Litoralul romanesc.

Caracterizare geomorfologica

Litoral. Caracterizare

Litoralul este o forma de relief aflata pe nivelul III in ierarhia unitatilor marginii continentale. Cuprinde tarmul, versantul litoral si glacisul continental.

Tarmul este unitatea situata in prelungire coastei spre mare. Acesta este alcatuit din tarmul propriu-zis, shore, si fata tarmului, shoreface. Shore-ul este alcatuit la randul sau din foreshore, situat intre linia apei la mareea cea mai inalta si cea mai joasa. Aceasta unitate se mai numeste si benci. A doua componenta este backshore, care este portiunea de tarm acoperita de apa numai la furtuni puternice, identificata cu plaja.

Shoreface-ul este linia tarmului pana la muchia selfului continental.Tarmul are dinamica cea mai accentuata deoarece cunoaste trei fenomene de modelare al

reliefului, si anume: driftul de tarm, driftul de plaja, si curentii de rip.Driftul de tarm este curentul longitudinal de tarm generat de valuri care matura spatiul respectiv

sub un anumit unghi fata de linia apei. In functie de orientarea driftului sunt transportate cantitati de nisip, alternativ pe terasa tarmului sau pe plaje.

Driftul de plaja are o amploare mult mai redusa. Acesta mai este cunoscut si sub numele de swash. Iar curentii de rip sunt orientati perpendicular pe linia apei.

Exista mai multe tipuri de tarm, din care amintim:Bariera nisipoasa in retragere paralela este un tarm de eroziune dezvoltata pe litoralul de

acumulare. Este situat in apropierea surselor de aluviuni. Driftul de tarm transporta cantitati mici de nisip, aruncate periodic in valuri. Acest tip de tarm este intalnit la nord de Creasta Vadanii.

Bariera cochilifera in retragere paralela este tarm cu eroziune violenta, cu aport mic de nisip care ramane cantonat in terasa tarmului. Acesta se poate intalnii la Ciotic-Perisor.

Benciul biogen este un tarm de eroziune violenta situat numai in imediata apropiere a avantplajei.Alte tipuri de tarm sunt: spituri in retragere rotationala (insula Sacalin, Portita Mare), benciul

nisipos (nord-este de cheranaua Perisor), insula bariera, bariera nisipoasa in progresie paralela, mlastinile deltelor secundare, conurile de acumulare, tarmul mixt (Sfantul Gheorghe), bariera lagunara in retragere paralela (Portita), bariera lagunara cu retragere paralela ( Sinoe), tarm in progresie paralela (sudul campului Chituc), tarm de eroziune, tarm de eroziune cu benciuri pietroase (baza falezelor), si tarm cu benciuri pietroase (sudul Eforie Sud).

Versantul litoral este o forma de relief mult mai inclinata situata sub muchia terasei tarmului iar glacisul litoral este o forma de relief concava ce racordeaza versantul deltaic ci selful.

Ierarhia subunitatilor de relief

Morfologia plajelor

În zona Mangalia Sud – Vama Veche plaja este de tip “plajă cu pante mai accentuate”, în constituţia căreia intră nisip grosier organogen, cu fragmente de calcare remaniate din substrat şi faleză. În funcţie de forma profilului, plajele pot fi

cu profil convex – formate în regim de furtună, înguste, cu sau fără bermă;cu profil cvasiliniar – formate în regim de valuri relativ stabilizat, de intensitate moderată;cu profil concav – au una sau mai multe berme, corespunzătoare coborârii nivelului mării şi reducerii

treptate a gradului de agitaţie.În zona Mangalia Sud – Vama Veche se evidenţiază tipul convex, care caracterizează plajele din zonele

de ţărm cu faleză activă.În raport cu evoluţia regimului valurilor, în domeniul subaerian al plajei se produc pseudo-terase de plajă

(berme), constituite din nisip, cochilii şi eventual galeţi. Procesele eoliene de acumulare şi deflaţia dau un relief specific de dune.

