80404083 limba latina

Curs de Limba Latină

Morfologia Nominală

2007

7

Sumar

Sumar………………………………………………………………. 7

Argumentum………………………………………………………. 10

Importanţa limbii latine…………………………………………... 12

Modulul I…………………………………………………………… 16

Alfabetul latin………………………………………………………. 16

Sistemul vocalic…………………………………………………….. 16

Sistemul consonantic……………………………………………….. 17

Diftongii…………………………………………………………….. 17

Pronunţarea…………………………………………………………. 17

Accentuarea………………………………………………………… 19

Exerciţii de autoevaluare…………………………………………… 19

Modulul II…………………………………………………………. 22

Substantivul – generalităţi…………………………………………. 22

Declinarea I……………………………………………………….. 25

Exerciţii de autoevaluare………………………………………….. 26

Vocabular…………………………………………………………. 30

Declinarea a II – a………………………………………………… 32

Exerciţii de autoevaluare…………………………………………. 35

Vocabular………………………………………………………… 41

Modulul III………………………………………………………. 46

Declinarea a III – a………………………………………………… 46

8


Vocabular………………………………………………………….. 55

Modulul IV……………………………………………………….. 58

Declinarea a IV- a…………………………………………………. 58


Vocabular…………………………………………………………. 63

Declinarea a V – a………………………………………………… 64


Vocabular………………………………………………………… 69

Modulul V……………………………………………………….. 71

Adjectivul – clasificare…………………………………………… 71

Flexiunea adjectivului……………………………………………. 73


Vocabular………………………………………………………… 78

Modulul VI……………………………………………………… 80

Formarea comparativului………………………………………… 80

Flexiunea comparativului………………………………………… 82

Complementul comparativului…………………………………… 82

Formarea superlativului………………………………………….. 83

Flexiunea superlativului………………………………………….. 84

Comparaţia neregulată……………………………………………. 85

Complementul superlativului…………………………………….. 89


Vocabular………………………………………………………… 96

Modulul VII……………………………………………………… 100

Pronumele personal……………………………………………….. 100

Pronumele reflexiv………………………………………………… 101

Pronumele posesiv…………………………………………………. 102


Vocabular………………………………………………………….. 107

Modulul VIII……………………………………………………… 108

Clasificarea pronumelui demonstrativ…………………………….. 108

Flexiunea pronumelui demonstrativ……………………………….. 109


9

Vocabular…………………………………………………………… 112

Modulul IX………………………………………………………… 115

Pronumele relativ…………………………………………………… 115

Pronumele interogativ………………………………………………. 116

Pronumele nedefinit………………………………………………… 117


Vocabular…………………………………………………………. 123

Modulul X………………………………………………………… 127

Numeralul cardinal………………………………………………... 127

Numeralul ordinal………………………………………………… 130

Numeralul distributiv……………………………………………… 131

Numeralul adverbial……………………………………………….. 132

Numeralul multiplicativ…………………………………………… 133

Numeralul proporţional…………………………………………… 133

Numeralul fracţionar……………………………………………… 133

Numeralul nehotărât………………………………………………. 133


Vocabular…………………………………………………………. 136

Modulul XI………………………………………………………. 138

Instrumente gramaticale…………………………………………… 138

Prepoziţia………………………………………………………….. 138

Conjuncţia…………………………………………………………. 144

Interjecţia………………………………………………………….. 146

Modele de teste de evaluare……………………………………… 147

Dicţionar minimal, latin – român……………………………….. 153

Abrevieri………………………………………………………….. 170

Bibliografie……………………………………………………….. 171

10

Argumentum

Lucrarea de faţă îşi propune să fie o introducere în universul complex

al gramaticii latineşti dintr-o perspectivă sincronică, oprindu-se în primă fază

asupra flexiunii nominale şi a instrumentelor gramaticale. Ea va îmbina

teoria, expusă didactic, cu exerciţiul aplicativ necesar însuşirii acesteia, şi se

adresează studenţilor din anul I ai secţiei română – engleză I.D.D. şi zii

precum şi tuturor celor care vor să se iniţieze în tainele morfologiei acestei

limbi. Lucrarea a fost concepută în unsprezece module, care debutează cu

precizarea obiectivelor specifice fiecăruia. Urmează expunerea teoretică şi

consolidarea prin exerciţii de autoevaluare. Fiecare modul se încheie cu un

glosar de cuvinte, specific exerciţiilor propuse, pentru a facilita începătorilor

lucrul cu dicţionarul. În aceste glosare, pentru substantive se indică

nominativul şi genitivul singular, alături de genul substantivului fără a mai fi

înscrisă clasa morfologică (vezi lista de abrevieri): rosa, -ae f. trandafir;

pentru adjective, se indică nominativul singular pentru a se evidenţia

desineneţele şi tipul de flexiune, numărul de terminaţii, precum şi clasa

11

morofologică: carus, a, um (adj.3) drag; pentru numeral, se indică numeralul

şi tipul de numeral:septem (num.card) şapte; pentru pronume, se indică forma

de nominativ a pronumelui şi tipul de pronum:ille, illa, illud (pron.dem.)

acela; pentru verb, se specifică formele de bază, prima în întregime, iar

celelalte prescurtat, şi clasa morfologică: laudo, are, avi, atum (v.) a lăuda.

Dacă formele de bază ale verbului sunt neregulate, acestea sunt date în

întregime: reddo, ěre, didi, ditum, în afara prefixului: -re, care este deductibil.

Diferenţa între conjugarea a II –a şi conjugarea a III-a este înlăturată prin

marcarea vocalei lungi la cea dintâi: video, ēre, i, sum (v.) a vedea şi prin

marcarea vocalei scurte la cea de a doua: dico, ěre, xi, ctum (v.) a zice.

Datorită numărului scăzut de ore afectat acestui obiect în planul de

învăţământ la specializarea mai sus menţionată, am simplificat unele

informaţii teoretice, iar la altele am renunţat, deoarece frecvenţa lor în

exerciţiul practic era foarte redusă. Celor interesaţi în a aprofunda noţiuni de

gramatică istorică le recomandăm gramaticile lui N.I Barbu - Gramatica

limbii latine, I.I. Bujor – Fr.Chiriac – Gramatica limbii latine, Iancu Fischer

–Morfologia numelui, Gabriela Creţia – Morfologia verbului latin, Maria

Pârlog – Gramatica limbii latine, Virgil Matei – Gramatica limbii latine cu

exerciţii aplicative şi cheia acestora etc. Acest curs de limba latină nu

porneşte de la premisa excluderii celorlalte surse gramaticale, ci se doreşte a

fi un instrument optim de recapitulare şi aprofundare a cunoştinţelor

dobândite de elevi în liceu, dat fiind că în acelaşi volum vor fi concentrate

informaţia gramaticală, aplicaţiile, specifice fiecărei informaţii teoretice,

precum şi un vocabular minimal latin-român, necesar traducerii textelor.

12

IMPORTANŢA LIMBII LATINE

Parte integrantă a planului de învăţământ în cadrul profilului filologic,

limba latină este şi va rămâne piatra de încercare pentru multe generaţii de

elevi şi studenţi, din pricina caracterului ei matematic. În ciuda dificultăţilor pe

care le ridică studiul limbii latine, importanţa cunoaşterii acesteia pentru un

viitor românist, şi nu numai, este vitală.

În primul rând, studierea limbii latine trebuie să se facă nu ca scop în

sine, ci din perspectiva integratoare a culturii şi civilizaţiei greco-romane, ca

emblemă fundamentală a culturii europene. În arta literară sau cea plastică s-au

perpetuat teme şi tehnici specifice antichităţii greco-latine şi numeroase

discipline ştiinţifice au reluat unele idei şi metode antice împrumutate din

silogistica aristotelică, retorica greco-romană, dreptul roman. Contribuţia

majoră a latinităţii la societatea modernă reiese şi din terminologia şi sursele de

documentare ale unor ştiinţe socio-umane, şi ale naturii – istoria, filosofia,

dreptul, zoologia, botanica, medicina, farmacia, – care sunt de origine greco-

latină, din promovarea pluralismului cultural, a valorilor universale de justiţie,

de supremaţie a dreptului, de libertate a gândirii, moştenite de popoarele de

espresie neolatină, dar şi din faptul că ideea de umanism şi umanitate s-a născut

în perimetrul civilizaţiei romane şi a îmbrăcat haina expresiei latine. De

asemenea nu trebuie uitat că limba latină este instrumentul necesar elucidării

vestigiilor arheologice, numismatice şi epigrafice, descoperite pe teritoriul ţării

13

noastre, dovezi care pot susţine identitatea noastră naţională şi latinitatea

poporului român.

În al doilea rând trebuie avut în vedere că limba latină este baza de

pornire pentru limbile romanice, din care face parte şi limba română, şi trebuie

înţeles că studiul limbii române nu poate fi complet fără cunoaşterea şi

însuşirea temeinică a unor cunoştinţe considerabile de limba latină.

Ce trebuie să ştim mai întâi despre limba latină?

Limba latină face parte din grupul italic al limbilor indo-europene.

Limbile indo-europene reprezintă o familie extinsă de limbi care au evoluat

dintr-o limbă neatestată în texte scrise, dar reconstituită în secolul al XIX-lea

cu ajutorul gramaticii comparatiste. Principalele limbi indo-europene sunt:

limbile indiene, iraniene, baltice, slave, italice, celtice, germanice, greaca,

limbile toharice, anatoliene, armeana, albaneza, traco-frigiana.

Limba latină a fost mijlocul de comunicare în cadrul civilizaţiei

romane, care a luat naştere, potrivit legendelor, într-o mică aşezare de pe

malurile Tibrului, mai exact la marginea cetăţii Latium, lângă poalele colinei

Palatin, la 21 aprilie 753 sau 754 a.Chr. Pantele Palatinului constituiau un bun

aşezământ defensiv, protejat de Tibru şi de depresiunile mărginite de celelalte

coline: la nord Capitoliu, la sud, Aventin, la est Quirinal, Viminal, Esquilin

şi Caelius. Descoperirile arheologice au relevat prezenţa unei aşezări pe

Palatin la mijlocul secolului al VIII - lea a.Chr., dar şi prezenţa altor cetăţui

instalate în secolul al VII – lea a.Chr. pe colinele învecinate. Cetăţile situate pe

Palatin, Esquilin şi Caelius s-au aliat formând o unitate defensivă numită

Septimontium, care semnifică munţii fortificaţi. Mai târziu datorită unei erori

etimologice s-a crezut că este vorba de şapte coline.

Limba latină îşi derivă etimologia de la adjectivul Latinus, -a, -um, care

se traduce după cum afirma profesorul Eugen Dobroiu „din Latium, aparţinător

Latium-ului; al latinilor” (E.Dobroiu, 1994, 5). Latina s-a vorbit la început în

provincia Latium, teritoriu situat în zona centrală a peninsulei Apenine, care

era mărginit de fluviile Tibru şi Anien, de marea Tireniană şi de munţii

Apenini. Aici se vor pune bazele viitoarei Rome, cetate nu numai defensivă

prin aşezarea sa, ci şi un important nod comercial, deoarece, graţie insulei lui

Tiberius, Roma controla punctul de trecere posibil peste Tibru, iar Via Salaria,

drumul sării, asigura comunicaţiile între gurile Tibrului şi partea inferioară a

14

Italiei. Această poziţie explică în parte creşterea economică deosebită a Romei

şi diversitatea populaţiei sale.

Roma s-a constituit prin fuziunea a trei neamuri: latinii, sabinii şi

etruscii. Primele două erau populaţii italice de origine indo-europeană.

Diferenţa între ele este dată de momentul venirii lor în peninsula italică.

Latinii par să aparţină unui prim val de invadatori indo-europeni, care s-au

instalat în Italia în cursul mileniul al II.lea a.Chr. Deşi erau divizaţi în 21 de

triburi, adesea rivale între ele, ei au păstrat sentimentul originii comune şi s-au

unit într-o federaţie, numită Liga latină. Centrele religioase ale acestora erau

situate în munţii Albani. Sabinii aparţin unui al doilea val de invadatori indo-

europeni. Ei practicau rituri funerare de înhumare şi erau stabiliţi la nord-est de

Roma. Rolul jucat de Sabini în istoria Romei rămâne confuz, însă în legenda

răpirii Sabinelor este reflexul luptelor şi apoi al coalescenţei între comunităţi

învecinate, iar alternanţa de regi latini (Romulus, Tullus Hostilius) şi de regi

sabini (Numa Pompilius, Ancus Marcius) constituie dovada instalării la Roma a

familiilor sabine. Etruscii, contrar vecinilor lor, erau populaţie neindo-

europeană. Limba lor, încă foarte puţin cunoscută, nu are trăsături comune cu

dialectele italice. Chiar şi originea lor rămâne misterioasă, deoarece se

presupune că au venit din Frigia, din Asia Mică. Este probabil, ănsă, să fi venit

în Etruria înainte de valurile indo-europene. Etruria era aşezată la nord de

Roma. Prosperitatea ei venea de la agricultură, se pare că erau faimoşi pentru

calitatea vinului, dar şi din resurse miniere, în special fierul. S-au ocupat de

asemenea cu comerţul şi pirateria pe Marea Tireniană. De la greci, etruscii vor

prelua alfabetul, precum şi o întreagă suită de valori, în special în domeniul

artei, fapt ce va determina un progres rapid al civilizaţiei lor, net superioară

celei latine şi sabine. Bogăţia şi nivelul civilizaţiei etrusce au favorizat

construirea unor oraşe veritabile, adesea situate la o oarecare distanţă de mare

pentru a preveni atacurile piraţilor de pe mare. Construcţia de terasamente şi

canalele de aducţiune a apei, organizarea cetăţilor în jurul templelor şi a

monumentelor publice subliniază urbanismul lor. Cetăţile etrusce erau unite

într-o federaţie de douăsprezece cetăţi, dar aveau o politică independentă.

Etruscii au ocupat destul de repede o parte a Campaniei, iar Capua, fondată pe

la 600 a.Chr. era cel mai important oraş al lor. Între Etruria şi Campania, Roma

şi Liga latină existau căi de comunicare terestre, pe care cetăţile etrusce

15

intenţionau să le controleze. Astfel la sfârşitul secolului al VII-lea şi începutul

secolului al VI-lea, un rege etrusc, din ginta Tarquinius, va prelua puterea la

Roma. Ultimii regi ai Romei vor fi etrusci şi de alungarea lui Tarquinus

Superbus, ultimul rege etrusc, se leagă instaurarea Republicii la Roma, în 509

a.Chr. Despre acesta, Titus Livius, în lucrarea Ab Urbe condita, mărturiseşte că

necinstind-o pe soţia celui mai bun prieten al său, Lucreţia, a sfârşit prin a fi

alungat de la tron. Stăpânirea etruscă, în afara tiraniei pe care o prmovase,

deoarece la conducerea ţării era un singur om, care se sprijinea pe puterea

aristocraţiei, a avut şi efecte benefice, rămase vizibile până astăzi în istoria

Romei. Opera de desecare a mlaştinilor din jurul Romei este opera lui

Tarquinus cel Bătrân. El a strâns într-un mare canal toate râuleţele care

bordau Septimontium în ceea ce a purtat numele de Cloaca Maxima. Forum-

ul roman a devenit piaţa centrală a Romei, iar alte lucrări de drenaj între Palatin

şi Aventin au permis construirea Circului Mare (Circus Maximus). Etruscii au

fost de asemenea mari meşteri în prelucrarea bronzului şi a metalelor preţioase,

dar şi în arta inscripţionării mormintelor, vaselor şi statuilor.

Din 396 a.Chr până în jurul anului 200 a.Chr. Roma ajunge stăpâna

peninsulei Apenine, urmând ca până în 146 a.Chr. să ocupe toate teritoriile de

pe ţărmul Mării Mediterane, devenită Mare Nostrum. În secolul I p.Chr.

romanii deţineau supremaţia politică şi militară în Africa de nord, Asia vestică,

Europa sudică, centrală şi de vest, întinzându-se până în nordul Dunării, iar

limba latină a devenit limba oficială şi a administraţiei din provinciile aflate

sub stăpânire romană, acest fapt declanşând procesul de romanizare.

După ce unitatea politică a statului roman a încetat, limba latină nu a

murit, ci s-a păstrat prin fiicele sale, limbile romanice, provenite nu din latina

clasică, limba textelor literare, ci din limba latină vulgară sau populară. Limba

populară era numită sermo quotidianus şi era întrebuinţată de toţi vorbitorii de

limbă latină. Dovezi ale limbii latine vulgare există în inscripţii şi în datele

oferite de compararea limbilor romanice.

Care sunt însă limbile romanice? Cele mai cunoscute sunt italiana,

franceza, portugheza, spaniola, sarda, provensala, catalana, româna alături

de mai puţin frecventele dalmată, vie până la sfârşitul secolului al XIX-lea, şi

idiomurile retoromane. Chiar dacă limba latină, în evoluţie, a dat naştere

acestor limbi neolatine, ea a mai fost folosită ca limbă de cancelarie în perioada

16

medievală, alături de greacă şi slavonă şi multă vreme a fost emblema unei

formaţii cărturăreşti complexe.

Modulul 1

În acest modul veţi învăţa despre:

- alfabetul latin

- sistemul vocalic

- sistemul consonantic

- diftongi

- pronunţie

- accentuare

Alfabetul latin

Alfabetul latin este al doilea sistem de semne după cel grec, care

notează foneme, adică sunete prin care se reliefează sensul într-un complex

sonor dat. Romanii au împrumutat alfabetul de la etrusci cu aproximativ şase

secole a.Chr., care, la rândul lor, s-au inspirat din alfabetul grec întrebuinţat în

vreuna din coloniile greceşti ale Italiei sudice. Faptul acesta a fost stabilit pe

baza descoperirii de curând a vechiului alfabet etrusc, care cuprinde literele

folosite în vechile inscripţii romane, având aceeaşi formă şi la etrusci şi la

romani. Cel mai vechi document latin scris cu aceste însemne este o inscripţie

pe o agrafă de aur datând din anul 600 a.Chr., care a fost găsită în oraşul italian

Praeneste, de unde şi denumirea: Fibula de la Praeneste.

Alfabetul latin cuprinde douăzeci şi trei de litere: A, B, C, D, E, F, G,

H, I, K, L, M, N, O, P, Q, R, S, T, V, X, Y, Z.

Sistemul vocalic

În limba latină erau cinci vocale, care aveau atât cantitate scurtă, ă, ĕ, ĭ,

ŏ, ŭ cât şi cantitate lungă: ā, ē, ī, ō, ū. Cantitatea vocalelor sau a silabelor cu

centru vocalic era deosebit de importantă pentru că putea diferenţia cuvintele

17

semantic: pŏpulus – popor, pōpulus – plop, ăcer – arţar, ācer – ascuţit, dar şi

morfologic, făcând trecerea de la un caz la altul: N.sg. silvă, Abl.sg. silvā sau

de la o temă temporală la alta fugĭt – el fuge, fugīt – el a fugit.

Sistemul consonantic

În epoca clasică romanii au întrebuinţat următoarele consoane: b, c, d, f,

g, h, k, l, m, n, p, q, r, s, t, x, z. Iniţial scriau numai cu majuscule, urmând ca

scrierea cu litere mici să apară mult mai târziu. Litera h era considerată mai

mult o aspiraţie decât o consoană, pe care grecii o notau nu cu o literă, ci prin

nişte semne numite aspiraţii. De exemplu în cuvintele latineşti heri – ieri, şi

homo – om, litera h nu are vivacitatea din limba română. Litera z era folosită în

cuvinte de origine greacă: zona – cingătoare, Zama, Zephirus, iar litera y, ca

vocală s-a introdus mai târziu, tot pentru cuvinte greceşti: Dionysus, Aegyptus.

În limba latină nu existau literele j şi v chiar dacă în unele texte apar aceste

semne. Explicaţia ar consta în faptul că se dorea o evidenţiere între i vocală

imber - ploaie şi i semivocală Iupiter, respectiv u vocală ullus - vreunul şi u

semivocală ciuis – cetăţean.

Un caz special l-a reprezentat litera C, întrebuinţată în unele situaţii, la

început de cuvânt, şi pentru notarea lui G, şi pentru notarea lui C. În urma

reformei fonetice propusă de împăratul Claudius, 44-54 p.Chr, a fost creat un

semn nou, provenit din bararea literei C, astfel a rezultat litera G. A continuat

să se folosească acelaşi semn C doar în cazul unor nume proprii consacrate:

Caius-Gaius, prescurtat C. şi Cnaeus – Gnaeus, prescurtat Cn.

Diftongii

În limba latină sunt şase diftongi: au, în laudo, aula, aurora, eu, în

Europa, seu, neuter, ei, în interjecţia hei, ui, în huic, cui, ae, caelum, caecus,

oe, în poena, proelium. Atunci când grupurile ae şi oe sunt scrise cu tremă aë,

oë ca în cuvintele aër, aërius, sau poëta, coëgi se citeşte fiecare vocală, acestea

aflându-se în hiat.

Pronunţarea

18

Pronunţarea literelor alfabetului limbii latine nu este cu mult diferită de

cea a limbii române, fiind doar câteva grupuri care necesită o oarecare

familiarizare:

- s indiferent în ce poziţie s-ar afla, iniţială, mediană, finală,

interconsonantică sau intervocalică nu se sonorizează: satis, fusus, rosa;

- ce, ci, ge, gi se citesc aşa cum se scriu în accedere, Cicero,

genus, gigno;

- ti urmat de vocală se citeşte ţi, chiar dacă acest sunet nu exista

în limba latină în iustitia, amicitia; dacă este precedat de s, x,

t, sau când i este lung se pronunţă tot ti: ostium, mixtio,

Bruttius, totius;

- ngu se citeşte cum se scrie: sanguis, languidus, lingua;

- qu se pronunţă cv în aqua, aquila, numquam;

- ph se pronunţă f ca în philosophus, Pharsalia, phalanga;

- th se pronunţă t ca în theater, thesis, thesaurus;

- ch se pronunţă h ca în machina, Chios, chorus;

- rh se pronunţă r ca în rhetor, Rhodanus, Rhenus;

Se pare, însă, că la vremea latinităţii clasice, şi anume în timpul lui

Caesar şi al lui Cicero, adică în secolul I a.Chr., după cum au

demonstrat-o şi analizele fonetice şi lingvistice din limbile neolatine,

pronunţia era diferită. În urma congresului de limba latină de la

Bucureşti, din 1970 s-a ajuns la noua pronuntiatio restituta (noua

pronunţie reconstituită), potrivit căreia în antichitate ar fi funcţionat

următoarele reguli de pronunţie:

- ae şi oe se pronunţă ai şi oi: Caesar (Caisar), Poenus

(Poinus);

- ce, ci, ge, gi se pronunţă ke, ki şi ghe, ghi: Cicero (Kikero),

genus (ghenus), gigno (ghigno);

- grupul ti s-ar fi pronunţat în toate situaţiile la fel: ti actio,

amicitia (amikitia) şi nu ţi;

- v se pronunţa u, qu se pronunţa ku, iar ngu tot ngu, civis

(kiuis), aqua (akua), sanguis (sanguis).

Având în vedere că în majoritatea şcolilor din ţară se utilizează

19

pronunţia veche şi că numărul orelor destinate studiului morfologiei latine, la

profilul română - engleză, este limitat la două ore pe săptămână timp de două

semestre, ne vom menţine în aceeaşi linie a tradiţiei.

Accentuarea

În limba latină accentul depinde de cantitatea lungă (–) sau scurtă (ˇ) a

vocalei din silabă. Când accentuăm trebuie să avem întotdeauna în vedere

ultimele trei silabe ale unui cuvânt trisilabic sau polisilabic.

1. Accentul nu stă niciodată pe ultima silabă.

2. Când silaba penultimă este lungă accentul stă pe aceasta. O silabă

poate fi lungă când:

- conţine un diftong: póena, áula, Cáesar, cáesius ;

prin natura ei: natúra, Románus, caerimónia

- cuprinde o succesiune de vocală urmată de două sau mai

multe consoane: sempitérnus, modéstus.

3. Când silaba penultimă este scurtă accentul se retrage pe silaba

antepenultimă. O silabă poate fi scurtă când conţine o succesiune

de două vocale: sapiéntĭa, léctĭo, sau o succesiune de vocală,

consoană, vocală: tímĭda, tácĭta.

În cazul cuvintelor bisilabice accentul stă întotdeauna pe prima silabă:

Róma, céna, iar în cuvintele monosilabice accentul cade pe vocala pe care

acestea o conţin: úrbs, árx, ars, dux, lex.

Exerciţii de autoevaluare:

Citirea şi pronunţarea

Ae-e

Aetas, aedes, aedificium, aedilis, aeger, aequalis, Aeneas,

aequitas, aes, aestas, Aethyopia, aevum, caecus, caedes, Caesar, caeruleus,

caelum, Maecenas, minae, Mycenae, praeceptum, praeda, saeculum, saepe,

saevitia, silvae.

20

Oe-e

Poena, oeconomia, moenia, foeditas, phoenix, oestrus,

oenophorum, foederatus, proelium, Oedipus, Phoebus, foenum, Boeotia, coepi,

coeptum, coetus, foetidus.

Ae-ae, oe-oe

Aër, aërius, poëta, poëma, poëmatium, coëgi, coërcitas, coëmi.

Au-au, eu-eu

Auctor, auctoritas, audacter, audax, audeo, audientia, audio,

aufero, Aufidus, augeo, augurium, Augustus, aula, aura, Aurelianus, aureus,

auris, ausculto, autem, auspicium, eucharistia, euripus, Europa, Euterpe,

eurus, Euxinus, Eupater, neuter, seu, Deucalion.

Qu-cv

Aquila, aqua, quadratus, quaero, quaestor, quam, qui, quinque,

Quirites, quotidie, relinquo, sequor, Sequana, sequens, Tarquinus, Torquatus,

usque, undique.

Ngu –ngu

Languor, languidus, lingua, sanguineus, sanguis, unguis,

angulus, angustus, lignum, ungula, longus.

Ti+voc - ţi, ti precedat de s, x, t – ti

Actio, patientia, petitionem, inclinatio, nationis, scientia, tertius,

amicitia, iustitia, gratia, timeo, tinctilis, timidus, bestia, quaestio, Sextius,

vestio, Vettius.

Consoana h

Habeo, haedus, herba, heres, honor, haruspex, harena, historia,

humanus, humus, hasta, hedera, hodie, hospes, hostis.

Grupurile ch, ph, rh, th

Pulcher, machina, chorda, Charon, charta, chelae, Chios,

philosophia, phalanga, Pharsalia, Phidias, phoca, phrasis, Phoebus, physica,

21

Rhea, Rhodos, Rhodanus, Rhenus, rhombus, rhytmicus, theatrum, thesis,

thermae, thesaurus, thema, theca, Thracia.

Consoanele geminate

Accedo, succedo, accipio, accesus, additio, addoceo, addubito,

adduco, affero, affinis, affirmatio, affluo, affundo, agger, agglomero,

agglutino, aggredior, annus, annona, appareo, terra, turris, curriculum, curro,

amissum, necessitas, mitto.

Accentuarea

Abduco, aboleo, adiutorium, administratio, admitto, breviarium,

brachium, bellator, cultura, caeruleus, caliginosus, calumnia, diligentia,

diffusus, discipulus, dissuadeo, dormire, philosophia, honoris, formosus,

fluvialis, forabilis, formula, gladiatura, gratificatio, hibernaculum, extenuatio,

exustio, gladiator, perfida, iunior, insidiator, intemperatus, patria, animalia,

habitant, homines, dominus, sempiternus, silvarum, natura, vivunt, labore,

agricolae, cerasi, continent, antiquus, arida, negotium, pecunia, pons, pater,

aes, palaestra, fortitudo, fortuna, purpura, pietas, sermonis, Latinorum,

divitias, utilitas, magister, mediterraneus, magistratus, obligatio, obtrectatio,

opulentus, paternus, peccatum, patrimonium, pestilentia, similitudo,

stragulum, superficies, testimonium, tumulus, universus, venenum, volatilis,

Vulcanus.

Modulul II

În acest modul veţi învăţa:

- noţiuni introductive despre substantiv

- declinarea I

- declinarea aII-a

Morfologia este partea gramaticii care studiază părţile de vorbire.

Morfologia poate fi divizată în morfologia nominală, care cuprinde:

substantivul, adjectivul, pronumele şi numeralul şi morfologia verbală în care

22

am inclus verbul şi adverbul, ca parte de vorbire intermediară între nume, prin

gradele de comparaţie, şi verb, prin determinare şi topică. Părţile de vorbire

neflexibile ca prepoziţia, conjuncţia şi interjecţia le vom include într-un capitol

special intitulat Instrumente gramaticale. Din enumerarea mai sus menţionată

se observă că în limba latină nu exista articolul. Această parte de vorbire este

tot de origine latină. Ea provine dintr-un pronume demonstrativ: ille, illa, illud,

în cazul articolului hotărât, respectiv dintr-un pronume nedefinit, unus, una,

unum, în cazul articolului nehotărât, care şi-au pierdut funcţia lor morfologică

primară.

Substantivul - generalităţi

Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumeşte lucruri,

fenomene ale naturii, acţiuni, sentimente, relaţii. Substantivele se clasifică după

felul lor în comune: terra, rosa, lupus, prunus, rex, tempus, civis, mare,

exercitus, dies şi proprii: Lucius, Marcus, Pompeius, Caesar, Caligula.

Categoriile gramaticale ale substantivului sunt declinarea, genul,

numărul, cazul.

Declinarea

Minimalizată în analiza gramaticală a limbii române, declinarea în

limba latină avea o importanţă deosebită, deoarece în cazul unei limbi sintetice,

cum era aceasta, desinenţele declinărilor ofereau informaţii nu numai asupra

cazurilor, ci şi asupra genului şi numărului. În limba latină sunt cinci declinări,

în timp ce în limba română s-au moştenit trei.

Declinarea este forma pe care o ia substantivul în trecerea lui prin cele

şase cazuri specifice limbii latine la singular şi plural. Apartenenţa unui

substantiv la o declinare este indicată de desinenţa genitivului singular.

Întotdeauna, în dicţionar, un substantiv latin va avea indicate două forme,

prima este nominativul singular, iar cea de a doua, genitivul singular.

Declinarea I are genitivul singular -ae.

Declinarea a II-a are genitivul singular -i.

Declinarea a III-a are genitivul singular –is.

Declinarea a IV-a are genitivul singular –us.

Declinarea a V-a are genitivul singular –ei.

23

Genul

Genul substantivelor are o structură bipolară fiind clasificat la un nivel

primar în animate şi inanimate, iar la un nivel secundar animatele se

structurează în genul masculin şi în genul feminin, în timp ce inanimatele

includ genul neutru.

Unele denumiri de persoane şi unele nume de specii de animale se pot

folosi pentru ambele genuri şi acestea poartă numele de nomina communia. În

cazul nevoii de particularizare a acestuia se adaugă substantivului un adjectiv:

civis Romanus – cetăţean roman sau civis Romana – cetăţeană romană, coniux

meus – soţul meu sau coniux mea – soţia mea, hic bos – acest bou sau haec

bos – această vacă, lepus albus – iepure alb sau lepus alba – iepuroaică albă.

Substantivele care au un anumit gen cu care exprimă ambele sexe se

numesc nomina epicoena. Astfel de genul masculin sunt corvus – corb,

corboaică, vultur - vultur, vulturoaică, de genul feminin vulpes – vulpoi, vulpe,

feles – pisică, motan.

Numărul

Numărul are aceeaşi structură binară ca şi genul. El se bifurcă în 1 (sg.)

şi >1(pl). La rândul ei pluralitatea implică 2 (numărul perechii) şi >2(care

implică mai mult de doi, mulţimea). În limbile indo-europene era foarte bine

marcat numărul perechii, dualul, ale cărui semne sunt mai evidente în greaca

veche decât în limba latină unde rămăşiţele sale se reduc doar la câteva

cuvinte: duo – doi, octo – opt şi ambo – amândoi. Se observă că marca dualului

în limba latină era desinenţa –o.

Cazul

În limba latină sunt şase cazuri: Nominativ, Genitiv, Dativ, Acuzativ,

Ablativ, Vocativ. În afară de acestea ea mai prezintă urme ale unui vechi caz

indo-european Locativul, care arăta situarea pe loc în timp şi spaţiu şi care are

desinenţe specifice doar la singular: la declinarea I, -ae, Romae - la Roma, la

declinarea a II-a şi a III, -i, Tarenti – la, (în) Tarent, Carthagini – la, (în)

Cartagina. La plural, şi ulterior şi la singular, Locativul va fi înglobat de către

Ablativ. Ablativul este de asemenea un caz specific limbii latine. Cazul ablativ,

24

la un nivel primar, poate indica plasarea în spaţiu, cu excluderea mişcării, şi

această funcţie a lui a făcut posibilă înglobarea ulterioară a Locativului,

separarea de un spaţiu, precum şi instrumentul cu care se realizează

acţiunea, din aceste funcţii primare derivând funcţii abstracte şi derivate, care

vor discutate pe larg la sintaxa cazurilor. Cazul ablativ este preponderent

circumstanţial şi poate fi identificat prin întrebările: unde? de unde? cu ce?

prin ce? din ce cauză? cum? când? etc.

Structura cuvântului

La nume, structura cuvântului constă în tema (identică cu radicalul) şi

terminaţia formată din vocală tematică şi desinenţă: amic-us, silv-a, exercit-

us.

Rădăcina sau radicalul este morfemul de bază, care conţine sensul

lexical al cuvântului: lup-, amic-, templ-, silv-, exercit-.

Prefixul este aşezat înaintea rădăcinii, căreia îi precizează sensul lexical

şi cu care alcătuieşte nucleul cuvântului: con-sul, ex-sul.

Vocala tematică (VT), defineşte clasa de flexiune, numită de obicei

declinare: -a-(I), -o/e-(II), ǿ(tip consonantic) şi –i-(III), -u-(IV), -e-(V).

Desinenţa este morfemul gramatical cel mai important al numelui şi

precizează categoriile gramaticale ale cazului, numărului şi uneori implicit

genului.

Declinarea I

Declinarea I cuprinde substantive de genul feminin: silva - pădure,

casa - casă, familia - familie, capra - capră, rosa - trandafir, terra -pământ, şi

excepţii masculine ca:

- nume de bărbaţi: Catilina, Numa, Cinna, Seneca;

- nume de popoare: Geta, Persa, Scytha;

- nume de fluvii: Aluta, Sequana, Garumna:

- nume de ocupaţii bărbăteşti: agricola - agricultor, nauta -

corăbier, poeta .- poet, auriga - vizitiu, scriba - scrib, athleta -

25

atlet, incola - locuitor, collega - coleg, conviva - oaspete,

paricida – paricid.

Substantivele declinării I au vocala tematică (VT) –a, iar desinenţa

genitivului singular este –ae. Substantivele feminine se declină la fel cu

substantivele masculine. La fel se declină şi adjectivele şi participiile terminate

în –a: purpurea - roşie, tacita – tăcută, candida – albă, nigra – neagră, laudata

– lăudată.

Singular Plural

N. terra N. terrae

V. terra V. terrae

G. terrae G. terrarum

D. terrae D. terris

Ac. terram Ac. terras

Abl. terra Abl. terris

Observaţii:

1. Există o veche terminaţie la G.sg. –as în expresiile pater familias

(şeful familiei), mater familias (stăpâna casei).

2. La G.pl se întrebuinţează de obicei desinenţa –um în loc de –arum

la următoarele tipuri de substantive:

a. drachma, amphora – drachmum, amphorum (monede

greceşti).

b. La substantivele compuse cu –gena şi –cola: terrigena (om,

născut al pământului), caelicola (locuitor al cerului) –

terrigenum şi caelicolum.

c. La nume greceşti de popoare terminate în –des: Aeneades,

Dardanides, Aeneadum, Dardanidum.

3. La D. şi Abl. pl, substantivele dea (zeiţă) şi filia (fiică), pentru a fi

distincte de deus (zeu) şi filius (fiu) de declinarea a II-a, adaugă

desinenţele –abus.

Unele substantive sunt defective de număr: divitiae – bogăţie, tenebrae

– întuneric, insidiae – capcană. Substantivul copia la singular înseamnă

26

belşug, la plural – trupe; substantivul littera la singular înseamnă literă,

la plural înseamnă scrisori. În cazul numelor de popoare, când ele sunt

la singular desemnează un individ care aparţine acelui popor, când sunt

la plural denumesc întregul popor: Geta - un get, Getae - geţii, poporul

get.


1. Recunoaşteţi categoriile gramaticale şi traduceţi în limba română

cuvintele de mai jos identificând şi formele de bază ale acestora:

aulam prudentia Numae

formicas disciplinae rosis

terrarum naturis capras

2. Puneţi substantivele de mai jos la cazurile D.sg., Abl. sg., V. pl., G.

pl., Ac. pl:

concordia, -ae tabula, -ae pugna, -ae

ara, -ae rana, -ae via,- ae

sapientia, -ae, modestia, -ae Geta, -ae

3. Traduceţi în limba latină cuvintele de mai jos:

ale unei păduri pentru prietenie despre încredere

pe nişte greieri la ospeţe prin nişte capcane

găinilor către o fată unor scrisori

4. Traduceţi sintagmele următoare în limba română:

coma puellae

vitam feminarum

mensis epulis

epistulae amicis

aleae fortunae

disciplinas scholis

aqua pluviae

terra silvis

27

nautae ripa

vitis pulchris

aula magna

columnarum rectarum

discordiae malae

terrae agricolarum

epistulas amicae

famam gloriae

amica magnae modestiae

deam nostram Minervam

5. Traduceţi sintagmele următoare în limba latină:

prin faima gloriei, pe corăbierii din furtună, prin armonia părerilor,

pentru înţelegerile fetelor, de la capra stăpânei, a unei mese de la ospăţ,

nişte trandafiri pentru cosiţele fetelor, la statuile zeiţelor din Roma, cu

amfore de apă, pe altarul flăcărilor, ale altarelor flăcări, de către

capcanele luptelor, pentru înţelegerile prieteniei, capcanei

porumbelului, pentru înţelegerea prieteniilor .

