8/3/2019 Liviu Rebreanu, Dramaturg Si Cronicar Dramatic

1/2

Liviu Rebreanu, dramaturg si cronicar dramatic

Liviu rebreanu, romancierul, avea sa domine, printr-o opera

masiva, de inagalata vigoare a viziunii realiste, intreaga-i literaturanationala, afirmandu-se in acelasi timp ca unul dintre scriitorii de

puternica respiratie ai literaturii europene, in timp ce dramaturgul nu

ajungea, dincolo de numeroase incercari parasite pe drum, decat la

lucrari cursive, scrise rapid si fluent, in suprafata; lumea

dramaturgului era, in schimb, schitata rapid si caricatural, personajele

nu aveau o individulitate sufleteasca bine conturata, identitatea lor era

de imprumut in sensul ca numele lor ar fi putut fi schimbate intre ele,intr-atat aceste personaje se contopeau, uneori in premisa

nediferentiata, a unei vieti psihologice comune; tehnica teatrala, pe

care o stapanea cu multa siguranta. Definindu-se prin propozitii

limpede conturate, repudiind suspensia, vagul atitudinii, imprecizia si

echivocul, Liviu Rebreanu a mers, in deschiderea vietii din piesele

sale la simplificari si defaimare; a surprins, in acelasi timp in trasaturi

rapide, infatisarile triste ale vietii noastre sociale de dupa primul

razboi mondial, pe care le-a flagelat cu verva acidulata si sarcasm;sageata se indreapta impotriva politicianismului marunt si veros, a

declamatiei patriotarde, a formulelor verbale acoperind interese

meschine, curente la functionarimea vremii din Vechiul Regat (Plicul,

1923), sau a oamenilor de casa si politicienilor din Bucuresti trimisi in

Ardeal (Apostolii, 1926). Dramaturgul are siguranta in constructia

pieselor, care sunt bine conduse, fara lancezeala, fara acte sau scene

statice, poticnind actiunea. Indemanarea tehnica are insa un caracter

oarecum mecanic, traducand mersul unor conflicte ce se petrec intre

fantoe. Dramaturgul creeaza cu usurinta situatii adesea neverosimile,

ajunge la impase in aparenta fara iesire, pe care le rezolva totusi, ajutat

fiind prin lipsa de consistenta interioara a personajelor; el obtine astfel

efecte comice de suprafata prin reluarea actiunii cu noi impulsuri, dar

care nu sunt decat abilitati de mestesug, suparatoare pentru ochiul

deprins si devenite curente, in teatrul timpului: sunt asa-numitele

,,rebondissements ale intrigii. Teatrul lui Rebreanu abunda in atariimpase si noi ,,plecari; mai mult, dramaturgul abuzeaza de ele,

8/3/2019 Liviu Rebreanu, Dramaturg Si Cronicar Dramatic

2/2

obtinana efecte comice prin repetitia lor in cursul acelui act ( finalul

din Apostolii): este rezultatul unor personaje structurate printr-o

psihologie sumara, conducand pe autor, pana la urma, la o dilutie a

satirei, in comedie vodevilesca.