1

Reguli pentru traducerea unui text latin

Plasarea cuvintelor este liberă, putând ocupa orice loc în propoziţie, aceasta depinzând şi de

importanţa pe care o are o idee sau un cuvânt care trebuie accentuat în mod deosebit.

Verbele exprimă foarte precis persoana, fără a fi nevoie de pronume, ca în limbile moderne.

Legatura dintre propoziţiile subordonate şi regentele lor este exprimată prin aplicarea regulei

concordanţei timpurilor (consecutio temporum).

Intr-o frază se caută mai întâi verbele, care indică numărul propoziţiilor.

Se împarte fraza în propoziţii.

După căutarea predicatului se caută subiectul apoi complementul direct împreună cu adjectivele lor.

Conjuncţiile care fac legătura între propoziţii sunt de mare ajutor în traducere, precum şi pronumele

relative şi particulele interogative. Numai completivele infinitivale şi construcţiile participiale nu

sunt introduse prin conjuncţii.

Când propoziţia are conjuncţie, aceasta se traduce împreună cu predicatul.

Când propoziţia a fost tradusă complet, ea trebuie să aibă un înţeles clar, logic.

În multe cazuri predicatele aflate la modul conjunctiv în subordonate se traduc la indicativ.

Aşadar, traducem în ordinea următoare: conjuncţia, subiectul, atributul, predicatul, complementul.

1. Morfologia

1.1. Părţile de vorbire

În limba latină întâlnim următoarele părţi de vorbire:

Flexibile: - Substantivul

- Adjectivul

- Pronumele se declină (nume)

- Numeralul

- Verbul se conjugă

Neflexibile: - Adverbul

- Prepoziţia

- Conjuncţia

- Interjecţia

Nu există articol.

1

2

1.2 Substantivul

Este partea de vorbire care arată lucruri sau fiinţe în ceea ce au ele mai esenţial. Substantivul are gen,

număr, caz, declinare, funcţie sintactică.

GENUL

Limba latină are trei genuri: masculin, feminin şi neutru.

De gen masculin sunt nume de fiinţe bărbăteşti, precum şi nume de lucruri cărora, în mod logic, li s-au

atribuit însuşiri bărbăteşti.

De gen feminin sunt numele de fiinţe femeieşti, precum şi numele de lucruri cu însuşiri femeieşti: nume

de plante, arbori, nume de oraşe, ţări, insule.

De gen neutru sunt nume de lucruri cărora nu li se poate atribui nici genul masculin, nici genul feminin.

În cadrul fiecărei declinări există reguli pentru recunoaşterea genului, excepţie făcând declinarea a III-a, unde

singurul ajutor este dicţionarul.

NUMĂRUL

În limba latină există două numere: singular şi plural.

CAZURILE

Limba latină are şase cazuri:

1. NOMINATIV – este cazul subiectului, atributului adjectival şi al numelui predicativ, acordate cu

subiectul în nominativ. Răspunde la intrebările: cine? ce?

2. GENITIV – este cazul atributului substantival şi al complementului. Răspunde la întrebările: al, ai,

a, ale cui?

3. DATIV – este cazul complementului indirect. Răspunde la întrebările: cui? pentru cine?

4. ACUZATIV – este cazul complementului direct sau cerut de prepoziţii. Răspunde la intrebările: pe

cine? ce?

5. ABLATIV – este specific limbii latine, este cazul complementelor circumstanţiale sau este cerut de

prepoziţii.

6. VOCATIV – nu are funcţie sintactică, este cazul chemării.

2

3

În limba latină veche există şi cazul locativ, care s-a mai păstrat în forme şi expresii legate de locul

unde se petrece acţiunea: domi- acasă, Romae- la Roma. El are terminaţiile „ae ” pentru declinarea I şi

„i” pentru declinările a II-a si a III-a.

DECLINĂRILE

Toate părţile de vorbire flexibile îşi schimbă forma după funcţia pe care o îndeplinesc în propoziţie,

respectiv după caz şi număr şi uneori după gen.

Trecerea acestora prin toate cele şase cazuri se numeşte declinare. Cazurile se deosebesc între ele prin

terminaţii.

În limba latină există cinci declinări. Acestea se deosebesc în special după terminaţia G.sg.:

I – ae

II – i

III – is

IV – us

V – ei

Un substantiv apare în dicţionar cu două forme: nominativ şi genitiv. Nominativul arată genul

substantivului la declinările a II-a şi a IV-a, iar la a III-a felul acesteia (parisilabică sau imparisilabică).

Gentivul arată declinarea.

Exemplu: N. silva (padure)

G. silvae (terminatia „–ae” ne arată că substantivul este de declinarea I).

Pentru a declina un substantiv trebuie să-i aflăm tema. Aceasta se află îndepartând terminaţia

genitivului (acelaşi lucru se întamplă şi la adjective). La această temă se adaugă desinenţele specifice fiecărei

declinări.

Desinenţa este un grup format dintr-un sunet sau mai multe care se adaugă la tema unui cuvant; ea

exprimă cazul, numărul şi genul.

Declinarea I

Cuprinde substantive feminine. Există şi câteva substantive de genul masculin, care au aceleaşi desinenţe ca

cele feminine: - nume de barbaţi: Cinna, Catilina, Sylla, Seneca

- nume de fluvii: Matrona, Garununa, Seqnana

- nume de ocupaţii bărbătesti: agricola (agricultor) , nauta (navigator) , poeta (poet) , scriba

(scriitor), collega (coleg), incola (locuitor), conviva (oaspete).

Exemplu: fortuna, - ae (noroc)

3

4

Singular Plural Singular Plural

N. - a ae N. fortuna fortun-ae

G. - ae arum G. fortun-ae fortun-arum

D. - ae is D. fortun-ae fortun-is

Ac. - am as Ac. fortun-am fortun-as

Abl. - a is Abl. fortun-a fortun-is

V. - a ae V. = N. fortun-a fortun-ae

OBSERVAŢIE!

Substantivele „dea”(zeita) şi „filia”(fiică) au două forme la Dativ şi Ablativ plural: „filius” şi „deis” dar şi

„filiabus” şi „deabus” atunci când e necesar să distingem forma feminină de cea masculină.

Exemple de substantive de declinarea I:

vita, -ae = viaţă

coma, -ae = păr

prudentia, -ae = prudenţă

amicitia, -ae = prietenie

schola, -ae = şcoală

concordia, -ae = înţelegere

copia, -ae = belşug

discipina, -ae = învăţătură

pecunia, -ae = bani

sapientia, -ae = înţelepciune

Aplicaţii

1.Traduceţi textul:

Romanum imperium a Romulo exordium habet, qui Reae Silviae filius est. Is urbem parvam in Palatino

monte condit, quam ex nomine suo Romam vocat. Postea rex Numa Pompilius leges Romae constituit.

Cuvinte:

Romam imperium = puterea romană

a, prep +abl = de, de la

exordium,-ii = început

habeo,-ere,-ui,-itum = a avea

filius,-ii = fiu

urbs,urbis = oraş

4

5

parvus,-a,um = mic

mons,-tis =munte

condo,-ere,condidi = a întemeia

ex, prep+abl = din

nomen,-is = nume

voco,-are,-avi,-atum = a numi

postea = după aceea

rex,regis= rege

lex,legis = lege

constituo,-ere-ui = a stabili

2. Analizaţi substantivele de declinarea I din text

3. Declinaţi la singular şi la plural: concordia,concordiae

Declinarea a II-a

Cuprinde substantive masculine şi neutre.

Substantivele masculine au la N. sg. terminaţiile: us, er, ir.

Substantivele feminine au aceleaşi terminaţii ca cele masculine terminate în us şi sunt:

nume de plante şi arbori: populus, -i (plop); malus, -i (măr); cerasus, -i (cireş); prunus, -i

(prun); pirus, -i (păr)

nume de ţări, oraşe şi insule: Acayptus, -i; Tyrus, -i; Ephesus, -i; Rhodus, -i

cuvintele: alvus, -i (pântece); humus, -i (pământ); vannus, -i (lopată); colus, -i (furcă de tors)

Substantivele feminine se declină ca cele de masculine.

Masculin

Singular Plural

N. - us, er, ir - i

G. - i - orum

D. - o - is

Ac. - um - os

Abl. - o - is

V. - e, er, ir - i

Observaţie:

5

6

Substantivele masculine terminate la N. sg în „us”au V. sg terminat in „e”; în toate celelalte situaţii V. este

la fel ca N.

