1

Marea Neagra-conflictele de interes din jurul ei de-a lungul timpului

Marea Neagră este o mare din bazinul atlantic planetar, care este situată între Europa și Asia, care se învecinează cu Rusia, Ucraina, România, Bulgaria, Turcia și Georgia. Prin Strâmtoarea Cherci se ajunge în Marea Azov, prin Bosfor în Marea Marmara, iar prin strâmtoarea Dardanele în Marea Egee și deci în Mediterană.

2

Primul mare imperiu care a incercat sa supuna Marea Neagra este Imperiul Persan.

CONFLICTUL DINTRE GETI ŞI DARIUS (514 î.e.n) este o incercare a persilor de a cuceri aceasta zona.

Marea Neagra si orasele grecesti

. Fiind intr-o continua expansiune,acesta doreste sa fie pregatit pentru un razboi de cucerire a polisurilor grecesti si a zonei balcanice,iar pentru a-si asigura o frontiera solida intra in razboi cu scitii.O explicatie pentru acest conflict o da Herodot care spune ca aceasta expeditie a persilor este o demonstratie de forta pentru captarea tracilor şi macedonenilor în sfera influenţei persane şi implicit, pentru izolarea Eladei. În cazul în care ar fi reuşit, expediţia din anul 514 î.e.n. ar fi creat nu numai uriaşe avantaje strategice Imperiului persan, aducând în stăpânirea lui Darius întregul complex al comunicaţiilor pe uscat şi pe mare dintre Europa şi Asia, cu toate foloasele economice şi politice care decurgeau din aceasta; oricum, Marea Neagră ar fi devenit, în fapt, un “lac” persan. Pentru războiul împotriva sciţilor au fost concentrate forţe uriaşe – Herodot le evaluează la 700.000 de luptători şi 600 de corăbii. Nici coloniile greceşti, nici triburile trace nu s-au ridicat împotriva forţei de invazie persane,singura rezistenta a venit din partea getilor,insa Darius a fsot nevoit sa ordone retragerea. Consecinţele războiului din anul 514 î.e.n. au fost complexe,iar una din aceste consecinte este scaderea prestigiului imperiului persan,iar Darius a trebuitt sa reziste rascoalei grecilor din Asia Mica.

Imperiul persan a cazut,iar una dintre cele mai înfloritoare civilizaţii ale lumii care au marcat istoria omenirii de-a lungul secolelor şi pînă în zilele noastre

3

s-a ridicat:civilizatia greaca. În a doua jumătate a mileniuului I a.Chr., regiunea de litoral a Mării Negre a făcut parte din civilizaţia greacă si multe porturi si orase-colonii au luat nastere. Grecii colonişti făceau comerţ cu triburile locale de la care procurau ceriale, sclavi, peşte sărat etc., apoi la rîndul lor reexportau aceste mărfuri în metropolele de origine..

Pînă în prezent avem numai o singură referire la existenţa unui emporion pentru litoralul de Vest al Mării Negre şi anume Tomisul, care a fost şi cauza unui război purtat în jurul anului 260 a.Chr., dintre cetatea vecină Callatis, aliată cu Histria, pe de o parte, şi Byzantion pe de altă parte. Cauza conflictului pare a fi supremaţia pentru controlul comerţului in zona.Importurile în regiunea Mării Negre, în general ele erau axate pe uleiul de măsline, vin şi alte produse, fapt confirmat prin descoperirile unei cantităţi importante de ceramica . Acestea erau articolele care formau încărcătura de bază a vaselor elinilor care aveau ca destinaţie porturile străine infiltrate în lumea barbară.

În sec.IV-III a.Chr. se întăresc relaţiile comerciale cu centrele din Asia Mică, insulele cicladice şi oraşele din sudul Pontului. Aceasta este defapt etapa de apogeu al dezvoltării economice: agricultura, meşteşugurile, comerţul şi cultura în deosebi arta şi arhitectura.

Din sec.III a.Chr. se începe presiunea asupra oraşelor-colonii de pe litoralul pontic şi din partea triburilor locale barbare, tot mai des au loc ciocniri militare cu sciţii, triburi care doreau să-şi subordoneze aceste oraşe.,iar agresiunea din partea Romei da roade si un nou imperiu detine puterea in zona Marii Negre.

