plecate la lucru în străinătate, nu au putut fi incluse în eșantion; datorită migraţiei ilegale există posibilitatea unei subraportări a plecărilor în străinătate; procedura de selecţie din listele electorale favorizează reprezentarea gospodăriilor familiale în eșantion.

��

și destinaţii Tabelul 1). Ulterior, în etapa 1996-2001, Italia devine lider de atracţie a românilor care vor să lucreze în străinătate. Israelul trece pe locul al doilea în ordinea preferinţelor în perioada respectivă. În perioada a treia, care începe cu 2002, ierarhia se schimbă iarăși. Atracţia maximă este spre Italia și Spania. Plecările (nu plecaţii) spre Italia, în perioada respectivă, deţin o pondere de 50%. Spre Spania, ponderea plecărilor este de 25%.

Drumurile românilor pentru căutarea de lucru în lume (în Europa în special) merg spre concentrarea către un număr redus de ţări, dar nu liniar, ci după o etapă de extindere a căutărilor:

• în prima etapă, 90-95,existau cinci destinaţii cu pondere de peste 7% din totalul plecărilor - Israel,Turcia, Italia, Ungaria și Germania;

• în etapa a doua, 1996-2002, la cele cinci ţări din prima etapă se adaugă Canada și Spania. Explorarea se extinde spre extrema continentului european și spre America.

• în cea de-a treia etapă care începe în 2002, se produce o concentrare masivă a emigrărilor temporare pentru lucru. După ce au testat viaţa și condiţiile de lucru la multiple destinaţii, românii se decid în special pentru două ţări de limbă latină, Italia și Spania. Cât a contat în această decizie tipul de cerere de forţă de muncă, facilitatea de trecere de la română la limba ţării de destinaţie și cât legislaţia și toleranţa locului de sosire, rămâne de stabilit.Schimbările între etape nu sunt numai de câmp de migraţie. Se modifică și volumul plecărilor.

În perioada pre-Schengen se dublează intensitatea fenomenului comparativ cu etapa 1990-1995, iar în perioada de după 2001, comparativ cu cea anterioară are loc o triplare a intensităţii fenomenului de migraţie pentru lucru în străinătate (Origini și destinaţii Tabelul 1).

Plecările pentru lucru în străinătate sunt puternic regionalizate (Figura 3). În perioada pre-Schengen, 1996-2001, emigrările temporare în străinătate au fost de intensităţi relativ egale, din cele trei mari provincii ale României, din Moldova, Muntenia și din Transilvania. Ulterior, odată cu liberalizarea accesului în spaţiul Schengen, după 2001, se produce o puternică diferenţiere regională a emigrării temporare. Moldova devine de departe cel mai important exportator de lucrători în străinătate, urmată de Muntenia și Transilvania, cu parametrii apropiaţi de intensitate a emigrării temporare. Vestul și sud-vestul ţării, prin Crișana-Maramureș, Banat și Oltenia, se află pe locul trei sub aspectul intensităţii emigrării temporare în străinătate. Dobrogea și Bucureștiul înregistrează, indiferent de etapă, cea mai redusă emigrare temporară în afara ţării.

Regionalizarea emigrării temporare este marcată nu numai prin diferenţierile de intensitate a fenomenului ci și prin structurarea clară a unui sistem de fluxuri care au origini și destinaţii specifice. În perioada 1990-2001 (Tabelul 3):

• Moldova era orientată, ca emigrare temporară, în special spre Italia și Israel;• Dobrogea avea o orientare parţial similară cu cea a Moldovei, cu emigrare puternică spre Italia

dar, în mod specific, și spre Germania;• Transilvania era covârșitor marcată de drumul migraţiei spre Ungaria;• Muntenii se orientau mai ales în direcţia Turcia;• Oltenia era, surprinzător, dominată de fluxul spre Canada;• pentru bucureșteni, Grecia pare să fi fost cea mai atractivă destinaţie.

După 2001, gradul de regionalizare a emigrării temporare se reduce considerabil (Tabelul 3). Pentru șapte din cele opt regiuni istorice ale ţării, Italia devine principala destinaţie. Excepţia este dată de Muntenia, cu orientare încă predominantă spre Spania. Israelul practic dispare ca destinaţie specifică pentru emigranţii din Moldova și din Crișana-Maramureș, așa cum fusese în perioada anterioară.

Câteva fluxuri specifice de rang secund se menţin și după 2001. Este cazul orientării transilvănenilor spre Ungaria și al dobrogenilor spre Germania.

Spania nu era destinaţie de rang secund pentru nici unul dintre fluxurile regionale în anii 1990-2001. În etapa de după 2001 ea se impune în acest sens ca destinaţie pentru plecările din Moldova, Oltenia și Crișana-Maramureș.

Analizele la nivel de microregiune permit o observaţie mai fină asupra dinamicii fluxurilor de emigrare temporară pentru lucru în străinătate (Tabelul 13):

• emigrarea temporară din microregiunea Focșani a fost mult mai concentrată decât cea din microregiunea Alexandria încă din anii 1990-1995. În primul caz, peste 60% din totalul plecărilor din perioada respectivă se făceau către Italia iar în cel de-al doilea numai 20% erau orientate către


�0

o singură ţară, respectiv către Spania.• există o puternică inerţie și contagiune a fenomenului la nivel microregional. Fluxul care era cel

mai important la început devine și mai important în timp. Migraţia spre Italia trece de la 63% în prima perioadă la 85% în ultima perioadă, cea de după 2001. Similar, fluxul către Spania care era dominant din zona Alexandria trece de la o pondere de 20% în prima perioadă la 86% în perioada actuală, de după 2001.

• în procesul de concentrare a fluxurilor către destinaţii privilegiate, anumite ţări dispar ca ţintă pentru emigrarea temporară. Turcia, Libia și Iugoslavia/Serbia, spre exemplu, încetează să mai fie destinaţii pentru cei care caută de lucru din Alexandria. O soartă similară o au Franţa, Israel și Elveţia pentru emigranţii din zona Focșani.

Cine, până acum?Tendinţa majoră sub aspectul compoziţiei sociale a migranţilor este cea de diversificare. La început,

nucleul plecărilor a fost asigurat de bărbaţii căsătoriţi, cu școală profesională sau liceu, din mediul urban (Tabelul 5). Ulterior, fluxurile emigrării temporare în străinătate se diversifică. Ponderea femeilor, spre exemplu, în total emigrare temporară în străinătate se triplează, sătenii ajung să îi egaleze pe orășeni, ponderea migranţilor necăsătoriţi sporește de peste patru ori, iar cea a absolvenţilor de gimnaziu de peste opt ori. Ponderea segmentelor care au asigurat în bună măsură rezervorul pentru pionierii migraţiei în străinătate se reduce considerabil pentru absolvenţii de învăţământ superior și pentru maghiari.

Profilul de vârstă-mediu rezidenţial al migranţilor suportă modificări considerabile (Tabelul 6). În etapa „decolării” emigrării temporare din ţară, dominant este fluxul orășenilor de 30-54 ani. Ei reprezentau aproximativ jumătate din totalul fluxului de plecări temporare din ţară pentru lucru în străinătate. Ponderea acestui segment în totalul fluxului respectiv se reduce însă aproape la un sfert în perioada actuală. În schimb, atât în urban cât și în rural se afirmă tot mai mult categoria migranţilor din rândul tinerilor de 15-29 ani.

Faţă de modelul anterior descris, valabil la nivel naţional, la nivel regional se disting variaţii considerabile ale profilului migranţilor pe etape de plecare (Tabelul 16). În microregiunea Alexandria, spre exemplu, etapa de pionierat, 1990-1995 este specifică absolvenţilor de școală profesională din urban. În microregiunea Focșani, dominant este tipul migrantului absolvent de liceu, cu domiciliul în rural.

Absolvenţii de învăţământ superior sunt prezenţi în mult mai mare măsură în fluxurile din Teleorman decât în cele din Vrancea, mai ales la începutul anilor 1990. Etapa intermediară a anilor 1996-2001

��

este puternic marcată la Alexandria de migraţia neoprotestanţilor absolvenţi de liceu. În zona Focșani, principala schimbare în compoziţia fluxurilor de emigrare pentru lucru în străinătate se produce în legătură cu structura pe vârste. Faţă de etapa anterioară, ponderea persoanelor necăsătorite sporește de peste cinci ori. Procesul similar are loc la Alexandria abia în etapa a treia, după 2001.

În etapa a treia, principalele schimbări de structură la Alexandria rezidă în creșterea ponderii romilor migranţi, reducerea ponderii neoprotestanţilor și sporirea considerabilă a ponderii femeilor.

În teritoriu, modelul migraţiei economice în străinătate pare să fi urmat modele diferite de difuzare. În Vrancea se pornește de la localităţi dezvoltate spre localităţi mai puţin dezvoltate.

Cine, în viitor?Aproximativ 11% dintre românii de 18-59 ani ar dori să plece la lucru în străinătate în următorul an de

zile. Rezultă că peste un milion de români (1400000) ar dori sa ia calea emigrării temporare pentru a-și găsi de lucru. Vom vedea imediat că ponderea celor efectiv deciși sau care au deja un plan structurat de plecare, este mult mai mică. Deocamdată să notăm că chiar simpla intenţie este puternic diferenţiată în lumea socială (Figura 7):

• faptul de a fi lucrat anterior în străinătate este cel mai puternic stimulent pentru a dori din nou acest lucru. Aproximativ 40% dintre cei care au mai lucrat ar dori să plece din nou în afara ţării.

• contează în stimularea intenţiei de emigrare pentru lucru nu numai experienţa proprie ci și cea a familiei.

• segmentul de vârstă cel mai dinamic este acela al tinerilor de 18-29 de ani. 18% dintre ei doresc emigrarea temporară în străinătate pentru lucru. Peste 40 de ani, intenţia respectivă este aproape absentă.

• ponderea bărbaţilor orientaţi spre emigrare economică, pentru lucru în străinătate, este aproape dublă faţă de cea a femeilor.

• diferenţierea între intensitatea intenţiei de emigrare pentru lucru, în urban faţă de rural, este mică – 12% în comune faţă de 10% în orașe.

• în schimb, în cadrul aceleiași regiuni istorice, diferenţele de intenţionalitate a emigrării între rural și urban sunt, de cele mai multe ori, considerabile.

o În Moldova rurală, spre exemplu, ponderea celor care ar dori să plece temporar la lucru în străinătate este de 17% faţă de numai 12% la nivelul orașelor din aceeași regiune istorică.


��

o Similar, bănăţenii de la sate doresc mai mult decât cei de la orașe să emigreze pentru muncă (19% în rural faţă de 13% în urban).

o De intensitate maximă este decalajul dintre Dobrogea rurală, cu 14% intenţii de emigrare economică și cea urbană cu numai 3%.

o Muntenii manifestă o intensitate sub media pe ţară în afirmarea intenţiei de emigrare temporară pentru lucru. Propensiunea pentru emigrarea economică temporară a celor din urban pare să fie însă ceva mai mare decât a celor din rural, la nivelul acestei regiuni (10% în urban faţă de 7% în rural).

o Oltenia merge pe același model, cu orășenii mai orientaţi spre plecare la lucru în străinătate, comparativ cu sătenii ( 13% versus 6%).

o Pentru transilvănenii de la sate și cei de la orașe, procentele în discuţie sunt similare.Gradul de structurare a intenţiei de plecare este relativ redus (Figura 9): aproape o treime dintre

cei cu intenţie de plecare nu au nici un fel de aranjamente legate de proiect sau nu fac specificări pe tema respectivă; un sfert declară că au numai planuri dar nu și aranjamente propriu-zise; 17% au rezolvat deja chestiunile legate de locul de muncă; încă un sfert dispun de alte resurse pentru plecare – bani, relaţii cazare la destinaţie.

Persoanele care au numai intenţia de a pleca la lucru în străinătate dar nu și un plan structurat sau nu au acumulat nici un fel de resurse pentru acţiunea respectivă sunt, predominant, bărbaţi tineri din mediul urban, cu venituri și capital relaţional peste medie, frustrate însă de situaţia materială pe care o au (Tabelul A8, Tabelul 7). În plus, se pot descurca în italiană. Este un gen de migraţie de frustrare, nestructurată încă la nivelul proiectelor. Cei care o manifestă nu sunt săraci. Au o situaţie materială relativ bună dar un nivel de aspiraţii mult mai ridicat. Din această cauză frustrările lor sunt mai accentuate. Ţinta migraţiei lor este majoritar Italia.

Persoanele care au început să acumuleze resurse pentru plecare – bani, relaţii, asigurarea unui loc de muncă la destinaţie sau a unui loc de cazare – sunt tot tineri cu bun capital relaţional. Specificul lor este însă faptul de a mai fi lucrat în străinătate anterior sau de a face parte din familii cu experienţă de migraţie în străinătate. Sunt cunoscători fie de italiană, fie de spaniolă. Cei care au numai planuri de plecare dar nu au aranjamente făcute în sensul respectiv sunt tot tineri care au mai lucrat în străinătate. Resursele lor pentru a se descurca în străinătate sunt însă reduse – nu știu limbi străine și nu dispun de relaţii deosebite.

Rezultă că gradul de structurare a intenţiei de a pleca la lucru în străinătate depinde hotărâtor de relaţii și cunoașterea limbilor străine. Experienţele anterioare de migraţie sunt factori favorizanţi și pentru cunoașterea limbilor străine și pentru acumulare de capital relaţional.

Cum ajungi la lucru în străinătate?Cum se pleca din ţară în anii 90 și cum se pleacă după 2001? Cine erau cei care au fost de folos la

plecare? Dar pentru a găsi de lucru în străinătate? Cum a decurs faza de integrare la destinaţie? Acestea sunt principalele întrebări la care voi răspunde în continuare. Desigur, răspunsurile sunt limitate prin natura datelor de sondaj cu care lucrez.

În prima perioadă 1990-1995, predominant a fost modelul plecării fără susţinere, fără ajutor din partea cuiva. Numai 22% dintre cei care au plecat la lucru în respectiva perioadă au fost ajutaţi de cineva (Tabelul 8). Pe măsură ce numărul plecărilor și al plecaţilor sporește, reţelele personale se extind. Beneficiază de ajutor pentru plecare 40% dintre migranţi în perioada 1996-2001 pentru ca după 2001 ponderea lor să urce la 60%.

În prezent, rudele din localitate sunt cele mai de folos la plecare (pentru 23% dintre cei care au migrat pentru lucru în perioada 2002-2006), urmate de prieteni din localitate (16%) și de cunoștinţe din localitate (5%). Localnicii care au oferit ajutorul pentru plecare se aflau, în momentul oferirii ajutorului, majoritar în ţara de destinaţie.

��

Plecarea la lucru cu ajutor din partea cuiva se desfășoară în esenţă pe modelul cerere-ofertă. Cererea sau nevoia de ajutor este mai mare pentru femeile cu nivel redus de educaţie, cu domiciliul în sate sărace. Oferta de ajutor vine mai mult din partea reţelelor comunitar regionale de migraţie. În regiuni cu mai multă experienţă de emigrare în străinătate (precum Vrancea comparativ cu Teleormanul) reţelele de favorizare a plecărilor sunt mai bine constituite și, în consecinţă, mai ușor accesibile13.

Găsirea locului de muncă în străinătate a fost, la începutul anilor 90, realizată mai ales prin firme de intermediere (pentru 22% dintre migranţii perioadei) și prin prieteni (25%). Treptat, firmele pierd din importanţă, ajungând la numai 11% în etapa de după 2001. În declin este și ponderea celor care găsesc loc de muncă prin intermediul Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncă. În schimb crește rolul rudelor aflate deja în străinătate. Dacă la început acestea erau de folos pentru numai 7% dintre migranţi în găsirea unui loc de muncă, în prezent, pe seama lor își găsesc loc de muncă peste un sfert dintre migranţi. Soluţia cu întrebat direct la patron își menţine un rol relativ constant pentru aproximativ 15% dintre migranţii pentru muncă.

În funcţie de calea dominantă pentru găsirea locului de muncă la destinaţie pot fi identificate (Tabelul 9) :

• „calea rudeniei” specifică pentru cei care au plecat să lucreze în Spania,• „calea prietenilor și a rudelor” specifică drumului spre Italia,• „calea prietenilor din străinătate” practicată mai ales pentru deplasările spre ţări apropiate precum

Turcia și Ungaria,• „calea firmelor de intermediere” din România, cu rol major în migraţiile spre Germania, Israel și

Grecia.Detalieri asupra schimbărilor în modul de găsire a locurilor de muncă pot fi precizate în legătură

cu migraţia spre Italia și spre Spania, principalele ţări de atracţie (Tabelul 10).Spre Spania, calea rudeniei rămâne dominantă. Ponderea celor care o adoptă însă este în reducere, de la 50% în perioada 1996-2001 la 30% după 2001. Întrebatul direct la patron și prieteni par să fie căile la care se apelează din ce în ce mai mult.

În drumul spre munca în Italia, rolul relaţiilor de rudenie este în creștere. Apelul la prieteni pentru angajare este, de asemenea, din ce în ce mai frecvent pe ruta respectivă.Majoritar, persoanele care au fost la lucru în străinătate au muncit ilegal (Tabelul 11). Dacă în perioada 1990-1995 ponderea celor care au lucrat clandestin din total migranţi pentru muncă era de 34%, după 2001 ponderea respectivă crește la 53%. Tentativele de legalizare a statutului pe perioada plecării au fost în creștere dar ponderea celor care declară că au eșuat în încercările respective este și ea în creștere.Ocuparea în străinătate este predominant în construcţii, pentru bărbaţi, și în cadrul gospodăriei, la activităţile menajere, pentru femei (Tabelul 14). Acest gen de activitate a înregistrat o creștere substanţială, de la 7% în perioada 1996-2001 la 28% după 2001.Munca ilegală este practicată mai ales de către menajere (78%) și de către agricultori (56%) (Figura 10).Românii au lucrat clandestin mai ales în Turcia și în Italia (Tabelul 12). Ocuparea legală este specifică pentru cei care au mers în Germania, Grecia, Israel, Canada și Statele Unite. Ocuparea în Spania a fost preponderent ilegală dar cu un decalaj între legal și ilegal mai mic decât în cazul celor plecaţi în Italia sau în Turcia.

ConcluziiIntensitatea fenomenului. Peste o treime dintre gospodăriile ţării, aproximativ două milioane și jumătate, au avut cel puţin unul dintre membri plecat în străinătate după 1989. Aproximativ o cincime dintre gospodăriile României au avut cel puţin un membru care a lucrat în străinătate. Ponderea persoanelor de 18-59 ani care au lucrat în străinătate după 1989 este de cel puţin 12%.

13 Formulările din acest paragraf sunt derivate din regularităţile unui model de regresie logistică în care apelul la ajutor pentru plecare, ca variabilă dependentă, este pus în relaţie cu predictori referitori la vârstă, educaţie, gen, mediu de reziden-ţă, anul plecării, microregiune și nivelul de dezvoltare a localităţii. Datele folosite pentru calcul sunt 1806 dintre plecările în străinătate pentru muncă de la nivelul microregiunilor Alexandria și Focșani. Pentru 297 plecări nu au fost disponibile valorile pentru toate variabilele modelului. Modelul permite predicţia corectă pentru 63% dintre cazuri și are asociat un R2 Nagelkerke de 0.14.


��

Etape. Plecările temporare la muncă în străinătate au avut o frecvenţă de aproximativ 28 la 1000 locuitori de vârstă cuprinsă între 15-64 ani. Intensitatea fenomenului s-a accentuat în special după anul 2002, o dată cu liberalizarea circulaţiei în spaţiul Schengen pentru români. În prezent fenomenul plecării temporare la lucru în străinătate este de aproximativ trei ori mai intens decât în 2002.În istoria recentă a migraţiei temporare a românilor în străinătate există trei etape distincte marcate de intervalele 1990-1995, 1996-2001, după 2001. Ratele maxime de emigrare pentru lucru au fost de 3‰ în prima perioadă, 7‰ în cea de-a doua și de 28‰ în intervalul de după 2001. Cele trei etape ale emigrării temporare românești se regăsesc, cu foarte mici diferenţe de interval, la nivelul istoriei de rezidenţă română în Italia (Figura 2): de la un maxim de 14 mii rezidenţi români în intervalul 1990-1996, se trece la un maxim de 34 mii pentru ca la sfârșitul anului 2005 numărul permiselor de rezidenţă pentru românii din Italia să ajungă la 300 de mii.

În marcarea profilului celor trei etape este vorba nu numai de diferenţe în intensitatea ci și în structura fenomenului:

• Explorarea Europei de către migranţii Români începe în anii 1990-1995 mai ales cu Israel, Turcia, Italia, Ungaria și Germania. În etapa a doua, aria de explorare se extinde mai ales spre Spania și alte ţări îndepărtate din Europa sau continentul American (SUA și Canada). În etapa Schengen, fluxurile de migraţie pentru lucru devin tot mai concentrate. Italia atrage jumătate din plecările acestei etape iar Spania un sfert. Pe locurile trei și patru ca atractivitate rămân Germania și Ungaria.

• Diferenţierile de intensitate a emigrării temporare pentru lucru nu au fost considerabile între marile provincii istorice ale României – Moldova, Muntenia și Transilvania (Figura 6). Ulterior, după 2001, Moldova devine principalul rezervor de emigrare. Lucrurile se întâmplă ca și cum fluxul secular de la Moldova spre Banat, Brașov și Bucuresti ar fi fost întrerupt la începutul anilor 90 pentru a se muta după 2001 spre Italia.Diferenţieri teritoriale. Moldova, Muntenia și Oltenia sunt regiunile istorice în care emigrarea

temporară pentru lucru în străinătate a fost mai intensă decât cea de tip turism-vizită. În schimb, pentru Banat, Transilvania, Dobrogea și București plecările temporare de tip turism-vizită au fost de mai mare frecvenţă decât cele pentru lucru (Figura 4). Moldova este tipică pentru plecările motivate economic iar Banatul este reprezentativ pentru modelul regiunilor în care plecările temporare de tip turistic sunt predominante.În timp, dominantele de emigrare pentru lucru se modifică chiar în cadrul aceleiași regiuni istorice:

• În anii 1990-2001 moldovenii plecau în ponderi relativ egale pentru a lucra în Italia și în Israel. După 2001, plecările spre Italia din această regiune ajung la un total de 76% din total plecări pentru muncă (Tabelul 2, Tabelul 3).

• Din Muntenia, până aproximativ în 2001 se pleca în special la lucru în Turcia. Ulterior, ţinta dominantă devine Spania.

• Oltenii se reorientează de la Canada spre Italia.• Pentru transilvăneni schimbarea de sens în migraţia pentru lucru implică înlocuirea Ungariei ca

destinaţie privilegiată cu Italia.• Bănăţenii înlocuiesc Serbia și Suedia ca destinaţii privilegiate tot cu Italia.

Diferenţieri sociodemografice. Iniţial, în anii 1990-1995, plecările la lucru sunt foarte selective. Pleacă mai mult bărbaţii decât femeile, orășenii decât sătenii, persoanele de vârstă matură comparativ cu cele tinere. Ulterior, după 2001, fluxurile se echilibrează: ponderea femeilor care pleacă la muncă în străinătate se apropie de cea bărbaţilor (Tabelul 5); ponderea sătenilor devine aproape egală cu cea a orășenilor; sporește ponderea celor cu nivel gimnazial în totalul plecărilor; tineretul tinde să devină dominant în fluxurile de emigrare pentru lucru.

Plecarea. În anii 1990-1995 au fost tipice plecările de tip pionierat-aventură. Ulterior, mai ales după 2001, dominante devin plecările „cu ajutorul cuiva”. Acesta este predominant o rudă aflată deja în ţara de destinaţie (Tabelul 8).

Munca la destinaţie. Modelul dominant este cel în care migrantul în căutare de loc de muncă are deja o rudă la destinaţie. Aceasta îi „aranjează”, de cele mai multe ori clandestin, ilegal, un loc de muncă rudei din ţară. Ponderea celor care au muncit clandestin este în creștere, de la 34% în perioada 1990-1995 la 53% după 2001.

Construcţiile pentru bărbaţi (98%), munca menajeră pentru femei (88%) și agricultura (72% bărbaţi și 28% femei) sunt principalele domenii de ocupare a românilor în străinătate (Tabelul 11). Ponderea activităţilor

��

menajere s-a triplat în totalul muncilor efectuate de români în străinătate între 1990-1995 și 2002-2006. Practica ilegală a unei ocupaţii este deosebit de ridicată în cazul ocupării menajere și al ocupării agricole în ţara de destinaţie.

În genere, ocuparea ilegală a fost mult mai ridicată în Turcia și Italia iar cea legală în Germania, Grecia, Israel, Canada și Statele Unite ale Americii.

Intenţii de plecare la lucru. Ca și plecările efective, intenţiile de emigrare pentru muncă se concentrează asupra destinaţiilor Italia (34%) și Spania (20%). Urmează, la distanţă foarte mare, Germania și SUA.

Ponderea celor care ar dori să plece la lucru în străinătate în următorul an, din totalul persoanelor de 18-59 ani, este de aproximativ 11%. Un sfert dintre aceștia, însă, nu au nici un fel de structurare a planului de plecare. Pentru încă un sfert din migranţii potenţiali se înregistrează formularea unor planuri de plecare. O pondere de aproximativ 40% revine celor care au început deja acumularea de resurse sau stabilirea unor aranjamente de plecare (Figura 9).

Cele mai puternice intenţii pentru emigrare temporară la lucru se înregistrează la bărbaţii tineri din zonele rurale ale Moldovei și Banatului. Între factorii care favorizează considerabil intenţia de plecare în străinătate pentru lucru sunt de menţionat faptul de mai fi lucrat în străinătate, frustrarea legată de propria situaţie materială, cunoașterea unei limbi străine (italiană, spaniolă sau engleză, în special), existenţa unui bun stoc de relaţii personal-familiale și apartenenţa la o gospodărie în care cineva a mai lucrat în străinătate.

Anexă: Detalii tehnice de analiză a datelor

Tabelul A8 Predictori ai intenţiei de emigrare temporară pentru lucru în străinătate

Predictori

cu intenţie dar fără plan structurat cu plan structurat

cu resurse acumulate pentru plecare

Exp(B) Sig. Exp(B) Sig. Exp(B) Sig.vârsta 0.97 0.01 0.95 0.00 0.95 0.00bărbat* 2.51 0.00 1.90 0.08 0.89 0.76locuiește în urban* 2.17 0.03 1.82 0.13 1.20 0.65venit personal în ultima lună 1.03 0.04 1.00 0.95 1.02 0.30capital relaţional în ţară 1.28 0.02 1.17 0.22 1.46 0.00a lucrat în străinătate* 1.34 0.58 2.98 0.03 4.94 0.00face parte din gospodărie în care cineva a locuit/locuiește temporar în străinătate* 1.09 0.80 1.61 0.23 3.12 0.01rata emigrării temporare din localitate 2002 1.00 0.56 1.01 0.07 0.99 0.45indice consum mass media 1.02 0.90 1.64 0.03 0.95 0.80vorbește spaniolă* 1.16 0.83 0.44 0.45 3.49 0.02vorbește italiană* 4.30 0.00 2.28 0.17 3.25 0.02indice de frustrare 1.13 0.02 1.06 0.34 1.12 0.07

Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion de bază, persoane de 18-59 de ani. Tabelul prezintă rezultatele unei analize prin regresia multinomială logistică. N=878. Categoria de referinţă – persoanele fără intenţie de plecare la lucru în străinătate. R2 Nagelkerke =0.26.• Variabile dihotomice în care am notat cu 1 prezenţa atributului iar cu 0 absenţa acestuia.


��

Tabelul A9 Predictori ai opiniei „cei care au lucrat în străinătate gândesc altfel”

coeficient de regresie p

prag.variabilădependentă

nu gândesc altfel -1 -0.37 0.21

non răspuns 0 1.52 0.00

variabile de localizare (predictori)

ani de școală absolvită 0.04 0.05vârsta 0.00 0.99indice bunuri în gospodărie 0.08 0.00venit personal (ln) 0.05 0.52experienţă de migraţie lucrat 0.71 0.00

călătorit 0.60 0.00cu intenţie de mig. 0.60 0.01

în familie de mig. 0.08 0.61fără exper. de mig* 0.00 .

gen femeie 0.00 0.98bărbat* 0 .

Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion de bază R2 Nagelkerke=0.08. * categorie de referinţă Tabelul A10 Indici folosiţi în analiza datelor

tip de experienţă de migraţie 1 a lucrat în străinătate, 2 nu a lucrat dar a călătorit pentru alte scopuri, 3 nici nu a lucrat și nici nu a călătorit dar are de gând să plece la lucru, 4 nu are experienţă de migraţie și nici intenţii de plecare dar locuiește într-o gospodărie cu foști sau actuali migranţi în străinătate, 5 fără nici un fel de experienţă de migraţie în străinătate (vezi Figura 18).

capital relaţional în ţară indice de numărare a instituţiilor la care persoana recunoaște că are ”relaţii pe care se poate baza” - primărie, poliţie, în lumea afacerilor, instituţii judeţene, tribunal, pentru probleme medicale, pentru obţinerea unui loc de muncă

face parte din gospodărie cu migranţi face parte din gospodărie în care cineva a locuit/locuiește temporar în străinătate

rata emigrării temporare din localitate 2002

plecaţi temporar din localitate în străinătate la momentul recensământului din 2002

indice consum mass media scor factorial cu variabile referitoare la frecvenţa citirii ziarelor, vizionării TV și audiţiei radio.

indice de frustrare materială indice de numărare a bunurilor pe care persoana nu le deţine pentru că nu își poate permite – autoturism, telefon mobil, telefon fix, frigider, cablu/antenă parabolică, televizor color, video, congelator, mașină de spălat, mașină de spălat automată, computer, acces la internet, termopane

��

Tabele și grafice

Etape

2.0 2.3 1.7 1.4 1.1 1.1

4.3

1.4 1.74.0

6.04.0

6.6

11.7

14.616.015.1

2.0 2.33.4 3.4 2.6 3.1

6.3

3.1 2.94.9

7.46.0

9.4

15.4

21.4

28.0

24.6

0.0

5.0

10.0

15.0

20.0

25.0

30.0

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

prima plecare total plecari

Figura 1 Plecări temporare pentru muncă în străinătate la 1000 de locuitori, 1990-2006Sursa de date: LTS, fișier de bază plecări.Exemplu de mod de citire a datelor: în anul 2005 s-au înregistrat aproximativ 28 plecări temporare pentru lucru în străinătate la 1000 de locuitori de vârstă cuprinsă între 15-64 ani. Graficul nu se referă la numărul de migranţi ci la cel de acte de migraţie temporară. Cifrele din grafic sunt rate ale emigrării temporare în străinătate la nivelul populaţiei de 15-64 ani din cele 1400 gospodarii din eșantion. Nu pot fi înregistrate evenimentele asociate cu persoanele plecate definitiv din gospodărie sau cele care au decedat.

7,49

4 13,5

48

8,25

0

8,41

9

9,75

6

12,0

26

14,2

12

26,8

94

28,7

96

33,7

77

61,2

12 69,9

99

82,9

85

94,8

18

0

10,000

20,000

30,000

40,000

50,000

60,000

70,000

80,000

90,000

100,000

1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003

Figura 2 Rezidenţi români în Italia, 1990-2003 (Surse de date: http://www.migrationinformation.org/GlobalData/countrydata/data.cfm Copiii sub 18 ani care nu aveau permis propriu de rezidenţă ci erau înscriși în permisul părinţilor nu sunt incluși. Pentru anii 2004 și 2005 numărul de români rezidenţi în Italia este de 240513 și, respectiv 297570 conform datelor de la ISTAT http://demo.istat.it/str2005/index_e.html, consultat octombrie. Aceste ultime două cifre nu sunt pe deplin comparabile cu cele din perioada 1990-2003.)


��

Origini și destinaţii

Tabelul 1 Plecări temporare pentru lucru în străinătate pe ţări și perioade (%)

Ţara de destinaţiePerioada de migraţie

Total1990-1995 1996-2001 2002-2006Italia 8 22 50 40Spania 2 9 24 18Germania 7 6 5 5Ungaria 8 9 4 5Israel 18 17 0 6Turcia 10 7 1 3Grecia 2 4 2 2Canada 7 1 2Belgia 5 1 0 1Rusia 5 0 1alte 21 10 9 11NR 15 8 3 5

Total plecări% 100 100 100 100N 61 107 360 528

Total plecaţi 33 81 203 317plecări pe migrant 1.84 1.32 1.77 1.66

Sursa: Sondaj LTS, fișier cu plecări pentru lucru în străinătate în perioada 1990-2006. N=528.

2.9

1.8 2.7

1.6

0.9

0.9

0.7 1.8

5.8

4.3 6.

3

1.6 2.5

1.1

0.9 1.6

28.4

21.7

19.7

9.9

9.3

7.8

2.3

2.3

0.0

5.0

10.0

15.0

20.0

25.0

30.0

Mold

ova

Mun

tenia

Trans

ilvan

ia

Crisan

a-M

aram

ures

Oltenia

Banat

Dobro

gea

Bucur

esti

1990-1995 1996-2001 2002-2006

Figura 3 Rata emigrării temporare în străinătate pe regiuni istorice și perioade (‰)Sursa: Sondaj LTS, fișier cu persoane adulte din gospodării. N=3499.Exemplu de mod de citire a datelor din grafic: rata plecărilor temporare pentru lucru din Moldova, în perioada 2002-2006, a fost de 28.4‰.

��

11

98 9

5

8

1110

3 4 4

10

1214

18

20

0

5

10

15

20

25

Moldova Muntenia Oltenia Crisana-Maramures

Bucuresti Dobrogea Transilvania Banat

pondere plecări la muncă pondere plecări pentru alte motive decât muncă sau comerț

Figura 4 Ponderea persoanelor adulte, de 18+ani, care au lucrat în străinătate sau au fost temporar plecate pentru motive diferite de muncă sau comerţ, pe regiuni istorice. 1990-2006N= 3993. Exemplu de lectură: 11% dintre persoanele adulte din gospodăriile incluse în sondaj, din Moldova, au lucrat în străinătate în perioada 1990-2006.

Tabelul 2 Principalele destinaţii ale emigrării temporare pe regiuni istorice, 1990-2001

Mol

dova

Mun

teni

a

Olte

nia

Dob

roge

a

Tran

silv

ania

Criș

ana-

M

aram

ureș

Bana

t

Bucu

rest

i

Tota

l

Israel 26 15 7 15 57 17

Italia 26 11 20 29 20 14 6 17

Ungaria 3 28 14 6 9

Turcia 15 19 7 3 8

Spania 3 7 13 13 6 7

Germania 5 11 29 5 7 6

Canada 7 27 14 4

Grecia 7 7 12 3

Belgia 4 20 2

Serbia 3 22 2

Austria 5 11 2

Suedia 22 1

alte 8 15 0 14 8 0 11 41 11

NR 13 4 14 5 7 33 29 11

100 100 100 100 100 100 100 100 100

Sursa: Sondaj LTS, fișier cu plecări pentru lucru în perioada 1990-2001. N=168.


�0

Tabelul 3 Principalele destinaţii ale emigrării temporare pe regiuni istorice, 2001-2006

Mol

dova

Mun

teni

a

Olte

nia

Dob

roge

a

Tran

silv

ania

Criș

ana

- M

aram

ureș

Bana

t

Bucu

reșt

i

Tota

l

Italia 76 21 62 75 42 41 43 75 50

Spania 14 54 21 17 29 4 24

Germania 1 8 13 3 3 29 5

Ungaria 17 6 4

Grecia 3 1 18 13 2

Franţa 1 1 3 3 3 2

alte 6 14 6 13 13 12 7 13 10

NR 2 3 6 4 6 3

100 100 100 100 100 100 100 100 100

Sursa: Sondaj LTS, fișier cu plecări pentru lucru în perioada 2002-2006. N=360.

Cine a plecat la lucru în străinătate

85

80

67

65

58

56

55

15

20

33

35

42

44

45

0% 20% 40% 60% 80% 100%

gospod de 1 pers.gospod. de 2 pers.

total gospod.

gospod. de 3 persgospod de 4 pers.

gospod. de 5 pers.gospod. de 6+ pers

gospod. fără experiență de migrație în străinătate

gospod. cu experiență de migrație în străinătate

Figura 5 Ponderea gospodăriilor cu persoane care au lucrat în străinătate pe categorii de gen, vârstă și rezidenţăSursa de date: Sondaj LTS, fișier de bază, ponderat pentru număr de gospodării. Exemplu de mod de citire a datelor: cel puţin 35% dintre gospodăriile actuale de trei persoane au avut experienţa directă a străinătăţii prin cel puţin o persoană care a lucrat sau a călătorit în străinătate în perioada 1990-2006.

Tabelul 4 Ponderea persoanelor care au lucrat în străinătate pe categorii de vârstă, medii rezidenţiale și gen

vârsta plecat din bărbaţi femei total 18-29 ani rural 19.0 15.7 17.4

urban 13.7 11.2 12.5 30-59 ani rural 17.5 4.3 11.1

urban 11.4 9.6 10.5 60+ ani rural 0.4 0.7 0.6

urban 0.5 0.5 0.5Total 11.8 7.1 9.4

Sursa: Sondaj LTS, fișier cu persoane adulte din gospodării. N=3994. Mod de citire: 19% dintre tinerii bărbaţi de 18-29 ani din rural au lucrat în străinătate în perioada 1990-2006. Datele se referă la vârsta în momentul sondajului și nu la cea asociată cu momentul plecării în străinătate.

��

88 85

55

12 1535

45

65

0%10%

20%30%

40%50%60%

70%80%

90%100%

1990-1995 1996-2001 total 1990-2006 2002-2006

bărbați femei

Figura 6 Plecări la lucru în străinătate pe etape și categorii de gen Din totalul plecărilor temporare la lucru, în străinătate, în perioada 1990-1995, 88% au fost efectuate de bărbaţi. Sursa: sondaj LTS, fișier cu plecări pentru lucru în străinătate. N=525.

Tabelul 5 Cine a plecat pentru muncă în străinătate (%)

etape Total1990-1995 1996-2001 2002-2006

gen femei 12 15 44 34bărbaţi 88 85 56 66

urban rural 41 48 49 48urban 59 52 51 52

naţionalitate români 92 89 94 93maghiari 8 10 4 6alte 1 2 1

Stare civilă căsătorit 88 76 60 66necăsătorit 7 19 31 26alte (văduv, divorţat etc.) 5 6 10 7

educaţie primar 3 3 1 2gimnazial 2 8 16 13profes. și liceu 78 79 77 77superior 17 9 7 9

Sursa de date: Sondaj LTS, plecări temporare pentru lucru, persoane de 15-64 ani. Pentru fiecare întrebare sunt calculate procentele în cadrul etapei, pe coloană. Exemplu de mod de lectură: 56% dintre plecările din perioada 2002-2006 au fost efectuate de bărbaţi.

Tabelul 6 Plecări pentru lucru în străinătate pe medii rezidenţiale, categorii de vârstă și etapeplecări din categorie de vârstă etape total

1990-1995 1996-2001 2002-2006rural 15-29 ani 5 12 26 21rural 30-54 ani 31 33 23 26rural 55-64 ani 5 3 1

urban 15-29 ani 12 22 18urban 30-54 ani 49 39 27 32urban 55-64 ani 10 1 2 3

100 100 100 100

Sursa de date: Sondaj LTS, plecări temporare pentru lucru, persoane de 15-64 ani.


��

Intenţii de migraţie pentru muncă

11

4020

1813

92

157

1917

1414

131313

1210

987

66

3

0 5 10 15 20 25 30 35 40 45

a lucrat în str in tate

total e

gosp.cu migr.actual

18-29 ani30-39 ani40-49 ani50-59 ani

femeib

Banat ruralMoldova rural

Dobrogea ruralTransilvania urban

Banat urbanTransilvania rural

Oltenia urbanMoldova urban

Muntenia urbanCri ana-Maram. rural

Bucure tiMuntenia rural

Oltenia ruralCri ana-Maram.urban

Dobrogea urban

expe

r.

mig

r.vâ

rsta

ge

n

regi

une

isto

rică

și m

ediu

rezi

denț

ial

Figura 7 Ponderea persoanelor care doresc să plece la lucru în străinătate în următorul an Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion de bază, subeșantion de persoane cu vârsta între 18 și 59 ani. N=973. Exemplu de lectură: 40% dintre persoanele de 18-59 ani care au lucrat în străinătate ar dori să plece din nou la lucru în afara ţării în următorul an.

34

20

4

3

13

26

0 5 10 15 20 25 30 35 40

Italia

Spania

SUA

Germania

alte

nespecificat

Figura 8 Ţările în care, cei cu intenţie de plecare, ar dori să lucreze (%)

Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion de bază, subeșantion al celor cu intenţie de a pleca la lucru în străinătate. N=106. Exemplu de lectură: 20 % dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 18-59 de ani care ar dori să plece în străinătate la lucru, în următorul an, vizează Spania ca loc de destinaţie.

��

27

26

17

13

8

3

5

0 5 10 15 20 25 30

nu

numai planuri

bani

non-răspuns

da, cazare

da, relații

da, loc de muncă

Figura 9 „Aveţi aranjamente făcute pentru plecare?”Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion de bază. Procentele sunt calculate din totalul celor care au declarat că intenţionează să plece la lucru în străinătate în următorul an de zile și au vârsta cuprinsă între 18 și 59 de ani. N=106. Deși a exista posibilitatea unor răspunsuri multiple, numărul celor care au indicat mai multe variante este extrem de redus astfel încât am notat ponderile pentru cei care au dat o singură varianta de răspuns. Exemplu de lectură: 26% dintre cei care au declarat că intenţionează să plece la lucru în străinătate în următorul an de zile menţionează că nu au numai planuri în acest sens, nu au întreprins nici o acţiune.

Tabelul 7 Profilul persoanelor funcţie de gradul de structurare a intenţiei de a pleca la lucru în străinătate

fără intenţie de emigrare

cu intenţie dar fără plan

cu intenţie și

plan

cu intenţie și resurse

acumulate totalvârsta medie (ani) 39 34 33 30 38% bărbaţi 46 65 64 48 48% vorbesc italiana 3 19 12 28 6% vorbesc spaniola 3 8 2 19 4% vorbesc engleza 23 45 48 37 26indice capital relaţional 0.58 1.19 0.95 1.54 0.69pondere persoane din total eșantion 84 6 4 6 100

Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion de bază, persoane de 18-59 aniExemplu de mod de lectură: 28% dintre cei care intenţionează să plece la lucru în străinătate și au resurse în acest sens afirmă că pot vorbi în italiană.


��

Mijloace pentru plecare și găsire loc de muncă

Tabelul 8 Cum a ajuns migrantul în străinătate (%)

etape Total1990-1995 1996-2001 2002-

2006A fost ajutat de cineva la plecare

da 22 40 60 52nu 69 56 38 46NR 8 4 2 3

Cine l-a ajutat sa plece localnic rudă 5 16 23 19localnic prieten 7 6 16 13localnic cunoștinţă 3 3 5 4alţii 15 20 18 18nu este cazul 69 56 38 46NR 0 0 1 0

Unde locuia persoana care l-a ajutat

în ţară 19 16 13 14în ţara de destinaţie 3 15 39 30în alta ţară 0 4 5 4nespecificat 78 60 40 48NR 0 6 3 3

Cum aţi reușit sa găsiţi de lucru în străinătate

contracte intermediate de oficiul forţei de muncă

10 7 3 4

prin firme de intermediere în România

22 21 11 14

prin rude din străinătate 7 13 27 22prin prieteni din străinătate 25 24 27 26am întrebat direct la patron 17 13 15 15altele 12 10 12 12NR 7 10 5 7

Sursa de date: Sondaj LTS, plecări temporare pentru lucru, persoane de 15-64 ani.Pentru fiecare întrebare sunt calculate procentele în cadrul etapei, pe coloană. Exemplu de mod de lectură: 69% dintre cei care au plecat la lucru în perioada 1990-1995 nu au beneficiat de ajutorul special al unei persoane pentru plecare.

Tabelul 9 “Cum aţi reușit sa găsiţi de lucru în străinătate, prin….?” (%)ţara unde a lucrat contracte prin oficiul

forţei de muncă firme de intermediere în România

rude din străinătate

prieteni din străinătate

întrebat direct la patron

altele NR total% N

Spania 6 4 32 23 21 11 3 100 95

Italia 0 11 29 31 13 8 8 100 213

Ungaria 3 3 27 40 13 13 0 100 30

Turcia 0 6 13 38 19 13 13 100 16

Germania 6 29 9 18 18 18 3 100 34

Israel 19 66 3 0 0 3 9 100 32

Canada 0 0 0 40 10 50 0 100 10

Grecia 0 42 0 8 25 8 17 100 12

alte ţări 12 14 14 14 12 27 8 100 66

non-răspuns 4 4 0 44 19 4 26 100 27

total 4 14 21 26 14 12 8 100 535

Sursa de date: Sondaj LTS, plecări temporare pentru lucru, persoane de 15-64 ani, 535 persoane care au lucrat în străinătate în totalul de 1400 gospodării intervievate.

��

Tabelul 10 Modalităţi de găsire a locului de muncă în Italia și în Spania, pe etape (%)

perioada

contracte prin oficiul forţei de muncă

firme de intermediere în România

rude din străinătate

prieteni din

străinătate

întrebat direct la patron

altele NR total

% N

Spania1996-2001 20 50 20 10 100 10

2002-2006 7 2 30 24 23 11 4 100 84

Italia1996-2001 17 21 21 13 21 8 100 24

2002-2006 11 31 32 14 6 6 100 176

Sursa de date: Sondaj LTS, plecări temporare pentru lucru, persoane de 15-64 ani

Tabelul 11 Unde și cum a lucrat migrantul?

etape total1990-1995 1996-

20012002-2006

În ce domenii aţi lucrat? agricultură 14 14 16 15construcţii 41 42 28 32menaj 0 7 28 20altele 44 32 26 29NR 2 5 3 3

Aţi muncit legal sau ilegal pe durata acestei plecări?

legal 53 57 31 39clandestin 34 31 53 46și legal și clandestin 8 7 9 8NR 5 6 7 6

V-aţi legalizat situaţia în timpul plecării respective pentru muncă?

nu, nici nu am încercat 68 58 53 55nu, deși am încercat 0 10 28 23da 12 28 13 15NR 20 5 6 7

Sursa de date: Sondaj LTS, plecări temporare pentru lucru, persoane de 15-64 ani. Pentru fiecare întrebare sunt calculate procentele în cadrul etapei, pe coloană. Exemplu de mod de lectură: 41% dintre plecările la lucru din perioada 1990-1995 au fost pentru muncă în construcţii.


��

42 40

6

62

13

39

56

40

78

26

4

45

3

13 75

4

8

06 8 6

78

9

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

domeniul în care au lucrat

clandestin

legal și clandestin

non-răspuns

legal

agricultură construcții menaj altele non-răspuns toatedomeniile

Figura 110 Statutul migranţilor în străinătate pe domenii de lucruSursa de date: Sondaj LTS, plecări temporare pentru lucru, persoane de 15-64 ani. Exemplu de lectură: 56% din totalul românilor care au lucrat în agricultură au muncit cu statut clandestin.

Tabelul 12 Modul în care au lucrat migranţii în străinătate, pe ţări (%)

În străinătate au lucrat….total

clandestin legalclandestin

și legal non-răspuns % NTurcia 75 25 0 0 100 16Italia 60 22 10 9 100 213Spania 45 28 15 12 100 95Germania 38 50 0 12 100 34Ungaria 30 40 17 13 100 30Grecia 25 75 0 0 100 12Israel 6 94 0 0 100 32Canada 0 100 0 0 100 10SUA 0 100 0 0 100 9alte ţări 37 47 4 12 100 57non-răspuns 37 56 0 7 100 27total ţări 45 39 8 9 100 535

Sursa de date: Sondaj LTS, plecări temporare pentru lucru, persoane de 15-64 ani. Exemplu de lectură: 60% din totalul românilor care au lucrat în Italia au muncit cu statut clandestin.

��

Focșani și Alexandria ca microregiuni contrastante

2.8 7.8 9.3 14.214.9

14.9

29.1

36.3

82.3 77.3

61.649.5

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

rural urban rural urban

Alexandria Focsani

etapa2002-2006

etapa1996-2001

etapa1990-1995

Figura 11 Plecări la muncă în străinătate pe microregiuni, medii rezidenţiale și etapeSursa de date: Sondaj LTS, eșantion microregiuniExemplu de lectură: 82.3% din totalul plecărilor pentru muncă în străinătate, din microregiunea rurală Alexandria-Teleorman, au fost înregistrate în perioada 2002-2006.

Tabelul 13 Plecări temporare pentru lucru în străinătate, pe origini, destinaţii și perioade (%)

Microregiunea Alexandria* Microregiunea Focșani**1990-1995 1996-2001 2002-2006 1990-1995 1996-2001 2002-2006

Spania 20.0 76.6 86.3 Italia 62.6 83.3 84.6Germania 16.0 2.3 4.9 Turcia 12.1 3.0 0.4Israel 12.0 3.4 Germania 5.5 0.7 1.0SUA 8.0 5.1 2.0 Franţa 4.4 1.1 0.2Franţa 8.0 0.6 1.3 Israel 3.3 1.1 0.2Turcia 8.0 0.6 Grecia 3.3 4.1 2.3Libia 6.0 0.6 Elveţia 3.3 0.4Iugoslavia 6.0 0.6 Spania 2.2 1.9 3.3Italia 2.9 2.7Olanda 2.9 0.4alte 16.0 4.6 1.5 alte 3.3 3.0 5.6non-răspuns 0.9 non-răspuns 1.9 2.1Total % 100 100 100 Total % 100 100 100 N 50 175 968 N 91 269 518

Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion microregiuni. Exemplu de lectură: 84.6% din totalul plecărilor la muncă din microregiunea Focșani-Vrancea în perioada 2002-2006 au avut ca destinaţie Italia. *Microregiunea AlexandriaTeleorman: Alexandria, Poroschia, Călinești, Drăgănești-Vlașca, Furculești, Necșești(Lăceni), Piatra, Ţigănești, Viișoara, Nenciulești, Frăsinet. Microregiunea Focșani-Vrancea**: Focșani, Câmpineanca, Golești, Garoafa, Gura Caliţei, Nănești, Poiana Cristei, Suraia, Tănăsoaia, Vânători. În cele două microregiuni au fost intervievate cate 400 persoane din gospodării cu experienţă de migraţie în străinătate (cu persoane care au fost sau sunt plecate).


��

Tabelul 14 Mod de plecare și de ocupare în străinătate, pe microregiuni de plecare (%)Microregiunea Alexandria-

TeleromanMicroregiunea Focșani-

VranceaMasculin Feminin Masculin Feminin

Aţi fost ajutat de cineva la plecare?

da 35.5 57.7 56.6 69.0nu 61.5 39.2 43.2 25.4NR 2.9 3.1 0.2 5.6

100 100 100 100Cum aţi reușit să găsiţi de lucru la plecare

contracte intermediate de oficiul forţei de muncă 0.7 0.6 1.4 1.3prin firme de intermediere în România 2.8 4.4 0.2 0.9prin firme de intermediere din străinătate 2.9 3.7 9.1 2.5prin rude din străinătate 26.1 34.4 31.3 49.2prin prieteni din străinătate 27.2 26.7 32.7 29.2am întrebat direct la patron 28.8 20.0 18.8 6.9altele 8.2 6.2 5.5 6.6NR 3.2 4.0 1.1 3.4

100 100 100 100În ce domenii aţi lucrat?

agricultură 17.5 16.7 6.6 3.8construcţii 58.5 3.3 60.5 9.4menaj 4.6 53.8 3.4 46.7altele 18.2 24.0 28.8 36.1NR 1.2 2.1 0.7 4.1

100 100 100 100Aţi muncit legal sau ilegal pe durata acestei plecări?

legal 34.8 42.7 30.2 35.1clandestin 40.8 37.7 39.6 31.3și legal și ilegal 21.1 16.5 27.9 29.5NR 3.2 3.1 2.3 4.1

100 100 100 100N (număr plecări ) 681 520 560 319

Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion microregiuni – plecări pentru muncă.Exemplu de lectură: 40.8% dintre plecările bărbaţilor din microregiunea Alexandria care au muncit în străinătate au fost asociate cu muncă ilegală la destinaţie. Calculele sunt făcute prin raportare la numărul de plecări pentru muncă în perioada 1990-2006 pentru cele 800 persoane intervievate în cele două microregiuni, nu la numărul de persoane.

