1

LICEUL TEORETIC “MARIN PREDA”

Coordonatori - prof. Simona Dana Turcu

- prof. Cristina Ana Maria Georgescu

- prof. Ionela Iordan

- prof. Mery Cătălina Sănduleasa

- prof. Ana Maria Barb

- prof. Manuela Cădaru

ISSN 2360 – 3267

ISSN-L 2360 – 3267

2

SECȚIUNEA 1- ScienceFair

Clasele I-IV

Nr.crt Numele și

prenumele Titlul lucrării Școala

Profesor

coordonator

1 Guli Marenca

Povestea iepurașului

de Paști spusa de

roboțeii jucăuși

Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București

Aciu Mirela

Magdalena

2

Modrogan Dalia

Elena

Marin Daria

Mihaela

Influența ploilor

acide asupra calității

apelor

Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București Baciu Florina

3 Bucunea Daniela

Georgiana

Experimentând,

evoluăm

Școala Gimnazială nr. 1,

Bistrița Toma Nicoleta

4 Klaus Sebastian Energie spațială Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București Spirea Isabela

5 Efta David Matei

Orașul verde –

prietenos cu oamenii

și cu mediul

Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București Spirea Isabela

6 Goral Emin Alt fel de clepsidră Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București

Turcu Simona

Necula Mihaela

7 Stan Patrick Balonul plutitor Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București Turcu Simona

8 Cădaru Dumitru

Adi Arta din pahar

Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București Turcu Simona

9 Cădaru Nicolas

Andrei Balonașe colorate

Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București Turcu Simona

10

Conachi Gabriela

Iustina

Stoica Maria

Alexandra

Jocuri SF Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București Necula Mihaela

11 Manolea Rareș Joc pe calculator Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București Necula Mihaela

3

„POVESTEA IEPURAȘULUI DE PAȘTI”

SPUSĂ DE ROBOȚEII JUCĂUȘI

Guli Marenca, clasa a III-a Liceul Teoretic “Marin Preda” București

Coordonator: profesor Aciu Mirela Magdalena

1. Consideraţii teoretice

Roboții Ozobot sunt unii dintre cei mai mici roboți programabili. Au mărimea unei nuci (2,5

cm și o greutate de 142g), dar sunt foarte complecși. Există două modele de robot Ozobot: Bit și Evo

(modelul mai nou, care poate „vorbi‖ și se poate conecta la tabletă sau telefon prin Bluetooth).

Au 5 sau 7 senzori de culoare care îi ajută să rămână pe traseul desenat, fie că traseul este

desenat pe o hârtie sau pe tabletă. Pot merge cu viteză mare, mică, înainte, înapoi, pot încetini, se pot

roti – după programul pe care îl creezi pentru ei. Robotul Evo poate cânta după o melodie pe care o

poți compune din editorul OzoBlockly sau aplicația OzobotEvo.

Astăzi, cei doi prieteni, Bill (model Bit) și Wally (model Evo), ca doi actori celebri, vor da

viață unei frumoase povești, cu titlul „Povestea iepurașului de Paști‖. Ei vor urma, cu ajutorul

senzorilor de culoare, un traseu desenat cu markere speciale și vor interpreta o serie de coduri de

culori pentru a se roti, a merge mai repede sau mai încet, chiar și in zigzag cu spatele.

2. Materiale necesare

Pentru personaje:

doi Roboți Ozobot de tip Evo și/sau Bit

un set de markere speciale

încărcător pentru alimentarea roboților, vor funcționa neîntrerupt timp de 1 oră

Pentru scenă:

planșă sau coală albă care să acopere două coli din blocul de desen mare

două coli din blocul de desen mare

hârtie creponată colorată (verde pentru vegetație, roșu, portocaliu, galben, etc.)

4

lipici

foarfecă

riglă gradată

acuarele

creion pentru schițe

materiale diverse, la alegere, din trusa de lucru manual

Nu este obligatoriu să am toate materialele pentru decor, unele pot lipsi, dar atunci când le am pe

toate, scena este mult mai frumoasă. 😊

3. Mod de lucru

am decupat din colile de desen trunchiurile copacilor, suporturile pentru tufișuri și casa

personajelor;

am decupat din hârtie creponată forme diverse pentru: coroanele copacilor, tufișuri, flori, țigla de

pe acoperișul casei, costumele personajelor;

am făcut obiectele de decor și costumele;

am desenat pe planșă, cu creionul, drumul personajelor;

am așezat pe planșă obiectele de decor;

cu ajutorul markerelor am trasat drumul fiecărui personaj. Am folosit culoarea roșie pentru

drumul pe care personajele merg cu coșul cu ouă roșii, pentru că ledurile roboților au lumină roșie

(se colorează în culoarea drumului);

am pornit roboții în funcție de momentul intrării în scenă, apăsând pe butonul de Start al lor și i-

am așezat în punctele de pornire;

roboții au pornit pe drumul trasat, pe rând, ca niște actori de teatru, în timp ce am spus povestea

de mai jos:

„A fost odata o femeie foarte săracă ce își creștea singură copilul. Pentru că nu îi putea

cumpăra hăinuțe noi. O idee minunată a salvat-o: a vopsit câteva ouă roșii, le-a pus într-un coș și a

ascuns coșul în spatele unui tufiș.

Copilul s-a trezit și a început să se joace prin grădină, să se bucure de razele soarelui, de parfumul

florilor, de verdele copacilor si albastrul cerului. Cum se juca el așa, vede un un iepuraș fugind dintr-

o tufă. Curios, copilul aleargă spre tufă și găsește un coș cu ouă roșii. Ia coșul și pornește fericit spre

casă casă ducând mamei sale ―darul‖ Iepurașului.

5

De atunci, copiii primesc de Paști cadouri de la Iepuraș.‖

4. Aplicaţii practice

În ceea ce ma privește, roboțeii sunt foarte folositori atât în postura de prieteni cât și în postura de

mici profesori.

Ca și prieteni,când afară plouă sau este foarte frig, sau când doresc să iau o pauză, pun în

scenă o poveste cu ajutorul micilor mei prieteni. Câteodată pregătesc o mică scenă pe o planșă și

desenez un drum colorat pe care roboțeii să alerge, să facă rotiri, să meargă în zigzag cu fața sau cu

spatele, să scoată diverse sunete sau să facă un joc de lumini.

Pot să creez jocuri pentru ei in aplicatia OzoBlockly sau OzoGroove, pe care le-am descărcat

din aplicația Magazin Play pe telefonul/tableta mea și ei se vor juca fără să mai fie nevoie să desenez

un drum din culori.

Ca și profesori mă pot ajuta:

să înțeleg mai bine lecțiile pe care Doamna Învățătoare ni le prezintă la orele de Educație

Tehnologică;

să învăț mai ușor o poveste sau o povestire;

să învăț să scriu un program pentru calculator, pentru că roboții îmi arată dacă am reușit sau

trebuie să mai încerc.

7. Bibliografie

https://digipedia.ro/ozobot-robotelul-care-va-da-o-alta-perspectiva-jocurilor/

https://ozobot.com/play/color-codes

6

INFLUENȚA PLOILOR ACIDE ASUPRA CALITĂȚII APELOR

Modrogan Dalia Elena, Marin Daria Mihaela

Liceul Teoretic „Marin Preda”, București

Coordonator: profesor Baciu Florina

1. Consideratii teoretice

Depunerea acidă reprezintă fenomenul prin care acizii din atmosferă ajung pe suprafaţa

scoarţei terestre. Depunerea poate fi umedă sau uscată.

Depunerile uscate se referă la procesele prin care gazele acide, precursorii acestora sau

particulele acide vin în contact cu suprafaţa solului şi sunt reţinute de aceasta. Principalele specii

asociate cu depunerile acide uscate sunt: SO2(g), particulele de sulfaţi acizi (H2SO4 şi NH4HSO4) şi

HNO3(g). Măsurătorile de depuneri uscate sunt rare şi de obicei specificate ca doar SO42-

total şi

NO3- total. În general, depunerile acide uscate se estimează a fi doar o mică fracţiune din depunerile

acide totale deoarece cea mai mare cantitate de SO42-

şi NO3- depusă sub formă uscată este

neutralizată de gazele bazice şi particulele din atmosferă. Cu toate acestea se estimează că sulfaţii şi

azotaţii depuşi prin depunerile uscate reprezintă o fracţiune importantă din depunerile totale de sulfaţi

şi azotaţi. Nu sunt posibile estimări mai exacte datorită faptului că datele referitoare la depunerile

uscate curente temporale şi spaţiale sunt insuficiente. Pe de altă parte există un număr mare de date

referitoare la depunerile acide umede.

Sursele de oxizi ai azotului din atmosferă le reprezintă: transporturile (motoarele cu benzină,

motoarele Diesel, căile ferate, vasele de navigaţie, diverse), combustiile în focarele fixe (cărbunii,

combustibilii lichizi, gazele naturale, lemnul, deşeurile), procesele industriale şi incendiile, iar sursele

de oxizi ai sulfului le reprezintă centralele electrice pe bază de cărbune şi extragerea metalelor din

minereurile de sulfuri metalice prin topire [Bunce, 1990].

Depunerile acide umede sau ploile acide reprezintă un proces prin care acizii din atmosferă se

depun prin intermediul ploii sau zăpezii. Acizii principali dizolvaţi sunt acidul sulfuric şi acidul

azotic. Alţi acizi cum ar fi de exemplu acidul clorhidric şi acizii organici, de obicei, reprezintă doar o

7

mică parte din aciditatea totală cu toate că acizii organici au o contribuţie însemnată în zonele situate

la distanţe mari faţă de emisiile de poluanţii respectivi.

Acizii sub formă gazoasă şi cei sub formă de particule pot fi încorporaţi în picăturile de nori.

Particulele sunt încorporate în picăturile mici prin formare de germeni de cristalizare, difuzie

browniană, ciocnire, difuzioforeză (transport în picăturile mici indus de fluxul de vapori de apă la

aceeaşi suprafaţă), termoforeză (transport indus termic la suprafaţa rece) şi transport electrostatic.

Toate mecanismele de reţinere a poluanţilor gazoşi de către picăturile mici din nori sunt dominate de

fixarea advectivă şi difuzivă. Datele experimentale şi cele de modelare sugerează că cea mai mare

parte din acidul sulfuric se formează în picăturile mici de apă din nori. Dioxidul de sulf difuzează în

picăturile mici de apă şi este oxidat la acid sulfuric printr-un număr mare de mecanisme. La pH mai

mare de 5,5 predomină reacţia de oxidare a dioxidului de sulf de către ozonul dizolvat. La pH mic

oxidarea dioxidului de sulf are loc prin intermediul apei H2O2. În anumite condiţii, oxidarea cu

oxigen molecular catalizată de metale sau negru de fum poate contribui la formarea acidului sulfuric.

Cea mai mare cantitate de acid azotic din ploile acide se datorează difuziei acidului azotic în

picăturile mici. Cu toate că există dovezi că o anumită cantitate de acid azotic se formează în

picăturile mici, mecanismul formării acestuia nu este până în prezent identificat.