6. Ataşaţi adjectivele din coloana din dreapta substantivelor adecvate

din coloana din stânga, la cazul la care sunt acestea, şi traduceţi

sintagmele formate:

Aquae longa

Epistulam pulchra

Statuas rapida

28

Rosarum pigra

Silvis rosea

Terra tenera

Puellis fecunda

Caprarum honesta

Dea nigra

7. Declinaţi la numărul plural: pugna, umbra, victoria, filia.

8. Traduceţi: copia et fortuna, famam et memoriam, causa pugnae,

victoriae et gloria, fuga et curae.

Funcţiile cuvintelor într-o propoziţie sunt indicate prin desinenţe. În

limba latină ordinea cuvintelor nu este rigidă, dar cu toate acestea există

câteva particularităţi:

- Verbul stă de obicei la sfârşitul propoziţiei: Italiam cum

nautis petit. (Se îndreaptă spre Italia împreună cu marinarii).

- Adjectivul precedă de obicei substantivul: Novam patriam

condidit. (A întemeiat o nouă patrie).

- Atributul substantival în genitiv poate sta atât în faţa numelui

cât şi după acesta: nautae terra sau terra nautae (pământul

marinarului).

- Atributul substantival în genitiv este plasat de obicei între

nume şi atribut adjectival: nova puellae patria (noua patrie a

copilei) sau între nume şi prepoziţie: in puellae patria (în

patria copilei).

- Complementul stă de obicei înaintea verbului: Italiam cum

nautis petit.

9. Traduceţi textul în limba română:

Nostra terra densas silvas habet ubi deabus Romanis amoenae arae

sunt. Aquae rapidae claraeque illas contingunt et puellae tenerae suas

pallias eo lavant. In antiqua Italia poetae epulis cantabant et magnam

laetitiam convivis donabant. Romam revertit Via Appia.

Convivae epulis ad tabulas non sedebant sed discumbebant. Disciplina

non est scholae sed vitae. Ancillae pecunias et copiam non habebant.

Impudentia est puellam feminae antiquae respondere. In comis

puellarum Romanarum matronarum cicadae aureae sunt. Flammae

irae multas amicitias occidunt. Helena pulcherrima femina erat et

causa pugnae fuit. Victoria Graeca orta a nauta perito est. Troiae

caterva catervam Graecam audacia et fama superabat. Sed caterva

Graeca in statua equina se condidit. Troiana caterva machinam ad

Troiae portam traxit et ita caterva Graeca in umbra nocturna Troiam

occupavit.

10. Traduceţi în limba latină:

Statuile zeiţelor romane sunt lângă altare înalte. Broaştele omoară

greieri pentru masă. O femeie avea o fată de o prostie nemăsurată.

Slujnicele aruncă mingi tinerelor stăpâne. Prin porumbei femeile trimit

scrisori tainice prietenelor. Atleţii aleargă în luptă pentru bani şi pentru

glorie. Sunteţi într-o pădure mare şi deasă. Tinerele fete îşi povestesc

adesea grijile femeilor. Reputaţia tinerelor fete este adesea grija

femeilor, dar constituie şi gloria lor. Renumele acestor femei va fi

veşnic graţie memoriei noastre. Apele asigură acum acestui pământ

fertilitatea, dar umbra pădurilor întunecă pământurile vecine.


După o luptă aspră Troia a fost distrusă de flăcări. Trupele greceşti au

ucis în palat pe regina Troiei şi pe familia acesteia. După ce Aeneas şi-a

părăsit patria, condus de stele, a ajuns în Italia, unde întemeiază o nouă

ţară. Acolo o ia în căsătorie pe Lavinia, fiica regelui Latinus.

12. Traduceţi în limba română:

Divina umbra Aeneam vocat. Nunc in Africa es, sed nova patria tua

non est hic, sed in Italia. Fugere debes ex Africae terris. Ita ante

auroram, Africam et miseram Elissam relinquit et Italiam cum nautis

suis petit et ibi novam Troiam condit. Elissa in silvis et viis Aeneam diu

petit et causam fugae nunquam intellexit.

Vocabular:

Adiungo, ĕre, xi, tum

(v.) a uni, a adăuga.

Aeneas, ae (m.)

Enea. (fiul lui Anhise).

Africa, ae (f.) Africa.

Agricola, ae (m.)

agricultor.

Alea, ae (f.) zar.

Altus, a, um (adj.3)

înalt.

Amica,ae (f.) prietenă.

Amicitia, ae (f.)

prietenie.

Amoenus, a, um

(adj.3) plăcut.

Amphora, ae (f.)

amforă.

Antiquus, a, um

(adj.3) vechi, bătrân.

Aqua, ae (f.) apă.

Ara, ae (f.) altar.

Asper, a, um (adj.3)

aspru aprig.

Athleta, ae (m.) atlet.

Audacia, ae (f.)

îndrăzneală.

Aula, ae (f.) sală,

clasă.

Aurora, ae (f.)

dimineaţă.

Canto, are, avi, atum

(v.) a cânta.

Capra, ae (f) capră.

Caterva, ae (f.)

trupă.

Causa, ae (f.) cauză.

Cicada, ae (f.) greier.

Clarus, a, um (adj.3)

strălucit.

Columba, ae (f.)

porumbel.

Columna, ae (f.)

coloană.

Coma, ae (f.) plete.

Concordia, ae (f.)

înţelegere.

Condo, ĕre, di, itum

(v.) a întemeia.

Constituo, ĕre, ui,

itum (v.) a hotărî, a

constitui.

Contingo, ĕre, i, tum

(v.) a atinge.

Conviva, ae (m.)

mesean.

Copia, ae (f.) belşug.

Cura, ae (f.) grijă.

Curro, ĕre, si, sum

(v.) a alerga.

Dea, ae (f.) zeiţă.

Debeo, ēre, ui, itum

(v.) a trebui.

Deletus, a, um (adj.3)

distrus.

Densus, a, um (adj.3)

des.

Disciplina, ae (f.)

învăţătură.

Discordia, ae (f.)

neînţelegere.

Discumbo, ĕre, ui,

itum (v.) a sta culcat.

Diu (adv.) mult timp.

Divinus, a, um (adj.3)

divin.

Do, are, avi, atum (v.)

a da.

Domina, ae (f.)

stăpână.

Dono, are, avi, atum

(v.) a da.

Ductus, a, um (adj.3)

dus.

Elissa, ae (f.) Elisa.

Epistula, ae (f.)

scrisoare.

Epulae, arum (f.)

ospăţ.

Equinus, a, um (adj.3)

de cal.

Fama, ae (f.) faimă.

Familia, ae (f.)

familie.

Fecundus, a, um

(adj.3) fertil, mănos.

Femina, ae (f.)

femeie.

Fiducia, ae (f.)

încredere.

Flamma, ae (f.)

flacără.

Formica, ae (f.)

furnică.

Fortuna, ae (f.)

soartă.

Fuga, ae (f.) fugă.

Fugio, ĕre, i, itum (v.)

a fugi.

Gallina, ae (f.) găină.

Geta, ae (m.) get.

Gloria, ae (f.) glorie.

Habeo, ēre, ui, itum

(v) a avea.

Hic (adv.) şi

(pron.dem.) aici,

acesta.

Iacio, ĕre, ieci, iactum

(v.) a arunca.

Ibi (adv.) acolo.

Impudentia, ae (f.)

neruşinare.

Insidiae, arum (f.)

capcană.

Intellego, ere, xi, tum

(v.) a înţelege.

Ira, ae (f.) mânie.

Italia, ae (f.) Italia.

Laetitia, ae (f.)

bucurie.

Lavo, are, avi, atum

(v.) a spăla.

Longus, a, um (adj.3)

lung.

Machina, ae (f.)

uneltire.

Magnus, a, um (adj.3)

mare, imens.

Malus, a, um (adj.3)

rău.

Memoria, ae (f.)

memorie, amintire.

Mensa, ae (f.) masă.

Minerva, ae (f.)

Minerva.

Miser, a, um (adj.3)

sărman, nefericit.

Mitto, ĕre, si, sum (v.)

a trimite, a încredinţa.

Modestia, ae (f.)

modestie, cumpătare.

Multus, a, um (adj.3)

mult.

Narro, are, avi, atum

(v.) a povesti, a relata.

Natura, ae (f.) natură.

Nauta, ae (m.)

corăbier.

Nocturnus, a, um

(adj.3) nocturn.

Novus, a, um (adj.3)

nou.

Numa, ae (m.) Numa

Numquam (adv.)

niciodată.

Occido, ĕre, si, sum

(v.) a ucide.

Occupo, are, avi,

atum (v.) a ocupa.

Ortus, a, um (adj.3)

născut.

Pallia, ae (f.) manta.

Pecunia, ae (f.) bani,

avere.

Peritus, a, um (adj.3)

priceput.

Peto, ĕre, ivi, itum

(v.) a se îndrepta.

Piger, ra, rum (adj.3)

leneş.

Pluvia, ae (f.) ploaie.

Porta, ae (f.) poartă.

Procella, ae (f.)

furtună.

Prudentia, ae (f.)

prudenţă.

Puella, ae (f.) fată.

Pugna, ae (f.) luptă.

Pulcher, ra, rum

(adj.3) frumos.

Rana, ae (f.) broască.

Rapidus, a, um (adj.3)

iute.

Rectus, a, um (adj.3)

drept.

Regia, ae (f.) palat.

Regina, ae (f.) regină.

Relinquo, ĕre, i, tum

(v.) a rămâne.

Ripa, ae (f.) mal.

Roma, ae (f.) Roma.

Romanus, a, um

(adj.3) roman.

Rosa, ae (f.)

trandafir.

Roseus, a, um (adj.3)

roşu.

Sapientia, ae (f.)

înţelepciune.

Schola, ae (f.) şcoală.

Sedeo, ēre, i (v.) a sta.

Sempiternus, a, um

(adj.3) veşnic.

Sententia, ae (f.)

părere.

Silva, ae (f.) pădure.

Statua, ae (f.) statuie.

Stella, ae (f.) stea.

Stultitia, ae (f.)

prostie.

Supero, are, avi,

atum (v.) a

supravieţui.

Tabula, ae (f.) masă.

Tacitus, a, um (adj.3)

tăcut.

Tego, ĕre, i, ctum (v.)

a acoperi.

Tener, a, um (adj.3)

tânăr.

Terra, ae (f.) pământ.

Traho, ere, xi, ctum

(v.) a trage.

Troia, ae (f.) Troia.

Umbra, ae (f.) umbră

Via, ae (f.) drum,

cale.

Vicinus, a,um (adj.3)

vecin.

Victoria, ae (f.)

victorie.

Vita, ae (f.) viaţă.

Declinarea a II-a

Declinarea a II-a cuprinde:

- substantive masculine terminate în –us, atât comune: lupus -

lup, amicus - prieten, filius - fiu, deus - zeu, cât şi substantive

proprii: Lucius, Marcus, Aemilius, Cornelius;

- substantive masculine terminate în –er, puer - copil, gener -

ginere, socer - socru, liber – carte, ager -ogor;

- substantive masculine terminate în –ir, vir – bărbat.

- substantive neutre terminate în –um, templum – templu,

donum – cadou, imperium – comandă, bellum – război.

- Excepţii feminine terminate în –us, care denumesc:

a. nume de arbori şi pomi fructiferi: pirus – păr, prunus –

prun, cerasus – cireş, malus – măr, fagus – fag, platanus, i

- platan;

b. nume de ţări: Aegyptus, Epirus, Peloponesus;

c. nume de oraşe: Corinthus;

d. nume de insule: Cyprus, Rhodus, Samus, Delus.

La declinarea a II- a VT este -o/e-. Genitivul singular este -i.

Substantivele feminine se declină la fel cu substantivele masculine terminate în

-us. Doar la aceste substantive, terminate în -us la nominativ singular,

vocativul singular este diferit de nominativul singular, fiind –e. În rest V=N la

singular şi respectiv la plural. La genul neutru sunt trei cazuri identice:

N=V=Ac atât la singular cât şi la plural.

Singular Plural

Masculin Feminin Masculin Feminin

N. amicus cerasus N. amici cerasi

V. amice cerase V. amici cerasi

G. amici cerasi G. amicorum cerasorum

D. amico ceraso D. amicis cerasis

Ac. amicum cerasum Ac. amicos cerasos

Abl. amico ceraso Abl.amicis cerasis

Substantivele masculine terminate în- er, fie îl pierd pe e, ca în ager,

agri – ogor, magister, magistri - profesor, liber, libri – carte, fie îl menţin pe e,

ca în socer, soceri - socru, gener, generi -ginere, liber, liberi - zeul Bacchus,

puer, pueri - copil, vesper, vesperi - seară, liberi, liberorum - copii.

Substantivele care îl pierd pe e îşi schimbă radicalul începând cu cazul

genitiv singular. O dată ce acest radical a fost schimbat el rămâne aşa pe tot

parcursul declinării, mai puţin la N.sg şi V.sg unde e se menţine. La

substantivele la care e se menţine în radical pe parcursul flexiunii, declinarea se

face întocmai ca la substantivele masculine terminate în –us, adăugându-se

desinenţele la radicalul cuvântului.

Singular Plural

N. ager N. agri

V. ager V. agri

G. agri G. agrorum

D. agro D. agris

Ac. agrum Ac agros

Abl agro Abl.agris

Substantivele neutre au trei cazuri identice, N=Ac=V. La singular

desinenţa este –um, iar la plural desinenţa este –a.

Singular Plural

N.Ac.V. templum N.Ac.V. templa

G. templi G. templorum

D.Abl. templo D.Abl. templis

Observaţii:

Substantivele terminate în –ius şi –ium la nominativ singular fac

genitivul singular în –ii. Lucius – Lucii, ingenium – ingenii, consilium –

consilii.

Numele proprii de origine latină terminate la nominativ singular în –

ius, -aius, -eius, fac vocativul singular în –i: Publius – Publi, Cornelius –

Corneli, Lucius - Luci, Pompeius - Pompei, Horatius - Horati. La fel se

comportă substantivele: filius - fili, genius - geni şi pronumele posesiv meus -

mi.

Unele substantive fac genitivul plural în –um în loc de –orum.

a. nume de monede sau măsuri: nummus – nummum, sestertius –

sestertium, denarius – denarium.

b. nume de popoare: Grai – Graium, Argivi – Argivum, Pelasgi –

Pelasgum.

c. în câteva cuvinte lungi: consanguineus – consanguinem.

Substantivele humus – pământ, şi numele de oraşe şi insule mici de

declinarea a doua, la singular păstrează urmele unui vechi caz, numit Locativ,

a cărui desinenţă specifică este – i: humi – pe pământ, Corinthi – în Corint.

Unele substantive sunt defective de număr: castra, -orum – tabără,

arma, orum – armă, liberi, orum – copii.

Substantivul deus are o declinare particulară la plural:

N. V. dei, dii, di D.Abl. deis, diis, dis

Ac. deos G. deorum, deum


1. Indicaţi care din cuvintele următoare se declină precum dominus.

Este suficientă terminaţia –us a cazului nominativ singular pentru a

afirma că un nume este la declinarea a II-a?

populus, populi – popor genus, generis - categorie

tempus, temporis – timp tribunus, tribuni - tribun

modus, modi – fel corpus, corporis trup

manus, manus – mână socius, socii- aliat

legatus, legati – sol, locţiitor scelus, sceleris –crimă.

2. Declinaţi la plural servus, la singular locus şi la plural annus.

3. Traduceţi şi declinaţi la singular: animus et memoria, la plural: via

et murus, puella et amici, dei et fortuna, feminae servusque.

4. Indicaţi categoriile gramaticale ale următoarelor nume:

magistros

donis

lupae

terris

lupi

terram

dona

virorum

templum

rosarum

puero

lupe

nautam

cerase

dominus

fili

5. Declinaţi pulcher puer, bonus liber, femina et vir, miser servus,

ager silvaque.

6. Traduceţi în limba latină sintagmele:

Sclavii stăpânului, în grădinile stăpânilor, de către săbiile solilor, prin

vântul toamnei, cu un medic cu suflet, hrană pentru cocoşi, pe câmp cu

iezi, din grădina profesorului într-o seară de toamnă, cuţit pentru

mistreţ, pe cireşul din grădini, seara sub platani, lupule rău, pe destinele

prizonierilor, pe un cuvânt de elev, în Tarent la căsătoria prietenilor, în

vechiul Egipt al scribilor pricepuţi.

7. Traduceţi sintagmele, indicând categoriile gramaticale ale acestora:

Venti vesperorum, tecta domorum, foci templis, verba avi, officia

domino, remedium morbo, domum argenti, donum aurei domino,

auxilio frumenti captivis, nuntii incendii oppidorum, remedia

morborum puerorum, libertos instrumenta domini, pueros ornamenta

familiarum.

8. Traduceţi propoziţiile în limba română:

Advocati Romani in forum veniunt et suum officium exercent. Magistri

pueris oppidorum ornamenta ostendunt. Ostia templorum auro

argentoque tecta sunt. Pueri puniti domi stant et libros legunt.

Discipuli in ludis sub vesperum discunt. Rustici ex pratis frumenta cum

asinis legunt et saepe cum flagello eos ducunt.

9. Traduceţi propoziţiile în limba latină:

Bărbaţii neînfricaţi dau sfaturi bune pentru luptă. Cai iuţi trag carele în

războaie. Paharele au un preţ de doi talanţi. Profesorii îi învaţă pe copii

multe cuvinte. Ţăranii ară câmpul cu plugurile şi cu măgari. Stăpânii au

în ajutor mulţi sclavi şi un libert. Stăpânul casei îl eliberează pe Lucius,

sclavul său.


Post Aeneam Ascanius, Aeneae filius, in Italia diu regnat. Cum amicis

et magno servorum numero, Albam in amoeno loco condit. Post

Ascanius, Ascanii filius magno animo patriam regit, nec deos omittit.

Ita per multos annos Aeneae familia in Italia regnat. Tandem Proca

regnat qui duos filios gignit. Numitor post Procam patriae curam

accipiet, nam sapientissimus est: „O, fili, semper patriam in animo

habe, nam Albae dominus eris.” Sed mox Amulius, malus filius, eum ex

patriae muris expellit, filiosque interficit. Filiam quoque, Rheam

Silviam, Vestae vovet: ita neque nubere neque filium habere debet.

Fortuna vero deum Rheae Silviae obiicit: Rhea in silva ambulans,

deum videt. Deus Rheam Silviam amat. Ita Rhea gemellos pariet:

Romulus et Remus dei feminaeque filii sunt.

(după Titus Livius)


Amulius servo imperat: „Serve, Rheae Silviae filii in fluvii aquis perire

debent”. Servus vero Romulum et Remum in alveo collocat. In sicco

loco aqua deponuntur. Ibi nunc lupa gemellis mammas praebet neque

gemellos interficit. Tyrrani vero servus, Faustulus, gemellos invenit et

educat. Audaciam et patientiam animis gemellorum iniicit. Tandem,

post viginti annos, gemelli amicorum animos incendunt. Audacia

patriam mox liberant Amuliumque interficiunt. Avo patriae curam

reddunt. Romulus Remusque coloniam cum copiis condere statuunt in

ripa ubi aquis depositi erant. Ibi Remus ante Romulum sex vulturios

videt; Romulus, vero, mox duodecim vulturios videt. Vulturiorum

numero dei Romulum designant. Amici quoque Romulum salutant:

„Romule, nunc dominus es”. Ita Romulus ducendo fossam, coloniam

condit locumque appellat Romam. „O amici, per deos, semper servate

Romae muros”. Remus vero ridet: „Romule, Romae muri ridiculi

sunt!” Et fossam transilit. Romulus Remum ad pugnam vocat et

interficit. Post pugnam, Romulus Romam aedificare incipit et muro

cingit.



Cum Asia in regis Darii imperio esset, quidam Histiaeus, vir summo

ingenio, qui apud Darium erat, Aristagorae amico rem magnam

occulte nuntiare voluit. Servo suo igitur capillos totondit et in capite

nudo litteras scripsit. Postquam servus paucos dies domi mansit,

dominus ad Aristagoram eum ire iussit: „Cum in aedibus amici mei

eris, ait, caput tuum deradere ille debebit”. Servus, ut imperatum erat,

ad Aristagoram venit. Ille ut Histiaeus mandaverat fecit et hanc novi

generis epistulam legit.


Numa Pompilius domneşte după Romulus, deşi nu este fiul acestuia.

Numa este un bărbat bun şi drept care nu iubeşte luptele şi care îi

învaţă pe romani să fie buni şi pioşi şi să-i cinstească pe zei. De la

Numa romanii au deprins grija zeilor şi a zeiţelor, cultivându-le pe

Diana, Vesta şi Minerva.


După Tullus Hostilius în fruntea romanilor se află Ancus Martius, un

bărbat drept din familia lui Numa Pompilius. Putem citi despre viaţa lui

Tullus Hostilius în cartea întâi a lui Titus Livius. Din cauza faimei şi a

dreptăţii Ancus este un nou Numa. El se află întotdeauna lângă altare

căci se teme de zei. Când latini invadează Roma ei spun că Ancus nu

poate să conducă trupele căci niciodată nu se îndepărtează de altare.

Ancus însă prin multe lupte cucereşte pământurile latinilor şi duce pe

femeile, bărbaţii şi copiii captivi în Roma.


Servius Tullius censum instituit: nunc viros pro fortunis in centurias

distribuit. Erant centuriae oppulentissimorum Romanorum. In pugna

equos ducebant. Oppulentissimi viri galeam, clipeum, loricam

habebant. Hasta et gladio pugnabant. Erant Romani qui magnam

pecuniam non habebant et fundis tantum pugnabant. Tandem

proletariis pecunia non erat. Itaque non pugnabant, sed Servius

dicebat: Viri qui pecuniam et agros habent pro patria semper timebunt.

Miseri proletarii neque pecunia neque agros habetis et non potestis

pugnare bene quia pro patria non timebitis.

( după Titus Livius)


Lucium Tarquinium Romani Superbum vocabant, nam tyrannus erat.

Non tantum Tarquinio multa vitia erant, sed etiam armis et supliciis

iniustum regnum gerebat. Honestos Romanos interficiebat quod ita

pecuniam eorum capere poterat. Romanorum verba non timebat, et

saepe cum amicis in foro veniebat nam Tarquinius putabat: Erunt arma

non tantum in castris sed etiam in foro et in templis. Romani ubique

arma videbunt et pro vita sua timebunt. Tarquinius dicebat Romanis:

Bellum quoque cum Volscis, cum Rutulis gerere debemus; belli causam

inveniemus et Romanorum copias ducam. Tum Volscos mox vincemus,

tunc Rutulorum castra petemus et oppida capiemus. Pecuniam

habebimus et magnum templum in Capitolio faciemus. Populi quoque

animos delectabo quia Romani pulchra monumenta amant. Romani

vero neque vitam neque consilia Tarquini laudabant. A deis auxilium

frustra petebant.

( după Titus Livius)

17. Alegeţi adjectivele corespunzătoare pentru substantivele de mai jos,

care să corespundă în latină următoarelor sintagme - platanilor

înalţi din grădina poeţilor vestiţi, pe navigatorii neînfricaţi prin

furtuni aprige, nişte cadouri frumoase pentru bărbaţi harnici şi femei

dragi: (platanus, -i platan, hortus, -i grădină, poeta,-ae poet, nauta,

-ae navigator, procella, -ae furtună, donum, -i cadou, vir, -i bărbat,

femina, -ae femeie, altus, -a, um înalt, clarus, -a, um vestit,

impavidus, -a, -um neînfricat, asper, aspera, asperum aprig,

pulcher, ra, rum frumos, impiger, ra, rum harnic, carus, -a, -um

drag.

18. Cuvinte încrucişate:

Orizontal şi vertical la fel:

1. 1.loc (abl.pl), 2. grijă (nom.pl.),

3. 3. adesea

1 2 3

2

3

1 2 3

2

3

1. zid

(abl.pl.), 2.

Trandafir (ac.sg.), 3.

a fi (conj. prez.

pers.I pl.)

Orizontal:

1.opus mării (nom.pl.) 2.desin.ac.pl. - el este, 3.prieten (franceză)

4.stăpânului 5. desin.dat.pl. 6.zid (ac.pl).

Vertical:

în sfârşit 2. tu eşti 3. Roma (vice-versa) 4. fratele lui Romulus (gen.sg.)

5.măgarilor 6. şi - desin.ac.pl.


1.el răpeşte 2.eu voi ataca 3. tu te temi


1 2 3 4 5 6

2

3

4

5

6

1 2 3

2

3

1 2 3 4 5 6 7 8234567

1. mare (ac.pl) 2.palat regal

(N.sg) 3. eu voi iubi.

Orizontal: 1.femeilor 2.ei cugetă 3.spre Roma 4.şi–

eşti 5. ele doresc 6.Gnaeus (abrev.) - divinităţii 7. pe

aceasta – căci.

Vertical:

1.iată 2.soartă 3.eu 4.1999(cifre romane) – 499(cifre romane) 5.prin urmare

6.căci – negaţie 7.prep cu ac.sau abl. 8. stai – 990 (cifre romane)

Vocabular:

Accipio, ĕre, i, tum

(v.) a lua, a primi.

Advocatus, i (m)

avocat.

Aedifico, are, avi,

tum (v.) a clădi, a

înălţa, a construi.

Aegyptus, i (f) Egipt.

Aedes, is (f) lăcaş.

Ager, ri (m) ogor.

Aio (v. nereg.) a zice.

Alveus, i (m) albie.

Ambulo, are, avi, tum

(v.) a se plimba.

Amicus, i (m) prieten.

Amitto, ĕre, si, sum

(v.) a trimite, a

pierde.

Amo, are, avi, tum

(v.) a iubi.

Amoenus, a, um

(adj.3) plăcut.

Animus, i (m) spirit,

curaj.

Annus, i (m) an.

Antiquus, a, um

(adj.3) vechi, bătrân.

Apelllo, are, avi, tum

(v.) a chema, a numi.

Aper, ri (m) mistreţ.

Aratrum, i (n) plug.

Argenteus, a, um

(adj.3) de argint.

Aro, are, avi, tum

(v.) a ara.

Ascanius, ii (m)

Ascaniu.

Asinus, i (m) măgar.

1 2 3

2

3

Audacia, ae (f)

îndrăzneală.

Aureus, a, um (adj.3)

de aur.

Auxilium, ii (n)

sprijin, ajutor.

Avus, i (m) bunic,

strămoş.

Bellum, i (n) luptă,

război, bătălie.

Bene (adv.) bine.

Bonus, a, um (adj.3)

bun.

Campus, i (m) câmp.

Capillus, i (m)

păr, plete.

Capio, ĕre, i, tum (v.)

a prinde, a lua.

Captivus, i (m)

prizonier.

Caput, tis (n) cap,

ţeastă.

Centuria, ae (f)

centurie.

Cerasus, i (f) cireş.

Cibus, i (m)

hrană, mâncare.

Cingo, ĕre, cinxi,

ctum (v.) a înconjura.

Clipeus, i (m) scut.

Colloco, are, avi, tum

(v.) a aşeza.

Colonia, ae (f.)

colonie.

Conduco, ĕre, xi,

ctum (v.) a conduce, a

mâna.

Consilium, ii (n)

sfat.

Corpus, oris (n) trup.

Culter, ri (m) cuţit.

Currus, us (m) car.

Debeo, ēre, ui (v.)

a trebui.

Delecto, are, avi, tum

(v.) a încânta

Depono, ěre, ui, tum

(v.) a depune.

Deradeo, ěre, i, sum

(v.) a rade.

Designo, are, avi, tum

(v.)a indica.

Deus, i (m) zeu.

Dies, ei (f) zi.

Discipulus, i (m)

elev.

Disco, ěre, i, tum (v.)

a învăţa.

Distribuo, ěre, ui,

tum (v.) a împărţi.

Do, are, dedi, tum (v.)

a da.

Dominus, i (m) stăpân.

Donum, i (n) cadou.

Duco, ěre, xi, ctum

(v.) a duce, a mâna.

Educo, ěre, xi, ctum

(v.) a educa.

Eo, ire, ivi (ii), itum

(v.) a merge.

Equus, i (m) cal.

Exerceo, ēre, ui, tum

(v.) a exercita.

Expello, ěre, pepuli,

pulsum (v.) a

alunga.

Facio, ěre, feci,

factum (v.) a face.

Filius, ii (m) fiu.

Flagellum, i (n) bici.

Fluvius, ii (m)

fluviu.

Focus, i (m) foc.

Forum, i (m) for.

Fossa, ae (f) şanţ.

Frumentum, i (n)

recoltă.

Frustra(adv.) în zadar.

Fundus, i (m)

teritoriu.

Galea, ae (f) coif.

Gallus, i (m) cocoş.

Gemellus, i (m)

geamăn.

Genus,eris (n)

categorie.

Gero, ěre, si, stum

(v.) a purta.

Gigno, ěre, ui, tum

(v.) a naşte.

Gladius, ii (m) sabie.

Habeo, ēre, ui, tum

(v.) a avea.

Hedus, i (m) ied.

Honestus, a, um

(adj.3) cinstit.

Hortus, i (m) grădină.

Ibi (adv.) acolo.

Igitur (conj.) aşadar.

Impavidus, a, um

(adj.3) neînfricat.

Impero, are, avi, tum

(v.) a porunci.

Incendium, ii (n)

incendiu.

Incendo, ěre, si, sum

(v.) a incendia.

Ingenium, ii (n)

talent.

Inicio, ěre, ieci, ctum

(v.) a arunca.

Iniustus, a, um (adj.3)

nedrept.

Instrumentum, i (n)

unealtă.

Interficio, ěre, feci,

ctum (v.) a ucide

Invado, ěre, si, sum

(v.) a invada.

Invenio, ire, i, tum

(v.) a descoperi.

Ita (adv.) astfel.

Iubeo, ēre, iussi, sum

(v.) a porunci.

Iustitia, ae (f)

dreptate.

Iustus, a, um (adj.3)

drept.

Laudo, are, avi, tum

(v.) a lăuda.

Legatus, i (m) sol,

locţiitor.

Lego, ěre, i, tum (v.)

a culege, a învăţa.

Liber, ri (m) carte.

Libero, are, avi, atum

(v.) a elibera.

Libertus, i (m)

libert.

Locus, i (m) loc.

Lorica, ae (f) platoşă.

Ludus, i (n) joc,

şcoală.

Lupus, i (m) lup.

Magister, i (m)

îndrumător, profesor.


rău.

Mamma, ae (f)

mamelă.

Maneo, ēre, si, sum

(v.) a rămâne.

Manus, us (f) mână.

Medicus, i (m) medic.


sărman, nefericit.

Modus, i (m) mod,

fel.

Morbus, i (m) microb,

boală.

Mox (adv.) apoi.

Murus, i (m.) zid.

Nam (conj). căci.

Nec (conj.) şi nu

Non tantum, sed

etiam nu numai, ci şi.


nou.

Nubo, ěre, nupsi,

ptum (v.) a se

căsători

Nudus, a, um (adj.3)

lipsit de, gol.

Numerus, i (m)

număr.

Numquam (adv.)

niciodată.

Nunc (adv.) acum.

Nuntio, are, avi, tum

(v.) a anunţa.

Nuntius, ii (m) veste,

vestitor.

Nuptiae, arum (f.)

căsătorie.

Obicio, ěre, ieci, ctum

(v.) a ieşi înainte, a

se opune.

Occulte (adv.) pe

ascuns.

Officium, ii (n)

datorie.

Oppidum, i (n) cetate.

Oppulentus, a, um

(adj.3) bogat.

Ornamentum, i (n)

podoabă.

Ostendo, ěre, i, tum

(v.) a arăta.

Ostium, ii (n) intrare,

uşă.

Pario, ěre, ui, tum

(v.) a naşte.

Paucus, a, um (adj.3)

puţin.

Pecunia, ae (f) avere.

Pereo, ire, ui, tum (v.)

a pieri.

Peritus, a, um (adj.3)

priceput.

Peto, ěre, vi, tum (v.)

a cere, a ataca.

Pius, a, um (adj.3)

pios.

Platanus, i (f) platan.

Poculum, i (n) pahar.

Populus, i (m) popor.

Possum, posse, potui

(v.) a putea.

Postquam (conj.)

după ce.

Praebeo, ēre, ui, tum

(v.) a oferi.

Praesum, esse, fui (v.)

a fi în frunte.

Pratum, i (n) pajişte.

Pretium, ii (n) preţ.

Proletarius, ii (m)

cetăţean sărac.

Puer, i (m) copil,

sclav.

Quia (conj). fiindcă.

Quidam, quaedam,

quiddam (pron.nehot.)

un oarecare

Quamquam (conj.)

deşi.

Quod (conj.) fiindcă.

Quoque (adv.) chiar.

Rapidus, a, um (adj.3)

rapid.

Reddo, ěre, didi, tum

(v.) a înapoia.

Regno, are, vi, tum

(v.) a conduce.

Remedium, ii (n)

leac.

Rex, gis (m) rege.

Rideo, ēre, i, sum

(v.) a râde, aşi bate joc.

Ridiculus, a, um

(adj.3) ridicol.

Rusticus, i (m) ţăran.

Saluto, are, vi, tum

(v.) a saluta.

Sapiens, tis (adj.1)

înţelept.

Scelus, eris (n) crimă,

nenorocire.

Semper (adv.)

întotdeauna.

Servo, are, vi, tum

(v.) a sluji.

Servus, i (m) sclav.

Sex (num.) sase.

Siccus, a, um (adj.3)

uscat.

Socius, ii (n) aliat.

Statuo, ěre, i, tum (v.)

a hotărî.

Superbus, a, um

(adj.3) trufaş.

Supplicium, ii (n)

tortură.

Talantum, i (n) talant.

Tandem (adv.) în

sfârşit.

Tarentum, i (n)

Tarent.

Tectum, i (n) acoperiş.

Templum, i (n)

templu.

Tempus, oris (n)

timp.


tânăr.

Timeo, ēre, ui (v.)

a se teme.

Tondeo, ěre, totondi,

tonsum (v.) a tunde.

Transilio, ire, i, tum

(v.) a trece.

Tribunus, i (m) tribun.

Tunc (adv.) atunci.

Tyrannus, i (m) tiran.

Venio, ire, i, tum (v.)

a veni.

Ventus, i (m) vânt.

Verbum, i (n) cuvânt.

Vesper, i (m) seară.

Video, ēre, i, sum (v.)

a vedea.

Viginti (num. card.)

douăzeci.

Vir, i (m) bărbat.

Vitium, ii (n) viciu.

Volo, velle, volui (v.)

a vrea.

Voveo, ěre, i, tum

(v.) a făgădui.

Vulturius, ii (m)

vultur.

Modulul III


- declinarea a III-a consonantică

- declinarea a III-a vocalică

- substantivele fals consonantice

- substantivele fals vocalice

- substantive neregulate

Declinarea a III-a

Declinarea a III-a este de două tipuri: consonantică sau

imparisilabică şi vocalică sau parisilabică. Ambele conţin substantive

masculine, feminine şi neutre. Declinarea a III-a consonantică are tema

terminată în consoană: arbor, arboris - arbore, miles, militis –soldat, aestas,

aestatis – vară; la declinarea a III-a consonantică se observă inegalitatea

numărului de silabe între nominativ singular: iudex şi genitiv singular: iudicis

şi, de aceea, aceasta a mai fost numită şi declinarea a III-a imparisilabică.

Declinarea a III-a vocalică are tema terminată în vocala –i civis, civis –

cetăţean, ovis, ovis– oaie, avis, avis – pasăre, iar numărul de silabe între

nominativ şi genitiv singular este identic: N.sg. ovis, G.sg. ovis, de aceea i se

mai spune şi declinarea a III- parisilabică. Genitivul singular are desinenţa –is

la ambele tipuri de declinare. Spre deosebire de declinarea I şi declinarea a II-

a, la care genul putea fi recunoscut după desinenţa de sine stătătoare a

nominativului singular, la declinarea a III-a, datorită numeroaselor abateri

provocate de alterarea temelor terminate în dentale, guturale, labiale sau a celor

terminate în -l, -n, -r, nominativul singular poate avea multiple desinenţe după

cum urmează, în funcţie de cele trei cazuri:

- genul masculin se termină în: -o, -or, -os, -er, -es;

- genul feminin se termină în: -as, -is, -aus, -x, -us, -utis, -udis,

-s (precedat de consoană) şi în –es;

- genul neutru se termină în: -a, -e, -c, -l, -men, -t, ar, -ur, -us

(cu genitivul oris, -eris).

Flexiunea declinării a III-a consonantice şi a celei vocalice este

asemănătoare, cu excepţia următoarelor diferenţe:

a. la genul neutru Abl sg. la declinarea a III-a consonantică este –e,

la declinarea a III-a vocalică este –i.

b. la genul neutru N.Ac.V. plural este la declinarea a III-a

consonantică -a, la declinarea a III-a vocalică este –ia.

c. la toate genurile genitivul plural este la declinarea a III-a

consonantică -um, iar la declinarea a III-a vocalică este –ium.