��

Tabelul 15 Profil de migraţie și de dezvoltare pentru comunităţile incluse în sondajele microregionale

Localitate Sat Ponderea plecărilor la lucru în străinătate din total perioadă 1990-2006

qlife % plecări neoprotestanţi din total plecări

sat …. Rata navetismului 1990

1990-1995

1996-2001

2002-2006

Microregiunea Alexandria .ALEXANDRIA 7.8 14.9 77.3 5.3 14.4 37.7FRĂSINET FRĂSINET 13.6 13.6 72.9 . 0.0 central 23.8VIIȘOARA VIIȘOARA 8.7 19.6 71.7 140.7 2.2 periferic 26.9NECȘEȘTI LĂCENI 7.9 19.7 72.4 117.6 0.0 periferic 186.9POROSCHIA CALOMFIREȘTI 7.1 7.1 85.7 97.7 0.0 central 20.6CĂLINEȘTI CĂLINEȘTI 4.5 9.1 86.4 111.9 4.5 central 57.2ŢIGĂNEȘTI ŢIGĂNEȘTI 2.6 26.5 70.9 118.0 60.7 central 18.3D R Ă G Ă N E Ș T I -VLAȘCA

D R Ă G Ă N E Ș T I VLASCA 1.3 8.0 90.7 98.0 0.0 central 122.4

POROSCHIA POROSCHIA 0.0 10.0 90.0 97.7 3.3 central 12.9FURCULEȘTI FURCULEȘTI 0.0 6.2 93.8 -0.2 31.7 periferic 15.7NENCIULEȘTI NENCIULEȘTI 0.0 13.6 86.4 . 48.1 central 11.7PIATRA PIATRA 0.0 7.1 92.9 25.2 2.4Microreg.Focșani 0.0 . .FOCȘANI 14.2 36.3 49.5 92.8 0.0 33.1SURAIA SURAIA 22.7 30.3 47.0 60.3 0.0 central 100.0CÂMPINEANCA CÂMPINEANCA 20.0 40.0 40.0 120.9 0.0 central 183.5GOLEȘTI GOLEȘTI 14.6 34.1 51.2 169.8 0.0 central 38.5POIANA CRISTEI POIANA CRISTEI 11.8 26.5 61.8 -55.3 0.0 periferic 11.2GAROAFA STRĂJESCU 10.2 18.6 71.2 76.3 0.0 periferic 107.3CÂMPINEANCA PIETROASA 10.0 43.3 46.7 120.9 0.0 central 11.0GURA CALIŢEI GURA CALIŢEI 8.2 31.1 60.7 -93.4 0.0 periferic 8.2TĂNĂSOAIA MARTINEȘTI 7.2 26.3 66.5 -77.0 0.0 central 20.3NĂNEȘTI NĂNEȘTI 5.3 37.9 56.8 -59.6 0.0 periferic 33.6POIANA CRISTEI DEALU CUCULUI 3.1 12.5 84.4 -55.3 0.0 periferic 34.2VÂNĂTORI RĂDULEȘTI 0.0 25.5 74.5 116.7 0.0 periferic

Tabelul 16 Profilul migranţilor funcţie de perioada și microregiunea de plecare

Microregiunea Alexandria Microregiunea Focșani1990-1995 1996-2001 2001-2006 1990-1995 1996-2001 2001-2006

bărbaţi * 84.0 62.9 54.1 75.8 66.2 60.2necăsătoriţi* 8.0 8.6 16.1 3.3 16.4 22.0romi* 0.0 1.1 10.1 0.0 0.0 0.6neoprotestanţi* 6.0 38.3 22.7 0.0 0.0 0.0abs. gimnaziu* 22.0 4.0 18.4 4.4 4.5 11.6abs. profesională* 32.0 18.9 13.7 23.1 34.9 28.6abs. liceu* 20.0 36.6 36.0 49.5 48.7 40.0abs. inv. superior* 16.0 17.7 9.3 4.4 4.5 4.2orășeni* 54.8 30.3 29.0 29.7 25.7 18.1nivel mediu de dezvolt.localit. de plecare 57 74 56 41 24 11

Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion microregiuni – plecări pentru muncă.*variabile dihotomice codificate cu 1 pentru prezenţa atributului și cu 0 pentru absenţă. Exemplu de lectură:


�0

��

Consecinţe și proiecte

Venituri și investiţii din migraţieVlad Grigoraș

Migraţia internaţională apare la nivel discursiv ca fiind unul dintre motoarele principale de schimbare atât a standardului de viaţă al indivizilor (prin creșterea substanţială a nivelului veniturilor) cât și a stilului lor de viaţă (prin schimbări ale necesităţilor și așteptărilor privind tipul de consum) după 1989. În acest sens, peste 80% dintre cei intervievaţi consideră că cei care merg să lucreze în străinătate au un nivel de bunăstare mai ridicat decât ceilalţi indivizi (această percepţie nu pare a fi influenţată de experienţa personală de migraţie – Tabelul 314).

În ce măsură este această percepţie confirmată de realitate, altfel spus în ce măsură modifică într-adevăr experienţa de migraţie internaţională (de tip temporar) tipul de consum? Câte gospodării au în prezent surse de venit din migraţie și care este importanţa acestor surse de venit? Sunt banii din migraţie investiţi și dacă da, ce anume preferă indivizii să realizeze cu aceste venituri? Acestea sunt câteva dintre întrebările la care capitolul de faţă încearcă să răspundă.

Venituri din migraţia internaţionalăStrategiile de a „aduce bani în ţară” sunt diverse (unii indivizi preferă să economisească bani o perioadă

mai lungă pentru a-i trimite apoi spre investire în ţară, alţii cumpără chiar ei bunuri de lungă durată din străinătate sau trimit bani în mod frecvent) – ceea ce face imposibilă estimarea fluxului de venituri din străinătate în prezent. Putem să apreciem însă care este ponderea gospodăriilor ce au în prezent ca sursă de venit bani din străinătate prin identificarea familiilor cu membri ce lucrează în străinătate și a celor cu foști membri ce lucrează în străinătate și care trimit încă bani și/sau pachete în ţară.

Astfel, peste 5% dintre gospodăriile anchetate la nivel naţional au în prezent cel puţin un membru plecat pentru muncă în străinătate (Tabelul 1). Este foarte probabil ca aceste gospodării să primească bani de la persoanele plecate, cu atât mai mult cu cât peste 50% dintre ele includ cel puţin o persoană plecată în străinătate căsătorită cu cineva aflat în ţară. Alături de aceste gospodării cu migranţi, alte 2% au foști membri care sunt plecaţi în străinătate și trimit încă pachete sau bani.

Tabelul 1 Gospodării cu membri plecaţi în străinătate pentru muncă sau cu foști membri ce trimit pachete/bani în ţară, (%)

% gospodăriiGospodării cu un membru plecat în străinătate pentru muncă 3,9Gospodării cu 2 sau mai mulţi membri plecaţi în străinătate pentru muncă 1,4Gospodării cu foști membri ai gospodăriei plecaţi în străinătate ce trimit bani sau pachete 2,1

Cu siguranţă, pe lângă indivizii ce pot fi identificaţi ușor ca aducând bani în gospodăriile din care fac sau au făcut parte, există și alţii ce trimit bani în ţară către rude/prieteni, însă probabil numărul acestora este și mai redus. Prezenţa unor astfel de persoane este confirmată și de datele noastre – dintre cele 12 cazuri care au declarat că cea mai importantă sursă de venit în ultima lună a provenit de la „alte persoane aflate în străinătate”, cinci gospodării nu au nici un membru sau fost membru plecat în prezent în străinătate15.

14 Se observă totuși că cei care nu au experienţă de migraţie nu au putut aprecia într-o măsură mai mare dacă cei care lucrează în străinătate sunt mai înstăriţi (circa 12% dintre ei au răspuns NS/NR comparativ cu maxim 9% în cazul celorlalţi respondenţi). 15 În această situaţie numărul de cazuri este mai puţin relevant, semnificativ fiind doar faptul că în eșantion există astfel de gospodării.


��

Indiferent de sursa banilor, observăm că 5% din indivizii care apreciază că viaţa lor în prezent este mai bună decât cea de acum câţiva ani menţionează că schimbarea se datorează în principal banilor proveniţi din migraţie.

Investiţii realizate cu venituri din migraţia internaţionalăImaginea în prezent a posibilelor surse de venit din migraţie nu este însă suficientă, fiind important să

urmărim și care este amploarea resurselor aduse în ţară în decursul a atâtor ani de migraţie internaţională. Impactul direct al migraţiei externe poate fi ușor „contabilizat” prin analiza investiţiilor realizate cu banii proveniţi din munca în străinătate. Analiza investiţiilor ne permite totodată să urmărim în ce măsură gospodăriile investesc banii în activităţi producătoare de venit sau dimpotrivă doar în bunuri de lungă durată ce nu aduc profit.

Datele la nivel naţional ne indică faptul că în ultimii cinci ani de zile o parte semnificativă a românilor a investit în bunuri de lungă durată: 50% dintre români și-au cumpărat electrocasnice, 37% și-au extins/modernizat locuinţa iar 16% și-au cumpărat autoturisme, etc. (Tabelul 4). Indiferent însă de bunurile cumpărate, circa 10% din investiţii au fost realizate cu ajutorul veniturilor din migraţie (Tabelul 5). Dacă ne restrângem analiza doar la indivizii ce au cumpărat bunuri cu bani din migraţie externă observăm că peste 50% dintre aceștia au investit în extinderea/modernizarea locuinţei și că același procent a investit și în cumpărarea de bunuri electrocasnice. O pondere consistentă (circa 21%) o au și gospodăriile ce au cheltuit în ultimii cinci ani bani din migraţie pentru a cumpăra unul sau mai multe autoturisme.

Datele la nivel regional (prin cumularea informaţiilor privind microregiunea Alexandria din Teleorman și Focșani din Vrancea) ne permit să analizăm cu mai mare acurateţe modul în care indivizii cheltuiesc banii proveniţi din munca în străinătate, întrucât în acest caz eșantionul de migranţi este mai consistent și numărul celor care au cumpărat bunuri cu bani din străinătate este mult mai mare. Eșantionul regional ne oferă posibilitatea totodată să diferenţiem consumul indivizilor în funcţie de mediul rezidenţial (chiar dacă mediul urban este reprezentat doar de indivizi ce locuiesc în orașe de până la 200.000 locuitori). Datele din Tabelul 2 ne permit să concluzionăm:• Dintre cei care au utilizat în ultimii 5 ani bani din migraţie pentru cumpărarea de bunuri sau realizarea

de alte investiţii, 72% din mediul rural și 84% din mediul rural au cumpărat/construit locuinţe sau și-au extins/modernizat locuinţele existente. Construirea unei locuinţe este o strategie mai răspândită în rândul celor ce locuiesc în mediul rural comparativ cu cei ce locuiesc în mediul urban, cei din urmă preferând să îmbunătăţească confortul caselor existente.

• Aproape trei sferturi dintre indivizi (cu diferenţe mici între cele două medii) au cumpărat cu bani din migraţie bunuri electrocasnice.

• Cumpărarea unui autoturism este una dintre strategiile răspândite de cheltuire a banilor (circa 30% dintre respondenţii ce au investit banii din migraţie preferând-o – cu ușoare diferenţe între mediul urban și cel rural).

• În ceea ce privește activităţile productive, observăm existenţa unor diferenţe clare între strategiile indivizilor din mediul urban și cele ale celor din mediul rural – dacă în mediul rural gospodăriile investesc banii în principal în activităţi în domeniul agriculturii (cumpără terenuri sau îngrijesc terenurile pe care le deţin deja și cumpără mașini agricole) în mediul urban indivizii au fost interesaţi într-o proporţie mai mare de investirea în alte tipuri de afaceri.

• Dacă comparăm cele două microregiuni (Alexandria și Focșani) observăm că în Focșani procentul gospodăriilor cu experienţă de migraţie care au făcut investiţii în ultimii cinci ani cu bani din străinătate este mult mai mare decât în zona Alexandria – 62% faţă de 35%. Mai mult decât atât, structura cheltuielilor făcute cu bani din străinătate diferă foarte mult în cele două microregiuni – explicabil probabil prin experienţa diferită de migraţie. Astfel, chiar dacă în Teleorman procentul celor care și-au extins/modernizat locuinţele este mai ridicat decât în Vrancea, în zona Focșaniului indivizii și-au construit locuinţe, cumpărat terenuri, investit în autoturisme sau în bunuri electrocasnice, etc. într-o măsură mult mai mare (Tabelul 8).

��

Tabelul 2 Procentul celor care au investit în diferite bunuri, în totalul celor care au investit cu venituri din migraţie externă, pe medii

Mediul rural

Mediul urban

Mediul rural

Mediul urban

Cumpărat locuinţă 11 17 Îngrijire teren agricol 43 2Construit locuinţă 27 13 Cumpărat mașini

agricole5 0

Extins/modernizat locuinţă 59 76 Deschiderea unei afaceri 2 12Cumpărat autoturism 28 37 Cumpărat electrocasnice 69 74Cumpărat terenuri pentru construire case 8 4 Turism 11 26Cumpărat terenuri pentru agricultură 14 1 Cumpărat calculator 13 34

Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion regional (Teleorman și Vrancea)Numărul de cazuri pentru mediul urban este 295, iar cel pentru mediul rural este de 93.

Plecările în străinătate au avut, se pare, un impact mai mare asupra consumului de bunuri de lungă durată decât datele de mai sus o arată –dintre respondenţii ce au în gospodărie membri ce au plecat în străinătate după 1989 peste 22% au declarat că migraţia cuiva în străinătate a adus modificări ale locuinţei și 31% că experienţa în străinătate a dus la schimbări ale bunurilor cumpărate în general (Tabelul 9 și Tabelul 11). Aceste procente sunt mult mai mari faţă de procentele gospodăriilor cu experienţă de migraţie după 1989 care au investit în diferite bunuri cu bani din străinătate (Tabelul 7). Observăm că dintre cei care au declarat că plecările în străinătate au adus modificări în locuinţă, doar 38% și-au modificat locuinţa (cumpărare/construire de locuinţă sau extindere/modernizare) cu bani din afară, 32% cu bani din ţară iar 29% nu au adus modificări deloc, fapt ce susţine ideea că migraţia nu a adus schimbări ale stilului de viaţă doar prin banii din munca în străinătate, ci și prin modificări de valori, așteptări, necesităţi.

Datele de mai sus ne arată faptul că indivizii ce merg în străinătate cumpără într-o măsură mai mare bunuri de folosinţă îndelungată pentru confort (autoturisme, bunuri electrocasnice) și mai puţin bunuri ce pot fi folosite în activităţi productive. Ne întrebăm însă dacă tendinţa de a investi în astfel de bunuri este doar o caracteristică a migranţilor sau apare în aceeași măsură și la alţi indivizi cu caracteristici socio-economice similare (educaţie, venituri, mediu rezidenţial, etc.). Datele din Tabelul 12 ne indică următoarele lucruri:

• Cei mai importanţi predictori ai numărului de bunuri de lungă durată din gospodărie sunt indicatorii clasici ce pot oferi o imagine indirectă a nivelului veniturilor existente în gospodărie în prezent sau pe termen mediu – valoarea cheltuielilor din gospodărie, numărul de persoane salariate, nivelul de educaţie maxim al adulţilor și mediul rezidenţial.

• Indicatorii privind migraţia indivizilor din gospodărie sunt semnificativi statistic – astfel încât gospodăriile ce au persoane care au muncit după 1989 sau persoane ce au făcut trafic după 1989 în comparaţie cu gospodării similare pe celelalte caracteristici dar care nu au avut experienţă de migraţie.

Concluzii1. Circa 7% dintre gospodării beneficiază în prezent de venituri din migraţie internaţională. 5% dintre

gospodăriile ce menţionează că trăiesc mai bine în prezent comparativ cu ultimii ani menţionează totodată că acest lucru se datorează veniturilor din migraţie.

2. Circa 10% din volumul fiecărui tip de investiţie din ultimii cinci ani de zile este realizat cu ajutorul veniturilor din migraţia internaţională. În ceea ce privește tipul cheltuielilor – cele mai importante sunt investiţiile în locuinţă (extindere/modernizare dar și construcţie sau cumpărare), urmate de cumpărare de bunuri electrocasnice, mașini și alte bunuri de lungă durată. Activităţile productive finanţate cu bani din migraţie par a fi diferite în funcţie de mediul rezidenţial – în mediul rural banii sunt investiţi în principal în activităţi de tip agricol, pe când în mediul urban banii sunt investiţi în alte tipuri de afaceri.

3. Gospodăriile cu migranţi par a avea un număr mai mare de bunuri de lungă durată comparativ cu gospodăriile ce au același profil socio-economic dar fără experienţă de migraţie.


��

AnexăTabelul 3 Procentul celor care consideră că cei care au lucrat în străinătate ajung mai înstăriţi, în funcţie de experienţa de migraţie.

Experienţă migraţie

lucrat călătorit Intenţie migraţie Cu migranţi Fără migranţi Total

Da 87 84 88 85 82 83Nu 5 8 7 8 7 7

NȘ/NR 8 9 5 7 12 10Total 100 100 100 100 100 100

Total N 97 146 82 189 886 1400

Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion de bază

Tabelul 4 Gospodării care au investit bani în diferite bunuri în ultimii cinci ani de zile, (%)

% %Cumpărat locuinţă 5 Îngrijire teren agricol 31Construit locuinţă 8 Cumpărat mașini agricole 3Extins/modernizat locuinţă 37 Deschiderea unei afaceri 3Cumpărat autoturism 16 Cumpărat electrocasnice 48Cumpărat terenuri pentru construire case 4 Turism 16Cumpărat terenuri pentru agricultură 3 Cumpărat calculator 21


Tabelul 5 Tipul de venit pentru realizarea diferitelor tipuri de investiţii, (%)

venituri realizate în

ţară

venituri realizate în străinătate

NR Total Total N

Cumpărat locuinţă 80 10 10 100 71Construit locuinţă 76 11 13 100 114Extins/modernizat locuinţă 82 11 7 100 521Cumpărat autoturism 79 10 11 100 219Cumpărat terenuri pentru construire case 82 12 6 100 51Cumpărat terenuri pentru agricultură 88 12 0 100 43Îngrijire teren agricol 91 3 5 100 429Cumpărat mașini agricole 79 18 3 100 38Deschiderea unei afaceri 78 13 10 100 40Cumpărat electrocasnice 82 8 9 100 678Turism 84 8 8 100 219Cumpărat calculator 84 7 9 100 294


Tabelul 6 Procentul celor care au cumpărat diferite bunuri cu bani din migraţie din total persoane care au investit cu bani din străinătate, date la nivel naţional (N=103)

% %Cumpărat locuinţă 7 Îngrijire teren agricol 14Construit locuinţă 12 Cumpărat mașini agricole 7Extins/modernizat locuinţă 53 Deschiderea unei afaceri 5Cumpărat autoturism 21 Cumpărat electrocasnice 54Cumpărat terenuri pentru construire case 6 Turism 17Cumpărat terenuri pentru agricultură 5 Cumpărat calculator 19


��

Tabelul 7 Gospodării care au investit bani în diferite bunuri în ultimii cinci ani de zile, ca procent din total indivizi care au fost în străinătate după 1989

NuDa, din

bani din ţară

Da, din bani din Da, NR Total Total N

Cumpărat locuinţă 92 5 2 1 100 461Construit locuinţă 89 7 3 1 100 461Extins/modernizat locuinţă 54 33 10 3 100 460Cumpărat autoturism 75 19 5 2 100 461Cumpărat terenuri pentru construire case 95 4 1 0 100 461Cumpărat terenuri pentru agricultură 95 3 1 0 100 461Îngrijire teren agricol 72 24 3 1 100 461Cumpărat mașini agricole 95 3 1 0 100 460Deschiderea unei afaceri 94 4 1 1 100 460Cumpărat electrocasnice 40 45 11 4 100 461Turism 73 21 4 2 100 461Cumpărat calculator 72 22 4 2 100 460


Tabelul 8 Procentul celor care au investit în diferite bunuri, în totalul celor care au investit cu venituri din migraţie externă, pe microregiuni

Teleorman Vrancea TeleormanCumpărat locuinţă 12 13 Îngrijire teren

agricol23

Construit locuinţă 13 30 Cumpărat mașini agricole

5

Extins/modernizat locuinţă 70 60 Deschiderea unei afaceri

4

Cumpărat autoturism 21 35 Cumpărat electrocasnice

57

Cumpărat terenuri pentru construire case 2 10 Turism 16Cumpărat terenuri pentru agricultură 3 15 Cumpărat

calculator21

Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion regional (Telorman și Vrancea)Numărul de cazuri pentru Teleorman este 141, iar cel pentru Vrancea este de 247.

Tabelul 9 Procentul celor care au declarat că migraţia în străinătate a cuiva din gospodărie a adus schimbări legate de locuinţă, în funcţie de numărul de persoane ce au fost la muncă în străinătate după 2000Numărul de persoane din gospodărie care au fost la muncă în străinătate după 2000

Faptul că cineva din gospodărie a fost în străinătate a adus schimbări legate de locuinţă?

Da Nu NS/NR Total Total Nnici o persoană 13 68 19 100 329o persoană 42 47 11 100 111două sau mai multe persoane 62 38 0 100 21Total 22 62 16 100 461



��

Tabelul 10 Indivizi care au investit în ultimii cinci ani în locuinţă și care consideră că migraţia în străinătate le-a adus schimbări legate de locuinţă, (%)

Gospodăria a investit în ultimii cinci ani pentru…

Nu Da, din bani din ţară

Da, din bani din

străinătateDa, NR Total Total N

Faptul că cineva din gospodăria dvs. a fost pentru o vreme în străinătate, a adus, pentru dvs., schimbări legate de locuinţă?

Da

cumpărat locuinţă? 89 6 5 0 100 103

construit locuinţă? 79 10 10 2 100 103

extins locuinţă? 40 28 29 2 100 102

Oricare dintre cele 3 29 32 38 100 99

Nu

cumpărat locuinţă? 94 5 1 1 100 284

construit locuinţă? 93 5 1 1 100 284

extins locuinţă? 58 34 6 2 100 284

Oricare dintre cele 3 55 42 3 100 276


Tabelul 11 Procentul celor care au declarat că migraţia în străinătate a cuiva din gospodărie a adus schimbări legate de locuinţă, în funcţie de numărul de persoane ce au fost la muncă în străinătate după 2000

numărul de persoane din gospodărie care au fost la muncă în străinătate după 2000

Faptul că cineva din gospodărie a fost în străinătate a avut efecte asupra bunurilor cumpărate?

Da Nu NS/NR Total Total Nnici o persoană 23 58 19 100 329o persoană 44 44 12 100 111două sau mai multe persoane 90 10 0 100 21Total 31 52 16 100 461


Tabelul 12 Predictori ai numărului de bunuri de lungă durată din gospodărieB Beta P

Mărimea gospodăriei 0,18 0,12 0,00Valoarea cheltuielilor în ultima lună per capita 0,23 0,25 0,00Număr salariaţi în gospodărie 0,50 0,22 0,00Oraș peste 30.000 locuitori versus sat 0,74 0,15 0,00Oraș sub 30.000 locuitori versus sat 0,42 0,06 0,02Nivel maxim de educ. al adulţilor din gospodărie „profesională-post-liceală” versus „fără școală-gimnaziu” 1,43 0,29 0,00Nivel maxim de educ. al adulţilor din gospodărie „universitar și post-universitar” versus „fără școală-gimnaziu” 2,42 0,40 0,00Prezenţa de membri care au muncit în străinătate după 1989 0,32 0,06 0,01Prezenţa de membri care nu au muncit în străinătate după 1989 dar au făcut trafic 0,94 0,05 0,02R^2 0,46

Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion de bază Variabila dependentă este un indice aditiv al bunurilor pe care gospodăria le deţine (autoturism, telefon mobil, frigider, cablu/antenă parabolică, televizor color, video, congelator, mașină de spălat automată, computer, acces la internet, geamuri termopan)

��

��

Orientarea antreprenorialăAlexandru Toth, Georgiana Toth

Atât migraţia pentru muncă, cât și antreprenoriatul reprezintă strategii de viaţă, soluţii adoptate de indivizi și gospodării pentru a face faţă provocărilor economice cu care se confruntă la un moment dat. Prin analizele din acest capitol ne propunem să răspundem la întrebarea care este relaţia dintre migraţie și orientare antreprenorială în România anului 2006.

Migraţia pentru muncă generează o serie de capitaluri, dintre care cel economic este cu siguranţă cel mai important, însă nu trebuie uitat și capitalul uman și cel social. Banii proveniţi din munca în străinătate contribuie în cel mai multe cazuri la o îmbunătăţire a nivelului de trai al gospodăriilor de migranţi, ei fiind utilizaţi – după cum arată și acest sondaj (vezi capitolul Venituri și investiţii din migraţie) – în îmbunătăţirea condiţiilor de locuit și achiziţionarea de bunuri de folosinţă îndelungată. Experienţa muncii în străinătate poate conduce însă și la acumularea unor noi cunoștinţe și aptitudini, valori, stiluri de viaţă precum și la dezvoltarea reţelelor sociale la care migrantul participă. Toate aceste resurse au teoretic un potenţial crescut pentru a fi utilizate în sensul dezvoltării unor activităţi economice pe cont propriu. Pe de altă parte, atât emigrarea temporară, cât și spiritul antreprenorial presupune asumarea riscurilor la care se expune cel care se orientează spre asemenea strategii de viaţă.

Valorizarea asumării riscului se asociază semnificativ doar cu experienţa de muncă în străinătate (figura 2). Astfel aproape 90% dintre cei care au lucrat în străinătate consideră că pentru a reuși în viaţă este important și foarte important să știi să riști, comparativ cu 70% care împărtășesc această opinie la nivelul celorlalte categorii de populaţie.

Figura 12 Distribuţia celor care consideră că azi în România pentru a reuși în viaţă este important pentru o persoană să știe să riște (% cumulate ale răspunsurilor “important” și “foarte important”)

TOTAL ESANTION

Lucru

Călătorie

Intenție

Gospodărie cumigrant

Gospodărie non-migrant

0 20

69

89

73

72

71

65

40 60 80 100

Numărul antreprenorilor efectivi este relativ redus la nivelul populaţiei pe ansamblu. Datele din sondaj indică aproximativ 10% din populaţia adultă ca fiind întreprinzători pe cont propriu sau având pe cineva din gospodărie cu o afacere proprie. Pe ansamblu predomină afacerile în sectoare non-agricole, îndeosebi în comerţ și servicii. În rândul celor care au lucrat sau călătorit în străinătate ponderea de antreprenori este semnificativ mai mare: 16%, respectiv 23%.


�0

Figura 13 Ponderea celor care au o afacere sau desfășoară o activitate independentă pe sectoare de activitate (%)

Doar în agricultură

TOTAL ESANTION

Lucru

Călătorie

Intenție

Gospodărie cu migrant


Teleorman

Vrancea

Doar în sector non-agricol În ambele

2

3

2 19

10

3

2

2

1 4

0 5 10 15 20 25 30

1

4

4 0.3

10 1

1

11 3

7 1

Ponderea celor care în ultimii 5 ani au investit bani în deschiderea unei afaceri este foarte mică pe ansamblul eșantionului – doar 3%, în timp ce din rândul celor care au experienţă de lucru în străinătate 10% au făcut astfel de investiţii. De asemenea în rândul celor care au călătorit în străinătate această pondere este semnificativ mai mare decât cea la nivelul gospodăriilor fără experienţă a străinătăţii. Asocierea între investiţia în afaceri și cele două tipuri de experienţă a străinătăţii16 – lucru și călătorie – au foarte probabil însă determinări diferite17. În cazul experienţei de lucru, o parte din capitalul acumulat prin munca în străinătate a fost folosit în scopuri productive, în timp ce în cazul experienţei de călătorie, asocierea este explicabilă prin resursele economice de care dispune antreprenorul și care i-au permis acestuia să călătorească în străinătate.

Figura 14 Ponderea celor care în ultimi 5 ani au investit bani în deschiderea unei afaceri (%)

TOTAL ESANTION

Lucru

3

10

9

1

1

2

4

0 5 10 15 20

2

Călătorie

Intenție



Teleorman

Vrancea

În afară de comportamentul de întreprinzător, am inclus în sfera mai generală a orientării antreprenoriale intenţia de a dezvolta o afacere și disponibilitatea spre începerea unei afaceri18.

În cadrul strategiilor de viaţă pe termen scurt și mediu, deschiderea unei afaceri este relativ puţin întâlnită la nivelul populaţiei adulte a României – doar 11% au în plan să înceapă o afacere în următorii

16 Asociere semnificativă pentru p=0,05, determinată pe baza analizei reziduurilor standardizate ajustate.17 Numărul mic de cazuri din eșantion nu permite o analiză de profunzime care să valideze statistic această afirmaţie, însă intuitiv ipoteza este una pertinentă și foarte plauzibilă. 18 Pentru o analiză asupra tipurilor de orientări antreprenoriale, vezi D.Sandu, 1999, Spaţiul social al tranziţiei, Polirom, pp. 97-129

��

2-3 ani (Figura 1). Analizând însă în funcţie de experienţa străinătăţii, se constată că cei care au muncit în străinătate, precum și cei care intenţionează să plece în străinătate au în plan deschiderea unei afaceri într-o pondere mai mare decât celelalte categorii. Pentru aproape un sfert din cei care au muncit / intenţionează să muncească în străinătate, plecarea în străinătate pare să fie o etapă intermediară într-un plan a cărui finalitate este începerea unei afaceri pe cont propriu.

Figura 15 Distribuţia persoanelor care au în plan în următorii 2-3 ani să deschidă o afacere (%)

TOTAL ESANTION

Lucru

Călătorie

Intenție



Teleorman

Vrancea

0

11

27

14

23

13

6

10

17

10 20 30 40 50

Intenţiile de dezvoltare a unor afaceri în următorii doi ani sunt orientate într-o pondere mai mare spre sectoarele non-agricole decât spre agricultură. Ca și în cazul întrebării referitoare la planuri de a începe o afacere, intenţiile antreprenoriale se asociază atât cu experienţa de lucru cât și cu intenţia de a pleca în străinătate. 25% din respondenţii care au lucrat în străinătate și 22% din cei care vor să plece în străinătate și-au exprimat intenţia de a deschide o afacere în următorii doi ani. În același timp doar 5% din cei din gospodăriile fără experienţă de migraţie au intenţii antreprenoriale.

Figura 16 Ponderea celor care intenţionează să dezvolte o afacere

TOTAL ESANTION

Lucru

10

2524

7

16

2218

6

1210

4

5

7

1413

4

61

42

125

83

Călătorie

Intenție



Teleorman

Vrancea

afacere în generalîn sector non-agricol

în agricultură

0 5 10 15 20 25 30

Al treilea tip de orientare antreprenorială a fost operaţionalizat prin disponibilitatea individului de a începe o afacere în cazul în care ar avea banii necesari. Ca și în cazul comportamentului și intenţiilor antreprenoriale, rezultatele sondajului relevă, o asociere semnificativă între experienţa de migraţie a individului, atât efectivă cât și prin intenţie, cu dorinţa acestuia de a investi o sumă mare de bani într-o afacere în condiţiile în care ar avea acești bani. Dacă pe total eșantion naţional 21% dintre respondenţi au menţionat că ar investi banii într-o afacere, la nivelul celor cu experienţă de muncă și călătorie în străinătate și a celor care intenţionează să plece în afara ţării, ponderea celor care aleg alternativa antreprenorială în locul consumului sau economisirii este de 33-35%.


��

Figura 17 Ponderea celor care în cazul în care ar câștiga o sumă mare de bani ar investi-o într-o afacere (%)

TOTAL ESANTION

Lucru

Călătorie

Intenție



Teleorman

Vrancea

0

21

34

35

33

23

16

18

28

5 10 15 20 25 30 35 40 45 50

Comparând datele din sondajele regionale, se remarcă diferenţe importante între cele două regiuni din perspectiva ponderii celor care intenţionează sau sunt dispuși să înceapă o afacere. Deși comportamentul antreprenorial efectiv este răspândit în aceeași măsură și în Vrancea și în Teleorman, antreprenoriatul prin intenţie sau cel prin dorinţă se regăsește la un segment mai numeros în judeţul din Moldova, decât în cel din Câmpia Română. O posibilă explicaţie a acestei discrepanţe rezidă în diferenţele dintre caracteristicile migraţiei din Vrancea și din Teleorman19. Numărul de plecări pentru muncă din Vrancea în perioada dinainte de 2002 a fost mult mai mare în comparaţie cu Teleorman. Aceasta înseamnă că un număr mai mare de migranţi din Vrancea se află la a doua sau a treia plecare, fapt care induce și un nivel mai crescut al potenţialului de a investi în afaceri, întrucât nevoile de consum au fost satisfăcute din banii câștigaţi la primele plecări.

Relaţia dintre experienţa migratorie și orientarea antreprenorială este una semnificativă după cum se poate observa și din Tabelul 1. Experienţa de lucru în străinătate este într-o relaţie de asociere cu două din tipurile de orientări antreprenoriale: antreprenoriatul prin comportament și cel prin intenţie. Intenţia de a porni o afacere se asociază de asemenea și cu intenţia de a pleca în străinătate, în timp ce lipsa de experienţă migratorie se asociază semnificativ categoriei de non-întreprinzători.

Tabel 1 Asocierea între experienţa străinătăţii și orientarea antreprenorială (% din categoria definită de tipul de experienţă)

Orientare antreprenorială2

Non-întreprinzător

Prin comportament Prin intenţie

Prin disponibilitate /

dorinţă TotalEșantion naţional 70 10 7 12 100Tip experienţă a străinătăţii Lucru 53 18 19 11 100Călătorie 52 22 11 15 100Intenţie 56 10 18 16 100Gospodărie cu migrant 65 13 9 13 100Gospodărie non-migrant 78 7 4 12 100Eșantioane regionale Teleorman 79 6 5 11 100Vrancea 64 6 13 18 100

Notă: Celulele gri semnifică asocierile pozitive dintre caracteristica de pe linie și cea de pe coloană, rezultate în urma analizei reziduurilor standardizate ajustate.

19 Vezi capitolul D. Sandu, “Explorarea Europei prin migraţii pentru muncă:1990-2006” în această lucrare, secţiunea de tabele și grafice „Focșani și Alexandria ca microregiuni contrastante”.

��

Analizând factorii care determină orientările antreprenoriale prin intenţie și disponibilitate putem afirma că (vezi Tabelul 2):Vârsta este un factor care influenţează invers atât intenţia cât și disponibilitatea de a începe o afacere. Altfel spus, probabilitatea de a avea planuri / înclinaţii antreprenoriale este mai mare în rândul tinerilor decât în cel al vârstnicilor;

• Bărbaţi sunt mai dispuși să investească într-o afacere, decât femeile. Disponibilitatea de a porni o afacere este de asemenea influenţată direct de nivelul de educaţie. Statutul de întreprinzător este mai dezirabil în rândul celor cu un nivel de educaţie mai ridicat.

• Resursele materiale determină intenţia de a porni o afacere, însă nu și disponibilitatea /dorinţa. Acest fapt poate fi interpretat din perspectiva piramidei nevoilor în sensul că orientarea antreprenorială, asociată în mod evident cu asumarea unor riscuri, apare ca strategie de viaţă în câmpul de alegeri posibile ale indivizilor doar după ce sunt satisfăcute nevoile de bază. Antreprenoriatul nu este o strategie de subzistenţă, ci una de dezvoltare.

• Capitalul relaţional de care dispune un individ influenţează pozitiv antreprenoriatul prin intenţie. Altfel spus, relaţiile utile de care beneficiază un individ au o importanţă decisivă în pornirea unei afaceri.

• Variabilele ecologice, cum sunt mediul de rezidenţă sau regiunea nu par să influenţeze semnificativ nici intenţia și nici disponibilitatea de a începe o afacere.

• Ţinând sub control ceilalţi factori, experienţa de lucru în străinătate este unul din cei mai importanţi determinanţi ai intenţiei de a porni o afacere, nu însă și ai disponibilităţii spre antreprenoriat. Faptul de a fi lucrat în străinătate crește foarte mult șansele de a avea intenţii antreprenoriale.

Tabel 2 Predictori ai orientărilor antreprenoriale

Antreprenor prin

intenţieAntreprenor prin

disponibilitate / dorinţăBărbat (1 da, 0 nu) 1.17 1.72Vârstă 0.96 0.98Ani de școală 0.98 1.12Dotarea materială a gospodăriei 1.12 1.01Nr. investiţii în proprietăţi, bunuri de folosinţă îndelungată în ultimii 5 ani 1.24 0.99Capital relaţional 1.10 0.99Locuiește în urban (1 da, 0 nu) 0.86 1.13Valorizează riscul (1 da, 0 nu) 1.11 0.92Locuiește în Transilvania (1 da, 0 nu) 0.91 1.01Experienţă de lucru în străinătate (1 da, 0 nu) 2.45 0.59Nagelkerke R2 22% 8%

În tabel sunt prezentaţi coeficienţi Exp(B) rezultaţi în urma a două modele de regresie logistică având ca variabile dependente intenţia de a porni o afacere și dorinţa de a începe o afacere în condiţiile în care ar dispune de banii necesari. Coeficienţii marcaţi cu gri sunt semnificativ diferiţi de zero pentru p=0,05.

Concluzii

Migraţia pentru muncă și antreprenoriatul sunt strategii de viaţă strâns legate între ele. Experienţa muncii în străinătate se asociază pozitiv atât cu comportamentul antreprenorial, cât și cu intenţiile de a dezvolta o afacere. Pe măsură ce migrantul acumulează capital material, uman și relaţional în străinătate și își satisface nevoile necesităţile de bază, el tinde să investească acest capital în activităţi productive, devenind întreprinzător pe cont propriu. Pentru o parte importantă din migranţii români, munca în străinătate reprezintă o strategie intermediară înainte de punerea în practică a strategiei antreprenoriale fapt relevat de relaţia puternică dintre experienţa de lucru în afara ţării și orientarea spre antreprenoriat atât la nivel de comportament, cât și la nivel de intenţie.


��

��

MentalităţiDumitru Sandu

Tipuri de locuire temporară în străinătateFuncţie de experienţa de locuire temporară în străinătate (LTS), este relevant să distingem între cei care:au experienţă directă de LTS prin lucru (experienţă prin lucru) 7%

numai prin călătorii (experienţă prin călătorii) 10%au experienţă indirectă de LTS intenţionează să plece la lucru (experienţă prin proiecte) 6%

locuiesc în gospodării de migranţi (experienţă prin familie) 14%nu au experienţă de migraţie nici direct, nici indirect (fără experienţă) 63%

Cele cinci categorii de persoane au profiluri puternic diferenţiate nu numai în funcţie de resursele și situaţia lor sociodemografică ci și sub aspectul unora dintre mentalităţile sau valorile care îi caracterizează.

7

10

6

14

63

0 10 20 30 40 50 60 70

nu intentionează să plece si nimeni dingospodărie nu a fost plecat

numai altcineva din gospodărie

nu a fost dar are de gând să plece

a fost în vizită, dar nu a lucrat

a lucrat în străinătate

Figura 18 Tipuri de experienţe de locuire în străinătate


În plan sociodemografic (Tabelul 17)• cei mai tineri sunt cei care au de gând să plece la lucru, urmaţi de cei care au lucrat deja în

străinătate;• bărbaţii sunt predominanţi în categoria celor care au lucrat (73%) sau au de gând să lucreze în

străinătate (57%) iar femeile în gruparea celor care fie nu au experienţă de migraţie, fie au numai experienţă de călătorie;

• nivelul de instrucţie este maxim la cei care au călătorit în străinătate și minim la cei fără experienţă de migraţie la nivel personal sau familial;

• starea materială la cei cu experienţă de migraţie este mai bună faţă de cei fără experienţă de migraţie. Evident, o situaţie materială mai bună poate fi atât determinantă cât și consecinţă a lucrului în străinătate. Prin sondaj nu poate fi identificat sensul cauzal al relaţiei respective.


��

Tabelul 17 Experienţa de locuire în străinătate funcţie de situaţia sociodemografică

Experienţă de locuire în străinătate prin

totallucru călătoriiintenţie de

migraţie familiefără

experienţă% bărbaţi 73+ 40- 57 37 46 47vârstă medie, ani 36.5- 43.8- 32.1- 46.3- 53.6 49.2numărul mediu de ani școală absolvită 11.2 11.9+ 11.2 9.6- 9.4 9.9indice bunuri materiale în gospodărie 6.8 8.1+ 6.6 6.6+ 5.4 6.0venit mediu personal în luna trecută (mil. lei) 7.4 6.9 5.2+ 3.2 3.4 4.1

Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion de bază. Am notat cu +/- relaţiile semnificative statistic pentru p = 0.05 rezultate din rularea unui model de regresie logistică multinomială în care predictorii sunt variabilele de rând iar dependenta este variabilă de coloană. Nivelul veniturilor a fost utilizat prin logaritmare în modelul de regresie.

Tabelul 18 Experienţa de locuire în străinătate (LTS) funcţie de nivelul de educaţie (%)

Experienţă de locuire în străinătate

Educaţie de nivel

primar gimnazialprofesional, liceal, de

maiștrii superior Totalprin lucru 3- 8- 13+ 9 11prin vizite 6 4- 9 21+ 9prin intenţie 2 3 3 2 3prin familie 22 24+ 19 13- 19fără experienţă 67+ 61+ 56- 55 58Total 100 100 100 100 100

Baza de calcul, 3466 persoane de 15-64 ani în cele 1400 gospodării din eșantion. Mod de citire: ponderea persoanelor cu educaţie primară care au numai o experienţă de LTS caracterizată prin vizite în străinătate este de 6%. Procentul corespunzător la nivelul celor care au educaţie superioară este de 21%. Semnele de +/- indică relaţii semnificative, de tip pozitiv sau negativ pentru nivelul de semnificaţie de 5%. Cifrele de intenţie de migraţie sunt, probabil, subestimate pentru că, în această variantă, diferită de cea din tabelul care o precede, intenţiile pentru membrii de gospodărie care nu au fost incluși în eșantion au fost luate de la respondenţi.

Gândesc altfel?Există argumente multiple pentru a susţine că experienţa de locuire în străinătate schimbă mentalităţi.

Afirmaţia se referă, accentuez, la schimbarea unor mentalităţi nu a mentalităţilor. Efectul nu este numai indirect, prin schimbarea situaţiei materiale, ci și direct, prin interacţiuni multiple cu medii și oameni diferiţi, purtători ai unor culturi diferite. Peste o treime dintre cei intervievaţi (38%) apreciază că „cei care au lucrat în străinătate gândesc altfel”. Aproape o cincime susţin punctul de vedere opus, afirmând că migraţia și lucrul în străinătate nu i-a schimbat pe români. Indecișii sunt cei mai mulţi, cu un procent de 41%.

Schimbarea de mentalitate ca urmare a migraţiei pentru lucru este percepută în cel mai înalt grad (60%) de către cei care efectiv au lucrat în afara ţării (faţă de numai 38% pe total eșantion).

Constatarea este extrem de importantă pentru că argumentează hotărâtor în favoarea celor care susţin că locuirea temporară în străinătate contribuie la schimbarea multor mentalităţi în sens pozitiv 20.

Cu cât experienţa de migraţie este mai redusă, cu atât este mai mică ponderea celor care susţin că migraţia schimbă mentalitatea (Tabelul 19). Cei care nici nu au lucrat în străinătate, nici nu au de gând să plece și nici nu au pe cineva în familie cu o astfel de experienţă susţin opinia schimbării de

20 Dumitru Sandu (coord.), Viaţa socială în România urbană, Iași: POLIROM, 2006, pp.2-54 și Dumitru Sandu „Despre explorare în mentalităţile actuale”, în Sociologie Românească, 2/2006. Pentru un punct de vedere diferit de cel pe care îl susţin, vezi Cătălin Zamfir, „Este o problemă cu lirismul sociologic?”, în Sociologie Românească, 2/2006.

��

mentalitate prin migraţie numai în proporţie de 31%.

Tabelul 19 Rolul experienţei de migraţie în formularea opiniilor despre migraţie: ponderea celor care răspund afirmativ la întrebările…

“După opinia dumneavoastră, cei care au lucrat în străinătate…

Experienţă de locuire în străinătateprin lucru prin vizite prin

intenţieprin

familiefără

experienţă total...ajung mai înstăriţi” 87 84 88 85 82 83...divorţează mai ușor” 51 40 35 41 43 43...se ajută între ei în străinătate” 39 45 45 41 33 36..se ajută (mai mult ) cu cei de acasă” 80 73 73 71 64 68...gândesc altfel” 60 56 52 43 31 38

Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion de bazăExemplu de lectură: 51% dintre cei care au lucrat în străinătate susţin că cei care au lucrat în afara ţării divorţează mai ușor

Regularitatea se regăsește și cu date teritoriale, în comparaţia dintre microregiunile Focșani și Alexandria (Tabelul 20). La Focșani, 58% dintre cei intervievaţi în gospodăriile de migranţi susţin că „cei care au lucrat în străinătate gândesc altfel”, faţă de numai 37%, procentul corespunzător în Alexandria. În ambele cazuri respondenţii fac parte din gospodării de migranţi. Diferenţa rezidă, foarte probabil, în faptul că vrâncenii au o experienţă de migraţie mult mai mare decât teleormănenii și un filtru educaţional diferit, bazat pe un stoc mediu de educaţie mai ridicat.

Tabelul 20 „După opinia dumneavoastră, cei care au lucrat în străinătate... ?” (%)

Microregiuni Nivel naţional

Alexandria Focșanifără migranţi în

gospodăriecu migranţi în

gospodărie..ajung mai înstăriţi 89 90 82 85..divorţează mai ușor 50 67 43 43..se ajută între ei în străinătate 37 34 33 42..se ajută (mai mult ) cu cei de acasă 77 83 65 74..gândesc altfel 37 58 32 52

Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion microregiuni și eșantion naţional. Exemplu de lectură: 58% dintre persoanele intervievate în gopspodăriile de migranţi din microregiunea Focșani consideră că „cei care au lucrat în străinătate gândesc altfel”.

Sferele vieţii. Ideea că migraţia pentru muncă schimbă mentalitatea este clar susţinută de răspunsurile la întrebarea referitoare la importanţa diferitelor sfere ale vieţii (vezi anexa cu răspunsurile din chestionar funcţie de experienţa de migraţie temporară în străinătate):

• cei care au lucrat în străinătate susţin că prietenii sunt foarte importanţi în viaţa lor (34% cei care au lucrat în afara ţării comparativ cu 25% pe total eșantion);

• timpul liber este foarte important pentru 48% dintre foștii lucrători în străinătate, comparativ cu media naţională de numai 28%;

• similar, persoanele cu experienţă directă de lucru în străinătate apreciază că politica este foarte importantă în viaţa lor (14% pentru cei care au lucrat în afara ţării comparativ cu 5% pe total eșantion)21.Se poate obiecta că, de fapt, opinia despre rolul migraţiei în schimbarea mentalităţilor este dată

nu de experienţa proprie de migraţie ci de educaţia, vârsta sau starea materială a celui care a lucrat sau a călătorit în străinătate. Și obiecţia ar putea fi întemeiată. Problema poate fi lămurită în bună măsură dacă vom compara grupuri cu diferite experienţe de LTS dar cu aceeași situaţie sub aspectul vârstei, genului, educaţiei și al stării materiale. Este ceea ce am întreprins cu ajutorul unor unelte statistice adecvate

21 Pentru toate cele patru domenii – muncă, prietenie, timp liber și politică - diferenţele sunt semnificative statistic între cei care au lucrat în străinătate și ponderile pe total eșantion, la nivelul p = 0.05. Viaţa de familie este foarte importantă pentru 87% dintre cei care au lucrat în străinătate. Procentul este identic însă pe total eșantion pentru opinia despre aspectul respectiv.


��

(Tabelul 19). Concluzia susţine din plin ideea că nu numai vârsta-genul-educaţia îl determină pe migrant să aprecieze că „lucrul în străinătate îi schimbă acestuia mentalităţile”, ci și experienţa lucrului în sine.

Indiferent de situaţia materială, genul, vârsta sau educaţia pe care o au, persoanele care au lucrat în străinătate susţin că migraţia schimbă omul. Este un gen de evaluare proiectivă. Vorbind despre migranţi și mentalitate în genere, fostul migrant proiectează în răspunsul său convingeri despre propriile transformări. Nu orice fel de experienţă de migraţie duce însă la astfel de convingeri. Dacă persoana a călătorit în străinătate sau dacă intenţionează să plece la lucru va gândi la fel cu cei care au lucrat deja în afara ţării. Cei care au numai o experienţă indirectă a străinătăţii, mediată prin discuţiile de familie cu cei care au fost plecaţi sunt mai puţin convinși că migraţia schimbă valorile.

Convingerea asupra rolului LTS în schimbarea mentalităţilor este susţinută mai mult de persoanele educate și cu situaţie materială peste medie, indiferent de experienţa personală de migraţie.

Toleranţa. Am întreprins analize similare22 cu cele anterior descrise pentru a vedea dacă experienţa de migraţie influenţează gradul de toleranţă. A rezultat că lucrul în străinătate nu are efecte semnificative asupra toleranţei etnice. Există numai un efect specific al migraţiei ne-economice în străinătate în sensul că a cei care au beneficiat de astfel de experienţe tind să fie mai toleranţi faţă de maghiari. Nici toleranţa religioasă nu este semnificativ influenţată de LTS. Numai un gen de socializare anticipativă prin intenţia de a pleca la lucru în străinătate pare să favorizeze o toleranţă religioasă sporită (în raport cu iehoviștii)23.

Munca. Persoanele care au lucrat în străinătate sunt mult mai convinse decât restul celor intervievate că munca este importantă în viaţa omului: 61% dintre foștii lucrători în străinătate consideră că munca este foarte importantă în viaţa lor, comparativ cu media de 48% pe total eșantion. Este un efect al experienţei străinătăţi sau se poate susţine că oricum, cei care au ajuns în străinătate la lucru aveau motivaţia muncii? Pare să fie și un efect specific al lucrului în străinătate. Un prim argument rezidă în faptul că cei care au numai intenţia de a pleca la lucru în străinătate susţin că munca este foarte importantă pentru ei în proporţie mai redusă, de 54%. Un al doilea argument este dat de rezultatele analizei cu metode care permit eliminarea efectului dat de factori asociaţi precum vârsta, starea materială, educaţia sau genul. Rezultatul este același – persoanele care au lucrat în străinătate susţin semnificativ mai mult decât celelalte importanţa muncii în viaţa lor. Experienţa străinătăţii pentru și prin muncă duce și la sporirea interesului pe care oamenii îl acordă timpului liber (48% faţă de o medie de 28% pe total eșantion)24.

Reușita în viaţă este legată la cei care vor să plece la lucru în străinătate în special de faptul de a avea relaţii (15% faţă de 8% procentul corespunzător pe total eșantion). Cei care nu au experienţă directă de LTS dar stau în familii de migranţi apreciază în special asumarea riscului drept soluţie de reușită în viaţă (6% faţă de 3% în eșantionul total). Cei fără experienţă de migraţie din familii care nu au avut migranţi sunt în mod particular refractari la ideea de risc drept element necesar al succesului în viaţă. Pentru cei care au lucrat în străinătate cheia succesului este munca și nu orice muncă ci cea efectuată în străinătate. Este încă o faţetă a impactului pe care lucrul în străinătate îl are asupra mentalităţilor25.

Identităţile spaţiale. Faptul de a fi lucrat în străinătate favorizează o distanţare de propria localitate: numai 29% dintre cei care au lucrat în străinătate apreciază că sunt foarte atașaţi de de orașul sau satul în care stau, faţă de 37%, procentul corespunzător pe total eșantion. Este cumva această atitudine un efect al compoziţiei sociale a celor care au lucrat în străinătate sau chiar efect al experienţei de migraţie. Dacă am compara un grup de migranţi pentru lucru și un grup fără respectiva experienţă, dar ambele cu aceeași compoziţie socială (de vârstă, gen, educaţie și mediu de rezidenţă), atunci am constata că în continuare persoanele cu experienţă de lucru în străinătate sunt mai puţin atașate de localitatea lor26. Relaţia este firească dacă luăm în seamă faptul că migraţia economică se face din motive de nemulţumire comunitar-familială (faţă de șansele de venit, loc de muncă etc.) și, în plus, nivelul de aspiraţii pentru cei care au văzut și străinătatea este mai ridicat decât pentru non-migranţi. În schimb, migranţii pentru lucru

22 Folosind regresia logistică multinomială cu predictori identici cu cei din Tabelul A9 Predictori ai opiniei ”cei care au lucrat în străinătate gândesc altfel! Tabelul A9 și luând ca variabile dependente indicatori ai toleranţei faţă de evrei, romi, ma-ghiari, arabi și iehoviști.23 Este posibil ca o mai bună specificare a modelului de regresie, operând cu mai mulţi predictori, să anuleze efectul LTS asupra toleranţei faţă de iehoviști.24 Întregul paragraf este bazat pe rezultate ale analizei logistice multinomiale.25 Perechile de procente menţionate în paragraf diferă semnificativ între ele pentru p = 0.01.26 Argumentarea este bazată pe rezultate ale unui model de regresie oridinală în care variabila dependentă este tipul de experienţă de migraţie

��

au un nivel semnificativ mai mare de atașament foarte puternic faţă de Europa (28%), comparativ cu media pe total eșantion dată de procentul de 20%.