Acidifierea lacurilor se produce în cazul în care au loc depuneri acide umede sau uscate, iar

―capacitatea naturală de tamponare‖ a acestora este scăzută. Un lac calcaros va fi mult mai rezistent

la depunerile acide datorită capacităţii de tamponare a CaCO3, în timp ce un lac cu o albie granitică

va fi afectat de depunerile acide deoarece granitul are un conţinut mai mare de silicaţi şi mai mic de

carbonaţi [Brownlow, 1996].

Scopul acestei lucrări este de a demonstra formarea ploilor acide şi acidifierea lacurilor.

Dioxidul de sulf se obţine în soluţie pe baza reacţiei:

2NaHSO3(s) + H2SO4(aq) 2SO2(g) + 2H2O(l) + Na2SO4(aq) (1)

În lipsa acţiunii antropice pH-ul precipitaţiilor nu este unul neutru datorită echilibrului cu

dioxidul de carbon atmosferic. Prezenţa dioxidului de carbon atmosferic determină valoarea de 5,6

a pH-ului precipitaţiilor nepoluate.

Se vor simula două tipuri de lacuri: unul calacaros şi unul granitic şi se va determina

influenţa ploilor acide asupra acestor două tipuri de lacuri.

8

2. Materiale necesare

- indicator verde de bromocrezol;

- soluţie 6M H2SO4;

- NaHSO3 solid;

- seringă 10-15ml;

- CaCO3;

- balon cu fund plat si dop rodat;

- pisetă;

- sticle de ceas.

3. Modul de lucru

Se va prepara SO2 sub formă gazoasă pentru fiecare experiment într-un cilindru gradat de

1000 ml la nişă. Peste o cantitate de 5 g NaHSO3 introdusă într-un cilindru gradat de 1000 ml se vor

adăuga 10 ml H2SO4 de concentraţie 6M.

Cele două tipuri de lacuri vor fi simulate separat în doi cilindrii gradaţi de 2000 ml astfel:

Soluţia 1: Pentru lacul cu albia granitică se vor adăuga în cilindrul gradat 200 ml apă şi 1 ml

de verde de bromocrezol de concentraţie 10-3

M şi se va începe agitarea.

Soluţia 2: Pentru simularea celui de-al doilea tip de lac, cel calcaros se va adăuga în cel de-al

doilea cilindru 200 ml apă şi 1 ml de verde de bromocrezol şi se va începe agitarea ca în cazul

precedent. În acest al doilea cilindru se vor adăuga 0,2 g CaCO3. După adăugarea carbonatului de

calciu soluţia obţinută nu se va agita. Prin aceasta carbonatul de calciu solid se va depune pe fundul

cilindrului gradat. Dacă mai rămân în suspensie particule solide se va agita foarte uşor pentru

depunerea totală a particulelor solide de carbonat de calciu.

NOTǍ: Pentru a se vedea variaţia culorii indicatorului în funcţie de diferite valori ale pH-ului

se va adăuga în două pahare Berzelius de 250 ml câte un volum de 150 ml de apă şi câte 5 picături de

indicator verde de bromocrezol. Într-unul din paharele Berzelius se vor adăuga 2 ml de H2SO4 3M şi

se vor agita ambele pahare Berzelius observându-se culoarea galbenă a indicatorului în mediu acid şi

culoarea albastră în mediu bazic.

Pentru a se evidenţia acidifierea lacurilor datorită ploilor acide se va turna SO2 gazos din

cilindrul în care s-a obţinut în cilindrul în care s-a simulat lacul cu baza granitică. Trebuie a se avea

grijă a nu se turna şi din soluţia generatoare de SO2 gazos în soluţia care simulează lacul granitic

deoarece aceasta va determina acidifierea rapidă a soluţiei simulatoare a lacului granitic. Cele mai

bune rezultate se vor obţine pentru un timp de adăugare a SO2 gazos de 5 până la 10 secunde. Odată

ce SO2 gazos a fost adăugat în cilindrul în care s-a simulat lacul granitic se va începe pulverizarea

acestuia cu ajutorul unei sticle pulverizatoare. Prin aceasta SO2 gazos va pătrunde în soluţia lacului,

9

soluţie care îşi va modifica culoarea devenind galbenă. Se va începe agitarea soluţiei şi se va observa

colorarea întregii soluţii în galben.

În acelaşi mod se va proceda şi pentru soluţia care simulează lacul calcaros. Iniţial în acest

caz soluţia va deveni galbenă, iar prin agitare şi dizolvarea CaCO3 depus pe fundul cilindrului soluţia

îşi va modifica culoarea de la galben la albastru.

Utilizând aceeaşi procedură se poate simula şi depunerea uscată a SO2 prin eliminarea etapei

de pulverizare şi lăsarea în contact a SO2 cu soluţiile simulatoare ale celor două tipuri de lacuri. Cei

doi cilindrii vor fi menţinuţi timp de 10 minute în contact cu SO2 fiind acoperiţi cu sticle de ceas.

După scurgerea celor 10 minute soluţiile obţinute se vor agita fiecare pentru a se putea observa

modificarea de culoare [Simonescu, 2010].

4. Interpretarea rezultatelor

Apariția unei culori galbene indicǎ faptul ca apa celor douǎ lacuri s-a acidifiat. Valori acide

ale apelor de suprafațǎ duce la distrugerea florei şi faunei. Apa va deveni o „apa moarta‖.

5. Aplicatii practice

Monitorizarea apelor de suprafațǎ şi remedierea acestora ȋn caz de poluare.

6. Bibliografie

Simonescu C.M., Onose C., Ecologie şi dezvoltare durabilă – lucrări de laborator, Editura

MatrixRom, Bucureşti, ISBN 978-973-755-632-5, 2010, 139 pagini;

Simonescu C. M., Stǎnescu R., Noţiuni generale de ecologie, Editura Printech, ISBN 973-

718-242-1, 2005, total pagini 307;

Mihaela Mihai, Cristina Modrogan, Oanamari Orbulet, Alexandra Raluca Miron, Cristina

Costache, Aplicatii in tratarea si epurarea apelor, editura Politehnica Press, 2013, ISBN 978-606-515-

524-4 3.

Suharu Ogaki, Rodica Stanescu, Cristina Costache, Cristina Modrogan, Oanamari Daniela

Butucea, Liliana Bobirica s.a., "Controlul calitatii mediului", editura Cartea Universitara, 2003,

ISBN- 973-7956-34-6

10

EXPERIMENTÂND, EVOLUĂM

Bucunea Daniela Georgiana,clasa a IV –a

Școala Gimnazială nr.1, Bistrița

Coordonator: profesor Toma Nicoleta

Lumea a evoluat prin experimente. Așa că am profitat de tema promovată în SĂPTĂMÂNA

EDUCAȚIEI GLOBALE și am dat exemplu colegilor mei un experiment ușor de realizat și din

care putem învăța dacă ne gândim mai bine .......o grămadă de lucruri interesante.

Materialele necesare pentru realizarea experimentului :

Avem nevoie de o tavă, apă sau de preferat suc pentru a fi mai ușor de observat ,o lumânare, un

chibrit și un pahar.

Mod de lucru :

Punem sucul sau apa în tavă. Aprindem lumânarea cu chibritul (dacă suntem copii doar cu ajutorul

unui adult). Așezăm lumânarea aprinsă în tava cu suc,apoi punem paharul peste lumânare .

Concluzia :

Sucul va intra în pahar, iar lumânarea se va stinge. De ce ? Pentru că lumânarea are nevoie de

oxigen pentru a arde. Sucul intră apoi în pahar ocupând locul oxigenului consumat de lumânare. Eu

am învățat cât de important este oxigenul pentru noi oamenii....(.când rămânem fără oxigen ne

stingem la fel ca și lumânarea) dar și cât de important și minunat este să experimentezi, să

descoperi... .Tu ce ai învățat după realizarea experimentului ?

11

ALT FEL DE CLIPSIDRĂ

Goral Emin, clasa a IV-a

Liceul Teoretic “Marin Preda”, București

Coordonatori: profesor Turcu Simona și Necula Mihaela

1. Considerații teoretice

Clepsidra pe care am confecționat-o se bazează pe faptul că 2 lichide cu densități diferite vor

forma straturi așezate unul deasupra altuia.

Densitatea este o mărime fizică ce ne arată cantitatea de substanță aflată într-un volum de 1m3.

Densitatea unei substanțe se calculează împărțind masa de substanță la volumul pe care îl ocupă

aceasta:

iar unitatea de măsură este:

2. Materiale necesare: 2 paie de băut din plastic, foarfec, bandă adezivă, lipici, 2 sticle de

plastic, apă și ulei.

3. Mod de lucru:

- capacele celor 2 sticle se lipesc între ele și apoi se

găuresc

- prin cele 2 găuri se trec cele 2 paie de băut care au fost

scurtate cam la 5 centimetri

- una dintre sticle se umple cu apă, cealaltă cu ulei

- se pune capacul sticlei de ulei, apoi se montează și pe

sticla de apă

- se întoarce sistemul

12

4. Interpretarea rezultatelor

După ce am întors cele 2 sticle astfel incât cea cu apă să fie deasupra celei cu ulei am observat

că prin unul dintre paie bule de apă coboară în sticla de ulei iar prin celălalt bule de ulei urcă în sticla

cu apă.

Acest lucru se întâmplă din două motive:

- cele două lichide sunt nemiscibile (asta înseamnă că particulele de apă nu pot rămâne amestecate cu

cele de ulei)

- densitatea apei este de 1000kg/m3 iar cea a uleiul de aproximativ 920kg/m

3 de aceea apa coboară iar

uleiul urcă.

5. Aplicații practice.

Acest tip de experimente poate fi folosit în orele de științe. În plus felul în care am utilizat

această proprietate a lichidelor a dus la confecționarea unui dispozitiv pentru măsurarea timpului :

clepsidra.

6. Bibliografie

- Dobrescu Corina, Stoica Victor, Măceșanu Florin, Băraru Ion - Manual de fizică pentru

clasa a VI-a, Editura ART, București, 2018

- https://www.youtube.com/watch?v=ctInjrMUg9w&fbclid=IwAR206WU-

nUwaEEFPp0Otb1Mzt3YFu4t_kT8AkhKwGFXUS1uFyTqjYEyj-aY

13

BALONUL PLUTITOR

Stan Patrick, grupa pregătitoare

Liceul Teoretic “Marin Preda”, București

Coordonator: profesor Turcu Simona

1. Considerații teoretice

Chiar dacă noi nu vedem aerul, el există peste tot în jurul nostru. El este alcătuit dintr-un număr

uriaș de particule microscopice. Fiecare dintre ele este foarte ușoară însă, fiind foarte multe, greutatea

aerului nu este de neglijat.

Greutatea aerului apasă pe orice suprafață. Această ―apăsare‖ se numește presiune. Cu cât

numărul de particule este mai mare cu atât presiunea este mai mare.

Întotdeauna particulele de aer se vor deplasa dintr-o parte în alta astfel încât presiunea să fie

aceeași peste tot.

2. Materiale necesare

- baloane

- lipici

- un CD sau DVD

- o pompă de aer

3. Mod de lucru

- se taie partea de sus a unei sticle din plastic

- se lipeste bucata din sticla de un CD/ DVD

14

- se umflă un balon și se prinde pe gura sticlei

- se lasă liber balonul

4. Interpretarea rezultatelor

Balonul lăsat liber va începe să se deplaseze pe suprafața mesei. Cam la fel ca un vehicul pe pernă

de aer.

