L.J. Smith

Cercul Secret

Puterea

v1.0

1— Diana, am o mic surpriz pentru tine, zise Faye.ă ăOchii de smarald ai Dianei, cu genele dese şi negre, înotau

deja în lacrimi. Înc nu se ref cuse dup şocurile tr ite cu oă ă ă ă noapte în urm ; o privea fix pe Faye, încordat .ă ă

Ei bine, ce era mai r u înc nu avusese loc.ă ăAcum, când în sfârşit urma s se întâmple, Cassie se sim eaă ţ

ciudat de liber . Nu trebuia s se mai ascund , nu trebuia s maiă ă ă ă mint şi s fug . În cele din urm , coşmarul se adeverise.ă ă ă ă

— Presupun c-ar fi trebuit s - i spun dinainte, dar n-am vrut să ţ ă te sup r, explic Faye.ă ă

În ochii ei aurii ardea o flac r l untric , s lbatic .ă ă ă ă ă ăAdam, care nu era deloc uşor de p c lit, se uit de la Cassie laă ă ă

Faye şi ajunse rapid la o concluzie zdrobitoare. Prinse imediat cotul Dianei în c uşul palmei.ă

— Indiferent despre ce este vorba, poate s-aştepte, spuse el. Cassie trebuie s mearg s-o vad pe mama ei şi…ă ă ă

— Nu, nu poate s-aştepte, Adam Conant, îl întrerupse Faye. E timpul ca Diana s afle de ce fel de oameni s-a înconjurat.ă

Faye se întoarse din nou cu fa a spre Diana, iar pielea ei palidţ ă lucea de exaltare, în contrast cu p rul bogat, întunecat precumă miezul nop ii.ţ

— Cei pe care tu i-ai ales, îi spuse Faye verişoarei ei, Diana. Cea mai drag prieten a ta… şiă ă el. Incoruptibilul Sir Adam. Vrei s ştii din ce motiv n-ai reuşit s devii conduc toare? Vrei s ştiiă ă ă ă cât de naiv eşti cu adev rat?ă ă

Acum, se strânseser cu to ii mai aproape şi se holbau. Cassieă ţ v zu c erau mai mult sau mai pu in ului i şi b nuitori. Dinspreă ă ţ ţ ă r s rit, luna plin str lucea atât de tare, încât razele ei luminauă ă ă ă toate detaliile scenei.

Cassie se uit la fiecare dintre ei: Deborah cea dur , frumoasaă ă Suzan cu chipul ei perfect, umbrit doar de o încrunt tur deă ă nedumerire, Melanie cea st pân pe sine şi gra ioasa Laurel, caă ă ţ un spiriduş. Se uit la Chris şi Doug Henderson, gemenii s lbatici,ă ă afla i lâng Sean, cu silueta lui mic , iar în spatele lor, Nick, de oţ ă ă frumuse e rece.ţ

În cele din urm , se uit la Adam.ă ăÎnc o inea pe Diana de bra , dar chipul lui mândru, ieşit dină ţ ţ

comun, era încordat, în alert . Ochii s i îi întâlnir pe-ai luiă ă ă Cassie şi între ei doi avu loc o str fulgerare, ca şi cum amândoiă în eleser ceva, dup care Cassie îşi ab tu ruşinat privirea. Eaţ ă ă ă ă n-avea niciun drept s se bazeze pe puterea lui Adam. Era peă cale s fie expus , aşa cum era ea, în fa a întregului Cerc.ă ă ţ

— Am tot sperat c vor face ceea ce trebuie şi se vor controla,ă continu Faye. Pentru binele lor, dac nu pentru al t u. Dar,ă ă ă evident…

— Faye, despre ce tot vorbeşti? o întrerupse Diana, care-şi pierduse r bdarea.ă

— Bineîn eles c despre Cassie şi Adam, zise Faye,ţ ă deschizându-şi larg şi f r grab ochii aurii. Despre felulă ă ă în care şi-au f cut de cap pe la spatele t u.ă ă

Cuvintele c zur precum pietrele într-o ap liniştit . Urm ună ă ă ă ă lung moment de t cere deplin , apoi Doug Henderson îşi l să ă ă ă capul pe spate şi izbucni în râs.

— Mda… atunci şi maic -mea e dansatoare topless, ziseă în batjocur .ă

— Iar Maica Tereza e Catwoman, spuse Chris.— Hai, Faye, f cu Laurel t ios. Nu fi ridicol !ă ă ăFaye zâmbi.— Nu v reproşez c nu m crede i, spuse ea. Şi euă ă ă ţ am fost

şocat . Dar, vede i voi?, totul a început înainte de venirea luiă ţ Cassie în New Salem. A început când ea l-a întâlnit pe Adam la Cape Cod.

De data asta, se l s o altfel de linişte. Cassie o surprinse peă ă Laurel aruncându-i o privire rapid lui Melanie. Toat lumea ştiaă ă despre Cassie c petrecuse mai multe s pt mâni la Cape, în varaă ă ă care trecuse. Şi toat lumea ştia c şi Adam fusese acolo, înă ă c utarea Instrumentelor Supreme. Cassie observ pe chipurileă ă celor din jur c începeau s în eleag .ă ă ţ ă

— Totul a început pe plaja de-acolo, zise Faye.F r îndoial , se distra bine în sinea ei, aşa cum îi f cuseă ă ă ă

întotdeauna pl cere s se afle în centrul aten iei. Ar ta sexy,ă ă ţ ă impresionant , în timp ce-şi umezea buzele şi vorbea r guşit,ă ă adresându-se întregului grup, deşi cuvintele ei îi erau destinate Dianei.

— Presupun c a fost dragoste la prima vedere sau, cel pu in,ă ţ n-au putut s -şi in mâinile la locul lor, continu Faye. Dup ceă ţ ă ă ă

Cassie a venit aici, a scris chiar şi o poezie despre asta. Cum era?Faye îşi l s capul într-o parte şi recit :ă ă ă

Noapte de noapte, stau şi-l visez pe-acelCare m-a s rutat şi mi-a trezit dorin a.ă ţO or doar mi-am petrecut, numai cu elăŞi, de atunci, de fl c ri cuprins mi-e fiin a.ă ă ă ţ

— E-adev rat; poezia este scris de ea, spuse Suzan. îmiă ă amintesc. O adusesem în vechea cl dire a ştiin elor naturii, dară ţ s-a împotrivit s-o citim.

Deborah aproba din cap, încruntat , cu fe işoara schimonosit .ă ţ ă— Şi eu îmi aduc aminte.— Trebuie c - i aminteşti şi cât de ciudat s-au purtat amândoiă ţ

în ritualul de ini iere a lui Cassie, zise Faye. Şi cât de repedeţ s-a apropiat Raj de Cassie, s rind pe ea, lingând-o şi aşa maiă departe. Ei bine, este foarte simplu – toate astea se petreceau pentru c ei se ştiau dinainte. Dar, desigur, nu voiau ca vreunulă dintre noi s ştie asta. Au încercat s ascund acest lucru. Îns ,ă ă ă ă în cele din urm , au fost prinşi. S-a petrecut în noaptea în careă am folosit pentru prima dat craniul de cristal, în garajul Dianei –ă Adam a dus-o pe Cassie acas , parc . M întreb cum a fost f cută ă ă ă aranjamentul sta.ă

Acum, era rândul lui Laurel şi Melanie s fie uimite. Eraă limpede c -şi aminteau de noaptea în care avusese loc primaă ceremonie cu craniul de cristal, când Diana îi ceruse lui Adam s-o conduc pe Cassie acas , iar acesta, dup o scurt ezitare,ă ă ă ă acceptase.

— Au crezut c erau singuri pe falez dar cineva-i urm rea.ă ă ă Dou mici creaturi, dou mici prietene de-ale mele…ă ă

Încet, Faye îşi mişc degetele cu unghiile lungi şi roşii de parc-ăar fi mângâiat ceva. Deodat , ca un fulger, Cassie în elese.ă ţ

Pisicu ele.ţ Afurisitele de pisicu e leneşe, care se hr neau cuţ ă sânge şi care se zbenguiau în dormitorul lui Faye. Aceasta încerca s spun că ă ă pisicu eleţ erau spionii ei? C putea să ă comunice cu ele?

Cassie sim i un fior rece în inim când se uit la fata înalt şiţ ă ă ă straniu de frumoas , având senza ia c ceva nep mântean şiă ţ ă ă mortal se afla în spatele acelor ochi aurii, umbri i. Tot timpul seţ întrebase la cine se referea Faye când pomenea de „prietenele” ei care vedeau ce se-ntâmpla şi-apoi îi d deau raportul, dară niciodat nu-şi imaginase una ca asta. Faye zâmbi cu oă satisfac ie misterioas şi cl tin din cap spre ea.ţ ă ă ă

— Am o mul ime de secrete, îi spuse ea lui Cassie. Acesta eţ doar unul dintre ele. Dar, în orice caz, continu ea c tre restulă ă grupului, în noaptea aceea au fost prinşi. Se… ei bine, se s rutau. Acesta e modul politicos de-a o spune. Genul de s rută ă care d naştere unei combustii spontane. Presupun c pur şiă ă simplu n-au mai putut s reziste pasiunii lor desfrânate. ăOft .ă

Diana se uit din nou la Adam, încercând s ob in de la el oă ă ţ ă negare. Dar Adam, cu maxilarele încleştate, privea fix înainte, la Faye.

Diana întredeschise buzele ca s ia repede o gur de aer.ă ă— Şi n-a fost singura dat , m tem, continu Faye,ă ă ă

cercetându-şi unghiile, cu o urm de regret pe chip. Au maiă f cut-o de-atunci, au furat câte-o clip secret când tu nu-iă ă ă vedeai, Diana. Ca de pild la bal ceă p cată c n-ai fost acolo! Auă început s se s rute chiar în mijlocul ringului de dans. Presupună ă c dup aceea au mers undeva unde s fie singuri…ă ă ă

— Nu-i adev rat! ip Cassie, dându-şi seama, în timp ceă ţ ă vorbea, c astfel confirma c toate celelalte spuse de Fayeă ă erau adev rate.ă

Toat lumea o privea acum pe Cassie, iar cei doi Hendersonă nu mai f ceau glume batjocoritoare. Ochii lor oblici, de ună albastru-verzui, erau concentra i, imobili.ţ

— Voiam s - i spun, îi zise Faye Dianei, dar Cassie m-aă ţ implorat s n-o fac. Era isteric , a plâns şi m-a implorat – mi-a zisă ă c-o să moară dac afli. Mi-a spus c-ar face orice s nu afli. Şiă ă atunci – Faye oft , cu privirea pierdut -n dep rtare - s-a oferit să ă ă ă ia craniul şi s mi-l aduc .ă ă

— Poftim? f cu Nick, iar pe chipul lui de obicei imperturbabilă se citea acum neîncrederea.

— Da, r spunse Faye admirându-şi din nou unghiile şiă neputând s se ab in ca buzele s nu i se arcuiasc într-ună ţ ă ă ă

zâmbet. Ştia c -mi doream s cercetez craniul şi mi-a promis că ă ă mi-l va aduce dac nu voi spune nimic. Ei bine, ce puteam să ă fac? Parc -şi pierduse min ile! Pur şi simplu nu m-a l sată ţ ă inima s-o refuz!

Cassie îşi muşc buzele. Ar fi vrut s ipe, s protesteze că ă ţ ă ă lucrurile nu se întâmplaser aşa… dar la ce-ar fi folosit?ă

Melanie tocmai spunea ceva.— Şi presupun c , de asemenea, nu te-a l sat inima s refuziă ă ă

craniul, coment ea c tre Faye, în timp ce ochii ei cenuşii erauă ă plini de dispre .ţ

— Ei bine… zâmbi Faye dezaprobator. Hai s-o spunem altfel: era o şans prea grozav ca s-o ratez.ă ă

— Nu-i deloc distractiv! ip Laurel, p rând uluit . Eu tot nuţ ă ă ă cred c …ă

— Şi-atunci de unde a ştiut ea unde s caute craniul în searaă asta? întreb calm Faye. În noaptea în care am luat urmaă ă energiei întunecate, în cimitir, ea st tea sus, dincolo de casa ta,ă Diana. De-acolo, s-a furişat în împrejurimi şi şi-a dat seama unde era îngropat craniul pentru c citise Cartea Umbrelor dar numaiă dup ce a furat cheia de la dulapul din lemn de nuc şi a cotrob ită ă prin el.

Ochii aurii ai lui Faye str luceau de triumful victoriei; nu seă mai putea preface.

Şi niciunul din grup nu mai putea nega adev rul spuselor ei.ă Cassie ştiuse unde s caute craniul. Nu mai era nicio îndoial înă ă aceast privin . Cassie vedea asta pe chipul fiec ruia dintre ei:ă ţă ă îndoielile luaser sfârşit şi, încet, ap reau rânjete acuzatoare.ă ă

E la fel ca-n Litera stacojie1, se gândi frenetic Cassie în timp ce se inea deoparte şi toate privirile erau a intite asupra ei. Ar fiţ ţ putut la fel de bine s stea sus pe platform , cu un Aă ă 2 ag at deăţ piept. Neajutorat , îşi îndrept spatele şi-şi ridic b rbia,ă ă ă ă str duindu-se s înfrunte privirea celor din grup. Nu voi plânge,ă ă se gândi ea. Nu-mi voi abate privirea.

Apoi, o z ri pe Diana. Chipul ei era mai mult decât îndurerat.ă P rea pur şi simplu paralizat ; ochii ei verzi erau mari, lipsi i deă ă ţ 1 Roman ap rut în 1850, apar inându-i scriitorului Nathaniel Hawthorne, oă ţ explorare a p catului şi a sentimentului deă vinov ie (n. trad.).ăţ2 Simbolul pentru p catul adulterului (referire la romanulă Litera stacojie) (n. trad.).

expresie şi tulburi.— A jurat s fie credincioas şi loial Cercului, s nu r nească ă ă ă ă ă

niciodat pe vreunul din Cerc, spuse Faye cu voce r guşit . Dar aă ă ă min it. Presupun c nu e nimic surprinz tor, având în vedere cţ ă ă ă apar ine Cercului doar pe jum tate. Totuşi, cred c e de-ajuns;ţ ă ă ea şi Adam au avut destul timp s se distreze amândoi. Aşadar,ă iat c şti i adev rul. Iar acum, încheie Faye privind pe rând laă ă ţ ă membrii Cercului, devasta i cu to ii, şi z bovind – cu un aer deţ ţ ă profund mul umire mai ales asupra verişoarei ei de-a dreptulă ţ încremenite, probabil c-am face mai bine s mergem acas . Aă ă fost o noapte lung .ă

F r nicio grab , zâmbind vag, se îndep rt .ă ă ă ă ă— Nu!Era un singur cuvânt, dar o opri pe Faye din drumul ei şi-i f cuă

pe to i ceilal i s se-ntoarc spre Adam.ţ ţ ă ăCassie nu-i mai v zuse niciodat ochii albastru-cenuşii să ă ă

arate aşa – parc aruncau fulgere argintii. Înaint , cu obişnuitulă ă lui pas uşor. Nu era niciun pic de violen în felul în care o prinseţă pe Faye de bra , dar strânsoarea lui probabil c era ca de fier –ţ ă Cassie îşi d dea seama de asta pentru c Faye nu se putuă ă desprinde. Faye se uit la degetele lui cu un aer jignit şi surprins.ă

— Ai spus ce-ai avut de spus, îi zise Adam.Vocea-i era liniştit , prudent , dar cuvintele-i ieşeau din gură ă ă

ca nişte scântei de metal alb, încins.— Acum este rândul meu, continu el. Şi voi to i – şi-şi plimbă ţ ă

ochii asupra tuturor celor din grup, intuindu-i laolalt cuţ ă hot rârea din ei – m ve i asculta.ă ă ţ

2— Ai spus povestea în felul t u, zise Adam. O parte din ea esteă

aproape de adev r, o parte este pur şi simplu minciun . Dară ă nimic nu s-a întâmplat exact aşa cum ai spus.

Se uit din nou la fiecare dintre cei din Cerc.ă— Nu m intereseaz ce crede i despre mine, continu el, dară ă ţ ă

mai este cineva implicat în toate astea. Iar ea – şi-i arunc oă privire lui Cassie, suficient de st ruitoare pentru ca ea s -i vadă ă ă ochii albastru-cenuşii înc lucind precum argintul – nu merit să ă ă treac prin aşa ceva, mai ales în seara asta.ă

Câteva dintre membrele sabatului, printre care Laurel şi Melanie, priveau în alt parte, oarecum ruşinate. Dar celelalteă pur şi simplu se holbau, furioase şi neîncrez toare.ă

— Deci, care este varianta ta? întreb Deborah, încruntându-ăse.

Pe chipul ei se vedea c se sim ea p c lit şi c asta nu-iă ţ ă ă ă ă convenea deloc.

— Mai înainte de toate, n-a fost aşa când eu şi Cassie ne-am cunoscut. Nu a fost dragoste la prima vedere…

Adam ezit un moment, privind în zare. Cl tin din cap:ă ă ă— Nu a fost dragoste. Ea m-a ajutat, m-a salvat de patru tipi

str ini, care aveau o arm . Genul de str ini care vânează ă ă ă vr jitoare.ă

Se uit aspru la Chris şi Doug Henderson.ă— Dar ea nu ştia… începu Deborah.— Atunci, ea nu ştia ce eram eu. Nu ştia ce era ea. Pentru ea,

vr jitoarele existau doar în poveştile cu zâne. Cassie m-a ajutată tocmai pentru c aveam nevoie de ajutor. Tipii ia m urm reau,ă ă ă ă iar ea m-a ascuns într-o barc şi pe ei i-a îndrumat într-o direc ieă ţ greşit , în jos, pe plaj . Ei au încercat s-o oblige s le spun undeă ă ă ă m aflam, ba chiar au r nit-o, dar ea nu m-a dat de gol.ă ă

Urm un moment de t cere. Deborah, care admira curajul maiă ă mult decât oricare alt calitate, p ru curioas şi-şi mai descre iă ă ă ţ un pic fruntea.

Faye îns se agita ca un peşte care-ncearc s scape dină ă ă cârlig, iar pe fa i se citea dezgustul.ţă

— Ce dr gu ! Eroina cea curajoas ! Aşadar, pur şi simplu n-aiă ţ ă mai putut rezista s nu- i faci de cap cu ea.ă ţ

— Nu fi ridicol , Faye!ă zise Adam scuturând-o uşor de bra . N-ţam f cut nimic. Pur şi simplu ne-am…ă

Cl tin iar şi din cap.ă ă ă— I-am spus „mul umesc”. Voiam s ştie c nu voi uita ce-aţ ă ă

f cut – nu uita i, la vremea aceea înc o consideram ca fiindă ţ ă str in şi înc nu cunoscusem nici un str in care s fi f cut aşaă ă ă ă ă ă ceva pentru vreunul dintre noi. Ea era pur şi simplu o str ină ă dr gu ; liniştit şi dr gu , iar eu voiam s -i spun „mul umesc”.ă ţă ă ă ţă ă ţ Dar când m-am uitat la ea, m-am sim it brusc… de parc am fiţ ă fost lega i, într-un fel sau altul. Poate c acum sun aiurea, darţ ă ă aproape c puteam vedea aceast leg tur …ă ă ă ă

— Struna de argint, şopti Cassie.Privea cu ochi mari şi nu-şi d du seama c vorbise cu voceă ă

tare pân când ceilal i nu-şi întoarser fe ele spre ea.ă ţ ă ţMelanie ridic din sprâncene, iar Diana p rea şi ea uimit ,ă ă ă

poate doar pentru c o auzise pe Cassie rupând t cerea pe careă ă o p strase atât de mult timp. Buzele trandafirii ale lui Suzan seă rotunjir într-un „O”.ă

— Mda, cred c aşa p rea s fie, zise Adam, privind din nou înă ă ă dep rtare. Nu ştiu… pur şi simplu era o impresie neclar . Dar i-ă ăam fost recunosc tor şi-mi doream s -mi fie prieten – cum vineă ă ă asta, un str in care s -mi fie prieten? Se auzir murmure deă ă ă amuzament şi de neîncredere. Şi, continu Adam privind-o înă ochi pe Diana, de aceea i-am oferit trandafirul de calcedonie pe care mi l-ai dat.

De data asta nu se mai auzi niciun murmur. Se instal o t cereă ă înfior toare.ă

— A fost o dovad de prietenie, o modalitate de a pl ti oă ă datorie, zise Adam. Mi-am imaginat c dac se întâmpla vreodată ă ă s fie la ananghie, aş fi sim it acest lucru prin intermediulă ţ cristalului şi poate aş fi reuşit s fac ceva s-o ajut. Aşa c i l-amă ă dat ei – iar asta e tot ce-am f cut.ă

O privi sfid tor pe Faye, iar apoi, şi mai sfid tor, se uit la to iă ă ă ţ cei din grup:

— Cu excep ia… da, corect, cu excep ia faptului c amţ ţ ă s rutat-o, continu Adam. I-am s rutat mâna.ă ă ă

Laurel clipi de uimire. Fra ii Henderson îl privir pieziş peţ ă

Adam, ca şi cum voiau s -i sugereze c era nebun, dar c eraă ă ă treaba lui unde le s ruta pe fete. Faye încerc s pară ă ă ă dispre uitoare, dar nu prea reuşi.ţ

— Apoi am plecat din Cape, continu Adam. N-am mai v zut-oă ă pe Cassie pân când m-am întors aici pentru ini ierea lui Kori –ă ţ care pân la urm s-a transformat în ini ierea lui Cassie. Dar maiă ă ţ este un lucru important. Când am vorbit cu Cassie, nu i-am spus niciodat cine eram şi de unde veneam. Nu i-am dezv luită ă niciodat cum m cheam . Aşa c indiferent de ce a f cut ea aiciă ă ă ă ă dup ce a venit – şi indiferent ceă poezii a scris, Faye –, ea nu ştia cine sunt eu. Nu ştia c eu şi Diana eram împreun . N-a ştiută ă nimic pân -n seara în care am ap rut pe plaj .ă ă ă

— Aşadar, presupun c sta era un motiv temeinic ca s vă ă ă ă preface i c nu v cunoaşte i, s v furişa i pe la spatele tuturorţ ă ă ţ ă ă ţ şi s v întâlni i, zise Faye, atacându-l din nou.ă ă ţ

— Habar n-ai ce vorbeşti, o contrazise încordat Adam, ar tândă de parc ar fi vrut s-o scuture de umeri pe Faye. Nu ne-amă furişat nic ieri.ă Prima dat când am r mas doar noi doi şi amă ă vorbit a fost în seara în care ceremonia craniului, care s-a inut înţ garajul Dianei, a mers prost. Da, în acea sear , pe falez , cândă ă micii t i spioni ne-au v zut, Faye. Dar ştii ce mi-a spus Cassieă ă atunci, adic prima dat când am vorbit între patru ochi de cândă ă ne întâlniser m? Mi-a spus c era îndr gostit de mine – şi că ă ă ă ă ştia c era o greşeal . De când îşi d duse seama c era oă ă ă ă greşeal , de când în elesese c eu nu eram un tip oarecare deă ţ ă pe o plaj , ci eram iubitul Dianei, lupta împotriva acestuiă sentiment. F cuse chiar un jur mânt – un jur mânt de sânge –,ă ă ă s nu dea niciodat în vileag fa de nimeni, nici cu vorba, nici cuă ă ţă privirea, nici cu fapta, ce sim ea pentru mine. Nu voia ca Dianaţ s afle şi s se simt prost ori s -i par r u pentru ea. Vi se pareă ă ă ă ă ă c aşa ar proceda cineva care vrea s ac ioneze pe furiş?ă ă ţ

Cei din Cerc îl priveau. Melanie zise:— Ia s v d dac am în eles cum trebuie: vrei s spui c nu eă ă ă ţ ă ă

adev rat niciuna dintre acuza iile lui Faye?ă ă ţAdam îşi înghi i nodul din gât.ţ— Nu, zise el calm. Nu asta vreau s spun. În seara aceea, peă

falez …ăSe opri şi înghi i din nou, apoi vocea lui deveni mai ferm :ţ ă— Nu pot explica ce s-a-ntâmplat, pot doar s spun c a fostă ă

greşeala mea, nu a lui Cassie. Ea a f cut tot posibilul s mă ă ă evite, s stea departe de mine. Dar când am r mas singuri, amă ă fost atraşi unul de cel lalt.ă

Adam se uit la Diana f r s tresar , deşi pe chipul lui seă ă ă ă ă putea citi limpede durerea. Continu :ă

— Nu sunt mândru de mine, dar nu am avut niciodat inten iaă ţ s te r nesc. Cât despre Cassie, e absolut nevinovat . Singurulă ă ă motiv pentru care mi-a vorbit în acea sear a fost faptul c voiaă ă s -mi înapoieze trandafirul de calcedonie – s pot s i-l returnez.ă ă ă ţ În tot acest timp, a fost sincer şi s-a purtat cu onoare. Indiferentă cât a costat-o. Adam se opri, schi ând un zâmbet trist: Dac-aş fiţ ştiut c era şantajat de acest şarpe…ă ă

— Poftim? îl întrerupse Faye, iar ochii aurii îi sc p rau.ă ăAdam îi întoarse privirea, la fel de amenin toare.ţă— Aşa s-au întâmplat lucrurile, nu-i aşa, Faye? Şantaj. Micii t iă

spioni ne-au v zut în acea sear – când ne luamă ă r mas-bună şi ne juram s nu ne mai revedem niciodat când suntem singuri, iară ă tu te-ai hot rât s profi i cât po i. Mi-am dat seama c , după ă ţ ţ ă ă aceea, se petrecea ceva cu tine şi Cassie, dar n-am reuşit să în eleg despre ce era vorba. Dintr-odat , Cassie deveniseţ ă speriat de moarte, dar de ce nu a venit la mine, pur şi simplu,ă s -mi spun ce aveai de gând s …ă ă ă

Amu i şi se uit la Cassie.ţ ăCassie cl tin t cut din cap. Cum ar fi putut s explice?ă ă ă ă ă— N-am vrut s te amestec şi pe tine, spuse ea aproape şoptit.ă

M-am temut c -i vei povesti Dianei, iar Fayeă îmi zisese c dacă ă afl Diana…ă

— Ce? zise Adam.Când Cassie cl tin din nou din cap, Adam o scutur uşor peă ă ă

Faye de bra :ţ— Ce i-ai spus, Faye? Dac Diana afla, o omora? Ar fi distrusă

sabatul? Asta i-ai spus lui Cassie?Faye zâmbi comp timitor:ă— Şi dac am f cut-o, ce? Nu sta era adev rul? Dup cum s-aă ă ă ă ă

şi dovedit.Şi se smuci din strânsoarea lui Adam.— Aşadar, ai folosit împotriva ei dragostea sa pentru Diana. Ai

şantajat-o ca s te ajute s g seşti craniul, nu-i aşa? Pun pariu c-ă ă ăa trebuit s duci ceva munc de l murire.ă ă ă

Era doar o presupunere a lui Adam, dar ea se dovedi cum nu se poate mai corect . Cassie se trezi încuviin ând din cap:ă ţ

— Am aflat unde era…— Dar cum? o întrerupse Diana f r s -şi dea seama,ă ă ă

vorbindu-i pentru prima dat direct lui Cassie.ăAceasta din urm o privi pe Diana în ochii verzi şi limpezi, cuă

genele negre umezite de lacrimi, şi-i vorbi şi ea direct.— Am f cut ce a spus Faye, zise, iar glasu-i tremura. Mai întâi,ă

am c utat în dulapul din lemn de nuc î i aminteşti când amă ţ r mas peste noapte şi te-ai trezit cu mine în camera ta? Cumă craniul nu era acolo, am crezut c voi fi nevoit s renun , dară ă ă ţ dup aceea am avut un vis. M-a f cut s -mi aduc aminte de cevaă ă ă ce v zusem în Cartea Umbrelor care- i apar inea, despreă ţ ţ purificarea unui obiect malefic prin îngroparea lui în nisip. Aşa că m-am dus şi am c utat pe plaj şi, în cele din urm , amă ă ă descoperit craniul sub acel cerc din pietre.

Cassie se opri, se uit la Faye, dup care vocea îi deveni maiă ă puternic :ă

— Totuşi, imediat cum am pus mâna pe el, mi-am dat seama c nuă puteam s i-l dau lui Faye. Pur şi simplu, nu puteam. Dară ea m-a urm rit şi mi l-a luat.ă

Cassie trase aer adânc în piept, îi c ut din nou privireaă ă Dianei, implorând-o s-o în eleag .ţ ă

— Ştiu c nu trebuia s -i permit s ajung în posesia lui. N-ar fiă ă ă ă trebuit s m întâlnesc cu ea, nici atunci, nici dup aceea, dară ă ă am fost slab şi naiv . Acumă ă îmi pare r uă mi-aş dori s fi venit laă tine înc de la început şi s - i spun, dar mi-a fost atât de teamă ă ţ ă c vei fi r nit …ă ă ă

Vocea-i era acum înecat în lacrimi, iar privirea îi eraă înce oşat .ţ ă

— Cât despre ce a spus Adam cum c totul s-a petrecut dină vina lui –, trebuie s ştii c nu e adev rat. A fost vina mea, iar laă ă ă balul de Halloween am încercat s -l fac s m s rute, pentru că ă ă ă ă atunci eram atât de sup rat şi m gândeam c nimic nu maiă ă ă ă conteaz cu adev rat, întrucât oricum eram atât de rea!ă ă

Pe obrajii Dianei se scurgeau lacrimi, dar acum p rea foarteă surprins :ă

— Întrucât ce?— Întrucât eram atât de rea, repet Cassie, dându-şi seama că ă

aceste cuvinte simple cuprindeau adev rul gol-golu , îngrozitor.ă ţ Întrucât eu eram r spunz toare de uciderea lui Jeffrey Lovejoy.ă ă

Întreaga adunare se uita la ea, înfricoşat .ă— Stai pu in, zise Melanie. Mai explic -mi o dat .ţ ă ă— Ori de câte ori cineva folosea craniul, elibera energie

întunecat , care omora pe cineva, explic grijulie Cassie, câtă ă putea de limpede. Eu şi Faye am fost cele care am folosit craniul înainte ca Jeffrey s fie ucis. Dac n-aş fi fost eu, ea n-ar fi putută ă s -l foloseasc , iar Jeffrey ar fi şi acum în via . Aşadar, vezi tu,ă ă ţă eu sunt de vin .ă

Ochii Dianei revenir la via .ă ţă— Dar tu n-ai ştiut asta, insist ea.ăCassie cl tin din cap cu putere.ă ă— Nu exist nicio scuz . Nu exist nicio scuz pentru nimic dină ă ă ă

ce am f cut nici m car pentru c am f cut cele mai rele lucruriă ă ă ă întrucât m-am gândit c oricum eram rea şi c … ce maiă ă conteaz ? Dară conta! Am ascultat-o pe Faye şi i-am permis să m intimideze.ă

Şi am p strat hematitul, se gândi ea, dar nu avea rost s maiă ă pomeneasc şi despre asta. Ridic din umeri, alungându-şiă ă lacrimile.

— I-am permis pân şi s m fac s-o votez s fieă ă ă ă ă conduc toarea Cercului.ă Îmi pare r uă , Diana, îmi pare r u. Nuă ştiu de ce am f cut-o.ă

— Eu ştiu, spuse Diana cu voce tremur toare. Adam a explicată deja: erai speriat .ă

Cassie cl tin din cap. Toate vorbele pe care le inuse în eaă ă ţ pân atunci începur s curg .ă ă ă ă

— Din momentul în care am început s -i fac diverse servicii,ă nu m-am mai putut opri. Avea la îndemân tot mai multe lucruriă cu care s m şantajeze. Totul mergea din ce în ce mai prost şiă ă nu ştiam cum s mai ies din asta…ă

Vocea lui Cassie se frânse. O v zu pe Faye, cu buzele curbate,ă f când un pas în fa şi încercând s spun ceva, apoi îl observă ţă ă ă ă pe Adam cum o opreşte cu o singur privire. Se întoarse şi z riă ă ochii Dianei.

Erau la fel de scânteietori precum cristalele de peridot în lumin , înotând în lacrimile re inute, dar în acelaşi timp şi… şiă ţ altfel. Era o privire pe care Cassie nu se mai aşteptase s-o vadă

vreodat , mai ales nu îndreptat spreă ă ea. O privire plin deă durere, da, dar, în acelaşi timp, plin de iertare şi nostalgie. Oă privire plin de dragoste.ă

Ceva se rupse în interiorul lui Cassie, ceva puternic şi rezistent, care creştea din clipa în care începuse s-o dezam geasc pe Diana. F cu un pas înainte, cl tinându-se.ă ă ă ă

Apoi, ea şi Diana se îmbr işar , plângând amândou ,ăţ ă ă strângându-se în bra e cu toat puterea.ţ ă

— Îmi pare r u, îmi pare r u pentru tot, suspin Cassie.ă ă ăP ru s treac o veşnicie pân când Diana se retrase,ă ă ă ă iar după

ce o f cu, se îndep rt de grup şi privi în întuneric. Cassie îşiă ă ă şterse obrajii cu dosul palmei. Luna profilat jos pe cer, la liniaă orizontului, lucea precum aurul vechi în p rul Dianei.ă

Era o linişte absolut – se-auzea doar murmurul valurilor,ă clipocitul lor pe plaj . Întregul grup r mase împietrit, de parcă ă ă aşteptau cu to ii ceva ce nimeni nu putea totuşi s defineasc .ţ ă ă

În cele din urm , Diana se întoarse spre ei.ă— Cred c am aflat suficient, spuse ea. Cred c în eleg, poateă ă ţ

nu totul, dar cea mai mare parte. Asculta i-m cu to ii, c ci nuţ ă ţ ă vreau s mai spun asta înc o dat .ă ă ă

T ceau, cu fe ele întoarse spre Diana, aşteptând. Cassieă ţ sim ea limpede c avea s aib loc judecata. Diana ar ta ca oţ ă ă ă ă preoteas sau o prin es înalt şi palid , dar hot rât . Avea oă ţ ă ă ă ă ă demnitate stranie, o aur de m re ie, o siguran care distona cuă ă ţ ţă durerea din ochii ei.

Aştept s aflu care-mi este pedeapsa, se gândi ea. Indiferentă care era aceasta, o merita. Îi arunc o privire rapid lui Adam şiă ă v zu c şi el aştepta. Expresia de pe chipul lui ar ta c el nuă ă ă ă cerea vreo favoare, dar Cassie ştia ce sim ea el cu adev rat.ţ ă St teau amândoi dinaintea Dianei, lega i de aceeaşi f r delege,ă ţ ă ă bucuroşi c m rturisiser în sfârşit.ă ă ă

— Nu vreau ca cineva s mai comenteze vreodat ce s-aă ă întâmplat în aceast sear , zise Diana cu o voce blând şi clar .ă ă ă ă Niciodat . Imediat ce voi termina de vorbit, vom consideraă subiectul închis.

Se uit la Adam, dar f r s -i întâlneasc privirea.ă ă ă ă ă— Cred, continu ea f r grab , c ştiu cum a fost pentru tine.ă ă ă ă ă

Astfel de lucruri se întâmpl uneori. Te iert. În ceea ce te priveşteă pe tine, Cassie, eşti şi mai pu in de condamnat. Nu aveai deţ

unde s ştii. Nu v învinov esc pe niciunul dintre voi. Tot ce vă ă ăţ ă cer…

Cassie inspir tremurat, dup care interveni. Nu se mai puteaă ă st pâni.ă

— Diana, trebuie s - i mai spun ceva. În tot acest timp, înă ţ sinea mea am fost furioas şi geloas c Adam era al t u, şi nu ală ă ă ă meu. Chiar pân în seara asta. Dar acest lucru s-a schimbată acum – cu adev rat. Acum, tot ce-mi doresc este ca tu şi Adamă s fi i ferici i. Nimic nu este mai important pentru mine decât voiă ţ ţ şi promisiunea pe care am f cut-o.ă

Pre de o clip , lui Cassie îi trecu prin minte s se întrebe dacţ ă ă ă Adam era mai pu inţ important, dar alung acest gând şi vorbi peă un ton grav, cu deplin convingere:ă

— Eu şi Adam… am f cut amândoi aceast promisiune. Dacă ă ă ne mai dai o şans s o respect m… doar o şans …ă ă ă ă

Diana deschise gura, dar Cassie continu , nel sând-o să ă ă vorbeasc :ă

— Te rog, Diana. Trebuie s m crezi c po i avea încredere înă ă ă ţ mine… c po i avea încredere în noi. Trebuie s ne laşi s - iă ţ ă ă ţ dovedim acest lucru.

Urm o scurt pauz , dup care Diana spuse:ă ă ă ă— Da. Da… ai dreptate.Inspir adânc, apoi expir , uitându-se la Adam aproapeă ă

ezitând:— Bun, p i atunci ce-ar fi… ce-ar fi dac uit m pur şi simpluă ă ă

de toate astea pentru o vreme? S uit m trecutul şi s-o lu m deă ă ă la cap t.ă

Adam îşi încord maxilarele. În t cere, apuc mânaă ă ă întins deă Diana.

Diana îi întinse cealalt mân lui Cassie. Cassie o prinse şiă ă strânse cu putere degetele sub iri şi reci. Ar fi vrut s râd şi sţ ă ă ă plâng în acelaşi timp. În schimb, îi zâmbi nesigur Dianei.ă Uitându-se la Adam, observ c şi el încerca s zâmbeasc , deşiă ă ă ă ochii lui erau întuneca i precum norii de furtun deasupraţ ă oceanului.

— Şi asta a fost tot? explod Faye. Acum totul e în regul ,ă ă numai lapte şi miere? Toat lumea iubeşte pe toat lumea şiă ă pleac acas inându-se de mân ?ă ă ţ ă

— Da, o repezi Adam, uitându-se la ea cu asprime. Cel pu in,ţ

partea a doua e corect . Mergem acas – s-a f cut târziu.ă ă ă— Cassie are nevoie de odihn , fu de acord Diana.ăStarea de neputin total o p r sise şi, deşi p rea mai fragilţă ă ă ă ă ă

decât o v zuse vreodat Cassie pân atunci, ar ta în acelaşiă ă ă ă timp hot rât .ă ă

— Cu to ii avem nevoie de odihn ! mai zise Diana.ţ ă— Şi trebuie s chem m un doctor… sau pe altcineva, ziseă ă

Deborah pe neaşteptate. Înclin din cap c tre casa cu num rulă ă ă doisprezece: Bunica lui Cassie…

— Tu de partea cui eşti? mârâi Faye.Deborah nu f cu altceva decât s se uite la ea cu r ceal .ă ă ă ăDegetele Dianei le strânser pe-ale lui Cassie.ă— Da, ai dreptate, o s -l chem m pe doctorul Stern – iară ă

Cassie poate merge acas cu mine.ăFaye sc p un scurt hohot de râs, ca un l trat, dar nimeni nuă ă ă

râse împreun cu ea. Pân şi fra ii Henderson erau serioşi, iară ă ţ ochii lor oblici p reau gânditori. Suzan îşi r suci pe deget oă ă şuvi din p rul ei blond-rozaliu, uitându-se la degetele împletiteţă ă ale Dianei şi ale lui Cassie. Laurel aprob din cap încurajatoră când Cassie îi arunc o privire, iar ochii reci şi cenuşii ai luiă Melanie luceau calm, aprobator. Sean îşi muşca buza, uitându-se nesigur ba la unul dintre membrii grupului, ba la altul.

Dar expresia lui Nick o uimi cel mai mult pe Cassie. Chipul lui, care de regul nu exprima niciun fel de emo ie, acum era evidentă ţ încordat, de parc în interiorul lui avea loc o lupt violent .ă ă ă

Totuşi, ea nu avea timp acum s se gândeasc la el. N-aveaă ă timp s se gândeasc nici m car la Faye, care se agita inutil, înă ă ă timp ce planurile ei de a dezbina sabatul eşuaser . Melanie zise:ă

— Vrei s mergem mai întâi la mine, Cassie? Str m tuşaă ă ă Constance o îngrijeşte pe mama ta şi dac vrei s-o vezi…ă

Cassie aprob cu putere din cap. P rea c trecuser o sut deă ă ă ă ă ani de când o v zuse pe mama ei, de când fusese în aceaă camer invadat de lumin roşie şi se uitase la ochii sticloşi şiă ă ă goi ai mamei ei. Desigur, acum mama ei era bine; desigur, va fi în stare s -i povesteasc lui Cassie ce se întâmplase.ă ă

Dar când cele trei – Melanie, Cassie şi Diana, care nu-i d duă deloc drumul la mân pe tot parcursul drumului scurt pân laă ă num rul patru – intrar în cas , Cassie îşi sim i inima grea.ă ă ă ţ Str m tuşa lui Melanie, o femeie cu buze sub iri şi ochi severi, leă ă ţ

conduse în t cere jos, pe sc ri, în camera de oaspe i. Aruncând oă ă ţ privire c tre silueta fantomatic din pat, Cassie sim i c -iă ă ţ ă înghea sângele în vine.ţă

— Mam ! şopti ea, ştiind deja c n-avea s primeasc niciună ă ă ă r spuns.ă

Dumnezeule, mama ei p reaă tân r .ă ă Chiar mai tân r decâtă ă de obicei, înfior tor de tân r , nefiresc de tân r . Parc nici nuă ă ă ă ă ă era mama ei acolo, pe pat, ci o feti cu p rul negru şi ochi mari,ţă ă negri, tulbur tori, care sem nau vag cu cei ai doamnei Blake. Oă ă str in .ă ă

— E-n regul , mam , şopti Cassie, îndep rtându-se de Diana şiă ă ă punându-i mamei o mân pe um r. Totul va fi bine. Vei vedea.ă ă Vei fi bine.

O durea gâtul, apoi sim i cum Diana o îndep rteaz cuţ ă ă blânde e.ţ

— A i trecut amândou prin destule, zise Melanie de îndat ceţ ă ă ieşir . Las -ne s ne ocup m noi de treburile cu doctorul şi cuă ă ă ă poli ia, dac va veni. Tu şi Cassie dormi i un pic.ţ ă ţ

Ceilal i din sabat aşteptau în strad şi d dur aprobator dinţ ă ă ă cap când Melanie rosti aceste vorbe. Cassie se uit la Diana, careă încuviin la rândul ei.ţă

— OK, spuse Cassie.Se sim ea sl bit , avea glasul uşor r guşit şi-şi d du seamaţ ă ă ă ă

cât era de obosit frânt de oboseal . În acelaşi timp, îşi sim eaă ă ă ţ mintea goal şi toat scena derulat în fa a ei p rea desprinsă ă ă ţ ă ă dintr-un vis. Pur şi simplu era prea ciudat s stea acolo, laă primele ore ale dimine ii, ştiind c bunica ei era moart , mama eiţ ă ă se afla în stare de şoc şi ea nu mai avea o cas unde s seă ă întoarc . Dar pe strad nu erau adul i, nu se-auzeau zgomote,ă ă ţ erau doar membrii Cercului şi o nemişcare misterioas . Dacă ă st teai s te gândeşti,ă ă de ce nu erau deloc p rin i acolo? Cuă ţ siguran c unii dintre ei auziser ce se întâmplase.ţă ă ă

Dar casele de pe strada Crowhaven r maser închise şiă ă t cute. În drum spre casa lui Melanie, Cassie se gândi c v zuseă ă ă o lumin stingându-se în locuin a lui Suzan şi o perdea mişcat înă ţ ă casa fra ilor Henderson. Dac vreunul dintre adul i era treaz, nuţ ă ţ voia s se implice.ă

Suntem pe cont propriu, se gândi Cassie. Dar Diana era al turiă de ea, apoi v zu silueta înalt a lui Adam profilat în luminaă ă ă

farurilor maşinilor parcate ale membrilor sabatului. Doar simpla lor apropiere o f cu pe Cassieă s se ă simt invadat de un fel deă ă putere.

— Mâine trebuie s st m de vorb , zise ea. Am o mul ime deă ă ă ţ lucruri s v spun tuturor. Lucruri pe care bunica mi le-aă ă dezv luit chiar înainte… înainte de a muri.ă

— Ne putem întâlni la prânz, pe plaj … începu Diana, dară Faye, cu glasul ei r guşit, îi t ie vorba.ă ă

Nu, nu putem. Eu sunt cea care hot r şte acum unde au locă ă întâlnirile, sau a i uitat?ţ

Faye îşi l s capul pe spate cu mândrie, iar diademaă ă cu semilun de argint str luci pe fundalul p rului ei negru precumă ă ă miezul de noapte. Diana deschise gura, apoi o închise la loc.

— Bine, rosti Adam cu un calm am gitor, ieşind din luminaă farurilor ca s vin lâng Faye. Tu eşti conduc toarea. Deci,ă ă ă ă trebuie s ne conduci. Unde ne vom întâlni?ă

Faye îşi miji ochii.— La vechea cl dire a ştiin elor naturii. Dar… ă ţ— Bine.Adam nu aştept s termine; îi întoarse spatele.ă ă— V duc cu maşina acas , le zise el apoi lui Cassie şi Dianei.ă ăFaye p rea furioas , dar cei trei se îndep rtau deja.ă ă ă— Ah, mi-am adus aminte, Diana… la mul i ani! strig eaţ ă

dispre uitoare dup ei.ţ ăDiana nu-i r spunse.ă

3— Jacinth! Eşti acolo? Jacinth!Cassie clipi în lumina str lucitoare a soarelui. Mai v zuseă ă

înc perea asta înainte. Era buc t ria bunicii ei… sau poate că ă ă ă totuşi nu era. Pere ii buc t riei bunicii ei erau deforma i şiţ ă ă ţ murdari; aceştia erau drep i şi cura i. Casa bunicii era p tat deţ ţ ă ă fumul de secole; aceasta ar ta aproape nou şi avea o formă ă ă uşor diferit . Cârligele din metal, pentru ag at vasele,ă ăţ str luceau.ă

Era camera din visul ei, visul pe care-l avusese ultima dată când îşi petrecuse noaptea acas la Diana. Scaunul scund peă care st tuse era la fel. Dar acest vis p rea s continue ceea ce înă ă ă cel lalt vis se terminase.ă

— Jacinth, dormi cu ochii deschişi? A venit Kate!Cassie se sim i invadat de o presim ire şi de emo ie. Kate;ţ ă ţ ţ

cine era Kate? F r ca m car s ştie de ce, se trezi c se ridic înă ă ă ă ă ă picioare; îşi d du seama c purta o rochie care-i ajungea pân laă ă ă vârful gra ioşilor pantofi de brocart. Cartea Umbrelor, îmbr catţ ă ă în piele roşie, îi c zu din poal .ă ă

Se întoarse în direc ia din care venea vocea, c tre ceea ceţ ă trebuie c era uşa lateral a casei bunicii ei. Lumina soarelui eraă ă puternic , iar acolo se aflau dou siluete. Una era înalt şi aveaă ă ă alura femeilor din gravurile puritane pe care le v zuse în c r ileă ă ţ de istorie. Cealalt era scund , cu p rul str lucitor.ă ă ă ă

Cassie nu putea vedea niciunul dintre chipuri, ci doar faptul că femeia mai scund întinsese mâinile spre ea, ner bd toare.ă ă ă Cassie înaint şi-o prinse de mâini…ă

…şi visul se transform . Era întuneric şi auzea ipeteleă ţ chinuitoare ale p durii t iate. Lacrimi s rate îi ardeau obrajii, iară ă ă ochii ei se luptau în zadar s str pung întunericul.ă ă ă

Vasul înainta, cobora. Pierdu i; cu to ii, pierdu i. Iarţ ţ ţ Instrumentele Supreme se pierduser şi ele… pentru moment.ă

Dar numai pentru moment. Hot rârea s lbatic a gândului oă ă ă copleşi pe Cassie; sim i un gust amar. Deşi apa rece p rea sţ ă ă curg la picioarele ei, sim i c visul îşi pierde densitatea. Încercă ţ ă ă s se aga e de el, dar acesta se topea şi totul se schimba în jurulă ţ

ei, iar întunericul nop ii zgomotoase, furtunoase, se transform înţ ă întunericul t cut din camera Dianei.ă

Se trezi.Şi era cât se poate de uşurat c era în via .ă ă ţăNu era chiar bezn în camer . Zorii luminau perdelele, f cândă ă ă

ca întunericul s devin cenuşiu. Diana dormea liniştit al turi deă ă ă ă ea. Cum putea Diana s fie liniştit dup toate câte seă ă ă întâmplaser ? Dup tot ce aflase despre cea mai bun prieten aă ă ă ă ei şi despre iubitul ei, dup ce pierduse pozi ia de conduc toareă ţ ă a sabatului, cum putea Diana s doarm ? Dar genele-i negreă ă atingând obrajii era nemişcate, iar pe chipul ei senin nu era nicio urm de sup rare.ă ă

Este atât de bun ! Nu voi putea s fiu niciodat atât de bun ,ă ă ă ă se gândi Cassie. Nici dac se str duia toat via a. Totuşi, simplulă ă ă ţ fapt c se afla aproape de Diana o f cea s se simt mai bine.ă ă ă ă

Cassie ştia c nu va reuşi s mai adoarm . Se sprijini de t bliaă ă ă ă patului, gânditoare.

Dumnezeule, era bucuroas c totul era din nou în regul întreă ă ă ea şi Diana. Şi între ea şi Adam – Cassie aproape c se temea să ă se gândeasc la Adam, îngrijorat c cine ştie ce fel de durere i-ă ă ăar fi provocat acest gând. Dar deşi sim ea o mâhnire adâncţ ă atunci când şi-l imagina, nu era insuportabil , iar otrava gelozieiă şi a furiei îi disp ruse cu adev rat. Îşi dorea sincer ca el şi Dianaă ă s fie ferici i. Acum, era o persoan diferit de cea care fuseseă ţ ă ă timp de şase s pt mâni, când o mistuise frustrarea c el nu eraă ă ă al ei.

F cuse o mul ime de lucruri ciudate în ultimele şaseă ţ s pt mâni, atât de multe, încât de-abia se mai recunoştea peă ă sine îns şi. Nu-mi vine s cred, se gândi ea; am plecat cu Chris şiă ă Doug şi am furat dovleci din Salem, l-am sc pat pe Chris deă câinele la – asta nu m caracterizeaz deloc. M-am jucat cuă ă ă Faye de-a Omul cu Pizza. F cuse acea c l torie nebuneasc peă ă ă ă motociclet , cu Deborah… Ei bine, asta nu fusese chiar aşa deă r u.ă

O mul ime de lucruri pe care le f cuse în ultima lun nuţ ă ă fuseser chiar rele. Minciuna, dezam girea, vinov ia fuseseră ă ăţ ă cumplite, îns unele schimb ri fuseser pl cute. Devenise maiă ă ă ă apropiat de Deborah şi Suzan, reuşise s în eleag ce anume-iă ă ţ ă f cea pe fra ii Henderson s se comporte astfel. Chiar şi peă ţ ă

Nick… Cassie se gândi c -l în elegea mai bine acum. Şi g sise înă ţ ă ea puterea pe care nu b nuise niciodat c o avea. Puterea de aă ă ă alunga acea umbr în cimitir – John cel Negru? – dup moarteaă ă lui Jeffrey, puterea de a-i cere unui b iat s danseze şi, în celeă ă din urm , puterea de a o înfrunta pe Faye.ă

Nu spera decât c va mai avea destul putere ca s înfrunte şiă ă ă zilele care aveau s urmeze.ă

Cassie nu mai fusese în vechea cl dire a ştiin ei de când Faye oă ţ ademenise acolo şi o inuse ostatic în acea prim s pt mân deţ ă ă ă ă ă şcoal . Era la fel de întunecoas şi aveaă ă acelaşi aspect care- iţ inspira nesiguran , aşa cum îşi amintea. Nu avusese nici ceaţă mai vag idee de ce Faye dorise ca ele s se întâlneasc acolo,ă ă ă în afar de faptul c acela era teritoriul ei, în timp ce plaja fuseseă ă întotdeauna teritoriul Dianei.

Era ciudat s-o vezi pe Faye în locul Dianei, stând în fa aţ grupului, cu to i ochii a inti i asupra ei. Azi, Faye purta haineţ ţ ţ obişnuite – pantaloni negri, strâm i, şi un tricou cu dungi roşii şiţ negre –, dar chiar şi aşa tot p stra o aur misterioas deă ă ă conduc tor. În timp ce mergea, rubinele sale în form de steaă ă str luceau în razele de soare p trundeau prin cr p turileă ă ă ă obloanelor de la ferestre.

— Presupun c tu, Cassie, eşti cea care şi-a dorit această ă întâlnire. Ai spus c o s ne zici o mul ime de lucruri, nu-i aşa?ă ă ţ

— Despre ce mi-a spus bunica înainte de a muri, spuse Cassie cu glas ferm, privind-o pe Faye în ochi. Înainte ca John cel Negru s-o omoare.

Dac se aştepta cumva ca lui Faye s -i fie ruşine, eraă ă momentul s fie dezam git ; ochii ei aurii, cu pleoape grele,ă ă ă r maser imobili, arogan i. Dup cum p reau s stea lucrurile,ă ă ţ ă ă ă Faye nu-şi asuma nicio responsabilitate pentru faptele lui John cel Negru, deşi ea fusese aceea care f cuse toate aranjamenteleă pentru ca el s fie eliberat.ă

— Dar oare chiar a fost John cel Negru? întreb Suzan, cuă îndoial în glas, ducându-şi unul dintre degetele ei cu manichiuraă perfect la buzele-i perfecte, ca şi cum încerca s rezolve ună ă exerci iu nou şi greu. Oare chiar s fi fost el?ţ ă

— El chiar a fost acolo. Şi chiar este aici, zise Cassie.Suzan nu era atât de naiv precum voia s par , iar uneoriă ă ă

avea revela ii surprinz toare. Cassie şi-ar fi dorit-o de partea ei.ţ ă— A ieşit din movila aceea din cimitir, continu Cassie. Eraă

mormântul lui, presupun. Când a dus craniul la cimitir, a eliberat energie întunecat , care i-a dat puterea s se întoarc .ă ă ă

— S se întoarc din moarte? întreb Sean, agitat.ă ă ăÎnainte de a apuca s r spund Cassie, Melanie spuse:ă ă ă— Movila aceea nu putea fi mormântul lui John cel Negru,

Cassie. Îmi pare r u, dar pur şi simplu nu se poate. Aspectul eiă arat c este recent .ă ă ă

— Ştiu c este recent . Nu este primul mormânt al lui John celă ă Negru; nici m car nu ştiu dac a avut un mormânt în anii 1600.ă ă Cred c nu, dac a murit pe mare…ă ă

Privirile unora dintre cei din grup erau uimite, dar Cassie cu greu le observ .ă

— Oricum, nu este mormântul lui de-atunci, explic ea. Esteă mormântul s u din 1976.ă

Laurel, care-şi turna din termos o ceaşc de ceai de ierburi,ă împroşc podeaua cu lichidul fierbinte.ă

Faye încremeni.— Poftim? se înfurie ea.

Pân şi Diana şi Adam ar tau buimaci, privindu-seă ă unul pe cel lalt. Dar sprijinul veni pe neaşteptate, din partea unei a patraă persoane.

— Dar l sa i-o s -şi spun povestea, zise Deborah.ă ţ ă ăCu degetele mari ag ate de buzunarele jeanşilor, se îndreptăţ ă

c tre Cassie, care st tea pe o l di întoars cu fundul în sus, şiă ă ă ţă ă se aşez al turi de ea.ă ă

Cassie inspir adânc.ă— Mi-am dat seama c ceva era ciudat când am v zut toateă ă

acele morminte din cimitir – mormintele p rin iloră ţ voştri, to iţ omorâ i în 1976. Diana a spus c a fost un uragan, dar mie tot miţ ă se pare ciudat. Vreau să spun… de ce au murit doar p rin ii? Maiă ţ ales c am aflat c voi to i v n scuser i cu doar câteva luniă ă ţ ă ă ăţ înainte. Cu to i aceşti bebeluşi… ai crede c şi unii dintre ei ar fiţ ă putut muri în timpul unui uragan obişnuit. Ca s nu mai vorbescă despre ciud enia faptului c voiăţ ă to iţ v n scuser i în decursulă ă ăţ unei luni.