Substantivele masculine se declină la fel ca cele feminine, iar genul

neutru are trei cazuri identice: N=Ac.=V

Declinarea a III-a consonantică

Singular Plural


N.V. consul virtus N.V. consules virtutes

G. consulis virtutis G. consulum virtutum

D. consuli virtuti D. consulibus virtutibus

Ac. consulem virtutem Ac. consules virtutes

Abl. consule virtute Abl. consulibus virtutibus

Singular Plural

Neutru

N.V.Ac. tempus N.V.Ac. tempora

G. temporis G. temporum

D. tempori D. temporibus

Abl. tempore Abl temporibus

Declinarea a III-a vocalică

Singular Plural


N.V. hostis navis N.V. hostes naves

G. hostis navis G. hostium navium

D. hosti navi D. hostibus navibus

Ac. hostem navem Ac. hostes naves

Abl. hoste nave Abl. hostibus navibus

Singular Plural

Neutru

N.V.Ac. mare N.V.Ac. maria

G. maris G. marium

D.Abl. mari D.Abl. maribus

Substantive fals consonantice

Unele substantive, deşi au aspect consonantic, prin felul în care se

termină tema şi prin numărul impar de silabe între nominativ şi genitiv

singular, au genitivul plural terminat în –ium în loc de –um: ars-artis - artă,

dos-dotis - zestre, fauces-faucium - gâtlej, fons-fontis – fântână, frons-frontis -

frunte, glis-gliris - şobolan, lis-litis - proces, mas-maris - mascul, mus-muris -

şoarece, nix-nivis - zăpadă, nox-noctis - noapte, pars-partis - parte, pons-pontis

- pod, strix-strigis - bufniţă, trabs-trabis – bârnă, urbs, urbis – cetate, oraş. În

acelaşi fel se declină numele în –as, -atis, şi în –is, -itis: Arpinas, Arpinatis –

locuitor din Arpinum, Quiris, Quiritis - cetăţean roman, Penates, Penatium –

zei ai casei. Substantivul civitas, civitatis are genitivul plural atât în –um cât şi

în –ium.

Substantivele neutre terminate la nominativ singular în -al, -ar, deşi par

să aibă aspect consonantic, ele reprezintă de fapt teme vocalice care l-au

pierdut pe –e final şi se vor declina în consecinţă precum substantivul mare,

maris. În această listă se pot include: animal, animalis – animal, calcar,

calcaris – pinten, tribunal, tribunalis – tribunal, exemplar, exemplaris – model,

exemplu. Excepţie fac nectar, nectaris – nectar, iubar, iubaris – splendoare,

hepar, hepatis – ficat, far, farris – grâu, care vor avea ablativul singular

terminat în –e şi nu în –i.

Substantive fals vocalice

Ca şi în cazul precedent există alte substantive, care, deşi au aspect

vocalic, reprezintă teme consonantice şi vor avea genitivul plural în –um:

accipiter, accipitris – uliu, apis, apis – albină, canis, canis – câine, frater,

fratris – frate, iuvenis, iuvenis – tânăr, mater, matris –mamă, mensis, mensis

lună, pater, patris – tată, sedes, sedis – scaun, senex, senis – bătrân, vates, vatis

– profet.

Observaţii

1. Unele substantive vocalice au acuzativul singular în –im şi ablativul

singular în –i: sitis, sitis – sete, tussis, tussis- tuse, vis – putere, Tiber, Tiberis -

Tibru Arar, Araris- Arar. Altele cunosc pentru cazurile menţionate mai sus atât

forme cu -em, -e, cât şi cu –im, -i: febris – febrem, febrim (Ac.sg.) sau febre,

febri (Abl.sg.) – febră, la fel: turris – turn, securis - secure, puppis – partea

din spate a unei corăbii. Substantivul ignis, ignis – foc, are ablativul singular în

–i, doar în expresii consacrate precum: aqua et igni interdicere – a

excomunica, ferro ignique vastare – a pustii prin sabie şi foc.

2. Alte substantive prezintă schimbări mari de radical pe parcursul

flexiunii: caro, carnis – carne, sanguis, sanguinis – sânge, nix, nivis – zăpadă,

iter, itineris – drum, iecur, iecinoris – ficat, senex, senis – bătrân. De aceea nu

trebuie să uităm că, dacă la genitiv singular radicalul se schimbă, el rămâne aşa

pe tot parcursul flexiunii.

! Nu uita: Este vital să ştii formele de bază ale unui substantiv, care

sunt nominativul şi genitivul singular.

3. Există o serie de substantive la declinarea a III-a, a căror flexiune

este neregulată şi de aceea ele necesită o atenţie sporită pentru a fi reţinute:

Iuppiter – divinitatea romană supremă, bos, bovis – bou, vis – forţă, putere,

vas, vasis – vas, iecur, iecoris (iecinoris) – ficat, iter, itineris – drum, cale.

NV. Iupiter

G. Iovis

D. Iovi

Ac. Iovem

Abl. Iove

La acest substantiv forma de nominativ a fost împrumutată de la

vocativ, care a rezultat din compunerea substantivului pater şi a temei Iou-. La

celelalte cazuri tema este Iov-. Fiind un substantiv propriu nu are decât

numărul singular.

Singular Plural

N.V. bos N.V. boves

G. bovis G. boum

D. bovi D. bobus (bubus)

Ac. bovem Ac. boves

Abl. bove Abl. bobus (bubus)

Singular Plural

N.V. vis N.V.Ac. vires

Ac. vim G. virium

Abl. vi D.Abl. viribus

Substantivul vas, vasis (neutru) la singular se declină regulat după

declinarea a III-a, în timp ce la plural are forme de declinarea a II-a, deoarece

el poate fi întâlnit la singular şi la această declinare cu formele: vasum, vasi.

La fel se întâmplă cu substantivul iugerum, iugeri (un sfert dintr-un hectar),

care la plural are la nominativ şi genitiv formele: iugera, iugerum, fiind de

genul neutru.

Plural

N.V.Ac. vasa

G. vasorum

D.Abl. vasis

4. Câteva substantive au forme doar la anumite cazuri: fas – ceea ce este

permis de legea divină, nefas – ceea ce nu este permis de legea divină, se

întrebuinţează doar la nominativ şi acuzativ singular şi au genul neutru. Fors –

întâmplare, noroc, se utilizează doar la nominativ şi ablativ singular forte – din

întâmplare, această ultimă formă adverbializându-se. Sponte – din iniţiativa,

are această formă doar pentru ablativ şi se foloseşte în expresii ca mea sponte,

tua sponte , sua sponte.

În acelaşi fel ca substantivele declinării a III-a se declină adjectivele din

a doua clasă de adjective, care au genitivul singular terminat în –is, precum şi

participiul prezent.


1. Declinaţi la numărul singular şi la numărul plural:

civis, homo, mulier, tempus.

2. Indicaţi categoriile gramaticale ale următoarelor nume:

regi ovium

tempora ove

tempus mari

mulierem maria

mulieres regibus

3. Traduceţi în limba latină cuvintele:

unui scriitor, pe nişte femei, ale unei crime, dintr-un crâng, prin

gladiatorii, într-o cuvântare, lecţiile, ale unor timpuri, pe mări,

animalelor.

4. Declinaţi la singular: bonus miles, novum genus, magna libertas şi la

plural: clarus civis, mare nostrum.

5. Căror cazuri le aparţin desineneţele: -is, -i, -e, dacă substantivele sunt

de declinarea I, a II-a şi a III-a?

6. Traduceţi sintagmele în limba latină:

Pumnale ale tâlharilor, prin efortul gladiatorului, din a consulului

cuvântare, vârfurile munţilor iarna, de către un soţ al unei femei, atacuri

cu legiuni de oameni, cicatricile de pe piept, cadavrului cetăţeanului,

femei de o mare sărăcie, teama de duşmanii cetăţii, primăvara în

dumbrava cu platani, despre regi vechi din vremurile antice, pe nişte

îndatoriri ale cetăţenilor oneşti, pe malurile fluviului adânc, în fântânile

cu apă ale oraşelor bogate, în mările adânci ale teritoriilor îndepărtate,

unor oi grase de pe câmpul păstorilor romani, pe toate animalele de pe

pământ, cu comandanţi ai unor soldaţi viteji în război, spre gladiatorul

învingător în luptele din circ, ale oamenilor săraci din cetatea galică, în

singurătatea mărilor calde, prin farmecul cuvintelor scriitorilor antici.

7. Traduceţi sintagmele indicând genul, numărul, cazul:

Coniuges mulierum ex civitatibus, flumina magnae latitudinis, arbores

magna altitudine, egestatem animalium, capita senum tecta nive, dote

mulierum suis coniugibus, temporibus noctium veris, somnium apium

hieme, amorem hominum pulchritudini.


Timore hostium homines ex civitatibus in nemora fugiunt. Veteres

scriptores arte scribunt et multa illustria volumina nobis donabant.

Oratio consulum multitudinem et omnia corda movet. Mercatores suas

mercedes in foro bono pretio vendent. Obsidiones alienorum militum

hominibus magnam calamitatem producunt et civitati magna paupertas

est. Cives magna voluptate gladiatorum certamina vident.


Părinţii îi sfătuiesc pe copii a se feri de câini. Omul fuge de moarte din

copilărie şi până la bătrâneţe. Salvarea soldaţilor stă în virtute şi nu în

viclenii. Umbrele nopţilor acoperă vârfurile munţilor. Poeziile de iubire

încântă inimile tuturor oamenilor. Sfaturile bătrânilor îi ajută mereu pe

cei tineri.


Brennus, saevus dux, praeerat Gallis, qui in Italia ad mare Adriaticum

vivebant. Postquam Clusium, Etruriae oppidum, a Romanis auxilium

adversus Gallos petivit, Brennus in agrum Romanum venit et castra ad

Alliam posuit. Unusquisque civis Gallorum magnum corpus et claram

virtutem fama acceperat; itaque novum belli et armorum genus timebat.

Postquam Brennus cum Romanis pugnam commisit, Galli magnam

caedem fecerunt. Pauci Romani superfuerunt, sed fugam ceperunt et

urbem hosti tradiderunt. Viri autem qui in urbe manserant patriae non

defuerunt: in Capitolium arma et frumentum portaverunt ibique

civitatis nomen defenderunt. Tum de Capitolio unusquisque miles filiam

aut coniugem ab hoste interfectam, pulchra deorum templa flammis

tradita, patriae terram multitudini Gallorum relictam videbat. Mox

Galli obscura nocte Capitolium ascendere tentaverunt. Nullus homo,

nullum animal hostem audiverat, praeter anseres Iunonis: Manlium,

clarum civem qui consul fuerat, de periculo monuerunt. Manlius

ceteros Romanos ad arma vocavit et magna virtute Gallos de Capitolio

praecipitaverunt. Tandem miseri Romani libertatem recuperare

cupiverunt. Magnum auri pondus Brenno dare debuerunt. Brennum

aurum accepit cum verbis etiam nunc notis: Vae victis.


11.Plasaţi fiecare adjectiv în propoziţia adecvată, realizând acordul în

gen, număr şi caz şi apoi traduceţi enunţurile rezultate: laetus –bucuros,

malus – rău, clarus – strălucit, tutus – sigur, novus - nou, propinquus –

învecinat, înrudit.

1.Nomen meum erit… 2.Mox…urbem petam. 3.Propter victoriam,

multitudo…fuerat. 4. …hominis vitia non laudamus. 5. Propter

praesidium urbs… erat. 6.Cuncti virtutem…consulis laudabant.

12.Formaţi ablativul singular, nominativ plural şi genitiv plural de la:

civis, pater, iuvenis, vis, calcar, genus.


Diu iuvenes qui pro civitate cum propinquis hostibus pugnaverunt non

tantum bona et agros, sed etiam coniuges et parentes, fratres et

sorores, senes et pueros defenderant. Deinde, praedae cupiditas

imperatores et legiones in Magnam Graeciam duxerat. Romani autem,

postquam cunctam Italiam vi occupaverunt, et urbs Roma Italiae caput

iam fuit, non diu pace manserunt, nec matres pro liberorum vita timere

desierunt. Nam Romani sine fine reges vincere et imperii fines augere

cupiverunt. (după Florus)


Hannibal secundum bellum Punicum cum populo Romano gessit, post

viginti duos pacis annos. Magna enim ira Poenorum animos tenebat

propter traditam Siciliam et aurum Romanis datum. Numquam tam

fortes milites, pro patriae libertate pugnantes, arma ceperant;

numquam talibus viribus hostes pugnaverant. Hannibali primum faciles

fuerunt victoriae, Romanisque, qui tandem vicerunt, acria pericula.

Amilcar, Hannibalis pater, Carthaginienses in Hispaniam duxerat

ibique feroces populos vicerat et urbem „Carthaginem novam”

vocatam aedificaverat. Hannibal autem, ubi puer erat, cum patre in

Carthaginis templum veniens, ante aram iuraverat: „Hostis populi

Romani semper ero; ubi primum iuvenis ero, in Italiam copias ducam;

pacem nunquam faciam”.

(după Cornelius Nepos)


De îndată ce a făcut drumul în Hispania, tânărul i-a încântat pe toţi

militarii prin forţa trupului şi a spiritului, asemănătoare lui Amilcar,

tatăl. Punii iubeau îndrăzneala nemăsurată a conducătorului. Hannibal

avea un corp pregătit pentru toate tipurile de munci, iar spiritul îndura

toate eforturile. Însă nemăsurate vicii egalau marile virtuţi ale

bărbatului: o cruzime inumană, o perfidie punică, nu iubea şi nu se

temea de nici o religie, de nici un zeu.


Mox Hannibal consilium cepit bellum cum Romanis legionibus gerere.

Itaque Saguntum, Hispaniae civitatem Romanis amicam, vi cepit;

omnes viros et feminas Poeni saevo modo interfecerunt. Deinde

Hannibal magnas copias Asdrubali fratri in Hispania reliquens, per

Galliam cum ingentibus viribus Italiam petivit. Prudens imperator

copias ad Italiam mari non transportavit, quia Romanis multae naves

iam erant. Itaque terrestri itinere milites duxit et per Alpes iter facere

debuit. Viri itineris pericula novi generis fama acceperant; sed ut

primum propinqua fuerunt, etiam veteribus militibus animus defuit,

nam facilem viam ad iugum, in locis abruptis, invenire non poterant.


Vocabular:

Ars, tis (f) artă. Ascendo, ĕre, nsi,

nsum (v.) a urca.

Asdrubal, is (m)

Hasdrubal.

Audacia, ae (f)

îndrăzneală.

Augeo, ēre, auxi,

auctum (v.) a spori.

Autem (conj.) însă.

Cacumen, nis (n) vârf.

Cadaver, is (n)

cadavru.

Caedes, is (f) măcel.

Calamitas, is (f)

nenorocire, dezastru

Calcar, is (n) pinten.

Canis, is (m) câine.

Capio, ĕre, cepi,

ptum (v.) a lua, a

prinde.

Carmen, nis (n)

poezie.

Carthaginienses, um

(m) puni.

Certamen, nis (n)

întrecere.

Ceter, is, e (adj.3)

celălalt.

Cicatrix, cis (f)

cicatrice.

Civis, is (m) cetăţean.

Civitas, tis (f) cetate.

Committo, ĕre, si,

sum (v.) a da, a comite

Coniux, gis (m.f.) soţ.

Consul, is (m)consul.

Cor, dis (n) inimă.

Cunctus, a, um (adj.3)

tot.

Cupiditas, tis (f)

poftă.

Cupio, ĕre, ivi, tum

(v.) a dori.

Defendo, ĕre, si, sum

(v.) a apăra.

Delecto, are, avi, tum

(v.) a delecta.

Desino, ĕre, sii, tum

(v.) a înceta.

Desum, esse, fui (v.)

a lipsi.

Dono, are, avi, tum

(v.) a dărui a da.

Duco, ĕre, xi, ctum

(v.) a conduce.

Dux, cis (m)

comandant.

Facilis, e (adj.2) uşor.

Ferox, cis (adj.1)

crud, feroce.

Finis, is (m) teritoriu.

Fortis, e (adj.2)

puternic.

Frater, ris (m) frate.

Fugio, ire, ivi, itum

(v.) a fugi, a se feri.

Fur, is (m) hoţ, tâlhar.

Genus, eris (n)

categorie, tip, fel.

Gero, ĕre, si, stum

(v.) a da, a face.

Gladiator, is (m)

gladiator.

Hiems, is (f) iarnă.

Hispania, ae (f)

Spania.

Homo, inis (m) om.

Hostis, is (m) duşman

Iam (adv.) deja.

Illustris, e (adj.2)

ilustru.

Imperator, is (m)

conducător.

Ingens, tis (adj.1)

uriaş, nemăsurat.

Inhumanus,a,um

(adj3) inuman.

Interficio, ĕre, feci,

fectum (v.) a ucide

Ira, ae (f) mânie.

Iter, itineris (n) drum.

Iuvenis, e (adj.2)

tânăr.

Labor, is (m) efort,

muncă.

Laetus, a, um (adj.3)

bucuros.

Lectio, nis (f) lecţie.

Legio, nis (f) legiune.

Libertas, tis (f)

libertate.


rău.

Maneo, ēre, si, sum

(v.) a rămâne.

Mare, is (n) mare.

Mercator, is (m)

negustor.

Merx, cis (f) marfă.

Miles, tis (m) soldat.

Moneo, ēre, ui, itum

(v.) a sfătui.

Mons, tis (m) munte.

Mors, tis (f) moarte.

Moveo, ēre, movi,

motum (v.) a

mişca

Mox (adv) abia.

Mulier, is (f) femeie.

Multitudo, inis (f)

mulţime.

Nemus, oris (n) crâng,

dumbravă.

Nomen, nis (n) nume.

Notus, a, um (adj.3)

cunoscut.

Nox, ctis (f) noapte.

Obscurus, a, um

(adj.3) întunecos.

Obsidio, nis (f) atac,

asediu.

Omnis, e (adj.2) tot,

toată.

Oratio, nis (f)

cuvântare, vorbire.

Ovis, is (f) oaie.

Paratus, a, um (adj.3)

pregătit.

Parens, tis (m)

părinte.

Paucus, a, um (adj.3)

puţin.

Paupertas, tis (f)

sărăcie.

Pectus, oris (n) piept.

Perfidia, ae (f)

perfidie.

Periculum, i (n)

primejdie.

Platanus, i (f) platan.

Pondus, eris (n)

greutate.

Pono, ĕre, sui, itum

(v.) a pune.

Porto, are, avi, tum

(v.) a purta.

Postquam (conj.)

după ce.

Praecipito, are, avi,

tum (v.) a se grăbi.

Produco, ěre, xi,

ctum (v.) a produce.

Propinquus, a, um

(adj.3) învecinat.

Pueritia, ae (f)

copilărie.

Pugio, nis (m) pumnal.

Pugno, are, avi, tum

(v.) a lupta.

Recupero, are, avi,

atum (v.) a recupera.

Religio, nis (f)

religie.

Relinquo, ĕre, reliqui,

ctum (v.) a lăsa, a

părăsi.

Rex, gis (m) rege.

Saevitia, ae (f)

cruzime.

Saevus, a, um (adj.3)

crud, sângeros.

Salus, tis (f) salvare.

Scelus, eris (n) crimă.

Scriptor, is (m)

scriitor.

Senectus, tis (f)

bătrâneţe.

Senex, i (adj.1) bătrân.

Similis, e (adj.2)

asemenea.

Soror, is (f) soră.

Sto, are, steti, atum

(v.) a sta.

Supersum, esse, fui

(v.) a supravieţui.

Talis, e (adj.2)

asemenea

Tego, ĕre, tetigi, tum

(v.) a acoperi

Tempus, oris (n)

timp.

Teneo, ēre, ui, tum

(v.) a ţine.

Tento, are, avi, tum

(v.) a încerca.

Terrester, ris, e

(adj.3) terestru.

Timor, is (f) teamă.

Trado, ĕre, didi, tum

(v.) a trăda.

Trasporto, are, avi,

tum (v.) a transporta.

Unusquisque,

unaquaeque,

unumquidque (pron.

nehot.) fiecare.

Urbs, is (f) cetate,

oraş.

Ut primum (conj.)

de îndată ce.

Vendo, ěre, didi, tum

(v.) a vinde.

Venio, ire, veni,

ventum (v.) a veni.

Ver, is (n) primăvară.

Vetus, eris (adj.1)

vechi.

Victus, a, um (adj.3)

învins.

Video, ēre, vidi,

visum (v.) a vedea.

Virtus, tis (f) virtute.

Vis (f) forţă.

Vivo, ĕre, vixi, ctum

(v.) a trăi.

Voco, are, avi, tum

(v.) a chema.

Volumen, nis (n)

volum.

Voluptas, tis (f)

plăcere.

Modulul IV


- declinarea a IV-a

- declinarea a V-a

- declinarea substantivelor compuse

Declinarea a IV-a

Declinarea a IV-a cuprinde substantive masculine, feminine şi neutre.

Substantivele animate se termină la nominativ singular în –us, iar cele

inanimate în –u. Vocala tematică (VT) la această declinare este –u-, iar

genitivul singular se termină în -us. Cele mai numeroase substantive sunt cele

de genul masculin: fructus, -us - fruct, rod, exercitus, -us – armată, adventus,

-us - sosire, senatus, -us – senat, impetus, -us - atac, magistratus, -us –

magistrat, etc. De genul feminin sunt doar câteva: acus, -us – ac, anus, -us –

bătrână, domus, -us – casă, idus, -us – idele, manus, -us – mână, penus, -us –

provizie, porticus, -us – portic, tribus, -us - trib, nurus, -us – noră, socrus, -us

- soacră, quercus, -us – stejar, ficus, -us – smochin, pinus, -us – pin. La genul

neutru se pot exemplifica: cornu, -us – corn, genu, -us – genunchi, gelu, -us –

ger, veru, -us, - frigare. Substantivele masculine se declină la fel cu cele

feminine, iar substantivele neutre au trei cazuri identice N.Ac.V.

Singular Plural


N.V. impetus porticus N.V. impetus porticus

G. impetus porticus G. impetuum porticuum

D impetui porticui D. impetibus porticibus

Ac. impetum porticum Ac. impetus porticus

Abl. impetu porticu Abl. impetibus porticibus

Singular Plural

Neutru

N.V.Ac. genu N.V.Ac. genua

G. genus G. genuum

D. genui D. genibus

Abl. genu Abl. genibus

Observaţii:

a. Uneori la cazul dativ singular se întâlneşte desinenţa –u în

loc de –ui.

Această contragere a fost cerută iniţial din necesităţi metrice, dar o putem

întâlni şi în proză la Tacitus sau Caesar.

b. La cazurile dativ şi ablativ plural ar fi trebuit ca desinenţa

să fie–ubus, aşa cum o cerea vocala finală a temei la care se adăuga desinenţa

–bus, însă sub influenţa declinării a III-a s-a generalizat desinenţa –ibus. Au

rămas câteva substantive, care au păstrat tot timpul desinenţa –ubus: acus –

ac, arcus – arc, artus – încheietură, lacus – lac, partus – naştere, pecu –

turmă, quercus – stejar, specus – peşteră, tribus – trib. La unele dintre acestea

desinenţa se explică prin evitarea confuziei cu unele substantive de la

declinarea a III-a care au D.Abl. plural în -ibus : arx, arcis – arc, ars, artis –

artă, pars, partis – parte.

c. Încă din epocă indo-europeană s-a observat o fluctuaţie a

unor substantive între declinarea a II-a şi declinarea a IV-a. Aşa este cazul

numelui domus, care putea fi găsit atât cu tema terminată în –o cât şi cu temă

terminată în –u. El aparţine declinării a IV-a, dar are forme şi de la declinarea a

II-a.

Singular Plural

N.V. domus N.V. domus

G. domus G. domuum domorum

D. domui D. domibus

Ac. domum Ac. domos domus

Abl. domo Abl. domibus

Substantivul domus are şi o formă de locativ, vechi caz indo-european,

care arată starea pe loc, domi – acasă. În afară de domus şi alte substantive de

declinarea a IV-a au la unele cazuri forme după declinarea a II-a ficus, pinus.

Acelaşi lucru se observă şi la unele substantive de declinarea a II-a care au

forme şi de la declinarea a IV-a: colus –i, cupressus, -i, laurus, -i.

d. Există o serie de substantive care se întrebuinţează doar la

ablativ singular în expresii precum: iussu – din ordinul, iniussu - fără poruncă,

ductu –sub conducerea, rogatu – la rugămintea.

e. La declinarea a IV- a nu există adjective.


1. Declinaţi la singular: senatus Romanus, vetus metus;

la plural: maximus casus, acer impetus;

la singular şi plural: domus et hortus, corpus et manus

2. Potriviţi adjectivele şi substantivele de mai jos în sintagme logice şi

traduceţi-le:

senatui institutum

adventum improbo

impetuum impigro

exercitibus fortium

manu celeribus

metus altos

lacus magni

3. Găsiţi în coloanele de mai jos cuvintele nepotrivite:

- clarus, tutus, novus, vetus, iucundus

- hortus, murus, modus, numerus, genus

- casus, virtus, metus, impetus, senatus

4.Recunoaşteţi categoriile gramaticale ale substantivelor de mai jos:

Nuribus, tribu, ficui, porticus, artum, specuum.


pe sosiri ale armatelor, din cauza magistraţilor din armată, pe un atac al

flancurilor, cu mâinile bătrânei, în smochinul din portic, pe lacul din

peşteră, nora din casa soacrei, pe o ceată a triburilor.

6. Traduceţi sintagmele indicând categoriile gramaticale ale acestora:

metus exercituum adventu hostium, genui anus, magistratus senatui,

arcuum quercuum, reditus domi multarum tribuum, visus difficilis nocte

in specubus, quercu ad ripam abruptam lacus, cursus magistratuum

Romanorum.

7.Traduceţi în limba română:

Pueri libenter fructus ficus edunt. In partubus anus doctae veniunt.

Exercitus victores sub arcum civitatis transeunt. Quercus altior ficu est.

Socrui magna torvitas est in nurum. Senatus exercitum ex specubus

latentem timet.


Flancurile de pedestrime nu aşteptau sosirea armatei. Iedul o ia în

coarne pe soacra cea rea. În lacurile din peşteri sunt mulţi peşti. O ceată

de oameni se plimbă prin portic şi vede stejarii, smochinii şi fructele

acestora le laudă. Oamenii din timpuri vechi aveau peşterile drept case.


Gallorum exercitu adversus Romam impetum faciente, senatus in urbe

mansit, sed Vestales procul fugerunt, quod civitas ignem servare

debebant. Multi quoque senes ac multae feminae urbem metu hostium

relinquebant. Vestalibus autem via ad Janiculum ducentem ascendere

incipientibus, Lucius Albanus, plaustro coniugem ac liberos vehens,

tale consilium cepit: pro coniuge liberisque Vestales et urbis Romae

ignem in plaustro posuit et, omisso coepto itinere, in oppidum Caere

vexit. Ibi Caerites maxima veneratione Vestales acceperunt. Itaque

Romani sacra caerimonias vocaverunt.

(după Valerius Maximus)


In Hispania Asdrubalem, Hannibalis fratrem, cum maximo exercitu

relictum, duo fratres, Cn. et P. Scipio, in multis vicerant proeliis.

Talibus vero ducibus casu interfectis, senatus in Hispaniam filium P.

Scipionis cum imperio misit, quattuor et viginti tantum annos natum.

Romani iuvenis virtutem laudare post pugnam apud Ticinum

commissam coeperant, quod Scipio, qui tum etiam puer erat, bene

pugnaverat patremque vulneratum et ab hostibus pressum defenderat et

in tutum locum duxerat.



După ce a dus legiunile în Cartagina nouă, a cucerit cetatea printr-un

atac aprig şi acolo a smuls din mâinile punilor o mare bogăţie de aur şi

de grâne. Apoi i-a eliberat pe nobilii Hispaniei, învinşi în crâncene

lupte, şi i-a numit prieteni ai poporului roman. După aceea a câştigat de

partea sa prin generozitate şi clemenţă toate cetăţile din Pirinei până la

columnele lui Hercule. Atunci mulţimea fericită l-a numit pe Scipio

rege, dar acesta a răspuns: „Numele de conducător dat de către soldaţii

mei este mai frumos decât numele de rege.” Toţi l-au lăudat pe Scipio

care a refuzat o asemenea glorie.


Atunci Hannibal l-a chemat pe Hasdrubal din Hispania în Italia

împreună cu toate trupele. Dar romanii au învins armata uriaşă lângă

fluviul Metaurus, nu departe de Marea Adriatică şi au aruncat capul lui

Hasdrubal înaintea taberelor fratelui său Hannibal. Când punii au aflat

despre moartea lui Hasdrubal şi despre măcelul armatei, o mare teamă a

început să le cuprindă sufletele.

Vocabular:

Adventus, us (m)

sosire.

Ambulo, are, avi,

atum (v.) a se plimba.

Animus, i (m) spirit,

curaj.

Ante (prep cu Ac.)

înaintea.

Anus, us (f) bătrână.

Arcus, us (m) arc.

Artus, us (m)

încheietură.

Beatus, a, um (adj.3)

fericit.

Caedes, is (f) măcel.

Caere (s.nefl.)unul din

cele 12 oraşe din liga

etruscă.

Caerimonia, ae (f)

pietate.

Capio, ĕre, cepi,

captum (v.) a cuceri, a

lua.

Caput, itis (n) cap.

Casus, us (m) cădere,

nenorocire.

Celer, is, e (adj.3)

iute.

Clementia, ae (f)

clemenţă.

Cognosco, ĕre, novi,

notum (v.) a cunoaşte.

Columna, ae (f)

coloană.

Committo, ĕre, si,

sum (v.) a da, a se

lupta.

Copia, ae (f) bogăţie.

Cornu, us (n) corn,

flanc.

Cursus, us (m)

alergare.

Defendo, ĕre, i, sum

(v.) a apăra.

Duco, ĕre, duxi,

ductum (v.) a

duce, a conduce.

Edo, ĕre, edi, esum

(v.) a mânca.

Exercitus, us (m)

armată.

Exspecto, are, avi,

atum (v.) a aştepta.

Ficus, us (f) smochin.

Flumen, inis (n)

fluviu.

Fortis, e (adj.2)

puternic.

Fructus, us (m) fruct.

Genu, us (n) genunchi.

Gravis, e (adj.2)

crâncen, grav.

Haedus, i (m) ied.

Hercules, is (m)

Hercule fiul lui Iupiter

şi al Alcmenei.

Humanitas, tis (f)

generozitate.

Iacio, ĕre, ieci, iactum

(v.) a arunca.

Ianiculum, i (n)colină

pe malul Tibrului.

Ignis, is (m) foc.

Imperator, is (m)

conducător, împărat.

Impetus, us (m)

atac, năvală.

Impiger, ra, rum

(adj.3) harnic.

Improbus, a, um

(adj.3) necinstit.

Incipio, ĕre, cepi,

ceptum (v.) a începe.

Institutus, a, um

(adj.3) stabilit.

Iucundus, a, um

(adj.3) plăcut.

Lacus, us (m) lac.

Lateo, ēre, ui (v.)a

ascunde.

Libero, are avi, atum

a elibera.

Magistratus, us (m)

magistrat.

Magnus, a, um (adj.3)

mare.

Manus, us (f) mână,

ceată.

Metus, us (m) teamă.

Murus, i (m) zid.

Nobilis, e (adj.) nobil,

renumit.

Nomen, inis (n)nume.

Non longe (adv.) nu

departe.

Numerus, i (m)

număr.

Occupo, are, avi,

atum a ocupa.

Ommitto, ĕre, misi,

missum a omite, a

trece cu vederea.

Partus, us (m) naştere

Pedester, ris, re

(adj.3) pedestru.

Piscis, is (m) peşte.

Plaustrum, i (n) car,

căruţă.

Pono, ĕre, posui,

positum (v.) a pune.

Porticus, us (f) portic,

galerie.

Premo, ĕre, pressi,

pressum (v.) a apăsa,

a împovăra, a reţine.

Procul (adv.) departe.


Quercus, us (f) stejar.

Rapio, ĕre, ui, tum

(v.) a răpi.

Recuso, are, avi,

atum (v.) a refuza.

Reditus, us (m)

întoarcere.

Relinquo, ĕre, reliqui,

relictum (v.) a lăsa.

Respondeo, ēre, i,

sum (v.) a răspunde.

Scipio, onis (m)

învingător al

Cartaginei.

Senatus, us (m) senat.

Servo, are, avi, atum

a servi, a sluji.

Specus, us (m)peşteră.

Torvitas, tis (f)răutate.

Transeo, ire, ivi, itum

a traversa, a trece.

Tribus, us (m) trib.

Tutus ,a, um (adj.3)

sigur.

Veho, ĕre, vexi,

vectum a transporta.

Veneratio, onis (f)

respect.

Vestalis is (f) vestală.

Visus, us (m) vedere.

Vulneratus, a, um

(adj.3) rănit.

Declinarea aV-a

Declinarea a V-a cuprinde substantive feminine cu excepţia

substantivului dies care este masculin la singular şi plural ( şi feminin la

singular când înseamnă zi stabilită sau zi fixată: die certa, die constituta).

Substantivele acestei declinări au VT –e, la nominativ singular desinenţa este –

es, iar la genitiv singular desinenţa este –ei. Vom da mai jos flexiunea

substantivelor dies - zi şi res – lucru, stare, situaţie, deoarece ele au toate

cazurile şi sunt cel mai frecvent folosite.

Singular Plural

N.V. dies res N.V. dies res

G. diei rei G. dierum rerum

D. diei rei D. diebus rebus

Ac. diem rem Ac. dies res

Abl. die re Abl. diebus rebus

Observaţii:

1. Substantive ca acies – linie de luptă, facies –faţă, effigies –

chip, portret, species –formă, spes – speranţă se

întrebuinţează la plural doar la nominativ şi acuzativ, iar

altele precum: planities - câmpie, segnities – trândăvie,

pernicies - primejdie fides – credinţă, glacies – gheaţă,

progenies – urmaşi, luxuries - risipă nu au decât forme

pentru singular.

2. S-a observat încă din vremea antichităţii existenţa unor

substantive de declinarea a V-a, care au o dublă flexiune,

având şi forme pentru declinarea I: canities, -ei, canitia, –ae –

bătrâneţe, păr alb, luxuries, -ei, luxuria, -ae – risipă, lux.

Fenomenul s-a observat şi la declinarea I unde substantive

aparţinând acestei declinări şi-au format şi o flexiune după

declinarea a V-a: barbaria, -ae, barbaries, -ei – ţinut barbar,

mollitia, -ae, molities, -ei – moleşeală, deliciae, -arum,

delicies, -ei – plăcere, desfătare.

3. Există la declinarea a III-a două substantive care la unele

cazuri au şi forme după declinarea a V-a: plebs, plebis –

plebe, are la nominativ singular şi forma plebes, la genitiv

singular forma plebei; substantivul requies, requietis –

repaus, odihnă, are la cazurile acuzativ şi ablativ singular şi

formele requiem şi respectiv requie după declinarea a V-a.

4. Declinarea a V-a nu are adjective.

DECLINAREA SUBSTANTIVELOR COMPUSE

În limba latină cel mai frecvent substantiv compus este respublica –

stat, treburi de stat. De acelaşi tip cu el este substantivul iusiurandum –

jurământ, deoarece ambele sunt compuse din două forme nominale cu flexiune

independentă, în funcţie de declinarea căreia îi aparţine componentul.

Singular

N.V. respublica iusiurandum

G.reipublicae iurisiurandi

D.reipublicae iuriiurando

Ac. rempublicam iusiurandum

Abl.republica iureiurando

Plural

N.V. respublicae iuraiuranda

G. rerumpublicarum iurumiurandorum

D. rebuspublicis iuribusiurandis

Ac. respublicas iuraiuranda

Abl. rebuspublicis iuribusiurandis


1. Declinaţi la singular: respublica magna, spes fortis

la plural: dies multi, paucae res

2. Indicaţi categoriile gramaticale ale următoarelor substantive şi

traduceţi-le: perniciem, acie, rebus publicis, effigierum, fides, speciei.


în zilele de lucru, pentru o zi a lucrurilor, a zilei lucrului, pe o speranţă

de credinţă, în ce priveşte credinţele liniei de bătaie, în credinţa frumuseţii, cu

chipul frumuseţii, pe liniile de bătaie din câmpie.

4. Traduceţi sintagmele indicând categoriile gramaticale ale acestora:

pernicies aciei, perniciem ex acie, die perniciei, rebus publicis, materie

rerum, fidei rebus, specie effigieque, segnities rei, speciei planitierum,

glaciebus montium, diem natalem, canitiei senum.


Soldaţii şi-au pierdut speranţa în liniile de bătaie împrăştiate. Toţi au o

mare trândăveală în zilele de vară. Liniile de bătaie ocupau un câmp foarte

mare. În statul roman erau mai multe zile faste decât nefaste. Magistraţii

romani pedepseau primejduirea statului de către conspiratori. Chipul acvilelor

este deosebit prin formă.


Sub diem acies hostium in planitiem veniebant. In re militari nostri

acies omnem diem exercebant. Multis diebus secundis fiduciem habemus. Tibi

sunt duae effigies. Fides in rebus divinis antiquis magna erat. Segnities

iuvenum causa molestiarum suis parentibus est. Agricolae boni frumenti spem

hoc anno perdiderunt. Magna est acies oculorum avium. Consul salutem

reipublicae vigilant et senatores Romani periti rebus publicis.


M. Porcius Cato, Tusculi natus, per multos annos ruri patris agros

coluit. Deinde Romam venit et in foro esse coepit. In pace eloquentissimus et

doctior civibus erat. Omnes Romani Catonem amabant, nam in omnibus rebus

bona fide semper agebat. In bello fortissimus fuit et secundo Punico bello sub

Fabio primum in acie pugnavit; de victoria spem semper habuit. Deinde

legionum impetum claro die proelii apud Metaurum duxit. Ita rei publicae et in

pace et in bello profuit, clariorque in dies erat. In agmine arma per multas

horas portabat et servus unus cum eo iter faciebat. Post militaria munera, ei

servo cibum paranti aderat. Humi dormiebat, et eadem laborum genera inibat

ac milites, neque in eos gravius imperium exercebat quam in se.

