Locomotiva electrică

Cernat Ionela – Adelina

Seria B, grupa 111 IE

Anul I

Introducere

Scopul lucrării:

Această lucrare tratează un subiect de mare actualitate: locomotiva electrică şi tipurile de locomotive existente la ora actuală, analizȃnd ȋn particular, tracțiunea electricǎ de mare vitezǎ reprezentatǎ prin trenurile de mare vitezǎ(TGV).

Locomotivă (lat.: loco motivus = mobil) este un vehicul motor de cale ferată cu sursă de energie proprie sau străină, pentru producerea forței de tracțiune necesară la remorcare, fără ca vehiculul să transporte sarcini utile.

Origini

Locomotiva are origini suedeze, datând încă din 1966, data la care prima a ieșit pe poarta uzinelor ASEA (Almana Svenska Electrica Actiebolaget). În România, tracțiunea electrică a fost introdusă în 1963, când au început testele tehnice, iar în 1966 a circulat prima locomotivă de acest gen din țara noastră.

Prima locomotivă electrică

Data de 31 mai 1879 poate fi considerată ziua de naștere a tracțiunii electrice feroviare. În această zi a fost prezentată, în cadrul Expoziției industriale de la Berlin, o mică linie electrificată realizată de inginerul german Werner von Siemens. Din acel moment începe aplicarea în practică, mai ales la transportul de călători, a locomotivei electrice.

Tipuri de locomotive electrice

1. Sistemul Ganz – Kandó

2. Sistemul Ward – Léonard

3. Locomotiva cu motoare monofazate de 50 Hz

4. Locomotiva mono-continuă cu convertizoare rotative

5. Locomotiva mono-continuă cu redresoare

Locomotiva electrică în România

Pe 9 decembrie 1965 au fost introdusă în țara noastră primele locomotive electrice. S-a ales dificila secțiune Predeal - Brașov adoptându-se sistemul monofazat de 25 kV și 50 Hz. Licența a fost furnizată de Allmänna Svenska Elektriska AB, Västerás (ASEA) din Suedia. Locomotivele aveau o putere de 5.100 kW și o viteză maximă de 120 km/h.

Tracţiunea electrică de mare viteză

TGV sau tren de mare viteză (franceză train à grande vitesse) este un tren electric care poate circula cu viteză mare (270 sau 320 km/h), dezvoltat de Societatea Națională a Căilor Ferate Franceze (SNCF) și construit de societatea Alstom. Trenul circulă atât pe linii clasice (exclusiv cu viteze de până la 200 km/h), cât mai ales pe linii speciale de mare viteză care permit viteze superioare limitei de 250 km/h .

TGV-ul poate rula la viteze comerciale de până la 320 km/h, lucru posibil prin folosirea liniilor de mare viteză speciale, care au raza de virare foarte mare, și o serie de echipamente speciale ce permit trenurilor să ruleze la viteză foarte mare. Aceste echipamente constau în motoare electrice foarte puternice, un centru de gravitate situat foarte jos, suspensii pneumatice, vagoane articulate și semnalizarea situată la bordul trenurilor, deoarece mecanicii nu o pot observa pe cea situată în lateral.

TGV-ul nu este primul tren de mare viteză intrat în serviciu comercial în lume. Shinkansen-ul japonez a legat Tokyo de Osaka din 1 octombrie 1964, cu aproape 17 ani înaintea primului TGV.

Shinkansen, „Bullet Trains” din Japonia

 “Bullet Train” din Japonia  a devenit un simbol tehnologic al Japoniei moderne. Viteza de deplasare uzuală este de „doar” 300 de kilometri pe oră.

În cei peste 40 de ani de la lansare, reţeaua de trenuri japoneze de mare viteză a transportat mai mult de 6 miliarde de pasageri fără vreun accident major. O altă mândrie a reţelei japoneze este frecvenţa foarte mare a trenurilor. De exemplu, cel puţin 6 trenuri pe oră operează între Tokyo şi Osaka în timpul zilei.

Noua generaţie de trenuri, N700, va avea un consum de energie mult mai redus decât predecesoarele. Aceasta este posibil datorită calităţilor aerodinamice şi a sistemului de basculare care permit să nu se mai piardă viteza la curbe. Sofisticate amortizoare antisoc vor face călătoria mai lină şi mai liniştită.

SfarsitSfarsit