Acum, se mai liniştise, deşi îi era greu s vorbeasc în timp ceă ă

to i se uitau la ea. Cel pu in, azi, ochii lor nu str luceau deţ ţ ă duşm nie şi suspiciune. Doar Faye ar ta ostil , stând cu bra eleă ă ă ţ încrucişate la piept, cu ochii de felin ă miji i.ţ

— Dar, vede i voi?, explica ia pentru toate acestea este de-aţ ţ dreptul simpl , continu Cassie. John cel Negru s-a întors înă ă timpul ultimei genera ii genera ia p rin ilor noştri. Nimeni nu aţ ţ ă ţ ştiut c era el, iar bunica mea a spus c nimeni nu-şi puteaă ă închipui cum ar fi putut el s se întoarc , dar el era: John celă ă Negru. El a încercat s -i atrag pe p rin ii noştri într-un sabat, peă ă ă ţ vremea când ei erau doar un pic mai mari decât suntem noi acum.

— P rin iiă ţ noştri? întreb Doug, chicotind. Haide, Cassie, las-oă balt !ă

Se auzir chicote şi din partea altor ascult tori, iar chipurile loră ă exprimau de la scepticism la încercarea de a se st pâni s -şiă ă manifeste deschis ironia.

— Nu, aştepta i! zise Adam, începând s par agitat. Suntţ ă ă câteva lucruri care ar explica aceast situa ie. Ştiu c uneoriă ţ ă bunica mea avea mintea r t cit , dar mi-a spus câte ceva despreă ă ă p rin ii mei – despre noi, copiii, care am format un sabat – careă ţ pur şi simplu se potriveşte cu ce am auzit.

Ochii s i de un albastru-cenuşiu scânteiau intens.ă— Mai e ceva, zise Deborah, privindu-l pieziş pe Nick. Bunica

lui Cassie a spus c mama mea trebuia s se m rite cu tat l luiă ă ă ă Nick; în schimb, John cel Negru a f cut-o s se m rite cu tata.ă ă ă Asta ar putea explica de ce mama era însp imântat fie şi numaiă ă dac invocai magia, şi de ce p rea oarecum vinovat cândă ă ă spunea despre Nick c începea s semene cu tat l lui. Asta ară ă ă putea explica multe.

Cassie îl z ri pe Nick, care, ca de obicei, st tea separat deă ă grup, într-un col întunecos. Se uita atât de st ruitor în podea,ţ ă încât ochii s i p reau s fie pe cale s sfredeleasc o gaur în ea.ă ă ă ă ă ă

— Da, ar putea, spuse el atât de încet, încât Cassie de abia auzi vorbele lui.

Ea se întreb ce voise el s spun .ă ă ă— Îmi imaginez c asta ar explica şi de ce p rin ii mei ipau totă ă ţ ţ

timpul unul la cel lalt, ad ug Deborah.ă ă ă— To i ţ p rin ii ip tot timpul, zise Chris, ridicând din umă ţ ţ ă eri.— To i ţ p rin ii de pă ţ e-aici sunt cei care i-au supravie uit lui Johnţ

cel Negru, zise Cassie. Au supravie uitţ pentru c ă nu s-au dus să lupte cu el. Bunica spunea c dup ce într-o singur lun seă ă ă ă n scuser unsprezece bebeluşi, p rin ii noştri şi-au dat seama ceă ă ă ţ avea de gând s fac John cel Negru. Voia un sabat pe care s -lă ă ă controleze complet, un sabat de copii pe care el s -i poată ă modela pe m sur ce aceştia creşteau. Voi, b ie i… zise Cassieă ă ă ţ ar tând din cap c tre grup, voi avea i s fi i sabatul lui.ă ă ţ ă ţ

Membrii Clubului se uitar unii la al ii.ă ţ— Dar despre tine ce po i s ne spui, Cassie? o întreb Laurel.ţ ă ă— Eu m-am n scut mai târziu. Nici Kori nu seă n scuse, ă şti i.ţ

Noi nu f ceam parte din planurile lui John cel Negru; noi nu eramă altceva decât nişte copii obişnui i. Dar voi, b ie i, voi avea i sţ ă ţ ţ ă fi iţ ai lui. A aranjat totul în leg tur cu voi.ă ă

— Iar p rin ii care nu erau de acord cu aceast idee s-au dusă ţ ă s se lupte cu John cel Negru, rosti Deborah. L-au omorât; l-auă ars, pe el şi casa de la num rul treisprezece, dar au murit şi ei înă timp ce f ceau asta. Cei care mai sunt în via sunt laşii care auă ţă r mas acas .ă ă

— Ca tat lă meu, zise deodat Suzan, ridicându-şi privirea de laă unghiile sale. Devine cu-adev rat nervos dac pomeneşti deă ă monumentul Vietnam Memorial ori de Titanic, sau de orice altă situa ie în care oamenii au murit ca s -i salveze pe al ii. Şi nuţ ă ţ vorbeşte niciodat despre mama mea.ă

Cassie constat c în ochii celor din Cerc era uimire. Îns înă ă ă ochii multora dintre ei era şi în elegere.ţ

— Ca şi tat l meu, zise Diana gânditoare. Întotdeauna spuneă despre mama c a fost foarte curajoas , dar nu spune niciodată ă ă exact de ce. Nu-i de mirare, din moment ce el nu s-a dus cu ea, ci a l sat-o s plece singur . ă ă ă

Îşi muşc buzele, întristat , şi ad ug :ă ă ă ă— Ce lucru oribil s afli asta despre propriul t u tat !ă ă ă— Mda, ei bine, la mine e şi mai r u, spuse Deborah, cuă

îndârjire. Nici unul dintre p rin ii mei nu a plecat. Şi nici ai voştri,ă ţ continu ea, adresându-se fra ilor Henderson care se privir unulă ţ ă pe cel lalt, încruntându-se.ă

— În timp ce noi ceilal i, f r p rin i, suntem norocoşi? întrebţ ă ă ă ţ ă Melanie, ridicând din sprâncene.

— M car voi şti i despre ei c au avut coloan vertebral , ziseă ţ ă ă ă Deborah, scurt. Tu, Adam, Laurel şi Nick ave i ceva de care sţ ă

fi i mândri. Eu aş fi preferat s fi fost crescut de bunica sau de oţ ă ă str m tuş decât s amă ă ă ă p rină i care ip tot timpul unul laţ ţ ă cel lalt, pentru c le e atât de ruşine cu ei înşişi.ă ă

Cassie îl privi din nou pe Nick şi observ c ceva disp ruse deă ă ă pe chipul lui, o tensiune pe care i-o ştia înc de când îlă cunoscuse. Acum ar ta altfel, cumva mai blând, mai vulnerabil.ă În acel moment, el îşi ridic ochii şi-i întâlni pe-ai ei, surprinzând-ăo c se uita la el. Cassie ar fi vrut s -şi mute privirea, dar nuă ă reuşi şi, spre marea ei surpriz , nu g si deloc ostilitate în ochiiă ă lui. Buzele lui schi au un zâmbet crispat, de uşurare, iar ea seţ trezi c ea îns şi îi zâmbea, cu simpatie.ă ă

Apoi, îşi d du seama c Faye se uita la ei. Întorcându-se cuă ă spatele, vorbi repede întregului grup.

— Motivul pentru care p rin ii noştri au fost ucişi a fost c nuă ţ ă au stat al turi unii de ceilal i. Cel pu in, aşa spunea bunica.ă ţ ţ Spunea că noi suntem acum cei afla i în pericol, deoarece Johnţ cel Negru va veni s ne ia. Înc îşi doreşte s aib propriul sabat,ă ă ă ă iar acum, c e din nouă viu... un b rbat viu, care respir … Bunicaă ă mai spunea c el nu va ar ta ars sau cumplit când îl vomă ă revedea şi c s-ar putea s nu-l recunoaştem, dar c va trebui să ă ă ă fim preg ti i s -l întâlnim.ă ţ ă

— De ce? întreb Adam, iar vocea lui p ru puternic în linişteaă ă ă brusc din jur. Ce anume credea ea c are el de gând s fac ?ă ă ă ă

Cassie îşi ridic bra ele. Nu mai exista niciun secret vinovată ţ între ea şi Adam, dar de fiecare dat când se uita la el, sim ea…ă ţ o leg tur . O leg tur nou , aceea dintre doi oameni careă ă ă ă ă trecuser prin foc şi deveniser mai puternici. Existaseă ă întotdeauna o complicitate între ei doi.

— Nu ştiu ce are de gând s fac , îi spuse ea lui Adam. S neă ă ă p c leasc , spunea bunica. S ne fac s -l urm m la fel cum auă ă ă ă ă ă ă f cut p rin ii noştri. Dară ă ţ cum, asta nu ştiu.

— Motivul pentru care întreb este acela c poate nu ne vreaă pe to i,ţ zise Adam, în continuare calm. Spuneai c aranjase caă unsprezece dintre noi s ne naştem – iar dac el se al tură ă ă ă sabatului, în calitate de conduc tor, asta înseamn doisprezece.ă ă Dar tu nu erai printre cei unsprezece, Cassie. Nici Kori nu era. Ba mai mult, se pare c a îndep rtat-o pe Kori.ă ă

Diana inspir adânc.ă— O, Doamne… Cassie! Trebuie s pleci! Trebuie s p r seştiă ă ă ă

New Salem, s te întorci în California…ăSe opri, întrucât Cassie cl tina din cap.ă— Nu pot, spuse Cassie, simplu. Bunica mi-a spus c trebuieă

s r mân aici şi s lupt. Mi-a zis c de-asta m-a adus mamaă ă ă ă înapoi, ca s m pot luptaă ă cu el. Poate c sunt pe jum tateă ă str in , dar presupun c sunt unul dintre copiii care nu f ceauă ă ă ă parte din planul lui, aşa c poate am un fel de avantaj asupra lui.ă

— Nu fi modest , o întrerupse Deborah ironic. B trâna doamnă ă ă ne-a spus c familia ta a fost dintotdeauna cea mai puternic . Aiă ă cea mai limpede vedere şi cea mai mare t rie, spunea ea.ă

— Iar acum am Cartea Umbrelor, spuse Cassie, cumva încurcat , aplecându-se ca s scoat din rucsac cartea cuă ă ă coperte roşii, de piele. Bunica o ascunsese în şemineul din buc t rie, în spatele unei c r mizi mobile. John cel Negru o voia,ă ă ă ă deci probabil c în ea exist ceva de care el se teme. Am s-oă ă citesc şi am s -ncerc s aflu despre ce anume este vorba.ă ă

— Iar noi, ceilal i, ce putem face? întreb Laurel.ţ ăCassie îşi d du seama c întrebarea îi era adresată ă ă ei; cu

excep ia lui Faye, care era încruntat , ceilal i se uitau la ea, înţ ă ţ aşteptare. Emo ionat , ridic bra ele şi cl tin din cap.ţ ă ă ţ ă ă

— Am putea vorbi cu doamnele în vârst din oraş, sugeră ă Deborah. Cel pu in, ideea asta mi-a venit. Bunica lui Cassieţ spunea c p rin ii noştri au uitat de magie, c au uitat cum să ă ţ ă ă supravie uiasc . Dar îmi imaginez c doamnele în vârst nu auţ ă ă ă uitat şi am putea s le întreb m. De exemplu, pe bunicaă ă Quincey, a lui Laurel, sau pe bunica lui Adam, pe b trânaă doamn Franklin. Chiar şi pe str m tuşa ta, Mel.ă ă ă

Melanie p rea s se îndoiasc .ă ă ă— Str m tuşa Constance nu esteă ă deloc de acord cu metodele

vechi. E destul de… inflexibil în aceast privin .ă ă ţă— Iar bunica Quincey este atât de fragil ! zise Laurel. Câtă

despre b trâna doamn Franklin… ei bine, nu e întotdeauna cuă ă mintea întreag .ă

— Ca s-o spunem mai diplomatic, preciz Adam. Să ă recunoaştem, bunica mea este destul de înceat la minteă câteodat . Dar cred c Deborah are dreptate; ele sunt tot ceă ă avem, aşa c trebuie s folosim cât mai mult din ce ştiu. Putemă ă s încerc mă ă s scoatem câteva informa ii şi de la p rin ii noştri…ă ţ ă ţ ce-am avea de pierdut?

— Un bra şi un ochi, dac e vorba s -l ba i la cap pe tata,ţ ă ă ţ morm i Suzan, inându-şi degetele în lumina soarelui, ca s -şiă ţ ă cerceteze unghiile. Dar Chris şi Doug Henderson rânjeau nebuneşte şi spuser c ei ar fi ferici i s -i interogheze pe to iă ă ţ ă ţ p rin ii.ă ţ

— Le vom spune: „Hei, î i mai aduci aminte de tipul la peţ ă care l-ai pr jit ca pe Freddy Kruegeră 3, acum şaisprezece ani? Ei bine, s-a întors, aşa c poate ne dai nişte informa ii ca s ne aju iă ţ ă ţ s -l identific m, zise Doug, cu satisfac ie.ă ă ţ

— Bunica ta nu i-a spusţ nimic care ar putea s ne fie de folos?ă o întreb Laurel pe Cassie.ă

— Nu… stai pu in! zise Cassie şi âşni în picioare, tulburat .ţ ţ ă Mi-a spus c au identificat cadavrul lui John cel Negru, în casaă ars , dup inelul lui – un inel cu magnetit. Se uit la Melanie: Tuă ă ă eşti experta în cristale: aşadar, ce înseamn magnetitul?ă

— Este un oxid de fier, negru, zise Melanie, mijindu-şi gânditoare ochii cenuşii şi reci. Ca şi hematitul, este tot un oxid de fier, doar c dac tai hematitul, este roşu ca sângele. Pe cândă ă dac tai un magnetit, e negru şi magnetic.ă

Cassie încerc s -şi controleze mimica. Ei bine, ştia că ă ă hematitul provenea din casa lui John cel Negru; poate c luaseă piatra lui. Nu trebuia s fie surprins c ea purta ună ă ă inel cu ceva similar. Totuşi, Cassie avu o tres rire, ca o revela ie. Mai bine-ară ţ fi sc pat de bucata de hematit. În clipa asta, ea se afla în cutiaă de bijuterii din camera ei, unde o pusese când Diana o condusese acas ca s -şi ia hainele, în acea diminea , înainteă ă ţă de şcoal .ă

— Bine, o s urm rim cu aten ie aceast pist , zise Adam,ă ă ţ ă ă scutind-o pe Cassie de a da o replic . Putem vorbi mâine cuă b trânele doamne – sau poate-ar trebui s aştept m pân după ă ă ă ă înmormântarea bunicii lui Cassie.

— În regul , murmur Cassie.ă ă— Ai dat o mul ime deţ sugestii, Adam, r bufni Faye în cele dină

urm .ăBra ele sale r m seser nemişcate, strânse la piept,ţ ă ă ă iar pielea

ei de culoarea mierii se înroşise de mânie.Adam îi r spunse cu o privire goal .ă ă

3 Personaj din seria de filme horror Coşmarul de pe Strada Ulmilor (n. trad.).

— Dac stau s m gândesc, mai este o sugestie pe careă ă ă urmeaz s-o fac. Cred c ar trebui s vot m din nou ună ă ă ă conduc tor.ă

Faye izbucni, iar ochii ei aurii aruncau scântei:— Nu po i face asta!ţ— De ce nu? Dac suntem cu to ii de acord, îi r spunse Adamă ţ ă

calm.— Pentru c nu respect tradi iile, se stropşi Faye. Uit -te înă ă ţ ă

oricare dintre C r ile Umbrelor şi vei vedea c aşa e! Votul esteă ţ ă vot; am câştigat, iar acum nu se poate schimba nimic. Eu sunt conduc toare sabatului.ă

Adam se întoarse spre ceilal i, cerându-le ajutorul, dar Melanieţ p rea tulburat , iar Diana cl tina uşor din cap.ă ă ă

— Are dreptate, zise Diana încet. Votul a fost corect, la vremea aceea. Nu exist vreo clauz c poate fi schimbat.ă ă ă

Melanie cl tin din cap c era de acord, deşi nu-şi dorea.ă ă ă— Şi nu-mi place s face i toate aceste planuri f r s mă ţ ă ă ă ă

întreba i şi pe mine, continu Faye, p şind din nou precum oţ ă ă panter într-o cuşc .ă ă

Din ochi p reau s -i âşneasc scântei, identice cu pietriceleleă ă ţ ă de la gâtul ei şi de pe degete, atunci când trecea prin peticele de lumin solar .ă ă

— Ei bine, şi tu ce-ai vrea s facem? zise Laurel provocator,ă aruncându-şi pe spate p rul şaten-deschis. Tu eşti cea care aă dorit s -l elibereze pe John cel Negru, Faye. Ai spus c ne vaă ă ajuta, c ne va da puterea lui. Acum, ce zici de asta? Ce ai deă spus acum, când el e aici?

Faye respira precipitat.— Poate c ne testeaz …ă ă— Omorând-o pe bunica lui Cassie? îi t ie vorba Deborah, cuă

asprime. Nu fi fraier , Faye! Am fost acolo; amă v zută totul. Nu exist nicio scuz ca s ucizi o b trân .ă ă ă ă ă

Faye o privi ca pe un ex-locotenent dezertor.— Nu ştiu de ce a f cut asta! Poate c are nişte planuri despreă ă

care noi nu ştim.— Acesta este cel mai adev rat lucru pe care l-ai spusă

vreodat ! o întrerupse Melanie. Are nişte planuri, Faye – s ne iaă ă pe noi. A ucis deja patru oameni, iar dac -l deranj m, sunt sigură ă ă c va fi fericit s ne omoare şi pe noi.ă ă

Faye se opri în loc şi zâmbi triumf toare.ă— N-are cum, se stropşi ea. Dac are cumva dreptate Cassie –ă

şi nu spun c ar avea, ci spun doar că ă dacă are dreptate –, atunci are nevoie de noi pentru sabatul s u. Aşa c nu poate s neă ă ă omoare.

— Ei bine, nu poate s ne omoare pe to i, zise Adam enervat.ă ţ Dar se poate lipsi de înc unul dintre noi.ă

Se aşternu liniştea. Membrii Cercului se priveau stânjeni i uniiţ pe ceilal i.ţ

Atunci, poate c ar fi mai bine s te asiguri c nu eşti ă ă ă tu acela, spuse Faye, zâmbindu-le tuturor.

Nu era chiar vechiul ei zâmbet, detaşat; era mai mult un rânjet, cu din ii dezveli i. Înainte ca cineva s apuce s maiţ ţ ă ă spun ceva, ea se întoarse şi ieşi mândr din înc pere. Îi auziră ă ă ă paşii rapizi pe scar , în jos, apoi zgomotul uşii trântite, de laă intrarea în cl direa de ştiin .ă ţă

Cassie, Adam şi Diana se uitar unul la altul. Adam cl tin dină ă ă cap.

— Am încurcat-o, zise el.— Oh, la asta trebuia s ne aştept m de la aceast întâlnire?ă ă ă

spuse Deborah.Diana îşi l s fruntea în palm , epuizat .ă ă ă ă— Avem nevoie de ea, zise. Este conduc toarea sabatului şiă

avem nevoie de ea, s fie de partea noastr , nu de partea lui.ă ă Am face mai bine s mergem s vorbim cu ea.ă ă

Încet, membrii Clubului se ridicar . Afar , lumina eraă ă puternic , iar Cassie privi chiorâş. A şaptea or tocmai seă ă terminase, iar mul imea ieşea din şcoal . Cassie scrutţ ă ă mul imea, dar nu o z ri pe Faye.ţ ă

— Probabil c s-a dus acas , spuse Diana. Va trebui să ă ă mergem dup ea…ă

Cassie nu mai auzi restul cuvintelor. În gr mada de elevi dină parcare, z ri dintr-odat o figur familiar . O figur familiară ă ă ă ă ă stranie, care nu apar inea acelui loc şi, ca s-o identifice, trebuiţ s -şi bat serios capul. Pentru numele lui Dumnezeu, unde maiă ă v zuse nasul la în vânt, p rul de culoarea paiului, ochii ia reci,ă ă ă ă c prui? Era o persoan pe care o cunoştea destul de bine, peă ă care obişnuia s-o vad zi de zi, pe care fusese cât se poate deă fericit s-o uite dup ce venise în New Salem.ă ă

Cassie se sim i copleşit de o senza ie de c ldur şi umiditate.ţ ă ţ ă ă Amintirea nisipului sub t lpi, dârele de sudoare scurgându-i-seă pe corp, lo iunea unsuroas de soare pe nas. Sunetul valurilorţ ă clipocind, mirosul de trupuri încinse şi sentimentul de ap sare.ă

Cape Cod.Figura familiar era a fetei pe nume Portia.ă

4— Hei, stai pu in, Cassie, zise Chris, alergând spre ea şiţ

oprind-o. Ce s-a întâmplat?— Am v zut pe cineva.ăCassie îşi d dea seama c -şi c scase ochii, s se holbeze înă ă ă ă

mul ime. Portia disp ruse în marea de capete care se mişcau.ţ ă— O tip pe care am cunoscut-o ast -var … continu ea, dară ă ă ă

vocea i se pierdu, în timp ce ea se gândea la misiunea de a le explica celor din Cerc ce era cu Portia.

Îns şi Adam o z rise.ă ă— Vân tor de vr jitoare, zise el cu asprime. Fra ii ei i-au adusă ă ţ

o puşc . Sunt foarte serios implica i… nu e doar un hobby, ci oă ţ obsesie.

— Şi au venit aici? îl lu în râs Deborah.ăAflat între fata cu p rul întunecat şi Adam, Cassie se uita înă ă

toate p r ile; cu siguran c vân torii de vr jitoare nu erau cevaă ţ ţă ă ă ă nou pentru aceşti oameni, ci îi mai întâlniser şi înainte.ă

— Ei trebuie s ştie mai bine, ad ug Deborah.ă ă ă— Poate c a fost o greşeal … sau o întâmplare. Poate că ă ă

p rin ii ei s-au mutat, iar ea s-a transferat aici, ori ceva de genulă ţ acesta, zise Laurel, optimist ca-ntotdeauna.ă

Cassie cl tin din cap.ă ă— Portia nu face greşeli, murmur ea. Şi m îndoiesc c înă ă ă

cazul ei ar putea fi vorba de vreo întâmplare. Adam ce ne facem?Cassie p rea mai sup rat de acest lucru decât de faptul că ă ă ă

John cel Negru era liber pe undeva prin New Salem. Acea teroare te f cea s - i înghe e mintea de spaim era mult prea mult ca să ă ţ ţ ă ă abordezi lucrurile în mod ra ioţ nal. Frica de Portia era mai familiar , iar Cassie se sim i înghi it de vechea form deă ţ ţ ă ă neputin . Nu fusese niciodat în stare s o înfrunte pe Portia;ţă ă ă din fiecare întâlnire, ea ieşea mut , umilit , învins . Cassieă ă ă închise ochii.

— Nu mai sunt aşa. Nu voi mai fi aşa, se gândi. Dar sufletul îi tremura de groaz .ă

— Vom avea de-a face cu ea, începu Adam sumbru, când Doug se înclin spre el, cu ochii s i oblici albaştri scânteind.ă ă

— Ei bine, ea ne este duşman, corect? John cel Negru Vr jitorul a spus c el voia de fapt s ne ajute s -i distrugem peă ă ă ă duşmanii noştri, nu-i aşa? Deci…

— Nici s nu te gândeşti la asta, i-o t ie rapid Melanie.ă ă Nu, Doug. Vorbesc serios!

Doug ridic din umeri, dar se uit pieziş la fratele lui geam n,ă ă ă printre gene.

— Magie malefic , murmur Chris, privind fix în zare.ă ăCassie se uit la Adam.ă— Niciodat , spuse Adam ferm. Nu- i face griji, Cassie.ă ţ

Niciodat !ă

Cassie locuia acum cu Diana.— E limpede c nu po i sta singur în acea cas , îi spuseseă ţ ă ă

Diana şi, chiar în acea dup -amiaz , ea, Laurel şi Melanie oă ă ajutaser pe Cassie s -şi mute lucrurile.ă ă

Veniser şi Adam cu Deborah, şi, ca s le protejeze,ă ă patrulaser neîncetat în jurul casei, iar cei mai mul i dintreă ţ ceilal i membri ai Clubului trecuser pe la ele dintr-un motiv sauţ ă altul. Doar absen a lui Faye fusese remarcat . Nimeni nu o maiţ ă v zuse de când disp ruse de la şcoal .ă ă ă

Casa în sine nu era în mod grav afectat , cu excep ia unoră ţ ciudate zone arse pe podea şi pe câteva uşi. Povestea oficial ,ă stabilit de persoanele adulte care veniser cu o noapte în urmă ă ă s ia trupul neînsufle it al bunicii lui Cassie, era c avusese loc ună ţ ă incendiu, iar doamna Howard se speriase şi f cuse un atac deă cord. Cei din Club nu pomeniser nimic de un intrus, iar poli iaă ţ nici m car nu mai întinsese banda de avertizare în jurul casei.ă Cum de crezuser poli iştii c o podea din lemn de esen tareă ţ ă ţă putuse s ia foc în acest mod… Cassie nu pricepea. Nimeni nu-iă ceruse, dar ea cu siguran n-ar fi mers la sec ie s declare ceva.ţă ţ ă

Casa p rea goal şi plin de ecouri, în ciuda faptului că ă ă ă membrii Cercului se agitau prin ea. Şi sufletul lui Cassie era gol. Nu se gândise niciodat c -i va fi atât de dor de bunica ei – nuă ă era decât o b trân gârbovit , cu p rul grizonant şi aspru şi cuă ă ă ă un neg pe obraz. Dar ochii aceia b trâni v zuser multe, iară ă ă mâinile acelea noduroase fuseser îndemânatice şi blânde,ă bunica ei ştia o mul ime de lucruri şi o f cuse întotdeauna peţ ă Cassie s se simt mai bine.ă ă

— Mi-aş fi dorit s am o fotografie cu ea, zise Cassie încet.ă Bunica mea.

Vr jitoarelor nu le pl cea s fie fotografiate, deci nu existaă ă ă nicio poz de-a ei.ă

— Era o b trân doamn cât se poate de simpatic , ziseă ă ă ă Deborah, aruncându-şi geanta uriaş pe um r, luând şi o cutie deă ă carton plin de c r i şi de CD-uri. Vrei s mai iei şi altceva?ă ă ţ ă

Cassie se uit prin camer . Da, totul, se gândi ea. Mai voiaă ă baldachinul ei cu patru coloane şi draperii de un roz pr fuit,ă fotoliile îmbr cate în damasc şi dulapul masiv din mahon – exactă culoarea asta o aveau ochii lui Nick.

— Dulapul acesta cu sertare este în stil bombé, îi spuse lui Deborah. A fost f cut aici, în Massachusetts, este singurul loc dină colonii în care se produce mobilier în acest stil.

— Mda, ştiu, r spunse Deborah, neimpresionat . Casa e plină ă ă de astfel de obiecte. Cânt reşte o ton , aşa c nu-l po i lua cuă ă ă ţ tine. Vrei s iei combina stereoă sau altceva?

— Nu, pot s-o folosesc pe-a Dianei, r spunse Cassie trist .ă ăSe sim ea de parc -şi l sa întreaga via în urm . Dar nu mţ ă ă ţă ă ă

mut decât pu in mai încolo, pe aceeaşi strad , îşi reaminti ei sieşiţ ă când Deborah plec .ă

— Cassie, dac vrei s trecem s-o vezi pe mama ta în această ă ă dup -amiaz , e-n regul pentru str m tuşa Constance, ziseă ă ă ă ă Melanie, ap rând în cadrul uşii. Oricând, înainte de cin .ă ă

Cassie cl tin din cap, sim ind un junghi în piept. Mama ei.ă ă ţ Desigur, mama ei va fi bine; str m tuşa lui Melanie dorea s aibă ă ă ă grij de ea şi era mai bine pentru mama ei s stea acas laă ă ă Melanie decât s fie dus …în alt parte. Într-o institu ie – oriceă ă ă ţ însemna aceasta. Dac doctorii o vedeau, ar fi hot rât s-o trimită ă ă într-o institu ie sau la un spital. Dar ea nu avea ce s cauteţ ă acolo, avea s se fac bine. Avea nevoie de un pic de odihn ,ă ă ă asta era tot.

— Mul umesc, Melanie, spuse ea. O s trec dup ce termin mţ ă ă ă cu mutarea. M tuşa ta e dr gu c are grij de ea.ă ă ţă ă ă

— Pentru str m tuşa Constance nu e o problem deă ă ă amabilitate, ci de datorie, preciz Melanie, întorcându-se să ă plece. Str m tuşa Constance consider c trebuie s ne facemă ă ă ă ă datoria.

Aşa cred şi eu, cuget Cassie, oprindu-se s ia un morman deă ă

haine de pe pat. Aşa cred şi eu.— Tocmai mi-am adus aminte de ceva – cobor într-o secund ,ă

zise ea.Lucrul de care-şi adusese aminte era hematitul care i se

potrivea perfect în palm ; deschise cutia de bijuterii de peă m su a de toalet şi… se crisp . C ut agitat cu degeteleă ţ ă ă ă ă ă printre obiectele din cutie, dar degeaba.

Bucata de hematit disp ruse.ăDe panic , i se puse un nod în gât. Totă avusese de gând să

facă ceva cu piatra, dar acum, c n-o mai avea, în elese cât deă ţ periculoas era.ă

De data asta, îşi spuse sieşi, n-o s ii secret, n-o s - i faci grijiă ţ ă ţ şi n-o s te-agi i de una singur în leg tur cu asta. De data asta,ă ţ ă ă ă vei face ceea ce trebuia s faci înc de la început, adic trebuieă ă ă s -i spui Dianei.ă

Cassie coborî pe scar . Diana şi Laurel erau în gr dina deă ă ierburi, salvând lucruri despre care Laurel credea c ar fi putut să ă fie folositoare. Cassie îşi îndrept umerii.ă

— Diana, zise ea, vreau s - i spun ceva.ă ţOchii verzi ai Dianei se m rir când Cassie îi povesti despreă ă

hematit, cum îl g sise şi cum îl p strase în secret. Nimeni nuă ă ştiuse de el, cu excep ia lui Deborah… şi a lui Faye.ţ

— Iar acum a disp rut, spuse Cassie. Nu cred c e de bună ă augur.

— Nu, r spunse Diana f r grab . Sunt sigur c nu Cassie, nuă ă ă ă ă ă în elegi? Când ai purtat hematitul cu tine, te-a afectat. Te-aţ influen at s faci anumite lucruri… îl aveai la tine şi la balul deţ ă Halloween, când ai încercat s -l faci pe Adam s te s rute?ă ă ă

— Eu… da! Cassie sim i cum se îmbujoreaz Dar, Diana… mi-ţ ăaş dori s pot spune c hematitul m-a influen at s fac asta, dară ă ţ ă nu a fost aşa. Eu am f cut-o. Îmi doream.ă

— Poate c da, dar pun pariu c şi înainte i-ai fi dorit asta, dară ă ţ în realitate n-ai f cut-o. E posibil ca hematitul s nu te determineă ă s faci anumite lucruri împotriva voin ei tale, îns te ajut să ţ ă ă ă dobândeşti mai uşor lucruri pe care în mod normal nu le-ai dobândi.

— Ca onixul. Las -te în voia sinelui t u întunecat, şopti Cassie.ă ă— Da, zise Diana.

Trebuie c este la unul dintre noi; unul din Cerc, spuse Cassie.ă Pentru c azi-diminea l-am pus în cutieă ţă şi nimeni n-a fost la mine acas azi. Dară care dintre ai noştri s -l fi luat?ă

Diana cl tin din cap. Laurel f cu o grimas .ă ă ă ă— Eu nu m-am mişcat de lâng plante, zise ea. Eleă sunt mai în

siguran atâta vreme cât le acorzi respect şi ştii ce faci. Ele nuţă te influen eaz .ţ ă

La propunerea Dianei, cele trei c utar din nou în camera luiă ă Cassie. Dar hematitul nu era de g sit.ă

Cassie se duse la şcoal joi. Era ciudat s stea la orele scriere înă ă timp ce via a continua în jurul ei ca de obicei. To i aceşti oameniţ ţ – elevii care num rau zilele pân la vacan a de Ziuaă ă ţ Recunoştin ei, profesorii care predau, directorul adjunct careţ patrula pe holuri şi ar ta îngrijorat – habar n-aveau c înă ă comunitatea lor ceva umbla liber, aşteptând pur şi simplu să loveasc din nou. Desigur, nici Cassie nu ştia exact despre ce eraă vorba. Ce form avea s ia John cel Negru de data asta? Cum vaă ă ar ta când ea îl va vedea data viitoare? Dar ştia c va fi cevaă ă periculos.

Faye nu-şi f cu apari ia la cursul de englez . Cassie fu nevoită ţ ă ă s r mân dup or s -i explice domnului Humhries de ce lipsiseă ă ă ă ă ă în ultimele dou zile. Se ar t în eleg tor şi-i spuse s acordeă ă ă ţ ă ă mai mult timp temelor pentru acas , dar era greu s scapi de el.ă ă Cassie era deja în întârziere la ora de algebr când se gr bi să ă ă ajung în baia de la etajul al treilea. Dar odat intrat într-oă ă ă cabin auzi voci afar , care o f cur s înghe e şi s uite de or .ă ă ă ă ă ţ ă ă

Se purta o conversa ie care, în mod evident, avea loc de cevaţ vreme.

— Dup care se presupune c trebuia s se întoarc înă ă ă ă California, spunea una dintre persoane.

Cassie îi auzise glasul de mult prea multe ori ca s nu-lă recunoasc . Portia.ă

— Dar este limpede c a fost o minciun , dac este aceeaşiă ă ă Cassie pe care o cunosc eu, continu Portia.ă

— Cum zici c arat ? întreb cealalt persoan .ă ă ă ă ăO voce strident , ar goas . Cassie o recunoscu Sallyă ţă ă

Waltman.— O, e complet nesemnificativ . E absolut mediocr , deă ă

în l ime medie, pu in mai înalt decât tine…ă ţ ţ ăSe auzi cum Sally îşi drege glasul.— Nu c tu ai fi scund , desigur. Eşti…ă ă petite. În orice caz, are

o construc ie destul de zvelt şi tot ce esteţ ă legat de ea este obişnuit: p r şaten obişnuit, o fa mic obişnuit , haineă ţă ă ă obişnuite… nimic deosebit. Per total, este nespus de banal …ă

— Atunci, nu-i aceeaşi Cassie, o întrerupse Sally brusc. Cea pe care-o ştiu eu îi f cuse pe to i tipii s umble dup ea cu limbaă ţ ă ă scoas la bal. Inclusiv pe iubitulă meu – şi uite în ce stare l-a adus. Poate c la început pare obişnuit , dar are tot soiul de culori înă ă p r; se schimb în func ie de lumin . Vorbesc serios. Şi suntă ă ţ ă sigur c joac teatru, dar pare fragil şi dulce, este exact genulă ă ă ă dup care to i b ie ii mor ca s -i poarte de grij –ă ţ ă ţ ă ă dup careă începe s le dea ordine. Iar cu chestia asta se scoate, probabilă pentru c face ochii mari şi se preface c se consider oă ă ă inadaptat . Genul banal de „O, nu sunt decât fata de al turi, dară ă o s facă tot ce-mi st în putină ţă" – pe care to i îl accept cuţ ă bucurie.

Cassie deschise gura, indignat , apoi o închise la loc.ă— Şi are nişte ochi de- i vine s omori pentru ei, continu Sallyţ ă ă

cu am r ciune. Nu atât pentru culoarea lor – sunt un soi deă ă albastru-cenuşiu —, cât pentru c -s aşa de mari şi,ă sincer, sunt dezgust tori. Întotdeauna arat de parc-ar fi plini de lacrimi care-ă ăs gata s se reverse. Îi fac pe b ie i s -nnebuneasc .ă ă ţ ă ă

— Este aceeaşi tip , confirm Portia. Doar c atunci când amă ă ă cunoscut-o eu nu se umfla atâta-n pene. Atunci îşi ştia locul.

— Ei bine, acum locul ei este în cea mai popular gaşc dină ă şcoal . To i se cred atât de minuna i! Cred c pot face orice.ă ţ ţ ă Inclusiv s omoare oameni.ă

— Ei bine, n-o s mai fie aşa, zise Portia cu satisfac ie.ă ţ Lucrurile de pe-aici se vor schimba radical – în bine. S ştii că ă sunt bucuroasă c mama a hot rât s ne mut m aici dup divor .ă ă ă ă ă ţ Am crezut c va fi îngrozitor, dar se dovedeşte c e cum nu seă ă poate mai bine.

Cassie era atent s r mân nemişcat . Aşa c Sally şi Portiaă ă ă ă ă ă continuar . Acum ar fi fost bine s fie atât de îndatoritoare, încâtă ă s vorbeasc un pic despre planurile lor…ă ă

Dar zgomotul f cut de apa care curgea acoperi urm toareleă ă câteva fraze, dup care Cassie o auzi pe Sally spunând:ă

— Mai bine m-aş duce la ora de analiz matematic . Vrei s neă ă ă întâlnim la prânz?

— Da, şi cred c ar trebui s vii la mine în vacan a de Ziuaă ă ţ Recunoştin ei, spuse Portia. Cred c-o s - i plac de fra ii mei.ţ ă ţ ă ţ

Cassie era înconjurat protector de membrii Cercului. Eraă sâmb t , iar înmormântarea se apropia de final.ă ă

Nu erau în vechiul loc de morminte, cel care fusese „vandalizat” (aceasta era povestea oficial ) în noaptea în careă murise bunica ei. Era cimitirul modern în care fusese îngropată Kori. Modern, în sensul pe care-l avea în New Salem, însemna că cele mai vechi morminte datau din anii 1800. Cassie se întreba de ce p rin ii ucişi de John cel Negru în 1976 nu fuseseră ţ ă îngropa i aici. Poate c cineva considerase c vechiul cimitirţ ă ă fusese mai potrivit.

Oamenii veneau la ea s -i spun cât de r u le p rea,ă ă ă ă întrebând-o ce mai face mama ei. Povestea oficial despre mamaă ei era c se afla în stare de şoc dup moartea bunicii lui Cassie şiă ă c era prea bolnav ca s poat veni. Cassie le spuse c mamaă ă ă ă ă ei avea s fie bine.ă

Ap ruse şi Faye, spre surpriza lui Cassie. Rochia ei de dantelă ă neagr era frumoas , poate doar un pic prea strâmt ca s fieă ă ă ă potrivit pentru o înmormântare. Buzele şi unghiile roşii erauă singurele pete de culoare din înf işarea ei.ăţ

— Îmi pare atât de r u! se auzi o voce familiar , rece,ă ă iar Cassie îşi ridic ochii şi o v zu pe Portia.ă ă

Sally era chiar în spatele ei; cele dou p reau nedesp r iteă ă ă ţ zilele astea.

— Ce surpriz s te v d aici, ad ug Portia, fixând-o pe Cassieă ă ă ă ă cu ochii ei de culoarea alunei.

Cassie îşi aducea aminte de ei; parc-ar fi ochi de şarpe, se gândi ea. P reau s aib un efect hipnotic, iar Cassie sim i că ă ă ţ ă zdrobitorul sentiment de neputin începea s scad înţă ă ă intensitate.

Ea se lupt cu el şi încerc s vorbeasc , dar Portia continu :ă ă ă ă ă— Nu mi-am dat seama c mai ai pe cineva din familie aici.ă

Dar poate c acum, când nu mai ai pe nimeni în aceste locuri, oă s te întorci în California…?ă

— Nu, r mân aici.ă

Spre propria-i frustrare, Cassie nu g si altceva de spus. F ră ă ă îndoial c disear va da replici de o în elepciune devastatoare.ă ă ă ţ

Dar nu era singur în New Salem. Adam zise:ă— Cassie înc are familia aici, dup care se mut de partea luiă ă ă

Cassie.— Mda… cu to ii suntem fra i. Probabil c toata via a vom fiţ ţ ă ţ

lega i, spuse Chris, venind de cealalt parte a lui Cassie.ţ ăO privea fix pe Portia cu ochii lui ciuda i, albaştri-verzui. Doug iţ

se al tur , rânjind cât putea el de r ut cios.ă ă ă ăPortia clipi de uluial . Cassie uitase cum ar tau fra iiă ă ţ

Henderson în ochii oamenilor care nu-i cunoşteau.Dar Portia îşi reveni imediat.— Aşa e… se spune c to i oamenii sunt înrudi i. Ei bine, poateă ţ ţ

c într-o zi, curând, v ve i întâlni şi cu familiaă ă ţ mea.Se uit la Adam:ă— Sunt sigur c le va face pl cere alor mei.ă ă ăSe întoarse pe c lcâie şi se îndep rt .ă ă ăCassie şi Adam schimbar o privire scurt , dar pân caă ă ă

vreunul dintre ei s apuce s spun ceva, domnul Humphries seă ă ă apropie:

— A fost o slujb frumoas , îi zise el lui Cassie. Îi vom sim i cuă ă ţ to ii lipsa bunicii tale.ţ

— Mul umesc, r spunse Cassie.ţ ăReuşi s -i zâmbeasc ; îi pl cea de domnul Humphries, cuă ă ă

barba lui îngrijit , înc run it , şi cu ochii plini de compasiune, înă ă ţ ă spatele ochelarilor cu rame de aur.

— Sunte i amabil c a i venit, mai zise Cassie.ţ ă ţ— Sper c în curând mama ta se va sim i mai bine, continuă ţ ă

domnul Humphries, dup care plec .ă ăDoamna Lanning, profesoara de istorie american a lui Cassieă

se apropie s -i vorbeasc , dar Cassie avea aten ia îndreptată ă ţ ă c tre domnul Humphries. Un b rbat înalt, cu p rul închis laă ă ă culoare, i se al turase, şi Cassie auzi zumzetul vocii sale grave,ă urmat de vocea domnului Humphries, mai sub ire, cu inflexiuni.ţ

…s m prezenta i? spunea b rbatul sumbru.ă ă ţ ă— Cum s nu? Desigur, îi r spunse domnul Humphries.ă ăSe întoarse înapoi spre Cassie, înso it de b rbatul sumbru:ţ ă— Cassie, m-am gândit c poate-ai vrea s -l cunoşti pe noulă ă

nostru director, domnul Jack Brunswick. E dornic s -şi cunoască ă

elevii cât mai curând posibil.— Aşa este, confirm b rbatul înalt, cu voce grav , pl cut .ă ă ă ă ăSe întinse spre Cassie şi îi strânse ferm mâna. Palma lui era

mare şi puternic . Ea se uit în jos spre mâna lui, în timp ceă ă d dea s deschid gura ca s spun ceva politicos, dar înghe ,ă ă ă ă ă ţă paralizat , sim ind cum inima îi bubuia ca un ciocan mecanic, iară ţ sângele-i n v li în obraji.ă ă

— Nu cred c se simte bine… probabil c a fost o zi lung ,ă ă ă spuse doamna Lanning, dar vocea ei p rea s fie departe.ă ă

O prinse pe Cassie de bra .ţDar Cassie nu reuşea s dea drumul mâinii cu degeteă

puternice, solide, a b rbatului sumbru. Tot ce mai vedea eraă inelul cu pecete de pe degetul lui ar t tor, pe care era gravat ună ă simbol care-i amintea de inscrip iile de pe br ara Dianei – acum,ţ ăţ br ara lui Faye. Piatra inelului era neagr , cu reflexe, cu un luciuăţ ă metalic. Sem na cu hematitul, dar Cassie ştia c nu era hematit.ă ă Era magnetit.

Apoi, într-un târziu, Cassie îşi ridic privirea spre noul directoră şi v zu chipul pe care-l z rise la ceremonia craniului din garajulă ă Dianei. Chipul care alerga spre ea, mai repede, şi mai repede, mai mare, şi mai mare, încercând s scape din craniul de cristal.ă O fa rece, crud . Pentru o clip , i se p ru c vede craniul deţă ă ă ă ă cristal suprapus pe fa a directorului, structura sa osoasţ ă v zându-se clar. Orbitele ochilor, din ii rânji i…ă ţ ţ

Cassie se cl tin pe picioare. Doamna Lanning încerc s-oă ă ă sprijine; auzea vocea alarmat a lui Adam, apoi pe a Dianei. Dară nu putea s vad nimic, cu excep ia ochilor întunecoşi ai nouluiă ă ţ director. Erau ca nişte roci vulcanice sticloase, ca oceanul în miez de noapte, ca magnetitul. O înghi eau…ţ

Cassie. Vocea era în mintea ei.Întunericul ame itor o cuprinse şi leşin .ţ ă

Întuneric. Se afla pe un vas – nu, nu se afla pe un vas. Lupta, lupta în ap rece. Cassie încerca disperat s ias , se str duia să ă ă ă ă ă ias la suprafa . Nu puteaă ţă s vad …ă ă

— Fii calm ! Eşti în siguran ! Cassie, e-n regul .ă ţă ăPrivirea i se limpezi. Se afla în livingul Dianei, întins peă

canapea. Era întuneric deoarece perdelele erau trase peste ferestre, iar l mpile erau stinse. Diana era aplecat deasupra ei,ă ă

iar p rul ei lung, ca o cascad argintie, c dea precum un scută ă ă între Cassie şi lume.

— Diana!Cassie se ag de mâna ei.ăţă— E-n regul ! Eşti bine. Eşti bine.ăCassie r sufl uşurat , se lungi pe canapea, privirea i seă ă ă

intersect cu a Dianei.ă— Jack Brunswick este John cel Negru.Era o afirma ie ferm .ţ ă— Ştiu, spuse Diana cu înverşunare. Dup ce ai leşinat, i-amă

v zut cu to ii inelul. Nu cred c se aştepta din partea noastr s -lă ţ ă ă ă recunoaştem atât de repede.

— Ce s-a întâmplat? Ce a f cut?ăCassie îşi imagina c fusese haos Ia cimitir.ă— Nu cine ştie ce. În timp ce te duceam pe tine la maşina

mea, el a plecat. Adam şi Deborah s-au dus dup el, f r s fieă ă ă ă v zu i. Vor încerca s -l urm reasc în continuare. Nimeniă ţ ă ă ă altcineva – niciunul dintre adul i – nu şi-a dat seama de faptul cţ ă ar fi fost ceva în neregul . Au crezut pur şi simplu c eraiă ă epuizat . Domnul Humphries a spus c poate-ar fi mai bine s nuă ă ă mergi la şcoal câteva zile.ă

— Poate-ar fi mai bine pentru to i, şopti Cassie.ţCapul i se învârtea. John cel Negru conducea şcoala. Oare ce

Dumnezeu pl nuia?ă— Zici c Adam s-a dus dup el? întreb ea, iar Diana cl tină ă ă ă ă

din cap.Cassie tres ri de nelinişte… şi de frustrare. Ar fi vrută ca Adam

s fieă aici, s poat vorbi cu el. Avea nevoie de el…ă ă— Hei, totul e-n regul ?ăChris şi Doug st teau în pragul uşii, de parc dincolo era ună ă

budoar al doamnelor în care ei nu aveau permisiunea s intre.ă— E-n regul , zise Diana.ă— Eşti sigur , Cassie? întreb Chris, îndr znind sa p şească ă ă ă ă

în untru.ăCassie d du vag din cap, apoi, dintr-odat , îşi aminti deă ă

cuvintele spuse de Sally la baie. Este exact genul dup care to iă ţ b ie ii mor ca s -i poarte de grij .ă ţ ă ă Asta cu siguranţă nu era adev rat… nu-i aşa? Sally deformase totul; în elesese totulă ţ greşit.

— Hei, voi doi, e o pr jitur cu ciocolat în frigider, le ziseă ă ă Diana celor doi fra i. Toat lumea din împrejurimi aruncţ ă ă mâncarea, iar noi trebuie s -i ajut m şi s-o mânc m.ă ă ă

Cassie se gândi c era ciudat faptul c Diana o l sa acolo,ă ă ă singur , apoi v zu c Doug şi Chris nu erau singuri. Nick st teaă ă ă ă afar , în hol, în dreptul livingului.ă Când Diana îi conduse afar peă fra ii Henderson, el intr , mergând încet.ţ ă

— O, bun , Nick, zise Cassie.ăEl o privi zâmbindu-i ciudat, scurt, dup care se aşez peă ă

bra ul canapelei. Obişnuita lui masc de piatr disp ruse azi. Înţ ă ă ă camera întunecoas , Cassie se gândi c el ar ta pu in obosit,ă ă ă ţ pu in trist, dar poate c era doar închipuirea ei.ţ ă

— Ce mai faci? o întreb el. Ne-ai speriat un moment, acolo.ăNick speriat? Lui Cassie nu-i venea s cread .ă ă— Acum sunt bine, r spunse ea, dup care încerc s seă ă ă ă

gândeasc la alt subiect de conversa ie. La fel era şi cu Portia:ă ţ când chiar avea nevoie, lui Cassie nu-i func iona mintea.ţ

Se aşternu liniştea. Nick se uita la spiralele şi florile de pe tapi eria canapelei.ţ

— Cassie, zise el într-un târziu. Chiar voiam s vorbesc cu tine.ă— Oh, da? zise Cassie încet. Se sim ea foarte ciudat; îi eraţ

cald şi era stânjenit , şi în acelaşi timp era sl bit . N-ar fi vrut caă ă ă Nick s continue… dar o alt parte din ea voia.ă ă

— Îmi dau seama c sta nu este chiar momentul cel maiă ă potrivit, zise el ironic, mutându-şi privirea spre tapetul de pe perete. Dar dup felul în care merg lucrurile, e posibil s murimă ă cu to ii înainte ca momentul cel mai bun s apar .ţ ă ă

Cassie deschise gura, dar nu reuşi s scoat niciun sunet, iară ă Nick continua, f r pauz , inevitabil, cu voce joas , dar care seă ă ă ă auzea perfect:

— Ştiu c tu şi Conant a i fost destul de lega i unulă ţ ţ de cel lalt,ă zise el. Şi ştiu c te-ai gândit mult la el. Îmi dau seama c ar fiă ă foarte greu s -l înlocuiesc, dar, cum spuneam, dup felul în careă ă merg lucrurile, ar fi o prostie s aştept momentul perfect.ă

Deodat , el o privi direct, iar Cassie v zu în ochii lui deă ă culoarea mahonului ceva ce nu mai v zuse niciodat până ă ă atunci.

— Aşadar, Cassie, ce crezi despre asta? întreb Nică k. Despre noi doi?

5Cassie deschise gura s vorbeasc , dar Nick continu .ă ă ă— S ştii c prima dat când te-am v zut am crezut c eştiă ă ă ă ă

doar o persoan obişnuit , spuse el. Apoi am început s remarcă ă ă diverse lucruri la tine – p rul, gura. Felul în care continuai să ă lup i, deşi erai speriat . În noaptea aceea în care Lovejoy a fostţ ă omorât, erai speriat de moarte, dar ai fost cea care ne-aiă sugerat s c ut m energia întunecat , iar când ne-am dus laă ă ă ă locul în care era îngropat , tu şi Deborah ne-a i urmat. Şi a iă ţ ţ r mas cu noi, ad ug el.ă ă ă

Cassie sim i c , drept r spuns, un zâmbet era pe cale s -iţ ă ă ă apar pe buze; şi-l reprim rapid.ă ă

— Nick, eu…— Nu spune nimic înc . Vreau s ştii c … m simt prost pentruă ă ă ă

felul în care te-am tratat când ai venit s m invi i la dans.ă ă ţMaxilarele îi erau încordate şi continua s se uite st ruitor laă ă

florile de pe tapi eria canapelei.ţ— Nu ştiu de ce am f cut-o – cred c pur şi simplu aveam oă ă

dispozi ie proast , explic el. O am de o vreme atât deţ ă ă îndelungat , încât cred c nici nu m-am mai gândit la ea. Nickă ă inspir adânc înainte de a continua. Vezi tu? Nu mi-a pl cută ă niciodat s locuiesc cu p rin ii lui Deb; am avut întotdeaunaă ă ă ţ senza ia c leţ ă datorez ceva. M-au f cut dintotdeauna s m simtă ă ă prost, cred. De parc mama şi tata greşiser cumva, l sându-seă ă ă ucişi de un uragan, pentru ca propriul lor copil s fie l sat peă ă capul altcuiva. Lucrul sta m-a f cut s -i ur sc la fel şi pe unchiulă ă ă ă şi m tuşa mea.ă

Nick se opri şi cl tin din cap, gânditor.ă ă— Da, mai ales pe m tuşa Grace. Vorbeşte tot timpul despreă

tat l meu, întruna, întruna, despre cât de nechibzuit era, cât deă indiferent la ce l sa în urma lui, porc rii de-astea. Mi-e sil . Nuă ă ă mi-am închipuit niciodat c face asta pentru c i-ar fi fost dor deă ă ă el.

Cassie era fascinat .ă— De-asta nu- i place magia?ţSpusese asta la nimereal , dar el se uit la ea uluit.ă ă— Nu ştiu… presupun c are o oarecare leg tur cu asta. Nu-ă ă ă

mi pl cea de ceilal i din sabat pentru c sim eam c aveau cuă ţ ă ţ ă to ii o situa ie mai bun decât a mea. To i au m car un bunic, iarţ ţ ă ţ ă eu nu-i am decât pe p rin ii mei care au murit şi care au eşuat.ă ţ Şi cu to ii erau atât deţ veseli… ca de pild Conant. El…ă

Nick se opri şi-i arunc o privire lui Cassie:ă— Ei bine, poate c e mai bine s vorbesc mai pu in despre el.ă ă ţ

Oricum, m car acum ştiu adev rul. P rin ii ă ă ă ţ mei nu au eşuat, iar dac eu voi fi cel care o va da în bar , nu pot s -i maiă ă ă învinov esc pe ei. Voi putea da vina pe o singur persoan : peăţ ă ă mine. Aşa c îmi pare r u pentru felul în care m-am purtat.ă ă

— Nick, e-n regul . Ai dansat cu mine.ă— Da, dup ce te-ai întors şi m-ai mai invitat o dat . A fostă ă

nevoie de curaj. Şi dup ce te-am luat, am mers la num rulă ă treisprezece şi ai fost r nit . Lui Nick, col urile buzelor i se l sară ă ţ ă ă în jos. N-am putut s fac nimic, Conant este cel care te-a salvat.ă

Amintirea ca prin cea a ceremoniei de Halloween, formaţă întunecoas care se ridicase deasupra focului de Samhain îiă trecur rapid prin minte lui Cassie. Le alung , sim ind cumă ă ţ panica îi încol ea în suflet. Nu voia s se gândeasc acum la Johnţ ă ă cel Negru – şi deşi figura lui îi ap rea ca prin fum, era mult maiă însp imânt toare decât atunci când îl vedea ca pe un om. Ochiiă ă lui…

— Cassie. Nick o prinse de încheietura mâinii, cu degetele lui puternice. E-n regul . Eşti în siguran .ă ţă

Cassie inspir adânc şi cl tin din cap, aten ia sa revenind laă ă ă ţ înc perea întunecoas .ă ă

— Mul umesc, şopti ea.ţSe sim ea bine cu mâna lui Nick pe bra ul ei: avea degeteleţ ţ

calde şi o strângere ferm . O echilibra. Şi, Dumnezeule, de-atâtaă vreme avea nevoie de cineva care s-o sprijine… îşi aduse aminte cum st tea în maşina lui Adam, arzând de nevoia de a-l ine înă ţ bra e, de a fi inut în bra e. Şi ştiind c asta nu era posibil, c nuţ ţ ă ţ ă ă va fi niciodat posibil. Cassie sim ea aceeaşi nevoie acum, iar peă ţ Adam îl pierduse pentru totdeauna. Cât timp trebuia s maiă tr iasc având aceast senza ie de gol?ă ă ă ţ

— Ştiu, zise Nick cu voce joas , c acum nu m iubeşti. Ştiu că ă ă ă eu nu sunt ca el. Dar, Cassie, te plac. Te plac foarte mult, mai mult decât mi-a pl cut vreodat de oricare alt fat . Eşti atât deă ă ă ă bun cu oamenii, nu eşti aspr , dar ştiu c în interiorul t u eşti laă ă ă ă

fel de dur precum Deb. La fel de dur ca mine, probabil.ă ăRâse scurt. Continu :ă— Nu le-ai purtat duşm nie celor din Cerc, indiferent cum te-ă

au tratat la început. Deb chiar a fost surprins de asta. Iar în celeă din urm i-ai f cut pe to i s te respecte. Fra ii Henderson n-auă ă ţ ă ţ mai simpatizat niciodat pân acum vreo fat , dar acum nu ştiuă ă ă dac mai e aşa. Cred c vor s - i confec ioneze o bomb deă ă ă ţ ţ ă juc rie de Cr ciun.ă ă

Cassie nu se putu ab ine s nu râd cu el.ţ ă ă— Ei bine, cred c e şi asta o modalitate de a sc pa de oă ă

problem .ă— Chiar şi Faye te respect , continu Nick. Altminteri nu s-ară ă

str dui atâta s te distrug . Uite ce e, Cassie, nu pot explica ce eă ă ă cu tine – eşti bun , dar eşti dur . În elegi tu. Şi ai cei mai frumoşiă ă ţ ochi pe care i-am v zut vreodat .ă ă

Cassie sim i c i se ridic sângele în obraji. Sim ea cum el oţ ă ă ţ priveşte, iar acum ea era cea obligat s studieze tapetul de peă ă pere i. Cu fiecare clip , senza ia stranie de c ldur din eaţ ă ţ ă ă devenea tot mai puternic .ă

Se gândi la prima s pt mân de şcoal , când Deborah şi fra iiă ă ă ă ţ Henderson o tachinaser şi se jucaser de-a m garul între oi cuă ă ă rucsacul ei – când, deodat , în câmpul ei vizual se ivise o mână ă maronie şi prinsese rucsacul, venindu-i astfel în ajutor. Nick. Şi cât de dr gu fusese în camera boilerului, când ea g siseă ţ ă cadavrul lui Jeffrey, cum o strânsese în bra e şi-i spusese:ţ

— Gata, gata…Îi sim ise bra ele solide şi o f cuser s se simt mai bine. Nickţ ţ ă ă ă ă

nu se l sa intimidat de nimic. Îi pl cea de el.ă ăDar s -l plac nu era suficient.ă ăCassie se trezi cl tinând din cap.ă— Nick, îmi pare atât de r u! Nu pot s - i dau speran e c …ă ă ţ ţ ă— i-am spus c ştiu c nu m iubeşti. Dar dac ai fi dispusŢ ă ă ă ă ă

s încerci… voi fi oricând aproape de tine dac vei avea nevoieă ă de cineva. Am putea s ne distr m, ad ug el în şoapt , maiă ă ă ă ă încet decât îl auzise vreodat pe Nick vorbind. S ne cunoaştemă ă mai bine unul pe cel lalt.ă

Cassie se gândi cât de sup rat fusese cu ceva timp în urmă ă ă când Adam nu venise la Diana. Nu avea dreptul s -i cear luiă ă Adam aşa ceva în plus, ar fi fost periculos. Voi fi oricând aproape

de tine dac vei avea nevoie de cineva. ă De unde ştia Nick cât de important era acest lucru pentru ea?