O caracteristică a plajelor de sud o constituie cusp-urile. Acestea sunt formaţiuni succesive ritmice, de forma unor mici depresiuni semicirculare, cu concavitatea spre mare, ce apar de obicei pe berma inferioară a plajei, în cazul unor plaje mult îngustate. Valurile puternice pot modela în aceeaşi manieră şi baza falezei, rezultând faleze festonate. Furtunile generează cusp-uri mari (30 m distanţă între axele lor). Odată cu încetarea agitaţiei mării, acestea rămân suspendate, iar la nivelul cel mai coborât al plajei submerse se formează o nouă generaţie de astfel de volume, dar cu amplitudini mai mici (6–7 m).

Amplasarea punctelor de observatie asupra falezei in sectorul 2 Mai - Vama Veche

Dinspre sud, din zona Caliacra, unde faleza ajunge la o înălţime apreciabilă (100 m), aceasta scade la Vama Veche până la 10–12 metri. Calcarele sarmaţiene care aflorează pe faleza de la Caliacra, la Vama Veche nu mai apar pe plajă sau sunt reprezentate foarte puţin. Aici apar berme mari, cu înălţimi de până la 2 metri, constituite din cochilii aproape întregi de Mytillus galloprovincialis.

Faleza scade până la 2–3 metri şi se retrage spre continent, devenind “faleză moartă”, iar în dreptul unei paleovăi dispare, lăsând loc unei plaje largi ce se află către ieşirea din satul Vama Veche şi până la 175 de metri de acesta către nord.

Faleza redevine apoi activă, iar în punctul 1 de observaţie se află chiar la contactul cu apa marină, baza falezei fiind submersă.În punctul 2, placa sarmaţiană iese la suprafaţa apei şi o bermă de 20 de centimetri creaază o mică treaptă în faţa falezei, cu o înălţime de 7 metri.

Urmează o ondulare largă a ţărmului, un golf de aproximativ 150 de metri, cu o bermă de 1 metru înălţime.La circa 650 de metri de punctul 2 (punctul 3) se observă alunecări de teren la baza falezei, pe o distanţă de 15 metri, unde se vede stratul de argilă roşie villafrankiană de deasupra calcarelor sarmaţiene, care este un termen de corelare pe întreg litoralul Mării Negre.

În punctul 4 faleza se înalţă la 10–12 metri şi se observă o alternanţă de benzi închise şi deschise la culoare, ce corespund nivelurilor de loess şi de sol fosil. Se poate întocmi un profil.

Punctul 5, situat la 10 metri, prezintă pe o distanţă de 10 metri, între faleză şi nivelul mării, două niveluri de depozite de furtună, alcătuite din midii cvasiîntregi.

În punctul 6, aflat la 50 de metri, o felună de 2 metri grosime este supusă acţiunii erozive a valurilor.Punctul 7, la 150 de metri – aici placa sarmaţiană iese la suprafaţă pe o înălţime de 20–30 de centimetri.

Este foarte alterată, de culoare brun-roşcat. La ţărm, placa sarmaţiană prezintă urme de retragere a valurilor.În punctul 8, la “ruine”, s-a întocmit un profil de faleză:

La 200 de metri de punctul anterior, in cercetari este prezentată o retragere a falezei pe aproximativ 30 de

metri, lăsând loc unei miniplaje. Aceasta nu mai este de actualitate, pragul de la baza falezei fiind acum de 10 metri, faţă de 35 de metri, cât era în 1982, acoperit în totalitate cu acumulări de bivalve. Sub depozitele organogene se mai vede foarte puţin nisipul.

În punctul 10, reapare placa de calcar alterată, roşcată, iar în faleză se observă un afloriment în care se regăseşte alternanţa de sol fosil şi loess.

În continuare, distanţa dintre faleză şi mare se îngustează mult, ajungând la 2–3 metri şi se observă profilul falezei, după care se deschide o plajă largă în dreptul Unităţii Militare, plajă formată antropic. De remarcat este că acesta este singurul loc în care nu apar acumulări de moluşte, ci doar galeţi aplatizaţi sau rotunjiţi.