(după Plutarchus)


Cato a fost cvestorul lui Scipio Africanul, dar nu a fost şi prietenul

acestuia. Pe Scipio îl încântau obiceiurile şi literatura grecilor. Cato însă

respingea lucrurile noi aduse de la greci şi cultiva vechile obiceiuri romane şi

sentenţele strămoşilor. Astfel a rămas puţine zile lângă Scipio, apoi s-a întors la

Roma şi şi-a reluat viaţa sa. După ce a făcut în război lucruri strălucite pentru

patria sa, pe timp de pace, a cultivat ogoarele cu foarte mare grijă. Prin urmare,

în acest timp a scris o carte Despre agricultură. Acasă făcea aceleaşi feluri de

munci ca şi sclavii, mânca acelaşi fel de mâncare şi bea acelaşi soi de vin cu

aceia.


Post bellum cum Antiocho, Syriae rege, gestum, tribuni plebis Publium

Cornelium Scipionem acussaverunt. Dicebant enim: „Scipio pecuniam ab

Antiocho accepit at mollioribus condicionibus cum eo pacem populi Romani

nomine fecit”. Die dicta, Scipio cum magno amicorum agmine prima hora

forum adiit et, silentio facto, pauca dixit: „Eodem anni die acies Romana

Hannibalem Zamae vicit. Itaque in Capitolium ad Iovem Optimum Maximum

Iunonemque et Minervam ceterosque reipublicae deos ibo, eisque gratiam

agam, quod nostris clarissimam victoriam eo die dederunt. Cum imperatore

vestro, Romani, ite nunc”. Postquam ea verba dixit, ire ad Capitolium coepit.

Tum cuncta multitudo tribunos reliquit et cum eo venit. Scipio autem non in

Capitolium tantum iit, sed per Urbem omnia deorum templa cum populo

Romano circumiit. Is dies clarior fuit quam dies eius triumphi.



Ubi vero censor fuit, Cato eum magistratum maxima severitate gessit.

Multos cives Romanos propter vitia notavit, septem viros nobilissimos de

senatu movit; clarissimus ex eis fuit L. Quinctius Flamininus qui sub fratre

Tito adversus Philippum regem bellum gesserat et deinde consul fuerat. Cives

reprehendit qui aquam publicam in privatos hortos et domos privatas

ducebant. Itaque publica gratia in dies ei maior fuit. Seneca philosophus

scripsit: „Scipio cum hostibus bellum, Cato cum moribus gessit”.

(după Plutarchus)

11. Ştiţi să răspundeţi?

Câte declinări sunt în limba latină? Dar în limba română? Ce caz indică

aparteneţa la o declinare? Ce substantive conţine declinarea I? Ce

denumesc excepţiile masculine? Care sunt cele mai numeroase

adjective de declinarea a II? Care sunt desinenţele de nominativ ale

substantivelor de declinarea a II? Ce denumesc substantivele feminine

de declinarea a II? Care substantive au vocativul singular în –e? Care

este regula substantivelor neutre? De ce se numeşte declinarea a III

consonantică? De ce vocalică? Ce diferenţe sunt între declinarea a III

consonantică şi vocalică? Cum explicaţi dispariţia ultimilor două

declinări latineşti? Ce fenomen a acţionat? Există diferenţe între

flexiunea substantivelor masculine şi a celor feminine? Ce

particularitate are substantivul dies?

Vocabular:

Accusso, are, avi, tum

a acuza.

Acies, ei (f) linie de

bătaie, tăiş, ascuţime.

Adductus, a, um

(adj.3) împins.

Aestas, tis (f) vară.

Agmen, inis (n)

trupă armată.

Aquila, ae (f) acvilă.

Arma, orum (n)

arme.

Avis, is (f) pasăre.

Canities, ei (f)

bătrâneţe, păr cărun.

Cibus, i (m) hrană.

Circumeo, ire, ivi,

itum (v.) a

înconjura.

Clarus, a, um (adj.3)

strălucit.

Colo, ĕre, colui,

cultum (v.) a cultiva.

Condicio, onis (f)

condiţie.

Coniurator, is (m)

conspirator.

Dies, ei (m) zi.

Difusus, a, um (adj.3)

risipit.

Divinus, a, um (adj.3)

divin.

Do, dare, dedi, datum

(v.) a da.

Doctus, a, um (adj.3)

învăţat.

Dormio, ire, ivi, tum

(v.) a dormi

Effigies, ei (f) chip.

Egregius, a, um

(adj.3) deosebit,

remarcabil.

Eloquens, tis (adj.1)

elocvent.

Eo, ire, ivi, itum (v.

a merge.

Exerceo, ēre, ui, tum

(v.) a exercita, a

îndeplini.

Fasti, orum (m)

zile faste.

Fides, ei (f)

credinţă.

Forma, ae (f) formă.

Gero, ĕre, gessi,

gestum (v.) a purta.

Gestus, a, um (adj.3)

purtat.

Glacies, ei (f) gheaţă.

Gratiam agere a

aduce mulţumiri.

Hora, ae (f) oră.

Imperium, ii (n)

conducere.

Ineo, ire, ivi(ii), itum

(v.) a iniţia.

Iuno, Iunonis (f)

regina zeilor.

Iupiter, Iovis (m)

divinitatea supremă

romană.

Liber, ri (m) carte.

Litterae, arum (f)

literatură.

Maiores, um (m)

strămoşi.

Materies, ei (f)

materie, subiect.

Molestia, ae (f)

supărare.

Militaris, e (adj.2)

militară.

Minerva, ae (f)zeiţa

înţelepciunii.

Mollis, e (adj.2)

moale, blând.

Mos, moris (m)obicei.

Moveo, ēre, movi,

motum (v.) a se mişca,

a elimina.

Munus, eris (n)

îndatorire.

Natalis, e (adj.2)

de naştere.

Nato, are, avi, tum

(v.) a nota.

Paro, are, avi, atum

(v.) a pregăti.

Pecunia, ae (f) avere.

Perdeo, ēre, perdidi,

ditum (v.) a pierde.

Pernicies, ei (f)

primejdie.

Planities, ei (f)

câmpie.


(v.) a purta.

Privatus, a, um

(adj.3) particular.

Proelium, ii (n) luptă.

Pulchritudo, inis (f)

frumuseţe.

Punio, ire, ivi, tum

(v.) a pedepsi.

Quaestor, is (m)

cvestor.

Redeo, ire, ii, tum (v.)

a se întoarce, a reveni.

Reprehendo, ĕre, di,

sum (v.) a refuza

Respublica,

reipublicae (f) stat .

Reverto, ĕre, ti, sum

(v.) a se întoarce.

Rus, ruris (n) ţară.

Salus, tis (f) salvare.

Scribo, ĕre, scripsi,

scriptum (v.) a scrie.

Secundus, a, um

(adj.3) favorabil.

Segnities, ei (f)

trândăvie.

Senator, is (m)

senator.

Seneca, ae (m)

Seneca, filosof stoic.

Sententia, ae (f)

părere, sentenţă.

Septem (num card.)

şapte.

Servus, i (m) sclav.

Severitas, tis (f)

severitate.

Silentium, ii (n)

tăcere.

Species, ei (f) aspect,

chip.

Spes, ei (f) speranţă.

Trimphus, i (m)

triumf.

Ubi (adverb) când,

unde.

Verbum, i (n) cuvânt.

Vigilo, are, avi, tum

(v.) a veghea.

Vinum, i (n) vin.


Zama, ae (f) oraş

în Numidia.

Modulul V


- definiţia adjectivului

- clasificarea adjectivului

- categoriile gramaticale ale adjectivului

- declinarea adjectivului la gradul pozitiv

Adjectivul

Definiţie:

Partea de vorbire flexibilă care arată o însuşire pe care o are un obiect,

fiinţă sau fenomen referindu-se la substantivul care denumeşte acest obiect şi

acordându-se cu el se numeşte adjectiv.

În limba latină există un acord perfect al adjectivului cu numele pe care

îl determină în gen, număr şi caz: poeta bonus, capra nigra, magister impiger,

lupus ferox, donum pulchrum, vir sapiens, rex magnus, ovis fecunda, exercitus

strenuus, dies callidus.

! Atenţie: Desinenţa unui substantiv nu trebuie să fie neapărat şi

desinenţa adjectivului deoarece acesta se declină în funcţie de clasa de

adjective din care face parte. Acordul între nume şi adjectiv se face în gen,

număr şi caz şi nu în desinenţă.

Clasificarea adjectivelor

În limba latină adjectivele se împart în două clase în funcţie de

flexiunea pe care o urmează. Astfel în prima clasă de adjective se includ cele

care se declină după declinarea I la feminin şi după declinarea a II-a la

masculin şi neutru. Ele au trei terminaţii, câte una pentru fiecare gen, şi

urmează îndeaproape flexiunea substantivelor de declinarea I şi a II-a.

M. F. N. M. F. N.

-us -a -um altus alta altum - înalt, adânc

-er -a -um tener tenera tenerum – tânăr (+e)

niger nigra nigrum - negru (-e)

-ur -a -um satur satura saturum – sătul

A doua clasă de adjective le cuprinde pe cele care se declină după

declinarea a III-a vocalică la toate genurile, şi care au trei terminaţii, câte

una pentru fiecare gen, două terminaţii, una pentru animat, iar cealaltă pentru

inanimat şi respectiv o terminaţie pentru toate genurile, urmând ca, în ultimele

două cazuri, numele să fie cel care indică genul cu claritate.

Adjective cu trei terminaţii

M. F. N. Masc. Fem. Neutru

-er -is -e acer acris acre ager

alacer alacris alacre sprinten

campester campestris campestre câmpenesc

celeber celebris celebre renumit

celer celeris celere iute

equester equestris equestre călăreţ

paluster palustris palustre băltos

pedester pedestris pedestre pedestru

puter putris putre putred

saluber salubris salubre sănătos

silvester silvestris silvestre sălbatic

terrester terrestris terrestre pământesc

volucer volucris volucre zburător

Adjective cu două terminaţii

M.F. N. M.F. N.

-is -e omnis omne - tot, toată

illustris illustre - renumit, celebru

brevis breve - scurt

Adjective cu o terminaţie

M.F.N. M.F.N.

-x, -s, -r -is (G.sg.) ferox ferocis - crud, sălbatic

sapiens sapientis – înţelept

vetus veteris - vechi

pauper pauperis - sărac

Atenţie! Trebuie specificat că terminaţia acestor adjective la cazul

nominativ singular poate varia: -x (ferox - crud, felix - fericit) –s ( sapiens -

înţelept, prudens – prevăzător), -r (pauper, pauperis – sărac); de aceea, în

cazul lor, dicţionarul va menţiona două forme, una pentru nominativ, iar alta

pentru genitiv singular, deoarece, în majoritatea situaţiilor, la acest caz

radicalul adjectivului va fi afectat. Clasificarea adjectivului se face ţinând cont

de gradul pozitiv al acestuia.

Categoriile gramaticale ale adjectivului

Adjectivul împarte cu substantivul categoriile gramaticale ale genului,

numărului şi cazului, având ca particularitate gradele de comparaţie. În limba

latină ca şi în limba română sunt trei grade de comparaţie: pozitiv, comparativ

şi superlativ. Diferenţa reiese din faptul că în limba latină exista posibilitatea

de marcare sintetică a acestor grade de comparaţie, pe lângă posibilitatea

analitică, mai puţin uzitată în epoca latinităţii clasice, dar care ia amploare în

latina imperiului.

Declinarea adjectivelor din prima clasă la gradul pozitiv

a.) -us, -a -um

Singular Plural

M. F. N. M. F. N.

N. carus cara carum N. cari carae cara

G. cari carae cari G. carorum cararum carorum

D. caro carae caro D. caris caris caris

Ac. carum caram carum Ac. caros caras cara

Abl caro cara caro Abl. caris caris caris

V. care cara carum V. cari carae cara

b.) -er, -a, -um

Atenţie ! În cazul adjectivelor terminate în -er, -a, -um vom

observa că unele îl vor menţine pe {+e} pe parcursul flexiunii precum: asper,

aspera, asperum – aspru, dexter, dextera, dexterum – drept, gibber, gibbera,

gibberum - ghebos, lacer, lacera, lacerum – sfâşiat, liber, libera, liberum –

liber, miser, misera, miserum – nenorocit, prosper, prospera, prosperum –

prielnic, tener, tenera, tenerum – fraged. În acelaşi mod se comportă

compusele verbelor frugifer - rodnic şi armiger purtător de arme. Ele se vor

declina la fel ca substantivul puer, pueri.

Singular Plural

M. F. N. M. F. N.

N.V miser misera miserum N.V. miseri miserae misera

G. miseri miserae miseri G. miserorum miserarum miserorum

D. misero miserae misero D. miseris miseris miseris

Ac. miserum miseram miserum Ac. miseros miseras misera

Abl. misero misera misero Abl. miseris miseris miseris

Atenţie ! Cele mai multe adjective îl pierd pe {–e} pe parcursul

flexiunii, ca niger, nigra, nigrum – negru, piger, pigra, pigrum – leneş,

pulcher, pulchra, pulchrum – frumos, ruber, rubra, rubrum - roşu şi se declină

precum substantivul ager, agri.

Singular Plural

M. F. N. M. F. N.

N.V. piger pigra pigrum N.V. pigri pigrae pigra

G. pigri pigrae pigri G. pigrorum pigrarum pigrorum

D. pigro pigrae pigro D. pigris pigris pigris

Ac. pigrum pigram pigrum Ac. pigros pigras pigra

Abl. pigro pigra pigro Abl. pigris pigris pigris

c.) -ur, -a, -um

Singular Plural

M. F. N. M. F. N.

N.V. satur satura saturum N.V. saturi saturae satura

G. saturi saturae saturi G. saturorum saturarum saturorum

D. saturo saturae saturo D. saturis saturis saturis

Ac. saturum saturam saturum Ac. saturos saturas satura

Abl. saturo satura saturo Abl. saturis saturis saturis

Observaţii:

Adjectivele terminate la nominativ singular în -ius şi în –ium au

genitivul singular în –ii, iar vocativul singular pentru adjectivele masculine este

în –e: N. pius, G. pii, V. pie.

Declinarea adjectivelor din a doua clasă la gradul pozitiv

Majoritatea adjectivelor din a doua clasă se declină după declinarea a

III-a vocalică, asemenea substantivelor. Diferenţa faţă de flexiunea

substantivelor reiese din faptul că adjectivele au la ablativ singular desinenţa

–i în loc de –e.

a.) adjective cu trei terminaţii: -er, -is, -e

Singular Plural

M. F. N. M.F. N.

N.V. paluster palustris palustre N.V. palustres palustria

G. palustris palustris palustris G. palustrium palustrium

D. palustri palustri palustri D. palustribus palustribus

Ac. palustrem palustrem palustre Ac. palustres palustria

Abl. palustri palustri palustri Abl. palustribus palustribus

Atenţie! Întocmai ca adjectivele cu trei terminaţii din a doua clasă se

declină şi lunile anului, September, October, November, December, care sunt

considerate adjective pe lână un substantiv subînţeles mensis, mensis – lună.

Din rândul celor treisprezece adjective cu trei terminaţii menţionate la

clasificarea adjectivului doar celer, celeris, celere îl menţine pe –e pe

parcursul flexiunii, în timp ce celelalte îl pierd.

b.) adjective cu două terminaţii: -is, -e

Singular Plural

M.F. N. M.F. N.

N.V. brevis breve N.V. breves brevia

G. brevis brevis G. brevium brevium

D. brevi brevi D. brevibus brevibus

Ac. brevem breve Ac. breves brevia

Abl. brevi brevi Abl. brevibus brevibus

c.) adjective cu o terminaţie

Singular Plural

M.F. N. M.F. N.

N.V. ferox ferox N.V. feroces ferocia

G. ferocis ferocis G. ferocium ferocium

D. feroci feroci D. ferocibus ferocibus

Ac. ferocem ferox Ac. feroces ferocia

Abl. feroci feroci Abl. ferocibus

ferocibus

Observaţii:

În cadrul adjectivelor din a doua clasă cu o terminaţie există un număr

de adjective care se declină după declinarea a III-a consonantică şi au

genitivul plural în –um şi ablativul singular în -e: compos, compotis – stăpân

pe ceva, dives, divitis – bogat, particeps, participis – părtaş, pauper, pauperis –

sărac, princeps, principis – comandant, sospes, sospitis – teafăr, superstes,

superstitis – supravieţuitor, vetus, veteris – vechi.


1. Declinaţi la gradul pozitiv, la singular, următoarele adjective ţinând

cont de genul indicat: altus, satura, bonum, facilis, acer, celeber, sapiens,

vetus, conspicuus, idoneus.

2. Declinaţi la gradul pozitiv, la plural adjectivele de mai jos ţinând cont

de genul indicat: magna, densus, copiosum, tener, nigra, brevis, simile, felix,

benedicus.

3. De la următoarele adjective redaţi cazurile: Ac.sg., G.pl., Abl.sg.,

V.sg., N.pl:

longus, a, um

stultus, a, um

carus, a, um

piger, ra, rum

asper, a, um

ruber, ra, rum

docilis, e

nobilis, e

suavis, e

audax, cis,

pauper, is

minax, cis

4. Declinaţi sintagmele la singular:

poeta sedulus, prunus fecunda, scriba pauper, exercitus fortis, bellum

civile,

5. Declinaţi sintagmele la plural:

conviva sapiens, Getae antiquae, arma audacia, dies bonus, res facilis,

genu vetus.

6. Traduceţi în limba latină propoziţiile:

În vestitul Pelopones scribii scriau pe tăbliţele de ceară faptele celebre

ale regilor drept amintire pentru urmaşi. Ovidiu, poetul latin relegat la Tomis, a

scris un volum numit Leacuri ale feţei. Caesar a fost nu numai un bun

comandant militar, dar şi un scriitor talentat. Cicero, în timpul consulatului său

a descoperit conspiraţia primejdioasă pentru stat a lui Catilina, adversarul său

înverşunat.


In Hispania hortos fertiles et homines impigros vidi. Agricolae periti

flores multis coloribus colebant et magnam laetitiam mulieribus donabant.

Romani scriptores celebres arte scribendi historiam semper iis existimatam

magistram vitae fuerunt. Nautae audaces omnia maria et procellas vincunt et

domum felices ad familiam caram revertunt. Veteres viri genua dolorosa

medicis ostendunt ad celeriter curandum.

8. Indicaţi cazurile cuvintelor subliniate şi traduceţi propoziţiile:

Verae amicitiae sempiternae sunt. Malos altas videmus et mala

colebamus. Discipulis impigris magister verba pulchra dicebat. Sapientia est

signum verum senectutis. In libris famosis poetae Romani vestigia

antiquitatis invenimus. Luce diei omnes homines veniebant ad Ciceronem ad

suas molestias acerbas dicendum.

9. Ştiţi să răspundeţi?

Câte clase de adjective sunt în limba latină? După ce declinare se

declină adjectivele terminate în –is şi –er la nominativ singular? Se face

acordul între substantiv şi adjectiv în declinare? La ce adjective se aplică regula

celor trei cazuri identice la genul neutru? Care adjective au vocativul singular

terminat în –e? După ce declinare se declină adjectivele din prima clasă? După

ce declinare se declină adjectivele din a doua clasă? Există în a doua clasă de

adjective unele care se declină după declinarea a III-a consonantică ? Care sunt

acestea? Ce diferenţă este între declinarea adjectivelor din a doua clasă şi

declinarea substantivelor vocalice? Care sunt categoriile gramaticale ale

adjectivului?

Vocabular:

Acerbus, a, um

(adj.3) crâncen,

înverşunat, acerb.

Antiquitas, tis (f.)

antichitate.

Appellatus, a, um

(adj.3) numit, chemat


aspru.

Audax, cis (adj.1)

îndrăzneţ.

Carus, a, um (adj.3)

drag.

Celeber, is, e (adj.3)

renumit, faimos,

celebru.

Celeriter (adv.) cu

iuţeală.

Ceratus, a, um

(adj.3) de ceară.

Colo, ĕre, ui tum

(v.) a cultiva, a

culege.

Color, is (m.)

culoare

Coniuratio, onis (f.)

conspiraţie.

Consulatus, us (m.)

consulat .

Copiosus, a, um

(adj.3) copios.

Curo, are, avi, atum

(v.) a îngriji, a

vindeca.

Discipulus, i (m.)

elev.

Docilis, e (adj.2)

docil.

Dolorosus, a, um

(adj.3) dureros.

Domus, us (f.) casă.

Existimatus, a, um

(adj.3) socotit,

considerat.

Exsul, is (m.) exilat,

surghinuit.

Facies, ei (f.) faţă.

Factum, i (n.) faptă.

Famosus, a, um

(adj.3)vestit, renumit

Fertilis, e (adj.2)

mănos, fertil.

Historia, ae (f.)

istorie.

Ingenuus, a, um

(adj.3) nobil, ales,

talentat.

Inimicus, a, um

(adj.3) adversar,

duşman.


(v.) a descoperi, a

afla.

Is, ea, id (pron.dem.)

acesta, aceasta.

Laetitia, ae (f.)

bucurie.

Lux, cis (f.) lumină.

Magistra, ae (f.)

îndrumătoare.

Malum, i (n.) măr

fruct.

Malus, i (f.) măr

arbore.

Medicamen, inis

(n.)leac, medicament.

Medicus, i (m.)

medic.

Memoria, ae (f.)

amintire.

Miltaris, e (adj.2)

militar.

Minax, cis (adj.1)

ameninţător.

Molestia, ae (f.)

supărare.

Opus, eris (n)

lucrare, volum.

Ostendo ĕre, i tum

(v.) a arăta.

Pauper, is (adj.1)

sărac.

Peloponnesus, i (f.)

Peloponez (peninsulă

a Greciei).

Periculosus, a, um

(adj.3) primejdios,

periculos.

Piger, ra, rum

(adj.3) leneş.

Posteri, orum (m.)

urmaşi.

Procella, ae (f.)

furtună.

Respublica, ae (f.)

stat.

Reverto ĕre, i sum


Rex, gis (m.) rege.

Ruber, ra, rum

(adj.3) roşu.

Scriptor, is (m.)

scriitor.

Sempiternus, a, um

(adj.3) veşnic.

Signum, i (n.) semn.

Stultus, a, um

(adj.3) prost.

Tabella, ae (f.)

tăbliţă

Tomis, idis (f.)

Tomis (astăzi

Constanţa).

Verbum, i (n.)

cuvânt

Vestigium, ii (n.)

rămăşiţă, urmă.

Video, ēre, i, sum

(v.) a vedea.

Vinco, ĕre, i, tum

(v.)a învinge.

Modulul VI


- formarea comparativului

- declinarea adjectivelor la gradul comparativ

- complementul comparativului

- formarea superlativului

- declinarea adjectivelor la gradul superlativ

- complementul superlativului

- adjectivele cu grade de comparaţie neregulată

Comparativul este forma pe care o ia adjectivul pentru a arăta o

comparaţie între două fiinţe sau lucruri în ceea ce priveşte o însuşire sau între

două însuşiri ale aceluiaşi obiect.

Formarea comparativului

În limba latină comparativul se formează atât prin metode sintetice, cu

ajutorul sufixului –ior, pentru masculin şi feminin, şi –ius pentru neutru, cât şi

prin mijloace analitice, cu ajutorul adverbului magis - mai, în cazul

comparativului de superioritate, minus – mai puţin, pentru comparativul de

inferioritate, totidem – tot atât de, pentru comparativul de egalitate. Adverbele

sunt neflexibile şi se ataşează înaintea adjectivului la gradul pozitiv care se

declină conform clasei din care face parte..

Indiferent din ce clasă de adjective face parte un adjectiv la gradul

pozitiv, la gradul comparativ, toate urmează acelaşi model formativ. Astfel

sufixele de comparativ se ataşează la tema adjectivului, după ce am înlăturat

desinenţa genitivului singular. De ce aceasta şi nu alta? Pentru că genitivul

singular este cazul unde se produc schimbările de radical care afectează

cuvântul pe tot parcursul flexiunii. O dată ce comparativul a fost format el se

declină după flexiunea declinării a III-a consonantice.

Pozitiv

M. F. N

Carus cara carum

Miser misera miserum

Piger pigra pigrum

Satur satura saturum

Paluster palustris palustre

Brevis breve

Ferox ferox

Genitiv singular

M. F. N.

cari carae cari

miseri miserae miseri

pigri pigrae pigri

saturi saturae saturi

palustris

brevis

ferocis

Comparativ

M.F. N.

carior carius - mai drag

miserior miserius – mai nenorocit

pigrior pigrius - mai leneş

saturior saturius – mai îndestulat

palustrior palustrius - mai băltos

brevior brevius - mai scurt

ferocior ferocius - mai crud

Flexiunea comparativului

Singular Plural

M.F. N. M.F. N.

N.V. carior carius N.V. cariores cariora

G. carioris G. cariorum

D. cariori D. carioribus

Ac. cariorem carius Ac. cariores cariora

Abl. cariore Abl. carioribus

Complementul comparativului

În cazul unei comparaţii între doi termeni, cel de al doilea termen ia

cazul celui dintâi dacă este precedat de adverbul magis – decât; dacă adverbul

magis nu precedă cel de-al doilea termen, acesta stă în cazul ablativ, fără a

influenţa prima traducere.

1.) al doilea termen în acelaşi caz cu primul termen

I T II T

Feles maior est quam mus. (Pisica este mai mare decât şoarecele)

N.sg N.sg.

I T II T

Dedi tuo fratri seduliori quam meo sorori magnum praemium.

D.sg. D.sg

(Am dat fratelui tău mai silitor decât sora mea o mare recompensă)

I T II T

Scimus minorem fratrem fortiorem fuisee quam magnum fratrem.

Ac.sg. Ac.sg.

(Ştim că fratele mai mic a fost mai curajos decât fratele mare)

2.) al doilea termen în cazul ablativ

I T II T

Feles maior est mure.

N.sg Abl.sg.

I T II T

Dedi tuo fratri seduliori meo sorore magnum praemium.

D.sg. Abl.sg.

I T II T

Scimus minorem fratrem fortiorem fuisse magno fratre.

Ac. sg. Abl.sg.

Superlativul

Superlativul este forma pe care o ia un adjectiv pentru a arăta o

comparaţie în cel mai înalt grad între o fiinţă sau un lucru, într-un grup de fiinţe

sau lucruri sau mai multe grupe de fiinţe sau lucruri din punctul de vedere al

unei însuşiri.

Formarea superlativului

Cele două clase de adjective cunosc două moduri de formare al gradului

superlativ. Adjectivele din prima clasă cu trei terminaţii, terminate la

nominativ singular în –us, -a, -um şi adjectivele din a doua clasă cu două

terminaţii –is, -e, şi cu o terminaţie, adaugă la tema adjectivului, după ce a

fost înlăturată desinenţa genitivului singular, sufixul –issim- urmat de

desinenţele de gen: pentru masculin –us, pentru feminin –a, pentru neutru –

um. Adjectivele din prima clasă cu trei terminaţii, terminate la nominativ

singular în –er, -a, -um şi –ur, -a, -um precum şi adjectivele din a doua clasă

cu trei terminaţii: -er, -is, -e adaugă la forma de nominativ masculin singular

sufixul –rim- la care se adaugă desinenţele de gen –us, -a, -um.

Atenţie! În afara acestor două mijloace formative care acoperă cele

două clase de adjective, există şi un al treilea sufix de superlativ: -lim-us, lim-

a, -lim-um, care se referă la un număr de şase adjective din a doua clasă cu

două terminaţii: facilis, facile – uşor, difficilis, difficile - greu, similis, simile –

asemenea, dissimilis, dissimile – diferit, gracilis, gracile – delicat, humilis,

humile – umil. Acest sufix se adaugă la tema adjectivului, după înlăturarea

desinenţei de genitiv singular. Comparativul acestor adjective se formează

regulat.

Adjective care adaugă sufixul –issim-us, issim-a, issim-um

Pozitiv Tema Superlativ

Carus, cara, carum car- carissimus, carissima, carissimum

Brevis, breve brev- brevissimus, brevissima, brevissima

Ferox, ferocis feroc- ferocissimus, ferocissima, ferocissmum

Adjective care adaugă sufixul –rim-us, -rim-a, -rim-um

Pozitiv N.sg.masc. Superlativ

Miser,a,um miser miserrimus miserrima miserrimum

Piger, ra, rum piger pigerrimus pigerrima,pigerrimum

Satur, a, um satur saturrimus saturrima saturrimum

Paluster -is -e paluster palusterrimus palusterrima palusterrimum

Atenţie! Sufixul –rim-us, rim-a, rim-um se adaugă şi la adjectivele

vetus, veteris – vechi (veterrimus, -a, -um), prosperus, -a, -um – prosper

(prosperrimus, -a, -um) maturus, -a, -um – copt, matur (maturrimus, -a, -um).

Adjective care adaugă sufixul –lim-us, -lim-a, -lim-um

Pozitiv Tema Superlativ

Facilis, -e facil- facillimus, facillima facillimum

Difficilis, -e difficil- difficillimus, difficillima, difficillimum

Similis, -e simil- simillimus, simillima, simillimum

Dissimilis, -e dissimil- dissimillimus, dissimillima, dissimillimum

Gracilis, -e gracil- gracillimus, gracillima, gracillimum

Humilis, -e humil- humillimus, humillima, humillimum

Flexiunea superlativului

Adjectivele la gradul superlativ se declină după declinarea I la feminin

şi după declinarea a doua la masculin şi neutru, indiferent ce sufix de

superlativ adaugă şi din ce clasă de adjective fac parte la gradul pozitiv.

Adjectivele masculine terminate la nominativ singular în –us, păstrează la

superlativ, vocativul singular în –e, iar la genul neutru adjectivul are trei cazuri

identice ca şi substantivul: nominativ, acuzativ şi vocativ.

Singular

M. F. N.

N. carissimus carissima carissimum

G. carissimi carissimae carissimi

D. carissimo carissimae carissimo

Ac. carissimum carissimam carissimum

Abl.carissimo carissima carissimo

V. carissime carissima carissimum

Plural

M. F. N.

N carissimi carissimae carissima

G. carissimorum carissimarum carissimorum

D. carissimis carissimis carissimis

Ac. carissimos carissimas carissima

Abl. carissimis carissimis carissimis

V. carissimi carissimae carissima

Traducerea adjectivelor la gradul superlativ

Dacă nu există un termen de comparaţie, traducerea se face prin foarte:

carissimus - foarte drag; dacă există un termen de comparaţie atunci traducerea

se face prin cel mai: carissimus inter omnes – cel mai drag dintre toţi.

Comparaţia neregulată a adjectivelor

1.) Există în limba latină o suită de cinci adjective care formează

comparativul şi superlativul de la alt radical faţă de gradul pozitiv:

Pozitiv Comparativ

Bonus -a -um (bun) melior, melius

Malus -a -um (rău) peior, peius

Magnus -a -um (mare) maior, maius

Parvus -a -um (mic) minor, minus

Multus -a -um (mult) plus, pluris

plures, plura

Superlativ

optimus, optima, optimum

pessimus, pessima, pessimum

maximus, maxima, maximum

minimus, minima, minimum

plurimus, plurima, plurimum

2.) Adjectivele compuse cu –dicus, -ficus, -volus (provenite din

radicalul verbelor dicere, facere, velle) formează gradele de

comparaţie de la participiul prezent al verbelor corespunzătoare,

adăugând pentru comparativ –entior, -entius, iar pentru

superlativ -entissimus, -entissima, -entissimum.

Pozitiv Comparativ

Maledicus -a –um (bârfitor) maledicentior, -ius,

Benedicus -a -um (binecuvântat) benedicentior, -ius

Benevolus -a -um (binevoitor) benevolentior, -ius

Malevolus -a -um (răuvoitor) malevolentior, -ius

Magnificus -a -um (măreţ) magnificentior, -ius

Superlativ

maledicentissimus, -a, -um

benedicentissimus, -a, -um

benevolentissimus, -a, -um

malevolentissimus, -a, -um

magnificentissimus, -a, -um

În acelaşi fel formează gradele de comparaţie adjectivele egenus, -a,

-um (sărac), şi providus, -a, -um (prevăzător).

Pozitiv Comparativ Superlativ

Egenus, -a, um egentior, -ius egentissimus, -a, um

Providus, -a, -um providentior, -ius providentissimus, -a, -um

3.) Alte adjective terminate în –eus, -ius, -uus idoneus, -a, -um

(potrivit), egregius, -a, -um (distins), conspicuus, -a, -um

(remarcabil), vacuus, -a, -um (gol) formează gradele de

comparaţie perifrastic, adăugând înaintea adjectivului, pentru

comparativ adverbul magis, iar pentru superlativ adverbul

maxime. În această situaţie declinarea adjectivului are loc la

gradul pozitiv. De la această regulă se exclud adjectivele antiquus,

-a, -um (vechi) şi aequus, -a, -um (egal) deoarece grupul qu este

considerat consonantic. Prin urmare la comparativ ele vor face

antiquior, -ius şi respectiv aequior, -ius, iar la superlativ

antiquissimus, -a, -um şi respectiv aequissimus, -a, -um.

Pozitiv Comparativ

Idoneus, -a, -um magis idoneus, -a, -um

Egregius, -a, -um magis egregius, -a, -um

Conspicuus, -a, -um magis conspicuus, -a, -um

Vacuus, -a, -um magis vacuus, -a, -um

Superlativ

maxime idoneus, -a, -um

maxime egregius, -a, -um

maxime conspicuus, -a, -um

maxime vacuus, -a, -um

4.) În limba latină există o serie de adjective utilizate la gradul

comparativ şi la gradul superlativ, dar care la pozitiv nu au ca

punct de plecare un adjectiv, ci provin de la adverbe sau chiar

prepoziţii. În aceeaşi situaţie se află alte trei adjective care la

gradul pozitiv fie nu sunt folosite, ca deterior, -ius (rău) provenit

de la deter, fie provin de la un adjectiv potis,-e provenit la rândul

lui de la un nume nedeclinabil ca potis şi aşa este cazul lui potior,

-ius (preferabil) şi ocior, ocius (iute), care nu are atestată o formă

la gradul pozitiv.

Comparativ Superlativ

Ante (înaintea) anterior, -ius antumus, -a, -um

Citra (dincoace) citerior, -ius citimus, -a, -um

Intra (înăuntru) interior, -ius intimus, -a, -um

Prae (înaintea) prior, prius primus, -a, -um

Prope (aproape) proprior, -ius proximus, -a , -um

Ultra (dincolo) ulterior, -ius ultimus, -a, um

Deter (rău) deterior, -ius deterrimus, -a, -um

Potis,-e (capabil) potior, -ius potissimus, -a, um

……………….. ocior, ocius ocissimus, -a, um

5.) În cazul altor adjective, acestea au gradul pozitiv, dar folosesc mai

mult numărul plural şi se utilizează la acest grad ca substantive.

La rândul lor ele provin din prepoziţii. Acestea au totodată două

forme la gradul superlativ.

Pozitiv Comparativ Superlativ

Extra (în afara) exterior, -ius extremus, -a, -um

exteri (străini) extimus, -a, -um

infra (dinăuntru) inferior, -ius infimus, -a, -um

inferi (zei infernali) imus, -a, -um

supra (deasupra) superior, -ius supremus, -a, -um

superi (zei celeşti) summus, -a, -um

post (după) posterior, -ius postremus, -a, -um

posteri (urmaşi) postumus, -a, -um

6.) Există o serie de adjective în limba latină care nu au decât gradele

pozitiv şi comparativ.

Pozitiv Comparativ

Adolescens, -ntis (tânăr) adolescentior, -ius

Alacer, -is, -e (sprinten) alacrior, -ius

Ater, -ra, -rum (negru) atrior, -ius

Iuvenis, -e (tânăr) iunior, iunius

Senex, -is (bătrân) senior, senius

7.) Alte adjective sunt folosite numai la pozitiv şi superlativ.

Inclitus, -a, -um (renumit) inclitissimus, -a, -um

Falsus, -a, -um (fals) falsissimus, -a, um

Novus, -a, -um (nou) novissimus, -a, -um

Sacer, -ra, -rum (sacru) sacerrimus, -a, -um

Vetus, -eris (vechi) veterrimus, -a, -um

8.) În afara sufixelor şi a mijloacelor perifrastice de formare a

gradelor de comparaţie, înţelesul de superlativ poate fi obţinut şi

prin ataşarea unor prefixe: per, prae adjectivelor la gradul pozitiv.

magnus, -a, -um permagnus, -a, -um

clarus, -a, -um praeclarus, -a, -um

gratus. –a, -um pergratus, -a, -um

9.) Există şi adjective care nu au grade de comparaţie: vivus, -a, um

(viu), mortuus, -a, um (mort), arginteus, -a, um (de argint), roseus,

-a, -um (roşu) Graecus, -a, -um (grec).

Complementul superlativului

Atunci când un adjectiv la gradul superlativ arată o comparaţie între

doi termeni în ceea ce priveşte o însuşire, complementul superlativului se poate

reda prin trei mijloace:

1.al doilea termen al comparaţiei este în cazul genitiv (genitiv

partitiv)

Canis fidelissimus omnium animalium est.

Câinele este cel mai fidel dintre toate animalele.

2. al doilea termen al comparaţiei este în cazul acuzativ precedat de

prepoziţia inter.

Canis fidelissimus inter omnia animalia est.


3.al doilea termen al comparaţiei este în cazul ablativ precedat de

prepoziţia ex.

Canis fidelissimus ex omnibus animalibus est.



1. Puneţi sintagmele de mai jos la cazurile: Ac. sg., Abl.sg., G.pl.,

D.pl. şi apoi înlocuiţi adjectivele cu celelalte grade de comparaţie la

aceleaşi cazuri: mons altus, mulier bona, omne donum, exercitus fortis,

cornu acutum, homo senex, locus pallustris, dies felix, spes vana.

2. Traduceţi sintagmele indicând cazurile acestora:

fele nigerrima, oculis nigrioribus, homine vetere, exercitu forti, silvas

fertiles, lupe male, cani peiori, mari viridi, agrum optimum, templa

maxima, civium pessimorum, cornui accutissimo, die minimo, mulierem

nobiliorem, principum crudeliorum, fagos altissimas, humillime

agricola.