De la haos la razboaie civile, Imperiul roman a devenit si mai puternic, imbratisand si unind sub acelasi nume zeci de culturi diferite. Din Anglia pana-n Africa, din Siria pana-n Spania unul din 4 oameni de pe Pamant traiau sub legea Romana.Acesta s-a extins prin cuceriri, unind pentru prima si singura data toate hotarele limitrofe Marii Mediterane,

4

transformand-o intr-o Mare Internum.Avand la dispozitie Marea Mediterana si Marea Neagra comertul intre Occident si Orient era in crestere.

In timpul Antoninilor (96-192), imperiul atinge apogeul expansiunii teritoriale si al puterii militare. Se intareste pocesul de romanizare al provinciilor (Dacia, Mesopotania, Armenia). Se construiesc apeducte, drumuri, bazilici. Dupa aceasta epoca de inflorire, numita si "secolul de aur"urmeaza perioada de declin., imperiul din occident va intra în declin, în 410, vizigoții conduși de Alaric vor devasta Roma. Împărații ajung sa fie niște marionete ale unor comandanți germanici. În anul 476, un comandant german din armata romană, pe nume Odoacru l-a înlăturat pe împăratul de la Ravenna, Romulus Augustulus (475-476), și a refuzat să mai pună o alta marionetă, preferând să-l recunoască pe împăratul din răsărit Zenon (474-491) ca singurul împărat roman. Granitele se prabusesc sub desele navaliri ale triburilor germanice, iar in provinciile din Rasarit sunt invadate de persi. Intr-o jumatate de secol, din 235 pana in 284, s-au perindat peste 25 de imparati la conducere. Viata economica decade. Constantin I poate fi considerat al doilea intemeietor al imperiului. A reorganizat sistemul local de guvernare (prefecturi, dioceze, provincii), a legalizat crestinismul, a mutat capitala la Bizant (numit Constantinopol in 330). In 335 imperiul s-a scindat in Imperiul Roman de Apus (cu capitala la Ravenna) si Imperiul Roman de Rasarit (cu capitala la Constantinopol)

Astfel ia nastere Imperiul Bizantin, al doilea imperiu care ingenuncheaza Marea Neagra. Imperiul roman din orient a reușit să scape de pericolele barbare din secolul V, orientându-i pe mulți dintre barbari spre occident.Însă în secolul al VI-lea, împăratul Iustinian (527-565) a decis să încerce să recucerească occidentul roman.Acesta reuseste sa recucereasca nordul Africii,Italia,sudul Spaniei si cateva cetati de la Dunare. În vremea lui Iustinian a fost reconstruită catedrala Hagia Sophia (Sfânta Înțelepciune) în forma ei actuală, între ani 532-537.

5

Recuceririle din vremea lui Iustinian nu vor dura,Italia va fi atacata de lombarzi,iar Imperiul Persan si slavii vor intra si ei in razboi cu Imperiul Bizantin. în secolul VII vor începe atacurile arabilor islamici care vor cuceri întreaga Persie, apoi provinciile romane Siria, Palestina, Egipt și Nordul Africii, iar în secolul al VIII-lea aceștia au cucerit și regatul vizigot din Spania ajungând pana în Francia. Imperiul Bizantin va începe să-și revină în vremea dinastiei macedonene (867-1056), atingând apogeul în vremea lui Vasile al II-lea (976-1025). În această perioadă, vor fi recucerite părți din estul Anatoliei, Siria, Armenia, toată peninsula Balcanica, sudul Italiei, și insule din Mediterana (Creta, Cipru). În secolul al XIV-lea, Anatolia va fi pierdută la turci, iar otomanii vor trece în Europa în 1354, ocupând Gallipoli. În 1453, după mai multe conflicte, otomanii reușesc sa cucerească Constantinopolul, iar apoi în 1461 și Trapezuntul, marcând astfel sfârșitul imperiului bizantin.