Intenţia de vot. Pentru cei care au lucrat în străinătate nu există o orientare de vot specifică, bine structurată, în legătură cu partidele politice. În schimb, pentru alegerea președintelui ţării, opţiunile par să fie ceva mai structurate. Votul pentru Traian Băsescu este majoritar pentru migranţi la muncă și pentru non-migranţi. În rest datele sunt instabile pentru că numărul total al celor cu experienţă de lucru în străinătate este relativ redus pentru exigenţele unei analize statistice detaliate la nivel naţional.

În schimb, datele la nivel regional permit detalieri deși se referă numai la gospodării cu experienţă de migraţie. Traian Băsescu este preferat atât în Teleorman cât și în Vrancea (Tabelul 21). Considerabil mai mult, însă, în Vrancea faţă de Teleorman. În Alexandria, microregiunea aleasă din Teleorman, opţiunile sunt mai diferenţiate. Apar cu ponderi semnificativ mai mari decât în microregiunea Focșani opţiuni pentru C.V. Tudor, Becali și Năstase. Diferenţa dintre votul de Teleorman și cel de Vrancea este legată și de orientările politice specifice migranţilor de la destinaţiile majoritare pentru cele două zone, Spania pentru teleormăneni și Italia pentru vrânceni.

Tabelul 21 Intenţia de vot pentru președinte pe microregiuni (%)

Alexandria FocșaniTraian Băsescu 15 28*C.V.Tudor 8* 2George Becali 7* 3Adrian Năstase 4* 1Mircea Geoană 3 2Alţii 2 2Indecis 63 63

100 100

Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion microregiuni – plecări pentru muncă.* Asocieri pozitive semnificative determinate prin reziduuri standardizate ajustata.

„E bine sau rău că pleacă …?” Pentru a vedea cum apare lucrul în străinătate în imaginea publică i-am întrebat pe oameni dacă „E bine sau rău că unii oameni pleacă la lucru în străinătate?” Dominant, percepţia este pozitivă. Peste 50% dintre persoanele adulte apreciază că este bine iar peste 20% consideră că „este și bine și rău” (Figura 19). Desigur, cei mai încântaţi de migraţie sunt cei care au de gând să plece (79%) și cei care au lucrat deja în străinătate (73%). În familiile în care nu există nici experienţă și nici intenţie de migraţie, aprecierea este mai reţinută.

79

73

61

60

48

55

5

9

15

13

14

13

13

16

17

20

24

21

2

1

6

7

14

11

0% 20% 40% 60% 80% 100%

cu intenție de migrare

a lucrat în străinătate

cu migranți în gospodărie

a călătorit în străinătateși bine și rău

e răufără experiență de migrație

total eșantione bine

Figura 19 „Credeţi că este bine sau rău că unii oameni pleacă la lucru în străinătate?”Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion de bazăExemplu de lectură: 73% dintre cei care au lucrat în străinătate consideră că „e bine că unii oameni pleacă la lucru în străinătate”


�0

Avantajele principale ale lucrului în străinătate sunt cele de ordin financiar-material iar dezavantajele sunt percepute mai ales în legătură cu problemele familiale:

Motivarea pentru “ e mai bine” % Motivarea pentru “e mai rău” % Câstig financiar 70.7 Sunt departe de familie/ casă 33.0 Nivel de trai mai ridicat 7.8 Dezbinarea familiei 8.2 Îmbunătăţirea situaţiei financiare a familiei 1.4 Nu se mai ocupă de educaţia copiilor 1.6 Asigurarea unui viitor mai bun 0.7 Suferinţa celor care ramân în ţară 1.4 Locuri de muncă mai bune 0.4 Aici nu sunt plătiţi bine 5.6 Mai multe oportunităţi 0.4 Sunt trataţi rău de către străini 4.4 În România nu au locuri de muncă 2.8 Se supun la riscuri 4.0 Aduc bani/ valută în ţară 2.7 Condiţii grele de muncă 2.4 Schimbarea mentalităţii 1.4 Muncesc mult 1.2 Câstigarea experienţei 1.2 Unii nu se descurcă 0.8 Lărgirea orizontului de cunoaștere 0.8 Munca este platită necorespunzător 0.6 NȘ / NR 9.7 Nu muncesc potrivit pregătirii lor 0.2

100 În România nu există locuri de muncă 5.6 România ramâne fără forţă de muncă 4.0 Dezavantaje pentru România 3.2 Și în România există oportunităţi 2.0 Pleacă oamenii valoroși din ţară 0.8 NȘ / NR 21.3

100.0Sunt percepute însă și avantaje legate de schimbarea mentalităţii, lărgirea orizontului de cunoaștere,

îmbogăţirea experienţei. Cei care au lucrat în străinătate „gândesc altfel”, susţin 38% dintre subiecţii intervievaţi (Figura 20).

83

68

36

43

38

7

10

33

22

21

10

22

31

35

41

0% 20% 40% 60% 80% 100%

da nu non-răspuns

...gândesc altfel

...divorțează mai ușor

...se ajută între ei în străinătate

...se ajută (mai mult ) cu cei deacasă

...ajung mai înstăriți

Figura 20 .„După opinia dumneavoastră, cei care au lucrat în străinătate... ?” Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion de bază

Acest „altfel” este, în principal, pozitiv. Oamenii cu experienţă de lucru în străinătate sunt percepuţi ca fiind mai dinamici, cu o etică a muncii apropiată de cea din occident, mai optimiști, mai încrezători în forţele proprii. Schimbarea este descrisă prin/ în termeni de :

% Schimbarea mentalităţii 11 Devin mai inteligenţi 1 Gândire în bine / Pozitivă 11 Devin mai civilizaţi 1 Gândesc liber / deschiși 8 Devin mai pretenţioși / exigenţi 1 Viziune mai largă/ schimbată asupra vieţii 7 Gândire modernă 1 Schimbarea mentalităţii privind munca 3 Devin mai inventivi / creativi 1

��

Gândesc occidental 3 Devin mai curajoși 1 Gândesc realist 3 Devin mai ambiţioși 1 Devin optimiști 3 Gândesc fără a mai avea prejudecăţi 0 Se dezvoltă spiritul de afacerist 2 Gândire materialistă 9 Devin mai responsabili / serioși 2 Devin mai egoiști 3 Devin mai relaxaţi 2 Devin încrezuţi / aroganţi 2 Devin mai practici / organizaţi 2 Devin străini / reci 1 Devin mai încrezători în forţele proprii 2 Gândire negativă 1 Schimbarea mentalităţii privind banul 1 Devin snobi 0 Gândire constructivă 1 Devin pesimiști 0

NȘ / NR 17

Norma socială pare să fie aceea care susţine că dacă ai lucrat în străinătate, banii ar trebui folosiţi în primul rând pentru a construi sau cumpăra o casă, în al doilea rând pentru a deschide o afacere și, pe locul trei, pentru a asigura familiei un trai mai bun:„Pe ce credeţi că ar fi bine să își folosească banii o persoană care se întoarce de la lucru în străinătate?”

% Construcţia/ cumpararea de locuinţă 28 Dezvoltarea unei afaceri 19 Să asigure necesităţile familiei / trai mai bun 12 Achiziţie autoturism 4 Investiţii imobiliare 4 Renovarea / modernizarea locuinţei 3 Cumpărarea de bunuri de folosinţă îndelungată 2 Asigurarea viitorului copiilor 1Alte 5 Nu știu ce sfat să-i dau/NR 22

1003

Deschiderea unei afaceri înainte de cumpărare autoturism sau investiţii imobiliare pare să fie o schimbare în ierarhia de preferinţe pentru cheltuirea banilor din migraţie. Datele disponibile indică faptul că ideea de a folosi banii din migraţie pentru deschiderea unei afaceri este de maximă intensitate la cei care intenţionează să plece la lucru în străinătate (33%) și la cei care au călătorit în străinătate (27%)27.

Configuraţia datelor de sondaj sugerează ipoteza că noua migraţie pentru lucru în străinătate, identificabilă la nivelul plecărilor potenţiale, ar putea fi mai legată, decât în valurile anterioare, de intenţia de a deschide o afacere cu banii din migraţie. Temeiul ipotezei rezidă în ponderea semnificativ mai mare a dorinţei de a investi banii din migraţie în afaceri, pentru migranţii potenţiali comparativ cu foștii migranţi (33% pentru migranţii potenţiali faţă de 23% pentru foștii lucrători în străinătate).

ConcluziiOpinii despre migraţie. Peste 50% dintre persoanele intervievate susţin că migraţia pentru lucru este

bună. Ideologia socială este clar favorabilă lucrului în străinătate. Avantajele percepute pentru lucrul în străinătatea sunt cele legate de îmbunătăţirea situaţiei materiale a migranţilor dar și de schimbarea mentalităţii lor în bine. Dezavantajele sunt legate mai ales de apariţia unor probleme familiale asociate cu șansa sporită de divorţ sau cu probleme referitoare la creșterea copiilor. De remarcat ca migranţi înșiși sunt cei care apreciază că în urma experienţei de migraţie devin mai dinamici, mai moderni în modul de gândire.

Rămâne dominantă încă opţiunea de a folosi banii din migraţie pentru construirea sau cumpărarea locuinţelor. Noul val de migraţie, identificabil la nivelul migranţilor potenţiali pare să fie însă puternic orientat spre folosirea banilor din migraţie către deschiderea unor afaceri.

În seria schimbărilor de mentalitate ar fi de menţionat că munca, prietenii, timpul liber și politica sunt mult mai importante în mentalitatea celor care au lucrat în străinătate, comparativ cu situaţia pe media

27 Raportarea se face la prima alegere.


��

naţională.Mentalităţile. Valori care stau la baza diferitelor tipuri de alegeri sau atitudini sunt semnificativ

modificate prin experienţa de migraţie.Cel mai bun judecător al schimbării mentalităţilor prin LTS sunt migranţii înșiși. Din totalul

migranţilor pentru muncă, 60% sunt de acord cu afirmaţia că „cei care au lucrat în străinătate gândesc altfel”, faţă de numai 38%, procentul corespunzător pe total eșantion. Deși întrebarea nu este despre schimbări la nivelul propriului mod de gândire, răspunsul poate fi considerat a fi unul de tip proiectiv, cu formularea opiniei în funcţie de experienţa personală.Aproape 60% dintre cei care au lucrat în străinătate consideră că munca este, pentru ei, foarte importantă. Procentul este semnificativ mai mare decât cel înregistrat în răspunsurile la aceeași întrebare la nivel naţional (48%). Similar, cei care au migrat pentru lucru acordă o mai mare importanţă timpului liber și politicii decât cei care nu au respectiva experienţă.

Desigur, sunt zone întregi de mentalitate care rămân neschimbate. Exemplul cel mai bun este cel legat de toleranţa etnică. Cea de tip religios pare să suporte o anume extindere a sferei de cuprindere datorită migraţiei.

În comunităţi precum cele din Teleorman, cu migraţie masivă în Spania, se manifestă și o specificitate a orientărilor politice, cu opţiuni mai puternice pentru C.V. Tudor și Becali decât în microregiuni precum Vrancea, cu Italia ca destinaţie dominantă.

Locuirea temporară în străinătate contribuie și la restructurarea legăturilor de atașament spaţial. Foștii lucrători în străinătate au niveluri de aspiraţie mai ridicate în legătură cu viaţa comunitară și tind să fie mai puţin atașaţi de propria localitate. În plus, prin noile relaţii, în stil de viaţă transnaţional, ajung să se lege și de comunităţile unde au lucrat. În schimb, tot lor le este specific un mai mare atașament faţă de Europa decât în cazul celor care nu au trăit experienţa lucrului în străinătate.

��

��

Relaţii de familieAlexandru Toth, Georgiana Toth

În majoritatea definiţiilor, familia nucleară presupune locuirea împreună a persoanelor care o compun. Plecarea unei persoane, fie și temporar, pentru a munci în străinătate reprezintă în mod implicit o restructurare a funcţiilor pe care le îndeplinesc celelalte persoane din familia celui plecat. Dacă munca în străinătate poate fi considerată o strategie de optimizare a funcţiei economice la nivelul familiei și poate determina o îmbunătăţire a nivelului de trai al celor rămași acasă, ce se întâmplă însă cu celelalte roluri pe care migrantul le juca în cadrul gospodăriei? Rolurile legate de afectivitate, sexualitate, dar și cele educaţionale și de control pe care migrantul le îndeplinea înainte de a pleca din gospodărie rămân neîndeplinite sau sunt preluate de altcineva rămas acasă. Astfel este de așteptat să apară anumite disfuncţionalităţi în cadrul familiei, începând de exemplu de la apariţia unor neînţelegeri mai mici sau mai mari în cadrul cuplului sau între membrii rămași acasă și până la o dezvoltare necorespunzătoare psihică și fizică a unui copil al cărui părinte/părinţi sunt plecaţi în străinătate sau chiar divorţ. De asemenea este de așteptat ca absenţa temporară din familie să îl afecteze și pe migrant, din cauza faptului că parte din nevoile pe care familia i le satisfăcea rămân nesatisfăcute.

Datele de sondaj relevă că și la nivelul simţului comun principalele consecinţe negative ale migraţiei temporare pentru muncă sunt cele care se răsfrâng asupra familiei. Aproape jumătate (46%) dintre cei care sunt de părere că este un lucru rău că oamenii pleacă la muncă în străinătate își argumentează opinia prin afirmaţii legate de viaţa de familie. Depărtarea faţă de familie, echivalentă cu un anumit nivel de deprivare în sfera nevoilor de afectivitate este cea mai menţionată consecinţă negativă a plecării la muncă în străinătate (35%). În aceeași categorie de menţiuni mai pot fi adăugate afirmaţiile despre „dezbinarea familiei” (9% din menţiunile de consecinţe negative) și „suferinţa celor care rămân acasă” (1%). De menţionat că distribuţia opiniilor despre aceste consecinţe negative legate de familie nu diferă în cazul celor din gospodăriile cu experienţă de migraţie, faţă de cei din celelalte gospodării.

Tabel 3 Opinii despre de ce e rău că unii oameni pleacă la muncă în străinătate (întrebare cu răspuns multiplu)

% din cei care au răspuns că este rău și că este „și bine și rău” că oamenii pleacă la muncă în străinătate (Eșantion naţional, N=484)

Gospodărie cu experienţa

străinătăţii

Gospodărie non-migrant Total

Sunt departe de familie / casă 35 34 35 Dezbinarea familiei 8 9 9 În România nu există locuri de muncă 8 5 6 Aici nu sunt plătiţi bine 5 6 6 Sunt trataţi rău de către străini 6 4 5 România rămâne fără forţă de muncă 5 4 4 Se supun la riscuri 3 5 4 Dezavantaje pentru România 5 3 3 Condiţii grele de muncă 2 3 2 Și în România există oportunităţi 2 2 2 Nu se mai ocupă de educaţia copiilor 1 2 2 Suferinţa celor care rămân în ţară 3 1 1 Muncesc mult 2 1 1 Altceva 3 2 2

NȘ / NR 17 24 22

Întrebarea la care ne propunem să răspundem în acest capitol este în ce măsură experienţa de lucru în străinătate influenţează modul în care se înţeleg membrii unei familii în general și partenerii dintr-un cuplu în particular.


��

Majoritatea celor din gospodării cu membri care au fost plecaţi în străinătate nu resimt vreo schimbare legată de copii sau relaţiile de familie. Există însă diferenţe între diversele categorii de respondenţi. Astfel, se constată faptul că cei cu experienţă de lucru în străinătate afirmă într-o pondere mai mare decât ceilalţi că experienţa străinătăţii a determinat unele schimbări în ce privește relaţiile de familie și copiii (vezi tabel 2). Pe de altă parte datele din sondajele regionale relevă diferenţe semnificative între gospodăriile de migranţi din Teleorman și Vrancea în ce privește percepţia impactului străinătăţii asupra familiei lor. În cazul gospodăriilor din Vrancea, ponderea celor care afirmă că experienţa străinătăţii a adus schimbări în familia lor este mai mare decât în cazul gospodăriilor din Teleorman. Explicaţia acestei diferenţe rezidă cel mai probabil nu în diferenţele culturale dintre cele două regiuni, cât în efectele de natură economică pe care migraţia pentru muncă le-a produs la nivelul gospodăriilor din cele două judeţe. Datele din cele două sondaje, referitoare la investiţiile din ultimii 5 ani28, indică o îmbunătăţire semnificativ mai mare a nivelului de trai în cazul gospodăriilor de migranţi din Vrancea, decât în cazul celor din Teleorman. Practic, aprecierile referitoare la schimbările familiale sunt percepute în cazul gospodăriilor de migranţi prin prisma schimbărilor apărute în nivelul de trai.

Tabel 4 Ponderea celor care menţionează schimbări în familie determinate de experienţa străinătăţii (%)

Faptul că cineva din gospodăria dvs. a fost pentru o vreme în străinătate, a adus - pentru dvs. - schimbări legate de …

...copii ...relaţiile de familieEșantion naţional 11 18Tip experienţă a străinătăţiiLucru 17 30Călătorie 8 11Intenţie 5 14Gospodărie cu migrant 13 18Eșantioane regionale Teleorman 12 15

Vrancea 19 29

Care a fost însă sensul schimbărilor familiale percepute de către migranţi? Cei care au lucrat în străinătate și care percep că relaţiile lor familiale s-au modificat în urma acestei experienţe, evaluează aceste schimbări ca fiind pozitive. Ponderea migranţilor pentru lucru care percep o înrăutăţire a relaţiilor lor cu partenerul de viaţă sau cu copiii este foarte mică atât la nivelul eșantionului naţional, cât și al celor regionale (tabel 3)

Tabel 5 Evaluarea modificărilor relaţiilor familiale din perspective migrantului pentru muncă

% din respondenţii care au lucrat în străinătate și au partener sau copii.

Cum s-au modificat relaţiile dvs. cu...?Partenerul dvs. de viaţă Copiii dvs. Alte rude apropiate

în bineîn nici un fel în rău în bine

în nici un fel în rău în bine

în nici un fel în rău

Eșantion naţional 30 54 3 27 54 3 23 62 1Teleorman 35 62 1 27 64 3 22 72 4Vrancea 50 45 2 40 52 2 30 62 4

Notă: Bazele de calcul variază în funcţie de persoanele care au partener, copii. Exemple de citire: 30% din cei cu experienţă de lucru în străinătate, la nivel naţional consideră că relaţiile lor cu partenerii de viaţă s-au modificat în bine, 40% din migranţii pentru muncă din Vrancea care au copii apreciază că relaţiile lor cu copiii s-au îmbunătăţit.

28 Câteva date comparative referitoare la investiţiile din ultimii 5 ani în cazul gospodăriilor din cele 2 judeţe: cumpă-rarea de electrocasnice: VN - 73%, TR – 41%, cumpărare autoturism: VN – 30%, TR – 14%, construire de locuinţă: VN – 23%, TR – 7%. De asemenea 41% din respondenţii din Vrancea apreciază că viaţa lor din prezent este mai bună decât cea de acum câţiva ani, faţă de doar 27% în cazul celor din Teleorman.

��

Este evoluţia relaţiilor familiale din ultimii ani asemănătoare în cazul gospodăriilor de migranţi și de non-migranţi? Majoritatea respondenţilor, indiferent de experienţa de migraţie nu percep o îmbunătăţire sau înrăutăţire a înţelegerii în familia lor. Datele din sondajul la nivel naţional, dar și cele din anchetele regionale nu indică diferenţe semnificative în ceea ce privește înţelegerea din familie între cele două tipuri de gospodării, însă se poate remarca o diferenţă în cazul gospodăriilor de migranţi din Vrancea comparativ cu cele din Teleorman sau a celor din eșantionul naţional. Migranţii din regiunea Vrancea apreciază într-un număr ușor mai mare că înţelegerea în familia lor a evoluat în bine în ultimii ani (24% faţă de 14% în Teleorman și 18% la nivelul gospodăriilor de migranţi la nivel naţional).

Tabel 6 Evoluţia percepută a înţelegerii în cadrul familiei în ultimi ani (%)

Cum apreciaţi că este înţelegerea în familie în prezent faţă de acum câţiva ani?

Mai bună La fel Mai proastă NȘ/NR TotalEșantion naţional 15 76 6 4 100Tip experienţă a străinătăţii

Lucru 15 71 8 5 100Călătorie 14 77 5 3 100Intenţie 23 71 6 0 100Gospodărie cu migrant 18 76 3 3 100Gospodărie non-migrant 14 76 6 4 100

Eșantioane regionale Teleorman 14 72 10 4 100

Vrancea 24 68 6 3 100

Restrângând relaţiile familiale doar la nivel de cuplu, datele indică faptul că cei cu experienţă de lucru apreciază într-o pondere ceva mai mare faptul că nu se înţeleg prea bine sau deloc cu partenerul/partenera lor, comparativ cu celelalte categorii de respondenţi: 11% comparativ cu 3% în cazul gospodăriilor de non-migranţi (Tabel 5). Aceeași situaţie se relevă și din distribuţia răspunsurilor intervievaţilor referitoare la frecvenţa apariţiei de probleme în cadrul cuplului. 19% din cei cu experienţă de lucru recunosc că în cuplul lor apar adesea probleme, în condiţiile în care la nivel naţional ponderea celor care recunosc acest fapt este de doar 9%. La nivelul gospodăriilor de migranţi din Vrancea și Teleorman doar 6-7% dintre respondenţi afirmă că în cuplul lor apar frecvent probleme (Tabel 6), însă acest lucru este foarte probabil determinat de faptul că nu toţi respondenţii din aceste familii au lucrat în străinătate.

Tabel 7

Pe ansamblu, cum apreciaţi modul în care vă înţelegeţi cu soţul / partenerul dvs? (%)

Foarte bine Bine Nu prea bine Deloc bine NR TotalEșantion naţional 51 44 3 0 2 100Tip experienţă a străinătăţiiLucru 47 41 9 2 2 100Călătorie 55 38 5 0 2 100Intenţie 51 41 3 3 3 100Gospodărie cu migrant 43 55 1 1 1 100Gospodărie non-migrant 52 43 3 0 2 100Eșantioane regionale Teleorman 48 50 2 0 0 100Vrancea 59 36 4 1 0 100


��

Tabel 1. Frecvenţa de apariţie a problemelor în viaţa de cuplu (%)

Uneori apar probleme în viaţa de cuplu. În cuplul dvs. cât de des apar probleme?

Deloc, foarte rar Rar Adesea Foarte des NȘ/NR TotalEșantion naţional 48 40 8 1 3 100Tip experienţă a străinătăţiiLucru 33 47 13 6 2 100Călătorie 47 35 14 0 4 100Intenţie 51 41 3 3 3 100Gospodărie cu migrant 45 44 9 1 1 100Gospodărie non-migrant 51 39 6 1 4 100Eșantioane regionale Teleorman 47 44 7 0 2 100Vrancea 49 43 4 2 2 100

Care sunt principalele surse ale problemelor care apar în viaţa de cuplu? Indiferent de experienţa cu străinătatea, lipsa banilor este principala sursă a neînţelegerilor din cadrul unui cuplu. Migranţii din Vrancea și cei cu experienţa străinătăţii prin călătorii menţionează într-o pondere semnificativ mai mică banii ca sursă a problemelor de cuplu, fapt ce reprezintă un indicator pentru situaţia materială mai bună a acestor gospodării. Comportamentul copiilor precum și relaţia cu părinţii sau socrii și consumul de alcool sunt surse secundare ale neînţelegerilor care apar în cuplurile din România. Neglijarea familiei și distanţa sunt surse secundare de probleme în cuplu care caracterizează în special grupul celor cu experienţă de lucru în străinătate, fiind menţionate de aproximativ 10% dintre aceștia.

Tabel 9 Sursa problemelor din viaţa de cuplu (%)

Care este principala cauză a acestor probleme? (2 răspunsuri, cumulate)

Total Lucru Călătorit Intenţie Gosp. cu migrant

Gosp. fără migrant TR VN

Lipsa banilor 77 79 53 83 80 80 84 59Comportamentul copiilor 18 24 21 33 7 18 11 17Părinţii/socrii 8 12 6 11 4 9 6 12Consumul de alcool 8 7 6 6 4 9 4 12Neglijarea familiei de către unul dintre parteneri 4 12 2 - - 5 4 2

Unul dintre parteneri nu aduce bani în casă 3 2 - - 7 3 23 5

Distanţa 3 10 - 6 9 1 4 8Violenţa 2 - - 11 7 2 2 2Infidelitatea 2 2 2 6 4 2 4 2Altele 13 10 23 11 14 11 4 12NR 8 5 21 11 6 7 15 25

Influenţează plecarea temporară la muncă în străinătate viaţa de cuplu sub aspectul înţelegerii între parteneri? Simpla analiză a distribuţiei răspunsurilor nu ne conduce spre un răspuns fără echivoc. Analizând însă relaţiile dintre mai mulţi factori care ar putea influenţa buna înţelegere dintr-un cuplu răspunsul la această întrebare capătă mai multă substanţă. Analiza de regresie arată că:

• principalul factor care influenţează direct înţelegerea dintre partenerii din cuplu este situaţia materială. O situaţie materială bună determină ca și înţelegerea în cuplu să fie bună

• experienţa de lucru în străinătate influenţează negativ înţelegerea între parteneri. Faptul că unul din parteneri a lucrat/lucrează în străinătate reduce gradul de înţelegere cu celălalt din cuplu

• femeile tind să evalueze „mai negativ” înţelegerea cu partenerul de viaţă• locuirea în urban influenţează negativ înţelegerea în cuplu• existenţa unui copil în gospodărie influenţează de asemenea negativ înţelegerea între

partenerii de viaţă.

��

Tabel 10 Predictori ai bunei înţelegeri în viaţa de cuplu29

Predictori BetaEste femeie -0.070Locuiește în urban -0.098Gospodărie cu copil sub 18 ani -0.082Respondentul a lucrat în străinătate -0.118Ani de școală respondent 0.070Mărimea gospodăriei -0.075Dotarea materială 0.167R2=0.06

În tabel sunt prezentate rezultatele unei analize de regresie lineară, cu înţelegerea în cuplu ca variabilă dependentă. Toţi coeficienţii marcaţi cu gri sunt semnificativ diferiţi de zero pentru p = 0.05. Modelul final a fost obţinut prin metoda „backward elimination”.

Tabel 11 Valori medii ai indicatorului înţelegerii în cuplu

(Sub)Eșantion MedieExperienţă a străinătăţii prin...

Lucru -36Călătorie -1Intenţie 2Gosp. cu migrant -10

Gosp. fără migrant 6Tip de familieFamilie nucleară 12Familie nucleară extinsă -10Total naţional 0

După cum se observă și din Tabelul 9, experienţa de lucru în străinătate se asociază cu valori semnificativ mai scăzute ale indicatorului înţelegerii în cuplu. Chiar dacă din analiza de regresie mărimea gospodăriei nu a reieșit ca un predictor semnificativ pentru înţelegerea din cuplu, aceasta din urmă pare să difere în funcţie de tipul de familie. Cuplurile din cadrul familiilor nucleare au un nivel al înţelegerii semnificativ mai mare decât cele din familii polinucleare (nucleare extinse, adică mai multe generaţii care locuiesc în aceeași gospodărie). În același timp se poate observa că gospodăriile cu migranţi și cei cu experienţă de lucru în străinătate se asociază semnificativ cu familiile nucleare extinse. 68% dintre cei din gospodării cu experienţă de migraţie trăiesc în familii extinse (Tabel 10). Locuirea mai multor generaţii sub același acoperiș se asociază adesea cu apariţia unor neînţelegeri între membrii respectivei gospodării, iar plecarea temporară la muncă în străinătate a unuia din membrii poate agrava aceste neînţelegeri.

29 Înţelegerea în cuplu este un indicator de tip scor factorial, obţinut din întrebările “Pe ansamblu, cum apreciaţi modul în care vă înţelegeţi cu soţul/partenerul dvs.?” și “În cuplul dvs. cât de des apar probleme?”. Scorul factorial obţinut a fost înmul-ţit cu -100 pentru scalare directă și ușurinţa citirii rezultatelor.


�0

Tabel 12 Experienţa străinătăţii în funcţie de tipul de familie (%)

Tip familiepersoane singure / familii de vârstnici

familii nucleare

familii nucleare extinse

altă situaţie Total

Eșantion naţional 21 31 44 4 100Tip experienţă a străinătăţii

Lucru 7(-) 32 56(+) 5 100Călătorie 20 38 40 3 100Intenţie 7(-) 46(+) 40 6 100Gospodărie cu migrant 2(-) 28 68(+) 3 100Gospodărie non-migrant 29(+) 29 38(-) 4 100

Notă: Semnele +/- din celulele gri semnifică relaţia de asociare / respingere dintre caracteristica de pe coloană și cea de pe linie, așa cum a reieșit în urma anlizei pe bază de reziduuri standardizate ajustate.

Concluzionând pe baza analizelor prezentate, putem afirma că:• influenţa efectivă a plecărilor pentru muncă în străinătate asupra relaţiilor de familie este relativ

redusă, chiar dacă la simţul comun îndepărtarea de familie reprezintă principalul aspect negativ al migraţiei.

• migranţii tind să atribuie experienţei străinătăţii o influenţă pozitivă asupra relaţiilor din familie și asupra înţelegerii cu partenerul de viaţă, întrucât banii proveniţi din munca în străinătate contribuie la o îmbunătăţire a traiului din gospodăriile de migranţi și implicit și la o îmbunătăţire a relaţiilor din cadrul familiei.

• plecarea la lucru în străinătate afectează în unele cazuri înţelegerea în relaţia migrantului cu partenerul/partenera de viaţă.

• situaţia economică a gospodăriei este principalul determinant al modului în care se înţeleg membrii ei. În condiţiile în care lipsa banilor este principala sursă de conflicte în interiorul unei familii, banii din munca în străinătate contribuie la reducerea potenţialului de neînţelegeri între membrii acesteia.

��

��

Aspecte comunitare Ioana-Alexandra Mihai

Migraţia temporară pentru muncă este un fenomen despre ale cărui efecte și cauze se discută mai ales la nivel naţional: ca principală cauză este identificată lipsa locurilor de muncă suficient de atrăgătoare, iar dacă ne referim la efecte, se vorbește mai ales despre efecte economice la nivel macro și despre efecte sociale la nivelul familiilor. Un aspect al migraţiei ce face mai puţin parte din discursul public despre migraţie este cel comunitar. Ce rol joacă factorii comunitari în migraţie? Ce factori sunt importanţi? Ce efecte are migraţia la nivel comunitar în comunităţile de origine dar și în cele gazdă?

Vorbeam despre nemulţumirea faţă de viaţa pe care oamenii o duc în ţară, care îi împinge către străinătate. Această nemulţumire, sau inadecvare a condiţiilor la necesităţile oamenilor se regăsește în primul rând la nivelul comunităţii, dar aceasta ar explica mai degrabă un eventual flux de migraţie internă, de aceea putem considera că factorii de respingere se află mai degrabă la nivel macro. Există însă un factor al migraţiei ce ţine în mod clar de comunitatea locală: relaţiile ce se construiesc la acest nivel. Atât din datele calitative, cât și din cele cantitative, rezultă că principala resursă de ajutor pentru plecările în străinătate o constituie persoane provenind din aceeași localitate, fie ele rude sau cunoștinţe (vezi Tabelul 8, capitol ”Explorarea Europei…”). Comunitatea locală se constituie astfel în mediul în care oamenii au acces la informaţii și relaţii utile în ceea ce privește migraţia, mai ales fiindcă aceasta din urmă a devenit un fapt comun în cadrul comunităţilor ce au o oarecare experienţă migratorie.

„Erau mulţi de aici plecaţi în Spania?Când am plecat noi [în 2002] erau deja mulţi plecaţi, cred că am fost printre ultimii... Acum toată lumea e în Spania.”(L.S., femeie, 36 ani, migrantă în Spania, interviu Nenciulești)

Participare comunitarăCare sunt însă implicaţiile migraţiei la nivel comunitar? Dacă oamenii își părăsesc, cel puţin temporar, comunitatea, înseamnă că ei se rup de ea și din punct de vedere social? Datele cantitative arată că migranţii sunt mai puţin atașaţi de comunitatea din care provin (vezi capitolul „Explorarea Europei...”). Totuși, din interviurile cu migranţi în Spania reiese o dorinţă, uneori exprimată ca plan, alteori ca posibilitate ce nu se dorește a fi exclusă, de reîntoarcere în ţară. Ea se traduce în investiţii, în locuinţe construite sau cumpărate în ţară, de multe ori chiar în comunitatea de origine. Cu toate acestea, aceleași persoane care investesc într-o locuinţă în România sunt și cei care își cumpără locuinţe în ţara de destinaţie (uneori ordinea este chiar inversă: se achiziţionează mai întâi o locuinţă în ţara de destinaţie și abia apoi în România). Ce trebuie reţinut însă este că, cel puţin la nivel declarativ, posibilitatea de reîntoarcere nu numai că nu este exclusă, dar este văzută și ca fiind probabilă. În cazul acestor declaraţii este greu de diferenţiat între atașamentul faţă de comunitatea locală și atașamentul faţă de ţară sau cel faţă de familia lăsată acasă.

„Nu vreau să rămân acolo, dar cât oi vedea că e bine acolo, rămân... N-o să pot să rezist acolo, e mai bine la casa ta, acasă, ţara ta...”(M.O., femeie, 33 ani, migrantă în Spania, interviu Nenciulești)

„Eu când m-am căsătorit a trebuit să iau o decizie: iau un străin sau mă căsătoresc cu un român?... Că dacă e să vrea unul să se întoarcă e mai ușor așa, e ţara ta, e limba ta...”(D.A., femeie, 30 ani, stabilită în Spania din 1995, interviu San Fernando de Henares, Madrid)

Dacă migranţii sunt mai puţin atașaţi faţă de comunitatea locală, ce se poate spune despre participarea comunitară a acestora? Sunt migranţii mai activi sau dimpotrivă?

Diferenţa dintre cei care au fost sau sunt plecaţi pentru muncă și restul populaţiei nu poate fi analizată statistic decât în datele provenind din cercetarea regională, având în vedere că aici avem un număr


��

suficient de mare de cazuri (39% dintre respondenţii chestionarului aplicat la nivel regional au fost plecaţi pentru muncă, faţă de doar 7% în cazul eșantionului naţional); ea este prezentată în Anexă, Tabelul 13. Observăm că participarea comunitară a celor care au fost plecaţi pentru muncă este semnificativ mai redusă faţă de cea regăsită la nivelul întregului eșantion. O explicaţie a neparticipării este pragmatică și se referă la absenţa persoanelor respective din comunitate. Este însă interesant de observat că migranţii sunt mai puţin participativi deși privim contribuţiile în muncă și în bani în ansamblu (am putea presupune că ei pot compensa absenţa din comunitate și deci imposibilitatea de a contribui cu muncă, prin contribuţii în bani, resursă de care în general dispun).

Capital socialO resursă importantă a celor care pleacă la muncă în străinătate o constituie reţelele sociale. În

cercetarea calitativă am întâlnit foarte rar persoane care au ajuns în străinătate fără să fi avut pe cineva acolo. Observaţia este susţinută de datele cantitative care arată că mai mult de jumătate din migranţi (58% dintre migranţii surprinși în fișa de migraţie aplicată la nivel naţional) au primit ajutor de la altă persoană atunci când au plecat pentru prima oară din ţară. În categoria relaţiilor utile pentru migranţi, pe primul loc se află rudele din aceeași localitate iar pe locul doi prietenii provenind tot de aici.

Informaţiile par contradictorii: pe de o parte românii ajung în străinătate cu ajutorul relaţiilor pe care le au, într-un fel de creștere piramidală a fenomenului, pe de altă parte un tip de discurs foarte comun printre migranţi este acela despre românii care nu se ajută între ei și despre relaţiile (atât de familie, cât și de prietenie) distruse în străinătate. Un exemplu de asemenea contradicţie l-am putut observa atunci când am petrecut aproape o zi întreagă cu un cuplu de tineri (26, respectiv 32 ani) din Nenciulești ce se află în Spania de trei ani. Pe de o parte descriau felul în care s-au răcit relaţiile dintre ei și prietenii sau rudele ce se aflau tot în Spania, pe de altă parte am avut ocazia să asistăm la vizite neprevăzute din partea unor cunoștinţe sau prieteni precum și la întâlniri întâmplătoare cu români ce locuiau în aceeași zonă și din care reieșea că totuși viaţa lor socială era departe de a fi săracă.

O sursă probabilă a acestei contradicţii se regăsește în diferenţa dintre timpul liber pe care îl aveau când se aflau în ţară și cel pe care îl au cei care muncesc în străinătate. Pentru a obţine venituri care să le permită un nivel de trai care să justifice costurile pe care le presupune depărtarea faţă de casă, românii din Spania au un program de lucru ce nu le permite să-și petreacă prea mult timp cu prietenii. În general, ei preferă să-și folosească puţinul timp liber pentru odihnă. În aceste condiţii, relaţiile dintre oameni devin mai degrabă funcţionale pentru întrajutorare și schimbul de informaţii, decât sub aspectul petrecerii timpului liber.

„Dacă ajungi acasă la zece, te speli și te culci. Unde să mai ieși? Că a doua zi te trezești la șase.”(bărbat, 32 ani, migrant Spania, interviu Madrid)

Un alt factor este diferenţa dintre așteptările pe care le au românii proaspăt veniţi faţă de cei care le-au promis ajutorul și ajutorul efectiv pe care îl primesc de la aceștia. Pe de o parte, migranţii mai vechi au avut de întâmpinat multe greutăţi până au reușit să obţină o situaţie relativ stabilă și nu acceptă să cheltuie prea mult din resursele de timp, capital social și bani (primele foarte rare, cele din urmă obţinute cu eforturi mari) pentru a-i sprijini pe nou veniţi.

„Una e emigrantul român plecat dinainte, cu costuri mult mai mari... are mai mulţi ani în spate, e economic mai așezat. Nu ai cum să treci peste anumite etape, prima este cea de învăţare a limbii, care durează un an și ceva”(migrant în Spania, interviu Getafe, Madrid)

„Am venit la o verișoară care era de multă vreme aici...Și te-au ajutat?... Ei te ajută, dar uită cum a fost și pentru ei la început”(AP, femeie, 28 ani, migrantă în Spania din 2003, interviu Madrid)

��

O circumstanţă cu potenţial ridicat de generare de conflicte rezultă din conlocuire. De multe ori, apartamentele sunt subînchiriate de către titularii contractului de închiriere, astfel că se ajunge la situaţii în care locuiesc 10 persoane într-un apartament de 3 camere. În afară de consecinţele inevitabile pe care acest fapt le are asupra vieţii de cuplu, se nasc conflicte între cupluri, respectiv familii, provocate de necesitatea de a împărţi anumite utilităţi comune cum ar fi baia, bucătăria, aparatele electrocasnice sau terasa unde se pun rufele la uscat, dar și de obiceiurile diferite ale fiecăruia.

În ce fel se reflectă această utilizare a reţelelor sociale pentru migraţie în ansamblul relaţiilor sociale ale oamenilor? Sunt familiile celor care migrează mai bogate în capital relaţional decât celelalte? Datele provenind din cercetarea cantitativă naţională arată că cei ce provin din familii cu experienţa străinătăţii au un capital relaţional superior faţă de ceilalţi. Sunt însă aceste reţele sociale legate de migraţie? Dacă facem o comparaţie între cei ce provin din familii în care cel puţin o persoană a fost sau este plecată pentru muncă în străinătate și restul eșantionului, observăm că aici se regăsesc diferenţe semnificative din punct de vedere statistic doar în ceea ce privește relaţiile cu persoane din străinătate și cu persoane de la care subiectul ar putea obţine bani cu împrumut (vezi Tabelul 14). Calitatea acestor relaţii (apreciată prin măsura în care subiectul consideră că se poate baza pe ele) nu diferă semnificativ decât în cazul celor cu persoane din străinătate.

Asociere în ţara de destinaţieDeja este un fapt cunoscut că în Spania există un număr mare de români (estimat la aproximativ 500.000

– 600.000) și că aceștia nu sunt împrăștiaţi în mod uniform pe întregul teritoriu al ţării, ci sunt concentraţi în anumite zone, una dintre ele fiind Comunitatea Autonomă Madrid. Aici românii trăiesc mai ales în localităţile din afara Madridului, pe coridorul Henares (cel mai cunoscut pentru concentraţia mare de români este orașul Coslada, în care din 70.000 de locuitori, 13.000 sunt români), dar și în sudul capitalei. Românii locuiesc în aceleași zone, merg la aceleași magazine, folosesc aceleași mijloace de transport în comun, merg la aceleași biserici (acolo unde este cazul), se întâlnesc în toate aceste locuri, petrec timp liber împreună (chiar dacă mai puţin decât în ţară). În localităţile unde concentraţia românilor este mare, este la fel de puţin surprinzător să auzi o conversaţie în română pe stradă pe cât este să auzi vorbindu-se spaniolă. În aceste condiţii putem considera justificat discursul despre comunităţi de români.

Dacă este așa, atunci ar trebui să se poată identifica forme de organizare a acestora. Cea mai vizibilă organizare a românilor este în jurul bisericilor. Biserica nu este doar un loc în care oamenii vin pentru a se ruga sau pentru a participa la servicii religioase. Ea este în același timp un loc de întâlnire, un loc în care oamenii pot socializa și – foarte important pentru cei aflaţi în străinătate pentru muncă – pot face schimb de informaţii.

Comunitatea adventistă din Coslada s-a mobilizat pentru a-și aduce un pastor din ţară încă din anul 1998. Biserica ortodoxă românească din Madrid funcţiona deja cu mult înainte de valul postdecembrist de migranţi. Totuși comunităţile de români ce trăiesc în jurul Madridului s-au organizat pentru a crea parohii noi în localităţile în care trăiesc. În acest demers au întâlnit rezistenţă din partea Mitropoliei Parisului de care ar ţine orice parohie ortodoxă românească din Spania, ceea ce a arătat și mai clar măsura în care respectivele comunităţi au reușit să se organizeze.

În ultimii ani apare și o tendinţă către asociere formală, exprimată prîntr-un număr relativ mare de asociaţii. Astfel, în localităţile unde trăiesc mulţi români se pot găsi și câte 4-5 asociaţii. În anul 2005 fost înfiinţată o federaţie a asociaţiilor de români din Spania – FEDROM, la care sunt afiliate 14 asociaţii de pe întreg teritoriul ţării. Una din activităţile federaţiei este sprijinirea înfiinţării de asociaţii acolo unde locuiesc români.

Asociaţiile sunt sprijinite material mai ales de către autorităţile spaniole (la nivel de localitate sau de comunitate autonomă). Putem clasifica activităţile lor în următoarele tipuri:

• Activităţi cultural-sportive și excursii în care sunt implicaţi fie doar români, fie români și persoane de alte naţionalităţi

• Organizarea de evenimente cum ar fi concerte, expoziţii, târguri• Organizarea de cursuri de limbă spaniolă• Organizarea de cursuri de limba română pentru copiii migranţilor (este un tip de activitate pe

care și-l propun mai multe asociaţii, dar care în momentul cercetării se afla în stadiul de proiect)• Crearea unor parohii ortodoxe române


��

• Informare• Intermedierea de locuri de muncă• Consultanţă juridică• Traduceri de acte

Acestea din urmă sunt de multe ori servicii pentru care cel care apelează la „asociaţie” trebuie să plătească, ceea ce face ca asociaţiile să fie privite cu neîncredere. De altfel, chiar și cele care nu prestează astfel de servicii remunerate sunt puţin cunoscute, iar impresia generală este că românii nu se asociază.

„Ce faceţi?Păi primul lucru pe care trebuie să-l fac acum este să-mi fac cât mai multă publicitate, să știe oamenii de mine.”(președintă de asociaţie, interviu Madrid)

În afară de aceasta, se poate observa o concurenţă între asociaţii, persoanele aflate în conducerea lor emiţând aprecieri negative sau chiar acuzaţii la adresa celorlalţi

„Românii nu se asociază. Spun că sunt multe asociaţii, dar de fapt sunt constituite doar pentru un proiect. Sunt niște delincvenţi, doi-trei oameni cu soţiile, cu fraţii, cu copiii, care iau bani pentru un proiect”(președinte de asociaţie, interviu Madrid)

ConcluziiSă rezumăm, extrăgând principalele concluzii ce rezultă din cele expuse în acest capitol:

• Migranţii sunt mai puţin implicaţi în rezolvarea problemelor comunităţii de origine• Migraţia folosește în special reţele sociale de la nivelul comunităţii de apartenenţă• Relaţiile românilor în străinătate se modifică, pe de o parte în sensul că scade frecvenţa

interacţiunilor între oameni pe de altă parte prin ruperea unor relaţii mai vechi și apariţia altora noi

• Fenomenul asociaţional în rândul românilor din Spania se află într-o fază incipientă, cu numeroase asociaţii de dimensiuni foarte mici, cu activitate redusă și care se concurează între ele

��

Anexă

Tabelul 13 Experienţa de participare (procentul celor care au răspuns afirmativ, raportat la numărul de cazuri valide; sunt marcate câmpurile unde se regăsesc diferenţe semnificative faţă de restul eșantionului)

Total eșantion naţional

Cineva din gospodărie are experienţa străinătăţii (naţional)

Cineva din gospodărie a fost vreodată plecat pentru muncă (naţional)

Total eșantion regional

Subiectul a fost plecat la lucru (regional)

A contribuit voluntar cu muncă sau bani la rezolvarea unor probleme locale 24 28 25 21 16

A participat la vreo întrunire publică legată de probleme ale comunităţii/blocului 21 23 18 16 12A menţionat autorităţilor probleme comune care ar trebui rezolvate 18 22 16 15 14A făcut vreo donaţie la biserică 53 52 49 64 57A ajutat pe cineva nevoiaș 66 71 67 72 71

Tabelul 14 Relaţii utile (procentul celor care au răspuns afirmativ, raportat la numărul de cazuri valide; sunt marcate câmpurile unde se regăsesc diferenţe semnificative faţă de restul eșantionului)

Aveţi cunoștinţe pe care vă puteţi baza…Total eșantion naţional

Cineva din gospodărie are experienţa străinătăţii (naţional)

Cineva din gospodărie a fost vreodată plecat pentru muncă (naţional)

Total eșantion regional

Subiectul a fost plecat la lucru (regional)

în caz de boală pentru consultaţie, tratament, intervenţie chirurgicală 22 29 20 15 16la tribunal, notar, avocat 6 10 6 5 7la primărie 12 16 14 12 12la poliţie 9 13 11 10 9în obţinerea unui loc de muncă 5 9 8 6 6în lumea afacerilor 4 8 6 4 5la instituţiile judeţene 3 6 5 2 3în străinătate prin rude stabilite acolo 14 26 26 24 27în străinătate prin cunoștinţe 10 20 21 16 22pentru a vă împrumuta cu o sumă mai mare de bani 14 23 21 19 23


��

��

Planurile românilor pe termen mediu (doi-trei ani)

Delia Bobîrsc

Planurile de viitor, intenţiile noastre în a ne propune scopuri pe o durată mai scurtă sau mai lungă reprezintă o componentă cu caracter motivant în viaţa de zi cu zi. Dar numai dorinţa de a atinge anumite scopuri pre-definite nu e suficientă în a ne face planuri. Cotidianul ne conferă o primă condiţionare a planurilor pe care ni le facem, și anume aceea de a ne evalua necesităţile, de a ierarhiza și stabili priorităţi între anumite aspecte relevante, cărora le atribuim o semnificaţie deosebită, aspecte cu valoare intrinsecă sau simbolică. Din acest punct de vedere planurile reprezintă atât dimensiunea individuală, de satisfacere a unor necesităţi, cât și cea socială, de exprimare publică a propriei personalităţi.

Un alt nivel de condiţionări derivă din experienţa acumulată de-a lungul vieţii și e reprezentat de adecvarea scopurilor la resursele existente sau cele pe care le considerăm accesibile și ca atare le vom putea atrage în intervalul de timp propus. Fără evaluarea acestor resurse, scopurile devin mult mai greu realizabile și ca atare planurile de viitor nu reprezintă decât simple verbalizări ale unor dorinţe.

În raport cu aceste direcţii am încercat să configurăm intenţiile de viitor ale românilor, folosind datele cantitative culese la nivel naţional pe bază de chestionar și datele calitative (interviuri realizate în localitatea Nănești, Vrancea).

La întrebarea „Pentru următorii doi-trei ani dvs. aveţi în plan...?” au fost oferite 13 variante de răspuns, considerate a reprezenta ţinte/scopuri principale și relevante pe care românii și le propun în prezent (Figura 1), pentru fiecare dintre acestea, subiecţii intervievaţi putând răspunde afirmativ sau negativ.

Figura 1 Principalele planuri de viitor ale românilor rezultate din răspunsurile la întrebarea „Pentru următorii doi-trei ani dvs. aveţi în plan...?”

40

29

23

19

17

16

14

13

11

10

5

2

1

0 5 10 15 20 25 30 35 40 45

să vă mutați în altă localitate-comună

să vă mutați într-un apartament mai mic

să vă mutați în altă localitate-oraș

să vă cumpărați un teren

să deschideți o afacere

să văconstruiți o casă

să vă continuați studiile

să vă mutați într-o casă mai bună

să vă schimbați felul de viață

să petreceți un concediu în străinătate

să vă căutați alt/un loc de muncă

să vă măriți veniturile lucrând suplimentar

să aduceți îmbunătățiri importante la casa/apartamentulîn care stați

Cifrele din grafic indică ponderea subiecţilor care au răspuns că au un plan legat de aspectul respectiv. Alegerile nu sunt exclusive, aceeași persoană poate avea mai multe planuri.

Datele culese indică faptul că prima prioritate a românilor vizează îmbunătăţirea condiţiilor de locuit, investiţia în casă sau apartamentul în care stau/locuiesc. Această intenţie caracterizează într-o măsură mai mare tinerii și adulţii din Muntenia și Transilvania. Diversificarea planurilor investiţionale constituie o strategie obișnuită, mai ales în cazul familiilor care au cel puţin un membru plecat la lucru în afara ţării sau în cazul celor care intenţionează să migreze. Construirea unei noi case sau mutarea într-o casă mai bună, alături de intenţia de a cumpăra terenuri sau deschiderea unei afaceri sunt unele din practicile investiţionale curente ale migranţilor români. Intenţia de multiplicare a veniturilor, de a-și mări veniturile lucrând suplimentar sau prin căutarea unui nou/alt loc de muncă se află pe primul loc în planurile celor care se gândesc să migreze în viitorul apropiat (următorii doi ani). Această intenţie se observă cu preponderenţă la bărbaţi, tineri și adulţi, locuitori ai Crișanei și Maramureșului.


�0

”Majoritatea schimbărilor de la nivelul comunei se fac cu banii aduși de afară. Cei mai mulţi investesc în case. Casele sunt mult mai moderne decât înainte, uitându-te la ele și având ideea de afară se vede că au prins ideea de afară, că au venit cu altă mentalitate. Casele se fac mai înalte, se fac puţuri pentru apă curentă, se fac băi în case.” (patron, Nănești)

Alături de analiza acestor strategii investiţionale, ne-au mai interesat și planurile referitoare la acumularea de capital educaţional și investiţiile în loisir. Astfel, orășenii care au mai călătorit în străinătate își doresc, în mai mare măsură, să petreacă un concediu în afara ţării. Iar orientarea spre continuarea studiilor se observă cu preponderenţă la tineri, la cei cu educaţie superioară, care își doresc să migreze sau care au deja experienţă în migraţie prin călătorii în afara ţării.

O mică parte dintre români intenţionează să urmeze (și) o carieră antreprenorială, să își deschidă o afacere. Cine sunt cei care au astfel de planuri? Un profil al antreprenorului român se conturează astfel: bărbat, 18-29 ani, studii medii și superioare, fără venit sau cu un venit peste 6 milioane lei lunar, cu ocupaţii medii și ocupaţii superioare, din urban, cu experienţă de locuire în străinătate (fie pentru lucru, fie pentru turism) sau cu intenţie de a migra.