Exemple (substantive masculine terminate în „us” la N. sg.:

Singular Plural

N. discipulus(elev) discipuli

G. discipuli discipulorum

D. discipulo discipulis

Ac. discipulum discipulos

Abl. discipulo discipulis

V. discipule discipuli

Substantive masculine terminate în „er” la N. sg.:

Singular Plural

N. puer (copil) pueri

G. pueri puerorum

D. puero pueris

Ac. puerum pueros

Abl. puero pueris

V. puer pueri

Substantive masculine terminate în „ir” la N. sg.:

Singular Plural

N. vir (bărbat) viri OBSERVAŢIE! Substantivul „vir” este singurul cu

D. viri virorum terminaţia („-ir”) la N. sg. (inclusiv compuşii: triumvir,

G. viro viris decemvir etc).

Ac. virum viros

Abl. viro viris

V. vir viri

Substantivele neutre au la N. sg. terminaţia „- um” şi la G. sg. terminatia „-i”

Singular Plural

N. - um - a

G. - i - orum

D. - o - is

6

7

Ac. - um - a

Abl. - o - is

V. - um - a

Regula neutrelor

1. Orice substantiv de gen neutru, indiferent de declinarea căreia îi aparţine, are la singular şi la plural trei

cazuri identice: N., Ac., V.

2. La plural aceste cazuri se termină întotdeauna în „-a”.

3. La celelalte cazuri (G., D., Abl.), singular şi plural, substantivele neutre au aceleaşi terminaţii ca

substantivele masculine, indiferent de declinare.

Exemple de substantive de declinarea a II-a :

Substantive masculine in „-us”: Substantive masculine in „-er”:

dominus, -i = stăpân magister, -tri = profesor

servus, -i = sclav faber, -bri = meşter

oculus, -i = ochi gener, -i = ginere

numerus, -u = număr liber, -bri = carte

annus, -i = an ager, -gri = ogor

morbus, -s = boală ministers, -tri = servitor

legatus, -i = sol

somnus, -i = somn

amicus, -i = prieten

nuntius, -ii = vestitor

Substantive neutre in „-um”:

templum, - i = templu verbum, -i = vorbă ingenium, -ii = talent officium, -ii = datorie

donum, -i = dar odium, -ii = ură auxilium, -ii = ajutor regmum, - i = domnie

bellum, -i = război

1.3 Adjectivul - partea I (Grupa I)

Adjectivul este partea de vorbire care arată o însuşire, o calitate a substantivului. Cele mai multe

adjective latineşti se declină la feminin după declinarea I, iar la masculin şi neutru după declinarea a II-a.

Aceste adjective au trei terminatii la N. sg.: „-us”, „-a”, „-um” sau „-er”, „-a”, „-um” – ele fac parte din

GRUPA I (CLASA I) .

7

8

Formele terminate în „-us” şi „-um” se declină după declinarea a II-a, iar cele terminate în „-a” după

declinarea I.

Exemple: Singular

m. f. n.

N. altus alta altum (înalt)

D. alti altae alti

G. alto altae alto

Ac. altum altam altum

Abl. alto alta alto

V. alte alta altum

Plural

m. f. n.

N. alti altae alta

G. altorum altarum altorum

D. altis altis altis

Ac. altos altas alta

Abl. altis altis altis

V. alti altae alta

bonus, - a, -um = bun

longus, -a, -um = lung

multus, -a, -um = mult

avidus, -a, -um = lacom

peritus, -a, -um = priceput

gratus, -a, -um = drag

1.4 Substantivul – declinarea a III-a

8

9

Cuprinde substantive masculine, feminine şi neutre. Genul acestora nu se poate cunoaşte decât folosind

dicţionarul.

Cele masculine şi feminine se declină la fel, iar la neutre se va ţine cont de regula neutrelor.

Substantivele de declinarea a III-a au N. sg. variat iar G. sg. în „-is”. Ele se împart în două mari grupe:

1. imparisilabice – substantivele care au un număr inegal de silabe la N. şi G. sg. (au o silabă în plus la G. sg.

faţă de N. sg.) Exemplu: N. miles (soldat) N. iter (drum)

G. militis G. itineris

2. parisilabice – substantivele care au la N. si G. sg. acelaşi număr de silabe

Exemplu: N. civis (cetăţean)

G. civis

DECLINAREA a III-a IMPARISILABICĂ

Singular Plural

masc./fem. neutru masc./fem. neutru

N. - - - es - a

G. - is - is - um - um

D. - i - i - ibus - ibus

Ac. - em = N. - es - a

Abl. - e - e - ibus - ibus

V. = N. = N. = N. - a

Singular Plural Singular Plural

N. miles milites N. iter itinera

G. militis militum G. itineris itinerum

D. militi militibus D. itineri itineribus

Ac. militem milites Ac. iter itinera

Abl. milite militibus Abl. itinere itineribus

V. miles milites V. iter itinera

masculine feminine neutre

homo, -is = om virtus, -is = virtute corpus, -oris = corp

orator, -is = orator vox, -cis = voce nomen, is = nume

9

10

miles, -is = soldat civitas, -is = cetate iter, -is = drum

DECLINAREA a III-a PARISILABICĂ

Substantivele parisilabice se declină la fel ca cele imparisilabice, cu următoarele deosebiri:

a) la masc.,fem.,neutru G. pl. este „-ium”

b) la neutru Abl. sg. este „-i”

c) la neutru N., Ac., V. pl. este „-ia”

Exemple:

masculine feminine neutre

testis, -is = martor avis, -is = pasăre mare, -is = mare

civis, -is = cetăţean navis, -is = corabie animal, -is = animal

hostis, -is = duşman vulpes, -is = vulpe nectar, -is = nectar

Singular Plural Singular Plural Singular Plural

N. civis cives navis naves mare maria

G. civis civium navis navium maris marium

D. civi civibus navi navibus mari maribus

Ac. civem cives navem naves mare maria

Abl. cive civibus nave navibus mari maribus

V. civis cives navis naves mare maria

NOTA BENE!

FALSE IMPARISILABICE – au G. pl. terminat în „-ium”

N. fons (izvor) N. nox (noapte)

G. fontis G. pl. fontium G. noctis G. pl. noctium

N. frons (frunte) N. urbs (oraş)

G. frontis G. pl. frontium G. urbis G. pl. urbium

N. pars (parte)

G. partis G. pl. partium

10

11

Substantivele care se termina la N. sg. în două consoane au G. pl. în „-ium”

N. nix (zapadă)

G. nivis G. pl. nivium

FALSE PARISILABICE – au G. pl. terminat în „-um”

N. pater (tata) N. frater (frate)

G. patris G. pl. patrum G. fratris G. pl. fratrum

N. mater (mama) N. senex (bătran)

G. matris G. pl. matrum G. senis G. pl. senum

1.5 Adjectivul – (partea a II-a) Grupa a II-a

Adjectivele din Grupa II (Clasa a II-a).

Această grupă (clasă) cuprinde ajective cu: - două terminaţii la N. sg.: „-is” pentru masc. şi fem.

„-e” pentru neutru

- o terminaţie la N. sg. pentru toate genurile

Toate aceste adjective se declină după declinarea a III-a parisilabică, dar cu Abl. sg. terminat in „-i”.

Neutrele primesc la N., Ac. si V. pl. terminaţia „-ia”. G. sg. al acestor adjective este terminat în „-is” (chiar

dacă uneori nu apare în dicţionar).

Exemple:

m./f. sg. n. sg.

N. omnis, N. omne = tot

N. brevis, N. breve = scurt

N. facilis, N. facile = uşor

N. utilis, N. utile = util

N. similis, N. simile = asemănător

N. dulcis, N. dulce = dulce

11

12

Exemple de adjective cu:

- o singură terminaţie: m./f./n. : N. sg. sapiens (înţelept) G. sg. sapientis

- două terminaţii: m./f. :N. sg. brevis(scurt) neutru: N. sg. breve

G. sg. brevis

- o terminaţie: m./f./n.

m./f. neutru

sg. pl. sg. pl.

N. felix felices (fericit) felix felicia

G. felicis felicium felicis felicium

D. felici felicibus felici felicibus

Ac. felicem felices felix felicia

Abl. felici felicibus felici felicibus

V. felix felices felix felicia

m./f./n.

N. audax, G. -is = îndrăzneţ

N. pauper, G. -is = sărac

N. memor, G. -is = care îşi aminteşte

N. ferox, G. -is = sălbatic

N. vetus, G. -is = vechi

- două terminaţii:

m./f. neutru

sg. pl. sg. pl.

N. brevis breves (scurt) breve brevia

G. brevis brevium brevis brevium

D. brevi brevibus brevi brevibus

Ac. brevem breves breve brevia

Abl. brevi brevibus brevi brevibus

V. brevis breves breve brevia

Aplicaţii:

12

13

De linguae nostrae originae scriptores diversas sententias habent. Plures eam Latini sermonis filiam credunt,

quod incolae Moldaviae Romanorum appelationem retinent. Moldavorum Valachorumque lingua multa

Latina vocabula habet; aliquot vocabula e sermone antiquae Daciae remanserunt.