Imperiul Otoman a fost o supraputere imperială, care și-a manifestat dominația în zona mediteraneană și care a existat din 1299 până în 1922. În momentul de maximă putere în secolul al XVI-lea, Imperiul Otoman stăpânea Anatolia, Orientul Mijlociu, părți din Africa de Nord, Balcanii și Caucazul, adică o suprafață de circa 19.9 milioane de km².Acesta a fost cea de-a treia putere si ultima care a detinut intreaga putere a regiunii Marii Negre,iar datorita acestui lucru de-a lungul celor șase secole de istorie a fost o punte de legătură între culturile estului și vestului si totodata o amenințate neîncetata a înaintarii continuă a acestuia prin Balcani și spre sudul Uniunii polono-lituaniene. În momentul de maximă întindere, imperiul stăpânea multe dintre cele mai importante ținuturi ale antichității clasice, inclusiv Olimpul homeric, Europa lui Zeus, Bosforul lui Io, templul Dianei din Efes, sarcofagul lui Alexandru cel Mare, fluviul Nil, Muntele Predicii și dealul Golgotei. Sultanul Selim I (1512–1520) a extins frontierele estice ale imperiului după ce a învins Persia Safavidă în Bătălia de la Chaldiran și a pus bazele unei flote a Mării Roșii. Succesorul lui, Suleiman Magnificul, (Soliman I) avea să ducă puterea și întinderea imperiului și mai departe. După ce a cucerit Belgradul, Suleiman a dat o lovitură mortală Ungariei în bătălia de la Mohács (1526). Suleiman a continuat atacul asupra Austriei, dar în bătălia de la Viena a fost nevoit să se recunoască învins. Primul din

6

numeroasele razboaie ruso-turce are loc intre anii 1568-1570 si victoria apartine rusilor. Au urmat apoi numeroase razboaie intre cele doua puteri,Rusia iesind invingatoare din ele.Imperiul Otoman isi gaseste sfarsitul in 1922.In acest an are loc o lovitura d stat, care l-a detronat pe sultanul Mehmet al VI-lea Vahdettin. Republica Turcia a fost proclamată pe 29 octombrie 1923, fiind formată din rămășițele imperiului, la fel ca multe alte state din acea perioadă.

Testamentul lui Petru cel Mare sau Rusia şi obsesia Mării Negre

Importanta economica si geostrategica a axei Dunare-Marea Neagra a trezit, de-a lungul vremii, interesele tuturor statelor din aceasta regiune si a marilor puteri europene, interese care uneori s-au acutizat generând vii dispute. Referindu-se la acest aspect marele istoric Nicolae Iorga afirma: "Când orientul a pornit spre occident, când rasaritul si-a dat mâna cu apusul, când nordul a vrut sa se întâlneasca cu sudul, aici s-au întâlnit". Însa, cu toate eforturile depuse, doar trei imperii au reusit subordonarea totala a litoralului Marii Negre si transformarea acesteia într-un "lac interior": Imperiul Roman, Imperiul Bizantin si Imperiul Otoman.

7

Profitând de declinul Imperiului Otoman dupa asediul Vienei din 1683, Petru cel Mare, care fixase principalele linii de forta ale expansionismului tarist (în nord în directia Marii Baltice, în est în Asia Centrala, dar cu precadere spre apus în regiunea Marii Negre si a Dunarii de Jos) initiaza primele actiuni serioase de creare a unei brese sigure Imperiului Otoman la Marea Neagra. De aici înainte, prioritatea tuturor tarilor rusi s-a îndreptat spre o singura directie - cucerirea pe rând a teritoriilor stapânite de turci si întinderea Imperiului Rus pâna la Dardanele.

În numele crucii si sub masca luptei pentru apararea popoarelor ortodoxe supuse Imperiului Otoman, Rusia a întreprins lupta cea seculara împotriva închinatorilor lui Mahomed si la umbra ei a putut sa dezvolte cu deplina îndrazneala politica sa de cucerire.

Nereusita petroviana, prin dezastrul de la Stanilesti pe Prut din 1711 a amplificat si îmbogatit în forma, sub aspect teoretic, expansiunea rusa în timpul Ecaterinei cea Mare (1761-1796), care si-a dorit cu insistenta reînvierea Imperiului Bizantin ce avea ca suport ideologic ortodoxia crestina.

Practic apare o noua faza în dezvoltarea Imperiului uzitându-se ideea de mostenire si refacere a Imperiului Bizantin, care ulterior ar fi fost înglobat în Imperiul Rus; bineînteles, aceasta teorie avea un suport ideologic - ideea panortodoxa.