Un alt aspect de interes considerăm a fi domeniile de afaceri spre care se orientează antreprenorii. Dezvoltarea unei ferme agricole pare o afacere profitabilă pentru 3% dintre cei care au în plan ca în următorii doi ani să investească într-o afacere, pe când 8% s-ar orienta spre o firmă care să nu vizeze sectorul agricol. Din discuţiile cu migranţii români am constatat că și aceștia nu mai doresc revigorarea activităţilor agricole, investiţiile lor orientându-se, preponderent, spre zona serviciilor, sectorul imobiliar, achiziţia de case și terenuri (dintre cei care au lucrat în străinătate și ar porni o afacere, firmă proprie, 7% ar dezvolta o firmă agricolă, iar 24% ar porni o afacere non-agricolă).

Tabel 1 Opţiunea pentru a deschide o afacere în funcţie de experienţa de migraţie în străinătateÎn următorii 2 ani dvs. sau altcineva din familie aveţi intenţia...? Lucru Călătorie Intenţie Gospodărie cu

migrantGospodărie

non-migrant Total

să dezvoltaţi o fermă / exploataţie agricolă 7% 5% 6% 4% 2% 3%

să porniţi firmă/afacere proprie 24% 12% 18% 10% 4% 8%

Datele din tabel reprezintă ponderea celor care au răspuns „Da”

Referitor la obstacolele din calea „drumului antreprenorial”, mulţi dintre subiecţii intervievaţi au declarat că nu pot porni o afacere fie din lipsă de capital financiar, de experienţă sau de interes. Pe lângă aceste obstacole apar și altele, unii dintre subiecţi considerând că afacerile din România sunt riscante datorită birocraţiei și nivelului ridicat al corupţiei.

În certările noastre am identificat foști migranţi care au început o afacere de transport la întoarcerea din Italia. O mică parte dintre migranţii întorși acasă și-au investit banii câștigaţi în întreprinderi de construcţie. Un exemplu de investiţie într-o mică întreprindere de fabricare a bolţarilor pentru construcţii este în satul Nănești din judeţul Vrancea. Un fost migrant cu o vastă experienţă de muncă în Italia (peste 10 ani) la întoarcerea în ţară a decis să investească într-o afacere, în asociere cu un italian, pe modelul italian. Investiţia este considerată de succes, adaptată la cerinţele europene și cu șanse de a rezista pe piaţa europeană. Acest lucru relevă faptul că migranţii români, devin tot mai mult agenţi potenţiali ai schimbării, ai dezvoltării. Transferurile private determină dezvoltarea socială atât la nivel personal, familial cât și la nivel comunitar.

”Din 1997 am avut în cap ideea asta de afacere, cu o fabrică de bolţari, dar nu am avut putere financiară, am încercat să fac o discotecă, am pierdut o parte din bani acolo, acum m-am asociat cu un italian, prieten de-al meu, m-a ajutat cu o parte din bani pentru cumpărarea de utilaje. Toate utilajele sunt aduse din Italia, totul este preluat de acolo: modul de lucru, reţetele de preparare.” (patron, Nănești)

Diversitatea intenţiilor de viitor este surprinsă, la modul cantitativ, în graficul de mai jos (Figura 2). Aproape 4 români din zece nu intenţionează să întreprindă niciuna dintre activităţile menţionate ca posibile variante de răspuns (cele 13 variante prezentate în Figura 1). Dintre cei care răspund afirmativ la cel puţin o variantă din cele propuse, 64% aleg să își îmbunătăţească locuinţa.

��

Figura 2. Diversitatea de planuri (numărul intenţiilor exprimate)

38%

13%

9% 8%6%

4%2% 2% 1% 0% 0% 0%

17%

0%

5%

10%

15%

20%

25%

30%

35%

40%

nici unplan

un plan 2planuri

3planuri

4planuri

5planuri

6planuri

7planuri

8planuri

9planuri

10planuri

11planuri

12planuri

Ce anume îi determină pe români să își propună mai multe planuri? Analiza datelor ne indică faptul că numărul de planuri e mai ridicat odată cu creșterea capitalului educaţional și financiar dar și în cazul celor care intenţionează să migreze. El scade pe măsură ce indivizii înaintează în vârstă și e mai redus în rândul moldovenilor și al celor care provin din localităţi cu o rată de prevalenţă ridicată (plecările temporare la care se adaugă numărul de persoane revenite din străinătate, raportate la mia de locuitori).30

Aceste planuri de viitor le putem grupa în trei categorii de strategii proiective31: • Schimbare, însemnând un salt în calitatea vieţii prin aducerea unor îmbunătăţiri importante

locuinţei, creșterea veniturilor lucrând suplimentar, căutarea unui (alt) loc de muncă, schimbarea felului de viaţă.

• Acumulare - prin asta înţelegând achiziţionarea de resurse (mai degrabă bunuri) și orientarea lor spre un scop bine definit cum ar fi mutarea într-o casă mai bună, construirea unei case, deschiderea unei afaceri, cumpărarea unui teren, petrecerea unui concediu în străinătate.

• Studii, reprezentând un salt statutar al tânărului care dorește să își continue studiile, să se mute la oraș, într-un apartament mai mic.

Cine sunt cei orientaţi spre aceste modele de perspectivă?• Orientarea spre acumularea de resurse este mai accentuată la bărbaţi, la cei cu vârsta cuprinsă

între 18-59 de ani, cu un nivel scăzut al veniturilor sau chiar fără venit, din mediul urban, din Muntenia, care intenţionează să migreze.

• Cei care își doresc o schimbare, fie prin îmbunătăţirea condiţiilor de locuit, fie prin schimbarea statusului ocupaţional, sunt tineri, cu ocupaţii superioare, care lucrează sau au mai lucrat în străinătate.

• Cum era de așteptat, spre acumularea de capital educaţional sunt orientaţi mai degrabă tinerii, care intenţionează să migreze, rezidenţi în Transilvania.

Relevantă pentru această analiză este orientarea spre investiţii într-o afacere, spre consum sau economisire. Analizând răspunsurile la întrebarea „Dacă aţi câștiga o sumă mare de bani, să spunem 100 de mii de euro, ce aţi face cu cea mai mare parte a acestor bani?” Constatăm că, în esenţă, aspiraţiile românilor se îndreaptă spre consum și acumulare (50% ar cheltui banii pentru diverse nevoi, 13% i-ar depune la bancă) și mai puţin sunt orientaţi spre antreprenoriat (21%). Cum era de așteptat, orientarea antreprenorială se observă la cei care au lucrat, au călătorit sau intenţionează să migreze în altă ţară. Non-migranţii, cei care nu au plecat și nici nu au de gând să plece își doresc să cheltuiască banii pentru

30 Conform unui model de regresie, unde variabila independentă este numărul de planuri, iar ca variabile explicative am ales vârsta subiectului, ultima școală absolvită, venitul pe luna iulie 2006, rezidenţa, experienţa de migraţie, rata prevalenţei pe 2002, R2 adj = 44,5%.31 Gruparea celor 12 planuri a fost generată prin analiza factorială PCA- Varimax, au rezultat 3 factori, KMO=0,838.


��

acoperirea diverselor nevoi sau să îi economisească în bănci. (Tabel 2)

Tabel 2. Intenţiile de a folosi o sumă mare de bani în funcţie de experienţa de migraţieDacă aţi câștiga o sumă mare de bani, să spunem 100 de mii de EURO, ce aţi face cu cea mai mare parte a acestor bani?

Lucru Călătorie Intenţie Gospodărie cu migrant

Gospodărie non-migrant Total

I-aș investi într-o afacere 34% 35% 33% 23% 16% 21%

I-as cheltui pentru diverse nevoi (locuinţă, mașină călătorii) 51% 47% 52% 47% 51% 50%

I-aș depune la bancă 8% 7% 10% 13% 16% 13%

Altceva 1% 0% 0% 2% 1% 1%Aș da copiilor (nepoţilor)/aș ajuta copiii (nepoţii) 0% 6% 2% 5% 8% 6%

Aș dona persoanelor sărace 2% 3% 0% 2% 2% 2%

Aș dona bisericii 0% 0% 1% 0% 1% 1%

Aș emigra 1% 1% 0% 1% 0% 0%

Datele din tabel reprezintă proporţia celor care au răspuns „Da”

Un alt aspect vizat de analiza noastră urmărește să răspundă la întrebarea „În ce măsură planurile de viitor influenţează achiziţiile?” Dacă trecem de la planul proiectiv, la cel concret, de punere în practică a planurilor, observăm o concentrare a politicilor economice mai mult spre consum și mai puţin spre investiţii. O analiză a cheltuielilor pe ultimii 5 ani, arată că românii s-au orientat în primul rând spre cumpărarea de electrocasnice (48%), apoi spre extinderea, modernizarea locuinţei (37%), îngrijirea terenului agricol (31%). În mai mică măsură s-a investit în achiziţionarea de locuinţe (5%), terenuri (4%), deschiderea unei afaceri (3%). În deschiderea unei afaceri sau în investiţii imobiliare (case, terenuri) au investit bani în mai mare măsură cei care au lucrat în străinătate faţă de non-migranţi. (Tabel 3)

Tabel 3. Cheltuielile din ultimii 5 ani în funcţie de experienţa de migraţieÎn ultimii 5 ani aţi cheltuit bani pentru...? Lucru Călătorie Intenţie Gospodărie

cu migrantGospodărie

non-migrant Total

cumpărat locuinţă 10% 12% 6% 3% 4% 5%

construit locuinţă 14% 13% 12% 6% 7% 8%

extins/modernizat locuinţă 45% 59% 45% 37% 32% 37%

cumpărat autoturism 26% 33% 16% 20% 11% 16%

cumpărat terenuri pentru construire case 5% 8% 4% 4% 3% 4%

cumpărat terenuri pentru agricultură 3% 6% 4% 5% 2% 3%

îngrijire teren agricol 20% 22% 30% 35% 32% 31%

cumpărat mașini agricole 4% 5% 1% 5% 2% 3%

deschiderea unei afaceri 10% 9% 1% 2% 1% 3%

cumpărat electrocasnice 60% 64% 61% 56% 42% 48%

turism 25% 44% 26% 16% 9% 16%

cumpărat calculator 32% 36% 21% 20% 18% 21%

Datele din tabel reprezintă ponderea celor au avut astfel de cheltuieli în ultimii 5 ani

Și din discuţiile cu migranţii care lucrează acum în străinătate reiese că principalele domenii în care au investit banii sunt: bunuri electrocasnice, modernizarea/îmbunătăţirea condiţiilor de locuit. „Banii i-am investit în casă și mașină.” (migrant, Nănești)„Am cumpărat bunuri electronice pentru casă, mașină de spălat.” (migrant Nănești)„Am cheltuit banii pentru necesităţile zilnice, pentru copii.” (migrant, Nănești)„Cu banii trimiși de mine din Italia, părinţii mei și-au acoperit rata la un frigider și-au cumpărat cele necesare

��

traiului zilnic.” (migrant Nănești, femeie)„Nu e vorba de traiul zilnic, pentru că din cât câștigam eu cu soţul meu, traiul de zi cu zi am reușit să ni-l asigurăm, dar dacă vrei să faci ceva...eu am venit pentru fete, că anii trec și mă trezesc peste câţiva ani că am de dat nu știu câte zeci de milioane și nu am de unde să îi dau. Adun pentru școală. Anul asta am reușit să le trimit la mare, dacă eram acasă nu mergeau, că nu aveam bani. Aș vrea să îmi schimb mașina, că am o Dacie.” (migrant, femeie)

Planuri de migraţie temporară sau definitivă?Munca în străinătate este în cele mai multe cazuri o strategie temporară. Majoritatea celor care

intenţionează să migreze în următorii doi ani o fac pentru muncă pe o perioadă determinată optând pentru acumularea de resurse financiare care apoi să fie investite în ţară. Putem afirma că, mai ales, migranţii comunităţilor rurale văd ţările de destinaţie ca locuri unde se fac bani și nu ca ţări unde și-ar putea petrece tot restul vieţii. Rolul cheie în proiectele lor de reîntoarcere acasă îl reprezintă „motivaţia emoţională”, în ciuda diferenţelor dintre nivelul câștigurilor obţinute în străinătate și în ţară.

„Ne dorim o casă aici, nu acolo. Îmi place și acolo, dar aici mă simt mai aproape de locurile mele natale, de unde am copilărit. Este ceva care mă trage aici, familia, locurile.” (migrant, femeie, Nănești)

Deși la nivel declarativ planurile migranţilor nu sunt de a rămâne în ţările de destinaţie, au început să își achiziţioneze bunuri și chiar locuinţe acolo, copii lor învaţă în școlile din străinătate și adoptă obiceiurile de acolo.

„Pentru România simt ceva, am pământ, părinţii, școala unde am învăţat, dar copilul e născut în Italia, studiile le va face în Italia, vrem să îi mai facem un frate. Poate și în România lucrurile se schimbă. Am cumpărat o garsonieră în Italia, anul viitor vreau să o vând pe asta și să cumpăr un apartament mai mare.” (migrant Italia, bărbat).

Concluzii• Analizând aceste date observăm că strategiile investiţionale ale românilor sunt limitate. Banii sunt

orientaţi spre îmbunătăţirea standardelor de viaţă și contribuie la dezvoltarea locală prin îmbunătăţirea stării locuinţelor. Satele se reconstruiesc mai degrabă prin atingerea unui grad de prosperitate individuală decât prin acţiuni colective destinate obţinerii de beneficii comune, fondurile investite de migranţi contribuind la modernizare și confort, mai ales în propriile gospodării.

• Partea destinată investiţiilor într-o afacere este foarte mică din cauza lipsei resurselor financiare, dar și a insuficientei dezvoltări a infrastructurii de piaţă, mai ales în zonele rurale de unde provin o bună parte dintre migranţi.

• Migranţii români, devin tot mai mult agenţi potenţiali ai schimbării, ai dezvoltării. Transferurile private determină dezvoltarea socială atât la nivel personal, familial cât și la nivel comunitar.

• Politicile economice ale românilor s-au concentrat mai mult spre consum și mai puţin spre investiţii. În ultimii 5 ani românii s-au orientat spre cumpărarea de electrocasnice, extinderea, modernizarea locuinţei și mai puţin spre achiziţionarea de locuinţe, terenuri, deschiderea unei afaceri.


��

��

Dimensiuni regional-comunitare

Italia: Între informal și ilegal, toleraţi, dar nelegalizaţi!Ana Bleahu

„Daca ai bătături în palmă, chiar dacă ești ilegal, nu-ţi face nimeni nimic!”(emigrant român)32

Migraţia romanilor în Italia se caracterizează prin două aspecte fundamentale: 1) este în cea mai mare parte o migraţie informală, ilegală, clandestină care 2) are tendinţa de a se transforma într-o migraţie semi-permanentă, de durată. Se va încerca surprinderea principalelor implicaţii ale acestor două dimensiuni esenţiale în viaţa de zi cu zi dar mai ales pe piaţa muncii. Este un material strict empiric în care se va face descrierea comunităţii La Fripta și a depozitelor de muncă.

Acest material se bazează exclusiv pe analiza datelor calitative33: interviuri cu emigranţi făcute în ţară, interviuri cu emigranţi făcute în Italia, interviuri cu membrii ai familiilor cu emigranţi. Zeci de istorii de migraţie, zeci de povești de viaţa din care se va încerca punctarea specificităţii fenomenului emigraţiei Române în Italia.

Interviurile au fost făcute în România, în zona Vrancea iar în Italia, în Roma și în împrejurimi. Împrejurimi înseamnă localităţi de sine stătătoare cum ar fi: San CesarioLa Dispoli, Tivoli sau în pădurile din zona Mala Grota.

O parte dintre interviuri au fost înregistrate, o altă parte au fost notate, iar unele au fost simple discuţii spontane (în special cei care nu aveau acte refuzau sa fie înregistraţi).

„Aici fratele nu-ţi mai e frate”: despre însingurarea emigrantului român Statisticile neoficiale34 arată că în Italia sunt aproximativ un milion de români. Liderii asociaţiilor

românilor spun ca sunt peste un milion și jumătate. Percepţia românilor de acolo despre ei înșiși este că sunt „cu milioanele... peste tot în jurul Romei, auzi vorbindu-se românește. Iar la Torino nici nu mai spun, acolo o să devenim majoritari. În rest în fiecare oraș din Italia, e imposibil să nu găsești românii”(migrant, 28 ani).

Dintre aceștia doar aproximativ 300.000 au acte oficiale (permessi di soggiorno anuali sau permanenti). Numărul cetăţenilor români aflaţi legal în Italia, conform datelor publicate în luna octombrie 2006 de

32 Mulţumim tuturor emigranţilor care ne-au împărtășit din experienţele lor: Adrian, Marius, Paul, Mihaela, Augustin, Ioan, Ciprian, Gheorghe, Florica, Marieta, Ovidiu și mulţi alţii. Adresăm cele mai calde muţumiri preotului ortodox Bălăucă și călugărului benedictin Carlo care au intermediat multe dintre interviurile efectuate. 33 Menţionez faptul că toate citatele folosite sunt din interviuri efectuate de Ana Bleahu și Mihaela Stefanescu.34 Global News, http://www.rgnpress.ro/content/view/18002//, 10 Noiembrie, 2006


��

către Institutul Naţional de Statistică din Italia, este de 297570 persoane, adică peste 10% din totalul de 2670514 rezidenţi străini în Italia. La nivelul anului 2004, conform datelor Ministerului Italian de Interne, cifra era de 243793 persoane (faţa de 237010 persoane în 2003).

În ultimii 20 de ani, diversele guverne italiene au încercat să facă faţă noilor provocări ale imigraţiei în Italia. Au fost elaborate o serie de legi (Legea Martelli nr. 39 din 1990, Legea Turco-Napolitano nr. 40 din 1998, Legea Bossi Fini nr. 189 din 2002) dar managementul acestui fenomen rămâne deficitar și este folosit de multe ori doar ca punct de atracţie în discursurile publice ale politicienilor35.

Există așadar grade diferite de ilegalitate sau informalitate a emigranţilor români în Italia: unii au acte expirate pe care încă le folosesc, au primit „permesso de sogiorno” pentru o perioada de timp limitată, alţii au solicitat și așteaptă soluţionarea situaţiilor lor legale (conform legii Bossi-Fini) iar alţii nici măcar un au depus actele.

Un milion și jumătate de români este foarte mult raportat la 300.000 de români aflaţi legal. Calculul este foarte simplu. Raportul este de un român legal care susţine alţi patru români aflaţi ilegal. Ceea ce experienţa de teren avută în Italia dovedește că este adevărat.

Cum a absorbit piaţa locativă și piaţa forţei de muncă un număr atât de mare de români. Unde sunt acești migranţi?36 Pentru românii care merg în Italia este simplu să „ghicești” alţi români pe stradă, pentru noi ei au vizibilitatea maximă par a fi pretutindeni, însă răspunsul complet la această întrebare este: o parte locuiesc îngrămădiţi în apartamente închiriate legal în care doar unul are acte legale, toţi ceilalţi 4, 6 sau 10 sunt ilegal, așadar la un calcul simplu pe lângă cei 300.000 aflaţi legal mai ai încă minimum 600.000 aflaţi ilegal. Mai există categoria „badantelor” sau al femeilor care muncesc în familiile italienilor. Iar o altă parte care locuiesc în cele mai diverse locuri posibile: „metronomii” sunt cei care se plimbă prin metrourile sau staţiile periferice de tren cu un mic rucsac în spate, au papuci de gumă în picioare „pentru că adidași îi ţinem pentru zilele în care găsim de muncă”; în „cimitirele de mașini” în care „paznicii ne lasă să intrăm dar numai după ce se face întuneric...și plecăm pe întuneric, mergem direct la depozite”, sau în pădurile din jurul Romei unde locuiesc în „colibe acoperite cu plastic”.

Reţelele de rudenie, de vecinătate, precum și apartenenţa la aceeași comunitate (sat, cartier) din România reprezintă un punct important în creșterea numărului de emigranţi clandestini spre Italia.

Mulţi români pleacă în Italia înarmaţi cu numerele de telefon al cât mai multor prieteni sau rude. Si tot mai dese sunt poveștile despre mobilele care rămân închise după ce în prealabil ţi s-a promis că o să fi ajutat.

Ce înseamnă de fapt o reţea de migraţie? Nucleele acestor reţele îi reprezentau vechii emigranţi. Aceștia sunt cei care au ajuns printre primii în Italia, au investit sume de bani și timp (uneori și-au pus chiar viaţa în pericol pentru aceasta) (vezi studiu de caz).

Studiu de caz„Am plecat din România în 1997, am plecat cu călăuză. Călăuza era un prieten de-al meu. Am trecut graniţa pe la Arad. Am trecut la unguri, la slovaci, în Croaţia apoi în Austria și Italia. Până în Ungaria am trecut cu autocarul.

Am dat în total 1000 de dolari acestui prieten de-al meu. Eram patru persoane, prieteni toţi, ne știam între noi toţi patru. Călăuza din România lucra pentru altcineva. Altcineva era șeful pe care noi nu-l cunoșteam, dar noi am avut încredere în persoana din România. Am avut o călăuza până în Slovenia. După aceea călăuza care era român s-a întors acasă. Din Slovenia am trecut pe jos prin pădure și vii... o noapte întreagă. La început noi nu am știut că trebuie să trecem pe jos. Am stat cinci săptămâni la un hotel până am reușit să trecem pe jos. Noi eram doar patru și trebuia să așteptăm și alte persoane, care să treacă toate odată. Hotelul și toate cheltuielile le-au plătit ei. Practic, au apărut încurcături pentru ca nu ar fi trebuit să așteptăm atât. Erau prietenii noștri. Cei de la hotel nu au avut treabă cu noi. Cei cu care am trecut pe jos erau români din Moldova și Ucraina. În aceste cinci săptămâni am ţinut în permanenţă legătura cu ei. Vorbeam la telefon sau mai venea câte unul și ne căuta la hotel. Mâncarea o cumpăram din banii noștri. Dar după două săptămâni ni s-au terminat banii și ne aduceau ei de mâncare.

35 Colombo, A și Sciortino, 2004, Gli immigranti în Italia36 la unul dintre seminarele internaţionale la care am participat întrebarea, corectă de altfel, a unui participant a fost: „probabil că sunt 1,5 milioane de români, dar unde sunt aceștia?”

��

Când am trecut graniţa eram vreo 20 unul după altul, băieţi femei, fete unii din România, alţii din Moldova. Înainte de a trece graniţa pe jos, au mai încercat de patru ori să ne trimită cu trenul. Nu știau nici ei unde să ne trimită. Au zis că ne trimit în Austria cu trenul și de acolo urma să vină mașina. Dar nu am vrut pentru că era foarte nesigur. Era ca și cum ne-am duce să ne dăm pe mâna poliţiei. Și... nu am vrut să riscăm.

De patru ori ne-au dus la tren cu mașina. Au crezut că poate ne conving. Odată ne-au dus pe câmp unde ar fi trebuit să stea trenul și ne-o lăsat acolo. Am îngheţat complet pentru că era iarnă grea. Era în februarie. Erau soldaţi cu câinii. Dar noi am stat ascunși pe jos prin arătură, prin boscheţi... aveam doar câteva haine de schimb...Am pornit în 28 ianuarie și am ajuns în Italia în 12 martie. Era un frig...ne încălzeam doar fugind....ne înghesuiam unii în alţii...

Erau femei la care li s-a făcut rău, trebuia să le ajutăm... nu puteam să ne oprim. Trebuia să mergem.... Cel mai mult am trecut prin vie. Erau multe sârme, trebuia să nu facem gălăgie, pentru femei era greu. Când am ajuns în Italia, am dormit o noapte în pădure ne-am înghesuit unul în altul, apoi am stat toata ziua în pădure. Am mâncat la comun, cei care au venit în urma noastră mai aveau bani de acasă. Si ne-au dat și noua mâncare. Chiar dacă nu ne știam dinainte. Am mâncat conserve...

Prima dată am ajuns în Veneţia. Din pădure ne-au luat cu mașina până în Veneţia. De acolo ne-am despărţit. Fiecare unde a avut de mers. Eu am luat trenul spre Roma. Eu am avut un văr și un unchi care erau veniţi de vreun an doi, la vărul meu am stat numai o noapte, pentru ca erau și ei mulţi vreo 6-7, bărbaţi, familie. Apoi m-am dus la unchiul meu care m-a ţinut și el trei zile și apoi a vorbit cu patronul. La patron nu i-a spus că eu am ajuns deja. Așa că a trebuit să stau trei zile închis într-o debara pe întuneric ca să nu mă vadă patronul. Patronul n-a vrut... mi-a spus că sunt controale...poliţie și nu mă poate ajuta.

Apoi am vrut să plec în Anglia. Prietenii din Anglia au zis că îmi trimit ei bani să merg la ei. Dar până la urmă prin niște prieteni de-ai unchiului meu mi-am găsit de muncă aici.”

După 2002, după „deschiderea graniţelor” numărul emigranţilor români în Italia a crescut foarte mult. Aceștia, egali între ei ca experienţă de migraţie, experienţă de muncă, de locuire, nu se mai puteau susţine unii pe alţii. Astfel că cei mai mulţi dintre emigranţi aleg să se separe. Pornesc de unul singur să-și rezolve propriile probleme. Migraţia devine pentru cei mai mulţi dintre ei o experienţă strict individuală în care soluţiile problemelor se găsesc la întâmplare, din aproape în aproape, fiecare pe cont propriu.

Dacă la începutul migraţiei aceste reţele au reprezentat un factor de suport efectiv și esenţial pentru emigranţi, odată cu creșterea numărului acestora, acestea au devenit mai restrictive, mai puţin permeabile și mai puţin eficiente. Asistăm așadar la diminuarea și dizolvarea reţelelor prin supradimensionarea și suprasaturarea lor.

„După cum ţi-e norocul” pare a fi regula de bază în reușita sau nereușita unei încercări de migrare. Poveștile noilor migranţi încep să semene între ele. Singurătatea, foamea, frica de autorităţi, locuri de muncă instabile, patroni care nu dau banii la timp sau deloc apar în discursul tuturor în diferite accente.

Emigranţii par afectaţi cel mai acut de fenomenul de atomizare a relaţiilor de familie. Pe de o parte se deteriorează relaţiile între soţ și soţie având drept urmare creșterea numărului divorţurilor iar pe de altă parte destructurarea relaţiilor dintre fraţi, copii și părinţi.

„Există un fenomen care este o catastrofă pentru toţi cei de aici. Divorţurile! Numai eu am tradus sute de sentinţe de divorţ. Divorţurile sunt cu zecile de mii. Multe familii s-au distrus. Ori bărbaţii au lăsat copiii ori femeile bărbaţii. Trădarea familiei este una din plăgile cu care ne luptăm. Depărtarea, lipsurile, stresurile fac din generaţia actuală o generaţie de sacrificiu.” (preot Bălăucă)

„Aici toţi fug unii de alţii. Dacă vii cu soţia, te apucă gelozia pe italieni, că ăia au bani, dacă vii cu fratele apar discuţii că ăla și-a găsit loc de muncă și tu nu... De la bani pleacă totul. Se întorc acasă chiar și pentru o săptămână și redevin prieteni...iar aici se ceartă...se separă.” (migrant, 25 ani)


��

Comunităţi informale ale migranţilor româniSuportul de bază în susţinerea emigraţiei informale a românilor în Italia o reprezintă așadar pe de

o parte migraţia legală iar pe de altă parte anumite structuri ierarhice de tip ad-hoc, bazate pe liberă asociere sau putere, șantaj, violenţă.

După cum spuneam lipsa documentelor este înseamnă lipsa unei vieţi normale: nu poţi închiria o casă, muncești doar la negru, nu ai dreptul la servicii de sănătate, trăiești într-o stare de frică permanentă de autorităţi, de alţii aflaţi în situaţia ta, etc.

„dormeam pe câmp eram înconjuraţi de sârme, alarme, de frică să nu fim atacaţi, ca în filmele cu Rambo...toţi sunt așa pe câmp, cu capcane să-ţi rupi gâtul dacă intri în baraca lor, cu cutii de bere capcană...aici aveam un sac de dormit și o pernă afară în câmp....nu aveam deloc bagaje...” (migrant, 25 ani)

În acest context apar anumite comunităţi semi-organizate bazate pe structuri ierarhice informale, apare un nou fenomen pe care l-am putea numi „viaţa sub pod”, „pe câmp” sau „viaţa în păduri”.

Esenţială pentru reușita unei încercări de migraţie este locuinţa. Cei care nu au acte nu pot încheia contracte de închiriere. Primul lucru când ajungi într-o ţară străină este să ai unde să locuiești. Prietenii sau rudele care te ajută îţi asigură în primul rând o locuinţă. Dacă ei nu te ajută „te lipești de alţi români ca și tine, dacă ai noroc să fie din zona ta este foarte bine, dacă nu tot se rezolvă lucrurile, poate plătești mai mult dacă nu le place faţa ta...” (migrant 25 ani)

Studiu de caz: La Fripta Cobori la Mala Grota într-o staţie normală de autobuz. În dreapta rămâne localitatea. Se merge pe marginea șoselei până la un moment dat când intri în „boscheţi”. Sari un șanţ mic și intri în pădure. În pădure, începe cărarea care duce spre „La Fripta”. La Fripta este o comunitate de români care deja are vechime aproape 4 ani.

„Înainte am avut colibele pe malul râului, era mai simplu, aveam apă la discreţie, dar acolo au tot intrat carabinierii cu buldozerele și ni le-au distrus. Aici nu pot intra cu buldozerul că e pădure, iar carabinierii nu au ei chef sa tragă de colibele noastre să ni le distrugă. Unele sunt legate de copaci. E cineva care împletește structura din crengi mai groase. Apoi punem nailoane, prelate... Aici e mai bine, pentru că suntem foarte feriţi, despre noi știu doar carabinierii... de atâţia ani de când suntem aici, ne știu aproape pe toţi, ăștia știu totul... mai știu și patronii italieni care vin sa ne ia la muncă”. Foto: La Fripta

��

În aceste locuri în care românii și-au construit barăci în păduri unii locuiesc de ani de zile. Carabinierii intră doar cu câini și pistoale. Unii dintre români nu au nici pașapoarte românești. Sunt grupaţi în funcţie de zona din care vin Oltenia, Maramureș, Moldova etc.

„În dreapta este cărarea care duce la Olteni, ei sunt mai pe coastă de deal, doar vreo 20, la vale sunt moldovenii, sunt și ei vreo 40 iar aici suntem noi sătmărenii, noi suntem cei mai mulţi, suntem cam 100 de persoane. Cel mai tânăr are 4 luni, copilul lui Crina... i-a plecat bărbatul cu alta și a venit aici la părinţi... iar cel mai bătrân are 64 de ani, el nici nu lucrează, el mai pierde timpul pe aici și mai păzește colibele când plecăm noi pe la muncă.”

Foto. Structura unei colibe: „Le facem puternice... dacă trag carabinierii de ele să nu ni le strice...” (migrant, La Fripta)

Au un fel de șef, singurul care are acte, și care este principalul negociator în relaţiile cu autorităţile locale. „Șeful” este de 14 ani în Italia. Are toate documentele. Îi cunoaște pe toţi și toţi îl știu. De la el se află exact zilele în care urmează să vină carabinierii în control. „de regulă vin dimineaţa pe la 6-7. Atunci știu sigur că îi găsesc numai pe cei care nu au de lucru. Cei care muncesc sau își caută de lucru pleacă pe la cinci la depozite. Despre noi se știe că nu furăm. Criteriul după care ne controlează carabinierii sunt mâinile: “dacă ai bătături în palmă te lasă în pace!”

„Românii sunt extrem de organizaţi. Nu sunt uniţi, dar sunt bine organizaţi”. Sunt singura minoritate care s-a organizat în acest fel, ad-hoc, în apropierea Romei. Colibele pot fi închiriate. „50 de euro pe lună, costă chiria”. Pe lângă chirie mai există taxele de protecţie care diferă în funcţie de gradul de periculozitate al migrantului în cauză. „dacă ai un trecut mai colorat, dai mai mult ca să fi acceptat. Nu te poţi muta la noi fără să fie mai mulţi de acord. În principiu trebuie să te recomande cineva. Dacă pur și simplu te lipești pe aici... oricum trebuie să dai socoteală”

Informaţia circulă oral, din om în om. „Românii și-au luat cu ei oralitatea!” (preot ortodox). Totul se face din om în om. În colibe aproape toţi au telefoane mobile. „orice dar fără telefon un poţi să stai, nu reziști, nu găsești de muncă, nu mai afli una alta, primul lucru când ajungi în Italia este să îţi iei un telefon. Apoi să dai telefoane, și să aștepţi să fi sunat.”


�0

DepoziteleExtinderea reţelelor a dus la slăbirea intensităţii relaţiilor de suport și întrajutorare pentru găsirea unui

loc de muncă. „Suntem deja prea mulţi, nu prea ne mai putem ajuta unii pe alţii, pentru că un prea mai găsești așa ușor loc de muncă.„

Pe lângă această, relativă saturare a pieţei de forţă de muncă necalificate, lipsa instituţiilor formale ale pieţii muncii, dar și sezonalitatea muncii în agricultură și în construcţii, au condus la crearea pieţii informale a locurilor de muncă: așa numitele „depozite”.

Depozitele sunt locuri în care se adună românii emigranţi care caută un loc de muncă. Sunt depozite pentru muncă în construcţii sau în agricultură.

„Depozitele” pentru muncă în construcţii (Catel de Guido, La Storta, Ponta Roma) se află de regulă în apropierea unor magazine-depozit, cu materiale de construcţii (de unde le vine și numele). Astfel că, patronii italieni care vin să cumpere materiale de construcţii pot alege și oamenii pentru muncă într-un mod simplu și eficient.

„Depozitele” pentru muncă în agricultură se află în afara Romei, aproape de staţiile mari de autobuze sau la intersecţia mai multor autobuze. Aici se strâng de regulă cei care trăiesc în pădurile din apropiere, în „cimitirele de mașini”, „pe câmp” (Mallagota) În orașele mici din apropierea Romei, „depozitele” sunt de regulă în centrul orașelor (La Dispoli, San Cesario)

Modul de funcţionare a acestor instituţii informale este simplu. La ora 5,30 în fiecare dimineaţa, vin românii și așteaptă, afară, în aer liber până în jurul orei 12. Fumează, se adună în grupuri mici, râd, discută, fac schimb de informaţii. Cei mai mulţi sunt bărbaţi dar poţi vedea și femei:„de cât să mă duc să fac strada, mai bine stau aici poate găsesc ceva de muncă” (femeie migrant).

Foto: „depozitul de la Malagrota” la ora 11 dimineaţa!

Se păstrează ideea de apartenenţă la o regiune sau alta. Se știe că la Ponta Roma îi găsești pe cei din Bacău iar la La Storca stau oltenii: „suntem transnaţionali dar regionali”.

Punctul culminant este apariţia câte unui patron italian. Unii vin cu mașini mari: „..ne urcă în mașină și ne duc, unde au ei nevoie, pe câte unii ne dă jos...noi urcăm cât mai mulţi, apoi el ne dă jos...

„Dar cum vă aleg? Care sunt criteriile?

Depinde, dacă vine câte unul cu mașină mică, contează cine e cel mai aproape când oprește mașina, sau cine apucă cel mai repede să deschidă ușa mașinii. Când vin patroni mai mari, de regulă ne mai știu și spun unuia

��

dintre noi de câţi băieţi are nevoie. Și apoi noi ne alegem între noi, că doar ne știm, îţi iei tovarăș de încredere ca să nu muncești în locul lui...Cel mai rău e când ai șef român, ei te exploatează... sau întârzie cu banii, câteodată nici nu ţi-i mai dă, te mai și ameninţă și dacă nu ai spate... asta este, ieși în pagubă!...

Dacă mergem doi tot e ceva... dar dacă mergem de unul singur nu se știe niciodată. Am auzit despre un român, care a sărit la italian că ăsta n-a vrut să-i dea banii după ce a muncit la el o săptămână. Și se zicea că italianul l-a omorât și l-a îngropat... scria în ziarul românesc. ”

Aceste locuri sunt bine cunoscute de către oficialităţi, sunt tolerate de către carabinieri. În aceste locuri, vizibilitatea emigranţilor români este maximă: „suntem ușor de vânat aici, dacă vine o razie, rapid ne dă câte o „foaie de via”37 la toţi. Dacă ai acte românești și ai bătături în palmă nu-ţi fac „foaie de via”. Ei știu că noi ăștia care stăm aici nu furăm, noi vrem doar să muncim.”

În cumpănă între două lumi„Aici ești sclav, ești român ești sclav, deci nu ești egal cu ei...dar te bucuri și tu împreună cu ei de lumea lor civilizată” (migrant, 23 ani)

Este greu să rămâi în Italia, este greu să pleci din Italia. Factorii de respingere a societăţii românești cântăresc la fel de greu cu cei de atracţie pentru noua lume. „Odată ce te-ai călit în Italia e greu să te mai întorci fără regrete în România”.

Această situaţie de cumpănă este caracteristică migraţiei informale semi-permanentizate care definește migraţia românilor în Italia și în oarecare măsură în Spania. Comparativ, migraţia circulatorie pentru muncă în Germania nu creează astfel de probleme.

Lipsa de reglementări legale distorsionează posibilele efecte pozitive ale migraţiei pentru muncă. Permisivitatea legislativă combinată cu inadecvarea legislaţiei la mișcarea emigraţională bazată pe cerere și ofertă, poate produce dezechilibre atât în ţările de destinaţie, cât și în cele de origine, afectând ţesătura profundă a relaţiilor sociale: „oamenii se pierd pe ei înșiși. Nu pot merge acasă, pentru că nu sunt convinși că vor mai avea posibilitatea să se întoarcă, și... nu pot rămâne aici liniștiţi pentru că nu au acte”.

37 foaia de drum este un document prin care imigranţii ilegali sunt somaţi ca într-un termen stabilit să părăsească teri-toriul Italiei. Unii dintre intervievaţi primiseră mai multe „foi de via”, dar nu au respectat cererea.


��

��

Studiu de caz: Un român în ItaliaMihaela Ștefănescu

Am plecat împreună cu colega mea la Roma, în septembrie 2006, să vorbim cu românii plecaţi acolo la muncă. Nu a trebuit să căutăm mult, când am ajuns în aeroport la Roma, Mărioara ne-a ajutat să găsim autobuzul pentru centrul orașului, când am ajuns la hotel Mihaela ne-a ajutat să ne cazăm, de altfel în hotel nu lucrau decât români, când am ieșit să bem o cafea am împărţit masa cu doi muncitori români (pentru că locul era aglomerat). Așa este la Roma, 14 zile cât am stat am cunoscut și am vorbit cu mulţi români, am auzit multe povești la Roma și am văzut ce însemnă să lucrezi în străinătate.

Prima oprire pe care am făcut-o la Roma a fost la o Biserică românească. Auzisem din România de preotul Bălăucă, un preot aflat de 12 ani în Roma și care a pus bazele uneia dintre primele parohii românești din Italia ”Parohia Nașterii Maicii Domnului”. Preotul Bălăucă ţine slujbele de șapte ani la Biserica ”Nativita del nostro Signore Gesu Cristo”, în via Gallia, 162 unde prin bunăvoinţa preotului paroh de acolo a închiriat sala de proiecţie a Bisericii. Intrarea este undeva prin dreapta Bisericii, și acolo am găsit o cameră neîncăpătoare pentru cele câteva sute de români care vin în fiecare duminică la slujbă. De la preotul Bălăucă am aflat că acolo lumea vine la biserică pentru mai mult decât slujba de duminică, oamenii vin pentru ajutor, pentru a-și găsi loc de muncă sau apartament cu chirie avantajoasă, și vin mai ales pentru a se întâlni cu alţi români, pentru a se informa și pentru a se simţi un pic mai acasă intr-o ţară străină.

„Cel care vine în Italia nu vine să caute Biserica, vine să caute bani. Dar venind aici se trezesc dintr-o dată într-o lume total diferită faţă de cea de acasă. Unii suferă crize, după câteva luni de muncă, ei stau mai mult închiși, femeile în mod special, care lucrează în locuri de muncă ”fixe”, multe nu își știu drepturile, așa că vin la Biserică. La Biserică este un punct de informare permanent în ceea ce privește legislaţia, drepturile, punctele unde te poţi adresa, cui te poţi adresa.... uneori îi ajutăm cu formulare...” (Preot Bălăucă, Italia)

Aici la Biserică l-am cunoscut pe Marius. Un tânăr de 26 de ani care cântă la Biserica de români din via Gallia, 162. O să vă spun povestea lui Marius pentru că este povestea obișnuită a unui român în Italia, la el găsim traseul obișnuit (din ultimii 3 ani – după accesul liber în Uniunea Europeana) al unui român ce caută o viaţă mai bună în străinătate.

Marius este absolvent al “Școlii de cântăreţi bisericești” (de dascăli) din Buzău. În România cânta la o parohie din orașul său natal, Adjud. La parohia din Adjud lucra “la negru” și avea un salariu de 3 milioane. S-a hotărât să plece în Italia la muncă pentru că nu putea găsi un loc de muncă decent, pentru că salariul nu-i permitea să trăiască o viaţă decentă și mai ales pentru că simţea că în România nu-și va permite niciodată să-și întemeieze o familie sau să-și cumpere o casă.

A ales Italia pentru că acolo avea prieteni care i-au promis că-l vor ajuta să-și găsească loc de muncă lângă Roma.

„Mi-au promis mai mulţi prieteni, vino, te aducem, te ajutăm, bine iniţial doar unul dar eu am plecat cu mai multe legături, ajungând aici mi s-au închis toate telefoanele, aici este ceva la modă, aici frate pe frate se jupoaie. Aici în primul rând este vorba despre bani.” (Marius, 26 ani, Roma, Italia)

Avea în buzunar 100 de euro daţi de tatăl lui, nici biletul de autocar nu l-a putut achita, a mers cu un prieten de la o firmă de autocare care l-a lăsat să meargă pe datorie și să plătească după ce va câștiga un ban în Italia.

“Am venit aici. De acasă din România am fost dotat cu nylon, că mi-am pus și varianta dacă stau la boscheţi? Știţi cum e iarna, dacă stai într-un nylon acoperit, oricât de frig ar fi, e un pic mai cald. Lucru care de fapt s-a și întâmplat. Din autocar un prieten, cineva care stătea lângă Adjud, dintr-un sat, dintr-o comună de lângă, m-a întrebat: ”cunoști pe cutărescu de la tine din oraș?” Cunosc. ”Păi te duc la ei sub pod în Roma.” Stăteam sub pod, barăci, șobolani, unde plăteam.

Cui plăteai? Cuiva care stătea pe acolo. Că el a bătut primul pas.

Și dacă refuzai să plătești?Păi nu că atunci când veneai acolo, nu stăteai cum vroiai tu. La început trebuia să discuţi cu ei. Te luau la trei păzește, cine ești, ce cauţi acolo...? nu e că puteai să intri ca la tine acasă. În fine, eu am avut noroc cu


��

nepoţii acestui om, eu mă cunoșteam cu ei. Plăteam 10 euro pe săptămână. Ultima oară dădeam 15 euro pe săptămână, după aia am aflat că unii dădeau și 20 de euro pe săptămână.”Cât timp ai stat sub pod?Am stat luni bune, mâncam din container, mergeam la ”mercato” și le făceam cumpărăturile la băieţi, vroiam eu să le fac, pentru ca nu aveam bani, și unii mai scăpau câte 10 centeze, 20, 50. De obicei mă duceam, era o piaţă în apropiere, la 2 staţii, unde se vindea carne. Italienii când taie găina, porcul, nu știu ce, aruncă măruntaiele, aruncă grăsimea, o aruncă în container, eu o luam din container și o aduceam acasă, că aia era casa mea, și făceam mâncare. Vreau să vă spun că era o mâncare chiar foarte gustoasă.” (Marius, 26 ani, Roma, Italia)

A încercat după câteva zile de Italia să meargă la o prietenă din copilărie, în Sicilia, care îi promisese, ca și cei dinainte că îl ajută, și la fel ca și cei dinainte, odată ajuns în Sicilia această prietena și-a închis telefonul și s-a trezit din nou singur și debusolat într-un loc străin, unde nu putea vorbi cu nimeni, deoarece nu știa limba, nu avea unde dormi și nici ce mânca.

“La patru zile de Italia m-a chemat cineva în Sicilia, vino că-ţi dau de muncă, era cineva cu care eu am crescut, de la mine din oraș.

Aveai mobil sau cum vorbeai cu prietenii?Da, mi-am luat un mobil. Bine prima dată, nu mi-am luat mobil din prima zi, cumpăram cartele telefonice pentru telefon public. În fine, m-au chemat pentru Sicilia, de mers cu trenul 13 ore, 894 de km de la staţia Termini.

Cât costa?Vreo 45 de euro, dar nu îi aveam toţi, îi cheltuisem pentru că am plătit gazda (sub pod), mai plăteam în stânga, în dreapta pentru mâncare, ca să o duc mai bine îi cumpăram ceva șefului de acolo. Nu aveam decât vreo 25 de euro, nepotul celui de acolo cu care mă cunoșteam din România, m-a dus săracu’, Dumnezeu să-i dea sănătate, m-a dus cu un scuter, cu un motorin din ăsta, m-a dus până în Termini, am făcut 3 ore. Ne-am învârtit pe acolo, și el m-a ajutat pentru că nu știam nici limba, nici nimic. Mi-a luat bilet, și mâncare cât pentru un prânz să mănânc pe tren. Între timp am sunat-o de 10 ori, măi fată să nu mă... Nu, măi Marius, nu se face, vii

��

aici, dormi aici, mănânci aici...Zic uite și-a pus Sf. Petru mâinile pe capul meu. În fine, m-a condus băiatul ăsta, mi-a luat bilet de la machinete speciale, că eu nu știam să iau. Am ajuns acolo, când am ajuns acolo telefonul închis.

Dar de ce?Pentru că așa o fi aici moda.

Dar ai mai vorbit cu ea de atunci?Da, deci am plecat de aici seara și am ajuns acolo pe la prânz i-am găsit telefonul deschis. I-am spus, măi fată eu vreau să conștientizezi un lucru: eu nu am ce mânca, nu am o liră să mă întorc, nu am nimic, nimic... uite că sunt în afara orașului... ea și-a închis telefonul, mi-am dat seama că este o cacealma. Am încercat să mă descurc eu cu o frază în limba engleză, o frază în franceză, dar nu m-am descurcat. Am început să plâng, am ajuns pe la un hotel am încercat să găsesc lavoro. Și am plecat de acolo, nemâncat, m-am dus m-am uitat pe tabelă, cum e și la noi în România, să văd la ce oră este trenul și m-am urcat în tren. La prima staţie a venit nașu’ și m-a dat jos pentru că nu aveam bilet. Și uite așa am luat ba un personal, ba greșeam trenul, ba mă întorceam și uite așa am ajuns în Roma. Am trecut cu vaporul din Sicilia și m-a învăţat unu cum să trec pe vaporul acela. Am ajuns marţi seara în Roma Termini și m-am întors sub pod.” (Marius, 26 ani, Roma, Italia)

“Și-apoi am început viaţa.” Marius, ajutat de o “vecină” din locul unde stătea, sub pod” și-a găsit apoi de lucru ca spălător de vase la un restaurant, unde avea 500 de euro pe lună, cazare și masă asigurată. Prin masă a se înţelege resturile de la masă, pe care și-o lua singur pentru că el curăţa farfuriile și după cum spune el “găina de unde scurmă de acolo mănâncă”. Iar cazarea era amenajată într-un container cum au muncitorii, fără căldură sau apă caldă. Nu a rezistat acolo mult pentru că muncea câte 18/20 de ore pe zi și chiar și 24 în zilele aglomerate.

“Am ajuns iar sub pod. Mâncam prin Caritasuri, mă îmbrăcam, luam haine noi, hainele de la asociaţiile astea de ajutat săracii și când se murdăreau le aruncam. Munceam când puteam, munceam cu ziua, ieșeam acolo aproape, lângă pod era un fel de depozit, acolo te luau la muncă. Oricum zona aceasta se cheamă Lazio, aici se lucrează la negru, chiar dacă ai documente.” (Marius, 26 ani, Roma, Italia)


��

Serviciu normal și-a găsit de-abia după vreun an. S-a angajat ca grădinar, muncitor pe șantier și tot așa. Apoi a lucrat un an de zile la un centru sportiv cu 35 de euro pe zi, “acolo făceam un pic din toate, măturam, îngrijeam terenurile de tenis, de fotbal, etc.” (Marius, 26 ani, Roma, Italia)

Acum lucrează cu o firmă de construcţii și este chemat să lucreze pe proiect, este mulţumit aici, câstigă destul de bine și are un orar de lucru de 8 ore. Locuiește într-un apartament de două camere aflat în afara Romei, undeva la mare, lângă Ostia, pe care îl împarte cu soţia și cu încă un cuplu. Pentru acest apartament plătesc 600 de euro, adică 300 de euro de cuplu.

Acum Marius are deja 3 ani de Italia, vorbește italiana perfect și are experienţă destulă cât să știe cum să-și găsească loc de muncă și casă, și în general cum să se descurce în Italia. “Am avut 10/15 locuri de muncă. Românul este foarte inventiv, unde se câștigă un ban acolo se duce.”

Marius stă ilegal în Italia, doar de câteva luni și-a depus actele pentru a primii permis de ședere și de muncă, nu știe dacă răspunsul va fi pozitiv, prin legea Bosi-Fini38. Să fii imigrant ilegal în Italia înseamnă să nu ai siguranţa locului de muncă sau siguranţa că vei primii salariul promis la sfârșitul lunii, înseamnă că găsești foarte greu o locuinţă cu o chirie rezonabilă și cel mai important înseamnă că trebuie să te ascunzi de carabinieri, pentru că oricând poţi fi deportat.

Marius câștigă aici mult mai mult decât ar putea câștiga în România cu pregătirea lui, bani care îi permit să aibă un trai decent, o casă și să-și întemeieze o familie. Aici și-a găsit și soţie (româncă). Soţia lui este aici de 6 ani, are acte și muncește “la ore”, face menaj în casele italienilor.

Cum ai întâlnit-o pe soţia ta?„În cel mai aglomerat loc din toata Italia, în Termini, unde compostezi biletul. În miezul zilei pe data de 18

iunie. Pe sora ei o știam, sora ei era în vizită la ea. Am văzut-o pe sora ei și am stat pe gânduri dacă să o salut. Și am salutat-o și uite ce a ieșit. De acolo ne-am lăsat numerele de telefon, ea a plecat în ţară. Ne-am vorbit la telefon.”

În ceea ce privește planurile de viitor Marius este nehotărât. Ar vrea să se întoarcă în România, dar numai dacă lucrurile se vor schimba aici.

Care sunt planurile tale de viitor?„În primul rând să mă întorc în România, dar nu România de acum. Decât România de acum, mai bine stau

și sub pod și în România nu mă întorc. Noi (Marius și soţia lui) suntem de comun acord să stăm aici.”

Marius s-a săturat de România pentru că, după cum zice el, în România toată lumea vrea spagă și la vamă, și la doctor, chiar și la primărie la cununia civilă.

Marius și soţia lui strâng bani, acum când se pot gândi la viitor și nu mai au doar grija zilei de mâine. Strâng bani să-și ia casă, pentru început un apartament în România pentru a fi siguri că au unde să se retragă “în caz că se strică treaba în Italia”, apoi vor să-și ia și un apartament în Italia, pentru că pot face ușor credit și asta ar fi o bună investiţie.

38 Legea Bosi-Fini este legea italiană care reglementează obtinerea permiselor de sedere și de munca în Italia.

��

��

CALEA ROMANĂ A ROMILOR: DE LA CRAIOVA SPRE VILLA TROILIMonica Jeler

Când am început să lucrez ca operator social, în afară de imaginile unui film de Emir Kusturica sau ale unor petreceri înfocate, nici măcar acelea foarte definite, nu reușeam să mă gândesc la altceva, referitor la comunităţile de romi. Pe de altă parte, mă atrăgea ideea de a povesti istoria unei comunităţi de migranţi și, mai ales, datorită fundamentelor etnice pe care fantezia mea le cerea și le impunea, acea istorie avea de-a face cu ţiganii.

Articolul de faţă este rezultatul unui studiu de caz realizat în ultima jumătate de an într-o comunitate de romi români, amplasată în capitala Italiei, pe Via di Villa Troili, numărul 100. Studiul a fost realizat împreună cu colegii mei de muncă din asociaţia “Opera Nomadi”.

În primăvara acestui an, când Primaria di Roma a stabilit că Asociaţia Opera Nomadi se va ocupa de acest proiect, am considerat că metodele de cercetare cele mai potrivite pentru atingerea obiectivelor stabilite anterior erau un recensământ, la nivelul comunităţii, precum și observarea calitativă și întocmirea unor istorii de viaţă în cadrul aceleiași comunităţi.