Atunci când balonul a fost umflat am introdus în interiorul lui mai multe particule de aer decât ar

fi fost în mod obișnuit. Dacă am fi legat balonul ele ar fi rămas în interiorul lui, căci nu ar fi avut

unde să se ducă. Balonul a rămas însă prins de gâtul sticlei. Astfel, prin acest orificiu. particulele care

erau în plus au început să iasa repede din balonul Ele ies cu atât mai repede cu cât deschiderea de la

gura sticlei este mai mică. Aceste particule ajung sub CD și îl ridică puțin desupra mesei. Astfel, CD-

u se va deplasa practic fără a atinge masa până ce particulele suplimentare de aer vor termina de ieșit

din balon iar acesta se va deplasa

Pot spune că m-am ales cu o jucărie grozavă!

5. Bibliografie

- *** - Enciclopedia științifică pentru copiii – Editura Aquila, București, 2013

- https://www.youtube.com/watch?v=zKhq-DolAk4

15

ENERGIE SPAȚIALĂ

Klaus Sebastian, clasa a IV-a

Liceul Teoretic “Marin Preda” București

Coordonator: profesor Spirea Isabela

1. Consideraţii teoretice :Proiectul ―Energie spatială‖ se referă la: faptul că în viitor omenirea va

găsi o soluție de a folosi energia de la soare, mult mai bine folosind sateliți cu panouri solare care

să fie cât mai aproape de soare care va fii transformată in statia spatiala din unde energetice in

curent electric, care va alimenta un oras spatial, ca cel din machetă. Acest tip de oras are 4 zone:

-‖Zona de urgență‖: are un centru de prim ajutor dotat cu mai multe camera bine amenajate cu

roboți de prim ajutor, un sediu de poliție dotat cu echipamente robotizate si automatizate si un

centru de pompieri dotat cu elicopter si computer inteligent de detectare a focului.

-‖Zona de locuit‖: cuprinde case ‖inteligente‖ cu tablouri de control ale tuturor activităților din

casă. În aceste case vor fi selectați oameni după diferite criteri care vor participa la proiect.

-‖Zona de animale‖: conține animale și plante din diferite zone ale pământului care sunt urmarite

de oamenii de știință din zona spațială. Tot în această zonă mai există și o zonă acvatică cu multe

specii de animale marine.

-‖Zona spațială‖: este dotată cu rachete spațiale, laboratoare de testare, depozite de resurse

materiale, echipament de încărcare electrica a masinilor.

Între zona de animale și cea spațială se afla prima variantă a testului ‖meteoro-energie‖. Acest test

urmarește colectarea și experimentarea unor minerale folositoare dintr-un meteorit.

2. Materiale necesare :2 plăci de polistiren expandat colorat I masă de L=100 cm, g=10 cm si l= 50

cm, cartoane colorate, plastic reciclabil de la sticle de apă, cutii, banda autoadezivă, aracet, țepuse

de lemn, bride metalice, mașinute, figurine din plastic, pietre, copăcei de plastic, frunze artificiale.

3. Mod de lucru:

Cu ajutorul tatălui meu am conceput o machetă pentru a exemplifica ―energia spațială‖, care

trebuie să cuprinda urmatoarele acțiuni:

- Se împarte macheta în 2 părți tematice: zona de lucru și zona rezidențială+servicii

16

- Se stabilesc zonele cheie: casele rezidențiale, spital, secție de politie, zona de recreere, zona

acvatică și zona de animale, stația spațială

- Se stabilesc zonele de acces și circulație: acces mașini, acces aprovizionare, trotuare, traversări

- Se stabilește momentul acțiunii și scenariul de desfășurare al acesteia

- Se poziționează obiectele mari, prin lipire sau prindere mecanică, apoi zonele verzi, trotuarele,

după care marcajele corespunzatoare

- Se decorează toate obiectele mari cu elemente caracteristice, care să sugereze particularitățile

funcționale

- Se poziționează elementele cheie: meteoritul, naveta spațială interplanetară, sateliții

geostaționari și transplanetari energetici

- Se poziționeză elementele adiacente care să sugereze acțiunile secundare: autoutilitare de

aprovizionare cu combustibil, piese de rezervă, mașini de intervenție și echipamente specifice,

personal de intervenție și personal științific de explorare

17

4. Interpretarea rezultatelor:

În urma combinării celor 2 secțiuni ale machetei a rezultat un moment din existența unui oraș al

viitorului, în care cercetătorii spațiali, împreună cu personalul științific de explorare și personalul

de intervenție participă la evenimente din rutina zilnică:

1. Izolarea meteoritului energetic în vederea recoltării materialului spațial generator de energii

înalte

2. Pregătirea navetei spațiale interplanetare de decolare, prin aprovizionarea cu combustibil,

echipamente și piese de rezervă

3. Monitorizarea și coordonarea rețelei de sateliți geostaționari și transplanetari energetici

5. Aplicaţii practice:

Macheta realizată reprezinta un teren de joacă, pe care pot oricând să îl modelez pentru a genera

alte acțiuni și evenimente specifice unui oraș spațial energetic al viitorului și unde pot să mă joc cu

prietenii mei, imaginându-ne cum vom trăi atunci când o să fim mari.

6. Bibliografie

https://m.antena3.ro/life/stiinta/energie-curata-din-spatiu-trimisa-wireless-pe-pamant-o-noua-idee-

posibila-in-doar-cateva-decenii-143992.html

https://m.adevarul.ro/tech/stiinta/japonia-pregateste-revolutia-energiei-nelimitate-proiectul-

futurist-prevede-panouri-solare-amplasate-spatiu-1_536881420d133766a8659682/index.html

18

ORAȘUL VERDE – PRIETENOS CU MEDIUL ȘI OAMENII

Efta David Matei, clasa a IV-a

Liceul Teoretic “Marin Preda”, București

Coordonator: profesor Spirea Isabela Elena

1. Considerații teoretice

Societatea umană făcând parte din sistemul global al ecosferei depinde în totalitate de acest

sistem. De aceea știința ecologiei are în societatea modernă o poziție specială comparativ cu alte

domenii ale biologiei, deoarece ea se situează la granițele dintre științele biologice, cele sociale și

cele inginerești. Ecologia și implicit ingineria mediului studiind procesele și legile care determină

productivitatea, stabilitatea în echilibrul dinamic și evoluția ecosistemelor și a ecosferei în ansamblul

ei studiază concomitent și influența activitații umane asupra naturii, dar și implicațiile asupra calității

vieții oamenilor.

Populația este definită ca fiind un grup de organisme din aceeași specie care ocupă un

teritoriu dat. În ceea ce privește granițele dintre populații, acestea pot fi stabilite clar (cazul peștilor

dintr-o baltă) sau pot fi arbitrare (când ecologiile trasează în funcție de problema luată în studio).

Studiul populațiilor presupune și utilizarea altor noțiuni:

- generație – trebuie să se țină cont de faptul că două generații succesive sunt conectate printr-o

relație de filiație directă.

- clasa de varstă – reunește totalitatea indivizilor care la un moment dat aparțin unui anumit

interval de varste

Semnificația noțiunii de sistem se referă la ordine, iar în ecologie, cu precădere la ordinea în spațiu și

în funcționare a materiei vii.

Diversitatea atât de mare din natură, care aparent pare dezordonată, privită sistemic are

elemente indubitabile de ordonare. Chiar la modul general putem constata că multitudinea

particolelor materiale nu sunt rispite și amestecate haotic, ci sunt grupate formând agregări de

complexitați diferite.

19

Întreaga materie este organizată în corpuri materiale care au o caracteristică generală, faptul că

fiecare dintre ele se comportă față de mediul ambiant în care se află, ca un intreg, ca o unitate care iși

păstrează individualitatea o anumită perioadă de timp.

Organizarea în spațiu și timp a elementelor componente ale sistemului, reprezintă rezistența acestuia

care se opune forțelor perturbante, de regulă din afara sistemului, care tind să-l dezorganizeze.

Precizăm faptul că gradul de dezordine al unui sistem dat este caracterizat de entropie, care, după

cum este cunoscut, este o mărime termodinamică ce ne permite să evaluăm degradarea energiei unui

sistem.

Macheta reprezintă nevoia urgentă de amenjare a spațiilor verzi în zonele urbane, suprapopulate,

puternic industrializate și poluate, interzicerea mașinilor cu combustibil diesel, în marile orașe și

încurajarea transportului public, automobilelor electrice cât și a mersului cu bicicleta.

Lipsa locurilor de parcare în marile orașe face ca aceste măsuri să fie și mai urgent de implementat.

2. Materiale necesare

Placă PVC, L = 1m, l = 1m, mașinute de jucărie, arbori de plastic, cutii de carton, autocolant, pietriș,

nisip și lipici.

3. Mod de lucru

Cu ajutorul părinților, am creat într-un program de grafică pe calculator, o mică secțiune dintr-un oraș

în care am incercat să simulăm necesarul măsurilor enumerate mai sus.

4. Interpretarea rezultatelor

În momentul implementării tuturor măsurilor menite a reduce poluarea și aglomerația, rezultă un aer

mult mai curat, deasemenea reducând la nivel micro efectele încălzirii globale care afectează din ce

în ce mai mult planeta noastră.

5. Aplicații practice

Macheta poate fi oricând suplimentată cu sisteme de energie solară, putând simula cum ar trebui să

arate un oraș din viitorul apropiat, unde efectele pozitive ar putea fi observate imediat, atât asupra

populației cât și asupra mediului înconjurător.

6. Bibliografie

http://www.referat.ro/referate/Ecologie_generala_8c069.html

20

BALONAȘE COLORATE

Cădaru Nicolas Andrei, grupa pregătitoare

Coordonator: profesor Turcu Simona Dana

Liceul Teoretic “Marin Preda”, București

1. Considerații teoretice

În acest experiment voi pune în evidență o vorbă

românească : ―Sunt ca apa și uleiul!‖, adică nu se amestecă

unele cu altele

Toate lucrurile din jurul nostru sunt alcătuite din materie. Ea

este alcătuită din particule foarte mici, numite atomi. Atomii se

pot uni între între ei și formează ceea ce se numește moleculă.

Primul lucru pe care a trebuit să îl înțeleg a fost ce însemnă

densitate. Densitatea ne arată câtă substanță se află într-un

anumit spațiu / volum. Deci cu cât sunt mai multe molecule cu

atât densitatea este mai mare.

În experimentul meu folosesc apă și ulei. Apa are densitate

mai mare decât uleiul, de aceea, atunci când sunt puse în același

vas apa se lasă la baza vasului iar uleiul stă deasupra ei.

Moleculele de apă sunt atrase unele de altele, la fel și cele

de ulei. Astfel ele nu se amestecă.

2. Materiale necesare : apă, ulei, colorant alimentar, pastile

efervescente

3. Mod de lucru. Am turnat mai intâi apă în pahar, am picurat

niște colorant alimentar, apoi, cu grijă , am turnat deasupra

uleiul. După aceea am pus o pastilă efervescentă (calciu).