Îşi ridic privirea spre el şi, cu o voce pe care de-abia şi-oă auzea ea îns şi, spuse:ă

— OK.Ochii de culoarea mahonului se m rir un pic de surprindere –ă ă

ceea ce pentru Nick avea, în mod normal, semnifica ia trecerii deţ la o expresie obişnuit la una de uimire. Un zâmbet de mirare îiă f cu buzele s se curbeze uşor. P rea atât de fericit c eaă ă ă ă acceptase! De ce nu putea Cassie s reziste s nu-i întoarcă ă ă zâmbetul?

— Nu credeam c vei fi de acord, zise el, înc uluit.ă ăCassie râse, dar roşi puternic.— Aşadar, de ce m-ai întrebat?— Mi-am închipuit c merit s te întreb, chiar dac mi-ai fiă ă ă ă

spus s nu te mai deranjez.ă— Nick! Cassie se sim ea oarecum ciudat. Nu i-aş spuneţ ţ

niciodat c m deranjezi. Eşti… ei bine, eşti cu adev rat oă ă ă ă persoan deosebit .ă ă

Nu ştia cum s spun ce gândea, iar cuvintele oricum i seă ă opreau în gât. Vederea i se înce oşa, ochii-i înotau în lacrimi. Clipiţ ca s şi-o limpezeasc şi sim i cum lacrimile-i curg. Apoi, Nick seă ă ţ apropie de ea şi, f r ca ea s -şi dea seama cum, se trezi înă ă ă bra ele lui, plângând pe um rul lui. Nimic nu mai fusese vreodatţ ă ă atât de liniştitor, ca acel um r îmbr cat în lân cenuşie. Îşi traseă ă ă nasul şi sim i cum el îşi apropie obrazul de p rul ei.ţ ă

— Hai s -ncerc m pentru un timp, spuse el încet.ă ăIar Cassie îl aprob cl tinând din cap, odihnindu-se înă ă

continuare în bra ele lui.ţ

Se l sase întunericul când ea-l conduse pe Nick la uşa din fa .ă ţă Diana era la etaj; Chris şi Doug plecaser cu mult timp în urm .ă ă Cassie nu se sim ea st pân pe ea şi era stânjenit , când b tu laţ ă ă ă ă uşa Dianei.

— Intr , zise Diana, iar Cassie p şi în untru, aducându-şiă ă ă aminte cum b tuse prima dat la acea uş şi intrase în cameraă ă ă aceea, în ziua în care Diana o salvase de Faye, din cl direa deă ştiin .ţă

Atunci, Diana se aşezase pe scaunul de la fereastr ,ă

înconjurat de mul imea de curcubeie arcuite. Acum, Dianaă ţ st tea la birou, cu un munte de hârtii în fa .ă ţă

— Ce s-a întâmplat? zise, întorcându-se spre ea.Cassie îşi sim ea obrajii arzând.ţ— Eu… Noi… am hot rât s încerc m. S fim… în fine, un felă ă ă ă

de… vreau s spun, s fim împreun .ă ă ăDiana întredeschise buzele. Privi în ochii lui Cassie de parc ară

fi c utat ceva în ei.ă— Poftim? spuse ea, dup care-şi d du seama c întrebarea îiă ă ă

sc pase.ăSe uit din nou îndelung la Cassie.ă— În eleg, spuse, încet.ţ— Nu te superi? zise Cassie încercând s în eleag ce seă ţ ă

petrecea în spatele acelor ochi verzi precum smaraldele— S m sup r? Cum aş putea s m sup r pe tine? Doar că ă ă ă ă ă ă

sunt… surprins , asta-i tot. Dar nu- i face griji. Nick e un tipă ţ dr gu şi ştiu c n-o ă ţ ă s -lă r neşti. Ştii câtă este de deosebit.

Cassie cl tin din cap, îns era uimit s aud propriile-iă ă ă ă ă ă cuvinte rostite de Diana. Nu ştia că Diana ştia.

— Nu, cred c e un lucru bun, zise Diana ferm, împingând la oă parte hârtiile.

Cassie oft , uşurat . Apoi se uit la hârtiile pe care Diana leă ă ă examina atunci când intrase ea. Erau vechi şi îng lbenite,ă acoperite de un scris mare, cu cerneal neagr , dispus peă ă coloane. Literele aveau un fel de ornamente ciudate, iar Cassie mai putea vedea şi nişte semne de punctua ie, îns cuvinteleţ ă erau lizibile.

— Ce sunt astea?— Hârtiile personale ale lui John cel Negru. Scrisori şi alte

chestii… le-am adunat pe toate când am începui s c ut mă ă ă Instrumentele Supreme. M uitam prin ele ca s v d dac nuă ă ă ă g sesc vreo breş pe care s-o folosim împotriva lui, s -lă ă ă învingem. De-aici am aflat unde s c ut m craniul de cristală ă ă prima dat ; i-a scris o epistol despre asta unuia dintre str moşiiă ă ă lui Sean, iar noi am g sit-o în mansarda lui Sean. Nu spuneaă exact locul de pe insul , desigur, dar d dea câteva indicii.ă ă

— N-am crezut c avea suficient încredere în cineva încât s -iă ă ă dezv luie indiciile.ă

— Nu avea. Dup câte se pare, pl nuia s se întoarc şi s iaă ă ă ă ă

craniul, fie ca s -l foloseasc , fie ca s -l pun într-un loc în careă ă ă ă s fie mai în siguran , îns a murit înainte de a putea s-o fac .ă ţă ă ă

— S-a înecat, murmur Cassie, întorcând pe verso între degeteă o foaie de hârtie mic , p trat .ă ă ă

Pe ea scria: Colonia Massachusetts-Bay, 8 dolari. Mare surpriz , erau bani, bani de la 1600.ă

— Ai mai spus asta, zise Diana privind-o gânditoare pe Cassie. M-am întrebat atunci de unde ştiai.

— Poftim? Oh, cred c unul dintre voi mi-a spus, încerc s -şiă ă ă aduc aminte Cassie. Poate Melanie.ă

— Melanie n-ar fi avut cum s - i spun . Niciunul dintre noi n-ă ţ ăavea cum s - i spun , Cassie, pentru c noi nu am ştiut niciodată ţ ă ă ă aşa ceva. Tu eşti prima persoan careă sugereaz c a murit peă ă mare.

— Dar…Derutat , Cassie se concentr , încercând s -şi aminteasc deă ă ă ă

unde-i venise aceast idee. Dar atunci de unde… Brusc, îşi d duă ă seama:

— În visele mele, şopti ea, aşezându-se pe pat. Oh, Diana, el mi-a ap rut în vis.ă Am visat despre înec, despre faptul c mă ă aflam pe vas în timp ce se scufunda. Dar nu eram eu, era el. Era John cel Negru.

— Cassie! zise Diana şi veni s se aşeze pe pat, lâng ea. Eştiă ă sigur c era el?ă ă

— Da. Pentru c s-a întâmplat din nou azi, când l-am v zut laă ă cimitir. M-am uitat în ochii lui, dup care am sim it c mă ţ ă ă pr buşesc. C m înec. Era ap s rat pretutindeni în jurul meu.ă ă ă ă ă ă Îi sim eam gustul.ţ

Cassie tremura, iar Diana o cuprinse de umeri.— Nu te mai gândi la asta!— Sunt bine, şopti Cassie. Dar de ce m face el s trec prină ă

asta? De ce îmi strecoar aceste lucruri în minte? Încearc s mă ă ă ă omoare?

— Nu ştiu, zise Diana, cu voce tremur toare. Cassie, i-am maiă ţ spus şi pân acum, nu trebuie s stai aici…ă ă

— Ba trebuie, totuşi.Cassie se gândi la bunica sa, iar cuvintele ei îi r sunau înă

minte. Nu e nimic înfricoş tor în întuneric dac îl înfrun i.ă ă ţOceanul era întunecat, întunecat precum adâncul apei în miez

de noapte, şi rece precum hematitul. Dar pot s m confrunt cuă ă el, cuget Cassie. Refuz s m tem de el. Refuz. Alung frica şi,ă ă ă ă treptat, sim i c tremuratul din interiorul ei înceteaz .ţ ă ă

Familia mea are vederea şi puterea, se gândi ea. Vreau să folosesc aceast putere ca s -l întâlnesc. Ca s -l înfrunt.ă ă ă

Se îndep rt de Diana.ă ă— Cred c ideea pe care ai avut-o în seara asta este corect ,ă ă

zise, ar tând din cap c tre hârtiile de pe birou. Treci prin toateă ă astea şi prin Cartea Umbrelor a ta, iar eu voi continua s trecă prin a mea.

Se uit c tre scaunul de la fereastr , unde cartea îmbr cat înă ă ă ă ă piele roşie st tea al turi de un morman de ă ă Post-it-uri multicolore, carioci şi markere.

— Ai g sit ceva interesant pân acum? o întreb Diana, înă ă ă timp ce Cassie se aşeza pe scaunul de la fereastr , punându-şiă cartea în poal .ă

— Nimic despre John cel Negru. La început, vr jile par s fie laă ă fel ca ale tale. Dar totul este interesant, şi cine ştie ce anume urmeaz s se transforme în ceva interesant, în cele din urm ,ă ă ă zise Cassie.

Era hot rât s cunoasc foarte bine toate tipurile de vr ji şiă ă ă ă ă de amulete din carte, s afle cât mai multe lucruri despre ele şi,ă în cele din urm , s afle de unde poate s mai adune restulă ă ă informa iilor despre ele. Totuşi, era un proiect pentru care i-ar fiţ trebuit ani de zile, iar ei nu aveau la dispozi ie ani de zile.ţ

— Diana, cred c ar fi cel mai bine s st m de vorb cuă ă ă ă b trânele doamne din oraş – curând. Înainte… ei bine, înainte deă a se întâmpla ceva care s ne împiediceă s mai vorbim cu ele.ă

Ochii i se intersectar cu ai Dianei, nemiloşi.ăDiana clipi, dându-şi seama de în elesul privirii lui Cassie, apoiţ

cl tin din cap.ă ă— Ai dreptate. A ucis deja patru oameni, cel pu in. Dac elţ ă

consider c ei sunt o amenin are… Îşi înghi i nodul din gât: Vomă ă ţ ţ vorbi cu ei mâine. O s -i spun lui Adam când va suna – seă presupune c m va suna când el şi Deborah vor fi siguri c -l potă ă ă urm ri îndeaproape pe John cel Negru.ă

— Sper c John nu ştie c e urm rit, spuse Cassie.ă ă ă— Şi eu sper la fel, zise încet Diana, aplecându-se din nou

peste hârtii.

Întâlnirea avu loc a doua zi, pe plaj . Faye nu avu ocazia să ă conteste locul de întâlnire, pentru c ea nu se afla acolo.ă

— E cu el, spuse scurt Deborah. Am urm rit-o în diminea aă ţ asta – Adam şi cu mine ne-am întors dup ea asear . S-a întâlnită ă cu el în aceeaşi cafenea în care s-au întâlnit şi ieri…

— Stai pu in, stai pu in, zise Laurel. N-o lua înainte cuţ ţ povestea. Despre ce cafenea e vorba?

— O s v explic, zise Adam drept r spuns la privirea Dianei.ă ă ă Ieri, am plecat de la cimitir şi l-am urm rit pe… domnulă Brunswick. Asta-i o glum , în parantez fie spus.ă ă

Diana aprob cl tinând din cap.ă ă— Am obiceiul s pictez în ulei, iar Brunswick este un tip dină

ulei, explic ea c tre Cassie şi restul grupului. Uleă ă i negru.— Foarte amuzant, zise Cassie.St tea al turi de Nick, o nou pozi ie, care o f cea s par peă ă ă ţ ă ă ă

jum tate atent la propria-i persoan . Era foarte conştient deă ă ă ă prezen a lui, de bra ul lui peste al ei. Dac ea se mai înclina unţ ţ ă pic spre dreapta, ar fi putut s -l ating , iar acest lucru era pl cut.ă ă ă

— M întreb oare ce a f cut cu persoana care trebuia cuă ă adev rat s fie directorul, mai spuse Cassie.ă ă

— Nu ştiu.Adam nu se putu ab ine s nu observe lâng cine st tea ea,ţ ă ă ă

precum şi expresia nou din ochii lui Nick – cumva protectoare.ă Chiar în acea clip , Cassie putea s -i vad ochii albaştri-cenuşiiă ă ă îndrepta i spre Nick, iscodindu-l cu aten ie. Nu era o privireţ ţ prietenoas .ă

— Nu ştiu cum a reuşit s câştige aceast pozi ie, confirmă ă ţ ă Adam. Nu ştiu nici de ce şi-a dorit-o.

Adam arunc din nou o privire spre Nick, deschise gura, însă ă Diana început s vorbeasc .ă ă

— Povesteşte mai departe. Continu , Adam. Spune-ne ce s-aă întâmplat când l-ai urm rit ieri.ă

— Hm? A, da! Ei bine, a plecat singur, într-un Cadillac cenuşiu, iar noi l-am urm rit; Deborah, pe motocicleta ei, iar eu, cu jeepul.ă S-a dus în oraş şi-a intrat la Perko’s Koffee Kup — şi ghici i cine-aţ ap rut un pic mai târziu?ă

— Îmbr cat ă ă într-o rochie mini din dantel neagr şi ar tândă ă ă cu adev rată obraznic , preciz Deborah.ă ă

— Faye, şopti Diana, ar tând de parc -i era r u. Cumă ă ă a putut?— Nu ştiu, dar a f cut-o, zise Deborah. Ne-am uitat la ea peă

fereastr şi s-a dus în separeul lui. E un tipă în carne şi oase, care respir , tot tacâmul… şi bea cafea. Au stat de vorb cam o or .ă ă ă Faye op ia şi d dea din cap ca o feti într-un spectacol. Iar luiţ ă ă ţă p rea s -i plac oricum, zâmbea tot timpul la ea.ă ă ă

— Am aşteptat pân când au plecat, apoi Deb a urm rit-o peă ă ea, iar eu, pe el, zise Adam. A condus pân la o cas de var deă ă ă pe rm – presupun c a închiriat-o. Cred c a stat acolo toatţă ă ă ă noaptea; eu am plecat pe la unu noaptea.

— Faye unde s-a dus? o întreb Melanie pe Deborah.ăDeborah f cu o grimas :ă ă— Nu ştiu.— De ce nu ştii?— Pentru c am pierdut-o, OK? S alergi cu o Harley nu eă ă

tocmai greu de remarcat. Mai întâi a trecut pe culoarea roşie a semaforului şi deodat a f cut o întoarcere brusc pentru ca, înă ă ă cele din urm , s-o pierd. Ai fi vrut s fi trecut neb gat în seam ?ă ă ă ă ă

— Deb, zise Cassie.Deborah se încrunt la ea, apoi îşi d du ochii peste cap şiă ă

ridic din umeri.ă— Oricum, în diminea a asta am aşteptat-o în fa a casei sale,ţ ţ

iar ea a plecat din nou s se întâlneasc cu el. De data asta auă ă ocupat un separeu în spate, departe de fereastr . Aşa c amă ă intrat, dar nu am v zut bine ce se petrecea.ă Cred c ea i-a dat luiă ceva, dar nu ştiu ce anume.

— Minunat! f cu Suzan, iar Deborah o privi cu asprime.ă— Vreau s spun… e minunat c ea este… cum se numeşte?ă ă

Este aliata lui. M nânc cineva gogoaşa asta?ă ăCu un gest elegant, Suzan scutur zah rul pudr de pe ea şiă ă ă

muşc .ăLaurel murmur ceva despre zah rul alb, cum c e mai nocivă ă ă

chiar şi decât otrava pentru şobolani, dar nu avu puterea să spun mai mult de-atât.ă

— E bună, zise Suzan f r s se-n eleag prea clar cuvintele.ă ă ă ţ ă Singurul lucru care-i lipseşte este o umplutur cu crem .ă ă

— Cred c ar fi mai bine s mergem s vorbim cu b trâneleă ă ă ă doamne, zise Cassie. Vreau s spun, cu bunica lui Adam, cuă bunica lui Laurel şi cu str m tuşa lui Melanie.ă ă

— Ast ziă e o zi potrivit , rosti Melanie. În fiecare duminică ă dup -amiaz , se adun la prânz, la noi: la un fel de ceai,ă ă ă în elege i, cu sandvişuri, pr jiturele şi altele asemenea.ţ ţ ă

— Corect, spuse Cassie. Obişnuia s mearg şi bunica mea.ă ă— Pr jituri? zise Suzan, p rând interesat . De ce n-ai spusă ă ă

aşa? Haide i s mergem!ţ ă— Aşa este! Ba nu, sta i un pic, vorbi Diana. Se uit la fiecareţ ă

dintre cei din grup. Uita i, probabil c nu are sens s întreb asta,ţ ă ă dar a luat vreunul dintre voi hematitul din camera lui Cassie?

Se holbar cu to ii la ea, apoi unii la ceilal i. To i, cu excep iaă ţ ţ ţ ţ lui Cassie şi Laurel. Cl tinar din cap negând, în timp ce pe toateă ă chipurile se putea citi aceeaşi expresie de perplexitate.

— A luat cineva hematitul? întreb Deborah. Bucata pe care aiă g sit-o la num rul treisprezece?ă ă

Cassie cl tin din cap în semn c da, studiindu-i cu discre ieă ă ă ţ pe ceilal i membri ai Cercului. Adam eraţ încruntat, fra iiţ Henderson ar tau agita i. Melanie p rea încurcat , Nick cl tină ţ ă ă ă ă uşor din cap, iar Suzan ridic din umeri.ă

— Nu m-am gândii c a luat-o careva dintre voi, zise Diana.ă Îns b nuiesc asta deoarece persoana care a luat-o nu se află ă ă aici. Este la Perko’s Koffee Kup, oft ea. Bine. Haide i s mergemă ţ ă la num rul patru.ă

Lui Cassie, casa lui Melanie îi devenise destul de familiar deă când mama ei fusese dus s locuiasc acolo. Casa era în stilă ă ă federal, foarte asem n toare cu locuin a bunicii ei, dar ar ta maiă ă ţ ă bine. Pere ii albi de lemn erau proasp t vopsi i şi tot ce se afla înţ ă ţ cas ar ta foarte bine, îngrijit. Str m tuşa Constance st tea înă ă ă ă ă salonul de oaspeţi din fa , cu b trâna doamn Franklin, bunicaţă ă ă lui Adam, şi cu cea a lui Laurel, bunica Quincey. Nu p ru delocă s -ă i fac pl cere s -i vad pe to i cei unsprezece îngr m dindu-ă ă ă ă ţ ă ăse în uş .ă

— Str m tuş ă ă ă Constance, putem vorbi cu dumneata?B trâna o privi cu r ceal , dezaprobator, pe Melanie. Eraă ă ă

zvelt şi avea o inut regal , iar pome ii înal i o f ceau s aibă ţ ă ă ţ ţ ă ă ă aceeaşi frumuse ea clasic precum cea a lui Melanie, i se p reaţ ă ă lui Cassie. P rul ei înc era foarte închis la culoare, dar poate că ă ă şi-l vopsea.

— Ai venit s-o vezi pe mama ta? spuse ea, când o z ri peă Cassie în grup. Tocmai a adormit; nu cred deloc c ar trebuiă

deranjat .ă— De fapt, str m tuş Constance, am venit s vorbim cuă ă ă ă

dumneata, o l muri Melanie. Se uit la toate cele trei femei dină ă salon: S vorbim cu voi trei.ă

Str m tuşa Constance se încrunt , dar femeia scund şiă ă ă ă gr su de pe sofa zise:ă ţă

— Oh, permite-le s intre, Connie. De ce nu? Eşti şi tu aici,ă Adam. Ce te-a f cut s ieşi aşa de târziu asear , hm?ă ă ă

— Nu mi-am dat seama c ai observat, bunico, îi r spunseă ă Adam.

— O, observ mai mult decât cred oamenii, chicoti doamna Franklin, luând o pr jitur şi vârând-o în gur .ă ă ă

P rul ei cenuşiu era adunat în dezordine în creştetul capului şiă prins cu o benti , iar chipul ei avea un aer aiurit care contrastaţă cu salonul auster, în alb şi auriu. Lui Cassie îi pl cea de ea.ă

— Ce se întâmpl , Laurel? se auzi întrebând oă voce tremur toare, iar Cassie se uit la bunica Quincey, o femeie mică ă ă şi gr su , cu o fa ca un m r stafidit.ă ţă ţă ă

Era de fapt bunica lui Laurel şi era atât de mic şi de uşoar ,ă ă încât o adiere de vânt ar fi putut s-o spulbere.

— Ei bine…Laurel se uit la Adam, care vorbi:ă— De fapt, e ceva legat de ceea ce m-a întrebat bunica. Ce-am

f cut asear când am ieşit. Şi are leg tur cu ceva ce s-aă ă ă ă întâmplat cu mult timp în urm , chiar la vremea la care noi,ă copiii, ne-am n scut.ă

Str m tuşa Constance era acum de-a dreptul încruntat , iară ă ă bunica Quincey îşi uguiase buzele. B trâna doamn Franklinţ ă ă chicotea, dar se uit în salon într-un fel care-o f cu pe Cassie să ă ă se întrebe dac chiar auzeau ce spusese nepotul ei.ă

— Deci? întreb direct str m tuşa Constance. Ce vrei s spui?ă ă ă ăAdam se uit din nou la cei din Cerc – îl sprijineau cu to ii şi, înă ţ

t cere, îl desemnaser purt torul lor de cuvânt. Inspir adânc şiă ă ă ă se întoarse spre b trâna doamn .ă ă

— Asear am ieşit ca s -l urm rim pe noul nostru director deă ă ă liceu, domnul Jack Brunswick, spuse el.

Numele nu suscit nicio reac ie.ă ţ— Cred c -l cunoaşte i sub alt nume, continu el.ă ţ ăT cere deplin .ă ă

— Numele care pentru voi este mai cunoscut este Jack cel Negru, preciz Adam.ă

Liniştea se spulber când str m tuşa Constance se ridică ă ă ă brusc şi una dintre ceştile fragile, imprimate cu crengu e deţ s lcii, c zu pe podea.ă ă

— Ieşi afar din casa asta! Ieşi afar ! îi spuse lui Adam.ă ă

6— M tuş Constance, oft Melanie.ă ă ă— M-ai auzit, zise femeia cu p r întunecat c tre Adam. Îi priviă ă

pe ceilal i din grup. Pleca i cu to ii de-aici! Nu-mi place genulţ ţ ţ sta de glume mai ales acum. Nu a i provocat destule nepl ceriă ţ ă

amestecându-v în ceea ce nu v priveşte? Biata Alexandra, înă ă camera de oaspe i… şi Maeve, de-abia îngropat . Melanie, vreauţ ă s plece cu to ii!ă ţ

Laurel şi bunica Quincey erau amândou foarte tulburate:ă— Oh, draga mea! Oh, draga mea! spunea bunica Quincey,

ridicând mâinile care-i ar tau precum ghearele unei p s ri.ă ă ăŞi:

— Oh, v rog, doamn Burke, se ruga de ea Laurel, aproape înă ă lacrimi.

— Nu ave i pic de respect, niciunul dintre voi! spuse m tuşaţ ă Constance, respirând cu greu.

Ochii îi str luceau de parc-ar fi avut febr .ă ă— Tinerii nu au niciodat respect, zise bunica lui Adam,ă

chicotind. Îmi aduc aminte când eram noi de vârsta lor, ce prostioare foloseam ca s-ajungem la… oh, Doamne!

Continuând s râd şi s clatine din cap, bunica lui Adam maiă ă ă vârî în gur o pr jitur .ă ă ă

— Bunico, te rog, ascult -m . Nu e o glum , începu Adamă ă ă neajutorat, dar f r s fie ascultat.ă ă ă

Era prea mult zgomot; toat lumea vorbea în acelaşi timp.ă Acoperindu-i pe to i, str m tuşa Constance continua s le cearţ ă ă ă ă s plece cu to ii, spunându-i lui Melanie s nu mai bage în seamă ţ ă ă mizeria de pe podea şi pur şi pur şi simplu s pleceă cu to ii.ţ Bunica Quincey vorbea agitat şi f cea gesturi prin care-iă ă îndemna s se calmeze, dar pe care toat lumea le ignora.ă ă B trâna doamn Franklin zâmbea la to i, plin de bun voin .ă ă ţ ă ă ţă Diana o ruga pe m tuşa lui Melanie s -i asculte, dar f r succes.ă ă ă ă

— Pentru ultima dat ! strig m tuşa Constance, b tând dină ă ă ă palme de parc-ar fi vrut s -i goneasc spre uş pe Diana şi peă ă ă ceilal i membri ai grupului.ţ

— Doamn Burkeă ! ip Cassie.ţ ă

Sim ea c şi ei îi vin lacrimile-n ochi, în timp ce Nick st teaţ ă ă liniştit şi încerca s-o scoat afar înc de când începuseră ă ă ă strig tele. Cassie nu voia s plece; se gândea c pricepea ce voiaă ă ă s spun m tuşa Constance când pomenise de amesteculă ă ă copiilor acolo unde nu era treaba lor.

— Doamn Burke, repet ea, str duindu-se din nou să ă ă ă înainteze.

Se trezi chiar în fa a str m tuşii Constance.ţ ă ă— Îmi pare r u, zise Cassie şi, deodat , se f cu suficientă ă ă ă

linişte încât s -şi aud propria-i voce tremurând. Mama mea esteă ă cea care se afl în camera dumneavoastr de oaspe i şi şti i câtă ă ţ ţ v sunt de recunosc toare pentru c ave i grij de ea. Iar ceaă ă ă ţ ă care de-abia a fost îngropat este bunica mea. Dar cine crede iă ţ c le-a f cut una ca asta? Nu cei din Club. Înainte de a muri,ă ă bunica mi-a spus că el pl nuia de mult vreme s se întoarc şiă ă ă ă c ea ştiuse dintotdeauna c el va reuşi s-o fac . Este adev rată ă ă ă c , par ial, este vina Cercului c el s-a întors, par ial, este vinaă ţ ă ţ mea. Şi ne pare r u, mai r u decât crede i. Dar el acum este cu-ă ă ţadev rat aici.ă

Se opri o clip , apoi ad ug aproape şoptit:ă ă ă— Cu-adev rat!ăM tuşa Constance respira precipitat, pe nas. St tea maiă ă

dreapt ca niciodat , iar buzele sale ar tau ca o linie sub ire şiă ă ă ţ roşie pe fa a sa.ţ

— M tem c nu pot s cred nimic din ceea ce spune i. Esteă ă ă ţ pur şi simplu im… imposibil…

Expresia de pe chipul femeii se schimb , exprimând durere.ă Suspin şi-şi duse mâna la piept.ă

— M tuş Constance, ip Melanie alergând spre ea.ă ă ţ ăÎmpreun cu Adam, o aşezar pe un scaun pe m tuşa ei careă ă ă

st tea nemişcat .ă ă— S chem un doctor? întreb Diana.ă ă— Nu, zise m tuşa Constance, ridicând capul. Nu-i nimic.ă

Acum mi-e bine.— Nu spune c nu-i nimic, Constance, se auzi o voceă

tremur toare, iar Cassie o v zu pe bunica Quincey ridicându-seă ă de pe sofa şi venind s se aşeze lâng scaunul m tuşiiă ă ă Constance. Inima ta î i spune adev rul. Cred c-ar fi mai bine s -iţ ă ă ascult m pe-aceşti copii.ă

Se f cu linişte; m tuşa lui Melanie se uit la nepoata ei, apoi laă ă ă Adam, la Cassie. Cassie se str dui s înfrunte privirea eiă ă sfredelitoare.

M tuşa Constance închise ochii şi se sprijini uşor de speteazaă scaunului.

— Ave iţ dreptate, zise ea, f r s priveasc pe nimeni. Înceta iă ă ă ă ţ cu to ii şi g si i-v câte un loc s v aşeza i. Apoi pute i s -miţ ă ţ ă ă ă ţ ţ ă spune i povestea voastr .ţ ă

Aşadar, în cele din urm ne-am hot rât c e mai bine să ă ă ă vorbim cu voi trei, din moment ce voi sunte i cele care a i puteaţ ţ s v aduce i aminte de el de când a fost aici ultima oar , ziseă ă ţ ă Diana. Ne-am gândit s -i întreb m şi pe p rin ii noştri…ă ă ă ţ

— Nu v duce i s -i întreba i pe p rin ii voştri, zise m tuşaă ţ ă ţ ă ţ ă Constance, f r s ezite. Se aşezase şi ascultase întreagaă ă ă poveste, chipul devenindu-i din ce în ce mai întunecat. În cameră se sim ea o spaim pustiitoare. Nu vor în elege, continu ea, iarţ ă ţ ă ochii ei se oprir lipsi i de expresie asupra lui Cassie, f când-o peă ţ ă aceasta din urm s se gândeasc la privirea goal a mamei ei.ă ă ă ă Nu-şi vor aduce aminte! Dumnezeule, cât mi-aş fi dorit s fi putută s uit şi eu…ă

— Ce-a fost a fost, zise bunica Quincey.— Da, spuse str m tuşa Constance, îndreptându-şi spatele.ă ă

Dar nu în eleg cum crede i voi c trei femei în vârst v potţ ţ ă ă ă ajuta… împotriva lui.

— Ne-am gândit c poate v aduce i aminte ceva despre el,ă ă ţ vreo sl biciune de-a lui; ceva care ne-ar putea fi de folos în luptaă împotriva lui, zise Adam.

M tuşa Constance cl tin încet din cap. Bunica Quincey seă ă ă încrunt , iar pe fa -i ap rur sute de riduri. B trâna doamnă ţă ă ă ă ă Franklin avea o expresie foarte pl cut : Cassie n-ar fi putut să ă ă spun dac urm rea sau nu povestea.ă ă ă

— Dac se poate întoarce din mor i, nu poate avea prea multeă ţ sl biciuni, suspin dureros m tuşa Constance. Şi s-a pricepută ă ă dintotdeauna s manipuleze. Zice i c Faye Chamberlain este deă ţ ă partea lui?

— Ne temem c da, spuse Adam.ă— Asta-i r u. Se va folosi de ea ca s ajung la voi, laă ă ă

sl biciunileă voastre. Îndep rta i-o din calea lui dac pute i. Dară ţ ă ţ

cum? M tuşa Constance se concentr , încruntându-se:ă ă Hematitul… lua i-l de la ea. E foarte periculos; el îl poate folosi sţ ă ia în st pânire mintea lui Faye.ă

Diana se uit la Cassie, de parc ar fi vrut s spună ă ă ă i-am zisŢ eu.

M tuşa Constance continu :ă ă— Şi spune i c acum craniul a disp rut? Sunte i siguri?ţ ă ă ţ— A disp rut, zise Adam.ă— Se pare c a explodat când Faye îl inea în mân , chiară ţ ă

înainte de a o surprinde noi, zise Cassie. Oricum, ceva a explodat. Iar noi n-am g sit nicio urm din el dup aceea.ă ă ă

— Ei bine… nu e nicio cale s folosim acest lucru împotriva lui,ă atunci. Iar tu, Cassie, n-ai g sit nimic de folosă în Cartea de la bunica ta?

— Încă nu. Dar nu m-am uitat prin toat , totuşi, recunoscuă Cassie.

M tuşa Constance cl tin din cap.ă ă ă— Putere, ai nevoie de putere pe care s-o foloseşti împotriva

lui. Sunte i cu to ii prea tineri ca s v lupta i cu el… iar noiţ ţ ă ă ţ suntem prea b trâne. Iar altcineva care s aib o vârst între aă ă ă ă noastr şi… nu sunt decât nişte nebuni. Nu e nimeni pe-aici careă s aib suficient putere.ă ă ă

— A existat cândva… spuse bunica Quincey cu vocea ei strident .ă

M tuşa Constance se uit la ea, iar expresia i se schimb .ă ă ă— Cândva… da, desigur.Se întoarse c tre cei din Cerc:ă— Dac vechile poveşti sunt adev rate, a existat cândva oă ă

putere suficient de mare, încât s -l distrug peă ă John cel Negru.— Ce putere? întreb Laurel.ăM tuşa Constance reflect la aceast întrebare.ă ă ă— Mai exact, cum s-a-ntâmplat s g seasc Adam craniul?ă ă ă— N-a fost o întâmplare, zise Diana. C uta Instrumenteleă

Supreme.Se opri, apoi şopti:— Instrumentele Supreme…— Da. Cele care au apar inut sabatului originar, adev rateleţ ă

vr jitoare din Salem. Str bunele noastre care au fondat Newă ă Salemul dup ce vân torii de vr jitoare le-au alungat din Salem.ă ă ă

Cassie vorbi înainte de a se gândi:— Dar, mai exact, ce sunt aceste Instrumente Supreme?Cea care-i r spunse fu bunica Quincey:ă— Simbolurile conduc toarei vr jitoarelor, desigur Diadema,ă ă

br ara şi jartiera.ăţ— Cele pe care le folosim noi sunt doar nişte imita ii,ţ zise

Melanie. Sunt doar nişte simboluri. Sabatul original era foarte puternic; avea instrumente adev rate, care puteau fi folosite.ă Dar, m tuş Constance – se întoarse ea c tre m tuşa ei –, chiară ă ă ă John cel Negru a ascuns Instrumentele. Adam le caut de ani deă zile, de-aici şi pân la Cape Cod. Cum am putea s le g simă ă ă tocmai acum?

— Nu ştiu, zise femeia. Dar aici trebuie s fie o greşeal . Nuă ă John le-a ascuns, ci sabatul originar. Sabatul a ascuns Instrumentele de el, pentru ca el s nu fie în stare s leă ă g seasc . Sabatul ştia c dac el are puterea craniului şi aă ă ă ă Instrumentelor laolalt , va fi invincibil. Sau cel pu in aşa mi-aă ţ spus mie bunica mea.

— Nu puteau s duc prea departe Instrumentele, s leă ă ă ascund , ad ug bunica Quincey. N-ar avea sens. John cel Negruă ă ă era un c l tor, dar str bunele noastre nu erau. Ele erau paşnice,ă ă ă îşi iubeau c minul.ă

— A i venit s ne cere i sfatul… ei bine, iat -l pe-al meu, ziseţ ă ţ ă m tuşa Constance. C uta i Instrumentele Supreme. Dac leă ă ţ ă g si i pe toate, folosindu-le, ve i avea o şans împotriva lui.ă ţ ţ ă

Buzele ei ar tau din nou ca o linie sub ire.ă ţ— Bine, zise Adam f r grab . Am în eles.ă ă ă ţCassie expir , încercând s nu arate c era dezam git . Eraă ă ă ă ă

un sfat bun, îns ca sperase… ce sperase? O voia pe bunica ei,ă presupunea ea. O voia pe bunica ei, care fusese atât de în eleapt şi care, într-un fel sau altul, o f cuse întotdeauna peţ ă ă Cassie s se simt mai puternic decât era de fapt.ă ă ă

— Şi continu s citeşti cartea pe care i-a dat-o bunica ta!ă ă ţ zise bunica Quincey deodat , uitându-se fix la Cassie.ă

Aceasta din urm cl tin din cap, iar pe chipul rid. Îi ală ă ă b trânei ap ru un zâmbet ciudat de intens.ă ă

Doamna Franklin zâmbea şi ea, b tându-se cu palmele peă genunchi şi privind în jurul ei de parc uitase ceva.ă

— Ce zi e mâine? întreb ea.ă

Urm o pauz . Cassie nu era sigur dac bunica lui Adamă ă ă ă vorbea cu ei sau cu sine îns şi. Dar apoi, b trâna repet :ă ă ă

— Ce zi e mâine? şi se uit la to i, încurajator.ă ţ— O… e aniversarea noastr , r spunse Chris.ă ăDar Diana p rea uimit .ă ă— Cred… cred c e noaptea zei ei Hecate. Asist voia i să ţ ţ ă

spune i?ţ— Corect, spuse mul umit b trâna doamn Franklin. O, cândţ ă ă ă

eram tân r , ineam o ceremonie. Îmi aduc aminte ceremoniileă ă ţ la lumina lunii, când în umbr erau indieni…ă

Cei de fa schimbar priviri scurte; doamna Franklin nu aveaţă ă cum s -şi aduc aminte de-aşa ceva; pe-acolo nu mai existau deă ă secole indieni.

Dar Diana deveni interesat :ă— Crede i c ar trebui s inem o ceremonie?ţ ă ă ţ— Aşa aş zice, draga mea, spuse doamna Franklin. O

ceremonie a fetelor. Noi, fetele, am avut dintotdeauna secretele noastre, nu-i aşa, Connie? Şi am r mas mereu împreun .ă ă

Diana p rea uşor încurcat , apoi aprob cl tinând din cap cuă ă ă ă fermitate.

— Da. Da. E bine ca fetele s r mân împreun – toate fetele.ă ă ă ă Şi cred c ştiu ce fel de ceremonie trebuie s inem. Nu este ceaă ă ţ mai potrivit perioad a anului, dar n-are importan .ă ă ţă

— Sunt sigur c-o s v plac , draga mea, spuse doamnaă ă ă ă Franklin. Acum… d -mi voie s te v d… Cassie!ă ă ă

Cassie se uit la ea, uimit .ă ă— Cassie, zise din nou bunica lui Adam. Îşi l sase capul într-oă

parte şi ofta în felul în care o faci atunci când î i arat cinevaţ ă fotografia unui bebeluş care zâmbeşte: Draga mea, eşti tare dr gu , şi totuşi nu semeni deloc cu mama ta. Îns … Se treziă ţă ă deodat şi privi în jur: Hm?ă

Ochii str m tuşii Constance erau mai severi ca niciodat .ă ă ă Apoi, aceasta îşi repezi privirea asupra doamnei Franklin:

— Edith, zise ea cu voce aspr .ă— Doamna Franklin se uit la bunica Quincey, care o privea şiă

ea foarte concentrat .ă— Ce este?… Voiam doar s spun c în expresia ei observ oă ă

asem nare cu mama ei, spuse ea şi cl tin din cap cu pl cere,ă ă ă ă c tre Cassie. Încearc s nu- i faci prea multe griji, draga mea.ă ă ă ţ

Se vor rezolva toate, în cele din urm .ăM tuşa Constance se relax aproape f r s -şi dea nimeniă ă ă ă ă

seama.— Da. Asta-i tot, Melanie. Mai bine i-ai lua pe prietenii t i şi-a iă ţ

pleca.Şi vizita se încheie. To i optsprezece se ridicar , mul umir şi-ţ ă ţ ă

şi luar politicos r mas-bun, dup care ieşir din casa mare şiă ă ă ă alb , în lumina palid de noiembrie.ă ă

— Uau! Adam, ai idee ce s-a întâmplat la sfârşit?— Îmi pare r u, spuse Adam, f când o grimas . Uneori, aşa seă ă ă

poart .ă— Nu m refer la ea, cât la celelalte dou , începu Cassie, însă ă ă

Deborah o întrerupse, ner bd toare:ă ă— Aşadar, care e treaba cu aceast noapte a zei ei Hecate?ă ţ— Este noaptea b trânelor vr jitoare, r spunse Diana. Hecateă ă ă

este protectoarea lor.— B trâne vr jitoare? zise Suzan, cu dezgust, iar Cassieă ă

în elese la ce se gândea.ţCuvântul sugera imaginea unei vr jitoare zbârcite, cocoşate,ă

inând în mân un m r otr vit.ţ ă ă ă— Da, zise Diana şi se uit la Cassie. Nu e un lucru r u, Cassie.ă ă

Dac sunt b trâne, nu înseamn c sunt şi rele – b trâne ea esteă ă ă ă ă ţ ultima etap a vie ii. Tinere e, maturitate, b trâne e. B trâneleă ţ ţ ă ţ ă sunt în elepte şi… ei bine, dure. Nu fizic, poate; dar mental. Auţ v zut o gr mad de lucruri; au trecut prin ele şi ştiu multe. Eleă ă ă ne las nou moştenire anumite cunoştin e.ă ă ţ

— Cum a f cut bunica mea, zise Cassie, trezindu-se în sfârşit.ăDesigur, acele persoane cocoşate, zbârcite, erau exact

imaginea bunicii ei. Nu un m r otr vit, se gândi ea. Dac bunicaă ă ă sa ar fi oferit ceva cuiva, atunci ar fi fost vorba de ajutor.

— Basmele ne fac s avem asemenea idei greşite, concluzionă ă ea.

— Aşa este, o aprob Diana, cl tinând din cap cu fermitate.ă ă Când voi fi b trân , sper s ajung precum bunica ta.ă ă ă

— Cum vrei, zise Doug, dându-şi ochii peste cap.— Toate încearc s -şi ofere ajutorul, spuse Melanie. Chiar şiă ă

m tuşa Constance. Şi ce vom face în noaptea zei ei Hecate,ă ţ Diana?

— Este noaptea profe iilor, a ghicirii destinului, explic Diana,ţ ă

şi trebuie s g sim r scrucea la care s celebr m. În mitologiaă ă ă ă ă greac , Hecate este şi zei a r scrucilor – se presupune că ţ ă ă acestea semnific schimbarea. Pornirea pe un nou drum în via .ă ţă Poate fi al b trâne ii, al mor ii sau un alt tip de schimbare.ă ţ ţ

— Cred c ne afl m cu to ii la o r scruce, zise Melanie cuă ă ţ ă gravitate.

— Şi eu cred la fel, spuse Diana, privindu-l pe Adam. Cred că bunica ta avea dreptate; este ceva ce noi, fetele, trebuie să facem. Dar astea înseamn c o s v l s m singuri, b ie i…ă ă ă ă ă ă ă ţ

Adam se strâmb .ă— O, cred c o s ne descurc m s ne distr m şi singuri oă ă ă ă ă

noapte f r voi. Poate Chris şi Doug vor avea vreo idee.ă ăVorbea calm; Cassie observase c to i b ie ii din Cerc erauă ţ ă ţ

linişti i în privin a drepturilor şi privilegiilor fetelor. Nu se sim eauţ ţ ţ tr da i; p reau s ştie c şi ei erau la fel de importan i, dar într-ă ţ ă ă ă ţun fel diferit.

— Îns cred c trebuie s fi i foarte atente, zise Nick f r vreoă ă ă ţ ă ă urm de ironie în glas.ă

Chris şi Doug se loveau în glum cu pumnii, ciond nindu-se înă ă leg tur cu felul în care voiau s -şi s rb toreasc aniversarea.ă ă ă ă ă ă Când Nick vorbise, ei se liniştir .ă

— Cred c ar fi mai bine s g si i o r scruce pe-aici, prină ă ă ţ ă apropiere, continu Nick, adresându-se Dianei şi lui Cassie. Iară noi am face bine s nu ne îndep rt m prea mult.ă ă ă

Cassie se uit la el fix şi v zu îngrijorarea din spatele privirii peă ă care şi-o controla cu aten ie. Îi lu mâna şi sim i cum degetele luiţ ă ţ puternice se împletir cu ale ei.ă

— Vom fi atente, promise ea calm .ăObserv cum Deborah privise rapid spre mâinile lot împletite,ă

v zu bine-cunoscutul rânjet ap rând iute pe chipul motociclistei.ă ă Chris îl împinse pe Doug, iar acesta îl privi încruntat, cu indignare. Ochii lui Melanie, de obicei de un cenuşiu rece, erau m ri i, iar Laurel şi Suzan zâmbeau.ă ţ

Cassie nu se putu ab ine s nu observe c Adamţ ă ă nu zâmbea. El nu mai zâmbi tot restul zilei.În acea noapte, Cassie vis . Vise încâlcite, f r form , careă ă ă ă p reau s fie legate de C r ile Umbrelor. Ea şi Diana fuseseră ă ă ţ ă ocupate pân târziu – citiser şi studiaser . Nu g siser nimică ă ă ă ă care s le fie de folos. Dar în visele ei, Cassie sim i c era pe caleă ţ ă

s fac o descoperire important .ă ă ăPrinse din nou o raz de soare în camera ei. Doar o mişcareă

luminoas rapid care se topi instantaneu în întuneric. Se trezi,ă ă uitându-se de jur-împrejurul dormitorului Dianei, de parc-ar fi trebuit s-o g seasc acolo.ă ă

— Cassie, eşti OK? murmur Diana.ă— Da, şopti Diana.Se bucur când v zu c Diana r mâne din nou nemişcat .ă ă ă ă ă

Diana fusese cea care insistase s doarm Cassie cu ea,ă ă îngrijorat de coşmarurile acesteia. Dar dac chiar începuse s-oă ă deranjeze pe Diana, Cassie nu-şi putea permite s mai r mână ă ă acolo. Diana avea şi-aşa destule necazuri, nu mai era nevoie s oă şi in cineva treaz toat noaptea.ţ ă ă ă

De fapt, Cassie dormise foarte liniştit în casa Meade. Nu eraă ca la num rul doisprezece, unde se-auzeau atâtea gemete şiă pocnituri, încât Cassie tres rea tot timpul în somn. Era oă deosebire în felul în care casele fuseser construite, presupuneaă ea. Îmbun t irile f cute la casa Dianei erau mult mai recente;ă ăţ ă poate c fuseser folosite materiale mai bune.ă ă

O vreme, Cassie r mase întins în întunericul cald, ascultândă ă respira ia uşoar a Dianei. Unde era în acea noapte John celţ ă Negru? se întreb ea. Acolo, afar , pe insul , în casa pe care oă ă ă închiriase? Sau aici, pe insula pe care se afla New Salem?

Din cine ştie ce motive, o deranja s se gândeasc la Newă ă Salem ca la o insul . Se sim ea cumva… izolat : ca sub asediu.ă ţ ă De parc John cel Negru ar fi putut s -i separeu pe to i de restulă ă ţ lumii şi s -i arunce în deriv , pe ocean.ă ă

Nu fi prostu , îşi spuse sieşi. Dar urmele de panic ce-i agitauţă ă stomacul nu puteau fi potolite. Deodat , se întreb dac nuă ă ă cumva mamei ei i-ar fi fost mai bine într-o institu ie – departe de-ţaici. Oricum, departe de-aici.

El n-ar avea niciun motiv s-o r neasc . Pe noi ne ur şte, seă ă ă gândi, disperat .ă

Dar venise dup bunica ei. De ce? Pentru Cartea Umbrelor?ăEu sunt cea care de ine acum una dintre C r ileţ ă ţ Umbrelor, îşi

d du ea seama, sim ind un mic junghi în inim . Dac seă ţ ă ă hot r şte s vin s-o ia?ă ă ă ă

Gândul acesta îi lu în st pânire imagina ia. Sim i un tremură ă ţ ţ nepl cut şi inima b tându-i cu putere. Ce-ai fi fost ca John celă ă

Negru s vin aici, acum? Era un b rbat viu, care respira… dar,ă ă ă în acelaşi timp, era vr jitor. Oare tr ia dup aceleaşi reguliă ă ă precum b rba ii obişnui i? Sau putea s se strecoare aici ca oă ţ ţ ă umbr şi s se târasc pe podea, pân la pat?ă ă ă ă

Trebuie s r mân calm . Trebuie. Dac clachez, totul s-aă ă ă ă terminat, îşi zise. Pentru mama, pentru sabat, pentru to i. Eţ nevoie de noi to i ca s ne lupt m cu el. Nu pot fi eu verigaţ ă ă slab .ă

— Nu e nimic înfricoş tor în întuneric dac -l înfrun i, şopti eaă ă ţ pentru sine, printre din ii încleşta i. Nu e nimic înfricoş tor înţ ţ ă întuneric dac -l înfrun i.ă ţ

Lacrimi fierbin i începur s -i curg din ochi, dar continu sţ ă ă ă ă ă şopteasc fraza pe care i-o spusese bunica ei. Întruna, întruna,ă pân când, în cele din urm , adormi.ă ă

A doua zi de şcoal începu cu o adunare. Faye lipsise din nou deă la ora de scriere, dar când Cassie se duse în sala de teatru, r mase uluit s-o vad pe fata cu p rul negru pe scen .ă ă ă ă ă

Faye st tea liniştit , aproape sfioas – o pref c torie, în cazulă ă ă ă ă ei. Era îmbr cat într-un costum cu taior şi avea un aer deă ă secretar foarte sexy şi foarte istea . Coama de p r negru îi eraă ţă ă uşor ridicat spre creştet. C ra în bra e un munte de hârtii şi ună ă ţ clipboard. Nu-i mai trebuia decât o pereche de ochelari cu rame de os şi ar fi putut s treac drept una dintre fetele înso itoare deă ă ţ miliardari, de vinerea.

Lui Cassie nu-i venea s cread .ă ăSe uit de jur împrejurul s lii şi le prinse privirile lui Suzan şiă ă

Sean, care f ceau amândoi medita ii la englez . Ea le f cu semnă ţ ă ă cu capul, iar ei îşi p r sir colegii şi pornir spre ea. Ochiiă ă ă ă albaştri ai lui Suzan erau enormi.

— Ai v zut-o pe Faye? Ce face acolo?ă— Nu ştiu, r spunse Cassie. Nimic bun.ă— Arată bine, coment Sean, umezindu-şi rapid buzele. Arată ă

grozav!Cassie îi arunc o privire lui Sean, v zându-l cu adev rată ă ă

pentru prima oar dup mult timp. De când dansase cu el la bal,ă ă poate. Era atât de uşor s -l treci pe Sean cu vederea; în mul ime,ă ţ se pierdea perfect. Dar aici, numai cu el şi Suzan, Cassie putea s se concentreze.ă

Ar trebui s -i acord mai mult aten ie, se gândi ea. Prin minteă ă ţ îi trecu rapid o imagine: Sean, aşa cum ar ta prima dat când îlă ă v zuse ea. Ochi str lucitori, curea str lucitoare gravat cuă ă ă ă numele lui. Stând lâng dulapul lui plin de afişe cu aparateă Soloflex, rânjind la ea. Ceva din acea imagine o tulbur profund,ă dar nu-şi d du seama ce anume.ă

Ultimii elevi de la clasele de juniori şi seniori soseau în sal .ă Cassie îi v zu pe fra ii Henderson şi pe Deborah stând jos, de laă ţ cursul de istorie. De la literatur britanic erau Diana, Melanie şiă ă Laurel, la fel şi Sally Waltman, înso it de Portia cu bine-ţ ăcunoscutul ei p r de culoarea paiului. Îl v zu pe Adam de laă ă cursul de chimie, dar nu-l z ri pe Nick.ă

— Se pare c Faye face câteva activit i suplimentare, se-auziă ăţ murmurul unei voci din spatele lui, iar Cassie se întoarse recunosc toare. Nick cl tin din cap spre tipul care ocupa loculă ă ă de-acolo, iar tipul se ridic şi plec . Cassie de-abia-i remarcaseă ă existen a, era o figur atât de comun ! Copiii de pe stradaţ ă ă Crowhaven spuneau ce doreau, iar str inii f ceau ce li se cerea.ă ă Întotdeauna. Aşa func ionau lucrurile.ţ

Nick se aşez pe locul liber şi scoase un pachet de ig ri. Îlă ţ ă deschise şi scoase una. Apoi o observ pe Cassie.ă

Cassie se holba la el, cu sprâncenele ridicate, cea mai tare expresie pe care o luase de la Diana. Dezaprobarea radia de pe chipul ei ca nişte valuri de c ldur .ă ă

— Ah! f cu Nick.ăSe uit la ig ri, apoi din nou la Cassie. B g la loc în pachetă ţ ă ă ă

igara pe care tocmai o scosese şi apoi vârî pachetul în buzunar.ţ— Prost obicei, zise el.— Prob de microfon, unu, doi, trei…ăEra vocea lui Faye, la microfon. Cassie se întoarse rapid.— E deschis, zise Faye, cu un zâmbet pe care Cassie nu l-ar fi

putut descrie decât ca fiind pisicos. Faye p r si pupitrul, iară ă b rbatul înalt care se afla şi el pe scen îi lu locul. Reglă ă ă ă pupitrul, cu ochii la elevii care st teau jos, în sal .ă ă

— Bun diminea a, iar vocea lui trimise valuri de întunerică ţ care o izbir pe Cassie.ă

Fiecare muşchi al corpului ei se crisp , în defensiv , gata să ă ă asculte de un instinct adânc îngropat de a lupta sau de a fugi. Doar vocea lui, se gândi Cassie uluit ,ă cum poate o singur voceă

s fac asta?ă ă— Dup cum unii dintre voi deja ştiu, eu sunt domnulă

Brunswick, noul vostru director.

7Urmar aplauze difuze care devenir rapid ezitante Şi seă ă

stinser . Atmosfera din sal era deja nesigur , agitat .ă ă ă ă Obişnuitele şoapte şi foieli se stinser precum fl c rileă ă ă lumân rilor, pân când înc perea uriaş deveni perfectă ă ă ă nemişcat . To i ochiiă ţ erau îndrepta i spre scen .ţ ă

B rbatul ar ta bine, se gândi Cassie, luptându-se cu impulsulă ă din mintea sa, care-i spunea s fug , s fug . De ce reac iona eaă ă ă ă ţ aşa de violent când ap rea el? Era aceeaşi reac ie ca cea dină ţ noaptea ini ierii, când Adam adusese craniul de cristal. Cassieţ aruncase o privire spre el şi sim ise fiori de oroare pe şira spin riiţ ă – pentru ea, craniul avea un halo de întuneric. De-abia târziu îşi d duse seama c nu to i membrii sabatului vedeau ceea ceă ă ţ vedea ea.