Cuvinte:

iuventus,-is = tinereţe aliquot = câţiva

non = nu e, prep + abl = din

disco,-ere,didici = a învăţa antiquus,-a,-um = vechi

in,prep + abl = în remaneo,-ere,remansi = a rămâne, a se păstra

de, prep + abl = despre maturus,-a,-um = copt, matur

lingua,-ae = limba nescio,-ire,-ivi = a nu şti

origo,-nis = origine quot = câte

scriptor,-oris = scriitor tot = atâtea

diversus,-a,-um = diferit

sententia,-ae = părere

plures,plura,plurum = mai mulţi

sermo,-nis = limba

filia,-ae = fiică

credo,-ere,credidi = a crede

quod = fiindcă

incola,-ae = locuitor

appelatio,-onis = denumire

retineo,-ere,-ui = a păstra

vovabulum,-i = cuvânt

1.6 Comparaţia adjectivelor

Gradul comparativ

Se formează adaugând la tema G. singular a adjectivului sufixele:

-IOR pentru masculin şi feminin

-IUS pentru neutru

13

14

Se obţine astfel N. sg. al comparativului. Adjectivele la gradul comparativ se declină după

declinarea a III-a imparisilabică.

N. sg. altus, -a, -um (înalt) = gradul pozitiv

G. sg. alti, altae, alti – tema = alt

Comparativ

alt + ior (m./f.) mai înalt(ă)

alt + ius (n.)

m./f. neutru

Sg. Pl. Sg. Pl.

N. altior altiores altius altiora

G. altioris altiorum altioris altiorum

D. altiori altioribus altiori altioribus

Ac. altiorem altiores altius altiora

Abl. altiore altioribus altiori altioribus

V. altior altiores altius altiora

Comparativ m./f. n.

Felix, -cis felicior felicius (mai fericit)

Brevis, -e brevior brevius (mai scurt)

Gradul superlativ

Se formează adaugând la tema G. Sg. a adjectivului:

issimus (m.)

issima (f.) adică sufixul “-issim” + terminaţiile adj de clasa I la gradul la pozitiv.

issimum (n.)

Superlativul se declină:

la masculin după decl. a II- a

la feminin după decl. I

la neutru după decl. a II- a

14

15

Pozitiv Superlativ

Altus, -a, -um altissimus, -a, -um = foarte înalt(ă)

Excepţii

!!! Adjectivele terminate în “-l” formează superlativul cu suf. “-lim” + terminaţiile –us, -a, -um.

Similis, -e tema simil simillimus, -a, um (foarte asemănător)

Dissimilis, - e (neasemănător) dissimillimus, -a, -um

Facilis, -e (uşor) facillimus, -a, -um

Difficilis, -e (greu) difficillimus, -a, -um

Humilis, -e (umil) humillimus, -a, -um

Gracilis, -e (delicat) gracillimus, -a, -um

!!! Adjectivele terminate în “-er” formează superlativul cu suf. “-rim” + term. – us, -a, -um

Niger, -a, -um (negru) nigerrimus, -a, um

Pulcher, -a, -um (frumos) pulcherrimus, -a, -um

!!! Adjectivele terminate în “-dicus” sau “-ficus” formează comparativul cu “entior”

(m./f.) + “entius” (n.) şi superlativul cu “-entissimus, -a, -um”

Comparativ Superlativ

Beneficus, -a, -um (binefăcător) beneficentior, -ius beneficentissimus,-a,-um

!!! Adjectivele terminate în “-ius”, “-eus”, “-uus” formează comparativul cu adverbul

“magis” (mai), iar superlativul cu adverbul “maxime” (cel mai, foarte) aşezate înaintea pozitivului.

Egregious, -a, -um (distins) comparativ: magis egregious, -a, -um = mai distins

superlativ: maxime egregious, -a, -um =cel mai distins

vacuum, -a, -um (gol) comparativ: magis vacuus, -a, -um = mai gol

superlativ: maxime vacuus, -a, um = foarte gol

Comparaţia neregulată

Există cinci adjective care au comparaţia neregulată.

15

16

Pozitiv Comparativ Superlativ

Bonus, -a, -um (bun) melior, melius optimus, -a, -um

Magnus, -a, -um (mare) maior, maius maximus,- a, -um

Malus, -a, -um (rau) peior, peius pessimus, -a, -um

Multus, -a, -um (mult) plus, pluris plurimus, -a, -um

Parvus, -a, -um (mic) minor, minus minimus, -a, -um

!!! Există adjective care au forme diferite de la aceeaşi temă:

iuvenis, -is = tânăr iunior, -is = mai tânăr

senex, -is = bătrân senior, -is = mai bătrân

Adjective fără formă de pozitiv

Unele adjective nu au o formă pentru pozitiv sau pozitivul apare sub forma unei prepoziţii sau a unui adverb:

Pozitiv Comparativ Superlativ

deterior, deterius (mai rău) deterrimus, -a, -um (foarte rău)

potior, potius (preferabil) potissimus, -a, -um (cel mai bun)

ocior, ocius (mai repede) ocissimus, -a, -um (foarte repede)

Cis, citra(dincoace) citerior,citerius (mai de dincoace) citimus, -a, -um (cel mai de dincoace)

Prope (aproape) prior, prius (mai din faţă) primus, -a, -um (primul)

Ultra (de dincolo) ulterior, ulterius (mai de dincolo) ultimus, -a, -um (ultimul)

Adjective fără grade de comparaţie

Adjectivele al căror sens nu admite o comparaţie: nocturnus, -a, -um = de noapte

vivus, -a, -um = viu

Adjectivele: ferus, -a, -um = sălbatic

inop, -pis = sărac

mirus, -a, -um = minunat

şi toate compusele cu “-fer” şi “-ger”: frugifer, -a, -um = roditor

Adjectivele compuse cu “per” şi “prae”, care capătă astfel sens de superlativ:

16

17

permagnus, -a, -um = foarte mare

praegravis, -e = foarte greu

1.7 Substantivul- declinarea a IV-a

Are, ca şi declinarea a II-a, substantive masculine, feminine şi neutre. Substantivele feminine sunt nume

de arbori, precum şi:

nus, -us = batrână

socrus, -us = soacră

domus, -us = casă

manus, -us = mană

nurus, -us = noră

penus, us = provizie

acus, -us = ac

porticus, -us = porţie

tribus, -us = trib

Substantivele masculine şi cele feminine au aceleeaşi terminaţii:

Sg. Pl. Sg. Pl.

N. - us - us N. exercitus (armată) exercitus

G. - us - uum G. exercitus exercituum

D. - ui - ibus D. exercitui exercitibus

Ac. - um - us Ac. exercitum exercitus

Abl. - u - ibus Abl. exercitu exercitibus

V. - us - us V. exercitus exercitus

Substantivele neutre respectă regula neutrelor:

Sg. Pl. Sg. Pl.

N. - u - ua N. cornu (corn) cornua

G. - us - uum G. cornus cornuum

D. - ui - ibus D. cornui cornibus

17

18

Ac. - u - ua Ac. cornu cornua

Abl. - u - ibus Abl. cornu cornibus

V. - u - ua V. cornu cornua

Declinarea a V-a

Cuprinde substantive feminine.

Sg. Pl. Sg. Pl.

N. - es - es N. res (lucru) res

G. - ei - erum G. rei rerum

D. - ei - ebus D. rei rebus

Ac. - em - es Ac. rem res

Abl. - e - ebus Abl. re rebus

V. - es - es V. res res

Nu există substantive neutre la aceată declinare, iar masculin este unul singur, care este şi feminin : dies,

diei= zi ; atunci când este o zi oarecare este masculin.

Exemple de substantive de declinarea a V- a :

Facies, -ei

Spes, -ei

Aplicaţii:

Traduceţi textul şi analizaţi substantivele si adjectivele:

Etiam inter carissimos amicos illa voluntatum omnium morumque concordia rara est. Hic tardior, ille

celerior, hic tristior, ille laetior, denique hic stultior, prudentior ille quam vellem. Quae, quamquam gravia,

toleramus domi – nullum enim pondus recusant amicitia - verum haec eandem fiunt in itinere graviora.

Cuvinte:

etiam=chiar tardus,-a,-um=greoi stultus,,-a,-um=prost gravis,-e=grav

carus,-a,-um=drag celer,celeris,celere=iute prudens,-is=înţelept tolero,-are,-avi=a suporta

voluntas,-atis=voinţa tristis,-e=trist quam=decât domi=acasa

mos,moris=obicei laetus,-a,-um=vesel vellem=as dori enim=căci

18

19

concordia,-ae=inţelegere denique=in sfarşit quamquam=deşi pondus,-eris=greutate

1.8. Pronumele

Pronumele personal

Persoana I

Singular Plural

N. ego = eu nos = noi

G. mii = de mine nostri – de noi/ nostrum = dintre noi

D. mibi = mie, îmi, mi nobis = nouă, ne, ni

Ac. me = pe mine, mă nos = pe noi, ne

Abl. (a) me = (de către) mine (a) nobis = (de către) noi

Persoana a II-a

Singular Plural

N. tu = tu vos = voi

G. tui = de tine vestri = de voi/ vestrum = dintre voi

D. tibi = ţie, îţi, ţi vobis = vouă, vă, v

Ac. te = pe tine, te vos = pe voi, vă

Abl. (a) te = (de către) tine (a) vobis = (de către) voi

!!! NOTA BENE !!!

Nominativele “ego”, “tu”, “nos”, “vos” se folosesc numai pentru a scoate în evidenţă

subiectul.