4. Interpretarea observațiilor. Pastila, fiind grea, va ajunge la fundul paharului unde se află

apa și va începe să se dizolve, determinând apariția unor bule de gaz. Bulele de gaz sunt

21

foarte ușoare și vor începe să urce spre partea de sus a paharului. În timp ce acestea se ridică

iau cu ele și apă colorată. Ajunse la suprafață, bulele se sparg, aerul iese și rămâne apa

colorată. Densitatea ei fiind mai mare decât a uleiului, ea va coborî din nou către fundul

paharului sub formă de picături colorate. Acest lucru se va întâmpla până ce pastila

efervescentă se consumă.

5. Concluzii. În urma acestui experiment am observat că lichidele cu densități diferite, chiar

dacă găsim o metodă prin care să le amestecăm temporar, se vor separa întotdeauna: lichidul

cu densitate mai mare va fi în partea de jos a paharului iar cel cu densitate mică deasupra.

6. Bibliografie

- Dobrescu Corina, Stoica Victor, Măceșanu Florin, Băraru Ion - Manual de fizică pentru

clasa a VI-a, Editura ART, București, 2018

- https://www.youtube.com/watch?v=wXwSpcfYBD4

22

ARTA DIN PAHAR

Cădaru Dumitru Adi, clasa a II-a

Coordonator: profesor Turcu Simona Dana

Liceul Teoretic “Marin Preda”, București

1. Considerații teoretice

Molecula este cea mai mică parte dintr-o substanță care păstrează compoziția și proprietățile

acesteia. De pildă molecula de apă se scrie H2O. Asta înseamnă că apa este alcătuită din molecule iar

fiecare moleculă are 2 atomi de hidrogen și unul de oxigen.

Moleculele lichidelor trebuie să aibă ceva în comun pentru a se amesteca. Unele lichide, însă, nu

se amestecă. Ele se numesc lichide nemiscibile. Moleculele lichidelor nemiscibile nu au nimic în

comun.

În cazul apei moleculele se comportă ca niște mici magneți doar că în loc să aibă polul nord și

polul sud ele au poli electrici negatici și pozitivi. De aceea ele se atrag între ele. Dacă nu ar exista

această atracție ele s-ar evapora și nu am mai vorbi despre un lichid ci despre un gaz. Moleculele de

apă ar putea fi atrase de alte molecule care au poli

electrici. Moleculele uleiurilor nu au această proprietate

deci nu pot fi atrase de către moleculele de apă.

2. Materiale necesare: 2 pahare, apă, ulei, colorant

alimentar, o lingură.

3. Mod de lucru :

- într-un pahar mai mare se pune apă

- în alt pahar mai mic se amesteca pe cât se poate

uleiul cu colorantul alimentar

- amestecul obținut se toarnă peste apă și se

urmărește ce se întâmplă.

23

Iată ce am observat urmărind amestecul :

4. Interpretarea rezultatelor:

Inițial, uleiul și colorantul se amestecă, însă nu formează chiar un lichid omogen. Turnând în

apă acest amestec, uleiul va rămâne în continuare deasupra iar particulele de colorantu, având

proprietăți mai apropiate apei decât uleiul vor începe să coboare în pahar, trasând astfel traiectorii

colorate, pe măsură ce se amestecă cu apa. În final, uleiul va fi în continuare deasupra iar apa va fi

colorată integral.

Cred că experimentul este foarte interesant deoarece oricine poate înțelege proprietățile

lichidelor nemiscibile. Și în plus este și foarte distractiv!

5. Bibliografie

- Dobrescu Corina, Stoica Victor, Măceșanu Florin, Băraru Ion - Manual de fizică pentru

clasa a VI-a, Editura ART, București, 2018

- https://www.youtube.com/watch?v=wXwSpcfYBD4

24

SECȚIUNEA 1- ScienceFair

Clasele V-VIII

Nr.crt Numele și

prenumele Titlul lucrării Școala

Profesor

coordonator

1 Gioga Ianys

Sistem pentru colectarea

și procesarea deșeurilor

spațiale

Școala Gimnazială 79,

București

Gabriela Nicolae

2 Banciu Isabela

Nedelcu Rebeca Vulcanul

Școala Gimnazială 79,

București Gabriela Nicolae

3 Albu George Rezistența la antibiotice Școala Gimnazială 79,

București Gabriela Nicolae

4 Bădăluță Bianca

Cordoș Brianna

Karina

Laveta magnetică Școala Gimnazială 156,

București

Blanariu Daniela

5 Gîrjoabă Iulia

Mihaela Celula voltaică naturală

Școala Gimnazială nr.

150, București Țurcanu Monica

6 Sisan Yunus Amiri

Trufășilă Andrei Orașul experimentelor

Școala Gimnazială

nr.144, București Trufășilă Rodica

7 David Ștefan Andrei Wireless charging în

1900?

Școala Gimnazială

“I.G.Duca”, București

Zarescu Ana

Ene Angela

8 Manolescu Vlad

Andrei

Faraday și inducția

electromagnetică

Școala Gimnazială nr.

156, București Blanariu Daniela

9 Vasilescu Dan Andrei Tipuri de condensatori Școala Gimnazială nr.

156, București Blanariu Daniela

10 Giurescu Alex

Cristian

Pop Răzvan Gabriel

Dilatarea solidelor

Colegiul Național

“George Coșbuc”,

Motru

Giurcă Minodora

Gheorghe Aurelia

11 Cornea Cristian

Crușitu Ionuț Tubul catodic

Școala Gimnazială nr.

1, Bistrița Pop Maria

12 Dehelean Eduard

Murgu Răzvan

Tabelul periodic al

elementelor

Școala Gimnazială nr.

1, Bistrița Pop Maria

13 Moldovan Ovidiu

Spătăcean Alex Razele X si Gamma

Școala Gimnazială nr.

1, Bistrița Vereș Liliana

14 Grigore Teodora Cabana ecologică Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București Olteanu Stela

15 Roteanu Natalia Casa ecologică Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București Olteanu Stela

25

16 Tănase Maria

Țențu Cristian Căsuța ecologică

Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București Olteanu Stela

17 Eftime Maria

Balaș Salcoci Maria Șarpele de foc

Mark Twain

International School Deaconu Nicoleta

18 Greta Feig

Adam Yahr

Amidonul cu apa, lichid

ne-newtonian

Mark Twain

International School Deaconu Nicoleta

19 Ilinca Ilayda Gungor

Bragadirean Ioana

Maria

Cristalizarea. Formarea

cristalelor. Mark Twain

International School

Deaconu Nicoleta

20 Eftime Maria

Balaș Salcoci Maria Insulina și rolul ei

Mark Twain

International School Deaconu Nicoleta

21 Ciontoiu Paul

Antonio Inducția electromagnetică

Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București Iordan Ionela

26

SISTEM PENTRU COLECTAREA SI PROCESAREA

DEȘEURILOR SPAȚIALE

Gioga Ianys ,clasa a VIII-a

Școala Gimnazială Nr.97, București

Coordonator: profesor Nicolae Gabriela

1. Consideraţii teoretice

Problema pentru care am încercat să găsim soluții este următoarea: cerul se aglomerează din ce în

ce mai mult, astfel că există în spațiu în prezent peste 128 milioane de obiecte reziduale, cântărind

peste 8.400 de tone, reprezentând deșeuri spațiale care aleargă pe orbitele LEO și GEO cu viteze

de până la 28.000 km/h. Riscul legat de misiunile spațiale la trecerea peste orbită este în creștere,

iar spațiul orbital pentru lansarea de noi sateliți se reduce. Soluțiile actuale rezolvă doar problema

deșeurilor de mari dimensiuni. Ele presupun fie parcarea acestor deșeuri pe orbite neutre, fie

prăbușirea pe Terra. De asemenea, ele nu urmăresc reciclarea materialelor respective.

Soluția la care ne-am gândit este să colectăm atât deșeurile de mari dimensiuni, cât și pe cele de

mici dimensiuni, să le trimitem pe Lună, unde să le reciclăm, deoarece costul acestor deșeuri este

de 84 miliarde de dolari (transferul unui kg pe orbită costa 10.000 de dolari).

Pentru a putea colecta și transfera deșeurile de mici dimensiuni am creat Sanitary1, primul

tomberon spațial, care plasat pe orbită să colecteze roiurile de reziduuri în colectoare tip ecran

pliabil, acoperite cu un adeziv compozit. Sanitary1, vor fi plasate pe orbita de Hunter1, o navă

spațială care va orbita în jurul Pământului și va fi folosită pentru a captura deșeurile mari. Când are

cala plină, Hunter1 se va plasa pe orbita Lunii pentru a transfera deșeurile.

2. Materiale necesare

Piese LEGO

Machetă din PAL

2 Controlor-e

1 Senzor ultrasonic de apropiere

27

2 Senzori de culoare

7 Motoare

1 senzor touch

3. Mod de lucru

Se vor monta elementele machetei, robotul, mecanismul de acționare a orbitei Pământului, deșeurile.

Se pornește microprocesorul pentru orbită. Aceasta se va roti cu viteză constantă și odată cu ea, și

debris-urile. Se pornește controler-ul robotului, Hunter1, și acesta va porni autonom în căutarea de

deșeuri. Când senzorul ultrasonic va depista la o anumită distanță un debris, robotul își va mări viteza

și va acționa brațul de culegere și depozitare a obiectului. Apoi, își va continua mișcarea pe orbită,

până va găsi un alt debris în fața lui. Când cala de depozitare va fi plină, Hunter1 va părăsi orbita

Pământului, se va înscrie pe orbita Lunii, unde va lăsa deșeurile spațiale în vederea procesării.

Hunter1 va acționa autonom și va îndeplini misiunile de colectare și depozitare a deșeurilor spațiale.

4.Aplicaţii practice

Soluția găsită de noi are multiple avantaje: reduce costurile de construcție în spațiu prin utilizarea

materialelor aflate deja pe orbită, reduce riscul de accident al zborurilor spațiale, asigură spațiu

orbital pentru noi echipamente, poate implica astronauții care petrec timp îndelungat în spațiu (SSI,

etc.) în activitatea de colectare (Campionatul Orbital de Vânătoare Deșeuri),

O aplicație importantă este aceea că refolosind materialele deșeurilor spațiale pe Lună, putem

construi mai ușor baze lunare în încercarea de a ajunge pe Marte.

28

VULCANUL

Banciu Isabela, Nedelcu Rebeca, clasa a VI-a

Școala Gimnazială nr. 97, București

Coordonator: profesor Nicolae Gabriela

1. Consideraţii teoretice:

Globul terestru are mai multe straturi. Profunzimea fiecărui strat geologic este determinată de

greutatea specifică a rocilor componente. Astfel, în centru(miezul Terrei) se găsesc cele mai grele

elemente care, prin procese fizico-chimice exoterme, ajung la temperaturi foarte ridicate, fapt ce

determină topirea rocilor cu formare de gaze.

Fenomenul ieșirii magmei (amestec lichid compus din diferite minerale în stare topită, gaze și bucăți

de diferite roci) este denumit erupție și are loc acolo unde scoarța terestră opune cea mai mică

rezistență. Erupția este însoțită de cutremure de pământ ,erupție de gaze, cenușă, bombe vulcanice

(fragmente rupte din crater) și lavă care se solidifică prin răcire

Un vulcan se formează prin ridicarea scoarței, alcătuind „conul vulcanului‖, sub presiunea gazelor și

magmei (rocile topite). Materiile incandescente ies la suprafață printr-un crater (deschidere cu forme

si diametre diferite).