Cassie se uita acum împrejurul ei şi putea spune după chipurile celorlal i elevi c ei nu puteau sim i întunericul pe care-lţ ă ţ emana noul lor director. Pentru ea, el arunca o umbr în întreagaă sal . Pentru ei, directorul p rea pur şi simplu puternic,ă ă impresionant.

— Am în eles c , recent, la liceul din New Salem au existatţ ă nişte tulbur ri, spunea el, plimbându-şi ochii încet pesteă rândurile de elevi, iar Cassie avu ciudata impresie c el memoraă chipul fiec ruia dintre ei. Dar ve i fi ferici i s afla i c acum s-aă ţ ţ ă ţ ă terminat totul. Nefericitele… întâmpl ri care au afectat această ă şcoal sunt acum în urma noastr . A venit timpul pentru un nouă ă început.

„Tulbur ri” însemnau doi elevi şi un director mor i, se gândiă ţ Cassie. Din moment ce tu i-ai ucis pe to i trei, presupun c tu eştiţ ă cel care hot r şte când se termina totul. În acelaşi timp, Cassieă ă se întreb cum anume exact reuşise el s ucid din mormânt. Oă ă ă f cuse energia întunecat ? se întreb ea. Voia s le pun înă ă ă ă ă şoapt aceast întrebare lui Nick şi Suzan – sau lui Sean, ad ugă ă ă ă în gând, în grab , cu vinov ie – dar îi era greu s -şi întoarcă ăţ ă ă ochii de la omul de pe scen .ă

— Mi s-a raportat c atitudinea fostei administra ii fa deă ţ ţă indisciplin era cam… indulgent . O politic … s o numimă ă ă ă

permisiv care, f r îndoial , se voia benign .ă ă ă ă ăDirectorul privi spre profesorii înşira i de-a lungul pereteluiţ

s lii, de parc voia s -i intimideze sugerându-le c el ştia c ei ară ă ă ă ă fi putut s foloseasc alte cuvinte ca sa descrie aceast politic ,ă ă ă ă dar c nu era momentul ca s se vorbeasc urât despre mor i.ă ă ă ţ

Anumite activit i au fost permise, continu el, deşi erau nuăţ ă doar în detrimentul elevilor pe care i-au alertat, dar şi nocive pentru spiritul educa iei formale. Anumitor grupuri le-au fostţ acordate privilegii.

Despre ce vorbea acolo? se gândi Cassie. Parc-ar fi politician. O mul ime de cuvinte la mod , lipsite de în eles. Dar ceva dinţ ă ţ interiorul ei se pr buşea în disperare.ă

— Ei bine, acum politica s-a schimbat şi cred c , în cele dină urm , cei mai mul i dintre voi vor fi mul umi i de această ţ ţ ţ ă schimbare. La cârm se afl acum o alt mân .ă ă ă ă

Directorul ridic mâna zâmbind vag, cu modestie.ăApoi, începu din nou s vorbeasc . Cassie nu-şi mai amintiă ă

exact ce spusese el dup aceea, dar îşi aminti vocea lui, grav ,ă ă autoritar . Comandând. Discursul lui era pres rat cu clişee:ă ă „dragoste adânc ”, „disciplin de mod veche”, „pedepse peă ă ă m sura greşelilor”. Cassie sim ea reac ia publicului: sumbr ,ă ţ ţ ă sumbr . Ceva se prelingea în mul ime şi creştea. O însp imântaă ţ ă chiar mai mult decât John cel Negru. Parc el era cel care hr neaă ă şi cultiva un soi de putere oribil în interiorul elevilor. Ar fi trebuită s -l urasc to i, dar de fapt erau fascina i.ă ă ţ ţ

Regulamentul. Regulamentul trebuia respectat. Elevii care nu respectau regulamentul aveau s fieă trimişi la oficiu…

— Cred c a sosit timpul pentru broşur , ad ug Jackă ă ă ă Brunswick încet c tre cei de lâng el, iar Faye şi alte câteva feteă ă coborâr de pe scen şi începur s împart nişte hârtii.ă ă ă ă ă

Cassie se uita la director, în timp ce acesta privea în sal ,ă stând relaxat, impunându-le f r efort s fie aten i chiar şi atunciă ă ă ţ când nu le vorbea. Da, ar ta bine, se gândi ea. Aducea pu in cuă ţ un Sherlock Holmes tân r, ochi adânci, nas acvilin, gur ferm .ă ă ă Pân şi felul în care vorbea tr da urme de accent englezesc.ă ă Cultivat, cugeta Cassie. Cultivat şi cu o deosebit putere deă convingere.

Mai degrab un vân tor de vr jitoare şi decât un vr jitor.ă ă ă ăFaye ajunse la rândul pe care se afla Cassie şi-i întinse un

teanc de broşuri. Cassie şopti:— Faye…Şi fu r spl tit de Faye cu o str fulgerare a ochilor ei aurii,ă ă ă ă

dup care aceasta se îndep rt . Tulburat , Cassie lu o broşur ,ă ă ă ă ă ă iar restul teancului i-l pas lui Suzan. Erau trei pagini acoperiteă cu un scris m runt.ă

Ac iuni interzise – Tipul A; Ac iuni interzise – Tipul B; Ac iuniţ ţ ţ interzise – Tipul C.

Era o list de reguli. Dar atât de multe reguli, rând dup rând,ă ă dup rând. Cassie citea câte-o fraz ici şi acolo.ă ă

Purtarea de haine care încalc seriozitatea şi demnitatea,ă scopul educa iei formale… prezen a la vestiar sau pe coridor înţ ţ alt moment decât al pauzelor dintre orele de curs… folosirea pistoalelor de ap … dezordinea… alergatul pe coridor… guma deă mestecat… neascultarea cerin elor profesorilor sauţ supraveghetorilor…

Supraveghetori? se gândi Cassie. Dar noi nu avem supraveghetori. Ochii îi alunecar mai departe.ă

Manifestarea afec iunii în public… nereciclarea t vilor deţ ă plastic de la prânz... urcarea picioarelor pe scaune sau pe sp tarele acestora…ă

— Nu vorbeşte serios, nu? şopti Suzan.Dinspre Nick se auzi un fluierat uşor.— Ve i avea timp în clas s parcurge i aceste reguli şi s vţ ă ă ţ ă ă

devin cât se poate de familiare, zise noul director.ăCassie v zu cu coada ochiului cum capetele celor afla i peă ţ

rândul ei se ridicar . Foşnetul hârtiilor încet .ă ă— În clipa asta, continu directorul, aş avea nevoie de câ ivaă ţ

voluntari care s fie supraveghetori pe coridoare. Este o pozi ieă ţ care presupune o responsabilitate foarte mare, aşa c v rog să ă ă v gândi i cu mare aten ie înainte de a ridica mâna.ă ţ ţ

Mâinile se ridicar în toat sala. Elevii de la liceul din Newă ă Salem nu se oferiser niciodat atât de repede voluntari pentruă ă nimic altceva. Cassie o v zu pe Portia,ă rigidă şi frenetic precumă un câine de vân toare, ridicând mâna. Pe scaunul de lâng ea,ă ă Sally se agita nebuneşte, ca un elev de clasa a treia care arde să fie nominalizat de înv toare. Toat sala ar ta ca un uriaş salutăţă ă ă nazist.

Ochii lui John cel Negru se mişcau dintr-o parte-ntr-alta

cercetându-i, examinându-i pe fiecare dintre ei.Apoi, Cassie îşi d du seama c şi Sean ridicase mâna.ă ă

— Sean, şuier ea. În sal era atât de linişte, încât ea nuă ă îndr zni s vorbeasc tare. Suzan îi arunc o privire lui Sean,ă ă ă ă apoi îşi ab tu ochii de la el. Nick n-avea cum s -l vad .ă ă ă

— Sean! zise ea.Dar el nu p rea s-o aud . Ochii lui str lucitori priveau fix peă ă ă

scen . Chipul lui era plin de ner bdare, tensionat.ă ăPe Cassie o mâncau palmele de disperare. Trecu de Suzan ca

s -l înha e de bra şi, cu toat puterea pe care reuşi ea s şi-oă ţ ţ ă ă adune, se gândi: Sean!

Sim i c r zbate din ea o c ldur puternic , exact la fel cumţ ă ă ă ă ă sim ise când îl înfruntase pe câinele de la tarlaua de dovleci. Oţ explozie de putere pur . Sean întoarse repezit capul spre ea, cuă o expresie plin de uimire.ă

— Las mâna josă ! îi şopti ea, sim ind c tremur şi c eţ ă ă ă epuizat .ă

Sean se uit la propria mân de parc n-o mai v zu seă ă ă ă niciodat în via a lui, o l s rapid în jos. Se prinse puternic deă ţ ă ă scaunul în care st tea, cu privirea înc întoars c tre Cassie.ă ă ă ă

Acum, Suzan era cea care d dea înapoi, în elese Cassie. Atâtă ţ fata cu p r blond-rozaliu, cât şi Sean p reau speria i. Cassie priviă ă ţ spre scen şi v zu c noul director se uita chiar la ea, cu buzeleă ă ă curbate într-un zâmbet vag.

Grozav! Tipului îi pl cea chestia asta – proprii mei prieteni seă tem de mine.

John cel Negru continu s se uite fix la ea pre de câtevaă ă ţ momente, dup care se întoarse spre ceilal i din sal , cu acelaşiă ţ ă zâmbet vag.

— Foarte bine. Cei care-a i fost aleşi, v rog s r mâne i dupţ ă ă ă ţ ă aceast întâlnire, ca s v spun mai multe despre noile voastreă ă ă îndatoriri. Restul pute i pleca. Bun diminea a.ţ ă ţ

Lui Cassie i se zbârli p rul pe ceaf .ă ă— Aleşi? şopti ea, privind în jurul ei.Dar nu avusese loc nicio selec ie. Îns unii dintre elevii careţ ă

ridicaser mâinile se îndreptau deja c tre scen , în linişte şiă ă ă ordine. Portia şi Sally erau printre ei.

Nu în elegi? Acum vezi cât de ciudat este? se gândi Cassie,ţ întorcându-se ca s se uite la domnul Humphries, care se afla peă hol. Dar domnul Humphries nu p rea s g seasc nimică ă ă ă neobişnuit în acest fapt. Ar ta calm şi p rea s -i fac pl cere, înă ă ă ă ă

timp ce elevii lui ieşeau. Tranchilizat, se gândi Cassie tremurând. Hipnotizat.

John cel Negru înc se afla la pupitru. Ea îi sim ea ochii înă ţ ceafa ei, în timp ce ieşea din sal .ă

Cassie se retrase în timp ce colegii ieşeau pe hol, r rindu-şiă paşii, ca s mearg în rând cu Nick, Suzan şi Sean. Suzan şi Seană ă o privir ciudat, dar Nick o cuprinse cu bra ul de umeri.ă ţ

— E limpede, zise el încet.Cassie se sim i mai bine, pân când observ c el nu aveaţ ă ă ă

broşura.— Am l sat-o pe scaun, zise Nick, iar Cassie tres ri.ă ă— Asta e neglijen , coment ea. Iar neglijen a este oţă ă ţ

indisciplin de tipul A. Nick, trebuie s fim aten i – vrea s pună ă ţ ă ă mâna pe noi.

— Nu mai spune! zise Adam, al turându-li-se. Ochii luiă albaştri-cenuşii sclipir când v zu c Nick o inea de umeri peă ă ă ţ Cassie, dar expresia nu i se schimb : Ai citit interdic iile de tipulă ţ C?

Cassie nu le citise. D du la ultima pagin a broşurii şi privi.ă ă— Patinele, patinele cu rotile, bicicletele… radiourile la

şcoal … fumatul sau alte produse asem n toare… se presupuneă ă ă c sunt mai grave decât indisciplina de tip B, care includeă drogurile şi b t ile?ă ă

— Par s fie foarte limpede direc ionate, zise Adam sumbru.ă ţApoi, Cassie în elese. Îşi aduse aminte de prima ei zi de şcoalţ ă

la liceul din New Salem, când aproape c fusese c lcat -nă ă ă picioare de fra ii Henderson – numai c la vremea aceea ea nuţ ă ştia c ei erau fra ii Henderson. V zuse doar doi tipi nebuni, cuă ţ ă tricouri heavy-metal şi p r blond, dezordonat, mergând pe roleă pe holuri şi ascultând muzic la walkman-uri.ă

Îşi înghi i nodul din gât.ţ— Regulile sunt pentru noi, şopti ea.Privirea i se intersect cu a lui Adam, care cl tina din capă ă

afirmativ.— Fumatul, zise Cassie. Îl strânse pe Nick de bra , întorcându-ţ

se spre el s -l priveasc în ochi: Nick, te rog, trebuie s fii atent.ă ă ă Vrea s pun mâna pe noi, dar înc nu suntem preg ti i s -lă ă ă ă ţ ă înfrunt m… Nick!ă

Cassie avea un presentiment groaznic în leg tur cu acestă ă

lucru. Nick ura autoritatea, lua orice reguli drept provoc ri. Înă acel moment, ea nu v zu nicio tres rire pe chipul lui.ă ă

— Nick!Pentru indisciplina de tipul C, pedeapsa este trimiterea la

oficiu, zise Adam. Încearcă s pun mâna pe noi, Nick. Îşi joacă ă ă propriul joc.

— Nick, vreau s -mi promi i c vei face tot posibilulă ţ ă s nuă dai de necaz, spuse Cassie. Te rog, Nick. Trebuie s -mi promi i.ă ţ

Nick îşi l s încet ochii în jos spre ea. Cassie îl strânse şi maiă ă tare de bra , sus inându-i privirea intens . Te rog, se gândi ea.ţ ţ ă Pentru mine, te rog.

Nick se încrunt şi-şi ab tu privirea.ă ă— OK, zise, cl tinând uşor din cap, cu ochii pe tavan. OK, o să ă

încerc… s nu fiu prins.ăCassie se relax .ă— Mul umesc, şopti ea chiar în clipa în care Diana, Melanie şiţ

Laurel ap rur în fa a lor, cu chipurile palide.ă ă ţA i auzit porc riile-alea pe care le-a spus la început c fostaţ ă ă

administra ie a tolerat anumite activit i? întreb Melanie.ţ ăţ ă Despre noi vorbea. Despre Club şi privilegiile sale. A zis c toateă astea se vor schimba de-acum.

Cassie vorbi încet:— Le spunea celorlal i c de-acum noi nu mai avem putere. Iarţ ă

el e atât de bun, încât o s le acorde lor permisiunea s …ă ăVocea i se stinse. Ea şi ceilal i membri ai Clubului se uitar uniiţ ă

la ceilal i, t cu i.ţ ă ţ— Lua i-v armele. Sun de parc s-a deschis sezonul laţ ă ă ă

vr jitoare, zise Nick în cele din urm şi o cuprinse din nou peă ă Cassie de umeri.

— Haide i s plec m de-aici, spuse Suzan.ţ ă ă— Nu putem, spuse Laurel. P r sirea şcolii f r a aveaă ă ă ă

permisiunea este o abatere disciplinar .ă— Totul este o abatere disciplinar .ă— Unde sunt Chris şi Doug? întreb deodat Cassie. Şiă ă

Deborah?Se uitar cu to ii împrejurul lor. În afar de Nick, fra iiă ţ ă ţ

Henderson şi motociclista erau cei mai expuşi riscului de a avea necazuri.

— Au istoria prima or , cred c cei din clasa lor au plecat deja,ă ă

zise Sean spontan. Cred c ei sunt înc în sal .ă ă ă— Haide i! zise Adam scurt.ţChris şi Doug tocmai ieşiser din sal . Erau în mijlocul unuiă ă

grup de elevi str ini şi erau gata s se ia la b taie.ă ă ă— … nu mai merge aşa! spunea unul dintre elevii str ini,ă

triumf tor.ă— O, da? ip Chris la el.ţ ă— Da! S-a terminat cu tine, frate! O s fii trimis laă oficiu.— N-o s dureze mult pân va pune mâna pe ei, şopti Nick laă ă

urechea lui Cassie.— Voi ve i fi trimişi cu to ii la oficiu, strig Adam. Împingându-iţ ţ ă

pe str ini ca s ajung la Chris şi Doug. Apoi în fa a lor, le ridică ă ă ţ ă în ochi broşura, ca pe un talisman magic: B taia e o indisciplină ă de tip B. O s fi iă ţ cu to iiţ pedepsi i pentru asta.ţ

Urm un moment de derut , apoi str inii se retraser uitându-ă ă ă ăse unii la al ii.ţ

— Ne vedem mai târziu, hot râr ei în cele din urm şi seă ă ă întoarser , îndep rtându-se pe hol. Doug încerc să ă ă ă se in dupţ ă ă ei.

— Oricând, oriunde, strig el, în timp ce Nick îl prinse şi-l inuă ţ pe loc. Scuteşte-m ! mârâi el la Nick.ă

— Înc nu ne putem permite o confruntare, îi zise Diana. Aiă f cut foarte bine, ad ug ea spre Adam.ă ă ă

— De data asta, a mers, spuse Adam. Dac nu m înşel înă ă leg tur cu ce face, în cele din urm ei vor crede c regulile suntă ă ă ă în principal împotriva noastr .ă Poate c ei nu vor avea necazuriă dac se vor bate, dar noi vom avea.ă

Spre marea uşurare a lui Cassie, în acel moment Deborah ap ru de dup col .ă ă ţ

— Unde-ai fost, Deb?

S v d cum îşi primesc instruc iunile supraveghetorii de peă ă ţ coridoare. Li se dau insigne la fel ca celor din SS.

— Chiar sunt precum naziştii, zise Cassie.— Tipul acesta organizeaz o vân toare de vr jitoare, spuseă ă ă

Adam.— M întreb dac a mai f cut asta şi înainte, ad ug Suzan.ă ă ă ă ăCassie începu s vorbeasc :ă ă— Ce vrei s spui…?ăDar se opri în mijlocul propozi iei şi se holb la Suzan. Aceastaţ ă

din urm , care ar ta atât de… frivol , superficial , care chiar şi-ă ă ă ăacum cotrob ia în geant dup pudra compact , se dovedea dină ă ă ă nou c nu era aşa.ă

— Iar Faye lucreaz pentru el… spunea Diana, când Cassie oă întrerupse.

— Nu, sta i un pic, asculta i-m ! A i auzit ce a spus Suzanţ ţ ă ţ adineauri? Nu în elege i?ţ ţ M întreb dac a mai f cut asta şiă ă ă înainte. Şti i ceva? Pariez c-a mai f cut-o.ţ ă

— În 1692, spuse Adam f r grab . În Salem. Cum am putut să ă ă ă fim atât de proşti?

— Poftim? f cu Chris.ă— Cred c vor s spun c John cel Negru a organizată ă ă ă

vân toarea de vr jitoare din Salem, îi explic Diana. Dar…ă ă ă— Poate c n-a organizat-o el, dar a contribuit la ea, a ajutat,ă

spuse Cassie. S-a asigurat c n-o s se sting repede, aă ă ă alimentat isteria. La fel cum o face şi ast zi.ă

— Dar de ce? întreb Laurel.ăSe f cu linişte, apoi Adam îşi ridic privirea, descruntându-se.ă ă

Vocea îi era sumbr .ă— Ca s determine sabatul s plece. Ca s -l urmezeă ă ă pe el. Cei

din sabat n-au mai suportat atmosfera, aşa c l-au urmat în Newă Salem, cu toate instrumentele lor, inclusiv cu Instrumentele Supreme.

— Mi-ai spus c el a fost liderul sabatului originar, spuseă Cassie. Dar m întreb dac el a fost lider şi înainte ca sabatul să ă ă se mute în New Salem… sau numai dup aceea.ă

Chipurile tuturor celor din Cerc erau foarte grave.— Cred c şi acum încearc s fac acelaşi lucru, zise Adam.ă ă ă ă

Dac -i întoarce pe to i împotriva noastr , nu avem unde să ţ ă ă plec m în alt parte… ci doar cu el. El este singurul care neă ă

poate ap ra.ă— Poate s plece la dracu’! spuse Deborah, de parc astaă ă

trebuia s fie evident.ă— Da, ei bine, sunt sigur c nu crede c o s ne ducem la el înă ă ă

genunchi chiar acum, murmur Nick. Dar lucrurile vor ar ta pu ină ă ţ altfel în câteva s pt mâni.ă ă

— Cred c-ar fi mai bine s avem o discu ie cu Faye, spuseă ţ Diana.

R maser s-o aştepte pe Faye la intrarea din spate a s lii peă ă ă unde Deborah se gândi c era cel mai probabil s ias . Cândă ă ă ap ru, avea clipboard-ul în bra e.ă ţ

— În sfârşit, singur , zise Nick, şi o încercuir to i unsprezece,ă ă ţ obligând-o s se opreasc .ă ă

Uitându-se chiar atunci la chipurile celor din Cerc, Cassie îşi aduse aminte de felul în care Faye, Deborah şi Suzan ar tauă când o prinseser pe ea spionându-i în fa a şcolii. Frumoase,ă ţ concentrate, fatale. Primejdioase.

Faye se uit înjur, la ei, şi-şi smuci capul spre spate. Nu preaă reuşi s fac impresie, având în vedere că ă ă avea p rul strâns înă coc, în creştet.

— Da i-v la o parte din calea mea. Am de luciu spuse ea.ţ ă— Lucrezi pentru el? o întreb Adam direct.ăDiana îi puse lui Adam o mân pe bra şi zise:ă ţ— Faye, ştim c acum nu po i s vorbeşti cu noi. Dar diseară ţ ă ă

vom ine o ceremonie, pentru c e noaptea zei ei Hecate…ţ ă ţ— Şi aniversarea noastr , spuse Chris, ofensat.ă— … şi am vrea s vii şi tu.ă— Voi… o s ine i o ceremonie? întreb Faye, ar tând maiă ţ ţ ă ă

pu in a domnişoara tipului bogat, de vinerea şi mai mult ca sineţ îns şi, pantera neagr . Nu pute i face asta. Eu suntă ă ţ conduc toarea sabatului.ă

— Cum po i tu s fii conduc toarea sabatului, când tu nu eştiţ ă ă niciodat cu sabatul? O s inem ceremonia asta disear , Faye,ă ă ţ ă la r scrucea dintre str zile Crosshaven şi Marsh. Cu tine sau f ră ă ă ă tine. Dac participi eşti bine-venit s o conduci.ă ă ă

Faye c ut sprijin la Deborah şi Suzan, vechile ei ajutoare. Dară ă chipul mic al motociclistei era puternic încruntat, iar ochii albastru de China ai lui Suzan erau goi. Din partea aceasta nu venea niciun ajutor.

— Tr d torilor! zise Faye dispre uitoare. Gura ei frumoas ,ă ă ţ ă îmbufnat , se crisp dar zise: Voi fi acolo… s ă ă ă conduc ceremonia. Acum, ar fi mai bine s pleca i de-aici, pân nu d ună ţ ă ă supraveghetor de voi.

Se întoarse şi se îndep rt an oş .ă ă ţ ţ ăReuşir cu to ii s încheie acea zi f r probleme majore deşiă ţ ă ă ă

Suzan primi totuşi o pedeaps pentru c nu-şi aruncaseă ă ambalajul de pr jitur . Nu c l-ar fi l sat pe mas sau ceva deă ă ă ă ă genul sta, ci pentru c nu-l aruncase imediat cum mâncaseă ă pr jitura. Era o indisciplin deă ă tip A.

În acea sear , s rb torir aniversarea fra ilor Henderson înă ă ă ă ţ linişte, la Adam acas . Chris şi Doug fur extrem de dezam gi i.ă ă ă ţ Ei ar fi vrut o petrecere pe plaj şi s fac baie dezbr ca i înă ă ă ă ţ pielea goal .ă

— Şi cu tot soiul de asemenea nebunii, zise Chris.Adam le spuse c ori acceptau petrecerea ca atare, ori nimic.ăFaye îşi f cu apari ia în jurul orei zece, purtând aceeaşi rochieă ţ

de m tase neagr pe care o purtase şi în noaptea în careă ă votaser conduc torul.ă ă

— Pe vremea mea era alb , chicoti doamna Franklin,ă conducând-o în salonul în care era dezordine şi în care mobilierul era confortabil, doar uzat. Ehe, dar vremurile se schimb .ă

Faye nici m car nu-i r spunse.ă ă— Am sosit, zise ea, aruncându-şi o privire de jur împrejur. S -ă

ncepem!Cassie studie diadema de argint cuib rit în p rul negruă ă ă

precum miezul de noapte al lui Faye, br ara de argint de peăţ bra ul ei rotund şi jartiera din piele verde, cu linii de m taseţ ă albastr ca cerul, de pe coapsa ei. Seă întreb oare cum ar tauă ă cele adev rate, cele folosite de sabatul originar.ă

F r s -şi spun prea multe, cele şapte fete o pornir încet peă ă ă ă ă strada Crowhaven. Diana şi Faye erau în frunte iar Cassie o auzi pe Diana vorbind cu voce joas . Fata blond ducea o geant albă ă ă ă în care avea lucrurile necesare pentru a desena un cerc şi a începe ceremonia.

Ajunser la r scruceă ă— Trebuie s fie un punct în care trei drumuri s seă ă

întâlneasc , zise Diana, pentru a simboliza cele trei stadii aleă femeii: fecioara, mama şi b trâna.ă

Aici, strada Marsh se întâlnea cu strada Crowhaven care mergea de la nord la sud.

— Trebuie s st m chiară ă în drum? zise Suzan. Dac vine oă maşin ?ă

— Ne d m repede la o parte, spuse Laurel.ă— Cred c suntem în siguran , coment Diana. Nu trec multeă ţă ă

maşini la ora asta târzie. Haide i, fetelor, c e frig.ţ ă— Este ceremonia mea, îi aminti Faye, luând cu itul cu mânerţ

negru, specific ritualului.— N-am spus niciodat c n-ar fi, îi r spunse liniştit Diana.ă ă ă ăSe d du înapoi şi se uit la Faye cum traseaz cercul. Cassieă ă ă

sim i c -i iau foc obrajii, în timp ce st tea în spatele Dianei,ţ ă ă privind-o pe Faye f când ceea ce dintotdeauna f cuse Diana, şiă ă ceea ce Diana ar fi f cut în continuare… dac nu ar fi fost vina luiă ă Cassie. Ar fi vrut s -i şopteasc ceva Dianei, în schimb îşi f cu oă ă ă promisiune în propriul ei suflet.

Într-un fel sau altul, voi îndrepta lucrurile. Faye nu va fi conduc toare pentru totdeauna. Indiferent ce va trebui s fac,ă ă m voi ocupa de asta, se gândi ea. Ad ug , aproape absent , că ă ă ă ă jura pe P mânt, Ap , Foc şi Aer.ă ă

8Faye tras un cerc pe drum, cu vârful cu itului cu mâneră ţ

negru. Apoi merse de jur împrejurul cercului şi stropi pe jos cu apa dintr-o ceaşc , apoi plimb de-a lungul lui un b de t mâieă ă ăţ ă şi apoi o lumânare aprins . Simbolizând elementele pe careă Cassie le numise: P mânt, Ap , Foc şi Aer. Mirosul dulceagă ă ustur tor de t mâie o ame i pe Cassie, în aerul rece al nop ii.ă ă ţ ţ

— În regul , haide i în cerc, le zise Faye.ă ţP şir toate în cerc printr-o gaur care se afla spre nord-est şiă ă ă

se aşezar de jurul împrejurul lui. Era ciudat s vezi doar chipuriă ă de fete în jurul cercului, se gândi Cassie.

— Vrei s le explici tu sau s-o fac eu? o întreb Diana pe Faye,ă ă cu mâna pe geanta alb , în care avea cele trebuincioase.ă

— Oh, po i s leţ ă explici tu, zise Faye cu indiferen .ţă— Bine. Lu m fiecare câte o lumânare – în elege i? – şi oă ţ ţ

aprindem, dup care o punem în mijlocul cercului. Şi spunemă câte un cuvânt, numind câte o calitate a femeii. Nu stadiile, da? Cum ar fi fecioar , mam , b trân … Ci o calitate. …ă ă ă ă Ăăă

— O virtute, îi s ri Melanie în ajutor.ă— Exact. O virtute. Ceva ce au femeile. Apoi, dup ceă

termin m toate, ar t m lumân rile elementelor şi le ceremă ă ă ă binecuvântarea. Este afirmarea a ceva ce avem noi, fetele; o celebrare.

— Mi se pare minunat! şopti Cassie.— Bun. S trecem la fapte. Cine vrea roşu? Sau nu e nevoie să ă

mai întreb?— Diana scoase din geant o lumânare roşie. Vag, Cassie sim iă ţ

mirosul cald şi aromat de scor işoar .ţ ă— Eu. Eu vreau roşu, spuse Faye.Aceasta r suci lumânarea în palme, examinând ceara neted .ă ă

O ridic şi-i puse palma c uş iute, în jurul fitilului. Cassie v zuă ă ă flac ra âşnind, str lucind între degetele lui Faye care ar tau caă ţ ă ă nişte scoici roz, f când ca unghiile-i lungi şi roşii s par nişteă ă ă nestemate.

Diana arunc b ul de chibrit pe care-l inuse întins spre Faye.ă ăţ ţ— Pasiune, spuse Faye cu glas r guşit, zâmbind – era vechiulă

ei zâmbet schi at f r grab – c tre cele din grup, în timp ceţ ă ă ă ă picur cear topit pe drum şi lipi lumânarea de ea, jos.ă ă ă

— Asta este o virtute? întreb Melanie, sceptic .ă ăFaye ridic din sprâncean .ă ă— Este o calitate a femeii. Este cea pe care vreau eu s oă

s rb toresc.ă ă— Treaba ei! zise Laurel. Pasiunea mi se pare OK.Lumânarea roşie ardea precum o stea.— Urm toarea este portocalie, spuse Diana. Cine o vrea?ă— Eu, r spunse Suzan.ăNuan a lumân rii portocalii se apropia de ar miul p rului luiţ ă ă ă

Suzan. Suzan o adulmec .ă— Piersici, zise ea, iar Cassie sim i izul dulceag, voluptuos, de-ţ

acolo, de unde st tea. Bun, continu Suzan. Frumuse e.ă ă ţAprinse cu un b de chibrit lumânarea, în felul în careăţ

stabiliser .ă— Frumuse ea…ţ în mod hot râtă nu este…— Ei bine, nu este o virtute, dar este ceva caracteristic

femeilor, argument Cassie.ăMelanie îşi d du ochii peste cap. Suzan îşi lipi propriaă

lumânare în ceara pe care o l sase s picure pe drum, lâng ceaă ă ă roşie.

— Hei, eu sunt urm toarea. Ştiu ce trebuie s fac, spuseă ă Deborah. Se repezi la geanta alb şi c ut în ea, sco ând oă ă ă ţ lumânare galben . Chibriturile, zise ea autoritar c tre Suzan,ă ă care i le puse în palma întins . Deborah aprinse lumânareaă galben .ă

— Curaj, spuse ea, clar şi distinct, aplecând lumânarea astfel încât şuvoiul transparent de cear galben s cad pe drum.ă ă ă ă

Cassie sim i mirosul p trunz tor de l mâie şi se gândi cţ ă ă ă ă mirosea ca Deborah, precum curajul. Flac ra lumân rii galbeneă ă str lucea lâng p rul negru al lui Deborah şi f cea s lucească ă ă ă ă ă nebuneşte jacheta de piele împreun cu celelalte dou lumân ri.ă ă ă

— OK, verde, zise Diana, luând înapoi geanta.— Eu, spuse Melanie, şi lu lumânarea verde-închis.ăSt tea chiar lâng Cassie, iar aceasta din urm se plec să ă ă ă ă

miroas ceara, când Melanie aprinse lumânarea. Mirosea aă esen a unui lemn: pin, stabili Cassie. Ca pomul de Cr ciun.ţ ă

— În elepciune, spuse Melanie, cu ochii ei cenuşii şi reci, înţ

timp ce aprindea fitilul.Ea inspir aroma un moment, apoi puse lumânarea verde peă

drum. Cele patru lumân ri arzând formau un semicerc.ă— Acum, cea albastr , spuse Diana.ăCassie tres ri, cu nervozitate, agitat . Albastru era culoarea eiă ă

preferat şi ar fi vrut-o, dar nu era chiar sigur c trebuia să ă ă ă spun . Totuşi, Diana şi Laurel nu spuser nimic, şi-şi aminti c luiă ă ă Laurel îi pl cea ametistul şi c deseori purta liliachiu. Cassie îşiă ă drese glasul.

— O iau eu, spuse ea şi întinse mâna s ia lumânarea de ună albastru-deschis, pe care Diana i-o oferea.

Îi f cu mare pl cere s-o ia ea, s reprezinte ea albastru înă ă ă curcubeul sabatului dar nu se gândise la ce s spun . Cu ceă ă sem na albastrul? Se întreb pe sine îns şi adulmecândă ă ă lumânarea, ca s câştige timp. Ce vin un au fetele şi pe care aşă vrea eu s-o s rb toresc?ă ă

Nu putea identifica izul, care era dulce, dar fin.— Este arborele de cear , îi zise Melanie, în timp ce Cassieă

continua s adulmece. Un miros al istoriei. Coloniştii obişnuiau să ă fac lumân ri din arborele de cear .ă ă ă

— Oh!Poate de-asta i se p rea un miros atât de familiar. Poate că ă

bunica ei folosise lumân ri f cute din arborele de cear – bunicaă ă ă ei f cuse o mul ime de lucruri de mod veche. Acum, Cassie ştiaă ţ ă ce virtute voia s celebreze.ă

— Inspira ie, zise ea. Asta înseamn imagina ie… sau probabilţ ă ţ întruchiparea unei idei, în elege i? Când bunica m-a ajutat s -miţ ţ ă fac costumul de muz de Halloween mi-a spus ce f ceau muzele.ă ă Ele le d deau oameniloră inspira ia, abilitatea de a se gândi laţ lucruri noi, de a avea idei str lucitoare. Iar muzele erau femei.ă

Cassie nu inten ionase s in un discurs, aşa c -şi l sţ ă ţ ă ă ă ă privirea în jos, încurcat . N-am chibrit, îşi spuse ea, dup care seă ă sim i inspirat . S -şi pun mâna c uş în jurul lumân rii, aşa cumţ ă ă ă ă ă f cuse Faye, s se concentreze intens, se gândeasc la foc, ună ă ă foc str lucitor şi sprinten – apoi îşiă suprasolicită mintea, la fel cum f cuse când cu dobermanul şi cu Sean. Sim i puterea ieşindă ţ din ea, ca o explozie de c ldur , şi se concentr la fitil: deodat ,ă ă ă ă flac ra ap ru, atât de mare, încât fu nevoit s -şi retrag mâna,ă ă ă ă ă ca s nu se ard .ă ă

— O idee… exact ca asta, zise Cassie aproape tremurând, apoi picur cear pe drum, ca s lipeasc lumânarea jos.ă ă ă ă

Celelalte fete se uitau la ea cu ochii mari, cu excep ia lui Fayeţ ai c rei ochi erau miji i, cu pleoapele pe jum tate l sate.ă ţ ă ă

Deborah f cu o grimas .ă ă— Presupun c avem mai mult de-o persoan care mânuieşteă ă

focul, spuse ea.Faye p rea chiar şi mai pu in amuzat .ă ţ ă— Ah… liliachiu, zise Diana, tres rind şi luând lumânarea deă

lavand din geant .ă ă— Asta e a mea. Cum ai f cută asta, Cassie? Bun. Continu mă

ceremonia. Doar c voiam s ştiu cum ai f cut, spuse Laurel. Seă ă ă uit la lumânarea ei: Nu ştiu ce s spun într-un singur cuvânt,ă ă continu ea. Aş vrea… conştientizarea a ceea ce e împrejur –ă ceva de genul acesta, conectivitate între toate lucrurile. Suntem parte a P mântului şi ar trebui s avem grij de toate celelalteă ă ă lucruri care tr iesc aici cu noi.ă

— Ce-ai zice de compasiune? zise Melanie încet. Asta ar însemna ce spui tu, cred.

— E bine: compasiune.Laurel aprinse lumânarea liliachie.— A ce miroase? şopti Suzan, în timp ce Laurel lipea

lumânarea jos, în drum, între cea albastr a lui Cassie în ceaă roşie a lui Faye, completând cercul curcubeului.

— E dulce şi floral . Cred c ar putea s fie hiacint şopti Laurelă ă ă drept r spuns.ă

— Sta i un pic! spuse Cassie. Dac locul lumân rii e acolo,ţ ă ă cum r mâne cu Diana? Tu nu ai o lumânare Diana?ă

În locul Dianei ar fi fost geloas , ar fi vrut ca şi fetei blonde s -ă ăi vin rândul.ă

— Da, lumânarea alb vine la mijloc, şi am mai r mas doar eu,ă ă doar eu pot s-o aşez acolo.

Şi e perfect, se gândi Cassie, uitându-se la Diana cum scoate lumânarea alb , cu parfum de vanilie, şi o ridic . Dianaă ă reprezenta albul, tot aşa cum Faye reprezenta roşul.

Ar ta precum virtutea numit de Diana:ă ă— Puritate, spuse ea, simplu, aprinzând lumânarea cu chibritul

şi ducându-se spre mijlocul cercului ca s-o pun acolo.ăOricine altcineva ar fi fost ridicol s rosteasc acest cuvânt,ă ă

dar Diana, stând acolo, p rea întruchiparea purit ii, cu chipul eiă ăţ frumos, luminat de lumân ri,ă cu p rul ă ei drept şi m t sos, deă ă culoarea aceea imposibil , c zut pe spate. Expresia ei era grav ,ă ă ă f r s -şi dea seama. Când Diana spusese puritate, ea întruchipaă ă ă puritatea, şi nici chiar Faye nu îndr znea s chicoteasc .ă ă ă

Cercul de lumân ri era dr gu ; şapte limbi de foc pâlpâind şiă ă ţ dansând în noapte; şapte miresme amestecate într-un singur parfum delicios. Adierile vântului p reau s -i duc lui Cassie înă ă ă n ri mireasma de scor işoar , apoi un iz de pin, apoi mirosul acruă ţ ă al l mâii.ă

— Pasiune, frumuse e, curaj, în elepciune, inspira ie,ţ ţ ţ compasiune şi puritate, punct Laurel, ar tând spre fiecareă ă lumânare când rostea ce reprezenta fiecare.

— Fie s le avem toate… spuse Diana, dându-i un cot lui Faye.ă— Fie s le avem toate, pe toate, rosti Faye. P mânt, Ap , Foc,ă ă ă

Aer, m rturie. Nu c nu le-am avea deja, ad ug ea, privindă ă ă ă cercul de lumini, cu un zâmbet de satisfac ie.ţ

Ochii lui Laurel luceau privind-o pe Cassie pe deasupra fl c rilor, iar Cassie îi r spunse la fel, cu o privire scânteietoare.ă ă ă

— Ei bine, oricum, le avem pe toate, dac ne num r m şiă ă ă noi toate, spuse Deborah şi zâmbi. Diana avea zâmbetul ei blând. Pentru un moment, toate fetele îşi zâmbir una celeilalte, peă deasupra lumân rilor, iar Cassie se sim i de parc erau toate oă ţ ă parte din ceva mai mare. Fiecare dintre ele contribuia la ceva important, iar împreun erau mai mult decât o sum a p r ilor.ă ă ă ţ

— Acum se presupune c trebuie s le l s m s ard toată ă ă ă ă ă ă noaptea, spuse Melanie, ar tând din cap c tre lumân ri.ă ă ă

— Ce facem dac cineva trece peste ele? întreb Suzan,ă ă practic .ă

— Ei bine, cred c dac noi nu vedem asta, nu are importan ,ă ă ţă îi r spunse Diana. Sta i un pic, totuşi, mai e ceva ce vreau să ţ ă facem. Nu face parte din noaptea zei ei Hecate, dar este un altţ lucru grec, Arretophoria. Înseamn „Festivalul încrederii”.ă

C ut din nou în geanta alb şi zise:ă ă ă— Preotesele din Atena obişnuiau s fac asta. Este momentulă ă

în care una dintre cele mai vechi membre ale grupului – adic , euă – îi d o cutie celei mai tinere membre – ie, Cassie. Tu trebuie să ţ ă mergi s îngropi cutia undeva, f r s te ui i în ea ca s vezi ceă ă ă ă ţ ă e. Se presupune c ar trebui s porneşti într-o c l torieă ă ă ă

întunecat şi sumbr , dar cred c Nick are dreptate şi c e maiă ă ă ă bine s r mâi pe undeva pe-aici. Doar te aba i un pic de laă ă ţ drumul acesta şi o îngropi undeva pe-aproape.

— Şi asta-i tot? zise Cassie şi se uit la cutia pe care Diana i-oă înmânase – era f cut dintr-un lemn de culoare deschis ,ă ă ă sculptat peste tot cu figuri complicate: albine, urşi, peşti – şi peă care dac o mişcai, se auzea un zgomot. Pur şi simplu, o îngrop?ă

— Asta-i tot, zise Diana, dându-i lui Cassie ultimul obiect pe care-l mai avea în geant – o cazma mic .ă ă

— OK.Luând cazmaua şi cutia, Cassie ieşi din cerc şi se îndep rt deă ă

grup, l sând în urma ei micul dans al fl c rilor.ă ă ăNu voia s îngroape cutia aproape de drum. În primul rând,ă

p mântul era tare şi pres rat cu pietriş; nu i-ară ă fi fost uşor să sape; ar fi putut doar s -lă scurme. În al doilea rând, dac eraă aproape de drum, cineva ar fi putut s observe s p turaă ă ă proasp t şi s ia cutia înainte de a fi timpul potrivit.ă ă ă

Cassie continu s mearg spre est. Auzea din direc ia aceeaă ă ă ţ foşnetul m rii şi sim ea briza uşoar , s rat . Seă ţ ă ă ă urc ă pe nişte stânci mari şi v zu c plaja se desf şura dinaintea ei, pustie şiă ă ă oarecum ciudat . Valurile albe, ca nişte panglici, clipoceauă liniştite la rm.ţă

Luna galben , exact pe jum tate, se ridica deasupraă ă oceanului. Luna Bocitoare, îşi aminti Cassie. Era chiar de culoarea ochilor lui Faye. De fapt, ar ta ca un ochi bolnav, antic,ă iar Cassie avu inconfortabilul sentiment c era spionat în timpă ă ce înfigea cazmaua în nisipul rece şi uscat şi începu s sape.ă

Groapa era suficient de adânc . Nisipul pe care-l scosese cuă cazmaua era acum f cut gr mad , iar Cassie spera c umezealaă ă ă ă lui nu avea s strice cutia Dianei. În timp ce ea punea cutia deă lemn în groap , pe balamalele ei de alam luci luna. Cutia nu eraă ă încuiat . Pentru o clip , se sim i tentat s o deschid .ă ă ţ ă ă ă

Nu fi prostuţă, îşi spuse. Dup toate prin câte a i trecut tu şiă ţ Diana, dac nu po i face acest mic gest, s îngropi o cutie f r să ţ ă ă ă ă te ui i în ea…ţ

Nu va şti nimeni – o contrazise o voce din mintea ei.Eu voi şti, îi spuse Cassie acelei voci. Asta e! Arunc nisipul cuă

hot râre peste cutie, luându-l şi cu mâinile, apoi cu cazmaua, caă s-o acopere mai repede.

În timp ce acoperea cutia, observ ceva întunecat.ăE doar o umbr , se gândi ea. Acum, luna era suficient de susă

ca s arunce o umbr lung în spatele unui morman de pietreă ă ă care erau mai aproape de ap decât era Cassie. Fata se uit într-ă ăacolo cu coada ochiului, în timp ce netezea nisipul peste cutia îngropat . Acum ar ta altfel încât n-ai fi zis niciodat c acoloă ă ă ă era ceva ascuns. Umbra se întindea mai aproape, dar asta numai pentru c luna continua s se înal e pe cer…ă ă ţ

Greşit, îşi zise Cassie. Se opri o clip şi nu mai întinse nisipulă cu mâna, ci privi umbra.

Umbra trebuia s se facă ă mai scurtă pe m sur ceă ă luna se ridica. La fel ca atunci când e soare, se gândi ea. Pe când aceasta era clar c se apropia de ea.ă

Şoaptele oceanului se-auzir deodat mai tare.ă ăAr fi trebuit s-o ascult pe Diana. Ar fi trebuit s r mân maiă ă

aproape de grup, se gândi Cassie. Încet, ca din întâmplare, se uit peste um r. Stâncile peste care trecuse p reau departe şiă ă ă nu se z rea niciun semn legat de cercul de lumân ri din spateleă ă lor. Şi nu se-auzea niciun sunet, cu excep ia valurilor. Cassie seţ sim ea expus şi foarte singur .ţ ă ă

Nu te purta de parc ai fi speriat . Ridic -te şi pleac , îşi spuseă ă ă ă ea. Inima îi bubuia în piept. Când se ridic , umbra se mişc .ă ă

Oh, Dumnezeule! Nu avea niciun motiv s pretind c totulă ă ă era în regul . Umbra nici m car nu mai era lipit de stânci. Eraă ă ă doar o pat neagr pe nisip, curgând precum apa, venind spreă ă ea. Era vie.

Fugi, fugi! îi striga vocea din mintea ei. Dar picioarele n-o ascultau. Erau în epenite, paralizate. Nu putea s fug nic ieri.ţ ă ă ă

Cassie. Tres ri, ridicând capul. Se uit dup persoana care-iă ă ă vorbea. Dar nu era o persoan . Erau valurile.ă

Cassssssie.Vreau s plec de-aici, se gândi Cassie. Dar înc nu putea s -şiă ă ă

mişte picioarele.Pata neagr curgea ca smoala, clipocind, venind spre ea. Seă

diviz , curgând într-o parte şi-ntr-alta a ei, încercuind-o.ăCasssssie.Umbra şoptea cu vocea lui John cel Negru. Se învârtea în jurul

ei, o pat întunecoas f r form , precum fumul. În timp ce seă ă ă ă ă uita în jos la ea, lui Cassie i se p ru c era un şarpe şi gândaciă ă

negri care se târau colc ind.ăErau în jurul ei, dar nu voiau s-o omoare. Voiau s -i p trundă ă ă

în minte.Sim eaţ cum încearc acest lucru. În jurul picioarelor ei seă

învârtejea ca o ap sare. Singurul lucru care-i veni în minte era:ă mul umesc lui Dumnezeu c nu mai am hematitul.ţ ă

Ar fi trebuit s fiu ascult toare; de ce nu am ascultat? se gândiă ă apoi. Fetele nu-şi vor face probleme pentru ea o vreme. Şi va fi prea târziu. Ar fi vrut s ipe, dar gâtul îi era la fel de paralizată ţ precum picioarele. Nu putea decât s stea acolo şi s se uite laă ă pata neagr care se învârtea în jurul picioarelor ei.ă

Respinge-o cu puterea min ii, îşi spuse ea, dar era mult preaţ însp imântat . Nu putea s sperie şi s pun pe fug umbra, aşaă ă ă ă ă ă cum f cuse cu dobermanul. Nu era destul de puternic .ă ă

Te rog, ajut -m , îşi zise.ă ăIar apoi, precipitat, nu se mai gândi decât la asta. Oh, v rog,ă

s m-ajute cineva, s vin cineva, v rog, nu m pot salvaă ă ă ă ă singur , oh, v rog, cineva…ă ă

Ajutor…— Cassie!Se auzi un strig t, nu o şoapt , iar în spatele ei, Cassie auziă ă

l tratul unui câine. La aceste zgomote, mintea lui Cassie se sim iă ţ invadat de siguran şi destindere. Se uit frenetic în jurul ei.ă ţă ă Înc nu-şi putea mişca picioarele.ă

— Sunt aici! strig ea drept r spuns.ă ăÎn timp ce striga, se sim i eliberat . Pata neagr se îndep rta,ţ ă ă ă

îndreptându-se spre stânc . Unindu-se cuă umbra real de-acolo.ă— Cassie!Era o voce familiar , drag ei.ă ă— Sunt aici! strig din nou Cassie şi se îndrept cl tinându-seă ă ă

în direc ia din care venea vocea.ţImaginile liniştii, siguran ei, apropierii înc o tulburau înţ ă

interior, f când-o s înainteze. Le urm . Când ajunse la stânci,ă ă ă nişte bra e puternice o prinser şi o strânser . Sim i c ldura unuiţ ă ă ţ ă corp uman lipit de ea.

Peste um rul lui Nick d du de ochii lui Adam.ă ăLuna str lucea puternic pe chipul s u, f când ca ochii lui să ă ă ă

aib o culoare ciudat , albastru-violet, precum partea de jos aă ă unei fl c ri. Precum cerul înaintea unei furtuni ciudate. Cassie seă ă

gândi c ar fi putut vedea argintul reflectat în pupilele lui. Rajă s ri lâng el, înc l trând. Silueta ciob nescului german se agitaă ă ă ă ă frenetic în timp ce se-ndrepta spre Cassie. Adam îl prinse de zgard şi-l trase înapoi.ă

— Eşti bine? Eşti r nit ? o întreb Nick la ureche.ă ă ă— Nu, sunt bine, şopti ea.Nici nu ştia ce spune.— Nu trebuia s te îndep rtezi de una singur , spuse Nickă ă ă

sup rat. Trebuia ca fetele s nu te lase s faci asta.ă ă ă— E-n regul , Nick.ăEa atârna de el cu toat puterea şi îşi îngropase chipul înă

um rul lui exact când Adam se întorsese şi-l re inuse pe Raj.ă ţ Apoi, ea r mase ag at de Nick, ştiind c el sim ea cum eaă ăţ ă ă ţ tremura.

— Cassie, o mângâia el cu blânde e pe spate.ţCassie se retrase uşor. Adam plecase. Se uit la Nick în luminaă

lunii, la tr s turile lui clare, frumoase, reci. Cu excep ia ochilor,ă ă ţ care acum nu erau reci.

— Pasiunea, se gândi ea, venindu-i în minte lumânarea roşie a lui Faye. Apoi îl s rut .ă ă

Nu se s rutase cu nimeni, cu excep ia lui Adam, dar se gândiă ţ c se pricepea destul de bine. Gura lui Nick era cald , iar astaă ă era pl cut. Îşi d du seama cât de uimii era el, apoi, instantaneu,ă ă avu surpriza s se simt absorbit de ceva şi mai adânc, şi maiă ă ă dulce. Sim i c el îi d dea s rutul înapoi.ţ ă ă ă

S rutul o f cea s nu se mai gândeasc la nimic. S rutul ajuta,ă ă ă ă ă în acest caz. Suzan greşea total în privin a lui Nick. Nick nu era oţ iguan . Dâre fierbin i alergau prin venele lui Cassie, sim eaă ţ ţ furnic turi în degete. C ldura o cuprinsese în întregime.ă ă

În cele din urm , se desprinser . Cassie îşi ridic privirea spreă ă ă el, împletindu-şi degetele cu ale lui.

— Îmi pare r u, spuse şov ind. Mi-a fost fric .ă ă ă— Aminteşte-mi s te sperii mai des, zise Nick.ăP rea uşor ame it.ă ţ— Mai bine ne întoarcem, îi spuse Cassie. John cel Negru a fost

aici.Trebuia s aib încredere în Nick; nu strigase:ă ă Poftim? Şi nu o

scuturase s -şi revin . El doar arunc o privire rapid , ca deă ă ă ă vân tor, împrejur, dându-i drumul bra ului ei pentru ca s-o prindă ţ ă

cu mâna lui stâng , r mânându-i liber mâna dreapt .ă ă ă ă— Acum a plecat, spuse ea. A fost o umbr care a venită

dinspre stânci, dar acum nu mai este acolo.— Dup toat întâmplarea asta, nimeni s nu mai ias afară ă ă ă ă

singur, zise Nick, conducând-o spre stâncile pe care trebuiau să se suie pentru a se întoarce la r scruce.ă

— Cred c a încercat s intre în mintea mea, le spuse Cassieă ă celorlal i când se întoarser acas la Adam.ţ ă ă

Se aşez lâng Nick, inându-l strâns de mân .ă ă ţ ă— S m influen eze sau s m ia cu el sau cine ştie ceă ă ţ ă ă

altceva, ad ug ea. Nu ştiam cum s -l opresc. Dac nu venea iă ă ă ă ţ voi, b ie i, ar fi reuşit.ă ţ

— Nimeni s nu mai ias singur, zise Nick, uitându-se insistentă ă la Diana.

Era pu in probabil ca Nick s vorbeasc la întâlnirile pe care leţ ă ă aveau, dar acum vocea lui era hot rât , nu permitea nicioă ă împotrivire.

— Sunt de acord, spuse Melanie. Mai mult decât atât, cred că ar trebui s facem ceva s ne ap r m, s în l m între noi şi elă ă ă ă ă ă ţă un fel de scut.

— Ce idee ai în minte? o întreb Adam.ăSt tea pe bra ul fotoliului în care era Diana, având chipul calmă ţ

şi vocea sigur .ă— Un anumit cristal ar ajuta. Poate ametistul. Ne-ai ajuta s neă

concentr m şi s lupt m împotriva lui, împotriva oric rui atacă ă ă ă psihic. Desigur, dac cineva are simultan un cristal pe care el îlă poate folosi împotriva noastr – cum ar fi hematitul –, atunci nuă ajut cu nimic, zise Melanie uitându-se la Faye.ă

Faye f cu un gest de nelinişte.ă— Dup cum i-am spus deja v rului meu care se amestec înă ă ă

treburile altora, nu am nicio tâmpenie de hematit. Nu trebuie să fur cristalul altora.

— Bine; nu ne cert m, zise Diana. Melanie ai destul ametist laă tine acas ? Sau po i s ne mai dai tu, Laurel? Cred c trebuie s -lă ţ ă ă ă preg tim imediat, pentru ca toat lumea s poarte unul în searaă ă ă asta, în drum spre cas .ă

— Da, şi p stra i-l tot timpul asupra voastr , spuse Melanie.ă ţ ă Când face i baie, când merge i la culcare, la şcoal , peste tot.ţ ţ ă Dar purta i-l pe sub haine; nu-l l sa i s vi-l vad el, pe câtţ ă ţ ă ă

posibil. Va fi mai eficient aşa.— Ce modalitate de a încheia o petrecere! Bomb ni Doug înă

timp ce-şi lua jacheta.— Gândeşte-te la asta ca la o favoare, replic Nick, f r a fiă ă ă

simpatetic. Un memento.Strânse degetele lui Cassie şi se uit pieziş la ea, de parc ar fiă ă

vrut s -i spun c ştia ce nu trebuiaă ă ă el s uite.ăCassie se sim i invadat de c ldur , la acest gest. Dar cândţ ă ă ă

pornir spre casa lui Melanie, întreb ca din întâmplare:ă ă— La urma urmei, b ie i, de ceă ţ a i venitţ dup mine?ă— Mda… V-a i plictisit la petrecere sau ceva de genul acesta?ţ

V-a i dat seama c nu v sim i i bine doar între voi şi a i plecatţ ă ă ţ ţ ţ s ne c uta i pe noi, fetele? Ad ug Deborah, ochii ei întuneca iă ă ţ ă ă ţ aruncând scântei spre Chris.

Acesta se uit la ea ciudat.ă— Nu, ne-am sim it foarte bine. Adam ne-a spus s mergem.ţ ă

Ne-a zis despre Cassie c are necazuri.ă

9Bucata de ametist a lui Cassie era destul de mare. Era un

pandantiv, prins între ghearele de argint ale unei bufni e cuţ aripile deschise, iar ea o sim ea rece pe piept, pe sub puloverulţ albastru cu alb. Atingându-l emo ionat , verific în oglindaţ ă ă Dianei, s fie sigur c nu se vedea o umfl tur în acel loc.ă ă ă ă ă Cassie avusese pân atunci trei pietre: trandafirul de calcedoniaă de la Adam, bucata de cuar pus pe l n işorţ ă ă ţ ul pe care Melanie i-l pusese la gât la bal şi bucata de hematit pe care o g sise laă casa cu num rul treisprezece. Nu o p strase pe niciuna multă ă timp. Îi d duse înapoiă lui Adam bucata de calcedonie, pierduse cuar ul în noaptea în care fuseser în cimitir, iar hematitul îiţ ă fusese furat. Spera c nu avea s i se întâmple la fel şi cuă ă ametistul.