3. De la adjectivele: carus, -a, -um, tener, -a, -um, pulcher, -ra, -rum,

celer, -is, -e, ferox, -cis, crudelis, -e formaţi V.sg., Ac. sg., G. pl., D. pl.

la toate gradele de comparaţie.

4. Declinaţi: beatus agricola, magna laurus, clarus poeta şi apoi

formaţi comparativul şi superlativul adjectivelor, declinându-le şi pe

acestea.

5. Formaţi comparativul şi superlativul de la: magnus, bonus, multi,

levis, nobilis,acer, pauper, dives, prudens, ferox.

6. De la sintagmele următoare puneţi adjectivele la toate gradele de

comparaţie: exercitus magnus şi dies bonus la cazurile: Ac. sg., D.sg.,

G. pl., Abl. pl., şi res melior, hostis difficilis şi parva avis la cazurile:

Abl. sg., V.sg., Ac. pl. şi D.pl.

7. Traduceţi sintagmele indicând cazurile:

1. Cornui acutissimo 7. Res minima2. Mulierem nobiliorem 8. Loco palustri3. Principum crudeliorum 9. Homine beneficentissimo4. Iucundiores epistulas 10.Peiorum discipulorum5. Parvarum avium 11.Exercitu forti6. Consilio bono 12.Doctiori magistro


pe un câine mai rău, ale celor mai bune păduri, într-un teren mlăştinos,

de către nişte cai mai iuţi, pe nişte vremuri foarte rele, a unui copil mai

mic.

9. Puneţi următoarele grupe la cazurile:

ablativ singular:

1. Ingens Vis 3. Pauper puer2. Miles Carthaginiensis 4. Dives duxnominativ plural:

1. Vetus vitium 3. Omnis Urbs2. Difficilis labor 4. Talis caedes

10. . Traduceţi în limba română:

E Platone sapientissimum omnium fuisse Socratem legimus. Caesar

noverat Gallorum exercitum pavidiorem quam suos milites esse. Etiam homo

mala fortuna ictus maxime egregius pessimum statum habet. Minaci mari

impavidi nautae magnas procellas vincunt. Omnium Gallorum humanissimi

sunt nostri socii. Melius parvo mendacio verum ferox est. In forti exercitu

Caesaris multi milites magna praemia dono suo duce accipiebant. Optimi

cives veteris civitatis spes parvas plebis traditae tribunis dimicaverut.


A luat o notă mică, mai mică foarte mică pentru o lecţie uşoară, mai

uşoară, foarte uşoară. Magistraţii buni, mai buni, foarte buni ajung în teritorii

vestite, mai vestite, foarte vestite. Iarna zilele sunt mai scurte decât nopţile. Pe

cei mai mulţi dintre copiii harnici îi laudă profesori vestiţi, mai vestiţi foarte

vestiţi. Colegul meu, născut dintr-o familie umilă, mai umilă, foarte umilă are o

casă mică, mai mică, foarte mică. Câmpurile devastate de o furtună aprigă, mai

aprigă, foarte aprigă i-a lipsit pe mulţi, mai mulţi, foarte mulţi de hrană.

Vergilius, ivit dintr-o familie de rând, a fost lipsit de un teren primit în dar.

Omul care râde de înţelepciune nu se teme de judecata urmaşilor. Nimic nu

este mai plăcut pentru neamul omenesc decât copiii. L-a avut ca socru pe

Hipponicus, cel mai bogat dintre cetăţenii greci.

12. Înlocuiţi adjectivele de la gradul pozitiv cu comparativul şi

superlativul corespunzător păstrând genul, numărul, cazul şi traduceţi:

Mulier speciem pulchram habet. Hoc anno hiems fuit longa. Ver

multas flores nobis adducit. Pueros sedulos magistri docti laudant. Parvum

donum meus amicus donat. Hieme dies breves sunt et noctes longae. Romani

exercitum audacem vicerunt, homines captivos ceperunt. Cerasi multa et

magna cerasa dant. Hic puer idoneus arti militari est.

13. . Traduceţi în limba latină:

- într-o zi mare, mai mare, foarte mare;

- a unor păduri luminoase, mai luminoase, foarte luminoase;

- de un lup sălbatic, mai sălbatic, foarte sălbatic;

- duşmani cruzi, mai cruzi, foarte cruzi;

- copilului harnic, mai harnic, foarte harnic;

- pe pământul roditor, mai roditor, foarte roditor;

- temple înalte! mai înalte! foarte înalte!

- ale fericitelor timpuri, mai fericite, foarte fericite;

- pe marea ameninţătoare, mai ameninţătoare, foarte

ameninţătoare.


Comandantul era foarte distins în ce priveşte forma feţei. Armatele

foarte mari au ajuns în cele mai îndepărtate teritorii. Cunosc un bărbat foarte

bârfitor. A luat o notă foarte mică neştiind o lecţie foarte uşoară. Cadoul tău

îmi este prea drag. Omul lovit de soartă devine foarte prevăzător. Cei mai mulţi

arbori se află pe cel mai înalt munte.


Câinele este mai rău decât pisica. Armata lui Caesar a fost mai bună

decât armata lui Pompei. Sora mea este mai înaltă decât prietena ta. Ce este

mai trist decât timpul care fuge? Nu ştiu pe nimeni mai puternic decât

comandantul galilor. Nu port nimănui o pică mai mare decât lui Paulus. Dintre

toţi elevii Marcus este cel mai silitor. Războaiele civile sunt cele mai rele dintre

toate luptele. Cel mai frumos dintre animale este calul.


Tacitus illustrissimus ex omnibus scriptoribus Romanis est. Formica

impigerrima inter animalia est. Traianus optimus omnium principum fuit. E

Platone legimus Socratem sapientissimum omnium fuisse. Nihil est utilius

homini virtute. Vita nostra brevior quam mora quieti mundi est. Paulo

honestiori quam Petro praemium do. Caesar noverat exercitum Gallorum

pavidiorem quam suos milites esse. Video tuos filios pretiosiores meis gemmis

esse.


Deinde populus Romanus ferocissimum omnium ducum,

C.Terentium Varronem, Flaminio consuli, simillimum, adversus Hannibalem

misit, qui in Apuliam pervenerat. Alter autem consul, L.Aemilius Paulus, qui

bellum prudentiore ratione quam Varro gerere cupiebat, collegae consiliis

obesse non potuit. Consules Cannas petiverunt ibique castra posuerunt. Varro,

superbior quia Poenorum copias in levissimo proelio vicerat, pugnam apud

Cannas commisit, ubi primum imperium habuit. Maxima fuit pugna bellorum

Punicorum, nam Romani Poenique maioribus copiis nunquam pugnaverant.

Clarissima quoque fuit ex Hannibalis victoriis, maximaque Romanorum

caedes. Post pugnam, miles Romanus, Aemilium Paulum vulneratum sub

arbore videns, consuli dixit: „Cape equum meum et fuge, Aemili; consulis

enim morte pugna etiam miserior erit”. Aemilius vero respondit: „Romam

peto equo tuo, miles, ac mone Patres de caede; Urbem enim praesidiis

defendere potuerunt. Post tam ingentem militum meorum caedem non iam

vivere possum”. Alter consul cum paucis equitibus fugit. Tale fuit proelium

apud Cannas, pugnae apud Alliam simile, plurium vero civium morte gravius.

Multi etiam Italiae populi defecerunt et Hannibalis socii iam fuerunt.



Olim, vir dives a claro sculptore statuam exprimentem Acidis

mortem petivit. Sculptor autem, quod piger erat, statuam non fecit; sed, quod

magnam pecuniam a divite promissam accipere cupiebat, homini tandem

ingens saxum ostendit et dixit: „Statuam vides”. Vir primum statuam diu

consideravit; deinde respondit: „Vetus saxum video; sed ubi est Acis?” „Acis

sub ingenti saxo est; itaque iuvenem non videre potes”. „Bene. Sed cur

Galatea non adest?” „Fugam cepit”. „Bene. Sed Polyphemum non video”.

„Non ibi mansit; Galateae enim vestigia tenuit, quod puellam rapere

cupiebat”. „Numquam similem statuam videram; omnes certe delectabit. Ut

primum Acidis corpus e saxo extraxeris et Polyphemum Galateamque

recuperaveris, tibi pecuniam promissam dabo”.


Hannibal, postquam per Alpes tam fortes copias duxit, in Italiae

finibus secundum bellum Punicum gessit, caedibus etiam gravius quam

primum bellum. Nam Romanorum ac Poenorum non dissimiles fuerunt

labores. P.Cornelius Scipio primus cum optimis legionibus Hannibali obfuit.

Apud Ticinum flumen pugnavit, maximaque civium Romanorum caedes fuit,

nam equites Poeni meliores quam Romani erant. Sempronius autem consul

apud Trebiam proelium commisit. Maiorem caedem quam apud Ticinum ibi

fecit Hannibal; Poeni enim, quod leviores ac fortissimi erant, minoribus copiis

facillima ratione Romanos vicerunt, qui fugere debuerunt.

Deinde Patres adversus Hannibalem C. Flaminium,

ferocissimum e ducibus miserunt. Poenus vero audacis consulis consilia

acceperat et locorum naturae rationem habuit. Itaque insidias apud

Trasimenum lacum paravit. Magnum militum numerum post colles arboribus

opertos abdidit. Numquam pugna acrior nec propter plurium Romanorum

mortem miserior fuit. Imperatorem cum magna legionum parte Poeni

interfecerunt; plurimi enim milites aut in proelio aut in aqua horribili morte

perierunt. Paucissimi superfuerunt, aut ab hoste capti, aut fuga per Etruriam

tutum locum petentes. In Urbe quoque nobiles atque humillimi simili modo iam

timebant, quia proximi erant hostes.

Sed Patres dictatorem fecerunt Q. Fabium Maximum, virum

et doctissimum et Flaminio prudentiorem, qui, ubi primum novas copias

accepit, belli rationem mutavit. Per alta loca legiones agebat neque magnum

proelium committebat. Ita omnes cives veterem virtutem recuperaverunt.


20. Traduceţi în limba română şi analizaţi adjectivele din text, indicând

categoriile gramaticale ale acestora:

.

Numquam fuit in Urbe talis terror. Coniuges cum pueris,

senes in viis manebant. Neque praesidia parare, neque Urbem relinquere

poterant. Altus vero animus civitati fuit; nullus enim pacis mentionem fecit.

Imprudentem Varronem, qui maxima caedis causa fuerat, non accusaverunt,

sed plurimi laudaverunt dicentes: Gratias agere debemus consuli qui de

civitati nostra non desperavit”

Vocabular:

Abdo, ěre, abdidi,

abditum (v.) a

ascunde.

Accipio, ĕre, cepi,

ceptum (v.) a primi, a

lua.

Accuso, are, avi,

atum (v.) a acuza.

Acer, acris, acre

(adj.3) sprinten.

Acutus, -a, -um

(adj.3) ascuţit.

Adsum, -esse, -fui (v.)

a fi de faţă.

Adversus (prep.cuAc)

împotriva.

Ager, ri (m) ogor.

Ago, ěre, egi, actum

(v.) a conduce.

Alter, -a, -um (adj.3)

altul, celălalt.

Altus, -a, -um (adj.3)

adânc, înalt.

Animus, i (m) curaj.

Audax, -cis (adj.1)

îndrăzneţ.

Beatus, -a, -um (adj.3)

fericit.

Beneficus, -a, -um

(adj.3) binefăcător.

Bonus,-a, -um (adj.3)

bun.

Brevis, -e (adj.2) scurt.

Caedes, -is (f) omor,

măcel.

Canis, -is (m.) câine.

Captivus, -i (m)

prizonier.

Carus, -a, um (adj.3)

drag.

Castra, -orum (n)

tabără.

Celeber, -ris, -re

(adj.3) renumit.

Celer, -is, -e (adj.3)

iute, rapid.

Cerasum, -i (n)

cireaşă.

Certe (adv.) desigur.

Cibus, -i (m) hrană.

Civilis, -e (adj.2) civil.

Clarus, -a, -um (adj.3)

strălucit.

Collis, -is (f) colină.

Committo, ĕre, misi,

missum (v.) a comite.

Considero, are, avi,

atum (v.) a lua în

calcul.

Crudelis, -e (adj.2)

crud.

Cupio, ĕre, ivi, itum

(v.) a dori.

Debeo, ēre, debui (v.)

a trebui.

Defendo, ĕre, i, sum

(v.) a se apăra.

Deficio, ĕre, feci,

fectum (v.) a părăsi, a

lipsi.

Deinde (adv.) apoi.

Delecto, are, avi,

atum (v.) a delecta

Despero, are, avi,

atum (v.) a pierde

nădejdea.

Dies, -ei (m,f) zi.

Difficilis, -e (adj.2)

dificil

Dimico, are, avi,

atum (v.) a nimici.

Diu (adv.) mult timp.

Dives, itis (adj.1)

bogat.

Doctus, -a, -um

(adj.3) învăţat.

Donum, -i (n) cadou.

Duco, ěre, duxi,

ductum (v.) a duce.

Egregius, -a, -um

(adj.3) distins,

remarcabil.

Eques, -itis (m)

călăreţ.

Etiam (adv.) chiar.

Exprimo, ĕre, presi,

pressum (v.) a

exprima.

Extraho, ěre, xi, ctum

(v.) a extrage.

Extremus, -a, -um

(adj.3) îndepărtat.

Facilis, -e (adj.2)

uşor.

Feles, -is (f) pisică.

Felix, -cis (adj.1)

fericit.

Ferox, -cis (adj.1)

sălbatic, crud.

Fertilis, -e (adj.2)

fecund, mănos.

Finis, -is (m)

teritoriu, graniţă.

Flos, floris (f) floare.

Fortis, -e (adj.2)

puternic.


(v.) a fugi.

Fulgens, ntis (adj.1)

luminos.

Gemma,-ae (f) pietre

scumpe.

Gero, ĕre, gessi,

gestum (v.) a purta, a

da .

Hiems, -is (f) iarnă.

Honestus, -a, -um

(adj.3) cinstit.

Horribilis,-e (adj.2)

învolburat, îngrozitor.

Humanus, -a, -um

(adj.3) uman, generos.

Humulis, -e (adj.2)

umil.

Ictus, -a, -um (adj.3)

lovit, izbit .

Idoneus, -a, -um

(adj.3) potrivit.

Illustris, -e (adj.2)

renumit.

Impavidus, -a, -um

(adj.3) netemător.

Ingens,-ntis (adj.1)

mare, uriaş.


fectum (v.) a ucide.

Invideo, ēre, i, sum

(v.) a purta pică, a

invidia.

Iucundus, -a, -um

(adj.3) plăcut.

Iudicium, -ii (n)

judecată

Labor, -is (m)

efort, muncă

Laudo, are, avi, atum

(v.) a lăuda.

Laurus, i (f) dafin.

Lectio, -onis (f) lecţie

Levis, -e (adj.2) uşor.

Magister,-ri (m)

profesor, îndrumător.

Maledicus, -a, -um

(adj.3) bârfitor.

Malus, -a, -um (adj.3)

rău.

Maneo, ēre, mansi

(v.) a rămâne.

Mendacium, ii (n)

minciună.

Minax,-cis (adj.1)

ameninţător.

Miser, -a, -um (adj.3)

nefericit.


(v.) a avertiza, a sfătui.

Mora, ae (f) întârziere.

Moveo, ēre, movi,

motum (v.) a muta.

Multus, -a, -um

(adj.3) mult.

Mundus, -i (m) lume.

Natus, -a, -um (adj.3)

născut.

Nemo, inis (pron)

nimeni.

Nescio, ire, ivi, tum

(v.) a nu şti.

Niger, -ra, -rum

(adj.3) negru.

Nobilis, -e (adj.2)

nobil.

Nota, -ae (f) notă.

Nox, -ctis (f) noapte.

Numquam (adv.)

niciodată.

Obsum, -esse, -fui (v.)

a se împotrivi, a se

opune.

Olim (adv.) odinioară.

Omnis, -e (adj.2) tot,

toată.

Opertus, -a, -um

(adj.3) acoperit.

Ostendo, ĕre, -i, tum

(v.) a arăta.

Pallustris, -e (adj.2)

băltos, mlăştinos.


(v.) a pregăti.

Parvus, -a, -um

(adj.3) mic.

Pauper, -is (adj.2)

sărac.

Pavidus, -a, -um

(adj.3) temător.

Pereo, ire, ivi, itum

(v.) a pieri.

Pervenio, ire, i, tum

(v.) a ajunge.


(v.) a cere, a se

îndrepta, a ataca.

Piger,-ra,-rum (adj.3)

leneş.

Plato, -nis (m) filosof

grec.

Plebs, -is (f) plebe.

Pono, ĕre, posui,

positum (v.) a pune.

Posteri, -orum (m)

urmaşi.

Praesidium, ii (n)

apărare.

Pretiosus, -a, -um

(adj.3) preţios.

Princeps, -is (adj.1)

principe.

Privo, are, avi, atum

(v.) a fi privat.

Promitto, ĕre, misi,

missum (v.) a făgădui.

Propter (prep. cu Ac.)

din cauza.

Prudens, ntis (adj.1)

prudent, prevăzător.

Pulcher, -ra, -rum

(adj.3) frumos.

Quies, -tis (f)

răgaz, odihnă.

Quoque (adv.)

chiar.

Rapio, ěre, rapui,

raptum (v.) a răpi.

Ratio,-onis (f) raţiune,

socoteală.

Recupero, are, avi,

atum (v.) a redobândi.

Relinquo, ěre, i, ctum

(v.) a lăsa.

Rideo, ēre, risi, risum

(v.) a râde.

Sapiens, -ntis (adj.1)

înţelept.

Sapientia, -ae (f)

înţelepciune.

Saxum, i (n) piatră,

bolovan.

Sculptor, -is (m)

sculptor.

Sedulus, -a, -um

(adj.3) silitor.

Senex, -is (adj.1)

bătrân.

Simillis, -e (adj.2)

asemenea.

Socrates, -is (m)

Socrate, ilosof atenian.

Status, us (m) statură.

Sum, esse, fui (v.)

a fi.

Summus, -a, -um

(adj.3) cel mai de sus.

Superbus, -a, -um

(adj.3) trufaş, mândru.

Supersum, -esse, -fui


Talis, -e (adj.2)

astfel, aşa.

Tandem (adv.) în

sfârşit.

Teneo, ēre, tenui,

tentum (v.) a ţine.

Tener, -a, -um (adj.3)

tânăr.

Terror, is (f) teroare

Traditus, -a, -um

(adj.3) trădat.

Tribunus, i (m) tribun.

Tristis, -e (adj.2)

trist.

Tutus, -a, -um (adj.3)

ruşinos.

Ut primum (loc.conj)

de îndată ce.

Utilis, -e (adj.2)

util.

Vanus, -a, -um (adj.3)

zadarnic.

Vastatus, -a, -um

(adj.3) devastat.

Vero (adv.) însă.

Vestigium, ii (n)

urmă, rămăşiţă.

Vetus, -eris (adj.1)

vechi.

Viridis, -e (adj.2)

verde.

Virtus, -tis (f) virtute.

Vis (f) forţă, putere.


Vulneratus,-a,-um

(adj.3) rănit.

Modulul VII

În aces modul veţi învăţa despre:

- definiţia pronumelui

- categoriile gramaticale ale pronumelui

- clasificarea pronumelui

- pronumele personal

- pronumele reflexiv

- pronumele posesiv

Pronumele

Definiţie: Partea de vorbire flexibilă care substituie un nume se

numeşte pronume.

Categorile gramaticale

Categoriile gramaticale ale pronumelui sunt genul, numărul şi cazul,

la toate pronumele, şi la câteva apare persoana.

Clasificarea pronumelui

În limba latină sunt şapte tipuri de pronume: pronume personal,

pronume reflexiv, pronume posesiv, pronume demonstrativ, pronume relativ,

pronume interogativ, pronume nehotărât.

Pronumele personal

Este pronumele care desemnează diferite persoane gramaticale, fără a

da şi alte informaţii. Persoana I arată locutorul, persoana a II-a arată

conlocutorul, iar persoana a III-a se referă la destinatar.

În limba latină pronumele personal are forme proprii doar pentru

persoana I şi persoana a II-a singular şi plural. Pentru persoana a III-a

pronumele nu are forme proprii şi atunci când el nu este subînţeles împrumută

forme ale pronumelui demonstrativ sau ale pronumelui reflexiv. Pentru că în

limba latină desinenţa verbală implică de la sine întrebuinţarea pronumelui

personal propriu-zis, apariţia lui înaintea verbului capătă o valoare emfatică:

ego narro – eu unul povestesc.

Singular

Pers.I Pers.II

N. ego (eu) tu (tu)

G. mei (de mine) tui (de tine)

D. mihi (mie) tibi (ţie)

Ac. me (pe mine) te (pe tine)

Abl. me (cu, de la tine) te (cu, de la tine)

V. - tu (tu)

Plural

Pers.I Pers.II

N. nos (noi) vos (voi)

G. nostri (de noi) vestri (de voi)

nostrum(dintre noi) vestrum (dintre voi)

D. nobis (nouă) vobis (vouă)

Ac. nos (pe noi) vos (pe voi)

Abl. nobis (cu, de la noi) vobis (cu, de la voi)

V. - vos (voi)

Când pronumele personal este însoţit la cazul ablativ de prepoziţia cum

(cu), aceasta se ataşează la finalul pronumelui devenind o postpoziţie: mecum

(cu mine), tecum (cu tine), nobiscum (cu noi), vobiscum (cu voi).

Pronumele reflexiv

Pronumele reflexiv desemnează diferitele persoane gramaticale,

exprimând identitatea complementului cu subiectul unui verb şi caracterizându-

se prin identitatea de persoană cu verbul însoţit. Pronumele reflexiv are forme

proprii doar pentru persoana a III-a, care sunt identice la singular şi plural. De

asemenea nu are nominativ şi vocativ singular şi plural.

G. sui (de sine)

D. sibi (sieşi)

Ac. se (pe sine)

Abl. se (cu sine, de la sine, de către sine)

Pronumele reflexiv poate fi întâlnit cu o formă reduplicată la cazul

acuzativ şi ablativ sese, care nu influenţează traducerea. În stil indirect,

pronumele reflexiv are valoarea unui pronume personal de persoana a III-a.

Apariţia lui arată că el se raportează la subiectul propoziţiei, faţă de pronumele

demonstrativ care se distinge de subiect

Dicit se Romam abire. (Spune că el pleacă la Roma).

Dicit eum Romam abire (Spune că acesta pleacă la Roma) – unde

acesta este diferit de subiectul primei propoziţii.

Pronumele posesiv

Pronumele posesiv indică posesorul şi obiectul posedat în funcţie de

cele trei persoane existente, deci are o dublă valoare pronominală. Pronumele

posesiv poate apărea şi numai cu valoare de pronume, dar cel mai adesea el

este adjectiv pronominal, după cum o arată şi forma sa. Pronumele posesiv se

declină ca un adjectiv cu trei terminaţii din prima clasă: la feminin după

declinarea I, iar la masculin şi neutru după declinarea a II-a. Totodată formele

terminate la nominativ singular în –er se declină ca un substantiv care îl pierde

pe –e pe parcursul flexiunii.

Un singur posesor şi un obiect posedat

Locutor meus, mea, meum al meu, a mea

Conlocutor tuus, tua, tuum al tău, a ta

Destinatar suus, sua, suum al său, a sa

Un singur posesor şi mai multe obiecte posedate

Locutor mei, meae, mea ai mei, ale mele

Conlocutor tui, tuae, tua ai tăi ale tale

Destinatar sui, suae, sua ai săi, ale sale

Mai mulţi posesori şi un singur obiect posedat

Locutor noster, nostra, nostrum al nostru, a noastră

Conlocutor vester, vestra, vestrum al vostru, a voastră

Destinatar suus, sua, suum al lor, a lor

Mai mulţi posesori şi mai multe obiecte posedate

Locutor nostri, nostrae, nostra ai noştri, ale noastre

Conlocutor vestri, vestrae, vestra ai voştri, ale voastre

Destinatar sui, suae, sua ai lor, ale lor

Atenţie! În cazul pronumelui posesiv, singura abatere de la flexiunea

menţionată constă în faptul că meus are vocativul singular mi, iar vester nu are

vocativ.

Flexiunea pronumelui posesiv

Un singur posesor şi un obiect posedat

Locutor Conlocutor

M. F. N. M. F. N.

N. meus mea meum N. tuus tua tuum

V. mi mea meum V. tue tua tuum

G. mei meae mei G. tui tuae tui

D. meo meae meo D. tuo tuae tuo

Ac. meum meam meum Ac. tuum tuam tuum

Abl. meo mea meo Abl. tuo tua tuo

Destinatar

M. F. N.

N. suus sua suum

V. sue sua suum

G. sui suae sui

D. suo suae suo

Ac. suum suam suum

Abl. suo sua suo

Un singur posesor şi mai multe obiecte posedate

Locutor Conlocutor

M. F. N. M. F. N.

N. mei meae mea N. tui tuae tua

V. mei meae mea V. tui tuae tua

G. meorum mearum meorum G. tuorum tuarum tuorum

D. meis meis meis D. tuis tuis tuis

Ac. meos meas mea Ac. tuos tuas tua

Abl. meis meis meis Abl. tuis tuis tuis

Destinatar

M. F. N.

N. sui suae sua

V. sui suae sua

G. suorum suarum suorum

D. suis suis suis

Ac. suos suas sua

Abl. sui suae sua

Mai mulţi posesori şi un singur obiect posedat

Locutor Conlocutor

M. F. N. M. F. N.

N. noster nostra nostrum N. vester vestra vestrum

V. noster nostra nostrum V. …………………………….

G. nostri nostrae nostri G. vestri vestrae vestri

D. nostro nostrae nostro D. vestro vestrae vestro

Ac. nostrum nostram nostrum Ac. vestrum vestram vestrum

Abl. nostro nostra nostro Abl. vestro vestra vestro

Pentru persoana a III-a flexiunea lui suus, sua, suum este cea

menţionată.

Mai mulţi posesori şi mai multe obiecte posedate

Locutor

M. F. N.

N. nostri nostrae nostra

V. nostri nostrae nostra

G. nostrorum nostrarum nostrorum

D. nostris nostris nostris

Ac. nostros nostras nostra

Abl nostris nostris nostris

Conlocutor

M. F. N.

N. vestri vestrae vestra

V. ……………………………

G. vestrorum vestrarum vestrorum

D. vestris vestris vestris

Ac. vestros vestras vestra

Abl. vestris vestris vestris


1. Declinaţi la plural în funcţie de genul indicat următoarele pronume:

noster, vestra, suum, meus, tua.

2. Recunoaşteţi formele pronominale şi indicaţi categoriile gramaticale

ale acestora: tibi, sui, me, nos, meorum, tuis, vestris, se, ego, tu, nostrum,

vestri, suo, tuos, meas, tui.

3. Traduceţi formele pronominale în limba latină: de noi, dintre voi,

mie, al meu, pe ai tăi, despre ai voştri, cu noi, de către tine, pentru mine, pe ai

săi, pe ale sale, dintre noi pe mine, cu voi de la noi, vouă despre sine.

4. Traduceţi în limba latină propoziţiile:

Toate cadourile sale le-a primit de la bunicii tăi. Mie îmi spune prietena

ta secretele tale. Îşi aminteşte de noi târziu. Se întâlneşte cu noi şi vorbeşte

despre voi. Înţeleptul se îngrijeşte singur de sine şi de ale sale. O! Tu, zeul

nostru binefăcător, dă-ne înapoi pe fiica noastră răpită de la noi!


Homines pigri et se et sibi sunt perniciosi. Romani semper patriae suae

pugnabant et suis inimicis nocebant. Nosce te ipsum. Semper memores vestri

erimus et vestra dona libenter accipimus. Pater noster qui es in caelis,

sanctificetur nomen tuum, veniat regnum tuum, fiat voluntas tua sicut in caelo

et in terra. Panem nostrum quotidianum da nobis hodie et dimitte nobis debita

nostra, sicut et nos dimittimus debitoribus nostris; et ne nos inducas in

temptationem, sed libera nos a malo. Amen.


Quae cum ita sint, Catilina, perge quo coepisti. Nimium diu te

imperatorem tua illa Manliana castra desiderant. Educ tecum etiam omnes

tuos; si minus quam plurimos: purga urbem. Magno me metu liberabis,

dummodo inter me atque te murus intersit. Nobiscum versari iam diutius non

potes: non feram, non patiar, non sinam.

(după Cicero)

Vocabular:


ceptum (v.) - a

primi.

Amica, ae (f.) -

prietenă.

Avus, i (m.) – bunic.

Beneficus, a, um

(adj.3) – binefăcător.

Caelum, i (n.) – cer.

Castra, orum (n.) –

tabără.

Coepi, isse (vb.def.)

- a începe.

Convenio, ire, i,

tum (v.) - a se aduna,

a se întâlni.

Curo, are, avi, atum

(v.) - a vea grijă, a se

îngriji.

Debitum, i (n.) -

datorie, greşeală.

Desidero, are, avi,

atum (v.) – a dori.

Dico, ĕre dixi, ctum

(v.) - a zice, a vorbi.

Dimmitto, ĕre, si,

sum (v.)- a înlătura.

Diu (av.) - mult

timp.

Donum, i (n.) –

cadou.

Dummodo (conj.) -

numai să.

Educo, ĕre, xi, ctum

(v.) - a scoate.

Fero, ferre tuli

latum (v.) - a

îngădui.

Filia, ae (f.) – fiică.

Hodie (adv.) –

astăzi.

Imperator, is (m.) -


Induco, ĕre, xi,

ctum (v.) - a induce,

a duce.

Intersum, esse, fui

(v.) - a se interpune.

Libenter (adv.) - cu

plăcere.

Libero, are, avi,

atum (v.)- a elibera.

Malum, i (n.) – rău.

Memini, meminisse

(vb.def.) - a –şi

aminti.

Memor, is (adj.1) -

care îşi aminteşte.

Metus, us (m.) –

teamă.

Murus, i (m.) – zid.

Nimium (adv.) –

prea.

Noceo, ēre ui (v. cu

Dat.) - a vătăma.

Nosco, ĕre, novi,

notum (v.) - a

cunoaşte.

Patior, pati, passus

sum (v.) - a suporta.

Pergo, ĕre, perrexi,

perrectum (v.) - a

continua.

Perniciosus, a, um

(adj.3) – primejdios.

Pugno, are, avi,

atum (v.)- a lupta

Purgo, are, avi,

atum (v.) - a curăţa,

a elibera

Raptus, a, um

(adj.3) – răpit.

Regnum, i (n.) -

împărăţie, putere,

domnie.

Sanctifico, are, avi,

atum (v.)- a sfinţi.

Secretum, i (n.) -

secret, taină.

Sino, ĕre, sivi, situm

(v.) - a ceda.

Solus, a, um (adj.3)

– singur.

Tarde (adv.) târziu.

Temptatio, onis (f.)

– ispită.

Versor, ari, tus sum

(v.) - a trăi, a se afla

într-un mediu.

Voluntas, tis (f.)

voinţă. .

Modulul VIII


- definiţia pronumelui demonstrativ

- clasificarea pronumelui demonstrativ

- flexiunea pronumelui demonstrativ

Pronumele demonstrativ

Definiţie: Pronumele demonstrativ substituie nume de fiinţe sau lucruri

indicând apropierea sau depărtarea lor în spaţiu sau în timp, identitatea,

diferenţierea sau asemănarea lor faţă de alte obiecte.

Clasificare

Pronumele demonstrativ însumează în limba latină şase tipuri:

- hic, haec, hoc - acesta, aceasta

- iste, ista, istud - acesta, aceasta

- ille, illa, illud - acela, aceea

- is, ea, id - acesta, aceasta

- idem, eadem, idem - acelaşi, aceeaşi

- ipse, ipsa, ipsum - însumi, însămi

Se poate observa că există mai multe pronume demonstrative care au

aparent aceeaşi semnificaţie. Hic, haec, hoc este pronumele demonstrativ care

arată apropierea ca loc sau timp de persoana care vorbeşte, dar şi ceva care

aparţine persoanei I. De exemplu hic puer înseamnă copilul acesta de aici sau

copilul acesta care a fost cel din urmă menţionat dintr-un număr precizat sau

neprecizat de copii, dar şi că acest copil aparţine persoanei I, locutorului. Hic

este cataforic pentru că se referă la elemente necunoscute conlocutorilor şi

destinatarilor. Iste, ista, istud arată ceva ce aparţine persoanei a II-a sau

conlocutorului: ista mulier - femeia aceasta (a ta). Pentru că face referire la

ceva cunoscut este un anaforic. De asemenea acest pronume demonstrativ

poate avea un sens peiorativ, şi atunci este tradus prin formele populare ale

pronumelui demonstrativ ăsta, asta. Ille, illa, illud arată depărtarea ca loc sau

timp de persoana vorbitoare: ille canis câinele acela de acolo sau de atunci şi se

opune simetric lui hic, haec, hoc. El arată ceva ce aparţine persoanei a III-a,

destinatarului: ille ager – ogorul acela sau ogorul lui. Ille se întrebuinţează şi

cu scopul de a sublinia ceva: Ille Caesar – vestitul Cezar. Is, ea, id este

pronumele demonstrativ cel mai neutru din punct de vedere al sensului şi este

cel care poate înlocui pronumele personal. Ipse, ipsa, ipsum nu este ca sens un

pronume demonstrativ şi are un rol emfatic asemenea pronumelui demonstrativ

idem, eadem, idem, aşa explicându-se de ce în evoluţia limbii române el iese

din clasificarea pronumelui demonstrativ şi intră în cea a pronumelui personal.

Flexiunea pronumelui demonstrativ

Pronumele demonstrativ are trei forme pentru a exprima cele trei

genuri. În mare parte pronumele demonstrativ urmează declinarea a II-a la

genurile masculin şi neutru şi declinarea I la genul feminin, cu următoarele

excepţii: la cazul genitiv sg. toate pronumele demonstrative au desinenţa –ius,

iar la cazul dativ sg. desinenţa este la toate –i. Pronumele demonstrativ cu cea

mai neregulată flexiune este hic, haec, hoc mai ales din pricina particulei –ce,

în formă redusă –c. Această particulă este una de întărire şi apare aproape la

toate formele de la numărul singular şi la câteva forme ale neutrului la numărul

plural. Acestuia îi urmează ca dificultate is, ea, id deoarece are o temă în i- şi o

alta în e- (eyo-, eya-). Cea mai mare frecvenţă o are tema în e-, ea fiind

înlocuită de cea în i- la genul masculin la cazul nominativ singular şi la genul

neutru la cazurile nominativ şi acuzativ singular. La numărul plural, pe lângă

tema în e- există şi tema în i- care este preferată la cazurile nominativ plural

masculin, dativ şi ablativ plaral la toate genurile. Celelalte pronume

demonstrative au o flexiune regulată deoarece la radicalul comun ele ataşează

desinenţele declinărilor menţionate mai sus. Pronumele demonstrativ idem,

eadem, idem se declină întocmai ca is, ea, id adăugând mereu la sfârşit

particula –dem, care este neflexibilă.

Singular Plural

Acesta, aceasta

Masc. Fem. N. Masc. Fem. N.

N. hic haec hoc hi hae haec

G. huius huius huius horum harum horum

D. huic huic huic his his his

Ac. hunc hanc hoc hos has haec

Abl. hoc hac hoc his his his

Singular Plural

Acesta, aceasta


N. iste ista istud isti istae ista

G. istius istius istius istorum istarum istorum

D. isti isti isti istis istis istis

Ac. istum istam istud istos istas ista

Abl.isto ista isto istis istis istis

Singular Plural

Acela, aceea


N. ille illa illud illi illae illa

G. illius illius illius illorum illarum illorum

D. illi illi illi illis illis illis

Ac. illum illam illud illos illas illa

Abl.illo illa illo illis illis illis

Singular Plural

Acesta, aceasta (el, ea)


N. is ea id ii(ei) eae ea

G. eius eius eius eorum earum eorum

D. ei ei ei iis(eis) iis(eis) iis(eis)

Ac. eum eam id eos eas ea

Abl. eo ea eo iis(eis) iis(eis) iis(eis)

Singular Plural

Acelaşi, aceeaşi

Masc. Fem. N. Masc. Fem. N

N. idem eadem idem iidem eaedem eadem

G. eiusdem eiusdem eiusdem eorundem earundem eorundem

D. eidem eidem eidem iisdem iisdem iisdem

Ac. eundem eandem idem eosdem easdem eadem

Abl. eodem eadem eodem iisdem iisdem iisdem

Singular Plural

Însumi, însămi

Masc. Fem. N Masc. Fem N

N. ipse ipsa ipsum ipsi ipsae ipsa

G. ipsius ipsius ipsius ipsorum ipsarum ipsorum

D. ipsi ipsi ipsi ipsis ipsis ipsis

Ac. ipsum ipsam ipsum ipsos ipsas ipsa

Abl ipso ipsa ipso ipsis ipsis ipsis

Atenţie! Pronumele demonstrativ nu are cazul vocativ.

În flexiunea pronumelui demonstrativ apare o alterare

fonetică: astfel nazala labială m înainte de literele c şi d se transformă în

nazala dentală n.


1. Declinaţi la singular: ille, haec, idem, ipsa.

2. Declinaţi la plural: is, istud, hoc, ipsum, iste.

3. Recunoaşteţi formele pronominale şi traduceţi-le:

illas, hanc, istorum, ipsius, eidem, harum, iis, eas, ipsas, eosdem, huic,

illi, haec, eo, ea.

4. Traduceţi în limba latină: pe acestea ale acelora, dintre aceia ai

aceloraşi, cu aceştia de la acela însuşi, despre acesta cu aceasta, pentru aceiaşi

dintre voi.


