linii directoare pentru echipe multidisciplinare 1 set de ... · la temele generale de management...

Linii directoare pentru echipe multidisciplinare 1

Set de instrumente pentru serviciile de sănătate mintală

Bucureşti, Noiembrie 2009

Acest set de manuale conţine 5 părţi

O mapă cu un CD interactiv, conţinând toate manualele, prezentările power point utilizate în training şi materiale adiţionale care nu se regăsesc în forma printată

Manual 1: Linii directoare pentru echipe multidisciplinare 1:SET DE INSTRUMENTE PENTRU SERVICIILE DE SĂNĂTATE MINTALĂ, care - printre altele – acoperă temele: implicarea aparţinătorilor şi benefi ciarilor; managementul serviciilor de sănătate mintală; lucru în echipă şi supervizare; lucrul cu pacienţii: planifi carea îngrijirilor şi continuitatea îngrijirilor, structura zilei, lucrul cu mintea – abordări cognitive comportamentale, lucrul cu corpul – relaxare şi respiraţie, lucrul cu situaţii de zi cu zi – activităţi ale vieţii de zi cu zi, urgenţe, vizite la domiciliu

Manual 2: Linii directoare pentru echipe multidisciplinare 2: CURS STRUCTURAT PENTRU TERAPIE OCUPAŢIONALĂ

Manual 3: MANUAL PENTRU ACŢIUNI ANTISTIGMA ÎN ŞCOLI

Manual 4: TRAINING PENTRU SCREENING INTERACTIV PSIHIATRIC PENTRU MEDICII DE FAMILIE - acoperă depresia, anxietatea şi tulburări legate de consumul de alcool

Linii directoare pentru îmbunătăţirea îngrijirilor de sănătate

mintală în România

Proiect fi nanţat prin PHARE

Uniunea Europeană

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

ROMÂNIA


Uniunea Europeană


ROMÂNIA

Titlul proiectului: „Sprijin pentru dezvoltarea serviciilor comunitare de sănătatemintală şi de instituţionalizarea persoanelor cu tulburări mintale”

RO2006/018-147.03.12 -RO/06/IB/OT/02Editor: Ministerul Sănătăţii

Data publicării: noiembrie 2009Adresă pentru informaţii şi eventuale sesizări

pentru proiect PHARE: cfcu.phare@mfi nante.roConţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar

poziţia ofi cială a Uniunii Europene

Editat deHeinz Katschnig, Mugur Ciumăgeanu, Dan Ghenea şi Raluca Sfetcu

în cooperare cuMichaela Amering, Ştefan Bandol, Peter Denk, Birgit Elsayed-Glaser, Stefan Frühwald,

Liviu Gaja, Frank Hoedelmans, Christian Horvath, Hans Kroon, Edwin Ladinser, Gerhard Lenz, Andreea Luca, Ovidiu Mărginean, Roxana Mărginean, Cristian Oana, Rafael Rabenstein,

Wolfgang Spiegel, Jan Spijker, Gabriela Tănăsan, Franz Trautmann şi Barbara Weibold

Acest manual a fost produs în cadrul unei serii de 4 manuale

Manual 1: Set de Instrumente pentru serviciile de sănătate mintalăManual 2: Curs structurat pentru terapie ocupaţională Manual 3: Manual pentru activităţi antistigma în şcoli

Manual 4: Training pentru screening interactiv psihiatric pentru medicii de familie

Linii directoare pentru îmbunătăţirea îngrijirilor de sănătate mintală în România

Dezvoltat în cadrul proiectului de twinning al Comisiei Europene în România „Sprijin pentru dezvoltarea serviciilor comunitare de sănătate mintală

şi de instituţionalizarea persoanelor cu tulburări mintale”

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiLinii directoare pentru echipe multidisciplinare / ed.: Heinz Katschnig, Mugur Ciumăgeanu, Dan Ghenea, Raluca Sfetcu. - Cluj-Napoca : Qual Media, 2009 3 vol. ISBN 978-606-92176-5-8 Vol. 1 : Set de instrumente pentru serviciile de sănătate mintală. - Bibliogr. - ISBN 978-606-92176-4-1I. Katschnig, Heinz (ed.)II. Ciumăgeanu, Mugur Daniel (ed.)III. Ghenea, Dan (ed.)IV. Sfetcu, Raluca (ed.)

Prefaţă

În această colecție de materiale sînt oferite instrumente pentru lucrul de zi cu zi în cadrul instituțiilor spitalicești și a centrelor de sănătate mintală1. Aceste nu reprezintă o colecție comprehensibilă și sistematică, ci este, mai degrabă, o selecție pragmatică a instrumentelor care au fost dezvoltate în cadrul sesiunilor de instruire cu sute de participanți din toate profesiile de sănătate mintală, atît în cadrul unor servicii spitalicești, cît și în centre de sănătate mintală, în mai multe locații din România. Feedback-ul de la participanți a fost incorporat în evaluarea instrumentelor și producerea versiunii finale. Versiunile iniţiale ale instrumentelor au fost fie furnizate de către experți străini - şi ulterior traduse și adaptate -, fie dezvoltate în colaborare cu experții români. Unele dintre instrumente au fost adaptate de către editorii acestui material din prezentările experților din timpul trainingurilor.

Instrumentele conținute în acest material sunt conectate cu standardele de îngrijire moderne în domeniul sănătății mintale, prezentate la începutul volumului. Pe de altă parte, acestea sunt instrumente ce se explica singure, si care reflectă o filozofie a implicării beneficiarilor și familiei, a multi-profesionalități, a orientării spre comunitate, a reintegrării și participării sociale.

Pe CD-ul anexat acestui set de manuale, suplimentar instrumentelor tipărite, se află toate prezentările PowerPoint ale experților, folosite în timpul sesiunilor de instruire. În aceste prezentări pot fi regăsite fundamentele teoretice ale tematicilor abordate în cursul proiectului: Implicarea beneficiarilor; Implicarea familiei; Abilități de Management; Lucru în echipă și supervizare; Managementul externărilor; Managementul de caz; Terapia comportamentală și Terapia ocupațională. De asemenea, pe CD-ul interactiv sînt ilustrate și agendele sesiunilor de instruire (pentru două zile, cu excepția trainingului de terapie ocupațională, care este de trei zile), în așa fel încît să poată fi folosite ca model pentru organizarea unor sesiuni de training ulterioare.

Aceste instrumente pot fi utilizate în mai multe maniere: în primul rînd, ca instrucțiuni de implementare practică a unor activități și, în al doilea rînd, ca modele de formulare sau handout-uri. Instrumentele pot fi fotocopiate direct din manuale sau pot fi printate de pe CD-ul însoţitor şi vor putea fi downloadate în curând de pe websiteul Ministerului Sănătăţii (www.ms.ro>Programe>Sănătate Mintală) şi de pe cel al Centrului Naţional de Sănătate Mintală (în construcţie).

Setul de instrumente are trei părți: partea A prezintă 12 instrumente (de la A1 la A12) dedicate temei implicării beneficiarilor și familiilor. Partea B propune 13 instrumente (de la B1 la B13) care fac referire la temele generale de management și lucru în echipă. Partea cea mai consistentă, partea C, conține 32 (C1 – C32) instrumente care pot fi utilizate în practica clinică de zi cu zi. Fiecare secțiune dispune de o introducere care face referire la instrumentele conținute în material. Tematica dedicată terapiei ocupaționale, care aparţine părţii C, este mai elaborată. În fapt, este vorba despre un curs “pas-cu-pas” care poate servi drept model pentru construirea unor sesiuni de instruire structurate – şi pe alte teme - în scopul instruirii altor echipe multidisciplinare din România. Deoarece este mai voluminos, aceast subcapitol al părâii C este publicat într-un manual separat.

Acest manual a fost produs cu contribuţia următorilor: Mugur Ciumăgeanu, Dan Ghenea, Raluca Sfetcu, Heinz Katschnig, Michaela Amering, Ştefan Bandol, Peter Denk, Barbara Weibold, Stefan Frűhwald, Jan Spijker, Franz Trautmann, Frank Hoedelmans, Hans Kroon, Edwin Ladinser, Rafael Rabenstein, Ovidiu Mărginean, Roxana Mărginean, Liviu Gaja, Gabriela Tănăsan.

1. Aceste manual reprezintă rezultatul aşteptat pentru sarcinile 1.3.1, 2.1.4 şi 2.2.4 al Proiecului de Twinning al Comisiei Europene.

CuprinsPartea A - Ce să avem mereu în minte: Implicarea beneficiarilor şi a aparţinătorilor ...................................................................................................................................3

A1. Concepte şi principii cheie7A2. Implicarea beneficiarilor și a aparținătorilor la toate nivelurile - Listă de verificare ..................9A3. Carta pentru beneficiarii de servicii de sănătate mintală și aparținătorii acestora .................13A4. Cum să faci un TRIALOG? ..............................................................................................................................15A5. Bună practică națională de implicare a beneficiarilor și aparținătorilor .....................................19A6. Evaluarea nevoilor aparținătorilor - Informații care ne sunt necesare când lucrăm cu membrii familiilor ............................................................................................................................................21A7. Cum să lucrezi cu membrii familiilor în diverse contexte .................................................................23A8. Cum să faci grupuri cu aparținătorii pacienților psihiatrici internați în spital ...........................27 A9. Listă de verificare pentru angajații care lucrează cu aparținătorii persoanelor cu depresie ..............................................................................................................................................................31A10. Reguli pentru grupuri de auto-ajutor - Handout pentru participanți ..........................................33A11. “Ai grijă de tine!” – Fișă informativă care poate fi oferită membrilor familiilor ..........................35A12. Bună practică națională – Proceduri de lucru pentru lucrul cu familiile în grup ......................37

Partea B - Cum să fii bine organizat: management şi lucrul în echipă ........................43

B1. Cum să faci un plan strategic pentru organizaţia/echipa ta - Linii directoare ..........................47B2. Planificarea strategică a organizaţiei - Formularea misiunii şi viziunii CSM-ului în care lucrezi .........................................................................................................................................................51B3. Fişă de lucru pentru formularea misiunii şi viziunii unui CSM / a unei echipe ..........................53B4. Modele de misiune şi viziune .....................................................................................................................55B5. Planificarea strategică a organizaţiei - Fişă de lucru pentru scrierea SMART a obiectivelor ....................................................................................................................................................57B6. Planificare strategică a organizaţiei - Cum să faci un plan de monitorizare a performanţei (PMP) ........................................................................................................................................59B7. Fişă de lucru pentru dezvoltarea unui plan de monitorizare a performanţei (PMP) ..............61B8. Procesul de elaborare a unui manual organizațional ........................................................................63 B9. Model de cuprins pentru manualul organizaţional ............................................................................65B10. Cum să faci întâlniri de management ......................................................................................................69B11. Cum să faci întâlniri clinice ..........................................................................................................................71B12. Cum să faci conferinţe de caz .....................................................................................................................73B13. Cum să faci intervizare în echipa multidisciplinară – Ghid detaliat ..............................................75

Partea C - Lucrul cu pacienţii .......................................................................................................85

C I. Planificarea şi continuitatea îngrijirilor .............................................................................89

C1. MONA - R Management Oriented Needs Assessment (Evaluarea Nevoilor Orientată spre Management) ......................................................................................................................91

C2. Standarde de externare pentru pacienţi şi aparţinătorii acestora ...............................................117C3. Lista de verificare la externare ..................................................................................................................119

C II. Structura zilei .................................................................................................................................................121

C4. Exemple de structurare a activităţilor zilnice .....................................................................................123C5. Reguli de bază pentru grupuri - Handout pentru participanţi ....................................................125C6. Cum să faci întâlnirea informativă de dimineaţă ..............................................................................127 C7. Cum să faci un forum al pacienţilor .......................................................................................................129

C III. Abordări specifice - Lucrul… ................................................................................................................131

... cu mintea – abordări cognitive comportamentale

C8. Cum să faci planificarea activităţii în grupuri .....................................................................................133C9. Cum să faci activare comportamentală ................................................................................................135C10. Evaluarea programului de activităţi săptămânal - Handout pentru pacienţi .........................137 C11. Cum să faci activare comportamentală - Handout pentru pacienţi ..........................................139C12. Exemplu de listă cu activităţi plăcute - Handout pentru pacienţi ..............................................141C13. Cum să faci gradarea sarcinilor/acţiunilor ...........................................................................................143C14. Cum să faci un grup de rezolvare de probleme ................................................................................145C15. Rezolvarea de probleme - Handout pentru pacienţi .......................................................................149C16. Cum să faci exersarea comportamentelor în terapia individuală ...............................................151C17. Cum să faci trainingul abilitaţilor sociale în grup .............................................................................153C18. Lista orientativa cu abilitaţi sociale care pot fi antrenate în cadrul trainingului de abilitaţi sociale prin jocul de rol .............................................................................................................155C19. Exemplu de instrucţiuni pentru trainingul unei abilitaţi specifice în cadrul unui grup ......157

... cu corpul – relaxare şi respiraţie

C20. Managementul Anxietăţii – Relaxare prin respiraţie .......................................................................159

… cu situaţii cotidiene – activităţi ale vieţii de zi cu zi

C21. Cum să faci un grup de instruire pentru gătit ....................................................................................161C22. Cum să faci un grup de instruire pentru spălat şi călcat rufe .......................................................163C23. Cum să faci instruirea pentru cumpărături .........................................................................................165C24. Cum antrenezi folosirea transportului public ....................................................................................167C25. Informarea despre posibilităţi de utilizare a serviciilor sociale şi a altor servicii medicale ...........................................................................................................................................................169C26. Cum să organizezi activităţi la nivel de secţie/spital .......................................................................171C27. Cum să organizezi activităţi recreaţionale ..........................................................................................173C28. Cum să faci un training de management al medicaţiei ..................................................................177C29. Cum să lucrezi cu membrii familiilor şi cu alte persoane relevante pentru pacienţi ...........181C30. Cum să faci un grup de instruire pentru pregătirea externării ....................................................185

… cu mâinile şi cu materialele v. Manual 2

C IV. Situații complexe şi dificile ....................................................................................................................187

C31. Strategii de de-escaladare pentru situaţiile dificile .........................................................................189C32. Cum să faci vizite la domiciliu ..................................................................................................................191

1

Linii directoare și standarde de îngrijire pentru echipele multidisciplinare din serviciile psihiatrice specializate

Considerații preliminare

În cadrul prezentului proiect de înfrățire instituțională (Twinning), tematicile legate de “Sprijinul dezvoltării centrelor comunitare de sănătate mintală” și “Îmbunătățirea calității îngrijirilor spitalicești” au fost inițial considerate două componente diferite. Ambele însă, ca un numitor comun, au fost abordate prin oferirea de sesiuni de instruire în format multi-profesional. În cursul trainingurilor furnizate în ultimii doi ani în toate tipurile de servicii, s-a luat decizia de a prezenta un singur set de linii directoare și standarde de servicii, cu scopul de a nu consolida concepția păguboasă a diviziunii între îngrijrile spitalicești și comunitare. Standardele enumerate mai jos, precum și liniile directoare regăsit în setul de instrumente din acest manual, sînt valide pentru toată gama de servicii, intra-spitalicești, de zi, ambulatorii și comunitare, precum și mobile.

A. Standarde generale

1. Cunoștințe psihiatrice: este necesară o aprofundare a cunoștințelor psihiatrice pentru toate categoriile profesionale implicate în furnizarea de îngrijiri psihiatrice - inclusiv cunoștințe diagnostice și terapeutice, cu accent atît pe abordările farmacologice cît și psihoterapeutice. Urmărirea acestui standard nu a făcut parte din obiectivele prezentului proiect. Aceste cunoștințe ar trebui să fie furnizate într-o manieră optimizată în curricula de bază a fiecărei categorii profesionale.

2. Echilibru între componentele sistemului: serviciile psihiatrice ar trebui să fie organizate într-o manieră echilibrată între oferta spitalicească, de îngrijiri de zi, de îngrijri ambulatorii și mobile1. Aceasta este doar într-o oarecare măsură responsabilitatea echipei multi-profesionale, fiind dependentă şi de prevederile legale și de mecanismele de finanțare. Cu toate acestea, echipa terapeutică poate să se dovedească utilă în optimizarea structurii de servicii. Planificarea și organizarea serviciilor psihiatrice ar trebui să se supună următoarelor principii acceptate actualmente pe plan internațional: respectarea drepturilor omului, orientare serviciilor pe nevoile beneficiarilor și pe creșterea calității vieții acestora, comprehensivitate, efectivitate, continuitate a îngrijirilor, echilibru între componentele de îngrijri spitalicești și comunitare și acces adecvat la resurse. În cadrul proiectului de față, această tematică este acoperită prin elaborarea de recomandări care privesc modificările legislative și de finanțare care vor fi înaintate factorilor responsabili din Ministerul Sănătății. Proiectul de înfrățire instituțională nu a avut ca obiectiv explicit o evaluare a tematicii respectării drepturilor omului (pentru un proiect pe această temă, a se consulta www.ithaca-study.eu).

3. Cooperare: este necesară stabilirea sau optimizarea unor mecanisme de cooperare ale sistemului de îngrijiri psihiatrice specializate cu sectorul de sănătate non-psihiatric, precum și cu sectorul social de îngrijiri. Optimizarea colaborării cu sectorul spitalicesc general (prin oferirea de servicii de psihiatrie de legătură), dar și cu cel de îngrijri primare (medicii de familie) este o prioritate datorită existenței unei comorbidități crescute între patologia somatică și cea psihiatrică. Aceasta colaborare este importantă şi pentru că, de multe ori, adresarea inițială pentru probleme psihice

1. A se vedea Thornicroft, M. Tansella: Balancing community-based and hospital-based mental health care. World Psychiatry, Volume 1,

Number 2, June 2002, S.84-90 http://www.wpanet.org/publications/wpa-journal/wpa-june-02.pdf.

2

a pacientului este către servicii non-psihiatrice datorită mecanismelor de rambursare în uz, din temeri legate de stigmatizare sau datorită lipsei de accesibilitate locală a serviciilor de îngrijiri psihiatrice. În cadrul proiectului de față, a fost oferit un instrument de instruire pentru medicii de familie în scopul facilitării identificării și managementului minimal al pacienților cu tulburări depresive, anxioase și legate de consumul de alcool. Acest instrument (TRIPS 2) poate fi utilizat şi în secţiile non-psihiatrice ale spitalelor generale (a se vedea manual 4).

B. Standarde și linii directoare specifice pentru echipele multi-profesionale din serviciile psihiatrice

1. Implicarea beneficiarilor și familiilor (a se vedea Partea A a acestui manual). Această perspectivă constituie, actualmente, un standard general accesptat în ceea ce privește planficarea și activitățile unui serviciu psihiatric – inclusiv în ceea ce privește încurajarea activităților de auto-ajutor. Acest standard a fost abordat intensiv în cursul proiectului de față, fiind oferite o serie de linii directoare, instrumente în format tipărit, dar și prezentări PowerPoint pe CD-ul anexat.

2. Dobîndirea și aplicarea unor abilități adecvate de management în oferirea de servicii psihiatrice (a se vedea Partea B a acestui manual). Acest standard a fost abordat intensiv în cadrul proiectului pentru că a fi bine organizat este o prerechizită pentru implementarea celorlalte linii directoare.

3. Planificarea îngrijirilor și asigurarea continuității îngrijirilor (a se vedea Partea C , secţiunea C I a acestui manual). Din ce în ce mai mult, îngrijirile sunt fragmentate şi eforturi active trebuie făcute pentru a planifica şi organiza continuitatea îngrijirilor. Pentru a atinge acest scop, punem la dispoziţie câteva instrumente de organizare şi coordonare a informaţiilor necesare în procesul de îngrijire.

4. Asigurarea unei structuri a zilei (a se vedea Partea C, secţiunea C II, a acestui manual). Pentru pacienții care nu sînt spitalizați sau instituționalizați, o structurare optimă a zilei poate fi realizată printr-o angajare plătită – din păcate, acest lucru nu este întotdeauna fezabil sau la îndemîna persoanelor cu probleme de sănătate mintală. Pentru aceste persoane, oferirea unei structuri zilnice în cadrul unei oferte de îngrijri de zi – cu un program structurat de cel puțin 6 ore pe zi sau în facilități de reabilitare, poate reprezenta o alternativă viabilă la o angajare pe piața muncii. De asemenea, structurarea programului zilnic pentru pacienții spitalizați are o importanță majoră pentru sănătatea lor mintală, nu numai prin evitarea sindromului de spitalizare (caracterizat prin retragere și inactivitate), dar și prin pregătirea unei reîntoarceri în comunitate.

5. Utilizarea unor abordări specifice în lucrul cu pacienţii (a se vedea Partea C, secţiunea C III a acestui manual şi manualul 2). Este necesară utilizarea unor abordări terapeutice specifice în funcţie de nevoile pacienţilor. Acestea includ abordări specifice pe care le-am numit “lucrul cu mintea“, “lucrul cu corpul“, “lucrul cu situaţii cotidiene“ şi “lucrul cu mâinile şi materialele “.

6. Asigurarea de îngrijiri de calitate în situații complexe şi dificile(a se vedea Partea C, secţiunea C IV a acestui manual). În psihiatrie, mai adesea decât în alte specialităţi ale medicinei, situaţii interacționale complexe şi dificile pot apărea, de exemplu nevoia de de-escaladare în situaţii conflictuale precum şi necesitatea unor linii directoare pentru comportamentul adecvat în astfel de situaţii.

3

Partea A

Ce să avem mereu în minte: Implicarea beneficiarilor şi a aparţinătorilor

A1. Concepte şi principii cheieA2. Implicarea beneficiarilor și a aparținătorilor la toate nivelurile - Listă de verificareA3. Carta pentru beneficiarii de servicii de sănătate mintală și aparținătorii acestoraA4. Cum să faci un TRIALOG?A5. Bună practică națională de implicare a beneficiarilor și aparținătorilorA6. Evaluarea nevoilor aparținătorilor - Informații care ne sunt necesare când

lucrăm cu membrii familiilorA7. Cum să lucrezi cu membrii familiilor în diverse contexteA8. Cum să faci grupuri cu aparținătorii pacienților psihiatrici internați în spital A9. Listă de verificare pentru angajații care lucrează cu aparținătorii persoanelor

cu depresieA10. Reguli pentru grupuri de auto-ajutor - Handout pentru participanțiA11. “Ai grijă de tine!” – Fișă informativă care poate fi oferită membrilor familiilorA12. Bună practică națională – Proceduri de lucru pentru lucrul cu familiile în grup

5

Partea A

Introducere la Partea A - Ce să avem mereu în minte: Implicarea beneficiarilor şi a membrilor familiilor

În prima parte a acestui set de instrumente este pusă în evidenţă o evoluţie care a avut loc în multe ţări de-a lungul ultimelor decenii: pacienţii şi membrii familiilor acestora ies din rolul pasiv de simpli recipienţi ai îngrijirilor şi intră din ce în ce mai mult în roluri active de colaboratori ai profesioniştilor. Organizaţiile internaţionale, cum sunt Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Comisia Europeană şi Consiliul Europei au publicat documente care sprijină acest principiu. În lumea anglofonă cuvântul “pacient” a fost înlocuit în mare măsură de cuvântul “user” (“utilizator“), iar termeni cum sunt “clienţi”, “consumatori” şi “beneficiari” sunt din ce în ce mai folosite în loc de “pacienţi”. Membrii familiei sunt din ce în ce mai des denumiţi “persoane care îngrijesc” (“carers”). Persoane din ambele categorii care sunt mai active şi mai vocale tind să formeze grupuri şi organizaţii de autoajutor, care devin din ce în ce mai influente la nivelul elaborării politicilor de sănătate mintală şi la nivelul planificării serviciilor.

Cele douăsprezece instrumente furnizate în acest set pentru echipele multidisciplinare din spitale şi centre comunitare de sănătate mintală se doresc a fi un ajutor în introducerea acestei perspective în munca de zi cu zi.

Pentru început este inclus un scurt document conţinând explicaţii asupra conceptelor cheie (A1), urmează o “listă de control asupra implicării beneficiarilor şi familiilor acestora la toate nivelurile” (A2), apoi o “carta pentru beneficiarii serviciilor de sănătate mintală şi familiile acestora” (A3) încheie această secţiune introductivă a setului de instrumente, care este destinată folosirii pentru creşterea conştientizării necesităţii de implicare a utilizatorilor şi familiilor acestora. Urmează un ghid despre modul de organizare a unui TRIALOG (A4) – adică o întâlnire a utilizatorilor, membrilor familiilor acestora şi profesioniştilor cu scopul de a discuta perspectivle şi experienţele lor diferite; instrumentul relevant conţine instrucţiuni detaliate despre modul în care se organizează un TRIALOG din care să se obţină un beneficiu maxim.

Un alt grup de instrumente este foarte orientat spre aspecte practice: un ghid pentru evaluarea nevoilor membrilor familiei (A6) şi instrucţiuni pentru lucrul în grup cu membrii familiilor (A7). Acesta din urmă este completat cu un exemplu de ghiduri pentru personalul din spital asupra modului de organizare de grupuri pentru membrii familiilor (A8) şi asupra modului de sfătuire a membrilor familiilor pacienţilor depresivi (A9). Urmează materiale despre regulile de comportare în grupuri de autoajutor (A10) şi un material pentru membrii familiei “Ai grijă de tine!” (A11), accentuând ideea că membrii familiei trebuie să aibă grijă şi de ei, nu numai de pacient. Exemple de bune practici în România (A5, A12) completează această parte a setului de instrumente.

Instrumentele incluse aici sunt doar o selecţie dintre multe posibile instrumente. Ele au avantajul că au fost folosite în instruiri cu echipele multidisciplinare în România şi forma finală include feedback-ul primit. Sunt toate incluse pe un CD interactiv care însoţeşte aceste manuale, şi de pe care pot fi copiate şi adaptate la nevoile individuale şi locale. Este recomandabil să luaţi în considerare şi prezentările incluse pe CD. Prezentările PowerPoint pot fi folosite în sesiuni de instruire.

7

Partea A

Concepte şi principii cheie

z Implicarea beneficiarilor este o necesitate în îngrijirile moderne de sănătate mintală.

Conceptul de implicare a beneficiarilor cuprinde o gamă largă de idei diferite, de la partciparea activă la micro-nivelul individual al luării de decizii, la implicarea în planificarea şi evaluarea serviciilor şi, din ce în ce mai mult, în sfera trainingului şi a cercetării. Consultarea şi antrenarea beneficiarilor de servicii psihiatrice în iniţiativele din domeniul sănătăţii mintale (organizaţii, instituţii, politici de sănătate mintala) reprezintă o prioritate în psihiatria comunitară modernă (de exemplu, a se vedea implicarea fundației Orizonturi din Câmpulung Moldovenesc).

z Datorită experienţei cu serviciile de sănătate mintală, pacienţii sunt o categorie aparte de experţi care merită ascultaţi („pacienţi Experţi”/„peer-experts”).

Utilizatorii de servicii deţin o cunoaştere particulară în sfera sănătăţii mintale, având avantajul unei experienţe aprofundate a contactului cu serviciile de sănătate mintală precum şi pe acela al propriei experienţe de a trăi cu o problemă de sănătate mintală. Această expertiză poate fi valorificată în multiple variante – de ex. capacitatea utilizatorilor de identificare precoce a riscului de recădere şi de a formula la timp răspunsuri adecvate la acest risc, poate fi de mare folos profesioniştilor de sănătate mintală şi poate să le uşureze acestora mult munca.

z Revenirea (“recovery”) ar trebui să îi călăuzească pe toţi cei implicaţi în serviciile de sănătate mintală.

“Revenirea clinică” - concept utilizat în literatura de specialitate - se centrează pe o remisie susţinută şi pe restaurarea funcţionalităţii în timp ce “revenirea personală” este utilizată în relatările consumătorilor de servicii de sănătate mintală şi se centrează pe trăirea unei vieţi satisfacatore, pline de speranţă în care ai posibilitatea să contribui, în ciuda limitărilor cauzate de boală. După Wilma Boevink, în cartea “Poveşti de revenire”: “Revenirea este ceva ce trebuie să faci de unul singur. Majoritatea ştim ce dificil este atunci când problemele psihiatrice îţi sabotează încercările de a îţi continua viata. Câteodată chiar fără să ne dăm seama ne construim expertiză şi cunoştinţe despre cum poţi să trăieşti cu o dizabilitate psihiatrică. Dacă auzi voci, suferi de psihoză sau depresie, atunci trebuie să înveţi să faci faţă acestei situaţii. Desigur, poţi să primeşti sprijin din partea profesioniştilor, dar în cele din urmă trebuie să faci asta de unul singur. Cum faci faţă problemelor psihiatrice? Ce te ajută să mergi mai departe şi ce trebuie să eviţi? Cum poţi să iei controlul asupra propriei vieţi şi de ce fel de sprijin ai nevoie? Toate aceste întrebări sunt despre revenire”

z Împuternicire (“Empowerment”)

Împuternicirea înseamnă dezvoltarea potenţialului individual prin: dezvoltarea încrederii în potenţialul propriu, implicarea în deciziile care îi privesc pe beneficiari (medicale, familiale, profesionale, sociale) şi creşterea capacităţilor politice, sociale şi economice ( Gabriela Tănăsan).

A1

8

Partea A

A1

z Familia şi reţeaua socială pot fi atât “plasă de siguranţă” cât şi “pânză de păianjen” pentru o persoană suferind de o tulburare mintală.

“Omul nu este nimic fără mediul lui” (Ortega y Gasset); “Omul este un animal social” (Aristotel);Membrii familiei unei persoane suferind de o tulburare mintală pot avea multe roluri: pot fi un sprijin, pot avea influenţa pozitivă sau negativă asupra evoluţiei tulburării. Nu există totuşi nici o dovadă că familia joacă un rol ca factor cauzal al tulburărilor mintale.

z Familia trebuie implicată activ în adaptarea la tulburarea mintală a unuia dintre membrii familiei.

Membrii familiei sunt adesea priviţi doar că o sursă de informaţii asupra persoanei afectate de o tulburare mintală. Totuşi, acestora ar trebui să le fie acordat un rol activ, ca “jucători” importanţi în domeniul complex al adaptării la tulburarea mintală. Membrii familiei pot fi creativi şi activi în acest proces, atunci când li se “permite” să fie şi acest rol este întărit.

z Familia unei persoane cu tulburare mintală poate învăţa mult de la alte familii şi familiile îşi pot oferi sprijin reciproc.

Familia unei persoane cu tulburare mintală simte adesea ea însăşi stigma asociată cu tulburarea mintală şi este adesea izolata. Membrii familiilor pot beneficia mult unindu-se în grupuri de autoajutor şi învăţând să se ajute singuri. Sprijinul reciproc poate consta în schimb de informaţii, confort emoţional şi ajutor în viata de zi cu zi.

z Trialog

Trialog-ul reprezintă o abordare care oferă o voce egală beneficiarilor, membrilor familiilor acestora şi profesioniştilor din serviciile de sănătate mintală. Persoanele care au experienţe şi competenţe diferite în domeniul sănătăţii mintale: beneficiari, aparţinători şi profesionişti – se întâlnesc într-un context non-ierarhic pentru a schimba informaţii despre experienţele, conştientizările şi anxietăţile acestora. Scopul acestor întâlniri este acela de a identifica soluții împărtășite pentru situații de zi cu zi.

9

Partea A

A2

Implicarea beneficiarilor şi a aparţinătorilor la toate nivelurile - Listă de verificare

Instrumentul a fost construit pe baza trecerii în revistă a unor articole de specialitate precum şi a bunelor practici internaţionale în domeniul implicării beneficiarilor şi aparţinătorilor. El are că scop oferirea unei imagini de ansamblu asupra variatelor posibilităţi de colectare a perspectivelor beneficiarilor şi aparţinătorilor şi, mai mult chiar, de integrare a acestora în serviciile de sănătate mintală pe care le oferim.

Această listă de verificare constă în prezentarea nivelurilor la care este posibilă implicarea beneficiarilor şi a aparţinătorilor, precum şi a unui set de acţiuni - corespunzătoare fiecărui nivel de implicare - prin implementarea cărora se poate ajunge la o mai bună implicare a beneficiarilor şi aparţinătorilor în munca noastră.

Acest instrument poate fi utilizat:

z pentru o evaluare iniţială de ansamblu a gradului de implicare a beneficiarilor la diverse nivele (dezvoltarea politicilor de sănătate mintală; planificarea, oferirea şi evaluarea serviciilor de sănătate mintală; formarea personalului din domeniul sănătăţii mintale; cercetare în domeniul sănătăţii mintale);

z ca sursă de informare/inspiraţie pentru planificarea şi implementarea unor acţiuni de implicare a beneficiarilor şi aparţinătorilor;

z ca model pentru dezvoltarea unei liste de verificare personalizate care să includă acele nivele de implicare relevante pentru instituţia în care lucraţi;

z ca instrument de evaluare periodică/monitorizare a gradului de implicare a beneficiarilor şi aparţinătorilor.

Instrumentul poate fi aplicat:

z la nivelul instituției/centrului de sănătate mintală; z la nivel regional; z la nivel naţional.

La nivelul instituţiei, el poate fi aplicat de către:

z un evaluator extern, care investighează modalitățile de implicare a beneficiarilor și aparținătorilor prin interviuri cu reprezentanți ai corpului de management și ai echipei de profesioniști;

z de către unul dintre membri echipei multidisciplinare, prin chestionarea colegilor și a persoanelor din management;

z de către o echipa de beneficiari și/sau aparținători.

Rezultatele pot genera linii de acțiune și de dezvoltare ulterioară a serviciului, în cazul în care există dimensiuni care nu sunt acoperite și pentru care există disponibilitatea de schimbare sau resurse adecvate ale instituției/centrului.

