LITERATURA ASERVITĂ IDEOLOGIEI COMUNISTE

Instaurarea regimului comunist a produs o serie de schimbări atăt la nivel politic

si social, căt si la nivel cultural. Literatura din această perioadă este profund marcată de

componenta naţională, devenind o unealtă a partidului pentru a „educa” (a se înţelege a

manipula) căţi mai mulţi oameni. Scriitori erau obligaţi să scrie doar despre temele

propuse şi susţinute de către partid, le era dictat cum să scrie, ce să scrie şi cum să se

comporte în acord cu profesia lor. Cei care nu se supuneau acestor reguli trebuiau să facă

faţă repercursiunilor: li se interzicea publicarea operelor sau erau excluşi din puţinele

cercuri literare rămase. Scriitorii trebuiau să funcţioneze asemeni unui corp de armată,

aflat sub conducerea partidului comunist, ce trebuiau să lupte împotriva literaturii

imperialiste, considerată decadentă, murdară si dăunătoare.

Acest referat se va ocupa de analiza a trei poezii din perioada comunistă, texte ce

demonstrează, prin tematica si limbajul lor, cele prezentate mai sus. Una dintre aceste

poezii este intitulată Drumul către viitor1. Poezia este o amplă antiteză între trecutul

duşmănos al ţării si viitorul luminos promis de către partidul comunist:

„Am în spate de la Burebista Acest timp de glorii azi ridică Pînă la Cîrmaciul de acum Falnic, luminosu-i obelisc. Leaturile cu adesea trista Semn de purpur care ne indică Soarta pe al ţării vajnic drum. Drumul către comunistul pisc. Dar pe drumul prin vecii întins Iar Cîrmaciul înţelept e-n frunte, Noi sîntem aceia ce-am încins. Ceauşescu-n veghea ţării, munte.”

Ceauşescu este comparat cu Burebista, unul dintre cei mai vrednici conducători ai

acestei ţări. El este cel care îşi asumă rolul de a conduce poporul spre o lume şi o viaţă

mai bună. Este asemenea unui mesia ce, prin bunătatea sa, îi îndrumă pe toţi spre calea

cea dreaptă. Comunismul este prezentat ca ultimul ideal, ca cel mai înalt pisc, care

trebuie atins de către toţi, pentru a putea fi fericiţi. Numai aderănd la ideologia

comunistă, vom putea atinge gloria. Puteriile „cărmaciului” sunt hiperbolizate, acesta

ajungănd să fie comparat, prin măretţia sa, cu un munte.

Aceste pozii au aspectul unor laude, unor omagii aduse ideologiei si

conducătorilor comunişti, formănd o literatură encomiastică. Un asemenea text este şi

1 Poeyia este scrisă de Mihai Beniuc, şi a apărut in revista Contemporanul, nr. 4, în 23 ianuarie 1987, la pagina 9.

1

poezia Cîntec pentru preşedintele ţării2. Aşa cum este sugerat în titlu, textul este un lung

omagiu adus conducătorului ţării.

Prin El se luminează istoria şi vrerea Prin El sîntem puternici şi drepţi, cu fruntea susDorinţa şi credinţa acestui brav popor Strălucind ideea, hotar celor ce nu-sLa sfat mereu cu ţara-i lumina şi puterea Istoria prin El s-a-nnoit, destinul ei îl doareCum creşte in poveste viu veşnicul izvor. Prin El sîntem un nume recîştigat sub soare.

Tot ce-i al ţării prin El e bun şi mare Te bucuri că există şi că-l auzi EXISTTot ce-i al ţării greu întîi pe El îl doare PRIN ŢARA ŞI PARTIDUL NOSTRU COMUNIST. El e Întîiul, cel Drept, cel Bun, cel Tare Pămîntul plin de holde, de brazi, sub soare bun Prin El noi sîntem toţi lumini biruitoare. Se bucură că este în neamul său străbun.

Conducătorul este reprezentantul întregii naţiuni, îmbinănd in fiinţa sa atributele

acestui „brav popor”. De.a lungul întregului text, preşedintele este pomenit cu ajutorul

pronumelui personal „el”, scris cu majusculă. Cu ajutorul acestui „El”, autorul poemului

îl ridică pe Ceauşescu la rang de zeitate, este sanctificat şi privit precum o fiinţă

atotştiutoare şi atoatefăcătoare. Prezentăndu-l în acest fel, autorul ajută la manipularea

omului simplu căruia i se cere să asculte de partid şi de conducătorul acestuia fără să

obiecteze. Ceauşescu este prezentat ca întruchipănd toate atributele unui bun conducător,

un conducător, fără de care atăt ţara căt şi locuitorii acesteia ar fi pirduţi. Atributele sale

sunt preyentate prin enumeratie, fiind scrise la fel ca şi pronumele, cu majusculă. „El e

Întîiul, cel Drept, cel Bun, cel Tare.” Aceste adjective îl situează deasupra tuturor din

punctul de vedere al dreptăţii, bunătăţii şi puterii. Toate aceste atribute sunt apoi

transferate întregului popor, care a fost iybăvit numai prin ideologia partidului comunist.