Genitivul pronumelor personale nu exprimă posesia (pentru această valoare se

foloseste adjectivul posesiv). El poate avea, fie funcţia de complement al unor verbe care se construiesc cu

genitivul, fie de atribut (partitiv): nostrum, vestrum.

Pentru a arăta asocierea (cu mine, cu tine, cu el etc.) se foloseste Abl + prep „cum” =

= „cu” (se foloseste împreună cu pronumele. Ex: mecum = cu mine; tecum = cu tine; secum = cu sine;

nobiscum = cu noi; vobiscum = cu voi).

Nu există pronume personale de persoana a III-a. Pentru aceasta se foloseşte fie un

pronume demonstrativ (is, ea, id), fie un pronume reflexiv.

19

20

Pronumele reflexiv

Nu are cazul Nominativ (îl găsim în dicţionar la Acuzativ).

Formele lui sunt comune tuturor genurilor.

Aceeaşi formă se foloseste atât pentru singular, cât şi pentru plural.

Pronumele reflexiv se foloseşte când persoana pe care o înlocuieşte este aceeaşi cu subiectul.

Singular / Plural

N. -

G. sui = de sine

D. tibi = îşi, pentru sine

Ac. se = se

Abl. se = prin sine

Genitivul „sui” are aceleaşi valori ca cele ale pronumelui personal.

Pronumele şi adjectivul posesiv

Fiecărui pronume personal şi pronumelui reflexiv îi corespunde câte un adjectiv şi pronume posesiv.

Forma acestuia este a unui adjectiv cu trei terminaţii (de clasa I).

Singular

masculin feminin neutru

Pers. I meus mea mecum (al meu)

Pers. II tuus tua tuum (al tău)

Pers. III suus sua suum (al său)

Plural

masculin feminin neutru

Pers. I noster nostra nostrum (al nostru)

Pers. II vester vestra vestrum (al vostru)

Pers. III suus sua suum (al lor)

20

21

Ca şi pronumele reflexiv, de la care derivă, „ suus, -a, -um ”se referă atât la un posesor (sg.) cât şi la

mai mulţi (pl.); valoarea lui este reflexivă, posesorul fiind şi subiectul propoziţiei.

Pronumele demonstrativ

Limba latină are trei pronume demonstrative:

hic, haec, hoc – arată apropierea de pers. I, a vorbitorului – acesta de langă mine.

iste, ista, istud – arată apropierea de pers. a II-a (a aceluia căruia i se vorbeste) – acesta de langă tine.

ille, illa, illud – arată depărtarea, dar se poate referi şi la un obiect apropiat de pers. a III-a.

Pe langă aceste trei pronume demonstrative propriu-zise, limba latină mai are unul: is, ea, id, care

trimite la un cuvânt (sau o propozitie) din text (dinainte sau care urmează).

Pronumele „is” se poate traduce prin „cel (care), ceea (ce)”.

Pe lângă aceste patru pronume, mai există:

- un pronume de întărire: ipse, ipsa, ipsum = însumi, însuţi, însuşi

- un pronume de identitate: idem, eadem, idem = acelaşi, tot acela

OBSERVAŢIE!

Pronumele demonstrativ „ipse, ipsa, ipsum” se declină ca pronumele demonstrativ „ille”, numai că N.,

Ac. neutru se termină în „-m”.

Pronumele demontrativ „idem, eadem, idem” este format din „is” şi particula „dem”.

Înaintea particulei „-dem” desinenţele terminate în „-m” îl transformă pe acesta în „-n”: eundem,eorundem .

Declinarea demonstrativelor prezintă asemănări cu cea a adjectivelor cu trei terminaţii. Principalele

deosebiri sunt:

- G. sg. se termină la toate genurile în „-ius”

- D. Sg. se termină, la toate genurile în „-i”

- N., Ac. sg. neutru se termină, în general în „-d”

Singular Plural

m. f. n. m. f. n.

N. ipse ipsa ipsum ipsi ipsae ipsa

G. ipsius ipsius ipsius ipsorum ipsarum ipsorum

D. ipsi ipsi ipsi ipsis ipsis ipsis

21

22

Ac. ipsum ipsam ipsum ipsos ipsas ipsa

Abl. ipso ipsa ipso ipsis ipsis ipsis

Singular Plural

m. f. n. m. f. n.

N. idem eadem idem iidem eaedem eadem

G. eiusdem eiusdem eiusdem eorundem earundem eorundem

D. eidem eidem eidem iisdem iisdem iisdem

Ac. eundem eandem idem eosdem easdem eadem

Abl. eodem eadem eodem iisdem iisdem iisdem

Pronumele nehotărât

Ca şi în limba română, pronumele nehotărâte înlocuiesc un substantiv în mod nedeterminat, fără a

face o precizare. Ele pot avea şi rol de adjectiv (această dublă funcţie explică forma dublă a neutrului).

Principalele pronume nehotărâte sunt:

I. 1. Quis, quae, quid (quod) = cineva, ceva

2. Aliquis, aliqua, aliquid (aliquod) = cineva, ceva

3. Quidam, quaedam, quiddam (quoddam) = oarecine

4. Quisque, quaeque, quidque (quodque) = fiecare

5. Quivis, quaevis, quidvis (quodvis) = oricare, orice

OBSERVAŢIE!

Aceste pronume sunt compuse ale pronumelui relativ-interogativ pe care îl voi prezenta în cele ce

urmează.

Flexiunea compusului rezultat priveşte numai pronumele relativ-interogativ, iar restul cuvântului rămâne

neschimbat.

II. 1. Unus, una, unum = unul singur

2. Alius, alia, aliud = altul

3. Alter, altera, alterum = celălalt

22

23

4. Uter, utra, utrum = unul din doi

5. Neuter, neutra, neutrum = niciunul

6. Ullus, ulla, ullum = vreunul

7. Nullus, nulla, nullum = niciunul

OBSERVAŢIE!

Aceste pronume se declină ca demonstrativele, au terminaţii de la declinarile I şi a II-a la toate cazurile,

afară de genitivul singular terminat în „-ius” şi de dativul singular, terminat în „-i”.

III. 1. Nihil = nimic (de obicei indeclinabil).

2. Nemo (ne+ hemo) = niciun om – se declină după declinarea a III-a.

Pronumele relativ

Pronumele relativ face legătura dintre o propoziţie subordonată şi unele cuvinte determinate din regentă.

Se declină astfel:

Singular Plural

m. f. n. m. f. n.

N. qui quae quod (care) qui quae quae

G. cuius cuius cuius quorum quarum quorum

D. cui cui cui quibus quibus quibus

Ac. quem quam quod quos quas quae

Abl. quo qua quo quibus quibus quibus

OBSERVAŢII!

1. Pronumele relativ aşezat la începutul propoziţiei înlocuieşte un pronume demonstrativ, cu

valoare adjectivală sau substantivală, având deci înţelesul lui „hic” = acesta.

2. Pronumele relativ are valoare de substantiv atunci când cuvântul determinat de el se află în

altă propoziţie. În acest caz, pronumele relativ se acordă cu substantivul determinat (antecedentul) numai în

gen şi număr, iar cazul va fi stabilit conform funcţiei lui în propoziţie.

3. Pronumele relativ are valoare de adjectiv când se află lângă cuvântul determinat, adică se

acordă cu acesta în gen, număr şi caz.

23

24

Pronumele interogativ

Pronumele interogativ înlocuieşte un substantiv aşteptat ca răspuns la o întrebare: quis venit? = cine a

venit?

Când este însoţit de un substantiv, are funcţie de adjectiv interogativ: quis liber est? = care (ce fel de)

carte este? – acordându-se în gen, număr şi caz cu substantivul respectiv.

Pronumele interogativ se declină ca pronumele relativ, cu excepţia nominativului singular, care are

forme diferite: „quis” (masc. şi fem.) = cine?, „quid” (neutru) = ce?

OBSERVAŢIE!

Forma feminină „quis” este arhaică; ea a fost înlocuită cu „quae”.

Pronumele interogativ are şi două compuse:

1. quisnam, quaenam, quidnam = cine? ce?

2. ecquis, ecqua(ecquae), ecquid = oare cine?

1.9 Numeralul

Numeralul este partea de vorbire care arată cantitatea sau ordinea lucrurilor sau a fiinţelor. Numeralul

care arată cantitatea este cardinal, iar cel care arată ordinea lucrurilor este ordinal.