Cu toate că vulcanii sunt în general asociați cu fenomenul de distrugere, ei au și unele efecte

pozitive: minerale din adâncul Terrei fac ca solul din jurul multor vulcani să fie foarte fertil; ei

creează noi forme de teren pe fundul mărilor, iar studiul vulcanilor contribuie în mod semnificativ la

înțelegerea noastră cu privire la interiorul Terrei

2. Materiale necesare : Făină (aproximativ 500gr), sare (aproximativ 250gr), oțet, bicarbonat de

sodiu, o sticlă de plastic de 0.5 l , colorant alimentar roșu sau portocaliu ,detergent de vase (sau săpun

lichid), acuarele și pensulă .

3. Mod de lucru :Pentru a modela vulcanul se folosește o cocă din făină(500gr), sare(250gr) și

apă ce se așează în jurul sticlei. După ce s-a obținut forma corectă, se lasă la uscat și se pictează.

Pentru

29

''magmă''se amestecă 300ml de apă cu săpun lichid(sau detergent de vase),colorant alimentar și 3-4

linguri de bicarbonat de sodiu. Se toarnă în craterul vulcanului(mai exact în sticla de plastic).

4. Interpretarea rezultatelor: Totul este acum pregătit pentru erupție. Se toarnă câteva picături

de oțet în interiorul vulcanului.''Magma'' va erupe imediat datorită reacției chimice dintre oțet și

bicarbonatul de sodiu.

5. Aplicaţii practice: Acest experiment ne ajută să înțelegem mai bine fenomenele din natură.

6. Bibliografie www.itsybitsy.ro/cum-faci-un-vulcan-care-erupe/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vulcan

30

REZISTENȚA LA ANTIBIOTICE

Albu George, clasa a VIII-a, Școala Gimnazială Nr.97, București

Profesor coordonator: Nicolae Gabriela, Alexandru Dorina

1. Consideraţii teoretice

Ce ai zice dacă ți-aș spune că sunt trilioane de bacterii pe tine? E adevărat. Microorganismele

numite bacterii au fost primele forme de viață apărute pe Pământ. Desi constau dintr-o singură

celulă, biomasa lor totală e mai mare decât cea a tuturor plantelor și animalelor la un loc!

Bacteriile trăiesc practic peste tot: pe pământ, în apă, pe masa din bucătărie, pe piele, chiar și în

interiorul tău. Nu intra în panică. Deși ai în corp de 10 ori mai multe celule bacteriene decât celule

umane, multe bacterii sunt inofensive sau chiar benefice, ajutând digestia și imunitatea. Dar sunt

unele rele care pot provoca infecții dăunătoare de la disconforturi minore la epidemii mortale. Din

fericire, există medicamente uimitoare împotriva infecțiilor bacteriene. Sintetizate chimic sau

apărute natural în medii ca mucegaiul, antibioticile omoară sau neutralizează bacteriile prin

inhibarea sintezei membranei celulare sau perturbând procesele esențiale ca sinteza proteinelor

fără a vătăma celulele umane. Dezvoltarea industriei antibioticelor în sec. XX a rezultat în tratarea

multor boli până atunci periculoase. Dar astăzi, tot mai multe antibiotice devin tot mai ineficiente.

S-a intamplat ceva ce le-a redus efectul? Nu antibioticele sunt problema, ci bacteriile împotriva

cărora luptă, motivul fiind explicat în teoria selecției naturale al lui Darwin. Ca și în cazul altor

organisme, bacteriile pot suferi mutații aleatore. Multe mutații sunt dăunătoare sau inutile, dar

uneori apare o mutație care oferă organismului său un avantaj în supraviețuire. Pentru o bacterie, o

mutație care-i dă rezistența la un antibiotic e un avantaj vital. In timp ce bacteriile non-rezistente

sunt distruse rapid în medii bogate în antibiotice cum sunt spitalele, rămân mai multe resurse și

mai mult loc pentru ca cele rezistente să prospere, transmitând mai departe numai genele cu

mutații care le ajută să reziste. Reproducerea nu e singura cale în acest scop. Unele iși eliberează

ADN-ul către moarte pentru a fi preluat de alte bacterii, iar altele folosesc metode numite

conjugări, conectându-se prin pili în scopul schimbării de gene (plasmide). In timp, genele

rezistente proliferează, prin tulpini de așa zisele superbacterii (bacterii rezistente la mai multe

31

antibiotice). Cât timp durează până superbacteriile ajung să domine? Ei bine, la unele bacterii

înlocuirea s-a petrecut deja. De exemplu, unele tulpini de Staphylococcus Aureus care cauzează

infecții de piele, pneumonie și septicemie, au evoluat în MRSA(Methicilin rezistant

Staphylococcus Aureus), bacterii rezistente la β-lactamice, de exemplu penicilina, meticilina și

oxicilina. Datorită unei gene care înlocuiește proteina țintită de β-lactamice, MRSA își pot

sintetiza nestingherite pereții celulari. Alte super bacterii ca Salmonella produc enzime cum fac și

β-lactamicele care descompun antibioticele înainte de a le face vreun rău, iar Escherichia Coli, un

grup variat de bacterii cu tulpini ce cauzează diaree și insuficiență renală, rezistă antibioticelor de

tipul quinolonelor(ciprofloxacina) eliminând neîntrerupt orice invadator care pătrunde în celula.

Astăzi, tratăm acest medicament puternic drept o comoditate în loc de o realizare științifică ce

poate întoarce balanța imediat. Asta a dus la o deconectare ciudată: sute de milioane de oameni

încă nu au acces la antibiotice în țările în curs de dezvoltare, în timp ce în alte părți de pe glob

antibioticele sunt prescrise prea ușor și luate fără nicio grijă. Antibioticele ar trebui să fie un

medicament de luat ca o ultima măsură, nu ceva ce iei pentru ca răceala ta e enervantă. Altă

problemă serioasă este uzul antibioticelor în producția cărnii.

Pentru a contra-ataca bacteriile, folosim alte tipuri de antibiotice și mai avem o armă secretă: există

antibiotice specifice care sunt folosite pentru a eredica bacteriile care au dezvoltat rezistența. Sunt

reguli stricte cu privire la folosirea acestora tocmai pentru a evita nașterea unei super-bacterii. Sau

cel puțin asta credeam. Spre finele anului 2015, vești înfricoșătoare au venit din China. Rezistența

împotriva Colistin-ului , un antibiotic recent, a fost descoperită. Colistin este un medicament vechi

ce a fost folosit rar pentru că rănește ficatul. Așa că exista rezistență mică împotriva lui, ceea ce l-a

făcut grozav ca antibiotic în caz extrem pentru infecții complexe, ce apar în spitale, pentru a se

lupta cu bacteriile ce au devenit imune la foarte multe alte medicamente. Rezistența bacteriilor la

Colistin înseamnă vești foarte, foarte proaste. Ar putea distruge o ultima linie de apărare și să

conducă la moartea a multor oameni. Cum s-a întâmplat asta? Milioane de animale din fermele

porcine chineze au fost hrănite cu Colistin ani indelungați. Au apărut bacterii rezistente,

împrăștiindu-se de la animal la animal, apoi la oameni fără să fi fost observate.

Totusi, nu trebuie să ne panicăm încă. Un bacteriofag, cunoscut, de asemenea, informal ca un fag,

este un virus care infectează și replică în interiorul bacteriilor. Bacteriofagele sunt compuse din

proteine care încapsulează un ADN sau genom ARN și pot avea structuri relativ simple sau

elaborate. Genomele lor pot codifica atât de puține ca patru gene și cât mai multe sute de gene.

32

Fagi se replica în interiorul bacteriei după injectarea genomului lor în citoplasma sa. Fagii au fost

folosiți de peste 90 de ani ca o alternativă la antibiotice în fosta Uniune Sovietică și Europa

Centrală, precum și în Franța. Acestea sunt văzute ca o posibilă terapie împotriva tulpinilor

rezistente la multe medicamente ale multor bacterii. Problema este totuși reală și serioasă, dar lupta

nu e nici pe departe terminată. Dacă umanitatea își joacă cărțile cum trebuie, superbacteriile ar

putea să nu fie așa de super până la urmă.

4. Materiale necesare

2.1 Prepararea mediului de cultură:

-carne pe pui

-apă

-agar-agar

-spatulă

-plăci petri

-oală sub presiune

2.2 Cresterea bacteriilor:

-discuri de antibiotice

-ansă de inoculare 1μL si 10μL

-spirt

-spirtiera

-penseta

-tuburi de exudat faringian

5. Mod de lucru

2.1 Prepararea mediului de cultura:

- se încălzește o oală cu apă cu carne de pui până când începe să fiarbă ;

- lichidul rezultat se filtrează și se obține un extract de carne de pui;

- se amestecă extractul cu geletina vegetala Agar-Agar și se obține o soluție turbida;

- se introduce o sticla cu amestecul în ea într-o oală sub presiune cu apă ( o autoclava improvizată )

și se fierbe timp de 45 de minute. Dopul sticlei nu trebuie să fie strâns complet , ci doar puțin

pentru a lăsa aburul să iasă, astfel evitându-se pericolul de explozie;

- soluția rezultată care este acum incoloră deoarece Agar-Agarul s-a dizolvat este turnată în plăcile

l

33

2.2 Cresterea bacteriilor:

- cu ajutorul tubului de exudat se ia o probă de pe telefon ;

- se inoculează pe mediul de cultură și se pune într-un loc călduros ferit de razele soarelui ;

- se observă creșterea unor colonii sub formă de cercuri, rizomuri etc. de diferite culori ;

-cu ajutorul ansei de inoculare, se atinge cu vârful acesteia colonia și se inoculează pe un nou

mediu, obținându-se astfel o colonie pură;

-cu ajutorul medilor de cultură diferențiate și a mai multor teste, se identifică bacteria crescută;

-se reinoculează pe un nou mediu și se pun pe acesta , utilizând tehnica aseptică, discurile cu

antibioticele necesare;

-dupa o perioadă de incubare, se observă sau nu prezența unei zone de inhibiție în jurul discului,

deoarece antibioticul difuzează în mediu și omoară bacteriile prezente acolo.

4.Interpretarea rezultatelor

Zona de inhibiție se măsoară în mm și rezultatul poate fi exprimat

calitativ(Rezistent/Intermediar/Sensibil) sau cantitativ(in x mm). De exemplu, mai jos avem un tabel

cu zona de inhibiție pentru Staphylococcus Aureus:

5. Aplicaţii practice

-găsirea de noi tratamente pentru bacteriile rezistente;

-identificarea bacteriilor patogene.

6. Bibliografie

https://www.youtube.com/channel/UCsXVk37bltHxD1rDPwtNM8Q

https://www.youtube.com/channel/UCsooa4yRKGN_zEE8iknghZA

34

LAVETA MAGICĂ

Bădăluţă Bianca Gabriela și Cordoş Brianna Karina

Şcoala Gimnazială Nr. 156, Bucureşti

coordonator: profesor Blanariu Daniela

1. Consideraţii teoretice:

Pentru punerea conceptului în practică s-a ţinut seamă de cunoştinţele dobândite până acum la

orele de fizică: forţa de greutate, forţa normală, forţa de frecare, forţa de atracţie şi de respingere a

două corpuri ce apar în câmp magnetic, puterea unui motor.