Villa Troili este denumirea unei comunităţi localizate, din punct de vedere geografic, în periferia Romei, lângă centura de legătură a Romei cu suburbiile sale. Se află la circa 10 staţii de autobuz distanţă faţă de staţia de metrou Baldo degli Ubaldi.

Vecinătatea mai largă este o zonă rezidenţială din Roma, un cartier de oameni cu venituri ridicate, format în principal din blocuri tip vilă, foarte îngrijite. Cartierul se numește Bravetta Pisana. În ultimul an, nemulţumirea și deziluzia locuitorilor a crescut foarte mult și s-au format comitete de cartier, care cer în permanenţă întâlniri la nivel de Primărie, propunând eliminarea acestei comunităţi de romi. Argumentul principal adus în discuţie de locuitorii din cartier este formarea unui focar de agresivitate și ilegalitate, din momentul în care romii s-au stabilit în cartier.

Drumul (di)sperării39 Istoria majorităţii persoanelor care locuiesc pe strada Villa Troili începe cu mulţi ani în urmă. Primul val de romi aparţinând acestei comunităţi a început să emigreze încă din 1994, trecând frontiera românească în mod fraudulos. Parcursul s-a realizat în general cu autocare până în Cehoslovacia și apoi pe jos până în Germania, pe drumuri ascunse și periculoase. Nu departe de graniţa cu Germania erau așteptaţi cu mașini mici și transportaţi în Franţa, mai ales la Lyon. Staţionarea la Lyon era provizorie, de la câteva zile la câteva luni. “Drumul speranţei” continua, și în 1995 ajungeau în Italia, unde îi aștepta o enormă comunitate de romi pe Via Casilina. Din povestirile lor rezultă că pe Casilina locuiau cam trei – patru mii de romi de toate etniile: români, sârbi, italieni, bosniaci etc. Cei din actuala comunitate de pe Villa Troilli și-au cumpărat barăci și rulote de la romii sârbi, atunci când au ajuns pe Casilina. Comunităţile de romi sârbi sunt printre cele mai vechi din Italia, după cele de romi italieni. Faptul că pe Casilina locuiau romi din grupuri diferite a condus, în multe situaţii, la o convieţuire dificilă.

În 1999, mulţi dintre romii români se mută pe Via Candone, unde primăria le construise și amenajase un campus de containere, care există și la ora actuală și care este cunoscut drept unul dintre cele mai frumoase și mai îngrijite ale comunităţii de romi români.

În anul 2000, o altă parte dintre romii care locuiseră pe Casilina găsesc o casă părăsită în Roma, în zona Tor Carbone, și se mută acolo. Din descrierile lor rezultă că această casă era enormă, dar nu exista nici apă și nici curent, iar mizeria și degradarea deveniseră o obișnuinţă.

După circa un an, în vara lui 2001, ca urmare a semnalelor de alarmă primite de la Caritas și de la alte asociaţii, prefectul Romei a decis transferul celor de pe Tor Carbone în ex-cazarma “Bellosguardo”, situată în

39 Este vorba despre parcurgerea unui drum al speranţei, dar într-o stare de spirit a disperării. Cel puţin aceasta este percepţia noastră ca operatori sociali, în comunitatea de pe Villa Troili. Din latinescul sperare, derivat din spes, spei: a aștepta cu încredere să se întâmple un lucru dorit, și din latinescul desperatione(m), derivat din desperare: stare de spirit a celui care nu mai are nici o speranţă și trăiește lipsit de confort și angoasat.


�00

Via di Villa Troili, actuala reședinţă. Din acel moment, situaţia lor s-a îmbunătăţit progresiv: în noul campus existau electricitate, apă curentă, dușuri și băi. La început li se legalizează locuirea prin distribuirea de rulote de la primărie. În urma proiectului Asesoratului pentru Politici Sociale, se construiește un adevărat campus: se instalează containere, se pavează cu asfalt zona, se repară instalaţiile electrice și de apă. În prezent, spaţiul de locuit cuprinde 30 de containere tip vagoane de tren, o casă cu 14 camere, 30 de corturi, 19 microbuze și două rulote.

Neamuri, valuri și adăposturiRomii din această comunitate sunt toţi din Craiova, dar provin din diferite neamuri: cărămidari (provin

din familii tradiţionale de făuritori de cărămizi), ursarii (cei care colindau ţara punând în valoare obiceiul folcloric al “Ursului”), tismănari (ţigani românizaţi, provin din familii în care unul dintre părinţi este român și celălalt rom), ţigani de ţigănie (provin din familii nomade, care se mutau periodic cu caravanele; spun despre ei înșiși că doar ei sunt adevăraţii romi). Chiar și cartierele de origine din Craiova sunt diferite în funcţie de neam. Cărămidarii și ursarii sunt din cartierul Mofleni, tismănarii din Sineasca, George Enescu, Dorobănţie și Dănești, iar ţiganii de ţigănie locuiau în cartierul Faţa Luncii.

Din Dorobănţie provin mai ales lăutarii, din Dănești papucarii (nu există în campus la Roma), dar și tismănarii. Romii din cartierul Faţa Luncii se numesc între ei “ţigani hoţi”40, fiind cei care în România străbăteau orașele și furau. Acest neam de ţigani a fost primul care a emigrat, imediat după Revoluţie, încă din 1990. Majoritatea au emigrat în Anglia, Irlanda, Noua Zeelandă, America și Canada. Am întâlnit în comunitate rude ale unor “ţigani hoţi”, care mi-au povestit mai ales cazul Angliei și al Irlandei (este vorba despre o singură familie extinsă de ţigani de ţigănie, care locuiește în campusul Villa Troili). Ei spun că, odată ajunși acolo, romii au cerut azil politic și majoritatea l-au primit. Pe lângă azil politic, în Anglia și în Irlanda statul le-a oferit și o casă populară și, pentru cei care au făcut copii, le-a pus la dispoziţie o alocaţie care se ridică la circa 2500 – 3000 de lire sterline. Din declaraţiile rudelor de pe Villa Troili aflăm că mulţi dintre cei care au primit azil politic s-au lăsat de furat și merg doar la cerșit, ca să câștige bani.

Ţiganii de ţigănie sunt cel mai mare neam de romi din Craiova și sunt consideraţi dintre cei „cu caracter”, dintre cei care au reușit în ceea ce și-au propus, fiind consideraţi cu zece ani înaintea celorlalte grupuri de romi (având în vedere că au emigrat încă din 1990), datorită faptului că „au văzut lumea și s-au civilizat”.

Se pare că „ţiganii hoţi” îi marginalizau în Craiova pe cărămidari și pe ursari, pentru că erau cei mai săraci și mai puţin școlarizaţi. Cărămidarii și ursarii locuiau în Mofleni, un cartier aflat în vecinătatea gropii de gunoi a orașului. De aceea, celelalte grupuri spun despre ei că sunt obișnuiţi să trăiască în mizerie. În Roma, ţigani de ţigănie există într-un alt ghetou de pe strada Candone, un campus foarte bine amenajat de primărie, unde trăiesc circa 700 de romi români. În Roma, conflictul dintre ei, cărămidari și ursari persistă, iar cei din urmă nu sunt bine primiţi în campusul de pe Candone.

Pe plan instituţional, putem vorbi de nașterea unui proiect complex, care a produs rezultate semnificative mai ales datorită activităţii asidue a numeroase asociaţii, cum ar fi : Tre Febbraio Rom (printre primii subiecţi sociali care s-au implicat în apărarea socială a acesei comunităţi), Arci – care s-a distins prin perseverenţa cu care a lucrat la un proiect de școlarizare a copiilor din comunitate -, parohiile catolice din zonă.

Comunitatea de romi de pe Villa Troili a fost protagonista a numeroase iniţiative culturale, cum ar fi concerte, petreceri, jocuri de fotbal, întâlniri, dezbateri publice.

De-a lungul anilor s-au derulat o serie de proiecte în cadrul comunităţii, unele propuse și finanţate de Caritas Roma, altele finanţate de Primărie, dar și proiecte finanţate din fonduri europene. Departamentul de Comunicare din cadrul Caritas s-a implicat în participarea la întâlnirile cu autorităţile din zonă și cu comitetele de cartier; s-au organizat întâlniri de muncă și coordonare și s-a început publicarea unei foi periodice de informare numită Villa Troili, distribuită în parohii și școli. Departamentul de Migraţie a deschis un birou de consultanţă și asistenţă pentru aspectele legale, în special pentru cererile de permis de ședere și azil politic, ajutându-i pe romi să se miște cu ușurinţă în sistemul birocratic. În sfârșit, Departamentul de Sănătate a depus un efort constant pentru a-i apropia pe romi de structurile sanitare publice și a propus și realizat un proiect de vaccinare a copiilor.Începutul experienţei de pe Villa Troili a demonstrat că integrarea romilor era posibilă.

40 În discuţiile dintre ei și în relaţiile lor nemijlocite, romii folosesc apelativul reciproc de “ţigan”. În schimb, în relaţiile cu cei din afara comunităţii folosesc și solicită să fie folosit termenul de „rom”, pentru etnia proprie.

�0�

Problemele au reapărut și s-au accentuat foarte mult începând cu anul 2002, odată cu deschiderea graniţelor și cu eliminarea vizelor pentru pătrunderea în teritoriile Uniunii Europene.

Conflictele cu vecinătatea largă sunt din ce în ce mai accentuate, atât ca urmare a faptului că locuitorii cartierului își simt ameninţată siguranţa cotidiană personală, cât și din cauza percepţiei pericolului că bunurile publice (aici am putea include electricitatea, apa curentă, mijloacele de transport în comun etc.) suportă o presiune de consum tot mai mare.

Al doilea val de migraţie a romilor craioveni, începând cu anul 2002, a adus și probleme semnificative în comunitate. Primii romi stabiliţi în comunitate și-au chemat rudele din România și s-au format astfel reţele de rudenie, iar, în același timp, numărul lor a crescut foarte mult. Romii continuă să vină în Roma și acest lucru este demonstrat de recensământul pe care l-am realizat în comunitatea de pe Villa Troili în vara acestui an. Conform acestui recensământ, rezultă aproximativ 480 de persoane prezente în comunitate, spre deosebire de listele existente la Primăria din Roma, pe care sunt trecute între 165 și 200 de persoane. Numărul celor care se stabilesc în comunitate crește zilnic. Aș putea să dau un exemplu. Pe data de 5 octombrie 2006, când am încheiat recensământul, existau în comunitate 14 microbuze în care locuiau persoane; trei săptămâni mai târziu, pe 26 octombrie, erau deja 19 microbuze de acest tip. Aș menţiona și faptul că, la început, oamenii locuiau numai în containerele obţinute de la primărie, acum locuiesc în autobuze și în corturi.

Acest val de migraţie a romilor a adus în primul rând în comunitate o delincvenţă structurală, reprezentată de ilegalitatea locuirii și de accesul ilegal la servicii precum electricitatea, apa curentă, salubritatea. Aici este necesară o precizare de fond: locuitorii din comunitatea Villa Troili, inclusiv cei care au acte pe locuinţa de la primărie, nu plătesc curent electric și întreţinere. Există o singură conectare directă la stâlpul de înaltă tensiune și toţi ceilalţi se conectează de la vecini.

Primii membri ai comunităţii, care au venit imediat după eliminarea vizelor, locuiesc acum în corturi. Atunci când au ajuns aici, au încercat să-și construiască barăci în exteriorul campusului; dar în februarie 2005, razia realizată de poliţie, cu motivaţia că nu este posibilă extinderea zonei locuite, a avut drept rezultat distrugerea acestor barăci. În consecinţă, locuitorii barăcilor s-au mutat cu toţii în interiorul campusului și și-au instalat corturi. Din acel moment, această tensiune între romi și autorităţi, în ceea ce privește extinderea zonei, s-a menţinut.

Situaţia la corturi este una dramatică, mai ales pentru copiii cu vârste cuprinse între o lună și doi ani, atât din cauza frigului, cât mai ales a situaţiei igienico-sanitare existente.

Conflictele există și în interiorul comunităţii, între cei care locuiesc în corturi și cei care trăiesc în containere și camere. Acestea sunt atât de tip violenţă verbală cât și – rareori, totuși – fizică. Violenţa fizică apare mai ales între bărbaţii din comunitate atunci când este vorba de suspiciuni de trădare în familie, dar


�0�

și între femei, atunci când este vorba despre curăţenia spaţiului de convieţuire, de resurse precum apa curentă, dușuri, băi, electricitate și nu în ultimul rând când este vorba despre protecţia copiilor. Cei care locuiesc de mai bine de un an în condiţii dificile în corturi se simt marginalizaţi, excluși și sunt primii care nu sunt dispuși să respecte nici o structură de autoritate a comunităţii.

Purtătorul de cuvântPurtătorul de cuvânt al comunităţii este unul dintre puţinii romi din neamul tismănarilor cu permis

de ședere de muncă valabil în Italia. Acesta nu are un loc de muncă în exteriorul comunităţii. A reușit să întocmească însă documentaţia necesară pentru obţinerea permisului de ședere de muncă, datorită ajutorului acordat de o cooperativă socială italiană (termenul de cooperativă socială nu există ca atare în limba română; sensul ar fi acela de formă de cooperare instituţionalizată). Inserţia în această cooperativă, ca purtător de cuvânt al comunităţii și colaborator cu structurile de autoritate italiene, i-au oferit și oportunitatea unui permis de ședere. Purtătorul de cuvânt, împreună cu mai mulţi consilieri pe care și i-a ales din interiorul comunităţii, mediază relaţia dintre autorităţi și comunitate. Actualmente nu există însă în comunitate o asociaţie de locatari constituită legal. Purtătorul de cuvânt și-a ales consilierii dintre prietenii lui, pe bază de simpatie și de întreţinere a intereselor și nicidecum pe bază de reprezentativitate a întregii comunităţi. Acest lucru a condus la diviziunea comunităţii în grupuri distincte, care nu colaborează între ele. Locul în care dorm a devenit într-un fel definiţia grupului: cei de la containere, cei de la camere, cei de la corturi, cei de la microbuze.

Purtătorul de cuvânt al comunităţii a preluat funcţia de la începutul anului 2006 și, odată cu funcţia, a primit de la fostul șef și două camere mari, în care a deschis un bar și o sală pentru vizionare de filme și jocuri pe calculator. Oamenii spun că ar fi cumpărat acest spaţiu pe bani grei (circa 10 mii de euro). Tot locuitorii declară că acesta are tot interesul să-i primească pe cei care vin în aceste luni și se instalează în campus, chiar dacă ei pun în pericol de evacuare tot campusul, din cauza numărului prea mare de ocupanţi la care s-a ajuns. Potrivit afirmaţiei unei locuitoare de la corturi, „cei care vin acum sunt cei care cumpără de la el din bar și îi aduc profit”. În bar lucrează toată familia șefului. Romii pot să cumpere o porţie de mâncare caldă românească la trei euro și orice alte produse alimentare și de uz casnic, mai ieftin decât în magazinele italiene. Este însă la fel de adevărat că deschiderea acestui bar a dat și un suflu nou comunităţii, întrucât este și un loc de întâlnire și de șezătoare, seara.

Tot din discuţiile cu oamenii am aflat că fostul șef „era mult mai șmecher și mai afacerist, dar în același timp era mai afectuos, inclusiv cu săracii din comunitate”. Acum el s-a întors în România cu toată familia, dar oamenii își amintesc încă petrecerile pe care le organiza acesta și unde invita, se pare, și prieteni de-ai lui, care aveau un status elevat în cadrul instituţiilor de autoritate și control italiene. La aceste petreceri invitat principal era lăutarul Neluţă Neagu, care a trăit mulţi ani în Roma. Acesta cerea foarte mulţi bani ca să cânte până dimineaţa, dar era considerat unul dintre cei mai apreciaţi lăutari români: „Nu degeaba a fost profesorul lui Adrian Copilu’ Minune, al lui Vali Vijelie și al lui Ștefan de la Bărbulești”, ne povestește un locuitor de la microbuze.

Ultimul val de migraţie este cel al persoanelor care dorm în microbuze. Aceștia au ajuns în Italia pe tot parcursul anului 2006. microbuzele sunt plasate în afara campusului, deci în afara spaţiului de locuire legal stabilit de primărie. Acest fapt induce probleme în relaţiile atât cu vecinătatea largă a cartierului, cât și cu autorităţile. Protecţia acestor persoane este reprezentată doar de faptul că sunt rudenii cu cei care locuiesc în interiorul campusului, astfel încât purtătorul de cuvânt nu își poate permite să-i alunge. Starea de provizorat îi neliniștește mult pe locuitorii din microbuze, dar ei continuă să trăiască în aceste condiţii (atâta vreme cât autorităţile nu vor face o nouă razie), întrucât câștigă destul de mulţi bani fără nici o cheltuială, inclusiv din cerșit, bani pe care în România nu i-ar putea realiza în aceleași condiţii.

Din ce trăiesc romii?Așa cum precizam în rândurile de mai sus, locuitorii din comunitate nu plătesc nimic, nici chirie și nici

un fel de factură; mai mult, își pot permite să risipească resursele de apă și curent electric. Înainte ca numărul lor să devină unul de nesusţinut, proiectele propuse de diferite asociaţii cu ajutorul

primăriei funcţionau. Romii erau deseori invitaţi la petreceri pentru a cânta și a dansa și erau plătiţi în funcţie de fondurile de proiect. Erau și foarte apreciaţi ca lăutari. Acum, majoritatea persoanelor din comunitate trăiesc din cântatul prin metrouri (mai ales tismănarii) sau din cerșit, în intersecţiile semaforizate ori în

�0�

diferite locuri publice (mai ales cărămidarii). Bărbaţii cărămidari sunt întreţinuţi de femeile și copiii care cerșesc.

Foarte probabil, în comunitate există foarte multe alte tipuri de obţinere a veniturilor - cumpărarea și vinderea mașinilor, specula, furturile, prostituţia -, dar rolul nostru de operatori sociali este unul destul de limitat în acest sens, având în vedere că riscurile pot fi destul de serioase.

O ultimă ilustrare în acest sens, lăsând spaţiu liber reflecţiei celor care vor citi acest articol, este cazul Porta Portese. Foarte multe femei rom, dar și câţiva bărbaţi, pot fi văzuţi în fiecare duminică foarte devreme, ieșind pe poarta campusului cu plase de rafie și de plastic, enorme și supraîncărcate. Am aflat că se îndreaptă toţi către Porta Portese, cel mai mare târg din centrul Romei, în zona Trastevere, unde merg să vândă produse de orice tip și de orice fel. De unde provin aceste produse?

În Roma, ca în majoritatea orașelor italiene, asociaţia Caritas a montat tomberoane de culegere diferenţiată pentru produsele ce nu mai sunt utilizate. Așa cum există tomberoane pentru recipientele plastic sau pentru hârtie, diferite de coșurile pentru gunoi menajer, așa există tomberoane pentru produsele – în special obiecte de vestimentaţie – care nu se mai utilizează. Aceste pubele pentru culegere diferenţiată sunt închise și se află localizate în toate cartierele Romei. Romii au învăţat să recupereze produsele din aceste zone, să le spele și să meargă să le vândă în târg. Într-un fel, este vorba despre același fenomen care se întâmpla în România și pe vremea comunismului, când romii, alături de alte persoane mai sărace, adunau sticlele, le spălau și le vindeau în sate sau chiar în orașe.

Cine sunt cei care cumpără aceste produse? Așa cum declară vânzătorii, majoritatea cumpărătorilor sunt italieni, care se rușinează să meargă și să le ceară în mod gratuit la sediul Caritas. Preferă să le cumpere pe bani puţini, dar feriţi de ochii judecători ai celor din jur. Să fie oare un paradox al societăţii de consum? Este un subiect pe marginea căruia reflectez și eu: cât oare din realitatea pe care o trăim este imagine construită? Cât este fantezie? Cum se formează și cum se menţine mitul societăţii dezvoltate în mintea persoanelor care trăiesc în ţări în curs de dezvoltare, cum este și cazul României?

Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, este de văzut ce se va întâmpla și care vor fi dinamicele de emigraţie din România către ţările occidentale.

Microbuzul Craiova – Roma

Comunicarea romilor cu ţara se realizează prin intermediul microbuzelor private, care vin direct din Craiova și încarcă pachete și bani pentru a le transporta în familiile de origine. Șoferii microbuzelor sunt tot craioveni și nu sunt toţi romi. Personal, am cunoscut doi șoferi, unul român și unul rom. Transportul se plătește

scump, dar romii sunt bucuroși că șoferii sunt de încredere și nu deschid pachetele. Se plătește pentru transport de bagaj, doi euro la kilogram, și se percepe 5% comision în cazul în care se trimit bani la rude. Pentru transportul de persoane se plătesc între 300 și 400 de euro de persoană la venirea din România și 150 de euro la întoarcerea în ţară. Sunt foarte mulţi bani, având în vedere că acum ofertele de bilete de avion ajung la 150 de euro dus întors, Roma – București. Romii având însă majoritatea probleme cu documentele, preferă microbuzele, deoarece șoferul este un mediator între ei și vameșii din toate ţările. Ceea ce mi se pare foarte interesant de subliniat este că nu toţi șoferii au licenţă de transport în comun și totuși reușesc să treacă graniţa și să realizeze acest trafic de persoane și de mărfuri. Există persoane în campus care nu au nici măcar pașaport în regulă, sau îl au expirat. Cei fără pașaport au trecut în camioane ermetic închise și au plătit sume exorbitante pentru a ajunge în Roma. Un astfel de transport poate ajunge


�0�

și la 2000 de euro comision. Acești bani nu se percep toţi odată, șoferii le oferă posibilitatea de a plăti și în rate, adică „îi așteaptă cu banii”, cum spun romii.

Probleme și proiecteGhetourile de romi de diferite etnii recunoscute de Primăria din Roma sunt în număr de aproximativ

7 – 8, însă în Roma există foarte multe campusuri de romi formate spontan și ilegal. Majoritatea acestor ghetouri sunt locuite de romi români. Conform cercetărilor Caritas pe anul 2005, este imposibil de realizat un recensământ al tuturor comunităţilor de romi existente în Roma, din cauza faptului că numărul acestora crește permanent, persoanele care înfiinţează ghetourile se stabilesc ilegal în Italia, astfel încât o statistică valabilă nu se poate obţine.

În cazul romilor români, este de văzut ce se va întâmpla odată cu 1 ianuarie 2007. Punctul de vedere al localnicilor din zonă și al mass-mediei locale este că situaţia lor a devenit una de necontrolat încă din anul 2002, când s-au deschis graniţele.Din punct de vedere politic, situaţia este următoarea: Municipiul și Gardienii Urbani (este vorba despre două forme de autoritate instituţionalizată italiene) încearcă să „încremenească” situaţia, pentru a ajunge la evacuarea comunităţii (evacuare promisă de primarul Romei, Valter Veltroni, în urma cererilor parvenite din partea ASL – Azienda Sanitaria Locale -, o instituţie de protecţie a sistemului sanitar public; și din partea Municipiul XIV, departamentul de care aparţine cartierul Pisana și, în consecinţă, și strada Villa Troili). Primăria nu știe însă unde ar putea transfera toţi oamenii din această comunitate, pentru că aici situaţia fusese legalizată de primărie la început, iar campusul fusese deja amenajat. Acest lucru înseamnă că romii de pe Villa Troili nu pot fi trataţi în același mod cu cei care trăiesc în albia râului Tibru, în păduri sau sub poduri. Datorită faptului că Villa Troili este o comunitate în parte legală, este nevoie de o soluţie alternativă, care în momentul de faţă nu există.Villa Troili se află în acest moment într-o situaţie dificilă, nu atât pentru condiţiile de trai din interiorul comunităţii - condiţii nici mai rele, nici mai bune decât în alte grupuri de migranţi -, cât din cauza bătăliei politice de pe mai multe fronturi (chiar extrem de diferite între ele), care au un numitor comun: să nu-și ia responsabilitatea necesităţilor acestei comunităţi, având în vedere că Municipiul XVI se confruntă deja cu problema serioasă a altui grup de imigranţi români, cei din cartierul Malagrotta41.

În acest context, în Italia, cea mai mare parte a proiectelor de intervenţie socio-culturală, dar și sanitară, cu referire la imigranţi, sunt gestionate de ONG-uri, asociaţii de voluntariat, asociaţii culturale, cooperative sociale.

Soluţiile avute în vedere de asociaţiile și fundaţiile cu care colaborează primăria constau în ajutorul acordat romilor pentru integrarea în societate și în comunitate. Rămâne de analizat însă gradul de suportabilitate al societăţii italiene la emigraţie și efectele de profunzime pe care le produce, mai ales emigraţia de tip clandestin, în Italia.

Eu, ca mediator cultural Obiectivele pe care și le propune asociaţia în cadrul căreia lucrez, Opera Nomadi, sunt:

1. Identificarea experienţelor de muncă deja practicate de romii prezenţi în comunitate, motivarea și susţinerea lor.

2. Reconvertirea meseriilor tradiţionale în forme de muncă productive în sistemul economic italian.

3. Susţinerea parcursului legalizării pentru accesul la drepturile de cetăţean, incluzând: permisul de ședere, consilierea legală, informarea comunităţii asupra actualelor norme funcţionale în materie de emigraţie și de practici birocratice.

4. Propunerea unor module de adaptare culturală care favorizează deplina realizare a dreptului la cetăţenie și a unor module de bază profesionale, astfel încât romii să poată întreprinde activităţi lucrative în mod profesional.

5. Promovarea integrării sociale și la locul de muncă.

41 Mentionez ca Malagrotta este unul dintre cartierele cele mai problematice pentru administratia locala datorita pre-zentei gropii de gunoi principale a Romei.

�0�

6. Activarea unui parcurs de integrare în spaţiul italian.7. Favorizarea creării unei cooperative sociale Roma (o formă de cooperare instituţionalizată),

care să susţină inserţia socială și lucrativă.8. Susţinerea proceselor de resocializare pentru ex-deţinuţi, pentru implicarea lor în munci

sociale utile, munci în favoarea comunităţii.9. Prevenţia sanitară și educaţia în domeniul sănătăţii și în cel al maternităţii consimţite.10. Susţinerea școlarizării copiilor în campus.Situaţia socială foarte precară a romilor și condiţia lor de marginalitate socială conduc la o

integrare foarte dificilă în societatea italiană. De multe ori, Occidentul este perceput ca ostil, și acest lucru duce la lipsa dorinţei de a dialoga și de a se informa, dar și la o acceptare tacită a situaţiilor de diminuare constantă a drepturilor lor sociale și economice. Aspectele cele mai delicate în ce privește experienţa mea de mediator cultural în comunitatea de pe Villa Troili sunt reprezentate de:

• percepţia unei forme de autoritate legală de control și ordine, formă pe care romii mi-o atribuie;

• statutul meu de femeie într-o postură învestită cu responsabilitate.Acest lucru îi conduce, pe de o parte, la forme de neîncredere și spaimă, deoarece pentru ei

poziţia mea în Italia este una legală și, mai mult, lucrez pentru primăria din Roma, instituţia care le decide destinul. Pe de altă parte, eforturile mele de comunicare cu purtătorul de cuvânt al campusului, dar și cu consilierii lui, trebuie să fie constante, dat fiind faptul că percepţia lor asupra femeii este aceea de persoană lipsită de un rol social.

Este foarte greu de explicat și de promovat un proiect în favoarea comunităţii către persoane marcate de condiţia lor individuală, care fug din propria ţară, intrând în contact cu reţele de organizaţii ilegale, care le organizează călătoria și îi aduc în ţara „speranţei” în schimbul a mari sume de bani.

Cucerirea unui rol de interlocutori și de mediatori reali între romi și autorităţile locale este și o problemă de timp. Nu este suficient să propui soluţii serioase și practice instituţiilor aferente, ci trebuie să le poţi explica și susţine după aceea în cadrul comunităţii de imigranţi.

Am constatat că problema comunicării cu romii de pe Villa Troili este una reală. Colegii mei de la Opera Nomadi, care lucrează cu ghetourile de romi de foarte mulţi ani, îmi povesteau că această comunitate este una dintre cele mai problematice, din acest punct de vedere. Opera Nomadi a aplicat proiecte în numeroase comunităţi etnice ţigănești – sinti, khorakhané, camminanti, romi etc. – colaborarea și disponibilitatea acestor grupuri fiind mult mai pronunţate decât în cazul comunităţii de pe Villa Troili.42 Poate fi vorba și despre faptul că Opera Nomadi a preluat proiectul de susţinere a comunităţii Villa Troili într-un moment foarte dificil, un moment dominat de tensiunea (posibilităţii) evacuării și de anxietatea supravieţuirii.

Acestea sunt aspectele cele mai dificile. Dincolo de acestea, există misterul de care sunt înconjurate vieţile acestor persoane. Vitalitatea și căldura pe care o oferă sunt parcă extrase dintr-un roman borgesian, sau de utilizat în compunerea unei scenografii pentru o peliculă în stilul Vittorio de Sica.

În cazul proiectului pe care încearcă să îl aplice Opera Nomadi în comunitatea de romi de pe Villa Troili, s-au simţit îmbunătăţiri importante: diminuarea raziilor organizate de poliţie, ajutorul acordat pentru accesul la educaţie și sănătate, curăţirea gunoiului menajer acumulat în comunitate și educaţia oamenilor în acest sens. Toate aceste soluţii oferă rezultate pozitive obţinute pe termen scurt. Ele însă vor trebui integrate cu soluţii pe termen lung. Pentru găsirea și dezvoltarea acestor soluţii este foarte important un efort comun de acţiune colectivă. O acţiune ce depinde de competenţa autorităţilor de a analiza normativele statului italian, dar și de a se adapta la propunerile Uniunii Europene pentru normalizarea locuirii (autorităţile sunt încă în punctul în care văd în evacuarea clandestinilor o posibilă soluţie de dezvoltare). De asemenea, depinde și de abilitatea asociaţiilor de a susţine până la capăt proiectele, de a media între locuitori și autorităţi, dar și de capacitatea de colaborare a emigranţilor.

42 Folosesc aici termenul de „ţigani” pentru că în Italia, etnia de care aparţin este zingari, adică ţigani; în schimb, terme-nii de sinti, khorakhané, camminanti, romi se folosesc pentru a denumi grupuri diferite din etnia zingara, adică ţigănească.


�0�

�0�

Studiu de caz: Mitul străinătăţii la Nănești-Vrancea43

Georgiana Păun

Tranziţia a adus cu sine o mulţime de schimbări sociale. O serie de aspecte fundamentale ale vieţii sociale de dinainte de 1989 s-au modificat substanţial, altele sunt tributare încă patternurilor formate și cristalizate înainte de 1989. O serie de schimbări sociale au generat schimbări ale pieţei muncii și ale modelelor comportamentale, practicilor antreprenoriale și sistemului de valori raportate la acest domeniu. La rândul lor transformările produse pe piaţa muncii au generat schimbări sociale în multiple sfere. Exemplul migraţiei este elocvent în acest sens, mai precis migraţia românilor în străinătate (atât legală cât și ilegală). În încercarea de a explica acest fenomen – care a luat o amploare semnificativă în ultimii ani – am putea porni de la a răspunde la o serie de întrebări cheie: Care sunt motivaţiile ce-i determină pe români să plece la muncă în străinătate? Care sunt factorii structurali care-i determină să plece la muncă în străinătate? Domină numărul plecărilor generate de insecuritatea venitului în ţară sau cele generate de insatisfacţia profesională? Reprezintă lucrul în străinătate pentru români o alternativă viabilă în încercarea lor de a-și asigura lor și familiilor lor un trai decent? Cum este apreciat succesul? Dar eșecul? Care sunt factorii generatori de succes/eșec? Sunt mulţumiţi cu munca/condiţiile de muncă și remuneraţia din străinătate? Cum sunt trataţi ”acolo”, care este percepţia lor? Care sunt tipurile dominante de activităţi/munci pe care le prestează românii în străinătate? Reprezintă lucrul în străinătate pentru cei mai mulţi românii, un mit, un miraj? Care sunt dificultăţile cu care se confruntă românii odată ajunși în străinătate? Ce soluţii aleg românii pentru a depăși problemele existente în străinătate? Acestea sunt doar câteva întrebări la care acest articol încearcă să răspundă. Articolul are la bază interviurile realizate de o echipă de cercetători și prezintă poveștile de viaţă a localnicilor ce au ales să muncească în Italia.

Satul Nănești este situat pe drumul european E85 ce face legătura între Focșani, Galaţi si Brăila. Mergând pe acest drum te aștepţi să fi întâmpinat de peisajul rural specific românesc. Satul Nănești face parte din categoria satelor vrâncene sărace dar cu rată foarte mare a plecărilor la muncă în străinătate (vezi capitolul „Explorarea Europei prin migraţie..” Anexa 2, în acest volum). Cele mai dese atribute folosite în descrierea satului sunt: inundaţii, sărăcie, îmbătrânire demografică și plecări masive în Italia: „Suntem o comună săracă, principalele probleme cu care Năneștiul se confruntă sunt: plecările masive, reconstrucţia de case, deoarece de la inundaţii, comuna întreagă e distrusă, și îmbătrânirea populaţiei. Au rămas în sat doar bătrânii, de la 60 de ani în sus...” (secretarul Primăriei, soţia Primarului).

Istoria Năneștiului în migraţie este relativ bogată și are rădăcini recente dar adânci în perioada comunistă când fenomenul navetismului a fost semnificativ. Migraţia „industrială” a vizat îndeosebi orașele Focșani și Galaţi, ca urmare a distanţei accesibile; cei care au ales orașele îndepărtate (Timișoara, Cluj, București) s-au mutat definitiv în acele orașe. Migraţia circulatorie din Nănești în străinătate are cauze complexe: situaţia socio-economică precară a gospodăriei, scăderea navetismului, lipsa unui loc de muncă bine plătit, oferta scăzută de locuri de muncă sunt doar câţiva dintre factorii care au contribuit la decizia de a migra temporar în Italia. Majoritatea locuitorilor Năneștiului în momentul plecării practicau o agricultură de subzistenţă. Veniturile erau completate din „munca la zi” a unui membru al familiei și/sau din veniturile provenite din navetism, în cazul celor care aveau un loc de muncă în Focșani sau Galaţi. Toţi cei intervievaţi au declarat că aceste venituri au fost insuficiente pentru satisfacerea nevoilor minimale decente. În aceste condiţii, pentru cei mai mulţi locuitori ai Năneștiului, migraţia temporară în Italia a însemnat singura strategie de supravieţuire.

43 Articolul are la bază interviurile realizate de echipa formată din Ana Bleahu, Delia Bobîrsc, Georgiana Păun, Mihaela Ștefănescu în perioada 16-17 august în satul Nănești, judeţul Vrancea. Respondenţii sunt persoane care muncesc în Italia și au venit în concediu acasă.


�0�

„ De ce aţi plecat din Nănești în Italia ?”

„Nu mai aveam unde să lucrăm. Soţul lucra înainte la MAVROM în Galaţi, dar au bombardat sârbii podurile și nu am mai găsit în altă parte de lucru și așa am fost nevoiţi să ne despărţim...[...]...eu am terminat liceul Agricol la Odobești, pe timpul lui Ceaușescu am lucrat la CAP am fost contabil de fermă, apoi am stat în somaj, m-am mai angajat la o fabrică de bere de pe raza comunei, dar și aia a dat faliment, și iar am rămas fără servici... Soţul a plecat primul, ca să ne fie un pic mai bine financiar, a stat doi ani, și s-a întors în ţară că nicăieri nu e ca în ţara ta... a găsit de lucru în ţară, dar cum să vă spun, unde a găsit, nu le dăduseră salariile din ianuarie...și era iulie...deci practic era ca și cum nu avea de lucru....așa că tot trebuia să plece” ( FM, femeie, 42 de ani).

„Păi de ce să nu plecăm? Aici nu găseai de lucru...sau dacă găseai, oricum nu aveai din ce să trăiești...dacă găseai ceva de lucru, oricum găseai în Focșani, și prost plătite, că aici în sat nu ai ce să faci...decât să cultivi pământul...și să lucrezi cu ziua la prășit...și cât poţi să câștigi?...dar iarna, iarna ce faci?” (LM, femeie, 26 de ani).

„De la un loc de muncă care îmi dădea foarte puţini bani, nu ajungeau. Iei un televizor color…fetiţa mergea la vecina, ea avea, noi aveam alb-negru, era o rablă, trebuia să dai cu pumnii să meargă, nu ne permiteam, am făcut rată la nu știu ce firmă, am luat televizorul, se stricase frigiderul, nici ăla nu aveam posibilitate să luăm, iar rată…[…] Viaţa aici e un pic grea, un bidonaș de suc e 22 de mii îi dai la un copil pentru un bidon de suc pe zi, un corn s-a dus 50 de mii, 50 de mii zilnic la școală, pe lună, 30 de zile, sunt un pic de bani. O bluziţă, o ceva, caiete pentru școală se duc foarte mulţi bani. Am mai avut și banca, frigiderul lunar….” (FV, femeie,41 de ani).

„ Păi cum să nu plec? Am terminat Facultatea în București...și cât câștigi? Dacă stau cu chirie, după ce plătesc abia dacă îmi rămâne bani de pâine. E trist, dar asta se întâmplă în ţara asta, nu poţi să îţi permiţi nimic, și ca tânăr e și mai greu...câţi tineri din România își permit să își cumpere o casă, un apartament?” (TB, bărbat, 30 de ani)

În cazul gospodăriilor cu mai mulţi copii, cei mai mulţi au declarat că au avut probleme cu școlarizarea copiilor în perioada 1980-1990. Însă gradul de școlarizare nu a reprezentat un factor major care a influenţat decizia de migraţie: au ales să lucreze temporar în Italia atât persoane care sunt absolvente de studii superioare, cât și persoane care au absolvit nivelul gimnazial.

„Am făcut opt clase aici în sat, apoi m-am dus la o postliceală în Focșani, unde am studiat un semestru, dar la începutul celui de-al doilea, a trebuit să mă las, trebuia să plătesc internatul, și mai aveam o soră care era în ultimul an, nu se putea să renunţe ea, așa că am renunţat eu, și m-am angajat la o patiserie în Focșani” (LM, femeie, 26 de ani).

„Am făcut liceu numai doi ani, apoi m-am angajat, ca să putem să trăim, că și celelalte surori mai mici vroiau școală și de unde să plătim...noi abia aveam bani de mâncare” (SD, femeie, 30 de ani). „…Liceul Industrie Ușoară - Confecţii, Tricotaje, Filatură, soţul...soţul lucra, era tâmplar mobilier, dar nu lucra într-o fabrică, ci lucra acasă...” (CE, femeie, 28 de ani). „Am terminat în București la Universitatea Politehnică” (TB, bărbat, 30 de ani”)

Cum au decis plecareaDecizia migraţiei temporare diferă de decizia migraţiei definitive prin faptul că prima se traduce

printr-o schimbare ce afectează individul pe termen scurt sau mediu, individul având posibilitatea alegerii între întoarcerea în comunitatea de origine și prelungirea sau permanentizarea șederii, în timp ce a doua înseamnă restructurarea întregii vieţi în ţara de destinaţie. Pentru cei mai mulţi respondenţi decizia de migraţie s-a luat în cadrul gospodăriei. Un factor important în luarea deciziei a fost contagiunea informaţională valabilă pentru valul II și valul III al migraţiei către Italia:

„Decizia am luat-o împreună cu soţul. Am hotărât să plece el înainte, și dacă o să fie nevoie o să vin și eu după

�0�

el, și a fost nevoie” (FM, femeie, 42 de ani).

„Mama nu a știut, i-am trimis o scrisoare de-acolo” (LM, femeie, vârsta 26 de ani). „Cel mai bine e să iei decizia singur. Când am plecat prima oară nu am întrebat pe nimeni. Ulterior după ce m-am căsătorit, am hotărât împreună cu nevasta ca să vină și ea....și e altceva...orice problemă pe care o ai o împarţi la doi” (SR, bărbat, 30 de ani)

Italia a fost aleasă ca ţară de destinaţie deoarece sunt acoperite costurile unei informării imperfecte privind locuinţa și primul loc de muncă. Cei mai mulţi dintre respondenţi au rude sau prieteni în Italia, care le-au facilitat obţinerea unui loc de muncă și le-au oferit găzduire pentru o perioadă scurtă de timp. Principalul oraș de destinaţie este Roma deoarece nu există un control strict în comparaţie cu regiunile din Nordul Italiei. Respondenţii care au avut o experienţă de migraţie anterioară au preferat să își lărgească orizonturile. Italia, în special Roma și împrejurimile Romei rămân destinaţiile dorite de către localnicii din Nănești.

„Aveam pe cineva acolo. Aveam pe fratele nevestei care m-a ajutat cu o locuinţă, el fiind deja acolo din 1999. Îmi era teama să merg într-o altă ţară unde nu cunoșteam pe nimeni, e greu pentru că dacă nu știi pe nimeni și nimic nu ai unde să tragi....” (VM, bărbat, 30 de ani).

„Am plecat prin intermediul surorii care era de trei ani în Italia și mi-a găsit un „post fix”, adică să lucrez în casă, să ai grijă de un bătrân și avantajele sunt acelea că nu plătești chirie, utilităţi....” (LI, femeie, 35 de ani).

„Prima oară am plecat în Grecia, apoi în Italia. Am plecat în Grecia deoarece actualul meu soţ, atunci prietenul meu, fusese doi ani în Italia, și am vrut să facem o comparaţie, apoi tot în Italia am plecat...pentru că găsești mai ușor de muncă decât în altă parte, cum este Grecia, iar Spania e mult mai departe, și în Italia mai cunoști oameni, că sunt mai mulţi plecaţi...” (LM, femeie, 26 de ani).

„Nu știam nimic despre Italia”Informaţiile despre Italia și mai ales despre obţinerea unui loc de muncă, condiţiile de muncă

din Italia în momentul luării deciziei au fost vagi. Cei mai mulţi respodenţi au declarat că informarea anterioară ajungerii în Italia a fost insuficientă în ceea ce privește relevarea greutăţilor pe care le vor întâmpina. A existat o diferenţă de percepţie între Italia dorită și Italia reală. „Nu știam nimic despre Italia. Italia văzută din România este o Italie frumoasă, pentru că te gândești doar la bani și la ce poţi să faci cu ei când vii. Dar adevărul îl afli acolo, când te duci în Italia începi să te dai cu capul de pereţi, pentru că nu știi nici măcar să te duci să cumperi o pâine... până nu știi limba ești ca un om mort sau paralizat” (femeie, vârsta 28 de ani) .„Nu știam nimic despre Italia. Când am ajuns la Roma, mi-am dat seama că nu este așa ușor cum mi-am închipuit eu că va fi....Italia care se vede din România e mult mai frumoasă, mult mai ușoară, mult mai bănoasă...dar când ajungi acolo, vezi că banii nu fug pe stradă” (VM, bărbat, 30 de ani)

Modalitatea iniţială de plecare diferă în funcţie de perioada de timp aleasă: pionierii migraţiei au plecat ilegal cu ajutorul călăuzelor, dovedind o toleranţă ridicată la risc. Începând cu anul 2002 modalitatea de plecare aleasă a fost o excursie de cinci zile, ca mijloc de a trece graniţa.

„Prima oară am plecat în Grecia... fraudulos. Prin anunţuri din ziar, vedeai în ziar anunţurile, dădeai 1200 de mărci până la sârbi, apoi o luai pe jos prin păduri, traversai Macedonia și ajungeai în Grecia” (LM, femeie, vârsta 26 de ani).„...Păi am avut nevoie mare de bani, 1400 de euro ca să plec, bani pe care nu i-am avut, mi-au trimis prietenii din Italia cu împrumut” (SD, femeie, 30 de ani). „Prima oară am plecat cu o excursie de 5 zile și am stat vreo 3-4 luni” (VM, bărbat, 30 de ani) . „În Nănești a început să se plece în Italia în 1990-1991, dar atunci se pleca cu 1400-1500 de dolari. Eu am


��0

încercat să plec în 2000 cu un contract dar cel care se ocupa de contracte, făcea contracte false...era o firmă din Galaţi, am pierdut și bani și tot, 200 de dolari și 45 de mărci” (SR, bărbat, 30 de ani).

Necunoașterea limbii italiene nu a constituit o piedică în alegerea Italiei ca ţară de destinaţie. Cei mai mulţi dintre respondenţi au învăţat limba italiană din interacţiunea cu ceilalţi: „Nu știam să zic decât „gratie, bonasera și bongiorno”....[...]... Am învăţat de la bătrâna la care am stat, ea m-a învăţat să vorbesc, să gătesc italiană, deci „cucina” italiană, bucătăria italiană, totul numai ea. „Fa cosi, fa cosi, fa cosi”, deci fă așa, fă așa…Se spune așa, se spune așa. Ea m-a învăţat tot, am avut dicţionar și am învăţat cum învaţă un copil la școală.” (GN, femeie, 41 de ani).

„La început am stat la...” Experienţa primei locuinţe variază în funcţie de stocul de capital relaţional deţinut de fiecare dintre respondenţi. Pionierii migraţiei și cei care sunt caracterizaţi de un capital relaţional sărac au locuit în adăposturi improvizate sau în condiţii mai grele decât în România. Pentru persoanele care deţin capital social de migraţie experienţa primei locuinţe nu este foarte dură. Cei mai mulţi respondenţi au declarat că pentru o perioadă ce variază între o săptămână și trei luni au locuit la rude sau prieteni:

„Prima oară am stat într-un câmp agricol... nu vedeai o casă decât la 30-40 kilometri... în câmpul ăla agricol, am găsit o cocioabă, bucătăria am improvizat-o noi, noaptea când ploua ne acopeream cu celofane, tot în celofane ne puneam și hainele... stăteam câte trei persoane într-o cămăruţă, mizerie, erau șobolani, am luat pisici ca să scăpăm de șobolani. Am stat șapte săptămâni acolo, fără apă, fără curent...am schimbat șase case apoi, și acum locuiesc cu soţia într-o garsonieră, plătim trei sute de euro pe lună pentru ea...” (SR, bărbat, 30 de ani)

„Pentru prima săptămână am avut cazarea asigurată de fratele soţiei...apoi am găsit prin prietenii din sat, am găsit la cincizeci de kilometri de Roma, o căsuţă, stăteam mulţi în cameră...era o singură baie la comun...așa am stat doisprezece zile, apoi am găsit o gazdă, stăteam patru persoane, eu cu soţia, și mai erau doi băieţi... Acum locuiesc și cu sora mea...nu ne gospodărim împreună, eu cu soţia și ei între ei” (VM, bărbat, 30 de ani).

„În Grecia am locuit două luni într-un grajd, acolo trag toţi când vin ilegal...în Italia, am locuit prima oară într-o baracă de fier, avea lumină și apă trase, la treizeci de kilometri de Roma, era lângă a altă casă unde trag toţi românii când ajung pentru prima dată la Roma, dar noi nu am mai avut loc acolo, și am stat la baracă trei luni, când s-a eliberat ne-am mutat în casă.. apoi nu am mai putut să stăm nici în casa aia, pentru că vezi tu, casa aia avea toaleta cum e la noi, ca la ţară, și avea toaletă comună, mă înţelegi, și acolo nu ai voie cu așa ceva, dacă te prinde cu toaletă comună îţi dă amendă mare” (LM, femeie, 26 de ani)

.„Eu stăteam cu familia care m-a ajutat să vin....și se împărţea la fiecare persoană, de chirie, utilităţile, și de căldură și apă, cum este și la noi, e și la ei. Nu aveai voie să stai mulţi, dacă te prindea, te amenda...fiecare trebuia să aibă camera lui ...bine, cine avea copil și astea, putea să stea două persoane într-o cameră, eu stăteam cu o fată în cameră, restul mai era soţ și soţie, stăteau în aceiași cameră, eu stăteam cu fata lor.” (SD, femeie, 30 de ani).

„Am locuit într-o mansardă cu încă o fată, era dotată cu tot ce trebuia, plăteam 120 de euro pe chirie, apoi m-am mutat la o soră unde am stat trei luni că a venit și soţul meu, și nu mai puteam să stăm toţi în aceiași cameră, și ne-am mutat cu chirie, plăteam 300 de euro chiria” (MT, femeie, 35 de ani)

Primul loc de muncă Primul loc de muncă se obţine cu ajutorul recomandărilor. Există două domenii în care românii se angajează: bărbaţii lucrează în construcţii, femeile lucrează în menaj. Cele mai multe dintre respondente au declarat că lucrează fără acte cu „orele” la mai multe familii. Cele care au obţinut permisul de muncă se îndreaptă către alte slujbe care le conferă un alt statut socio-economic. Principalele probleme pe care le întâmpină românii care lucrează ilegal sunt: neprimirea banilor pe munca efectuată; găsirea unui loc de muncă și/sau găsirea unor locuri de muncă care să le asigure completarea veniturilor necesare

��

supravieţuirii în primul rând, integrarea într-un sistem diferit, percepţia italienilor asupra românilor.

„Când am ajuns în Grecia, am stat doar 3 luni, am lucrat în agricultură ultima lună, la cules de ardei și roșii, te plătea la kilogram...câștigam cam 1200 de drahme pe zi, asta când lucram, că nu aveai zilnic...Eu am plecat cu o prietenă și cu soţul meu, care atunci era prietenul meu...am dat la un moment dat peste niște români care au zis să lucrăm la o cofetărie, dar ne-a dus într-un loc unde trebuia să ne prostituăm...am reușit până la urmă să ieșim, că nu intrasem în joc bine, ei credeau că eu și prietena mea o să acceptăm, și cu timpul o să reușească să scape de prietenul meu....[...]... După ce ne-am întors din Grecia, prietenul meu a mai stat două luni în ţară, și apoi a plecat în Italia, la două luni după l-am urmat și eu... primul loc de muncă în Italia mi l-a găsit o fată, o româncă, care era din același sat cu soţul meu, la o bătrână, lucram o zi și o noapte apoi o zi și o noapte stăteam acasă, asta timp de patru luni, că apoi ei vroiau să rămân să stau acolo, să dorm, să mănânc, dar eu nu eram singură, nu puteam să fac asta, eram cu soţul, și am plecat de la ei. Apoi fata care mi-a găsit primul loc de muncă, s-a întors în ţară și mi-a lăsat mie locul ei de muncă, la o familie. La primul loc de muncă câștigam cam 500 de mărci, la al doilea 1200 de mărci pe lună. Am lucrat la negru în această perioadă, nu am avut probleme cu poliţia, acolo dacă îţi vezi de treabă, nu îţi zice nimeni nimic...Următorul meu loc de muncă a fost la o familie de doctori, o familie nemaipomenită, unde am stat un an deoarece după aceea am venit 2 luni în ţară. Când am ajuns din nou în Italia, am lucrat la o Casa de Cură... a fost groaznic, că era și la mare distanţă, făceam două ore și jumătate, aproape trei doar la dus, încă pe atât și la întoarcere, nu mai eram bună de nimic, și patronul Curei era un psihopat, chiar dacă lucea, trebuia în permanenţă să faci curat, să dai cu mătura...nu te mai încălzea că tu câștigai 1300-1400 de euro pe lună. Când nici măcar somn să te odihnești nu aveai... În legalitate am intrat în 2003, am obţinut „sogiorno” prin reîntregirea familiei...soţul meu avea... și de atunci am putut să îmi găsesc un loc de muncă decent... lucrez la o fabrică de făcut farfurii...programul este de la cinci dimineaţa până la unu și jumătate, dar când sunt comenzi, stăm și până la cinci seara, atunci avem ore extraordinare, care sunt plătite mai bine... acum, da sunt mulţumită, am și timp liber, am timp pentru mine, am timp pentru soţ, am salariul bun, am doctor, dacă vreau să fac un împrumut, pot să fac, sunt ca și ei, ai un alt statut, ești văzut altfel...” (LM, femeie, 26 de ani).

„Prima oară am lucrat la un post fix...[...]...am stat doar câteva zile, că nu știam limba, și nu te angajează nimeni dacă nu știi limba, două săptămâni am stat fără servici, apoi am mers la sora mea care lucra la o familie, apoi sora a plecat și am rămas eu în locul ei, după două luni am găsit la o fabrică de confecţii. La familie câștigam șase euro pe lună, la fabrică, la confecţii lucram de la 8.30 până la 17.30 și câștigam 1100 de euro pe lună, mai mergeam și pe la o bătrână să fac curat și primeam pentru asta 40 de euro sâmbăta și 40 de euro duminica.” (LI, femeie, 35 de ani).