Aceşti pomi sunt foarte înalţi, aceia sunt mici. Pe acel cetăţean

împăratul l-a lăudat, pe aceştia i-a pedepsit. Sclavii s-au răsculat pentru

aceleaşi drepturi cu stăpânii lor. Înşişi profesorii controlează scrisul acelor

elevi. Cu aceste dovezi vom câştiga acele procese. În această cetate drepturile

plebei sunt vegheate de către tribunii aceia.


Nulla iam pernicies a monstro illo atque prodigio moenibus ipsis intra

moenia comparabitur. Atque hunc quidem unum huius belli domestici ducem

sine controversia vicimus. Non enim iam inter latera nostra sica illa

versabitur; Non in campo, non in foro, non in curia, non denique intra

domesticos parietes pertimescemus. Loco ille motus est, cum est ex urbe

depulsus.

(după Cicero)


Itaque ego illum exercitum, prae Gallicanis legionibus et hoc delectu,

quem in agro Piceno et Gallico Q.Metellus habuit, et his copiis, quae a nobis

cotidie comparantur, magno opere contemno, collectum ex senibus desperatis,

ex agresti luxuria, ex rusticis decoctoribus, ex iis, qui vadimonia deserere

quam illum exercitum maluerunt: quibus ego non modo si aciem exercitus

nostri, verum etiam si edictum praetoris ostendero, concident.

(după Cicero)

Vocabular:

Arbor, is (f.) -

arbore, copac.

Acies, ei (f.) linie de

bătaie.

Agrestis, e (adj.2) –

ţărănesc, necioplit,

incult.

Causa, ae (f.) -

cauză, motiv, proces.

Civis, is (m.) -

cetăţean.

Civitas, tis (f.) –

cetate.

Colligo, ĕre, legi,

lectum (v.) a culege,

a aduna.

Comparo, are, avi,

atum (v.) a pregăti, a

prepara, a pune

alături.

Concido, ĕre, cidi

(v.) a cădea, a se

prăbuşi, a-şi pierde

forţele.

Contemno, ĕre,

tempsi, temptum

(v.) a dispreţui, a

nesocoti.

Controversia, ae (f.)

neînţelegere.

Cotidie (adv.) zilnic.

Curia, ae (f.)

clădirea senatului.

Decoctor, is (m.) om

ruinat, care şi-a

pierdut averea.

Delectus, a, um

(adj.3) ales.

Denique (adv.) în

sfârşit.

Depello, ĕre, pepuli,

pulsum (v.) a

respinge.

Desero, ĕre, ui,

sertum (v.) a părăsi,

a renunţa, a neglija.

Despero, are, avi,

atum a dispera.

Documentum, i (n.)

dovadă, document.

Domesticus, a, um

(adj.3) domestic,

familiar.

Dominus, i (m.)

stăpân.

Edictum, i (n.)

ordin, proclamaţie,

edict.

Exercitus, us (m.)

armată.

Imperator, is (m.)

împărat.

Insurgo, ĕre rexi,

ctum (v.) a se ridica,

a se răzvrăti.

Ius, iuris (n.) drept.

Latus, eris (n.)

latură, parte.

Laudo, are, avi,

atum (v.) a lăuda.

Legio, onis (f.)

legiune.

Luxuria, ae (f.) fast,

bogăţie, lux, risipă.

Malo, malle, malui

a prefera.

Moenia, ium (n.)

ziduri de apărare.

Monstrum, i (n.)

monstru, minune,

ciudăţenie.

Moveo, ēre, movi,

motum a muta, a

mişca.

Ostendo, ĕre, i, tum

(v.) a arăta.

Paries, tis (m.)

perete.

Pernicies, ei (f.)

primejdie.

Pertimsco, ĕre, ui

(v.) a se teme, a se

îngrozi.

Plebs, is (f.) plebe.

Praetor, is (m.)

pretor, comandant.

Prodigium, ii (n.)

arătare, minune,

semn.

Punio, ire, ivi, itum

(v.) a pedepsi.

Rusticus, a, um

(adj.3) de ţară,

grosolan.

Scriptum, i (n.)

scriere.

Senex, is bătrân.

Servus, i (m.) sclav.

Sica, ae (f.) pumnal.

Tribunus, i (m.)

tribun.

Vadimonium, ii (n.)

angajament.

Vigilo, are, avi,

atum -a veghea, a

controla.

Vinco, ĕre, i, ctum a

învinge

.

Modulul IX


- pronumele relativ

- pronumele interogativ

- pronumele nedefinit

Pronumele relativ

Definiţie: Pronumele relativ înlocuieşte un substantiv în propoziţii

subordonate neinterogative având un dublu rol sintactic : face legătura între

subordonată şi cuvântul determinat din propoziţia regentă, dar îndeplineşte şi

funcţia de parte de propoziţie în cadrul subordonatei pe care o introduce. El se

acordă în gen şi număr cu numele pe care îl determină şi are cazul cerut de

funcţia sa din propoziţia pe care o introduce. Ca element introductiv al unei

propoziţii subordonate, pronumele relativ quod poate avea trei valori : relativă

– care, completivă – că, faptul că, cauzală – fiindcă. În cazul pronumelui

relativ categoria persoanei este fie evidentă, fie ignorată.

Singular Plural

Care, ce

M. F. N. M. F. N.

N. qui quae quod qui quae quae

G. cuius cuius cuius quorum quarum quorum

D. cui cui cui quibus quibus quibus

Ac. quem quam quod quos quas quae

Abl. quo qua quo quibus quibus quibus

Pronumele relativ, la cazul ablativ singular şi plural, poate fi urmat de

postpoziţia –cum: quocum, quacum, quibuscum, şi atunci se traduce cu care.

Când pronumele relativ stă pe primul loc în enunţ el se traduce

asemenea unui pronume demonstrativ: Qua de causa Caesar bellm civile

incepit. Din această cauză a început Cezar războiul civil.

Pronumele relativ poate avea valoare pronominală: Nescio qui venit –

Nu ştiu care vine sau adjectivală: Nescio qui homo venit – Nu ştiu care om

vine.

Pronumele interogativ

Definiţie: Pronumele interogativ prezintă informaţia aşteptată ca

răspuns prin substituirea numelui în propoziţii interogative.

Atunci când apare singur el are valoare pronominală: Quis venit? –

Cine a venit? Când însoţeşte un nume are valoare adjectivală: Quis homo est?

Ce fel de om este?

Flexiunea pronumelui interogativ

Pronumele interogativ are aproape aceeaşi flexiune cu pronumele

relativ, mai puţin la cazul nominativ singular, unde are alte forme pentru cele

trei genuri şi implicit şi la cazul acuzativ singular, genul neutru.

Singular Plural

Cine, ce

M. F. N. M. F. N.

N. quis quis quid qui quae quae



Ac. quem quam quid quos quas quae


Valoarea unor pronume interogative o au şi unele compuse ale lui quis

şi qui: quisnam, quaenam, quidnam (cine, ce), quinam, quaenam, quodnam

(care, ce), ecquis, ecqua, ecquid (cine oare?), ecqui, ecqua, ecquid (care oare?)

Pronumele nedefinit

Definiţie: Pronumele nedefinit înlocuieşte nume de fiinţe sau de lucruri

fără a le preciza sau oferi o determinare exactă. Acestea au valoare

pronominală dacă sunt folosite singure sau valoare adjectivală când însoţesc un

nume.

Clasificare

Pronumele nedefinit poate fi simplu şi compus.

Pronumele nedefinit simplu urmează declinarea pronumelui relativ-

interogativ, precum quis, quae, quid – un oarecare, şi are valoare pronominală,

respectiv quis, quae, quod (valoare adjectivală), sau are aceleaşi desinenţe ca

adjectivele cu trei terminaţii din prima clasă precum: unus, -a, -um –unul

singur, una singură, ullus, -a, -um – vreunul, vreuna, nullus, -a, -um – nici unul,

nici una, nonnullus, -a, -um - vreunul, vreuna, uter, -a, -um- unul din doi,

neuter, -a, -um – nici unul din doi, alter, -a, -um – celălalt din doi, alius, -a,

-um – altul, solus, -a, -um – singur, totus, -a, -um – întreg, tot. Doar la genitiv

singular desinenţa este –ius, iar la dativ singular este –i pentru toate genurile.

Singular Plural

Un oarecare

M. F. N. M. F. N.

N. quis quae quid qui quae quae



Ac. quem quam quid quos quas quae


Pronumele nedefinit compus este format de obicei dintr-un pronume

relativ sau interogativ, care se declină, şi o particulă neflexibilă: aliquis,

aliqua, aliquid, (aliquod) – vreunul, cineva, (vreun), quidam, quaedam,

quiddam, (quoddam) – un anumit, un oarecare, quispiam, quaepiam, quidpiam,

(quodpiam) – cineva, quisque, quaeque, quidque(quodque) – fiecare, quivis,

quaevis, quidvis (quodvis) – oricare vrei, quilibet, quaelibet, quidlibet

(quodlibet) – oricare îţi place.

Singular Plural

Vreunul, cineva

M. F. N. M. F. N.

N. aliquis aliqua aliquid aliqui aliquae aliquae

G. alicuius alicuius alicuius aliquorum aliquarum aliquorum

D. alicui alicui alicui aliquibus aliquibus aliquibus

Ac. aliquem aliquam aliquid aliquos aliquas aliquae

Abl. aliquo aliqua aliquo aliquibus aliquibus aliquibus

În limba latină sunt două pronume cu sens negativ: nemo (nimeni) şi

nihil (nimic). Dintre acestea numai primul este flexibil şi nu are decât numărul

singular.

Singular

N. nemo

G. nullius, neminis

D. nemini

Ac. neminem

Abl. nullo


1. Traduceţi în limba română şi recunoaşteţi formele pronominale:

nobis, cui, eodem, illius, vos, mei, tuorum, nostri, vester, vestrum, ipsis,

earum, quorum, quibus, tibi, cuius, sui, mi, hunc, istud, eosdem, alicuius,

aliquem, neminem, quosdam, quibusque.


dintre voi, pe sine, sieşi, pe mine, alor săi, alor noastre, pe ale tale, cu

ai săi, pentru al vostru, pe aceştia ai acelora, aceluiaşi însuşi, nimănui dintre

aceştia, pe unul dintre voi, prin nici unul de la aceştia înşişi, de la fiecare pentru

sine însuşi nu pentru alţii.

3. Recunoaşteţi formele pronominale indicând categoriile gramaticale

ale acestora:

vestri, cuiusdam, qua, eorundem, mei, se, huic, istam, quem.

4. Traduceţi în limba latină sintagmele:

ale acelor copii ai tăi pentru voi înşivă, de la acest înţelept cu aceleaşi

învăţături ale voastre, prin aceleaşi documente ale acestor jurişti pentru voi,

copilului însuşi de la acei părinţi ai săi, de la acest comandant însuşi pentru

aceleaşi trupe ale sale, pe aceleaşi cadouri ale noastre de la acei oaspeţi ai

voştri.

5. Declinaţi la plural: quod, haec, ipsum şi la singular: aliquod,

eadem,

quidam.


Eius exercitus in illo tumulo quo dixeram constituit praesidio

quorundam sociorum. Convenerunt istae feminae quarum labor hos pueros

nostrorum amicorum adiuvat. Hoc studio eius illa doctrina nostrorum

maiorum docta est. Horum agricolarum ille singulus qui istas arbores ipsas

colit est impiger. Exponam vobis ex quibus generibus hominum istae copiae

comparentur. Unum genus est eorum qui magno in aere alieno maiores

possesiones habent, quarum amore adducti dissolvi nullo modo possunt. Te

illo ipso die clusum meis praesidiis desseruerunt tui socii aliarum terrarum. In

illa colonia munita meo iussu convenerunt ulli eorum quos nemo scit. Medicus

quem ille aeger tuus fuerat nullam rem scit. Habebat secum easdem statuas

quorum pulchritudine fama volat. Illo equo ipso quo venisset vicerat aliquos

inimicos tuos.

7. Traduceţi în limba română şi identificaţi pronumele folosite:

Ille equus pulchrior quam hic est. Haec mulier formosa sed ista stulta

est. Pueri eorum hominum multa gaudia parentibus suis offerunt. In nulla re

debes desperare. Quemque virum suum officium bene actum delectat.

Nesciebat utrum utri dona donare. Nemo alterorum venit ad hoc spectaculum.

Vide hominem quem mihi ostendisti. Parentes dona adportaverunt quae

cupiveram. Quibus nostrum crederes? Quid novi accidit?


Toate ale tale le porţi cu tine. Cunoaşte-te pe tine însuţi. Prietenii voştri

au venit la voi şi vor cina cu noi. Ţie îţi sunt cunoscute secretele înţelepciunii.

Pentru tine înveţi toate nu pentru alţii. Falsul prieten pe sine se iubeşte şi pe ale

sale. Mulţi dintre voi sunt foarte silitori şi învaţă lecţiile. Totdeauna vom fi

amintitori de voi. Mi s-a arătat în somn Africanus cu acea formă care îmi era

mai cunoscută din portretul său decât de la acesta însuşi. Celui mai silitor

dintre voi îi voi da această distincţie a însuşi acelui înţelept pe care l-a hotărât

consiliul.


Navele cu care vin soldaţii sunt foarte mari. Cartea cărui scriitor ai

citit-o? Oamenii pe care îi vezi sunt agricultori foarte pricepuţi. Casele în care

locuiesc stăpânii sunt mari. Arborii ale căror fructe sunt cele mai bune sunt

cireşii. Dau cartea cui vrea. Poetul a cărui operă nu o cunoşti se numeşte

Vergilius. Calul pe care îl are comandantul armatei este foarte iute. Caesar s-a

temut de lăcomia duşmanilor care era mare. La Delphi este templul lui Apollo

în care omul îşi cunoaşte destinul. Aeneas avea cu sine statuile pe care le luase

de la Troia.

10. Traduceţi epigrama:

Sic vos non vobis nidificatis, aves;

Sic vos non vobis vellera fertis, oves;

Sic von non vobis mellificatis, apes;

Sic vos non vobis fertis aratra, boves.

(Vita Vergilii)


Tu mecum iter facies. Unus vestrum rus ibit. Ego vobiscum verba

faciam. Consul amicos suos domum accipiet et eis gratias aget. Nostri omnem

spem amiserant. Multi nostrum in acie perierunt. Vos, homines senes, debetis

iuvenibus gentibus credere. Timeo mei amici vitae: Si sua uxor moritur ille

flumen se iaciet. Haec domus mea est, illa amici mei. Mors reges ipsos aufert.

Illo tempore, patres ipsi liberos suos docebant. Istius turpe scelus semper

memoria tene. Id ipsum ei ostendam. Illis ipse consilium meum dicam. Certo

tempore anni, omnes in hunc locum convenient. Illius temporis homines ruri

vivebant.


Stilpo philosophus, capta patria, amissis liberis, amissa coniuge, ex

incendio publico solus, sed beatus exierat. Regi autem Demetrio, qui urbem vi

ceperat et eum interrogabat, respondit: „Omnia bona mea mecum sunt”.

Mirabilis vir, qui per arma et ruinas et mortem invictus mansit! Habebat enim

secum vera bona: iustitiam, virtutem, prudentiam. Cetera non propria putabat,

quia abire possunt sicut venerunt. Eius exemplo rex videre potuit facilius esse

civitatem etiam potentem quam talem virum vincere.

(după Seneca)


Erant Capuae nonnulli domini qui servos in ludis gladiatoriis docebant

ut eos in muneribus ostenderent. Quinto anno post Syllae mortem, septuaginta

quattuor gladiatores, qui in hac urbe istam artem discebant, certo die

fugerunt. Illa fuga longum periculum Italiae attulit. Statuerunt ut duo duces

parvae manui praeessent, Spartacus et Crixus. Hic Gallus erat. Ille in

Thraciae montibus natus, non tantum fortis erat, sed etiam ingenium fortuna

sua superius praestabat. Dixerunt eum, moribus suis viro Graeco similiorem

quam barbaro, humanum fuisse.

Postquam Romani eum in bello ceperant, per somnium ingentem

draconem haud procul a capite suo viderat. Eius autem coniux existimaverat

hoc esse signum magnarum futurarum victoriarum brevisque vitae. Haec

femina cum eo in Italiam pervenerat et simul fugerat. Illi viro semper aderat et

spem certam ei ostendebat.

Spartacus ipse ceteris gladiatoribus suaserat ut tantos labores

relinquerent et pro sua libertate pugnarent, non pro alienorum civium

voluptate interirent. Ex ludo gladiatorio fugientes, satis armorum secum

ceperant, ut Vesuvium montem occupare possent. Mox ista turpia arma

laetissimi mutaverunt, simul ac armorum bellicorum copiam vi ceperunt.

Tum propinquos agros et ipsa oppida premere ceperunt, omniaque eis

fuerunt praeda. Summum metum liberis hominibus intulerunt; sed cum

Spartacus ipse similem opum partem sine ulla iniuria semper omnibus daret,

ingens servorum multitudo, dominis relictis, ad gladiatores convenit. Mox

septem milia hominum in Vesuvio fuerunt.

(după Plutarh)


Cum dominus pigrum servum suum verberaret, hic exclamavit: „Cur

me verberas? Ego nihil egisti!” Tum ille: „Propter id ipsum, inquit, te

verbero quia nihil egisti. Nasica, cum ad poetam Ennium veniret eique ancilla

diceret hunc domi non esse, intellexit illam domini iussu hoc respondisse et

istum domi esse. Nonnullius post diebus, cum ad Nasicam veniret Ennius, et

eum a ianua quaereret, exclamavit Nasica se domi non esse. Tum Ennius:

„Nonne vocem tuam novi?” Nasica autem: „Homo es impudens. Ego, cum te

quaererem, ancillae tuae credidi. Tu vero mihi non credis ipsi?”

( după Cicero)


Cn. Pompeius, ex equitum gente natus, clarissimus dux fuit, cui fortuna

saepe adfuit; sed se pessimum civem praestitit, nam ab adulescentia patriae

legibus obesse coepit. Eius pater qui consul fuerat, multos agros in Piceno

veteribus militibus suis dederat, eorumque filii etiam tunc clientes Pompeii

erant. Ita tres legiones parare potuit, quas Syllae obtulit, ut adversus Marii

copias bellum gereret. Dedit quoqe illis militibus arma quae ferebant et quibus

pugnaturi erant. Quis unquam talibus opibus auxilium amicis suis tulit?

(după Plutarh)


Două femei îşi duceau traiul în aceeaşi cetate. Însă în aceeaşi zi şi una şi

cealaltă au dat naştere unor fii. Însă după câteva zile unul dintre copii a murit.

Mama acestuia i-a răpit celeilalte femei fiul pe timpul nopţii şi l-a pus în loc pe

fiul ei mort. Atunci cealaltă mamă s-a dus la regele Solomon şi i-a cerut

ajutorul. Regele a vrut să le încerce pe cele două femei şi nu a spus altceva

decât: „Poruncesc ca soldatul, sub ochii acestor femei, să taie corpul copilului

în două părţi; astfel şi una şi cealaltă va avea un copil. Femeia care a furat

copilul nu a respins sentinţa regelui, dar cealaltă temându-se pentru viaţa fiului

ei a răspuns: „Nu face acest lucru, rege; prefer ca acea femeie să aibă copilul cu

totul.” Atunci regele i-a spus: „Tu eşti adevărata mamă şi cealaltă îţi va înapoia

copilul.”

Vocabular:

abeo, ire, ii, itum (v.)

a pleca.

accido, ěre, si, sum

(v.) a se întâmpla.

accipio, ěre, cepi,

ceptum (v.) a primi.

acies, ei (f) linie de

bătaie, tăiş.

actum, i (n) act,

dovadă.

adductus, a, um

(adj.3) împins, mânat.

adporto, are, avi,

atum (v.) a aduce.

adsum, esse, fui (v.)

a fi de faţă.

aeger, gra, grum

(adj.3) bolnav.

aes, aeris (n) aramă,

scut, soldă.

affero, fere, tuli,

latum (v.) a aduce.

alienus, a, um (adj.3)

străin.

amitto, ěre, misi,

missum (v.) a pierde.

ancilla, ae (f) slujnică.

apis, is (f) albină.

appello, are, avi,

atum (v.) a numi, a

chema.

aratrum i (n) plug.

arbor, is (f) arbore.

aufero, ferre, tuli,

latum (v.) a îndepărta.

avaritia, ae (f)

zgârcenie.

avis, is (f) pasăre.

beatus, a, um (adj.3)

fericit.

bos, bovis (m) bou.

caput, tis (n) cap,

căpetenie.

carpo, ěre, carpsi,

carptum (v.) a tăia.

ceno, are, avi, atum

(v.) a cina.

cliens, ntis (m) client,

protejat.

colo, ěre, ui, itum (v.)

a cultiva.

colonia, ae (f)

colonie.

comparo, are, avi,

atum (v.) a compara.

consilium, ii (n)

plan, sfat, hotărâre.

constituo, ěre, ui,

itum (v.) a stabili.

corpus, oris (n) trup.

credo, ěre, didi, tum

(v.) a crede.

cupio, ěre, ivi, tum

(v.) a dori.

debeo, ēre, ui, tum

(v.) a trebui.

decreto, are, avi,

atum (v.) a hotărî.

delecto, are, avi,

atum (v.) a încânta.

desero, ěre, serui,

sertum (v.) a părăsi, a

neglija.

despero, are, avi,

atum (v.) a-şi pierde

speranţa.

dico, ěre, xi, ctum

(v.) a spune.

disco, ěre, didici,

discitum (v.)a învăţa.

dissolvo, ěre, vi,

solutum (v.) a desface,

a plăti, a achita.

doctrina, -ae (f)

învăţătură.

dono, are, avi, atum

(v.) a oferi, a da.

eo, ire, ivi(ii), itum

(v.) a merge

equus, i (m) cal

exemplum, i (n)

model

exeo, ire, ivi, itum (v.)

a ieşi

existimo, are, avi,

atum (v.) a socoti

expono, ěre, posui,

positum (v.) a înfăţişa

falsus, a, um (adj.3)

fals

fama, ae (f) zvon,

veste.

famosus, a, um (adj.3)

vestit.

flumen, inis (n) fluviu.

fructus, us (m) fruct.

gaudium, ii (n)

bucurie.

gens, ntis (f) neam.

genus, eris (n)

neam, fel, categorie.

gladiator, is (m)

gladiator.

gratias ago ěre, egi,

actum (v.) a aduce

mulţumiri.

habito, are, avi, atum

(v.) a locui.

haud procul (adv.)

nu departe.

hospes, itis (m)

oaspete.

iacio, ěre, ieci, iactum

(v.) a arunca.

ianua, ae (f) uşă.

imago, inis (f)portret.

impero, are, avi,

atum (v.) a porunci.

impiger, ra, rum

(adj.3) harnic.

impudens, ntis (adj.1)

neruşinat.

incendium, ii (n)

incendiu.

ingenium, ii (n)talent.

inimicus, a, um

(adj.3) duşman.

intelligo, ěre, exi,

ctum (v.) a înţelege.

intereo, ire, ii, itum

(v.) a dispărea, a muri.

interrogo, are, avi,

atum (v.) a întreba.

iter, itineris (n) drum.

iurisconsultus, i (m)

jurisconsult.

iussus, us (m)

poruncă.

iuvenis, e (adj.2) tânăr.

labor, is (m) efort.

laetus, a, um (adj.3)

bucuros.

lex, gis (f) lege.

liber, ri (m) carte.

libertas, tis (f)

libertate.

ludus, i (m) joc,

şcoală.

maiores, um (m)

strămoş.

manus, us (f) ceată,

mână.

mellifico, are, avi,

atum (v.)a face miere.

memor, oris (adj.1)


miles, itis (m) soldat.

mirabilis, e (adj.2)

minunat.

morior, iri, tuus sum

(v.) a muri.

mos, moris (m) obicei,

regulă.

moveo, ēre, vi, tum

(v.) a mişca, a muta.

munitus, a, um (adj.3)

întărit.

munus, eris (n)

îndatorire.

navis, is (f) corabie,

navă.

nidifico, are, avi,

atum (v.) a cuibări.

nonne (adv.) oare nu.

nosco, ěre, novi,

notum (v.) a cunoaşte.

nox, ctis (f) noapte.

obsum, esse, fui (v.) a

se opune.

occupo, are, avi,

atum (v.) a ocupa.

oculus, i (m) ochi.

offero, ěre, tuli, latum

(v.) a oferi.

officium, ii (n)

îndatorire.

ops, is (f) putere,

forţă.

opus, -eris (n)

operă, activitate.

ostendo, ěre, di, tum

(v.) a arăta.

ovis, is (f) oaie.

pars, tis (f) parte.

pateo, ēre, ui (v.) a

deschide, a fi evident.

pereo, ire, ivi, itum

(v.) a pierde, a pieri.

paro, are, avi, atum

(v.) a purta.

possessio, onis (f)

proprietate, stăpânire.

praefero, ferre, tuli,

latum (v.) a prefera.

praemium, ii (n)

recompensă.

praesidium, ii (n)

sprijin.

praesto, are, avi,

atum (v.) a sta în

frunte.

premo, ěre, pressi,

pressum (v.) a apăsa.

propinquus, a, um

(adj.3) rudă, apropiat.

pulchritudo, inis (f)

frumuseţe.

quaero, ěre, sivi, itum

(v.) a întreba.

rapio, ěre, ui, ptum

(v.) a fura, a răpi.

relinquo, ěre, ui,

ctum (v.) a lăsa.

respondeo, ēre, di,


rus, ruris (n) ţară.

sapiens, -ntis (adj.1)

înţelept.

scelus, eris (n)

crimă, neleguire.

scio, ire, ivi, itum (v.)

a cunoaşte, a afla.

scriptor, is (m)

scriitor.

secretum, i (n) taină.

semper (adv.)

întotdeauna.

senex, is (adj.1)

bătrăn.

sicut (conj.) după cum.

signum, i (n)

semnal, steag.

singulus, a, um (adj.3)

fiecare în parte, singur.

socius, ii (m) aliat.

somnium, ii (n)

vis, somn.

sors, tis (f) destin.

species, ei (f) formă,

aspect.

spectaculum, i (n)

spectacol.

studium, ii (n) zel,

efort.

stultus, a, um (adj.3)

prost, neghiob.

suadeo, ēre, suasi,

suasum (v.)a sfătui

tento, are, avi, atum

(v.) a încerca

tumulus, i (m)

movilă.

turpis,e (adj.2)

ruşinos.

uxor, is (f) soţie.

vellero, are, vi, atum

(v.) a face lână.

venio, ire, i, tum (v.) a

veni, a ajunge.

verbero, are, avi,

atum (v.) a bate, a

lovi.

verbum, i (n) cuvânt.

verus, a , um (adj.3)

adevărat.

vetus, -eris (adj.1)

vechi.

vinco, ěre, vici,

victum (v.) a învinge.

virtus, tutis (f)virtute.

Vis (sg.ac.vim, abl.vi;

n.ac.v.pl.vires,

g.pl.virium)forţă, tărie.

vito, are, avi, atum

(v.) a evita, a se feri

de.

volo, are, avi, atum

(v.) a zbura.

voluptas, tis (f)

plăcere, voluptate.

vox, cis (f) voce.

Modulul X


- definiţia numeralului

- clasificarea numeralului

- flexiunea numeralului

Numeralul

Definiţie: Numeralul este partea de vorbire flexibilă care exprimă un

număr abstract, o determinare numerică a obiectelor sau ordinea obiectelor prin

numărare.

Clasificare

Numeralele se împart în patru mari grupe: numeralul cardinal,

numeralul ordinal, numeralul distributiv şi numeralul adverbial. Acestora li se

adaugă numeralele multiplicative, numeralele proporţionale, numeralele

fracţionare şi numeralele nehotărâte, care sunt însă mai puţin folosite.

Numeralul cardinal

Numeralul cardinal exprimă un număr întreg abstract sau un număr

determinat de obiecte. Acesta stă la baza tuturor numeralelor hotărâte.

Întrebarea la care răspunde este quot? – cât ?

I unus, una, unum

II duo, duae, duo

III tres, tres, tria

IV quattuor

V quinque

VI sex

VII septem

VIII octo

IX novem

X decem

XI undecim

XII duodecim

XIII tredecim

XIV quattuordecim

XV quindecim

XVI sedecim

XVII septemdecim

XVIII duodeviginti

XIX undeviginti

XX viginti

XXI unus et viginti sau viginti

unus

XXII duo et viginti sau viginti duo

XXX triginta

XL quadraginta

L quinquaginta

LX sexaginta

LXX septuaginta

LXXX octoginta

XC nonaginta

C centum

CC ducenti, -ae, -a

CCC trecenti, -ae, -a

CCCC quadringenti, -ae, -a CD)

D quingenti, -ae, -a

DC sexcenti, -ae, -a

DCC septingenti, -ae, -a

DCCC octingenti, -ae, -a

DCCCC nongenti, -ae, -a

⊂I⊃ (M) mille

⊂I⊃⊂ I⊃ duo milia

I⊃⊃ quinque milia

⊂⊂ I⊃⊃ decem milia

I⊃⊃⊃ quinquaginta milia

⊂⊂⊂ I⊃⊃⊃ centum milia

⊂⊂⊂⊂ I⊃⊃⊃⊃ decies centena

milia

Numeralele care exprimă zeci şi sunt însoţite de numerele 8, 9 de la 18

până la 99 se exprimă prin scădere, luând unu respectiv doi din numărul întreg

următor: viginti – douăzeci, undeviginti – nouăsprezece, duodeviginti –

optsprezece.

Pentru exprimarea prin cifre a numărului 500 se folosea şi semnul I⊃ .

Acesta a devenit baza notării cu cifre a multiplilor săi şi orice ⊃ adăugat la el

însemna înmulţirea lui cu zece: I⊃⊃ - cinci mii, I⊃⊃⊃ - cincizeci de mii. La

aceste notări, dacă se pun şi în partea stângă a barei atâtea semne ⊂ câte se află

în dreapta ei, numărul se dublează: ⊂I⊃ - o mie, ⊂⊂ I⊃⊃ - zece mii.

Încadrarea numeralelor cu ∏ le multiplică cu zece mii, iar aşezarea unei bare

orizontale deasupra numărului îl multiplică cu o mie XXXVIII – treizeci şi opt

de mii.

Flexiunea numeralului

Numeralul cardinal este flexibil de la unu la trei. Numeralul o sută este

neflexibil, dar numeralele care exprimă sute se declină după declinarea I la

feminin şi după declinarea a II-a la masculin şi neutru.

Masculin Feminin Neutru

N. unus una unum

G. unius unius unius

D. uni uni uni

Ac. unum unam unum

Abl. uno una uno

Atunci când numeralul unus, una, unum are plural el devine pronume

sau adjectiv nehotărât.

Masculin Feminin Neutru

N. duo duae duo

G. duorum duarum duorum

D. duobus duabus duobus

Ac. duos duas duo

Abl.duobus duabus duobus

Numeralul duo poate avea la genitiv plural şi forma contrasă duum. La

fel ca acesta se declină ambo, ambae, ambo – amândoi.

Masc. Fem Neutru

N. tres tria

G. trium trium

D. tribus tribus

Ac. tres tria

Abl. tribus tribus

Flexiunea numeralului mille

Numeralul mille se declină doar la plural şi are genul neutru:

N.Ac. milia

G. milium

D.Abl. milibus

Numeralul ordinal

Numeralul ordinal exprimă ordinea, locul pe care îl ocupă cineva într-

un şir. Numeralul ordinal este flexibil şi se comportă asemenea unui adjectiv

din prima clasă cu trei terminaţii. Întrebarea la care răspunde este quotus ?– al

câtelea?

1 primus, -a, -um – întâiul

2 secundus, -a, -um

3 tertius, -a, -um

4 quartus, -a, -um

5 quintus, -a, -um

6 sextus, -a, -um

7 septimus, -a, -um

8 octavus, -a, -um

9 nonus, -a, -um

10 decimus, -a, -um

11 undecimus, -a, -um

12 duodecimus, -a, -um

13 tertius decimus, -a –um

14 quartus decimus, -a, -um

15 quintus decimus, -a –um

16 sextus decimus, -a, -um

17 septimus decimus, -a, -um

18 duodevicesimus, -a, -um

19 undevicesimus, -a, -um

20 vicesimus, -a, -um

21 primus et vicesimus sau

vicesimus primus, -a, -um

30 tricesimus, -a, -um

40 quadragesimus, -a, -um

50 quiquagesimus, -a, -um

60 sexagesimus, -a, -um

70 septuagesimus, -a, -um

80 octogesimus, -a, -um

90 nonagesimus, -a, -um

100 centesimus, -a, -um

200 ducentesimus, -a, -um

300 trecentisimus, -a, -um

400 quadrigentesimus, -a, -um

500 quingentesimus, -a, -um

600 sexcentesimus, -a, -um

700 septingentesimus, -a, -um

800 octingentesimus, -a, -um

900 nongentesimus, -a, -um

1000 millesimus, -a, -um

2000 bis millesimus, -a, -um

3000 ter millesimus, -a, -um

10000 decies millesimus, -a, -um

Numeralul distributiv

Numeralul distributiv arată câte lucruri sau fiinţe se găsesc în fiecare

grupă, când un

număr de fiinţe sau de lucruri este împărţit în grupe egale. Numeralul

distributiv se află prin întrebarea quoteni? – câte câţi? câte câte? Numeralul

distributiv are forma unui adjectiv cu trei terminaţii din prima grupă de

adjective. Toate numeralele distributive au genitivul plural în –um, în afară de

singuli, -ae, -a care are genitivul plural –orum, -arum, -orum.

1 singuli, -ae, -a câte

unul

2 bini, -ae, -a

3 terni, -ae, -a

4 quaterni, -ae, -a

5 quini, -ae, -a

6 seni, -ae, -a

7 septeni, -ae, -a

8 octoni, -ae, -a

9 noveni, -ae, -a

10 deni, -ae, -a

11 undeni, -ae, -a

12 duodeni, -ae, -a

13 terni deni, ae, a

14 quaterni deni, -ae, a

15 quini deni, -ae, -a

20 viceni, -ae, -a

30 triceni, -ae, -a

40 quadrageni, -ae, -a

50 quinquageni, -ae, a

60 sexageni, -ae, -a

70 septuageni, ae, -a

80 octogeni, -ae, -a

90 nonageni, -ae, -a

100 centeni, -ae, -a

Bini, -ae, -a este folosit adesea şi pentru ideea de pereche: bini canes –

o pereche de câini.

Numeralele adverbiale

Numeralele adverbiale arată de câte ori se repetă ceva (o acţiune, un

număr). Întrebarea la care răspund este quoties ?, quotiens ? – de câte

ori?

1 semel o dată 13 terdecies

2 bis de două ori 14 quaterdecies

3 ter de trei ori 15 quindecies

4 quater 20 vicies

5 quinquies 30 tricies

6 sexies 40 quadragies

7 septies 50 quinquagies

8 octies 60 sexagies

9 novies 70 septuagies

10 decies 80 octogies

11 undecies 90 nonagies

12 duodecies 100 centies

Numeralele adverbiale au formă fixă. Ele se formează din numeralul

cardinal la care se adaugă sufixul –ies, în afara primelor patru numerale

care au alte sufixe.

Numeralele multiplicative

Numeralele multiplicative se formează cu ajutorul sufixului –plex, -

plicis, care arată în câte feluri se manifestă o acţiune sau de câte ori este repetat

un obiect: simplex – simplu, duplex – îndoit, triplex - întreit, quaqdruplex –

împătrit. Numeralele multiplicative se declină ca un adjectiv cu o singură

terminaţie din a doua grupă de adjective.

Numeralele proporţionale

Numeralele proporţionale se formează cu ajutorul sufixelor – plus, -pla,

-plum şi arată de câte ori un obiect este mai mare decât altul: simplus, duplus,

triplus, quadruplus, quintuplus – de cinci ori mai mare. Numeralele

proporţionale se declină ca un adjectiv cu trei terminaţii din prima grupă de

adjective.

Numeralele fracţionare

Fracţiile se exprimau notând câte părţi reprezenta numărul din numitor:

dimidia pars – jumătate, tertia pars – o treime, decima pars – o zecime.

Numeralele nehotărâte

Aici se includ de obicei adjectivele care exprimă numărul în mod

nedeterminat: multi – mulţi, pauci – puţini, omnes – toţi, aliquot – câţiva,

nonnulli – unii.


1. Redaţi în cifre arabe următoarele numerale: MDCXXV, XCIII,

CDXLVII, CMLIX, MMIII, MCCCLXXXIX.

2. Redaţi corespondentul numeric din limbile romanice cunoscute

pentru numeralele din limba latină:

Octo Novem Duo Quattuor Sex Quinque Tres Septem Decem Unus

3. Plasând unul sub altul numeralele latine corespunzând cifrelor: I,

VIII, X, în ordinea pe care o permit iniţialele veţi obţine un alt numeral. Care?

4. Traduceţi şi declinaţi: un singur binefăcător, o singură metodă, două

nave, două genuri, trei zile, trei trupe.

5. Completaţi careul:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

12345678910

Orizontal: 1. nedreptăţi (G.pl.) 2. a mea(Ac.sg.) - fericită 3. casus

belli(presc.) 4. a ieşi, - teme-te 5. prenume masc.(N.sg.) - doi 6.a fi - negaţie 7.

indică o condiţie - cetăţeanului 8. stăpânilor 9. despre - arată o opoziţie - 49

(cifre romane) 10. ei ar pierde.

Vertical: 1. elan – nu refuză 2. negaţie – 11(cifre romane) - acelaşi 3.

aruncaţi 4. pe umbre – consoanele de la a trimis 5. va şti 6. acolo – urmează lui

primum 7. acestea puse invers- vocativ al pronumelui personal – cu forţă 8.

raţiune (G.sg.) 9. când – prepoziţie cu Ac. sau Abl. 10 tu ai prefera – ea vrea.

6. Traduceţi textul în limba română:

Gallia est omnis divisa in partes tres, quarum unam incolunt Belgae,

aliam Aquitani, tertiam qui ipsorum lingua Celatae, nostra Galli appellantur.