La pornirea maşinuţei s-a constatat faptul că motorul trebuie să producă o putere necesară pentru

a învinge forţa de frecare, dar şi forţa de atracţie şi cea de greutate, pentru a permite mişcarea pe

platformă.

Forţa de frecare apare la deplasarea maşinuţei pe platformă, la contactul acesteia pe platformă

(suprafaţă) şi roţile maşinuţei, dar şi la contactul dintre lavetă şi platformă, în sens opus mişcării

acestora.

Pentru a face posibilă mişcarea simultană a maşinuţei şi a lavetei, de o parte şi de alta a

platformei, am folosit magneţi care să creeze un câmp magnetic suficient de puternic, astfel încât

forța creată să învingă forţele de frecare, pentru a menţine stabilitatea corpurilor pe platformă, dar şi

pentru a permite mişcarea.

2. Materiale necesare

În cadrul acestui proiect s-au utilizat următoarele materiale:

- mai multe maşinuţe de jucărie defecte de la care s-au utilizat piese încă în stare bună de funcţionare.

De la ele au fost reciclate: motorul, platforma, roţile maşinilor, sistemul de roți dințate care pun în

mişcare roţile maşinilor, şuruburi de prindere, placa de bază şi telecomanda prin care s-au creat

sistemele de conexiune cu bornele bateriilor.

- baterii / acumulatori;

35

- fire conductoare, pentru crearea conexiunilor între motor, plăcile de bază şi bornele de la baterii,

- pistol de lipit cu silicon transparent;

- letcon şi fludor pentru asigurarea conexiunilor între fire şi plăcile de bază;

- lavetă;

- magneţi de diverse dimensiuni;

- ramă de tablou;

- platforma (suprafaţa de contact) un material plastic transparent, în loc de geam.

3. Mod de lucru:

În primă fază s-a folosit platforma de plastic a unei maşinuţe defecte şi s-au înlocuit roţile

lipsă. Apoi s-a înlocuit motorul cu unul în bună stare de funcţionare de la o altă maşinuţă. De

asemenea, s-a folosit o rotiţă montată pe axul roţilor din spate ale maşinuţei.

La bornele motorului s-au conectat două fire de culoare albă şi galbenă ce s-au conectat la

placa de bază. Tot la bornele motorului a fost montată o diodă ce face legătura între bornele

motorului.

S-au mai folosit două siguranţe: una dintre ele montată între lăcaşul bateriilor şi motorul

maşinuţei şi una montată între placa de bază prevăzută în centrul maşinii, prinsă cu silicon și

lăcaşul bateriilor. De asemenea, s-a mai prevăzut o diodă care să facă conexiunea între bornele

celei de-a doua siguranţe, o folie de aluminiu ce creează legătura între placa de bază şi cea de-a

doua diodă.

La prima siguranţă au fost montate două fire roşii. Unul a fost conectat la borna de contact

(intrare) a bateriilor, iar cel de-al doilea fir la cea de-a doua siguranţă.

Din placa de bază s-a legat un fir conductor de culoare albă la borna de contact a bateriilor

(ieşire).

Din cea de-a doua siguranţă s-a creat o legătură cu placa de bază folosindu-se două fire, de

culoare roşie şi respectiv verde.

La pornirea motorului rotiţa prevăzută cu montaj în axul acestuia calcă pe cea de a două rotiţă

prevăzută pe axul roţilor maşinii, punând astfel maşina în mişcare.

Pe placa de bază s-au creat conexiunile cu fire conductoare pentru a putea pune în mişcare

maşina datorită energiei produse de cele două surse (baterii/acumulatori şi motor).

Telecomanda, care este de asemenea în bună stare de funcţionare ca şi placa de bază utilizată

în cadrul proiectului, nu au constituit obiectul de studiu.

36

4. Date experimentale:

Nr. crt. Date 1 Date 2 Date 3

1 Câmp magnetic

puternic

Puterea motorului

mică

Suprafaţă de

contact subţire

2 Câmp magnetic

slab

Puterea motorului

mică

Suprafaţă de

contact subţire

3 Câmp magnetic

mediu

Puterea motorului

mică

Suprafaţă de

contact subţire

4 Câmp magnetic

mediu

Puterea motorului

mică

Suprafaţă de

contact groasă

5 Câmp magnetic

mediu

Puterea motorului

mică

Suprafaţă de

contact lucioasă

5. Interpretarea rezultatelor:

Concluziile experimentului realizat sunt:

- când magneţii sunt prea puternici, având o putere mică a motorului, deplasarea maşinuţei devine

imposibilă;

- când magneţii sunt prea slabi, având aceeaşi putere a motorului, deplasarea maşinuţei devine

posibilă, însă forţa de atracţie între magneţi este slabă;

- când magneţii sunt de putere medie, dar și forța de atracție dintre magneți suficient de mare,

deplasarea maşinuţei devine posibilă, obţinând rezultatul dorit.

Alte concluzii ce se pot extrage din încercări sunt:

- cu cât suprafaţa de contact este mai groasă cu atât mai mult necesită magneţi care să producă forțe

de atracție mari, dar şi un motor de putere mai mare care să permită deplasarea maşinuţei;

- de asemenea, cu cât suprafaţa este mai lucioasă (alunecoasă), roţile maşinii necesită un material

cauciucat astfel încât să adere la suprafaţă şi să permită mişcarea, nu doar alunecarea.

6. Aplicaţii practice:

37

Experimentul prezintă un concept care să ajute persoanele cu dizabilităţi, să substituie munca

personalului de serviciu, a persoanelor care deţin spaţii cu ferestre la mare înălţime, greu accesibile,

dar mai ales ca material didactic.

7. Bibliografie:

Doina Turcitu, Mihaela Iancu, Magda Panaghianu, Cristiana Stoica, Viorica Pop, Stelian Ursu

- Manual de fizică, clasa aVII-a, Editura Radical 2017, atestat de Ministerul Educaţiei

Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice

https://www.scientia.ro/fizica/fizica/1421-forta-de-frecare-foarte-pe-scurt.html

http://fizica.wdfiles.com/local--files/materiale-ix/Tipuri_de_forte.doc

38

CELULA VOLTAICĂ NATURALĂ

Gîrjoabă Iulia Mihaela, clasa. a VI -a

Şcoala Gimnazială Nr. 150, București

Coodonator: profesor Ţurcanu Monica

1. Consideraţii teoretice

Bateriile naturale funcţionează prin scufundarea într-un mediu umed a unei perechi de electrozi de

cupru, pe de o parte, şi zinc, fier sau aluminiu, pe de altă parte. Acest mediu se numeşte electrolit şi

poate fi o lămâie sau o portocală, un cartof sau un măr, apa cu sare sau cu oţet sau chiar oţet, noroi

sau Coca Cola. Tot acest sistem se numeşte element galvanic (sau celulă galvanică, pilă electrică sau

celulă voltaică) şi reprezintă un generator electrochimic de curent continuu bazat pe transformarea

spontană a energiei chimice în energie electrică.

Mediul acid al electroliticului desface structura atomică a cuprului şi a zincului şi eliberează electroni

în soluţia lichidă. Zincul este mai reactiv decât cuprul, şi cedează electronii mai rapid; electronii în

exces eliberaţi se deplasează de pe electrodul de zinc, prin firul conductor la electrodul de cupru.

Astfel, în circuitul exterior se generează un curent electric continuu, suficient de puternic pentru a fi

pus în evidenţă cu un consumator de putere mică (led) sau cu un

voltmetru.

Funcţionarea pilei se bazează pe diferenţa de caracter

electropozitiv a celor două metale. Seria potenţialelor standard de

electrod, prezentate în tabelul de mai jos, reprezintă o clasificare a

metalelor în raport cu reactivitatea lor. Cele mai nobile metale sunt

cele cu valorile potenţialelor pozitive cele mai mari şi sunt la

începutul tabelului (cu reactivitatea scăzută). Cele mai active

metale sunt la sfârşitul tabelului având valorile potenţialelor cele

mai negative (cu reactivitate ridicată). Valorile potenţialelor

variază cu temperatura; în tabel sunt prezentate valorile la temperatura de 25oC.

39

2. Materiale necesare

- Electrolit: o portocală, un măr, un cartof, un vas cu oţet

- Doi electrozi din Cu şi doi electrozi din Zn

- Aparat de măsură – voltmetru

- Conductori din sârmă

3. Mod de lucru

a) În cazul utilizării portocalei pe post de electrolit:

- Se taie portocala în două jumătăţi;

- Se leagă cu un conductor din sârmă un electrod de cupru cu unul de zinc;

- Se înfige electrodul de cupru în prima jumătate de portocală şi electrodul de zinc în cea de a doua

jumătate de portocală;

- Se înfige un alt electrod de cupru în cea de a doua jumătate de portocală (care are deja un electrod

de zinc în ea) şi un electrod de zinc în prima jumătate de portocală;

- Se porneşte voltmetrul rotind butonul de selecţie în dreptul indicaţiei de tensiune – curent continuu;

40

- Se pun în contact conectorii (+) şi (-) ai voltmetrului până când pe afisajul acestuia se indică

valoarea 0;

- Se măsoară cu voltmetrul diferenţa de potenţial (tensiunea) dintre electrozii care nu sunt legaţi între

ei prin conductor;

- Se notează valoarea indicată a tensiunii (V);

- Se repetă etapele 6-7-8 de încă două ori;

- Se calculează valoarea medie a tensiunii si abaterea medie.

b) şi c) În cazul utilizării mărului şi cartofului pe post de electrolit, se procedează la fel ca la punctul

a);

d) În cazul utilizării oţetului pe post de electrolit:

- Se umplu cu oţet două pahare din plastic sau sticlă;

- Se leagă cu un conductor din sârmă un electrod de cupru cu unul de zinc;

- Se introduce electrodul de cupru în primul pahar şi cel de zinc în al doilea pahar;

- Se introduce un alt electrod de zinc în primul pahar (cel care are deja un electrod de cupru) şi un alt

electrod de cupru în cel de al doilea pahar;

- Se repetă etapele 5-10 de la punctul a).

4. Date experimentale

Electrod pozitiv (catodul): Cupru

Electrod negativ (anodul): Zinc

Nr

crt. Electrolit

Valoare măsurată

Tensiune (V)

Valoare

medie

Tensiune

(V)

Abatere absolută (V) Aba-

tere

medie

(V)

1 2 3 1 2 3

1 Portocală 1,773 1,780 1,785 1,779 0,006 0,001 0,006 0,0043

2 Măr 1,963 1,969 1,974 1,969 0,006 0 0,005 0,0037

3 Cartof 1,705 1,697 1,691 1,698 0,007 0,001 0,007 0,0050

4 Oţet 1,813 1,806 1,791 1,803 0,010 0,003 0,012 0,0083

5. Interpretarea rezultatelor

Se observă că tensiunea medie diferă, pentru aceeaşi pereche de electrozi, în funcţie de electrolitul

utilizat.