„Primul loc de muncă?...M-a îndrumat un prieten, a auzit că plecă de-acolo cineva în Spania, și m-a chemat că se eliberase...dar cum să va spun eu...una este să te cheme, dar locul ăla de muncă trebuie să mai și ţi-l menţii, adică trebuie să faci în așa fel încât să te mai cheme și a doua zi....am rămas acolo un an, apoi m-am dus la cumnatul meu, pentru că era foarte greu, mai aveam de luat 300 de euro de la patron....[…]…nu cred că e român care să nu muncească la negru și să nu fi rămas în urmă la patron cu banii...ăla care zice că nu a rămas cel puţin o dată, minte...eu am avut noroc, am rămas doar două-trei săptămâni în urmă...aveam de luat doar 200-300 de euro, dar prietenul meu din Măicănești avea de luat 20000 de euro...Îi dădea patronul doar pentru strictul necesar, pentru mâncare, și restul tot îl amâna...nici el nu a plecat în timp de acolo, dar e greu să pleci când știi că ai de luat o sumă de bani... a plecat după trei ani de la el, dar nici un ban nu a văzut, cu tot cu avocat, nu a putut să facă nimic...[...]...cum să vă spun eu, cei care lucrează legal nu au cum să păţească asta...sunt două lumi diferite, legal sunt obligaţi să îţi dea banii, dar dacă lucrezi la negru, poţi să o păţești oricând și oricum, pentru că nu poate nimeni să îi oblige să plătească banii, că nu ai nimic la mână....Primul loc de muncă, am lucrat ca dulgher, am lucrat la o firmă românească, dar eu nu eram angajatul lor, ci al patronului...așa am început ca dulgher...după prima săptămână de lucru aveam febră de nu mai știam de mine...fiind ultimul venit, normal că munceam mai mult...vara lui 2003 a fost cea mai călduroasă din ultimii o sută de ani, am început o casă în mai și am terminat-o pe 31 iulie...în timpul ăsta n-a dat nici o picătură de ploaie...a fost foarte greu...nu știam nimic despre construcţii când am plecat...dar chiar dacă ai făcut o școală aici, sau ai experienţă aici în construcţii, când ajungi acolo, o iei de la zero, pentru că e alt stil de lucru, de muncă, și dacă vrei să faci treabă bună, o iei de la zero, că nu ai încotro...Muncesc acum ca șofer, dar fac și montaj...lucrez între


��

patru și doisprezece ore pe zi...câștig cam 1200 de euro pe lună” (VM, bărbat, 30 de ani).

„Primul loc de muncă...stai să îmi aduc aminte...curăţenie într-un birou...unde era de muncă, mă duceam…apoi un loc mai sigur de muncă, mi-am găsit într-o fabrică de asamblare...acolo am lucrat o perioadă de timp, mi-au făcut și acte...după care au închis fabrica și am lucrat la alta....după care am venit acasă...primul loc de muncă l-am obţinut prin intermediul prietenilor. Un prieten din Italia a vorbit cu un patron în Italia care lucrase cu români...i-a plăcut cum muncesc, dacă muncești, acolo nu te primește nimeni dacă nu muncești bine, nu se trece cu vederea...m-am acomodat și eu repede acolo...am învăţat un pic limba...e greu...am stat cinci luni până am găsit de lucru, pentru că nu se găsește imediat...și la negru e și mai greu dacă nu cunoști....și cu fabrica a fost la fel...adică sunt perioade când au și ei mai mult de lucru, și sunt perioade când au mai puţin...doar n-o să te cheme pe tine care ești străin să vii să lucrezi când nu e mult de lucru și să dea afară un om de-al lor…te cheamă când e mult de lucru, nu?....Câștigam cam 800-900 de euro, bine pe vremea aia erau lire la ei, dar cam atât îi echivalentul...[...]...În oraș nu am lucrat, am lucrat numai la sat” (SD, femeie, 30 de ani).

.„Am ajuns în Italia în decembrie 2004 și am muncit la o bătrână de 94 de ani...[...]...M-a ajutat o prietenă să găsesc de muncă. Am muncit un an de zile, apoi băbuţa a murit. Acolo stăteam, acolo mâncam...[…]…Apoi am întâlnit un român…am stat la el trei luni aproape, am stat fără servici, apoi am găsit prin aceiași prietenă, ea avea informaţii, dacă lucra „la ore” la italience, auzea mereu: ”îmi trebuie o fată la „un fix”, am o prietenă are nevoie de „un fix”...” și tot așa. Așa am ajuns la a doua familie la care sunt și acum. Am lucrat două săptămâni, după două săptămâni s-a băgat legea cu documentele, mi-au băgat documentele...[...]...mi-au băgat documentele pentru „badante” cum suntem noi..., adică care muncesc în case, și acum aștept „sogiorno”... ”(FV, femeie, vârsta 41 de ani )

„Primul loc de muncă l-am găsit în construcţii și l-am găsit singur...există o intersecţie unde se adună toţi cei care au nevoie de un loc de muncă...veneau și te luau...lucrai la început câteva ore...a fost greu, ai nevoie ca să te descurci nu doar de câteva ore” (SR, bărbat, 30 de ani)

„La negru, ilegal domnișoară. Așa lucrez și acum. Aștept să îmi iasă sper în septembrie „sogiorno” sper. Mi-am găsit prin recomandare. Acolo fără recomandare nu faci nimic. Prin recomandare de la prieteni, apoi te recomandă una de la alta. Lucrez în menaj „cu orele”, în altă parte nu te primește nimeni să lucrezi, mai ales dacă lucrezi la negru. Nu vine nimeni să te controleze dacă lucrezi în casă, dacă nu faci probleme, scandal...” (FM, femeie, 42 de ani).

„Dacă îţi vezi de treabă, nu ai probleme..”Cei mai mulţi dintre respondenţi au declarat că nu au avut probleme cu Poliţia în Italia din cauza

faptului că lucrau „la negru” . Aceștia au declarat că există o toleranţă ridicată a Poliţiei faţă de imigranţi dacă promovează un comportament adecvat valorilor italiene. În momentul întoarcerii în România, nu au fost probleme la graniţă deoarece cei mai mulţi dintre localnici au recunoscut că au dat bani, nu doar la intrarea în ţară ci și la celelalte puncte de control:

„Când m-am întors de la greci, am plătit o amendă la vamă de cincizeci de drahme. În Italia nu ai probleme cu „carabinierii” dacă îţi vezi de treabă și dacă te duci în partea asta a Italiei, spre Roma... dacă mergi spre Nord, spre Firenze...nu se poate, nu se putea nici atunci în ’98, nu se poate nici acum să mergi fără acte...la graniţă nu sunt probleme, pentru că cere să le dai bani... acum când ne-am întors în august, persoana cu care am venit acasă cu mașina, soţia lui nu avea „sogiorno”, au cerut o sută la austrieci, au dat cincizeci, la ungurii la fel, au cerut o sută, au dat cincizeci, la români, înainte să vină să ia pașaportul, am oprit, și am zis că „suntem de la bagaje”, și i-am dat douăzeci de euro și ne-a zis, când vine să ia pașaportul să mai bage douăzeci. Când a luat pașaportul și l-a deschis a zis: „numai atât?”. Ne-a lăsat să trecem, și au zis când ne întoarcem să procedăm la fel....cum să vă zic, chiar dacă ai „sogiorno” și ești în regulă, tot îţi găsesc ceva, și îţi cer bani... la fel, când am venit cu soţul meu cu mașina, pe pașaportul lui era adresa din Roma, pentru că lui îi expirase pașaportul și a fost la Consulat acolo, iar eu aveam pe pașaport cu adresa din România. Au zis că nu suntem în regulă, de ce el are o adresă și eu alta, și de ce am adresa eu din România, dacă muncesc și trăiesc acolo...până nu le-am dat cincizeci de euro, nu am scăpat.” (LM, femeie,, vârsta 26 de ani)

��

„Probleme mari nu am avut cu poliţia pe stradă, chiar dacă lucram la negru...[...]... În schimb, a venit Control la fabrică unde lucram...din douăzeci și unu de muncitoare, care toate lucram la negru, șaisprezece erau românce, restul italience...[…]…mi-a fost foarte frică, am vrut să sar pe geam de la etaj, dar nu m-a lăsat patroana...mi-a fost foarte frică pentru că nu știam ce o să se întâmple cu mine....ne-a dus la Poliţie, dar nu ne-au bătut, așa cum am crezut, ne-a dat apă minerală, ne-a dat senvișuri...nu ne-au făcut nimic...am doar interdicţie pentru cinci ani în Italia” (LI, femeie, 30 de ani”).

„Cu „carabinieri”nu ai nici o treabă dacă îţi vezi de treaba ta. M-au oprit de câteva ori pe stradă, dar m-au lăsat în pace. Te lasă în pace, dacă nu furi, dacă nu bei, dacă nu faci scandal, te lasă. Pe mine m-au întrebat: „la ce casă lucrezi?”, am zis că lucrez la o casă, nu m-au crezut, și m-au dus la casa respectivă. Când au văzut la ce casă îi duc, m-au întrebat: ”de ce nu ne-ai zis că lucrezi la casa avocatului cutare? Și m-au dus înapoi în staţie. La fel m-au mai oprit o dată tot pe stradă, m-au întrebat dacă am acte, apoi s-au uitat la mâinile mele și m-au lăsat în pace. În ţară la întoarcere nu am avut deloc probleme, încă lucrez la negru, și de fiecare dată când m-am întors nu am avut probleme. De ce? Nu mă întreba, că nu știu.” (RM, bărbat, 40 de ani).

Timp liber?Timpul liber reprezintă un indicator al calităţii muncii realizate. Cei mai mulţi respondenţi se bucură de

un timp petrecut cu familia în concedii în Italia după o perioadă ce variază între un an și cinci. Pentru cei mai mulţi imigranţi timpul liber se reduce la odihnă.

„Acum că lucrez legal, am timp și îl dedic normal, cel mai mult soţului, adică timpul liber pe care îl am îl acord familiei. Și mă odihnesc, mă odihnesc foarte mult...avem prieteni, cu care mai ieșim la cină la restaurant...când e posibil, ieșim la mare cu prietenii, asta de când avem mașină..” (LM, femeie, 26 de ani).

„Muncesc și duminica, și chiar dacă nu muncesc, muncește soţul și singură nu ies să mă plimb, mai ales că nu lucrez legal...sunt de patru ani și jumătate în Italia și nici nu știu unde e Vaticanul....trec zilnic pe lângă el, dar nu am găsit niciodată timp să intru...când ești foarte obosit, te gândești cum să ajungi mai repede în pat....” (CE, femeie, vârsta 28 de ani)

„În timpul liber...ies cu prietenii la un grătar...de Sărbători mergem în pieţe, în general cu prietenii...nu frecventez discoteci, deoarece în discoteci se fac trafic cu droguri, cu arme și nu vreau așa ceva...” (NO, bărbat, 27 de ani).


��

„Nu am timp liber....duminica din când în când mai ies la o plimbare...de două ori pe an mi-am permis să ies la restaurant....timp se poate face, dar dacă ajungi obosit, mai ales la sfârșit de săptămână...preferi să te odihnești acasă cu soţia....” (SR, bărbat, 30 de ani).

„La început aveam timp liber. Îl petreceam acasă dormind, deoarece munceam foarte mult. Când am muncit la patron italian, prima oară aveam un program de la 7-12, apoi pauză de masă de la 12 la 13, care ești obligat să o respecţi, nu există să nu respecţi pauza de masă cum e în România, apoi de la 13 muncă până la 16.00...când am lucrat cu românii, aveam o pauză de masă de la 13.00 la 13.15, care nu se respecta și oricum căuta să te muncească să te stoarcă de dimineaţă până seara....acum de când am mașină, ieșim....avem un parc de distracţii unde ieșim...ies cu patronul italian, și cu familiile noastre, bineînţeles, ieșim la cină împreună, acum de curând am fost la Verona împreună, tot cu familiile noastre....” (VM, bărbat, 30 de ani).

„Suntem văzuţi așa și așa..”Percepţia italienilor asupra românilor este negativă atunci când pleacă de la actele criminale în

care au fost implicaţi românii. Femeile românce sunt apreciate pentru calităţile lor, în timp ce bărbaţii sunt criticaţi pentru consumul de alcool.

„..Italienii ne compătimesc...zic că noi românii muncim o viaţă întreagă pentru o casă, și poate nici nu ne ajunge o viaţă să avem casa pe care o dorim, și vine într-o zi o catastrofă, cum au fost inundaţiile și ne distruge într-o clipă tot ce am muncit o viaţă întreagă și acum vor munci copiii noștii pentru tot ce am muncit noi ” (RG, femeie, 30 de ani).

„Românii nu sunt văzuţi bine deloc în Italia, pentru că sparg, fură....chiar acum înainte să plec spre casă, au prins o bandă de români care spărgeau case de lux...suntem văzuţi și bine, la cei care muncim, și dacă ești serios nu ai cum să fii văzut rău, dar suntem văzuţi și rău...în anul 2000 cei mai rău văzuţi erau albanezii...acum cei mai rău văzuţi sunt românii....” (LM, femeie, 26 de ani).

„Românii sunt văzuţi așa și așa, sunt și buni sunt și răi...cei răi sunt cei care fură...unde stau eu sunt foarte mulţi ţigani...ce se spune rău...că în primul rând românii sunt hoţi...că bărbaţii români sunt niște beţivi, dar totodată sunt lăudaţi, că spre deosebire de alţii sunt pricepuţi, la ce îi pui să facă, aia fac...” (CE, femeie, 28 de ani).

„Unii se comportă frumos cu noi...iar alţii...alţii te consideră un intrus în ţara lor, sunt români care sparg, care fură....nu e seară să nu se spună ceva rău despre români la televizor....unii au o părere foarte proastă despre noi românii...zic că noi o ducem doar un pic mai bine ca africanii, și sunt dispreţuitori” (SV, femeie, 35 de ani)

„Ca puncte slabe ... românii beau prea mult ... sunt unii care beau mai mult decât muncesc ... Nimănui nu-i convine să vină la muncă și tu să miroși a băutură ... a nespălat ... dar sunt și persoane care muncesc de zece ani la același patron, și sunt foarte mulţumiţi, atât patronul, cât și românul ... ca peste tot, nu există păduri fără uscături ... Româncele sunt văzute bine, ca bune gospodine și bune femei de casă, despre ele se spune în general că sunt muncitoare, majoritatea femeilor care lucrează, lucrează în menaj...” (VM, bărbat, 30 de ani)

PreotulPreotul reprezintă pentru imigranţi un canal de informare asupra posibilelor locuri de muncă. Biserica

reprezintă locul unde își pot găsi un adăpost nu doar românii ci toţi străinii care lucrează ilegal în Italia, respectiv Roma

„Preotul te poate ajuta: cu un loc de muncă, o casă dacă aude ... pentru că o persoană când se duce la Biserică, îi spune Preotului: ’Părinte, dacă auzi de un loc de muncă, că are cineva nevoie....’... să zicem că preotul e un fel de intermediar ...” (VM, bărbat, 30 de ani)

„Există Biserică Ortodoxă Română, există și o Biserică caritabilă, unde se duc toţi săracii, toţi străinii săraci,

��

unde poţi să mănânci de trei ori pe zi, poţi să îţi iei și haine și dacă nu ai un acoperiș deasupra capului poţi să dormi ... sunt și români care se duc acolo ... dar nu numai români, și italieni și alţii...Biserica ajută în sensul că prin Biserică am găsit un loc de muncă pentru o fată care nu avea; e un preot din Vrancea care a primit parohie acolo și ne-a spus că de câte ori avem nevoie de ceva să mergem acolo ...” (NO, bărbat, vârsta 27 de ani)

Banii din migraţie (remitenţele)

Un articol din presa românească din luna octombrie anunţă că „cele două milioane de români care muncesc în străinătate trimit acasă patru miliarde de euro”44 . Remitenţele în cazul satului Nănești sunt orientate către construcţia și reconstrucţia de locuinţe. Luna iulie a anului 2005 a însemnat pentru localnicii din Nănești, un val de catastrofe, cele mai mari inundaţii din ultima sută

de ani. Casele care au fost construite în primul val din remitenţe au fost aproape distruse. La un an după inundaţii Năneștiul este în reconstrucţie. Aceasta este investiţia majoră pe care persoanele care lucrează în Italia o realizează. Următoarea investiţie o reprezintă bunurile casnice: frigider, mașină de spălat, etc. Treapta a treia de „investiţii” este reprezentată de consumul zilnic. Părinţii celor mai mulţi dintre respondenţii care lucrează în Italia sunt pensionari iar cuantumul pensiei se ridică la valoarea de maxim două milioane. Schimbările în comunitate, datorate plecărilor în Italia, se rezumă îndeosebi la schimbări ale spaţiului construit (construirea de case noi sau renovarea caselor) acestea generând difuz și schimbări în plan social și economic.

„Acum noi ridicăm o casă aici, sperăm să ne luăm și una acolo cu bani împrumutaţi ... mai întâi am luat terenul, apoi bolţarii, lemnărie pentru acoperiș ... muncim un an în Italia, și din două salarii am reușit să ridicăm până acum, fără tâmplărie ... înainte să intru în legalitate trimeteam banii acasă, prin curier ... de când am intrat în legalitate, banii îi administrez sigură, îi ţin la bancă acolo ... ce am făcut cu banii ... totul se duc în casă, totul s-a investit aici în case, eu mai am și un apartament în Focșani, și am mai făcut modificări la el ... toate astea costă bani ... și bineînţeles că am putut să fac toate astea, cu munca din Italia, nu cu munca din România ... nici într-o viaţă nu aș fi reușit să fac atâtea cu banii câștigaţi în România ...” (LM, femeie, 26 de ani)

„Da, am trimis banii acasă ... pensia tatălui meu este de un milion și jumătate ... cum să trăiești cu banii ăștia? Banii, toţi i-am investit în casă. Am cumpărat casa bătrânească de la fraţii tatălui, deoarece tata nu avea acte pe casă și vreau să dărâm, ca să construiesc, să fac ceva acolo.” (SR, bărbat, 30 de ani)

„Bani am trimis acasă ... prin curier rapid, odată cu pachetele am trimis și banii. Nu am folosit Western Union-ul că nu am avut niciodată urgenţe ca să ajungă banii într-o oră ... trimeteam banii miercurea și duminica

44 ziarul ”Compact” 20 ctombrie 2006


��

părinţii aveau banii ... banii erau pentru părinţii mei și pentru părinţii soţului, și mai ales pentru copil ... banii au fost folosiţi pe nevoi zilnice ... de la micile nevoi, pentru hrană, cât și pentru marile nevoi, pentru lemne iarna ... din pensia lor ... restul banilor, eu îi strâng pentru casă ... vrem să construim o casă aici, ăsta este visul nostru, al meu și al soţului, de aceea am plecat... nu am început încă lucrul la casă, mai trebuie să muncim eu și soţul meu încă un an în Italia ... apoi o să începem ...” (CE, femeie, vârsta 28 de ani)

„Păi, nu se vede? Pun gresie, parchet laminat ... casa am ridicat-o în cincizeci și cinci de zile lucrătoare ... am angajat oameni care muncesc, nu se joacă. Trimeteam bani acasă, cam cinci sute de euro lunar ...” (SR, bărbat, 30 de ani)

„Mereu trimit bani. Prin curier am trimis. Nu am trimis prin Money Gram sau prin bănci ... Acum avem un vecin care face curse și trimit banii prin el, dacă îi trimit duminica, părinţii mei îi primește luni ... și comisionul este mult mai mic ca la bancă ... e și mai bine că ai mei nu mai trebuie să se deplaseze până în Focșani ... Mari investiţii aici nu s-au făcut ... am aranjat aici puţin după inundaţii ... pentru reparaţii am cheltuit doar acum două mii de euro ... Părinţii de nevoi mici aveau, dar de nevoi mari, cum ar fi lemne pentru iarnă ... și marile cheltuieli și investiţiile se fac doar când vin eu ... soba de teracotă s-a dărâmat ... au fost scoase toate dușumelele, comandă pentru mobilă nouă ... astea costă încă o mie de euro ... următoarea investiţie casa noastră, casa mea și a soţiei ... dacă mai vin înapoi ... poate peste cincisprezece ani...” (VM, bărbat, 30 de ani)

„Da, trimiteam bani acasă, în limita posibilităţilor ... depinde, nu lunar, dar trimeteam, odată la două luni, tot trimeteam, cam două-trei sute de euro, tot trimeteam ... le trimeteam părinţilor, surorii când avea nevoie, îi cheltuiau pe necesarul zilnic, mama a mai avut și un accident, bani pe medicamente ... pe lângă bani, le trimeteam pachete ... alte bunuri ... mașina de spălat am luat-o eu de acolo cu banii jos și am adus-o aici...” ( SD, femeie, 30 de ani).

„Schimbări au fost în bine și multe ... dar cu apele de anul trecut ... s-a ruinat totul ... casele erau noi, frumoase, un alt aspect, nu mai era un aspect sărăcăcios, cu case bătrânești ... apele s-au retras după trei zile, dar casele au fost ruinate.” (CE, femeie, 28 de ani)

„Totul se schimbă ... de la modul cum oamenii vorbesc, cum te ocupi de tine și de restul, case noi și frumoase, mașini ... când m-am întors după un an, și am văzut totul dărâmat, s-a ridicat părul pe mine ... iniţiativă locală? Primarul mai face la Călieni din când în când, la patru ani câte ceva ... dar cam atât ...” (SR, bărbat, 30 de ani)

„În comunitate ... casele, nimic altceva? În rest aceiași invidie, că așa e românul, trebuie să se uite în ograda celuilalt ... Doar casele s-au schimbat ... înainte de inundaţii parcă înflorise ... acum se renovează, se reconstruiește ... oamenii și-au construit case, și când au văzut că nu au cu ce să le întreţină au plecat din nou la muncă în Italia ... casele sunt pentru retragere, atunci când nu mai poţi în Italia, vii la tine acasă ... doar casa e cea mai importantă pentru un om, nu? Dacă nu ai unde să stai, ce faci?” (LM, femeie, 26 de ani)

„Sunt foarte mulţi plecaţi din comună, am înţeles, cam trei sferturi ... Când am revenit după doi ani, totul îmi pare schimbat în rău ... totul ruinat, oamenii mi se par îmbătrâniţi rău după inundaţii.” (GN, femeie, 42 de ani)

„... un pic pozitiv a mers ... construcţiile de case, în rest ... copii sunt mai puţin” (VM, bărbat, 30 de ani)

ConcluziiSatul Nănești din judeţul Vrancea este semnificativ pentru satele Moldovei cu migraţie de tip exod

spre Italia. Italia a fost aleasă ca ţară de destinaţie datorită capitalului relaţional de migraţie, astfel, cei deciși să migreze aveau deja acoperite costurile unei informări imperfecte privind prima locuinţă și ulterior obţinerea unui loc de muncă. Plecările în Italia au debutat la începutul anilor ’90. Prin contagiune informaţională intensitatea fenomenului a cunoscut o amploare semnificativă. Un factor care a ușurat plecările românilor în străinătate a fost eliminarea vizelor pe o perioadă de maxim trei luni în spaţiul Schengen. Astfel, începând cu anul 2002 modalitatea legală aleasă de plecare a fost turismul: o excursie de

��

cinci zile. Alături de contagiunea informaţională un rol foarte important l-au avut reţelele sociale. Reţelele sociale formate reprezintă o adevărată sursă de constituire a capitalului de migraţie (social, relaţional) care la rândul lui a favorizat solidificarea reţelelor. Orașul de destinaţie ales de cei mai mulţi localnici este Roma deoarece în această regiune există o politică permisivă faţă de imigranţii care lucrează ilegal.

Din satul Nănești peste 80% din locuitori sunt plecaţi la muncă în Italia. Imaginea Năneștiului este aceea a unui sat în construcţie dar părăsit. Pentru sătenii din Nănești migraţia în Italia a reprezentat o strategie de supravieţuire în condiţiile în care sistemul românesc nu a putut să ofere standardul de viaţă dorit. Plecările din staul Nănești sunt generate în primul rând de insecuritatea venitului. Experienţa muncii în Italia a avut un impact deosebit asupra valorilor și atitudinilor modelate deoarece migraţia înseamnă integrare într-un sistem cultural diferit.

Investiţiile majore se îndreaptă către construcţia și reconstrucţia caselor după inundaţiile din luna iulie a anului 2005. Arhitectura caselor îmbină stilul tradiţional cu cel modern. Planurile de viitor ale localnicilor sunt slab conturate: cei mai mulţi dintre respondenţi au declarat că ar dori să se întoarcă în ţară dar oportunităţile existente pe plan local nu încurajează întoarcerea acestora în ţară.

Munca în Italia a reprezentat un mit transformat într-o realitate dură. Realitatea dură se explică prin faptul că investiţiile și câștigurile financiare nu reprezintă decât partea atractivă a migraţiei circulatorii. Costurile care nu își găsesc însă acoperirea sunt cele emoţionale: părinţii sau copiii, persoanele dragi care au rămas în ţară.

Anexa: persoanele intervievate

• Secretarul Primăriei din Nănești, interviuri luate de Georgiana Păun și Delia Bobîrsc;• FM, femeie, 42 de ani, studii liceale finalizate, plecată temporar în Italia împreună cu soţul,

interviu luat de Georgiana Păun;• SV, femeie, 35 de ani, plecată temporar în Italia, interviu luat de Georgiana Păun• LM, femeie, 26 de ani, studii gimnaziale finalizate, plecată în Italia temporar împreună cu

soţul, interviu realizat de Georgiana Păun;• FV, femeie, 42 de ani, studii gimnaziale finalizate, plecată temporar în Italia, interviu luat

de Ana Bleahu și Mihaela Ștefănescu;• TB, bărbat, 30 de ani, studii superioare absolvite, plecat temporar în Italia, interviu luat de

Georgiana Păun;• SD, femeie, 30 de ani, studii gimnaziale finalizate, plecată temporar în Italia, interviu luat

de Delia Bobîrsc;• CE, femeie, 28 de ani, studii liceale finalizate, plecată temporar în Italia, interviu luat de

Georgiana Păun și Delia Bobîrsc;• SR, bărbat, 30 de ani, interviu realizat de Mihaela Ștefănescu;• VM, bărbat, studii liceale finalizate, plecat temporar în Italia împreună cu soţia, interviu

luat de Georgeta Păun și Delia Bobîrsc;• GN, femeie, vârsta 41 de ani, interviu luat de Mihaela Ștefănescu;• MT, femeie, 35 de ani, a lucrat în Italia împreună cu soţul dar s-au întors din cauza unor

probleme de sănătate; interviu luat de Delia Bobîrsc• NO, bărbat, 27 de ani, plecat temporar în Italia, interviu luat de Mihaela Ștefănescu• RG, femeie, 30 de ani, interviu luat de Mihaela Ștefănescu;• LI, femeie, 35 de ani, a lucrat o perioadă în Italia, a primit interdicţie pentru cinci ani,

interviu luat de Mihaela Ștefănescu


��

��

Trasee de migraţie internaţională către SpaniaMonica Șerban

Ce este un traseu de migraţie?Ideea de „traseu de migraţie” este legată de ideea de ordine. Pornește de la constatarea că deplasările

dintr-o ţară în alta se fac în virtutea unor „drumuri bătute”. Modurile de a face migraţia, în ciuda numărului de indivizi și a diferenţelor dintre ei, sunt relativ puţine iar poveștile sunt, în multe privinţe, similare. Implicându-se în migraţie, oamenii se „așează” de cele mai multe ori, pe un drum/traseu existent, care îi conduce către o anume situaţie la destinaţie. Traseele se construiesc în timp, prin preluarea experienţei individuale/piese/bucată de experienţă individuală de succes. Sunt dinamice și reactive. Traseul nu este „descoperirea” unui individ și nici creaţia unei instituţii, ci rezultatul unui proces de „negociere”, de speculaţie, de inovaţie și de răspândire a inovaţiei.

Înţelegerea unui traseu de migraţie este facilitată de descrierea migraţiei printr-o sumă de întrebări de genul: Cum se pleacă în? Cine pleacă? În ce loc se pleacă? Unde se muncește? Pentru ce perioadă se pleacă? Care este statutul (din punct de vedere legal) la destinaţie? etc. Dacă ne raportăm la o singură destinaţie, pentru fiecare întrebare există câteva răspunsuri. Traseul leagă răspunsurile între ele. Un traseu are coerenţă internă. Este un mod de a face migraţie care a devenit, prin proba experienţei, un model de a face migraţia.

De ce apar traseele de migraţie?Migraţia este un fenomen normal. La nivelul colectivităţilor umane, naturală este mișcarea unei părţi,

nu stabilitatea exclusivă.Migraţia internaţională se desfășoară într-o lume împărţită în state și guvernată de reguli. Deplasarea,

indiferent de tipul ei, nu este una liberă. Fiecare stat poate defini categorii de persoane pe care dorește să le aibă/atragă pe teritoriul său și categorii de persoane pe care le acceptă pe teritoriul său. Implicit, există persoane a căror prezenţă este respinsă. Interesul pentru a elabora aceste definiţii devine cu atât mai puternic cu cât există o presiune pentru migraţia către statul respectiv. Criteriile care definesc categoriile diferă de la stat la stat (cu excepţia celor reglementate de legislaţia internaţională).

Interesul pentru migraţie se construiește însă în spaţiul de origine. Dorinţa/decizia de a migra nu este conformă cu necesităţile și criteriile ţării de destinaţie, chiar dacă poate fi influenţată de ele. Canalele de migraţie construite pentru cei doriţi sau acceptaţi, mai ales către ţările cu atracţie ridicată, devin trasee prin acceptarea lor de către potenţialii migranţi. Canalul „proiectat” de politica de migraţie nu se transformă în mod necesar în traseu. Traseul este construit în interacţiune, influenţat de interesele actorilor implicaţi în migraţie în aria de origine și/sau destinaţie și de acţiunile lor. Totalitatea acestor trasee definește migraţia legală.

Cei care doresc/decid să migreze dar nu satisfac condiţiile destinaţiei trebuie să speculeze „scăpările” legislaţiei și să găsească modalităţile de a îmbina legalul cu asumarea clandestinului pentru a-și pune planul de migraţie în aplicare. Segmentul clandestin al unei migraţii nu se reduce de regulă la un singur traseu. Este posibil însă ca similitudinile între elementele acestor trasee să fie mai accentuate decât în cazul celor legale.

Trasee de migraţie către SpaniaTraseele sunt legate de destinaţii. Tocmai pentru că sunt adaptate condiţiilor/restricţiilor impuse de

destinaţie. Similitudinile între condiţii/restricţii din ţări diferite reprezintă cel puţin un factor care creează similitudini în planul traseelor. Subiectul depășește însă scopul discuţiei noastre. Pentru nivelul la care lucrăm, este suficient să acceptăm că traseele sunt legate de o ţară de destinaţie.

Materialul pe care îl propunem încearcă să ilustreze avantajul utilizării ideii de „traseu” în înţelegerea migraţiei, urmărind construcţia unuia dintre traseele clandestine de migraţie, probabil cel mai utilizat,


��0

către Spania. Informaţia utilizată, de factură calitativă, a fost culeasă în două locaţii: satul Nenciulești, Teleorman și zona de destinaţie a migranţilor din această localitate: zona Madrid, Spania. Am optat pentru o prezentare a dezvoltării traseului în etape. Deși în unele secţiuni sunt sugerate corespondenţe cu ani, etapele sunt greu de fixat în timp. Există mai degrabă evenimente cu date precise care au determinat schimbări de traseu prin reacţia actorilor implicaţi în migraţie.

Textul este organizat în argumentarea ideii că traseul este un mod de a face migraţia care conduce în anumite situaţii la destinaţie și care atașează seturi de reguli de comportament pentru situaţiile la care conduce. Cine se înscrie pe traseul clandestin despre care vorbim, știe cum pleacă, știe în ce condiţii va locui, știe unde va munci, știe, cel puţin pentru moment, că va fi clandestin etc. Ceea ce nu înseamnă că indivizii nu își construiesc propria poveste. Noi am ales să prezentăm numai câteva dintre modalităţile de intrare și situaţiile la destinaţie în care conduce un traseu: ieșirea/intrarea din și în ţara de origine; situaţii de locuire; situaţii de muncă; situaţii de clandestinitate/legalitate, în dezvoltarea lor de după 1990.

Începuturi: „pionierii” în comunităţile spanioleFoarte probabil, construcţia traseelor de migraţie clandestină către Spania încă active astăzi a început

în anii ’90. Pentru zona Madrid primii români din „noul val” (mai corect ar fi să spunem cu importanţă pentru noul val) apar în anii 1989-1990. Sunt „veniri” individuale, proiecte de migraţie fără legătură unele cu altele și mai degrabă încercări singuratice. Spre exemplu, formarea unei reţele de migraţie adventiste care va conduce ani de zile migranţi români în zona Madrid pornește de la eșecul unei tentative de migraţie către Statele Unite. Plecarea cu vaporul este întreruptă de un control al autorităţilor într-un port spaniol și „visul american” se transformă într-o nedorită debarcare în Spania.

Formarea unei alte reţele importante pentru zona Alba pornește de la o decizie de schimbare a ţării de destinaţie (Suedia – Spania). Ţara de destinaţie pare să fie o alegere ca oricare alta și, în unele cazuri (vezi exemplul de mai sus), chiar o întâmplare. Primele veniri în Spania, cel puţin în cazul celor investigate de noi, se bazează pe motive personale dintre cele mai diverse. Și dacă, în cazul Spaniei, condiţiile sau contextul de recepţie au permis dezvoltarea unui flux consistent, începuturile sale nu trebuie și nici nu are sens să fie puse sub semnul altor raţiuni. Exemplul lui P este la fel de concludent. Decide să migreze la începutul anilor ’90 iar alegerea Spaniei ca destinaţie se bazează pe faptul că a lucrat o perioadă ca ghid în turism, știe limba și și-a făcut prieteni în Spania.

Deși aparent fără legătură una cu cealaltă, migraţia de dinainte de 1989 furnizează, fără a fi vorba de reţele de migraţie așa cum vor deveni mai târziu, primele informaţii și sprijin pentru integrarea în societatea spaniolă. Biserica românească existentă în Madrid înainte de 1989 a fost unul dintre punctele de întâlnire între cele două valuri de migranţi români. Bisericile adventiste spaniole sau cele penticostale au jucat și ele un rol important. Întâlnirea cu alţi români permite găsirea unui loc de dormit, sprijinul membrilor bisericii (tale) permite găsirea unui loc de muncă, învăţarea primelor reguli dintr-o nouă societate, obţinerea de bani atunci când cei de acasă s-au terminat. „Ajutorul primit” trebuie înţeles la adevărata lui valoare. Nu necesită un efort major din partea celui care îl dă și nici vreo obligaţie. Relaţia nu implică reciprocitate și nici nu presupune extinderi. Valoarea sa este însă mult mai mare pentru cel care îl primește. Recomandarea pentru un loc de muncă și primul loc de muncă, găsirea unei locuinţe etc. permit continuarea experienţei/aventurii spaniole.

De la acești „pionieri”, care dintr-un motiv sau altul ajung să-și găsească un loc în societatea spaniolă, poveștile încep să se multiplice.

Pentru reţeaua adventistă deja amintită, în august 1991, spre exemplu, informaţia despre Spania căpătase deja o valoare pozitivă în ţară: se găsește de muncă, se câștigă bine în construcţii. Singura problemă este că se intră greu în Spania. Ai și nevoie de bani pentru excursia turistică și pentru perioada de început.

Etapa 1: „Pionierii” în comunităţile româneștiIntrarea în Spania

Anii 1990 – 1992 sunt marcaţi de blocajul intrării (Spania devine membră a Spaţiului Schengen abia în 1992). Intrarea pe teritoriul spaniol era mult mai dificilă și costisitoare decât va deveni în câţiva ani. Exista varianta vizei pentru Spania (acordată greu, dacă ar fi să dăm crezare poveștilor migranţilor) și cea

��

a speculării dificultăţilor de supraveghere a punctelor de trecere a frontierei cu ţările vecine. Pentru a înţelege cât de repede se poate dezvolta un traseu de migraţie este suficient să menţionăm că deja în cei doi ani în discuţie se practicau traficul de vize pentru Franţa și transportul de persoane în Spania (cazul identificat de noi: persoană care vindea vize și transporta români până în Franţa, de acolo erau preluaţi și trecuţi fraudulos frontiera în Spania. Finalul rutei: localitatea Coslada, în apropiere de Madrid). Excursiile turistice aduceau în Spania în anii 1991-1992 primii migranţi din comunităţile din zona Madrid. Olimpiada de la Barcelona (1992) a reprezentat nu numai un eveniment sportiv, ci și o oportunitate pentru migraţia clandestină pentru muncă.

LocuireDeja venirile din perioada 1990-1992 sunt veniri în reţea. Modelul migraţiei clandestine, utilizat de

altfel în întreaga lume, era „descoperit” pentru migraţia românească în Spania. Faptul că s-a întâmplat așa face răspunsul la întrebarea „cum se descurcau românii proaspăt veniţi în Spania?” previzibil. Cu ajutorul rudelor, prietenilor, colegilor de serviciu la care veneau. Comunităţile erau însă mici iar conexiunile care permiteau găsirea unui loc de muncă, locuinţe etc. slabe.

Locuinţa reprezenta o problemă importantă. „Lipsa actelor”, ca să utilizăm formula consacrată printre migranţi pentru a desemna situaţia de clandestinitate, bloca încă închirierea de locuinţe. Pensiunile ieftine au fost prima variantă de locuire. „Era o pensiune la.... Ţinută de o spaniolă care fusese măritată cu un român. Avocat. Bine, el murise. Dar închiria la români. Erau mulţi români acolo. Să fi fost vreo 20”

Trecerea primilor migranţi de la clandestinitate la rezidenţă deschide posibilitatea închirierii de apartamente, și sub-închirierii către noii veniţi. Practica apare în această perioadă însă dificultăţile legate de necunoașterea noii categorii de migranţi (românii) ridică probleme de încredere. Închirierile sunt facilitate de cunoscuţi spanioli sau români cu experienţă de migraţie (din valul anterior).

MuncăDin punct de vedere al locului de muncă, drumul de migraţie despre care discutăm conducea în

sectorul informal: construcţii sau serviciu domestic pentru bărbaţi; serviciul domestic pentru femei. Slujbele dificile și greu de găsit inserau noii veniţi direct în colectivităţi spaniole (și/sau de imigranţi). Situaţie legală (rezidenţă/muncă)

Intrarea, utilizând una dintre cele două modalităţi amintite (viza turistică sau intrarea frauduloasă) arunca migranţii într-o situaţie de clandestinitate din punctul de vedere al prezenţei pe teritoriul spaniol și implicit al muncii. Soluţia perioadei au fost cererile de azil. România, proaspăt ieșită din comunism, bântuită de mineriade, de suspiciuni de discriminare era o încă o ţară de origine care făcea credibilă un asemenea gen de cerere. Procedurile de soluţionare a cererii de azil permiteau o perioadă de legalitate. Ieșirile și re-intrările din și în clandestinitate sunt mult mai frecvente decât vor deveni mai târziu. Munca rămâne însă pe perioade lungi ilegală.

Dificultăţile de intrare reduc la minim vizitele în ţară.

Etapa 2: Dezvoltări...

Intrarea în SpaniaAderarea Spaniei la Spaţiul Schengen schimbă modalitatea de intrare, cu repercusiuni asupra

accesibilităţii migraţiei. Principiul de funcţionare a spaţiului supranaţional, cu accent pe controlul la graniţele exterioare și slăbirea în cazul celor din interior, permite utilizarea vizei pentru alte ţări. Traficul de vize putea fi extins, ceea ce se va și întâmpla în scurt timp. Comerţul cu vize turistice și de tranzit a reprezentat una dintre afacerile profitabile legate de migraţia românilor în Spania. Mai mult decât atât, migraţia către majoritatea ţărilor europene utilizează pentru surmontarea barierelor de intrare în spaţiul de destinaţie aceeași strategie: viza pentru oricare din ţările din Spaţiul Schengen. În situaţia dată,


��

traficanţii nu au motive să se specializeze în funcţie de profilul clientului lor – potenţialul migrant, ceea ce permite, probabil, o dezvoltare mult mai rapidă a pieţei vizelor. În cazul lui G.B., spre exemplu, care se ocupa de obţinerea de vize, nu avea nici o importanţă unde dorea „clientul” să meargă. Singura obligaţie pe care și-o asuma era ca rezultatul să fie o viză, pentru o anume ţară, pe pașaportul primit. Diferenţa majoră faţă de perioada anterioară constă în multiplicarea posibilităţilor de obţinere a vizei (nu neapărat în scăderea preţului). Potenţialii migranţi puteau cumpăra de la mai multe „magazine”, nu mai erau legaţi de oferta limitată a câtorva.

Sub eticheta traficului se adună în fapt o mulţime de strategii de obţinere a vizei. De la cazul clar al celui care obţinea/oferea viza în schimbul unei sume de bani, fără altă implicare a potenţialului migrant, la procurarea unei invitaţii cu numele doritorului de viză și/sau construirea poveștii („lecţia de interviu”) și/sau pregătirea de documente (eventual false) pentru dosarul ce urma a fi depus la ambasadă. Sumele percepute variau în funcţie de cât de complex era serviciul prestat/primit și cât de ridicate erau șansele de succes.

„Lumea” traficanţilor de vize pare să fi fost una diversă. Cele câteva tipuri identificate de noi includ: persoane care practicau constant această activitate; indivizi pentru care constituia o a doua sursă de venit, fără a fi una stabilă; persoane care obţineau din când în când o sumă de bani în schimbul facilitării obţinerii unei invitaţii (de regulă numai cu cunoașterea solicitantului); cunoștinţele care acceptau (eventual) o (mică) sumă de bani pentru serviciu. (Caseta 1)

Caseta 1 Lumea traficanţilor de vizeT.L. practica traficul de vize în mod constant. În schimbul unei vize, pentru o anumită ţară, primea o sumă de bani. În cazul său, obţinerea vizei era „garantată”, perioada de timp necesară era relativ scurtă, iar riscul de pierdere a banilor redus.

Pentru G.B., obţinerea de vize era o activitate secundară. Întâmplător cunoscuse o persoană care putea facilita obţinerea de invitaţii dintr-o ţară străină. Cerea invitaţia, pregătea împreună cu solicitantul dosarul viză pentru ţara respectivă, îi construia o poveste, îl pregătea și îl însoţea la interviu. Dacă potenţialul migrant „pica” la interviu și îi era respinsă cererea, nu primea suma de bani negociată. Preţul era mai mic decât în cazul lui T.L. Nu controla rezultatul intervenţiei sale, iar invitaţia trebuia plătită în oricare dintre situaţii. Perioada necesară obţinerii vizei în asemenea condiţii putea ajunge până la câteva luni.

R.G. este un migrant „vechi”, de dinainte de 1989, într-una din ţările Europei Occidentale (Spaţiului Schengen). Originar dintr-un sat unde s-a dezvoltat puternic migraţia către Spania, R.G. trimitea invitaţii, din când în când, în schimbul unei sume de bani. Ca și în cazul lui S.L., perioada de timp până la primirea invitaţiei era lungă. Implicarea sa în obţinerea de vize se reducea la trimiterea invitaţiilor și furnizarea câtorva informaţii despre cetăţeanul străin care o semna.

G.P. este un migrant în Spania, originar dintr-o zonă din Transilvania. Povestindu-și istoria de migraţie, vorbește despre costurile vizei: „Păi prost să fii să dai mai mult de 100 de mărci pe o invitaţie. Că trebuie să fi avut pe cineva. Un fost coleg de școală, un prieten, un vecin, știu și eu, plecat în Germania. Banii ăia mulţi se practicau numai la sudiști”

De remarcat că obţinerea unei vize însemna numai posibilitatea de a intra în Spaţiul Schengen. Drumul efectiv până în Spania va deveni pentru mulţi migranţi un drum pe care vor trebui să-l parcurgă singuri. Pentru la fel de mulţi este primul contact cu lumea occidentală, primele probleme de necunoaștere a limbii...

Plecările în grup erau greu de realizat în perioada despre care vorbim (cu excepţia excursiilor turistice, era dificil ca persoane diferite să obţină viză în același timp și pentru aceeași ţară).

Locuire

��

Modelul de locuire deja adoptat în etapa anterioară va cunoaște extinderi și adaptări. Fundamental lucrurile rămân aceleași: românii care reușesc să-și legalizeze situaţia sunt cei care pot închiria apartamente; noii veniţi nu au altă alternativă decât să locuiască în apartamente cu alţi români. Preţurile ridicate și „obligaţiile” care vin de relaţiile pe care se bazează plecările sunt cel puţin doi factori care contribuie la perpetuarea unei asemenea situaţii.

După părerea noastră aceasta este perioada în care se dezvoltă o serie de practici legate de locuire, cum ar fi cea a „șefului de apartament”. „Șeful de apartament” este deţinătorul contractului de închiriere, cel care hotărăște pe cine acceptă în casă, cel care are capacitatea de a propune regulile de convieţuire. „Puterea” asociată poziţiei vine în mod particular din capacitatea sa de a decide pe cine, dintre cei care locuiesc la un moment dat în locuinţa respectivă, îi va „împatrona45”, adică îi va declara, deși au un statut clandestin, la primăria localităţii. Dacă adăugăm că „împatronarea” este unul din documentele necesare pentru depunerea dosarului de regularizare, devine evident de ce o asemenea poziţie este una importantă.

MuncăDacă iniţial numărul redus de români îi obliga pe proaspăt veniţi să lucreze în echipe de spanioli, pe

măsură ce migraţia se dezvoltă, cel puţin pentru bărbaţi, situaţia se schimbă. Echipele formate din români sunt din ce în ce mai numeroase în construcţii. Migranţii „cu vechime” și acte încep să lucreze pe cont propriu („autonomi”) sau chiar să-și dezvolte mici companii ceea ce le permite angajarea conaţionalilor. Din perspectiva celui care angajează, „a lua la muncă” un român nou venit este o formă de ajutor. Cel care a venit nu are bani. Este un favor. Asemenea celui angajat sunt mulţi, așteptând ziua care vine în căutarea a ceva de lucru. Este o obligaţie. Sunt rude ori prieteni, ori colegi, ori din același sat. Din perspectiva celui angajat, „a fi luat la muncă” este exploatare. Muncești 10-12-14 ore, pauza de masă este scurtă. Este înșelăciune. Cel care angajează primește de la spaniol cel puţin dublu. Și greșelile sunt plătite din ziua de lucru. Este „sclavism”. El hotărăște cine muncește și cât primește fără legătură cu cantitatea de muncă sau dificultatea. În mediul acesta, în care, în mod evident, ambele părţi au „bucata” lor de dreptate și argumente, se rup relaţiile sociale și se construiește mitul „românilor invidioși și individualiști din străinătate”, cum spune unul dintre migranţii noștri spanioli. „Nu este român care să nu fi luat ţeapă aici” este fraza care se repetă obsedant în poveștile românilor despre experienţa lor de muncă.

După lucratul la români, învăţarea limbii și a „meseriei” urmează de regulă trecerea la munca directă cu spaniolii. Acesta este punctul care permite, în general, mutarea în sectorul economic formal. Alternativele nu sunt numeroase: fie un loc de muncă într-o firmă spaniolă (nu neapărat în construcţii), fie iniţiativa pe cont propriu în construcţii. Pentru femei traseul este, în bună parte, din punct de vedere al muncii, același ca în perioada de început. Etapele „internă – externă – plata cu ora” (Caseta 2) nu mai au însă în mod necesar succesiunea din anii de început. Dezvoltarea reţelelor de migranţi și a practicii vânzării slujbelor permite inserţia direct în faza de „externă” și chiar „plata cu ora”.

Caseta 2: Limbajul migraţiei – termeni pentru munca în serviciul domesticInternă este termenul consacrat în limbajul migraţiei în Spania pentru slujba în sectorul domestic care presupune locuirea în casa angajatorului. Este situaţia cea mai puţin avantajoasă din punct de vedere financiar. Timpul liber se reduce fizic la o după amiază/o zi liberă (sau niciuna). Costurile pentru cazare și mâncare sunt suportate de angajator.Externă –termen utilizat pentru slujba în sectorul domestic care presupune locuirea în afara casei angajatorului. Programul de lucru include un anumit număr de ore zilnic sau un anumit număr de ore în anumite zile din săptămână. Plata se face/negociază pentru întreaga cantitate de muncă depusă.Plata cu ora – termen utilizat pentru slujba în sectorul domestic care presupune îndeplinirea unor sarcini bine precizate într-un interval orar. Negocierea între angajată și angajator are la bază munca prestată într-o oră iar salariul este calculat în funcţie de numărul de ore muncite.

45 Termenul, larg utilizat în comunitatea de migranţi români din Spania, vine de la cuvântul spaniol „empatronamiento” – recensământ, recenzare


��

Pentru regularizarea situaţiei nu este nevoie de schimbări de sector sau tip de angajator. (În cazul în care solicitarea unui contract de muncă se lovește de un refuz, se schimbă numai locul de muncă). Ieșirile din sector se orientează în special către servicii: baruri, restaurante, comerţ: vânzătoare; turism: cameriste; servicii de protecţie și pază.

Situaţie legală (rezidenţă/muncă)Elementele legate de legalizarea situaţiei sunt probabil cele mai dinamice în cazul traseului despre

care vorbim. Este un aspect căruia migranţii îi acordă o mare importanţă. Unul dintre lucrurile „șocante”: să descoperi câţi români au mers cel puţin o dată la avocat. Cât de repede învaţă care sunt regulile jocului și cât de repede se conformează. Cât de repede speculează breșele legislative. Un exemplu: pentru a beneficia de o măsură de regularizare extraordinară trebuie să demonstrezi intrarea în Spania înainte de o anumită dată, specificată în măsura legislativă respectivă. Pașaportul este dovada cea mai clară. Data de intrare este înscrisă pe pașaport. Și dacă ea nu corespunde? Poate s-a pierdut, furat ori deteriorat pașaportul. Sau poate preţul unei programări la stomatolog antedatată nu este atât de inaccesibil...

Eforturile pentru legalizarea situaţiei ar trebui înţelese, după părerea noastră, ca efort pentru căutarea normalităţii. Iar migranţii se luptă pentru ea. Normalitatea înseamnă legalitate. Care permite accesul la un loc de muncă mai bine plătit, la un credit, la reîntregirea familiei, la vizite regulate în ţară. Este starea care permite depășirea incertitudinii. Permite o decizie sau „confortul” de a putea lua oricând o decizie legată de viitor.

Etapa 3: Pe jumătate normalitate2002 este anul care schimbă elementele traseului în punctul de iniţiere. Vizele nu mai sunt „pentru noi”

și, mai mult decât atât, există posibilitatea rezidenţei legale pentru o perioadă de trei luni. Din ecuaţia plecării dispar brusc 1500$ și stresul unei călătorii de unul singur prin Europa, fără să știi ce te așteaptă la celălalt capăt al continentului. Oportunitatea de câștig este speculată rapid. Întreprinzătorii migraţiei dezvoltă o mai veche idee. Din traficant de vize, S.L. devine transportator de persoane și pachete.

Traseul de migraţie despre care vorbim poate avea acum, pentru cei norocoși, un parcurs foarte precis. Din satul N., 2-300 euro care pot fi plătiţi peste câteva luni, 4 -5 zile de călătorie cu destinaţia Coslada sau Madrid, unde te așteaptă cineva. Apoi poate mai departe: San Fernando, Mejorada del Campo, Villalba, Alcala de Henares... Un loc de dormit într-un apartament cu români, un loc de muncă deja aranjat și intrarea în rutina migraţiei în Spania. Pentru cei mai puţin norocoși pur și simplu unele dintre evenimentele cunoscute în sat ca migraţie în Spania nu se mai întâmplă: banii trebuiesc înapoiaţi în câteva săptămâni, nu a venit nimeni în autogara din Madrid, nu mai poţi fi găzduit peste noapte. Pentru fiecare dintre ratările de pe traseu există soluţii. Singura problemă pentru cei plecaţi este că le află în Spania.

În loc de concluzii: Greșeli de traseuTraseul este un mod de a face migraţia care conduce în aceleași puncte. Munca în casă sau ca

„salahor”, internă/permanentă/externă; ilegal/legal; locuirea într-un apartament supraaglomerat de români... Schimbarea presupune mult efort și reţeaua pe care este construit nu poate oferi ajutor. Ajutorul funcţionează numai pentru staţiile cunoscute ale traseului. Alegerile greșite de traseu se plătesc. Cel puţin asta par să spună migranţii neadaptaţi noii lor condiţii. (Caseta 3)

Caseta 3. Greșeli de traseuA.A. este absolventa unei facultăţi de stat din București. A lucrat ca internă, lucrează ca „externă

acum. Locuiește în aceeași cameră cu mama ei și cu încă 4 persoane într-un apartament de 4 camere. Nu are acte și așteaptă intrarea României în Uniunea Europeană. Cu banii pe care îi câștigă plătește cheltuielile în casă. Mama ei trimite salariul în ţară fratelui mai mic, student. Și-a făcut prieteni pe Internet și încearcă să înţeleagă de unde vine anormalitatea întâlnirilor... O „limpiesă” care vorbește engleză e ceva anormal, „sau așa ceva”...„Sau așa ceva...