Sloganul „EXIST/ PRIN ŢARA ŞI PARTIDUL NOSTRU COMUNIST” reprezintă

crezul pe care trebuie să-l poarte în suflet fiecare catăţean. Acest slogan distruge orice

şansă la individualitate, unicitate şi originatlitate. Nu oferă oamenilor decăt o singură

posibilitate de existenţă, şi anume, o existenţă doar întru ideile comuniste şi doar întru

binele întregii naţiuni. Ţara şi colectivitatea sunt puse mai presus decăt individul.

A trei-a poezie a fost scrisă cu ocazia sărbătoririi zilei de naştere a Elenei

Ceauşescu. Poezia intitulată Înaltă cinstire 3, este un omagiu adus soţiei preşedintelui.

Textul laudă calităţile şi multele aptitudini ale acestei doamne.

2 Aceasta poezia aparţine lui Florin Grigoriu, şi a apărut în revista Tribuna, nr. 3, în 21 ianuarie 1988 la pagina 7. 3 Poezia este scrisă de Pavel Pereş şi a fost publicată în revista Romînia literară, nr. 2, în 9 ianuarie 1986,pe prima pagină.

2

„Purtînd pentru popor si pentru ţară Cinstire-naltă aceleia ce-aşază Întregul viu al celor trei culori Cu simplitatea marilor idei A înnoit în vatra milenară Lumina caldă-a muncii cînd cutează

Destinul izbîndirii de cu zori. Cu patria, spre fericira ei.

Mereu pentru a ştiinţei afirmare Un adevăr de împliniri a scris Cu spirit comunist, cutezător Cu omul ce cu patria e una A înstelat a vremilor izvoare Care-n istorii rostul ne-a decis Întruchipînd prezenntu-n viitor. Dintr-un congres ce străluceşte-ntruna

A-mpurpurat spre mergerea-nainte Ani mulţi noi îi dorim, şi timp de pace Prefacerile-n orişice cuvînt Fără odihnă gîndul său lucrînd, Avînd în viaţă crezul său fierbinte Superb exemplu-n toate cîte face

Într-un demers de comunist avînt. În dorul său o ţară înălţînd.”

Şi s-a aflat mereu cu-nţelepciuneÎn lupta pentru bine zi de ziCa visu-n adevar să se-ncunune Seninul temelie spre a fi.

Doamna ceauşescu este prezentată asemeni emblemei ţării, întruchpănd şansa

poporului de a-şi făuri un destin glorios. Ea este însăşi esenţa comunismului, fiind un

cetăţean exemplar, creat de mult prea slăvita ideologie. Atributele sale cele mai

importante sunt credinţa nestrămutată intr-un viitor strălucit, seninătatea cu care

abordează orice problemă, simplitatea, puterea de muncă şi patriotismul. Ultima strofă

este o adresare directă prin care autorul îşi exprimă în mod liber sentimentul de admiraţie

şi respect, transformănd-o în fiinţa ideală ce trebuie iubită şi imitată de toată lumea.

În toate aceste poezii se poate observa o înapoiere la modelul pre-modern,

paşoptist chiar de versificaţie şi de abordare tematică. Acest lucru se datorează faptului că

literatura modernă era considerată o copie a literaturii occidentale, literatură burgheză ce

dăuneayă spiritului. Literatura comunistă esre o literatură cu tendinţă, preluată după

documentele partidului comunist, ce are ca scop educarea muncitorilor şi a spiritului

socialist. Acest gen de literatură îi transformă pe poeţi în propagandişti iar arta în

ideologie. Aceste texte nu se pot considera poezii, din punct de vedere estetic, nu sunt

nimic altceva decăt nişte slogane răspăndite de către cei fideli regimului comunist. În

toate poeziile se poate observa utilizarea limbajului simplu, pentru ca toţi oameniisă

poată înţelege mesajul politic trnsmis. Versificaţia este greoaie, cuvintele sunt alătuarte

forţat pentru a obţine ritmul si măsura metrică dorită. Se poate observa îmbinarea

obositoare a unor cuvinte cu ajutorul cratimei pentru a obţtine numărul corect de silabe.

Rimele sunt, de asemenea , forţate şi banale. Ceea ce au realizat aceşti scriitori nu este

3

artă frumoasă, artă estetică, nu e poezie, ci nişte texte versificate ce nu fac altceva dacăt

să instruiască şi să convingă oamenii de necesitatea şi prosperitatea ideologiei şi

partidului comunist.

4