41

În cazul teoretic, pornind de la datele din tabelul cu potenţialele standard, diferenţa de potenţial dintre

un electrod de cupru şi unul de zinc este:

U = 0,34 – (-0,76) = 0,34 + 0,76 = 1,1 V

În cazul nostru, având două perechi de electrozi inseriate, tensiunea teoretică ar fi de 2,2 V.

Valorile măsurate sunt influenţate ca urmare a efectului dielectricului, dar şi ca urmare a erorilor de

măsurare introduse de rezistenţa electrică la contactul dintre electrozi şi conectorii aparatului de

măsură.

Se observă că valorile cele mai mari ale tensiunii sunt în cazul mărului, urmând apoi oţetul, portocala

şi cartoful. Metalele sunt cu atât mai reactive şi generează un curent mai mare cu cât soluţia este mai

acidă.

6. Aplicaţii practice

Diferenţa de potenţial dintre doi electrozi din metale diferite puşi în contact prin intermediul unui

electrolit generează un curent continuu. Acest ansamblu constituie o mini-sursă de energie electrică

ce poate alimenta un consumator de mică putere.

Legând în serie mai multe astfel de mini-surse, se poate obţine o tensiune mai mare, ce poate

alimenta şi consumatori mai importanţi. O aplicaţie binecunoscută este bateria utilizată la pornirea

maşinilor, care este formată în general din 6 celule electrice legate în serie. Fiecare celulă generează

o tensiune aproximativă de 2.12 V, tensiunea totală a bateriei fiind de 6 x 2.12 = 12.72 V (pentru o

baterie complet încărcată). Bateria auto este formată din perechi de electrozi de plumb (electrodul

negativ - anodul) şi dioxid de plumb ( electrodul pozitiv - catodul) şi care are ca electrolit acidul

sulfuric diluat.

7. Bibliografie

https://www.colegiu.info/pilele-electrochimice-galvanice

https://alili2001.files.wordpress.com/2014/12/m09_chimfiz.pdf

42

WIRELESS CHARGING ÎN 1900?!

David Ștefan – Matei și Mocanu Andrei

Coordonator: profesor Angela Ene și Zarescu Ana

Școala Gimnazială „ I. G. Duca”, București

1. Consideraţii teoretice

Prin intermediul acestui experiment dorim să exemplificăm principiul funcționării bobinei Tesla,

descoperită de omul de știință Nikola Tesla.

2. Materiale necesare

- 1 baterie de 9V;

- conector baterie;

- întrerupător;

- 2 rezistențe de 10 K Ω;

- 1 tranzistor 2N2222;

- liță;

- țeavă din PVC;

- placă din lemn pentru suport;

- bilă din aluminiu;

- pistol de lipit, ciocan de lipit;

- fluodor;

- bandă izolatoare;

- fire de legătură.

3. Mod de lucru

Pasul 1: Înfășurăm lița pe țeava din PVC de aproximativ 300 ori. Lipim țeava pe suportul din lemn

cu ajutorul pistolului de lipit, astfel încât să fie fixă. De asemenea, prindem suportul bateriei,

43

întrerupătorul și tranzistorul de suport.Facem o mini-bobină din fir de legătură pe țeava de PVC,

învârtind de trei ori în jurul ei.bobina principală).

Pasul 2: Conectarea firelor.

Lipim cu ciocanul de lipit și fluodor un capăt al liței de borna din mijloc(colectoare). Tot de borna

din mijloc lipim o rezistență de 10 K Ω. În prelungirea rezistorului legăm în serie celălalt rezistor, iar

rezistorul îl lipim de o bornă a întrerupătorului. Un capăt de la bobina principală se leagă la aceeași

bornă unde am pus și rezistorii.

La cealaltă bornă a switch-ului legăm firul + de la baterie. Firul – se leagă la borna de pe marginea

tranzistorului, la fel și celălalt capăt al bobinei principale.

Pasul 3: În vârful bobinei secundare prindem bila din aluminiu. Dacă apropiem un bec economic de

turn se va aprinde!

4. Interpretarea rezultatelor

Tranzistorul este un dispozitiv electronic din categoria semiconductoarelor care are cel puțin trei

terminale (borne sau electrozi), care fac legătura la regiuni diferite ale cristalului semiconductor. Este

folosit mai ales pentru a amplifica și a comuta semnale electronice și putere electrică.

Aspectul tranzistoarelor depinde de natura aplicației pentru care sunt destinate. În 2013 încă unele

tranzistoare sunt ambalate individual, dar mai multe sunt găsite încorporate în circuite integrate.

Tranzistorul este componenta fundamentală a dispozitivelor electronice moderne, și este omniprezent

în sistemele electronice. Ca urmare a dezvoltării sale la începutul anilor 1950, tranzistorul a

revoluționat domeniul electronicii, și a deschis calea pentru echipamente electronice mai mici si mai

ieftine cum ar fi aparate de radio, televizoare, telefoane mobile, calculatoare de buzunar, computere

și altele.

Rezistorul este o piesă componentă din circuitele electrice și electronice a cărei principală

proprietate este rezistența electrică. Rezistorul obișnuit are două terminale; conform legii lui

Ohm, curentul electric care curge prin rezistor este proporțional cu tensiunea aplicată pe terminalele

rezistorului. Cel mai important parametru al unui rezistor este rezistența sa

electrică, exprimată în ohmi.

Probabil cea mai spectaculoasa inventie a sa este bobina Tesla, inventata in 1891. Bobina Tesla este

un transformator special, care alimentat de la retea sau baterii ridica tensiunea pana la sute de mii de

volti obtinandu-se curent de inalta frecventa. Este un transformator bobinat in aer (fara miez), in care

primarul si secundarul sunt acordate sa functioneze la o frecventa de rezonanta.

44

Rezonanța este tendința unui sistem de a oscila cu o amplitudine mai mare la unele frecvențe decât

la altele. Frecvențele la care amplitudinea este maximă se numesc frecvențe rezonante sau frecvențe

de rezonanță. La aceste frecvențe chiar și forțe mici pot produce oscilații cu o amplitudine mare,

deoarece sistemul acumulează energie cinetică, numită aici energie oscilantă.

Rezonanța are loc atunci când un sistem poate stoca și transfera ușor energie între două sau mai multe

stări(de exemplu energie cinetică și potențială în cazul unui pendul). Frecvența rezonantă este

aproximativ egală cu frecvența naturală a sistemului. Unele sisteme au mai multe frecvențe de

rezonanță, distincte între ele.

Bobina Tesla se bazează pe principiul fizicii numit rezonanță. Tranzistorul creează așa de multă

energie, încât în jurul bobinei se creează un câmp electric.

Voltajul de ieșire se calculează astfel:

Numărul de spire a bobinei secundare/nr. de spire a celei principale.

Adică:

300/3=100

De unde rezultă că tensiunea de ieșire este de:

9 x 100 = 900 V

5. Bibliografie

https://www.descopera.org/bobina-tesla/

http://www.descopera-mistere.ro/bobina-tesla/

https://www.scribd.com/doc/102370397/Tesla-Bobinei-Componente

https://en.wikipedia.org/wiki/Tesla_coil

https://www.livescience.com/46745-how-tesla-coil-works.html

45

FARADAY ȘI INDUCȚIA ELECTROMAGNETICĂ

Manolescu Vlad Andrei

Școala Gimnazială Nr.156, București

Coordonator: profesor Daniela Blanariu

1. Considerații teoretice:

Legea inducţiei electromagnetice este fundamentală în studiul fenomenelor electromagnetice.

O contribuţie majoră la elaborarea teoriei electromagnetismului a adus-o Faraday. Printre

rezultatele lui Faraday, descoperirea fenomenului de inducţie electromagnetică, în anul 1831, a adus

o contribuţie extrem de mare nu numai în fizică ci şi în alte domenii de activitate, ducând la

revoluţionarea tehnicii din acea perioadă.

În urma efectuării experimentelor Faraday a intuit că, apariţia curentului

electric indus s-ar putea datora variaţiei fluxului magnetic inductor, fapt care era

factorul comun în aceste experimente. Sintetizând, aceste experimente au arătat

că, un curent indus apare numai la variaţia în timp a câmpului magnetic inductor;

curentul indus fiind proporţional cu variaţia fluxului magnetic.

Cea mai importantă aplicație a electromagnetismului selectată pentru această temă este: Primul

motor Faraday.

În anul 1821 Faraday construiește un dispozitiv care este acționat de forța Lorenz. El a descoperit

că, dacă trece un curent electric printr-un fir, și dacă acel fir este pus lângă un magnet, atunci firul se

rotește în jurul magnetului.

Când circuitul a fost completat și bateria pusă în funcțiune,

tija de cupru a început să se rotească în jurul magnetului.

Astfel s-a obținut primul motor electric din lume.

2. Materiale necesare: baterie de 9V, magnet Neodim,

fire de cupru, folie aluminiu, vas cu apă și sare, fire de

46

legătură, suport de lemn, instrument de măsură

(multimetru).

3. Mod de lucru:

Pe un suport de lemn se montează un fir și se agăță de el o tijă

de cupru (anodul). Tija de cupru se suspendă deasupra unui vas.

În vasul de sub suport este pusă apă și sare, creând astfel un

electrolit, ca la baterii.

În centrul vasului se pune un magnet neodim, iar tija de cupru

atârnă chiar lângă acel magnet.

Pe laterala vasului se pune o folie din aluminiu, catodul, care are un capăt inserat în electrolit.

O baterie cu tensiunea de 9V este conectată în circuit: borna pozitivă este unită cu bucata de

aluminiu iar cea negativă este unită cu firul de cupru de deasupra dispozitivului.

4. Interpretarea rezultatelor:

Când circuitul este alimentat de la baterie, se creează un câmp magnetic în jurul tijei de cupru

(anod). Acest câmp interacționează cu câmpul din jurul magnetului plasat în soluția salină și

determină rotirea tijei de cupru în jurul magnetului.

Practic, acesta este principiul de funcționare al motorului electric cu magneți permanenți.

5. Aplicații practice:

Experimentul poate fi folosit la școală, în laboratorul de fizică, ca metodă de învățare și

consolidare a cunoștințelor despre electromagnetism.

Elevul devine astfel, din observator, practician și poate verifica ipotezele pe care le stabilește

dinainte de a începe experimentul. Un alt avantaj al experimentului este acela că el poate fi repetat de

câte ori dorește elevul sau de câte ori e necesar pentru a proba o ipoteză.

6. Biliografie

- R. Feynman, Fizica modernă, vol. I, Editura Tehnică, Bucureşti

Cursurile de fizică „Berkeley‖, vol. I Mecanică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981

Ştefan Antohe, Electricitate şi magnetism, vol. I, Editura Univ. Bucureşti, 1999

- R. A. R. Tricker, The contributions of faraday and maxwell to electrical science, 1st Edition,

Pergamon, 1966

- Alan Hirshfeld, The electric life of michael faraday, Walker, New York, 2006

47

TIPURI DE CONDENSATORI

Vasilescu Dan Andrei

Şcoala Gimnazială Nr. 156, Bucureşti

Coordonator: profesor Blanariu Daniela

1. Considerații teoretice:

Un condensator este un component electric pasiv cu două terminale folosit pentru a stoca energia

electrică. Formele și tipurile condensatorilor variază, dar toți conțin cel puțin doi conductori separați

de un izolator. Conductorii pot fi de exemplu foițe subțiri de metal, folie de aluminiu sau discuri etc.