10

Partea A


Da Nu Nu ştiu

A. Politicile de sănătate mintală

1 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt implicaţi în dezvoltarea/negocierea politicilor de sănătate mintală la nivel internaţional

2 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt implicaţi în dezvoltarea/negocierea politicilor de sănătate mintală la nivel naţional

3 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt implicaţi în dezvoltarea/negocierea politicilor de sănătate mintală la nivel local

B. Planificarea serviciilor

1 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt informaţi despre cum se pot implica în planificarea serviciilor

2 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt întrebaţi cum şi-ar dori să fie implicaţi în planificarea serviciilor

3 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt informaţi despre grupurile şi organizaţiile de autoajutor existente în zonă

4 Beneficiarii sunt implicaţi în planificarea serviciilor organizaţiei care le furnizează servicii (ex. de la planificarea unui nou serviciu oferit – ex. Centru de zi/ terapie ocupaţională etc. – până la stabilirea/negocierea intervalului orar în care sunt oferite serviciile )

5 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt implicaţi în planificarea sericiilor la nivel local (ex. participă la întâlniri de planificare a serviciilor de sănătate mintală la nivel de judeţ)

6 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt implicaţi în planificarea serviciilor la nivel naţional (ex. Participă la întâlnirile de planificare a unor servicii noi/existente la nivel naţional)

7 La nivelul personal, benficiarii (şi, acolo unde este cazul, aparţinătorii) sunt implicaţi în planificarea serviciilor ce le vor fi oferite, fiind prezenţi atunci când se discută şi se formulează planul de tratament individual

C. Furnizarea serviciilor

1 Un (sau mai mulţi) beneficiar este membru al echipei terapeutice ca şi expert prin experienţă

2 Există acţiuni constante sau proiecte la nivelul instuţiei, organizate şi implementate de către beneficiari, în scopul împuternicirii beneficiarilor

3 Există grupuri de auto-ajutor organizate şi conduse de beneficiari/aparţinători care oferă servicii de consiliere altor beneficiari sau aparţinători

4 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt incluşi în conferinţe, workshopuri sau seminarii

5 Beneficiarii participă în consilii de administraţie

6 Există consilii ale beneficiarilor cu rol consultativ/decizional

A2

D. Monitorizarea şi evaluarea serviciilor

1 Beneficiarii şi aprtinatorii sunt implicaţi în designul şi planificarea tehnicilor de monitorizare (a calităţii) serviciilor (designul formularelor de monitorizare, planificarea focus-grupurilor)

2 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt implicaţi în colectarea de date

3 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt implicaţi în analiza informaţiilor

4 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt implicaţi în diseminarea rezultatelor monitorizării

5 O dată pe an există o întâlnire cu beneficiarii şi aparţinătorii pentru evaluarea calităţii serviciilor oferite

6 Există un proces permanent de evaluare a serviciilor în care beneficiarii au unul sau mai mulţi reprezentanţi

7 Beneficiarii sunt implicaţi în dezvoltarea strategiei şi a instrumentelor de evaluare

8 Beneficiarii completează periodic formulare de evaluare

E. Cercetare

1 Beneficiarii sunt consultaţi asupra unor aspecte ale cercetării (de ex. o solicitare informală de verificare a unui chestionar ce va fi utilizat)

2 Există o colaborare oficială şi beneficiarii au un impact substanţial în diverse etape ale cercetării (de ex. prin formularea unor obiective terapeutice sau recomandarea utilizării anumitor variabile de rezultat)

3 Cercetarea este condusă de beneficiari, aceştia controlând toate etapele proiectelor de cercetare: designul, selectarea eşantionului, colectarea datelor, analiza datelor, pregătirea rapoartelor, diseminarea rezultatelor (majoritatea proiectelor de cercetare conduse de beneficiari sunt evaluări ale serviciilor clinice şi a metodelor de tratament din perspectiva utilizatorilor sau investigarea strategiilor subiective utilizate de persoanele cu probleme de sănătate mintală)

F. Formarea şi recrutarea profesioniştilor de sănătate mintală

1 Beneficiarii sunt incluşi în programele de formare iniţială şi continuă a profesioniştilor de sănătate mintală

Beneficiarii sunt incluşi în cursurile de formare continuă a profesioniştilor de sănătate mintală

2 Beneficiarii oferă regulat cursuri pentru profesioniştii de sănătate mintală pe diverse teme (ex. Revenire, implicarea beneficiarilor, etc)

3 Beneficiarii sunt implicaţi în procesul de recrutare a profesioniştilor de sănătate mintală

A2

A 2

11

Partea A

A 2


Da Nu Nu ştiu

A. Politicile de sănătate mintală

1 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt implicaţi în dezvoltarea/negocierea politicilor de sănătate mintală la nivel internaţional

2 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt implicaţi în dezvoltarea/negocierea politicilor de sănătate mintală la nivel naţional

3 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt implicaţi în dezvoltarea/negocierea politicilor de sănătate mintală la nivel local

B. Planificarea serviciilor

1 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt informaţi despre cum se pot implica în planificarea serviciilor

2 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt întrebaţi cum şi-ar dori să fie implicaţi în planificarea serviciilor

3 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt informaţi despre grupurile şi organizaţiile de autoajutor existente în zonă

4 Beneficiarii sunt implicaţi în planificarea serviciilor organizaţiei care le furnizează servicii (ex. de la planificarea unui nou serviciu oferit – ex. Centru de zi/ terapie ocupaţională etc. – până la stabilirea/negocierea intervalului orar în care sunt oferite serviciile )

5 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt implicaţi în planificarea sericiilor la nivel local (ex. participă la întâlniri de planificare a serviciilor de sănătate mintală la nivel de judeţ)

6 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt implicaţi în planificarea serviciilor la nivel naţional (ex. Participă la întâlnirile de planificare a unor servicii noi/existente la nivel naţional)

7 La nivelul personal, benficiarii (şi, acolo unde este cazul, aparţinătorii) sunt implicaţi în planificarea serviciilor ce le vor fi oferite, fiind prezenţi atunci când se discută şi se formulează planul de tratament individual

C. Furnizarea serviciilor

1 Un (sau mai mulţi) beneficiar este membru al echipei terapeutice ca şi expert prin experienţă

2 Există acţiuni constante sau proiecte la nivelul instuţiei, organizate şi implementate de către beneficiari, în scopul împuternicirii beneficiarilor

3 Există grupuri de auto-ajutor organizate şi conduse de beneficiari/aparţinători care oferă servicii de consiliere altor beneficiari sau aparţinători

4 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt incluşi în conferinţe, workshopuri sau seminarii

5 Beneficiarii participă în consilii de administraţie

6 Există consilii ale beneficiarilor cu rol consultativ/decizional

A2

D. Monitorizarea şi evaluarea serviciilor

1 Beneficiarii şi aprtinatorii sunt implicaţi în designul şi planificarea tehnicilor de monitorizare (a calităţii) serviciilor (designul formularelor de monitorizare, planificarea focus-grupurilor)

2 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt implicaţi în colectarea de date

3 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt implicaţi în analiza informaţiilor

4 Beneficiarii şi aparţinătorii sunt implicaţi în diseminarea rezultatelor monitorizării

5 O dată pe an există o întâlnire cu beneficiarii şi aparţinătorii pentru evaluarea calităţii serviciilor oferite

6 Există un proces permanent de evaluare a serviciilor în care beneficiarii au unul sau mai mulţi reprezentanţi

7 Beneficiarii sunt implicaţi în dezvoltarea strategiei şi a instrumentelor de evaluare

8 Beneficiarii completează periodic formulare de evaluare

E. Cercetare

1 Beneficiarii sunt consultaţi asupra unor aspecte ale cercetării (de ex. o solicitare informală de verificare a unui chestionar ce va fi utilizat)

2 Există o colaborare oficială şi beneficiarii au un impact substanţial în diverse etape ale cercetării (de ex. prin formularea unor obiective terapeutice sau recomandarea utilizării anumitor variabile de rezultat)

3 Cercetarea este condusă de beneficiari, aceştia controlând toate etapele proiectelor de cercetare: designul, selectarea eşantionului, colectarea datelor, analiza datelor, pregătirea rapoartelor, diseminarea rezultatelor (majoritatea proiectelor de cercetare conduse de beneficiari sunt evaluări ale serviciilor clinice şi a metodelor de tratament din perspectiva utilizatorilor sau investigarea strategiilor subiective utilizate de persoanele cu probleme de sănătate mintală)

F. Formarea şi recrutarea profesioniştilor de sănătate mintală

1 Beneficiarii sunt incluşi în programele de formare iniţială şi continuă a profesioniştilor de sănătate mintală

Beneficiarii sunt incluşi în cursurile de formare continuă a profesioniştilor de sănătate mintală

2 Beneficiarii oferă regulat cursuri pentru profesioniştii de sănătate mintală pe diverse teme (ex. Revenire, implicarea beneficiarilor, etc)

3 Beneficiarii sunt implicaţi în procesul de recrutare a profesioniştilor de sănătate mintală

A2

13

Partea A

Carta pentru beneficiarii de servicii de sănătate mintală şi aparţinătorii acestora1

Designul şi planificarea serviciilor

Implicarea beneficiarilor de servicii şi a aparţinătorilor în procesele de luare a deciziilor în vederea designului şi a planificării serviciilor, conduce – cu mare probabilitate – la servicii care răspund mai bine nevoilor persoanelor care le utilizează .

Planificarea personală a serviciilor

Beneficiarii şi aparţinătorii au dreptul:

z să fie parteneri în planificarea unor servicii care să le răspundă nevoilor şi în creionarea propriilor planuri de îngrijire;

z să aibă acces la advocacy (susținere) independent(ă); z să fie prezenţi când le sunt evaluate nevoile precum şi atunci când serviciile destinate lor sunt

planificate şi/sau revizuite.

Planificare în parteneriat


z să fie trataţi ca parteneri deplini şi egali în procesul de planificare; z să aibă sprijin independent pentru implicare în timpul întâlnirilor, dacă această nevoie a fost

identificată; z să aibă şedinţe organizate într-un format adecvat, la o oră adecvată şi într-o locaţie potrivită; z să dispună de mecanisme disponibile pentru o implicare eficientă (ex. Reprezentanţii grupurilor

de planificare a serviciilor să participe la întâlnirile beneficiarilor şi ale aparţinătorilor pentru a obţine opiniile acestora);

z să fie implicaţi în procesul formal pentru colectarea opiniilor beneficiarilor şi aparţinătorilor în mod separat şi acestea să fie integratate în structura planificării serviciilor;

z să aibă sprijin pentru comunicarea cu organizaţiile sau forumurile din care fac parte; z să primească rambursarea cheltuielilor aferente implicării în procesul de planificare a

serviciilor; z să primească informaţii de calitate, adecvate şi accesibile în timp util, pentru a facilita consultarea

eficienta cu grupurile din care fac parte; z să primească traininguri de calitate, relevante şi la timpul potrivit; z să aibă roluri şi responsabilităţi clar stabilite; z să fie informaţi despre modul în care contribuţiile acestora au influenţat planificarea şi oferirea

de servici.

1. Tradus si adaptat din documentul “Stronger In Partnership. Adult Mental Health Services Involving Service Users and Carers in the design, planning, delivery and evaluation of mental health services in Wales. Policy Implementation Guidance”, September 2004

A3

14

Partea A

A 3 Oferirea de servicii şi monitorizare

Implicarea beneficiarilor şi a aparţinătorilor în oferirea serviciilor vor face ca acestea să fie mai responsive şi să crească adecvarea şi, prin urmare, eficienţa acestora. Implicarea beneficiarilor ajută la creşterea standardelor şi la construirea încrederii acestora în servicii.

Este vital ca monitorizarea să nu fie o simplă adunare de date statistice şi, pentru a monitoriza serviciile, să fie utilizate atât metode cantitative cât şi calitative. Ceea ce este esenţial este modul în care această informaţie este utilizată pentru a dezvolta şi schimba serviciile într-un mod adecvat, în aşa fel încât să răspundă nevoilor identificate.

Oferirea de servicii


z să fie trataţi ca parteneri egali şi pe deplin implicaţi în oferirea serviciilor; z să fie implicaţi în procesul de selecţie şi recrutare a angajaţilor care vor oferi servicii, să

primească training şi sprijin care să îi ajute în acest proces; z să fie implicaţi în trasarea descrierii posturilor pentru profesioniştii de sănătate mintală

pentru a asigura includerea calităţilor considerate a fi esenţiale sau dezirabile pentru beneficiari şi aparţinători (de exemplu empatie, experienţa personală cu problemele de sănătate mintală, etc.);

z să fie implicaţi în inducţia angajaţilor care vor oferi servicii şi să primească sprijin în acest proces;

z să li se ofere informaţii clare şi uşor de înţeles cu privirea la alegerea serviciilor care să corespundă nevoilor exprimate;

z să li se ia în considerare opiniile şi să li se ofere feedback dacă nu sunt satisfăcuţi de serviciile oferite;

z să fie informaţi cu privire la servicii alternative existente.

Monitorizare şi evaluare


z să fie informaţi despre modul în care pot face o plângere referitoare la serviciile primite şi să fie sprijiniţi în acest proces într-un mod non-discriminativ;

z să aibă o modalitate de a comenta cu privire la serviciile primite într-un mod anonim şi să li să răspundă în procesul de monitorizare şi evaluare;

z să li se ofere opotunitatea de a îi informa pe cei care le oferă servicii dacă li se răspunde sau nu nevoilor identificate;

z să fie implicaţi în designul şi dezvoltarea procedurilor se monitorizare şi evaluare, precum şi în compilarea rezultatelor;

z să fie informaţi despre rezultatele monitorizării şi evaluării serviciilor; z să nu le fie influenţate serviciile oferite de faptul că au făcut comentării sau au depus

plângeri cu privire la acestea.

15

Partea A

A4 Cum să faci un TRIALOG

Ce este TRIALOG-ul?

Trialog-ul reprezintă o abordare care oferă o voce egală beneficiarilor, aparţinătorilor acestora şi profesioniştilor din serviciile de sănătate mintală. Persoane care au experienţă în domeniul sănătăţii mintale: beneficiari, aparţinători şi profesionişti – se întâlnesc pentru a schimba informaţii despre experienţele, conştientizările şi anxietăţile acestora, într-un context non-ierarhic. Temele de discuţie sunt stabilite împreună şi un moderator are grijă ca reprezentaţi ai fiecărui grup participant la întâlnire să aibă posibilitatea să se exprimei

“Toate grupurile care joacă un rol activ în psihoză sau în efectele acesteia stau împreună în jurul mesei şi încearcă să descopere modalităţi prin care psihoza poate fi înţeleasă comprehensiv în contextul istoriei de viaţa dintr-o perspectivă antropologică şi nu medicală sau patologică, şi de ce fel de sprijin are nevoie fiecare grup pentru a putea face faţă mai bine unei astfel de crize existenţiale. Un limbaj comun ar trebui să se dezvolte, limbaj care să treacă de barierele lingvistice existente.”

Bock, 2000 – despre grupurile de psihoză, precursor al TRIALOG-ului

Cine participă la TRIALOG?

z utilizatori, foşti utilizatori şi supravieţuitori z aparţinători/membri ai familiilor z profesionişti de sănătate mintală

Cum decurge un TRIALOG?

z cele 3 grupuri de participanţi se întâlnesc regulat z într-un forum deschis de discuţie, organizat pe un “teren neutru”, în afara oricărui context

terapeutic, familial sau instituţional z cu scopul de a comunica despre experienţele şi consecinţele problemelor de sănătate

mintală precum şi modalităţile de a le face faţă – pe picior de egalitate – ca experţi prin experienţă şi experţi prin instruire sau amândouă.

Exemplu: Primul Trialog în Viena, 1994 � întâlniri în fiecare a 2-a şi a 4-a săptămână a lunii � participă 10 până la 40 persoane � durează aproximativ 2 ore � are loc pe un “teritoriu neutru”

16

Partea A

A 4

Subiecte care pot fi abordate în TRIALOG

z Ce este boala mintală? z Experienţe negative şi pozitive cu serviciile z Ce ajută? z Rolul medicaţiei z Managementul crizei z Stigma şi discriminare z Muncă şi integrare socială z Putere, lipsă de putere şi împuternicire (empowerment) z Medicul de familie ca partener pentru trialog z Unde sunt profesioniştii? z Psihiatrul „bun“ – perspective diferite z Când ajutorul are mai multe efecte nedorite decât efecte dorite z Diagnosticul ca o capcană – să fii pus într-o cutie z Spiritualitate şi sănătate mintală z Speranţe false pentru revenire şi vindecare z Spitale de zi – de ce aşa puţine? z De la îngrijire de menţinere la prevenţie – acces facil la ajutor timpuriu z Studii clinice şi de teren – experimentând cu pacienţii z Utilizatorii tăcuţi – cine îi ajută? z Conceptul de revenire

Sugestii pentru subiecte de discuţie în TRIALOG1

z Cum să atragi profesionişti z Cooperarea cu medicii de familie z Lista “celor mai buni psihiatrii”- calităţi semnificative ale bunelor practici din punctul de

vedere al utilizatorilor / familiilor z “Lista neagră” a tratamentelor medicale specifice cu efecte secundare de ne-suportat z Diagnostigul ca şi “Capcană pentru Stigma” z Promisiuni de vindecare – adesea dezamăgitoare z Număr prea mic de spitale de zi z Prevenirea crizelor prin centre de consultanţă aflate în locuri neutre pentru a preveni stigma z Integrarea în societate – respect, stimă de sine z Grupurile de TRIALOG pot diferi unele de altele sub aspectul: z Numărului de participanţi z Frecvenţei întâlnirilor grupului z Proporţia între cele 3 grupuri z Moderare/leadership z Subiecte (libere/predeterminate) z Recrutare (cine este expus la informaţie? Cine este în mod specific invitat?) z Proporţia participanţilor pe termen lung / participanţi sporadici z Diagnosticul utilizatorilor z Alte caracteristici ale utilizatorilor z Circumstanţele participării profesioniştilor (ore de lucru sau timp privat)

1. Sugestii elaborate de EUFAMI, 2005; www.eufami.org.

17

Partea A

A 4

Grupurile de TRIALOG pot diferi unele de altele sub aspectul

z Numărului de participanţi z Frecvenţei întâlnirilor grupului z Proporţia între cele 3 grupuri z Moderare/leadership z Subiecte (libere/predeterminate) z Recrutare (cine este expus la informaţie? Cine este în mod specific invitat?) z Proporţia participanţilor pe termen lung / participanţi sporadici z Diagnosticul utilizatorilor z Alte caracteristici ale utilizatorilor z Circumstanţele participării profesioniştilor (ore de lucru sau timp privat)

De ce funcţionează TRIALOGUL?

z Context neobişnuit z Toate tipurile de expertiză sunt pe picior de egalitate z Nu este necesară complianţa cu rolul z Fără consecinţe evidente z Schimb relaxat/jucăuş şi experimentarea diverselor perspective z Învăţare, adunarea de informaţii, posibilitatea de a pune întrebări z Experienţă unor interpretări diferite a unor roluri similare z Multă expertiză într-o singură cameră

Bock & Priebe2 (2005) au descris caracteristici şi posibile efecte ale “seminariilor de psihoză” şi ale grupurilor de TRIALOG:

z Mulţi participanţi au multă experienţă, adesea adunată de-a lungul anilor. z Principalul beneficiu pentru aparţinători constă în adunarea de cunoştinţe, împărtăşirea

experienţei şi posibilitatea de a discuta aspecte concrete cu care se luptă în familiile lor, cu persoane care au experienţe similare dar faţă de care nu se simt intim legaţi d.p.d.v. emoţional sau biologic.

z Utilizatorii beneficiază de respectul arătat faţă de experienţele individuale şi de şansa de a găsi sens experienţelor psihotice şi de altă natură în contextul lor biografic şi social.

z Profesioniştii apreciază nu doar oportunitatea de a dobândi noi înţelegeri în domeniul experienţei problemelor psihiatrice, ci îşi şi revizuiesc rolul şi practicile prin perspective noi şi comprehensive.

z Mulţi participanţi împărtăşesc dorinţa de a îmbunătăţii practicile psihiatrice curente şi să avansaze conceptele de sănătate mintală şi boală.

2. Bock T., Priebe S., “Psychosis Seminars: An Unconventional Approach”, Psychiatr Serv 56:1441-1443, November 2005, http://psychservices.psychiatryonline.org/cgi/content/full/56/11/1441

19

Partea A

A5

Bună practică naţională de implicare a beneficiarilor şi a aparţinătorilor

Programul „Căi către politici” Programul este un bun exemplu de urmat, deoarece dă posibilitatea beneficiarilor de servicii psihiatrice şi organizaţiilor lor să contribuie la dezvoltarea de alternative şi să aibă un cuvânt de spus în elaborarea unor politici de sănătate mintală mai bune, la nivel local şi naţional, facilitează parteneriate între grupurile de beneficiari de servicii psihiatrice, instituţii, mediul politic şi de afaceri, mass-media şi alte persoane sau grupuri interesate de problematica sănătăţii mintale, oferindu- le acestora rolul de „actori” importanţi în procesul elaborării de politici şi de combatere a stigmatizării şi discriminării.

Programul a fost finanţat de Community Fund (Loteria Naţională a Regatului Unit) şi s-a desfăşurat în Bosnia, Estonia, India, Kyrgyzstan şi România, pe bază de parteneriat între Hamlet Trust şi organizaţii de sănătate mintală din ţările menţionate. Lansarea oficială a programului în România a avut loc la Câmpulung Moldovenesc în luna aprilie 2003, prin partnerul român, Fundaţia Orizonturi.

Membrii Forumului pentru Politici Locale au fost constituiţi din beneficiari de servicii psihiatrice (33,33%), specialişti în domeniu (medici psihiatri, asistenţi, psihologi) şi persoane din diverse domenii de activitate (învăţământ, poliţie, justiţie, culte, asistenţă socială, autoritatea locală, mass-media) interesate de problematica sănătăţii mintale. Pe parcursul întâlnirilor ce s-au desfăşurat în sala de consiliu a Primăriei în perioada 2003-2005, activitatea forumului local s-a concentrat pe problematica locală în sănătate mintală prin identificarea de probleme şi soluţii la acestea împreună cu beneficiarii şi s-a evidenţiat o participare consecventă şi responsabilă a membrilor forumului, ce au organizat acţiuni care să vină în întâmpinarea problemelor identificate.

Programul a prevăzut şi 4 întâlniri la nivel naţional care s-au organizat în Câmpulung Moldovenesc, Iaşi, Braşov şi Bucureşti, la care au participat şi alte organizaţii neguvernamentale aparţinând beneficiarilor, reprezentanţi ai APL şi instituţii de stat (MSP). Forumurile organizate au permis beneficiarilor sa aibă o “voce”, pentru situaţiile care le afectează viaţa, să fie ascultaţi de politicieni şi să participe direct alături de ei la luarea deciziilor care le afectează viaţa, contribuind astfel la combaterea stigmei şi la creşterea calităţii vieţii lor.

Deşi programul în parteneriat a fost finalizat în 2006, forumurile continuă şi în prezent în acelaşi loc, trimestrial, cu o participare mai largă, iar rezultatele obţinute în dezvoltarea servicilor locale de sănătate mintală dovedesc interesul şi eficienţa acestor activităţi.

21

Partea A

A6

Evaluarea nevoilor aparţinătorilor - Informaţii care ne sunt necesare când lucrăm cu membrii familiilor

Acest instrument prezintă principalele categorii de informaţii care ne sunt necesare atunci când lucrăm cu membrii familiilor. Modalităţile de colectare a acestor informaţii pot varia în funcţie de resursele disponibile şi nevoile prioritare de informare; astfel, pot fi formulate întrebări în cadrul interacţiunilor cu aparţinătorii sau poate fi dezvoltat un chestionar – pornind de la temele sugerate mai jos – care ulterior va fi distribuit membrilor familiilor cu diverse ocazii (la internare, când vin pentru reţetele medicale, cu ocazia primului grup pentru aparţinători, etc.).

O opţiune care trebuie luată în considerare este dezvoltarea unui model structurat de documentare a acestor informaţii, fie el pe hârtie sau în format electronic.

1. Cine sunt pacienţii? Cine sunt aparţinătorii?2. Condiţiile de viaţă ale pacienţilor

a. Educaţieb. Ocupaţiec. Surse de venitd. Locuinţa

3. Boala (tulburarea) psihicaa. Când şi cum a debutat îmbolnăvirea?b. A existat un eveniment declanşator?c. Cum a evoluat îmbolnăvirea?d. Conştientizarea boliie. Capacitatea de relaţionaref. Parteneriat şi sexualitate

4. Povara boliia. Prin comportamente

i. Diferenţe de genii. Cele mai grave comportamenteiii. Pericolul sucidar

b. Probleme cotidienei. Îngrijorări referitoare la viitor şi la îmbolnăvireii. Teama de recăderiiii. Probleme relaţionale în cadrul familiei (ex. între mamă şi tatăl persoanei afectate de

boala mintală, între alţi membrii ai familiei)iv. Probleme financiarev. Problema vinovăţiei

5. Aparţinători şi profesioniştia. Aspecte şi categorii profesionale – perspectiva aparţinătorilorb. Posibile cauze

6. Experienţă cu grupuri de auto-ajutor pentru aparţinători

23

Partea A

A7 Cum să lucrezi cu membrii familiilor în diverse contexte

Patru tipuri de contexte

După cum poate fi observat în reprezentarea grafică de mai jos, formele de lucru cu familiile pot varia de la terapie familială (implicarea profesionistului 100%) până la grupuri de auto-ajutor (implicarea profesionistului 0%), o soluţie intermediară fiind lucrul cu familiie în grupuri:

z cu focus pe problemele pacienţilor z cu focus pe problemele membrilor familiilor

Cum să lucrezi cu membrii familiilor în diverse contexte

4 tipuri de contexte După cum poate fi observat în reprezentarea grafică de mai jos, formele de lucru cu familiile pot varia de la terapie familială (implicarea profesionistului 100%) până la grupuri de auto-ajutor (implicarea profesionistului 0%), o soluţie intermediară fiind lucrul cu familiie în grupuri

cu focus pe problemele pacienţilor sau cu focus pe problemele membrilor familiilor.

În serviciile de sănătate mintală (în spital sau în centre comunitare) pot fi oferite cu uşurinţă grupuri ale aparţinătorilor care, prin context, sunt centrate pe pacienţi ce sunt trataţi în cadrul serviciului. Este, de asemenea, posibilă oferirea de grupuri ale membrilor familiilor în afara serviciului (de ex. într-o şcoală sau într-un alt serviciu comunitar). În astfel de grupuri focusul poate fi direcţionat mai uşor spre problemele şi nevoile membrilor familiilor. Acest tip de grup se chemă grupuri ale familiilor centrate pe membrii familiilor. Ce mai poate fi adăugat, înainte de a intra în detalii, în toate variantele de lucru cu familiile, scopul identificării problemelor membrilor familei ar trebui să fie o precupare principală deoarece – dacă este posibil să îmbunătăţeşti situaţia/problemele membrilor familiilor, numai atunci ei pot oferi sprijin adecvat pacienţilor.

Ajutor profesional si auto-ajutor

Auto-ajutor: Interes in mecanisme de coping si calitatea vietii

Ajutor profesional: Interes in cauze si simptome

Terapia familiei

Grupuri si organizatii de auto-ajutor

„Lucru cu familiile“

Grupuri de apartinatori centrate pe pacient

Grupuri ale membrilor familiilor centrate pe membrii familiilor

A7

În serviciile de sănătate mintală (în spital sau în centre comunitare) pot fi oferite cu uşurinţă grupuri ale aparţinătorilor care, prin context, sunt centrate pe pacienţi ce sunt trataţi în cadrul serviciului. Este, de asemenea, posibilă oferirea de grupuri ale membrilor familiilor în afara serviciului (de ex. într-o şcoală sau într-un alt serviciu comunitar). În astfel de grupuri focusul poate fi direcţionat mai uşor spre problemele şi nevoile membrilor familiilor. Acest tip de grup se chemă grupuri ale familiilor centrate pe membrii familiilor. Ce mai poate fi adăugat, înainte de a intra în detalii, în toate variantele de lucru cu familiile, scopul identificării problemelor membrilor familei ar trebui să fie o precupare principală deoarece – dacă este posibil să îmbunătăţeşti situaţia/problemele membrilor familiilor, numai atunci ei pot oferi sprijin adecvat pacienţilor.

24

Partea A

A 7

Aceste două tipuri de grupuri au ca şi scop oferirea unor informaţii membrilor familiilor despre:

a. ce înseamnă boala mintală, cum pot să îi înţeleagă mai bine pe membrii afectaţi de o boală mentală din familiile lor, cum pot gestiona mai bine procesul de îngrijiri al persoanei bolnave – în cadrul grupurilor centrate pe pacient;

b. cum pot să facă faţă mai bine situaţiei de a avea o persoană afectată de o boală mintală în familie – în cadrul grupurilor centrate pe familie;

c. cum să aibă grijă de ei înşişi.

Aceste grupuri nu reprezintă, sesiuni formative sau informative unidirecţionale, de la profesionist la participanţi, ci mai degrabă un schimb de informaţii multidirecţional – de la toţi participanţii către toţi participanţii – în care profesionistul joacă rolul de moderator.

Particularităţi ale grupurilor membrilor familiilor centrate pe pacienţi

z Acest grup este oferit în mod continuu (de ex. În fiecare săptămână într-un serviciu psihiatric) z Sunt grupuri deschise la care participanţi noi se pot alătura grupului sau îl pot părăsi oricând; z Grupurile pot fi organizate în serviciile psihiatrice în care vă desfăşuraţi activitatea (spital,

secţie, CSM), în orice încăpere care este disponibilă şi adecvată pentru astfel de întâlniri; z Este recomandat să exite 2 moderatori de două profesii diferite (ex. psihiatru plus altă

profesie) şi de sexe diferite; z Timpul: stabiliţi durata, intervalul orar şi frecvenţa întâlnirilor şi anunţaţi-le din timp;

recomandarea nostra este să le organizaţi seara, astfel încât să fie accesibil pentru membrii familiilor care lucrează, la interval de 1 lună, cu o durată de 1 până la 2 ore;

z Probleme care pot apărea: deschidere limitată (rudele se tem că ar putea răni pacienţii), loialitatea moderatorilor - dacă acestia sunt şi cei care îi tratează pe pacienţi (în ce măsură pot fi discutate problemele clienţilor cu membrii familiilor acestora?)

Particularităţi ale grupurilor pentru membrii familiilor centrate pe membrii familiilor

z Acest grup trebuie anunţat ca începând la o anumită dată cu un număr fix de întâlniri – de regulă săptămânal – şi este oferit în afara serviciilor psihiatrice

z Grupul are o structură fixă şi un număr prestabilit de întâlniri (de obicei zece); aveţi grijă să comunicaţi structura participanţilor şi să le-o reamintiţi la fiecare întâlnire

z Grupuri închise, odată începute nu se mai acceptă participanţi (aceştia pot aştepta până la data începerii unui grup nou)

z Au loc în afara instituţiilor psihiatrice pentru a facilita deschiderea participanţilor; găsirea unei locaţii este sarcina moderatorilor (poate să fie o sală de clasă dintr-o şcoală, o sală pe care o aranjează unul dintre membrii familiilor, o cafenea – dacă are un spaţiu adecvat pentru o astfel de întâlnire)

z Moderatorii nu cunosc/tratează persoanele afectate din familiile participanţilor la grup, ceea ce crează o mai mare deschidere a participanţilor

z Contextul permite participanţilor să aducă mai multe critici la adresa psihiatriei

25

Partea A

A 7

Organizarea lucrului cu familiile - Aspecte comune

Abilităţi elementare

z Ascultarea adecvată a celorlalţi z Complimentarea adecvată a celorlalţi z Critica adecvată a celorlalţi z Motivarea adecvată celorlalţi să facă ceea ce persoana în cauză crede că este corect

Temele de discuţie

Se stabilesc în funcţie de nevoile participanţilor; printre cele mai frecvente teme de discuţie care apar în astfel de grupuri sunt:

z cauza bolii z sentimente de vină z povara generată de boală: materială, psihologică z modalităţi de a face faţă simptomelor z stigma z critica psihiatriei z care este cea mai bună terapie?

2 Reguli esenţiale (vezi şi A10)

z discreţie z se vorbeşte pe rând

Probleme care pot apărea

z aparţinători “dificili” (rezistenţi, care au nemulţumiri, etc.) z “restrângerea” rolului profesional: nu pierdeţi din vedere scopul încercând să oferiţi prea

multe informaţii; utilizaţi cât de mult cunoştinţele participanţilor, moderând discuţia; utilizaţi cât mai mult „descoperirea ghidată“

Ce funcţionează în grupurile de aparţinători

z Profesioniştii îşi limitează intervenţiile profesionale în favoarea experienţelor participanţilor z Aparţinătorii întâlnesc alţi aparţinători într-un grup z Creşte autonomia, competenţa şi stima de sine z Creşte calitatea vieţii

26

Partea A

Aduceţi-vă aminte!

z Informaţi constant membrii familiilor despre existenţa acestor grupuri şi explicaţi-le cum pot să beneficieze prin participarea la aceste grupuri

z Pot primi informaţii din partea unor experţi z Schimb de informaţii între rude z Învăţarea din exemplele / modelele altor rude z Noi contacte sociale z Să înveţe un mod de a face faţă lipsei de cunoştinţe şi neajutorarii învăţate – inclusiv cea a

experţilor („nu există soluţii simple“) z Să treacă prin procesul de doliu mai uşor z Să scape de sentimentele de vinovăţie z Să înveţe să îşi trăiască propria viaţă. z Înainte de întâlnire, aveţi grijă ca toate aspectele organizatorice să fie sub control (începând

cu promovarea grupului şi până la prima întâlnire). z Respectaţi timpul participanţilor dumneavoastră - începeţi şi terminaţi la ora stabilită; dacă

participanţii vor să continue discuţiile puteţi să le puneţi la dispoziţie sala pentru încă 30 de minute fără a mai modera discuţia.

z Ascultaţi mai mult şi vorbiţi mai puţin; rolul dumneavoastră este de moderator – utilizaţi informaţiile pe care membrii familiilor le au. Motivaţi membrii familiilor să participe la astfel de grupuri.

z Să conştientizeze că a îi ajuta pe alţii este o modalitate puternică de a te ajuta pe tine. z Să înveţe cum să îşi păstreze speranţele la un nivel realist.

A 7

27

Partea A

A8 Cum să faci grupuri cu aparţinătorii pacienţilor psihiatrici internaţi în spital1

GRUPURI PENTRU APARŢINĂTORIProceduri de lucru pentru persoanele implicate

1. INTRODUCERE

1.1. De ce să implicăm aparţinătorii? Calitatea vieţii persoanelor cu schizofrenie este afectată de particularităţile relaţiilor sociale pe care aceştia le stabilesc în cadrul familiei şi comunităţii în ansamblu. Deşi familia şi prietenii joacă un rol important în procesul de internare, ei sunt arareori informaţi şi, în consecinţă, sunt dezorientaţi, neajutoraţi, intrând uşor în relaţii conflictuale cu pacientul. Bolile cronice, cu o durată mai lungă, reprezintă o povară considerabilă pentru familie. Astfel, familia se confruntă cu epuizare, cu teama de stigmatizare și ajunge uneori într-o situaţie materială precară. Marea majoritate a aparţinătorilor persoanelor internate se află într-o situaţie dificilă. Ofertele spitalului constau, în afara serviciilor de consiliere pentru pacienţi şi pentru familia acestora, în grupuri pentru aparţinători – o modalitate practică de informare cu privire la managementul bolii şi a situaţiei curente. Faţă de consilierea individuală, grupurile pentru aparţinători prezintă avantaje precum: oferirea de sprijin emoţional, favorizarea împărtăşiirii şi a schimbului de experienţă. Acest material a fost conceput pentru a facilita activitatea de moderare în cazul unor astfel de grupuri. El poate fi folosit ca atare, sau în cadrul unui proces de supervizare. Sugestiile de optimizare sunt oricând binevenite.

1.2. Care sunt beneficiile pentru aparţinătorii participanţi la grupuri?

z Acces la informaţii furnizate de către experţi; z Împărtăşire de experienţe; z Învăţare din experienţa altora (modele de experienţă); z Stabilire de noi contacte sociale; z A depăşi neştiinţa sau sprijinul deficitar al experţilor; z Ventilare emoţională şi travaliu asupra suferinţei; z Despovărare, deculpabilizare; z Învaţă să îşi trăiască propria viaţă; z Ajutorul acordat altora este un mod eficient de auto-ajutor.

1 Exemplu de foaie informativă pentru angajaţii Departamentului de Psihiatrie al Universităţii de Medicină din Viena

28

Partea A

2. CONTEXTUL, INFORMAREA, INVITAREA, MOTIVAREA

2.1. Grupuri pentru aparţinători – metodologia de lucru

z Aceste grupuri trebuie organizate într-o zi stabilită în avans, săptămânal pentru ca aparţinătorii să ştie automat când au loc aceste grupuri;

z Este de preferat ca ora de întâlnire să fie stabilită după amiaza, pentru a putea facilita şi participarea persoanelor care lucrează dimineaţa;

z S-a constatat că durata optimală a sesiunilor este de o oră, şi este de preferat să se înceapă şi să se sfârşească la orele prestabilite (pentru a nu interfera suplimentar cu programul participanţilor);

z Este indicat ca aceste grupuri să fie moderate de două persoane de profesii diferite (ideal: personal medical şi non-medical, bărbat şi femeie), pentru că aceasta diminuează anxietatea şi stimulează participarea activă;

z Locaţie: aceste grupuri pot fi organizate într-o sală separată în cadrul unui spital (sau altă instituţie medicală) sau într-un spaţiu din comunitate (sediu ONG);

z Chiar dacă participarea membrilor grupului nu este regulată, este indicat ca oferta să rămână stabilă (aceeaşi durată, locaţie, frecvenţă).

2.2. Informarea pacienţilor şi familiilor lor cu privire la oferta grupurilor de aparţinători se poate realiza prin:

z Semnalizarea ofertei pe panoul de informare al spitalului sau secţiei; z Distribuirea de broşuri informative special adresate pacienţilor; z Distribuirea de broşuri informative special adresate aparţinătorilor.

2.3. Motivarea aparţinătorilor şi pacienţilor

z Medicul curant va motiva aparţinătorii şi pacienţii în mod individual; z Grupurile pentru aparţinători constituie un ajutor atât pentru terapeuţi cât şi pentru

participanţii înşişi (de exemplu în ce priveşte obţinerea de informaţii); z Dacă o persoană (aparţinător) lipseşte în mod repetat este recomandabilă contactarea

directă a acesteia de către moderatori.

2.4. Dificultăţi în motivarea participării

z În cazul în care pacientul nu doreşte ca familia sa să participe la aceste grupuri, el trebuie informat suplimentar cu privire la scopul şi conţinutul acestora (grupul este conceput în primul rând ca un ajutor pentru aparţinători);

z În cazul în care aparţinătorii refuză implicarea, se va continua cu oferirea de informaţii suplimentare cu precizarea beneficiilor, specificând şi faptul că aceste grupuri reprezintă un sprijin şi nu un instrument de terapie.

A 8

29

Partea A

A 83. REGULI PENTRU BUNA DESFĂŞURARE

3.1. Atitudine

Acceptarea necondiţionată a participanţilor - aparţinătorii trebuie să se simtă ca parteneri egali în managementul (adresarea) bolii psihice.

z Transparenţa comunicării, nivel comun de informaţii pentru profesionist şi aparţinător z Transfer de competenţe de la profesionist spre aparţinător – aparţinătorii pot fi activi şi

creativi. În cazul unor tulburări cu evoluţie îndelungată, aparţinătorul devine “expert” în problemele de viaţă din afara instituţiei.