Noaptea, norii se adunaser , iar cerul era cenuşiu ca o elul înă ţ timp ce Diana îi conducea la şcoal în acea diminea . Iar laă ţă şcoal , în acele zile, era la fel de deprimant precum vremea.ă Supraveghetorii de pe coridoare, cu insigne în piept şi cu fe eţ glaciale, aşteptau ca cineva s încalce regulamentul. Ceea ce nuă dura foarte mult timp: erau atât de multe reguli, încât era imposibil s nu încalci una sau dou prin simplul fapt c tr iai.ă ă ă ă

— Aproape c era gata s fim trimişi la închisoare pentru că ă ă aveam un dispozitiv care face zgomot, spuse Chris în timp ce treceau pe coridor, în pauza de prânz.

— Ce-a i f cut? se crisp Cassie.ţ ă ă— L-am mituit, zise Doug cu un rânjet r ut cios. I-am dată ă

walkman-ul.— Walkman-ul meu, spuse Chris, sup rat.ă— M întreb care este pedeapsa pentru mituirea unuiă

supraveghetor, cuget Laurel în timp ce intrau în cantin .ă ăCassie deschise gura, dar cuvintele îi înghe ar pe buze. Prinţ ă

sticla ferestrelor cantinei v zu ceva care-i şterse din minte oriceă gând.

— Oh, Dumnezeule! zise Laurel.— Nu pot s cred! şopti Diana.ă— Eu pot! spuse Adam.

Chiar în mijlocul cantinei era o structur de lemn pe careă Cassie o recunoscu din cartea de istorie. Avea dou p r i care,ă ă ţ atunci când se închideau, formau nişte spa ii în care puteau fiţ imobilizate gâtul şi încheieturile unei persoane.

Stâlpul infamiei.Şi era folosit.Era un tip prins acolo, un tip masiv şi corpolent pe care Cassie

îl recunoscu de la cursul de algebr . Dansase cu ea la bal, iară mâinile lui îi erau prea familiare. Îi pl cea s -i bârfeasc peă ă ă profesori. Dar ea nu-l v zuse niciodat f când ceva care s -l facă ă ă ă ă s meriteă asta.

— Cu asta, n-o s scape, spuse Diana, ochii ei verzi lucind cuă intensitate.

— Cine, directorul? întreb Deborah, care, cu Suzan şi Nick,ă r m sese în uşa cantinei, aşteptându-i pe ceilal i. Deja a sc pat.ă ă ţ ă I-a adus acum câteva minute pe câ iva p rin i s fac un tur şiţ ă ţ ă ă au venit şi aici… şi l-au v zut şi pe el, pentru numele luiă Dumnezeu! Directorul a spus c asta face parte din programul deă „afec iune dura”. Spunea c în alte şcoli, cei care tulbur ordineaţ ă ă stau sus pe mese pentru ca toat lumea s poat s -i vad , dară ă ă ă ă c el s-a gândit c stâlpul infamiei este mai uman, deoarece po iă ă ţ sta jos. Aproape c a f cut ca toat chestia asta s suneă ă ă ă rezonabil. Iar p rin ii cl tinau aprobator din cap şi zâmbeau – auă ţ ă muşcat momeala.

Cassie se sim i dezgustat . Se gândi la închisoarea subteranţ ă ă a vr jitoarelor din Salem, unde ea, cu Doug şi Chris alergaseră ă pe coridoarele pe care erau aliniate celulele întunecate. Stâlpul infamiei îi d duse aceeaşi senza ie de grea în capul pieptului.ă ţ ţă Cum puteau oamenii s le fac astfel de lucruri semenilor lor? Seă ă gândi ea.

— …ab tând aten ia ca parte a moştenirii noastre, spuneaă ţ Nick, cu buzele curbate de dezgust, iar Cassie îşi d du seama că ă şi el se sim ea la fel.ţ

— Putem vorbi despre asta în timp ce mânc m? întreb Suzan,ă ă foindu-se de pe un picior pe altul. Mor de foame!

Dar în timp ce se îndreptau spre cap tul opus al s lii – loculă ă privat al Clubului, în ultimii patru ani –, o persoan scund , cuă ă p r ruginiu, le bloc drumul.ă ă

— Îmi pare r u, must ci Sally Waltman. De-acum, locul acelaă ă

este doar pentru supraveghetorii de coridoare.— O, da? f cu Deborah.ăDoi tipi cu insigne ap rur de nic ieri şi se oprir de-o parte şiă ă ă ă

de alta a lui Sally.— Da, zise unul dintre ei.Cassie se uit pe fereastr în cap tul s lii – azi nu eraă ă ă ă

adun tura de gur -casc ce z boveau alt dat în fa a ei – şiă ă ă ă ă ă ţ v zu creştetul roşcat al Portiei. Era înconjurat de fete şi b ie iă ă ă ţ care o priveau cu admira ie. Aveauţ cu to ii insigne.ţ

— Va trebui s v aşeza i în alt parte, le spunea Sally celoră ă ţ ă din Club. Şi cum nu sunt destule locuri la o singur mas , vaă ă trebui s v împ r i i în grupuri. Ce p cat!ă ă ă ţ ţ ă

— Mergem afar , zise Nick apucând-o de bra pe Cassie.ă ţSally râse.— Nu cred. Nu se mai m nânc afar . Dac nu g si i locuri să ă ă ă ă ţ ă

mânca i, sta i aici, în picioare.ţ ţCassie îl sim i pe Nick încordându-se. îl strânse de bra . Dianaţ ţ

îl inea la fel de strâns pe Adam, ai c rui ochi albaştri-cenuşiiţ ă erau ca o elul, fixa i pe b ie ii de lâng Sally.ţ ţ ă ţ ă

— Nu merit , spuse Diana încet, str duindu-se s fie calm .ă ă ă ă Asta şi vor. Hai s st m în picioare, aici.ă ă

Sally p ru dezam git când îi v zu îndreptându-se spreă ă ă ă perete. Apoi, ochii ei scânteiar de triumf.ă

— El a înc lcat deja regulamentul! spuse ea ar tând spreă ă Doug. Are un radio.

— Nu e deschis, spuse Doug.— Nici nu trebuie s fie. Doar dac -l ai asupraă ă ta e indisciplină

de tip A. Vino cu mine, te rog.Cei doi tipi âşnir înainte, s -l ajute pe Doug s vin .ţ ă ă ă ă— Nick, nu. Aşteapt , gemu Cassie, ducându-seă în fa a lui.ţO b taie în cantin era tot ce le lipsea.ă ăOchii lui Doug luceau s lbatic. P rea suficient de enervat ca s-ă ă

o loveasc pe Sally, ca s nu mai pomenim de cei doi tipi.ă ă— Lua i-l, spuse Sally cu voce entuziast .ţ ăTipii îl înh ar pe Doug. Acesta îşi lu avânt cu pumnul. Apoi,ăţ ă ă

în momentul de confuzie, se auzi o vom r guşit :ă ă— Ce se întâmpl aici? spuse Faye, cu ochii ei de chihlimbară

arzând mocnit.Purta un alt costum business. Acesta era negru cu galben.

Sally se holb la ea.ă— Refuz s asculte ordinele supraveghetorului, spuse ea. Iară ă

el are un radio asupra lui.Faye se întinse şi desprinse walkman-ul de la brâul lui Doug.— Acum nu mai are, spuse ea. Iar lor o s le spun s meargă ă ă

s m nânce în alt parte – afar , poate. Pe r spundereaă ă ă ă ă mea.Sally bolborosea nervoas . Faye chicoti şi-i conduse pe cei dină

Club afar din cantin .ă ă— Mul umesc, zise Diana şi, pentru un moment, ea şi Faye seţ

privir în ochi una pe cealalt .ă ăCassie se gândi la lumân rile arzând în cerc, pe drum. Un nouă

stadiu al vie ii – intra Faye într-un nou stadiu al vie ii? Oare se vaţ ţ întoarce la sabat?

Dar urm toarele cuvinte ale lui Faye o dezam gir :ă ă ă— Şti i, nu exist niciun motiv s nu pute i mânca şi voi înţ ă ă ţ

spate, spuse ea. Pute i deveni cu to ii supraveghetori deţ ţ coridoare. Asta vrea el…

— Vrea s ne st pâneasc , o întrerupse Deborah, încruntându-ă ă ăse.

— Vrea s ni se al ture. S fie unul de-al nostru.ă ă ă— Nu, nu cred asta, Faye, o întrerupse Cassie, gândindu-se la

umbra de la stânci. Nu este deloc ca noi.Faye îi arunc o privire ciudat , dar nu spuse decât atât:ă ă— Va fi o întâlnire cu to i supraveghetorii la ultima or în clasaţ ă

C-207. Gândi i-v la ce v-am spus. Cu cât v al tura i lui maiţ ă ă ă ţ repede, cu atât lucrurile vor fi mai simple.

Îi arunc înapoi walkman-ul lui Doug, cu un gest nep s tor,ă ă ă dup care se îndep rt .ă ă ă

Prânzul fu stânjenitor; în curtea din fa a şcolii era frig şiţă nimeni în afar de Suzan nu avea poft de mâncare. Sean ap ruă ă ă mai târziu, când toat agita ia se sfârşise. F cur planuri despreă ţ ă ă cum s lupte cu John cel Negru, dar, ca de obicei, se întorceauă întotdeauna la aceeaşi problem : puterea. Aveau nevoie deă putere ca s se lupte efectiv cu el. Aveau nevoie deă Instrumentele Supreme.

Fiecare dintre ei avea câte o idee diferit privind locul în careă s le caute. Adam propuse plaja – mai ales în Golful Diavolului,ă unde domnul Fogle, fostul director fusese omorât de stânca ce alunecase. Deborah se gândi la vechiul cimitir.

— Exist din anii 1600, spuse ea. Sabatul original ar fi putută ascunde uşor lucrurile acolo.

Melanie şi Diana discutar despre posibilitatea de a face ună pendul de cristal cu scopul de a detecta urmele de „energie luminoas ” pe care Instrumentele era posibil s o emane.ă ă

Cassie st tea t cut , aproape de Nick. Sim ea o nevoieă ă ă ţ stupid , disperat , de a uita de toate acestea şi de a-şi îngropaă ă capul în um rul lui. Nu cunoştea New Salemul la fel de bine caă ceilal i – cum putea ea s propun un loc rezonabil în care sţ ă ă ă caute? Şi mai avea şi presentimentul c lucruri rele, chiară îngrozitoare, aveau se întâmple.

Suntem pe cale s pierdem, se gândi, ascultând vocile plineă de îngrijorare ale celorlal i. Suntem doar nişte copiii, pe când elţ are secole de experien . Suntem pe cale s pierdem.ţă ă

Sentimentul a ceva îngrozitor se accentu pe m sur ce ziuaă ă ă se sfârşea. Alerg la Nick în timp ce se îndrepta spre ultima sală ă de curs şi-l opri pe hol.

— Ar i groaznic, spuse el.ăţ— Mul umesc, încerc ea s zâmbeasc , dar f r sţ ă ă ă ă ă ă

reuşeasc .ă— Nu, vreau s spun c eşti atât de palid … te sim i bine? Vreiă ă ă ţ

s mergi acas ?ă ă— S plec de la şcoal f r s am permisiunea s-o fac? recită ă ă ă ă ă

Cassie automat, obosit , iar în clipa urm toare era în bra ele lui.ă ă ţNick spuse:— Pot s -şi ia permisiunea şi s şi-o…ă ăCassie continua s atârne în bra ele lui. Nick era atât de bună ţ

cu ea! Ar fi vrut s -l iubeasc . Vaă ă reuşi s -l iubeasc , se hot rîă ă ă ea. Poate vor merge amândoi pe strada Crowhaven; s pleceă într-un loc în care s fie singuri. Lui Nick nu-i pl cea s facă ă ă ă asemenea lucruri când ceilal i îi puteau vedea.ţ

— Strânge-m în bra e! spuse ea.ă ţEl o strânse. Apoi o s rut .ă ăDa. Aşa va face. Va fi o parte din Nick… şi va fi în siguran .ţă

Nick va avea grij de ea. Acum putea s nu se gândeasc laă ă ă nimic.

— Of, of, of… mie mi se pare c este o indisciplin de tipul A,ă ă zise o voce indiscret . Manifestarea public a afec iunii nu esteă ă ţ adecvat scopului demn şi serios al educa iei formale. Ce p rereă ţ ă

ai, Portia?Nick şi Cassie se desprinser unul de cel lalt, Cassieă ă

îmbujorându-se.— Cred c este de-a dreptul revolt tor, r spunse Portiaă ă ă

Bainbridge.În spatele ei era un cârd de supraveghetori alia i, se pare, înţ

drumul lor c tre întâlnirea ce urma s aib loc. Probabil c erauă ă ă ă vreo treizeci de inşi. Lui Cassie începu deodat s -i bat inimaă ă ă puternic şi rapid.

— Şi este vina ei, continu Portia, privind în jos, de la în l imeaă ă ţ nasului ei aristocratic, c tre Cassie. Am auzit-o ini iind această ţ ă rela ie. S-o lu m!ţ ă

— Corect, micul flirt, spuse Sally.Cassie îşi aminti vocea lui Sally în baie; furia din ea, r utatea.ă

Cea pe care-o ştiu eu îi f cuse pe to i tipii s umble dup ea cuă ţ ă ă limba scoas la bal – inclusiv pe iubitul meu.ă Ajunsese să gândeasc despre ea îns şi atât de diferit de când o auzise peă ă Sally vorbind despre ea în acea sear !ă

Nick se uita la grupul de supraveghetori, cu chipul rece – ca vechiul Nick, cel pe care-l întâlnise Cassie prima dat . Receă precum ghea a.ţ

— S-o lua i unde? Pedeapsa pentru greşeala de tip A seţ presupune c este penalizarea. Sau voi nu v citi i propriulă ă ţ regulament? ad ug el.ă ă

— Noi hot râm care sunt pedepsele… începu Portia, dar Sallyă o întrerupse.

— A refuzat s coopereze cu un supraveghetor, laă prânz, spuse ea. Pentru asta o lu m. Domnul Brunswick ne-a dată instruc iuni speciale. O vom duce în biroul lui… ca s poat vorbiţ ă ă cu el.

— Atunci pute i s ne lua i pe amândoi, replic Nick.ţ ă ţ ăO inea strâns pe Cassie.ţErau prea mul i. Ochii lui Cassie sc p rau peste mul imea deţ ă ă ţ

supraveghetori, f r s vad vreo fa prietenoas printre ei. To iă ă ă ă ţă ă ţ seniorii, to i copiii care le urau pe vr jitoare. Iar Faye nu eraţ ă printre ei, de data asta.

— Nick, spuse ea cu voce moale, atent , în timp ce inima îiă bubuia în piept, cred c e mai bine s m duc cu ei. Arunc oă ă ă ă privire în spate, la Sally. Pot s -mi iau r mas-bun de la el?ă ă

Cu o privire r ut cioas , Sally cl tin din cap. Cassie îşi puseă ă ă ă ă bra ele în jurul gâtului lui Nick.ţ

— Adu-i pe ceilal i, îi şopti la ureche. Supraveghetorii vor fi laţ întâlnire… trebuie s g seşti o cale s m sco i de-acolo.ă ă ă ă ţ

Când se retrase, ochii lui Nick, de culoarea mahonului, îi întâlnir pe-ai ei, ar tând c el în elesese. Apoi, cu o privireă ă ă ţ lipsit de expresie adresat lui Sally, Nick se d du la o parte.ă ă ă

Grupul de supraveghetori o încercuir pe Cassie, şi o escortară ă pe hol, tratând-o ca pe un criminal în serie. Ea sim ea un impulsţ s râd , dar când ajunser în birou aceast nevoie disp ruă ă ă ă ă înecat într-o triste e total şi anxietate.ă ţ ă

El a pl nuit asta, se gândi ea. Poate c nu chiar asta în modă ă special, azi. Dar ştia c o s ne prind întră ă ă -un fel sau altul, unul câte unul. Încerc s ignore vocea slab care-i şoptea:ă ă ă ştia c teă va prinde; pe tine te voia!

Pentru c ea era o str in sau poate pentru c ea îi încurcaă ă ă ă planurile. Prin minte îi trecu o imagine rapid . Kori z când rigid ,ă ă ă în epenit , cu gâtul rupt, la poalele dealului. Cassie v zuse ce liţ ă ă se întâmpla oamenilor care-i încurcau planurile lui John cel Negru.

— Poate c dac vei clipi un pic la el, î i va da drumul, şoptiă ă ţ Sally r ut cioas şi o împinse spre uşa biroului.ă ă ă

Cassie nu-i r spunse. Nu putea.ăNu mai intrase în acest birou de când venise la domnul Fogle

s se plâng de faptul c Faye o persecuta. Ar ta la fel, cuă ă ă ă singura deosebire c acum în şemineu ardea focul. Iar b rbatulă ă aşezat la birou era altul.

Nu te uita la el, se gândi Cassie, când uşa se închise în spatele ei, dar nu se putu ab ine s n-o fac . Ochii aceia negri îi prinserţ ă ă ă privirea de îndat ce ea se uit spre birou. Fa a aceea ca deă ă ţ vultur nu tr da niciun semn de surpriz c ea se afla acolo.ă ă ă

Cu un zgomot de-abia perceptibil, directorul puse pe birou un stilou sub ire, placat cu aur.ţ

— Cassandra, zise el.Cassie sim i c i se înmoaie genunchii.ţ ăEra vocea umbrei. O voce întunecat , lichid . Atât de liniştit ,ă ă ă

atât de insinuant … atât deă malefic .ă Sub ochii lui negri precum hematitul, ea se sim ea vulnerabil , expus . De parc el i-ar fiţ ă ă ă citit gândurile. C utând o breş prin care s p trund în minteaă ă ă ă ă

ei.— Domnule Brunswick, rosti ea. Vocea îi suna ciudat chiar şi

pentru propriile-i urechi. Politicoas , dar distant .ă ăEl zâmbi. Purta un pulover pe gât, negru, şi o jachet neagr .ă ă

Se ridic în picioare, sprijinindu-se cu vârfurile degetelor deă birou.

— Eşti atât de curajoas ! Sunt mândru de tine.ăEra ultimul lucru la care ea se aştepta. Cassie r maseă

holbându-se la el. Îşi duse automat degetele la mica umfl tură ă pe care i-o f cea ametistul aflat sub pulover.ă

Ochii lui îi urm rir mişcarea.ă ă— Nu m-aş deranja, zise el, zâmbind vag. Cristalul este mult

prea mic ca s aib efect.ă ăCassie îşi l s încet mâna s cad . De unde ştia el? Se sim iă ă ă ă ţ

confuz , atât de dezechilibrat ! R mase holbându-se la b rbatulă ă ă ă din fa a ei, încercând s fac o leg tur între el şi creatura ars ,ţ ă ă ă ă ă ghemuit , din buc t ria bunicii ei şi cu vr jitorul din secolul ală ă ă ă şaptesprezecelea, care condusese un sabat însp imânt tor înă ă New Salem. La urma urmei, cum de se afla el aici? – aceasta era întrebarea. Care era sursa puterii lui?

— Iar ametistul este o piatr cu for e slabe, o piatr a inimii,ă ţ ă continu el încet. Puritatea cauzei, Cassie, acesta este secretul.ă Puritate şi limpezime. Nu uita niciodat scopul pe care-l ai.ă

Ea avu ciudata impresie c el îi r spundea la întrebare. O,ă ă Dumnezeule, de ce nu venea Nick? Inima îi b tea atât de tare…ă era însp imântat .ă ă

— D -mi voie s - i fac o demonstra ie, zise b rbatul întunecat.ă ă ţ ţ ă Dac îmi dai pandantivul… Doar pentru un moment, ad ug el,ă ă ă în timp ce Cassie st tea nemişcat .ă ă

Încet, Cassie îşi duse mâinile la ceaf . Cu degetele îşi deschiseă l n işorul de argint şi şi-l scoase de la gât. Nu ştia ce altceva să ţ ă fac .ă

F r grab , cu precizie, el îl lu .ă ă ă ăDeodat , de nest vilit, Cassie se gândi la un magician careă ă

f cea o şmecherie. Dar nu avea nimic sub aceste ă manşete, se gândi. Doar carne care, în primul rând, nici n-ar fi trebuit s fieă acolo.

Continuând s in l n işorul în aer, directorul se întoarse cuă ţ ă ă ţ spatele la Cassie. Focul pâlpâia şi trosnea, iar Cassie îşi sim iţ

pulsul zvâcnindu-i pân -n vârful degetelor. Nu mai pot suportaă asta mult timp, îşi zise ea. Nick, unde eşti?

— Vezi tu? spuse directorul, cu o voce care p rea bizar deă distorsionat . Ametistul este o piatr cu impurit i. Pentruă ă ăţ putere, eu aleg întotdeauna cuar ul…ţ

Se întoarse.Nu, se gândi Cassie. Totul se petrecea cu încetinitorul de

parc se uita la câte un cadru al unui film pe video. Un filmă derulat pe o maşin rie superioar , fiecare cadru fiind curat şiă ă limpede, clar delimitat, f r nicio pat . Cassie nu ştia de undeă ă ă venea acel Nu, cu excep ia faptului c ceva în mintea ei, adânc,ţ ă protesta ipând, încercând s-o previn . Nu te uita, oh, nu te uita!ţ ă

Cassie ar fi vrut s opreasc aceast ac iune, s înghe eă ă ă ţ ă ţ cadrul. Dar nu putea. Dura o veşnicie, dar b rbatul întunecată continua s se întoarc spre ea. Se afla cu fa a la ea.ă ă ţ

Cassie v zu jacheta elegant , neagr , puloverul pe gât, negru.ă ă ă Dar deasupra puloverului se afla o monstruozitate care o f cu s -ă ăi âşneasc lacrimile din ochi, iar în gât s i se opreasc unţ ă ă ă strig t. B rbatul nu avea chip.ă ă

Nu avea p r, nu avea sprâncene, nu avea ochi, nu avea nas.ă Nici gur , ci doar un rânjet care l sa s i se ghiceasc nişte din iă ă ă ă ţ încleşta i. Dar chiar şi-aşa, cu oasele acelea goale întoarse spreţ ea, totul era la fel de limpede precum apa.

Cassie nu putea s strige, nu putea s respire. Nu-şi mai puteaă ă controla mintea.

Oh, Dumnezeule! Oh, Dumnezeule, craniul nu disp ruse, nuă era de mirare c nu-l puteau g si, nu explodase, ci se afl înă ă ă capul lui! Oh, Diana! Oh, Adam! Craniul se afl înă capul lui…

— Vezi tu, Cassandra? se auzi vocea inuman , printre din iiă ţ încleşta i. Puritatea şi limpezimea înseamn putere. Iar eu amţ ă mai mult putere decât a i visat voi copiii, vreodat .ă ţ ă

Oh, Dumnezeule, nu pot s cred, nu pot s cred c se întâmplă ă ă ă asta, nu vreau s mai v d…ă ă

— Spiritul meu nu se limiteaz la acest trup, continu vocea,ă ă calm , cu o luciditate teribil . Poate curge precum apa oriundeă ă doresc eu s -l direc ionez. Pot s -mi concentrez puterea oriunde.ă ţ ă

Orbitele goale ale ochilor se înclinar în jos, spre pandantivulă de ametist care atârna într-o mân ce ar ta perfect normal.ă ă Lumina focului sclipea adânc în interiorul cristalului. Apoi, Cassie

sim i – un vârtej de putere la fel ca cea pe care o direc ionaseţ ţ c tre câine şi ca s -l previn pe Sean, şi când aprinsese chibritul.ă ă ă Doar c aceasta era mult mai intens , mai concentrat decâtă ă ă slabele izbucniri ale sale de pân atunci. Aproape c putea s-oă ă vadă, ca o pal de lumin .ă ă

Pandantivul de ametist se sf râm .ă ăBufni a de argint continua s se legene, dar în ghearele saleţ ă

nu se mai afla nimic. Cristalul disp ruse.ăCassie prinse clinchetul slab când acesta c zu. Dar nu-şi d duă ă

seama conştient de acest sunet. Era oarb şi surd din pricinaă ă panicii.

— Acum, Cassandra, se auzi din nou vocea lui, dup care fuă întrerupt de un zgomot atât de puternic, încât nici m car Cassieă ă nu avea cum s -l ignore.ă

Un vuiet venea dinspre curtea din fa a şcolii, un sunet caţă zumzetul pe care-l face o adunare de oameni; doar furie. ipeteŢ stridente se amestecau cu strig tele grave din fundal.ă

Directorul l s în jos l n işorul de argint şi alerg la fereastr ,ă ă ă ţ ă ă de unde se vedea partea din fa a şcolii.ţă

Iar mintea lui Cassie se trezi. Fata nu mai voia decât un lucru: s ias de-acolo! Cum aten ia b rbatului întunecat era distras ,ă ă ţ ă ă ea se retrase spre uş .ă

Alerg afar din birou, f r s se uite la secretare. Pe holul deă ă ă ă ă la etajul al doilea era haos. Toat lumea ieşea din clase.ă

— Se bat unii! striga un tip din cap tul sc rilor. Haide i!ă ă ţParc era o r scoal ; ei nu puteau controla pe toat lumeaă ă ă ă

deodat , se gândi Cassie vag. Continu s alerge. Coborî în fugă ă ă ă pe sc ri, apoi o lu pe coridor, îndreptându-se instinctiv spreă ă locul în care era înv lm şeala.ă ă

— Cassie, aşteapt !ăNu era o voce de b rbat, dar era amenin toare. Faye. Cassieă ţă

se opri o clip , privind disperat în jurul ei dup Nick, Diana sauă ă ă Adam.

— Cassie, opreşte-te, te implor! Nu încearc nimeni s - i facă ă ţ ă r u! Am alergat dup tine tot drumul de la birou pân aici.ă ă ă

Prudent , Cassie se retr gea cu spatele. Acum coridorul eraă ă pustiu. Toat lumea era afar .ă ă

— Cassie, nu- i cer decât s mţ ă ă ascul i.ţ El nu încearc s teă ă omoare, jur! Vrea s teă ajute. Lui îi place de tine.

— Faye, eşti nebun !ăCassie îşi pierdu controlul şi începu s vorbeasc strigând:ă ă— Tu nu ştii cine e el! Tot ce vezi legat de el este o iluzie! E un

monstru!— Nu fi ridicol ! Este unul de-al nostru…ă— Oh, Dumnezeule! Oh, Dumnezeule! rosti Cassie.Şocul începu s pun st pânire pe ea, iar genunchii îiă ă ă

tremurau atât de tare, încât fu nevoit s se sprijine de perete.ă ă Alunec în jos, sfâşiind un afiş cu jocul de fotbal ocazionat deă Ziua Recunoştin ei.ţ

— Tu nu l-ai v zut! Nu ştii! strig ea.ă ă— Te por i ca un copil mic! Nici m car n-ai stat s ascul i ceţ ă ă ţ

avea s - i spun . i-ar fi explicat totul…ă ţ ă Ţ— Faye! Trezeşte-te! ip Cassie. Pentru numele luiţ ă

Dumnezeu, trezeşte-te odat şiă uit -teă la el! Nu e deloc ceea ce crezi! Eşti complet oarb !ă

— Crezi c ştii multe despre el.ăFaye se d du înapoi, cu bra ele încrucişate la piept. Îşi ridică ţ ă

b rbia şi privi în jos spre Cassie, cu ciuda ii ei ochi cu pleoapeă ţ grele, triumf tori. Buzele-i roşii ca sângele erau curbate într-ună zâmbet: Crezi c ştii totul… dar nu ştii nici m car cum îl chemaă ă când a fost aici ultima dat . Când a venit la p rin ii noştri şi aă ă ţ locuit la num rul treisprezece.ă

Puterea terorii pe care Cassie o sim ise mai devremeţ disp ruse, iar dintr-odat p mântul deveni stabil. Se sprijini cu oă ă ă mân de podea. Faye înc se uita la ea cu ochi ciuda i,ă ă ţ triumf tori.ă

— Nu, şopti Cassie.— „Nu”, adic nu ştii? Sau „nu”, adic s nu- i spun? Dară ă ă ţ

vreau s - i spun, Cassie, este timpul s afli. Numele pe care l-aă ţ ă folosit ultima dat a fost John Blakeă 4.

4 Blake se aseam n ca sonoritate cu Black (tradus caă ă Negru, în numele personajului John cel Negru) (n. trad.).

10Cassie se holba, mut , f r s poat gândi. Nu-i venea să ă ă ă ă ă

cread – deşi, în adâncul ei ştiuse ceva.ă— Este adev rat. Este tat l t u.ă ă ăCassie se aşez pur şi simplu pe podea.ă— Şi vrea ca tu s fii fericit , Cassie. Vrea ca tu s fiiă ă ă

moştenitoarea lui. Are o mul ime de planuri cu tine.ţ— Dar tu? strig Cassie, indignat , ajuns dincolo de limiteleă ă ă

r bd rii. Eşti noua mea mam vitreg ?ă ă ă ăFaye chicoti un chicotit de furie, leneş, care exprima

satisfac ie.ţ— Poate. De ce nu? întotdeauna mi-au pl cut b rba ii mai înă ă ţ

vârst … iar el nu este decât cu trei secole mai mare decât mine.ă— Eşti dezgust toare!ăCassie nu g sea cuvântul potrivit. Niciunul nu era suficient deă

expresiv; nu-i venea s cread c toate astea se întâmplau cuă ă ă adev rat.ă

— Eşti… eşti… continu ea.ă— Înc n-amă f cută nimic, Cassie. Eu şi John avem… avem o

rela ie de afaceri.ţCassie se sim ea de parc avea un c luş în gur . Din cauza ei,ţ ă ă ă

din cauza lui Faye…— Îi spui John? şopti ea.— Dar cum crezi c ar trebui s -i spun? Domnul Brunswick?ă ă

Sau s -i spun cum îşi zicea el ultima dat când a fost aici?ă ă Domnul John Blake?

Totul se învârtea cu Cassie acum. Pere ii de un verde pal,ţ cenuşiu, se cl tinau. Ar fi vrut s leşine. Dac leşina, m car nuă ă ă ă trebuia s mai gândeasc .ă ă

Dar nu avea cum. Încet, ame eala îi trecu, iar podeaua deveniţ solid sub ea. Nu era nicio cale s scape. Nu avea de ales,ă ă trebuia s treac prin asta.ă ă

— Oh, Dumnezeule! şopti Cassie. E adev rat. Chiar esteă adev rat.ă

— E adev rat, spuse Faye liniştit , cu satisfac ie. Mama ta aă ă ţ fost iubita lui. El mi-a spus întreaga poveste, cum ea s-a

îndr gostit de el când el s-a dus la num rul doisprezece s ceară ă ă ă cu împrumut nişte chibrituri. Nu au fost niciodat c s tori i, seă ă ă ţ pare… şi sunt sigur c el nu i-a dat ei numele lui.ă ă

Era adev rat… asta încercase s -i spun bunica lui Cassieă ă ă înainte de a muri.

— Mai am doar un lucru s - i spun, zisese ea, iar atunci intraseă ţ Laurel. Ultimele ei cuvinte nu fuseser decât o şoapt : John… Iară ă apoi ceva ce Cassie nu în elesese. Dar îşi aminti cum buzeleţ bunicii sale încercaser s rosteasc . Spuseseă ă ă cel Negru.

— De ce nu mi-a spus mai devreme? şopti Cassie cu asprime, dându-şi seama cu greu c vorbise tare. De ce a aşteptat pân aă ă murit? De ce?

— Cine? Bunica ta? Presupun c nu a vrut s te supere, ziseă ă Faye. Probabil c s-a gândit c vei fi…ă ă tulburat … în elegi… Şiă ţ poate c – Faye se aplec spre ea – s-a gândit c astfel vei fi maiă ă ă aproape de el. Eşti carne din carnea lui şi sânge din sângele lui, Cassie. Eşti fiica lui.

Cassie cl tina din cap, oarb , îngre oşat .ă ă ţ ă— Celelalte b trâne… şi ele trebuie c ştiu! Dumnezeule, to iă ă ţ

cei care-l cunosc probabil c ştiu! Şiă nimeni nu mi-a spus! De ce nu mi-a spus nimeni?

— Înceteaz s te mai vai i, Cassie. Sunt sigur c nu i-auă ă ţ ă ă ţ spus pentru c se temeau de felul în care ai fi reac ionat. Şiă ţ trebuie s spun c se pare c au avut dreptate. Ai o c dereă ă ă ă nervoas .ă

Str m tuşa Constance, se gândi Cassie.ă ă Ea treia s fi ştiut.ă Cum de a putut suporta s se uite la mine? Cum poate suporta s-ăo in pe mama în casa ei?ţ ă

Şi doamna Franklin era cât pe ce s -i spun , îşi d du ea seamaă ă ă deodat . Da. Asta fusese atunci când se adunaser cu to ii, înă ă ţ ultima clip , în salonul m tuşii Constance. Bunica lui Adamă ă fusese gata-gata s -i spun , s -i m rturiseasc ceva lui Cassieă ă ă ă ă despre tat l ei. Bunica Quincey şi m tuşa Constance o opriser .ă ă ă Toate erau într-o conjura ie a t cerii, s nu-i spun adev rul luiţ ă ă ă ă Cassie.

Probabil c p rin ii nu ştiau, se gândi Cassie f r grab ,ă ă ţ ă ă ă sim indu-se foarte obosit . Şi, oricum, probabil c nu-şiţ ă ă aminteau. Se str duiser s uite totul. Dar m tuşa Constanceă ă ă ă prevenise Cercul s nu mai tulbure aceste vechi amintiri, iară

privirile ei încremeniser asupra lui Cassie când spusese acestă lucru.

— Gândeşte-te la asta, Cassie, spuse Faye, iar vocea ei aspră suna acum mai rezonabil, nu mali ioas , şi nici triumf toare. Nuţ ă ă vrea decât ce e mai bine pentru tine; întotdeauna a vrut asta. Te-ai n scut ca parte a planurilor sale. Ştiu c noi dou am avută ă ă problemele noastre în trecut, dar John vrea s fim împreun maiă ă departe. Nu vrei nici m car s încerci? Nu vrei, Cassie?ă ă

Încet, dureros, Cassie se str dui s se concentreze. Fayeă ă îngenunchease în fa a ei. Chipul frumos şi senzual al lui Fayeţ p rea s ard uşor din interior. Vorbea serios, se gândi Cassie.ă ă ă Era sincer . Poate c era îndr gostit de el.ă ă ă ă

Şi poate c , se gândi ea ame it ,ă ţ ă ar trebui s m gândesc laă ă asta. S-au schimbat atât de multe lucruri de când am venit în New Salem – nu mai sunt deloc persoana care eram. Disp ruseă vechea, timida Cassie care nu avusese niciodat un iubit şi careă nu avusese nimic de spus. Poate c asta nu este altceva decât oă nou schimbare, un alt stadiu al vie ii. Poate c m aflu la oă ţ ă ă r scruce.ă

Se uit la Faye pentru un moment lung, c utând adâncimileă ă acelor ochi de chihlimbar. Apoi, încet, cl tin din cap.ă ă

Nu.Chiar în timp ce se gândea astfel, o hot râre rece şi limpede oă

str b tea. Acesta era drumul pe care n-avea s-o pornească ă ă niciodat , indiferent de ce avea s se întâmple. Nu va deveniă ă niciodat ceea ce John cel Negru — ceea ceă tat l eiă dorea.

F r niciun cuvânt, f r s priveasc înapoi. Cassie se ridic şiă ă ă ă ă ă ă se îndep rt de Faye.ă ă

Afar , busculada continua înc . Cassie se uit cu aten ie laă ă ă ţ intrarea în şcoal şi v zu soarele slab de noiembrie lucind pe oă ă cascad de p r blond. Se îndrept într-acolo.ă ă ă

— Diana…— Cassie, slav Domnului! Când Nick ne-a spus c eşti singură ă ă

în biroul lui… Ochii Dianei se m rir . Cassie, s-a întâmplat cevaă ă r u?ă

— Trebuie s - i spun ceva. Acas . Putem merge acas acum?ă ţ ă ăCassie o prinse pe Diana de mân .ăDiana se holb la ea pre de o clip , apoi îşi reveni.ă ţ ă— Da, sigur c da. Dar Nick o s te caute. S-a gândit c ară ă ă

trebui s pornim un conflict la etajul întâi, ca diversiune; nuă trebuie decât s aduni o mul ime de oameni şi s -ncepi s -iă ţ ă ă împingi. To i b ie ii au f cut asta, plus Deborah şi Laurel. Teţ ă ţ ă caut cu to ii.ă ţ

Cassie nu putea da ochii cu niciunul dintre ei. Mai ales eu Nick. Odat ce el afla cine era ea cu adev rat…pe cine îmbr işase, peă ă ăţ cine s rutase…ă

— Te rog, n-ai putea s le spui doar c sunt OK, dar c aă ă ă trebuit s plec acas ?ă ă

Suzan era în apropiere; Cassie ar t din cap spre ea:ă ă— N-ar putea s le spun Suzan?ă ă— Bine. În regul . Suzan, spune-le tuturor c am luat-o peă ă

Cassie acas . Acum pot pune cap t conflictului.ă ăDiana o conduse pe Cassie în jos, pe panta dealului, pân -nă

parcare. Nici nu ajunser bine la maşina Dianei, c Adam ap ruă ă ă alergând.

— Îmbulzeala s-a potolit… vin cu voi, spuse el.Cassie ar fi vrut s refuze, dar nu mai avea putere. În plus,ă

poate c Diana ar fi avut nevoie de Adam acas , când Cassie îiă ă va spune întreaga poveste.

Cassie cl tin din cap c tre Adam şi se sui în maşin f r să ă ă ă ă ă ă mai comenteze ceva. Merser cu maşina acas la Diana şi urcară ă ă în camera acesteia.

— Acum, spune-ne ce s-a întâmplat, înainte s fac un atac deă cord, zise Diana.

Dar nu era prea uşor. Cassie se duse la fereastr , unde luminaă soarelui se reflecta în prismele aflate acolo, astfel încât luminile curcubeului pluteau şi alunecau pe zid. Se întoarse apoi şi privi c tre tablourile în alb şi negru aflate de fiecare parte a ferestrei –ă erau zei ele din Grecia, colec ionate de Diana. Era acolo mândraţ ţ Hera, ca o regin , cu coama sa extrem de întunecat şi ochii cuă ă pleoape grele, s lbatici; era Afrodita, zei a frumuse ii, cu sânii s iă ţ ţ ă delica i; era şi mândra Artemiza, neînfricata zei virgin aţ ţă ă vân torii. Iar dincolo, în partea opus , erau Atena, zei aă ă ţ în elepciunii, cu ochii cenuşii, Persefona, cu chipul proasp t, caţ ă de elf, înconjurat de flori deschise. Cea din urm , într-un tablouă în culori, era o zei mai veche decât cele din civiliza ia greac ,ţă ţ ă m rea a zei Diana, care domnea asupra lunii, stelelor şi nop ii.ă ţ ţă ţ Diana, zei a vr jitoarelor.ţ ă

— Cassie! Îmi pare r u, şopti Cassie şi se întoarse încet s-o înfrunte peă

Diana ei, c reia, în clipa asta, p rea s -i fac r u aşteptarea. Îmiă ă ă ă ă pare r u, spuse ea mai tare. Îns pur şi simplu nu ştiu cum să ă ă spun asta, cred. Dar acum; ştiu de ce m-am n scut cu mult maiă târziu decât voi… sau, de fapt, nu, nu ştiu. Cânt ri lucrurile ună moment: Nu de ce m-am n scut atât de târziu. Doar dac nuă ă cumva el ştia înc de-atunci c sabatul va încerca s -l dea afar ,ă ă ă ă aşa c s-a gândit c era mai bine dac avea sprijin.ă ă ă

Cassie se gândi c se sfârşise şi cl tin din cap. Adam şi Dianaă ă ă se holbau la ea de parc ar fi fost nebun .ă ă

— Presupun c nu ştiu totul, continu Cassie. Dar nu sunt peă ă jum tate str in , aşa cum credeam cu to ii. Nu de-asta era el peă ă ă ţ urmele mele; ci dintr-un cu totul alt motiv. Am crezut c eu şiă Kori îi spulberaser m cumva planurile…ă Oh, Dumnezeule!.

Cassie se opri, sim ind o durere de parc era izbit de cioburiţ ă ă de sticl . Privirea-i era copleşitoare. Ad ug :ă ă ă

— Cred… Dumnezeule, sigur aşa este! Ştiu de ce a murit Kori. Din cauza mea. Dac n-ar fi murit, s-ar fi al turat sabatului înă ă locul meu, iar el nu voia asta. Ea era cea în privin a c reia el nu-ţ ăşi f cuse planuri. Aşa c a eliminat-o.ă ă

Un alt spasm de durere aproape c o f cu s se îndoaie de laă ă ă mijloc. Se temea c ar fi putut s fie bolnav .ă ă ă

— Stai jos, zise Adam precipitat.Amândoi încercar s-o ajute s mearg în pat.ă ă ă— Nu… înc nu şti i. Poate c nu o s vre i s m mai atinge i.ă ţ ă ă ţ ă ă ţ— Cassie, pentru numele lui Dumnezeu, spune-ne despre ce

vorbeşti? N-are niciun sens ce spui.— Ba da, are. Eu sunt fiica lui John cel Negru.În acea clip , dac vreunul dintre cei doi ar fi sl bită ă ă

strânsoarea sau ar fi dat înapoi, Cassie sim i c ar fi pututţ ă încerca s se arunce pe fereastr . Dar Diana doar f cu ochiiă ă ă mari, cu verdele lor limpede, pupilele devenind uriaşe, nesfârşit de adânci. Ochii lui Adam devenir argintii.ă

— Faye mi-a spus, şi este adev rat.ă— Nu-i adev rat, spuse Adam ferm.ă— Nu e adev rat şi am s-o omor, zise Diana.ăAceste cuvinte spuse de blânda Diana erau uimitoare.Amândoi continuar s-o sus in pe Cassie. Diana o inea de ună ţ ă ţ

bra , iar Adam, de cel lalt, strângând-o amândoi, cuprinzând-oţ ă ca într-o îmbr işare. Cassie tremura f cându-i şi pe ei săţ ă ă tremure.

— E adev rat, şopti Cassie, încercând s r mână ă ă ă singur peă picioare.

Acum trebuia s fie calm ; nu trebuia s -şi piardă ă ă ă autocontrolul.

— Asta explic totul. Explic de ce-l visam… pe el şi vasul careă ă se scufunda. Suntem… lega i, într-un fel sau altul. Explic de ceţ ă a continuat s vin dup mine, ca atunci când îl chemasem deă ă ă Halloween, şi în noaptea trecut , pe plaj . Vrea s se întâlnească ă ă ă cu mine. Faye este îndr gostit de el. La fel cum a fost şi mamaă ă mea.

Cassie tremura. Diana şi Adam continuau s-o sus in . Niciunulţ ă dintre ei nu clipi când Cassie îi privi fix în ochi.

— Asta explic ce e cu mama, zise Cassie grav. De ce s-a dusă el la noi acas în acea noapte în care s-a întors, când noi l-amă eliberat din mormânt. S-a dus s-o vad pe ea… de-asta este eaă acum în starea în care este. Oh, Diana, trebuie s m duc la ea.ă ă

— Într-o clip , zise Diana, propria-i voce fiind aspr din pricinaă ă faptului c îşi înghi ea lacrimile. Imediat…ă ţ

Cassie cugeta. Nu era de mirare c mama ei fugise din Newă Salem, nu era de mirare c în privirea ei se citiser dintotdeaunaă ă spaima şi neputin a. Cum s nu fii însp imântat când b rbatulţ ă ă ă ă pe care-l iubeşti se transform într-un coşmar? Când trebuie să ă pleci departe ca s ai un bebeluş, într-un loc în care nu teă cunoaşte nimeni?

Dar fusese suficient de curajoas ca s se întoarc şi s-oă ă ă aduc aici pe Cassie. Iar acum, Cassie trebuia s fie curajoas .ă ă ă

Nu e nimic înfricoş tor în întuneric dac îl înfrun i.ă ă ţCassie nu ştia cum avea s înfrunte asta, dar trebuia s-o fac ,ă ă

într-un fel sau altul.— Sunt OK acum, şopti ea. Şi vreau s-o v d pe mama.ăDiana şi Adam îşi f ceau semne pe deasupra creştetului ei.ă— Mergem cu tine, zise Diana. Nu intr m cu tine în cameră ă

dac nu vrei, dar te ducem pân acolo.ă ăCassie se uit la ei: în ochii Dianei, acum întuneca i caă ţ

smaraldele, dar plini de dragoste şi în elegere; şi la Adam, cuţ calmul şi liniştea de pe chipul lui cu tr s turi fine. Le strânseă ă

mâinile.— Mul umesc, spuse ea. V mul umesc amândurora.ţ ă ţ

Str m tuşa Constance r spunse la uş . P rea surprins s -iă ă ă ă ă ă ă vad , şi un pic tulburat , ceea ce o f cu pe Cassie s se simtă ă ă ă ă surprins , la rândul ei. Nu s-ar fi gândit c m tuşa lui Melanieă ă ă putea fi vreodat tulburat .ă ă

Dar în timp ce Cassie se îndrepta spre camera de oaspe i,ţ bunica Quincey şi b trâna doamn Franklin ieşir de-acolo.ă ă ă Cassie se uit la bunica pl pând a lui Laurel şi la bunica gr suă ă ă ă ţă şi cu p rul nearanjat a lui Adam, iar apoi la m tuşa Constance.ă ă

— Încercam… s facem ceva s-o ajut m pe mama ta, ziseă ă m tuşa Constance, p rând uşor stânjenit . Tuşi. Remedii vechi,ă ă ă recunoscu ea. Poate c fac totuşi bine. Vom fi în salon, dac aiă ă nevoie de ceva.

Închise uşa.Cassie se întoarse s se uite la figura care se afla întreă

cearşafurile albe şi scrobite ale m tuşii Constance. Se apropie şiă îngenunche lâng patul ei.ă

Chipul mamei ei era la fel de palid ca şi cearşafurile. Totul legat de ea era alb şi negru; fa a alb , p rul negru, genele negreţ ă ă care l sau umbre pe obraji. Cassie o prinse de mâna rece şi doară atunci îşi d du seama c nu avea nici cea mai vag idee despreă ă ă ce voia s spun .ă ă

— Mam ! spuse ea. Şi apoi: Mami! M auzi?ă ăNiciun r spuns. Nicio tres rire.ă ă— Mami, spuse Cassie cu greutate. Ştiu c eşti bolnav şi ştiuă ă

c eşti speriat , dar exist un lucru de care nu mai trebuie s - iă ă ă ă ţ fie team . Ştiu adev rul. Ştiu cine este tat l meu.ă ă ă

Cassie aştept ; i se p ru c vede mişcându-se mai repede, înă ă ă sus şi în jos, cearşaful de pe pieptul mamei ei.

— Ştiu totul, spuse ea. Şi… dac i-e team c -s furioas peă ţ ă ă ă tine sau ceva de genul acesta, s ştii c nu e aşa. În eleg. Amă ă ţ v zut ce le face oamenilor. Am v zut ce i-a f cut lui Faye, iar eaă ă ă este mai puternic decât tine.ă

Cassie îi inea atât de strâns mâna rece, încât se temea s nu-iţ ă provoace durere. F cu o pauz şi-şi înghi i nodul din gât.ă ă ţ

— Oricum, voiam s - i spun c am aflat. Şi c totul se vaă ţ ă ă termina curând, iar eu o s m asigur c el n-o s - i mai fac r uă ă ă ă ţ ă ă

niciodat . Într-un fel sau altul, am s -l opresc. Nu ştiu cum, dar oă ă voi face. Î i promit, mami.ţ

Se ridic , înc inându-i cu blânde e mâna lipsit de vlag înă ă ţ ţ ă ă palmele ei şi şopti:

— Dac eşti speriat , mami, po i s te întorci acum. E mai uşoră ă ţ ă decât s fugi. Este, într-adev r. Dac înfrun i lucrurile, ele nu maiă ă ă ţ sunt aşa de rele.

Cassie aştept din nou. Nu se gândise c avea vreo speran ,ă ă ţă dar trebuia s aib , deoarece pe m sur ce secundele treceau şiă ă ă ă nu se întâmpla nimic, inima ei se cufunda. în dezam gire. M cară ă un semn mic – nu cerea prea mult, nu? Dar nu exista nici cel mai mic semn. Poate pentru a suta oar în acea zi, ochii lui Cassieă fur invada i de c ldur .ă ţ ă ă

— OK, mami, şopti ea şi se aplec s o s rute pe obraz.ă ă ăF când asta, observ un fir sub ire, un fel de fibr , în jurulă ă ţ ă

gâtului mamei ei. Trase de el şi, din gulerul c m şii de noapte aă ă mamei ieşir trei mici pietre maro-aurii ag ate de el.ă ăţ

Cassie ascunse la loc l n işorul, mai aştept o secund , apoiă ţ ă ă plec .ă

O s pot s fac fa dac mama moare, ca şi bunica? seă ă ţă ă întreb ea în timp ce închidea uşa dormitorului. Nu credea c ară ă fi putut. Dar începuse s priceap c ar fi trebuit s seă ă ă ă gândeasc la asta.ă

În salon, Adam şi Diana beau ceai în compania celorlalte femei.

— Cine i-a pus mamei cristalele la gât? Şi ce sunt? B trâneleă se uitar una la alta. M tuşa Constance fu cea care r spunse:ă ă ă

— Eu i le-am pus, zise ea. Îşi drese glasul: Sunt ochi de tigru. S in departe visele rele – sau cel pu in aşa spunea mereuă ţ ă ţ bunica mea.

Cassie reuşi s -i zâmbeasc vag.ă ă— Oh, mul umesc.ţPoate c afinitatea lui Melanie cu mineralele era moştenit dină ă

familie. Nu se mai apuc s -i spun m tuşii Constance ce ar fiă ă ă ă putut s fac John cel Negru cu acele pietre dac ar fi încercat.ă ă ă

Visele rele sunt d un toare, spuse b trâna doamn Franklin,ă ă ă ă iar Diana şi Adam se ridicar s plece . Da sigur, visele frumoaseă ă sunt cu totul altceva.

Cassie se uit la bunica lui Adam, al c rei p r grizonată ă ă

dezordonat i se desf cuse, în timp ce mânca fericit pr jitură ă ă ă dup pr jitur . Cassie nu mai cunoscuse niciodat pe cinevaă ă ă ă c ruia s -i plac atât de mult s m nânce, cu excep ia lui Suzan.ă ă ă ă ă ţ Dar cu doamna Franklin era ceva mai mult decât se putea vedea la prima vedere.

— Vise? întreb Cassie.ă— Vise frumoase, aprob limpede bunica lui Adam. Ca să ă

visezi frumos, trebuie s ai piatra lunii.ăCassie se gândi la asta pe tot drumul pân acas .ă ăEa şi Diana luar cina în linişte, doar ele dou , în timp ce tat lă ă ă

Dianei înc se afla la biroul de avocatur . Adam plecase s steaă ă ă de vorb cu ceilal i din Cerc.ă ţ

— Eu nu pot s le spun, spuse Cassie. Nu în seara asta… poateă mâine.

— Nu exist niciun motiv pentru care s-o faci, replic Adam, cuă ă o voce aproape aspr . Ai trecut prin destule. ă O s le spună eu – şi o s -i fac s în eleag . Nu- i face griji,Cassie. Vor r mâne al turiă ă ţ ă ţ ă ă de tine.

Cassie nu putea s nu-şi fac griji. Dar nu se mai gândi la asta,ă ă deoarece erau alte lucruri la care trebuia s reflecteze. Îi f cuseă ă o promisiune mamei ei.

Se întinse pe pat s citeasc din Cartea Umbrelor pe care i-oă ă l sase bunica ei. Carteaă ei. C ut ceva despre cristale şi vise.ă ă

Şi g si:ă Pentru a provoca vise. Pune i o piatr a lunii sub pernţ ă ă şi toat noaptea ve i avea vise senine şi pl cute din care ve iă ţ ă ţ avea de câştigat. De asemenea, mai g si un pasaj despreă cristale în general. Cristalele mari erau mai bune decât cele mici, ei bine, asta ştia deja. Melanie f cuse aceast afirma ie iar Johnă ă ţ cel Negru îi demonstrase acest lucru azi, f r t gad .ă ă ă ă

L s cartea jos şi se duse la biroul Dianei.ă ăAcolo se afla o tr istu de catifea alb , tivit cu m taseă ţă ă ă ă

albastr ca cerul. Diana îi permisese lui Cassie, cu mult timp înă urm , s-o deschid . Cassie lu tr istu a cu ea în pat şi v rsă ă ă ă ţ ă ă con inutul pe partea de sus a cearşafului pe care mai întâi oţ desf cuse şi-o întinsese. Pe fondul alb, pietrele formau ună caleidoscop bogat.

Agatul bleu dantelat – Cassie lu bucata triunghiular şi îşiă ă mângâie obrazul cu suprafa a ei neted . Cimnul galben luminosţ ă piatra lui Deborah, bun pentru a spori energia. Carneolulă

portocaliu umbrit, pe care Suzan îl folosise odat ca s intensificeă ă entuziasmul echipei de fotbal. Mai era jadul verde translucid, pe care Melanie îl utilizase ca s calmeze gândurile; şi ametistul deă un liliachiu regal piatra – lui Laurel, o piatr a inimii, dup cumă ă spusese John cel Negru. De asemenea, mai erau acolo multe altele: chihlimbarul cald, uşor ca o bucat de plastic; calcedoniaă verde-închis, cu stropi roşii, un granat de culoarea vinului; un peridot verde palid pe care Diana îl folosise s marcheze energiaă întunecat .ă

Degetele lui Cassie c utar prin aceast comoar grozav ,ă ă ă ă ă pân d dur de piatra lunii. Era translucid , cu lipiri albastre-ă ă ă ăargintii. O puse pe noptiera de lâng pat.ă

Diana intr , proasp t dup baia pe care o f cuse, şi se uit laă ă ă ă ă ă Cassie cum punea pietrele la loc în tr istu .ă ţă

— Ai g sit ceva în Cartea Umbrelor? o întreb ea.ă ă— Nimic deosebit, r spunse Cassie.ăNu voia s -i explice ce voia s fac , nici m car Dianei. Maiă ă ă ă

târziu, dac avea s func ioneze.ă ă ţÎncep s cred c bunica nu a vrut s spun cum c în Carteaă ă ă ă ă

Umbrelor s-ar dezv lui ceva deosebit despre John în cel Negru,ă ad ug ea. Poate c doar voia s fiu o bun vr jitoare, careă ă ă ă ă ă le ştie pe toate. Poate c s-a gândit c în felul sta voi fi suficientă ă ă de istea ca s -l înving.ţă ă

Diana se sui în pat şi închise lumina. Luna nu se vedea deloc; fereastra r mase întunecat . Era o senza ie de pace, într-un fel,ă ă ţ ele dou stând lungite în pat – ca nişte musafire r mase aiciă ă peste noapte. Pe Cassie o f cea s se gândeasc la trecut, cândă ă ă ea şi Diana se hot râser s fie adoptate ca surori.ă ă ă

— Trebuie s g sim o cale s -l omorâm, zise ea.ă ă ăNişte musafire cu un scop întunecat şi însetate de sânge.

Diana r mase t cut un moment, apoi spuse calm:ă ă ă— Ei bine, ştim dou lucruri careă nu-l pot omorî – Apa şi Focul.

Prima dat , când vasul pe care era s-a scufundat, el s-a înecat; aă doua oar , când p rin ii noştri au incendiat casa de la num rulă ă ţ ă treisprezece, a ars. Dar nu a murit pentru totdeauna.