Numeralul cardinal Numeralul ordinal Scrierea romana

1 – unus, una, unum primus, prima, primum (primul) I

2 – duo, duae, duo secundus, -a, -um (al doilea) II

3 – tres, tria tertius, -a, -um (al treilea) III

4 – quattuor quartus, -a, -um IV

5 – quinque quintus, -a, -um V

6 – sex sextus, -a, -um VI

7 – septem septimus, -a, -um VII

8 – octo octavus, -a, -um VIII

24

25

9 – nonem nonus, -a, -um IX

10 – decem decimus, -a, -um X

11 – undecim undecimus, -a, -um XI

12 – duodecim duodecimus, -a, -um XII

13 – tredecim tertius decimus (decima, decimum) XIII

14 – quattuordecim quartus decimus (-a, -um) XIV

15 – quindecim quintus decimus (-a, -um) XV

16 – sedecim sextus decimus (-a, -um) XVI

17 – septemdecim septimus decimus (-a, -um) XVII

18 – duodeviginti duodevicesimus, -a, -um XVIII

19 – undeviginti undevicesimus, -a, -um XIX

20 – viginti vicesimus, -a, -um XX

21 – viginti unus(unus et viginti) vicesimus primus XXI

22 – viginti duo(duo et viginti) vicesimus secundus XXII

30 – triginta trigesimus, -a, -um XXX

40 – quadraginta quadragesimus, -a, -um XL

50 – quinquaginta quinquagesimus, -a, um L

60 – sexaginta sexagesimus, -a, -um LX

70 – septuaginta septuagesimus, -a, -um LXX

80 – octoginta octogesimus, -a, -um LXXX

90 – nonaginta nonagesimus, -a, -um XC(LXXXX)

100 – centum centesimus, -a, -um C

101 – centum et unus centesimus primus CI

120 – centum et viginti centesimus vicesimus CXX

121 – centum vigintiunus centesimus vicesimus primus CXXI

200 – ducenti, -ae, -a ducentesimus, -a, -um CC

300 – trecenti, -ae, -a tricentimus, -a, -um CCC

400 – quadringenti, -ae, -a quadringentesimus, -a, -um CCCC

500 – quingenti, -ae, -a quingentesimus, -a, -um D

600 – sescenti, -ae, -a sescentesimus, -a, -um DC

700 – septingenti, -ae, -a septingentesimus, -a, -um DCC

800 – octingenti, -ae, -a octingentesimus, -a, -um DCCC

900 – nongenti, -ae, -a nongentesimus, -a, -um DCCCC

1000 – mille millesimus, -a, -um M

1140 – mille centum quadraginta millesimus centesimus quadragesimus MCXL

1900 – mille nongenti millesimus nongentesimus MCM

25

26

2000 – duo milia bismillesimus MM

1000000 – centum milia centies millesimus C

Numeralul distributiv, multiplicativ şi adverbial

Numeralul distributiv arată câte lucruri sau fiinţe se găsesc repartizate într-o unitate mai mare sau câte

săvârşesc deodata o acţiune.

Numeralul multiplicativ arată de cate ori se măreşte o cantitate sau sporeste o acţiune.

Numeralul adverbial arată de câte ori se săvârşeşte o acţiune.

Exemple:

Numerale distributive:

1. Singuli, -ae, -a = câte unul

2. Bini, -ae, -a = câte doi

3. Terni, -ae, -a = câte trei

4. Quaterni, -ae, -a = câte patru

5. Quini, -ae, -a

6. Seni, -ae, -a

7. Septi, -ae, -a

8. Octoni, -ae, -a

9. Noveni, -ae, -a

10. Deni, -ae, -a

11. Undeni, -ae, -a

12. Duodeni, -ae, -a

13. Ternideni, -ae, -a

20. Viceni, -ae, -a

21. Viceni singuli, -ae, -a

30. Triceni, -ae, -a

100. Centeni, -ae, -a

101. Centeni singuli, -ae, -a

200. Duceni

26

27

1000. Singula milia

Numerale explicative Numerale adverbiale

Simplex = simplu semel = o dată

Duplex = dublu bis = de două ori

Triplex = triplu ter = de trei ori

Quadruplex = împătrit quarter = de patru ori

Quincuplex = încincit quinquiens = de cinci ori

Septenplex = înşeptit septiens = de şapte ori

Decemplex = înzecit deciens = de zece ori

Centumplex = însutit centiens = de o sută de ori

1.10 Verbul ESSE

Este verbul cel mai frecvent folosit în vorbire; este un verb neregulat; auxiliar, servind la formarea

unor timpuri compuse ale verbelor pasive, deponente şi ale conjugării perifrastice.

INDICATIV

Timpuri simple: Timpuri compuse:

Prezent Perfect

Sum – Sumus Fui (am fost) – Fuimus

Es – Estis Fuisti – Fuistis

Est – Sunt (ei sunt) Fuit – Fuerunt

Imperfect Mai mult ca perfectul

Eram – Eramus Fueram (fusesem) – Fueramus

Eras – Eratis Fueras – Fueratis

Erat – Erant (ei erau) Fuerat – Fuerant

27

28

Viitor Viitor anterior (al II-lea)

Ero – Erimus Fuero (voi fi fost) – Fuerimus

Eris – Eritis Fueris – Fueritis

Erit – Erunt (ei vor fi) Fuerit – Fuerint

CONJUNCTIV

Timpuri simple: Timpuri compuse:

Prezent Perfect

Sum (să fim) – Simus Fuerim (să fi fost) – Fuerimus

Sis – Sitis Fueris – Fueritis

Sit – Sint Fuerit – Fuerint

Imperfect Mai mult ca perfectul

Essem (aş fi) – Essemus Fuissem (aş fi fost) – Fuissemus

Esses – Essetis Fuisses – Fuissetis

Esset – Essent Fuisset – Fuissent

IMPERATIV

Prezent Viitor

sg. II – es (fii) sg. II – esto (să fii)

pl. II – este (fiţi) III – esto (să fie)

pl. II – estote (să fiţi)

III – sunto (să fie)

INFINITIV

Prezent Perfect

Esse – a fi; că este Fuisse – a fi fost; că a fost

Viitor - folosit mai ales în texte juridice

Sg. Futurum esse (m) Pl. Futuros esse (m)

Futuram esse (f) că va fi Futuras esse (f) că vor fi

Futurum esse (n) Futura esse (n)

28

29

OBSERVATIE! Există şi forma „fore” la infinitiv viitor!

PARTICIPIU

Viitor – futurus, -a, -um = cel, cea care va fi

Compusele verbului „SUM”:

Verbul „sum” are 11 compuse cu o serie de preverbe:

1. Absum, abesse, abfui = a fi lipsă, a fi departe

2. Adsum, adesse, adfui = a fi de faţă

3. Desum, deesse, defui = a lipsi

4. Insum, inesse, infui = a fi înăuntru

5. Intersum, interesse, interfui = a lua parte

6. Obsum, obesse, obfui = a fi împotriva, a vătăma

7. Possum, posse, potui = a putea

8. Prossum, prodesse, profui = a fi de folos

9. Praesum, praeesse, praefui = a fi în frunte

10. Subsum, subesse, subfui = a fi sub

11. Supersum, superesse, superfui = a fi deasupra, a rămâne

Aceste verbe se conjugă ca şi verbul „sum”, prepoziţiile ramănând neschimbate. Numai două

verbe („absum”, „praesum”) au şi participiul prezent sub forma „absens, -tis” şi „praesens, -tis”.

De asemenea, două verbe prezintă neregularităţi în conjugare: „possum” şi „prossum”.

Verbul „possum, posse, potui” = a putea

INDICATIV

Prezent Imperfect

Possum (eu pot) – Possumus Poteram (eu puteam) – Poteramus

Potes – Potestis Poteras – Poteratis

Potest – Possunt Poterat – Poterant

Viitor Perfect

Potero (eu voi putea) – Poterimus Potui (eu am putut) – Potuimus

Poteris – Poteritis Potuisti – Potuistis

Poterit – Poterunt Potuit – Potuerunt

Mai mult ca perfect Viitor anterior

29

30

Potueram (eu putusem) – Potueramus Potuero (eu voi fi putut) – Potuerimus

Potueras – Potueratis Potueris – Potueritis

Potuerat – Potuerant Potuerit – Potuerint

CONJUNCTIV

Prezent Imperfect

Possim (eu să pot) – Possimus Possem (eu aş putea) – Possemus

Possis – Possitis Posses – Possetis

Possit – Possint Posset – Possent

Perfect Mai mult ca perfectul

Potuerim (eu să fi putut) – Potuerimus Potuissem (eu aş fi putut) – Potuissemus

Potueris – Potueritis Potuisses – Potuissetis

Potuerit – Potuerint Potuisset – Potuissent

INFINITIV

Prezent Perfect

Posse = a putea, că poate, că pot Potuisse = că a (au) putut

Verbul „prosum, prodesse, profui” = a fi de folos

INDICATIV

Prezent Imperfect

Prosum (sunt de folos) – Prosumus Proderam (eram de folos) – Proderamus

Prodes – Prodestis Proderas – Proderatis

Prodest – Prosunt Proderat – Proderant

Viitor Perfect

Prodero (voi fi de folos) – Proderimus Profui (am fost de folos) – Profuimus

Proderis – Proderitis Profuisti – Profuistis

Proderit – Proderunt Profuit – Profuerunt

Mai mult ca perfect Viitor anterior

Profueram (fusesem de folos) – Profueramus Profuero (voi fi fost de folos) – Profuerimus