3.2. Factori de acţiune

z Moderatorii sunt încurajaţi să folosească “descoperirea ghidată” – atunci când se discută o tematică şi sunt aduse în discuţie soluții adecvate, acestea vor fi subliniate şi se vor oferi întăriri!

z Moderatorul/moderatoarea sunt sfătuiţi să evite oferirea de sfaturi – accentul trebuie să cadă pe solidarizarea aparţinătorilor şi stimularea comunicării între aceştia. Tematicile importante vor fi stimulate prin întrebări, atunci când aparţinătorii nu mai au întrebări şi exemple (de ex. la tematica stigmatizare – “Cine a trecut vreodată prin experienţa de a evita să spună că un membru al familiei are o tulburare psihică?” sau la tematica vinovăţie – “Cum consideraţi că a dezvoltat membrul familiei voastre tulburarea?”);

z Suport al aparţinătorilor – în grupul de aparţinători, se obţine un sprijin multiplicat prin participarea celoralalţi aparţinători – nimeni nu mai este singur în faţa destinului!

z Aparţinătorii au posibilitatea să vorbească liber despre sentimentele de vină şi ruşine, exemplul celorlalţi facilitând comunicarea;

3. REGULI PENTRU BUNA DESFĂŞURARE

2 reguli pentru toţi participanţii la grupuri!!

Grupurile de aparţinători descrise diferă de grupurile de psihoeducatie, oferirea de informaţii reprezentând doar o mică parte din obiectivele acestora. Până în prezent nu există suficiente informaţii (şi experienţe) cu privire la tehnicile ce pot fi utilizate în realizarea acestor grupuri în secţii psihiatrice de acuţi. În astfel de cadre, realizarea grupurilor este mai dificilă, datorită duratei mai redusa de şedere a pacienţilor şi implicit a contactului cu aparţinătorii.

3.1. Atitudine Acceptarea necondiţionată a participanţilor - aparţinătorii trebuie să se simtă ca

parteneri egali în managementul (adresarea) bolii psihice. Transparenţa comunicării, nivel comun de informaţii pentru profesionist şi aparţinător Transfer de competenţe de la profesionist spre aparţinător – aparţinătorii pot fi activi şi

creativi. În cazul unor tulburări cu evoluţie îndelungată, aparţinătorul devine “expert” în problemele de viaţă din afara instituţiei.

1. Păstrarea confidenţialităţii cu privire la cele discutate în cadrul grupului

2. În grup participanţii vorbesc pe rând (nu concomitent!)

Triunghiul traditional al relatiei Este caracterizat de:

Asimetrie Dependenta Pasivitate

Profesionisti Apartinatori Beneficiari

Triunghiul modern al relatiei Este caracterizat de:

Simetrie Autonomie Implicare activa

Beneficiari Apartinatori

Profesionisti

A8

30

Partea A

z Aparţinătorii au posibilitatea să descopere cum au făcut faţă alte persoane problematicii însingurării şi suprasolicitării;

z Solidaritatea de grup creşte încrederea şi stima de sine; z În cadrul grupului, se poate învăţa o noua raportare la persoana afectată (“intimitatea la

distanţă”) – pentru a genera un echilibru între supraimplicare şi neglijare. Modelul altor aparţinători este foarte util;

z Moderatorul/moderatoarea sunt încurajaţi să adopte o atitudine pozitivă şi să utilizeze feedback-ul pozitiv. Atunci când lucrurile pot fi îmbunătăţite, este un bun prilej de a sublinia aceasta. Nu se vor folosi critici!

z Întrebările venite de la aparţinători vor fi aduse în discuţie în grup – acest lucru poate stimula comunicarea în grup şi indică faptul că aparţinătorii au o expertiză în gestiunea tulburării psihice.

z Grupul de aparţinători începe şi se termină la timp. Dacă spre sfârşitul întâlnirii mai sunt aduse în discuţie teme noi, ele vor fi notate şi vor fi re-discutate la întâlnirea următoare – stabilirea de graniţe clare devine un model pentru modalitatea de interacţiune “de acasă”.

4. EXEMPLE DE DIFICULTĂŢI CARE POT APĂREA

z Abordarea problemelor de loialitate şi mandat (instituţia îşi concepe rolul ca primordial în slujba pacientului);

z Abordarea “oii negre” a grupului; z Gestiunea participanţilor agresivi.

5. EVALUARE/FORMARE CONTINUĂ

z Evaluare a întâlnirii imediat după încheierea grupului (între moderatori); z Se recomandă redactarea unei scurte minute; z Informare a echipei terapeutice în timpul vizitei sau în cadrul întâlnirii de echipă; z Schimb regulat de experienţă între moderatori, pentru a facilita o mai bună circumscriere a

caracteristicilor grupurilor de aparţinători din secţiile de acuţi.

A 8

31

Partea A

A9 Listă de verificare pentru angajaţii care lucrează cu aparţinătorii persoanelor cu depresie

Ce ar trebui să comunicaţi aparţinătorilor pacienţilor cu depresie în abordarea rudei lor afectate?

De evitat

z Interpelarea verbală continuă a persoanei afectate z Luarea în considerare a fiecărei afirmaţii a pacientului z Dominarea de către boală a vieţii de familie z O atitudine în permanenţă grijulie faţă de persoana afectată

Echilibru al comportamentelor fată de persoana afectată

z În fiecare familie există realităţi multiple z Diferenţiere între persoană şi boală z Corectarea aşteptărilor nerealiste z Evitarea criticilor inutile z Comunicare simplă şi clară z Atenţie faţă de implicarea în activităţi şi structurarea timpului

Fiecare membru al familiei este important

z Fiecare are nevoie de timpul său z Evitarea rolurilor de martir z Acceptarea emoţiilor negative z Limitarea faţă de efectele tulburării

33

Partea A

A10 Reguli pentru grupurile de auto–ajutor - Handout pentru participanţi

Intimitate

Nu o să discut în afara grupului despre nimic din cele discutate în cadrul grupului.

Decizie liberă

Decid de unul singur dacă şi când o să ma alătur discuţiilor în grup şi nu sunt obligat să răspund la toate întrebările.

Toleranţă

Ofer altor membrii ai grupului şansa de a vorbi, îi ascult şi nu îi întrerup niciodată când vorbesc.

Schimb de experienţă

Respect punctele de vedere ale altor membrii ai grupului şi evit să “dau sfaturi”altora.Vorbesc doar despre experienţă mea, folosind doar persoana I singular”

Respect

Respect (nu în mod obligatoriu accept!) punctele de vedere ale altor membrii ai grupului.

Funcţiile moderatorului

Poate interveni şi urmări respectarea regulilor (v. mai sus) şi ajută la luarea unei decizii referitoare la subiectul de discutat, ex. Problemele acute au prioritate.

Rundă finală

Fiecare grup se încheie cu o scurtă rundă finală în care fiecare participant are şansa să formuleze o concluzie personală.

35

Partea A

A11 “Ai grijă de tine!” - Fişa informativă care poate fi oferită membrilor familiilor1

z Dacă unul dintre membrii familiei are o problemă de sănătate mintală sau o problemă legată de abuzul de substanţe – fie ea temporară sau pe termen lung – poate aduce provocări şi stres în familie. Pentru a putea să îi fii de ajutor persoanei dragi, trebuie în primul rând să ai grijă de tine .

z Când nu dai atenţie propriilor nevoi, e foarte probabil să devii mai iritabil, mai impulsiv, mai plin de resentimente – ceea ce poate avea un impact negativ asupra rudei bolnave.

z Să ai grijă de tine implică să acţionezi pentru a îţi păstra sănătatea mintală. Să recunoşti când eşti stresat. Să rezolvi probleme pentru a reduce stresul. Să îţi păstrezi propria viaţă şi să nu laşi boala să îţi consume familia.

z Stabilirea unui sistem de suport social este o necesitate. Problemele de sănătate mintală sau de abuz de substanţe nu pot fi gestionate de unul singur. Găsiţi prieteni suportivi, colegi de serviciu, sau orice altă persoană cu care vă simţiţi confortabil să vorbiţi despre ruda dumneavoastră. Alăturaţi-vă unui grup de sprijin pentru membrii familiilor – fie în comunitate, fie unui grup de sprijin online.

z Reflectaţi asupra tipului de sprijin pe care puteţi în mod realist să îl oferiţi. Comunicaţi-le celorlate persoane implicate în îngrijirea rudei dumneavoastră care sunt limitele dumneavoastră. Acest lucru vă va ajuta să organizaţi mai bine procesul de îngrijire. Este înţelept să planificaţi îngrijirea şi în viitor, pentru momentul când când dumneavoastră nu veţi mai putea oferi sprijin.

z Nu lăsaţi boala să preia controlul asupra vieţii tuturor membrilor familiei. Da, fără îndoială că joacă un rol, dar păstraţi-vă cât puteţi de mult din propria viaţă.

z Fiţi conştient de sănătatea dumneavoastră. Dacă o să vă îmbolnăviţi, nu o să mai puteţi răspunde nevoilor familiei dumneavoastră. Mâncaţi sănătos şi faceţi sport cât de des cu putinţă. Găsiţi activităţi care vă plac.

z Găsiţi un loc în care să vă puteţi retrage când aveţi nevoie de o pauză. Toţi avem nevoie să ne recăpătăm forţele din când în când.

z Fiţi un erou – nu un martir. Dacă sacrificaţi totul pentru ruda bolnavă veţi reuşi doar să ajungeţi la epuizare. Incurajaţi alţi membrii ai familiei să îşi asume şi ei responsabilităţi şi fiţi cât de independent cu putinţă.

z Încercaţi să separaţi boala mintală de persoana pe care o îngrijiţi. Încercaţi să vă separaţi emoţiile de problemele care vin din îngrijirea persoanei bolnave. Asta ar putea să vă ajute să vă centraţi pe rezolvarea problemelor, fără să lăsaţi emoţiile negative să vă stea în cale.

1. Material tradus si adaptat din: http://www.heretohelp.bc.ca/sites/default/files/images/family_toolkit_m4.pdf

36

Partea A

z Aduceţi-vă aminte că asta este tot ceea ce puteţi face pentru a vă ajuta ruda afectată. Recunoaşteţi care sunt limitele a ceea ce puteţi face.

z Continuaţi să planificaţi şi să urmăriţi activităţile care vă fac plăcere. Permiteţi-vă să luaţi o pauză şi să păstraţi activităţile obişnuite. Asta vă va ajută să reduceţi stresul, atât al dumneavoastră cât şi al altor membrii ai familiei.

z Obţineţi cât de mult sprijin puteţi de la profesionişti şi de la organizaţiile de sănătate

mintală. Alăturaţi-vă unui grup de sprijin pentru a putea relaţiona cu alţi membrii ai familiei şi învăţa din experienţele acestora.

z Utilizaţi experienţa pe care aţi construit-o având grijă de ruda dumneavoastră pentru a vă ghida atunci când apar probleme noi. Obţineţi cât de mult ajutor practic de la alţi membrii ai familiei, prieteni, alte rude.

z Discutaţi-vă problemele cu cineva în care aveţi încredere. Problemele sunt rareori rezolvate din prima încercare. Nu vă descurajaţi. Încercaţi mai multe soluţii până o găsiţi pe cea care funcţionează pentru dumneavoastră.

z Nu pierdeţi speranţa! Centraţi-vă pe succese, nu contează cât de mici sunt acestea.

A 11

37

Partea A

A12 Bună practică naţională - Proceduri de lucru pentru lucrul cu familiile în grupuri1

1. Introducere

Ofertele spitalului constau, în afara serviciilor de consiliere a pacientului şi familiei acestuia, în grupuri pentru aparţinători – o modalitate de informare cu privire la managementul bolii şi a situaţiei curente.Există 2 grupuri de informare pentru familiile pacienţilor diagnosticaţi cu schizofrenie, respectiv alcoolism cronic.

Beneficiile pentru aparţinătorii participanţi la grupuri

z acces la informaţiile furnizate de experţi; z împărtăşirea de experienţe; z noi contacte sociale; z modele de experienţă; z aparţinătorii învaţă să-şi trăiască propia viaţă; z sprijin emoţional; z deculpabilizare.

2. Metodologie de lucru

Aceste grupuri sunt organizate în zile stabilite în avans pentru ca aparţinătorii să ştie când au loc grupurile.

2.1. Ora fixă de întâlnire

Este stabilită pentru zilele de marţi (prima din lună) şi joi (ultima din lună), ora 16.00 – în zilele în care s-a observat că aparţinătorii vin cel mai des la medicul psihiatru curant, în special cei din afara localităţii. Grupurile sunt moderate de obicei de două persoane – în general de asistenţi medicali dar pot participa şi ceilalţi membrii ai echipei terapeutice prin rotaţie în funcţie de programul de lucru.

2.2. Locaţie

Mansarda spitalului (în viitor va fi în corpul de clădire nou).Chiar dacă participarea membrilor grupului nu este regulată, oferta rămâne stabilă ca dată, locaţie, oră şi frecvenţă a manifestării.Informarea pacienţilor şi a familiilor acestora cu privire la oferta grupurilor de aparţinători se realizează prin:

z fişa de informare distribuită atât la internarea cât şi la externarea pacientului; z panoul de informare al spitalului; z informare scrisă adresată aparţinătorilor.

1. Spitalul de psihiatrie cronici Siret.

38

Partea A

2.3. Reguli pentru buna desfăşurare

Există 2 reguli pentru toţi participanţii la grupuri: z păstrarea confidenţialităţii cu privire la cele discutate în cadrul grupului; z participanţii vorbesc pe rând ascultând problemele celorlalţi fără a-i întrerupe sau bagateliza.

Aparţinătorii trebuie să se simtă partenerii egali în managementul bolii psihice.

2.4. Sfaturi pentru moderatori

z se evită ca moderatorul să ofere sfaturi; z se stimulează comunicarea, tematicile importante fiind stimulate prin întrebări; z aparţinătorii pot vorbi liber despre sentimentul de vină, ruşine; z se stimulează solidaitatea de grup; z moderatorul va adopta o atitudine pozitivă evitând criticile; z grupul de aparţinători respectă orarul stabilit fără a depăşi maximul de o oră alocat.

2.5. Probleme care pot apărea

z gestionarea aparţinătorilor ‘agresivi’; z lipsa aparţinătorilor; z dezinteres faţă de tema stabilită – se solicită alte teme de interes prin vot.

2.6. Evaluarea întâlnirii

z schimb de experienţă între moderatori; z informăm ceilalţi membrii ai echipei terapeutice; z se culeg impresii despre întâlnirea de grup pentru aparţinători; z analiza chestionarului de evaluare al şedinţei.

Anexe (a se vedea paginile următoare)

(a) Invitaţie la grupul pentru aparţinători(b) Fişa de informare pentru aparţinători(c) Chestionar de evaluare a şedinţelor grupului de asistenţă a aparţinătorilor

A12

A12

39

Partea A

(a) Invitaţie la grupul pentru aparţinători şi fişa informativă

INVITAŢIE

Stimate domnule/doamnă, vă invităm să participaţi marţi... (respectiv, joi...), ora 16 la întâlnirile Grupului pentru aparţinători organizat de echipă terapeutică a Spitalului de Psihiatrie Siret în mansarda secţiei, tematica abordată fiind:

............................................................................................................................;

Temele cel mai frecvent abordate se regăsesc în fişa de informare de pe verso.Aşteptăm cu interes şi alte propuneri de astfel de teme de discuţie.

Vă mulţumim pentru participare!

Data .................

A12

40

Partea A

(b) Fişa de informare pentru aparţinători

Date de contactAdresă: Siret, Spitalul de psihiatrie;Locaţia grupului : mansarda Spitalului (intrarea laterală, prin curtea din spate)

Persoana de contact... (în calitate de mediator)(nume, prenume, telefon, mail)

Echipa de asistenţăMedic psihiatru...Asistent social...Psiholog...Asistent medical...Ergoterapeut...

OrarPrima marţi şi ultima joi din lună, ora 16 (durata 1 oră)

Subiectul întâlnirii.............................................. (poate fi modificat în funcţie de solicitări).

Cele mai frecvente teme abordate

z Cauza bolii z Managenetul crizei z Stigma - ce este şi cum ne influenţează z Cea mai bună terapie în cazul: schizofreniei, depresiei severe, alcoolismului z Boala psihică; ce este schizofrenia, depresia severă, alcoolismul z Resurse la dispoziţia rudelor; accesibilitatea lor z Cele mai frecvente modalităţi de asistenţă şi ajutor concret z Informaţii concrete cu privire la resursele disponibile z Învăţarea unor modalităţi de a face faţă lipsei de cunoştinţe şi al neajutorarii resimţite

de către rude z Rolul şi imfluenta bolii psihice în relaţiile personale

Pentru îmbunătăţirea activităţii grupului vă rugăm să completaţi chestionarul alăturat, orice sugestie care ar putea îmbunătăţi activitatea fiind binevenită.

A12

41

Partea A

(c) Chestionar de evaluare a şedinţelor grupului de asistenţă a aparţinătorilor

(vă rugăm să bifaţi varianta care se potriveşte cel mai bine)

1. Temele abordate sunt folositoare şi mă ajută:

Prea puţin puţin câteodată în mare măsură

2. Am reuşit să aflu mai multe despre boala psihică:


3. Aceste cunoştinţe dobândite am reuşit să le pun în practică:


4. Odată puse în practică modalităţile de a face faţă bolii psihice, viaţa mea s-a îmbunătăţit


5. Odată puse în practică modalităţile de a face faţă bolii psihice, viaţa rudei diagnosticate cu o boală psihică s-a îmbunătăţit


6. Mă simt vinovat de năpasta abătută peste familia noastră


7. Cunoştinţele mă privesc şi se comportă altfel cu mine de când în familie avem o persoană diagnosticată cu o boală psihică


8. Consider că persoana diagnosticată cu o boală psihică se poate vindeca cel mai bine într-o instituţie specializată


9. Consider că o persoană cu o boală psihică trebuie ajutată să se reintegreze în mediul familial şi social


10. Calitatea şi claritatea informaţiilor primite este:

Insuficientă satisfăcătoare conform aşteptărilor peste aşteptări

11. Programul de lucru al şedinţei mi s-a părut

Scurt obositor prea lung insuficient prea concentrat echilibrat

12. Organizarea pentru susţinerea grupului mi s-a părut

Insuficientă satisfăcătoare conform aşteptărilor peste aşteptări

43

Partea B

Cum să fii bine organizat: management şi lucrul în echipă

B1. Cum să faci un plan strategic pentru organizaţia/echipa ta - Linii directoareB2. Planificarea strategică a organizaţiei - Formularea misiunii şi viziunii CSM-ului în care lucreziB3. Fişă de lucru pentru formularea misiunii şi viziunii unui CSM / a unei echipeB4. Model de misiune şi viziune - Exemple dezvoltate de participanţii la trainingul de Management al CSM-ului B5. Planificarea strategică a organizaţiei - Fişă de lucru pentru scrierea SMART a obiectivelorB6. Planificare strategică a organizaţiei - Cum să faci un plan de monitorizare a performanţei (PMP)B7. Fişă de lucru pentru dezvoltarea unui plan de monitorizare a performanţeiB8. Procesul de elaborare a unui manual organizațional B9. Model de cuprins pentru manualul organizaţionalB10. Cum să faci întâlniri de managementB11. Cum să faci întâlniri cliniceB12. Cum să faci conferinţe de cazB13. Cum să faci intervizare în echipa multidisciplinară – Ghid detaliat

45

Introducere la partea B - Cum să fii bine organizat: management şi lucrul în echipă

Îngrijirile moderne de sănătate mintală sunt mai orientate pe utilizatori şi se pot adapta nevoilor diferite ale pacienţilor în etape diferite ale bolii acestora. Această adaptare este posibilă deoarece există o gamă largă de servicii (îngrijiri spitaliceşti, îngrijiri de zi, îngrijiri ambulatorii, servicii mobile) şi un număr mare de profesii diferite sunt implicate în oferirea acestor servicii, în cadrul unei echipe multidisciplinare. Acest tip de diversificare a făcut, însă, ca organizarea şi coordonarea muncii să fie mai dificilă. Această parte a setului de instrumente oferă linii directoare de acţiune pentru o mai bună organizare a muncii, în acest nou context.

Primele şapte instrumente (B1 – B7) abordează îmbunătăţirea structurii şi a proceselor organizaţionale ale serviciului, precum şi monitorizarea acestor îmbunătăţiri. Nici o structură organizaţională nu este perfectă şi lasă loc pentru îmbunătăţiri. Aceste instrumente oferă îndrumări pentru dezvoltarea unui plan strategic de management al organizaţiei cum ar fi: planificarea strategică a organizaţiei (B1), construirea unei viziuni şi a unei misiuni (B2 – B4), dezvoltarea obiectivelor organizaţiei (B5) şi monitorizarea performanţei organizaţiei (B6 şi B7). Este important de precizat aici faptul că formularea, revizuirea şi monitorizarea scopurilor organizatei reprezintă elemente esenţiale pentru optimizarea structurilor organizaţionale.

În egală măsură, este important ca toate regulile de funcţionare în cadrul organizaţiei să fie dezvoltate în cadrul unui proces de cooperare împreună cu toţi membrii organizaţiei (vezi cum poţi face asta în B 8). De asemenea este important ca acestea să fie incluse într-un manual organizaţional, care poate fi permanent actualizat prin adăugarea de noi capitole, pe măsură ce acestea devin disponibile, sau prin eliminarea unor alte capitole atunci când este cazul. Un exmplu de cuprins al unui manual organizaţional dezvoltat în CSM Sibiu este inclus în această secţiune (B9).

Cea de-a doua parte a instrumentelor (B10 – B13) abordează câteva aspecte specifice lucrului în echipă în cadrul echipelor multidisciplinare. Întâlnirile accidentale pe coridor şi schimbarea rapidă a informaţiilor nu este suficientă pentru o bună colaborare. Comunicarea în cadrul echipei trebuie structurată prin organizarea de întâlniri ale tuturor membrilor echipei cu o frecvenţă rezonabilă. Este de la sine înţeleasă necesitatea utilizării unei părţi însemnate din timpul nostru de lucru în interacţiuni cu clienţii şi că munca cu aceştia trebuie să fie bine organizată – dar calitatea muncii noastre cu clienţii are de suferit dacă coordonarea între membrii echipei nu funcţionează.

S-a observat, totuși, că de îndată ce întâlnirile sunt introduse într-un serviciu, acestea tind să ocupe din ce în ce mai mult timp. Aşadar aceste întâlniri trebuie să aibă o structură clară şi limite de timp. De asemenea, este relevant să separăm “întâlnirile de management” (B10) de “întâlnirile clinice” (B11). Întâlnirile clinice se centrează pe organizarea, coordonarea şi monitorizarea progresului tratamentului precum şi a intervenţiilor clinice efectuate. Suplimentar, au fost introduse în această secţiune, linii directoare pentru organizarea conferinţelor de caz (B12), acestea având menirea de a îi aduce împreună pe reprezentanții diverselor servicii şi organizaţii care se ocupă de îngrijirea pacienţilor cu nevoi şi probleme complexe pentru a discuta particularităţile unui caz şi pentru a îşi putea coordona mai bine activitatea.

46

Partea B

În final, ori de câte ori este posibil, supervizarea formală a echipelor multidisciplinare ar trebui organizată, pentru a clarifica problemele relaţionale ce pot apărea în cadrul echipei şi a discuta modul cum acestea afectează coordonarea îngrijirilor pacienţilor. Pe lângă supervizare, sau în locul acesteia - acolo unde nu există resurse suficiente - organizarea de sesiuni de “intervizare” este posibilă şi recomandată. Intervizarea reprezintă o metodă eficientă de discutare a problemelor membrilor. Deoarece intervizarea este un proces complicat, am inclus un ghid detaliat pentru organizarea și desfășurarea sesiunilor de intervizare (vezi B13).

47

Partea B

Cum să faci un plan strategic pentru organizaţia/echipa ta - Linii directoare

Etape ale unui plan de lucru pentru CSM

z Colectarea de informaţii / descrierea situaţiei / definirea priorităţilor z Stabilirea unui scop general al organizaţiei z Definirea grupului/grupurilor ţintă z Definirea obiectivelor specifice (realizări) z Gestionarea relaţiilor interne z Gestionarea relaţiilor externe

Colectarea informaţiilor

În această etapă este necesară colectarea a cât mai multor informaţii generale care să ne ajute ulterior în dezvoltarea / îmbogăţirea ofertei de servicii. Colectarea informaţiilor înseamnă, de fapt, găsirea unor răspunsuri la următoarele întrebări:

z Care este situaţia actuală? În oraş /În regiune z Care este aria geografică pentru care vrei să oferi servicii ţintă z Care sunt caracteristicile, dimensiunile şi tendinţele problemelor de sănătate mintală z Ce servicii sunt disponibile? Cât de accesibile sunt acestea? Pentru cine? z Care este situaţia socio-economica a regiunii / zonei z Cum este “climat-ul” politic şi comunitar z Care este gradul de acoperire mass-media, etc.

Definirea grupului/grupurilor ţintă

În această etapă se identifică grupul/grupurile ţintă pentru care CSM-ul va oferi servicii, prin găsirea răspunsurilor la următoarele întrebări

z Care sunt priorităţile locale / regionale? z Care este acoperirea şi care sunt limitele programelor şi serviciilor existente? z Care este profilul clientului pentru diferitele servicii existente? z Ce puteţi efectiv face? z Care sunt alternativele pe care le aveţi?

Stabilirea unui scop general al organizaţiei

z Găsiţi un “teritoriu” comun al tuturor persoanelor implicate (membrii echipei) z Ţintiţi obţinerea unei perspective împărtăşite şi a unei înţelegeri similare a scopului echipei z Formulaţi viziunea şi misiunea (v. şi instrumentele B2, B3 şi B4)

B1

48

B 1

Partea B

z Încercaţi să aveţi o imagine clară despre lumea “din afară” (autorităţi, comunitate) z Puneţi bazele pentru definirea obiectivelor specifice

Definirea obiectivelor specifice şi realizarea unui plan de acţiune

z Formulaţi obiective SMART (Specifice, Măsurabile, Posibil de Atins, Relevante, Delimitate în Timp - v. instrumentul B5)

z Obiectivele bine definite reprezintă măsuri pentru evaluarea rezultatelor (ex. de obiectiv SMART “Creşterea gradului de implicare a beneficiarilor şi aparţinătorilor în planificarea, oferirea şi evaluarea serviciilor de sănătate mintală cu 15% faţă de anul precedent”)

z Faceţi un PMP (plan de monitorizare a performanţelor; v. instrumente B6 şi B7) z Împărţiţi fiecare scop în sarcini specifice (de ex. organizarea a 10 întâlniri TRIALOG pe an) z Determinaţi ce sarcini trebuiesc îndeplinite şi listaţi-le în ordinea în care vor fi îndeplinite z Pentru fiecare sarcină cheie descrieţi rezultate măsurabile z Determinaţi de ce resurse aveţi nevoie pentru a îndeplini sarcinile şi asiguraţi-vă că ele sunt

disponibile z Stabiliţi un interval de timp pentru îndeplinirea fiecărei sarcini

Gestionarea relaţiilor interne

z Selectaţi şi planificaţi intervenţiile specifice pe care le veţi oferi (de ex. programe terapeutice, consiliere de grup şi individuală, munca de teren / munca cu familiile, strategii de auto-ajutor/ sprijin oferit de persoane cu experienţe similare, informare şi sfaturi, materiale informaţionale). În selectarea şi planificarea intervenţiilor, luaţi în considerare:

� Caracteristicile grupurilor ţintă (care sunt cele mai eficiente intervenţii pentru un anumit grup ţintă?, ce intervenţii suplimentare sunt necesare?)

� Caracteristicile situaţiei � Factori sociali, culturali, religioşi, politici şi economici � Obiectivele organizaţiei (cum contribuie fiecare intervenţie la atingerea obiectivelor

organizaţiei) � Resursele umane disponibile (cât de mare este echipa, cine poate oferi ce, ce procent

din timpul de lucru poate fi petrecut în interacţiune cu clienţii, ce alte sarcini nonclinice revin fiecărui membru al echipei, etc )

� Resursele materiale disponibile (care este spaţiul disponibil? ce alte spaţii pot fi accesate? care este dotarea de care dispuneţi?)

� Resurse financiare disponibile (de ce fonduri dispuneţi sau ce fonduri ar putea fi accesate pentru oferirea unei anumite intervenţii (de ex. pentru editarea unor materiale informative)

z Dezvoltaţi instrumente, protocoale şi a procedurilor pentru: � Înregistrarea clienţilor / monitorizare � Admitere în serviciu � Evaluarea nevoilor (v. instrument C2 MONA) � Anamneză � Diagnosticul � Planul de tratament � Intervenţii terapeutice � Trimiteri la alte servicii

z Organizaţi / creaţi condiţii adecvate la locul de muncă z Descompuneţi sarcinile generale în activităţi specifice şi descrieţi toate activităţile în detaliu

49

Partea B

B 1

z Stabiliţi: Ce trebuie făcut, de către Cine, Cum, Când, Unde. z Descrieţi structura de muncă din cadrul organizaţiei, incluzând implicarea stakeholder-ilor

relevanţi (voluntari, colaboratori, etc) z Descrieţi responsabilităţile pentru implementare, finanţe, raportare, monitorizare şi (posibil)

evaluare z Utilizaţi o agendă comună în care să se planifice toate activităţile într-o anumită lună,

săptămână z Stabiliţi întâlniri regulate ale echipei (puteţi discuta: Ce s-a întâmplat / s-a făcut săptămâna

trecută? Ce a mers bine? De ce? Ce a mers greşit? De ce? Ce se poate / ar trebui să fie făcut săptămâna următoare?)

z Documentaţi întâlnirile echipei (jurnal al echipei, document electronic / hârtie) z Stabiliţi întâlniri regulate cu partenerii / conducerea z Redactaţi raporturi scrise pentru parteneri / politicieni / media şi raporturi anuale z Planificaţi formarea continuă a membrilor echipei (Seminarii / traininguri) z Elaboraţi un manual organizaţional care să conţină toate aceste informaţii (v. instrumentele

B12 şi B13)

Gestionarea relaţiilor externe

z Poziţionaţi şi diferenţiaţi organizaţia prin raportare la celelalte servicii existente, ţinând cont de nevoile grupului ţintă; relaţia cu celelalte servicii existente poate să fie una de colaborare sau de competiţie

z Diferenţierea de serviciile existente se poate realiza prin menţionarea: scopurilor/obiectivelor organizaţiei, grupurile ţintă ale acesteia, intervenţiile oferite; pot fi evidenţiate lipsurile pe care serviciile oferite de dumneavoastră le acoperă

z Relaţia cu organizaţiile cu care doriţi să cooperaţi poate fi iniţiată/gestionată prin � Informarea organizaţiilor relevante despre serviciile tale � Întâlniri consultative regulate (formale şi informale) � Schimb permanent de informaţii � Suport profesional reciproc

z Dezvoltaţi o strategie de relaţii publice � Încercaţi să atrageţi atenţia pozitivă a publicului faţă de organizaţie � Prezentaţi organizaţia stakeholderilor relevanţi (politicieni, alte servicii, media / public

general şi explicaţi acestora scopurile organizaţiei şi abordarea utilizată � Organizaţi întâlniri cu media, alte servicii, politicieni � Raportaţi deschis şi regulat munca echipei

51

B1

Planificarea strategică a organizaţiei - Formularea misiunii şi viziunii CSM-ului în care lucrezi

Misiunea şi viziunea unui CSM reprezintă un set de afirmaţii referitoare la motivul pentru care acesta există şi indică unde îşi doreşte aceasta să ajungă. Acestea fac parte din strategia organizaţiei şi au rolul de a stabili direcţia de dezvoltare, pe de o parte, şi de a angrena toţi membrii organizaţiei în acest proces, pe de altă parte.

Pentru a diferenţia între cele două este important de ştiut că viziunea exprimă scopul general al organizaţiei şi motivul pentru existenţa să în timp ce misiunea oferă a imagine de ansamblu a planurilor de realizare a viziunii prin identificarea ariilor de oferire a serviciilor, a grupurilor ţintă şi a valorilor şi obiectivelor specifice ale organizaţiei.

Deşi misiunea şi viziunea reprezintă elemente de planificare strategică, impactul acestora asupra muncii de zi cu zi a membrilor echipei este unul major, deoarece oferă în fiecare moment un punct de reper – amintind membrilor echipei de ce fac ceea ce fac şi care sunt mijloacele cele mai eficiente prin care pot să îşi atingă obiectivele.

Misiunea

Misiunea reprezintă o descriere exactă a ce este precum şi a ceea ce face o organizaţie, şi răspunde la întrebarea “de ce există această organizaţie în prezent”. Atunci când formulaţi misiunea organizaţiei, ar putea să vă fie de ajutor să răspundeţi la următoarele întrebări:

z care este motivul specific pentru care organizatia dumneavoastră există? z ce face în prezent organizaţia pentru a îşi îndeplini misiunea/scopurile?

Viziunea

Viziunea reprezintă un set de afirmaţii despre ceea ce un CSM vrea să devină. Aceasta trebuie să fie împărtăşită de toţi membrii organizaţiei şi să îi ajute să se simtă motivaţi şi mândri că fac parte din ceva mult mai mare decât ei înşişi. Viziunea trebuie să meargă dincolo de situaţia prezentă şi să proiecteze organizaţia în viitor. Atunci când formulaţi viziunea organizaţiei, ar putea să vă fie de ajutor să răspundeţi la următoarele întrebări:

z care sunt valorile sau credinţele care vă motivează munca? z ce ar putea îmbunătăţi organizaţia în viitorul apropiat? ce aţi putea îmbunătăţi în muna

dumneavoastră z ce rezultate finale speraţi să obţineţi ca rezultat al eforturilor voastre?

Important: Cu cât sunt mai mulţi membrii ai CSM-ului / echipei implicaţi în dezvoltarea misiunii şi viziunii, cu atât acestea îşi vor atinge scopul de a ghida echipa CSM-ul în munca de zi cu zi.

Partea B

B2

53

Fişă de lucru pentru formularea misiunii şi viziunii unui CSM

Echipa/Grupul: Data:

Misiunea unui CSM

Defineşte în 50 de cuvinte sau mai puţin scopul principal al unui CSM. Ce suntem noi?

Viziunea unui CSM

Defineşte în 200 de cuvinte sau mai puţin principalele obiective pentru următorii 3 ani. Ce vrem să realizăm?

Defineşte factorii cheie de succes pentru atingerea viziunii

Care sunt acei factori cheie, asupra cărora putem acţiona, şi care pot determina succesul?

Partea B

B3

A12

55

B4

Modele de misiune şi viziune1

Echipa 1

MisiuneOferirea de servicii medico psiho sociale în comunitate de către o echipă multidisciplinară într-un mod integrat şi centrat pe persoanele cu probleme de sănătate mintală dintr-un sector psihiatricViziune Existenţa unui sistem de servicii de sănătate mintală flexibil, funcţional, integrat, articulat, creativ şi eficient în adresarea problemelor de sănătate mintală.

Echipa 2

MisiuneO echipă pluridisciplinară care încearcă să îmbunătăţească viaţa unor beneficiari care au nevoi speciale recunoscute atât de ei cât şi de familiile lor / aparţinători.Viziune O echipă mobilă care să se ocupe de pacienţi care nu se pot deplasa sau care nu vor să se deplaseze din diferite motive.

Echipa 3

MisiuneAsigurarea îngrijirilor bolnavilor psihici dintr-o zonă / din zona CSM-ului, respectiv tratamentul biologic, psihologic şi reintegrarea socio-profesională; un element de legatura între spital şi societate ViziunePrincipalul obiectiv în următorii 3-5 ani este organizarea şi asigurarea funcţionalităţii optime a echipei terapeutice şi asigurarea unei baze materiale corespunzătoare; popularizarea serviciilor asigurate de CSM şi asigurarea de sprijin pentru pacienţii cu afecţiuni cronice si fără suport social pentru reinvatarea abilităţile casnice şi sociale minime - prin colaborare cu autorităţi locale, ong-uri, alte asociaţii

Echipa 4

MisiuneO structură profesională de sănătate mintală pentru identificarea, selectarea, planificarea, evaluarea şi rezolvarea prin procesul terapeutic al grupului sau grupurilor ţintă de clienţi cu probleme de sănătate mintală pentru reîncadrarea cât mai optimă socioprofesional.ViziuneFormarea registrului unic al pacienţilor cu tulburări psihice, dezvoltarea serviciilor existente şi extinderea spaţiilor cu diversificarea lor în zonele teritoriale ale judeţului, formarea echipei mobile de profesionişti cu virarea spre polul comunitar şi dezvoltarea polului comunitar, dezvoltarea legăturilor cu polul comunitar, influenţarea politicilor de sănătate mintală, destigmatizarea mediculului şi pacientului.

1. Exemple dezvoltate de participanţii la trainingul de Management al CSM-ului.

Partea B

57

Planificarea strategică a organizaţiei - Fişă de lucru pentru scrierea SMART a obiectivelor

Puteţi utiliza această fişă de lucru pentru a dezvolta obiective SMART (Specific, Măsurabil, Posibil de Atins, Realistic, Delimitat în Timp) pentru echipa dumneavoastră (v. B1).

Planificarea strategică a organizaţiei. Fişă de lucru pentru scrierea SMART a obiectivelor

Puteţi utiliza această fişă de lucru pentru a dezvolta obiective SMART (Specific, Măsurabil, Posibil de Atins, Realistic, Delimitat în Timp) pentru echipa dumneavoastră. Partea I : identificaţi un obiectiv Scrieţi obiectivul în spaţiul de mai jos.