La doi ani de la urcarea pe tronul Rusiei a tarinei Ecaterina a II-a, în anarhia în care cazuse Polonia, Rusia a reusit usor a face ca prin banii si armatele sale sa fie ales ca rege fostul ei favorit Stanislaus Poniatowsky. Cu toate strigatele de ajutor ale confederatilor patrioti, Turcia a ramas nepasatoare, cu atât mai mult cu cât rusii nu au crutat deloc banii pentru a face Poarta sa închida ochii asupra încalcarilor lor. Vazând polonezii ca fara bani nu pot dobândi nimic de la dregatorii turci, au trimis si ei juvaerurile femeilor lor la sultanele din harem opunând astfel coruptia coruptiei si cautând macar prin acest mijloc extrem sa izbuteasca în cererile lor. Luarea Cracoviei cu asalt de catre rusi în ziua de 18 august, a determinat rasturnarea marelui vizir Muhsinsade si înlocuirea lui cu Hamsa Pasa, care a declarat razboi Rusiei în octombrie 1768. Imediat Rusia a

8

ocupat Moldova, apoi trupele rusesti au trecut în Tara Româneasca, de unde, pentru ca au fost bine primite, l-au luat pe domnitorul Grigore Ghica si l-au dus la Petersburg "cu toate onorurile. Între timp au loc primele doua împartiri ale Poloniei (1772 si 1773) la care Rusia, în pofta ei nebuna de cucerire si de sugrumare a unei natiuni constiente si civilizate, a luat parte alaturi de Austria si Prusia. Multumita de succesul sau în Polonia, Rusia, obosita de razboi, a încheiat pacea cu Turcia, la Kuciuk-Kainargi (1774), în urma careia a obtinut întregul teritoriu dintre Nistru si Bug. Prin dreptul pe care si l-au rezervat rusii "de a vorbi în favoarea Principatelor", s-a îngaduit amestecul Rusiei în treburile interne ale tarilor noastre. Tot acum rusii au obtinut eliberarea tatarilor din Crimeea de sub suprematia Portii.

În 1783 Ecaterina a II-a sfidând independenta hanatului tataresc din Crimeea, prin diferite înselaciuni, l-a alipit la statul rus. Patru ani mai târziu a izbucnit un nou Razboi ruso-turc ce a avut ca teatru de operatiuni tot Principatele Române în urma caruia Rusia obtine teritoriul dintre Bug si Nistru, prin pacea de la Iasi (1792). Articolul trei al acestui tratat stipula: "Nistrul va forma linia de demarcatie între sublima Poarta [adica Moldova] si Imperiul Rusiei, astfel încât întregul teritoriu care se afla pe malul drept al Nistrului va fi restituit sublimei Porti [adica Moldoveis si va ramâne pe veci sub stapânirea sa, absoluta si incontestabila; dimpotriva, tot teritoriul care se afla pe malul stâng al aceluiasi fluviu va ramâne sub stapânirea absoluta si incontestabila a Imperiului Rus".

Secolul XIX - Marea Rusie

Începutul secolului XIX gaseste Rusia în plina expansiune: celei de-a treia împartiri a Poloniei (1795) i-a urmat ocuparea Georgiei (1801); a Principatelor Migrelia, Gurűsk si regatului Imeretinsk (1803-1804) si încorporarea Finlandei (1808-1809). Însa nereusita planului de refacere a Imperiul Bizantin si cucerirea Constantinopolului a dus la aparitia ideii panslavismului care raspundea mult mai bine tendintelor universaliste si imperialiste.Popor de stepa, cu o puternica atractie, aproape obsesiva catre deschiderea la mare, rusii s-au considerat îndreptatiti a fi principalii

9

beneficiari la împartirea mostenirii "omului bolnav al Europei". Legând panortodoxia si panslavismul de "problema orientala", ei au cautat astfel nu numai sa-si creeze o deschidere cât mai mare la Marea Neagra, dar sa se si instaleze în strâmtorile Bosfor si Dardanele si de aici prin Marea Mediterana sa aiba iesire la Oceanul Atlantic. În acest sens, un teoretician rus, Fadeev, declara ca, "chestiunea orientala" este o "chestiune slavica", dar nu este însa o chestiune proprie a slavilor meridionali, ci a tuturor slavilor si prin urmare a rusilor.