30

31

Profueras – Profueratis Profueris – Profueritis

Profuerat – Profuerant Profuerit – Profuerint

CONJUNCTIV

Prezent Imperfect

Prosim (să fiu de folos) – Prosimus Proderam (aş fi de folos) – Proderamus

Prosis – Prositis Proderas – Proderatis

Prosit – Prosint Proderat – Proderant

Perfect Mai mult ca perfectul

Profuerum (să fi fost de folos) – Profuerimus Profuissem (aş fi fost de folos) – Profuissemus

Profueris – Profueritis Profuisses – Profuissetis

Profuerit – Profuerint Profuisset – Profuissent

INFINITIV

Prezent – Prodesse = că este (sunt) de folos Perfect – Profuisse = că a (au) fost de folos

IMPERATIV

Prezent Viitor

Sg. II – prodes (fii de folos) Sg. II – prodesto (să fii de folos)

Pl. II – prodeste (fiţi de folos) III – prodesto (să fie de folos)

Pl. II – prodestote (să fiţi de folos)

III – prosunto (să fie de folos)

INFINITIV VIITOR PARTICIPIU VIITOR

Profuturus, -a, -um = (cel, cea) care va fi de folos

Sg. Profuturum (-am, -um) esse = că va fi de folos

Pl. profuturos (-as, -a) esse = că vor fi de folos

Aplicaţii

31

32

Traduceţi textul:

Epaminondas cum vicisset Lacedaemonios apud Mantineam atque ipse graviter vulneratus esset, quaesivit

salvusne esset clipeus. Cum salvum esse sui respondissent, evelli iussit eam, qua erat tranfixus, hastam.

Cuvinte:

cum = după ce -ne (enclitic) = oare

apud = la clipeus,-i = scut

graviter = grav evello,-ere,evelli = a smulge

vulnus,-eris = rană iubeo,-ere,iussi = a porunci

quaero,-ere,quaesivi = a întreba erat transfixus = fusese străpuns

salvus,-a,-um = teafăr hasta,-ae = suliţa

1.11. Verbul

1. Fiecare verb aparţine unei conjugări. Limba latină are tot patru conjugări:

Conj. I: are vocala tematică (VT) „a” – laudo, laudare (a lăuda)

Conj. a II-a: “e” – teneo, tenere (a ţine)

Conj. a III-a: „e” – lego, legere (a citi); facio, facere (a face)

Conj. a IV-a: „i” – audio, audire (a auzi)

OBSERVAŢIE!

Un verb latinesc apare în dicţionar cu patru forme:

Laudo, laudare, laudavi, laudatum

(ind.,prez.,I,sg.) (inf.,prez.-tema prezentului) (ind.,pf.,I,sg.- tema perfectului) (supin – tema supinului)

Tema prezentului se află îndepărtând terminaţia „-re” de la infinitiv prezent.

Lauda – re tema prezentului este formata din radicalul (R) „laud” + VT „a”

(tema prez)

Tema perfectului se află îndepărtând terminaţia „-i” de la a treia formă a verbului.

Laudav-i

(tema pf)

Tema supinului se află indepărtând terminaţia „-um” de la a patra formă a verbului.

Laudat - um

32

33

(tema supinului)

Chiar dacă verbele de conjugarea a II-a şi cele de conjugarea a III-a au vocala tematică „e”, ele se pot

deosebi deoarece verbele de conj. a II-a au la indicativ prezent (prima forma) „e” înainte de „o” (teneo,

tenere), iar cele de conj. a III-a au fie consoană (lego, legere), fie vocală (facio, facere – verbe vocalice).

2. Verbul are două diateze:

Activă – subiectul face acţiunea (eu laud)

Medio – pasivă – subiectul fie face acţiunea şi o suportă (mă spăl ), fie suportă acţiunea realizată de altcineva

(sunt spălat).

3. Are moduri personale şi nepersonale.

Personale: indicativ, conjunctiv, imperativ (Observaţie! Nu are condiţional optativ)

Nepersonale : a) trei moduri cu forme substanţiale: infinitiv – a lăuda

gerunziu – de a lăuda

supin – spre a lăuda; de lăudat

b) două moduri cu forme adjectivale: participiu – lăudat

gerunziu – care este de lăudat

4. Verbul are şase forme temporale. Toate şase se găsesc la modul indicativ; celelalte

moduri au puţine forme.

Timpuri simple: -prezent

-imperfect

-viitor

Timpuri compuse: -perfect

-mai mult ca perfectul

-viitor anterior (al II-lea)

5. Verbul are trei persoane (I, II, III) şi două numere (singular şi plural) exprimate prin

desinenţe.

Desinenţe

Activ – la toate timpurile, afară de Pasiv – numai la timpurile simple

perfect indicativ

I: o/m – mus I: or/r – mur

II: s – tis II: ris/re – mini

III: t – nt III: tur – ntur

33

34

Desinenţele personale la perfectul indicativ

Sg. Pl.

I: i – imus

II: isti – istis

III: it – erunt/ere

Desinenţele imperativului

Activ

Prezent Viitor

Sg. II – tema Sg. II – to Sg. III – to

Pl. II – tema + te Pl. II – tote Pl. III - nto

Pasiv

Prezent Viitor

Sg. II – re Sg. II – tor Pl. III – ntor

Pl. II – mini Sg. III – tor

FORMAREA TIMPURILOR

INDICATIV

Prezent – se formează la conjugările I şi a II-a din tema de prezent + terminaţiile

Sg Pl

I o – mus

II s – tis

III t – nt

Conj. I – canto, cantare

canto (eu cânt) – cantamus

cantas – cantatis

cantat – cantant

Conj. a II-a – teneo, tenere

teneo (eu ţin) – tenemus

tenes – tenetis

tenet – tenent

34

35

La conjug. a III-a se formează din: radicalul prezentului + „i” + terminaţii+ „u” + „nt” la persoana a III-a pl

Lego, legere Facio, facere

lego (eu citesc) – legimus facio (eu fac) – facimus

legis – legitis facius – facitis

legit – legunt facit – faciunt

OBSERVAŢIE!

Verbele vocalice (facio, facere) îl păstreaza pe „i” în toată conjugarea.

La conjugarea a IV-a se formează din tema prezentului + term. personale (la pers. a III-a pl. înaintea

terminaţiei „nt” apare „u”).

Finio, finire

finio (eu termin) – finimus

finis – finitis

finit – finiunt

Imperfect - se formeaza la conj. I şi a II-a din tema prezentului + sufixul „ba” + term.

Sg. Pl.

I. m – mus

II. s – tis

III. t – nt

Voco, vocare – a chema

Vocabam( eu cântam) – vocabamus

vocabas – vocabatis

vocabat – vocabant

Suadeo, suadere – a sfătui

suadebam – suadebamus

suadebas – suadebatis

suadebat – suadebant

La conj. a III-a se formează din radical + „e” + sufixul „ba” + terminaţiile personale m, s, t, mus, tis, nt.

Dico, dicere

dicebam – dicebamus

dicebas – dicebatis

35

36

dicebat – dicebant

Facio, facere

faciebam – faciebamus

faciebas – faciebatis

faciebat – faciebant

La conj. a IV-a se formează din tema prezentului + „e” + sufixul „ba” + terminaţii.

Audio, audire – a auzi

audiebam – audiebamus

audiebas – audiebatis

audiebat – audiebant

Viitor – la conjugările I şi a II-a se formează din tema prez. + sufixul „bo” (pers. I sg.)

„bi” + term (pers. II,III,I,II pl.)

„bu” + „nt” (pers. a III-a pl.)

Voco, vocare

vocabo (eu voi chema) – vocabimus

vocabis – vocabitis

vocabit – vocabunt

Teneo, tenere

tenebo – tenebimus

tenebis – tenebitis

tenebit – tenebunt

La conj. a III-a se formează din radical + „a” + „m” (pers. I sg.)

„e” + term : s, t, mus, tis, nt la celelalte pers.

Dico, dicere

dicam – dicemus

dices – dicetis

dicet – dicent

Audio, audire

audiam – audiemus

36

37

audies – audietis

audiet – audient

Perfect – se formează la toate conjugările din tema perfectului (a treia forma a verbului) + terminaţiile

personale: i, isti, it, imus, istis, erunt/ere.

Tema perfectului se află îndepartând terminaţia „-i” de la a treia formă.

Conj. I

Canto, cantare, cantavi

cantavi (am cantat) – cantavimus

cantavisti – cantavistis

cantavit – cantaverunt/cantavere

Conj. a II-a

Habeo, habere, habui

habui (am avut) – habuimus

habuisti – habuistis

habuit – habuerunt/habuere

Conj. a III-a

Dico, dicere, diximus

dixi (am spus) – diximus

dixisti – dixistis

dixit – dixerunt/dixere

Conj. a IV-a

Audio, audire, audivi

audivi (am auzit) – audivimus

audivisti – audivistis

audivit – audiverunt/audivere

37

38

Mai mult ca perfectul – se formează la toate conjugările din tema perfectului + sufixul „era” + term.

Ex. Canto, cantare, cantavi

cantaveram (cântasem) – cantaveramus

cantaveras – cantaveratis

cantaverat – cantaverant

Viitor anterior – se formează la toate conjugarile din tema perfectului + sufixul „ero” (pers. I sg.)