Partea II: este obiectivul dumneavoastră SMART? Evaluaţi obiectivul de mai sus în funcţie de criteriile SMART. Dacă puteţi răspunde cu “da” la toate întrebările ce urmează, atunci obiectivul dumneavoastră este SMART.

Este obiectivul dumneavoastră… Da Nu

Specific: Poţi descrie detaliile?

Măsurabil: Poţi să măsori obiectivul prin evaluări cantitative sau calitative?

Posibil de Atins: Poţi să atingi scopul?

Realistic: Poţi să atingi scopul în mediul actual şi luând în considerare constrângerile existente?

Limitat în Timp: Ai stabilit un termen limită pentru scopul stabilit?

Dacă ai răspuns “nu” la oricare din întrebările de mai sus, poţi să iei în considerare rescrierea obiectivului. Poţi face asta în spaţiul de mai jos.

B5

Partea B

B5

59

Planificarea strategică a organizaţiei - Cum să faci un plan de monitorizare a performanţei (PMP)1

Planul de monitorizare a performanţelor (PMP) reprezintă un instrument simplu care ne ajută să transformăm obiective generale în linii de acţiune specifice şi să monitorizăm, în timp, îndeplinirea acestora prin intermediul unor indicatori. În plus, PMP ne ajută să ne evaluăm tot timpul activitatea din prisma misiunii şi a viziunii organizaţiei şi ne oferă feedback asupra adecvării activităţilor pe care le derulăm.

Pe baza PMP, putem astfel verifica în orice moment: z cât de aproape/departe suntem de implementarea acţiunilor propuse z sunt liniile de acţiune cele mai adecvate sau este nevoie să le formulăm din nou (de ex.,

dacă implementăm liniile de acţiune dar ele nu au un impact asupra atingerii obiectivelor) z sunt obiectivele noastre cele mai potrivite sau trebuie să le reformulăm (de ex, dacă

atingerea obiectivelor nu ne aduce mai aproape de viziunea formulată)

Etapele de realizare a unui PMP sunt simple : z Identificaţi factori cheie de succes (pot fi preluaţi din instrumentul B3, dacă acesta a fost

completat) z Stabiliţi care sunt liniile de acţiune necesare / unde doriţi să ajungeţi z Identificaţi unul sau mai mulţi indicatori prin care să puteţi monitoriza progresul z Stabiliţi la ce nivel al indicatorului puteţi să declaraţi că v-aţi atins ţinta

Caracteristicile planului de monitorizare a performanţelor (PMP) sunt: z Conectează misiunea, viziunea şi obiectivele organizaţiei cu factori cheie de succes şi

indicatorii de performanţă z Facilitează relaţionarea scopurilor şi rezultatelor din diferite domenii (resurse umane,

financiar, etc) z Facilitează controlul şi gestiunea performanţei şi a proceselor z Crează un limbaj comun

Exemplu pentru completarea PMP (aceste exemple au fost dezvoltate de către participanţi în cadrul trainingului de Managementul CSM-ului)

1. Termenul internațional folosit pentru PMP este Balanced Scorecard (BSC), http://www.balancedscorecard.org.

Planificarea strategică a organizaţiei. Cum să faci un plan de monitorizare a performanţei (PMP)

Planul de monitorizare a performanţelor (PMP) reprezintă un instrument simplu care ne ajută să transformăm obiective generale în linii de acţiune specifice şi să monitorizăm, în timp, îndeplinirea acestora prin intermediul unor indicatori. În plus, PMP ne ajută să ne evaluăm tot timpul activitatea din prisma misiunii şi a viziunii organizaţiei şi ne oferă feedback asupra adecvării activităţilor pe care le derulăm. Pe baza PMP, putem astfel verifica în orice moment: cât de aproape/departe suntem de implementarea acţiunilor propuse sunt liniile de acţiune cele mai adecvate sau este nevoie să le formulăm din nou (de

ex., dacă implementăm liniile de acţiune dar ele nu au un impact asupra atingerii obiectivelor)

sunt obiectivele noastre cele mai potrivite sau trebuie să le reformulăm (de ex, dacă atingerea obiectivelor nu ne aduce mai aproape de viziunea formulată)

Etapele de realizare a unui PMP sunt simple : Identificaţi factori cheie de succes (pot fi preluaţi din instrumentul B3, dacă acesta a

fost completat) Stabiliţi care sunt liniile de acţiune necesare / unde doriţi să ajungeţi Identificaţi unul sau mai mulţi indicatori prin care să puteţi monitoriza progresul Stabiliţi la ce nivel al indicatorului puteţi să declaraţi că v-aţi atins ţinta

Caracteristicile planului de monitorizare a performanţelor (PMP) sunt: Conectează misiunea, viziunea şi obiectivele organizaţiei cu factori cheie de succes şi

indicatorii de performanţă Facilitează relaţionarea scopurilor şi rezultatelor din diferite domenii (resurse umane,

financiar, etc) Facilitează controlul şi gestiunea performanţei şi a proceselor Crează un limbaj comun

Exemplu pentru completarea PMP (aceste exemple au fost dezvoltate de către participanţi în cadrul trainingului de Managementul CSM-ului) Factori cheie pentru succes

Ce urmărim? Indicatori de performanţă

Valoarea ţintă a indicatorilor

Trainingul personalului

Creşterea numărului de ore de formare

Număr ore de formare / an / profesionist

20 de ore de formare / an / profesionist

Creşterea adresabilităţii serviciilor CSM

Creşterea numărului de servicii Creşterea numarului de persoane care accesează serviciul

Număr de servicii nou înfiinţate Numărul de persoane care accesează serviciul

4 servicii nou înfiinţate la nivelul CSM-ului Creştere cu 8% a persoanelor care accesează serviciul CSM-ului

B6

Partea B

B6

61

Fişă de lucru pentru dezvoltarea unui plan de monitorizare a performanţei (PMP)

Întrebări ajutătoare pentru completarea modelului

z Factori cheie de succes: Care sunt acei factori cheie, asupra cărora putem acţiona, şi care pot determina succesul?

z Scop: Care este principalul scop în ce priveşte serviciile pentru pacienţii noştri? Alege cel puţin unul.

z Indicator de performanţă: Cum putem măsură asta? Care sunt indicatorii pe care îi vom utiliza pentru a ne da seama că nu-am atins scopul?

z Valoarea ţintă a indicatorului: Când, la ce nivel al indicatorului, putem să fim mulţumiţi. La ce nivel al indicatorului înseamnă că am eşuat? Care este, aşadar valoarea pe care o urmărim? Care este perioadă de timp pentru implementare?

Fişă de lucru pentru dezvoltarea unui plan de monitorizare a performanţei

Factori cheie pentru succes

Ce urmărim? Indicatori de performanţă

Valoarea ţintă a indicatorilor

Întrebări ajutătoare pentru completarea modelului Factori cheie de succes: Care sunt acei factori cheie, asupra cărora putem acţiona, şi

care pot determina succesul? Scop: Care este principalul scop în ce priveşte serviciile pentru pacienţii noştri? Alege

cel puţin unul. Indicator de performanţă: Cum putem măsură asta? Care sunt indicatorii pe care îi

vom utiliza pentru a ne da seama că nu-am atins scopul? Valoarea ţintă a indicatorului: Când, la ce nivel al indicatorului, putem să fim

mulţumiţi. La ce nivel al indicatorului înseamnă că am eşuat? Care este, aşadar valoarea pe care o urmărim? Care este perioadă de timp pentru implementare?

B7

Partea B

B7

63

Procesul de elaborare a unui manual organizațional

De ce să faci un manual organizaţional?

Chiar dacă manualul organizațional pare, la prima vedere, un material arid, procesul de formulare de răspunsuri precise la întrebările echipei, modalitatea de lucru consensual, precum și abordarea tuturor aspectelor profesionale și organizatorice, se dovedesc orice altceva decât o sarcină trivială și simplă. Acest efort susținut al echipei se dovedește util din mai multe puncte de vedere, pentru că o redactare în scris a aspectelor care țin de proceduri, de procese cheie, de fundamentarea științifică și organizatorică au ca rezultat simplificarea comunicării, combaterea ambiguităților în interpretare și se dovedesc extrem de utile în transmiterea în interiorul și exteriorul facilității a mesajelor relevante despre funcțiile centrului psihosocial.

Paşi concreţi în elaborarea manualului organizaţional

z Desemnaţi un grup de lucru care să coordoneze procesul Din rațiuni operative, se vă desemna în cadrul echipei o grupă de lucru constituită din persoane în poziții ierarhice de răspundere, care își va asuma rolul de echipă de redacție.

z Echipa formulează propuneri pentru fiecare capitol Persoanele din această echipă formulează propuneri pentru fiecare capitol în parte din manual (a se vedea cuprinsul propus). Propunerile formulate de echipa de redacție vor fi analizate prin implicarea cât mai extinsă a tuturor membrilor echipei de îngrijire înainte de a fi implementate în corpul manualului organizațional.

z Implicaţi câţi mai mulţi membrii ai echipei CSM-ului Materialele cuprinse într-un manual organizațional (de politici organizaționale) sunt, în mod ideal, elaborate prin implicarea câtor mai mulți membri ai echipei de îngrijire – de preferinţa, prin implicarea tuturor membrilor, inclusiv cei care lucrează cu normă parțială sau a colaboratorilor. În special materialele fundamentale din manual ar trebui să se bazeze pe un consens cât mai larg în interiorul organizației.

z Încercaţi să răspundeţi pas cu pas tuturor întrebărilor relevante pentru munca dumneavoastrăDupă redactarea celor mai importante materiale care vor intra în manualul organizațional (Viziune, misiune, principii, descrierea posturilor…), se va proceda într-o manieră arborescentă și treptată la oferirea de răspunsuri relevante la toate întrebările, solicitările de clarificare sau identificarea unor modalități de acțiune formulate în cadrul organizației – aceste activități vor oferi membrilor echipei de îngrijire atât siguranță, cât și un ghidaj în practica curentă.

z Utilizaţi manualul organizaţional

Manualul organizațional cuprinde atât materiale care au impact organizatoric, dar și practic. Din momentul finalizării manualului organizațional, cel puțin în componentele sale importante,

Partea B

B8

64

Partea B

B 8

acesta va fi un instrument de orientare pentru noii colaboratori în structura, funcțiile și activitățile centrului comunitar, iar pentru membrii stabili ai echipei un instrument de clarificare în momente delicate ale activității lor cotidiene.

z Revizuiţi periodic manualul organizaţional Echipa de redacție are de asemenea rolul de a revizui periodic capitolele manualului, modificând acele aspecte care pot fi privite dintr-o altă perspectivă prin aceeaşi manieră de elaborare consensuală (în special atunci când este necesară luarea în considerare a noi abordări profesionale, atunci când aspectele organizatorice și-au găsit în practică alte rezolvări sau atunci când este necesară modificarea unor procese sau proceduri cheie).

65

B 9

Partea B

Model de cuprins pentru manualul organizaţional

Centrul de Sănătate Mintală Sibiu Manual organizaţional

1. Organizare

1.1. C.S.M. Adulţi Sibiu 1.1.1. Fundamente – Principii – Atribuţii - Valori 1.1.2. Statut 1.1.3. Misiune 1.1.4. Organigramă

1.2. Fundamente legale 1.2.1. Planul de dezvoltare psihiatrică 2003

1.3. Fundamente ocupaţionale 1.3.1. Fişe de post 1.3.1.1. CSM – Asistent social 1.3.1.2. CSM – Psiholog 1.3.1.3. CSM - Asistent medical 1.3.2. Structuri de comunicare 1.3.2.1. Echipa locală a centrului 1.3.3. Contract colectiv de muncă 1.3.4. Regulament intern de funcţionare

1.4.Orar

2.Fundamente ale activităţii

2.1. Documentare 2.1.1. Documentare electronică 2.1.2. Diagnostic psihiatric comprehensiv 2.1.2.1. ICD-10 Secţiunea F

2.1.2.2. ICD-10 Coduri Z 2.1.3. Administrare 2.1.3.1. Rambursarea cheltuielilor 2.1.3.2. Decont transport auto; Regulament privind vehiculele de serviciu 2.1.3.3. Planificarea concediilor; ore suplimentare şi mecanisme compensatorii 2.1.3.4. Concedii de boală/vizite medicale

66

Partea B

B 9 2.2. Prezenţa la lucru 2.2.1. Consiliere zilnică (clienţi fără consultaţii programate) 2.2.2. Ore de consultaţii 2.2.3. Perioade obligatorii de prezenţă 2.3. Măsuri de asigurare a calităţii 2.3.1. Program de asigurare a calităţii (PAC) 2.3.1.1. PAC ca proces 2.3.2. Consiliere colegială/intervizare 2.3.3. Formarea noilor colaboratori 2.3.3.1. Formarea personalului medical 2.3.4. Gestiunea plângerilor şi reclamaţii 2.3.5. Supervizare 2.3.6. Formare continuă 2.3.6.1. Reguli generale privind formarea continuă 2.3.6.2. Formarea continuă medicală 2.3.6.3. Index, adrese internet, resurse CD şi electronice

2.4. Instrucţiuni practice de desfăşurare a activităţilor 2.4.1. Activităţi de grup în C.S.M. 2.4.1.1. Conceptul de activitate de grup 2.4.1.2. Grupuri cu aparţinători 2.4.1.3. Grupuri de ergoterapie 2.4.2. Medicaţie 2.4.2.1. Prevederi generale 2.4.2.2. Lista medicaţiei de urgenţă din CSM 2.4.2.3. Recomandări terapeutice (reţeta pentru medicamente va fi completată în cadrul vizitei la domiciliu) 2.4.2.4. Recomandări terapeutice (reţeta pentru medicamente va fi completata la sediul CSM) 2.4.3. Asistenţă la domiciliu (mobilă) 2.4.3.1. Vizite psihiatrice la domiciliu 2.4.3.2. Hartă a vizitelor la domiciliu 2.4.4. Voluntariat 2.4.5. Gestiunea periculozităţii 2.4.6. Gestiunea momentelor de criză 2.4.6.1. Gestiunea momentelor de criză – vedere de ansamblu (grafic jpg) 2.4.6.2. Protocol/reguli de urgenţă 2.4.6.3. Planuri de criză (pre/peri/post) 2.4.7. Conferinţe de caz 2.4.8. Pagină web 2.4.8.1. Pagina Caritas 2.4.8.2.Pagina C.S.M. 2.4.9. Responsabilităţi C.S.M. 2.4.9.1. Telefoane de serviciu 2.4.9.2. Liste de adrese, e-mail 2.4.9.3. Reguli pentru desfăşurarea practicii 2.4.9.4. Raport anual

67

Partea B

B 9 2.5. Managementul legăturilor şi cooperării între servicii

2.5.1. C.S.M. intern 2.5.1.1. Interdisciplinaritate 2.5.1.2.Echipa medicală – echipa socială 2.5.1.3.Ergoterapie 2.5.1.3.1.Formular de feedback 2.5.1.3.2.Formular iniţial de contact (după o internare spitalicească)

69

Cum să faci întâlniri de management

Aspecte organizatorice

z Are loc de două ori pe săptămână/o dată pe lună, în funcţie de necesităţile echipei z La întâlnirile de management participă toţi membri echipei z Trebuie stabilit şi comunicat înainte de întâlnire cât va dura aceasta z Întâlnirile de management sunt în general moderate de lider z Agenda trebuie stabilită şi trimisă participanţilor cu minim 48 de ore înainte de întâlnire

Agenda cuprinde

z Follow up al întâlnirii precedente (pentru a verifica progresul realizat în perioadă dintre întâlniri) z Comunicări (informaţii de ultimă oră) z Puncte de pe agenda (aspecte organizatorice care trebuiesc clarificate în cadrul echipei – v. P.3

şi 4.)

În echipele noi punctele de discuţie pot fi în jurul

z Cunoştinţelor pe care echipă la are sau trebuie să le obţină z Expertiza membrilor echipei (echipa fiind nouă, încă nu exista o cunoaştere împărtăşita a

abilitaţilor colegilor de echipă; aceste cunoştinţe sunt importante pentru eficientizarea muncii în echipa)

z Normarea şi planificarea muncii în echipa (Cine lucrează când?) z Procedurile de lucru în echipa

În echipele care funcţionează de mai mult timp punctele de discuţie pot fi în jurul

z Problemelor profesionale/decizii z Creşterea calităţii muncii în echipa z Gestiunea pacienţilor (ex. Numărul de cazuri pe care echipa poate să îl deservească la o calitate

optimă) z Trimiteri şi ieşiri (criterii, cazuri specifice, etc.)

Important

z Nu discutaţi probleme clinice în întâlnirile de management!!!!

Partea B

B10

71

Cum să faci întâlniri clinice

Tipuri de întâlniri clinice

z Întâlniri pentru raport zilnic (pentru servicii 24/24) z Întâlniri clinice săptămânale - pentru a discută pacienţii pentru toţi membri echipei z Conferinţe de caz (vezi B 12)

Stabiliţi înainte de întâlnire

z Cât va dura întâlnirea - cele mai eficiente întâlniri de echipa durează maxim o oră z Cine o moderează – oricine poate modera o întâlnire; factori care să ghideze alegerea

moderatorului sunt: deţinerea de informaţii despre subiectul dezbătut, necesitatea obţinerii de informaţii de la ceilalţi membrii ai echipei, coordonarea unui anumit proces în cadrul echipei (ex. Managerul de caz dacă este vorba despre o conferinţă de caz)

z Care este agenda pentru întâlnire (de preferat de trimis înainte cu minim 24 de h la toţi participanţii la întâlnire, astfel încât aceştia să fie informaţi şi întâlnirea să fie eficienta)

z Cine participă la întâlnire (este o întâlnire de echipă şi toată lumea trebuie să fie prezentă sau este o întâlnire care implica doar o parte din membrii echipei?)

Agenda întâlnirii poate cuprinde

z Discutarea cazurilor noi z Discutarea cazurilor aflate în faza acută z Planul de tratament al unui pacient sau a unui grup de pacienţi

Documentarea întâlnirilor

z Ţineţi minute ale întâlnirilor pentru a vă monitoriza activitatea z Redactaţi / completaţi planul de tratament în conformitate cu deciziile luate z Completaţi dosarele medicale dacă este cazul

Important

z Fă-ţi timp pentru documentare! z Nu discută problemele organizatorice în cadrul întâlnirilor clinice

Partea B

B11

73

Cum să faci conferinţe de caz

Pentru managementul pacienţilor cu probleme complexe, care implică mai multe servicii şi instituţii, este necesarea organizarea unor întâlniri cu reprezentanţi ai tuturor organizaţiilor implicate pentru o mai bună coordonare a activităţilor. Astfel de întâlniri se numesc “conferinţe de caz”.

De ce trebuie intervenit z Pentru că mai multe persoane cu diverse calificări şi moduri diferite de acţiune sunt

angajate în rezolvarea problemei/lor pacientului.

Când este oportun să organizăm o conferinţă de caz z când apar divergente interne/ externe, z când exista opinii diferite intre persoanele care contribuie la rezolvarea cazului sau între

diverse instituţii care solicita rezolvarea cazului z când responsabilitatea persoanelor implicate în rezolvarea cazului este neclară z când personalul este suprasolicitat

Cine este iniţiatorul conferinţei z Persoana care a identificat necesitatea întrevederii invita

Pe cine invităm z Toţi cei care sunt implicaţi şi pot contribui la rezolvarea cazului z membrii familiei z patronul firmei unde pacientul lucrează z pacientul însuşi de la începutul întrevederii sau de la jumătatea ei z alte persoane, în funcţie de caz. z Schimbul de opinii decurge amabil şi obiectiv.

Cât timp durează întrevederea z 1,5 h în medie ( 1-2 ore ) în funcţie de numărul de participanţi şi de complexitatea cazului

Cum decurge discuţia z în primul rând unul din participanţi devine moderatorul întâlnirii, un altul răspunde de

protocolul scris ( ideal persoane cât mai puţin implicate emoţional) z urmează dezbaterea problemelor curente în ordinea priorităţii şi stabilirea obiectivelor

următoare z se iau decizii comun acceptate de toate părţile implicate

Important z Protocolul scris se împarte fiecărui participant, inclusiv pacientului şi trebuie să cuprindă

cel puţin deciziile luate.

Partea B

B12

75

Cum să faci intervizare în echipa multidisciplinară – Ghid detaliat

1. Introducere

Aceste ghid detaliat pentru intervizare reprezintă un set de instrucţiuni practice pentru utilizarea acestei abordări într-o echipă multidisciplinara sau în cadrul unor întâlniri ale experţilor din diferite echipe. Intervizarea oferă posibilitatea de a utiliza eficient expertiza disponibilă în cadrul unei echipe sau a unui grup de experţi. Pentru început este oferită o scurtă descriere a diverselor formate disponibile pentru discutarea muncii terapeutice şi rolul intervizării între acestea (capitolul 2); urmate de o descriere a caracteristicilor intervizării (capitolul 3) şi un sumar al avantajelor acestei abordări (capitolul 4). În cele ce urmează, centrala devine ghidarea practică, începând cu un set de reguli şi linii directoare pentru şedinţele de intervizare (capitolul 5). Acest capitol este urmat de specificarea selecţiei, a sarcinilor şi a rolului moderatorului (capitol 6). Capitolul final oferă o descriere pas cu pas a procesului unei sesiuni de intervizare ( capitolul 7).

2. Definirea conceptelor: formule diferite de discuţii despre munca terapeutică

Intervizarea este unul dintre formatele posibile pentru discutarea tratamentului şi îngrijirilor într-o echipă, pe lângă supervizare, întâlniri ale echipei şi discuţii pe marginea unui caz (prezentări de caz).

Întâlnirile de echipă acoperă în general două teme, i.e. probleme de management (organizarea/crearea condiţiilor pentru munca în echipa) şi facilitarea muncii de tratament şi îngrijire a clienţilor.

Discuţiile pe marginea unui caz se centrează pe un caz de tratament individual incluzând angajaţii implicate în acest caz, de ex. Atingerea consensului asupra planului de tratament sau evaluarea progresului în acest plan individual.

Intervizarea şi supervizarea sunt forme de învăţare relaţionate cu munca şi ţintesc la creşterea calităţii muncii profesioniştilor. Supervizarea şi intervizarea au un număr de caracteristici împărtăşite/comune. Ambele se centrează pe învăţare, pe dezvoltarea angajaţilor. Scopul acestora este să crească volumul de cunoştinţe, să îmbunătăţească abilităţile, să crească înţelegerea şi autoreflecţia asupra funcţionarii personale şi a învăţării unor modalităţi de a face emoţiilor generate de situaţiile de muncă.

Supervizarea poate fi definită ca o metodă de învăţare individuală, ghidată de un supervizor. Ţinteşte la îmbunătăţirea funcţionarii personale a individului în context de muncă, centrându-se în particular pe problemele personale ale individului supervizat în munca cu clienţii şi alţi colegi de muncă. Adesea, aceste probleme sunt la nivel emoţional, de ex. Sentimental de insecuritate în anumite situaţii sau senzaţia de eşec sau depresia generate de lipsa de succes a eforturilor de terapeutice.

Partea B

B13

76

Partea B

B13

Intervizarea este o metodă de învăţare “inter-colegială” într-un grup de egali ghidaţi de un mediator care se centrează fie pe îmbunătăţirea funcţionarii personale a angajaţilor, fie pe îmbunătăţirea muncii terapeutice/de îngrijire.

3. Ce este intervizarea

Intervizarea reprezintă o discuţie, în cadrul unui grup de terapeuţi/îngrijitori – în general profesionişti dar cu posibilitatea de includere a studenţilor şi voluntarilor. Intervizarea poate fi descrisă ca un schimb /consultare mutuală între colegi.1 Intervizarea este în general utilizată pentru a gestiona probleme generale de tratament/îngrijire care au nevoie de clarificare sau sunt percepute a fi problematice de către echipa.

Îmbunătăţirea funcţionarii personale Cu privire la îmbunătăţirea funcţionării personale a angajaţilor, punctul de interes al intervizării îl reprezintă modalităţile de gestionare a unor probleme/aspecte ale tratamentului/îngrijirii care sunt comune angajaţilor. Un element cheie îl reprezintă discutarea alternativelor comportamentale ale angajaţilor atunci când au de a face cu:

z Comportamente problematice ale clienţilor (e.g. comportamente agresive) z Situaţii de muncă dificile (ex. Supraîncărcare sau aducerea “veştilor proaste”) şi cu z Probleme emoţionale legate de munca depusă/ stress (ex. teama de comportamente

agresive, senzaţia de ameninţare)

Intervizarea permite angajaţilor să verifice dacă colegii lor întâmpina aceleaşi probleme, cu le fac faţa colegii, şi ce pot învăţa din modalitatea în care colegii gestionează aceste probleme. O sesiune de intervizare poate include jocuri de rol pentru a experimenta sau exersa alternativele comportamentale.

Îmbunătăţirea tratamentului/îngrijirii Intervizarea poate fi, de asemenea, centrată pe un client/caz. Spre deosebire de discuţiile de caz în care se discută cazuri individuale în cadrul unor întâlniri ale angajaţilor direct implicate în tratamentul unui client, intervizarea abordează tratamentul unor cazuri individuale doar pentru a obţine opinii adiţionale din partea altor persoane decât a celor implicate direct în tratament. Acest tip de contribuţie este, în general, necesară în pentru cazuri individuale complexe când echipa terapeutica întâmpina dificultăţi în formularea unei intervenţii terapeutice adecvate. Inputul din partea altor colegi poate să fie util pentru identificarea unei abordări de succes. Punctul central îl reprezintă găsirea unei viziuni împărtăşite/ a unui consens pe marginea unor aspecte generale ale tratamentului şi îngrijirii (ex. Cum să gestionezi clienţii cu co-morbidităţi mai degrabă decât soluţionarea unui caz particular).

Alte aspecte care pot fi discutate în intervizare sunt monitorizarea sau evaluarea abordării terapeutice a unei echipe, şi cum să îmbunătăţeşti rezultatele acesteia. De asemenea, schimbul de idei pe marginea expertizei şi a sarcinilor diferitelor profesii din cadrul echipei pentru a ajunge la înţelegere comună/consens în ceea ce priveşte sarcinile şi responsabilităţile diferiţilor profesionişti – ex. Ce profesie poate să contribuie cu ce – poate fi un punct de discuţie pe agendă. Cu toate acestea, discuţiile formale cu privire la abordarea terapeutica şi diviziunea sarcinilor şi responsabilităţilor – aşa cum sunt ele descrise în profilele ocupaţionale şi în fişele de post – sunt

77

Partea B

B13

aspecte care ţin de management şi trebuie discutate în întâlnirile de echipă. Totuşi, discuţiile în cadrul sesiunilor de intervizare pot constitui bază pentru împărţirea sarcinilor.

Există opţiuni diferite pentru utilizarea intervizării. Intervizarea nu este un substitut pentru supervizare. Aceasta din urmă oferă fiecărui angajat posibilitatea de a învăţa cum să să gestioneze eficient problemele particulare cu care se confrunta în munca lui. Prin centrarea pe aspecte mai generale ale funcţionarii personale a angajaţilor, intervizarea aduce în plus supervizării posibilitatea de a învăţa de la alţi colegi cum anumite probleme pot şi gestionate într-un mod mai eficient.

Încurajarea / îmbunătăţirea muncii în echipa multidisciplinară Intervizare este adesea utilizată ca un instrument de învăţare pentru membrii unei echipe. S-a dovedit a fi un instrument eficient pentru încurajarea muncii în echipe multidisciplinare, prin utilizarea experienţei şi a abilitaţilor existente în cadrul echipei. Facilitează schimbul şi consensul între diferitele profesii din cadrul echipei în ceea ce priveşte abordarea terapeutica şi contribuţia fiecărei profesii la tratamentul oferit.

Facilitarea învăţării de la alte echipeIntervizarea s-a dovedit a fi utilă ca sesiuni de instruire pentru angajaţii unor echipe diferite.2 Membrii unei echipe pot învăţa de la colegi din alte echipe cum să gestioneze anumite probleme. Pot schimba idei cu privire la diferite abordări şi pot cântări avantajele şi dezavantajele diferitelor opţiuni. Adesea, sesiunile de intervizare ale membrilor unor echipe diferite sunt organizate mai degrabă în cadrul unei aceleiaşi profesii mai degrabă decât între profesii diferite.

4. Avantaje ale intervizării

Un punct tare major al intervizării este acela că facilitează utilizarea expertizei, experienţei şi a abilitaţilor disponibile în cadrul unei echipe sau într-un grup de experţi. Reprezintă o modalitate de instruire cost-eficienţă. Trăsătura centrală este sprijin reciproc şi consultare într egali.

Folosită în cadrul unei echipe, contribuie – de asemenea – la buna funcţionare a echipei multidisciplinare. Serveşte ca o platformă de schimb între diverse profesii şi la creare unei înţelegeri comune a valorii inputului diverselor profesii în munca terapeutică.

În ceea ce priveşte funcţionarea personală, intervizarea poate contribui la:

z Învăţarea unor comportamente alternative; z Gestionarea mai eficientă a problemelor şi a situaţiilor dificile şi – prin aceasta – contribuie

la prevenirea epuizării (burnout-ului); z Înţelegerea “obişnuinţelor şi modelelor de comportament (patternuri)” personale care

influenţează munca; z Clarificarea motivaţiilor personale ale angajaţilor; z Clarificarea punctelor tari şi slabe a personalului; z Sprijin (reciproc) şi recunoaştere pentru muncă făcută.

78

Partea B

Intervizarea poate îmbunătăţi tratamentul / munca de îngrijire prin :

z Creşterea calităţii şi a eficienţei tratamentului / îngrijirilor z Trainingul personalului pentru a gestiona mai eficient situaţiile, cazurile sau aspectele

problematice; z Creşterea consensului şi a cooperării între diferite profesii; z Contribuţia la coeziunea echipei prin înţelegere împărtăşita/comună.

5. Reguli şi ghidare

Ca şi în cazul supervizării, nu trebuie să existe o relaţie ierarhică între participanţi şi între moderatorul intervizării şi participanţi. Aceasta înseamnă că liderul/coordonatorul echipei nu poate şi în acelaşi timp participant sau moderator al sesiunii de intervizare. El/Ea este responsabil de managementul echipei, incluzând controlul calităţii muncii efectuate de fiecare angajat şi evaluarea şi analiza funcţionarii şi a rezultatelor de muncă a fiecărui angajat în parte.

Îmbunătăţirea funcţionarii personale prin intervizare necesita deschidere şi sinceritate. Participanţii trebuie să fie pregătiţi să împărtăşească opţiunile acestora pentru o anumită abordare, detalii personale şi emoţii în cadrul grupului. Aceştia vor fi rezervaţi în a face acest lucru în prezenţa coordonatorului deoarece ceea ce spun (ex. Despre punctele lor slabe) poate fi folosit împotriva lor. Egalitatea participanţilor este o prerechizită pentru obţinerea unor rezultate valoroase în intervizare.

Reflectarea deschisă pe marginea funcţionarii personale necesita, de asemenea, încredere şi confidenţialitate în rândul participanţilor la intervizare. Trebuie garantat că informaţia schimbată în cadrul intervizării este confidenţială.

Transparenţa scopului şi a structurii sesiunilor de intervizare Participanţii trebuie să fie conştienţi de ceea ce pot aştepta de la sesiunile de intervizare, nu doar pentru a se putea pregăti, ci şi pentru a evita confuzia şi surprizele negative. Următoarele aspecte ale unei sesiuni de intervizare ar trebui clarificate şi comunicate din timp participanţilor:

z Scopul intervizării (funcţionare personală a angajaţilor sau cazuri clinice); z Numărul maxim de participanţi (ex. În cazul unei echipe mari: nu mai mult de opt participanţi) z Frecventa sesiunilor de intervizare (ex. O dată pe lună); z Durata sesiunii (nu mai mult de trei ore); z Opţional, numărul maxim de cazuri care vor fi discutate (ex. două).

Reguli comportamentale şi ghidare pentru participanţi Există un număr de reguli comportamentale care trebuie respectate de participanţi şi moderator. Regulile importante sunt următoarele:

z Nu judecaţi Dacă doar judecaţi sau dezaprobaţi comportamentele sau afirmaţiile altor participanţi, aceasta nu va conduce la rezultate pozitive

z Aceasta implica şi să nu întrebaţi de ce. Întrebarea “de ce” adesea indică faptul că nu înţelegi “de ce” şi prin urmare judeci. Întrebările deschise pentru clarificare, invitarea celorlalţi participanţi să expună argumentele/motivele lor (ex. Poţi să îmi spui mai mult despre asta?) aduce mai multe informaţii şi contribuţii mai relevante şi contribuie la crearea unei atmosfere colaborative.

B13

79

Partea B

z Evitaţi condescendenţa prin evitarea sfaturilor sau a indicaţiilor despre cum ceilalţi ar trebui să se comporte (ex. “dacă aş fi în locul tău, aş...”); încercaţi să oferiţi informaţii relevante, posibile sugestii şi discutaţi alternative. Încercaţi să conectaţi inputul oferit de dumneavoastră cu experienţă altora. Să iei decizii pentru tine este mai adecvat şi mai eficient decât să preiei viziunea altora.

z Nu vă asumaţi responsabilitatea pentru problemele altora, încercaţi să îi motivaţi şi să îi sprijiniţi pe ceilalţi să să îşi rezolve singuri problemele

z Ascultaţi cu atenţie, asta înseamnă să nu vorbiţi prea mult, să nu interpretaţi ci să vă asiguraţi că aţi înţeles bine prin scurte recapitulări a ceea ce a fost spus, din perspectiva dumneavoastră, şi prin întrebarea dacă asta este ceea ce el/ea a vrut să spună.

z De preferat, rămâneţi la “aici şi acum”, ce gândesc şi simt oamenii acum, ce înseamnă lucrurile/emoţiile pentru oameni acum, care este perspectiva lor, etc. Aceasta oferă adesea mai mai multă informaţie relevanţă pentru schimbarea comportamentelor decât discutarea trecutului

z Fiţi atenţi la emoţii, cum şi ce simt oamenii, ce înseamnă anumite evenimente pentru ei, etc. Asta poate să îi ajute pe oameni să înţeleagă mai bine de ce se comportă aşa cum se comporta

z Arătaţi că înţelegeţi şi că vă pasă, arătaţi interes. Întrebaţi-i pe participanţi cum sunt, cum merg lucrurile.

z Trataţi-i pe ceilalţi cu respect, de exemplu arătaţi că apreciaţi contribuţiile celorlalţi, scuzaţi-vă în caz de neînţelegeri, etc.

z Nu vă jucaţi de-a terapeutul. E important să asculţi şi să fii atent dar ar trebui să evitaţi să faceţi pe terapeutul. Întrebări cum ar fi “spune-mi, ce simţi?”, “ce înseamnă asta pentru tine” pot genera aversiune, în special atunci când sunt adresate ca răspuns pentru întrebări pentru sugestii de rezolvare a unei probleme.

Indicaţii mai generale pentru aducerea unor idei în discuţie:

z Adresaţi întrebări de clarificare pentru a clarifica ce şi cum (nu şi “de ce”); z Oferiţi sugestii pentru schimbarea sau îmbunătăţirea perspectivei, abordând cazul său

problema prezentată mai degrabă decât persoana care o prezintă; z Conectaţi inputurile cu experienţele altor participanţi; z Ţintiţi spre atingerea unei înţelegeri comune şi a consensului asupra modului de abordare

a cazului sau problemei prezentate.

Când introduceţi intervizarea într-o echipă sau în cadrul întâlnirilor membrilor din echipe diferite, o întâlnire introductivă ar trebui să fie organizată – întâlnire în cadrul căreia aspectele de bază ale intervizării şi aceste reguli comportamentale sunt prezentate şi discutate. Deoarece regulile comportamentale au la baza principiile consilierii motivaţionale, poate fi luată în consideraţie posibilitatea de a organiza un training care să prezinte bazele acestei abordări şi a modalităţilor de utilizare în sesiuni de intervizare.

6. Moderatorul

Selectarea moderatorului Atunci când intervizarea se face în cadrul unei echipe, se poate desemna un membru al echipei sau un coleg direct ca şi moderator, sau se poate invita un expert extern. Un moderator intern

B13

80

Partea B

este, desigur, mai puţin scump şi este familiar cu aspectele care joacă un rol important în munca echipei. Sesiunile de intervizare informale pot să fie influenţate pozitiv astfel. Totuşi, aceasta familiaritate poate constitui şi un dezavantaj. Un moderator intern are o poziţie deja în echipa şi reacţiile între membrii echipei sunt deja definite (simpatii şi antipatii) şi îi lipseşte, aşadar, distanta necesară pentru a reflecta asupra proceselor din cadrul grupului. Un mediator extern nu este implicat în aceste procese. Mai mult, pentru acesta/aceasta va fi mai uşor să gândească “în afara cutiei”, să vină cu sugestii inovative. Per ansamblu, exista argumente rezonabile pentru alegerea unui mediator extern în cazul unui program de intervizare mai formal.