��

Viaţa mea n-a început cu adevăratși de ce ar începe vreodată ?Îngerii m-au uitat pe Pământ...Rătăcind în căutarea fericirii pierduteam nimerit într-un autocar Eurolines,s.a.c. s.a.c. - sau așa ceva Oamenii stăteau cu nasul la geam,să respiri aerul occidental e chiar miștoorice-ar zice politicienii ofticaţi,aerul te face să fii ceea ce ești. Când ascultam o manea Guţă, s.a.c.îmi venea să-l otrăvesc pe șoferul D.J.punându-i cianură în cafea,dar n-a mers, altcineva a băut-o. Însă n-am înţeles niciodată de ce n-a murit.E imposibil să fi fost tot un înger,zâmbea cu substrat pe sub balcoanele unei tipe ce-l tot confunda cu amantulcare o aștepta la destinaţie. Nu-i nimic dacă viaţa lui merge înainte,eu însa am coborât din autocar înainte să vomit.Uitasem să-mi pun centura de castitate așa ca am simţit violent șoculcelor văzute din întâmplare - joc erotic, s.a.c. Joi am programare la chirurgsă-mi tai mana, am păcătuit cu eascriind. Bătrânul cerșetor cu picioare amputate e luat peste picior de doi colegi ţigani :´´Ce opinezi despre intrarea în U.E, om cerși și noi în Franţa,U.K. sau așa ceva ? Pentru el, fără picioare, frumuseţea emigrăriinu are nici un gust, așa ca nici nu mai ocărește. Nu știu ce caută alţii pe lume,dar eu caut sa mă caut.Nu m-aţi văzut pe nicăieri ? Uneori cred ca deja am dispărut,s.a.c.S.a.c. - sau așa ceva”A.A46

46 Text utilizat cu acordul autoarei


��

��

Românii câștigă bani europeni cu vize la sârbiCosmin RADU și Cerasela RADU

Prezentarea „locurilor” cercetării de teren47

În România Eșelniţa este un sat de coloniști din judeţul Mehedinţi. Înainte de construcţia hidrocentralei și a lacului

de acumulare Porţile de Fier I comunitatea era una destul de mică, de aproximativ 300 de numere de casă. Acum sunt în jur de 1000 de gospodării. Satul s-a extins prin dislocarea unor localităţi din fosta clisură a Dunării din apropierea orașului Orșova, acum lacul de acumulare amintit. Majoritatea locuitorilor au pensii de la stat fiind foști angajaţi în industria zonei. Colectivizarea nu a avut loc în Eșelniţa pentru că terenurile agricole sunt foarte limitate; localnicii au însă posibilitatea să exploateze pădurile din zonă în cazul în care posedă suprafeţe de pădure în zonele învecinate satului. Cu ocazia colonizării și deschiderii șantierelor din zonă, în anii 1960, au venit în sat pemi48 din Eibenthal, judeţul Caraș-Severin, și romi. Pe lângă micul trafic de frontieră care a fost practicat de toată lumea din sat înainte de 1989, începând cu anii 1960-70, locuitorii din Eșelniţa au experimentat după transformări munca în Serbia, în special în zonele orașelor Pozarevac și Negotin. În perioada sancţiunilor economice și a embargoului petrolier impus de Organizaţia Naţiunilor Unite în perioada războiului civil din Bosnia și Croaţia care a început imediat după destrămarea fostei Iugoslavii, aproximativ în anii 1992-1993, locuitorii din Eșelniţa, ca și cei din Orșova și din toată Clisura Dunării, în special satele Pescari și Liubcova au început să transporte clandestin benzină și alte mărfuri în Iugoslavia. După ce lungile perioade de embargo s-au încheiat, în anii 2000, locuitorii din zonă au continuat să meargă la muncă sezonieră în Serbia. Recent, munca în Serbia este nișa aproape exclusivă a unei numeroase comunităţi de romi și de lăieși, însă în condiţiile regimului de vize devine o oportunitate incertă.

Orșova este un oraș de aproximativ 16975 locuitori49 situat la 15 km vest de Drobeta Turnu Severin, un alt oraș portuar de frontieră din judeţul Mehedinţi. Ambele așezări au avut o contribuţie semnificativă în dezvoltarea reţelelor transfrontaliere între România și Serbia prin facilitarea infrastructurii de transport și de legături comerciale informale. Ambele orașe au cunoscut în anii 1990 un declin industrial sever prin închiderea șantierelor de la Porţile de Fier I și prin restrângerea activităţii șantierelor navale.

Băile Herculane este de asemenea un oraș, mult mai mic, aproximativ 6050 locuitori50, situat la 20 km nord de Orșova. Cunoscut pentru turismul organizat în special prin sindicate, Băile Herculane a cunoscut după 1990 o dezvoltare semnificativă a turismului privat și a agroturismului la scală mică. Multe dintre noile pensiuni sunt clădite pe baza micului trafic și a contrabandei cu benzină în Serbia din perioada 1993-1999.

47 Textul acestui raport a fost elaborat pe baza unei analize parţiale a carnetelor de notiţe și a înregistrărilor de teren realizate de Cosmin Radu și Cerasela Radu în Serbia (satul Dusanovac și orașul Negotin) în perioada 29 iulie – 6 august 2006 și în România (satul Eșelniţa și orașele Orșova, Turnu-Severin și Băile Herculane) în a doua jumătate a lunii august 2006. 48 Pemii sunt un grup etnic ai cărui membri au început să fie dislocaţi din Boemia în urmă cu aproximativ 2-300 de ani de către autorităţile imperiale și împroprietăriţi ca și coloniști în regiunea judeţului Caraș-Severin (Banat) de astăzi, fosta graniţă militară (Banat Krajina) cu Imperiul Otoman a Austro-Ungariei. Pentru o descriere cuprinzătoare a vieţii sociale într-un sat de pemi, vezi Ioan T. Morar (2005) Lindenfeld. Iași: Polirom. 49 Conform recensământului persoanelor, gospodăriilor și locuinţelor din 2002, http://www.recensamant.ro.50 Ibid.


��

În SerbiaAtât Negotin, cât și Dusanovac, localităţile în care a avut loc cercetarea de teren în Serbia, fac parte din

districtul Bor. Infrastructura administrativă a celor două localităţi este destul de slabă, iar prezenţa statului și a instituţiilor locale și centrale este de asemenea redusă. Spre exemplu satele, inclusiv, Dusanovac nu au primării. Aceasta datorită modului de organizare a statului la nivel local în Serbia. Majoritatea instituţiilor sunt concentrate în capitala districtului, municipalitatea Bor. Chiar dacă statul nu este prezent, zona este recunoscută ca un centru spiritual al vlahilor din Serbia, care nu trebuie confundaţi cu minoritatea românilor din Serbia, dar care sunt destul de bine organizaţi în reţele transnaţionale și încearcă să păstreze contactele cu diverse guverne. În special vlahii încearcă să menţină legăturile cu guvernul sârb pentru obţinerea drepturilor de minoritate naţională și a drepturilor culturale precum folosirea limbii vlaski (asemănătoare limbii române) în administraţie, învăţământ etc., dar și cu guvernul României. Se pare însă că nici unul dintre cele două state nu comunică cu vlahii de pe poziţia pe care și-o doresc ei înșiși, de vlahi ca grup etnic diferit de sârbi sau români. România preferă să îi includă în categoria naţională mai largă de români, în timp ce sârbii încearcă să îi marginalizeze considerându-i sârbi dar izolându-i din punct de vedere economic. Investiţiile statului în zonă sunt minime, iar aspectul urban general al celor două localităţi caracterizat prin spaţii rezidenţiale mult prea mari în raport cu nevoile de locuire și o infrastructură comercială destul de bună este datorat mai degrabă iniţiativelor private decât statului. Vilele bine întreţinute, parcurile și grădinile caselor și aspectul de „gated communities” contrastează însă evident cu starea mediocră a drumurilor și dotarea modestă cu utilităţi. Este totuși de reţinut că mișcările vlahilor prin diversele organizaţii la nivel local sunt relativ recente, din anii 1990, și nu sunt foarte legitime în opiniile locuitorilor din zonă datorită faptului că puterea lor este foarte limitată, iar acţiunile contradictorii atâta vreme cât organizaţiile par să se dezvolte ca mișcări politice, cu toate că au pornit ca asociaţii ale societăţii civile.

Negotin este un oraș situat la aproximativ 40 km sud de hidrocentrala Porţile de Fier I, în apropiere de Porţile de Fier II. La ultimul recensământ din Serbia, organizat în 2002, populaţia orașului era de aproximativ 17700 locuitori, în creștere faţă de recensământul anterior din 1991 când populaţia număra cam 16700 locuitori51. Negotin este o excepţie între majoritatea municipalităţilor din Serbia care au cunoscut în anii 1990 un declin demografic sever. În același timp, zona Negotin este una dintre cele mai active din punct de vedere al migraţiei externe. Dacă în 1991 erau aproximativ 10000 de cetăţeni sârbi din Negotin plecaţi la muncă în străinătate, în 2002 populaţia de migranţi a crescut cu aproximativ 3000 de persoane. Orașul este vizibil unul aflat în dezvoltare datorită gastarbeiterilor vlahi. La marginea orașului, pe șoseaua care merge spre Kladovo și punctul de trecere a frontierei cu România, Porţile de Fier I, sunt recent construite cartiere rezidenţiale în care familiile de gastarbeiteri „investesc” banii câștigaţi în statele Europei de Vest.

Dusanovac este un sat situat la aproximativ 10 km nord-est de Negotin și la doar 2 km de Dunăre, în dreptul localităţilor Balta Verde și Gogoșu de pe graniţa României. Vechea denumire a satului (denumirea dată de vlahi) este, se pare, Geanova. Satul, ca și orașul din apropiere, Negotin, este unul dintre cele mai bogate din zonă, datorită migranţilor plecaţi cu contracte instituţionale sau prin reţele personale în state vest-europene precum Austria, Germania, Franţa și altele, încă din anii 1960. Datele de recensământ indică tendinţa de declin demografic comună tuturor zonelor rurale din Serbia. Dacă în 1991 populaţia număra 1256 locuitori, în 2002 ea a scăzut la 916, în condiţiile în care la ambele recensăminte a fost înregistrată aproximativ aceeași proporţie de gospodării (596 gospodării în 1991 și 600 în 2002)52.

Micul trafic pentru comerţ Micul trafic la graniţa dintre România și Iugoslavia a fost deschis oficial încă din anul 1979, când

autorităţile socialiste au observat că relaţiile dintre cele două state se dezvoltă și în direcţia schimburilor de mărfuri între populaţiile de pe cele două maluri ale Dunării. În perioada aceea reglementarea micului trafic de mărfuri și persoane a însemnat și recunoașterea de către stat a faptului că economiile socialiste, care chiar prin modul lor de funcţionare ajungeau la momente de penurie generalizată, pot produce

51 Federal Statistical Office of the Republic of Serbia, 2002, Census of population, households and dwellings: First Cen-sus Results by Municipalities and Settlements of the Republic of Serbia, Beograd.

52 Ibid.

��

presiuni sociale asupra populaţiei. Micul trafic a fost o soluţie potrivită în acel context pentru a corecta consumul impus de economiile centralizate și de a suplimenta activităţile economice formale prin apariţia economiilor secundare. Fără să știm cu precizie cât din această decizie a fost inginerie administrativă și cât a fost inovaţie socială, cert este că micul trafic transfrontalier la graniţa cu Iugoslavia, facilitat prin permisele de mic trafic, a fost printre primele moduri în care cetăţenii români puteau trece graniţele naţionale prin mijloace legale. Oricum, mai mult sau mai puţin legal, micul trafic a fost practicat de către oamenii locului încă din anii 1960 când s-a început construirea hidrocentralei Porţile de Fier I. De asemenea, se spune că schimburile de mărfuri pe Dunăre au fost o importantă nișă de subzistenţă la graniţa dintre România și Serbia încă din secolul al XIX-lea, dat fiind că zona respectivă a fost una destul de săracă, o periferie a statului, locuitorii câștigându-și existenţa din pescuit.

Locuitorii din Eșelniţa, spre exemplu, s-au folosit de permisele de mic trafic încă din 1972. A fost, în Eșelniţa ca și în toată zona de graniţă cu Iugoslavia, o activitate generalizată, în care nu au contat diferentele de clasă socială, categorie socioprofesională, identitate etnică. Micul trafic de mărfuri a devenit destul de repede un stil de viaţă al celor care locuiau în comunităţile de frontieră.

„Luam marfa azi și dacă mâine nu lucram... mă duceam la vamă, găseam acolo o mașină și îi spuneam du-mă și pe mine la sârbi și îi dădeam ceva bani și lui53.”

Înainte de 1989 nu erau restricţii de trecere a frontierei pentru autovehicule. Oricine își plătea cartea verde putea să treacă „dincolo” la pieţele din Negotin și Kladovo.

„Chiar multă marfă nu puteam să luăm, o mai ascundeam și noi. Era o limită de marfă dar nu mai ţin minte. Eu dacă mă duceam cu 50 de izmene îi vindeam la sârb angro54.”

După ce vindeau marfa lor în pieţele sârbești erau nevoiţi să cumpere altă marfă din banii câștigaţi. Cu aceasta se întorceau în ţară.

„Ne duceam la magazin și cumpăram marfă pe dinari, luam tricotaje. Nu puteam să ne întoarcem cu bani că nu ne dădeau voie de la vamă. Eu mă duceam cu izmană și luam de acolo blugi, ţigări, vegeta. Nu aveam voie cu bani în ţară. La valoarea noastră de atunci, preturile din Iugoslavia erau acceptabile. Dacă cumpăram marfă la început de 500 de lei, când mă întorceam obţineam dublu că vindeam la vecinii care nu aveau pas55.”

Cumpărarea mărfurilor din România, vânzarea lor în Serbia, cumpărarea, din banii obţinuţi altor bunuri și mărfuri din Serbia și re-vânzarea acestora în România era un proces destul de profitabil datorită faptului că sârbii erau destul de prosperi iar dinarul, ca monedă naţională era destul de stabilă și de puternică în comparaţie cu leul din România. „Ai doilea nemţi erau sârbii. Aveau economie mare. Mergeam cu pui de la noi și vindeam dublu sau chiar mai bine la ei56.”

După 1990 au existat alte secvenţe de mic trafic. Imediat după ce primele pașapoarte au fost eliberate practica comerţului transfrontalier s-a extins, cum era de așteptat, la multe categorii de persoane din toate zonele ţării care au simţit că pot specula momentul respectiv. Poate cel mai important aspect al întregii povești despre micul trafic a fost perioada de embargo pe care diverse instituţii internaţionale sau regionale, printre care ONU, UE, NATO, l-au impus Iugoslaviei de-a lungul războaielor din anii 1990. La sancţiunile economice din acea perioadă au aderat și statele vecine Iugoslaviei, astfel încât și România a fost implicată în impunerea sancţiunilor și restricţionarea comerţului. De fapt, lucrurile au fost cu totul altfel. Embargoul a fost încălcat nu numai de oamenii simpli, micii contrabandiști care transportau prin vamă benzină în rezervoarele mașinilor lor și le vindeau apoi pe pod. Chiar și politicienii și elitele economice ale

53 Vasile, rom, Eșelniţa. 54 Ibid.55 Gheorghe, rom, Eșelniţa.56 Vasile, rom, Eșelniţa.


��0

momentului au fost implicate în contrabandă, la dimensiuni mult mai mari și cu efecte mult mai vizibile sub forma scandalurilor internaţionale sau a dosarului „Jimbolia”. Dar nu vom intra în amănunte. Este totuși demn de reţinut că embargoul a transformat viaţa multor oameni și multor comunităţi din zona de graniţă cu Serbia (Mehedinţi, Caraș-Severin, Tmiș) și nu numai. Și judeţele învecinate, cum ar fi Gorj, Dolj, Hunedoara, au fost extrem de active în dezvoltarea reţelelor de contrabandă, fie cvasilegal prin vămile cu Iugoslavia, fie ilegal cu ambarcaţiuni pe Dunăre.

„Micul trafic mergea înainte de 1990 acum nu mai rentează. Nu ne mai interesează. Înainte puteam să câștigăm triplu dar acum nu mai poţi să câștigi așa. Embargoul s-a făcut de la Văcăroiu și Iliescu până la ultimul om. Aveau staţii de benzină57.”

Oricum, micul trafic a fost mai mult sau mai puţin, o activitate permanentă care a dus la stabilirea unor reţele și tehnologii avansate de comunicare și interacţiune între cele două populaţii de o parte și de alta a Dunării. Chiar și după securizarea graniţei prin regimul de vize în 2004, micul trafic a continuat.

La muncă în Serbia

Pe lângă excursiile pentru comerţ în ţara vecină, românii au dezvoltat după 1990 și o foarte interesantă mobilitate transnaţională pentru muncă în Iugoslavia, și mai târziu, Serbia. Mobilitatea transfrontalieră pentru muncă implică instalarea în comunităţile sârbe pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă, dar oricum, suficientă pentru a relaţiona într-un mod mult mai complex decât presupune micul trafic pentru comerţ. Și, ce este cel mai important, este că acest mod de a munci transnaţional are o anumită ciclicitate, repetitivitate. An de an, cel puţin până în iulie-august 2004, zeci de mii de români, poate chiar mai mulţi (se spune că atunci când s-au introdus vizele, autorităţile sârbe au estimat că aproximativ 600000 de români obișnuiau să muncească în Serbia) lucrau în fiecare an în satele și orașele Serbiei.

Dar să începem cu motivaţiile plecărilor în Serbia pentru muncă. Să luăm exemplul lui Pavel, un rom din Eșelniţa (sat aproape de Orșova), zilier în construcţii în Dusanovac. Contextul ‘de acasă’ favorabil plecării în Serbia este dat de două lucruri: are 3 copii, care acum au între 20 și 23 de ani, dar în urmă cu 12 ani, când a venit prima dată, erau mult mai mici, și șomaj de la o întreprindere din Orșova pe care l-a trăit ca pe o mare presiune începând cu 1993.

„Nu mai aveam din ce să trăim iar aici era bine pentru că aveam cazare, mâncare, bani, tot58.”

Oricum, riscul a fost minim pentru că a avut chiar de la început parte de sfaturile și contactele unui văr de-al lui care mai fusese tot în Dusanovac. În plus, așezarea din care vine el, Eșelniţa, este un sat din care foarte mulţi oameni aleg să plece în Serbia ca să-și câștige existenţa. Așadar, informaţie și reprezentări detaliate despre destinaţie a avut din belșug. Nu a lăsat-o pe soţia lui să vină până acum în Serbia din două motive. Unul este că soţia trebuie să stea acasă să aibă grijă de copii59. Al doilea este, așa cum spune Pavel, gelozia.

„Aici gazdele se combină cu angajatele. Au fost multe cazuri, iar unul chiar aici în Geanova [Dusanovac]. O moldoveancă a lucrat la sârb acasă și după aceea a rămas de tot în gazdă. Și-a lăsat și bărbatul, care venise și el la muncă, era și el tot în Geanova și s-a căsătorit cu sârbul. I-a făcut și copii60.”

Sârbii sunt în primul rând impresionaţi de româncele care vin în Dusanovac pentru că muncesc foarte mult, în comparaţie cu femeile vlahe.

„Sârbii le spun la femeile lor : ia-uite la româncă cum muncește, asta e tot femeie ca și tine, muncește și tu.

57 Gheorghe, rom, Eșelniţa.58 Pavel, zilier în Dusanovac.59 Ibid.60 Ibid.

��

Ușor-ușor au început să pună și ele mâna pe muncă61.”

Pavel vrea să strângă bani pentru a-și achita ratele la bancă, pentru că soţia sa are salariu, fiind asistentă maternală și a putut să acceseze un credit. De asemenea, gospodăria lui Pavel este îndatorată la magazinele din sat, încă din timpul iernii trecute.

„Trebuie să dau înapoi în jur de 1000 de Euro. Să fac bani ca să plătesc datoriile, de-asta merg la Serbia62.”

Mai multe femei din România care lucrează în Dusanovac, dintre care una este vecină cu Pavel (este din Balta Verde și a venit în Dusanovac împreună cu soţul și cu fiul cel mare), urmăresc să muncească în Serbia suficient de mult timp cât să-și achite datoriile acumulate în ţară.

„În Eșelniţa nu o să vedeţi nici o afacere cu bani din Serbia până acum63”, în condiţiile în care toti membrii comunităţii de romi își câștigă existenţa din Serbia încă din 1990. Chiar și înainte de 1990, zona era plină de practicanţi ai micului trafic transfrontalier cu mărfuri.

Spre deosebire de românii care merg pe alte trasee de migraţie, cu puţine excepţii, românii din Negotin sau Dusanovac, în cazurile în care nu sunt stabiliţi prin căsătorie în anii 1990, sunt persoane ușor de calificat drept marginale din mai multe puncte de vedere. Primul este vârsta. Foarte puţini dintre cei care muncesc sezonier în Serbia sunt tineri. Cei câţiva tineri trecuţi de 30 ani pe care i-am întâlnit în Dusanovac erau romi, ale căror familii au experimentat perioade lungi de timp greutatea stereotipurilor și categorizărilor etnice. Majoritatea muncitorilor transnaţionali din zona cercetării de teren sunt căsătoriţi și cu probleme familiale presante. Spre exemplu, presiunea datoriilor sau a eșecurilor sociale de orice fel sunt motivaţii demne de reţinut pentru oameni care aleg să își câștige existenţa într-un stat vecin, apropiat din punct de vedere geografic și cultural. De asemenea, declinul industriei miniere din zona Dunării, restructurarea șantierelor navale sau declinul ocupării în muncă la șantierele Porţile de Fier I și II sunt de asemenea factori importanţi pentru decizia de a merge în Serbia la muncă.

Spre exemplu, Maria, o femeie în vârstă de 60 ani din Caracal, este văduvă dinainte de 1989. După cum spune chiar ea, are o situaţie familială dificilă. De 14 ani de când vine în Dusanovac să muncească, a reușit să cumpere un apartament pentru copiii ei din banii câștigaţi în Serbia. În continuare caută să strângă suficienţi bani pentru a-și cumpăra o casă mică în Caracal unde să stea liniștită la bătrâneţe. În Dusanovac muncește cu ziua la cine poate și declară că vrea să vină în Dusanovac să muncească și după ce își realizează visul cu casa.

„Aici îmi place mai mult pentru că lumea este primitoare. Și în Caracal este lumea primitoare dar acolo nu am nimic de lucru. Aici, dacă este sărbătoare, toţi mă invită la masă. În rest, am mereu de lucru64.”

În acest caz, și în multe altele, scopurile migraţiei temporare depășesc graniţele economicului, apropiindu-se de înţelesul pe care l-am putea atribui noţiunii de locuire transnaţională. Migraţia nu este exclusiv pentru muncă. În egală măsură, migraţia este aici pentru viaţă socială în general, pentru regăsirea solidarităţii și a comunităţii.

Ce se întâmplă înainte și după vize (iulie 2004)?

„Înainte de vize era concurenţă mare. Eram sute de oameni care căutam de lucru. Eu am avut totdeauna de lucru pentru că m-am lipit de maistorii ăștia. Anul ăsta e mai greu pentru că îi dă înapoi din Austria și nu mai au nici ei [vlahii, sârbii] de muncă și nici bani65.”

Majoritatea românilor din Dusanovac erau din Moldova înainte. Acum mai sunt în jur de 30 de oameni

61 Ibid.62 Ibid.63 Ibid.64 Maria, muncitoare cu ziua în Dusanovac. 65 Ibid.


��

care vin din Caracal, Reșiţa, Balta Verde, Orșova, Craiova, Târgu-Jiu și Galaţi.

„Concurenţa dinainte de vize era mai ales de la moldovenii ăștia care munceau pe puţin și scădeau preţul. Înainte, peste 60 la sută din români erau din Moldova66.”

Care sunt problemele legate de obţinerea vizei din iulie 2004?

Scrisorile de invitaţie care sunt necesare muncitorilor pentru a obţine viza de la Consulatul Serbiei au redus mult numărul românilor din Dusanovac. Totuși, „dacă ai fost bun cu gazda înainte vize, are încredere în tine și după vize și îţi trimite garanţie. Vizele de multe ori sunt aprobate dar problema este că se vând. Sunt vândute la negru altor oameni care au pile la consulat 67.”

„În satul meu, în Eșelniţa, sunt 50 de oameni care au depus după viză pentru Serbia și 30 s-a respins. De ce ? Pentru că se face negoţ cu vize. Și angajaţii de la consulatul din Timișoara au nevoie de oameni la muncă68.”

Pavel are și un exemplu, în care ar fi putut fi chiar el unul dintre protagoniști.

„Mi-a propus un sârb să muncesc la pădure pentru el. Nu îmi trebuia nimic, nici o garanţie, sârbul aranjase totul la consulat. Dar am refuzat pentru ca nu mi-a convenit. Forţat au plecat 5 oameni din Ieșelnita [vecini cu Pavel] pentru că li s-a refuzat viza.”

„Din 2005 a apărut problema asta cu vizele, în 2004 s-au dat corect. Normal, viza vine în 20 de zile lucrătoare, dar dacă o iei la negru, vine în 2-3 zile.”

Totuși, cum s-a descurcat să plece ultima dată (pentru că i s-a refuzat și lui cererea de viză)? Simplu, a plătit 150 de euro (dublul sumei necesare unei vize pentru cel puţin 3 luni) și deci a obţinut-o de la o persoană, la negru. „Toţi cei din consulat fac asta.”

După introducerea vizelor în 2004, maistorii își cheamă muncitori mai ales din zona de graniţă cu Bulgaria pentru că bulgarii „nu au vize pentru sârbi, dar o să bage și ei în octombrie, așa se aude.”

Odată obţinută viza de la consulatul din Timșoara sau București, ea poate fi prelungită în Serbia, în Negotin. Muncitorul respectiv se duce cu sârbul care vrea să garanteze pentru el - în cazurile în care între cei doi este o relaţie de încredere și loialitate puternică, sârbul care garantează nu este în mod necesar cel care îl ţine în chirie pe muncitor - la Negotin.

„Cel care vrea să garanteze este o persoană cu bunăvoinţă care vrea să facă un bine la români.”

Împreună merg la notar și la poliţie și muncitorul trebui să plătească în jur de 180 Euro.

„Viza ar trebui să o scoţi din România dar nu e sigur că iese așa că mai bine o scot de la Negotin, o prelungesc. Chiar dacă e mai scumpă, dar știi măcar că iese sigur.”

Pavel și alţi muncitori s-au gândit că de fapt ei sunt beneficiarii/clienţii unei înţelegeri între cei de la consulatul din Timișoara și cei din Negotin care se cunosc între ei și se gândesc să obţină profituri informale în urma blocării accesului la vize la Timșoara și accesul lor la Negotin. Banii zilierilor transnaţionali ar fi, conform lor, redistribuiţi între oficialii și funcţionarii instituţiilor din Negotin și Timișoara, care astfel formează o mafie a vizelor din care toţi au de câștigat, inclusiv lucrătorii sezonieri din Serbia.

Romii din Eșelniţa au o concepţie destul de clară despre regimul bilateral de vize și consideră că Ministerul de Externe, „domnul Ungureanu că este și băiat tânăr”, ar trebui să simplifice formele de trecere a frontierei pentru că „acolo în Serbia au mai câștigat și romii noștri un ban69”.

66 Ibid.67 Maria. 68 Ibid.69 Gheorghe, rom, Eșelniţa.

��

„Asta e la noi problema pentru că îţi spun sincer, noi romii din Eșelniţa după revoluţie acolo am lucrat, la sârbi. Eu am lucrat lângă Negotin la vie. Noi acolo mergeam în fiecare an de la săpat până la cules, și mai câștigam în plus și prin sat acolo70.”

Cine sunt patronii românilor din Dusanovac

În general, cei care îi angajează pe români pentru diverse munci sunt foștii sau actualii gastarbeiteri. În Dusanovac, deși nu există o evidenţă statistică clară a celor care au fost plecaţi sau sunt încă în state ale Europei de Vest, aproximările oamenilor ne spun același lucru: în jur de 90 la sută dintre gospodării au în prezent cel puţin un membru plecat în străinătate. Între migranţii vlahi, numiţi în termeni populari gasterbeiteri, există multe diferenţe de status/clasă socială. Spre exemplu, cei care au plecat cu contracte instituţionale în Franţa în anii 1970 și 1980 se spune că nu sunt tot atât de bogaţi cum ar fi cei care au ajuns să muncească în Austria sau Germania prin reţelele proprii. În general, românii ajung să muncească în gospodăriile de vlahi care au practicat remitenţele pe parcursul a cel puţin două generaţii. În Dusanovac există două structuri diferite de gospodărie în funcţie de sursa de alocare a banilor :

- gospodării care au cel puţin un membru sau chiar un nucleu familial stabilit mai mult sau mai puţin temporar în străinătate, caz în care cei plecaţi trimit acasă, în Serbia bani, inclusiv pentru plata lucrătorilor români,

- gospodării care au avut lucrători în străinătate în trecut dar nu mai au în prezent, dar care au lucrat suficient de mult timp pentru a primi pensii și alte beneficii sociale din statele respective, caz în care muncitorii români sunt plătiţi din aceste pensii.

Mai există și un tip mixt de alocare a banilor în gospodărie, care combină cele două surse diferite de monedă europeană. Să luăm câteva exemple concrete. Slobodan este unul dintre cei mai bogaţi sârbi din sat. Sunt puţini sârbi în sat atât de întreprinzători precum Slobodan. El are mori, magazin, „și o casă cu peste 30 de ‘sobe’ [camere]”. În vârstă de aproximativ 50 de ani, sunt cunoscuţi, nu numai el, dar și părinţii lui, ca unii dintre primii plecaţi din Dusanovac să-și încerce norocul în Europa. Copiii lui sunt de asemenea implicaţi atât în afacerile locale ale familiei, cât și în migraţie.

„Aţi văzut câte camere are Slobodan ? Mie mi-a spus odată că nici el nu știe exact câte are. Slobodan are cea mai mare casă din Dusanovac71.”

La Slobodan lucrează întotdeauna aceleași persoane, „el are muncitori stabili și care muncesc numai pentru el, nu mai merg nicăieri în sat. El plătește totul pentru ei. Le prelungește și vizele la Negotin pe banii lui”72.

Dimic este o altă „gazdă mare” pentru români. El este și patronul unui restaurant de pe șoseaua dintre Dusanovac și Negotin. La el au fost și sunt în continuare angajaţi români și romi din zona Balta Verde-Gogoșu (judeţul Mehedinţi).

Ljubomir-Zeka este vicepreședinte al Asociaţiei Liga Românilor pentru Drepturile Omului (Udruzenje Gradana Vlaska Liga Za Ljudska Prava) și este în același timp unul dintre puţinii vlahi din Dusnovac care au utilaje de tăiat lemne din pădure. Drept urmare are permanent nevoie de muncitori și angajează pentru diverse perioade oameni din zona Turnu-Severin, Orșova sau Caransebeș.

În general cei care comandă lucrări de construcţii sunt oameni ca Slobodan, cu experienţă de 2-3 generaţii de muncă în Austria, Germania, Franţa sau Danemarca. Construcţia unei vile de mărime medie în Dusanovac costă aproximativ 100000 Euro, inclusiv materialele și plata muncitorilor. O lucrare de genul acesta durează cam 2-3 luni. S-au întâmplat cazuri în Dusanovac în care unii dintre vlahi au încercat să își

70 Ibid. 71 Pavel, muncitor cu ziua în construcţii. 72 Ibid.


��

vândă vilele. Preţul pe care l-ar fi oferit orice cumpărător, indiferent de mărimea construcţiei sau numărul de camere, nu sare de 40.000 de euro. Este evident că industria construcţiilor în așezări precum Dusanovac nu generează decât o valoare de consum, care și aceasta este discutabilă, atâta vreme cât majoritatea membrilor gospodăriilor sunt plecaţi în statele vest-europene în care lucrează mare parte din an. Însă valoarea de schimb este inexistentă, fapt care ar putea duce la un declin al industriei și la dispariţia unei nișe economice pe care muncitorii români transnaţionali o domină încă.

„În Negotin sunt foarte multe anunţuri de vânzare pentru toată zona, dar nu cumpără nimeni iar preturile pe care le oferă sunt foarte mici73.”

Totuși, recesiunea economică din Serbia, declinul veniturilor “gastarbeiterilor” vlahi din Austria și Germania și accesul tot mai greu pe pieţele de muncă din statele respective au generat în ultimii ani, odată cu eforturile de securizare a graniţelor Uniunii Europene, oportunităţi mai scăzute și pentru românii care continuă să muncească în satele și orașele din Serbia.

„Sârbii se plâng, mai ales ăștia bătrâni, și se întreabă seara prin sat – cum să dau eu 15 euro la român când un sac de făină a ajuns 10 euro ? Decât să se chinuie să mai cultive grâu, și să angajeze români pe câmp, mai bine cumpără direct74.”

Unde se stă în Dusanovac ?

Pavel locuiește într-o casă bătrânească părăsită de o familie de vlahi sârbi, și închiriată maistorului pentru care lucrează el. Acolo locuiește împreună cu toţi colegii lui de muncă. Cazarea o plătește maistorul. Plătește cam 15 euro pe lună pentru fiecare muncitor care stă în casa respectivă.

„Dacă are de lucru gazda poţi să îi muncești ca să nu mai dai bani. Așa fac mulţi care nu lucrează cu maistori75.”

Înainte de vize, când erau în jur de 300 de români în Dusanovac în fiecare an, vlahii căutau să ia în chirie cât mai mulţi români pentru că știau că aceștia găsesc foarte repede de muncă și pot fi o sursă sigură de venit.

„De exemplu, aici unde stau eu, înainte stăteau 15 oameni, toţi erau români. Cum veneau românii în sat îi întrebau sârbii ‘ai unde să stai ? Stai la mine’. Era concurenţă mare între ei care are mai mulţi români în gazdă. Se făleau cu asta dar mai și câștigau bani de la ei76.”

În general însă, muncitorii transnaţionali din Dusanovac locuiesc în locuri după cum urmează :

- femeile angajate în gospodărie pentru munci menajere locuiesc în aceeași casă cu gazda

- zilierii pe cont propriu și cei coordonaţi de maistori locuiesc și muncesc în locuri diferite.

Aceste modele de locuire și de muncă duc la o anumită geografie a relaţiilor sociale cu diverse grade de intimitate. Femeile care locuiesc în aceeași casă cu gazda au șansa să dezvolte legături puternice cu aceasta. Consecinţele sunt de multe ori căsătoria. În Dusanovac în luna iulie 2006 am numărat cel puţin zece cupluri formate de vlahi cu românce, căsătoriţi din 1990 până în prezent, dar în general până în vize. Pe de altă parte ele rămân în sfera intimităţii casnice, oarecum izolate de restul comunităţii. Rolul autoritar de conducător al bărbatului în gospodărie este mult mai vizibil în aceste cupluri mixte faţă de cuplurile de vlahi. Interesant este totuși că, în urma introducerii vizelor în 2004, femeile [românce] din cuplurile mixte încep să aibă mai multă autonomie socială în raport cu bărbatul și cu relaţiile de gen în

73 Trajlo, [vlah] taximetrist din Negotin.74 Adi, din Bârlad, muncitor în agricultură în Dusanovac.75 Pavel, din Eșelniţa, muncitor cu ziua în Dusanovac.76 Ibid.

��

general. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că ele, în majoritatea cazurilor, și-au păstrat cetăţenia română și deci, pașapoartele emise în România și au în aceste cazuri, o mai mare libertate de mișcare în Europa [România fiind din 2007 membru UE], comparativ cu soţii lor care, în calitatea lor de cetăţeni sârbi, sunt mult mai puternic afectaţi de securizarea frontierei externe a Uniunii Europene. Interesant este că această poveste a libertăţii de mișcare este o schimbare crucială în vieţile gasterbeiterilor. Dacă din anii 1960 până în vremurile recente, ei au dezvoltat stiluri de viaţă care în mod necesar se desfășurau în cel puţin două state naţionale diferite, recent economiile în care ei au integraţi până de curând se închid în faţa lor, iar muncitorii români, bulgari și ai altor state le ocupă, treptat, locurile. În Dusanovac această transformare este cel mai vizibilă în cuplurile mixte de românce cu dublă cetăţenie și vlahi, în care relaţiile dintre soţi se schimbă. Unul dintre foștii gasterbeiteri căsătorit cu o româncă, Geta, având și 4 copii împreună, ne-a spus chiar că va încerca să obţină cetăţenie română pentru a beneficia de avantajele mobilităţii în Uniunea Europeană, mobilitate de care gasterbeiterii sunt dependenţi social și economic.

Pentru a ne întoarce la modelele de locuire în Dusanovac, zilierii, fie că lucrează pe cont propriu, fie că sunt în echipe de maistori, reușesc, spre deosebire de femeile care muncesc și locuiesc în aceeași gospodărie, să aibă mai multe relaţii bazate pe legături slabe, în termenii lui Mark Granovetter77. Cu alte cuvinte, ei vor fi întotdeauna mai mobili și se vor plimba de la o gazdă la altă mai lesne și în acest mod tind să își maximizeze, într-o oarecare măsură câștigurile. În același timp, ei evită destul de bine izolarea socială.

Care sunt relaţiile dintre angajatori, intermediari și angajaţi ?

„Ești bun la cât le-ai muncit, după aceea nici nu se mai uită la tine.”

Pavel, și numai el, este nemulţumit pentru că „sârbii au prea multe sărbători” pe care le respectă. În zilele de sărbătoare nimeni nu are voie să muncească, nici românii, nici sârbii.

„Duminică acum este praznic, după aceea vine Sfântul Ilie. Pe 30 iulie, 2, 4 și 9 august nu se lucrează. Astea sunt zile pierdute în care nu câștig nimic.”

Totuși, în zilele în care se muncește, gazda, patronul pentru care lucrează un român, oferă câteodată pe lângă plată, și mâncare. În cazul în care românii fac parte dintr-o echipă de constructori condusă de un maistor, maistorul este cel care se ocupă de acest aspect.

Munca în Dusanovac are o anumită ciclicitate. Sezonul de muncă durează din luna martie până în luna noiembrie în fiecare an, în special pentru cei care lucrează în echipe coordonate de maistori. De aici rezultă și nevoia de viză pentru o perioadă de mai multe luni, poate chiar o jumătate de an sau mai mult. Spre deosebire de muncitorii sezonieri din industria locală a construcţiilor, femeile care lucrează ca muncitoare în gospodăriile vlahilor sârbi pot sta o perioadă chiar mai lungă, poate și un an de zile cu pauze foarte scurte, de la caz la caz. Este cazul Mariei, din Caracal, sau al Rodicăi, din Balta Verde (Mehedinţi).

În Serbia, un lucrător poate să câștige nu mai mult de 500 Euro pe lună. Pavel, spre exemplu, câștigă în jur de 400 Euro, în jur de 15 Euro pe zi, în perioadele cu multe sărbători. În jur de 25-27 zile într-o lună sunt zile de muncă în care câștigă bani. O relaţie de muncă interesantă din acest punct de vedere este dată de munca în cuplu familial. Nu de puţine ori am întâlnit cupluri de soţ și soţie care muncesc împreună sau în gospodării separate în Dusanovac. Nu numai că cei doi câștigă de obicei dublu, dar și costurile integrării sociale sunt mult mai mici în aceste cazuri. Este cazul lui Gigi și Alina, din Motru, sau al lui Viorel și al soţiei lui, din Pietroșniţa, Caraș-Severin.

Ce fel de lucrări se prestează în construcţii ? Reparaţii la acoperișurile caselor („de multe ori se plictisesc și nu le mai plac, le schimbă78”), construcţii de garaj pentru mașini sau tractoare, șupe pentru lemne, și

77 Granovetter, Mark.(1973). “The Strength of Weak Ties”; American Journal of Sociology, Vol. 78, No. 6., May 1973, pp 1360-138078 Pavel, muncitor cu ziua în construcţii.


��

grajduri. Casele vlahilor din Dusanovac sunt extrem de încărcate cu ornamente (parcuri și grădini, fântâni arteziene, statui, faţade pictate). Majoritatea ornamentelor sunt executate la Negotin, cel mai apropiat oraș de Dusanovac, aproximativ 10 km spre sud. Dacă este vorba despre niște lucrări mai simple, le pot face și maistorii cu echipele lor. Aceștia mai lucrează câteodată și la piscine. În Dusanovac există spre exemplu, „piscine pe acoperișurile caselor”.

Gazda pentru care un român sau mai mulţi lucrează la un moment dat poate să îi invite pe aceștia să lucreze pentru el și în alte localităţi și zone unde mai posedă locuinţe. Este cazul multor vlahi din Dusanovac care au apartamente sau case/vile/vichelniţe în Negotin sau pe malul Dunării (care se află la aproximativ 2 km spre vest). Deși preţurile de construcţie sunt de regulă mai mari în orașe, maistorul îi plătește în general la fel pe muncitori, lucru care dovedește o oarecare rigiditate și stabilitate a relaţiei dintre maistor și radnik.

Cei care nu au relaţii stabile cu anumite gospodării vlahe sau cu maistori își pot găsi de lucru în zonă în piaţa din Negotin. În fiecare dimineaţă la ora 6, dar în special în zilele de luni și miercuri, când se formează pieţele cele mai mari prin aglomerarea multor mici comercianţi din România și Bulgaria, românii care vin pentru prima dată sau care nu au avut norocul să rămână în privilegiile unor vlahi sârbi, se strâng în piaţă și își întâlnesc potenţialii angajatori între cumpărătorii de haine second-hand sau produse de uz casnic.

Muncitorii cei mai norocoși sunt cei care ajung să cunoască și să lucreze cu maistori care lucrează cel mai ieftin. În Dusanovac de exemplu sunt 4 maistori și fiecare are echipa lui de lucrători. Pavel are șansa să lucreze pentru maistorul care cere cel mai puţin de la gazde. În felul acesta are de muncă tot sezonul, cu excepţia zilelor de sărbătoare. Odată ce muncitorii nu au mai putut să vină în număr mare cum făceau înainte de impunerea regimului de vize au dispărut și mulţi dintre maistori. „Înainte erau mult mai mulţi și era mare concurenţă între ei.”

Cum se continuă relaţia cu maistorul și cum revin muncitorii la muncă în fiecare an ? Cazul lui Pavel, spre exemplu, este următorul. Maistorul lui este din alt sat. Vine în Dusanovac în fiecare an în luna martie. Când ajunge, maistorul caută să obţină confirmările gazdelor pentru lucrările pe care le găsește încă din luna noiembrie și apoi își face o agendă de lucrări în zona respectivă. Apoi își cheamă muncitorii. Pavel a primit telefonul lui primăvara devreme dar nu a putut să vină mai devreme de luna iunie din cauza dosarului de viză care a fost respins de mai multe ori. Când a ajuns în Dusanovac, a încercat să își negocieze un salariu mai mare, de 17 Euro pe zi, știind că nu mai sunt mulţi români în zonă ca pe vremuri. Deși lucrează de opt-nouă ani numai cu el, maistorul nu a acceptat propunerea. A menţinut vechiul prag de 15 Euro. Cu toate astea, Pavel se declară mulţumit de relaţia pe care o are cu șeful lui.

„Nu vreau să mă duc la altul pentru că îmi place de el și găsește mereu de lucru, e ceva stabil totuși. Pe lângă Orșova nu pot să câștig decât 300000 [lei vechi]. În Orșova dacă lucrezi mai mult de 3-4 milioane [lei vechi] pe lună nu câștigi. Aici [în Dusanovac] câștig dublu [și chiar triplu]79.”

Ziua de lucru în Serbia se întinde între orele 6 dimineaţa și 8 seara, adică aproximativ 14 ore pe zi, în care sunt incluse 3 mese și câteva pauze de cafea de câte 5 minute fiecare. Munca intensivă este pentru mulţi români o noutate dar și o provocare fizică și psihologică pe care încearcă să o depășească.

„Nu am muncit în 30 de ani la România cât am muncit în 10 ani aici80.”

Când se întâmplă totuși ca maistorul lui să nu găsească de lucru, muncitorii în construcţii merg la sapă și după o zi de lucru la fel de obositoare obţin aceiași bani – 15 Euro.

Fie că este vorba despre un patron care angajează oameni pentru lucrări în agricultură, fie în construcţii, termenul gazdă, dincolo de patron, desemnează și un om puternic care își poate exercita voinţa asupra unui radnik, slugă.

79 Ibid.80 Adi din Bârlad, muncitor cu ziua în construcţii, în Dusanovac și împrejurimi.

��

„El e șeful, e puternic, de mine zic că sunt slugă. Sunt slugă pentru că eu nu am program, fac tot ce mi se spune pentru aceiași bani. De exemplu, strâng masa, ridic tot felul de greutăţi81.”

Modul în care își primesc banii spune multe lucruri despre controlul, sau mai degrabă lipsa de control, pe care zilierii din echipele maistorilor în construcţii o au asupra relaţiilor dintre ei și intermediari (maistori) și gazde (patroni, angajatori).

„Banii nu mi-i lasă mie. Nici nu mi-ar plăcea pentru că îmi e frică să nu fiu jefuit82.”

Identităţi etnice și clase sociale în DusanovacRegimul de vize afectează în mod evident și structura socială a pieţelor informale din zona de graniţă

a Serbiei cu România și Bulgaria. Înainte de 2004, anul în care a fost introdus regimul bilateral de vize între România și Serbia, cetăţenii bulgari nu veneau decât ocazional la muncă în satele bogate de vlahi. Bulgaria și Serbia au exclus, cel puţin până acum, din politicile lor externe securizarea graniţei externe a Uniunii Europene prin vize bilaterale. Cu toate acestea, bulgarii înainte de 2004 nu veneau în număr mare pentru că, spun oamenii cu care am vorbit în Dusanovac și Negotin, piaţa era supra-aglomerată de români. Recent, lucrurile au început să se schimbe. Bulgarii din satele și orașele de graniţă au început să asalteze localităţile din Serbia în care oferta de muncă a rămas, dacă nu constantă, cel puţin la un nivel destul de ridicat, în condiţiile în care prezenţa românilor în Dusanovac de exemplu a scăzut după 2004 cu peste 70 la sută, în cifre absolute de la peste 200 de muncitori transnaţionali înainte de 2004, acum mai sunt doar 30.

„Bulgarii nu au nevoie de vize și încep să vină mai mulţi acum. Când erau români mulţi aicea, ei nu prea veneau. Nu contează român sau bulgar. Omul e om, eu am nevoie de muncă83.”

„Totuși, bulgarul nu prea știe să sape. Ei mai mult întreabă că ce e de lucru. Iar eu zic așa, că dacă vrei să muncești, muncești și nu mai întrebi nimica. Ei întreabă că de la ce oră, la ce oră. Nu se face așa. Românii nu întreabă84.”

Vlahii din Dusanovac sunt în mod vizibil afectaţi din punct de vedere structural de absenţa relativă a românilor, după vize. Spre exemplu:

„Înainte sârbii creșteau multe animale. Acum au vândut multe din ele pentru că de când cu vizele nu au mai venit nici români să aibă grijă de animale85.”

„De când nu mai vin mulţi români în Dusanovac, s-a închis un magazin și un bar86.”

Alte interacţiuni în Dusanovac

În mod clar, nu doar diferenţele fac atractiv Dusanovac-ul și alte sate din Serbia pentru români. Similarităţile sunt de asemenea importante din acest punct de vedere.

„Se dă pe datorie la magazin și în Dusanovac ca și în Eșelniţa87.”

„La sfârșit de săptămână bărbaţii se strâng toţi la bar, iar femeile rămân acasă sau se strâng pe la porţi și vorbesc88.”

81 Pavel din Eșelniţa, muncitor cu ziua în construcţii.82 Ibid.83 Ljubomir, patron vlah, Dusanovac.84 Ibid.85 Ibid.86 Ibid.87 Pavel din Eșelniţa, muncitor cu ziua în Dusanovac.88 Ibid.


��

Muncitorii transnaţionali sunt atrași în mod evident de accentele cosmopolite care ordonează viaţa socială din Dusanovac.

„La magazin poţi să plătești în Euro, iar restul ţi-l dă în dinari89.”

„Moldovenii mai dădeau cu laba, mai furau.” Furturile sunt motive serioase pentru unii dintre sârbi ca să nu mai semneze garanţii pentru românii care vor să vină la muncă. „Înainte de vize nu se cereau garanţii. Acum sârbii trebuie să scrie în garanţii că răspund de tot ce face cel care stă la ei. Normal că nu mai vor să răspundă. Dacă fură un român de la altcineva din sat, gazda lui trebuie să răspundă90.”

„Nu plecăm de bine de acasă. S-a întâmplat să și moară români la muncă aici în Dusanovac91.”

Lui Pavel i s-a întâmplat să se lovească în Serbia și de discrimare și violenţă etnică.

„Au fost unii pe la început care nu au vrut să mă angajeze pentru că au zis că sunt ţigan și că ei nu primesc ţigani la muncă92.”

Sunt vlahi sârbi care vin direct în satele din România de unde au avut români la muncă și le fac propunerea să plece în Austria. Aceștia sunt un fel de intermediari care sunt angajaţi ca să caute forţă de muncă pentru pieţele informale din Austria și Germania, controlate de gastarbeiterii sârbi.

„Prima dată când am venit, în 1994, în martie, la octombrie știam limba sârbă. A fost foarte greu la început93.”

De ce a învăţat atât de repede?

„Mă înjurau maistorii că nu înţelegeam ce îmi spuneau, confundam cuvintele, sculele94.”

Ce diferenţe îi surprind pe românii care muncesc în Serbia ?

„Casele sunt mari, dar pe mine nu mă interesează. Sunt construite din reviste aduse din Germania unde lucrează ei. Doar vreo trei case mi-au plăcut că aveau cupole rotunde, bizantine.”

Utilitatea și rostul caselor cu 20 de camere scapă celor care muncesc la ele: mie imi place o casă să aibă maxim 4-5 camere, nu îi înţeleg pe sârbi de ce construiesc așa. Când o gazdă negociază cu un maistor o lucrare, acesta aduce revista și îi arată cum ar trebui să arate casa sau anexa pe care și-o dorește.

Un alt lucru care îi intrigă până la un punct pe muncitorii transnaţionali este modul în care vlahii își petrec timpul liber. La sfârșitul săptămânii, vlahii se duc la vânătoare și la pescuit în pădurile de la malul Dunării, moduri de petrecere a timpului liber care îi distanţează social destul de mult pe patroni de « angajaţii » lor.

Un alt lucru interesant este modul în care românii care muncesc în Dusanovac își imaginează condiţia și statutul vlahilor în pieţele de muncă informale din Austria și Germania, de exemplu. Faptul că mulţi români au ajuns să plece împreună cu gazdele lor în ţările în care aceștia își câștigă existenţa arată nu numai atașamentul și loialitatea faţă de patron, dar și imaginarul bogat legat de munca în state mai îndepărtate. Un mod simplu prin care ei gândesc structurile sociale ale migraţiei și străinătatea este examinarea comportamentului copiilor vlahi.

„Copiii vlahi nu vorbesc bine nici vlaski, nici limba sârbă. Ei vorbesc mai bine în germană. Aici vin doar în vacanţe la bunici, se întorc în Austria, Germania când începe școala, în toamnă. Când stau aici se plimbă cu motoscooter-ele toată ziua.”

89 Ibid.90 Gigi și soţia lui, Alina, din Motru, muncitori cu ziua în Dusanovac.91 Maria din Caracal, muncitoare cu ziua în Dusanovac.92 Pavel din Eșelniţa, muncitor cu ziua în Dusanovac.93 Ibid.94 Ibid.

��

Care sunt efectele muncii în Serbia asupra vieţii de familie a muncitorilor transnaţionali

Munca în Serbia, având în vedere că este o activitate ciclică, iar pentru mulţi dintre români este deja o istorie ocupaţională de peste 5 ani, își schimbă semnificaţia foarte mult în funcţie de istoriile familiale ale muncitorilor. Spre exemplu, pentru Pavel, începuturile au fost mult mai clare decât situaţia sa din prezent. Prima dată când a venit în Dusanovac știa foarte clar ce vrea și știa că munca peste graniţe îi poate scoate familia din impactul șomajului. Problema și-a găsit rezolvarea pentru termen scurt însă. După cum spune chiar el, „înainte viaţa era mult mai ușoară pentru că și copiii erau mici95”. Cu timpul, cu toate că a muncit câteva luni în fiecare an în Serbia, viaţa a devenit mai grea pentru că „copiii s-au mărit și au mai multe nevoi96”. Introducerea monedei europene în 2001-2002 a afectat de asemenea percepţia asupra vieţii celor care muncesc în Serbia. Când a fost cu mărcile era bine, cu Euro nu mai e bine. Preţurile au crescut, plata noastră a rămas la fel. Puterea de cumpărare a scăzut97. Fiul cel mare al lui Pavel a venit o singură dată să lucreze cu tatăl său în Dusanovac.