+ sufixul „eri” + term. la celelalte persoane.

cantavero (voi fi cântat) – cantaverimus

cantaveris – cantaveritis

cantaverit – cantaverint

CONJUNCTIV

Prezent – se formează la conj. I din tema prezentului (cu vocala tematică „a” înlocuită cu „e”) + terminaţii.

Canto, cantare

cantem (să cânt) – cantemus

cantes – cantetis

cantet – cantent

La conj. a II-a, a III-a şi a IV-a se formează din tema prezentului + „a” + terminaţii.

Conj. a II-a

habeam (să am) – habeamus

habeas – habeatis

habeat – habeant

Conj. a III-a se formează din radical + „a” + terminaţii.

Dico, dicere

dicam (să spun) – dicamus

dicas – dicatis

dicat – dicant

38

39

Conj. a IV-a

Audio, audire

audiam (să aud) – audiamus

audias – audiatis

audiat – audiant

Imperfect – (se traduce cu optativul prezent din limba romană) se formează la toate conjugările din infinitiv

prezent + terminaţii.

Dico, dicere (conj. a III-a)

dicerem (aş zice) – diceremus

diceres – diceretis

diceret – dicerent

Perfect – se formează la toate conjugările din tema perfectului + sufixul „eri” + terminaţii (este identic cu

indicativul viitor anterior exceptând persoana I singular)

Voca, vocare, vocavi – a chema (conj. I)

vocaverim (să fi chemat) – vocaverimus

vocaveris – vocaveritis

vocaverit – vocaverint

Mai mult ca perfectul – (se traduce cu optativul perfect din limba romană) se formează la toate conjugările

din tema perfectului + sufixul „isse” + terminaţii.

vocavissem (aş fi chemat) – vocavissemus

vocavisses – vocavissetis

vocavisset – vocavissent

Imperativ prezent – se formează la conjugările I, a II-a si a IV-a din:

- pers.a II-a sg. tema prezentului

- pers.a II-a pl. tema prez. + „te”

voco, vocare – voca! (cheamă!)

vocate! (chemaţi!)

39

40

La conj. a III-a se formează din:

- pers. a II-a sg – radical + „e”

- pers. a II-a pl – radical + „i” + „te”

scribo, -ere – scribe! (scrie!)

scribite!(scrieţi!)

OBSERVAŢIE:

Verbele: dico, -ere = a spune

duco, -ere = a duce

facio, -ere = a face

fero, -ere = a purta

au imperativul prezent neregulat la pers. a II-a sg. :

dico, dicere - dic! (spune!)

- dicite! (spuneţi!)

duco, ducere – duc!(du!)

ducite!(duceţi)

facio, facere - fac!(fă!)

facite!(faceţi!)

fero, ferre – fer!(poartă!)

ferte!(purtaţi!)

Aplicaţii:

Traduceţi textele şi analizaţi verbele:

1.Caesar copias Helvetiorum consequi statuit. Helvetii legatos ad Caesarem mittunt, qui pacem peterent.

Divico, legationis princeps, ita rem cum Caesare agit: ” si pacem nobiscum facies, in eam partem ibimus, ubi

nos monebis atque collocari imperabis. Nos ita a patribus instituimur, ut bello virtute contendamus, non

insidiis nitamur. Dic, Caesar, quo eamus?

(Caesar, Commentarii de bello Gallico, I, 13 )

2. Succesit Nervae Marcus Ulpius Crinitus Traianus, natus Italicae, in Hispania, familia antiqua magis quam

clara, nam pater eius primum consul fuit. Rempublicam ita administravit, ut omnibus principibus praeferatur.

Romani imperii fines longe lateque diffudit, urbes trans Rhenum reparavit, Daciam, Decebalo victo, subegit,

Armeniam, Assyriam, Mesopotamiam in fine accepit, Arabiam in provinciae formam redegit, in Mari Rubro

classem instituit.

40

41

Gloriam tamen militarem Traianus civilitate et moeratione superavit: Romae et per provincias se omnibus

aequalem exhibens, amicos aegrotantes frequentabat, neminem in foro, in senatu, in conviviis laedebat,

liberalis in cunctos erat.

(Eutropius, Breviarium ab Urbe condita, VIII, 1-4)

Cuvinte:

copiae,-arum = trupe moneo,-ere,-ui,-itum = a recomanda eo,ire.ivi,itum= a merge

consequor,-equi,-secutus sum = a urmări colloco,-are,-avi,- atum = a aşeza succedo,-ere,-cessi,-cessum =

statuo,-ere,-ui,-tutum = a stabili contendo,-ere,-tendi,-tentum = a lupta a urma

legatus,-i = sol insidiae,-arum = capcană

rempublicam administrare =

ago,-ere,egi,actum = a duce tratative nitor,niti,nisus sum = a se bizui pe a conduce statul

princeps,-ipis = împarat classis,-is = flotă laedo,-ere,-si = a răni

praefero,-fere,-tuli,-latum = a purta înainte instituo,-ere,-stitui,-stitutum = a stabili liberalis,-e = distins

finis,-is = hotar civilitas,-atis = bunătate cunctus,-a,-um = tot, toată

longe lateque = în lung şi-n lat moderatio,-onis = cumpătare

diffundo,-ere,-fudi,-fusum = a răspândi supero,-are,-avi,-atum = a depăşi

reparo,-are,-avi,-atum = a redobândi aequalis,-e = egal, la fel

vinco,-ere,vici,victum = a învinge exhibeo,-ere,-ui = a prezenta

subigo,-ere-subiegi,-actum = a supune frequento,-are,-avi = a vizita

in provinciae formam redigere= aegroto,-are,-avi = a fi bolnav

a transforma în provincie romană convivium,-ii = ospaţ

Diateza pasivă

Se folosesc două sisteme, bazate numai pe două teme:

1. tema prezentului

2. tema perfectului

Timpurile care la activ se formează de la tema prezentului (simple: prezent, imperfect şi viitor), la

pasiv schimbă desinenţele personale active (-m, -s, -t, -mus, -tis, -nt) cu desinenţele personale pasive (-r, -ris,

-tur, -mur, -mini, -ntur).

Activ-imperfect Pasiv-imperfect

Lauda-ba-m lauda-ba-mus lauda-ba-r lauda-ba-mur

Lauda-ba-s lauda-ba-tis lauda-ba-ris lauda-ba-mini

41

42

Lauda-ba-t lauda-ba-nt lauda-ba-tur lauda-ba-ntur

Sufixele temporale şi modale rămân aceleaşi ca şi la diateza activă.

Celelalte timpuri, care la activ se formează de la tema perfectului (timpurile compuse: perfect, m.m.c.p,

viitor anterior ) au forme compuse din perfect pasiv, la care se adaugă timpurile verbului „a fi”

Participiul perfect pasiv

Se formează din tema supinului (a patra formă a verbului)- se îndepartează terminaţia: -„um”, la care se

adaugă terminaţiile adjectivului de clasa I: -us,-a,-um

Ex: laudo, laudare, laudavi, laudatum

Tema supinului: laudat

Participiul perfect pasiv (masc): laudatus-de laudat, (fem): laudata, (neutru): laudatum

Indicativ perfect pasiv + prezentul vb „a fi”

Sg. Pl.

Laudatus ,( -a, -um) sum = am fost lăudat laudati, (-ae, -a) sumus

Laudatus, (-a, -um) es laudati, (-ae, -a) estis

Laudatus, (-a, -um) est laudatus, (-ae, -a) sunt

Indicativul m.m.c.perfect pasiv + imperfectul vb „a fi”

Laudatus, (-a,- um) eram- fusesem lăudat

Indicativul viitor anterior + viitorul vb „a fi”

Laudatus, (-a, -um) ero – voi fi lăudat

Conjunctivul perfect + conj prezent al vb „ a fi”

Laudatus, (-a, -um) sim- să fi fost lăudat

Conjunctiv m.m.c.perfect + conj imperfect al vb „a fi”

Laudatus, (-a, -um) essem aş fi fost lăudat

42

43

Observaţie: participiul perfect pasiv nu-şi schimbă forma.

In limba latină există verbe care au întotdeauna diateza pasivă, dar inţelesul lor este activ sau

reflexiv (se numesc verbe deponente):

Hortor, hortari, hortatus sum = a îndemna

Glorior , gloriari, gloriatus sum = a se făli

Există şi verbe care la timpurile simple se conjugă la diateza activă, iar la cele compuse la diateza

pasivă, iar întelesul lor este activ sau reflexiv (se numesc verbe semideponente)

Audeo, audere, ausus sum = a îndrăzni

Fido, fidere, fisus sum = a se încrede

Gaudeo, gaudere, gavisus sum = a se bucura

Soleo, solere, solitus sum = a obişnui

Confido, confidere, confisus sum = a avea încredere

Diffido, diffidere, diffisus sum = a nu avea încredere

Verbe impersonale

Ca şi in limba romană, există verbe care se folosesc, de obicei, la persoana a III-a singular, fără a avea un

subiect hotărât: pluit = plouă; tonat = tună; decet = se cuvine; accidit = se întamplă; oportet = trebuie

Aplicaţii

Traduceţi folosind dicţionarul:

Positum sit igitur in primis, quod post magis intelligetur, sine philosophiam non posse effici, quem

quaerimus, eloquentem, non ut in ea tamen omnia sint, sed ut sic adiuvent ut palaestria histrionem, parva

enim magnis variisque rebus sine philosophia potest quisquam dicere........