O altă regulă generală este ca mediatorul nu ia parte la discuţia din cadrul sesiunii de intervizare (acesta este un alt argument pentru alegerea unui mediator extern). Mediatorul trebuie să ghideze întâlnirea, să se asigure că se păstrează agenda, ca participanţii au posibilitatea să se exprime, ca participanţii respecta regulile stabilite de comun acord. Un moderator poate să ofere posibile sugestii pentru comportamente alternative.

Profilul moderatorului Moderatorii ar trebui să fie experţi cu o formare profesională adecvată (psiholog, consilier) şi care să aibă experienţă de lucru (să înţeleagă subiectele discutate, să fie obişnuit să modereze sesiuni de grup). Dincolo de cunoştinţe şi experienţă, a trăsătura importanta consta în a avea şi a arăta o atitudine pozitivă/suportivă. Găsirea unui echilibru între comportamente directive şi non directive este importanta, de asemenea. Formarea specifică a moderatorilor pentru această sarcină poate fi luată în considerare.

Sarcini / roluri ale moderatorului Un moderator are următoarele sarcini într-o sesiune de intervizare:

z Să aibă grijă ca grupul pentru sesiunea de intervizare să fie format z Colectarea de informaţii despre backgroundul educaţional şi profesional şi despre interesele

participanţilor z În cazul moderării mai multor sesiuni / a unui program de intervizare, să se asigure că planul

pentru sesiuni/program este clar descris şi comunicat participanţilor z Să se asigure că există un spaţiu de întâlnire amenajat (flipchart, markere, apa, etc) z Să aibă grijă de / să gestioneze procesele descrise deasupra, asigurându-se că toţi paşii

necesari în acest proces sunt urmaţi z Să informeze participanţii din timp despre sesiunea de intervizare (data, oră, agenda) z Să se asigure că toţi participanţii au o înţelegere comună a agendei z Să se asigure că agendă agreata de participanţi este urmărită z Să se asigure că toate aspectele sunt abordate în mod satisfăcător z Să ceară clarificări şi să verifice dacă clarificările sunt înţelese corect de toţi participanţii z Să se dedice moderării sesiunii şi să se abţină de la a lua parte la discuţie z Să se asigure că toţi participanţii sunt implicaţi şi au şansa de a interveni: să ţină participanţii

dominanţi sub control şi să îi motiveze pe cei tăcuţi să participe. Câteodată poate fi de ajutor să îi rogi pe toţi participanţii să îşi exprime, pe rând, punctul de vedere asupra unei probleme.

z Să se asigure că regulile comportamentale sunt respectate de către participanţi

B13

81

Partea B

7. Procesul

Pregătirea sesiunii de intervizare: agenda şi problema / descrierea cazuluiPrimul pas este alcătuirea grupului de participanţi pentru sesiunea de intervizare, fie din membrii unei singure echipe fie din membrii mai multor echipe. Atunci când alegeţi pentru prima dată şi lucraţi cu o echipă mică, puteţi să lucraţi cu toţi membrii echipei. Dacă echipele sunt mai mari, va trebui să formaţi grupul prin selectarea unor participanţi din cadrul echipei, de preferat nu mai mult de 8 persoane care să fie de profesii diferite. Când lucraţii cu participanţi din echipe diferite va trebui să alegeţi în funcţie de un criteriu cum ar fi: participanţii vor avea aceeaşi profesie şi un interes comun pentru anumite cazuri / probleme.

Agenda sesiunii de intervizare poate fi pregătită dinainte sau prin brainstorming la începutul sesiunii. Cea de-a doua opţiune trebuie luată în considerare mai degrabă pentru sesiuni informale de intervizare. Pentru un program de intervizare stabil, planificarea formală a programului de intervizare şi circularea agendei ar trebui realizată în avans. Acest lucru poate fi realizat în cadrul unei întâlniri a echipei, prin obţinerea inputului din discuţiile profesioniştilor despre care problema sau caz este relevant sau urgent şi merita dezbătut. În cazul unor sesiuni de intervizare regulate, agenda pentru următoarea întâlnire poate fi stabilită la sfârşitul fiecărei sesiuni. Pentru a ne asigura că problemele / cazurile selectate sunt relevante, agenda nu trebuie stabilită cu prea mult timp în avans. În plus, problemele sau cazurile selectate trebuie să fie interesante pentru toţi sau mare parte a participanţilor. În cele din urmă, programul de intervizare ar trebui să fie ajustat la nivelul de expertiză al participanţilor. Un membru al echipei – în general persoana care propune problema sau cazul – va pregăti o scurtă prezentare care să descrie problema/cazul, elementele cheie şi întrebările relevante (ce fel de răspunsuri caută el/ea).

Începerea discutării problemei / a cazului Moderatorul va începe sesiunea prin a se introduce şi cu prezentarea agendei sesiunii. Dacă este necesar (atunci când la sesiune participă membrii ai unor echipe diferite) moderatorul îi va invita pe participanţi să se prezinte. Următorul pas îl constituie revederea şi, dacă este necesar, adaptare agendei.

Un participant va prezenta problema/cazul. În general acesta va fi persoana care a pregătit prezentarea. După prezentare, moderatorul le da participanţilor posibilitatea de a pune întrebări pentru clarificare, ţintind să obţină o înţelegere comună a problemei. După ce s-a răspuns la aceste întrebări moderatorul va sumariza problema/cazul indicând elementele cheie. Elemente cheie ar putea fi:

z Factori personali ai angajaţilor în ceea ce priveşte cunoştinţele, abilităţile, emoţiile (emoţii, credinţe, valori), starea personală (relaxat, obosit, ataşat emoţional, îngrijorat, etc)

z Factori personali ai clienţilor în ceea ce priveşte cunoştinţele, abilităţile, atitudinile (emoţii, credinţe, valori), starea personală

z Interacţiune dintre client şi membrul echipei comune (conţinut, relaţie, ...) z Situaţie/condiţii (linişte – aglomeraţie/zgomot,...) z Interpretarea/experimentarea situaţiei (ameninţătoare,...)

B13

82

Partea B

Discutarea problemei/cazului Moderatorul îi întreabă pe participanţi dacă au indicii şi sugestii pentru rezolvarea eficientă a problemei/cazului, pentru modificarea/îmbunătăţirea comportamentului său pentru schimbarea abordării problemei/cazului. Moderatorul va solicita argumente şi motive care să sprijine indiciile şi sugestiile prezentate de participanţi. Apoi va verifica dacă clarificările sunt înţelese corect .

Alţi participanţi (incluzând persoana care a prezentat problema/cazul) vor fi invitaţi să vină cu sugestii pentru gestionarea problemei sau cazului (posibil chiar împreună cu alţi colegi), şiş a reflecte asupra sugestiilor şi indiciilor anterioare. Sugestiile prezentate sunt utile pentru gestionarea problemei/cazului într-un mod mai eficient? Participanţii vor fi rugaţi, din nou, să prezinte argumente pentru sugestiile lor. Persoana care a prezentat problema va fi întrebată dacă una dintre sugestii este utilă pentru el/ea. Prin sumarizare şi prezentarea unor concluzii preliminare, moderatorul va încerca să faciliteze un acord, bazat pe inputurile participanţilor. Moderatorul, pe cât posibil, va folosi o abordare non-directiva, facilitând/sprijinind procesul, sumarizând ce a fost spus mai degrabă decât prin formularea de propuneri noi. Dacă apar diferenţe de opinii/puncte de vedere, este recomandată centrarea pe argumentele/motivele care stau în spatele acestor diferenţe. Moderatorul trebuie să pună accentul pe obţinerea explicării motivelor pentru care opiniile participanţilor diferă. Cea mai bună abordare pentru a face acest lucru este aşa numita “abordare Socratica”, invitând/solicitând participanţii să îşi explice punctul de vedere şi argumentele pentru care au o poziţie diferită decât alţi participanţi, fără a fi de partea nimănui în discuţie. În cazuri foarte rare, când participanţii nu reuşesc să ajungă la o înţelegere cu uşurinţă, moderatorul poate alege o abordare mai directivă, formulând el însuşi propuneri. Când alege acesta alternativa va încerca pe cât posibil să construiască pe / să includă, să combine şi să se refere explicit la inputurile oferite de participanţi.

Finalizarea discutării problemei/cazului Pentru a încheia discutarea problemei/cazului, moderatorul va încerca să formuleze/să propună un acord în ceea ce priveşte concluziile privind modul de gestionare a problemei/cazului. În majoritatea cazurilor aceasta înseamnă mai degrabă sumarizarea rezultatelor discuţiei decât formularea unei soluţii noi la problema/cazul prezentat. După cum a fost menţionat anterior, în rare cazuri moderatorul va avea o atitudine mai directivă.

În final, pentru a încheia discutarea problemei/cazului, moderatorul va verifica cu participanţii – şi în special cu cel care a prezentat problema/cazul – dacă rezultatul discuţiei este perceput ca fiind util şi practicabil.

Finalizarea sesiunii de intervizareLa sfârşitul sesiunii de intervizare, moderatorul îi va ruga pe participanţi să evalueze procesul, conţinutul şi rezultatele sesiunii. Întrebări generale vor fi:

z A mers bine sesiunea: � Participanţii s-au simţit bine/le-a plăcut? � Au avut şansa să ofere suficient input? � Care au fost punctele bune şi mai puţin bune ale discuţiei ? � Alte remarci cu privire la inputurile/atitudinea participanţilor sau a moderatorului ?

z Au învăţat participanţii din această sesiune? z Considera participanţii că rezultatul este util?

B13

83

Partea B

Moderatorul îi va ruga participanţii să îşi explice/motiveze judecăţile. Un aspect final poate fi identificarea temelor relevante pentru următoarea întâlnire de supervizare.

O opţiune de luat în considerare este producerea unor rapoarte scurte despre problemele/cazurile prezentate şi soluţiile identificate. Acestea pot fi informaţii utile pentru alţi angajaţi. Pot fi utilizate şi pentru trainingul angajaţilor. Utilizarea unui format standardizat (definirea conţinutului, structura şi lungime) poate fi luată în considerare. Rapoartele vor trebui, desigur, anonimizate.

85

Partea C

Lucrul cu pacienţii

C I. Planificarea şi continuitatea îngrijirilor

C1. MONA - R Management Oriented Needs Assessment (Evaluarea Nevoilor

Orientată spre Management)C2. Standarde de externare pentru pacienţi şi aparţinătorii acestora

C3. Lista de verificare la externare

C II. Structura zilei

C4. Exemple de structurare a activităţilor zilnice

C5. Reguli de bază pentru grupuri - Handout pentru participanţi

C6. Cum să faci întâlnirea informativă de dimineaţa

C7. Cum să faci un forum al pacienţilor

C III. Abordări specifice: Lucrul…


C8. Cum să faci planificarea activităţii în grupuri

C9. Cum să faci activare comportamentală

C10. Evaluarea programului de activităţi săptămânal - Handout pentru pacienţi

C11. Cum să faci activare comportamentală - Handout pentru pacienţi

C12. Exemplu de listă cu activităţi plăcute - Handout pentru pacienţi

C13. Cum să faci gradarea sarcinilor/acţiunilor

C14. Cum să faci un grup de rezolvare de probleme

C15. Rezolvarea de probleme - Handout pentru pacienţi

C16. Cum să faci exersarea comportamentelor în terapia individuală

C17. Cum să faci trainingul abilitaţilor sociale în grup

C18. Lista orientativa cu abilitaţi sociale care pot fi antrenate în cadrul trainingului de

abilitaţi sociale prin jocul de rol

C19. Exemplu de instrucţiuni pentru trainingul unei abilitaţi specifice în cadrul unui grup


C20. Managementul Anxietăţii – Relaxare prin respiraţie

86

Partea C


C21. Cum să faci un grup de instruire pentru gătit

C22. Cum să faci un grup de instruire pentru spălat şi călcat rufe

C23. Cum să faci instruirea pentru cumpărături

C24. Cum antrenezi folosirea transportului public

C25. Informarea despre posibilităţi de utilizare a serviciilor sociale şi a altor servicii

medicale

C26. Cum să organizezi activităţi la nivel de secţie/spital

C27. Cum să organizezi activităţi recreaţionale

C28. Cum să faci un training de management al medicaţiei

C29. Cum să lucrezi cu membrii familiilor şi cu alte persoane relevante pentru pacienţi

C30. Cum să faci un grup de instruire pentru pregătirea externării

… cu mâinile si cu materialele v. Manual 2

C IV. Situații complexe şi dificile

C31. Strategii de de-escaladare pentru situaţiile dificile

C32. Cum să faci vizite la domiciliu

87

Partea C

Introducere la partea C - Lucrul cu Pacienţii

După ce am prezentat în părţile anterioare câteva aspecte legate de atitudinile principiale actuale

din domeniul sănătăţii mintale (Partea A), precum şi un set de instrumente utile pentru eficientizarea

managementului şi lucrului în echipă (Partea B) vom aborda aici câteva aspecte practice pentru

“lucrul cu pacienţii”.

În prima secţiune sunt prezentate instrumente pentru planificarea şi coordonarea îngrijirilor

pacienţilor, care contribuie la asigurarea continuităţii îngrijirilor. Primil instrument (C1) poartă numele

de MONA (Management Oriented Needs Assesment / Evaluarea Nevoilor Orientată spre Management)

şi este deja utilizat în România (pentru detalii, vezi C1). Următoarele două instrumente (C2 şi C3) sunt

destinate pentru managementul externării, un proces esenţial la interfaţa dintre îngrijirile spitaliceşti

şi cele comunitare. Aceste instrumente prezintă pe scurt ceea ce nu trebuie să uităm atunci când

pacienţii sunt externaţi din spital şi urmează să se reîntoarcă în comunitate. Chiar dacă o parte din

activităţile prezentate aici nu pot fi implementate, este important să le avem în vedere ca şi posibile

obiective pentru dezvoltări ulterioare.

Următorul grup de instrumente prezintă aspecte de bază utile în lucrul cu pacienţii şi poartă denumirea

de “Structura zilei“. Se ştie că a structura activităţile zilnice are valoare terapeutică în sine şi este

recomandat să se încerce stabilirea unui program zilnic şi săptămânal pentru pacienţii din instituţii.

Depinde de abilităţile pacienţilor în ce tipuri de activităţi pot participa. Includem aici exemple pentru

cum poate fi structurată o zi şi o săptămână în spital, un exemplu din Austria şi unul din România (C4).

Adiţional, două instrumente prezintă instrucţiuni pentru organizarea a două tipuri de grupuri ce pot

fi dezvoltate în toate tipurile de spitale, un instrument pentru organizarea întâlnirilor informative de

dimineaţă (C6) şi un instrument pentru organizarea unui forum săptămânal al pacienţilor (C7). De

vreme ce majoritatea activităţilor recomandate sunt organizate în grupuri, am inclus în acest grup

de instrumente un handout pentru pacienţi ce prezintă reguli de comportament în cadrul grupurilor

(C5).

Următoarea secţiune conţine sugestii pentru modalităţi mai specifice de lucru cu pacienţii care pot

fi integrate în “Structura Zilei“ (v. C4) şi este organizată în patru părţi: “lucrul cu mintea” (abordări

cognitiv comportamentale; C8 – C19), “lucrul cu corpul” (relaxarea; C20), “lucrul cu situaţii cotidiene”

(activităţi ale vieţii de zi cu zi; C21-C30) şi “lucrul cu mâinile şi cu materialele” (terapie ocupaţionala >

această parte a fost dezvoltată ca un curs structurat care este reprezentat de Manualul 2).

Abordările cognitiv comportamentale adresează gestionarea unor situaţii de viaţă prin intermediul

a 3 tipuri de strategii: să fii activ (C8-C12), să rezolvi probleme (C13-C15) şi să înveţi abilităţi sociale

(C16-C19). Tehnicile de relaxare sunt prezentate ca o modalitate de management al anxietăţii (C20) şi,

în cele din urmă, o serie de activităţi ale vieţii de zi cu zi”, cum ar fi cumpărăturile, petrecerea timpului

liber, spălatul hainelor, etc. sunt prezentate în C21-C30. Aceste instrumente pot fi utilizate atât în

procesul de pregătire pentru externare a pacienţilor cât şi cu pacienţi care trăiesc deja în comunitate.

Ultima secţiune adresează gestionarea situaţiilor complexe şi dificile, în care pot fi aplicate cu succes

“tehnicile de de-escaladare” (C31) şi, de asemenea, situaţia particulară a “vizitelor la domiciliu” (C32).

89

Partea C

C I. Planificarea şi continuitatea îngrijirilor

C1. MONA - R Management Oriented Needs Assessment (Evaluarea Nevoilor

Orientată spre Management)C2. Standarde de externare pentru pacienţi şi aparţinătorii acestora

C3. Lista de verificare la externare

91

C1 MONA-R -

Management Oriented Needs Assessment (Evaluarea Nevoilor

Orientată spre Management)

MONA-R este un instrument pentru planificarea şi coordonarea îngrijirilor pentru echipă

multiprofesionala în contexte complexe

MONA cuprinde:

(1) Instrucţiuni pentru utilizare MONA-R

(2) Un caiet de lucru MONA-R

MONA a fost dezvoltată de:

M. Amering, H. Hofer, K. Luss, J. Windhaber, J. Wancata, H. Katschnig,

Clinica Universitară de Psihiatrie şi Psihoterapie şi

Institutul de Psihiatrie Socială Ludwig Boltzmann, Vienna ([email protected])

MONA-R a fost tradusă şi adaptată de Ovidiu şi Roxana Mărginean, Fundaţia Caritabilă Orizonturi,

Câmpulung Moldovenesc ([email protected])

Partea C

93

Partea C

C1 (1) Instrucţiuni pentru utilizare MONA-R

Ce este MONA?

MONA este un instrument de ajutor în muncă de 22 de pagini pentru structurarea asistenţei bolnavilor

psihici ce trăiesc în comunitate. Cu MONA, asistenţii/asistentele pot să constate nevoile pacienţilor

în domenii numeroase problematice şi de viaţă. Se stabilesc scopurile tratamentului precum şi un

plan de apreciere. Succesul masurilor poate fi controlat. MONA trebuie să simplifice munca. În special

într-o echipă este foarte de ajutor, ca prin intermediul MONA toţi angajaţii/toate angajatele pot avea

o privire de ansamblu rapidă asupra situaţiei actuale a asistentei. Denumirea engleza a fost aleasă

datorită unei mai bune posibilităţi de comunicare internaţională.

Orientarea de bază

MONA porneşte în primul rând de la nevoile pacientului/pacientei şi are în vedere toate aspectele

vieţii. Această orientare de bază a marcat forma şi conţinutul MONA.O asistentă orientată către nevoi

trebuie ca, prin analiza de ansamblu a diferitelor domenii ale vieţi, să creeze condiţiile ca pacienţii/

pacientele să îşi poată exterioriza nevoile. Nevoile exteriorizate de pacienţi/paciente trebuie

constatate şi pot fi apoi comparate cu scopurile şi posibilităţile asistenţilor/asistentelor. Cea mai

mare transparenta este indispensabilă pentru o asistentă „orientată către consumator”. Pentru toţi

cei implicaţi trebuie să devină clar, care sunt posibilităţile şi limitele unei situaţii de asistentă, înainte

de a putea începe o cooperare ale cărei rezultate sunt apoi evaluate în mod regulat şi măsurate în

funcţie de nevoile şi scopurile iniţiale.

Când şi în ce situaţii poate fi utilizat MONA?

MONA poate fi utilizat la începutul unei perioade de asistentă, dar şi în vederea clarificării situaţiei

într-un proces de asistenta ce există deja de mult timp. MONA poate fi utilizat corect numai pentru

episoade de asistentă în care pacienţii/pacientele trăiesc în principal în afara spitalului, respectiv se

pregătesc pentru a trăi în afara spitalului. MONA poate fi utilizat direct de către asistenţi/asistente cu

experienţa îndestulătoare fără şcolarizare. Pe următoarele pagini sunt explicaţi cei patru paşi de lucru

prevăzuţi de MONA. Foile de lucru necesare pentru aceştia sunt descrise pe paginile următoare.

Patru paşi de lucru

constatarea nevoilor

definirea scopurilor

planul de asistenta

controlul succesului

94

Pasul 1Constatarea nevoilor (foile de lucru C1-C13 în caietul de lucru)

Ca un prim pas trebuie constatata situaţia pacienţilor/pacientelor în diferitele domenii ale vieţii

de zi cu zi. Nevoile şi scopurile formulate de pacienţi/paciente, precum şi scopurile văzute de

asistenţi/asistente trebuie notate pentru toate domeniile vieţii. Chiar dacă printre acestea se

numără şi simptome ale bolii pacientului şi combaterea acestora, ele reprezintă doar o parte din

spectrul total ale problemelor cotidiene posibile ale pacienţilor/pacientelor.

Clarificarea, reflectarea, sprijinul şi formarea în toate domeniile vieţii sociale trebuie să formeze

o parte importantă din situaţiile de asistenta pe termen lung. MONA ne ajuta să constatăm

problemele de zi cu zi în următoarele domenii, pentru început în aceeaşi măsură:

C1 - afecţiuni psihologice,

C2 - afecţiuni neurologice sau somatice

C3 - bani

C4 - munca

C5 - locuinţa

C6 - structura zilnică

C7 - gospodăria/rutina zilnică

C8 - reţeaua socială

C9 - comunicare

C10 - Aptitudini deosebite

C11 - Timpul liber

C12 - Aspecte juridice

C13 - tratament medicamentos şi nemedicamentos

Pasul 2 Definirea scopurilor şi dezvoltarea unui plan de asistenta (Fisa A2 din caietul de lucru)

Nevoile pacienţilor/pacientelor constatate trebuie să fie în sensul cel mai larg „realistice” şi să fie

comparate cu necesităţile, scopurile şi posibilităţile instituţiilor respectiv persoanelor asistente.

Prin acestea trebuie clarificat în ce domenii instituţia respectiv persoana asistenta este în măsură

să îi sprijine pe pacienţi/paciente cu privire la nevoile şi scopurile lor. De aceea este documentat în

MONA ce nevoi şi scopuri indica pacienţii/pacientele, ce scopuri sunt văzute de către profesionişti

din echipa multidisciplinara şi dacă exista concordanţa între acestea sau dacă aceasta poate fi

obţinută, sau dacă nu este posibilă.

Pasul 3Planul de asistenta (Fisa B1 din caietul de lucru)

În acest pas se constată care dintre scopurile definite în pasul al doilea sunt preluate cu prioritate

într-un plan de asistentă. Se definesc scopurile pe termen lung şi cele pe termen scurt şi se

stabileşte un termen. Intervenţiile planificate se notează şi se constată dacă exista concordanţa

intre client/clienta şi echipa de asistenţă pentru intervenţie. Dacă anumite nevoi şi scopuri nu sunt

preluate (sau nu sunt încă preluate) în planul de asistenta se documentează motivele acestora.

Partea C

C1

95

Partea C

Pasul 4Controlul succesului (Fisa B2 din Caietul de lucru)

Toţi paşii de lucru se documentează în MONA şi sunt astfel verificabili – în sensul asigurării

calităţii. De asemenea, se promovează un control nemijlocit al succesului prin verificarea regulată

a îndeplinirii scopurilor concrete.

Ce este MONA-R?

MONA-R (varianta în romana) reprezintă o versiune adaptata a MONA de către Ovidiu Mărginean

şi Roxana Mărginean, pentru a fi mai bine adaptata nevoilor locale ale echipei CSM Câmpulung

Moldovenesc. MONA-R a fost utilizată în cadrul unui proiect pilot de înfiinţare a unei echipe mobile

la Câmpulung Moldovenesc şi a suferit o serie de modificări, pentru o mai bună coordonare a

activităţilor echipei. Pentru informaţii suplimentare despre instrumentul original MONA puteţi să

adresaţi întrebări Prof. Heinz Katschnig ([email protected]) iar pentru versiunea

adaptată, MONA-R puteţi să îl contactaţi pe Ovidiu Mărginean ([email protected]).

C1

97

Partea C

C1

(2) Caiet de lucru MONA-R

99

C1

Funda ia Caritabil Orizonturi i Centrul de S n tate Mintal FI A DE ASISTEN A1 Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 Num r:________/__________________

CNP: I__I__I__I__I__I__I__I__I__I__I__I__I__I

FI DE ASISTEN MEDICO – PSIHO – SOCIAL

BENEFICIAR: Numele: Prenumele: Sex: F/M Vârsta: Data na terii: (A/L/Z) Stare civil : BI/CI: Serie: Nr.: Tipul asigur rii de s n tate: Date de contact

Domiciliul actual: Localitate: Strada: Nr.: Jude : Telefon: E-mail: Reprezentant personal: Numele: Prenumele: Adresa: Telefon: E-mail: Calitatea: Medicul de familie:

Numele:

Prenumele:

Adresa: Telefon: E-mail: Asistent medical: Telefon: Medic psihiatru curant:

Numele:

Prenumele:

Adresa: Telefon: E-mail: Asistent medical: Telefon: CAZ SESIZAT DE: Numele: Prenumele: În calitate de: Caz sesizat prin (scrisoare medical ,

billet de externare etc.): ,Nr.: ____/_______

Diagnostic la sesizare: 1. F 4. Z (CIM 10) 2. 5. 3. 6. ECHIPA DE ASISTEN : (a se eviden ia responsabilul pentru evaluare) Medic psihiatru: Psiholog: Asistent social: Asistent medical: Terapeut ocupa ional: Observa ii: (rezolu ie sesizare caz: admis / în a teptare / respins; data de începere a serviciilor de asisten mobil )

100

C1

Funda ia Caritabil Orizonturi i Centrul de S n tate Mintal MONA A2Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 Privire de ansamblu

a) Se identific o problem ? Domeniu

Beneficiar Profesionistb) Scop

c) A fost inclus scopul în planul de asisten ?

da/nu a)

C1 S n tate psihic

DA……….NU o

C2 Afec iuni neurologice sau somatice

DA……….NU o

C3 Bani

DA……….NU o

0 = nici o problem 1 = mai degrab o problem minor 2 = mai degrab o problem major

C4 Munc

DA……….NU o

C5 Timp liber

DA……….NU o

C6 Structura zilnic

DA……….NU o

C7 Locuin a

DA……….NU o

C8 Autogospod rire

DA……….NU o

C9 Re eaua social

DA……….NU o

b)0 = nu s-a formulat un scop 1 = exist concordan pentru un scop 2 = scopul beneficiarului nu este acceptat de c tre profesionist 3 = scopul profesionistului nu este acceptat de c tre beneficiar 4 = nu exist concordan- la scopuri diferite

C10 Comunicare

DA……….NU o

C11 Aptitudini deosebite

DA……….NU o

C12 Aspecte juridice

DA……….NU o

C13 Tratament medicamentos i nemedicamentos

DA……….NU o

DA……….NU o

DA……….NU o

c)- dac “da”, v rugam marca i cu X - dac “nu”, v rug m trece i una din cifrele urm toare în c su : 1 = este deja asistat de o alt unitate 2 = nu exist o posibilitate de asisten în cadrul dat 3 = nu este cunoscut o interven ie adecvat

Prelucrat de: La data:___/___/_____ Beneficiar:………………………………..FA:………

Partea C

101

Fund

aia

Car

itabi

l O

rizon

turi

i Cen

trul d

e S

nta

te M

inta

l

PLA

N D

E A

SIST

EN

SCO

PUR

I B

1 C

âmpu

lung

Mol

dove

nesc

: MO

NA

ver

siun

e m

artie

200

9

P

A

Ben

efic

iar:

N

umr F

A:…

……

.. Ec

hipa

Com

unita

r:

Cen

trul d

e S

nta

te M

inta

l C

âmpu

lung

Mol

dove

nesc

N

ume

i pre

num

e:

Te

lefo

n:

03

72 9

80 3

20

Adr

esa:

Pac

ient

nou

? D

A /

NU

N

r. R

eviz

uire

:……

……

. Te

lefo

n:

C

ând

a fo

st re

vizu

t pla

nul?

__

__/_

____

/___

____

(Z/L

/A)

Med

ic d

e fa

milie

:

Dia

gnos

tic (C

IM 1

0):

1.

F

3.

Z

Tele

fon:

2.

F

4.

Z

Crit

erii

de în

ceta

re a

asi

sten

ei:

1. n

u su

nt s

emni

ficat

ive

sim

ptom

ele

psih

otic

e sa

u af

ectiv

e tim

p de

1 a

n,

i 2.

f

r

disf

unc

iona

litat

e m

ajor

în

do

men

ii pr

ecum

co

al/m

unc

, so

cial

izar

e i

auto

-în

grijir

e pe

ntru

1 a

n în

con

diiile

unu

i tra

tam

ent

min

im,

3. a

ltele

(spe

cific

ate

în c

ontra

ct).

Nev

oi/ S

copu

ri/ O

biec

tive

Act

ivit

i R

espo

nsab

il

Prof

esio

nitii

im

plic

ai î

n as

iste

n

Psi

hiat

ru:

P

siho

log:

A

sist

ent S

ocia

l:

A

sist

ent M

edic

al:

Ter

apeu

t Ocu

paio

nal:

Alt

prof

esio

nist

:

Prez

eni l

a ed

inel

e de

pla

nific

are:

P

sihi

atru

:

P

siho

log:

Asi

sten

t Soc

ial:

A

sist

ent M

edic

al:

Te

rape

ut O

cupa

iona

l:

Pac

ient

:

A

lii :

P

lanu

l de

asis

ten

a fo

st d

iscu

tat c

u be

nefic

iaru

l? D

A/N

U

Ben

efic

iaru

l a p

rimit

o co

pie

a pl

anul

ui d

e as

iste

n?

DA

/NU

M

edic

ul d

e fa

milie

a p

rimit

o co

pie?

DA

/NU

M

anag

er d

e ca

z (n

ume

i pre

num

e):

Pro

fesi

a:

Man

ager

de

caz

(sem

ntu

ra):

……

……

……

……

……

……

……

. …

……

……

……

……

……

……

..

Tele

fon

man

ager

de

caz:

D

ata

urm

toar

ei

revi

zuiri

:

___

/___

_/__

___

(Z/L

/A)

Sem

ntu

ra

bene

ficia

rulu

i:……

……

……

.……

……

……

..

C1

Partea C

102

Funda ia Caritabil Orizonturi i Centrul de S n tate Mintal ASISTEN B2Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 EVALUARE / INTERVEN IE

Data (Z,L,A)

Locul interven-

iei Ini iale

Profesionist Natura i durata interven iei Concor-dan da/nu

Observa ii

Beneficiar:…………………………………………………… FA:…………………

C1

Partea C

103

Funda ia Caritabil Orizonturi i Centrul de S n tate Mintal NEVOI / SCOPURI C1 Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 S N TATE PSIHIC ÎNAINTE: (istoric – vârsta de debut al afec iunilor psihice, evolu ia problemelor de s n tate mintala pân în prezent)

Pericol pentru propria persoana? Pericol pentru alte persoane? SITUA IE MOMENTAN : ( ) Dup p rerea persoanei ce a verificat cazul, este capacitatea de discern mânt puternic limitat de afec iunile psihice? NU DA Pericol pentru propria persoana? Pericol pentru alte persoane? PROBLEM ? Beneficiar Profesionist

; NEVOI / SCOPURI beneficiar:

SCOPURI profesionist:

Exist concordan : NU DA

Prelucrat de: La data:___/___/_____ Beneficiar:………………………... FA:………

C1

Partea C

104

Funda ia Caritabil Orizonturi i Centrul de S n tate Mintal NEVOI / SCOPURI C2 Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 S N TATE NEUROLOGIC I SOMATIC ÎNAINTE: diagnostice medicale; antecedente familiale i personale relevante pân în present;

SITUA IE MOMENTAN : diagnostice prezente, investiga ii paraclinice relevante, recomand ri, stare de s n tate pe aparate TEGUMENTE I MUCOASE (prezen a ulcerului de decubit,

pl gi etc.)…………………………………………………………

………………………….…………………………………………

……………………………………………………………………

……………………………………………………………………

APARAT LOCOMOTOR ( se evalueaz i mobilitatea i

tulbur rile de mers)……………………………………………...

……………………………………………………………………

……………………………………………….……………………

……………………………………..……………………………...

APARAT RESPIRATOR (frecven a respiratorie, tuse,

expectora ie, dispnee etc)………………………………………

…............…………………………………………………………

……………………………………………………………………

APARAT CARDIOVASCULAR ( TA, AV, puls, dureri, dispnee,

tulbur ri de ritm, edeme, tulbur ri circulatorii periferice

etc.)………………………………………………………………

……………………………………………………………………

……………………………………………………………………

…………………………………………………………………....

APARAT DIGESTIV (denti ie, gre uri, dureri, meteorism, tulbur ri

de tranzit intestinal-prezen a Incontinen ei; se evalueaz i starea

de nutri ie)………………………………………………………..………

……………………………………………………………………………

…………………….………………………………………………………

…………………………………………………………………………….

APARAT UROGENITAL ( dureri, tulbur ri de mic iune-prezen a

incontinen ei urinare etc)………………………………………………..

…………………………………………..……………………………..….

…………………………….………………………………………………

……………………………………………………………………………

ORGANE DE SIM ( auz, v z, gust, miros, sim tactil)……………

……………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………

EXAMEN NEUROPSIHIC ( preciz ri privind reflexele, tulbur ri de

echilibru, prezen a deficitului motor i senzorial, crize jacksoniene

etc)…………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

…………………….………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

PROBLEM ? Beneficiar Profesionist




Prelucrat de: La data:___/___/_____ Beneficiar:……………………….. FA:………

C1

Partea C

105

Funda ia Caritabil Orizonturi i Centrul de S n tate Mintal NEVOI / SCOPURI C3 Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 BANI ÎNAINTE: durata i m rimea venitului , salariu , datorii;

SITUA IE MOMENTAN : durata i m rimea venitului, costuri fixe pe lun , datorii, credite, apacitatea de gestiune a banilor, cine ofer sprijin pentru manipularea banilor, bunuri mobile i imobile aflate în posesie;

Venitul actual ( cat, de unde): Costuri fixe: Datorii, credite: Resurse( avere privat , presta ii sociale): Manipularea banilor: -independent: da nu -ajutat de c tre..................................................................................................................................................................... În cazul gestion rii independente cheltuie: prea pu ini bani prea mul i bani gre it În cazul gestion rii independente nu are probleme.......................................................................................................................................... PROBLEM ? Beneficiar Profesionist




Prelucrat de: La data:___/___/_____ Beneficiar:……………………….. FA:………

C1

Partea C

106

Funda ia Caritabil Orizonturi i Centrul de S n tate Mintal NEVOI / SCOPURI C4 Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 MUNC ÎNAINTE: stagiu militar, meserie înv at , studii , istoric profesional; Stagiu militar : satisf cut nesatisf cut inapt NA Studii : .............................................................................................................................................................................................. Meserie inv at : ............................................................................................................................................................................ Num rul locurilor de munc de pân acum :.................................................................................................................................... Ultima ocupa ie : de la ....................................... pân la................................................... unde.....................................................

SITUA IE MOMENTAN : studii, meserie înv ata, omaj, concedii medicale, pensie, dificult i în cadrul muncii, certificat handicap; Studii, calific ri recente în munc :…..........................................................................................................................................… Status professional: Angajat omaj Pensie Altele:……………………………………………………… - de când ...................................................... pân când ……………………………........................................................................ descriere.......................................................................................................................................................................................... Dificult i în cadrul muncii: ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………. Resurse financiare suplimentare ( calific ri suplimentare, alte activit i ) : ……………………….................................................. .................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Concediu medical : de când............................................... pân când....................................................................................... anun at : da nu nu a beneficiat de concediu medical PROBLEM ? Beneficiar Profesionist

0 = nici o problem ; 1 = mai degrab o problem minor ; 2 = mai degrab o problem major NEVOI / SCOPURI beneficiar:



Prelucrat de: La data:___/___/_____ Beneficiar:……….……………….. FA:………

C1

Partea C

107

Funda ia Caritabil Orizonturi i Centrul de S n tate Mintal NEVOI / SCOPURI C5Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 TIMP LIBER ÎNAINTE: sport, muzic , literatur , art , calculator/ internet, întâlniri cu prietenii, dans, jocuri, animale, lucru manual, inactivitate );

SITUA IE MOMENTANA : activit i de timp liber (sport, muzic , literatur , art , calculator/ internet, întâlniri cu prietenii, dans, jocuri, animale, lucru manual, inactivitate etc.), noi activit i de timp liber, activit i evitate, dificult i de pertecere a timpului liber, locul de petrecere a activit ilor; Timpul liber este petrecut : în cas în afara casei Parteneri de timp liber : Pentru ce ar dori s foloseasc timpul liber mai mult : De ce e ueaz la punerea în practic : Exist activit i pe care le evit :





Prelucrat de: La data:___/___/_____ Beneficiar:…………………….. FA:………

C1

Partea C

108

Funda ia Caritabil Orizonturi i Centrul de S n tate Mintal NEVOI / SCOPURI C6 Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 STRUCTURA ZILNIC ÎNAINTE: configura ia activit ii de zi cu zi, munc renumerat sau nu, institu ii implicate, implicare în comunitate, ajutor pentru familie / rude Activitatea de zi cu zi ( ore pe zi, program de munc ) : ......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Institu ii implicate în structura zilnic ( centru de zi, alte institu ii) : da nu Denumire institutie : Cate ore pe zi : Cand a fost ultima data : Alte activit i zilnice : ..................................................................................................................................................................................................... Care : .......................................................................................................................................................................................... Cate ore pe zi : .............................................................