Prin asezarea lor "ca o lacrima latina într-un imens ocean slav", "românii au stat mereu în calea expansiunii panslaviste si au încurcat totdeauna planurile cancelariei tariste". În acest sens, din rapoartele adresate Comitetului de Salvare Public de catre C. Stamati, întâiul agent francez acreditat în Tarile Române aflam ca "în cursul negocierilor pentru încetarea razboiului început la 1787, rusii începura prin a cere Moldova si numai la urma se multumira cu fruntaria Nistrului". Tot din însemnarile demnitarului francez aflam ca "Principatele Moldovei si Tarii Românesti au devenit obiectul ambitiunii cotropitoare" si ca "dupa extensiunea limitelor sale pâna la tarmurile Nistrului, [rusiis proiecteaza în chip vadit cotropirea Moldovei si aceea a Basarabiei, spre a se apropia pas cu pas de Dunare".În urma Razboiului ruso-turc din 1768-1774, încheiat prin pacea de la Kuciuk-Kainargi (1774), harta politica a bazinului Marii Negre cunostea primele importante prefaceri de câteva secole.Rusia tarista, care înca de la Petru cel Mare îsi manifestase tendintele expansioniste, reuseste acum sa încheie o etapa din istoria Marii Negre, în care aceasta era un simplu "lac turcesc", si sa îsi faca simtita propria prezenta în regiune. În mai putin de o jumatate de secol, Rusia reuseste, gratie a doua paci succesive: Iasi (1792) si Bucuresti (1812) sa ajunga si la Dunare, în zona unde aceasta îsi varsa apele în Marea Neagra.

Germania lui Hitler este alta putere care a dorit puterea regiunii Marii Negre,dovada fiind cele trei submarine gasite in Marea Neagra.

1941, cele trei submersibile (U19, U20 si U23) au fost aduse din portul Kiel, aflat la Marea Baltica, pina la Constanta. Armata germana a atacat atunci Rusia si avea nevoie de sprijinul flotei pentru a-si garanta succesul. Cum

10

trecatoarea Bosfor era inchisa la acea vreme, navele au fost dezmembrate si transportate pina in Marea Neagra pe uscat. Au traversat, in total, peste 3.000 km.

In 1944, Romania a intors armele impotriva Germaniei naziste, iar cele trei submarine au ramas blocate in port, fara nici o posibilitate de a primi ajutor. Echipajele au primit ordin sa faca submersibilele sa dispara, iar de atunci, U19, U20 si U23 sint considerate pierdute. Inginerul turc Selcuk Kolay sustine acum ca a descoperit epavele celor trei nave dupa ani buni de eforturi. El a folosit, in cautarile lui, arhivele vechi din armata germana, interviuri cu marinari supravietuitori ai razboiului si cercetari cu ajutorul sonarului.

Marea Neagra –conflictele de interes in prezent

Dat fiind pozitia sa strategica, intre Europa si Asia, regiunea Marii Negre a fost revendicata timp de milenii de mai multe puteri, printre care Imperiul persan si roman, grecii, hititii, bizantinii, hunii, Turcia Otomana si Rusia Tarista, dar si de Franta lui Napoleon si Germania hitlerista

NATO si UE impotriva Rusiei.Aceste forte politice,militare si economice duc o lupta crancena pentru putere in zona Marii Negre.