Cassie aprecie expresia „p rin ii noştri”. Mama ă ţ ei nu încercase s ard pe nimeni, ar fi putut s pun pariu.ă ă ă ă

— El a spus c nu este nevoie ca spiritul lui s r mân înă ă ă ă trupul lui, spuse ea. Cred c poate sta în locuri diferite. Poate că ă

atunci când moare, îşi trimite pur şi simplu spiritul undeva.— Cum a f cut cu craniul de cristal, spuse Diana. Şi a r masă ă

acolo pân când noi am adus laolalt spiritul şi trupul lui. Da. Dară ă ce am putea folosi împotriva lui?

— P mântul… sau Aerul, medit Cassie. Totuşi, nu v d cum ară ă ă putea Aerul s omoare pe cineva.ă

— Nici eu. P mântul poate s însemne cristale… dar nu avemă ă un cristal suficient de mare, pe care s -l folosim împotriva lui.ă

— Nu, zise Cassie. Se pare c ori utiliz m Instrumenteleă ă Supreme, ori nimic. Trebuie s le g sim!ă ă

Sim i cum în întuneric Diana o aproba cl tinând din cap.ţ ă— Dar cum?Cassie se întinse s ia piatra lunii. O puse sub pern .ă ăPoate c nu conta cât erau de mari, ci cum erau folosite, seă

gândi ea.— Noapte bun , Diana, spuse ea, şi închise ochii.ă

11Înc de la început, acest vis se dovedi a fi mai limpede decâtă

celelalte. Sau poate c pentru Cassie era mai limpede; mai calm,ă mult mai edificator asupra a ceea ce se întâmpla. Apa s rat oă ă lovea peste fa ; chiar înghi i un pic din ea. Era atât de rece,ţă ţ încât nu-şi mai sim ea mâinile şi picioarele.ţ

Se scufunda. Avea s se înece… dar nu s moar . Cu ultimeleă ă ă puteri, îşi trimise spiritul în locul preg tit pentru asta… în craniulă de pe insul . O parte din puterea sa fusese deja l sat în craniu;ă ă ă iar acum, ea avea s mearg acolo s i se al ture. Iar într-o zi,ă ă ă ă când va veni momentul potrivit, când trupul ei va fi c l torită ă destul prin apa m rii şi va fi ajuns pe insul , va tr i din nou.ă ă ă

Vise pl cute, vreau vise pl cute, se gândi Cassie frenetic, înă ă timp ce apa îi trecea de creştet.

O schimbare…Lumina soarelui o orbea.— Po i s mergi cu Kate s v juca i în gr din , zise o voceţ ă ă ă ţ ă ă

blând .ăDa. Reuşise. Se afla acolo.Gr dina era în spate. Cassie se îndrept spre uşaă ă din spate.— Jacinth! Ce ai uitat?Cassie se opri în loc, încurcat . N-avea nicio idee. Femeiaă

înalt , în rochie puritan , se uita în jos spre podea. Acolo, peă ă scândurile de pin curate se afla Cartea Umbrelor îmbr cat înă ă piele roşie. Cassie îşi amintea acum; îi c zuse din poal când seă ă ridicase în picioare.

— Îmi pare r u, mam .ă ăCuvintele îi ieşiser de pe buze cu atâta naturale e. Iar ochii iă ţ

se f cur mari – dar nu-şi putea imagina unde trebuia s pună ă ă ă cartea. Undeva, într-un loc special… dar unde? Apoi v zuă c r mida mobil din şemineu.ă ă ă

— Mult mai bine, spuse femeia înalt , în timp ce Cassieă strecura cartea în spa iul de-acolo şi fixa la loc c r mida. S - iţ ă ă ă ţ aminteşti întotdeauna, Jacinth: nu trebuie s fim niciodată ă neglijente. Nici m car aici, în New Salem, unde to i vecinii noştriă ţ sunt la fel ca noi. Acum fugi în gr din .ă ă

Kate ieşise deja. În lumina soarelui de-afar , Cassie observ că ă ă p rul lui Kate avea culoarea p rului Dianei, nu era chiar auriu,ă ă dar avea o culoare palid , ca lumina pur . Şi ochii lui Kate erauă ă aurii, ca lumina soarelui. Era o fat cu totul de aur.ă

— Cer şi mare, nu-mi face i r u, râse ea, întorcându-se privindţ ă peste tufişurile de ierburi c tre oceanul albastru şi întins, dincoloă de falez .ă

În vremurile acelea nu exista zidul, înc nu fusese construit.ă Apoi âşni înainte, s ia ceva de jos.ţ ă

— Miroase lev n ica asta, spuse ea, întinzându-i lui Cassie ună ţ m nunchi. Nu e dulce?ă

Dar Cassie ezita în pragul uşii deschise. Alte dou persoaneă veniser în buc t rie; mama lui Kate şi tat l ei presupunea ea.ă ă ă ă Vorbeau încet, cu voci pline de importan .ţă

— …veştile tocmai au sosit. Vasul s-a scufundat, spunea b rbatul.ă

Urm o exclama ie de veselie şi surpriz din partea mamei luiă ţ ă Jacinth.

— Atunci înseamn c e mort!ă ăB rbatul cl tin din cap, dar Cassie nu auzi urm toarele luiă ă ă ă

cuvinte. Se temea c va fi prins tr gând cu urechea şi gonită ă ă ă de-acolo.

— …craniul, auzi ea. Şi:…nu po i spune niciodat …s seţ ă ă întoarc …ă

— Iar aceast iasomie, cânta Kate. Nu e minunat ?ă ăCassie ar fi vrut s -i spun s tac din gur .ă ă ă ă ăApoi auzi vorbele care f cur s i se zbârleasc p rul pe bra e,ă ă ă ă ă ţ

chiar şi sub fierbin eala soarelui.ţ— …ascunde-le, spunea mama lui Kate. Dar unde?Asta era! Unde, unde? Dac visul acesta avea vreun în eles,ă ţ

atunci Cassie trebuia s priceap . Kate încerca s-o cuprind deă ă ă mijloc, s-o fac s miroas iasomia, dar Cassie îi prinse mâna şi i-ă ă ăo inu nemişcat , obligând-o s-o asculte.ţ ă

Adul ii discutau încet: exclama ii de îngrijorare şi deţ ţ dezaprobare ajungeau la urechile lui Cassie.

— Putem s nu…?ă— Nu, nu acolo…— Dar unde, atunci?— O, Dumnezeule, mi se arde pâinea!

Dup care, un râset uşor.ă— Desigur! Ar fi trebuit s ne gândim la asta mai devreme.ăUnde? Evitând coliziunea cu Kate, Cassie o coti, încercând să

trag cu ochiul în buc t rie.ă ă ă— Jacinth, ce e-n neregul cu tine? strig Kate. Nu ascul i ce- iă ă ţ ţ

spun! Jacinth, uit -te la mine!ăDisperat , Cassie se holb în buc t ria întunecoas . Era preaă ă ă ă ă

întuneric. Visul se pierdea.Nu. Trebuia s se aga e de el. Trebuia s vadă ţ ă ă cum se

sfârşeşte. Bunico, ajut -m , se gândi ea. Ajut -m s v d…ă ă ă ă ă ă— Jacinth!Din ce în ce mai întuneric, şi mai întuneric…Fuste lungi foşnind, dându-se la o parte din drum. Şi doar o

privire scurt …ă— Vechea ascunz toare, zise mama lui Jacinth, cu o voce plină ă

de satisfac ie. Pân când vor avea din nou nevoie de ele.ţ ăÎntunericul o înghi i pe Cassie.ţ

Se trezi confuz .ăMai întâi, nu-şi putu aminti la ce se uitase în vis. Totuşi, îşi

amintea visul. Cine era Jacinth? O str bun de-a ei? Una dintreă ă str -str -str -str -str -str bunicile ei, presupunea ea. Dar Kate?ă ă ă ă ă ă

Apoi îşi aminti scopul.Instrumentele Supreme. Membrii primului sabat le

ascunseser de John cel Negru, deoarece ştiau c el s-ar fi putută ă întoarce. Cassie se afundase în vis ca s afle unde erau ascunse,ă şi reuşise.

Se întreb de ce venise John cel Negru dup bunica ei înă ă noaptea în care fusese eliberat. Nu doar pentru Cartea Umbrelor, îşi d dea ea seama acum; nu doar pentru c le cunoştea dinainteă ă pe mama şi pe bunica ei. Voia altceva de la bunica ei. Voia Instrumentele Supreme.

Dar bunica ei nu ştia unde erau. Cassie era sigur c dacă ă ă bunica ei ar fi ştiut, i-ar fi spus şi ei, lui Cassie. Tot ce ştiuse bunica ei fusese faptul c propria-i bunic , adic st -str -ă ă ă ă ăstr bunica lui Cassie, îi zisese c şemineul era un loc bun în careă ă s ascund lucruri. Iar acum, datorit visului, Cassie ştia c aceaă ă ă ă c r mid mobil ducea la o ascunz toare bun înc din vremeaă ă ă ă ă ă ă lui Jacinth.

Dar nu era decât o c r mid mobil , iar în spatele ei nu se aflaă ă ă ă decât Cartea Umbrelor. Cassie ştia c sabatul originar c utase oă ă solu ie pe termen lung, un loc în care s ascund Instrumenteleţ ă ă Supreme pân când ar fi avut nevoie de eleă vreuna dintre genera iile viitoare. Şi-atunci, nu era doar o c r mid mobil .ţ ă ă ă ă Cassie se gândi la privirea scurt aruncat spre şemineu pe careă ă ea o prinsese la femeile cu fuste lungi, în ultima secund aă visului ei. Şemineul avusese pe-atunci o alt form decât cea deă ă azi, din vremurile moderne.

Cassie r mase câteva momente în întunericul catifelat. Apoiă se r suci pe cealalt parte şi o scutur pe Diana de um r.ă ă ă ă

— Diana, trezeşte-te! Ştiu unde sunt Instrumentele Supreme!

Îl trezir pe Adam aruncând cu pietricele în fereastra lui. Seă duser to i trei la casa cu num rul doisprezece, înarma i cu ună ţ ă ţ hârle , un baros, mai multe ciocane obişnuite şi şurubelni e, oţ ţ rang şi înso i i de Raj. Ciob nescul german op ia fericit peă ţ ţ ă ţ ă lâng Cassie, ar tând de parc genul sta de expedi ie la oreă ă ă ă ţ atât de matinale era exact ce-i pl cea lui.ă

Luna palid era sus, deasupra creştetelor lor, când ajunser laă ă casa bunicii lui Cassie. În untru, p rea chiar mai frig decât afară ă ă şi totul era atât de nemişcat, încât entuziasmul lui Cassie se domoli.

— Acolo, şopti ea, ar tând spre partea stâng a şemineului,ă ă unde fuseser ad ugate c r mizi fa de ceea ce v zuse ea înă ă ă ă ţă ă vis. Partea aceea e diferit . Acolo trebuie c au mai fost puseă ă c r mizi.ă ă

— Ce p cat c nu avem un ciocan pentru demol ri! zise Adamă ă ă vesel, luând ranga.

Nu p rea tulburat de frigul şi liniştea de-acolo, iar în luminaă boln vicios de artificial din buc t rie, p rul lui lucea precumă ă ă ă ă granatul din tr istu a Dianei. Raj st tea al turi de Cassie, cuă ţ ă ă coada sa neagr şi agil m turând podeaua buc t riei. Privindu-iă ă ă ă ă pe cei doi, Cassie se sim ea mai bine.ţ

Le lu mult timp. Cassie îşi juli genunchii ajutând ca mortarulă vechi s fie f râmi at, folosind o şurubelni ca pe o dalt . Dar înă ă ţ ţă ă cele din urm c r mizile începur s cad pe cenuşa rece dină ă ă ă ă ă c min, pe m sur ce erau desprinse, una câte una. Fiecare aveaă ă ă o culoare diferit ; unele erau roşii, altele erau portocalii, iară

altele erau de un liliachiu spre negru.— Cu siguran c e ceva aici, spuse Adam, b gând mâna înţă ă ă

spa iul pe care-l f cuser . Dar trebuie s mai scoatem câtevaţ ă ă ă c r mizi… Aici!ă ă

B g din nou mâna, apoi se uit la Cassie:ă ă ă— De ce nu faci tu oficiile de gazd ? E-n regul , nu e nimic viuă ă

în untru.ăCassie, care n-ar fi vrut s întâlneasc aici un gândac de treiă ă

sute de ani, cl tin din cap spre el, recunosc toare. B g mânaă ă ă ă ă în acel spa iu şi d du de ceva neted şi rece. Obiectul era atât deţ ă greu, încât trebui s -şi foloseasc ambele mâini pentru a-l ridicaă ă şi a-l scoate.

— O cutie cu documente, şopti Diana când Cassie puse cutia pe podea, în fa a şemineului.ţ

Pentru Cassie, ar ta ca un mic cuf r în care se afla o comoar ,ă ă ă f cut din piele şi alam .ă ă

— În anii 1600, oamenii le foloseau s -şi stocheze în eleă documentele importante, continu Diana. Avem documentele luiă John cel Negru şi alte lucruri de genul acesta. Hai, Cassie, deschide-o!

Cassie se uit la ea, apoi la Adam care st tea aplecat pesteă ă cazma, cu fa a murdar de funingine. În timp ce deschidea cutia,ţ ă degetele ei tremurau.

Dar dac se înşela? Dac Instrumentele Supreme nu erauă ă acolo, ci în untru se aflau doar nişte documente vechi? Dac …ă ă

În cutie, p rând proaspete şi neatinse de parc ar fi fostă ă îngropate doar cu o zi în urm , erau o diadem , o br ar şi oă ă ăţ ă jartier .ă

— Oh! i se t ie r suflarea Dianei.ă ăCassie ştia c diadema pe care Cercul o folosise din totdeaunaă

era din argint. Cea din cutie era, de asemenea, din argint, dar ar ta cumva mai pl cut; era mai grea şi mai bogat , cu un luciuă ă ă mai întunecat. Atât diadem cât şi br ara ar tau ca operele unuiăţ ă artizan; nu era nimic din ele f cut cu o maşin rie. Fiecareă ă lovitur de ciocan prin care fuseser f cute inscrip iile de peă ă ă ţ br ar , fiecare ornament complicat de pe inelele diademeiăţ ă demonstrau c era lucr tura unei mâini de artist. Pielea jartiereiă ă era moale, şi nu avea doar o cataram de argint, ci şapte.ă inând-o în mân , lui Cassie i se p ru grea.Ţ ă ă

F r vreun cuvânt, Diana întinse un deget şi îl trecu pesteă ă semiluna de pe diadem .ă

— Instrumentele Supreme, spuse Adam calm. Dup toateă aceste c ut ri, s-a dovedit c erau chiar aici, sub nasul nostru.ă ă ă

— Atât de mult putere, şopti Diana. Sunt mirat c ele stauă ă ă aici atât de liniştite. M gândeam c vor stârni o tulburareă ă psihic …ă

T cu şi se uit la Cassie. Într-un târziu, ad ug :ă ă ă ă— Nu spuneai tu ceva despre faptul c - i era greu s dormiă ţ ă

aici?— Toat noaptea se-auzeau trosnituri şi scâr âituri, puseă ţ

Cassie, apoi privirea i se intersect cu a Dianei. Oh, vrei s spuiă ă c … Te gândeşti c …ă ă

— Nu m gândeam c era din cauza funda iei casei, spuseă ă ţ Diana scurt. Instrumente atât de puternice pot face s seă întâmple o mul ime de lucruri.ţ

Cassie închise ochii, dezgustat de ea îns şi. Cum am putut să ă ă fiu atât de proast ? Era atât de simplu! Ar fi trebuit s -mi dauă ă seama…

— Întotdeauna totul e simplu când priveşti înapoi, zise Adam aspru. Nimeni nu şi-a dat seama unde erau Instrumentele, nici m car John cel Negru. Ceea ce-mi aminteşte c ar fi mai bine să ă ă nu-i spunem nimic lui Faye despre toate astea.

Cele dou fete se uitar la el, apoi Diana aprob cl tinând dină ă ă ă cap, f r grab .ă ă ă

— I-a spus lui John cel Negru de ametist. Mi-e team c aiă ă dreptate. Nu putem avea încredere în ea.

— Nu cred c trebuie s spunemă ă nim nuiă , zise Cassie. Cel pu in, nu înc . Nu, pân când nu hot râm ce urmeaz s facemţ ă ă ă ă ă cu ele. Cu cât ştiu mai pu ini despre Instrumente, cu atât esteţ mai sigur.

— Corect, aprob Adam. Începu s pun la loc c r mizile înă ă ă ă ă şemineu. Dac l s m în urma noastr totul s arate cât maiă ă ă ă ă normal şi g sim un loc potrivit în care s ascundem cutia înainteă ă de a se face diminea , nimeni nu-şi va da vreodat seama c le-ţă ă ăam g sit.ă

— Uite! Cassie arunc jartiera la loc în cuf r, apoi i-l înmână ă ă Dianei. Faye le are pe celelalte; astea sunt ale tale.

— Ele sunt ale conduc toarei sabatului…ă

— Conduc toarea sabatului este vrednic de dispre spuseă ă ţ Cassie. Sunt ale tale, Diana. Eu le-am g sit şi spun asta.ă

Adam abandon aşezatul c r mizilor şi se întoarse spre ele; seă ă ă uitar to i trei unul la altul în lumina rece din buc t ria t cut .ă ţ ă ă ă ă Erau cu to ii murdari; chiar şi pome ii frumoşi ai Dianei erauţ ţ murdari de pete cenuşii. Cassie înc ă era trist şi epuizat după ă ă ceea ce fusese una dintre cele mai lungi şi mai oribile zile din via a ei. Dar în acel moment sim i o c ldur şi o apropiere care îiţ ţ ă ă spulberar durerea şi oboseala. Erau… conecta i to i trei. Fiecareă ţ ţ era parte din cel lalt. Iar în acea noapte, câştigaser .ă ă Triumfaser .ă

Dac Diana nu ne-ar fi iertat, ce s-ar fi întâmplat cu în noi? seă întreb Cassie în timp ce privea din nou în jos, spre şemineu.ă

M bucur c tu eşti cea care-l are pe el; chiar m bucur, seă ă ă gândi ea apoi. Ridicându-şi privirea, v zu c Diana avea lacrimiă ă în ochi, de parc-ar fi ştiut la ce se gândea Cassie.

— În regul . Le accept deocamdat … pân va veni vremea să ă ă ă le folosim, spuse ea.

— Am terminat, spuse Adam.Îşi adunar uneltele şi p r sir casa.ă ă ă ăÎn timp ce se întorceau cu maşina la Adam acas , v zur oă ă ă

siluet pe marginea drumului.ă— John cel Negru, şuier Cassie, crispându-se.ă— Nu cred, zise Adam, oprind maşina pe dreapta. E prea

scund. Cred c e Sean.ăEra Sean. Era îmbr cat în jeanşi şi în bluza de pijama şi ar taă ă

foarte somnoros.— Ce s-a-ntâmplat? întreb el, cu ochii mici şi negri privind peă

sub pleoapele grele. Am v zut lumin la casa lui Cassie, iar apoiă ă am z rit o maşin plecând pe alee. Am crezut c este John celă ă ă Negru.

— Eşti curajos c ai ieşit afar singur, zise Cassie amintindu-şiă ă de dorin a ei de a fi mai amabil cu Sean, alungând o und deţ ă ă stânjeneal . Diana şi Adam se consultar unul cu cel lalt dină ă ă priviri, iar Sean îşi plimb privirea de la chipurile lor murdare laă uneltele de pe podeaua maşinii, apoi la umfl tura pe care oă f cea jacheta lui Adam.ă

— Cred c-ar fi mai bine s -i spunem, zise Diana. Cassie ezit –ă ă stabiliser de comun acord s nu spun nim nui, dar se pare că ă ă ă ă

nu aveau de ales. Aprob cl tinând din cap încet, re inut.ă ă ţCa urmare, Sean se sui în spate şi jur s p streze secretul. Fuă ă ă

emo ionat în leg tur cu Instrumentele Supreme, dar Adam nu-lţ ă ă l s s le ating .ă ă ă ă

— Acum trebuie s g sim un loc în care s le ascundem, ziseă ă ă Adam. Mai bine te întorci la culcare; ne vedem mâine.

— OK.Sean coborî din maşin . D du s -nchid uşa, dar se opri,ă ă ă ă

uitându-se la Cassie.— Oh, hei! Apropo de chestia aia cu John cel Negru, c esteă

tat l t u! Ei bine, hm, voiam doar s - i spun pentru mine e OK.ă ă ă ţ Adic … ar trebui s -l vezi pe tat lă ă ă meu. Asta-i tot.

Trânti uşa şi se îndep rt gr bit.ă ă ăCassie sim i c se sufoc , lacrimile i se adunaser în ochi.ţ ă ă ă

Uitase c Adam le spusese tuturor; diminea , trebuia s seă ţă ă confrunte cu to i ceilal i din Cerc. Dar pentru moment, Sean oţ ţ f cu s se simt bucuroas şi umil .ă ă ă ă ă

Trebuie neap rată s fiu mai amabil cu el în viitor, se gândiă ă ea.

Ascunser Instrumentele în pivni a lui Adam.ă ţ— Atâta vreme cât nu le folosim, nimeni nu le poate da de

urm , spuse Diana. Asta am hot rât eu şi Melanie, oricum. Dară ă sunt periculoase, Adam. E riscant s le avem.ă

Se uit la el cu gravitate.ăAtunci las -i pe cei de lâng tine s -şi asume nişte riscuri,ă ă ă

spuse el cu blânde e. M car o dat .ţ ă ăCassie se duse la culcare a doua oar în acea noapte, obosită ă

dar victorioas . Puse piatra lunii la loc pe m su a de toalet ;ă ă ţ ă visase suficient, pentru moment. Se întreb dac-o va mai vedeaă vreodat pe Kate.ă

Nu-mi pas nici dac tat l ei e Adolf Hitler, clinc ni limpedeă ă ă ă vocea lui Deborah, care nu era niciodat blând , de jos, de laă ă baza sc ri. Cassie st tea în picioare, în camera Dianei, z bovindă ă ă în cadrul uşii. Ce leg tur are cuă ă Cassie?

— Ştim, Deborah, dar mai încet, se poate?Era Melanie, cu o voce mai modulat , dar care se distingea clar.ă

— De ce nu urci pe sc ri, s o aduci? zise Doug rezonabil, iară ă Chris ad ug :ă ă

— Nu cred c va mai coborî vreodat .ă ă— Probabil c e speriat de moarte de voi to i, se încruntă ă ţ ă

Laurel, de parc era mama unui cercetaş, ducând în mâini ună pachet incomod: Suzan, brioşele astea sunt pentru ea.

— Eşti sigur c -s cu fulgi de ov z? Au un gust oribil ziseă ă ă Suzan calm .ă

— Odat şi-odat tot trebuie s cobori, spuse Diana dină ă ă spatele lui Cassie.

Cassie cl tin aprobator din cap, cu fruntea uşor sprijinit deă ă ă peretele rece de lâng uş . Vocea pe care nu o auzise deloc eraă ă a celui care o îngrijora cel mai tare. Nick. Ridic din umeri, îşi luă ă rucsacul şi porni. Acum ştiu cum te sim i atunci când ieşi în fa aţ ţ plutonului de execu ie, se gândi ea.ţ

Întregul Cerc – cu excep ia lui Faye – se adunase la picioareleţ sc rii, privind în sus, în aşteptare. Deodat , coborând pe scar ,ă ă ă Cassie se sim i mai degrab ca o mireas decât ca o prizonier .ţ ă ă ă Era bucuroas s poarte jeanşi cura i şi un pulover de caşmiră ă ţ împrumutat de la Diana, cu linii sub iri albastre şi violete.ţ

— Bun , Cassie, spuse Chris. Am auzit c … Au!ă ăSe cl tin , înghiontit de Laurel.ă ă— Uite, Cassie, zise Laurel cu amabilitate. Ia o brioş .ă— Nu lua, îi şopti Suzan la ureche lui Cassie.— Am cules astea pentru tine, zise Doug întinzându-i un

m nunchi de ierburi umede. El le privi cercet tor, cu îndoial :ă ă ă Cred c sunt margarete. Ar tau mai bine înainte de a se ofili.ă ă

— Vrei s mergi la şcoal cu motocicleta? o întreb Deborah.ă ă ă— Nu, nu vrea s mearg la şcoal cu motocicleta. Merge cuă ă ă

mine.Nick, care st tea pe hol, pe o banc clasic din lemn, se ridic .ă ă ă ăCassie se temuse s -l priveasc direct în ochi, dar acum nu seă ă

putu ab ine. Ar ta calm, st pân pe el ca de obicei, dar înţ ă ă adâncimea ochilor lui de culoarea mahonului era o c ldur doară ă pentru ea. Luându-i rucsacul, degetele lui puternice, îndemânatice, o strânser de mân în acel moment.ă ă

În acea clip , ea în elese c totul avea s fie în regul .ă ţ ă ă ăCassie privi înjur, la cei din Club.— Voi, to i… nu ştiu ce s spun. Mul umesc.ţ ă ţApoi se uit la Adam, care-i f cuse pe to i s în eleagă ă ţ ă ţ ă

situa ia:ţ

— Mul umesc.ţEl ridic din umeri, şi numai cineva care-l cunoştea bine puteaă

s observe durerea, dincolo de acel zâmbet. Ochii lui erauă întuneca i precum norii de furtun , plini de o emo ie reprimat .ţ ă ţ ă

— Oricând, spuse el, în timp ce Nick o conducea spre uş .ăPe drum, Cassie se uit înapoi, la Doug.ă— Ce s-a-ntâmplat cu chipul t u?ă— Dintotdeauna a fost aşa urât, o asigur Chris.ă— M-am b tut, spuse Doug, ducându-şi mâna, cu un soi deă

mândrie, la ochiul înnegrit. Dar s -i vezi pe ceilal i cincizeci deă ţ tipi! strig dup ea.ă ă

— Ave i cu to ii probleme din cauz c v-a i b tut? întreb peţ ţ ă ă ţ ă ă Nick, când ieşir afar .ă ă

— Nu… nu se ştie cine a început. Ar trebui sa pedepsească toat şcoala.ă

Ceea ce, dup cum avea s se dovedeasc , directului f cu. Joculă ă ă ă de fotbal de Ziua Recunoştin ei fu anulat, iar printre elevi era oţ mare animozitate. Cassie se ruga doar ca nimeni s nu-şi deaă seama încotro trebuia direc ionat acea animozitate.ţ ă

— Putem p stra t cerea pân la vacan a de Ziuaă ă ă ţ Recunoştin ei, de s pt mâna viitoare? întreb Diana la prânz.ţ ă ă ă

Cassie şi Adam erau singurii care ştiau exact de ce voia ea ca lucrurile s r mân liniştite – pentru ca eiă ă ă , să aib timp s ia ceaă ă mai bun hot râre privind felul în care aveau s folosească ă ă ă Instrumentele Supreme –, iar ceilal i fur de acord s încerce.ţ ă ă Nimeni – în afar de Deborah şi Doug – nu mai era cu adev rată ă interesat s se lupte pentru moment.ă

— M tem totuşi. M tem c el va veni oricum dup noi. Îiă ă ă ă poate pune pe supraveghetori s ne ia pentru un motiv oarecare,ă îi spuse dup aceea Cassie Dianei.ă

Dar nu se întâmpl aşa. O pace stranie, un soi de linişte bizară ă se instaur în liceul din New Salem. De parc to i aşteptau ceva,ă ă ţ dar nu ştiau ce anume.

— Nu te duce singur , spuse Diana. Aşteapt -m o clip , vină ă ă ă cu tine!

— Ştiu exact unde este cartea, r spunse Cassie. N-o s stau înă ă cas mai mult de un minut.ă

De mai mult timp, voia s -i împrumute Dianeiă Le Morte D’Arthur5. Era una dintre c r ile ei preferate, iar bunica ei aveaă ţ un exemplar frumos, din 1906.

— Pot s iau şi nişte pelin uscat pentru condimentat, dac totă ă m duc acolo, ad ug ea.ă ă ă

— Nu, nu lua; nu mai face nimic altceva în plus; întoarce-te cât de repede po i, spuse Diana îndep rtându-şi de pe frunte oţ ă şuvi de p r ud, cu dosul palmei murdare.ţă ă

Îşi petrecuser timpul într-un fel obositor dar interesant,ă încercând s umple curcanul pentru Ziua Recunoştin ei.ă ţ

— Bine.Cassie se îndrept spre casa cu num rul doisprezece.ă ă

Întârziaser cu preg tirea curcanului. Soarele coborâse pe cer.ă ăDoar intru şi ies, îşi spuse Cassie în timp ce se precipita spre

uş . G si cartea pe raftul din bibliotec şi o b g la subra . Nuă ă ă ă ă ţ era chiar încordat – toat s pt mâna fusese atât de linişte.ă ă ă ă Cercul s rb torise ziua lui Suzan, netulburat, cu dou zile înă ă ă urm , pe dou zeci şi patru.ă ă

Vezi? i-am spus, se gândi ea la Diana în timp ce ieşea dinŢ cas . Nu ai de ce s - i faci gri…ă ă ţ

Z ri maşina, un BMW cenuşiu, lâng Iepurele alb al bunicii ei.ă ă În aceeaşi miime de secund , încerc s ac ioneze, s sară ă ă ţ ă ă înapoi, în untru, dar nu avu acest noroc. O mân aspr îi astupă ă ă ă gura şi Cassie fu înşf cat şi târât de-acolo.ă ă ă

5 Moartea lui Arthur (titlu original în lb. fr.), roman de Sir Thomas Malory (cca 1405-1471), care se bazeaz pe legenda regeluiă Arthur şi a Cavalerilor Mesei Rotunde (n. trad.).

12Pleac de-aici pân când nu ne vede vreunul dintre ei, spuseă ă

vocea, scurt. Cassie sim i un miros acru de sudoare.ţJordan, se gândi ea. Cineva cu o arm . Cineva din Clubulă

Pistolarilor. Cel lalt era Logan, care era în echipa de dezbateriă MIT6, şi era mai mic decât Jordan – sau era mai mare? Cassie nu fusese niciodat în stare s fac distinc ie între cei doi fra i aiă ă ă ţ ţ Portiei, deşi Portia îi povestise despre ei, la Cape Cod.

Mintea ei lucra foarte clar.O duser cu maşin afar din New Salem, pe rm, obligând-oă ă ă ţă

ca în tot acest timp s stea ghemuit pe podea, în spateleă ă maşinii. Jordan st tea cu t lpile pe ea şi o înghiontea în ceaf cuă ă ă ceva rece şi greu. De parc-aş fi un criminal periculos sau ceva de genul sta, se gândi Cassie. Mareă bucluc! Ce s-or gândi c fac, oă s -i transform în broaşte râioase?ă

Celelalte t lpi de lâng ea erau de fat . Portia, presupuseă ă ă Cassie. Nu, Sally. Portia era prea aristocrat ca sa calce înă picioare pe cineva.

Cassie auzi zgomotul în buşit al cauciucurilor în timp ceă acestea alunecau pe podul spre falez . Dup aceea urmar maiă ă ă multe cotituri şi o plimbare lung pe un drum cu denivel ri. Cândă ă oprir în cele din urm , era foarte linişte.ă ă

Erau în mijlocul p durii. Mesteceni, fagi, stejari copacii tipiciă pentru Massachusetts – creşteau deşi peste tot. O puser peă Cassie s coboare din maşin , iar apoi b ie ii o conduser înă ă ă ţ ă p dure. Cassie auzea în spatele lor paşii uşori ai fetei. P rea oă ă plimbare lung , departe, tot mai departe de drum şi de oriceă urm de civiliza ie. În timp ce se întuneca, ajunser într-oă ţ ă poieni .ţă

Cineva mai fusese acolo înainte. Lanterna lui Logan scoase la iveal o adâncitur în p mânt unde fusese f cut focul, iar de ună ă ă ă copac erau atârnate nişte frânghii. Portia şi Sally – Cassie avusese dreptate, era Sally – f cur focul în groapa de-acolo, iară ă b ie ii o leg rii pe Cassie de copac. Folosir mai mult frânghieă ţ ă ă ă 6 Massachusetts Institute of Technology (în rom., Institutul de Tehnologie Massachusets) (n. trad.).

decât era necesar , reflect Cassie.ă ăŞi nu-i pl cea cum ar ta focul.ă ă— De ce face i asta? îl întreb pe Logan, care se îndep rtţ ă ă ă

dup ce o legase.ăCând reuşi s le vad chipurile, îşi d du seama care era Logană ă ă

şi care era Jordan Jordan era cel cu ochii ca de rechin.— Pentru c eşti o vr jitoare, spuse Logan scurt.ă ă— Şi sta e ună motiv?Portia veni spre ea.— Ai min it, spuse acuzator. Despre b iatul de pe plaj , despreţ ă ă

tot. Tot timpul ai fost o vr jitoare!ă— Atunci nu eram, zise Cassie, încercând s r mân calm .ă ă ă ă

Acum sunt.— Deci recunoşti. Ei bine, atunci vom face ceea ce trebuia să

facem înc de-atunci.ăSpaima o prinse pe Cassie în ghearele ei; se uit din nou spreă

foc. Jordan punea ceva pe el, ceva lung şi metalic.Am dat de necaz, îşi d du seama Cassie. Sunt într-un mare,ă

mare necaz!Avea nevoie de ajutor. Ştia o singur cale prin care putea s -lă ă

cear . Singura ei arm era puterea.ă ăBine, îşi spuse ea. F ce ai mai f cut ca s -l chemi pe Sean. Fiiă ă ă

gata, stai calm …ă acum!Adam – încerca s -l cheme cu ajutorul min ii.ă ţ Adam. Sunt

Cassie. Am dat de necaz. Îşi dori s fi avut la ea trandafirul deă calcedonie, s -l in în mân în timp ce îl chema pe Adam;ă ţ ă ă acesta îi spusese c ar fi ajutat-o dac voia s ia leg tura cu el.ă ă ă ă Dar trandafirul de calcedonie era al Dianei.

Nu te gândi acum la asta. Gândeşte-te la Adam. Trebuie s -lă faci pe Adam s te aud .ă ă

Adam, strig ea din nou, adunându-şi toate puterile Ciudată ă aceast abilitate a ei de a-şi for a mintea, s fac nu se ştia ce caă ţ ă ă s -şi trimit puterea ca o lance, şi f r s se deterioreze peă ă ă ă ă m sur ce o folosea. În schimb, era ca un muşchi, devenind totă ă mai puternic, cu cât îl solicita mai mult. Adam, strig ea din nou,ă rezumându-se la un mesaj simplu şi clar. Sunt Cassie. Am nevoie de ajutor.

Va veni, îşi spuse ea. Va g si cumva acest loc; va veni dacă ă voi r mâne calm şi îl voi aştepta. Gândul la ceea ce s-ar fi putută ă

întâmpla înainte ca Adam s vin îi înghe a sângele în vene.ă ă ţIat-o deci, imobilizat într-un loc str in, cu patru vân tori deă ă ă

vr jitoare. Iar liniştea o c lca pe nervi.ă ă— Cel pu in, a i putea s -mi explica i ce vre i, le zise ea încetţ ţ ă ţ ţ

lui Logan şi Sally, pentru c ştia c Jordan şi Portia nu i-ar fiă ă r spuns. M-a i adus aici – m car spune i-mi de ce urâ i atât deă ţ ă ţ ţ mult vr jitoarele. Pentru c eu nu în eleg.ă ă ţ

— Eşti nebun ? zise Logan de parc era perfect evident. Apoi,ă ă cum ea continua s se holbeze la el, Logan zise simplu: Pentru că ă eşti rea.

— Logan…Cassie c uta s -i vad chipul la lumina focului.ă ă ă— Suntem exact la fel ca tine. Suntem… mai mult în contact…

cu natura, asta e tot. O cercet m şi o celebr m, iar uneori oă ă punem s fac unele lucruri pentru noi. Dar nu suntem r i. Uite,ă ă ă zise ea, în timp ce Logan se îndep rta, avem şi noi defecte, la felă ca to i ceilal i, dar în general încerc m s fimţ ţ ă ă buni.

— Dar Faye Chamberlain? se repezi Sally, al turându-se bruscă conversa iei. Şi ea este bun ?ţ ă

— E ceva bun şi în ea, r spunse Cassie, chiar mai încet. Dianaă mi-a spus asta odat , şi este adev rat. Faye trebuie doar s -şiă ă ă descopere aceast parte. Dar, oricum, nu ne po i judeca pe to iă ţ ţ în func ie de o singur persoan .ţ ă ă

— Dar ce po i s -mi spui despre ce fac ei cu toat şcoala, deţ ă ă ani de zile? Asta numeşti tu bine? Îi trateaz pe to i ca pe nişteă ţ sclavi.

— Asta a fost greşit, recunosc. Dar Diana n-a f cut asta… dacă ă ceilal i au tratat-o ca pe o prin es nu a fost vina ei. Faye esteţ ţ ă cea care i-a tratat pe oameni ca pe nişte sclavi. Unii au r bdată deoarece nu şi-au dat seama de asta. Şi orice ar fi f cut ei, nuă asta e calea de rezolvare.

— Domnul Brunswick va rezolva situa ia, spuse Portia scurt.ţ— Domnul Brunswick e un ucigaş! Nu este prietenul vostru,

Portia. El a ucis-o pe Kori Henderson. Sora lui Chris şi Doug. A omorât-o pentru c -i încurca planurile. Şi l-a omorât şi pe domnulă Fogle, fostul director, pentru c voia s -i ia locul. Şi… spuseă ă Cassie, l-a omorât şi pe Jeffrey. Sally! Da! El a f cut numai r u,ă ă din câte mi-am dat seama pân acum… ca s -i dezbine peă ă vr jitori şi str ini. Vrea ca noi s ne urâm unii pe al ii.ă ă ă ţ

— E ridicol! spuse Logan. De ce-ar vrea una ca asta?— Pentru c … începu Cassie, închizând ochii şi ştiind că ă

probabil r spunsul ei n-avea s foloseasc la nimic, este vr jitor.ă ă ă ă Un vr jitor r u. Singurul care este complet r u, pe care l-amă ă ă întâlnit vreodat . Şi cred c el vrea ca noi s v distrugem. Sauă ă ă ă poate c vrea s ne duca în alt parte şi s -i distrugem peă ă ă ă oamenii de-acolo. Nu ştiu ce vrea, zise ea deschizând ochii, dar orice ar fi, nu este ceva de bine. Nu e ceva care v va faceă ferici i.ţ

— Oh, s l s m deoparte tâmpenia asta. S -ncepem ziseă ă ă ă Jordan.

— Nu, aştepta i, vreau s pricep ceva, zise Sally stând în fa aţ ă ţ lui Cassie, astfel încât cele dou fete se priveau reciproc în ochi.ă Ai spus c domnul Brunswick l-a omorât pe Jeffrey… dar nu aveaă cum. Nici m car nu se afla în New Salem în acea noapte, şi niciă când celelalte crime au avut loc.

— Of, era aici, doar c nu se ar tase, murmur Cassie. O priviă ă ă pe Sally: Nu avea nevoie s fie fizic aici. Este vr jitor. Îşi trimiteă ă puterea… energia întunecat … ca s ac ioneze. Sau poate luaă ă ţ min ile cuiva ca s -l determine s fac ceva în locul lui.ţ ă ă ă

Ca Faye, se gândi Cassie sumbru. Când se întâmplase, poate c Faye o împinsese pe Kori ca s -şi rup gâtul; şi ar fi putut să ă ă ă disloce un bolovan ca s porneasc o avalanş de pietre pesteă ă ă domnul Fogle. Ar fi putut chiar s -l cheme pe Jeffrey în cameraă boilerului, sub vreun pretext, şi s -l sufoce. Tot ce trebuia s facă ă ă era s se strecoare pe furiş prin spatele lui şi apoi, cumva, s -iă ă petreac frânghia în jurul gâtului. Medicii legişti spuseser că ă ă putea s-o fac o persoan .ă ă

— Şi ce mai conteaz asta acum? întreb Cassie obosit . El aă ă ă f cut-o, asta e important. Şi chiar aă f cut-ă o el. Sally, jur! El l-a ucis pe Jeffrey.

Sally se uita fix în ochii lui Cassie, cu chipul ei r zboinic la doară câ iva centimetri de chipul lui Cassie.ţ

Cl tin din cap şi se îndep rt .ă ă ă ă— Îmi pare r u, zise Cassie uitându-se la p rul ei roşcat. Şi euă ă

îl pl ceam pe Jeffrey. Dar c încercam s i-l fur sau ceva deă ă ă ţ genul sta… nu e adev rat. Pur şi simplu, eram… eram atât deă ă emo ionat în seara aceea, la bal! A fost prima dat în via a meaţ ă ă ţ când am dansat, când un b iat voia s danseze cu mine.ă ă

— Oh, sunt sigur c aşa este! o repezi Sally, f r s seă ă ă ă ă întoarc cu fa a spre ea.ă ţ

— Aşa este! î i spun adev rul, Sally, spuse Cassie cuţ ă înfl c rare. Când eram în California, nu cunoşteam niciun b iat.ă ă ă Eram prea timid . Nici m car nu ştiam de ce voiau s danseze cuă ă ă mine la bal. Sally…

Neajutorat , se uit la p rul roşcat al fetei şi la umerii eiă ă ă înguşti.

Sally se întoarse, încet.— Presupun c nu te-ai uitat niciodat într-o oglind spuse ea,ă ă ă

iar în vocea ei era mai pu in animozitate.ţ ăCassie clipi ca s -şi alunge lacrimile care amenin au s curg .ă ţ ă ă— Ba da, dar nu am v zut nimic deosebit, spuse ea. Şi nuă

voiam s i-l fur pe Jeffrey; doar c am fost atât de flatat c m-aă ţ ă ă ă invitat la dans! A fost o noapte frumoas , totul p rea încânt tor,ă ă ă iar apoi… Se uit la Sally, apoi la Logan, clipind din nou: Nu vă ă da i seama cum m-am sim it când am în eles c era mort. Aş fiţ ţ ţ ă dat orice s -l prind pe individul care-a f cut asta.ă ă

Logan f cu un pas înainte, c tre ea, dar vocea Portiei, ascu ită ă ţ ă precum un ac de viespe, îl opri.

— Te p c leşte! Îşi foloseşte puterile de vr jitoare asupra ta,ă ă ă chiar acum! Nu fi prost, Logan!

Cassie se uit la ea.ă— Portia, pentru numele lui Dumnezeu…— Portia are dreptate, zise Jordan cu brutalitate Dac oă

ascult m, ne va p c li. A fost din start o mincinoas .ă ă ă ăScoase din foc obiectul de metal.— Ce este sta? întreb Cassie.ă ă— O ştampil incandescent .ă ăCassie se gândise c era vorba de-aşa ceva şi încerc s -şiă ă ă

p streze controlul asupra min ii; Jordan veni în fa a ei, inândă ţ ţ ţ bucata lung de metal, care la cap t era de un roşuă ă incandescent. Asta nu o surprinse pe Cassie. Ce o surprinse erau spusele lui.

— Unde sunt Instrumentele Supreme? o întreb el.ăCassie împietri:— Poftim?— Domnul Brunswick ne-a spus, explic Portia, cu vocea eiă

şoptit şi grav . Ne-a spus c ele sunt sursa puterii tale şi că ă ă ă

dac vor fi distruse, vei fi învins . Vrea s le distrug chiar el şiă ă ă ă s te opreasc o dat pentru totdeauna.ă ă ă

Cassie sim i un impuls s lbatic s râd , dar ştia c acest lucruţ ă ă ă ă n-ar fi f cut altceva decât s -i aduc şi mai multe necazuri. Deciă ă ă el îi pusese s fac asta. Şi ştia c ea g sise Instrumenteleă ă ă ă Supreme. Acum, probabil c se aştepta ca ea s -i spun luiă ă ă Jordan, ca s se salveze. Sau poate c era chiar aici, pe undevaă ă pe-aproape, sperând c -l va chema Cassie în ajutor.ă

N-o voi face, se gândi Cassie. Indiferent cât de r u o s fie, n-oă ă voi face. Nu vreau s fiu salvat de el.ă ă

Privi în jur, în poieni , mai ales la umbrele care se mişcauţă dincolo de lumina r spândit de foc.ă ă

— Aşadar, el vrea Instrumentele Supreme, bun, zise ea clar. Dar nu ca s le distrug . Vrea s le foloseasc s v distrug peă ă ă ă ă ă ă voi, şi pe noi totodat , dac nu reuşeşte s ne supun .ă ă ă ă

Jordan nu p rea surprins.ă— O s ne spui tu în curând, zise el. M aştept ca mai întâi să ă ă

min i.ţTrupul lui Cassie se încord în timp ce el aducea tot maiă

aproape de ea fierul incandescent. Sunt curajoas ,ă îşi spuse ea, încercând s -şi domoleasc b t ile inimii. Sunt atât de puternică ă ă ă ă pe cât este nevoie s fiu. Dar când sim i mirosul de metal încins,ă ţ o spaim întunecat şi adânc o absorbi.ă ă ă

— Sta i! Opri i-v , Jurgen şi Low-downţ ţ ă 7 sau cum v-o fi chemând!

Era vocea lui Deborah, furioas şi plin de o s lb ticie intens .ă ă ă ă ă Fata se afla între copaci, de parc s-ar fi materializat acolo chiară în acel moment. P rul ei brunet şi dezordonat se amesteca cuă întunecimea umbrelor iar silueta ei gra ioas şi zvelt sugera cţ ă ă ă trebuie s fi fost o zei a p durii care venise într-o misiune deă ţă ă r zbunare. ă

Jordan arunc ştampila incandescent şi înh arma, a intind-ă ă ăţă ţo spre Deborah.

O alt voce se auzi calm , din cealalt parte a poieni ei. ă ă ă ţ— Pleac de lâng Cassie şi las arma jos! zise Adam cu voceă ă ă

joas , limpede. Nu vrem s te r nim.ă ă ă

7 Joc de cuvinte intraductibil. Low-down înseamn meschină sonoritatea lui sem nând oarecum cu cea a numelui Logan (n. ă trad.).

Ap ruse la fel, pe nesim ite, şi ar ta la fel de amenin toră ţ ă ţă precum Deborah. Cassie îşi aminti de costumul pe care el îl purtase de Halloween, de coarnele de cerb şi de frunzele toamnei specifice zeului. Acum, nu ar fi fost surprins s vadă ă ă lâng el un cerb.ă

O alt mişcare uşoar … iar Cassie o v zu pe Diana.ă ă ăLumina lunii parc ar fi c zut chiar atunci în poieni . O aură ă ţă ă

nep mântean se formase în jurul fetei care avea o cascad deă ă ă p r blond, ca o mantie str lucitoare. Înalt şi zvelt , avea un aeră ă ă ă de conduc toare pe care trebuie c -l avusese zei a Diana, cuă ă ţ luna şi stelele la picioarele ei. Se uit liniştit la str ini, cu ochiiă ă ă de un verde ca al nestematelor, dup care vorbi:ă

— Pleca i de lâng prietena mea! spuse ea.ţ ăPentru o clip , Cassie se gândi c ei o vor face, convinşi doară ă

de puterea şi de autoritatea ei. Jordan agit arma. Apoi se repeziă din nou şi o a inti spre Adam, iar Logan lu iute din foc un lemnţ ă care ardea. Îl apropie de chipul lui Cassie, în timp ce Jordan ineaţ vergeaua de metal incandescent.

— Retrage i-v sau o r nim, spuse el.ţ ă ăAdam r sufl .ă ă— V prevenim, spuse el încet.ăCassie se uita în ochii de smarald ai Dianei. Apoi arunc oă

privire spre lemnul arzând pe care-l inea Logan, dup care seţ ă uit din nou la Diana. Era sigur de faptul c Diana îşi amintea deă ă ă lumânarea de la ceremonie.

Foc – atât de aproape, încât sim ea c ldura lui pe obraz.ţ ăFl c rile îşi schimbau forma la fiecare secund , str lucirea loră ă ă ă

iradiind spre înalturi, neîncetat. Focul avea putere, dup cumă descoperise Cassie când Faye îi fluturase în fa o bucat deţă ă hârtie arzând, în vechea cl dire a ştiin elor. Puterea din el,ă ţ pentru a câştiga…

De data asta, câştig ea.ăFlac ra se înte i, de parc cineva turnase pe ea gaz, iar Cassieă ţ ă

îşi întoarse chipul, închizând ochii din pricina str lucirii ei. Logană ip şi arunc lemnul. Jordan cl tin din cap, distras pentru oţ ă ă ă ă

clip …ă…doar de atâta fusese nevoie. Jordan c zu la p mânt în timpă ă

ce fra ii Henderson ap rur din senin, s rind ca dou fl c ri aurii.ţ ă ă ă ă ă ă Arma slobozi un glonte spre cer, dup care fra ii îl imobilizar peă ţ ă

Jordan, fiecare inându-l de câte un bra . Cassie îl v zu pe Nickţ ţ ă âşnind din umbr şi înh ându-l pe Logan din spate. Logan seţ ă ăţ

lupt , dar Adam i se al tur lui Nick şi lupta se termin în câtevaă ă ă ă secunde.

Când Cassie privi în partea opus , v zu c fetele se ocupaseră ă ă ă de str ine. Sally era întins pe burt , Deborah avea genunchiulă ă ă pe spatele ei, iar Melanie se afla deasupra lor. Portia era intuitţ ă de un copac. La nici un metru de ea, Raj mârâia, dezvelindu-şi col ii, cu p rul zburlit. Laurel era în picioare chiar în spatele lui,ţ ă înalt şi înfricoş toare.ă ă

— Copacii ştia… îi zise ea Portiei, le-au f cut problemeă ă multora ca voi. Dac încerci s fugi, o s sfârşeşti r t cit înă ă ă ă ă ă mijlocul p durii. Ca s nu mai spun ce i-ar face câinele. Dac aşă ă ţ ă fi în locul t u, nu m-aş clinti.ă

Portia nu se clinti.Diana se îndrept spre Cassie şi îi t ie frânghiile cu un cu it cuă ă ţ

mânerul alb. Îi trebui ceva timp.— Bine lucrat, zise Suzan.— Eşti în regul ? o întreb Diana pe Cassie, având înc aceaă ă ă

aur înfricoş toare, nep mântean .ă ă ă ăCassie cl tin afirmativ din cap.ă ă— Plecaser m deja când l-ai chemat pe Adam, zise Diana.ă

Laurel v zuse maşina lor trecând în vitez peă ă strada Crowhaven, iar Adam şi-a dat seama c era ceva în neregul . Ne-a adus cuă ă maşina, iar Raj a fost acela care a dat de urma ta în p dure.ă

Cassie cl tina din cap recunosc toare. Nu putea s vorbeasc .ă ă ă ă— Din moment ce Cassie este bine, nu o s v facem nici ună ă

r u, spuse atunci tare Diana. Dar o s lu mă ă ă asta – şi lu arma luiă Jordan, inând-o de parc era un şarpe veninos – şi o s v l s mţ ă ă ă ă ă aici. Maşina voastr are ro ile dezumflate. Pute i merge pe josă ţ ţ pân acas .ă ă

Cei trei str ini nu ziser nimic. Sally, înc întins la p mânt,ă ă ă ă ă sufla din greu; Logan, pe care Nick îl sugruma cu bra ul, tremuraţ în continuare; Portia înlemnise lipit de copac. Dar Jordan îiă atrase aten ia lui Cassie. Se holba la Diana cu nişte ochi plini deţ ur pur , ca un câine s lbatic încol it.ă ă ă ţ

N-o s înceteze niciodat , se gândi Cassie. O s ne urască ă ă ă chiar şi mai mult dup toate astea. Ei ne vor face ceva, noi leă vom face altceva, iar lucrurile astea nu se vor opri niciodat .ă

Brusc, se îndrept spre locul în care Jordan st tea pe spate, peă ă p mânt, şi întinse o mân spre el.ă ă

— Nu trebuie s fim duşmani, zise ea. Nu e mai bine să ă termin m cu asta acum?ă

Jordan o scuip .ăCassie r mase nemişcat , prea surprins ca s se supere.ă ă ă ă

Nimeni nu o scuipase vreodat . Ar ta şocat , cu mâna întins ,ă ă ă ă apoi şi-o şterse de jeanşi.

Ce se întâmpl dup aceea… afl mai târziu de la Laurel,ă ă ă pentru c ea continuase s priveasc în jos. Nick porniseă ă ă instantaneu spre Jordan, dar fiind în spatele lui Logan trebuise s -l ocoleasc , şi oricum Adam era pur şi simplu maiă ă rapid. Se mişc mai iute decât putea fi cu privirea, îl înh pe Jordan deă ăţă piep ii jachetei şi-l smuci în sus, îl arunc din nou la p mânt cu oţ ă ă izbitur fulger toare drept în fa . În spatele lui Cassie, focul deă ă ţă tab r izbucni în fl c ri portocalii înalte de trei metri. Jordană ă ă ă r m sese întins pe spate, inându-se de nas cu ambele mâini.ă ă ţ

— Ridic -te, spuse Adam. Fl c rile sfârâiau şi trosneau,ă ă ă aruncând o mul ime de scântei plutitoare în întunericul p durii.ţ ă

Nick se afla acum lâng Adam. Pe chipul lui nu exista nicioă emo ie, era complet rece – Nick cel dintotdeauna ţ

— Nu, prietene. Cred c e destul, rosti el t r g nat, prinzându-ă ă ă ăl de bra pe Adam.ţ

Jordan îşi lu o mân de la nas, iar Cassie v zu sângele.ă ă ă— E o mincinoas ! O s vede i! url el cu voce groas ,ă ă ţ ă ă

mutându-şi privirea de la Cassie la Adam.Pre de o clip , Cassie crezu c Adam avea s -l loveasc dinţ ă ă ă ă

nou. Dar Adam îi întoarse spatele, ca şi cum uitase c Jordană exista. Nu p ru s observe nici existen a lui Nick. O lu pe Cassieă ă ţ ă de mân , cea pe care o scuipase Jordan, i-o întoarse cu palma înă sus şi i-o s rut .ă ă

Cassie se gândi c cineva trebuia s fac ceva cât mai repede.ă ă ă— Ar trebui s -i leg m, spuse Melanie, vocea ei calm şiă ă ă

gânditoare r spândindu-se în poieni . Sau m car pe trei dintreă ţă ă ei – pentru ca al patrulea s -i dezlege în timp ce noi neă îndep rt m.ă ă

— Nu prea strâns, spuse Diana, încuviin ând. În timp ceţ Jordan, Logan şi Sally erau lega i, înfipse în p mânt cu itul cuţ ă ţ mâner alb, lâng Portia. Po i s -i eliberezi dup ce plec m noi.ă ţ ă ă ă

Nu încerca i s ne urm ri i, ad ug ea.ţ ă ă ţ ă ăPortia nu ar ta de parc-ar fi vrut s -i urm reasc ; în jurulă ă ă ă

ochilor avea cearc ne albe.ăDiana îi urm ri privirea, spre focul care înc sfârâia, mai multă ă

ca un pu de petrol care arde decât ca un foc de tab r , dupţ ă ă ă care zise încet spre Cassie:

— Po i s mai domoleşti focul? Cred c -s suficient de speria i.ţ ă ă ţF r s fac asta, Cassie morm i ceva nedesluşit şi alerg laă ă ă ă ă ă

Sally s -i verifice leg turile.ă ăSally îi arunc o privire cu coada ochiului şi zise f r s -şiă ă ă ă

mişte buzele:— M-am înşelat în privin a ta.ţCassie se uit la ea surprins , dar nu spuse nimic, aplecându-ă ă

se ca şi cum voia s cerceteze leg turile de la încheieturile fetei.ă ă— Probabil c ai dreptate în ceea ce-l priveşte pe domnulă

Brunswick, continu Sally, abia auzit. Dac ai dreptate, îmi pareă ă r u pentru tine. O s ac ioneze pe nou . Va fi lun plin sau camă ă ţ ă ă ă aşa ceva… şi atunci are de gând s ac ioneze. Dar mai întâi vreaă ţ Instrumentele.