SITUA IE MOMENTANA :

Programul activit ii de zi cu zi : ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Munca este remunerat : da nu De c tre cine : …......................................................................................................................................................................... În cuantum de : ............................................................. Ce termene regulate exist ( ce face în mod regulat zilnic, s pt mânal sau lunar ) : ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Are activit i prin care se implic în via a comunit ii: da nu Acestea sunt : ............................................................................................................................................................................. ......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Are activit i împreun cu familia : da nu Acestea sunt : ....................................................................................................................................................................... ..........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................PROBLEM ? Beneficiar Profesionist



Exist concordan : NU DA Prelucrat de: La data:___/___/_____ Beneficiar:…………………….. FA:………

C1

Partea C

109

Funda ia Caritabil Orizonturi i Centrul de S n tate Mintal NEVOI / SCOPURI C7 Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 LOCUIN A ÎNAINTE:

SITUA IE MOMENTANA :

Situa ie locativ în prezent : locuin proprie chirie locuin social altele …………………………. Locuin a este compus din : ........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................ Locuin a are facilit i : - ap curent da nu Observa ii:………………………………….. ……………… - c ldur da nu Forma de înc lzire …………………………………………... - dot ri ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................ - igiena ......................................................................men inut de c tre …............................................. Cu cine mai locuie te : Ce costuri îi revin persoanei în cauz ( chirie, curent electric, etc) : Resurse existente ( alte locuin e, se afl pe list de a teptare pentru o locuin social ) : PROBLEM ? Beneficiar Profesionist




C1

Partea C

110

Funda ia Caritabil Orizonturi i Centrul de S n tate Mintal NEVOI / SCOPURI C8 Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 AUTOGOSPOD RIRE ÎNAINTE: abilit ile clientului de a se gospod ri inainte de imbolnavire ( singur sau ajutat de altcineva), dificultatile pe care le avea in autogospodarire

SITUA IE MOMENTANA : abilit ile clientului de a se gospod ri (cump r turi, g tit, ordine, cur enie, sp lat rufe, pl tit facturi, repara ii, deplasare) i de a- i asigura igiena personal ; Evaluarea gradului de dependen ; persoanele care-i ofer sus inere. Se gospod re te singur/ sau ajutat/ de alcineva : Ce treburi gospodare ti face i : pot fac ajut cump r turi …………………………………………………….. g tit …………………………………………….……….. ordine …………………………………………………….. cur enie ……………………………………………….…….. sp lat rufe ……………………………………………….…….. pl tit facturi ………………………………………………….….. repara ii …………………………………………………….. deplas ri personale ……………………………………………………...

Are dificult i cu igiena corporal : nu

nu se spal în mod regulat ……………………………………………………….. nu se spal pe din i ……………………………………………………….. nu î i schimb în mod regulat lenjeria …………………………………………………………

Cine îl ajut în activit ile de autogospod rire : ....................................................................................................................................................................................................... PROBLEM ? Beneficiar Profesionist



Exist concordan : NU DA Prelucrat de: La data:___/___/_____ Beneficiar:………….………….. FA:………

C1

Partea C

111

Funda ia Caritabil Orizonturi i Centrul de S n tate Mintal NEVOI / SCOPURI C9Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 RE EAUA SOCIAL ÎNAINTE: situa ia familial (copii, fra i i surori) în copil rie, coal , adolescen ; rela ia cu rudele; evenimente importante( relatii conflictuale, relatii de prietenie, relatii amoroase, implicare in viata familiala si comunitara )

SITUA IE MOMENTANA : situa ia familial (copii, fra i i surori) prezent , rela ia cu rudele; cu cine locuie te, cu cine are contacte dese, cui ofer sprijin, rela ii conflictuale (pierdute din cauza divergen elor); rela ii amoroase, implicarea în re eaua comunitar i familial ; Cu cine locuie te : ........................................................................................................................................................................................................ Cu cine interac ioneaz des ( famile proprie, famile extins , vecini, colegi de serviciu, alte persoane ) : ........................................................................................................................................................................................................ Cine este persoana pe care o contacteaz daca are o problem grav de boala sau de o alta natur : ........................................................................................................................................................................................................ Cui ofer ajutor : ........................................................................................................................................................................................................ Pe cine invit la el acas : ........................................................................................................................................................................................................ La cine merge în vizit : ........................................................................................................................................................................................................ Exist persoane cu care a rupt rela iile sau are conflicte in prezent? Cine sunt acele persoane : ........................................................................................................................................................................................................ Are o rela ie amoroas în prezent : .................................................................................................................................................................................................





C1

Partea C

112

Funda ia Caritabil Orizonturi i Centrul de S n tate Mintal NEVOI / SCOPURI C10 Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 COMUNICARE ÎNAINTE: a fost o persoan c reia îi f cea pl cere s discute cu al i oameni i s aib companie sau mai degrab un singuratic?

SITUA IE MOMENTANA : abilit i de comunicare existente, dificult ile în comunicare; conflicte i certuri; impactul tulbur rii psihice asupra comunic rii. În prezent are dificult i s stabileasc contacte cu al i oameni : da nu Are dificult i de comunicare cu persoane ca : ................................................................................................................................................................................................................. Are persoane cu care se cearta in mod repetat in prezent : da nu Dac da, cine sunt acestea : ................................................................................................................................................................................................................. Are greut i în ceea ce prive te : - ini ierea i men inerea contactului vizual da ........................................................................................ nu - pozi ia corpului da ........................................................................................ nu - exprimarea spontan da ........................................................................................ nu -gestica da ........................................................................................ nu -mimica da ......................................................................................... nu -abilitatea de a exprima opinii da ........................................................................................ nu - ………………………………….. -…………………………………… -……………………………………




Exist concordan : NU DA Prelucrat de: La data:___/___/_____ Beneficiar:………….……………….. FA:………

C1

Partea C

113

C1

Partea C

114

Funda ia Caritabil Orizonturi i Centrul de S n tate Mintal NEVOI / SCOPURI C12 Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 ASPECTE JURIDICE Situa ia din punct de vedere al asigur rilor sociale ( omaj, pensie, contract de munca în vigoare, institu ia de asigurari sociale) ; curatel ; procese juridice în derulare. Asigurare social i medical prin : neasigurat omaj contract de munc pensie coasigurat pl te te singur asigurarea altele:……………………………………….. Are procese juridice în derulare (permis auto, evacuare, plângere): da nu Are curatel : da nu Dac da, pentru ce domenii : -financiare ( venit sau avere) -reprezentare fat de partenerii contractuali priva i -reprezentare fat de autoritati -nevoi medicale -pentru toate domeniile enumerate Curator Nume i prenume................................................................Adresa : ............................................................................................... Gradul de rudenie ................................................................Numar de telefon : …………...………………………………………….

Pacient internat - Internare la cerere (cu plat ) : da nu ; - Trimitere : da nu - de c tre cine:.................................. - Internare în urgen (cu ambulan a, poli ia) : da nu; - Internare nevoluntar : da nu Motivele internarii : ........................................................................................................................................................................... Numele i numarul de telefon al avocatului pacientului (daca exist ) :.......................................................................................................................................................................................................................................................................................................




Exist concordan : NU DA Prelucrat de: La data:___/___/_____ Beneficiar:………….…………….. FA:………

C1

Partea C

115

Funda ia Caritabil Orizonturi i Centrul de S n tate Mintal NEVOI / SCOPURI C13 Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 TRATAMENT MEDICAMENTOS I TERAPIE INAINTE: tratamente anterioare; tratamente cu efecte pozitive i reac ii adverse; alergii; tratamente contraindicate Tratamente medicamentoase anterioare: ….................................................................................................................................... .......................................................................................................................................................................................................... Tratament terapeutic anterior:........................................................................................................................................................... Tratamente contraindicate:………..................................................................................................................................................... Tratamente cu efecte pozitive: ………….......................................................................................................................................... Alergic la:…...................................................................................................................................................................................

SITUATIA MOMENTANA: schema actual de tratament; responsabilul pentru tratament; alte modalit i de tratament utilizate Schema actual de tratament este: .............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. Pacientul ia medicamentele conform schemei: da nu Declar c medicamentele îi sunt de ajutor: da nu Au medicamentele efecte nedorite: da nu Dac da, care sunt acestea: .......................................................................................................................................................................................................... Cine este îi prezent responsabil de tratamentul medicamentos? (medic)……………………………………………………….……… Primeste ajutor terapeutic din alta parte: da nu Daca da, este de ajutor terapia: .......................................................................................................................................................................................................... TERAPEU I: Nume si prenume Profesie Institu ie Nume si prenume Profesie Institu ie

............................................................................................................. .......................................................................................

............................................................................................................. ......................................................................................

............................................................................................................. ....................................................................................... PROBLEM ? Beneficiar Profesionist



Exist concordan : NU DA Prelucrat de: La data:___/___/_____ Beneficiar:……………………….. FA:………

C1

Partea C

116

Funda ia Caritabil Orizonturi i Centrul de S n tate Mintal NEVOI / SCOPURI C14 Câmpulung Moldovenesc: MONA versiune martie 2009 TRATAMENTE PRECEDENTE Intern ri anterioare (pornind înapoi de la situa ia actual ) Apreciere # * Reprezentant institu ie (nume i profesie): De la – pîn la Repre-

zentant Benefi-ciar

Apar in -tor

Medica ie: (denumire comercial , administrare)

doza

Psihoterapie: (care?)

Alte forme de terapie:

# apreciere: ++,+ efect pozitiv / --,- efect negativ / 0 nici un efect * a se numerota preciz rile speciale i a se indica cu numere pe verso Prelucrat de: La data:___/___/_____ Beneficiar:……….……………….. FA:………

C1

Partea C

117

C2 Standarde de externare pentru pacienţi şi

aparţinătorii acestora

Pacienţii externaţi din spital (şi aparţinătorii lor) au dreptul

Să fie informaţi la timp (cel mai târziu cu o săptămână înainte de externare) cu privire la data

externării planificată.

Să fie implicaţi în luarea deciziei cu privire la data externării.

Să fie informaţi despre criteriile relevante pentru externare.

Să fie informaţi complet cu privire la diagnostic, evaluarea sănătăţii lor şi a nevoilor sociale în

perioada de pregătire a externării.

Să fie în totalitate implicaţi în planificarea propriului proces de externare împreună cu o

persoană din familie, un îngrijitor sau un prieten apropiat (în funcţie de situaţie).

Ca planul de externare să-nceapă la internare sau înainte de internare, unde este posibil

Să discute situaţia casnică, organizarea unei zile, ocupaţie, timp liber şi interacţiuni sociale

Să obţină informaţii despre medicamentele prescrise (efecte, doza, …), complicaţii posibile,

prevenirea recăderilor, sfaturi cu privire la comportament, …

Să ştie ce pot să facă şi cu cine să ia legătura (inclusive în weekend şi noaptea) dacă se agravează

starea lor

Să se simtă pregătiţi pentru externare

Să ştie cum se va desfăşura procesul de externare

Să fie informaţi cu privire la serviciile disponibile în comunitate, relevante pentru îngrijirea lor.

Să fie informaţi cu privire la posibilităţile de spitalizare de scurtă durată sau de lungă durată sau

îngrijire rezidenţială, inclusiv cu privire la implicaţiile financiare asociate fiecărui tip de îngrijire.

Să li se ofere un număr de contact de unde pot să primească ajutor sau sfat cu privire la externare.

Să li se ofere o foaie de externare clara, inteligibila care să detalieze serviciile de suport asigurate

(unde este cazul).

Să primească informaţii complete cu privire la criteriile de eligibilitate pentru îngrijire continua.

Să fie disponibilă echipa implicată în procesul de externare pentru a oferi sprijin şi sfaturi

pacienţilor, aparţinătorilor şi asociaţiilor voluntare

Să fie informaţi despre dreptul de a desemna un reprezentant personal

Acţiuni necesare în timpul procesului de externare

Pacientul şi aparţinătorul/aparţinătorii sunt informaţi atât verbal cât şi în scris despre detalii

privind date de contact şi alte informaţii relevante despre tratament şi îngrijire, într-un limbaj

adecvat astfel încât aceştia să-nţeleagă.

Un “coordonator al îngrijirilor la nivelul secţiei” este disponibil să coordoneze planificarea

procesului de externare. El/ea este o persoană cheie de contact pentru aparţinător/aparţinători

pentru a afla care este planul de externare.

Aparţinătorul trebuie informat şi sfătuit cu privire la dreptul unei evaluări proprii, dacă pacientul

nu vrea ca el să fie implicat sau să aibă informaţii despre îngrijirea lui.

Pacientul şi aparţinătorul trebuie consultat în ce priveşte decizia de a implica serviciile sociale

Partea C

118

C 2

Serviciile sociale sunt informate; sunt necesare evaluări

Vor fi evaluări ale pacientului cât şi evaluări ale aparţinătorului

Este stabilit un plan de îngrijire în care se precizează ce servicii vor fi oferite

Se va face şi o evaluare financiară pentru a determina costurile serviciilor.

Planul de îngrijire este implementat.

Unde este posibil şi rezonabil sunt planificate şi organizate vizite acasă împreună cu

pacientul înainte de externare

Unde este posibil şi rezonabil pacienţii sunt lăsaţi acasă pentru o zi sau un weekend.

Îngrijirea după externare a fost organizată în timp şi o relaţie personală a fost stabilită intre

pacient şi servicii sociale şi de sănătate care vor asigura îngrijirea de după externare.

Acţiuni necesare în ziua externării

Toate lucrurile personale sunt înmânate

Dacă se solicita, se va organiza transport adecvat

Pacientul este văzut personal de coordonatorul de îngrijire şi ceilalţi membri ai echipei.

Atât pacientul cât şi aparţinătorul trebuie să primească o copie a planului de îngrijire

Pacientul şi aparţinătorul/aparţinătorii lui sunt corect informaţi cu privire la timpul, locul şi

persoanele implicate în procesul de îngrijire de după externare.

În 24 de ore de la externare medicul de familie al pacientului va primi o foaie de externare

a pacientului.

Aparţinătorul/aparţinătorii trebuie informaţi despre programul de îngrijire ulterior

externării, cum ar fi programări la spital sau detalii cu privire la persoana de contact în cazul

apariţiei unor dificultăţi.

Medicamentele şi orice echipament necesar trebui înmânat pacientului împreună cu

instrucţiuni de utilizare

Orice serviciu la domiciliu care este necesar va trebui să-nceapă din ziua externării

O “camera de externare” (sau un spaţiu similar) trebuie să fie disponibil pentru a fi folosit în

spital în timp ce se aşteaptă după transport, medicamente, etc.

Partea C

119

C3 Lista de verificare la externare

Sarcina Realizat de (observa ii)

Data/ semn tura

Sfaturi scrise i verbale sunt oferite pacientului

Îngrijirea pacientului este discutata cu familia/apar in torul

Sf tuirea familiei/ apar in torului cu privire la data extern rii

Fisa de externare este completat i semnata

Scrisoarea c tre medicul de familie este redactata

Scrisoarea c tre medicul de familie este trimis prin fax sau prin mail

Transportului este asigurat (Personal? De c tre spital?)

Confirmarea preg tirii echipamentului pentru acas (exemplu: dispenser pentru medicamente)

Oferirea de instruc iuni beneficiarilor si apar in torilor pentru utilizarea echipamentului primit

Informarea familiei s aduc haine pentru pacient (cu care s mearg acas )

Cheile casei? C ldura pornita? Mâncare asigurat ?

Discutarea instruc iunilor privind medica ia cu pacientul i/sau apar in torul

Preg tirea re etelor (Compensate?)

Informarea serviciilor comunitare (de exemplu: CSM)

Stabilirea unei program ri cu psihiatrul din ambulator/CSM

Confirmarea transportului

Aceasta este o listă cu sarcini importante care trebuie să fie completată cu suficient timp înainte de

externare. Se recomandă ca sarcinile descrise să fie completate cu 48 de ore înainte de externare.

Partea C

121

C II. Structura zilei

C4. Exemple de structurare a activităţilor zilnice

C5. Reguli de bază pentru grupuri - Handout pentru participanţi

C6. Cum să faci întâlnirea informativa de dimineaţa

C7. Cum să faci un forum al pacienţilor

Partea C

123

2 ex

empl

e de

stru

ctur

are

a ac

tivit

ilor

ziln

ice

1. O

rar

spt

mîn

al p

entr

u pa

cien

i înt

r-o

sect

ie d

e ps

ihia

trie

din

Vie

na

L

uni

Mar

i M

irec

uri

Joi

Vin

eri

07.4

5-08

.05

Te

rapi

e pr

in m

ica

re

Tera

pie

prin

mi

care

Te

rapi

e pr

in m

ica

re

Tera

pie

prin

mi

care

08

.05-

08.3

0 M

ic d

ejun

M

ic d

ejun

M

ic d

ejun

M

ic d

ejun

M

ic d

ejun

08

.30-

08.4

0 M

edic

aie

M

edic

aie

M

edic

aie

M

edic

aie

M

edic

aie

09

.00-

09.1

5 În

tâln

irea

info

rmat

iva

de d

imin

eaa

- gru

pa

alba

str

Întâ

lnire

a in

form

ativ

a de

dim

inea

a - g

rupa

ro

ie

Întâ

lnire

a in

form

ativ

a de

dim

inea

a cu

am

bele

gru

pe

Întâ

lnire

a in

form

ativ

a de

dim

inea

a –

grup

a al

bast

r

Întâ

lnire

a in

form

ativ

a de

di

min

eaa

– g

rupa

roie

08.3

0-09

.55

Ergo

tera

pie

– gr

upa

roie

Er

gote

rapi

e –

grup

a al

bast

r

Ergo

tera

pie

– gr

upa

roie

i a

lbas

tr

Ergo

tera

pie

– gr

upa

roie

Er

gote

rapi

e –

grup

a al

bast

r

10.0

0-11

.30

Gru

p de

dis

cuii

Gru

p de

an

xiet

ate/

tulb

urri

obse

siv-

com

puls

ive

Trai

ning

de

abili

ti

Gru

p de

an

xiet

ate/

tulb

urri

obse

siv-

com

puls

ive

Inta

lnire

a a

sist

ente

lor

med

ical

e cu

pac

ient

ii pe

ntru

dis

cuta

rea

aspe

ctel

or

orga

niza

toric

e (1

1.00

-11.

30)

11.4

0-12

.00

Tera

pie

prin

rela

xare

Tera

pie

prin

rela

xare

12

.00-

13.0

0 Pr

înz

/ med

ica

ie

Prîn

z / m

edic

aie

Pr

înz

/ med

ica

ie

Prîn

z / m

edic

aie

Pr

înz

/ med

ica

ie

13.0

0-13

.30

Gim

nast

ic p

entru

co

loan

Gim

nast

ic p

entru

co

loan

Gim

nast

ic p

entru

col

oan

14.0

0-15

.30

Tera

pie

cogn

itiv

Tr

aini

ng d

e co

mpe

ten

e so

cial

e G

rup

de d

iscu

ii Te

rapi

e co

gniti

v

17.3

0 C

in

Cin

C

in

Cin

C

in

21.0

0 M

edic

aie

M

edic

aie

M

edic

aie

M

edic

aie

M

edic

aie

22

.30

Stin

gere

a

Stin

gere

a

Stin

gere

a

Stin

gere

a

Stin

gere

a

Tera

piile

indi

vidu

ale,

con

sulta

iile

med

ical

e i a

lte o

ferte

tera

peut

ice

se p

rogr

amea

z in

divi

dual

C4

C 4

Partea C

124

C 4

2.

Plan

ifica

rea

spt

mân

al a

act

ivit

ilor

de g

rup

în sp

italu

l de

psih

iatr

ie C

âmpu

lung

Mol

dove

nesc

L

uni

Mar

i M

irec

uri

Joi

Vin

eri

9.30

-11

.00

G

rup

de p

lani

ficar

e a

activ

itilo

r cu

paci

enii

nou

inte

rna

i

Gru

p de

pla

nific

are

a ac

tivit

ilor c

u pa

cien

ii no

u in

tern

ai

Gru

p de

pla

nific

are

a ac

tivit

ilor c

u pa

cien

ii no

u in

tern

ai

Gru

p de

pla

nific

are

a ac

tivit

ilor c

u pa

cien

ii no

u in

tern

ai

2 gr

upur

i par

alel

e de

ps

ihot

erap

ie

(9.0

0 –

11.0

0)

Gru

p de

pla

nific

are

a ac

tivit

ilor c

u pa

cien

ii no

u in

tern

ai

11.0

0-13

.00

Con

silie

re d

e gr

up

pent

ru p

erso

anel

e cu

pr

oble

me

lega

te d

e co

nsum

ul d

e al

cool

2 gr

upur

i par

alel

e de

ps

ihot

erap

ie

Con

silie

re d

e gr

up p

entru

pe

rsoa

nele

cu

prob

lem

e le

gate

de

cons

umul

de

alco

ol

C

onsi

liere

de

grup

pen

tru

pers

oane

le c

u pr

oble

me

lega

te d

e co

nsum

ul d

e al

cool

12.0

0-13

.00

G

rup

disc

uie

refe

ritor

la

pro

blem

ele

de

sn

tate

som

atic

a

Gru

p di

scu

ie re

ferit

or la

pr

oble

mel

e de

sn

tate

so

mat

ica

Gru

p di

scu

ie re

ferit

or la

pr

oble

mel

e de

sn

tate

so

mat

ica

Gru

p di

scu

ie re

ferit

or la

pr

oble

mel

e de

sn

tate

so

mat

ica

Gru

p di

scu

ie re

ferit

or la

pr

oble

mel

e de

sn

tate

so

mat

ica

14

.30-

16.0

0 Tr

aini

ng d

e re

laxa

re

Tr

aini

ng d

e re

laxa

re

G

rup

de a

ntre

nare

a

abili

tailo

r soc

iale

i

dezv

olta

rea

coez

iuni

i gr

upul

ui

(14.

30-1

5.30

) 16

.00-

18.0

0

Gru

p de

info

rmar

e re

ferit

or la

act

ivit

i sa

noge

ne

Gru

p de

info

rmar

e cu

pr

ivire

la m

edic

aie

A

ntre

nare

abi

lita

i soc

iale

i r

ezol

vare

de

prob

lem

e

(16.

00-1

7.00

)

C4

Partea C

125

C5 Reguli de bază pentru grupuri - Handout pentru participanţi

Pentru ca un grup să fie eficient, angajamentul tău cu privire la următoarele reguli este esenţial:

Sesiunile de grup sunt confidenţiale. Tu, alţi membri şi liderii de grup sunteţi obligaţi din punct

de vedere etic şi legal să păstraţi confidenţialitatea, în ceea ce priveşte conţinutul sesiunilor de

grup.

Ai dreptul să vorbeşti, dar deasemenea ai dreptul să nu spui nimic.

Dacă critici, fii specific, nu devaloriza întreaga persoană.

Dacă lipseşti de la o sesiune, te rog informează unul din liderii grupului.

Deoarece este dificil să începi o sesiune fără toţi membri prezenţi, te rog să fii prompt.

Dacă decizi să părăseşti grupul, vom cere să participi la o ultimă sesiune şi să îţi iei rămas bun.

Respectul reciproc este esenţial pentru a menţine siguranţa grupului. Este bine să nu fii de

acord cu ceilalţi, dar nu este bine să tratezi nerespectuos un alt membru al grupului.

Partea C

127

C6 Cum să faci întâlnirea informativă de dimineaţă

Un element important în structurarea timpului pacienţilor din serviciile spitaliceşti îl reprezintă

întâlnirea informativa de dimineaţă. Aceasta facilitează procesul de motivare a pacienţilor pentru

activitate şi reprezintă o “aterizare lina” în programul zilnic de activităţi.

Context: Spital

Profesie: orice profesionist care lucrează în secţie poate coordona această activitate

Timp: 30 – 60 minute în fiecare zi

Număr de participanţi: este recomandat ca întreaga secţie să participe la această întâlnire (cu

excepţia pacienţilor care sunt nevoiţi să rămână în pat). Dacă acest lucru nu este posibil (număr

prea mare de pacienţi în acelaşi timp în secţie, indisponibilitatea unui spaţiu adecvat pentru

toţi pacienţii, etc.) este posibilă împărţirea secţiei în două grupe şi alternarea acestora (vezi C4,

exemplul 1 pentru detalii). Chiar şi în acest ultim caz, cel puţin o întâlnire pe săptămână cu toţi

pacienţii din secţie este dezirabilă.

Scopuri:

Obţinerea de informaţii referitoare la dispoziţia, somnul şi îngrijorările pacienţilor

Planificarea activităţilor pacienţilor pentru ziua în curs

Sugestii pentru întrebări:

„Cum aţi dormit peste noapte?“

“Cum vă simţiţi azi?”

„Ce planuri aveţi pentru azi?“

Partea C

Partea C

129

C7 Cum să faci un forum al pacienţilor

S-a dovedit a fi utilă în instituţii organizarea unor întâlniri a tuturor pacienţilor pentru a discuta

probleme generale ale secţiei, o dată pe săptămâna.

Context: spital

Profesie: poate fi realizată de medici, asistente medicale, psihologi, psihoterapeuţi

Timp: 1h/săptămâna

Membrii: toţi pacienţii din secţie

Scopuri:

Obţinerea de informaţii despre atmosfera din secţie, probleme cu structura zilnică pe

secţie, discutarea activităţilor din weekend şi a ieşirilor, întrebări generale, etc.

Oferirea/transmiterea de informaţii din partea spitalului/a secţiei către pacienţi

Opţional, pot şi discutate aspecte legate de medicaţie, de planificarea activităţilor pentru

weekend, etc.

În funcţie de posibilităţi şi necesităţi, poate şi combinat cu întâlnirea informativa de

dimineaţa (Profesie: medici şi asistenţi medicali)

Sugestii pentru întrebări:

„Cum ţi-a fost săptămâna?“,

„Ce a fost important pentru tine?“

„Ce planuri ai pentru weekend?“,

„Ce activităţi poţi să planifici?“

„Sunt probleme în secţie pe care doreşti să le adresezi?“,

„Ai nevoie de informaţii referitoare la activităţile care au loc în secţie?“,

“Sunt întrebări sau probleme legate de structura zilei?“

Partea C

131

C III. Abordări specifice - Lucrul…


C8. Cum să faci planificarea activităţii în grupuri

C9. Cum să faci activare comportamentală

C10. Evaluarea programului de activităţi săptămânal - Handout pentru pacienţi

C11. Cum să faci activare comportamentală - Handout pentru pacienţi

C12. Exemplu de listă cu activităţi plăcute - Handout pentru pacienţi

C13. Cum să faci gradarea sarcinilor/acţiunilor

C14. Cum să faci un grup de rezolvare de probleme

C15. Rezolvarea de probleme - Handout pentru pacienţi

C16. Cum să faci exersarea comportamentelor în terapia individuală

C17. Cum să faci trainingul abilitaţilor sociale în grup

C18. Lista orientativa cu abilitaţi sociale care pot fi antrenate în cadrul trainingului

de abilitaţi sociale prin jocul de rol

C19. Exemplu de instrucţiuni pentru trainingul unei abilitaţi specifice în cadrul unui

grup


C20. Managementul Anxietăţii – Relaxare prin respiraţie


C21. Cum să faci un grup de instruire pentru gătit

C22. Cum să faci un grup de instruire pentru spălat şi călcat rufe

C23. Cum să faci instruirea pentru cumpărături

C24. Cum antrenezi folosirea transportului public

C25. Informarea despre posibilităţi de utilizare a serviciilor sociale şi a altor servicii

medicale

C26. Cum să organizezi activităţi la nivel de secţie/spital

C27. Cum să organizezi activităţi recreaţionale

C28. Cum să faci un training de management al medicaţiei

C29. Cum să lucrezi cu membrii familiilor şi cu alte persoane relevante pentru pacienţi

C30. Cum să faci un grup de instruire pentru pregătirea externării

… cu mâinile si cu materialele v. Manual 2

Partea C

133

C8 Cum să faci planificarea activităţii în grupuri

Când folosim planificarea activităţii în grupuri?

Când oboseala şi anhedonia progresează până la punctul în care pacienţii se simt epuizaţi şi nu

mai simt plăcere deloc sau foarte puţin ei pot beneficia din planificarea unei activităţi.

Aceasta metodă comportamentala sistematica este des utilizată în terapia cognitiv

comportamentala pentru a reactiva oamenii şi a-i ajuta să găsească moduri de creştere a

interesului pentru viaţă.

Planificarea activităţii este cel mai des folosită cu pacienţi care au depresie moderata sau severă.

Deasemenea se poate utiliza şi în tratamentul altor pacienţi care au dificultăţi în organizarea

unei zile sau implicarea în activităţi productive.

Planificarea activităţii se centrează pe evaluarea activităţii şi creşterea placerii şi a controlului.

Evaluarea activităţii – primul pas

Pentru ca pacienţii depresivi au tendinţa să acorde o atenţie scăzută experienţelor pozitive, să

amplifice percepţiile negative şi să se centreze mai mult asupra eşecului decât asupra succesului,

rapoartele personale s-ar putea să fie mai puţin precise decât o situaţie a activităţilor pentru o

săptămână, intre şedinţele de terapie. Formularul de planificare a activităţii săptămânale poate

fi folosit ca tema dar va trebui început într-o sesiune pentru a fi sigur că pacientul înţelege

conceptele.

Începând cu prima zi de terapie, cere-i pacientului să completeze activităţile sale pentru fiecare

perioada de timp înainte de sesiunea de terapie.

Încurajează-l să scrie activităţile care le-a desfăşurat indiferent cât de banale sunt. Spre exemplu,

activităţile ar putea include dus, îmbrăcat, mâncat, călătorit, vorbitul la telefon sau personal cu

ceilalţi, dormitul sau privitul la televizor.

Dacă pacientul are lipsa accentuată de energie sau probleme de concentrare semnificative s-ar

putea să fie mai bine să completeze programul doar pentru o zi sau chiar o parte din zi. Aplicaţii

ale planificării activităţi în spital cuprind cel mai adesea o planificare a activităţilor zilnice şi nu

o planificare săptămânală.

Întrebări orientative pentru monitorizarea activităţii

Sunt unele perioade de timp când pacientul simte plăcere?

Ce tip de activităţi par să-i facă plăcere?

Aceste activităţi care-I fac plăcere pot fi repetate şi într-o altă zi?

Ce activităţi îi oferă pacientului setimentul de împlinire?

Acest tip de activităţi pot fi planificate şi în alte zile?

Sunt anumite perioade din zi în care plăcerea sau controlul par să fie scăzute?

Ce se poate face pentru a îmbunătăţi paternurile de activitate în acele perioade din zi?

Sunt evaluările mai mari pentru activităţile care implica alţi oameni? Dacă da, contactul social

poate fi mărit?

Ce activităţi pe care le desfăşura pacientul în trecut au fost reduse sau nu le mai face deloc?

Partea C

134

Exista posibilitatea de a trezi din nou interesul pentru aceste activităţi?

Exista activităţi (de ex., sport, muzica, implicare spirituală, arta, meşteşug, citit, muncă

voluntară, gătit) pe care pacientul le ignoră dar care s-ar putea să fie interesante pentru el?

Este deschis să completeze planificarea săptămânală cu activităţi noi, diferite?

Creşterea Controlului şi a Plăcerii

Dacă ai identificat că există deficite în ceea ce priveşte a experimenta plăcerea sau controlul

în viaţa de zi cu zi a unui pacient, poţi să-l ajuţi să facă îmbunătăţiri prin planificarea de

activităţi intre sesiuni, care-l fac să se simtă bine.

Începe prin a genera o listă de activităţi plăcute.

Include şi activităţile din exerciţiul de monitorizare care sunt evaluate ca fiind cele mai

plăcute.

Deasemenea foloseşte brainstorming-ul cu pacientul pentru a obţine idei noi care merita

încercate.

Apoi colaborând determinaţi ce activităţi să adauge la rutina personală de zi cu zi. Selectează

perioade de timp specifice şi scrie-le pe program ca plan pentru următoarea săptămâna.

C8

Partea C

135

C9 Cum să faci activare comportamentală

Folosim termenul activare comportamentala pentru a descrie o procedură simplă care implica

pacientul într-un proces de schimbare şi facilitează evoluţii pozitive şi speranţă. Terapeutul ajuta

pacientul să aleagă una sau două acţiuni care pot să schimbe modul în care se simte pacientul şi

ulterior oferă sprijin pentru a dezvolta un plan de desfăşurare a activităţii.

Când este utilizată activarea comportamentală?

Activarea comportamentala este folosită de obicei în prima sesiune sau în alte sesiuni care au

loc înaintea realizării unei analize comportamentale mai detaliate sau intervenţii (ex. Planificarea

activităţilor, gradarea sarcinilor). Această tehnică se poate aplica la diferite stadii ale terapiei când o

acţiune simplă asupra unui comportament ţinta poate să producă un beneficiu.

Care este rolul activării comportamentale?

De obicei, când pacienţii vin la prima sesiune sunt interesaţi să facă schimbări. Vor schimbări

într-o direcţie pozitivă şi au nevoie de îndrumare. De aceea, când terapeutul sugerează o acţiune

comportamentala imediata (chiar dacă este rudimentara) de obicei pacientul interpretează aceasta

ca un semn că va fi capabil să lucreze împreună cu terapeutul să obţină rezultate mai bune şi să

rezolve probleme mai mari.

Reguli pentru o activare comportamentala reuşita

Dezvolta o relaţie de colaborare înainte să încerci activarea comportamentală. Nu pune căruţa

înaintea cailor. Fără o colaborare bună între terapeut şi pacient, încercările de a implementa

activarea comportamentala pot să eşueze. Unul din motivele pentru care pacientul poate

să realizeze sarcina este că vrea să lucreze cu tine şi poate să-nţeleagă de ce trebuie să facă

schimbări.

Lăsa pacientul să decidă. Când este posibil pune pacientul să aleagă din mai multe alternative

chiar dacă ai putea sal ajuţi oferindu-i direct îndrumare spre acţiuni folositoare.

Apreciază pregătirea pacientului pentru schimbare. Înainte să sugerezi activarea

comportamentala apreciază motivaţia pacientului şi deschiderea să pentru a face acest pas.

Dacă pacientul nu este interesat să facă lucrurile diferit acum sau nu este pregătit să acţioneze,

amâna intervenţia. Pe de altă parte, dacă pacientul este deschis să acţioneze într-o direcţie

pozitiva întăreşte aceasta deschidere.

Pregăteşte pacientul pentru activare comportamentală. Condu evaluarea cu întrebări de

tip socratic sau alte intervenţii cognitiv comportamentale care pregătesc pacientul pentru

schimbare. Încearcă să adresezi întrebări care educa pacientul cu privire la beneficiile acţiunii

sau care influenţează motivaţia pentru a face lucruri diferit. Una din cele mai bune întrebări este

“Cum te-ar face să te simţi această schimbare?” Dacă răspunsul este pozitiv şi acţiunea implica

o şansă rezonabilă de a fi eficient atunci foarte probabil pacientul va fi deschis să facă această

schimbare.

Partea C

Creează sarcini care sunt realizabile. Alege exerciţii de activare comportamentala pe măsura

nivelului de energie al pacientului şi a capacităţii sale de face schimbarea. Verifică planul

comportamental pentru a fi sigur că oferă suficientă provocare dar nu suprasolicita pacientul.

Dacă este nevoie fă o scurtă pregătire despre cum să finalizezi un plan cu bine.

Partea C

137

Eva

luar

ea p

rogr

amul

ui d

e ac

tivit

i spt

mân

al.

H

ando

ut p

entr

u pa

cien

i In

stru

ciu

ni: s

crie

i exe

mpl

e di

n ac

tivit

ile re

aliz

ate

de d

umne

avoa

str

în u

ltim

a s

ptm

ân i

eva

lua

i-le(

E), î

n co

loan

a di

n dr

eapt

a, în

func

ie d

e gr

adul

de

plce

re p

e ca

re l-

ai t

rit,

dup

cum

urm

eaz

: E

valu

are

(E) +

+ fo

arte

pl

cut

+

pl

cut

±

neu

tru

-

nepl

cut

- -

fo

arte

nep

lcu

t

Lu

ni (E

)

Mar

i (E)

Mie

rcur

i (E)

Joi (

E)

V

iner

i (E)

Sâm

bt

(E)

D

umin

ica

(E)

8.00

AM

10.0

0 A

M

12.0

0 A

M

2.00

PM

4.00

PM

6.00

PM

8.00

PM

10.0

0 PM

C10 Evaluarea programului de activităţi săptămânal Handout pentru pacienţi

Partea C

139

C11 Cum să faci activare comportamentală - Handout

pentru pacienţi

Când oamenii sunt depresivi îşi pierd interesul pentru activităţile care le făceau plăcere şi foarte des

uita cât de plăcute erau aceste activităţi. Includerea acestor activităţi în ziua ta poate avea un impact

pozitiv asupra dispoziţiei tale şi a modului în care te simţi. Activităţile pe care le faci bine şi care nu

sunt evaluate sunt activităţi care pot să-ţi facă plăcere.