Cicero, (Orator, 4,14)

Est enim amicitia nihil aliud nisi omnium divinarum humanarumque rerum cum benevolentia et caritate

consensio: qua quidem haud scio an, excepta sapientia, nihil melius homini sit a dis immortalibus

datum.....Qui autem in virtute summum bonum ponunt, praeclare illi quidem, sed haec ipsa virtus amicitiam

et gignit et continet, nec sine virtute amicitia esse ullo pacto potest......Tales igitur inter viros amicitia tantas

opportunitates habet, quantas vix queo dicere.Principio qui potest esse „ vita vitalis”, ut ait Ennius, quae non

in amici mutua benevolentia conquiescit? Quid dulcius quam habere quicum omnia audeas sic loqui ut

tecum? Qui esset tantus fructus in prosperis rebus, nisi haberes, qui illis aeque ac tu ipse gauderet? Adversas

43

44

vero ferre difficile esset sine eo, qui illas gravius etiam quam tu ferret..... Itaque non aqua , non igni, ut aiunt,

locis pluribus utimur quam amicitia partiens communicansque leviores....

Cicero,(De amicitia, 6, 20, 22)

Veteris populi Romani prospera vel adversa claris scriptoribus memorata sunt. Tiberii Gaiique et Claudii

ac Neronis res florentibusipsis ob metum falsae, postquam occiderant recentibus odiis compositae sunt. Inde

consilium mihi pauca de Augusto et extrema tradere, mox principatum Tiberii et cetera, sine ira et studio,

quorum causas procul habeo.

Tacitus, (Annales, 1, 1, 2-4)

2. Sintaxa

2.1 Sintaxa propoziţiei

(Cazurile)

Nominativul

Este cazul în care stau : subiectul, atributul adjectival, apoziţia, numele predicativ.

Uneori nominativul se întrebuinţează:

-in exclamaţii

-in locul vocativului

Genitivul

La origine, genitivul a arătat, probabil, întregul din care se ia o parte. Apoi, succesiv, a exprimat :

44

45

întregul asupra căruia se răsfrânge în parte acţiunea unui verb

posesorul unui lucru

subiectul sau obiectul unei lucrări exprimate printr-un substantiv

calitatea unui lucru

preţul unui lucru

lucrul cu privire la care se face o exclamaţie

Genitivul cu funcţie de atribut

Genitivul partitiv

Arată întregul din care se ia o parte: Eorum una pars. = o parte dintre aceştia.

Genitivul partitiv apare după:

1. adverbe care exprimă ideea de cantitate: multum = mult, parum = puţin, plus = mai mult, tantum =

atât

2. nume care exprimă ideea de cantitate : amphora vini = o amforă cu vin

3. pronume neutre: quid = ce, aliquid = ceva, nihil = nimic, id = aceasta

4. adverbe de loc: ubi = unde, aliquo = undeva, postidea = după aceea

5. adjective la neutru: reliquum vitae = restul vieţii

6. adjective la comparativ şi superlativ: summe ducum = tu, cel mai mare dintre comandanţi

7. adjective care exprimă ideea de participare: particeps = care participă

Genitivul apartenenţei

Arată posesorul unui lucru sau al unei fiinţe: Domus Ciceronis = casa lui Cicero

Genitivul explicativ

Aduce o explicaţie în plus: fontem Timavi = fântâna Timavi

Genitivul subiectiv, obiectiv

Apar după substantive verbale; acestea pot fi înlocuite cu un subiect sau cu un complement de obiect(de

aceea se numesc subiective sau obiective)

45

46

Genitivul subiectiv arată subiectul lucrării implicite în numele pe lângă care stă: cantus volucrum = cântecul

păsărilor (păsările cântă)

Genitivul obiectiv arată obiectul care suferă acţiunea: faber suae fortunae = făuritorul soartei sale

Genitivul calitaţii

Arată însuşirea fiinţei sau a lucrului exprimat de numele pe langă care este pus şi pe care-l determină:

homines magnae virtutis = oameni de mare curaj

Genitivul relaţiei

Arată acea privinţă faţă de care se îndeplineşte acţiunea unui verb sau substantiv: omnium rerum desperatio

= disperare in toate privinţele.

Genitivul cu funcţie de complement

Este cerut de:

- verbe de memorie (memini,meminisse = a-şi aminti, obliviscor, oblivisci = a uita)

-adjective care exprimă ideea de:

belşug: plenus, refertus

participare: particeps

pricepere: peritus

Dativul

Arată fiinţa sau lucrul în interesul căruia se îndeplineşte lucrarea indicată de verbul pe langă care este

aşezat.

Are funcţia de complement indirect. Tibi aras. = pentru tine ari.

Dativul apare după:

verbe care exprimă ideea de:

46

47

apropiere: appropinquare, coniungere, assidere, implicare, sociare , = a se apropia, a se uni

verbe tranzitive în limba romană, dar intranzitive în limba latină:

suadeo = a se ocupa, parco = a cruţa, invideo = a invidia, noceo = a vătama, fido = a avea încredere,

verbe cu preverbe: antecedo, praesto, praecedo, = a o lua înaintea cuiva, praesum = a fi în frunte

adjective: proximus = foarte apropiat, propinquus = apropiat, acceptus = primit, gratus = plăcut,

ingratus = neplăcut , invisus = urât , carus = drag, propius = propiu, simillis = asemănător

Sunt mai multe specii de dativ:

1. dativul avantajului şi al pagubei

2. dativul etic

3. dativul de scop

4. dativul persoanei care judecă

5. dativul autorului

Acuzativul

Acuzativul are funcţia de complement direct şi complement circumstanţial, dar şi de subiect al

infinitivalei.

1.Cu funcţia de complement direct, acuzativul este cerut de următoarele verbe:

verbe tranzitive:

lego, video, facio, scribo, oro, laudo etc.

Caesar Gallos vicit. = Cezar i-a învins pe galli.

Verbe tranzitive în latină, dar intranzitive în română:

Timere, metuere = a se teme, cavere = a se păzi, fugere = a fugi, vitare, evitare = a se feri etc.

Cave canem . = fereste-te de câine.

Verbe care admit complement dublu (al persoanei şi al obiectului):

Rogare, poscere = a ruga, docere = a învăţa, vocare = a chema etc.

Magister pueros lectionem docet. = profesorul îi învaţă pe copii lecţia.

Verbe intranzitive care cer un complement intern derivat din rădăcina acestora.

Vivere = a trăi, somniare = a dormi, cantare = a cânta, pugnare = a lupta etc.

Somnium somniavi.= a dormi somnul.

2.Cu funcţia de complement circumstanţial, acuzativul poate exprima:

47

48

Locul - direcţia: Romam, domum eo. = Merg la Roma, acasă.

- întinderea în spaţiu: Per Romam ambulo. = Ma plimb prin Roma.

Timpul - întinderea în timp: Per multos annos vixit. = A trăit mulţi ani.

Ablativul

Are funcţie de complement circumstanţial:

1. de loc - separativ: Domo, ex Italia profectus est. = a plecat de acasă , din Italia.

- locativ: In urbe sum. = sunt în oraş.

2. de timp - In pueritia . = în copilărie.

3. de mod, de cauză, de instrument, sociativ. Variis modis. = În feluri diferite.

Metu = de teamă.

Gladiis pugnatum est . = s-a luptat cu săbiile.

Cum his legatis venit = a venit cu acesti soli.

Are funcţie de complement:

după verbe care arată o despărţire, o oprire.

după verbele deponente: utor (a se folosi), fungor (a îndeplini), fruor (a se bucura).

agentul (subiectul logic al propoziţiei) după un verb la diateza pasivă.

Subiect în ablativul absolut.

Aplicaţii:

Traduceţi texul şi analizaţi morfo-sintactic substantivele şi verbele din text:

Terra est locata in medio mundi, vestita floribus, herbis, arboribus, frugibus. Adde fontium gelidas

perennitates, liquores perlucidos amnium, impedimentium montium altitudines, immensitatesque camporom.

At vero quanta maris pulchritudo!(....)

Cicero, (De natura deorum, 2, 39)

Cuvinte:

loco,-are = a aşeza impendeo,-ere = a atârna

fruges,-um = roade vero = într-adevăr

addo,-ere,-didi,-itum = a adăuga volucris,-is = pasăre

fontium gelidas perennitates = providus,-a,-um = întelept

izvoarele veşnic reci sagax,-acis = iscusit

liquor,-oris = apă memor,-oris = care ţine minte

perlucidus,-a,-um = foarte limpede animans,-ntis = vieţuitoare

48

49

amnis,-is = râu particeps,-ipis = părtaş

49