— Mul umesc, şopti Cassie şi-i strânse bra ul lui Sally, pe care-ţ ţl avea îndoit la spate. Apoi se ridic în picioare, tocmai cândă Diana spunea:

— S mergem!ăÎn timp ce plecau, Cassie îl înghionti pe Adam ca s -i atragă ă

aten ia:ţ— A i potolit voi focul? şopti ea.ţ— Poftim? A! Fl c rile sc zuser brusc, acum era un foc deă ă ă ă

tab r normal: Cred c da, r spunse el.ă ă ă ăMerser prin p dure, Laurel şi Deborah conducându-i sigure peă ă

ele printre copacii din întuneric. Raj op ia pe lâng ei. Cassieţ ă ă mergea gândindu-se tot timpul Nick.

Când ajunser la drum, se urc în maşina Armstrong cu el. Elă ă conduse calm, inându-şi o mân pe speteaza scaunului ei.ţ ă Celelalte maşini erau în fa a lor, cu farurile str lucind pe drumulţ ă singuratic, întorcându-se în New Salem.

Cassie se str duia s -şi g seasc cele mai potrivite cuvinte caă ă ă ă s vorbeasc . Nu mai fusese niciodat în situa ia asta şi seă ă ă ţ temea s nu fac ceva greşit. Se temea s nu-l r neasc pe Nick.ă ă ă ă ă

Dar nu exista alt cale. Din clipa în care Adam îi s rutaseă ă

mâna, ea îşi d duse seama.ă Îi convenea sau nu-i convenea – oricum, nu putea face nimic.

— Nick, spuse ea, şi glasul i se pierdu.— Nu trebuie s -mi spui nimic, zise el, cu vechea lui voceă

detaşat , care parc voia s sugereze că ă ă ă nimic-nu-m -poate-ăr ni.ă

Cassie sim i durerea aflat dincolo de cuvintele lui. Apoi el seţ ă uit la ea, iar tonul lui se îmblânzi:ă

— Am ştiut ce fac atunci când m-am b gat în chestia asta,ă continu el. Iar tu nu te-ai pref cut niciodat . Nu e vina ta.ă ă ă

Spusese c ea nu trebuia s -i zic nimic – dar trebuia s-o fac .ă ă ă ă Trebuia s încerce s -i explice.ă ă

— Nu e din cauza lui Adam, zise ea încet. Vreau s spun, nu eă pentru el, deoarece ştiu c nu exist nicio speran . Acum…ă ă ţă accept acest lucru şi sunt fericit pentru el şi Diana. Dar pur şiă simplu…

T cu şi cl tin din cap neajutorat .ă ă ă ă— Asta o s sune complet prosteşte, dar nu pot fi cu nimeniă

altcineva. Niciodat . O s am pur şi simplu ă ăÎncerc s g seasc o modalitate s se exprime, dar nu reuşiă ă ă ă ă

decât s spun o fraz luat din cartea victorian de buneă ă ă ă ă maniere a bunicii ei, pe care o citise în dup -amiezile ploioase.ă

— Va trebui s tr iesc o binecuvântat singur tate, murmură ă ă ă ă ea.

Nick îşi l s capul pe spate şi începu s râd . S râd cuă ă ă ă ă ă adev rat. Cassie se uit la el stânjenit , dar bucuroas c înă ă ă ă ă sfârşit el râdea. De asemenea, vocea lui p rea mai fireasc ,ă ă uitându-se la ea cu coada ochiului şi luându-şi bra ul de peţ sp tarul scaunului:ă

— Oh, aşa crezi?— Ei bine, ce altceva aş putea s fac?ăNick nu r spunse, doar cl tin uşor din cap şi mai sc p ună ă ă ă ă

scurt hohot de râs.— Cassie, sunt bucuros c te-am cunoscut, spuse el. Eşti…ă

unic . Uneori m gândesc c apar ii trecutului timpuriloră ă ă ţ medievale, şi nu prezentului. Tu, Diana şi el, to i trei. Dar,ţ oricum, m bucur.ă

Cassie se sim i şi mai stânjenit şi nu în elegea nimic.ţ ă ţ— Şi eu sunt bucuroas c te-am cunoscută ă pe tine, zise ea. Ai

fost atât de dr gu cu mine… eşti un tip tare de treab !ă ţ ăEl hohoti din nou.— Cei mai mul i oameni te-ar contrazice, r spunse el. Dar nu-sţ ă

chiar r u. Am s te conving c nu sunt, altminteri va trebui s teă ă ă ă v d cum m priveşti în continuare cu ochii ştia mari.ă ă ă

Încerc s -şi scoat o igar din pachetul pe care-l avea înă ă ă ţ ă buzunar, apoi se uit pieziş la ea şi b g la loc igara.ă ă ă ţ

Cassie zâmbi. Şi-ar fi dorit s -l poat strânge de mân , dar nuă ă ă ar fi fost corect. De-acum va trebui s reuşeasc s fie singur .ă ă ă ă

Se l s pe spate şi privi pe fereastr la casele luminoase peă ă ă lâng care alunecau.ă

13Va fi lun plin , spuse Diana. Şi nu va fi doar lun plin peă ă ă ă

data de nou . Va fi şi eclips .ă ă— O eclips total de lun , preciz Melanie.ă ă ă ă— E r u pentru noi? întreb Cassie.ă ăDiana cânt ri.ă— Ei bine, puterea tuturor vr jitoarelor este la apogeu atunciă

când e lun plin . Iar unele vr ji se împlinesc mai bine la luminaă ă ă lunii pline sau în alte faze ale ei. Suni sigur c dac John celă ă ă Negru vrea s ac ioneze în aceast noapte deosebit , o eclips eă ţ ă ă ă cum nu se poate mai bun pentru el, indiferent ce vrea s fac .ă ă ă Şi cea mai rea pentru noi, s lupt m împotriva lui.ă ă

— Cu excep ia situa iei în care noi ştim c el va ac iona, spuseţ ţ ă ţ Adam, iar el nu ştie c noi ştim.ă Nu-şi va da seama c suntemă preg ti i.ă ţ

To i cei din Cerc cl tinar din cap gânditori. Era a doua zi dupţ ă ă ă Ziua Recunoştin ei şi to i cei care veniser s-o salveze pe Cassieţ ţ ă cu o zi în urm se adunaser acum la Adam acas . Cassie leă ă ă spusese ce se întâmplase în poieni pân s vin ei… cuţă ă ă ă excep ia faptului c Jordan o întrebase de Instrumenteleţ ă Supreme. Asta le şoptise doar Dianei şi lui Adam în fa a caseiţ Dianei, cu o sear în urm . Acum se uit la cei doi, cu ochiă ă ă întreb tori.ă

Adam şi Diana se uitar trişti la cei din grup.ă— Corect, spuse Adam. Cred c e mai bine s le spunem. Dină ă

moment ce el ştie, nu mai are cu adev rat importan , nu-i aşa?ă ţă— Probabil c Faye a aflat, într-un fel sau altul, presupuseă

Diana, p rând mai mâhnit ca niciodat . S-a dus la John celă ă ă Negru şi…

— Nu! zise Cassie.Diana se uit la ea, surprins .ă ă— Dar…— Nu Faye, continu Cassie, nemiloas şi cu o certitudineă ă

absolut .ă Sean! Adam înjur în barb . Diana se holb la el, apoi la Cassie.ă ă ă

Dup care, şopti: ă

— O, Dumnezeule!— Ce-i cu Sean? Ce-a f cut? întreb Deborah.ă ăNick era foarte agitat, fixând-o pe Cassie cu ochii miji i.ţDup ce-i arunc o privire Dianei care cl tin din cap şi-şiă ă ă ă

sprijini capul în palm –, Cassie îi spuse simplu lui Deborah:ă— I-a spus lui John cel Negru c eu, Diana şi Adam am g sită ă

Instrumentele supreme.— Şi le-a i g sit?… Vre i s spune i c voi chiar le-a i g sit? seţ ă ţ ă ţ ă ţ ă

bâlbâia Deborah.Ceilal i r maser f r cuvinte, uimi i.ţ ă ă ă ă ţ— Cassie ne-a condus la ele, spuse Adam. Erau în şemineul

casei de la num rul doisprezece. Când ne-am întors, ne-amă întâlnit cu Sean, care v zuse luminile. Dar crede i c …ă ţ ă

Se uit la Cassie.ăAceasta inspir adânc.ă— Cred c John cel Negru l-a influen at în tot acest timp. Credă ţ

c el este cel care a furat hematitul din camera mea. M-am totă gândit azi-noapte, în timp ce încercam s adorm. Am început să ă m gândesc cine ar fi putut s -i spun lui John cel Negru şi mi-aă ă ă venit în minte o amintire fulger toare cu Sean, de când l-amă întâlnit prima dat . Purta o curea pe care era gravat numele lui,ă pe o piatr str lucitoare. M obişnuisem s -l v d purtând-o totă ă ă ă ă timpul, dar acum când e frig şi toat lumea poart pulover, n-amă ă mai observat dac o are. Dar pun pariu c o poart pe dedesubtă ă ă şi pun pariu c oă purta şi în noaptea în care a ieşit în bluza de pijama. Şi pun pariu c acea piatr str lucitoare…ă ă ă

— Hematit, li se al tur o voce cât se poate de sumbr şi seă ă ă uitar cu to ii la Melanie. Hematit sau magnetit, confirm ea. Da,ă ţ ă asta este; am v zut şi eu cureaua. Cât de incredibil de fraieri amă fost! Nu mi-am închipuit niciodat .ă

Nick se aplec înainte.ă— Deci crezi că nu Faye este cea care i-a spus lui John cel

Negru c noi purtam ametist pentru protec ie? Crezi c Sean aă ţ ă f cut asta?ă

Cassie se uit la buzele lui crispate.ă— N-a fost vina lui, Nick. Dac John cel Negru a intrat înă

mintea lui… ei bine, in minte cum m-am sim it când a încercatţ ţ s intre în mintea mea. Sean nu a putut s reziste. De fapt, amă ă v zut c nu a rezistat înc de la adunarea la care s-a oferit s fieă ă ă ă

supraveghetor de coridoare. A trebuit s ip la el ca s -l trezescă ţ ă din trans .ă

— Sean… Dumnezeule! zise Laurel, ca o revela ie. E cu-ţadev rat îngrozitor!ă

— Mi-e team c e şi mai r u de-atât! spuse Cassie. ă ă ăPrivea fix spre m su a de cafea a doamnei Franklin,ă ţ

sprijinindu-se cu o mân de ea. Nu ştia cum s spun ce avea înă ă ă gând. Dragilor, cred c … cred c John cel Negru l-a folosit peă ă Sean ca s comit crimele.ă ă

Se l s o linişte ap s toare. Pân şi Diana p rea prea oripilată ă ă ă ă ă ă ca s-o sus in pe Cassie. Dar Adam o privi fix şi apoi, încet,ţ ă închise ochii cl tinând din cap.ă

— Da, zise el.— Oh, nu! exclam Suzan.ă— Cred – şi Cassie îşi înghi i nodul din gât – c el i-ar fi scris unţ ă

bilet lui Kori cu o sear înainte, prin care îi cerea s seă ă întâlneasc în fa a şcolii. Ea nu-l suspecta pe el; se gândise doară ţ la treburile legate de Cerc. El a venit pe la spatele ei şi…

— O s -l omor! strig Doug, s rind de la locul lui.ă ă ăNick şi Deborah îl inur pe loc, dar apoi începu s strige şiţ ă ă

Chris, n pustindu-se spre uş . Adam şi Melanie se luptar cu el,ă ă ă punându-l la p mânt.ă

— N-a fost el; n-a fost Sean, ip Cassie. Asculta i-m cu to ii!ţ ă ţ ă ţ A fost John cel Negru; el a ucis-o pe Kori. Dac am dreptate,ă probabil c Sean nu-şi aminteşte nimic. El a fost doar un…ă container pentru energia întunecat folosit .ă ă

— Dumnezeule! zise Laurel. Dumnezeule… v aduce i aminteă ţ de ceremonia craniului, din garajul Dianei? De momentul în care cel de-al doilea val de energie a fost eliberat? Sean şi Faye au început s se certe, lumân rile s-au stins, iar energia întunecată ă ă a sc pat. Sean zicea c Faye a început, iar noi l-am crezut cuă ă to ii. Dar Faye a spus c Sean încercase s rup Cercul. Dac aţ ă ă ă ă avut dreptate ea?

— Pun pariu că ea a avut dreptate, spuse Cassie. John cel Negru a fost cu noi tot timpul. Indiferent ce vedea Sean, vedea şi el. Şi când din craniu a fost eliberat în suficient energieă ă întunecat … şi pe care John cel Negru a ă preg tit-ă o s apară ă atunci când se ivea momentul propice… l-a pus pe Sean să comit crimele.ă

— Probabil c i-a fost uşor şi s -l cheme pe domnul Fogle laă ă Golful Diavolului, zise Suzan. Sean ar fi putut s pretind c aveaă ă ă ceva r u s -i spun despre altcineva din Club. Eu obişnuiam să ă ă ă fac asta tot timpul; îi spuneam directorului diverse lucruri despre…

Îi arunc o privire Dianei. Ad ug :ă ă ă— Ei bine, asta a fost în trecut. Oricum, Sean ar fi putut s -iă

cear lui Fogle s se întâlneasc cu el la poalele stâncilor şiă ă ă apoi… pfuuu. F cu un gest ca şi cum împingea pe cineva: Laă revedere, domnule Fogle.

— Putem s v oprim acum? îl întreb Adam pe Chris.ă ă ă— Putem avea încredere în voi c v purta i în elept? îl întrebă ă ţ ţ ă

Deborah pe Doug.Dinspre fra ii Henderson se auzir mârâituri incoerente, iarţ ă

când fur elibera i, se ridicar , cu fe ele roşii, cu ochii albaştri-ă ţ ă ţverzui la fel de str lucitori precum fl c rile.ă ă ă

— Trebuie s -l prindem pe nemernicul sta, spuse Doug încet.ă ă— Chiar dac acesta va fi ultimul lucru pe care-l vom face, ziseă

Chris, la fel de încet.Cassie spera c se refereau la John cel Negru.ă— Dar Jeffrey? o întreb Diana pe Cassie.ăCassie ridic din umeri.ă— Nu ştiu cum l-a ademenit Sean jos, în camera boilerului…— Spunându-i că tu eşti acolo, poate, zise Laurel.— …iar dac a f cut-o, pur şi simplu a venit pe la spatele lui şiă ă

l-a sufocat cu frânghia… nu, Sean e prea scund. Of, nu ştiu cum ar fi putut s-o fac …ă

— Punându-l pe Lovejoy s se aşeze sau s se aplece, ziseă ă Nick, cu voce joas şi ferm . Eu aşa aş fi f cut, oricum, dac aş fiă ă ă ă încercat s sugrum pe cineva atât de înalt. Şi uite, dac Seană ă avea, într-un fel sau altul, acea energie întunecată în interiorul lui, ar fi avut o for cumplita. Trebuie s fi avut, ca s reuşeascţă ă ă ă s pun la ul în jurul gâtului lui Lovejoy, iar apoi s -l atârne deă ă ţ ă eav .ţ ă

Lui Cassie îi era r u.ă— E-adev rat, nu l-am v zut nici pe Sean, nici pe Jeffrey laă ă

dans, pentru o vreme, înainte de crim . Apoi deodat , Sean aă ă ap rut pe ring şi a venit spre mine. Aşa c am alergat în cameraă ă boilerului… Şi l-am g sit pe Jeffrey.ă

— Cred c ar trebui s vorbim cu Sean, zise Diana.ă ă— Nu, se opuse Adam, cu o vehemen surprinz toare. Tocmaiţă ă

asta nu trebuie s facem. Dac vorbim cu el acum, John celă ă Negru îşi va da seama c ştim. Dar dac nu spunem nimic, dacă ă ă mergem în continuare cu Sean şi ne prefacem că nu ştim, putem s -l dezinform m. S -i spunem lucruri neadev rate, ca s i leă ă ă ă ă transmit lui John cel Negru.ă

— Ca de exemplu s -i spunem c nu ştim când urmeaz să ă ă ă ac ioneze John cel Negru, zise Deborah, iar ochii ei negriţ începur s scânteieze. S -i spunem c suntem îngrozi i de Johnă ă ă ă ţ cel Negru, c nu ştim s folosim Instrumentele Supreme, că ă ă suntem nepreg ti i…ă ţ

— Sau c ne cert m între noi, suger Laurel. C nu c dem deă ă ă ă ă acord asupra a nimic. C suntem într-un punct mort.ă

— Corect! Şi de fapt în noaptea cu pricina s fim preg ti iă ă ţ pentru el. Când e eclipsa, Melanie? întreb Adam.ă

— Aproximativ la şase patruzeci, seara. Aş spune c atunci ară trebui s fim aten i. Când luna este în umbr .ă ţ ă

— Luna este în umbr , repet Cassie încet. Cred c în eleg deă ă ă ţ ce a ales acel moment.

Şi el este tot o umbr , se gândi ea.ă— Iar pân atunci, tot ce avem de f cut este s ne prefacemă ă ă

c suntem complet dezorganiza i, însp imânta i şi c ne cert m,ă ţ ă ţ ă ă ad ug Melanie.ă ă

— Nu poate fi prea greu, zise Suzan, ridicând din sprâncean .ă— Cred că ar trebui s vorbim cu cineva, spuse Cassie, f r s -ă ă ă ă

i spunem vreunul dintre secretele noastre. Cred c unul dintreă noi ar trebui s discute cu Faye.ă

— Şi cred c tu eşti cea care trebuie s-o fac , zise Nick, nuă ă cred c e altcineva mai potrivit.ă

Îi f cu lui Cassie cu ochiul, dar fu o ochead sumbr .ă ă ă

* * *

— Avem nevoie de tine!— Sunt sigur , spuse Faye t r g nat, cercetându-şi chipul înă ă ă ă

oglind . Încerca s -şi aranjeze p rul în diferite feluri: r sucit înă ă ă ă coc, la spate; în vârful capului; prins la ceaf . Cassie nu maiă fusese în dormitorul ei din noaptea în care Faye f cuse un inel deă

pietre roşii în jurul craniului de cristal şi eliberase energia întunecat care, în cele din urm , îl ucisese pe Jeffrey. Cameraă ă era la fel de luxoas , la fel de opulent ca-ntotdeauna: tapetulă ă era imprimat cu orhidee s lbatice mari, patul plin de perni e,ă ţ sistemul stereo dotat cu dispozitive op ionale scumpe. Pisicu ele-ţ ţvampir se unduiau din nou în jurul gleznelor lui Cassie.

Dar aici era o atmosfer diferit decât înainte. Lumân rile roşiiă ă ă disp ruser de pe m su a de toaleta; în locul lor erau teancuri deă ă ă ţ hârtii. Pe cuvertura patului, pe lâng telefonul f r fir, era ună ă ă telefon portabil cu semnale luminoase. În fa a oglinzii era oţ agend , iar hainele erau împr ştiate neglijent pe unde Faye îşiă ă îmbr case inutele sexy, ca de secretar .ă ţ ă

Camera p rea… sub presiune. Un stil de via de tipul A. Maiă ţă mult ca Portia decât ca Faye.

— Presupun c ştii c Portia Bainbridge şi Sally m-au r pită ă ă acum dou zile, spuse Cassie.ă

Faye îi arunc o privire amuzat în oglind .ă ă ă— Şi sunt sigur c nu trebuia decât s deschizi gura aia mică ă ă ă

şi dr gu şi s ipi, pentru ca t ticu ul t u s vin acolo s teă ţă ă ţ ă ţ ă ă ă ă salveze.

Cassie încerc s nu arate cât de r u o f cea s se simt .ă ă ă ă ă ă— Nu am nevoie de ajutorul lui, spuse, înghi indu-şi nodul dinţ

gât.Faye ridic din umeri.ă— Poate mai târziu.— Nu, Faye, nu mai târziu. Nu vreau s -l mai v d niciodat .ă ă ă

Dar dac ştii c m-au r pit, atunci ştii şi ce anume c utau. Amă ă ă ă g sit Instrumentele Supreme. Cassie se uit la imaginea stranieă ă a lui Faye din oglind , dup care se întoarse spre adev rata Fayeă ă ă şi o privi în ochi. Î i apar in ie, spuse ea limpede. Tu eştiţ ţ ţ conduc toarea sabatului. Dar sabatul se ceart … John cel Negru.ă ă

— Nici m car nu po i s rosteşti, nu-i aşa? Nu e chiar atât deă ţ ă greu. Tati. Tata. T ticu u’. Oricum ai vrea s -l numeşti, suntă ţ ă sigur c nu-l deranjeaz …ă ă ă

— Ai de gând s m ascul i, Faye? aproape c ip Cassie. Staiă ă ţ ă ţ ă aici ca o infatuat …ă

Şi ea ştia cuvinte mari!…în timp ce se petrec lucruri grave! Ceva cu adev rat grav!ă

Are de gând să omoare oameni. Asta reprezint el, Faye: ur şiă ă

dorin de a ucide. Simt c asta e el. Iarţă ă pe tine te p c leşte.ă ăFaye îşi miji ochii aurii. Nu mai p rea amuzat .ă ă— Te ştiu de ceva vreme, Faye, şi au fost nenum rate d iă ăţ

când te-am urât. Dar niciodat nu m-am gândit ca te voi vedeaă pe post de stenograf .ă Obişnuiai s ai propriile tale convingeriă asupra lucrurilor şi s nu linguşeşti peă nimeni. Mai ii minte cumţ m-ai întrebat odat ce epitaf voiam? „Aici zace Cassie. Era…ă dr gu .” Ei bine, vrei ca al t u s fie sta? „Aici zace Faye. Aă ţă ă ă ă fost o bun secretar .”ă ă

Faye îşi încleştase mâna pe m su a de toalet – unghiile eiă ţ ă lungi erau mov zilele astea, nu roşii ca alt dat , Maxilarul îi eraă ă crispat, iar ea se holba nemişcat , la oglind , la ochii ei aurii.ă ă

Lui Cassie i se acceler pulsul.ă— Când te priveam, eram obişnuit s v d o leoaic – un soiă ă ă ă

de leoaic negru cu auriu. Acum v d… îşi l s privirea în jos – oă ă ă ă pisicu . Pisicu a unui tip bogat.ţă ţ

Aştept , încordat . Poate c … Poate c pur şi simplu… Poateă ă ă ă c leg tura consolidat în timpul ceremoniei cu lumân ri va fiă ă ă ă suficient de puternic , poate c Faye va avea suficient mândrie,ă ă ă va li suficient de independent …ă

Ochii lui Faye îi întâlnir pe-ai lui Cassie în oglind . Apoi, Fayeă ă cl tin din cap. Fa a îi era încremenit , buzele-i erau crispate.ă ă ţ ă

— Cred c ştii drumul spre ieşire, zise ea.ăCând Cassie se întoarse, pisicu ele i se încurcar printreţ ă

picioare, iar ea sim i cum o zgâriar cu ghearele lor ascu ite caţ ă ţ nişte lame.

Nu, le spuse ea în gând, iar pisicu ele se oprir , cu urechile peţ ă spate. Le ridic – pe fiecare în câte-o mân – şi le arunc pe patulă ă ă lui Faye.

— Trebuie s i le d m ei înainte de ziua de nou , zise Diana.ă ă ă Poate o s se r zgândeasc .ă ă ă

— Poate mai târziu, cit Cassie, dar nu era prea multă ă speran în vocea ei.ţă

— Aştept m pân pe nou şi-n ceea ce-l priveşte pe Sean, ziseă ă ă Adam.Reuşir s treac f r necazuri prin urm toarele şapte zile deă ă ă ă ă ă şcoal cu excep ia conflictelor dintre ei. La liceul din New Salem,ă ţ membrii Clubului nu vorbeau în public decât ca s se certe.ă

Aniversarea lui Laurel, de pe întâi, şi cea a lui Sean, de pe trei decembrie, r maser nes rb torite deoarece, dup cum spuneaă ă ă ă ă Diana, înnebunit , niciunul dintre ei nu s-ar fi descurcat suficientă de bine s organizeze o petrecere. Cassie vedea privirileă celorlal i şi le auzea şuşotelile şi ştia c planul lor func iona. Seţ ă ţ concentr s fie ca vechea Cassie, cât mai mult posibil timid , cuă ă ă limba legat , uşor de însp imântat sau aiurit . Rolul acesta nuă ă ă era confortabil, parc era într-o rochie veche care n-o maiă înc pea, iar ea dorea s se descotoroseasc de ea. Dar pentruă ă ă moment îl p c leau pe Sean. O p c leau pân şi pe Faye.ă ă ă ă ă

— Am auzit c tu şi Nick v-a i desp r it, îi zise Faye într-o zi, peă ţ ă ţ coridor.

Ochii ei aurii, cu pleoape grele, erau calzi şi plini de satisfac ie.ţCassie se înroşi şi privi în alt parte.ă— Iar Clubul nu prea mai e Club f r mine, din câte am v zută ă ă

zilele astea, continu Faye, practic torcând de pl cere.ă ăCassie se sim i stânjenit .ţ ă— Aş putea s m al tur vou câteodat … poate laă ă ă ă ă

s rb toarea din urm toarea noapte cu lun plin . Dac ve iă ă ă ă ă ă ţ s rb tori, bineîn eles.ă ă ţ

Cassie ridic din umeri.ăFaye era plin de ea.ă— Am putea petrece extraordinar împreun , spuse ea. Gândi i-ă ţ

v la asta!ăÎn timp ce Faye se îndep rta, Cassie o v zu pe Sally Waltmană ă

la postul ei, ca supraveghetoare de coridor. Se apropie de ea pe nesim ite.ţ

— Suntem gata pentru ziua de nou , aşa cum ne-ai spus,ă spuse Cassie încet. Dar po i s mai faci un lucru pentru noi?ţ ă

Sally se uit la ea, stânjenit :ă ă— I-a pus pe to i s se urm reasc între ei. Nimeni nu e înţ ă ă ă

siguran …ţă— Ştiu, dar când va veni ziua de nou , ai putea s ne spuiă ă

dac el va face ceva neobişnuit? Ceva de genul c ar vrea s seă ă ă mute… Te rog, Sally. Tot ce i-am spus despre el este adev rat.ţ ă

Bine, r spunse Sally, aruncând în jurul ei o privire îngrijorat .ă ă Acum, pleac ,ă da? O s -ncerc s - i trimit un mesaj, dac afluă ă ţ ă ceva.

Cassie cl tin aprobator din cap şi se îndep rt în grab .ă ă ă ă ă

În zorii zilei de nou , afar era cenuşiu şi vânt genul acela de ziă ă care, în mod normal, o f cea pe Cassie s -şi doreasc s seă ă ă ă ghemuiasc în fa a unui foc. În schimb, îşi mai puse câteva haineă ţ c lduroase pe ea: un pulover gros, m nuşi, un hanorac. Nu aveaă ă idee cu ce aveau s se confrunte în acea zi, dar voia s fieă ă îmbr cat pentru ac iune. În rucsac, împreun cu caietele deă ă ţ ă şcoal , îşi lu şi Cartea Umbrelor.ă ă

Tocmai ieşea de la ora de francez , când Sally îi ieşi înainte.ă— Vino cu mine, te rog, zise fata cu p r ruginiu, cu intona iaă ţ

ferm a unui supraveghetor, iar Cassie o urm pe o uş dină ă ă apropiere, într-un oficiu medical gol.

Sally renun imediat la tonul oficial.ţă— Dac sunt prins cu tine, totul s-a terminat, şopti ea iute,ă ă

repezit, cu ochii la fereastra cu geam fumuriu a uşii. Uite cum stau lucrurile: tocmai l-am auzit pe Brunswick vorbind cu prietena ta, Faye. Poate că tu vei în elege despre ce era vorba,ţ pentru c eu, cu siguran , n-am priceput. Discutau ceva despreă ţă aranjarea unui accident pe pod – p rea c vor s duc acolo ună ă ă ă autobuz de şcoal gol şi o maşin , poate mai multe maşini. El aă ă spus: „Trebuie s ard o or sau cam aşa ceva; pân atunci,ă ă ă ă nivelul apei va creşte suficient de mult.” În elegi ceva din asta?ţ

— Un accident ar bloca podul c tre continent, zise Cassieă încet.

Sigur! Dar de ce? zise Sally neliniştit .ă— Nu ştiu, va trebui s aflu. Sally, dac voi avea nevoie de tineă ă

din nou, po i s vii la cantin la prânz?ţ ă ă— Da, dar nu po i vorbi cu mine acolo. Portia deja se uitţ ă

ciudat la mine din seara aia, în poieni cred c e suspicioas .ţă ă ă Fra ii ei au plecat furioşi, iar ea nu a crezut un cuvânt din ce aiţ spus despre Brunswick. Dac m prinde cu tine, sunt moart .ă ă ă

— Ai putea s fii moart şi dacă ă ă nu vorbesc cu tine, zise Cassie. Du-te, pleac tu prima, o s ies şi eu dup un minut.ă ă ă

Cassie intr în fug în vechea cl dire a ştiin elor. La etajul ală ă ă ţ doilea o aşteptau ceilal i din Club – mai pu in Faye şi Sean careţ ţ nu fuseser informa i în leg tur cu aceast întâlnire. Îşiă ţ ă ă ă propuseser s pun mâna pe Sean imediat dup prânz, chiară ă ă ă dac pân atunci nu aflau nimic despre planurile lui John celă ă Negru.

— Dar tot ştim ceva, zise Cassie cu r suflarea t iat ,ă ă ă aşezându-se pe o lad . Fi i aten i!ă ţ ţ

Şi le povesti ce-i spusese Sally.— Ei bine, asta explic lucrurile, zise Deborah dup ce Cassieă ă

termin . Tocmai i-am v zut pe el şi pe Faye ieşind din cl dire, iară ă ă secretara a spus c vor lipsi toat dup -amiaza. Deci, se voră ă ă duce s accidenteze un autobuz de şcoal .ă ă Cool!

— Dar de ce? întreb Cassie. Vreau s spun c pare c vor să ă ă ă ă blocheze podul, dar de ce?

Adam fu cel care d du r spunsul. St tea lâng Doug, având laă ă ă ă ureche una dintre c ştile walkmanului acestuia.ă

— Pentru ca toat lumea s r mân pe insul . Tocmai au dată ă ă ă ă nout i la ştiri – v aminti i de uraganul despre care se totăţ ă ţ vorbeşte în ultimele câteva zile? Cel de care se temeau c va loviă Florida, dar de fapt se îndreapt spre nord şi este înc înă ă Atlantic?

Cei din grup cl tinar neştiutori din cap – majoritatea nuă ă fuseser interesa i de ştiri în ultima vreme –, dar Melanie spuse:ă ţ

— Am crezut c au spus c nu e aşa puternic, şi e doar oă ă furtun tropical .ă ă

— Mda, şi-au imaginat c se va disipa pe ocean. Uita i, eu ştiuă ţ câte ceva despre uragane. Acesta nu pare s fie o amenin are,ă ţ deoarece se presupune c o va lua spre nord-est, spre Capulă Hatteras. Asta fac de obicei uraganele dup ce ating acolo ună nivel jos de presiune. Dar ştim cu to ii ce se întâmpl când eleţ ă nu fac asta.

Se uit sumbru la cei din grup, iar de data asta cl tinar cuă ă ă to ii din cap, mai pu in Cassie.ţ ţ

— Când n-o iau spre Capul Hatteras, vin chiar aici, foarte rapid, o l muri Adam. Cum s-a întâmplat în 1938, sau acumă câ iva ani… sau în 1976.ţ

Liniştea era absolut . Cassie se uita într-o parte şi-ntr-alta, laă chipurile din înc perea întunecat .ă ă

— Dumnezeule! şopti ea, sim indu-se ame it .ţ ţ ă— Da, spuse Adam. Vânt de dou sute patruzeci de kilometriă

pe or şiă ziduri de ap de peste zece metri în l ime. Acum, eiă ă ţ continu s spun c aceast furtun urmeaz s -şi schimbeă ă ă ă ă ă ă ă direc ia – ba chiar au spus la radio c se presupune c va staţ ă ă departe şi de coasta Atlanticului. Dar… –se uit în jurul lui, atentă

– …vrea cineva s fac pariu?ă ăLaurel s ri:ă— Trebuie s -l oprim pe John cel Negru. Dac podul va fiă ă

blocat, to i cei de pe insul vor fi în pericol.ţ ă— Prea târziu, zise Deborah scurt. A pornit deja. Î i aminteşti?ţ

L-am v zut plecând cu zece minute în urm . ă ă— Şi nu numai c toat lumea e în pericol, dar toat lumea eă ă ă

ca şi moart ,ă zise Melanie. Furtuna de-acum câ iva ani doar aţ atins New Salemul, pe când asta ai putea s ne m ture cu totul.ă ă

Cassie se uit la Adam:ă— Cât de rapid se apropie?— Nu ştiu. Poate avea optzeci de kilometri pe or , poate aveaă

o sut . Dac nu-şi schimb direc ia la Cape Hatteras, va fi emisă ă ă ţ un avertisment de uragan dar atunci va fi prea târziu, mai ales dac podul va fi blocat. Va ajunge la noi în circa opt, nou ore.ă ă Mai mult sau mai pu in.ţ

— Cam în jurul momentului eclipsei? întreb Cassie.ă— Poate. Sau poate un pic mai târziu.— Dar înainte de a ne lovi pe noi, va lovi Cape Cod şi Bostonul,

şopti Diana. Acolo vor muri oameni.P rea încremenit şi buim cit de aceast idee.ă ă ă ă ă— Atunci nu ne r mâne decât un lucru de f cut, spuse Cassie.ă ă

Trebuie s-o oprim înainte de a lovi uscatul. Trebuie s-o facem să se disipeze sau s se întoarc pe ocean, sau ceva de genulă ă acesta. Sau trebuie s -l oblig m peă ă el s fac asta. Iar înainte deă ă asta, trebuie s -i prevenim pe oameni, pe r spunderea noastr ,ă ă ă s le spunem s fac ceea ce trebuie f cut în caz de uragan…ă ă ă ă

— Evacua i, zise Adam ferm, ceea ce nu este posibil, nici cuţ b rcile. Asculta i ce vânt e!ă ţ

Se opri, iar Cassie nu auzi numai vântul, dar şi o b taie înă pervazul ferestrelor. Ploaia.

— Dac nu pot pleca, atunci vor trebui s sape canale, ziseă ă Chris. Se ofer cineva s mearg la petrecerea uraganului?ă ă ă

— Nu e amuzant, zise Nick t ios.ăIar Cassie ad ug :ă ă— Bine… atunci, s le spunem oamenilor s fac asta. S facă ă ă ă ă

ce vor putea. Iar noi s ne întoarcem mai bine pe stradaă Crowhaven…

— …cu Sean, îi t ie rapid vorba Adam. M duc s -l iau şi neă ă ă

întâlnim cu to ii la mine acas . La treab , oameni buni!ţ ă ăPlecar l sându-şi mâncarea de prânz neatinsă ă ă cu excep ia luiţ

Suzan, care-şi înghi i rapid por ia şi apoi alerg dup ceilal i şi seţ ţ ă ă ţ îndreptar cu to ii spre şcoal .ă ţ ă

14Aşadar, acum trebuie s pleca i, spuse Cassie, încercând să ţ ă

respire normal, în timp ce vorbea nu doar cu Sally, ci cu to i ceiţ afla i în cantin . L sa i şcoala, l sa i totul. Pleca i! Dac pute i,ţ ă ă ţ ă ţ ţ ă ţ pleca i; dac nu, face i tot posibilul s v proteja i.ţ ă ţ ă ă ţ

F cu o pauz .ă ă— Asculta i-m ,ţ ă e-adev rat.ă Sally, spune-le şi tu.Fata cu p rul ruginiu se holba la Cassie, cu ochi aten i, stândă ţ

derutat pe scaun, de parc-ar fi vrut s fug de aceast adunareă ă ă ă de paria. Se uit fix la Cassie pentru un moment, apoi cl tin dină ă ă nou din cap, ca pentru sine. Inspirând adânc, se ridic :ă

— OK, a i auzit, spuse ea cu voce limpede, strident , care seţ ă r spândi în toat înc perea. Urmeaz s fim lovi i de un uragan.ă ă ă ă ă ţ Spune i-le tuturor, iar to i ceilal i s le spun , la rândul lor, şiţ ţ ţ ă ă altora. Haide i, repede!ţ

Un b iat se ridic în picioare.ă ă— Am v zut la televizor asear c furtuna nu ajunge aproapeă ă ă

de noi. De unde ştie ea…— E vr jitoare, nu-i aşa? ip Sally drept r spuns, cu voceă ţ ă ă

aspr . Vre i s -mi spune i c vr jitoarele nu ştiu asemeneaă ţ ă ţ ă ă lucruri? Ştiu mai multe lucruri despre natur decât ve i şti voiă ţ vreodat ! Iar acum, haide i!ă ţ

— Sally, i-ai pierdut min ile?ţ ţVocea sub ire şi indignat veni dinspre uşa aflat în cel laltţ ă ă ă

cap t al înc perii, unde Portia st tea în fa a unui grup de elevi cuă ă ă ţ insigne, alb la fa de furie.ă ţă

— Eşti supraveghetoare de coridoare… continu Portia.ă— Nu mai sunt! Am zis s v mişca i, fra ilor!ă ă ţ ţ— Asta încalc flagrant regulamentul! Am s -i spun domnuluiă ă

Brunswick…— Chiar te rog, dulcea , îi strig Sally drept r spuns. ţă ă ă Dacă

po i s -l g seşti! Iar acum, pentru ultima oar , fra ilor, mişca i-ţ ă ă ă ţ ţv ! Pe cine ave i de gând s asculta i: pe mine sau pe ea?ă ţ ă ţ

Supraveghetorii de coridoare din spatele Portiei ezitar o clip ,ă ă apoi, în grup, âşnir înainte, dându-i ascultare lui Sally. Portia seţ ă cl tin f când un pas înapoi, în timp ce ei o împingeau ca să ă ă ă

treac pe lâng ea, l sând-o balt , unica persoan care maiă ă ă ă ă r mase în înc pere. Aruncându-i rapid o ultim privire, Cassie oă ă ă v zu stând pe loc, rigid , furioas şi singur .ă ă ă ă

Sally începu s dea mai multe instruc iuni, cu voce tare,ă ţ lucr torilor de la cantin , iar Cassie se întoarse şi plec . Dar înă ă ă timp ce ajungea la uş , toate fetele se oprir un moment şi seă ă uitar în spatele lor, în cel lalt cap t al înc perii.ă ă ă ă

— O s fie OK? întreb Sally.ă ăCassie în elese c nu se referea la ea, ci la întregul Cerc.ţ ă— Da.— Bine. Baft !ă— Şi ie. La revedere, Sally.ţNu fusese chiar un schimb cultural str lucitor, se gândi Cassie,ă

alergând spre parcare ca s-o întâlneasc pe Diana. Dar era ună armisti iu între o vr jitoare şi o str in . Mai mult decât unţ ă ă ă armisti iu.ţ

Iar acum, se gândi ea, trebuie s -mi scot lucrurile astea dină minte – pe to i str inii. Sally va avea grij de oamenii s i; noi vaţ ă ă ă trebui s avem grij de ai noştri.ă ă

Acum ploua puternic şi p rea s fie din ce în ce mai r u; Dianaă ă ă conducea c tre strada Crowhaven. Rafale de vânt leg nauă ă maşina Dianei în timp ce intra pe aleea casei lui Adam.

Chiar în spatele lor, venea şi jeepul lui Adam.— L-au adus pe Sean, spuse Cassie, întorcându-se s se uite.ă

Ea şi Diana se gr bir s sar în ajutor.ă ă ă ăNick şi Doug îl ineau pe Sean – mai mic decât ei – peţ

bancheta din spate. Îl conduser spre uş pe-acolo pe unde fra iiă ă ţ Portiei o conduseser pe Cassie. P rea pu in aiurea; Sean eraă ă ţ atât de mic! – dar chiar atunci, Cassie se uit în ochii luiă str lucitori, negri şi vioi.ă

— Mai bine i-ai lua imediat bucata de hematit, spuse ea.Nick îi ridic puloverul – şi iat , cureaua gravat pe careă ă ă

Cassie o v zuse la el în prima s pt mân de şcoal ! Adam i-oă ă ă ă ă descheie şi o arunc pe podea, unde r mase ca un şarpe mort.ă ă

— Unde sunt celelalte buc i? îl întreb pe Sean, cu asprime.ăţ ăSean se agita ca s se elibereze, gâfâind, cu ochii s lbatici.ă ă

Trebuir s -l in to i cei trei b ie i, iar dac Deborah, Chris şiă ă ţ ă ţ ă ţ ă Laurel n-ar fi sosit chiar atunci, probabil c ar fi reuşit s scape.ă ă Dar împreun – b ie ii şi Deborah – reuşir s -i scoat puloverulă ă ţ ă ă ă

şi tricoul. Pe dedesubt – aşa cum şi to i ceilal i membri aiţ ţ Cercului purtau pietre de ametist –, Sean purta o tr istu deă ţă piele. Adam o scutur uşor, iar din ea c zu bucata de hematit aă ă lui Cassie.

— Ho ule! strig Deborah, agitându-şi pumnul c tre Sean.ţ ă ăAcesta se holba la ea încremenit, gâfâind în continuare,

înfricoşat.— Probabil c nici nu ştia c e la el, interveni Melanie. E subă ă

influen a lui John cel Negru înc de la început. S ia cinevaţ ă ă hematitul şi s -l îngroape undeva afar ! Laurel, e gata baia deă ă ierburi?

— Gata! strig Laurel din baia de la parter, peste zgomotul peă care-l f cea apa care curgea. Aduce i-l încoace!ă ţ

Cercul pl nuise acest ritual de purificare înc de când aflaseră ă ă cu to ii de Sean, şi fiecare îşi cunoştea rolul. B ie ii îl târâser peţ ă ţ ă Sean în baie, în timp ce Laurel st tea lâng uş , afar .ă ă ă ă

— Nu conteaz dac are hainele pe el sau e dezbr cat, o auziă ă ă Cassie spunând. Pur şi simplu, b ga i-l în cad !ă ţ ă

Deborah trase hematitul pe un f raş şi ieşi s -l îngroape, iară ă Diana des vârşi talismanul cu ierburi pe care le lu din rucsac.ă ă Umplu o tr istu de pânz cu ierburi, cu P mânt, Ap , Foc şiă ţă ă ă ă Aer, pres rând pe ea sare, stropind-o cu ap , suflând asupra ei şiă ă trecând-o prin flac ra unei lumân ri preg tite pe m su a deă ă ă ă ţ cafea.

— OK, gata, spuse ea. Melanie, tu cum stai?Melanie îşi ridic privirea de la cercul de pietre albe de peă

podea.— Am terminat şi eu. Dup ce termin m cu Sean, o s fie atâtă ă ă

de pur, încât n-o s -l mai recunoaştem.ăCassie voia s caute ceva în Cartea Umbrelor, dar avea o altă ă

prioritate.— Trebuie s -i prevenim pe p rin i, spuse ea, cei care suntă ă ţ

acas , care nu-s la lucru. Vrea cineva s fac asta?ă ă ă— Eu m duc la mine, r spunse Chris. Ambii mei p rin i suntă ă ă ţ

acas .ă— Mama mea lucreaz , spuse Deborah.ă— Mai r mâne doar mama lui Faye, spuse Diana.ă— M duc eu la ea s -i spun, se oferi Suzan, surprinzând-o peă ă

Cassie. M cunoaşte, o s primeasc cel mai bine vestea de laă ă ă

mine.— Şi b trânele vr jitoare, spuse Cassie. Vreau s spun… seă ă ă

corect ea imediat, bunica lui Adam, bunica Quincey şi m tuşaă ă Constance.

— Sunt acas la mine; au venit în vizit de-azi-diminea ,ă ă ţă spuse Melanie. Cred c e ceva legat de mama ta, Cassie. Dar nuă pot p r si Cercul.ă ă

— M duc eu! spuse Cassie.ăDiana îi zâmbi scurt.— Cred c „b trânele vr jitoare” e o denumire corect pentruă ă ă ă

ele, spuse ea. Asta şi sunt şi cred c , oricum, bunica Quincey ar fiă mândr s fie vr jitoare în sabatul nostru.ă ă ă

Pun pariu c şi bunica mea ar fi fost, se gândi Cassie şi seă repezi s ias .ă ă

Afar se r spândea un miros ciudat, ca o maree joas , caă ă ă lucruri intrate în descompunere şi care se târ sc. Cassie alergă ă pe marginea falezei, luând-o înapoi pe drumul care mergea de-a lungul acesteia pân acas la Melanie, şi v zu c oceanul eraă ă ă ă întunecat şi s lbatic. Apa nu era nici albastr , nici verde, niciă ă cenuşie, ci era tulbure şi uleioas , un amestec din toate cele treiă culori. Spuma era împr ştiat de vânt şi se vedea pretutindeni,ă ă alb .ă

Deasupra, norii luaser forme fantastice, clocotind şiă modificându-se de parc nişte mâini invizibile îi amestecau.ă Ploaia c dea pe chipul lui Cassie. Era o scen s lbatic , î i d deaă ă ă ă ţ ă fiori.

Nimeni nu-i r spunse când b tu la uş la num rul patru.ă ă ă ă Cassie nu era sigur c cineva aflat în untru ar fi auzit-o pesteă ă ă zgomotul ploii şi al vântului.

— M tuş Constance! strig ea, deschizând uşa şi uitându-seă ă ă în untru. Alo!ă

Porni spre camera ocupat de mama ei, apoi se opri şi seă întoarse înapoi, vinovat , ştergând urmele de nisip şi noroi peă care le l sase pe covor cu pantofii Reebok. Chiar şi-aşa, apaă picura de pe ea pe podeaua f r pat , lustruit ca o oglind , înă ă ă ă ă timp ce se gr bea spre dormitor. Uşa era întredeschis , iară ă în untru lucea o lumin stranie.ă ă

— Alo! O, Doamne! Cassie vârî capul în untru şi înghe .ă ţă Camera era luminat de nenum rate lumân ri albe. În jurulă ă ă

patului erau trei persoane, trei femei al c ror aspect era atât deă straniu şi de fantastic, încât pentru moment Cassie nu le recunoscu.

Una dintre ele era înalt şi slab , alta era scund şi gr su ,ă ă ă ă ţă iar a treia era mic , parc era o p puş . Toate aveau p rul lung:ă ă ă ă ă cea înalt îl avea negru, mai lung decât al Dianei, cea gr su îlă ă ţă avea cenuşiu-argintiu şi dezordonat şi-i trecea de umeri, iar cea mic îl avea sub ire şi alb ca întinderile de spum care pluteauă ţ ă pe mare. Şi toate erau dezbr cate complet.ă

Cassie clipi uimit .ă— M tuş Constance! gemu ea c tre cea cu p rul lung şiă ă ă ă

negru.— Dar cine te aşteptai s fie? zise t ios m tuşa lui Melanie,ă ă ă

încruntându-şi sprâncenele meticulos pensate Lady Godiva8? Acum, pleac de-aici, copil , suntem ocupate!ă ă

— Nu fi rea cu ea! spuse femeia gr su , pe care Cassie oă ţă identific acum ca fiind bunica lui Adam.ă

Îi zâmbi lui Cassie, plin de amabilitate.ă— Încerc m s facem ceva s-o ajut m pe mama ta, drag ,ă ă ă ă

ad ug persoana sub ire, doamna Quincey, bunica lui Laurel. Eă ă ţ un ritual în care trebuie s fim complet dezbr cate, dup cumă ă ă vezi; de-asta ar t m aşa. Constance avea nişte îndoieli, dar noiă ă am convins-o.

Şi trebuie s continu m, zise str m tuşa Constance, f când ună ă ă ă ă gest cu recipientul de lemn pe care-l inea în mân .ţ ă

Bunica Quincey inea un m nunchi de ierburi, iar bunica luiţ ă Adam, un clopo el de argint. Cassie se uit în pat, unde mama eiţ ă z cea nemişcat , ca de obicei. Lumina din camer f cea ca fa aă ă ă ă ţ ei somnoroas s arate diferit, la fel cum şi pe celelalte trei femeiă ă le f cea s arate altfel.ă ă

— Dar vine uraganul! spuse Cassie. De-asta sunt aici: am venit s v previn!ă ă

Femeile schimbar o privire.ă— Ei bine, dac -i vorba de asta, nu se poate face nimic,ă

suspin bunica lui Adam.ă— Dar…

8 Nobil saxon care, în jurul anului 1000, a traversat pe ună ă cal, dezbr cat ,ă ă str zile din oraşul Coventry, Anglia, pentruă al convinge pe so ul ei s micşorezeţ ă impozitele pe care le strângea pentru campaniile sale militare (n. trad.).

— Mama ta nu poate fi mişcat de-aici, draga mea, spuse fermă bunica Quincey. Aşa c du-te şi f ce ai de f cut, iar noi vomă ă ă încerca s-o protej m pe ea aici.ă

— O s ne lupt m cu John cel Negru, spuse Cassie.ă ăSimpla men ionare a acestui lucru p rea s atârne în aer dupţ ă ă ă

ce rostise cuvintele, iar cele trei b trâne se uitar din nou una laă ă alta.

Str m tuşa Constance deschise gura, încruntându-se, dară ă bunica Quincey o întrerupse.

— Nu exist nimeni altcineva care s-o fac , Constance.ă ă Trebuie s se lupte cu el!ă

— Atunci s fi i aten i! Spune-le lui Melanie şi tuturor celorlal iă ţ ţ ţ s fie aten i, zise m tuşa Constance.ă ţ ă

— Şi s r mâne i cu to ii împreun . Atâta vreme cât r mâne iă ă ţ ţ ă ă ţ uni i, ave i o şans , spuse bunica lui Adam.ţ ţ ă

Şi asta fusese tot. Femeile se întoarser înspre pat. Cassie maiă z bovi un moment, uitându-se la lumân ri – atât de albe, cuă ă fl c rile lor chiar şi mai albe, un alb-auriu, precum p rul Dianei –ă ă ă şi la nenum ratele umbre fantomatice care dansau s lbatic, apoiă ă mai arunc o ultim scurt privire la cele trei femei din camer ,ă ă ă ă care, cu bra ele ridicate, începuser un soi de dans. Se auziţ ă clinchetul uşor al clopo elului de argint.ţ

De-abia acum observ vântul stârnit în camer . Tot ce se aflaă ă dincolo de uş p rea mai rece şi mai zgomotos, iar luminaă ă estompat care intra pe fereastr p rea cenuşie, ca iarna. Cassieă ă ă avu impulsul s se întoarc în camera aurie şi s se ascundă ă ă ă acolo, dar ştia c nu putea face asta.ă

Se întoarse acas la Adam, la cl direa cu num rul nou , fiindă ă ă ă pe tot parcursul drumului împins de vânt.ă

Era ultima care se întorsese. Cercul se afla în livingul din casa lui Adam, stând împrejurul lui Sean, care se afla într-un cerc de cristale de cuar . Chipul lui Sean era cât se poate de roz şiţ luminos, p rul îi era ud şi epos, iar el purta nişte haine preaă ţ mari. Ale lui Adam, se gândi Cassie. În jurul gâtului avea tr istu aă ţ de pânz plin de ierburi, preg tit de Diana. P rea ame it şiă ă ă ă ă ţ înfricoşat, îns nu d dea semne c voia s scape de-acolo.ă ă ă ă

— Unde erau? Le-ai g sit? o întreb Diana pe Cassie.ă ăCassie cl tin din cap. Nu prea voia s -i spun acum Dianeiă ă ă ă

cum anume le g sise. Nu ştia cum se vor sim i Melanie, Adam şiă ţ

Laurel în leg tur cu faptul c rudele lor vârstnice dansauă ă ă dezbr cate în camera unei bolnave. Poate c s-ar fi gândit c eraă ă ă ceva greşit în asta; poate c n-ar fi-n eles ce era cu lumina aurie.ă ţ

— Au spus c vor r mâne acolo unde sunt, relat ea. Bunicaă ă ă Quincey a zis c mama nu poate fi mişcat şi c vor încerca eleă ă ă s-o ajute. Au insistat s fim aten i, iar bunica lui Adam a zis să ţ ă r mânem nedesp r i i.ă ă ţ ţ

— Bun sfat! zise Adam, uitându-se la Sean. Exact despre asta discutam şi noi aici. R mânem împreun sau nu?ă ă

— Am încercat s -l întreb m de crime, o inform Laurel peă ă ă Cassie cu voce joas , dar nu-şi aminteşte nimic – habar n-areă despre ce vorbim. A trebuit s -l convingem c nu este o glum .ă ă ă Acum ne crede, dar e speriat de moarte.

— Iat între ce şi ce ai de ales, Sean, spunea Adam în acelă moment. Po i s r mâi cu noi, sau po i s - i petreci restul zilelorţ ă ă ţ ă ţ încuiat în pivni , unde nu mai po i provoca necazuri.ţă ţ

— Sau, zise Diana încet, po i s pleci cu el, cu John cel Negru.ţ ă Este dreptul lui, ad ug ea repede, în timp ce câ iva dintre eiă ă ţ începuser s protesteze. Trebuie s ia o hot râre.ă ă ă ă

Cu ochii plini de spaim , Sean privi în jurul lui. Lui Cassie îiă p rea r u pentru el, cum st tea înconjurat de to i ceilal i care-lă ă ă ţ ţ priveau. Când el vorbi, vocea îi era strident dar ferm :ă ă

— R mân cu voi, prieteni!ă— Bun b iat, zise Laurel aprobator, iar Deborah îl b tu peă ă

spinare atât de puternic, încât el aproape c era s cad .ă ă ăFra ii Henderson nu spuser nimic, pur şi simplu îl privir cuţ ă ă

ochii lor albaştri-verzui, iar Cassie avu sentimentul c nu-l voră ierta niciodat pentru ceea ce i se întâmplase lui Kori, chiar dacă ă nu fusese vina lui. Dar cel pu in pentru moment, Cercul r mâneaţ ă împreun .ă

Cu excep ia…ţCassie se uit la Adam şi amândoi îşi aruncar ochii spreă ă

Diana. Aceasta din urm cl tin din cap.ă ă ă— A sosit clipa, zise ea. Aceasta este ultima şans a lui Faye –ă

s sper m c o va fructifica.ă ă ăCassie nu prea avea speran e, dar lu telefonul f r fir de peţ ă ă ă

mald rul de lenjerie aflat pe canapea.ă— Care este num rul ei de mobil?ăDiana desf cu o foaie de hârtie şi i-l citi.ă

— Dup ce sun , apas peă ă ă devia ieţ şi formeaz apoi num rulă ă lui Adam, o instrui Diana.

Cassie aşa f cu şi sun peă ă devia ie.ţ Aştept . Nu se întâmplă ă nimic.

— Trebuie s -i l s m timp s ajung la telefon, spuse Diana.ă ă ă ă ăAşteptar cu to ii. Ploaia b tea în ferestre, iar vântul vuia înă ţ ă

coşul şemineului.— Nu putem face nimic? De exemplu… nu ştiu, s tragemă

obloanele la ferestre sau ceva de genul acesta? întreb Cassie.ă— Normal, da. Punem obloanele, l s m în jos toate chestiileă ă

astea. Dar dac ne loveşte, cred c vom fi istorie, aşa c nu voră ă ă folosi prea mult.

Aşteptar .ă— Încearc din nou, zise Diana, iar Cassie încerc .ă ă— Mama ei n-a v zut-o de azi-diminea , zise Suzan. M întrebă ţă ă

unde sunt ea şi John cel Negru.Şi Cassie se întreba acelaşi lucru. Dar indiferent unde erau,

Faye nu r spundea la telefon.ă— Cred, spuse Cassie într-un târziu, c lipseşte conduc toareaă ă

sabatului. Şi… ei bine, o s verific mai întâi în Cartea Umbrelor,ă dar, Melanie, nu se spune undeva c în caz de urgen putemă ţă alege un nou conduc tor?ă

Se auzi un foşnet printre membrii grupului, to i cei de fa îşiţ ţă îndreptar spatele şi devenir aten i.ă ă ţ

— Oh, f cu Laurel. Asta e o ideeă bună! — Mai ales c avem şi Instrumentele Supreme, ad ug Adam.ă ă ă— Atunci s trecem la fapte! zise şi Deborah.ăCassie era agitat . Îşi f cuse o promisiune în timp ce se uitaseă ă

la Faye cum desena cercul la r scruce, iar acum avea s vadă ă ă cum o împlinea. Îşi promisese c Faye nu va fi pentru totdeaunaă conduc toarea… iar în câteva minute, Fayeă nu avea s mai fieă liderul lor.