Planificarea timpului pentru distracţie şi plăcere este un mod puternic de a-ţi schimba favorabil

dispoziţia şi a-ţi echilibra viaţa. Este recomandat să planifici activităţi distractive în fiecare zi, chiar

dacă s-ar putea să nu fii motivat sau activităţile să nu fie la fel de plăcute cum erau cândva. În realitate

cu cât faci mai puţin cu atât devii mai depresiv. Cu cât te simţi mai depresiv, cu atât faci mai puţin!

Acesta este un cerc vicios pe care-l poţi întrerupe prin creşterea acelor activităţi care te fac să te simţi

mai bine.

Aceste activităţi se pot numi:

“plăcute”

“recompensatoare”

“semnificative”

“inspiratoare”

“relaxante”

Aceste activităţi nu trebuie să fie activităţi speciale. Pot să fie activităţi foarte mici şi simple cum ar fi

să te uiţi la comedia preferata la TV sau să te joci cu câinele său pisica ta.

Oamenilor depresivi le este mult mai dificil să-şi amintească lucruri plăcute. Pentru a te ajuta să

formezi o listă personală de activităţi care te fac să te simţi mai bine, foloseşte “Lista cu activităţi

plăcute” (un exemplu de lista este reprezentant de instrumentul C12). Încercuieşte activităţile pe care

le consideri plăcute sau crezi că ai putea fi interesat să-ncerci. Adaugă la listă şi alte activităţi pe care

le-ai considerat plăcute în trecut.

Partea C

141

C12 Exemplu de listă cu activităţi plăcute - Handout

pentru pacienţi

Să te îmbraci cu haine preferate

Să ieşi afară (la plajă, la ţara …)

Să te uiţi la sport sau să practici un sport

Să faci artizanat

Să citeşti cărţi sau reviste

Să faci modificări în cameră sau casa

Să asculţi prelegeri sau predici

Să te plimbi cu barca

Să te joci jocuri de masă

Să rezolvi un puzzle

Să faci o baie lungă sau dus

Să munceşti în aer liber

Să auzi glume

Să vezi peisaje frumoase

Să ieşi în centru

Să petreci timp cu rudele

Să vorbeşti la telefon

Să pregăteşti masa

Să iei masa în oraş

Să scrii în jurnal

Să asculţi muzica

Să mergi la bibliotecă

Să repari lucruri

Să te plimbi cu bicicleta

Să îngrijeşti plantele din casă

Să te plimbi

Să faci lucruri împreună cu copiii

Să călătoreşti

Să te joci cu animalele

Să faci mişcare

Să faci muncă voluntară

Să te plimbi desculţ

Să spui rugăciuni

Să săruţi

Să-nveţi să faci ceva nou

Să mergi la cluburi de sănătate (SPA), sauna

Să-i ajuţi pe ceilalţi

Să am grijă de sănătatea mea (ochelari noi, mers la dentist, schimbarea dietei)

Să ajuţi un grup pe care-l respecţi

Să lucrezi la maşină, bicicleta etc

_________________________

_________________________

Partea C

143

C13Cum să faci gradarea sarcinilor/acţiunilor

Gradarea sarcinilor (GS) este o metodă utilizată pentru a face ca sarcinile mult prea dificile să fie

realizabile prin descompunerea sarcinii în bucăţi mai mici şi mai uşor de realizat.

Când se utilizează gradarea sarcinilor

GS poate fi folosită în asociere cu planificarea activităţii (v.c.îi.3) pentru a creşte experienţa de control

şi este utilă mai ales când pacienţii rămân în urmă în ce priveşte munca din gospodărie (ex. munca în

grădina sau mentenanţa locuinţei), când amâna sarcini dificile care au termene imediate (ex., plata

facturilor sau a taxelor), sau când obiectivele propuse sunt complicate şi implică efort susţinut (ex. să

fie în formă, să obţină o diplomă de studii, divorţ). Dacă percepţia în ce priveşte complexitatea sarcinii

a făcut pacientul să nu acţioneze, GS ar putea fi răspunsul.

Paşi în procesul de gradare a sarcinilor

Începe GS prin a deduce percepţiile pacienţilor cu privire la sarcinile care implica atenţie

Asculta gândurile automate negative şi evaluează validitatea lor înainte de a începe GS.

Gândurile catastrofice şi gândirea de tip alb-negru poate interfera cu iniţiativa pacientului

Cere pacienţilor să scrie gândurile modificate şi să revadă analiza cognitiva realizata înaintea

exerciţiului comportamental.

Sugerează pacientului să păstreze aceste înregistrări scrise şi să le folosească pentru aducere

aminte în caz că aceste gânduri negative apar din nou.

Pacienţii raportează progresul lor la sesiuni de terapie ulterioare, tu ar trebui să le apreciezi

efortul şi să-i întrebi cum i-a făcut să se simtă acţiunile realizate de ei.

Reîntăreşte modelul cognitiv – comportamental, explicând din nou că schimbările pozitive în

acţiune vor avea impact pozitiv asupra dispoziţiei, vor creşte stima de sine şi vor crea optimism

în ce priveşte eforturile viitoare.

Descoperă motivaţia lor pentru pasul următor şi identifică şi modifica gândurile negative dacă

este necesar.

Cât durează intervenţia de tip GS?

După ce primii pași din GS au fost realizaţi, unii pacienţi s-ar putea să se simtă suficient de bine

încât să realizeze următoarele sarcini fără ajutor din partea terapeutului. Alţii vor cere în continuare

sprijinul terapeutului pentru a menţine progresul. Pe măsură ce energia şi nivelul motivaţional revin

la normal, GS s-ar putea să nu mai fie necesară pentru a iniţia o activitate.

Partea C

145

C14 Cum să faci un grup de rezolvare de probleme

Pentru cine este rezolvarea de probleme

Când oamenii au dificultăţi să-şi rezolve problemele, s-ar putea să fie parţial datorită unui deficit de

performanţă sau unui deficit de abilități. Cei cu deficit de performanţă deţin abilitaţi de rezolvare de

probleme adecvate dar – datorită depresiei, anxietăţii, stresului foarte mare, sau sentimentului de

neajutorare - au dificultăţi în a utiliza sau accesa aceste abilităţi. Pe de altă parte, oamenii cu deficit

de abilități sunt incapabili să analizeze natura unei probleme şi nu pot să găsească idei rezonabile

pentru a rezolva problema. Indivizii cu deficit de abilitate foarte des au avut dificultăţi. Oamenii cu

deficit de performanţă pot fi ajutaţi prin identificarea şi modificarea, unde este posibil, a factorilor

care nu-I lăsa să-şi folosească abilităţile existente. Totuşi, pacienţii cu deficite de abilitate pot avea

nevoie de un training de bază în metodologia rezolvării de probleme.

Obstacole în rezolvarea eficientă de probleme

Deteriorare cognitiva Concentrare scăzută, gândire încetinită, luarea de decizii disfuncţională

Supraîncărcare emoţionala A te simţi copleşit, disforic, anxios

Distorsiuni cognitive Gânduri automate negative, erori cognitive (ex. catastrofarea, gândirea

de tipul tot sau nimic, amplificarea), fără speranţă, autocritic

Evitarea Procrastinarea, uitarea

Factori sociali Sfaturi contradictorii de la alţii, critică, lipsa de suport

Probleme practice Timp insuficient, resurse limitate, imposibilitatea de a controla

problema

Factori strategici Încercarea de a găsi soluţia perfectă, căutarea unei soluţii globale care

să rezolve mai multe probleme relaţionate

Paşi în rezolvarea de probleme

1. Încetineşte şi clarifică

Când pacienţii descriu dificultăţile psihosociale în sesiunile de tratament, s-ar putea să treacă

de la un subiect la altul. Pe măsură ce descriu o problemă, le vine în minte o altă problemă.

Fără să-şi dea seama prezintă o listă foarte variată de probleme şi toate par la fel de stresante

şi presante. S-ar putea să considere ca problemele sunt strâns relaţionate şi să vadă diferite

niveluri de complexitate care combina faptele situaţiei, oamenii implicaţi, semnificaţiile mai

profunde din spatele lor şi implicaţiile viitoare. Când problemele sunt prezentate în acest mod,

probabilitatea de a rezolva aceste probleme pare foarte mică.

Mai întâi trebuie să încetineşti procesul prin definirea numărului şi magnitudinii problemelor

şi nivelul de urgenţă de a fi rezolvate.Poţi să rogi pacientul să ţină o listă scrisă de probleme în

caietul de notiţe de tratament.

După ce pacientul a terminat de scris toate problemele, roagă-l să sumarizeze citind lista din

nou.

Partea C

146

Empatizează cu el cu privire la cât de neplăcut a fost pentru el să facă faţă la aşa de multe

provocări în acelaşi timp.

Apoi mergi mai departe în procesul de rezolvare a problemei.

2. Alege o ţintă

Învaţă pacientul cum să organizeze lista prin prioritizarea problemelor.

Cere-i să taie de pe lista orice problemă care a fost deja rezolvata sau care nu se manifestă.

Apoi cere-i pacientului să elimine itemi asupra cărora nu are control sau problemele altora

pe care el nu le poate rezolva.

Ajuta pacientul să separe problemele la care trebuie găsită o soluţie în viitorul apropiat de

problemele a căror analiza ar putea fi amânată pentru o perioadă de timp.

Apoi roagă pacientul să identifice cele mai urgente probleme şi să le ierarhizeze în ordinea

priorităţilor în funcţie de importantă şi urgenţă.

Ultima parte a acestui pas este să selecteze două sau trei probleme din vârful listei care vor

fi ţinta terapiei la început.

3. Defineşte clar problema

Dacă problema este formulata în termeni clari este mult mai probabil sa i se găsească

soluţii concrete. Poţi asista pacienţii în definirea clara a problemelor învăţându-i principiile

stabilirii obiectivelor şi a agendei.

Pot să fie utile întrebările care ajut[ pacientul să-şi contureze definiţiile. Exemple de acest

tip de întrebări ar putea fi: “Cum poţi formula problema încât să poţi identifica dacă faci

progrese privind modul în care faci faţă problemei?”, “Cum poţi formula această problemă

în câteva cuvinte astfel încât ceilalţi să-nţeleagă la ce probleme trebuie să faci faţă?” şi “Par

să fie mulţi factori implicaţi în această problemă…Cum poţi defini problema astfel încât să

rămână doar un factor central?”.

4.Generează soluţii

Sunt de obicei multe tipuri diferite de a rezolva orice problemă care apare. Oamenii de

obicei aleg prima soluţie la care se gândesc şi devin convinşi că este singura modalitate de

a face fata problemei. Totuşi, soluţia selectata de ei s-ar putea să nu fie practică, eficienta sau

posibil de implementat. Fiind dificil să schimbe direcţia s-ar putea să renunţe la încercarea

de a găsi soluţii.

Foloseşte tehnica brainstorming pentru a adresa întrebări socratice care stimulează

creativitatea. Pacienţii ar putea găsi idei ca) folosirea asistentei unei alte persoane; b)

realizarea de cercetare prin a citi, a căuta pe internet sau a căuta resurse comunitare; c)

amânarea implementării planului; d) să-nveţe să trăiască cu problema dar nu să o rezolve.

Deasemenea ar putea ajuta să adaugi propriile sugestii la lista dar numai după ce pacientul

a enumerate o serie de posibilităţi.

5.Selectează soluţia cea mai rezonabilă

Ajuta pacientul să elimine din lista orice soluţie care pacientul considera că este nerealista,

posibil să nu fie utilă, nu poate să fie uşor implementata în prezent sau ar putea genera mai

multe probleme decât rezolvă.

C14

Partea C

147

Roagă pacientul să aleagă o soluţie care crede că are cea mai mare probabilitate de reuşită

şi pe care este dispus să o implementeze.

Uneori pacienţii vor alege o soluţie pe care tu s-ar putea să consideri că va eşua. În loc să

descurajezi pacientul spunându-i părerea ta mai bine ajută-l să aleagă o altă variantă chiar

două, după care să evalueze avantajele şi dezavantajele fiecărei variante.

Pe măsură ce soluţiile sunt comparate, cea mai potrivită alegere de obicei devine evidentă.

Reţine lista originală de opţiuni în caz că este necesară mai târziu.

6.Implementează planul

După ce o soluţie a fost selectata, măreşte şansa de reuşita prin alegerea de către pacient a

zilei şi perioadei din zi când va implementa planul.

Exersarea comportamentului său jocul de rol pot fi folosite de pacienţi pentru a-şi antrena

abilităţile de rezolvare de probleme.

Anticipează problemele care pot să apară şi să interfereze cu rezultatul aşteptat şi dezvolta

un plan pentru a face faţa problemelor care pot să apară.

7. Evaluează rezultatul şi repetă paşii, dacă este necesar

În ciuda planificării atente, uneori soluţiile vor eşua. S-ar putea să apară circumstanţe sau

elemente ale problemei care nu au fost prevăzute.

Când apar dificultăţi în aplicarea unui plan, ajuta pacienţii să-şi evalueze gândurile

automate cu privire la efortul lor investit pentru a rezolva problema şi asistă-I corectând

orice distorsiune.

În plus, reaminteşte modul în care soluţia a fost implementată pentru a determina dacă va

fi necesar în continuare training de dezvoltare a abilităţilor.

Refă planul dacă este necesar şi-ncearcă din nou.

C14

Partea C

149

C15 Rezolvarea de probleme - Handout pentru pacienţi

Rezolvarea de probleme 1

Defineşte problema cu precizie:

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________

Generează soluţii (Brainstorming) şi discuta avantajele şi dezavantajele, apoi selectează cea mai

potrivită soluţie.

Cea mai potrivit solu ie:.

Solu ii:

Propuneri pentru solu ii Avantaje Dezavantaje

1

2

3

4

5

6

Partea C

150

Rezolvarea de probleme 2: Implementarea planului

Ce paşi sunt necesari pentru implementare?

1. Pas ___________________________________________________________________

2. Pas ___________________________________________________________________

3. Pas ___________________________________________________________________

4. Pas ___________________________________________________________________

5. Pas ___________________________________________________________________

6. Pas ___________________________________________________________________

Rezolvarea de probleme 3: Evaluarea rezultatului

_______________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________

_________________________________________________

C15

Partea C

151

C16 Cum să faci exersarea comportamentelor în terapia

individuală

Exersarea comportamentală reprezintă o tehnică comportamentală utilizată în terapie pentru

dezvoltarea abilitaţilor/comportamentelor adaptative şi constă în exersarea comportamentului dorit

de către client în prezenta terapeutului, astfel încât acesta poate oferi feedback şi întăriri pozitive –

ceea ce poate conduce la creşterea ratei de învăţare a comportamentului dorit.

Când se utilizează exersarea comportamentelor

Exersarea comportamentelor se utilizează în special în cadrul programelor de dezvoltare al

abilitaţilor sociale, împreună cu alte tehnici cognitiv comportamentale.

De asemenea, orice plan comportamental pe care vrei ca pacientul să-l menţină în afara terapiei

poate să fie mai întâi repetat într-o şedinţă de terapie (individuala sau de grup).

Paşi în exersarea comportamentelor

verifica abilitatea pacientului de a desfăşura activitatea

exersează abilităţile comportamentale,

oferă feedback pacientului,

identifica potenţiale blocaje şi

instruieşte pacientul prin căi care să asigure că planul va avea un rezultat pozitiv.

Exemplu de exersare a comportamentelor: A fi asertiv în comunicarea cu alţii

Începe cu o idee generală

Solicită pacientului să descrie ce ar vrea în mod ideal să transmită unei alte persoane dacă

împrejurările i-ar permite asta.

Ajută pacientul să-şi contureze ideea într-o frază clară.

Descurajează devierea de la subiect sau orice limbaj ambiguu sau vag.

Solicită pacientului să accentueze mesajul şi apoi oferă feedback acestuia cu privire la ce

ai auzit în mesaj.

Modifică mesajul până când comunica exact ce vrea pacientul să transmită şi are o

probabilitate rezonabilă de a atinge rezultatul dorit.

Foloseşte metoda de comunicare “Veste bună, veste rea, veste bună”

Încurajează pacientul să înceapă conversaţia cu un mesaj pozitiv sau compliment pentru

ascultător. Apoi să continue cu componenta asertiva sau confruntationala a mesajului şi

apoi să urmeze un alt mesaj pozitiv.

Partea C

152

Exemple de declaraţii introductive pozitive: “Mulţumesc pentru că ai acceptat să te

întâlneşti cu mine; Apreciez timpul acordat” şi “Te descurci foarte bine cu _______;

Vreau să ştii că apreciez tot ce faci pentru mine”

Exemple de mesaje pozitive de încheiere sunt “Mulţumesc că m-ai ascultat; Apreciez

deschiderea ta de a mă auzi” şi “Ştiu că pot să mă bazez pe tine că mă asculţi; Mă simt

mult mai bine după ce am vorbit cu tine”

Folosiţi jocul de rol în interacţiunea cu pacientul.

După ce un mesaj a fost formulat, pregăteşte trainingul comportamental prin a cere

pacientului să descrie cum crede că va răspunde ascultătorul.

Formulează cel mai bun scenariu, cel mai rău scenariu şi cel mai probabil scenariu.

Foloseşte jocul de rol pentru cel mai bun scenariu astfel având ocazia pacientul să

practice.

Oferă feedback la sfârşit.

Exersează şi pentru cel mai rău scenariu.

Provoacă pacientul să-şi menţină afirmaţia în ciuda reacţiilor negative din partea

ascultătorului a cărui rol este jucat de tine.

Ajuta pacientul să-şi pregătească şi să exerseze răspunsul.

Faceţi un joc de rol pentru cel mai probabil scenariu.

Descoperă predicţia pacientului cu privire la eveniment.

Pentru orice predicţie negativă, fă brainstorming pentru a descoperi moduri de a

preveni o evoluţie negativă a interacţiunii. Ideile ar putea include o selecţie atentă a

timpului şi locului unde va avea loc interacţiunea.

Fă un plan pentru a se recupera în urma unei interacţiuni negative.

Alte aplicaţii ale exersării comportamentului

Se poate practica training de control al respiraţiei pentru a reduce anxietatea,

protocoluri de expunere pentru a depăşi panica sau evitarea sau strategii pentru a

opri ritualurile compulsive.

Comportamentele care pot să favorizeze aderenţa la tratament (ex. folosirea unei

comunicări eficiente cu medicul care prescrie tratamentul, organizarea unui regim

complex de medicaţie, implementarea unui sistem de reamintire) deasemenea ar

putea fi exersate într-o sesiune de tratament.

Alte oportunităţi de a folosi exersarea comportamentelor ar putea include folosirea

jocului de rol pentru un plan dezvoltat în exerciţiul de rezolvare de probleme sau

practicarea abilitaţilor necesare pentru a face fata anxietăţii sociale (ex.,cum să te

descurci într-o conversaţie simplă).

C16

Partea C

153

C17 Cum să faci trainingul abilităţilor sociale în grup

Ce este trainingul abilităţilor sociale

Trainingul abilităţilor sociale nu reprezintă doar o formă de psihoterapie verbală în care se discută

problemele clienţilor şi se identifica posibile soluţii în cadrul unei discuţii. Acesta este mai degrabă o

sesiune de învăţare în care clienţii trebuie să îşi dezvolte în mod activ un set de abilităţi prin exersarea

supervizata a acestora şi prin oferirea de feedback constant asupra performanţei comportamentale.

Aşadar, trainingul abilitaţilor sociale utilizează principii şi tehnici comportamentale pentru “antrenarea”

clienţilor cu scopul de a reuşi să îşi comunică emoţiile şi solicitările astfel încât să le crească şansele de

a îşi satisface nevoile de relaţii interpersonale şi să îşi îndeplinească cu succes rolurile sociale necesare

pentru un trai independent. Aceasta modalitate de reabilitare a fost validata empiric pentru o gamă

largă de tulburări mintale.

Elementul cheie în trainingul de abilităţi sociale îl reprezintă împărţirea unei situaţii de contact

interpersonal care îi crează dificultăţi clientului, în abilităţi sociale cât mai specifice şi, ulterior,

în antrenarea fiecărei abilităţi în parte până când clientul are un set complet de abilitaţi care să îi

permită să facă facă situaţiei sociale respective. De exemplu în situaţia: prezenta la o petrecere la

care să te simţi confortabil/integrat reprezintă o situaţie care necesită un set complet de abilităţi

sociale: abilitatea de a interacţiona cu gazda şi de a îi mulţumi pentru invitaţie, abilitatea de a începe

o conversaţie nouă cu alţi participanţi la o petrecere, abilitatea de a te alătura unei conversaţii deja

începute, abilitatea de a încheia o conversaţie, abilitatea de a face o solicitare, etc.

Abilităţile sociale includ

Selectarea de informaţii dintr-un context interpersonal

Utilizarea acelor informaţii pentru a determina comportamente adecvate direcţionate spre un

scop

Executarea comportamentelor verbale, non verbale şi paraverbale care maximizează

probabilitatea atingerii scopului şi menţinerea unor relaţii bune cu ceilalţi

Ce este important să se regăsească într-o sesiune de trainingul abilităţilor sociale

“identificarea problemelor existente la nivelul abilitaţilor sociale”; se face împreună cu clienţii

şi presupune identificarea obstacolelor pe care aceştia le întâmpină în realizarea scopurilor

personale din viaţa curentă

“stabilirea scopurilor”; reprezintă aproximări pe termen scurt ale scopurilor personale ale

clienţilor cu specificare comportamentelor necesare pentru atingerea acestor scopuri pe

termen scurt. Presupune identificarea şi detalierea abilitaţilor de comunicare care trebuie

învăţate, a persoanelor cu care vor fi utilizate, în ce contexte şi în ce momente

“jocurile de rol” şi “exersarea comportamentului”; clientul exersează abilităţile verbale, non

verbale şi paraverbale necesare pentru o interacţiune socială reuşita în situaţia interpersonala

stabilită ca şi scop

“feedback-ul pozitiv şi cel corectiv”; acesta trebuie oferit clientului în urma jocului de rol şi

Partea C

154

vizează calitatea comportamentelor manifestate în timpul acestuia

“modelarea socială”; se realizează de către moderatorul grupului de abilităţi sociale sau

de către un alt client şi constă în demonstrarea comportamentului interpersonal vizat,

într-o formă care poate fi asimilata prin învăţare vicariantă de către client; este însoţită de

instrucţiuni verbale (şi scrise) care detaliază comportamentul dorit

“practică comportamentala”; presupune repetarea comportamentului dorit de către client

până la atingerea unui nivel al comunicării care să asigure succesul în situaţii din viaţa reală

“întărirea socială pozitivă”; aceasta se oferă clientului de fiecare dată când demonstrează

îmbunătăţirea abilităţii sociale vizate

“temele de casă”; la sfârşitul fiecărei întâlniri a grupului de training al abilitaţilor sociale,

participanţii primesc o temă de casă care are scopul de a îi motiva pe aceştia să utilizeze

strategiile de comunicare învăţate în situaţii din viaţa reală

“întărirea pozitivă” şi “rezolvarea de probleme”; pornind de la experienţele clienţilor de

utilizare a abilitaţilor sociale învăţate în viaţa de zi cu zi, în cadrul temei de casă, în sesiunea

următoare se întăresc pozitiv experienţele reuşite şi se utilizează strategii de rezolvare a

problemelor pentru experienţele negative

Etape ale unei sesiuni de trainingul abilitaţilor în grupuri

Verificaţi tema de casă din săptămâna anterioară

mulţumiţi participanţilor pentru prezenţa

utilizaţi rezolvarea de probleme pentru a îi ajută pe participanţii care nu şi-au făcut

temă să identifice bariere în rezolvarea temei

Prezentaţi abilitatea socială care va exersata în cadrul sesiunii (explicaţi de ce este importantă

aceasta abilitate socială şi precizaţi contextele în care ne poate fi de folos; adaptaţi explicaţia

la nivelul grupului)

înmânaţi copii ale paşilor abilităţii

dacă este o abilitate nouă, exemplificaţi această abilitate

rugaţi-i pe participanţi să facă jocuri de rol pentru exersarea abilităţii; adaptaţi jocurile

de rol la nivelul grupului

Înmânaţi un handout cu tema de casă participanţilor pentru exersarea abilităţii discutate în

cadrul sesiunii, în mediul lor natural

clarificaţi instrucţiunile

răspundeţi întrebărilor referitoare la tema de casă

Discutaţi oportunităţile pe care clienţii le au pentru a exersa abilitatea şi identificaţi câteva

contexte în care aceştia vor exersa abilitatea discutată

Anticipaţi dificultăţile care pot apărea în realizarea temei şi încercaţi să oferiţi posibile soluţii

pentru depăşirea dificultăţilor

De reţinut

Este deosebit de important ca personalul să îşi utilizeze propriile abilităţi de comunicare şi de

rezolvare de probleme de fiecare dată când interacţionează cu clienţii deoarece aceştia reprezintă

modele pozitive pentru clienţi şi, în plus, utilizarea acestor abilităţi îi ajută pe profesionişti să

comunice cu clienţii mai clar, într-o manieră directă şi cu o probabilitate mai scăzută de neînţelegeri

sau de generare a conflictelor

C17

Partea C

155

C18 Lista orientativă cu abilităţi sociale care pot fi antrenate în

cadrul trainingului de abilităţi sociale prin jocul de rol

Abilităţi sociale de bază

să îi asculţi pe ceilalţi

să faci solicitări

să exprimi sentimente pozitive

să exprimi sentimente neplăcute

Abilităţi conversaţionale

Să îi asculţi pe ceilalţi

Să începi o conversaţie cu o persoană nouă/nefamiliară

Să menţii / întreţii o conversaţie prin formularea de întrebări

Să menţii o conversaţie prin oferirea de informaţii punctuale

Să menţii o conversaţie prin exprimarea emoţiilor

Să închei o conversaţie

Să te alături unei conversaţii deja începute

Să îţi exprimi punctul de vedere

Cum să procedezi când cineva iese din subiectul discuţiei

Cum să procedezi când nu înţelegi ce îţi spune cealaltă persoană

Abilităţi asertive

să faci solicitări

să refuzi solicitări

să răspunzi la plângeri

să exprimi sentimentele de furie

să soliciţi informaţii

să soliciţi ajutor

să răspunzi la sfaturi nesolicitate

Abilităţi de gestiunea conflictelor

compromis şi negociere

să ieşi din situaţii stresante

să răspunzi acuzaţiilor false

să îţi ceri scuze

Partea C

156

Relaţii de prietenie

să exprimi sentimente pozitive

să oferi complimente

să accepţi complimente

să găseşti interese comune

să inviţi pe cineva la o întâlnire

să închei o întâlnire

să exprimi afecţiune

Abilităţi vocaţionale

să faci faţă unui interviu pentru un job

să soliciţi feedback despre performanţa în munca

să urmezi instrucţiuni verbale

să rezolvi probleme

C18

Partea C

157

C19 Exemplu de instrucţiuni pentru trainingul unei abilităţi

specifice în cadrul unui grup

Fiecare din abilităţile sociale prezentate în instrumentul C18, pot fi antrenate în cadrul unei sesiuni

în care prezentaţi abilitatea şi oferiţi exemple concrete de utilizare a acesteia, detaliaţi paşii abilităţii

şi exersaţi abilitatea în cadrul unui joc de rol. În cele ce urmează veţi găsi un exemplu concret de

dezvoltare a abilităţii de a îi asculta pe ceilalţi.

Abilitatea instruită: Cum să îi asculţi pe ceilalţi

Sugestii pentru moderator pentru explicarea abilităţii:

De fiecare dată când poţi o conversaţie, este important să îi arăţi celeilalte persoane ca o asculţi

şi că îi acorzi atenţie. Dacă cealaltă persoană poate să îşi dea seama că tu o asculţi, el sau ea va

fi mai motivat/a să continue să să discute cu tine. Sunt câteva lucruri pe care le poţi face pentru

a îţi arăta interesul faţă de discuţia cu celaltă persoană

Paşi ai abilităţii (pot constitui un handout pentru participanţi)

uită-te la cealaltă persoană

arată-i că asculţi, fie prin mişcări afirmative din cap fie prin a-i spune ceva de genul: “aha”, “ok”,

“înţeleg”

repetă ceea ce persoana dinaintea ta a spus mai înainte

Idei pentru joc de rol

ascultă pe cineva care vorbeşte despre hobby-ul favorit

ascultă pe cineva care vorbeşte despre o emisiune TV preferată

ascultă un profesionist care prezintă regulile serviciului în care te afli

ascultă-l pe doctorul tău când vorbeşte despre medicamente

ascultă un prieten care îţi vorbeşte despre o ieşire în oraş

Când instruiţi această abilitate fiţi atenţi la:

în jocurile de rol vor fi implicate 2 persoane: una vorbeşte despre un subiect în timp ce persoana

care exersează abilitatea urmăreşte paşii

clienţii au adesea probleme în a îşi păstra atenţia când cineva le vorbeşte. E important să faceţi

jocuri de rol scurte (30 de secunde sau mai puţin) şi simple când exersaţi pentru prima dată

abilitatea

Partea C

159

C20 Managementul Anxietăţii – Relaxare prin respiraţie

Anxietatea este adesea relaționată cu tensiune și este util să înțelegem diferența dintre tensiune și

relaxare. O modalitate de a înțelege și “practica“ această diferență este să urmărim cele 8 reguli de

bază care ne ajută să diferențiem între tensiune (inspirație) și relaxare (expirație)

Un exercițiu de respiraţie abdominală diafragmatică - reguli de bază:

1. Respiri din abdomen, nu din piept.

2. Inspiraţie = tensiune 1/3 din respiraţie (~2-3 sec.)

Expiraţie = relaxare 2/3 din respiraţie (~5 sec.)

3. Expiraţia este partea activă a respiraţiei.

4. Respiră scurt şi repede şi imediat începe să te relaxezi şi să expiri uşor.

5. O pauză în respiraţie (~1 sec.) este doar după expiraţie.

6. Şapte-opt respiraţii pe minut

7. Urmăriţi obţinerea unei respiraţii frecvente şi complete

8. O unitate de training durează 3 minute (aprox. 25 cicluri de respiraţii)

Figura de mai jos arată cum poți să fi mai relaxat dacă execuți exercițiul de respirație abdominală diafragmatică corect.

2 4 3 5

tensiune

relaxare

1 2 4 3 5 1

Partea C

161

C21 Cum să faci un grup de instruire pentru gătit1

Scopuri

Să disemineze cunoştinţe despre nutriţie

Să încurajeze folosirea resurselor pentru auto-gospodarire

Să furnizeze abilităţile de bază în arta gătitului

Să încurajeze independentă în efectuarea unor proceduri de muncă structurate

Să încurajeze siguranţă de sine şi concentrarea în procesul de organizare a muncii

Să încurajeze contactul şi abilităţile sociale în cadrul procesului de clarificare şi negociere a

sarcinilor fiecărui membru al grupului

Să încurajeze obiceiuri alimentare adecvate

Să promoveze bunele maniere la masă

Grup ţinta

Pacienţi cu deficite sau slabe abilităţi în legătură cu gătitul sau care sunt suprasolicitaţi în viaţa

de zi cu zi

Pacienţi în stări de agitaţie severă şi/sau frică sau cu experienţe paranoid halucinatorii acute

Pregătire şi organizare

Programaţi cel puţin 2-3 ore pentru acest grup în cadrul programului zilnic

O bucătărie de instruire bine dotată ar fi ideală

1. Instrumentele de la C21 până la C30 au fost partial traduse din: Gold, K., Guehne, M.: Einzel- und Gruppenaktivitäten in der

psychiatrischen Pflege: planen - gestalten - durchführen. Urban & Fischer, München 2008

Partea C

162

Grupul nu trebuie să includă mai mult de 5 pacienţi – în privinţa compoziţiei grupului şi în

stabilirea activităţilor, trebuie avute în vedere dinamica de grup şi comportamentul social

al membrilor

În bucătărie trebuie să fie disponibile ustensilele de bucătărie şi vase adecvate

Trebuie furnizate în avans alimente şi ingrediente

Reţetele trebuie să fie inteligibile şi clare

Desfăşurare

Alegeţi o reţetă. Stabiliţi de comun acord cu toţi participanţii ce veţi găti, ţinând cont de

preferinţele culinare ale participanţilor, abilităţile acestora, durata preparării felului de

mâncare ales, costurile implicate, etc

Furnizaţi ingredientele necesare. Acestea pot fi procurate de către bucătăria spitalului sau

pot fi achiziţionate de un alt grup care are ca scop instruiri rea pentru cumpărături. Alte

posibilităţi pot fi explorate şi utilizate

Stabiliţi cine ce va face în cadrul unei discuţii, în funcţie de preferinţele, abilităţile şi

dizabilităţile participanţilor la grup

Pe parcursul preparării mâncării, personalul de îngrijire motivează, sfătuieşte şi. Doar în

cazuri excepţionale personalul de îngrijire intervine în procesul muncii.

Semnele de suprasolicitare sau de sub stimulare, precum şi comportamentele sociale

remarcabile sau dinamicile de grup trebuie observate şi aduse în discuţie la momentul

potrivit.

Pregătiţi cinei comune, inclusiv aranjarea mesei şi a ambientului:faţă de masă, şerveţele,

decoraţiuni

Începeţi şi încheiaţi masa împreună; în timpul mesei trebuie acordată atenţie

comportamentului social potrivit la masa precum şi comunicării adecvate

Debarasaţi, spălaţi vasele şi curăţaţi spaţiul de gătit, distribuind sarcinile în mod echilibrat

Discutaţi cu toţi participanţii despre procesul muncii în grup şi despre cooperare, arătând

aspectele pozitive şi cu un rezultat bun ale activităţii

Programaţi următoarei şedinţe de instruire pentru gătit

Follow-Up

Documentaţi activitatea

Transferaţi informaţiile relevante către coordonatorul de îngrijiri şi către echipa terapeutică

C21

Partea C

163

Cum să faci un grup de instruire pentru spălat şi călcat rufe

Scopuri

Să întărească siguranţă de sine

Să ofere informaţii despre funcţionarea şi utilizarea echipamentele electrice: maşina de spălat,

fier de călcat

Să ofere informaţii asupra manevrării cu grijă a câtorva categorii de haine din diferite materiale

şi de diverse culori

Să crească gradul de conştientizare a nevoii de haine curate şi aranjate

Să confirme punctele tari şi competentele personale

Grup ţinta

Pacienţi cu slabe abilităţi şi/sau cu dorinţa de sprijin pentru curăţarea şi întreţinerea hainelor


Programaţi cel puţin 1-2 ore în cadrul rutinei zilnice

Un spaţiu de lucru bine dotat cu echipamentele necesare şi cu un bazin cu apă curentă caldă şi

rece ar fi ideal

Instruirea poate avea loc cu un singur pacient sau cu grupuri de maxim 3 pacienţi

Trebuie furnizate în avans rufele de spălat, detergent, maşina de spălat, coş de rufe, cleşti de

rufe, fier de călcat şi masa de călcat

C22

Partea C

164

Desfăşurare

Asiguraţi un spaţiu de lucru şi a materialelor necesare

Pacienţii primesc informaţii şi decid ce rufe vor spăla şi cum vor face asta: manual sau la

maşina de spălat, spălat fierbinte sau spălat pentru rufe colorate sau pentru rufe delicate;

călcat da/nu etc.