La circa 300 de metri sud de localitatea 2 Mai, un dig lărgeşte o plajă care se continuă spre nord, în paralel cu retragerea falezei, care la 700 de metri mai spre nord de dig se întrerupe brusc, odată cu intrarea pe teritoriului şantierului naval Mangalia.

În zona studiată, în timpul sezonului de vară se formează la baza falezei o plajă redusă, care dispare aproape integral în timpul furtunilor de iarnă. Se observă însă două zone de excepţie în care plaja rămâne vizibilă pe întreaga perioadă a anului – este vorba de plajele din 2 Mai şi Vama Veche.

Plaja Lungime (m) Lăţime (m)2 Mai 4200 40–50Vama Veche 1450 100–190

Una din microformele caracteristicile tarmului cu faleza sunt firidele formate prin abraziune marina. Ele se formeaza atat in roci tari (calacare) cat si in roci moi (loess). Au fost studiate in detaliu in cadrul acestui proiect.

Firidele dezvoltate în calcar intalnite in sectorul 2Mai-Vama Veche se caracterizează prin valori morfometrice extrem de reduse. Înălţimile lor ating în medie 0,3m, cu adâncimi de maxim 0,7m, iar deschiderea nu trece în general de 2m. Distanţa la care apar faţă de nivelul mediu al mării variază între 1,5-2m. Toate aceste caracteristici sunt rezultatul înălţimii mici pe care o are placa de calcar la zi.

O categorie aparte o constituie firidele amplasate în roci moi. Ele sunt o prezenţă comună pe întregul litoral sudic, putându-se diferenţia firide întâlnite în depozitele argiloase villafranchiene sau în loess. Durata de viaţă a acestor forme este extrem de redusă, fiind generate de acţiunea valurilor de furtună. Prezintă înălţimi ce nu trec de 1m, cu un tavan înclinat (pante frecvent peste 450). Particularitatea acestora este dată însă de lungimea mare pe care se desfăşăoară (20-50m).În concluzie, firidele de pe ţărmul cu faleză se pot clasifica în două categorii, în funcţie de natura substratului:

- firidele dezvoltate în roci dure (calcar) prezintă tavanul drept şi au dimensiuni impuse de înălţimea substratului peste nivelul mării. Cele mai mari înălţimi ale acestora ating 3,7m

- firidele dezvoltate în roci moi (argilă şi loess) au un tavan înclinat, cu pante ce pot trece de 450; prezintă o durată de viaţă redusă şi duc imediat la subminarea versantului;

Nefiind inflenţate de oscilaţiile mareice, firidele se pot instala în fucţie de gradul de extindere al platformei ţărmului. Caracteristicile acesteia va determina următoarea clasificare:

- o lăţime redusă a platformei va duce la instalarea unor firide în baza versantului situate în prelungirea nivelului mediu al mării;

- înclinarea offshore a platformei va impune prezenţa unor firide de furtună la contactul dintre aceasta şi baza falezei; înălţimea la care apare baza firidei peste nivelul mediu al mării variază 1-3m, fiind specifice sectorului de ţărm Midia.

- în situaţia unor platforme cu pantă redusă offshore, cvasiorizontale, dar cu extindere mare (peste 5-6m) energia valurilor va fi disipată pe acestea. Vor rezulta astfel firide caracteristice valurilor de tip broken, cu dimensiuni reduse şi cu un tavan înclinat.

Caracterizarea sedimentelor de plajă

Distributia sedimentelor este influentata de valuri si curenti. Sedimentele de litoral sunt dominate de nisipuri terigene, terigen-biogene sau biogen-terigene, in functie de predominarea fractiilor respective. Cochiliile de Mya, Mytilus, Venus, Cardium contribuie la alcatuirea nisipului de tarm si plaja in proportie de 10-60%.