Deschise vesel gura s spun :ă ă ă— O nominalizez pe Diana.

Dar înainte de a apuca s -şi termine vorba, o auzi pe Dianaă zicând:

— O nominalizez pe Cassie, spuse aceasta limpede. Înm rmurit , Cassie se holb la ea. Când îşi reveni, exclam :ă ă ă ă— Glumeşti!

— Nu, r spunse Diana. Apoi se întoarse spre ceilal i şi le vorbiă ţ pe un ton oficial: Cassie a demonstrat c de ine cea mai mareă ţ putere comparativ cu oricare dintre noi, inclusiv cu Faye. Poate chema toate elementele – am v zut-o chemând Focul. Poateă comunica de la lungi distan e. Viseaz lucruri care se împlinesc,ţ ă iar ea este cea care ne-a condus la Instrumentele Supreme. Bunica ei i-a spus c familia ei a avut dintotdeauna cea maiă limpede vedere şi cea mai mare putere. Iar ea este puternic ,ă mai puternic decât sunt eu pentru un asemenea gen de lupt . Oă ă nominalizez pe Cassie.

Cassie era uluit , dar ceilal i cl tinau aprobator din cap.ă ţ ă— E foarte dur , ad ug Deborah, chiar dac nu pare aşa.ă ă ă ă— A gonit câinele de pe mine, spuse Chris, ridicându-şi piciorul

şi cercetându-l.— E şi inteligent , zise Laurel mândr .ă ăÎn afar de Diana, cea mai bun prieten din Cerc a lui Laurelă ă ă

era Cassie.— Se gândeşte la lucruri la care mul i dintre noi nu ne gândim,ţ

complet Laurel.ă— Are idei, coment Suzan, cl tinând aprobator din cap, cuă ă

în elepciune, agitându-şi pletele blond-roşcate.ţ— Îmi place de ea, îndr zni Sean, ezitând, din locul în care seă

afla, înconjurat de cercul din pietre albe. A fost dr gu cu mine.ă ţă— E foarte înzestrat de natur , zise Doug, afişându-şi bine-ă ă

cunoscutul rânjet.— Da, spuse Nick, f r s mai adauge nimic altceva.ă ă ăCassie în elese c vorbeau serios.ţ ă— Şi, de asemenea, eu şi John cel Negru suntem… Se opri şi

încerc din nou: Chestia e c John cel Negru este…ă ăDar tot nu putea rosti cuvântul.— Cred c de fapt asta nu e o problem pentruă ă noi, spuse

Melanie, privind-o pe Cassie cu ochii ei cenuşii, gânditori. Dacă chiar nu vrea s te r neasc , atunci asta va fi o sl biciune de-aă ă ă ă lui… un pic.

To i continuau s clatine aprobator din cap. Cassie îşi înghi iţ ă ţ nodul din gât şi se uit mirat la cei din Cerc. P rea c nim nuiă ă ă ă ă nu-i trecea prin minte c poate ea era foarteă speriată s conducă ă lupta împotriva lui John cel Negru. În sufletul ei, ştia şi ea c nuă voia s -l înfrunte din nou – c nu era preg tit pentru asta. Nuă ă ă ă

ştia dac va fi vreodat preg tit .ă ă ă ăDar se uitau cu to ii la ea: Diana cu gravitate şi credin ;ţ ţă

Deborah şi fra ii Henderson cu inocent încredere. Chiar şi Nickţ ă şi Melanie cl tinau aprobator din cap, sus inând-o.ă ţ

Cassie se uit la Adam.ăOchii lui albaştri-cenuşii erau ca oceanul – tulbura i plini deţ

neastâmp r.ă— Po i s-o faci, r spunse el la o întrebare nerostit . Şi cred cţ ă ă ă

e cel mai bine pentru sabat. Nu ştiu dac este cel mai bine şiă pentru tine.

Cassie oft .ăCredeau cu to ii în ea. Nu putea s -i dezam geasc . ţ ă ă ă— Dac toat lumea e de acord, spuse ea, recunoscându-şi cuă ă

greu glasul.— S vot m cât mai simplu, spuse Melanie. Cei care suntă ă

pentru Cassie, s ridice mâna.ăRidicar to i mâinile.ă ţDiana âşni:ţ— O s aduc obiectele, spuse ea.ăDup care, împreun cu Adam se duse în pivni , de unde seă ă ţă

întoarser amândoi dup câteva minute, aducând cutiaă ă îmbr cat în piele, cu balamale de alam , destinat p str riiă ă ă ă ă ă documentelor. Toat lumea se apleca înainte s vad cum eaă ă ă deschide cutia, iar printre ci se auzir şuşoteli de uimire.ă

— Sunt frumoase, coment Suzan, atingând argintul diademeiă cu mâna ei ale c rei unghii erau perfect îngrijite.ă

— Da, zise Diana, deschizând fermoarul rucsacului ei. Uite, Cassie, pune- i asta. Era rochia alb pe care Diana o purtase laţ ă adun rile lor.ă

Cassie sim i cum c ldura îi urc în obraji.ţ ă ă Nu putea s poarteă rochia. Ar fi ar tat…ă

— Nu- i face griji, n-o s - i fie frig, spuse Diana şi zâmbi.ţ ă ţ— Dar… eşti mai înalt decât mine. O s -mi fie prea lung …ă ă ă— Am scurtat-o, spuse Diana. Iar în liniştea care urm , spuseă

uşor: Ia-o, Cassie.Încet, Cassie o lu . Se duse la baie, unde b ie ii îl sp laser peă ă ţ ă ă

Sean şi unde înc era un uşor abur, şi îmbr c rochia de m tase.ă ă ă ă Îi venea perfect.

Diana pl nuise acest lucru, îşi d du ea seama.ă ă

Îi era greu s se întoarc la ei, dar îşi spuse sieşi c nu mai eraă ă ă timp ca s -şi fac griji despre cum ar ta. Chris şi Doug începură ă ă ă s fluiere când o v zur .ă ă ă

— Termina i, e o treab serioas , zise Laurel.ţ ă ă— Trebuie s stea şi ea în cercul de pietre albe, spuse Melanie.ă

Pleac de-acolo, Sean.ăAcesta, ar tând uşurat, p şi în afara cercului. Cassie îi luă ă ă

locul.Se aşternu liniştea.— Jur s fac totul pentru Cerc, s nu fac r u niciunuia şi s vă ă ă ă ă

fiu credincioas tuturor. Ap , Foc, P mânt şi Aer, aduce i-ne paceă ă ă ţ şi bun în elegere, spuse Diana.ă ţ

Cassie îşi d du seama c ea parcurgea un ceremonial, care nuă ă avusese loc atunci când Faye fusese învestit cu puterea deă conduc toare a grupului.ă

— Uita i… asta e doar ceva temporar, nu-i aşa? începu ea.ţ— Şşşt… f cu Laurel, îngenunchind.ăCassie sim i c ceva catifelat îi era pus pe picior, chiarţ ă

deasupra genunchiului. Privi în jos şi o v zu pe Laurel legându-iă jartiera de piele verde.

Sim i cum bra ul îi este cuprins de r ceal , iar când seţ ţ ă ă întoarse, o v zu pe Melanie prinzându-i acolo br ara de argint.ă ăţ Era surprinz tor de grea. Cassie ştia c o va sim i ori de câte oriă ă ţ îşi va mişca bra ul.ţ

— Uit -te la mine, o îndemn Diana.ă ăCassie o ascult . Diana inea în mâini diadema cu delicateleă ţ

ornamente de argint şi cu semiluna în mijloc. Cassie sim i cum i-ţo fixeaz în p r, uşor, dar ferm. Iar apoi, în întregul corp, de laă ă argintul jartierei la cel al br rii şi pân la cercul care-i atingeaăţă ă fruntea, Cassie se sim i tulburat de un val de c ldur . O…ţ ă ă ă revenire la via .ţă

Acestea erau Instrumentele adev rate; nu doar nişteă simboluri, se gândi ea. Aveau propria lor putere.

În acel moment, îşi d du seama c se putea folosi de putereaă ă lor. F ceau parte din ea, insuflându-i for . Era vr jitoare, toateă ţă ă str bunele ei fuseser vr jitoare, iar acum era conduc toareaă ă ă ă Cercului.

— Bun, rosti ea, p şind afar din cercul de pietre şi ducându-ă ăse s -şi ia Cartea Umbrelor din rucsac.ă

Nu mai era îngrijorat de felul în care ar ta; ştia c ar ta bine.ă ă ă ă Şi nu conta. Mai aveau doar pu in timp şi voia s -l foloseasc înţ ă ă avantajul lor.

— În regul , uita i, în timp ce vom aştepta, cred c ar trebui să ţ ă ă ne uit m în Cartea Umbrelor – bunica mi-a spus s-o studiez pe aă mea şi e mai bine s-o fac decât s stau degeaba, spuse ea. Până ă la l sarea întunericului, am putea citi pe rând din c r ile noastre,ă ă ţ cu glas tare – el nu va face nicio mişcare pân atunci.ă

— Eşti sigur ? o întreb Melanie.ă ă— Da.Cassie n-ar fi putut spune de unde ştia, dar ştia. Bunica ei

denumise aceast calitateă vedere, dar pentru Cassie era mai mult ca o voce – o voce interioar , o voce din inima ei. Până ă acum, se convinsese c trebuia s asculte de ea.ă ă

Nimeni nu o contrazise. Cei de fa îşi luar fiecare Carteaţă ă Umbrelor. Afar , vântul vuia însp imânt tor.ă ă ă

15Pe la ora patru, puterea se stârni. În cas se f cu mai frig.ă ă

Aprinser lumân ri şi continuar s citeasc .ă ă ă ă ă— Pentru protec ie împotriva Focului şi Apeiţ , citi Cassie. Dar Melanie spuse c descântecul care urma nu era suficientă

de puternic ca s le protejeze împotriva uraganului, iar Cassieă ştia c avea dreptate.ă

— Uite, altceva: Pentru a alunga Teama şi Emo iileţ d un toare,ă ă citi Diana din propria-i carte. Soarele – ziua /Luna – noaptea /Fie ca toate gândurile-ntunecate /S fie alungate!ă Foarte dr gu !ă ţ

Continuar s citeasc .ă ă ă Descântec pentru a vindeca un copil bolnav. Amulet pentru putere. Trei vr ji pentru a lega ună ă îndr gostit. Pentru a isca o furtună ă – de-aşa ceva chiar nu aveau nevoie, se gândi Cassie obosit . Citi din nou despre cristale: cumă un cristal mai mare avea mai mult energie şi concentrare.ă Vrajă pentru înl turarea r ului,ă ă citi tare, deşi nu în elegea.ţ

— Invoc doar puterea care este a ta, chemând elementeleă sau acele tr s turi ale lumii naturale care sunt cel mai aproapeă ă de sufletul t u. Aceste puteri te vor ajuta s treci peste r u:ă ă ă puterea soarelui, a lunii, a stelelor şi tot ce apar ine p mântului.ţ ă

Citi din nou, încurcat .ă— Tot nu pricep.— Cred c vrea s spun c vr jitoarele pot chema în ajutoră ă ă ă ă

natura, pentru a ap ra lucrurileă bune împotriva r ului, spuseă Melanie.

— Da, dar cum s le chemi? întreb Cassie. Şi ce fac ele atunciă ă când le chemi?

Melanie nu ştia.Se însera. Lumina cenuşie de la ferestre se f cea tot maiă

sumbr şi, în cele din urm , se întunec . Vântul zgâl âiaă ă ă ţ obloanele şi sticla ferestrelor. Ploaia continua s cad persistentă ă ă în întuneric.

— Ce crezi c va face el? întreb Suzan.ă ă— Ceva neprietenos, spuse Laurel.Cassie era mândr de ei. Erau însp imânta i: îi cunoşteaă ă ţ

suficient de bine ca s ştie c în spatele calmului lui Deborah seă ă afla teama, la fel şi în spatele neclintirii lui Melanie, dar nimeni nu fugea, n-o l sa balt . Doug f cea glume proaste, iar Chrisă ă ă f cea avioane de hârtie. Nick st tea încordat şi mut, iar Adamă ă avea c ştile lui Doug pe urechi şi asculta ştirile la radio.ă

La ora şase, furtuna se opri.Cassie îşi sim i deodat urechile – obişnuite cu zgomotul ploiiţ ă

şi cu şuierul vântului – iuindu-i de linişte. Se uit la ceilal i şi-iţ ă ţ v zu pe to i alerta i.ă ţ ţ

— Nu se poate s se fi terminat, zise Suzan. Doar dac nuă ă cumva a trecut de noi.

— Înc este în Atlantic, spuse Adam. Se pare c va lovi uscatulă ă cam într-o or . Asta e doar calmul dinaintea furtunii.ă

— Cassie? spuse Diana.— Crezi c va trece la ac iune? întreb Cassie, încercând să ţ ă ă

par calm , deşi fiecare muşchi din trupul ei era încordat.ă ăCassandra.În mintea ei r sun vocea lui. Se uit la ceilal i şi v zu c şi eiă ă ă ţ ă ă

auziser .ăAdu- i sabatul la cap tul str zii Crowhaven. La num rulţ ă ă ă

treisprezece, Cassandra. Te aştept.Degetele lui Cassie se crispar pe o bucat de lenjerie aflată ă ă

al turi. Încerc s se concentreze la puterea Instrumenteloră ă ă Supreme, la c ldura atingerii lor. Apoi îşi for mintea şi formă ţă ă cuvinte.

Sosim. Salut-o pe Faye din partea noastr .ăOft . Doug îi zâmbi.ă— Foarte bine! zise el.Era pur bravad şi ştiau asta cu to ii, dar pe Cassie o f cea să ă ţ ă ă

se simt mai bine. Îşi şterse discret palmele umede pe bucata deă pânz pe care o avea în mân , iar apoi se ridic în picioare.ă ă ă

— S mergem, zise ea.ăDiana avusese dreptate: dac purta simbolurile conduc toareiă ă

sabatului şi rochia alb , nu avea s -i fie frig. Afar , cerul eraă ă ă limpede, iar p mântul era t cut, cu excep ia valurilor. Da,ă ă ţ liniştea dinaintea furtunii, se gândi Cassie. Era un calm tulbur tor, gata s se transforme din nou în violen , în oriceă ă ţă moment.

Melanie spuse:

— Priveşte luna!Cassie sim i un junghi în stomac.ţP rea s fie semilun , un disc de argint din care muşcaseă ă ă

cineva. Dar Cassie sim i c era ceva în neregul . Nu eraţ ă ă semilun ; era lun plin , dar invadat , umbrit . Se uit laă ă ă ă ă ă întunericul ce c dea asupra acelei lumi str lucitoare.ă ă

Se gândi c de fapt vedea cum umbra se mişca, acoperind totă mai mult suprafa a alb .ţ ă

— Haide i, zise ea.ţPornir pe strada umed , îndreptându-se spre promontoriu.ă ă

Trecur pe lâng casa lui Suzan, cu coloanele ei greceşti, ună ă morman cenuşiu profilat pe fundalul luminat de lun . Trecur peă ă lâng casa lui Sean, la fel de întunecoas . Apa se auzea gâlgâindă ă pe marginea drumului, în micile şan uri. Trecur pe lâng casaţ ă ă lui Cassie.

Ajunser pe locul gol de la num rul treisprezece.ă ăAr ta exact ca atunci când s rb toriser Halloween-ul aici,ă ă ă ă

f când foc de tab r şi invocând spiritul lui John cel Negru. Gol,ă ă ă pustiu. Steril. Nu era nimeni aici.

— O fi o curs ? întreb Nick direct.ă ăCassie cl tin din cap, cu îndoial . Vocea din interiorul ei nu-iă ă ă

spunea nimic. Se uit la lun dinspre r s rit şi avu un alt şoc.ă ă ă ăEra vizibil mai mic , semiluna fiind acum foarte îngust .ă ă

Umbra nu era neagr sau cenuşie, ci avea o culoare mohorât ,ă ă de un maroniu precum arama.

— Înc zece minute pân va fi complet acoperit , anună ă ă ţă Melanie.

— Cam o jum tate de or pân ce uraganul va lovi uscatul,ă ă ă zise Adam.

O nou pal de vânt se sim i în jurul lor. Picioarele lui Cassie,ă ă ţ în pantofii albi, sub iri, pe care Diana îi adusese pentru ea, erauţ ude.

R maser în loc neştiind ce s fac . Cassie ascult cumă ă ă ă ă valurile se sp rgeau de falez . Sim urile ei erau în alert ,ă ă ţ ă c utând, dar nu p rea s se întâmple nimic. Minutele careă ă ă treceau o tensionau şi mai mult, era tot mai încordat .ă

— Uite, şopti Diana.Cassie se uit din nou la lun .ă ăUmbra maronie, mohorât , aluneca pe ultima margineă

str lucitoare, sub ire precum un deget. Cassie se uit la ea cumă ţ ă disp rea, precum o lumânare pâlpâind. Apoi, icni.ă

Sunetul fusese involuntar şi-i fu ruşine c -l sc pase, dar toată ă ă lumea din jurul ei icni. Pentru c nu doar c luna se întunecase,ă ă ca o lun nou , şi nici din cauza culorii maronii. Când fuă ă acoperit , deveni roşie, un roşu intens şi amenin tor, ca sângeleă ţă închegat. Sus pe cer, perfect vizibil , str lucea ca un t ciune deă ă ă o lumin nefireasc .ă ă

Apoi cineva se înec tuşind, iar Sean scoase un sunet strident.ăCassie se întoarse rapid, la timp ca s vad ce se întâmpla. Peă ă

terenul pustiu din fa a lor, ap ruse ceva. O pat rectangular luaţ ă ă ă form , iar Cassie v zu c devenea din ce în ce mai solid . V zuă ă ă ă ă un acoperiş ascu it, pere i netezi din scânduri, mici ferestreţ ţ neregulate. O uş f cut din lemn masiv. Ar ta precum aripaă ă ă ă veche a casei bunicii ei, construc ia original din 1693.ţ ă

Lucea precum o lumin sumbr , ca luna de un roşu sângeriu.ă ă— E real ? şopti Deborah.ăCassie trebui s aştepte un moment ca s -şi recapeteă ă

respira ia şi glasul.ţ— Acum este real , zise ea. Chiar acum, pentru câtevaă

minute, este real .ă— Oribil, şopti Laurel.Cassie ştia ce sim ea, ceea ce întregul sabat sim ea. Casa eraţ ţ

malefic în acelaşi fel în care era şi craniul. Ar ta deformat , într-ă ă ăo rân , ca ceva ieşit dintr-un coşmar. Şi to i se sim ir ,ă ţ ţ ă instinctual, prinşi ca-ntr-un cleşte al terorii. Cassie îi auzi pe Chris şi Doug respirând precipitat.

— Nu v apropia i de ea, strig Nick ferm. S ne retragem,ă ţ ă ă pân iese el.ă

— Nu- i face griji, îl asigur Deborah. Nu se va apropia nimeniţ ă de ea.

Cassie ştia mai bine.Vocea ei interioar , t cut pân cu doar câteva clipe în urm ,ă ă ă ă ă

îi spunea acum clar ce trebuia s fac . Ce nu-i spunea era cumă ă s -şi g seasc îndr zneala s-o fac .ă ă ă ă ă

Se uit în spatele ei, la ceilal i care st teau acolo. Clubul.ă ţ ă Cercul. Prietenii ei.

Dup ini ierea ei, Cassie fusese fericit s fac parte din acestă ţ ă ă ă grup. Era legat de fiecare dintre ceilal i, în momente diferite:ă ţ

plânsese cu Diana, se sprijinise pe Nick şi Adam când fusese la ananghie. Dar acum era ceva ce trebuia s fac doar ea, iară ă Adam şi Nick nu o puteau ajuta. Nici m car Diana.ă

— Trebuie s merg singur , spuse ea.ă ăÎşi imagin c spusese aceste cuvinte cu voce tare, când îiă ă

v zu pe ceilal i holbându-se la ea. În urm toarea clip , începură ţ ă ă ă cu to ii s protesteze.ţ ă

— Nu fi nesocotit , Cassie. sta e teritoriul lui; nu po i mergeă Ă ţ acolo, zise Deborah.

— Se poate întâmpla orice. Las -l pe el s ias , îi zise Nick.ă ă ă— E prea periculos. Nu te l s m s mergi singur , ad ugă ă ă ă ă ă

Adam f r s ezite.ă ă ăCassie se uit la el cu reproş, deoarece el fusese cel careă

spusese c s fie ea conduc toarea sabatului poate c nu eraă ă ă ă bine pentru ea; şi avusese dreptate, aşa c el trebuia să ă în eleag acum. Sigur c era periculos, dar trebuia s-o fac . Johnţ ă ă ă cel Negru, John Blake, John Brunswick, indiferent cum voia el s -lă cheme, o convocase aici şi o aştepta în untru. Iar Cassie trebuiaă s intre.ă

— Dac nu avea i de gând s m asculta i, nu trebuia s mă ţ ă ă ţ ă ă alege i conduc toarea voastr , spuse ea. Dar v spun acum, astaţ ă ă ă vrea el. Nu va ieşi. Vrea ca eu s intru acolo.ă

— Dar nu trebuie s-o faci, spuse Chris, aproape implorând-o.Dintre to i, numai Diana t cea. St tea în loc, b rbia îi tremura,ţ ă ă ă

lacrimile i se adunau în ochi. Ei i se adres Cassie:ă— Da, trebuie s-o fac.Iar Diana, care ştia ce înseamn s fii conduc toare, cl tină ă ă ă ă

aprobator din cap.Cassie se întoarse cu spatele înainte de a o vedea pe Diana

plângând.— R mâne i aici, le spuse ea, pân ies. O s fiu bine; am cuă ţ ă ă

mine Instrumentele Supreme, n-a i uitat, da?ţApoi se îndrept spre cas .ă ăCuiele din lemnul masiv al uşii formau un model: vârtejuri de

diamante. P reau s luceasc mai roşiatic decât lemnulă ă ă dimprejurul lor. Cassie atinse iv rul uşii, ezitând, şi-l sim i rece şiă ţ solid. Uşa se deschise, iar ea intr .ă

Totul era înv luit într-o uşoar cea , ca o hologram roşiatic ,ă ă ţă ă ă dar p reaă suficient de real. Buc t ria sem na cu cea a bunicii ei,ă ă ă

dar era goal . Urm toarea uş , a salonului, era la fel. Un şir deă ă ă trepte înguste, întortocheate, âşni din col ul din spate alţ ţ salonului.

Cassie urc treptele, observând cu un amuzament straniuă apari ia nepotrivit a felinarelor atârnate de pere i. Aruncau oţ ă ţ lumin rece, bizar de roşie, cu foarte pu in mai str lucitoareă ţ ă decât casa îns şi. Scara era abrupt , iar inima îi bubuia cândă ă ajunse în vârf.

Primul dormitor mic era gol. La fel era şi al doilea. Mai r m sese doar camera mare de deasupra buc t riei.ă ă ă ă

Cassie se îndrept spre ea f r s ezite. În prag, observ că ă ă ă ă ă str lucirea din interior era mai mare, precum suprafa a unei luniă ţ umbrite.

Intr .ăEl era în untru, atât de înalt, încât aproape c atingea cuă ă

creştetul tavanul neregulat. Împr ştia o lumin de o r utateă ă ă pur . Fa a îi era crud şi triumf toare, iar Cassie se gândi că ţ ă ă ă putea s -i vad liniile craniului.ă ă

Se opri şi se uit la el.ă— Tat , zise ea. Am venit.ă— Cu sabatul, spuse John cel Negru. Sunt mândru de tine.Cassie şi-ar fi dorit ca Portia s -l vad acum pe domnulă ă

Brunswick al ei.— De ce te-ai folosit de Sean? îl întreb ea.ă— Pentru c era slab şi avea deja o piatr pe care puteam s-oă ă

influen ez, r spunse el. De ce toate aceste întreb ri? Nu- i daiţ ă ă ţ seama c …ă

T cu şi se mişc uşor, rapid. În timp ce se afla în mijloculă ă frazei, Cassie aruncase pumnalul spre el. Nu mai aruncase niciodat un cu it, dar unele str bune de-ale ei, care purtaseră ţ ă ă Instrumentele Supreme, trebuie c-o mai f cuser , deoareceă ă br ara p rea s -i ghideze bra ul, iar pumnalul luci – de fiecareăţ ă ă ţ dat când lama lui se învârtea – direct spre inima lui John celă Negru. Dar b rbatul cel înalt fusese pur şi simplu mai rapid.ă Prinse pumnalul în aer – de lam – şi r mase în loc inându-l înă ă ţ mân , uitându-se la Cassie.ă

— Nu e demn de tine, Cassandra, zise el. Şi cu greu se poate spune c aşa trebuie s te compor i cu tat l t u. Acum suntă ă ţ ă ă furios pe tine.

Dar nu p rea furios; vocea-i era rece ca moartea şiă otr vitoare. Cassie crezuse mai înainte c -i era fric , dar de faptă ă ă nu fusese nimic. De-abia acum era însp imântat cu adev rat.ă ă ă Genunchii i se înmuiaser , iar b t ile inimii f ceau ca trupul s iă ă ă ă ă se cutremure.

John cel Negru arunc pumnalul înapoi, iar acesta se înfipse înă podea, în fa a lui Cassie, care tremura.ţ

— Uraganul va lovi uscatul în curând, spuse el. Nu ave i deţ ales; niciodat nu a i avut de ales. Jur , Cassandra.ă ţ ă Jur !ă

Mi-e fric , se gândi Cassie. Te rog, mi-e fric .ă ă— …Avea la ea Instrumentele Supreme, dar n-avea nicio idee

cum s le foloseasc .ă ă— Sunt tat l t u. F ce- i spun.ă ă ă ţDac m car aş fi ştiut cum s le folosesc…ă ă ă— Nu ai puterea s m înfrun i!ă ă ţ— Ba da, o am! şopti Cassie.În mintea ei, se deschise o uş – zorii unei lumini de argint. Caă

luna care ieşea din umbr , ilumina totul. În elese vraja prin careă ţ r ul putea fi inut la distan . ă ţ ţă Invoc doar puterea care este aă ta… puterile pe care le ai asupra a tot ce e r u.ă

Deodat , sim i c un lung şir de vr jitoare se afla în spatele ei.ă ţ ă ă Ea era ultima, doar una dintre ele, şi toate cunoştin ele celorlalteţ erau şi ale ei. Cunoştin ele lor şi puterea lor. Cuvintele îi r s rirţ ă ă ă pe buze:

— Lun , cu puterea pe care o am asupra ta, zise eaă tremurând.

John cel Negru se holba la ea, p rând s dea înapoi.ă ă— Lun , cu puterea pe care o am asupra ta, repet Cassie,ă ă

mai tare. Soare, cu puterea ta.John cel Negru f cu un pas înapoi.ăCassie p şi înainte, c utând în minte urm toarele cuvinte. Dară ă ă

nu le rosti. O alt voce le rostea în locul ei, o voce din spatele ei.ă— Stelelor, cu puterea pe care o am asupra voastr . Planete,ă

cu puterea pe care o am asupra voastr .ăEra Diana, cu p rul s u blond ridicat, ca b tut de vânt. Veniă ă ă

chiar în spatele lui Cassie, înalt , mândr şi zvelt , ca o sabie deă ă ă argint. Lui Cassie îi tres ri inima;niciodat în via a ei nu fuseseă ă ţ mai bucuroas c cineva înc lcase instruc iunile pe care ea leă ă ă ţ d duse.ă

— Mareelor, cu puterea pe care o am asupra voastr . Ploaie,ă cu puterea pe care o am asupra ta, spuse Adam.

Era chiar al turi de Diana, cu p rul str lucindu-i ca focul, caă ă ă nişte rubine în luciul roşiatic din jur.

Deborah era în spatele lui, cu p rul ei întunecat dezordonat înă jurul fe ei mici, extrem de concentrat .ţ ă

— Vântule, cu puterea pe care o am asupra ta, zise ea.Nick i se al tur , cu ochii s i reci şi furioşi.ă ă ă— Ghea , cu puterea pe care o am asupra ta.ţăŞi Laurel:— Frunz , cu puterea pe care o am asupra ta. R d cin , cuă ă ă ă

puterea pe care o am asupra ta.Şi Melanie:— Pietre, cu puterea pe care o am asupra voastr .ăErau cu to ii acolo, al turi de Cassie, ad ugându-şi vocile la aţ ă ă

ei. Iar John cel Negru d dea înapoi ca un laş, dinaintea lor.ă— Tr snete, cu puterea pe care o am asupra voastr , i seă ă

adres Doug.ăŞi:

— Fulgerelor, cu puterea pe care o am asupra voastr , strigă ă şi Chris.

— Rou , cu puterea pe care o am asupra ta, zise Suzan,ă împingând în fa a ei o siluet mic .ţ ă ă

Era Sean, tremurând, p rând însp imântat s vin acolo s -lă ă ă ă ă înfrunte pe b rbatul care-i controlase mintea. Dar vocea lui seă ridic , strident :ă ă

— Sânge, cu puterea pe care o am asupra ta!John cel Negru se sprijinea de zidul roşu al casei, p rândă

contorsionat. Tr s turile i se estompaser , str lucirea roşieă ă ă ă pierise, iar el r m sese negru cum era în realitate.ă ă

Dar în sabatul lui Cassie erau doar unsprezece; Cercul nu era complet. Şi doar un Cerc complet i se putea împotrivi acestui b rbat.ă

Dup ce strig tul lui Sean se pierdu, John cel Negru seă ă îndrept de spate. F cu un pas în fa , spre ei, iar lui Cassie i seă ă ţă t ie r suflarea.ă ă

— Focule, cu puterea pe care o am asupra ta! strig o voceă aspr , iar el se d du înapoi.ă ă

Uimit , Cassie o v zu pe Faye. Fata zvelt p rea s fi câştigată ă ă ă ă în în l ime, în timp ce John cel Negru p rea tot mai mic; ar ta dină ţ ă ă cap pân -n picioare ca o regin barbar , aşa cum st tea uitându-ă ă ă ăse fix la el. Apoi se urni, s se aşeze lâng Cassie.ă ă

— Întunericule, cu puterea pe care o am asupra ta, spuse ea, şi fiecare cuvânt era ca un cu it ascu it, ad ug Faye. Noapte, cuţ ţ ă ă puterea pe care o am asupra ta!

Acum, se gândi Cassie. El era slab, vulnerabil, iar ei erau uni i.ţ Acum – dac avea s existe vreodat un asemenea moment –ă ă ă era timpul s -l înfrâng .ă ă

Dar nici Focul, nici Apa nu o mai f cuser înainte. John celă ă Negru fusese înfrânt de dou ori, murise de dou ori, dar deă ă fiecare dat se întorsese. Dac reuşeau s scape de el pentruă ă ă totdeauna, trebuia mai mult decât doar s -i distrug trupul.ă ă Trebuia distrus sursa puterii lui – craniul de cristal.ă

Dac am fi avut un cristal mai mare, se gândi Cassie. Dar nuă aveau. Se gândi cu disperare la aflorimentele proeminente de granit din New Salem… dar acelea nu erau cristale, nu ar fi reuşit s men in energia concentrat . Mai mult decât atât, nu aveaă ţ ă ă nevoie doar de un cristal mare, avea nevoie de un cristal uriaş. Unul atât de uriaş… atât de uriaş…

M gândesc la cristal ca la o plaj ,ă ă auzi în mintea ei vocea lui Melanie, râzând. Un cristal nu e altceva decât ap şi nisipă fosilizat…

Odat cu aceste cuvinte îi veni în minte şi o imagine. Mâna luiă Cassie, în prima zi, la Cape Cod.

— Uit -te-n jos, o repezise Portia, când îl v zuse pe Adamă ă venind, iar Cassie privise în jos, ruşinat , la propriile-i degeteă l sând urme în nisip.ă

Acolo, în nisip, erau mici sclipiri de granat şi de cristale verzi, aurii, maronii şi negre. O plaj . O plaj .ă ă

— Fi i cu mine! strig Cassie. To i care sunte i cu mine – da i-ţ ă ţ ţ ţmi puterea voastr !ă Acum!

Îşi imagin clar plaja lung , care se întindea în paralel cuă ă strada Crowhaven. Mai bine de un kilometru şi jum tate din ea,ă cristal lâng cristal. Îşi trimise gândurile în zbor spre ea, adunândă în spatele ei puterea sabatului. Se concentr la ea, prin ea,ă privindu-l pe John cel Negru… craniul de cristal cu din ii s i rânji iţ ă ţ şi cu orbitele goale ale ochilor. Apoi, for totul cu putereaţă

gândului.Sim i cum ieşea din ea, ca un val de c ldur , ca o flac rţ ă ă ă ă

solar cu energia întregului Cerc. Curgea dinspre ea c tre plaj şiă ă ă dinspre plaj c tre John cel Negru, concentrat şi amplificat , cuă ă ă ă toat puterea P mântului şi Apei laolalt . Iar de data asta, cândă ă ă craniul explod , se r spândi o ploaie de cristale ca un pandantivă ă de ametist spulberat.

Urm un ip t pe care Cassie n-avea s -l uite niciodat . Apoi,ă ţ ă ă ă podeaua casei de la num rul treisprezece îi disp ru de subă ă picioare.

16— Eşti OK? o întreb Cassie pe Suzan, care, din întâmplare, seă

afla lâng ea. E OK toat lumea?ă ăTo i membrii Cercului erau împr ştia i pe terenul viran, deţ ă ţ

parc o mân uriaş îi aruncase acolo. Începur cu to ii s seă ă ă ă ţ ă foiasc .ă

— Cred c mi-am rupt mâna, zise Deborah, mai degrabă ă calm .ă

Laurel se târî spre ea, s-o examineze.Cassie se holba de jur împrejur. Casa disp ruse. La num rulă ă

treisprezece era din nou doar un teren viran. Iar lumina se transforma.

— Uite, zise Melanie, ridicându-şi privirea.De data asta, în vocea ei se sim eau bucuria şi admira ia.ţ ţLuna era din nou argintie – doar o semilun îngust , careă ă

acum se m rea. Culoarea sângerie disp ruse.ă ă— Am reuşit, strig Doug, în timp ce p rul lui blond ar ta maiă ă ă

s lbatic decât îl v zuse vreodat Cassie. B iatul rânji: Hei! Amă ă ă ă reuşit!

— Cassie a reuşit! spuse Nick.— Chiar a disp rut? întreb Suzan, cu voce strident . Aă ă ă

disp rut pentru totdeauna, de data aceasta?ăCassie privi din nou în jur, sim ind doar briza puternic şiţ ă

zbuciumul f r sfârşit al m rii. P mântul era t cut. Nu se vedeauă ă ă ă ă alte lumini decât cele ale lunii şi stelelor.

— Cred c a disp rut, şopti ea. Cred c noi am învins! Apoi seă ă ă întoarse repede c tre Adam: Ce se-ntâmpl cu uraganul?ă ă

Adam se scotoci la brâu, dup aparatul de radio.ă— Sper c nu s-a stricat, zise el, punându-şi c ştile şiă ă

ascultând.Şchiop tând, deplasându-se cu greu, se adunar cu to ii înă ă ţ

jurul lui, aşteptând.El continu s asculte, cl tinând din cap, potrivind canalul.ă ă ă

Chipul îi era tensionat. Cassie o v zu pe Diana al turi de ea şi oă ă prinse de mân . R maser aşa, împreun . Adam tres ri:ă ă ă ă ă

— Vânt puternic la Cape Cod… furtuna se îndreapt spre nord-ă

est… nord-est! Se îndep rteaz ! Se îndreapt spre mare!ă ă ă

Fra ii Henderson chiuir , dar Melanie le ceru s fac linişte.ţ ă ă ă Adam continu :ă

— Maree puternic … inunda ie… dar e în regul … nimeni nu aă ţ ă fost r nit. Pagube materiale, atâta tot. Am reuşit! Chiar amă reuşit!

— Cassie a reuşit… începu Nick din nou, agitat.Dar Adam s ri, o lu în bra e pe Cassie şi o învârti în aer.ă ă ţ

Cassie chiuia şi tot chiuia în timp ce Adam continua s-o învârt .ă Nu-l mai v zuse pe Adam aşa de fericit de când… ei bine, nu-şiă mai aducea aminte când îl mai v zuse atât de fericit. Presupuseă c de când îl întâlnise pe plaja de la Cape Cod, când el îi zâmbiseă cu îndr zneal . În toat aceast perioad plin de necazuri,ă ă ă ă ă ă Cassie uitase c Adam nu era un tip sumbru de felul lui.ă

La fel ca Herne, se gândi ea când Adam o l s jos, cuă ă r suflarea t iat şi îmbujorat . Zeul încornorat al p durii era ună ă ă ă ă zeu al bucuriei. Chris şi Doug se str duiau acum s danseze cuă ă ea. Adam valsa cu Diana. Cassie se pr buşi râzând, când cevaă uriaş, cu blan , o lovi şi o f cu s se rostogoleasc .ă ă ă ă

— Raj! strig Adam. i-am spus s stai acas !ă Ţ ă ă— E la fel de ascult tor ca voi to i, gâfâi Cassie, îmbr işându-lă ţ ăţ

pe ciob nescul german în timp ce acesta o lingea pe fa . Dară ţă sunt bucuroas c e aici. Vreau s spun, c sunte i to i aici, nuă ă ă ă ţ ţ doar el, ad ug ea, uitându-se în jurul ei.ă ă

— Nu puteam s te l s m s intriă ă ă ă de una singur ,ă zise Sean.Doug chicoti şi îl b tu pe spate pe b iatul cel mic.ă ă— Sigur c nu, tigrule, spuse el, uitându-se spre Cassie şiă

dându-şi ochii peste cap.Cassie se uita la Faye, care st tea un pic deoparte fa deă ţă

ceilal i, în felul în care Nick obişnuia s-o fac .ţ ă— M bucur c ni te-ai al turat, spuse ea.ă ă ăFaye nu mai ar ta deloc ca o stenograf . Coama ei de p ră ă ă

negru i se r spândise pe umeri, iar rochia neagr f cea ca pieleaă ă ă s -i arate şi mai palid , de culoarea mierii. Sem na un pic cu oă ă ă panter şi chiar mai mult cu o regin din jungl .ă ă ă

Ochii ei aurii, cu pleoape grele, îi întâlnir pe-ai lui Cassie;ă schi un zâmbet.ţă

Apoi, privi în jos.— Nu pot s -mi fac din nou unghiile roşii, oricum, vorbi eaă

t r g nat.ă ă ă

Cassie se întoarse şi îşi ascunse un zâmbet. Probabil c o altă ă recunoaştere din partea lui Faye c greşise nu avea s maiă ă primeasc .ă

— Atunci, dac a i terminat cu to ii de ipat şi de dansat, ziseă ţ ţ ţ Laurel cu voce r bd toare, putem acum s mergem acas ?ă ă ă ă Pentru c Deborahă şi-a rupt bra ul.ţ

Cassie s ri, vinovat .ă ă— De ce n-ai spus aşa?— Au, nu-i nimic, spuse Deborah.Dar îi l s pe Nick şi Laurel s-o ajute.ă ăÎn timp ce se întorceau, Cassie se gândi la altceva. Mama ei.

John cel Negru murise, uraganul fusese deturnat, dar oare ce f cea mama ei?ă

— Putem s-o lu m pe Deborah şi s mergem la b trâneleă ă ă vr jitoare? o întreb pe Diana.ă ă

— Oricum, acela este cel mai bun loc, zise Diana. Ele ştiu foarte multe leacuri.

Se uit la Cassie, iar în ochii ei verzi se citea în elegerea, apoiă ţ o lu de mân pe Cassie şi i-o strânse.ă ă

Trebuie s m preg tesc, cuget Cassie, în timp ce seă ă ă ă apropiau de num rul patru. Trebuie s fiu gata pentru orice.ă ă Poate c a murit. Poate c e în aceeaşi stare în care am l sat-oă ă ă ultima dat acolo, z când în pat. Poate s r mân aşa pe vecie.ă ă ă ă ă

Indiferent ce se întâmpl , mi-am inut promisiunea. L-am oprită ţ pe John cel Negru. Nu o s -i mai fac r u niciodat .ă ă ă ă

Cassie îşi ridic privirea spre lun înainte de a intra la Melanieă ă în cas . Acum, era semilun , mare, vesel . O lu ca pe oă ă ă ă prevestire bun .ă

În untru, lumân rile pâlpâiau. Timp de o clip de r t cire,ă ă ă ă ă Cassie se întreb dac cele trei b trâne înc mai dansauă ă ă ă dezbr cate, când d du cu ochii de salon. Str m tuşa Constanceă ă ă ă st tea în epenit ca un b pe un scaun rotund, îmbr cată ţ ă ăţ ă ă impecabil, în timp ce le servea ceaiul, la lumina lumân rilor,ă celor trei musafire ale sale.

Celor trei musafire ale sale…— Mam , strig Cassie şi se repezi înainte, lovindu-se de unulă ă

dintre scaunele fragile ale str m tuşii Constance, în timp ceă ă alerga. În momentul urm tor, o cuprinse pe mama ei – careă st tea pe canapea – şi o îmbr iş strâns. Şi mama ei îi r spunseă ăţ ă ă

la îmbr işare.ăţ— Oh, bunule Dumnezeu! zise mama ei, câteva minute mai

târziu, îndep rtând-o uşor, ca s-o poat vedea. Cum eştiă ă îmbr cat …ă ă

Cassie sim i c diadema îi c zuse într-o parte. Şi-o îndrept peţ ă ă ă cap şi se uit în ochii mamei sale. Era atât de fericit s revadă ă ă ă acei ochi privind-o şi v zând-o, încât uit s -i mai r spund .ă ă ă ă ă

Vocea lui Deborah se auzi din hol, obosit , dar plin deă ă mândrie:

— E conduc toarea noastr , spuse ea. Are cineva o aspirin ?ă ă ă ad ug ea.ă ă

— Ei bine, evident, nu e doar ceva temporar, spuse Laurel, p rând vexat . Vreau s spun c noi te-amă ă ă ă ales.

— Şi ai rezistat pân la cap t, spuse Deborah, luând o gură ă ă mare dintr-un m r pe care-l inea în mâna ner nit .ă ţ ă ă

Veni a doua zi. Nu trebuia s mearg la şcoal , din pricina unoră ă ă pagube minore provocate de furtun şi din cauza faptului că ă directorul disp ruse. Membrii Cercului se bucurau de o vremeă ciudat de blând şi f cuser un picnic în curtea din spate aă ă ă Dianei.

— Dar acum avem dou conduc toare, zise Chris. Sau Faye aă ă pierdut conducerea?

— Cu greu, zise Faye, cu o privire obosit .ăMelanie se foi gânditoare, cânt rind situa ia cu ochii s iă ţ ă

cenuşii.— Ei bine, alte sabaturi au avut mai mult de o conduc toare.ă

La fel şi sabatul originar: aminti i-v c John cel Negru era doarţ ă ă unul dintre lideri. Po i împ r i conducerea cu Faye, Cassie.ţ ă ţ

Aceasta din urm cl tin din cap, refuzând:ă ă ă— Nu f r Diana.ă ă— Poftim? zise Doug.Nick îi arunc o privire amuzat .ă ă— Probabil c Diana nu o s accepte aceast onoare, zise el.ă ă ă— Nu-mi pas , r spunse Cassie, înainte ca Diana s apuce să ă ă ă

scoat vreun cuvânt. Nu voi fi conduc toare f r Diana.ă ă ă ă Demisionez. M întorc în California.ă

— Uite cum stau lucrurile: nu pute i fiţ toate conduc toare,ă

începu Deborah.— De ce nu? întreb Melanie, ridicându-se. De fapt, este oă

idee bun . Pute i face un triumvirat. Şti i, ca pe vremeaă ţ ţ romanilor; aveau trei conduc tori.ă

— Poate c Diana nu vrea, repet Nick, cu voce ridicat .ă ă ăDar Cassie se ridic şi, ner bd toare, se îndrept spre ea.ă ă ă ă— Vei accepta, nu? o întreb . De dragul meu!ăDiana se uit la ea, apoi la ceilal i.ă ţ— Da, zi, spuse Doug expansiv.— Trei e un num r potrivit, ad ug Laurel, zâmbind diabolic.ă ă ăFaye oft adânc.ă— O, de ce nu? morm i ea, uitându-se în direc ia opus .ă ţ ăDiana se uit la Cassie.ă— Bine, r spunse ea.ăCassie o îmbr iş .ăţ ăDiana îi aşez o şuvi din p rul blond.ă ţă ă— Acum, am s - i cer s faci ceva, zise ea. În calitate deă ţ ă

conduc toare, nu mai eşti un membru junior al sabatului, Cassie,ă şi nimeni altcineva nu poate face asta. Vrei, te rog, s mergi şi să ă dezgropi cutia pe care i-am dat-o în noaptea zei ei Hecate?ţ ţ

— Cutia de la festivalul încrederii? A venit timpul s-o dezgrop m?ă

— Da, rosti Diana. A sosit.Se uita la Melanie, iar Melanie cl tina din cap, împ rt şindu-i,ă ă ă

în mod evident, secretul.Cassie se uit la amândou , încurcat , dup care, înso ită ă ă ă ţ ă

numai de Raj care op ia pe lâng ea, se îndrept spre drum sţ ă ă ă ă ia cutia. Era minunat s fie singur şi s ştie c nu i se întâmplaă ă ă ă nimic r u. S p în nisipul de lâng stânca cea mare unde s paseă ă ă ă ă în acea noapte, şi scoase de-acolo cutia, umed . Un val de mareă explod şi o stropi.ă

Se întoarse acas la Diana, cu r suflarea t iat din pricinaă ă ă ă acestei plimb ri, şi i-o d du Dianei.ă ă

— Ce este în untru? Tot nişte Instrumente Supreme? întrebă ă Doug.

— Probabil c tot chestii de-astea pentru fete, spuse Chris.ăDiana se aplec deasupra cutiei, cu o expresie stranie pe chip.ă— N-ai deschis-o, îi spuse ea lui Cassie.Aceasta cl tin din cap.ă ă

— Ei bine, ştiu c nu ai f cut-o, zise Diana. Ştiam c n-o veiă ă ă face. Dar voiam s ştii şiă tu. Oricum, este a ta; şi ce este în untru, desigur. Este un cadou.ă

Sufl nisipul uscat de pe cutie şi i-o d du înapoi lui Cassie.ă ăAceasta se uita la ea cu îndoial , apoi scutur cutia. Se auzeaă ă

un zgomot uşor, de parc în untru era un obiect mic. Se uit dină ă ă nou la Diana. Apoi, ezitând, aproape cu team , o deschise.ă

În untru, era un singur obiect. O piatr mic şi oval , de ună ă ă ă albastru pal combinat cu cenuşiu, pres rat cu cristale mici careă ă luceau în lumina soarelui.

Trandafirul de calcedonie. Înghe toat , mai pu in ochii – seţă ă ţ uit la Diana. Nu ştia ce s fac sau ce s spun . Nu în elegea.ă ă ă ă ă ţ Dar inima îi b tea cu putere.ă

— E al t u, spuse Diana din nou, dup care pur şi simpluă ă Cassie r mase acolo ghemuit , imobil , uitându-se la Melanie.ă ă ă Mai bine i-aş explica.ţ

Melanie îşi drese glasul.— Ei bine, zise ea şi privi spre Adam, care st tea la fel deă

nemişcat precum Cassie; nu vorbise mare lucru toat diminea a,ă ţ iar acum se holba la Diana, mut, nemişcat. Ei bine, repetă Melanie, în timp ce Adam continua s nu se uite la ea. E legat deă momentul în care Adam ne-a povestit despre felul în care te-a cunoscut, îi zise ea lui Cassie. A descris o leg tur … ceva care seă ă numeşte struna de argint. Î i aminteşti de asta?ţ

— Da, r spunse Cassie, nemişcat .ă ăSe uit din nou la Diana, cercetându-i chipul. Aceasta îiă

r spunse cu o privire senin .ă ă— Ei bine, aceast strun de argint este ceva real, ceva dină ă

vechile legende. Oamenii pe care îi lega erau suflete-pereche – ştii, meni i s fie împreun . Aşa c atunci când Diana a aflatţ ă ă ă despre acest lucru, am ştiut ce sunte i tu şi cu Adam, încheieţ Melanie, p rând bucuroas c terminase de explicat celor deă ă ă fa .ţă

Nimeni nu se uita la ea.— De-asta am fost surprins în leg tur cu Nick, în elegi, îiă ă ă ţ

spuse Diana lui Cassie, cu blânde e. Pentru c ştiam c nu-l po iţ ă ă ţ iubi decât pe Adam. i-aş fi spus înc de la început, dar mi-aiŢ ă cerut s - i mai dau o şans , s te las s demonstrezi c po i fiă ţ ă ă ă ă ţ credincioas … şi m-am gândit c era o idee bun . Nu pentruă ă ă

mine, ci pentru tine. Acum ştii, Cassie, cât eşti de puternic .ă Vezi?

Cassie cl tin din cap, în t cere.ă ă ă— Dar, Diana, şopti ea.Diana clipi, iar în ochii ei verzi se adunar lacrimi.ă— Acum m faci s plâng, zise. Cassie, cu toat lipsa deă ă ă

egoism din jurul nostru, credeai c nu o s -mi fac datoria? Voi doiă ă a i aşteptat luni întregi din cauza mea. Acum, nu trebuie s maiţ ă aştepta i.ţ

— Nu poate face nimeni nimic în leg tur cu acest lucru,ă ă spuse Melanie, cu emo ie, dar cu realism. Tu şi Adam sunte iţ ţ lega i, asta este! Nu mai exist nimeni altcineva pentru voi, aşaţ ă c sunte i lega i pe via . Poate pentru mai multe vie i.ă ţ ţ ţă ţ

Cassie, înc imobil , ridic ochii spre Adam.ă ă ăEl se uita la Diana.— Diana, nu pot decât… vreau s spun, întotdeauna voi…ă— Şi eu te voi iubi întotdeauna, zise calm . Vei fi întotdeaunaă

special pentru mine, Adam. Dar tu eşti îndr gostit de Cassie.ă— Da, şopti el.Cassie privi în jos la piatra mic şi aspr din palma ei.ă ă

Str lucea foarte tare, iar ea se sim i ame it .ă ţ ţ ă— Continu , apropie-te de el, o împinse uşor Diana.ăDar Cassie nu putea, aşa c veni el la ea. P rea şi el uimit, dară ă

ochii-i erau la fel de albaştri ca oceanul în lumina soarelui, iar felul în care îi zâmbea o f cu s roşeasc .ă ă ă

— Hai, s rut-o, zise Chris.ăLaurel îi d du un ghiont. Ceilal i din Cerc se uitau cu mareă ţ

interes.Adam se holba la ei, apoi o s rut formal pe Cassie, pe obraz.ă ă

Dup care, profitând de morm ielile celor din sabat, el îi şopti,ă ă într-un fel care o f cu s se simt agitat în mod pl cut:ă ă ă ă ă

— Mai târziu.— Pot s -l ating pe Herne? întreb ea, privindu-i p rul careă ă ă

avea atât de multe culori: întunecat precum granatul şi luminos ca boabele de ilice, str b tut de auriul luminii soarelui. Presupună ă c va trebui, îşi zise ea. Pentru o via întreag , aşa a spusă ţă ă Melanie; poate chiar pentru mai multe vie i.ţ

Din anumite motive, acest gând o f cu s se uite la Faye şi laă ă Diana.

Nu ştia de ce, dar roşi la aceast amintire. Lumina soarelui.ă Lumina aurie a soarelui, mirosul de iasomie şi lavand , o voceă care râdea şi cânta. Kate. P rul lui Kate era la fel de incredibil deă blond ca al Dianei. Dar Cassie îşi d dea seama acum c râsul luiă ă Kate şi ochii ei plictisi i erau ai luiţ Faye.

O str bun a amândurora, cuget Cassie. La urma urmei, erauă ă ă verişoare; cea mai mare parte dintre ascenden ii lor erauţ comuni.

Dar ceva în adâncul ei p rea s zâmbeasc , iar ea se întreb :ă ă ă ă avea Melanie dreptate? Era posibil s aib mai mult de o via ?ă ă ţă Putea un suflet s se întoarc pe P mânt? Iar dac era aşa,ă ă ă ă putea vreodat un suflet s se… despart în dou ?ă ă ă ă

— Cred, îi zise ea deodat Dianei, c tu şi Faye trebuie să ă ă înv a i s v în elege i. Cred c voi dou … ave i nevoie una deăţ ţ ă ă ţ ţ ă ă ţ cealalt .ă

— Desigur, zise Diana, de parc era ceva ce ştia toat lumea.ă ă Dar de ce?

Probabil c era o teorie nebuneasc . Cassie n-ar fi vrut s -iă ă ă vorbeasc despre ea, sau cel pu in nu acum. Poate mâine.ă ţ

— Cred c o s fac un tablou, zise Diana gânditoare, ca s -lă ă ă adaug la colec ia mea. Ce p rere ave i deţ ă ţ Muz cu luna şi steleleă împrejurul ei – ar fi inspirat?

— Cred c e o idee bun , zise Cassie neliniştit .ă ă ă— Lucrul despre care trebuie s vorbim, spuse Melanie, esteă

ce vom face acum cu Instrumentele Supreme. Avem putere; sabatul are putere şi trebuie s hot râm ce facem cu ea.ă ă

— Ce trebuie s facem noi acum este de fapt oă petrecere, zise Doug. S unim toate anivers rile pe care le-am ratat. Eu şi Chrisă ă nu am avut o petrecere adev rat , şi nici Sean şi Laurel…ă ă

— Ecologismul, zise Laurel ferm c tre Melanie. Ar trebui s fieă ă cauza noastr de baz .ă ă

— Nici eu nu am avut o petrecere, sublinie Suzan, desf cândă delicat ambalajul unei pr jituri Twinkie.ă

Faye îşi examin unghiile, roşii ca nişte pietre pre ioase, înă ţ lumina soarelui.

— Ştiu câ iva oameni pe care aş vrea s -i blestem, spuse ea.ţ ăCassie se uit la to i, la sabatul ei – râdeau unii cu ceilal i,ă ţ ţ

argumentau, dezb teau. Se uit la Nick, care se l sase pe spate,ă ă ă p rând amuzat, iar când el îi prinse privirea, îi f cu cu ochiul.ă ă

Apoi se uit la Diana, ai c rei ochi verzi şi limpezi lucir spreă ă ă ea, un moment. Dup care:ă

— Da, ecologismul e bun, zise Diana întorcându-se spre Laurel. Dar trebuie s ne gândim şi cum s îmbun t im rela iileă ă ă ăţ ţ cu str inii…ă

Cassie se uit la Adam şi-l surprinse privind-o. El îi lu mâna şiă ă când i-o apropie de a lui, inur amândoi trandafirul deţ ă calcedonie.

Cassie privi în jos, la degetele lor împletite; i se p ru c vedeă ă din nou struna de argint, legându-le mâinile laolalt , conectându-ăi. Dar nu doar pe ei. Filamentele strunei p reau s se întind ca oă ă ă re ea şi s -i ating şi pe ceilal i din grup, legându-i pe to iţ ă ă ţ ţ împreun cu lumin .ă ă

Erau cu to ii conecta i, unul de celalalt, iar lumina str lucea înţ ţ ă jurul lor atingând p mântul, cerul şi marea.ă

Cer şi mare, ine r ul departe de mine. P mânt şi foc,ţ ă ă împlineşte-mi dorin a.ţ

Erau lega i. Şi aveau s fie şi în viitor. Cu vederea ei interioar ,ţ ă ă Cassie v zu c Cercul era parte din ceva mai mare, ca o spirală ă ă care se întindea la nesfârşit, cuprinzând totul, atingând stelele.

— Te iubesc, şopti Adam.Din mijlocul Cercului, Cassie îi zâmbi.

Sfârşit