Personalul de îngrijire sfătuieşte şi sprijină pacienţii prin

oferirea de informaţii despre sortarea rufelor după următoarele criterii: tipul

materialului, sensibilitatea acestuia, gradul de murdărie, culori, grad de decolorare,

etc. Exemplu: citiţi împreună eticheta din interiorul articolului pentru a decide în

legătură cu temperatura de spălare, detergent, turaţia maşinii de spălat, modul de

uscare, etc.

oferirea de sprijin şi încurajarea prin conversaţii despre îmbrăcăminte, modă şi stil

oferirea de instrucţiuni şi exemplificarea modului de lucru în timpul proceselor de

călcare (temperatura, mânuirea fierului de călcat şi folosirea mesei de călcat, tehnici)

şi de împăturire a rufelor, precum şi ordonarea şi menţinerea ordinii în garderobă

Reflecţie şi discuţie despre procesul muncii, arătând aspectele pozitive şi de succes ale

activităţii

Programarea următoarei şedinţe de instruire pentru spălat şi călcat rufe

Follow-Up


Transferaţi informaţiile relevante către coordonatorul de îngrijiri şi către echipa terapeutică

C22

Partea C

165

C23 Cum să faci instruirea pentru cumpărături

Scopuri

Să înveţe cum să se aprovizioneze cu alimente şi bunuri de consum

Să înveţe cum să manevreze corect banii

Să exerseze procesul de a face cumpărături

Să înveţe cum să se orienteze singuri într-un magazin

Să încurajeze independentă în efectuarea unor proceduri de muncă structurate

Să încurajeze siguranţă de sine şi concentrarea în procesul de organizare a muncii

Să încurajeze contactul social şi comunicarea

Grup ţinta

Pacienţi cu deficite sau slabe abilităţi în ceea ce priveşte efectuarea cumpărăturilor sau care

sunt suprasolicitaţi în viaţa de zi cu zi

Pacienţi cu psihoză sau mânie acută (din cauza suprastimulării senzoriale)


Trainingul poate să aibă loc ocazional, în funcţie de resursele de timp ale pacienţilor şi

personalului, sau să fie parte integrală dintr-un plan de tratament său program săptămânal de

activităţi;

Sunt necesare cel puţin 1-2 ore pentru această activitate

Trainingul are loc într-un magazin în care se poate ajunge pe jos, transport public sau cu maşina,

în funcţie de resursele pe care le aveţi la dispoziţie

Pentru a asigura o participare intensă, trainingul este recomandat să se facă cu 1-2 pacienţi

Bani, geanta pentru cumpărături, o listă de cumpărături şi un instrument de scris pentru a

marca itemii deja obţinuţi

Partea C

166

Desfăşurare

Pacientul face o listă de cumpărături cu ajutorul unui profesionist

Se ia decizia cu privire la alegerea magazinului şi a modului de transport l

Banii vor fi furnizaţi de către pacient sau îngrijitor (ex. de la alţi pacienţi, dacă se fac

cumpărături şi pentru ei, din depozitul secţiei, etc); pacientul este rugat să verifice dacă are

suficienţi bani cu el.

La magazin pacientul trebuie să-şi organizeze cumpărăturile independent, intensitatea

suportului din partea profesionistului variază în funcţie de caracteristicile pacientului.

Acesta poate să:

ofere sfaturi şi indicii

încurajeze la compararea preţului şi a calităţii

sprijine pacientul în luarea deciziilor

Verifica pacientul şi ai grijă să nu cumpere itemi neadecvaţi (ex. alcool) sau să fure!

Pacientul ar trebui să plătească singur

Reflectarea şi discutarea cu privire la procesul de training pentru cumpărături; examinarea

finalizării cumpărăturilor

Feedback oferit pacientului cu evidenţierea aspectelor pozitive şi a rezultatelor pozitive

Follow-Up


Transferaţi informaţia relevantă către coordonatorul de îngrijiri şi către echipa terapeutică

Stabiliţi următoarea sesiune de training pentru cumpărături

C23

Partea C

167

C24 Cum antrenezi folosirea transportului public

Scopuri

Să exerseze utilizarea mijloacelor de transport în comun

Să înveţe cum să citească programele de funcţionare ale mijloacelor de transport în comun

Să exerseze gestionarea banilor

Să dezvolte abilităţi cognitive

Să încurajeze contactul social şi comunicarea

Traninig invivo pentru pacienţi cu tulburare de anxietate

Grup ţinta

Pacienţi care au nevoie de transport public şi care pot să beneficieze de acest training


Timpul necesar este stabilit de la caz la caz, în funcţie de resursele de timp ale pacientului şi ale

profesionistului precum şi a programului privind transportul public

Trainingul poate să aibă loc cu un singur pacient sau cu un grup de maxim 3 pacienţi

Sunt necesari bani pentru bilete şi programul de funcţionare a mijloacelor de transport în

comun

Partea C

168

Desfăşurare

Alegerea în comun a modalităţii de transport public şi a rutei

Citirea programului şi organizarea plecării, a sosirii şi a transferului/transferurilor

Însoţirea pacientului în călătorie

Intensitatea suportului depinde de scopurile terapeutice. În majoritatea cazurilor îngrijitorul

profesionist va avea rolul de a motiva clientul/clienţii; prin conversaţie se poate distrage

atenţia participanţilor şi, treptat, aceştia se vor obişnui cu situaţia

Concentrarea şi atenţia pe parcursul călătoriei pot fi instruite, de exemplu prin a îi solicită

pe clientului/clienţilor să urmărească destinaţia stabilită/unde trebuie să ajungă.

În unele cazuri ar putea fi util să stai separat de client în autobuz/tren, pentru că el/ea să

facă faţă situaţiei singur. Profesionistul va observa clientul şi modul în care comportă de

la distanţă şi, ulterior, va oferi feedback. În prezenţa profesioniştilor pacienţii se simt în

siguranţă.

De asemenea ar putea fi un exerciţiu pentru pacient să intre în contact cu alţi călători şi să

înceapă o conversaţie.

La final se face reflectarea şi discutarea procesului de training de utilizare a transportului

public

Se oferă feedback pacientului/pacienţilor cu evidenţierea aspectelor pozitive

Follow-Up



Stabiliţi următoarea sesiune de training de folosire a transportului public, dacă este necesar

C24

Partea C

169

C25 Informarea despre posibilităţi de utilizare a serviciilor

sociale şi a altor servicii medicale

Scopuri

Să optimizeze îngrijirea pacientului în timpul şi după tratamentul sau din spital

Să devină familiar cu diferite servicii de îngrijire sănătate mintală

Să informeze despre activităţile acestor servicii şi perspectivele îngrijirii individuale

Să reducă teama pacientului în ce priveşte contactul cu aceste servicii

Să motivezi pacientul să folosească aceste servicii

Grup ţintă

Pacienţii care ar putea beneficia de activităţile oferite de serviciile de sănătate şi sociale şi care

nu au o reacţie negativă faţă de vizitarea/utilizarea acestor servicii.


Stabilirea timpului necesar pentru vizite individuale depinde de timpul de aşteptare, tratament,

timpul pentru deplasare, etc.

Informarea poate fi realizată şi la spital prin oferirea de sprijin individual sau organizarea de

evenimente informative. În acest caz echipamentul (flipchart, video proiector) trebuie asigurat

Evenimentele informative în sau înafara spitalului se adresează tuturor persoanelor interesate.

Trebuie avut în vedere că numărul participanţilor s-ar putea să fie limitat

Pentru folosirea serviciilor în afara spitalului s-ar putea să fie nevoie să se asigure o maşină sau

bani pentru bilete

Partea C

170

Desfăşurare

Planificaţi transportul la serviciile vizate

În situaţii particulare (ex. Vizita ginecologului sau urologului) intimitatea pacientului joacă

un rol important şi este de preferat ca el/ea să fie însoţit de un îngrijitor profesional de

acelaşi gen.

Profesioniştii însoţitori sunt adesea un mediator intre pacient şi serviciile complementare

(ex. Centrele de consiliere, grupurile de autoajutor). Aceştia motivează pacientul să obţină

informaţii, să accepte sprijin şi îl asista în contactarea serviciilor complementare reducând

prin asta nivelul temerilor.

Pe parcursul unui interviu de consiliere într-o agenţie de servicii profesionistul însoţitor

acţionează mai mult într-un mod precaut şi îi aminteşte pacientului să adreseze întrebările

pe care intenţiona să le adreseze.

Pe parcursul evenimentelor informative din spital profesional din spital poate să-şi asume

rolul de moderator şi să contacteze persoane din alte servicii pentru a îi invită să participe

la sesiunea de informare.

Follow-Up



Stabiliţi discuţii ulterioare privind perspectivele pacienţilor şi sprijinirea alternativelor alese

de către aceştia.

C25

Partea C

171

C26 Cum să organizezi activităţi la nivel de secţie/spital

Exemple

Îngrijirea florilor şi plantelor

Spălarea vaselor, aranjarea şi curăţarea mesei, aducerea mâncării din bucătăria spitalului

Să facă curat în camera de zi sau în alte spaţii

Sortarea rufelor

Scopuri

Să includă pacienţii în îngrijirea/amenajarea secţiei

Să crească rezilienţa acestora

Să înveţe să să fie responsabili pentru o activitate

Să contribuie la ameliorarea condiţiile de trăi din secţie/spital

Să îşi identifice şi să dezvolte resursele personale

Să crească siguranţă de sine a pacienţilor

Să îi pregătească pentru situaţia de acasă

Să dezvolte competente sociale

Partea C

172


Activităţile pot fi distribuite în timpul unei întâlniri săptămânale ale pacienţilor (de

ex. în cadrul întâlnirii asistentelor medicale cu pacienţii pentru discutarea aspectelor

organizatorice)

Capacităţile şi preferinţele pacientului trebuie avute în considerare

profesioniştii şi pacienţii cu experienţa îi motivează şi îi instruiesc pe noii veniţi

Timpul şi locaţia sunt mai mult sau mai puţin variabile, în funcţie de activitate

Desfăşurare

Asistenta profesionistului ar trebui să includă oferirea de instrucţiuni, de sprijin şi de

motivaţie, combinate într-un mod echilibrat.

Profesioniştii se asigura ca pacienţii vor realiza activităţile în mod regulat şi exact şi îi

încurajează pe aceştia prin laude.

Dacă apar dificultăţi, se identifica cauza, ex. oboseala, uitarea, apatie, lipsa de concentrare,

şi se oferă sprijin specific; de exemplu i se amintesc regulat activităţile planificate sau

primeşte instrucţiuni detaliate sau chiar ajutor.

Follow-Up



C26

Partea C

173

C27 Cum să organizezi activităţi recreaţionale

Exemple

Plimbări

Activităţi sportive

Festivaluri

Excursii, vizite la cinema, vizite la un muzeu, participare la eveniment în afara spitalului

Evenimente muzicale cu sau fără participarea activă a pacientului

Jocuri (de cărţi sau table)

Manufactura

Spectacole de cinema în spital

Activităţi referitoare la interese anterioare

Horticultură

Scopuri

Amuzament şi plăcere

Recreere

Reducerea stresului

Distracţie

Concentrare

Structurarea zilei

Reducerea agitaţiei şi acathiziei

Antrenament fizic şi mobilizarea funcţiilor corporale

Promovarea activităţii motorii

Animare mentală

Dezvoltarea contactului social şi a competentelor

Dezvoltarea aderentei la reguli şi înţelegeri

Dezvoltarea abilitaţilor de zi cu zi

Referinţă la interese anterioare

Sentimentul de succes

Partea C

174

Exemplul 1: Activităţi sportive

Posibilităţi

jogging, plimbat nordic, mers cu bicicletă, bowling, dans, badminton, golf, tenis de masă, gimnastică, fotbal, etc.


Activitate organizată în mod regulat, cu o durată de 45-90 minute, cu frecvenţa de 1-2 ori pe săptămână

Spaţiul şi echipamentul necesare depind de tipul de sport Toţi participanţii joacă un rol în activitate; supralicitarea, sub activarea şi frustrarea trebuie să

fie evitate. Aşadar, starea fizică şi capacităţile sociale ale pacienţilor trebuie luate în considerare atunci când se face selectarea membrilor grupului

Echipamentul sportiv şi haine pentru sport trebuie oferite în avans

Performanţa

Pacienţii ar trebui să fie implicate în alegerea tipului de sport Profesioniştii au rolul de a motiva şi observă şi, de asemenea, au grijă ca regulile sunt respectate

şi că toţi pacienţii sunt implicaţi Pacienţii care nu pot lua parte la activităţi ar putea, de exemplu, să îndeplinească sarcina de a

ţine timpul său de a documenta activitatea

C27

Partea C

175

C27

Exemplul 2: Organizarea de festivităţi

Posibilităţi

sărbători sau festivităţi sezoniere, aniversări incluzând zile de naştere, petreceri de rămas bune ale pacienţilor sau angajaţilor, festivităţi fără o ocazie specială, festivaluri în comunitate


Durata poate să varieze intre câteva ore şi o zi întreagă, în funcţie de tipul sărbătorii Spaţiul necesar depinde de activităţile planificate, în general o cameră din secţie - sala de mese

- sau o cameră mai mare a spitalului este utilizată. Dacă vremea este bună, petrecerea poate să aibă loc afară

Echipamentul, mâncarea, băutura şi decoraţiile trebuie să fie asigurate; pacienţii ar trebui implicaţi în activităţile de pregătire

Performanţa

O masă comună pentru începutul său finalul festivităţii poate ajuta la crearea unei atmosfere potrivite

Participanţii la festivitate trebuie primiţi oficial Toţi angajaţii ar trebui invitaţi Activităţile festivităţii trebuie clar pregătite pentru pacienţi Exemple de activităţi-festivităţi: mese, creare/ascultarea de muzică, spectacole de cinema,

plimbări, anumite activităţi sportive, jocuri, dansuri Profesioniştii au rolul de a îi motivează pe pacienţi să participe la activităţile planificate La sfârşitul festivităţii, un scurt rezumat al zilei poate şi făcut, pacienţii şi angajaţii pot sta

împreună şi pot face conversaţie sau pot curăţa împreună

Follow-Up


Transferaţi informaţia relevantă echipei de îngrijiri

Partea C

177

C28 Cum să faci un training de management al medicaţiei

Obiective

Pentru a încuraja acceptarea şi complianţă

Pentru a transmite cunoştinţe despre dozaj, efecte secundare şi modalităţi de a lua

medicamentele

Pentru a încuraja responsabilitatea individuală şi independentă în ceea ce priveşte aprovizionarea

cu medicamente

Pentru a clarifica riscurile şi pericolele schimbării independente a dozelor sau a întreruperii

medicaţiei psihotrope

Pentru a oferii instrucţiuni de utilizare a accesoriilor şi instrumentelor (cutie de dozaj, agenda,

numere de telefon importante)

Grup ţintă

Pacienţi care vor fi externaţi în viitorul apropiat şi care au incertitudini în ceea ce priveşte

managementul medicaţiei, pornind de la premisa că pacienţii au fost până atunci dornici să îşi

ia medicamentele

Pacienţi care sunt ambivalenţi sau în general nu doresc să îşi ia tratamentul

Pacienţi cu experienţe acute de halucinaţii paranoide, lipsa de concentrare şi confuzie, tulburări

cognitive

Pacienţi cu tendinţe suicidare

Pacienţi cu adicţii trebuiesc verificaţi în ceea ce priveşte complianţă pentru o administrare

corectă a medicamentelor

Partea C

178


Un spaţiu care să faciliteze munca concentrată şi fără întreruperi trebuie pus la dispoziţie –

o cameră separată ar fi ideală

Medicamente, reţete, separatoare de pastile sunt necesare pentru training

Timpul necesar pentru fiecare individ este variabil, depinzând de numărul de aspecte

farmaceutice care sunt abordate şi de capacitatea pacientului de a coopera; profesioniştii

trebuie să aloce suficient timp şi să nu pună presiune pe pacienţi

Desfăşurare

Luarea medicaţiei

La începutul instruirii pacienţii îşi iau medicaţia regulat de la oficiul de pe secţie fără să li se

ceară acest lucru în mod expres

Cu această ocazie, membrii echipei terapeutice informează pacientul cum arăta

medicamentele şi în ce doza sunt administrate. Pacientului i se cere să observe medicaţia

înainte de a o lua. Astfel pacientul îşi formează o impresie despre medicaţia pe care o ia şi,

încetul cu încetul, devine mai capabil şi mai independent.

La cerere, personalul explica pacienţilor mecanismul de acţiune, posibilele efecte adverse

şi pericolul de dependenţa

Pacienţii sunt informaţi despre importanţa regularităţii şi despre momentele optime pentru

a îşi lua medicaţia

Pacienţii învaţă ce pot face după ce au uitat să ia medicaţia (a sări peste sau a completa)

Pacienţii sunt informaţi că medicamentele psihotrope trebuie luate bând suficiente lichide

şi care medicaţie trebuie luată înainte de masă, respectiv după masă

Dacă pacienţilor li de da învoire şi primesc medicaţia pentru o zi sau pentru un weekend,

trebuie să aibă la ei şi o schemă scrisă, conţinând dozele şi momentele de administrare ale

medicaţiei.

Pacienţii trebuie de asemenea să primească îndrumări despre modul de gestionare

a medicaţiei în afara spitalului (de exemplu, la locul de muncă, în excursii, în timpul

ceremoniilor): să pună notiţe acasă şi/sau în geantă, să programeze semnale pe telefonul

mobil, să ia cu ei o băutură, etc.

Dacă este prescrisa o medicaţie care trebuie luată la nevoie, pacientul trebuie informat

despre mecanismul de acţiune şi despre doza optimă. Trebuie comunicate pacientului

alternativele la medicaţia simptomatica (de exemplu, activităţi distractive şi relaxante, bai

de relaxare, etc.).

Dacă pacienţii citesc prospectele, profesioniştii trebuie să discute cu ei temerile şi

întrebările nelămurite şi să ofere sfaturi asupra măsurilor care pot fi luate împotriva

efectelor adverse (de exemplu, picături acre împotriva gurii uscate, anumite sortimente de

ceai împotriva stării de rău sau transpiraţiei, digestive împotriva constipaţiei, medicamente

împotriva simptomelor extrapiramidal, suficientă protecţie împotriva razelor solare în cazul

sensibilităţii la lumină).

Sortarea medicaţiei

Documentarea medicaţiei prescrise este folosită pentru a familiariza pacientul cu medicaţia

şi doza

C28

Partea C

179

Cutiile cu medicaţia necesară sunt clar aranjate

Pacientul sortează secvenţial medicamentele prescrise într-un dispenser (zilnic sau

săptămânal), supervizat de un profesionist

Astfel, pacientul învaţă câte pastile întregi şi/sau fracţionate de fiecare fel sunt necesare

pentru întreaga doza

Dacă i se dă pacientului un dispenser zilnic sau săptămânal, trebuie asigurată depozitarea

acestuia astfel încât să nu fie la îndemâna altor pacienţi

Profesionistul şi pacientul îşi dau reciproc feedback şi discuta despre obiective viitoare şi

despre lucruri care pot fi de ajutor în viitor

dispenser zilnic dispenser săptămânal

Îngrijirea medicală după externare

În momentul când furnizează medicamentele necesare, profesionistul informează pacientul

despre lucrurile care trebuie avute în vedere:

Să observe epuizarea cutiilor cu medicamente şi să aibă grijă să obţină la timp reţetă

şi să se aprovizioneze la timp cu noi stocuri de medicamente

Să aibă întotdeauna la dispoziţie numărul de telefon al medicului care a prescris reţeta

Să aibă un carnet pentru medicaţie în care să poată fi notate şi injecţiile depot

Să sublinieze insistent că orice schimbare a dozelor sau oprire a medicaţiei poate fi

făcută doar după consultarea cu doctorul

Să fie atent ca programările pentru testele de laborator să fie respectate

Dacă este posibil, membri ai familiei sunt informaţi despre medicaţia psihotropa şi

sunt lămuriţi cum pot fi de ajutor în acest domeniu

Follow-Up

Documentare

Informare despre persoanele/ serviciile care sunt implicate în îngrijirea medicală de după

externare

Cum să lucrezi cu membrii familiilor şi cu alte persone relevante pentru pacienţi

C28

Partea C

181

C29 Cum să lucrezi cu membrii familiilor şi cu alte persoane

relevante pentru pacienţi

Scopuri

Să informeze şi să ofere explicaţii Să reducă teama şi stigmatizarea Să reducă sentimentele de vinovăţie şi de ruşine Să îmbunătăţească prevenirea recăderilor Să încurajeze pacienţii şi familiile acestora Să implice membrii familiilor ca şi “co-terapeuti”

Grup ţintă

Părinţi, parteneri, copii, fraţi/surori, prieteni, colegi şi alte persoane care au o relaţie apropiată cu pacientul


Rudele au nevoie de comunicare pe toată durata internării pacientului Discuţiile cu rudele trebuie pregătite atât sub aspectul formei cât şi al conţinutului; trebuie

puse la dispoziţie o agendă şi o încăpere adecvată Materiale utile (ex. Broşuri despre tulburările mintale, directoare de servicii, prospecte ale

medicamentelor, referinţe la literatură profesională) trebuie puse la dispoziţie din timp Din cauza politicilor de confidenţialitate în comunicarea medicală, aprobarea pacienţilor

trebuie obţinută din timp

Partea C

182

Desfăşurare

În principal este important să vorbiţi pacientului mai degrabă decât să vorbiţi despre pacient. Cu toate acestea, exista situaţii în care un membru al familiei are nevoie sau solicita să comunice independent cu un profesionist. Membrii familiei trebuie să aibă ocazia să vorbească într-o atmosfera relaxată despre emoţiile şi temerile sale. Profesionistul trebuie să asculte activ, să informeze şi să ofere explicaţii. Există câteva situaţii în care se poate lucra cu membrii familiilor, şi vor fi descrise în cele ce urmează.

Internarea în spital/întâlnirea iniţială

În această situaţie membrii familiilor au nevoie de aceeaşi senzitivitate, empatie şi respect ca şi pacientul. În timpul întâlnirii iniţiale membrul familiei nu trebuie să aibă sentimentul că este o sursă de informaţii pentru anamneza, ci ca şi ea are parte de atenţie şi sprijin emoţional şi are timp suficient să pună întrebări. În această situaţie poate fi oferită încrederea că şi bază pentru colaborări ulterioare.

Membrii familiei trebuie să obţină întâi informaţii de ansamblu referitoare la tulburare şi la tratamentul acesteia cât şi despre orele de vizită, grupurile organizate pentru membrii familiilor, etc. Profesionistul ar trebui să îi ofere membrului familiei cartea de vizită (sau să îşi scrie numele, funcţia , numărul de telefon)

Posibilitatea de a vorbi cu un profesionist în timpul unei vizite a pacientului

Profesionistul trebuie să contacteze activ membrii familiei şi să le semnalizeze disponibilitatea ca şi persoane de contact

Profesionistul funcţionează ca şi mediator intre pacient şi familie şi poate să încurajeze contactul cu alţi membrii ai familiilor şi cu alte persoane care sunt implicate în procesul de tratament şi îngrijire

Convorbiri pe bază de programare

Profesionistul (în general coordonatorul de îngrijiri individual) are la dispoziţie o cameră care este exclusiv disponibilă pentru membrii familiilor în timpul întâlnirii programate

Conţinutul convorbirii trebuie de asemenea să fie pregătit în avans

Externare pe perioada weekendului

Membrii familiilor trebuie pregătiţi când pacientul este externat pe perioada weekend-ului Aşadar, ora la care pacientul ca fi preluat de familie şi cea la care va fi adus înapoi trebuie

stabilite, precum şi activităţile planificate pe durata weekend-ului Luarea medicamentelor trebuie planificată La întoarcerea pacientului, pacientul şi familia trebuie să discute despre cum a fost

weekendul împreună cu un profesionist. Aceste discuţii pot avea loc în întâlniri comune sau separate

Pregătirea externării

Pe parcursul internării nu doar pacienţii dar şi membrii familiilor trebuie să rămână în contact cu îngrijitorul profesionist. Aşadar, membrii familiilor trebuie să fie implicaţi în procesul de externare de la început

C29

Partea C

183

Membrii familiilor trebuie să obţină regulat informaţii despre tulburarea mintală, stresori specifici, simptome timpurii şi semnale de avertizare, managementul crizei, medicaţie, etc.

În apropierea externării este esenţial să se facă programări exacte, astfel încât pacientul să nu rămână singur. Membrii familiilor trebuie să fie informaţi despre îngrijirea de specialitate post internare şi să primească adresele serviciilor de unde nu doar pacienţii ci şi ei pot fi ajutaţi.

Sesiuni de grup specifice pentru membrii familiilor

Grupurile cu familiile trebuie să fie organizate ca şi grupuri deschise, ceea ce înseamnă că numărul participanţilor nu este fixat în avans şi ca participanţii nu trebuie să aplice din timp pentru participarea la sesiune de grup

Membrii familiilor pacienţilor recent internaţi sau externaţi pot lua parte, astfel încât sentimentul de uşurare şi schimbul de experienţa pot apărea într-o etapă timpurie

Sesiunile de grup ar trebui să înceapă cu un cuvânt de bun venit şi cu o rundă de introduceri şi să se încheie cu o rundă de feedback şi cu luat rămas bun

În funcţie de necesităţi, poate fi definit un subiect de discuţie central sau pot fi abordate subiecte de discuţie ad-hoc

Programele de psihoeducatie se derulează în grupuri închise cu module specificate din timp referitoare la diagnostic, cauze, alternative de tratament etc. a anumitor tulburări mintale

Cum să faci un grup de instruire pentru pregătirea externării

C29

Partea C

185

C30 Cum să faci un grup de instruire pentru

pregătirea externării

Scopuri

Să recâştige competentă emoţională şi socială

Să îşi înţeleagă tulburarea şi să poată trăi cu aceasta

Să dobândească informaţii şi abilitaţi care să poată fi aplicate acasă în situaţii critice

Să facă schimb de experienţă cu alţi participanţi

Să crească speranţa şi optimismul

Să crească satisfacţia în legătură cu tratamentul

Grup ţintă

Pacienţi care vor fi externaţi în viitorul apropiat, care arată interes pentru conţinutul întâlnirilor

şi care sunt capabili şi dornici să petreacă în jur de o oră în cadrul unui grup

Pacienţi care sunt suicidari, agresivi sau agitaţi


Grupul trebuie condus ca un grup semideschis cu 6-8 pacienţi

Şedinţele de grup se ţin o dată pe săptămână, fiecare şedinţa durand o oră

Numărul de şedinţe depinde de modul în care este conceput grupul pentru pregătirea externării

Fiecare şedinţa are o temă principală

Trebuie pusă la dispoziţie o cameră separată, care să permită să se lucreze concentrat, fără

întreruperi

Materiale necesare: flip chart, creioane de diferite culori, bandă adezivă, cartonaşe, foi de lucru,

materiale informative, dosare de plastic

Partea C

186

Desfăşurare (exemplu pentru un grup cu o durată de 5 şedinţe)

Profesionistul acţionează ca moderator, furnizând tema şedinţei respective şi contribuind

cu experienţă şi competenţa sa. El/ea încurajează comunicarea între participanţi.

Tema primei şedinţe: “Ce pot face dacă mă simt rău din nou?”

Pacienţii obţin informaţii despre posibilele cauze de afectare a stării de sănătate

mintală (de exemplu, folosind modelul vulnerabilitate-stres). În cadrul grupului,

pacienţii dezvolta acţiuni concrete pe care le-ar putea aplica în cazul în care s-ar simţi

rău.

Tema celei de-a II-a şedinţe: “Ce pot face ca să menţin starea de bine?”

Pacienţii obţin informaţii despre activităţi individuale care să îi facă să se simtă

confortabil. În cadrul grupului şi individual, pacienţii dezvolta acţiuni concrete pe

care le-ar putea aplica pentru a-şi menţine starea de bine.

Tema celei de-a III-a şedinţe: “Cum să-mi gestionez viaţa de zi cu zi având în vedere

tulburarea mea?”

Pacienţii fac schimb de experienţa şi, după aceasta, fiecare pacient îşi prezintă pe

scurt punctele tari şi punctele slabe în gestionarea vieţii sale de fiecare zi.

Tema celei de-a IV-a şedinţe: “Cum abordează cei din jur tulburarea mea?” “Cum mă comport

fata mediul meu social în legătură cu tulburarea mea?”

Pacienţii fac schimb de experienţa şi exersează regulile de acţiune recomandate

pentru ei înşişi şi pentru mediul lor social.

Tema celei de-a V-a şedinţe: “Cum mă adaptez la medicaţie în viaţa de fiecare zi?”

Pacienţii fac schimb de experienţa şi exersează îndrumări practice pentru îmbunătăţirea

gestionarii medicaţiei, de exemplu, instruire pentru sortarea medicaţiei, liste de

control.

C30

Partea C

187

C IV. Situaţii complexe şi dificile

C31. Strategii de de-escaladare pentru situaţiile dificileC32. Cum să faci vizite la domiciliu

Partea C

189

C31 Strategii de de-escaladare pentru situaţiile dificile

Acest instrument vă oferă soluţii de gestionare a situaţiilor în care participanţii la discuţie sunt afectaţi

mult emoţional (de exemplu: în cazul înjurăturilor, învinovăţirilor, .... )

Strategii de “de-escaladare” în activitatea psihiatrică

Strategii talk-down (de-escaladare)

Sunt tehnici de comunicare care au scopul de a diminua tensiunea emoţională dintre

persoanele implicate în discuţie.

Ca rezultat al aplicării lor, persoanele implicate în discuţie sunt capabile împreună să găsească

o soluţie de rezolvare a problemei curente. Metodele talk-down pot diminua sau stopa

intensitatea verbală. A rezolva conflicte raţional şi prin comunicare înseamnă a lucra optimal

cu pacientul. Cu alte cuvinte, aceste tehnici de comunicare nu sunt altceva decât metode de

influenţare a pacientului cu scopul diminuării potenţialului agresiv.

Comunicarea “de-escaldativă” într-o criză este în general un dialog foarte personal. Aceasta

metodă presupune din partea ambilor participanţi la discuţie respect, deschidere şi dispoziţie

de a intra în dialog cu celălalt – lucruri care în general îi lipsesc pacientului.

A conduce un dialog într-o situaţie critică cu un pacient cu tulburare mintală înseamnă

Pacientul trebuie tratat cu seriozitate

Pacientul trebuie ascultat

Discuţia trebuie condusă prin întrebări

Ideile preconcepute trebuie uitate înainte de începerea discuţiei

Descrierea situaţiei şi nu clasificarea ei, rezultatele discuţiei se obţin împreună cu pacientul

Atenţie la semnale nonverbale

A se evita mişcările bruşte

Pacientul trebuie să simtă siguranţa că se poate mişca liber; a nu se pune mâna pe pacient

A se păstra în continuu contactul din priviri cu pacientul ( “Cordonul ombilical intre partenerii

de discuţie”).

Reguli de bază

Lăsaţi-vă timp suficient pentru discuţie

Nu uitaţi, primele trei minute decid dacă discuţia se va termina cu succes sau nu

Încercaţi să acceptaţi părerea celuilalt

În centrul discuţiei va fi descrierea comportamentului pacientului

Comportamentul lui în viitor trebuie discutat împreună

Partea C

190

Criticaţi comportamentul pacientului şi nu persoana lui

Dacă pacientul este deosebit de activat emoţional, amânaţi data discuţiei

În situaţii extreme se poate accepta ca o a treia persoană să participe la discuţie

Tehnica “prezentării de scuze”

În cazul în care pacientul este agresiv verbal (ex. înjura) se poate folosi această tehnică

ca alternativă de acţiune şi de control al situaţiei. Scuzele înseamnă apărarea împotriva

acuzării şi ameninţării.

Cine este agresat verbal de către un pacient rămâne pentru un scurt moment şocat. Cu alte

cuvinte intra involuntar într-un rol defensiv. Prin prezentarea de scuze se poate încerca ca

ambii parteneri de discuţie să ajungă din nou la acelaşi nivel de discuţie prin discutarea

unor probleme comune. Pentru că punctele comune să ajungă în prim plan , se folosesc

cuvinte cheie ca: noi şi al nostru.

A nu se uita că şi aici trebuie să se păstreze principiul de autenticitate pentru a atinge scopul

discuţiei.

Este important de asemenea că orice agresiune verbală să fie mai întâi recunoscută şi după

aceea separată în părţi importante .

C31

Partea C

191

C32 Cum să faci vizite la domiciliu

Vizitele la domiciliu sunt un instrument important al activităţii serviciului psihosocial şi sunt îndeplinite

de fiecare membru al echipei noastre. Înaintea fiecărei vizite la domiciliu trebuie clarificat: cine este

cel care solicita realizarea vizitei, scopul vizitei. Dacă sunt probleme specifice, se cunosc anumite

dificultăţi, eventual vizita respectivă nu este recomandată.

În principiu fiecare membru al echipei hotărăşte singur şi direct dacă va vizita bolnavul la domiciliu.

În cazul în care vizita la domiciliu are loc, este indicat că cel ce a solicitat-o să fie de faţă: membru al

familiei, prietenul bolnavului, angajatul unei instituţii externe , etc...

Întrebări importante în cadrul vizitei la domiciliu

Cine a cerut să faceţi vizită la domiciliu ?

Care este propria părerea cu privire la interesele în joc ?

Ce doriţi dumneavoastră singur ?

Cunoaşteţi deja persoanele în cauză ?

Care sunt simptomele care evidenţiază o tulburare mintală? În cazul în care recunoaşteţi o

tulburare mintală, ce trebuie obligatoriu luat în considerare ?

Se afla pacientul în pericol iminent sau este suicidal? Este bolnavul agresiv ?

Sunt informaţii cu privire la situaţii acute precedente? Ce se poate de data aceasta face mai

bine?

Cât de necesară şi acută este vizita la domiciliu? În cazul în care nu are loc, ce se poate întâmpla?

Ce persoane sau instituţii trebuie contactate înainte ?

Este necesar ca un coleg să vină cu dumneavoastră? Dacă este necesar vorbiţi şi stabiliţi cu el

modul de desfăşurare al vizitei .

Cum vă simţiţi dumneavoastră personal din punct de vedere emoţional ?

Cine este cel care solicita vizita la domiciliu ?

membru al familiei

pacientul însuşi

alte instituţii sociale

superiorul direct în PSD

un coleg

Ce rol poate îndeplini vizita la domiciliu?

stabilirea diagnosticului – orientarea generală a pacientului

completarea datelor anamnestice

întărirea legăturii cu pacientul

Partea C

tratament (de exemplu administrarea neurolepticelor injectabile de depot)

managementul situaţiilor critice

Când este indicată vizita la domiciliu?

Situaţii critice şi cazul acut psihiatric în care se afla pacienţi cunoscuţi serviciului nostru sau

intervenţia la centrul de bază nu este posibilă dintr-un motiv sau altul

Bolnavul nu se poate deplasa la centrul de bază al serviciului nostru (lipseşte infrastructura

corespunzătoare în zona în care locuieşte )

Intervenţia în locul în care locuieşte este necesară

Stabilizarea şi întărirea relaţiei noastre cu pacientul în mijlocul familiei sale ( obiectiv central

al activităţii noastre).

Când nu este indicată vizita la domiciliu?

Dacă reprezintă un pericol pentru noi

Dacă starea psihică a bolnavului se agravează prin vizita noastră la domiciliu

Momente dificile şi periculoase în cadrul vizitei la domiciliu

“Întâlnire între persoane care nu s-au cunoscut anterior în mod direct“ – probabilitate mare

de apariţie a situaţiilor imprevizibile

Caz acut psihiatric

Alte motive: câine, vreme instabilă, telefonul celular nu funcţionează în regiune, bolnavul

poseda o armă ,...

C32

Partea C

Linii directoare pentru echipe multidisciplinare 1

Set de instrumente pentru serviciile de sănătate mintală

Bucureşti, Noiembrie 2009

Acest set de manuale conţine 5 părţi

O mapă cu un CD interactiv, conţinând toate manualele, prezentările power point utilizate în training şi materiale adiţionale care nu se regăsesc în forma printată

Manual 1: Linii directoare pentru echipe multidisciplinare 1:SET DE INSTRUMENTE PENTRU SERVICIILE DE SĂNĂTATE MINTALĂ, care - printre altele – acoperă temele: implicarea aparţinătorilor şi benefi ciarilor; managementul serviciilor de sănătate mintală; lucru în echipă şi supervizare; lucrul cu pacienţii: planifi carea îngrijirilor şi continuitatea îngrijirilor, structura zilei, lucrul cu mintea – abordări cognitive comportamentale, lucrul cu corpul – relaxare şi respiraţie, lucrul cu situaţii de zi cu zi – activităţi ale vieţii de zi cu zi, urgenţe, vizite la domiciliu

Manual 2: Linii directoare pentru echipe multidisciplinare 2: CURS STRUCTURAT PENTRU TERAPIE OCUPAŢIONALĂ

Manual 3: MANUAL PENTRU ACŢIUNI ANTISTIGMA ÎN ŞCOLI

Manual 4: TRAINING PENTRU SCREENING INTERACTIV PSIHIATRIC PENTRU MEDICII DE FAMILIE - acoperă depresia, anxietatea şi tulburări legate de consumul de alcool

Linii directoare pentru îmbunătăţirea îngrijirilor de sănătate

mintală în România


Uniunea Europeană


ROMÂNIA


Uniunea Europeană


ROMÂNIA

Titlul proiectului: „Sprijin pentru dezvoltarea serviciilor comunitare de sănătatemintală şi de instituţionalizarea persoanelor cu tulburări mintale”

RO2006/018-147.03.12 -RO/06/IB/OT/02Editor: Ministerul Sănătăţii

Data publicării: noiembrie 2009Adresă pentru informaţii şi eventuale sesizări

pentru proiect PHARE: cfcu.phare@mfi nante.roConţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar

poziţia ofi cială a Uniunii Europene

linii directoare pentru echipe multidisciplinare 1 set de ... · la temele generale de management...

Documents