Hi omnes lingua, institutis, legibus inter se differunt. Gallos ab Aquitanis

Garumna flumen, a Belgis Matrona et Sequana dividit. Horum omnium

fortissimi sunt Belgae.

(după Caesar)


Auriga in circo Maximo certabatur. Inter ceteros aurigas, viginti

numero, unum tantum timebat, Arvinium nomine, quia is saepe in talibus ludis

victor fuerat. Igitur, duobus diebus ante ludos, vatem adire voluit eumque

interrogavit: „Victorne ero?” Vates autem respondit: „Arvinium te video

victurum esse.” Facile tamen ante tria milia civium ab Arvinio victus, ad

vatem mox rediit et centum sestertios datos ab eo petivit. Is autem respondit:”

Iniuria quidem me reprehendis. Cur existimavisti te victorem fore? Non enim

tibi dixi:”Arvinium victurus es. Propter stultitiam tuam poenas dedisti.”


Tiberius Sempronius Gracchus, tatăl celor doi celebri tribuni ai plebei,

trimis în Spania, a fost prin inteligenţa şi curajul său un exemplu pentru toţi

comandanţii. El a construit o sută de locuri fortificate într-un singur an. El şi-a

instalat linia de bătaie în faţa unei tabere bine apărate. Comandanţii duşmanilor

i-au trimis trei ambasadori. Aceştia îi spun că au în fortificaţia lor o cantitate

uriaşă de provizii şi că pot sta asediaţi timp de zece ani fără nici o grijă. Atunci

Gracchus i-a răspuns că el va cuceri cetatea în al unsprezecelea an.


Eo duce, nobiles in tribunum brevem impetum fecerunt. Unus ex Tiberii

collegis eum primum vulneravit; deinde Scipio Nasica sua manu interficit.

Mille amici eius vi quoque perierunt, et nobiles eorum corpora nocte in

Tiberim iecerunt. Post decem annos, Caius Gracchus, fratris exemplo, simili

studio consilia eiusdem generis iniit. Igitur tribunus plebis factus, sicut frater,

res mutare voluit. Scimus eum adversus nobiles etiam acriorem et

vehementiorem Tiberio fuisse. Volebat enim omnes agros dividere, novas

colonias non tantum in Italia sed etiam in Africa aedificare, omni Italiae

civitatem dare, magnam frumenti copiam plebi distribuere.

Senatus eodem modo talibus consiliis obesse statuit. Postquam enim

C.Gracchus Aventinum occupavit, L.Opimius consul amicos suos ad arma

vocavit. Caius mox intellexit se victorem non fore; noluit tamen Opimii milites

se interficere. Itaque servo gladium suum dedit et ab eo mortem petiit. Miles

autem qui aderat Caii caput consuli praebuit, et Opimius ei pro capite idem

auri pondus dedit. Romani etiam tradebant militem in caput plumbum fudisse;

ita enim id gravius erat et munus a milite acceptum maius fuit. Caii ac

multorum eius amicorum corpora nobiles in Tiberim iecerunt. Senatus autem

iussit consules domum tribuni igne delere et eius bona vendere. Gracchorum

tamen exempla numquam e plebis memoria exierunt.

(după Plutarh)

Vocabular:

Absum, esse, fui (v.)

a lipsi, a fi departe.

Acer, acris, acre

(adj.3) acerb.

Acies, ei (f) linie

de bătaie.

Adeo, ire, ii, tum (v.)

a se apropia.

Aedifico, are, avi,

atum (v.) a construi.

Animus, i (m) curaj,

spirit.

Beneficus, a, um


Caedo, ěre, cecidi,

caesum (v.) a izbi, a

lovi, a bate.

Capio, ěre, cepi,

captum (v.) a cuceri.

Castra, orum (n)

abără.

Certo, are, avi, atum

(v.) a se întrece.

Circus, i (m) circ.

Civitatem Italiae

dare (do) a oferi

cetăţenie italică.

Deleo, ēre, evi, tum

(v.) a distruge.

Desideo, ēre, sedi (v.)

a şedea pe loc.

Differo, ferre, tuli,

latum (v.) a se

deosebi.

Dispono, ěre, posui,

positum (v.) a

dispune.

Divido, ěre, di, sum

(v.) împărţi.

Exemplum, i (n)

model.

Exeo, ire, ivi(ii), itum

(v.) a ieşi.

Facio, ěre, feci,

factum (v.)a face, a

construi.

Fortis, e (adj.2)

puternic.

Frumentum, i (n)

provizie, recoltă.

Fundo, ěre, fundi,

fussum (v.)a vărsa, a

împrăştia.

Genus, eris (n)

categorie, fel, neam.

Gladius, ii (m) sabie.

Iacio ěre, ieci, iactum

(v.) a arunca.

Igitur (adv.) aşadar.

Ignis, is (m) foc.

Impetus, us (m)

atac, năvală.

Incolo, ěre, ui, tum

(v.) a locui.

Ineo, ire, ii, itum (v.)

a iniţia.

Iniuria, ae (f)

nedreptate.

Institutum, i (n)

obicei, plan.

Intellegentia, ae (f)

inteligenţă.



Itaque (adv.) prin

urmare.

Iubeo, ēre, iussi,

iussum (v.) a porunci.

Legatus, i (m)sol,

ambasador.

Methoda, ae (f)

metodă.

Mitto, ěre, misi,

missum (v.) a trimite.

Mox (adv.) apoi.

Munio, ire, ivi, itum

(v.) a întări, a fortifica.

Munitio, onis (f)

întăritură, fortificaţie.

Munus, eris (n)

datorie.

Muto, are, avi, atum

a schimba.

Navis, is (f) corabie.

Oppugno, are, avi,

atum (v.)a asedia.

Peto, ěre, ivi, tum (v.)

a cere, a ataca.

Plebs, is (f) plebe.

Plumbum, i (n)

plumb.

Pondus,eris (n)

greutate.

Praebeo, ēre, ui, itum

(v.) a prezenta, a da.

Praefero, fere, tuli,

latum (v.)a prefera.

Quia (conj.)

fiindcă.

Redeo, ire, ii, tum (v.)

a se întoarce.

Sed (conj.) dar.

Sestertius, ii (m)

sestert.

Statuo, ěre, ui, tutum

(v.) a hotărî.

Studium, ii (n)

studiu, zel.

Talis, e (adj.2)

asemenenea.

Tantum (adv.) numai.


a se teme.

Trado, ěre, didi, tum

(v.) a trăda.

Tribunus, i (m)tribun.

Vates, is (m) profet.

Vehemens, ntis (adj.1)

violent, amarnic.

Vendeo, ēre, didi,

tum (v.) a vinde.

Voco, are, avi, atum

(v.) a chema.

Volo, velle, volui (v.) a

vrea.

Vulnero, are, avi,

atum (v.)a răni.

Modulul XI


- prepoziţie

- conjuncţie

- interjecţie

Instrumente gramaticale

În categoria instrumentelor gramaticale am inclus prepoziţia, conjuncţia

şi interjecţia, datorită faptului că acestea nu au flexiune. În plus prepoziţia are

rolul unui conector la nivelul propoziţiei, în timp ce conjuncţia îndeplineşte

acelaşi rol şi la nivelul propoziţiei şi la nivelul frazei. Interjecţia este partea de

vorbire cel mai puţin supusă normelor, deoarece ea aparţine mai mult limbii

vorbite, exprimând o senzaţie, un sentiment şi nu definindu-le aşa cum este

cazul substantivului.

Prepoziţia

Definiţie: Prepoziţia este partea de vorbire neflexibilă cu rol de

instrument gramatical, care exprimă raporturi de determinare între părţi de

propoziţie, legând de obicei atribute şi complemente de determinaţii lor.

În limba latină prepoziţiile se construiesc de obicei cu două cazuri:

acuzativul şi ablativul. Câteva se construiesc şi cu genitivul, dar în această

situaţie ele pot purta numele mai degrabă de postpoziţii (ergo, causa, tenus),

deoarece se ataşază nu înaintea determinantului spre a-l lega de determinat, ci

după acesta: honoris causa – pentru cinstire, formidinis ergo – de frică,

labrorum tenus – până la buze.

Prepoziţii cu cazul acuzativ

Ante, apud, ad, adversum, circum, citra, cis, contra erga, extra, inter,

infra, intra, iuxta, ob, penes, pone, post, praeter, prope, propter, per,

secundum, supra, versus, ultra, trans.

Semnificaţiile prepoziţiilor

Ante – înainte, în faţă, în prezenţa, de preferinţă, mai mult : ante portas

- înaintea porţilor, ante lucem – înainte de ivirea zorilor, ante muros –în faţa

zidurilor, ante cohortes – în prezenţa cohortelor, quem ante me diligo – pe

care îl iubesc mai mult decât pe mine.

Apud – la, lângă, în, în faţă, în prezenţa, după părerea, de, de către, faţă

de, în privinţa, din vremea: cenare apud aliquem – a cina la cineva, adsum

apud te, genitor – iată-mă în faţa ta, tată, satis clarus apud timentem – destul de

ilustru după un fricos, apud paucos ea ratio probata – această părere admisă de

puţini, ius apud cives – dreptate faţă de cetăţeni, apud Fabricios – din vremea

lui Fabricius, apud Mantineam – la Mantinea, apud parentes - lîngă părinţi,

apud Caesarem – acasă la Caesar.

Ad – la, către, spre, până la, împotriva, lângă, cu relativ la: meridie

umbrae cadunt ad septentrionem – la amiază umbra se întinde spre nord, ad

mare contendit – se îndreaptă spre mare, ad arma concurrunt – aleargă la

arme, ad noctem – până noaptea, permanet frigus ad ossa – frigul pătrunde

până la oase, pugnare ad hydras – a lupta împotriva hidrelor, ad Urbem esse –

a fi lângă Roma, timidus ad mortem – fricos relativ la moarte, ad duodecim

hostes – până la doisprezece duşmani, ad libitum – după plac, ad nullam rem

utilis – bun de nimic.

Adversum (adversus) – în faţă, înspre, de-a lungul, la, ca răspuns la, în

comparaţie cu, faţă de, împotrivă: naves adversus urbem delatae – corăbii

purtate spre oraş, adversus ea respondit – la aceasta răspunse, adversum sitim

non eadem temperantia – nu la fel de stăpânit în privinţa setei, adversus studia

acerrima – în comparaţie cu studiile lor foarte serioase, adversum inimicos –

împotriva duşmanilor, adversum suos – faţă de ai săi, adversum civitatem –

împotriva cetăţii.

Circum (circa) – pe lângă, împrejur, de jur împrejur, alături de,

aproximativ, aproape, la spre, în: circa Romam – împrejurul Romei, circa

decem centuriones – aproximativ zece centurioni, circum fossam – în jurul

şanţurilor, concursare circum tabernas – a merge din tavernă în tavernă,

capillus circum caput - păr dat peste cap.

Cis, citra – dincoace, înaintea, fără, peste: citra flumen – dincoace de

fluviu, cis multos annos – peste mulţi ani, citra Alpes – dincoace de Alpi, citra

quam capias – înainte de a mânca, sciunt tranare aquam citra docentem – ştiu

să înveţe fără a fi învăţat.

Contra – împotriva, în faţa: contra leges – împotriva legilor, contra

hostes – împotriva duşmanilor.

Erga – către, ca: pietas erga Deam Minervam – pietate faţă de Zeiţa

Minerva.

Extra- în afara, cu excepţia: extra templum – înaintea templului, extra

tempus – în afara timpului, extra periculum – în afara primejdiei, extra modum

– peste măsură, extra ducem, reliqui crudeles – cu excepţia conducătorului

celalţi erau cruzi.

Infra – sub, după, ca: infra pontem – sub pod, infra libertos servi sunt –

mai jos decât liberţii sunt sclavii, infra te – după tine.

Inter- între, printre, în timpul: inter fines sociorum – între teritoriile

aliaţilor, inter cenam – în timpul cinei, inter duo flumina – între două fluvii,

inter se amare – a se iubi reciproc.

Intra – înăuntru, dincoace, mai jos, în timpul: intra muros – înăuntrul

întăriturilor, intra septem menses – timp de şapte luni, intra teli iactum - în

bătaia săgeţilor, intra famam esse – a fi fără glorie.

Iuxta – lângă, potrivit, deopotrivă: iuxta castra – lângă tabără, iuxta

praecepta Socratis – după preceptele lui Socrate, iuxta bonos et malos

interficere – a-i ucide pe buni şi pe răi deopotrivă.

Ob – înainte, din pricina: ob metum – de frică, ob eam rem – din

această cauză.

Penes – în puterea, la, la îndemâna: penes regem – în puterea regelui,

penes praetorem – în puterea pretorului, .

Per – prin, pe, în mijlocul, prin intermediul, datorită, din cauza, în

numele, timp de: Per Asiam peragravit – a mers prin Asia, per ludos – în

timpul jocurilor, per duas noctes – timp de două nopţi, per aequa et iniqua –

prin toate mijloacele, per aetatem – din pricina vârstei.

Post (pone) – după, înapoi: post mortem - după moarte, post terga – în

spate, post tres dies – după trei zile, post hunc diem – de acum înainte.

Praeter – pe lângă, în afară de, în faţa: praeter modum – peste măsură,

praeter Hamilcarem – în afară de Hamilcar, praeter oculos - în faţa ochilor.

Prope – aproape: prope civitatem – aproape de cetate, prope solis

occasum – aproape de apusul soarelui.

Propter – din pricina, aproape de, alături: propter invidiam – din

pricina invidiei, propter aram – lîngă altar, propter collem montis – alături de

coama muntelui.

Secundum - după, potrivit cu, de-a lungul: secundum naturam vivere –

a trăi în conformitate cu natura, iter secundum ripam fluminis facere – a face

drumul de-a lungul malului apei.

Supra – deasupra, peste: supra omnia – peste toate, supra deos fatum

est – deasupra zeilor se află destinul, supra quattuor milia hominum – peste

patru mii de oameni..

Trans - peste: trans flumen pontem fecit – a făcut un pod peste fluviu,

trans Alpes Hannibal iter fecit – Hanibal a făcut drumul peste Alpi.

Ultra – dincolo de, peste: ultra muros – dincolo de ziduri, ultra fidem –

peste credinţă, ultra modum – mai mult decât trebuie.

Versus – către: versum Oceanum – către ocean.

Prepoziţii cu Ablativul

A (ab), absque, clam, coram, cum, de, ex (e), prae, pro, sine, tenus.

Semnificaţia prepoziţiilor

A (ab) - (teoretic, se foloseşte a înaintea cuvintelor care încep cu

consoană şi ab înaintea cuvintelor care încep cu vocală, fără însă ca această

regulă să fie aplicată cu consecvenţă în textele clasice) din, de la, de lângă, de

după, din timpul, din, din partea, de către, din cauza, datorită, dintre: a matre

venio – vin de la mama, Gallos ab Aquitanis Garumna dividit – pe gali de

acvitani îi desparte Garumna, a pueritia – din copilărie, Turnus ab Aricia –

Turnus din Aricia, a meo nomine – după numele meu, haec a me facta –

acestea sunt făcute de mine, Gallia a paludibus invia – Galia inaccesibilă din

cauza mlaştinilor, nonnulli ab novissimis – unii dintre cei din urmă.

Absque – fără, cu excepţia: hoc absque te esset, hodie non viverem –

dacă asta s-ar fi petrecut fără tine, astăzi nu aş mai fi fost în viaţă.

Clam - pe ascuns, fără ştirea: clam patre – fără ştirea tatălui, clam me

est – fără ca eu să ştiu.

Coram - în faţa, în prezenţa: coram populo – în faţa poporului, coram

senatu – în faţa senatului.

Cum – cu împreună, cu, o dată cu: cum eo mihi sunt omnia – mă înţeleg

foarte bine cu el, cum servili schema – deghizat în sclav, cum decimo –

înzecit, cum ortu solis – o dată cu răsăritul soarelui, cum bona venia – cu

îngăduinaţ voastră.

De – de, din , de la, în, pe, sub, în timpul, dintre, despre, din cauza,

după, comform cu, contra: de matris complexu abstrahere – a se smulge din

braţele mamei, Priami de gente – din familia lui Priam, parere de arbore - a se

naşte sub un pom, proferre diem de die – a amîna de la o zi la alta, de eodem

oleo – din acelaşi ulei, hominem de comitibus meis – pe un om dintre tovarăşii

mei, legati de pace – soli de pace, creditur de odio – e crezut din cauza urii, de

more – după obicei, De Republica – despre Stat.

E (ex) – (teoretic, se scrie e înaintea cuvintelor care încep cu consoană

şi ex înaintea cuvintelor care încep cu vocală, dar practic nu se respectă această

regulă în totalitate în textele clasice) din, de la, de pe, după, în timpul, din

partea, din cauza, conform cu, după: exire ex urbe – a ieşi din oraş, picis e

gleba – bulgări de smoală, ex eo tempore – începând din acel moment, ex

itinere – în timpul marşului, ex vulnere aeger – bolnav din cauza rănii, ex

omnium sententia – după părerea tuturor, ex lege – conform legii.

Prae – în faţă, înaintea, din cauză, în comparaţie: prae se armentum

agens – mânând în faţa sa turma, prae gaudio, ubi sim nescio – de bucurie, nu

ştiu unde sunt, sed prae nobis, beatus – dar în comparaţie cu noi, fericit.

Pro – în faţă, în, la, de deasupra, pentru, în locul, ca, în baza: pro

collegio decemvirorum imperatum est – s-a hotărât în colegiul decemvirilor,

pro muris ostentant – arată de pe ziduri, ego ibo pro te – voi merge eu în locul

tău, pro suffragio –în baza votului.

Sine - fără: sine ulla delectatione – fără nici o plăcere, sine dubio – fără

îndoială.

Tenus – până la, numai: Cantabrico tenus bello – până la războiul cu

cantabrii, vulneribus tenus – numai cu răni.

Prepoziţii cu acuzativul şi ablativul

În limba latină există câteva prepoziţii care se pot construi atât cu

acuzativul cât şi cu ablativul în funcţie de ideea de mişcare, respectiv, de stare

care se exprimă.

In – cu acuzativul: în, pe, lângă, către, până la, faţă de, conform cu:

tolli in caelum – a fi înălţat la cer, in lucem – până la ziuă, potestas in aliquem

– autoritate faţă de cineva, in sententiam meam – după, conform cu părerea

mea;

- cu ablativul: în, la, pe, sub, printre, după, în privinţa, ca: manere in

villa – a rămâne la ţară, in armis esse – a se afla sub arme, in fuga sequi – a

urma în fugă, pietas in parentibus – pietate faţă de părinţi, dare in munere – a

da ca dar.

Sub – cu acuzativul: sub, către, spre, la: exercitus sub iugum missus est

– armata a fost trecută pe sub jug, sub montem succedere – a înainta către

poalele muntelui, sub eas litteras – imediat după acea scrisoare;

- cu ablativul: sub, la, cu: sub terra habitare – a locui sub pământ,

sub moenibus – la baza zidului, sub oculis domini – în faţa ochilor stăpânului,

sub Domitiano – în timpul lui Domitian.

Super – cu acuzativul: deasupra, peste: alii super alios ruunt – cad unii

peste alţii, super Numidiam – dincolo de Numidia, super cenam loquebantur –

vorbeau în timpul cinei;

- cu ablativul: pe, despre, pe lângă: ligna super foco – lemne pe

foc, nocte super media – pe la mijlocul nopţii, super his – pe lângă acestea, hac

super re scribam – voi scrie despre aceasta.

Subter – cu acuzativul: sub, dedesubt: subter togam – sub togă, subter

moenia – dedesubtul întăriturilor;

- cu ablativul: sub: subter litore – sub ţărm, subter densa

testitudine – sub o deasă platoşă.

Conjuncţia

Definiţie: Conjuncţia este partea de vorbire neflexibilă care leagă în

frază două propoziţii, – fie acestea coordonate, fie o subordonată de regenta ei

– iar în propoziţie cuvinte între care există raporturi de coordonare.

În limba latină conjuncţiile se împart în conjuncţii coordonatoare şi

conjuncţii subordonatoare.

Conjuncţiile coordonatoare leagă între ele cuvinte sau propoziţii de

acelaşi fel şi pot fi:

1. copulative afirmative: -que(enclitic) – şi, et – şi, ac, atque – şi în

plus: senatus populusque Romanus – senatul şi poporul roman, terra marique –

pe pământ şi pe apă, socius et amicus – aliat şi prieten, parce ac duriter - cu

economie şi chiar cu asprime, et dormit et edit şi mănâncă şi doarme;

negative: nec – şi nu, nici măcar, neque – şi nu, (cele

două conjuncţii repetate la intervale se traduc prin nici...nici), et non – şi nu: id

quod utile videbatur, nec erat –

ceea ce părea util şi nu era, neque starent, neque exirent – nici nu stăteau, nici

nu plecau, patior et non dico - suport şi nu vorbesc.

2. disjunctive: -ve(enclitic) –sau, sive – sau, aut – ori, vel –fie: plus

minusve – mai mult sau mai puţin, vivus mortuusve- viu sau mort, epistulae

verae sive falsae – scrisori adevărate sau false, aut Caesar aut nihil – sau Cezar

ori nimic, a se postulari aut exspectari aliquid suspicantur – bănuiesc că li se

cere sau se aşteaptă de la ei ceva, sive iracundia, sive dolore, sive metu

permotus – fiind îndemnat fie de mânie, fie de durere, fie de teamă, quid est

aliud mali damnive? – ce alt rău sau pagubă mai este?

3. adversative: autem, vero – însă, iar, sed, verum – dar, ceterum – de

altfel, at – în schimb, atqui, immo, quin – ba chiar: si illa vult, autem ille cupit

–dacă aceea vrea, acela însă doreşte, mea mater rus contendit, ego vero Romae

sto – mama mea se duce la ţară, eu unul însă rămân la Roma, vero dico, sed

nequicquam – spun adevărul, dar în zadar, atqui si ita placet – ei bine, dacă aşa

vreţi.

4. explicative: nam, enim, etenim, namque – căci, quippe, nempe,

scilicet, videlicet -şi anume: Hic pagus appellabatur Tigurinus;nam omnis

civitas in quattuor pagos divisa est – acest trib este numir Tigurinus; căci toată

cetatea este împărţită în patru triburi, namque illud quare negasti? – într-

adevăr, de ce ai tăgăduit? Quocirca dicendum est enim saepius oportet – de

aceea, căci trebuie s-o spunem cât mai des, se cade, quippe quando mihi nihil

credis – căci, desigur, nu mă crezi.

5. conclusive: ergo – deci, igitur – aşadar, itaque – prin urmare,

proinde – ca atare, quamobrem, quapropter, quocirca – de aceea: cogito, ergo

sum – cuget, deci exist, gaudeamus igitur –aşadar să ne bucurăm, hoc est

homini quamobrem vitam amat – iată de ce omul iubeşte viaţa.

Conjuncţii subordonatoare

Conjuncţiile subordonatoare leagă o propoziţie subordonată de regenta

ei. Pentru că acestea sunt strâns legate de propoziţiile subordonate pe care le

introduc, vor fi studiate pe larg la sintaxa frazei, urmând ca acum să oferim o

clasificare succintă a acestora, necesară unor cunoştinţe de început.

1.conjuncţii completive: ut, quin, quominus, quod, ne (să, că, ca…să,

să nu).

2.conjuncţii de scop; ut, ne, quo, qua (să, ca să, să nu, ca prin aceasta

să, ca pe această cale să).

3.conjuncţii de consecuţie: ut, ut non, quin (încât, încât să nu).

4.conjuncţii de cauză: quod, quia, quoniam, quando, quandoquidem,

cum (fiindcă, deoarece, pentru că, de vreme ce).

5.conjuncţii de condiţie: si, sin, nisi, dummodo, dum (dacă, dacă

dimpotrivă, dacă nu, numai dacă, numai să)

6.conjuncţii de concesie: etsi, etiamsi, tametsi, quamquam, quamvis,

ut, cum, licet (deşi, cu toate că, chiar dacă, măcar că).

7.conjuncţii de comparaţie: ut, velut, tamquam, ac, utsi, velutsi, quasi,

acsi (după cum, cum, ca şi cum)

8. conjuncţii temporale: ut, ubi, cum (când), ut primum, ubi primum,

cum primum (de îndată ce), dum, donec, quoad (câtă vreme), postquam (după

ce), antequam, priusquam (mai înainte să), quando, quandoquidem (de vreme

ce).

Interjecţia

Definiţie: Partea de vorbire neflexibilă care exprimă un sentiment, o

stare sufletească spontană sau redă zgomote sau strigăte se numeşte interjecţie.

a. interjecţii de durere: o!, ah!, heu!, hei!, ehei! (o, ah, vai): ah, te

miserum! – vai, nefericitul de tine, o, me scelerum! – o, ticălosul de mine,

eheu, fugaces…anni!– vai cum trec anii repezi.

b. interjecţii de bucurie: evoe, evax (bravo!): evoe suum! – bravo lui!

c. intejecţii de indignare: proh, pro! (o, pentru numele): pro! dii

mortales – o, zei nemuritori, pro deum hominumque fidem! –pe credinţa mea în

zei şi oameni!

d. interjecţii de mirare: oh, papae, hem (ei, poftim, iată că): hem, nos

mortales operibus immortales! – iată-ne pe noi muritorii veşnici prin opere!

e. interjecţii de ameninţare şi compătimire: vae! (vai): vae victis –

vai de cei învinşi!, vae mihi! – vai de mine!

f. interjecţii de scârbă: apage, hui (piei, pfui, pleacă): apage te a

nobis! – pleacă de lângă noi!

g. interjecţii de încurajare: eia, age, macte (hai, ei bine): age vero,

veni! – hai o dată vino!, macte esto taedis, o, Hymenaee, tuis! – vino cu făcliile

tale, o, Himeneu!

h.interjecţii de chemare: heus, eho, hercule, mehercle, hercle (ei, zău)

– mehercle, tibi, semper gratias egi – zău, totdeauna ţi-am mulţumit.

Modele de teste de evaluare

Test nr. 1 (declinări)

I . Traduceţi în limba latină:

Pentru poeţi

ale stăpânilor

cireşule!

zilei

pe magistraţi

taţilor

pe o capră

despre nişte prieteni

pe crime

ale genunchilor

în zilele

din oraşe

II. Traduceţi în limba română sintagmele:

Cacumina montium hieme tecta nive; Vere nemore platanis deae

Minervae; Consulis oratione populo patienti; Auxilio frumenti captivis

civitatum; Adventibus avium in nostris agris vere; Magistri lectione

suis discipulis.

III. De la sintagmele: locuitor harnic, platan roditor, rege trufaş,

magistrat corupt, zi luminoasă, redaţi cazurile D.sg., V.pl., Ac.pl.,

V.sg., Ac.sg., G. pl.

IV. Traduceţi în limba română propoziţiile:

Templorum ostia auro tecta vesperorum autumnae ventis rapta sunt. E

fago alta puer tui amici hortum cecidit.


I. Indicaţi categoriile gramaticale ale substantivelor de mai jos şi

traduceţi-le:

Adventus, segnities, remedia, civitatibus, scribam, timore, spem,

noctium, domine, deabus, diebus.

II. Traduceţi sintagmele în limba latină:

Prin cuvântul senatului pentru poporul învins al galilor, a unor zile

calde de vară din teritoriile îndepărtate, de la magistraţii romanilor

pentru plebea săracă a multor oraşe, cu un scrib priceput din vechea

cetate a Egiptului strălucit.

III. Redaţi cazurile: Ac.pl., Abl.pl., Abl.sg., D.sg., V sg., V.pl., Ac.sg.,

G.pl. de la cornu acutum, mulier clara, exercitus fortis, prunus alta,

bellum civile, avis volucris.

IV. Traduceţi în limba latină:

De teama duşmanilor oamenii fug din cetăţi în crânguri ascunse. Iedul o

ia în coarne pe soacra cea rea drept pedeapsă. Cezar ordonă soldaţilor

săi construirea unui pod peste râul lat din teritoriul învecinat.


I. Traduceţi substantivele de mai jos la cazurile la care sunt şi apoi

formaţi-le nominativul şi genitivul singular:

Regum, lupum, exercituum, amice, cive, diei, doni, mulieri, scriba,

tempora.

II. Traduceţi în limba română:

Omnium nostrorum sociorum amici populi Romani Haedui vocati sunt

suae famosae fidelitati. E antiquis silvis incolae periti magna cerasa

cibo colebant. E vasta planitie Caesar suum exercitum summo monte

consedit. In suis illlustribus libris antiqui poetae multa exempla dant.

III. Traduceţi în limba latină:

Soldaţii romani promit comandantului o luptă înverşunată cu duşmanii

Romei. Cezar îl trimite în ziua următoare pe Labienus, locţiitorul său,

cu nişte legiuni aduse din Britania la morini.

IV. Traduceţi în limba latină sintagmele:

Pentru magistraţii pricepuţi ai cetăţenilor săraci din forul roman; din

ziua renumită a luptei crâncene pentru cucerirea cetăţilor; pe cărţile

profesorilor pentru elevii silitori din clasă; din dumbrava deasă pentru

altarele zeiţei Athena.

Test nr. 4 (adjectiv)

I. Traduceţi sintagmele indicând cazurile:

Fele nigerrima, lupe male, templa maxima, cani peiori, silvas fertiles,

oculis nigerrimis.

II. Traduceţi propoziţiile de mai jos şi apoi schimbaţi adjectivele din

text la celelalte grade de comparaţie, păstrând cazul menţionat:

Mulier speciem pulchram habet. Ver nobis plurimas flores adducit.

Parvum donum meus amicus mihi dat. Romani audaciorem exercitum

vincunt.

III. Traduceţi în limba latină:

Sora mea este mai înaltă decât sora ta. Dintre toate disciplinele filozofia

este cea mai renumită. Îl ştiu pe Traian mai viteaz decât pe Domiţian.

Dau fratelui tău, mai silitor decât Petrus, un cadou frumos.

IV. Recunoaşteţi categoriile gramaticale şi traduceţi în limba română:

Seduliore, optimos, altissime, ferociori, facillimo, magnas, boni,

minimorum.


I. De la sintagmele exercitus fortis, feles nigra, tempus breve redaţi

cazurile D.sg., V.pl., Ac.pl., Ac.sg., G.pl., Abl.pl şi apoi puneţi

adjectivele la celelalte grade de comparaţie la cazurile menţionate.

II. Traduceţi sintagmele în limba latină:

Pe un câine mai rău, ale celor mai bune păduri, într-un loc mlăştinos, de

către nişte cai foarte iuţi, pe nişte vremuri mai rele, unui copil mai mic.

III. Traduceţi propoziţiile în limba română:

Vita nostra brevior est quam mora quieti mundi. Formica impigerrima

inter animalia est. Video tuos filios pretiosiores meis gemmis. Ex

omnibus bellis pessimum civile bellum est.

IV. Declinaţi la singular şi plural sintagmele:

Poeta doctior, mulier sedulissima, res facilis.


I. Traduceţi sintagmele indicând cazurile: homine ferociore, exercitus

fortes, dona humillima, diei peiori, mulieres optimas, pugna terrestri.

II. Traduceţi în limba latină:

Pe pământul roditor, mai roditor, foarte roditor, ale fericitelor timpuri,

mai fericite, foarte fericite, pe nişte cadouri mari, mai mari, foarte mari,

unor prieteni dragi, mai dragi, foarte dragi, de un lup sălbatic, mai

sălbatic, foarte sălbatic, ale unor stejari înalţi, mai înalţi, foarte înalţi.

III. Formaţi comparativul şi superlativul adjectivelor: difficilis,

benedicus, malus, tener, impiger, celeber, sapiens la următoarele

cazuri: D.sg., Abl.sg., G.pl., Ac.pl.

IV. Traduceţi în limba latină:

Omul lovit de soartă este mai prevăzător decât bărbatul puternic în

luptă. Pe cele mai frumoase dintre cadouri împăratul le-a păstrat. Cel

mai strălucit dintre toţi scriitorii romanilor este Tacitus.

V. Traduceţi propoziţiile, apoi schimbaţi adjectivele din enunţ la

celelalte grade de comparaţie, păstrând aceleaşi cazuri:

Hieme dies breves sunt sed noctes longiores. Cerasi multa cerasa dant

sed non maxima. Pueros sedulos magistri doctissimi laudant. Pulchra

hiems maiorem frigum nobis adducit.

Test nr.7 (pronume)

I. Recunoaşteţi formele pronominale: vos, sui, tui, vestrorum, meis, se,

mi.

II. Declinaţi la plural: quae şi hoc

III. Traduceţi în limba latină: pe aceleaşi cadouri de la acei oaspeţi ai

voştri, de la acest comandant însuşi pentru aceleaşi lupte, prin aceleaşi

documente ale acestor jurişti, copilului însuşi de la părinţii aceluia.

IV. Traduceţi în limba română:

Eius exercitum in illo tumulo quo ante dixeeram constituit praesidio

quorundam sociorum. Istae mulieres quarum labor hos pueros

nostrorum amicorum adiuvat convenerunt.

Test nr. 8 (pronume)

I. Clasificaţi pronumele de mai jos şi traduceţi-le indicând şi categoriile

lor gramaticale:

Earundem, aliquem, ipsis, eadem, hoc, hunc, cui, quibusdam,

cuiusdam, meorum, tibi, se, vestrum.

II. Traduceţi în limba latină:

Medicul la care fusese acel bolnav al tău nu ştie nici un lucru. Avea cu

sine statuile despre a căror frumuseţe a zburat vestea.

III. Traduceţi în limba română:

Te illo ipso die clusum meis praesidiis desseruerunt tui socii aliarum

terrarum. In illa colonia munita meo iussu convenerunt ulli eorum quos

nemo scit. Hoc studio illam doctrinam nostrorum maiorum quisque

debet scire.

IV. Declinaţi la singular sintagmele:

Hic puer tuus, illa manus vestra.

Test nr. 9 (pronume)

I. Identificaţi ce pronume nu aparţine clasei pronumelui posesiv: meum,

suus, sibi, te, tuorum, tu, vestri, vestrorum, nostris, nobis, illas, cuius.

II. Declinaţi la singular: aliquid şi la plural eadem.

III. Traduceţi în limba română:

Exponam vobis ex quibus generibus hominum istae copiae

comparentur. Unum genus est eorum qui maiores possessiones habent

quarum amore adducti nullo modo dissolvi possunt.

(după Cicero)

IV. Traduceţi în limba română:

Prin neglijenţa ta îţi aduci vătămare ţie însuţi şi nu cunoşti operele

iluştrilor poeţi romani care cântau faptele memorabile din timpuri

străvechi. Pe cei mai de seamă strămoşi ai noştri, pe numeroşi alţii care

au sprijinit acest stat îi voi aşeza în rândul zeilor.

Dicţionar minimal, latin - român

A

Abdo, ěre, abdidi,

abditum (v.) a

ascunde.

Abeo, ire, ii, itum

(v.) a pleca.

Absum, esse, fui (v.)

a lipsi, a fi departe

Accido, ěre, si, sum

(v.) a se întâmpla.


ceptum (v.) a primi,

a lua.

Accuso, are, avi,

atum (v.) a acuza.

Acer, acris, acre

(adj.3) acerb,

sprinten.

Acies, ei (f.) linie de

bătaie, tăiş, ascuţime.

Actum, i (n.) act,

dovadă.

(adj.3) ascuţit.

Adductus, a, um

(adj.3) împins,

mânat.

Adeo, ire, ii, tum

(v.) a se apropia.

Adiungo, ĕre, xi,

tum (v.) a uni, a

adăuga.

Adporto, are, avi,

atum (v.) a aduce.

Adsum, -esse, -fui

(v.) a fi de faţă.

Adventus, us (m.)

sosire.

Adversus (prep.cu

Ac.) împotriva.

Advocatus, i (m.)

avocat.

Aedes, is (f.) lăcaş.

Aedifico, are, avi,

tum (v.) a clădi, a

înălţa, a construi.

Aeger, gra, grum

(adj.3) bolnav.

Aegyptus, i (f.)

Egipt.

Aeneas, ae (m.)

Enea.

Aes, aeris (n.)

aramă, scut, soldă.

Aestas, tis (f.)

vară.

Affero, fere, tuli,

latum (v.) a aduce.

Africa, ae (f.)

Africa.

Ager, ri (m.) ogor.

Agmen, inis (n.)

trupă armată.

Ago, ěre, egi, actum

(v.) a conduce.

Agricola, ae (m.)

agricultor.

Aio (v. nereg.)a zice.

Alea, ae (f.) zar.

Alienus, a, um

(adj.3) străin.

Alter, a, um (adj.3)

altul, celălalt.

Altus, a, um (adj.3)

adânc, înalt.

Alveus, i (m.)

albie.

Ambulo, are, avi,

atum (v.) a se

plimba.

Amica, ae (f.)

prietenă.

Amicitia, ae (f.)

prietenie.

Amicus, i (m.

prieten.

Amitto, ĕre, si, sum

(v.) a trimite, a

pierde.

Amo, are, avi, tum

(v.) a iubi.

Amoenus, a, um

(adj.3) plăcut.

Amphora, ae (f.)

amforă.

Ancilla, ae (f.)

slujnică.

Animus, i (m.)

spirit, curaj.

Annus, i (m.) an.

Ante (prep. cu Ac.)

înaintea.

Antiquus, a, um

(adj.3) vechi,

bătrân.

Anus, us (f.) bătrână.

Aper, ri (m.)mistreţ.

Apis, is (f.) albină.

Appello, are, avi,

atum (v.) a numi, a

chema.

Aqua, ae (f.) apă.

Aquila, ae (f.)acvilă.

Ara, ae (f.) altar.

Aratrum, i (n.)plug.

Arbor, is (f.) arbore.

Arcus, us (m.) arc.

Argenteus, a, um

(adj.3) de argint.

Arma, orum (n.)

arme.