11

De-a lungul secolelor, din punct de vedere geopolitic, geoeconomic şi geostrategic, importanţa Mării Negre s-a bazat în principal pe rolul pe care regiunea l-a avut la intersecţia dintre fostele puteri şi imperii (elen, roman, bizantin, otoman, rus)1 Ea a fost simultan o punte de legătură şi o frontieră, o zonă-tampon şi una de tranzit între Vest şi Est. În plus, Marea Neagră a reprezentat şi reprezintă un punct de legătură pentru circuitele comerciale şi regiunile bogate în resurse energetice. Zona a prosperat cel mai mult în perioadele în care nu a fost izolată şi s-a aflat ancorată la comerţul mondial. În prezent, zona Mării Negre, parcurge încă o etapă istorică, caracterizată prin despărţirea lungă şi dureroasă de comunism şi de apartenenţa la sfera de influenţă sovietică, de tranziţie de la o societate şi economie închise, spre valorile democraţiei şi ale economiei de piaţă. Acum, unele state din regiune se află în pragul integrării în NATO sau aderării la UE sau sunt angajate în procesul de îndeplinire a cerinţelor cerute, altele au devenit deja membre ale acestor organizaţii. În schimb, Rusia încearcă să refacă fostul bloc politico-militar şi economic şi luptă pe toate planurile pentru a redeveni un partenerr important al marilor puteri ale lumii. În lumina noilor dezvoltări ale lumii în care trăim, poziţia strategică a unui stat la Marea Neagră devine din ce în ce mai importantă. curente contradictorii: includerea statelor acestui spaţiu în UE şi NATO şi sporirea atractivităţii organizaţiilor respective, îndeosebi în Moldova şi Ucraina; efortul Federaţiei Ruse de a îngloba Ucraina şi Moldova în blocul său politico-militar şi economic, de a-şi menţine un cuvânt hotărâtor în problemele „vecinătăţii imediate” şi de a conserva o prezenţă militară semnificativă în Transnistria şi Marea Neagră. Din punct de vedere al teoriei relaţiilor internaţionale, pentru a beneficia de avantaje economice, statele riverane Mării Negre ar trebui să ţină seama de următoarele aspecte: controlul ţărmului maritim (mărimea faţadei maritime, adâncimea şenalului navigabil – canalul Dunăre-Marea Neagră, Volga, Don); controlul rutelor maritime; controlul locurilor de trecere maritimă (strâmtorile) – cazul Bosfor şi Dardanele ce fac legătura Mării Negre cu Marea Mediterană. Din punct de vedere practic, statele regiunii Mării Negre depind în mare măsură de asistenţa economică occidentală, asistenţă esenţială pentru stimularea proceselor de prefacere a bazei economico-sociale a acestor state şi democratizarea lor accentuată. Peste tot, în proporţii diferite, se înregistrează obstacole importante: mentalităţi vechi;

12

slabe tradiţii democratice; corupţie; relaţii cu organizaţiile criminale internaţionale; traffic ilegal de droguri, arme, „carne vie” cu reţelele din Ucraina, Federaţia Rusă, Asia Centrală etc. Referitor la resursele energetice, statelor regiunii analizate depind major, din punct de vedere energetic, de livrările de petrol şi gaze din Federaţia Rusă, vulnerabilitate deosebit de importantă. Astfel, Occidentul, cu susţinerea statelor de pe malul vestic al Mării Negre, caută să deschidă accesul spre sursele energetice de la Marea Caspică şi Orientul Apropiat şi Mijlociu, ceea ce ar reduce pe termen mediu dependenţa Europei de Est – a UE, în general – de Federaţia Rusă. Totuşi, participarea companiilor ruse (Gazprom, Lukoil) la o competiţie economică regională este grevată de: obligaţia ca ele să respecte regulile UE şi să-şi liberalizeze propria piaţă energetică; necesitatea modernizării tehnologice; costurile ridicate ale transportului pe conducta Drujba, pe calea ferată sau pe conducta Odessa-Brodii etc. Până la urmă, Federaţia Rusă trebuie să accepte parteneriatul occidental şi cooperarea marilor companii transnaţionale şi să renunţe la relaţiile de pe poziţii de forţă cu statele din imediata sa vecinătateDin punct de vedere geostrategic, zona Balcanilor şi mai ales cea a Caucazului de Sud se caracterizează prin numeroase tensiuni şi conflicte (Transnistria, Cecenia, Osetia de Sud, Kosovo), în soluţionarea cărora organizaţiile internaţionale de securitate depun eforturi importante.

C O N C L U Z I I

• Regiunii Mării Negre şi Balcanilor i se deschid perspective deosebite pentru viitorul pe termen mediu şi lung. Malul sudic şi cel vestic al Mării Negre sunt flancate de membrii Alianţei Nord-Atlantice, iar restul ţărilor din regiune dezvoltă relaţii strânse cu această organizaţie.•În regiunea Mării Negre şi Balcani există totuşi riscul creării unor noi linii de demarcaţie, prin simultaneitatea a două procese ce se desfăşoară în acelaşi spaţiu: pe de o parte,integrarea ţărilor de aici în NATO şi UE, iar pe de altă parte presiunile Federaţiei Ruse de integrare în CSI afostelor state sovietice.

13

•Marea Neagra a fost,este si va ramane importanta pentru marile puteri care doresc sa detina controlul in Europa si Asia, deoarece este granita geografica si politica dintre aceste doua lumi,europeana si asiatica,este o ruta pentru comert intre cele doua lumi si are potential energetic.