Organizare transnaţională și negociere instituţională a mobilitaţii la vlahii gästarbeiteri din Negotin și Dusanovac

Ljubomir este unul dintre liderii mișcării vlahilor din zona Dusanovac-Negotin. Despre liga al cărei președinte este, el spune că nu are mare eficienţă, cu toate că încearcă să stabilească contacte permanente cu parteneri precum Guvernul sau Președinţia României sau Guvernul Serbiei. Noi cam nu putem nimic concret, suntem mici98. Activitatea se restrânge la participarea la congrese și întâlniri ale grupurilor și minorităţilor naţionale, majoritatea organizate în Timișoara sau Caransebeș, evenimente în care de obicei Liga Vlahilor are un loc marginal. Totuși, vizitele dese în România sunt o bună ocazie pentru membrii conducerii pentru a relua contactele cu românii pe care vor să îi invite la muncă în Dusanovac. Ljubomir a avut români la muncă din Caransebeș și la ultimul congres le-a făcut vizite și au stabilit detaliile următorului sezon de lucru. Viorel și soţia lui sunt doi romi din Pietroșniţa, un sat de lângă Caransebeș. Timp de patru ani au trecut și ei de mai multe ori prin gospodăria lui Ljubomir. Viorel lucrează la pădure cu Ljubomir, iar soţia lui are grijă de o vecină invalidă a vicepreședintelui Ligii.

„Am luat și bulgari din piaţă de la Negotin, mâine mă duc din nou după ei că ei cer ieftin. M-aș duce singur să îi iau eu pe români din sate când am eu nevoie de ei. E greu însă cu vizele99.”

Chiar dacă regimul de vize pune piedici serioase contactelor pe care patronii vlahi și românii le-au dezvoltat din 1990 până în prezent, există anumite surse instituţionale pentru rezolvarea situaţiilor de criză date de penuria de forţă de muncă pe care o resimt mulţi dintre vlahii din Serbia. Spre exemplu, unul dintre aceștia ne-a declarat că îi cunoaște foarte bine pe toţi lucrătorii de la poliţia de frontieră. Problema este că vor să fie mituiţi, iar sumele pe care aceștia le cer pentru a permite trecerea muncitorilor transnaţionali fără vize și chiar fără pașapoarte sunt foarte mari.

Experienţe și schimbări de rute de migraţie transnaţionalăUnii dintre românii care muncesc sezonier în Serbia au avut anterior experienţe de migraţie în

alte ţări din Europa (Uniunea Europeană) sau împrejurimi. Majoritatea traseelor frecventate înainte de a veni în Serbia au fost:

• România-Turcia• România-Grecia

95 Pavel, muncitor sezonier în Dusanovac.96 Ibid.97 Ibid.98 Ljubomir.99 Ibid.


��0

• România-Italia • România-Elveţia/Germania.

Preferinţa și atașamentul pentru Serbia ca destinaţie curentă este justificată comparativ prin experienţe de excluziune în societăţile gazdă enumerate, sau prin întâmplări legate de migraţie care au schimbat radical viaţa subiecţilor. Astfel de întâmplări sunt jefuirea, pierderea documentelor, abandonarea neprevăzută în locuri necunoscute. De asemenea, există și justificări practice pentru a prefera munca în Serbia Italiei sau Germaniei, spre exemplu. Argumentul muncitorilor români transnaţionali este că în Serbia cheltuielile de subzistenţă sunt reduse la minim, pentru că gazdele le oferă în majoritatea cazurilor pe lângă bani, și mâncare, iar banii pe care îi câștigă pot fi economisiţi mai ușor. De multe ori, din această perspectivă, arată persoanele cu care am vorbit, câștigurile lunare din Serbia le egalează pe cele din Italia.

Din alt punct de vedere, majoritatea celor care încă muncesc în Dusanovac nu au probleme de excluziune generate de violenţă etnică sau discriminare. O excepţie ar fi romii, însă și aceștia, după o anumită perioadă, sunt acceptaţi de oamenii locului și integraţi în pieţele de muncă locale. Acest factor, ca și posibilitatea de a apropiere lingvistică între români și vlahi, ar fi încă două motive pentru care Serbia este încă o destinaţie favorită în ciuda regimului de vize.

ConcluziiDupă 1990, într-o Iugoslavie măcinată de dictatură, războaie, sancţiuni economice internaţionale

și declin economic sever, mulţi români și-au câștigat existenţa. Genul acesta de poveste de migraţie transnaţională trebuie să ne facă circumspecţi la fostele modele de migraţie aplicate până de curând. Ne referim aici în mod special la acele teorii (denumite ‘push-pull’ în jargonul economiei) care explică migraţia prin diferenţele de indicatori economici (și macroeconomici) între diverse ţări/state. În mod evident, România a evoluat după 1990 din punct de vedere politic și economic într-un mod foarte diferit de Serbia (sau Iugoslavia, până acum 3-4 ani). Mai nou, România este pe cale de a fi inclusă în Uniunea Europeană, în timp ce, Croaţia și alte state desprinse din fosta Iugoslavie, destul de avansate din punct de vedere economic și politic, au deocamdată doar statutul de state candidate la Uniunea Europeană. Fără să mai vorbim de Serbia care nu are nici măcar statutul favorit al Croaţiei. Marginalizarea Serbiei reflectă într-o oarecare măsură condiţiile socioeconomice oferite de statul sârb. Cu toate acestea, din ţara vecină, România, în viitorul apropiat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, românii încă pleacă în Europa pentru a găsi iluzia locurilor de muncă « europene », de fapt o economie gri sau neagră care face mai fericite, sau mai nefericite, după caz, familiile și comunităţile lor de origine. Românii, după 1990, au muncit masiv și în Serbia, și nu datorită faptului că Serbia este o ţară mai « dezvoltată » decât România, ci pentru că poveștile de migraţie trebuie privite mai degrabă ca istorii de schimburi economice, culturale, sociale între regiuni. Românii pot fi încă găsiţi la muncă în orașele și satele din nord-estul Serbiei, pentru că aici întâlnim de asemenea o Serbie mai bogată, în care oamenii și-au luat destinele în mâini încă din anii 1960 și au luat calea Europei. Lecţia pe care o putem imediat sesiza din acest text este că asimetriile și inegalităţile naţionale nu se regăsesc, ba de multe ori sunt contrazise de dinamica asimetriilor și inegalităţilor regionale, clar exprimate în procesele de migraţie transnaţională a românilor în Serbia.

Acest raport de cercetare de teren a urmărit astfel de asimetrii și inegalităţi, între patronii vlahi/sârbi și muncitorii români, între muncitori români din zona de graniţă și muncitorii transnaţionali din Moldova de exemplu, între regiuni, cum ar fi Oltenia/Banat și Negotinskaia Krajina, însă nu și între state, în cazul nostru, România și Serbia.

Introducerea vizelor și adoptarea noului cod vamal al României în acest an au adus schimbări importante în mobilitatea transnaţională de diverse feluri a românilor în Serbia. Restricţionarea mobilităţii prin impunerea regimului bilateral de vize la sugestia Codului Frontierelor Schengen aduce schimbări nu numai în fluxurile transfrontaliere de mărfuri și persoane, ci modifică structural peisajul socioeconomic al comunităţilor de destinaţie și origine. Locuitorii satelor frecventate de români în număr foarte mare până în 2004 își schimbă economia gospodărească, renunţând la cultivarea terenurilor, creșterea animalelor,

��

sau la anumite iniţiative private la nivel local. Dintr-o perspectivă funcţional-sistemică, acest lucru se întâmplă pentru că românii ocupau aproape în exclusivitate funcţiile productive ale acestor comunităţi caracterizate, în special de la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990, printr-un declin puternic al populaţiei productive datorat migraţiei spre statele Europei de Vest. Chiar dacă vlahii din zona orașului Negotin au început să muncească în străinătate încă din anii 1960, adevăratul exod a intervenit doar în acea perioadă. Deschiderea graniţei cu România din ianuarie 1990 a însemnat practic umplerea acestor goluri funcţionale din economiile locale ale așezărilor din Serbia apropiate de graniţă.

În același timp al securizării graniţei, așezările din România care trimit muncitori în Serbia revin la anumite practici de subzistenţă care fuseseră abandonate, precum pescuitul, sau trimit migranţi în alte zone, în special în statele Uniunii Europene. Pe de altă parte, este evident că există o anumită capacitate de negociere (ca resursă a migranţilor) a restricţiilor impuse instituţional la nivelul statului sau în relaţie cu alte state sau cu Uniunea Europeană. Prin urmare, mobilitatea pentru muncă și comerţ în Serbia are o evidentă continuitate. După cum spuneam, schimbări importante au loc în direcţia informalizării practicilor instituţionale. Vizele pentru Serbia eliberate la negru sunt evidenţe clare ale presiunii sociale și dependenţei multor comunităţi de resursele oferite de mobilitatea transfrontalieră. Ele sunt, de asemenea, dovezi clare atât ale contradicţiilor inerente pe care schimbările (instituţionale) rapide le conţin, cât și ale faptului că instituţiile locale și statul ca entitate a puterii centrale sunt încă în proces de formare și de inovaţie. Aceste procese de constituire a statului la nivel central și local depășesc limitele spaţiului public instituţional și dovedesc capacitatea de transferare și adaptare a normelor oficiale în sfera intereselor private. În concluzie, securizarea graniţei externe a Uniunii Europene rămâne un proces controversat și negociabil între diverse categorii de actori implicaţi, care poate duce, în mod neașteptat, chiar la dezvoltarea unor structuri informale organizate pe baza resurselor statului.


��

Anexa 1. Lista interviurilor luate în Serbia și folosite în raport

Muncitori transnaţionali din România:- Pavel, zilier în echipă condusă de maistor, 44 ani, Eșelniţa, interviu în Dusanovac- Viorel, zilier pe cont propriu și soţia lui, 60 ani, Pietroșniţa, interviu în Dusanovac- Maria, 60 ani, zilier în agricultură, bucătăreasă pentru mai multe gospodării de vlahi, Caracal, interviu în Dusanovac - Gigi și soţia lui, Alina, din Motru, Gorj, zilieri în construcţii și agricultură, interviu în Dusanovac. - Rodica, din Balta Verde, Mehedinţi, muncitoare în gospodăria unor vlahi, interviu în Dusanovac [și în Balta Verde, în 2004]- Adi, din Bârlad, Vaslui, muncitor zilier la animale, sau în agricultură, interviu în Dusanovac.

Femei din România căsătorite cu vlahi și stabilite în Dusanovac:- Geta, din Turnu-Severin, și soţul ei, vlah din Dusanovac, interviu în Dusanovac.

Vlahi « sârbi », angajatori :- Raducic Ljubomir-Zeka, vicepreședinte Asociaţia Cetăţenilor Liga Românilor pentru Drepturile Omului, fost gasarbeiter, patronul unor români, interviu în Dusanovac- Dzambric, președinte Asociaţia Cetăţenilor Liga Românilor pentru Drepturile Omului, fost gastarbeiter, patronul unor români, interviu în Dusanovac- Dragan, fost gasterbeiter, patronul unor români, interviu în Dusanovac- Dimic, fost gasterbeiter, patronul unor români din Balta Verde- Trajlo, fost gasterbeiter, taximetrist, interviu în Negotin

Lista interviurilor luate în România și folosite în raport

- Gheorghe, rom, a lucrat în Serbia după 1990, a făcut micul trafic înainte de 1989 și are trei copii care munceau în Serbia « înainte de vize », interviu în Eșelniţa

- Vasile, consilier la primărie pentru comunitatea de romi din Eșelniţa, a făcut micul trafic înainte și după 1990, interviu în Eșelniţa

Anexa 2. Fotografii din Dusanovac și Negotin

��

Foto1: Româncă din Turnu-Severin căsătorită în Dusanovac în anii 1990, alături de copii (Cosmin Radu, Dusanovac). De doi ani pleacă în Austria unde muncește sezonier alături de alţi vlahi sau români.

Foto2: Româncă din Balta Verde alături de gazda ei în parcul din faţa casei (Cosmin Radu, Dusanovac).


��

Foto 3: Vilă a unei familii de gasterbeiteri din Dusanovac (Cerasela Radu).

Foto4 : Gard al unei case din Dusanovac (Cosmin Radu).

��

Foto5: Comerciantă de haine second-hand din Turnu-Severin, în piaţa din Negotin, alături de un client “sârb” (Cerasela Radu, Negotin)

Foto6 : Autobuzul micului comerţ transfrontalier (Cosmin Radu, Negotin).


��

Foto 7 : Gastarbeiter vlah în Austria (din anii 1960-70) și mucitoare româncă din Oltenia. (Cerasela Radu, Dusanovac)

Foto 8 : Locuinţă ieftină închiriată de un grup de zilieri transnaţionali (Cosmin Radu, Dusanovac).

��

Foto 9 : Vilă a unei familii de vlahi (Cerasela Radu, Dusanovac)

Foto 10 : Vilă-bloc a unei familii de vlahi (Cerasela Radu, Dusanovac)


��

Foto 11 : O stradă din Dusanovac (Cerasela Radu).

Foto12 : Copii vlahi (Cerasela Radu, Dusanovac).

��


��0

Ane

xă: O

pini

i și c

ompo

rtam

ente

ale

pop

ulaţ

iei p

e tip

uri d

e ex

peri

enţă

de

locu

ire

în st

răin

ătat

e100

Tip

expe

rienţ

ă de

locu

ire te

mpo

rară

în s

trăi

năta

te LT

S

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

Cât d

e gr

ave(

grel

e) c

rede

ţi ca

sun

t – în

ora

șul/s

atul

dvs

. –

prob

lem

ele

lega

te d

e…

% g

rave

+ fo

arte

gra

ve

Locu

rile

de m

uncă

88%

483

%84

%86

%82

%83

%

Locu

inţe

67%

57%

62%

59%

58%

59%

Tran

spor

tul î

n co

mun

33%

23%

22%

29%

31%

30%

Apr

oviz

iona

rea

cu a

limen

te9%

5%10

%9%

13%

11%

Cură

ţeni

a lo

calit

ăţii

44%

39%

37%

36%

33%

35%

Serv

iciil

e m

edic

ale

52%

56%

57%

50%

48%

50%

Creș

e, g

rădi

niţe

, șco

li23

%23

%28

%24

%18

%21

%

Infr

acţiu

ni, d

elin

cven

ţă34

%39

%45

%26

%34

%34

%

Func

ţiona

rea

inst

ituţii

lor l

ocal

e39

%33

%35

%28

%30

%31

%

Posi

bilit

ăţile

de

petr

ecer

e a

timpu

lui l

iber

43%

29%

27%

26%

23%

26%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

100

Tab

ele

cons

trui

te d

e A

lexa

ndru

Toth

. Det

alii

asup

ra ti

puril

or d

e ex

perie

nţă

de lo

cuire

tem

pora

ră în

str

ăină

tate

vez

i în

capi

tolu

l „M

enta

lităţ

i”, s

emna

t de

Dum

itru

Sand

u în

ace

st v

olum

.

��

Cât d

e m

ulţu

mit(

ă) s

unte

ţi de

...?

% d

estu

l + fo

arte

mul

ţum

it

felu

l în

care

trăi

ţi43

%61

%32

%44

%40

%43

%

sănă

tate

a dv

s.78

%65

%80

%53

%52

%57

%

ceea

ce

aţi r

ealiz

at în

via

ţă p

ână

acum

64%

74%

50%

66%

70%

68%

serv

iciu

l pe

care

îl a

veţi

44%

42%

37%

20%

25%

28%

locu

inţa

pe

care

o a

veţi

65%

79%

61%

77%

77%

75%

loca

litat

ea în

car

e st

aţi

70%

81%

66%

76%

85%

81%

zona

(din

loca

litat

e) în

car

e st

aţi

79%

79%

66%

80%

87%

83%

ţara

în c

are

trăi

ţi66

%64

%51

%72

%78

%74

%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

Cum

apr

ecia

ţi ve

nitu

rile

actu

ale

ale

gosp

odăr

iei

dum

neav

oast

ră?

Nu

ne a

jung

nic

i pen

tru

stric

tul n

eces

ar28

%23

%37

%35

%42

%38

%

Ne

ajun

g nu

mai

pen

tru

stric

tul n

eces

ar39

%36

%40

%39

%37

%37

%

Ne

ajun

g pe

ntru

un

trai

dec

ent,

dar n

u ne

per

mite

m

cum

păra

rea

unor

bun

uri m

ai s

cum

pe19

%23

%11

%17

%14

%16

%

Reuș

im s

ă cu

mpă

răm

și u

nele

bun

uri m

ai s

cum

pe,

dar c

u re

strâ

nger

i în

alte

dom

enii

9%14

%10

%6%

5%6%

Reuș

im s

ă av

em t

ot c

e ne

tre

buie

, fă

ră s

ă ne

re

strâ

ngem

de

la c

eva

4%3%

2%

1%1%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

Cum

cre

deţi

că v

eţi t

răi p

este

...un

an

23%

26%

30%

28%

19%

22%

pest

e 5

ani

42%

42%

45%

41%

27%

32%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

Dar

pes

te c

inci

ani

, cum

cre

deţi

că v

a fi,

faţă

de

prez

ent,

situ

aţia

%

mai

+ m

ult m

ai b

ună

loca

lităţ

ii în

car

e st

aţi

45%

47%

40%

49%

35%

39%

Rom

ânie

i42

%43

%43

%44

%34

%37

%


��

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

Cum

apr

ecia

ţi…

% m

ai b

ună

viaţ

a du

mne

avoa

stră

în

prez

ent

faţă

de

cea

de

acum

câţ

iva

ani?

44%

40%

43%

31%

22%

28%

dar î

nţel

eger

ea în

fam

ilie

(în p

reze

nt fa

ţă d

e ac

um

câţiv

a an

i)15

%14

%23

%18

%14

%15

%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

Ce a

num

e a

prov

ocat

sc

him

bare

a di

n vi

aţa

dvs.?

dece

sul c

uiva

apr

opia

t2%

1%4%

5%6%

5%

divo

rţ2%

3%

1%

1%

plec

area

cui

va d

in g

ospo

dărie

4%

1%1%

pier

dere

a sl

ujbe

i13

%3%

4%3%

7%6%

îmbo

lnăv

irea/

boal

a cu

iva

apro

piat

2%5%

2%7%

12%

9%

veni

turi

mai

mar

i32

%29

%29

%29

%16

%7%

nou

anga

jat

5%7%

14%

6%6%

1%

bani

din

mig

raţie

18%

6%4%

3%0%

21%

alte

( per

sona

le s

au fa

mili

ale)

6%17

%11

%8%

8%7%

schi

mbă

ri în

loca

litat

e sa

u în

tara

3%3%

4%4%

4%3%

căsă

torie

2%1%

5%4%

2%9%

alte

le15

%14

%18

%14

%19

%4%

pens

iona

re

7%2%

9%8%

17%

nașt

ere

2%

3%

1%6%

NS/

NR

2%1%

5%2%

9%3%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

��

Ce a

num

e a

prov

ocat

sc

him

bare

a le

gată

de

înţe

lege

rea

în fa

mili

e.?

dece

sul c

uiva

apr

opia

t

3%5%

3%

divo

rţ4%

3%3%

3%

plec

area

cui

va d

in g

ospo

dărie

9%

8%

1%2%

pier

dere

a sl

ujbe

i9%

1%

1%

îmbo

lnăv

irea/

boal

a cu

iva

apro

piat

11

%

5%3%

3%

veni

turi

mai

mar

i17

%11

%29

%18

%15

%1%

nou

anga

jat

3%

2%1%

bani

din

mig

raţie

4%

1%16

%

alte

( per

sona

le s

au fa

mili

ale)

22%

36%

21%

28%

17%

1%

schi

mbă

ri în

loca

litat

e sa

u în

tara

4%

1%1%

căsă

torie

9%7%

8%5%

7%21

%

alte

le13

%7%

13%

10%

16%

1%

pens

iona

re9%

29%

25%

18%

26%

7%

nașt

ere

1%14

%

NS/

NR

4%

2%24

%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

Fapt

ul c

ă ci

neva

din

gos

podă

ria

dvs.

a fo

st p

entr

u o

vrem

e în

st

răin

ătat

e, a

adu

s, pe

ntru

dvs

., sc

him

bări

lega

te d

e_.?

%

Da

locu

inţă

43

%13

%14

%20

%

22%

bunu

rile

pe c

are

le c

umpă

raţi

55%

18%

32%

30%

31

%

prof

esie

14%

5%5%

2%

6%

afac

eri

9%6%

5%3%

5%

copi

i17

%8%

5%13

%

11%

rela

ţiile

în fa

mili

e30

%11

%14

%18

%

18%

petr

ecer

ea ti

mpu

lui

22%

21%

5%12

%

17%

felu

l în

care

gân

diţi

51%

38%

32%

20%

33

%

legă

tura

dvs

. cu

relig

ia/b

iser

ica

3%3%

1%

2%

felu

l în

care

aţi

vota

t/ve

ţi vo

ta în

ale

geri

11%

3%9%

3%

5%

felu

l în

care

sun

teţi

văzu

t în

com

unita

te27

%8%

14%

5%

11%

plan

uri d

e vi

aţă

54%

22%

32%

18%

27

%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l


��

În 1

989

eraţ

i nav

etis

t/fă

ceaţ

i na

veta

(luc

raţi

în a

ltă lo

calit

ate

decâ

t cea

de

dom

icili

u)?

Da,

din

urb

an în

rura

l1%

2%4%

3%2%

2%

Da,

din

urb

an în

urb

an9%

3%6%

3%2%

3%

Da,

din

rura

l în

urba

n11

%6%

5%10

%10

%10

%

Da,

din

rura

l în

rura

l5%

2%2%

2%2%

2%

Nu

72%

87%

78%

82%

82%

82%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

Dup

ă 19

89, i

ndife

rent

de

mot

iv,

aţi f

ăcut

vre

odat

ă na

veta

(ziln

ic

sau

săpt

ămân

al)?

34

%25

%30

%23

%18

%21

%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

Cred

eţi c

ă es

te b

ine

sau

rău

că

unii

oam

eni p

leac

ă la

lucr

u în

st

răin

ătat

e?

E bi

ne73

%60

%79

%61

%48

%55

%

E ră

u9%

13%

5%15

%14

%13

%

Și b

ine

și ră

u16

%20

%13

%17

%24

%21

%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

Cred

eţi c

ă es

te b

ine

sau

rău

că

unii

oam

eni p

leac

ă la

lucr

u în

st

răin

ătat

e?

prim

esc

acee

ași b

ani,

pent

ru a

ceea

și m

uncă

10%

3%5%

10%

4%5%

prim

esc

mai

puţ

ini b

ani,

pent

ru a

ceea

și m

uncă

76%

81%

76%

74%

63%

68%

prim

esc

mai

mul

ţi ba

ni, p

entr

u ac

eeaș

i mun

că12

%12

%16

%10

%13

%12

%

NȘ/

NR

1%5%

4%7%

20%

15%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

��

Dup

ă op

inia

dum

neav

oast

ră,

cei c

are

au lu

crat

în

stră

inăt

ate…

%

da

Aju

ng m

ai în

stăr

iţi87

%84

%88

%85

%82

%83

%

Div

orţe

ază

mai

ușo

r51

%40

%35

%41

%43

%43

%

Se a

jută

într

e ei

în s

trăi

năta

te39

%45

%45

%41

%33

%36

%

Se a

jută

(mai

mul

t) c

u ce

i de

acas

ă80

%73

%73

%71

%64

%68

%

Gân

desc

altf

el60

%56

%52

%43

%31

%38

%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

Pent

ru u

rmăt

orii

doi-t

rei a

ni d

vs

pers

onal

ave

ţi în

pla

n...

% D

a

să v

ă co

nstr

uiţi

o ca

să23

%17

%24

%13

%10

%13

%

să v

ă m

utaţ

i înt

r-o

casă

mai

bun

ă23

%21

%34

%16

%13

%16

%

să v

ă m

utaţ

i înt

r-un

apa

rtam

ent m

ai m

ic3%

2%5%

3%2%

2%

să

aduc

eţi

îmbu

nătă

ţiri

impo

rtan

te

la

casa

/ ap

arta

men

tul î

n ca

re s

taţi

56%

44%

54%

46%

35%

40%

să d

esch

ideţ

i o a

face

re27

%14

%23

%13

%6%

11%

să p

etre

ceţi

un c

once

diu

în s

trăi

năta

te35

%48

%44

%18

%10

%19

%

să v

ă cu

mpă

raţi

un te

ren

20%

18%

21%

7%7%

10%

să v

ă co

ntin

uaţi

stud

iile

21%

23%

33%

16%

9%14

%

să v

ă că

utaţ

i alt/

un lo

c de

mun

că35

%16

%54

%26

%19

%23

%

să

vă m

ăriţi

ven

ituril

e lu

crân

d su

plim

enta

r45

%29

%56

%26

%25

%29

%

să

vă m

utaţ

i în

altă

loca

litat

e-co

mun

ă3%

2%

1%1%

1%

să

vă m

utaţ

i în

altă

loca

litat

e-or

aș7%

6%21

%6%

3%5%

să

vă s

chim

baţi

felu

l de

viaţ

ă27

%17

%46

%23

%12

%17

%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

Cât d

e de

s …

%

ziln

ic

Citiţ

i zia

rele

13%

32%

22%

16%

16%

18%

Asc

ulta

ţi ra

dio

45%

52%

50%

49%

43%

46%

Vă u

itaţi

la te

levi

zor

75%

91%

89%

89%

78%

82%

Citiţ

i căr

ţi6%

12%

11%

8%7%

8%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l


��

Vă ru

găm

să

ne s

pune

ţi câ

t de

impo

rtan

te s

unt u

rmăt

oare

le

lucr

uri î

n vi

aţa

dvs.

% fo

arte

impo

rtan

t

Fam

ilia

87%

93%

90%

88%

85%

87%

Prie

teni

i34

%36

%41

%23

%20

%25

%

Tim

pul l

iber

48%

36%

30%

27%

25%

28%

Polit

ica

14%

5%2%

4%4%

5%

Mun

ca61

%51

%54

%48

%45

%48

%

Relig

ia47

%46

%45

%49

%56

%53

%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

Cred

eţi s

au n

u că

exi

stă.

..?

% d

a

Viaţ

a de

dup

ă m

oart

e45

%52

%55

%62

%52

%53

%

Raiu

l57

%57

%66

%66

%64

%63

%

Dum

neze

u92

%92

%95

%97

%94

%94

%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

Cât d

e de

s vă

ruga

ţi lu

i D

umne

zeu

în a

fara

ser

vici

ilor

relig

ioas

e?

În fi

ecar

e zi

60%

63%

61%

72%

72%

70%

De

câte

va o

ri pe

săp

tăm

ână

17%

13%

19%

13%

12%

13%

O d

ată

pe s

ăptă

mân

ă7%

5%5%

5%4%

4%

Cel p

uţin

o d

ată

pe lu

nă3%

3%4%

1%2%

2%

De

mai

mul

te o

ri pe

an

6%3%

0%2%

1%1%

Mai

rar

7%7%

6%5%

6%6%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

În a

fară

de

nunţ

i, în

mor

mân

tări

și b

otez

uri,

cât d

e de

s aţ

i mer

s în

ulti

mul

tim

p la

bis

eric

ă?

ziln

ic1%

1%2%

2%2%

2%

de m

ai m

ulte

ori

pe s

ăptă

mân

ă4%

8%5%

6%4%

5%

O d

ată

pe s

ăptă

mân

ă”15

%23

%17

%19

%20

%20

%

De

două

trei

ori

pe lu

nă9%

14%

17%

12%

15%

14%

de C

răci

un, d

e Pa

ști ș

i alte

zile

sfin

te38

%32

%38

%31

%27

%30

%

O d

ată

pe a

n sa

u m

ai ra

r13

%8%

5%12

%11

%10

%

De

fapt

, nic

ioda

tă6%

4%2%

8%5%

6%

O d

ată

pe lu

nă9%

8%9%

10%

13%

12%

��

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

V-ar

der

anja

să

aveţ

i ca

veci

ni...

.?

% d

a

Evre

i6%

3%6%

5%6%

6%

Rom

i / ţi

gani

32%

30%

33%

30%

32%

31%

Mag

hiar

i7%

5%6%

9%10

%9%

Ara

bi12

%10

%11

%9%

11%

11%

Mar

tori

ai lu

i Ieh

ova

15%

18%

16%

20%

21%

20%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

Dum

neav

oast

ră c

ât d

e m

ândr

u su

nteţ

i în

calit

ate

de c

etăţ

ean

al

Rom

ânie

i?

Nu

prea

mân

dru

10%

13%

13%

7%8%

9%

Oar

ecum

mân

dru

16%

23%

23%

16%

18%

19%

Mân

dru

43%

38%

43%

47%

47%

45%

Foar

te m

ândr

u28

%25

%20

%29

%25

%26

%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l


��

În c

e m

ăsur

ă cr

edeţ

i că

prob

lem

ele

actu

ale

ale

Rom

ânie

i sun

t leg

ate

de…

%

foar

te m

are

măs

ură

locu

ri de

mun

că70

%58

%71

%62

%56

%59

%

Infr

astr

uctu

ră (d

rum

uri,

apa

cure

ntă,

pod

uri…

)55

%48

%51

%50

%44

%46

%

Locu

inţe

53%

45%

49%

40%

41%

43%

Preţ

uri

68%

59%

68%

63%

61%

62%

Educ

aţie

38%

43%

35%

34%

33%

35%

Func

ţiona

rea

inst

ituţii

lor c

entr

ale

32%

32%

27%

25%

24%

26%

Func

ţiona

rea

inst

ituţii

lor l

ocal

e30

%27

%24

%23

%23

%24

%

Sănă

tate

52%

54%

48%

54%

52%

52%

Pens

ii58

%59

%54

%64

%60

%60

%

Men

talit

ate

45%

55%

52%

42%

35%

40%

Urm

ările

inun

daţii

lor

42%

42%

45%

43%

40%

41%

Inte

grar

ea în

UE

32%

25%

30%

24%

23%

24%

Just

iţie

42%

40%

38%

40%

35%

37%

Infr

acţio

nalit

ate

40%

38%

38%

34%

35%

36%

Coru

pţie

61%

64%

67%

57%

56%

58%

Agric

ultu

ra44

%40

%38

%45

%49

%47

%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

Dum

neav

oast

ră c

rede

ţi că

se

poat

e av

ea în

cred

ere

în c

ei m

ai

mul

ţi di

ntre

oam

eni?

Da

29%

25%

22%

34%

30%

30%

Nu

68%

68%

68%

59%

59%

61%

NȘ

3%7%

10%

7%11

%9%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

��

Cât d

e im

port

ante

sun

t fiec

are

din

urm

ătoa

rele

asp

ecte

pen

tru

ca o

per

soan

ă di

n Ro

mân

ia d

e az

i %

foar

te im

port

ant

Să s

e na

scă

într

-o fa

mili

e bo

gată

34%

32%

37%

29%

29%

30%

Să a

ibă

rela

ţii36

%36

%48

%35

%37

%37

%

Să ș

tie s

ă riș

te35

%29

%45

%28

%23

%27

%

Să a

ibă

noro

c / ș

ansă

54%

50%

55%

50%

50%

50%

Să c

read

ă în

Dum

neze

u39

%42

%52

%52

%51

%50

%

Să fi

e de

ștea

ptă

/ int

elig

entă

55%

60%

54%

54%

54%

55%

Să lu

crez

e în

str

ăină

tate

21%

14%

33%

16%

14%

16%

Să a

rate

bin

e20

%18

%26

%14

%16

%17

%

Să fa

că ș

coal

ă46

%53

%52

%47

%50

%50

%

Să m

unce

ască

mul

t40

%38

%40

%44

%46

%44

%

Să ș

tie s

ă se

des

curc

e57

%57

%65

%52

%51

%53

%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

Care

din

tre

aces

tea

este

cea

m

ai im

port

antă

pen

tru

a re

uși

în v

iaţă

?

Să s

e na

scă

într

-o fa

mili

e bo

gată

16%

8%16

%13

%13

%13

%

Să a

ibă

rela

ţii5%

10%

13%

6%8%

8%

Să ș

tie s

ă riș

te6%

3%5%

6%2%

3%

Să a

ibă

noro

c / ș

ansă

14%

12%

11%

10%

12%

12%

Să c

read

ă în

Dum

neze

u11

%16

%16

%14

%17

%16

%

Să fi

e de

ștea

ptă

/ int

elig

entă

11%

14%

9%15

%12

%12

%

Să lu

crez

e în

str

ăină

tate

5%2%

1%2%

1%2%

Să a

rate

bin

e

1%1%

1%0%

0%

Să fa

că ș

coal

ă8%

10%

10%

16%

12%

12%

Să m

unce

ască

mul

t12

%8%

6%7%

11%

10%

Să ș

tie s

ă se

des

curc

e7%

10%

6%6%

6%7%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l


��0

Dup

ă pă

rere

a dv

s., în

Rom

ânia

oa

men

ii su

nt ră

splă

tiţi p

e m

ăsur

a...?

%

nu

+ m

ai d

egra

bă n

u

mun

cii d

epus

e97

%90

%94

%92

%92

%92

%

inte

ligen

ţei ș

i pre

gătir

ii lo

r85

%87

%89

%88

%83

%85

%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

Dac

ă du

min

ica

viito

are

ar a

vea

loc

aleg

eri p

arla

men

tare

, dvs

. cu

ce

part

id s

au a

lianţ

a po

litic

ă aţ

i vot

a?

PSD

24%

22%

28%

28%

29%

27%

Alia

nţa

DA

21%

14%

16%

23%

18%

18%

PD

19%

22%

24%

15%

15%

17%

PRM

14%

3%16

%17

%19

%16

%

PN

L10

%13

%4%

5%9%

9%

PN

G5%

10%

8%11

%5%

6%

UD

MR

5%16

%0%

1%3%

5%

PC

2%0%

4%0%

1%1%

Nu

vote

z24

%19

%23

%22

%24

%23

%

Nu

m-a

m h

otăr

ât31

%29

%40

%35

%41

%38

%

NR

2%5%

6%4%

3%3%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

��

Dac

ă du

min

ica

viito

are

ar a

vea

loc

aleg

eri p

entr

u Pr

eșed

inte

le

ţării

, dvs

. pe

cine

aţi

vota

?

C. V

. Tud

or15

%5%

14%

18%

22%

19%

Tra

ian

Băse

scu

59%

63%

57%

55%

51%

54%

Adr

ian

Năs

tase

7%3%

5%6%

6%6%

Mirc

ea G

eoan

ă0%

5%5%

7%5%

5%

Ion

Ilies

cu9%

0%0%

2%4%

3%

Gig

i Bec

ali

7%7%

19%

11%

7%8%

Altu

l4%

17%

0%1%

5%5%

Nu

vote

z21

%16

%17

%15

%20

%19

%

Nu

m-a

m h

otăr

ât29

%38

%34

%34

%40

%38

%

NR

3%5%

4%4%

3%3%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

Cât d

e m

ultă

încr

eder

e av

eţi

în …

%

mul

tă+f

oart

e m

ultă

Bise

rică

25%

25%

16%

12%

13%

15%

Pres

a sc

risă

64%

68%

65%

71%

63%

65%

Tele

vizi

une

58%

64%

51%

56%

51%

54%

Poliţ

ie60

%64

%74

%60

%60

%62

%

Trib

unal

e67

%73

%76

%68

%66

%68

%

Guv

ern

76%

77%

85%

76%

76%

77%

Parla

men

t77

%81

%87

%76

%78

%79

%

Org

aniz

aţiil

e ne

guve

rnam

enta

le51

%60

%61

%60

%50

%53

%

Uni

unea

Eur

opea

nă35

%43

%49

%44

%40

%41

%

Preș

edin

ţie49

%49

%60

%53

%50

%51

%

Prim

ăria

loca

lităţ

ii / C

apita

lei

53%

47%

57%

54%

46%

48%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l


��

În lo

calit

atea

dvs

., cr

edeţ

i că

un p

roie

ct c

omun

itar,

lega

t de

repa

rare

sau

con

stru

ire d

e st

răzi

, par

curi,

clă

diri

publ

ice

sau

alte

le a

sem

ănăt

oare

, ar

pute

a fi

dus

cu b

ine

la c

apăt

?

da, a

r fi d

us c

u bi

ne la

cap

ăt34

%39

%32

%32

%32

%33

%

da, c

u di

ficul

tăţi

35%

42%

39%

34%

36%

36%

Nu,

nu

ar p

utea

fi re

aliz

at19

%4%

16%

18%

12%

13%

NȘ/

NR

12%

15%

13%

16%

21%

19%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

În u

ltim

ii tr

ei a

ni d

e zi

le a

ţi…

% d

a

part

icip

at

la

vreo

în

trun

ire

publ

ică

lega

tă

de

prob

lem

e al

e co

mun

ităţii

/blo

culu

i23

%29

%17

%20

%20

%21

%

cont

ribui

t vol

unta

r cu

mun

că sa

u ba

ni la

rezo

lvar

ea

unor

pro

blem

e lo

cale

28%

34%

22%

24%

21%

23%

men

ţiona

t au

torit

ăţilo

r pr

oble

me

com

une

care

ar

treb

ui re

zolv

ate

15%

29%

17%

19%

16%

18%

făcu

t vre

o do

naţie

la b

iser

ică

37%

53%

38%

57%

53%

52%

ajut

at p

e ci

neva

nev

oiaș

59%

72%

63%

73%

63%

65%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

Vă ro

g să

-mi s

pune

ţi câ

t de

ataș

at v

ă si

mţiţ

i faţ

ă de

…?

% d

estu

l+fo

arte

ata

șat

Ora

șul /

sat

ul d

vs.

84%

86%

89%

91%

93%

91%

Regi

unea

dvs

.85

%86

%85

%88

%92

%90

%

Rom

ânia

81%

85%

83%

88%

92%

89%

Euro

pa80

%79

%74

%75

%72

%74

%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

Câtă

încr

eder

e cr

edeţ

i că

se

poat

e av

ea în

…

% m

ultă

+foa

rte

mul

tă

Oam

enii

de la

dvs

. din

loca

litat

e41

%42

%44

%40

%46

%45

%

Veci

ni48

%53

%49

%56

%55

%54

%

Oam

enii

veni

ţi în

loca

litat

e de

cur

ând

22%

25%

16%

26%

26%

25%

��

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

Sunt

eţi d

e ac

ord

cu a

firm

aţiil

e de

mai

jos

sau

nu?

% d

a

Cei m

ai m

ulţi

oam

eni d

e pe

aici

răsp

lăte

sc b

unăt

atea

cu

recu

noșt

inţă

39%

34%

48%

46%

50%

47%

Prim

ăria

est

e si

ngur

a ca

re t

rebu

ie s

ă se

ocu

pe c

u în

griji

rea

loca

lităţ

ii40

%25

%35

%43

%44

%41

%

Cont

ează

cum

se

poar

tă o

mul

cu

Dvs

., nu

ce

spun

ce

ilalţi

des

pre

el92

%88

%90

%90

%84

%86

%

Te p

oţi î

nţel

ege

cu o

amen

ii pe

cuv

ânt

56%

43%

55%

47%

50%

50%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

Cred

eţi c

ă oa

men

i ca

Dvs

. pot

in

fluen

ţa h

otăr

ârile

impo

rtan

te

care

se

iau…

%

mar

e+fo

arte

mar

e m

ăsur

ă

pent

ru lo

calit

atea

Dvs

.15

%18

%20

%21

%16

%17

%

pent

ru în

trea

ga ţa

ră11

%11

%12

%14

%10

%11

%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

Dac

ă un

pro

iect

com

unita

r nu

vă

aduc

e av

anta

je d

irect

e,

dar a

re b

enefi

cii p

entr

u m

ulte

pe

rsoa

ne d

in c

omun

itate

a dv

s.,

aţi c

ontr

ibui

cu

mun

că ș

i/sau

cu

bani

la a

cest

pro

iect

?

Da,

cu

bani

8%19

%10

%11

%10

%11

%

Da,

cu

mun

că27

%22

%45

%19

%27

%27

%

Da,

cu

mun

că ș

i ban

i35

%32

%17

%30

%20

%23

%

Nu

12%

10%

15%

21%

24%

21%


��

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

Pe a

nsam

blu,

cum

apr

ecia

ţi m

odul

în c

are

vă în

ţele

geţi

cu

soţu

l / p

arte

neru

l dvs

.?

Foar

te b

ine

47%

55%

51%

43%

52%

51%

Bine

41%

38%

41%

55%

43%

44%

Nu

prea

bin

e9%

5%3%

1%3%

3%

Del

oc b

ine

2%

3%1%

0%0%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

Une

ori a

par p

robl

eme

în v

iaţa

de

cup

lu. Î

n cu

plul

dvs

. cât

de

des

apar

pro

blem

e?

Del

oc, f

oart

e ra

r33

%47

%51

%45

%51

%48

%

Rar

47%

35%

41%

44%

39%

40%

Ades

ea13

%14

%3%

9%6%

8%

Foar

te d

es6%

3%

1%1%

1%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

Care

est

e pr

inci

pala

cau

ză a

ac

esto

r pro

blem

e?

Lips

a ba

nilo

r79

%53

%83

%80

%80

%77

%

Com

port

amen

tul c

opiil

or24

%21

%33

%7%

18%

18%

Părin

ţii/s

ocrii

12%

6%11

%4%

9%8%

Cons

umul

de

alco

ol7%

6%6%

4%9%

8%

Neg

lijar

ea fa

mili

ei d

e că

tre

unul

din

tre

part

ener

i12

%2%

0%0%

5%4%

Unu

l din

tre

part

ener

i nu

aduc

e ba

ni în

cas

ă2%

0%0%

7%3%

3%

Dis

tanţ

a10

%0%

6%9%

1%3%

Viol

enţa

0%0%

11%

7%2%

2%

Infid

elita

tea

2%2%

6%4%

2%2%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

Cine

ar t

rebu

i să

se o

cupe

într

-o

fam

ilie

de c

reșt

erea

cop

iilor

?

Am

bii p

ărin

ţi81

%90

%83

%78

%81

%81

%

Mai

ale

s m

ama

15%

8%9%

18%

16%

15%

��

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

În u

ltim

ii 5

ani a

ţi ch

eltu

it ba

ni

pent

ru...

? %

da

cum

păra

t loc

uinţ

ă10

%12

%6%

3%4%

5%

cons

trui

t loc

uinţ

ă14

%13

%12

%6%

7%8%

extin

s/m

oder

niza

t loc

uinţ

ă45

%59

%45

%37

%32

%37

%

cum

păra

t aut

otur

ism

26%

33%

16%

20%

11%

16%

cum

păra

t ter

enur

i pen

tru

cons

trui

re c

ase

5%8%

4%4%

3%4%

cum

păra

t ter

enur

i pen

tru

agric

ultu

ră3%

6%4%

5%2%

3%

îngr

ijire

tere

n ag

ricol

20%

22%

30%

35%

32%

31%

cum

păra

t maș

ini a

gric

ole

4%5%

1%5%

2%3%

desc

hide

rea

unei

afa

ceri

10%

9%1%

2%1%

3%

cum

păra

t ele

ctro

casn

ice

60%

64%

61%

56%

42%

48%

turis

m25

%44

%26

%16

%9%

16%

cum

păra

t cal

cula

tor

32%

36%

21%

20%

18%

21%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l


��

Câţi

bani

au

chel

tuit

pers

oane

le

care

au

locu

it ce

l mai

mul

t în

ultim

a lu

nă în

ace

astă

locu

inţă

pe

ntru

…

Valo

ri m

edii

(RO

N)

alim

ente

403

432

413

339

282

321

Băut

uri (

non-

alco

olic

e și

alc

oolic

e)

7

3

5

0

6

0

4

7

3

5

4

2

ţigăr

i

5

3

4

4

5

3

5

0

3

1

3

8

Prod

use

de c

urăţ

at (d

eter

gent

, săp

un, e

tc.)

45

61

52

51

34

41

Prod

use

de to

alet

ă și

de

îngr

ijire

per

sona

lă (s

ăpun

, pa

stă

de d

inţi,

cos

met

ice,

etc

.)

3

4

6

1

4

6

4

4

3

0

3

7

Util

ităţi

(cur

ent,

lem

ne,

apa,

tel

efon

, ca

blu

tv.,

bute

lie, e

tc.)

184

230

176

175

143

161

Taxe

de

educ

aţie

(șc

olar

izar

e, m

edita

ţii, m

anua

le,

caie

te p

t. șc

oală

)

9

4

2

11

8

6

2

2

2

6

Cărţ

i, te

atru

și fi

lm, z

iare

, pap

etăr

ie

1

0

2

2

7

8

9

1

0

Îngr

ijire

a să

nătă

ţii (m

edic

amen

te, c

onsu

ltaţii

, etc

.)

3

8

6

8

3

7

5

0

6

1

5

8

Îmbr

ăcăm

inte

/ în

călţă

min

te (i

nclu

siv

repa

raţii

)

18

2

9

4

7

9

4

5

4

9

6

4

Tran

spor

t (bi

lete

tren

/avi

on, a

bona

men

te, b

enzi

nă/

mot

orin

ă)

8

7

10

5

8

4

8

4

3

7

5

6

Mob

ila, a

rtic

ole

de m

obili

er, c

ovoa

re, e

tc. (

făra

cel

e în

rate

)

4

5

1

3

2

8

1

8

9

1

4

Elec

troc

asni

ce (f

ără

cele

cum

păra

te în

rate

)

3

9

1

7

2

2

8

2

2

0

3

0

Asi

gura

re

(via

ţă,

locu

inţă

, să

năta

te,

auto

turis

m,

etc.

)

1

5

2

6

1

8

1

8

6

1

1

Plat

a ra

telo

r la

cred

itele

pe

care

le a

veţi

luat

e de

la

bănc

i

21

1

8

3

7

5

7

4

5

7

7

5

Plat

a un

or d

ator

ii că

tre

pers

oane

11

11

27

11

11

12

Alte

che

ltuie

li

14

0

10

1

6

0

11

2

4

9

6

9

Chel

tuie

li to

tale

1

,696

1,3

83

1

,252

1,1

73

866

1,03

6

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

��

În u

ltim

a lu

nă, c

ât a

u re

prez

enta

t în

cons

umul

tota

l al

gosp

odăr

iei,

prod

usel

e ag

ricol

e (in

clus

iv la

pte,

car

ne e

tc.

) ob

ţinut

e în

gos

podă

rie s

au

prim

ite d

e la

rude

, prie

teni

, etc

.?

Nu

am o

bţin

ut n

imic

(tot

ul a

fost

cum

păra

t)67

%64

%52

%41

%48

%50

%

Apr

oape

un

sfer

t (sa

u m

ai p

uţin

) din

con

sum

22%

16%

23%

32%

22%

23%

Apr

oape

jum

ătat

e di

n co

nsum

ul a

limen

tar

3%9%

6%15

%13

%12

%

Apr

oape

trei

sfe

rtur

i din

con

sum

1%4%

4%5%

6%5%

Apr

oape

tot

2%2%

2%2%

4%3%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

În u

rmăt

orii

2 an

i dvs

. sau

al

tcin

eva

din

fam

ilie

aveţ

i in

tenţ

ia...

?

% d

a

să d

ezvo

ltaţi

o fe

rmă

/ exp

loat

aţie

agr

icol

ă7%

5%6%

4%2%

3%

să p

orni

ţi fir

mă

/ afa

cere

pro

prie

24

%12

%18

%10

%4%

8%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l

De

ce n

u vă

des

chid

eţi o

afa

cere

pr

oprie

?

Pent

ru c

ă nu

am

ban

i47

%42

%67

%62

%68

%63

%

Nu

am id

ei d

e af

acer

i8%

8%11

%10

%11

%11

%

Pent

ru c

ă nu

mă

pric

ep la

afa

ceri

15%

8%21

%14

%15

%14

%

Pent

ru c

ă nu

mă

pric

ep la

legi

1%2%

0%3%

4%3%

Pent

ru c

ă nu

știu

cum

ar t

rebu

i să

înce

p4%

5%7%

5%4%

4%

Pent

ru c

ă nu

mă

inte

rese

ază

12%

20%

9%17

%16

%16

%

Pent

ru c

ă af

acer

ile s

unt n

ecin

stite

5%3%

4%3%

2%3%

Afa

ceril

e nu

sun

t pen

tru

oam

eni c

a m

ine

14%

14%

13%

19%

23%

21%

Vârs

ta /

prea

băt

rân

1%4%

1%3%

7%6%

Într

ebar

ea

Lucr

uCă

lăto

rieIn

tenţ

ieG

ospo

dărie

cu

mig

rant

Gos

podă

rie

non-

mig

rant

Tota

l


��

Dac

ă aţ

i câș

tiga

o su

mă

mar

e de

ba

ni, s

ă sp

unem

100

de

mii

de

EURO

, ce

aţi f

ace

cu

cea

mai

mar

e pa

rte

a ac

esto

r ba

ni?

I-aș

inve

sti î

ntr-

o af

acer

e34

%35

%33

%23

%16

%21

%

I-as

chel

tui p

entr

u di

vers

e ne

voi(l

ocui

nţă,

maș

ină

călă

torii

51%

47%

52%

47%

51%

50%

I-aș

depu

ne la

ban

că8%

7%10

%13

%16

%13

%

Altc

eva

1%0%

0%2%

1%1%

Aș

da c

opiil

or (n

epoţ

ilor)

/ aș

aju

ta c

opiii

(nep

oţii)

0%6%

2%5%

8%6%

Aș

dona

per

soan

elor

săr

ace

2%3%

0%2%

2%2%

Aș

dona

bis

eric

ii0%

0%1%

0%1%

1%

Aș

emig

ra1%

1%0%

1%0%

0%

(Foo

tnot

es)

1 C

alifi

cativ

ele

de “t

radi

ţiona

l” și

“ m

oder

n” a

trib

uite

sat

elor

treb

uie

luat

e în

sen

sul l

or re

lativ

la ţa

ră ș

i per

ioad

ă. U

n sa

t defi

nit c

a “m

oder

n” e

ste

astf

el n

u la

mod

ul a

bsol

ut, s

au p

rin

com

para

ţie c

u un

sat

din

Eur

opa

de V

est,

ci în

con

text

ul R

omân

iei a

nilo

r 200

0.2

Cele

pat

ru ti

puri

de o

rient

ări a

ntre

pren

oria

le a

u ur

măt

oare

le se

mni

ficaţ

ii: “n

on-în

trep

rinză

tor”

– p

erso

ane

care

nu

au în

pre

zent

o a

face

re, n

u in

tenţ

ione

ază

să în

ceap

ă un

a și

nic

i nu

ar

fi di

spuș

i să

inve

stea

scă

bani

într

-o a

face

re; „

antr

epre

noria

t prin

com

port

amen

t” –

per

soan

e ca

re în

pre

zent

des

fășo

ară

o af

acer

e; „a

ntre

pren

oria

t prin

inte

nţie

” – p

erso

ane

care

nu

au în

pre

zent

o

afac

ere,

însă

inte

nţio

neaz

ă să

înce

apă

una

în u

rmăt

orii

doi a

ni; „

antr

epre

noria

t prin

dis

poni

bilit

ate”

– p

erso

ane

care

nu

au o

afa

cere

, nu

inte

nţio

neaz

ă să

înce

apă

una,

dar

ar i

nves

ti o

sum

ă m

are

de b

ani î

n af

acer

e, d

acă

ar c

âștig

a ac

ești

bani

. Pen

tru

mai

mul

te d

etal

ii ve

zi D

. San

du, 1

999,

Spa

ţiul s

ocia

l al t

ranz

iţiei

, Pol

irom

, pp.

97-

129.

3 R

apor

tare

a se

face

la to

tal

din

cele

trei

ale

geri

posi

bile

.4

Exe

mpl

u de

mod

de

citir

e a

date

lor:

88%

din

tre

cei c

are

au lu

crat

în s

trăi

năta

te a

prec

iază

că

locu

rile

de m

uncă

sun

t o p

robl

emă

grav

ă sa

u fo

arte

gra

vă la

niv

elul

loca

lităţ

ii lo

r.

��


��0

��

locuirea temporarĂ În strĂinĂtate - europa

Documents