Aro, are, avi, tum

(v.) a ara.

Ars, tis (f.) artă.

Artus, us (m.)

încheietură.

Ascanius, ii (m.)

Ascaniu.

Ascendo, ĕre, nsi,

nsum (v.) a urca.

Asdrubal, is (m.)

Hasdrubal.

Asinus, i (m.) măgar.


aspru aprig.

Athleta, ae (m.)

atlet.

Audacia, ae (f.)

îndrăzneală.

Audax, cis (adj.1)

îndrăzneţ.

Aufero, ferre, tuli,

latum (v.) a

îndepărta.

Augeo, ēre, auxi,

auctum (v.) a spori.

Aula, ae (f.) sală,

clasă.

Aureus, a, um

(adj.3) de aur.

Aurora, ae (f.)

dimineaţă.

Autem (conj.) însă.

Auxilium, ii (n.)

sprijin, ajutor.

Avaritia, ae (f.)

zgârcenie.

Avis, is (f.) pasăre.

Avus, i (m.)

bunic, strămoş.

B

Beatus, a, um

(adj.3) fericit.

Bellum, i (n.) luptă,

război, bătălie.

Bene (adv.) bine.

Beneficus, a, um


Bonus, a, um (adj.3)

bun.

Bos, bovis (m.) bou.

Brevis, -e (adj.2)

scurt.

C

Cacumen, nis (n.)

vârf.

Cadaver, is (n.)

cadavru.

Caedes, -is (f.)

omor, măcel

Caedo, ěre, cecidi,

caesum (v.) a izbi, a

lovi, a bate.

Caere ( s.nefl.)unul

din cele 12 oraşe din

liga etruscă.

Caerimonia, ae (f.)

pietate.

Calamitas, is (f.)

nenorocire, dezastru.

Calcar, is (n.)

pinten.

Campus, i (m.)

câmp.

Canis, is (m.) câine.

Canities, ei (f.)

bătrâneţe, păr cărunt.

Canto, are, avi,

atum (v.) a cânta.

Capillus, i (m.)

păr, plete.

Capio, ĕre, cepi,

captum (v.) a

prinde, a cuceri, a

lua.

Capra, ae (f.)

capră.

Captivus, i (m.)

prizonier.

Caput, tis (n.) cap,

ţeastă, căpetenie.

Carmen, nis (n.)

poezie, cântec, vrajă.

Carpo, ěre, carpsi,

carptum (v.) a

tăia.

Carthaginienses,

um (m.) puni.

Carus, -a, um

(adj.3) drag.

Castra, orum (n.)

tabără.

Casus, us (m.)

cădere, nenorocire.

Caterva, ae (f.)

trupă.

Causa, ae (f.)cauză.

Celeber, ris, re

(adj.3) renumit.

Celer, is, e (adj.3)

iute, rapid.

Ceno, are, avi, atum

(v.) a cina.

Centuria, ae (f.)

centurie.

Cerasum, -i (n.)

cireaşă.

Cerasus, i (f.)

cireş.

Certamen, nis (n.)

întrecere.

Certe (adv.) desigur.

Certo, are, avi,

atum (v.) a se

întrece.

Ceter, is, e (adj.3)

celălalt.

Cibus, i (m.)

hrană, mâncare.

Cicada, ae (f.)greier.

Cicatrix, cis (f.)

cicatrice.

Cingo, ĕre, cinxi,

ctum (v.) a

înconjura, a lega.

Circumeo, ire, ivi,

itum (v.) a

înconjura.

Circus, i (m.)

circ.

Civilis, e (adj.2)

civil.

Civis, is (m.)

cetăţean.

Civitas, tis (f.)

cetate.

Civitatem Italiae

dare (do) a oferi

cetăţenie italică.

Clarus, a, um

(adj.3) strălucit.

Clementia, ae (f.)

clemenţă.

Cliens, ntis (m.)

client, protejat.

Clipeus, i (m.)

scut.

Cognosco, ĕre, novi,

notum (v.) a

cunoaşte.

Collis, -is (f.) colină.

Colloco, are, avi,

tum (v.) a aşeza.

Colo, ĕre, colui,

cultum (v.) a

cultiva.

Colonia, ae (f.)

colonie.

Columba, ae (f.)

porumbel.

Columna, ae (f.)

coloană.

Coma, ae (f.)

plete.

Committo, ĕre, si,

sum (v.) a da, a se

lupta.

Comparo, are, avi,

atum (v.) a compara.

Concordia, ae (f.)

înţelegere.

Condicio, onis (f.)

condiţie.

Condo, ĕre, di, itum

(v.) a întemeia.

Conduco, ĕre, xi,

ctum (v.) a conduce,

a mâna.

Coniurator, is (m.)

conspirator.

Coniux, gis (m.f.)

soţ.

Considero, are, avi,

atum (v.) a lua în

calcul.

Consilium, ii (n.)

plan, sfat, hotărâre.

Constituo, ĕre, ui,

itum (v.) a hotărî, a

constitui.

Consul, is (m.)

consul.

Contingo, ĕre, i,

tum (v.) a atinge.

Conviva, ae (m.)

mesean.

Copia, ae (f.)

belşug, trupă.

Cor, dis (n.)

inimă.

Cornu, us (n.)

corn, flanc.

Corpus, oris (n.)

trup.

Credo, ěre, didi,

tum (v.) a crede.

Crudelis, -e (adj.2)

crud.

Culter, ri (m.) cuţit.

Cunctus, a, um

(adj.3) tot.

Cupiditas, tis (f.)

poftă.

Cupio, ĕre, ivi, tum

(v.) a dori.

Cura, ae (f.)

grijă.

Curro, ĕre, si, sum

(v.) a alerga.

Currus, us (m.)

car.

Cursus, us (m.)

alergare.

D

Dea, ae (f.)

zeiţă.

Debeo, ēre, debui

(v.) a trebui.

Decreto, are, avi,

atum (v.) a hotărî.

Defendo, ĕre, si,

sum (v.) a apăra.

Deficio, ĕre, feci,

fectum (v.) a părăsi,

a lipsi.

Deinde (adv.) apoi.

Delecto, are, avi,

atum (v.) a delecta, a

încânta.

Deleo, ēre, evi, tum

(v.) a distruge.

Deletus, a, um

(adj.3) distrus.

Densus, a, um

(adj.3) des.

Depono, ěre, ui,

tum (v.) a depune.

Deradeo , ěre, i,

sum (v.) a rade.

Desero, ěre, serui,

sertum (v.) a părăsi,

a neglija.

Desideo, ēre, sedi

(v.) a şedea pe loc.

Designo, are, avi,

tum (v.) a indica.

Desino, ĕre, sii, tum

(v.) a înceta.

Despero, are, avi,

atum (v.) a pierde

nădejdea.

Desum, esse, fui (v.)

a lipsi.

Deus, i (m.) zeu.

Dico, ěre, xi, ctum

(v.) a spune.

Dies, -ei (m,f) zi.

Differo, ferre, tuli,

latum (v.) a se

deosebi.

Difficilis, -e (adj.2)

dificil.

Difusus, a, um

(adj.3) risipit.

Dimico, are, avi,

atum (v.) a nimici.

Disciplina, ae (f.)

învăţătură.

Discipulus, i (m.)

elev.

Disco, ěre, didici,

discitum (v.) a

învăţa.

Discordia, ae (f.)

neînţelegere.

Discumbo, ĕre, ui,

itum (v.) a sta culcat.

Dispono, ěre, posui,

positum (v.) a

dispune.

Dissolvo, ěre, vi,

solutum (v.) a

desface, a plăti, a

achita.

Distribuo, ěre, ui,

tum (v.) a

împărţi.

Diu(adv.) mult timp.

Dives, itis (adj.1)

bogat.

Divido, ěre, di, sum

(v.) împărţi.

Divinus, a, um

(adj.3) divin.

Do, are, avi, atum

(v.) a da.

Doctrina, ae (f.)

învăţătură.

Doctus, a, um

(adj.3) învăţat.

Domina, ae (f.)

stăpână.

Dominus, i (m)

stăpân.

Dono, are, avi, tum

(v.) a dărui a da, a

dărui.

Donum, i (n.)

cadou.

Dormio, ire, ivi,

tum (v.) a dormi.

Duco, ĕre, duxi,

ductum (v.) a duce,

a conduce, a mâna

Ductus, a, um

(adj.3) dus.

Dux, cis (m.)

comandant.

E

Edo, ĕre, edi, esum

(v.) a mânca.

Educo, ěre, xi, ctum

(v.) a educa.

Effigies, ei (f.) chip.

Egregius, -a, -um

(adj.3) distins,

remarcabil.

Elissa, ae (f.) Elisa.

Eloquens, tis (adj.1)

elocvent.

Eo, ire, ivi (ii), itum

(v.) a merge.

Epistula, ae (f.)

scrisoare.

Epulae, arum (f.)

ospăţ.

Eques, -itis (m.)

călăreţ.

Equinus, a, um

(adj.3) de cal.

Equus, i (m.) cal.

Etiam (adv.) chiar.

Exemplum, i (n.)

model.

Exeo, ire, ivi(ii),

itum (v.) a ieşi.

Exerceo, ēre, ui,

tum (v.) a exercita, a

îndeplini.

Exercitus, us (m.)

armată.

Existimo, are, avi,

atum (v.) a socoti.

Expello, ěre, pepuli,

pulsum (v.) a

alunga.

Expono, ěre, posui,

positum (v.) a

înfăţişa.

Exprimo, ĕre, presi,

pressum (v.) a

exprima.

Exspecto, are, avi,

atum (v.) a

aştepta.

Extraho, ěre, xi,

ctum (v.) a extrage.

Extremus, a, um

(adj.3) îndepărtat.

F

Facilis, e (adj.2)

uşor.

Facio, ěre, feci,

factum (v.) a face, a

construi.

Falsus, a, um (adj.3)

fals.

Fama, ae (f.)

faimă, zvon, veste.

Familia, ae (f.)

familie.

Famosus, a, um

(adj.3) vestit.

Fasti, orum (m)

zile faste.

Fecundus, a, um

(adj.3) fertil.

Feles, is (f.) pisică.

Felix, cis (adj.1)

fericit.

Femina, ae (f.)

femeie.

Ferox, cis (adj.1)

crud, sălbatic, feroce.

Fertilis, e (adj.2)

fecund, mănos.

Ficus, us (f.)

smochin.

Fides, ei (f.)

credinţă.

Fiducia, ae (f.)

încredere.

Filius, ii (m.

fiu.

Finis, is

(m.)teritoriu.

Flagellum, i (n.)

bici.

Flamma, ae (f.)

flacără.

Flos, floris (f.)

floare.

Flumen, inis (n.)

fluviu.

Fluvius, i (m.)fluviu.

Focus, i (m.)

foc.

Forma, ae (f.)

formă.

Formica, ae (f.)

furnică.

Fortis, e (adj.2)

puternic.

Fortuna, ae (f.)

soartă.

Forum, i (n.) for.

Fossa, ae (f.) şanţ.

Frater, ris (m.)

frate.

Fructus, us (m)

fruct.

Frumentum, i (n)

recoltă.

Frustra (adv.)

în zadar.

Fuga, ae (f.) fugă.


(v.) a fugi, a se feri.

Fulgens, ntis (adj.1)

luminos.

Fundo, ěre, fundi,

fussum (v.) a vărsa,

a împrăştia.

Fundus, i (m.)

teritoriu.

Fur, is (m.) hoţ,

tâlhar.

G

Galea, ae (f.) coif.

Gallina, ae (f.)găină.

Gallus, i (m.)

cocoş.

Gaudium, ii (n.)

bucurie.

Gemellus, i (m.)

geamăn.

Gemma, ae (f.)

categorie, fel, neam.

Gero, ĕre, gessi,

gestum (v.) a purta,

a da .

Gestus, a, um

(adj.3) purtat.

Geta, ae (m.) get.

Gigno, ěre, ui, tum

(v.) a naşte.

Glacies, ei (f.)

gheaţă.

Gladiator, is (m.)

gladiator.

Gladius, ii (m.)sabie.

Gloria, ae (f.) glorie.

Gratias ago ěre, egi,

actum (v.) a aduce

mulţumiri.

Gravis, e (adj.2)

crâncen, grav.

H

Habeo, ēre, ui, tum

(v.) a avea.

Habito, are, avi,

atum (v.) a locui.

Haedus, i (m.) ied.

Haud procul (adv.)

nu departe.

Hedus, i (m.) ied.

Hercules, is (m.)

Hercule fiul lui

Iupiter şi al

Alcmenei.

Hic (adv.) şi

(pron.dem.) aici,

acesta.

Hiems, is (f.) iarnă.

Hispania, ae (f.)

Spania.

Homo, inis (m.) om.

Honestus, a, um

(adj.3) cinstit.

Hora, ae (f.) oră.

Horribilis, e (adj.2)

învolburat,îngrozitor.

Hortus, i (m.)

grădină

Hospes, itis (m.)

oaspete.

Hostis, is (m.)

duşman

Humanitas, tis (f.)

generozitate.

Humanus, a, um

(adj.3) uman,

generos.

Humulis, e (adj.2)

umil.

I

Iacio, ĕre, ieci,

iactum (v.) a

arunca.

Iam (adv.) deja.

Ianiculum, i (n.)

colină pe malul

Tibrului.

Ianua, ae (f) uşă.

Ibi (adv.) acolo.

Ictus, a, um (adj.3)

lovit, izbit

Idoneus, -a, -um

(adj.3)potrivit.

Igitur (conj.)

aşadar.

Ignis, is (m.) foc.

Illustris, e (adj.2)

ilustru, renumit.

Imago, inis (f.)

portret.

Impavidus, a, um

(adj.3) neînfricat.

Imperator, is (m.)


Imperium, ii (n.)

conducere.

Impero, are, avi,

atum (v.) a porunci.

Impetus, us (m.)

elan, atac, năvală.

Impiger, ra, rum

(adj.3) harnic.

Improbus, a, um

(adj.3) necinstit.

Impudens, ntis

(adj.1)neruşinat.

Impudentia, ae (f.)

neruşinare.

Incendium, ii (n.)

incendiu.

Incendo, ěre, si,

sum (v.) a incendia.

Incipio, ĕre, cepi,

ceptum (v.) a

începe.

Incolo, ěre, ui, tum

(v.) a locui.

Ineo, ire, ivi (ii),

itum (v.) a iniţia.

Ingenium, ii (n.)

talent.

Ingens, tis (adj.1)

uriaş, nemăsurat

Inhumanus, a, um

(adj.3) inuman.

Inicio, ěre, ieci,

ctum (v.) a arunca.

Inimicus, a, um

(adj.3) duşman.

Iniuria, ae (f.)

nedreptate.

Iniustus, a, um

(adj.3) nedrept.

Insidiae, arum (f.)

capcană.

Institutum, i (n.)

obicei, plan.

Institutus, a, um

(adj.3) stabilit.

Instrumentum, i

(n.) unealtă.

Intellegentia, ae (f.)

inteligenţă.

Intellego, ere, xi,

tum (v.) a înţelege.

Intereo, ire, ii, itum

(v.) a dispărea, a

muri.

Interficio, ĕre, feci,


Interrogo, are, avi,

atum (v.) a întreba.

Invado, ěre, si, sum

(v.) a invada.


(v.) a descoperi.

Invideo, ēre, i, sum

(v.) a purta pică, a

invidia.

Ira, ae (f.) mânie.

Ita (adv.) astfel.

Italia, ae (f.) Italia.

Itaque (adv.)

prin urmare.

Iter, itineris (n.)

drum.

Iubeo, ēre, iussi,

iussum (v.) a

porunci.

Iucundus, a, um

(adj.3) plăcut.

Iudicium, ii (n.)

judecată.

Iuno, Iunonis (f.)

regina zeilor.

Iupiter, Iovis (m.)

divinitatea supremă

romană.

Iurisconsultus, i

(m.) jurisconsult.

Iussus, us (m.)

poruncă.

Iustitia, ae (f.)

dreptate.

Iustus, a, um (adj.3)

drept.

Iuvenis, e (adj.2)

tânăr.

L

Labor, is (m)

efort, muncă.

Lacus, us (m) lac.

Laetitia, ae (f.)

bucurie.

Laetus, a, um

(adj.3) bucuros

Lateo, ēre, ui (v.)

a ascunde.

Laudo, are, avi,

atum (v.) a lăuda.

Laurus, i (f.)

dafin.

Lavo, are, avi, atum

(v.) a spăla.

Lectio, onis (f.)

lecţie.

Legatus, i (m.) sol,

ambasador, locţiitor.

Legio, nis (f.)

legiune.

Lego, ěre, i, tum (v.)

a culege, a învăţa.

Levis, e (adj.2) uşor.

Lex, gis (f.) lege.

Liber, ri (m.) carte.

Libero, are, avi,

atum (v.) a elibera.

Libertas, tis (f.)

libertate.

Libertus, i (m.)

libert.

Litterae, arum (f.)

literatură.

Locus, i (m.) loc.

Longus, a, um

(adj.3) lung.

Lorica, ae (f.)

platoşă.

Ludus, i (n.) joc,

şcoală.

Lupus, i (m.) lup.

M

Machina, ae (f.)

uneltire.

Magister, ri (m.)

profesor, îndrumător.

Magistratus, us (m.)

magistrat.

Magnus, a, um

(adj.3) mare, imens.

Maiores, um (m.)

strămoşi.

Maledicus, a, um

(adj.3) bârfitor.


rău.

Mamma, ae (f.)

mamelă.

Maneo, ēre, mansi,

mansum (v.) a

rămâne.

Manus, us (f.) mână,

ceată.

Mare, is (n.) mare.

Materies, ei (f.)

materie, subiect.

Medicus, i (m.)

medic.

Mellifico, are, avi,

atum (v.) a face

miere.

Memor, oris (adj.1)


Memoria, ae (f.)

memorie, amintire.

Mendacium, ii (n.)

minciună.

Mensa, ae (f.) masă.

Mercator, is (m.)

negustor.

Merx, cis (f.) marfă.

Methoda, ae (f.)

metodă.

Metus, us (m.)

teamă.

Miles, tis (m) soldat.

Militaris, e (adj.2)

de militar.

Minax, cis (adj.1)

ameninţător.

Minerva, ae (f) zeiţa

înţelepciunii.

Mirabilis, e (adj.2)

minunat.


sărman, nefericit.

Mitto, ěre, misi,

missum (v.) a

trimite, a încredinţa.

Modestia, ae (f.)

modestie, cumpătare.

Modus, i (m.)

mod, fel.

Molestia, ae (f.)

supărare.

Mollis, e (adj.2)

moale, blând.


(v.) a avertiza, a

sfătui.

Mons, tis (m.)

munte.

Mora, ae (f.)

întârziere.

Morbus, i (m.)

microb, boală.

Morior, iri, tuus

sum (v.) a muri.

Mors, tis (f.)

moarte.

Mos, moris (m.)

obicei.

Moveo, ēre, movi,

motum (v.) a se

mişca, a elimina, a

muta.

Mox (adv.) apoi.

Mulier, is (f.)

femeie.

Multitudo, inis (f.)

mulţime.

Multus, a, um

(adj.3) mult.

Mundus, i (m.)

lume.

Munio, ire, ivi, itum

(v.) a întări, a

fortifica.

Munitio, onis (f.)

întăritură, fortificaţie.

Munitus, a, um

(adj.3) întărit.

Munus, eris (n.)

îndatorire

Murus, i (m.) zid.

Muto, are, avi,

atum (v.) a

schimba.

N

Nam (conj.) căci.

Narro, are, avi,

atum (v.) a povesti,

a relata.

Natalis, e (adj.2)

de naştere.

Nato, are, avi, tum

(v.) a înota.

Natura, ae (f.)

natură.

Natus, a, um (adj.3)

născut.

Nauta, ae (m.)

corăbier.

Navis, is (f.)

corabie, navă.

Nec (conj.) şi nu

Nemo, inis (pron.

neg.) nimeni.

Nemus, oris (n)

crâng, dumbravă.

Nescio, ire, ivi, tum

(v.) a nu şti.

Nidifico, are, avi,

atum (v.) a cuibări.

Niger, ra, rum

(adj.3) negru.

Nobilis, e (adj.2)

nobil, renumit.

Nocturnus, a, um

(adj.3) nocturn.

Nomen, nis (n.)

nume.

Non longe (adv.)

nu departe.

Non tantum, sed

etiam nu numai, ci

şi.

Nonne (adv.) oare

nu.

Nosco, ěre, novi,

notum (v.) a

cunoaşte.

Nota, ae (f.) notă.

Noto, are, avi, tum

(v.) a nota.

Notus, a, um (adj.3)

cunoscut.


nou.

Nox, ctis (f.) noapte.

Nubo, ěre, nupsi,

ptum (v.) a se

căsători.

Nudus, a, um (adj.3)

lipsit de, gol.

Numa, ae (m.)

Numa.

Numerus, i (m.)

număr.

Numquam (adv.)

niciodată.

Nunc (adv.) acum.

Nuntio, are, avi,

tum (v.) a anunţa.

Nuntium, ii (n.)

veste.

Nuptiae, arum (f.)

căsătorie.

O

Obicio, ěre, ieci,

ctum (v.) a ieşi

înainte, a se opune.

Obscurus, a, um

(adj.3) întunecos.

Obsidio, nis (f.

atac, asediu.

Obsum, esse, fui (v.)

a se împotrivi, a se

opune.

Occido, ĕre, si, sum

(v.) a ucide.

Occulte (adv.)

pe ascuns.

Occupo, are, avi,

atum (v.) a ocupa.

Oculus, i (m.) ochi.

Offero, ěre, tuli,

latum (v.) a oferi.

Officium, ii (n.)

datorie.

Olim (adv.)

odinioară.

Ommitto, ĕre, misi,

missum (v.) a omite,

a trece cu vederea.

Omnis, e (adj.2)

tot, toată.

Opertus, a, um

(adj.3) acoperit.

Oppidum, i (n.)

cetate.

Oppugno, are, avi,

atum (v.) a asedia.

Oppulentus, a, um

(adj.3)bogat.

Ops, is (f.)

putere, forţă.

Opus, eris (n.)

operă, activitate.

Oratio, nis (f.)

cuvântare, vorbire.

Ornamentum, i (n.)

podoabă.

Ortus, a, um (adj.3)

născut.

Ostendo, ěre, di,

tum (v.) a arăta.

Ostium, ii (n.)

intrare, uşă.

Ovis, is (f.) oaie.

P

Pallia, ae (f.)

manta.

Pallustris, e (adj.2)

băltos, mlăştinos.

Paratus, a, um

(adj.3) pregătit.

Parens, tis (m.)

părinte.

Pario, ěre, ui, tum

(v.) a naşte.


(v.) a pregăti, a purta.

Pars, tis (f.) parte.

Partus, us (m.)

naştere.

Parvus, a, um(adj.3)

mic.

Pateo, ēre, ui (v.) a

deschide, a fi

evident.

Paucus, a, um

(adj.3) puţin.

Pauper, is (adj.2)

sărac.

Paupertas, tis (f.)

sărăcie.

Pavidus, a, um

(adj.3) temător.

Pectus, oris (n.)

piept.

Pecunia, ae (f.)

bani, avere.

Pedester, ris, re

(adj.3)pedestru.

Perdeo, ēre,

perdidi, ditum (v.) a

pierde.

Pereo, ire, ivi, itum

(v.) a pieri.

Perfidia, ae (f.)

perfidie.

Periculum, i (n.)

primejdie.

Peritus, a, um

(adj.3) priceput.

Pernicies, ei (f.)

primejdie.

Pervenio, ire, i, tum

(v.) a ajunge.


(v.) a cere, a se

îndrepta, a ataca.

Piger, ra, rum

(adj.3) leneş.

Piscis, is (m.) peşte.

Pius, a, um (adj.3)

pios.

Planities, ei (f.)

câmpie.

Platanus, i (f.)

platan.

Plato, nis (m.)

filosof grec.

Plaustrum, i (n.)

car, căruţă.

Plebs, -is (f.) plebe.

Plumbum, i (n.)

plumb.

Pluvia, ae (f.) ploaie.

Poculum, i (n.)

pahar.

Pondus, eris (n.)

greutate.

Pono, ĕre, posui,

positum (v.) a

pune.

Populus, i (m.)

popor.

Porta, ae (f.) poartă.

Porticus, us (f.)

portic, galerie.


(v.) a purta.

Possessio, onis (f.)

proprietate,

stăpânire.

Possum, posse,

potui (v.) a putea.

Posteri, orum (m.)

urmaşi.

Postquam (conj.)

după ce.

Praebeo, ēre, ui,

itum (v.) a prezenta,

a da, a oferi.

Praecipito, are, avi,

tum (v.) a se grăbi.

Praefero, fere, tuli,

latum (v.) a prefera.

Praemium, ii (n.)

recompensă.

Praesidium, ii (n.)

apărare.

Praesto, are, avi,

atum (v.) a sta în

frunte.

Praesum, esse, fui

(v.) a fi în frunte.

Pratum, i (n.)pajişte.

Premo, ĕre, pressi,

pressum (v.) a

apăsa, a împovăra, a

reţine.

Pretiosus, a, um

(adj.3) preţios.

Pretium, ii (n.)

preţ.

Princeps, is (adj.1)

principe.

Privatus, a, um

(adj.3) particular.

Privo, are, avi,

atum (v.) a fi

privat.

Procella, ae (f.)

furtună.

Procul (adv.)departe.

Produco, ěre, xi,

ctum (v.) a produce.

Proelium, ii (n.)

luptă.

Proletarius, ii (m.)

cetăţean sărac.

Promitto, ĕre, misi,

missum (v.) a

făgădui.

Propinquus, a, um

(adj.3) învecinat,

apropiat.

Propter (prep. cu

Ac.) din cauza.

Prudens, ntis (adj.1)

prudent, prevăzător.

Prudentia, ae (f.)

prudenţă.

Puella, ae (f.) fată.

Puer, i (m.)

copil, sclav.

Pueritia, ae (f.)

copilărie.

Pugio, nis (m.)

pumnal.

Pugna, ae (f.) luptă.

Pugno, are, avi, tum

(v.) a lupta.

Pulcher, ra, rum

(adj.3) frumos.

Pulchritudo, inis (f.)

frumuseţe.

Punio, ire, ivi, tum

(v.) a pedepsi.

Q

Quaero, ěre, sivi,

itum (v.) a întreba.

Quaestor, is (m.)

cvestor.

Quamquam (conj.)

deşi.

Quercus, us (f)

stejar.

Quia (conj.) fiindcă.

Quidam, quaedam,

quiddam (pron.

nehot.) un oarecare

Quies, tis (f.)

răgaz, odihnă.

Quod (conj.) fiindcă.


R

Rana, ae (f.)broască.

Rapidus, a, um

(adj.3) rapid.

Rapio, ěre, rapui,

raptum (v.) a răpi.

Ratio, onis (f.)

raţiune, socoteală.

Rectus, a, um

(adj.3) drept.

Recupero, are, avi,

atum (v.) a

redobândi.

Recuso, are, avi,

atum (v.) a refuza.

Reddo, ěre, didi,

tum (v.) a înapoia.

Redeo, ire, ii, tum

(v.) a reveni, a se

reîntoarce.

Reditus, us (m.)

întoarcere.

Regia, ae (f.) palat.

Regina, ae (f.)

regină.

Regno, are, vi, tum

(v.) a conduce.

Religio, nis (f.)

religie.

Relinquo, ĕre,

reliqui, ctum (v.) a

lăsa, a părăsi.

Remedium, ii (n.)

leac.

Reprehendo, ĕre, di,

sum (v.) a refuza.

Respondeo, ēre, i,


Respublica,

reipublicae (f) stat

Reverto, ĕre, ti, sum


Rex, gis (m.) rege.

Rideo, ēre, i, sum

(v.) a râde, a-şi bate

joc.

Ridiculus, a, um

(adj.3) ridicol.

Ripa, ae (f.) mal.

Roma, ae (f.) Roma.

Romanus, a, um

(adj.3) roman.

Rosa, ae (f.)

trandafir.

Roseus, a, um

(adj.3) roşu.

Rus, ruris (n.)

ţară.

Rusticus, i (m.)

ţăran.

S

Saevitia, ae (f.)

cruzime.

Saevus, a, um

(adj.3) crud,

sângeros.

Salus, tis (f.)

salvare.

Saluto, are, vi, tum

(v.) a saluta.

Sapiens, ntis (adj.1)

înţelept.

Sapientia, ae (f.)

înţelepciune.

Saxum, i (n.)

piatră, bolovan.

Scelus, eris (n.)

crimă, nenorocire,

nelegiure.

Schola, ae (f.)

şcoală.

Scio, ire, ivi, itum

(v.) a cunoaşte, a

afla.

Scipio, nis (m.)

învingător al

Cartaginei.

Scribo, ĕre, scripsi,

scriptum (v.) a scrie.

Scriptor, is (m.)

scriitor.

Sculptor, -is (m.)

sculptor.

Secretum, i (n.)

taină.

Secundus, a, um

(adj.3) favorabil.

Sed (conj.) dar.

Sedeo, ēre, i (v.)

a sta.

Sedulus, a, um

(adj.3) silitor.

Segnities, ei (f.)

trândăvie.

Semper (adv.)

întotdeauna.

Sempiternus, a, um

(adj.3) veşnic.

Senator, is (m.)

senator.

Senatus, us (m.)

senat.

Seneca, ae (m.)

Seneca, filosof stoic.

Senectus, tis (f.)

bătrâneţe.

Senex, is (adj.1)

bătrân.

Sententia, ae (f.)

părere, sentenţă.

Septem (num card.)

şapte.

Servo, are, avi,

atum a servi, a sluji

Servus, i (m.) sclav.

Sestertius, ii (m.)

sestert.

Severitas, tis (f.)

severitate.

Sex (num. card.)

sase.

Siccus, a, um (adj.3)

uscat.

Sicut (conj.) după

cum.

Signum, i (n.)

semnal, steag.

Silentium, ii (n.)

tăcere.

Silva, ae (f.) pădure.

Similis, e (adj.2)

asemenea.

Singulus, a, um

(adj.3) fiecare în

parte, singur.

Socius, ii (n.) aliat.

Socrates, is (m.)

Socrate, filosof

atenian.

Somnium, ii (n.)

vis, somn.

Soror, is (f.) soră.

Sors, tis (f.) destin.

Species, ei (f.)

aspect, chip.

Spectaculum, i (n.)

spectacol.

Specus, us (m.)

peşteră.

Spes, ei (f.) speranţă

Statua, ae (f.)

statuie.

Statuo, ěre, i, tum

(v.) a hotărî.

Status, us (m.)

statură.

Stella, ae (f.) stea.

Sto, are, steti, atum

(v.) a sta.

Studium, ii (n.)

zel, efort.

Stultitia, ae (f.)

prostie.

Stultus, a, um

(adj.3) prost,

neghiob.

Suadeo, ēre, suasi,

suasum (v.) a

sfătui

Sum, esse, fui (v.)

a fi.

Summus, a, um

(adj.3) cel mai de

sus.

Superbus, a, um

(adj.3) trufaş,

mândru.

Supero, are, avi,

atum (v.) a

supravieţui.

Supersum, esse, fui


Supplicium, ii (n.)

tortură.

T

Tabula, ae (f.) masă.

Tacitus, a, um

(adj.3) tăcut.

Talantum, i (n.)

talant.

Talis, e (adj.2)

asemenea.

Tandem (adv.) în

sfârşit.

Tantum (adv.)

numai.

Tarentum, i (n.)

Tarent.

Tectum, i (n.)

acoperiş.

Tego, ĕre, tetigi,

tum (v.) a acoperi

Templum, i (n.)

templu.

Tempus, oris (n.)

timp.

Teneo, ēre, tenui,

tentum (v.) a ţine.


tânăr.

Tento, are, avi, tum

(v.) a încerca.

Terra, ae (f.)

pământ.

Terrester, ris, e

(adj.3) terestru.

Terror, is (f.)

teroare.


a se teme.

Timor, is (f.)

teamă.

Tondeo, ěre,

totondi, tonsum (v.)

a tunde.

Torvitas, tis (f.)

răutate.

Traditus, a, um

(adj.3) trădat.

Traho, ere, xi, ctum

(v.) a trage.

Transeo, ire, ivi,

itum (v.) a traversa,

a trece.

Transilio, ire, i, tum

(v.) a trece.

Trasporto, are, avi,

tum (v.) a

transporta.

Tribunus, i (m.)

tribun.

Tribus, us (m.)

trib.

Trimphus, i (m.)

triumf.

Tristis, e (adj.2)trist.

Troia, ae (f.) Troia.

Tumulus, i (m.)

movilă.

Tunc (adv.) atunci.

Turpis, e (adj.2)

ruşinos.

Tutus, a, um (adj.3)

sigur.

Tyrannus, i (m.)

tiran.

U

Ubi (conj. şi adverb)

când, unde.

Umbra, ae ( f.)

umbră.

Unusquisque,

unaquaeque,

unumquidque(pron.

nehot.) fiecare.

Urbs, is (f.) cetate,

oraş.

Ut primum (conj.)

de îndată ce.

Utilis, e (adj.2)

util.

Uxor, is (f.) soţie.

V

Vanus, a, um (adj.3)

zadarnic.

Vastatus, a, um

(adj.3) devastat.

Vates, is (m.)

profet.

Vehemens, ntis

(adj.1) violent,

amarnic.

Veho, ĕre, vexi,

vectum (v.) a

transporta.

Vellero, are, vi,

atum (v.) a face

lână.

Vendeo, ēre, didi,

tum (v.) a vinde.

Veneratio, onis (f.)

respect.

Venio, ire, veni,

ventum (v.) a veni.

Ventus, i (m.) vânt.

Ver, is (n.)

primăvară.

Verbero, are, avi,

atum (v.) a bate, a

lovi.

Verbum, i (n.)

cuvânt.

Vero (adv.) însă.

Verus, a , um (adj.3)

adevărat.

Vesper, i (m.)

seară.

Vestalis is (f.)

vestală.

Vestigium, ii (n.)

urmă, rămăşiţă.

Vetus, eris (adj.1)

vechi.

Via, ae (f.) drum,

cale.

Vicinus, a, um

(adj.3) vecin.

Victoria, ae (f.)

victorie.

Victus, a, um (adj.3)

învins.

Video, ēre, vidi,

visum (v.) a vedea.

Vigilo, are, avi, tum

(v.) a veghea.

Viginti(num.)

douăzeci.

Vinco, ěre, vici,

victum (v.) a

învinge.

Vinum, i (n.) vin.

Vir, i (m.) bărbat.

Viridis, e (adj.2)

verde.

Virtus, tutis (f.)

virtute.

Vis (sg.ac.vim,

abl.vi; n.ac.v.pl.vires,

g.pl.virium) forţă,

tărie.

Visus, us (m.)vedere.

Vita, ae (f.) viaţă .

Vitium, ii (n.) viciu.

Vito, are, avi, atum

(v.) a evita, a se feri

de.

Vivo, ĕre, vixi, ctum

(v.) a trăi.

Voco, are, avi, atum

(v.) a chema.

Volo, are, avi, atum

(v.) a zbura.

Volo, velle, volui

(v.) a vrea.

Volumen, nis (n.)

volum.

Voluptas, tis (f.)

plăcere, voluptate

Voveo, ěre, i, tum

(v.) a făgădui.

Vox, cis (f.) voce.

Vulneratus, a, um

(adj.3) rănit.

Vulnero, are, avi,

atum (v.) a răni.

Vulturius, ii (m.)

vultur.

Z

Zama, ae (f.) oraş

în Numidia.

Abrevieri

abl. ablativ

ac. acuzativ

adj. adjectiv

adv. adverb

conj. conjuncţie

dat. dativ

dem. pronume

demonstrativ

f. substantiv de gen

feminin

genit. genitiv

interj. interjecţie

m. substantiv de genul

masculin

n. substantiv de genul

neutru

nehot. pronume nehotărât

nom. nominativ

num. numeral

ord. ordinal

pos. posesiv

pl. plural

prep. prepoziţie

pron. pronume

refl. reflexiv

relat. relativ

sg. singular

subst. substantiv

superl. superlativ

v. verb

voc. vocativ

Bibliografie

Barbu N.I., Vasilescu Toma, Gramatica limbii latine, Bucureşti,

Ed.Gina, 1947.

Bujor I.I., Chiriac Fr., Gramatica limbii latine , ed.a II-a, Editura

Ştiinţifică, Bucureşti, 1971.

Cousteix J.,Gaillard J., Laliman J.P., Martin R., Latin 3, Scodel,1977.

Devoto G., Storia della lingua di Roma, Bologna, 1940.

Dobroiu E., Curs de istoria limbii latine, Ed. Universităţii, Bucureşti,

1994.

Fabre J., Latin 3, Bordas, 1967.

Fischer I., Morfologia istorică a limbii latine, TUB, Bucureşti, 1985.

Gason J., Lambert Al., Invitation au Latin, Magnard, 1995.

Meillet A., Esquisse d’une histoire de la langue latine, Paris, 1948.

Palmer R.L., The Latin Language, London, 1968.

Pârlog M., Gramatica limbii latine,Bucureşti, E.D.P., 1966.

Sluşanschi D., Sintaxa limbii latine (Sintaxa propoziţiei) vol.I,

Bucureşti, TUB, 1994.

Abrevieri

abl. ablativ

ac. acuzativ

adj. adjectiv

adv. adverb

conj. conjuncţie

dat. dativ

dem. pronume

demonstrativ

f. substantiv de gen

feminin

genit. genitiv

interj. interjecţie

m. substantiv de genul

masculin

n. substantiv de genul

neutru

nehot. pronume nehotărât

nom. nominativ

num. numeral

ord. ordinal

pos. posesiv

pl. plural

prep. prepoziţie

pron. pronume

refl. reflexiv

relat. relativ

sg. singular

subst. substantiv

superl. superlativ

v. verb

voc. vocativ

80404083 limba latina

Documents