Izolatorul crește capacitatea condensatorului și îl protejează de un scurtcircuit. Izolatorul poate fi

sticlă, ceramică, plastic, hârtie, etc. Condensatorii sunt foarte folosiți în componența circuitelor

electrice. Spre deosebire de rezistor, un condensator nu disipa energia electrică niciodată.

Tipuri de condensatori:

Condensatori ceramici

- Condensatorii ceramici sunt condensatori nepolarizati făcuți din două sau mai multe straturi

alternante de ceramică și metal, unde ceramica este izolatorul și metalul este conductorul.

Condensatori cu peliculă

- Acești condensatori sunt nepolarizati și au ca izolator o peliculă subțire. Ca pelicula poate fi

folosit un strat de metal oxidat.

Condensatori electrolitici

- Condensatorii electrolitici au ca izolator un anod metalic oxidat, iar electrozii sunt solizi sau

lichizi. Acest condensator este polarizat. Familiile de condensatori sunt: Condensatori care

folosesc ca izolator oxid de aluminiu, condensatori care folosesc pentoxid de tantal,

condensatori care folosesc pentoxid de niobiu.

Supercondensatori

48

- Supercondensatorii sunt condensatori

electrochimici. Supercapacitor este des

folosit pentru a descrie un condensator

electric cu două straturi, pseudocondensatori

sau condensatori hibrizi. Aceștia nu au un

izolator convențional ca celelalte, având o

capacitate foarte mare.

- Borcanul Leyden

Borcanul Leyden e un tip neobișnuit de condensator

care poate stoca tensiune mare. De obicei, e alcătuit dintr-

un borcan de sticlă înfășurat în folie de aluminiu și un cui în capac. A fost descoperit de Ewald Georg

von Kleist și Pieter van Musschenbroek of Leiden

(Leyden) în 1745.

2. Materiale necesare:

Pentru primul tip de condensator (Borcan Leyden):

O sticlă de plastic de 0,5L

Folie de aluminiu

Un cui de 10 cm neplacat

Scotch de hârtie

0,5L de apă plata minerală

Sare

Pentru al doilea condensator:

Scotch de hârtie

Folie de aluminiu

2 fire conductoare dezizolate la capete

Un condensator comercial.

Multimetru

3. Mod de lucru:

Asamblare:

49

Pentru primul condensator, se ia sticla, se umple cu apă și se adaugă sare, se lasă până sarea se

dizolvă, apoi se înfășoară sticla în folie de aluminiu și se lipește bine cu scotch unde marginile foliei

se întâlnesc. Ulterior se bate cuiul în mijlocul capacului sticlei.

Pentru al doilea condensator, se iau două bucăți egale de folie de aluminiu, se acoperă una cu scotch

de hârtie, se suprapune cealaltă pe partea acoperită, se pune un fir pe colțul din stânga jos al bucății

de sus, se acoperă cu scotch de hârtie, se întoarce pe partea cealaltă, se pune al doilea fir pe colțul din

dreapta sus și se aplică un strat de scotch de hârtie. După aceea se rulează și se prinde sub formă de

sul.

Măsurare:

Se ia multimetrul, se setează pe nF, se așează cablurile pe capetele condensatorul și se măsoară

capacitatea condensatorilor.

4. Date experimentale:

Nr. crt. Tip condensator Capacitate

1 Borcan Leyden 0,4nF

2 Condensator rulat 0,3nF

3 Condensator comercial 0,4nF

5. Interpretarea rezultatelor:

Valorile rezultate reprezintă capacitatea electrică a diverselor tipuri de condensatori, măsurată în nF.

6. Aplicaţii practice:

Condensatorii prezentați pot fi folosiți pentru a construi circuite sau a filtra curentul AC din rețele și

mai ales pot fi construiți la un preț foarte mic. Ei pot fi utilizați ca material didactic.

7. Bibliografie:

https://en.wikipedia.org/wiki/Leyden_jar - Wikipedia- Borcan Leyden

https://ro.wikipedia.org/wiki/Condensator_electric – Wikipedia - Condensatori Electrici

http://www.scritub.com/stiinta/fizica/condensatoare-electrice5219111020.php

50

DILATAREA SOLIDELOR

Giurescu Alex Cristian și Pop Răzvan Gabriel, clasa a VII-a

Colegiul Național ”George Coșbuc” Motru

Coordonatori: profesori Giurcă Minodora și Gheorghe Aurelia

Lucrarea se adresează elevilor clasei a VI-a şi este concepută a fi utilizată în sensul tratării

diferenţiate a elevilor.

Astfel este proiectată în trei secvenţe:

I. Experiment de descoperire pe grupe de nivel (A, B, C)

II. Experiment de verificare a concluziilor stabilite după prima secvenţă de către toate grupele de

lucru

III. Experiment de verificare a ipotezei de lucru cu privire la influenţa dimensiunilor corpurilor

asupra dilatării

După prima secvenţă, elevii din fiecare grupă vor prezenta colegilor experimentul desfăşurat,

observaţiile făcute şi concluziile stabilite, apoi toţi elevii vor stabili în urma conversaţiei

euristice concluziile celor descoperite experimental.

Aceste concluzii vor fi verificate în secvenţa a doua de către toţi elevii.

Pentru secvenţa a III-a în cazul elevilor de nivel C se urmăreşte propunerea de către aceştia a

experimentului, în cazul elevilor de nivel B se vor indica materialele necesare, iar pentru cei de nivel

A se vor indica materialele şi modul de lucru.

Grupa de nivel A

Tema lucrării: Urmărirea fenomenului de dilatare la solide

Noţiuni teoretice: Modificarea temperaturii unui corp va duce la modificarea dimensiunilor

sale.

51

Experiment 1

Materiale necesare: bilă cu lănţişor, inel metalic, stativ, spirtieră, chibrituri.

Mod de lucru: Fixaţi lănţişorul bilei de stativ astfel încât să suspendaţi bila.

a) Verificaţi dacă bila trece prin inel.( inelul ţineţi-l în mână). Aprindeţi spirtiera şi încălziţi bila.

Depărtaţi spirtiera.

b) Apropiaţi din nou inelul şi verificaţi dacă bila trece prin el.

Stingeţi spirtiera.( Se pune capacul, nu se suflă! )

c) După ce bila s-a răcit verificaţi dacă trece prin inel.

Observaţii: Alegeţi varianta corectă:

Bila trece / nu trece prin inel.

Bila trece / nu trece prin inel.

Bila trece / nu trece prin inel.

Concluzii experiment: Alegeţi varianta corectă:

1. Prin încălzire corpurile îşi măresc / îşi micşorează volumul; spunem că se dilată în volum.

2. Prin răcire corpurile îşi măresc / îşi micşorează volumul; spunem că se contractă.

3. Bilele sunt corpuri care au / nu au cele trei dimensiuni comparabile.

Concluzii : Completaţi enunţurile

1. Dilatarea solidelor constă în ………………. dimensiunilor lor prin încălzire.

2. Dilatarea solidelor poate fi:

- dilatare în…….......... (pentru corpurile care au o dimensiune mult mai mare decât celelalte două).

- dilatare în ………...... (pentru corpurile care au două dimensiuni mult mai mari decât a treia).

- dilatare în ………..........(pentru corpurile care au toate dimensiunile comparabile)

3. Corpurile solide se dilată cu atât mai ………....................... cu cât sunt încălzite mai mult.

4. Corpurile se dilată diferit dacă sunt confecţionate din materiale ………....................

5. Prin dilatare nu se modifică …………........................ corpurilor.

Experiment 2

Scop: Verificarea concluziilor stabilite anterior

Materiale necesare:

a) pirometru cu cadran dublu, vată, alcool medicinal, chibrituri.

b) plăcuţă metalică subţire, cleşte, spirtieră, bolduri, chibrituri, suport de lemn.

Mod de lucru:

52

a) Identificaţi părţile componente ale pirometrului ( poţi folosi şi manualul pentru sprijin):

- suport

- tăviţă

- tije metalice (una din fier, una din aluminiu) prinse în suporturi cu şuruburi.

- 2 ace indicatoare corespunzătoare fiecărei tije.

- cadran marcat

Puneţi vată îmbibată cu alcool medicinal în tăviţă şi aprinde-o cu chibritul.

Urmăriţi acele indicatoare. Stingeţi vata.

Urmăriţi şi în acest caz acele indicatoare.

b) Utilizând materialele date concepeţi şi efectuaţi un experiment în care să urmăriţi comportarea

plăcuţei metalice la încălzirea ei, observând dimensiunile ei şi forma.

Experiment 3

Scop: Stabilirea influenţei dimensiunilor iniţiale ale corpului asupra dilatării sale.

Materiale necesare:

2 bile cu lănţişor de dimensiuni diferite, 2 spirtiere, 2 inele identice

Mod de lucru :

Se trec bilele prin inel.

Se încălzesc ambele bile simultan şi se încearcă trecerea lor prin inel.

Observaţii:

Bila de dimensiuni iniţiale mai mari mai trece / nu mai trece prin inel

Bila de dimensiuni iniţiale mai mici mai trece / nu mai trece prin inel.

(Elevii aleg varianta corectă)

Concluzie experiment:

Un corp cu dimensiunile iniţiale mai mari se dilată ………........... decât un corp cu dimensiunile

iniţiale mai mici.

Concluzii:

Factorii de care depinde dilatarea sunt:

...................................................................................................................................................................

Grupa de nivel B

Tema lucrării: Urmărirea fenomenului de dilatare la solide

53

Noţiuni teoretice: Modificarea temperaturii unui corp va duce la modificarea dimensiunilor

sale.

Experiment 1

Materiale necesare: pirometru cu cadran dublu, vată, alcool medicinal, chibrituri.

Mod de lucru: Identificaţi părţile componente ale pirometrului ( poţi folosi şi manualul

pentru sprijin):

- suport

- tăviţă

- tije metalice (una din fier, una din aluminiu) prinse în suporturi cu şuruburi.

- 2 ace indicatoare corespunzătoare fiecărei tije.

- cadran marcat

Puneţi vată îmbibată cu alcool medicinal în tăviţă şi aprinde-o cu chibritul.

Urmăriţi acele indicatoare. Stingeţi vata. Urmăriţi şi în acest caz acele.

Observaţii: Completaţi enunţurile:

a) Încălzind tijele acele indicatoare …………............ deoarece axul corespunzător fiecăruia se

roteşte fiind împins de tija a cărei lungime ………...........

b) Cu cât tijele se încălzesc mai mult acele indicatoare ………............ mai mult.

c) Diviziunile la care au ajuns acele indicatoare sunt: …... pentru tija din fier .. …...pentru tija

din aluminiu

d) După ce se stinge flacăra tijele încep să se ……………….. şi acele indicatoare……….,

deoarece lungimile tijelor ……....................

Concluzii experiment: Completaţi enunţurile

1. Prin încălzire tijele îşi …………… lungimea; spunem că se dilată în ……….

2. Prin răcire tijele îşi …………….lungimea; spunem că se contractă.

3. Tijele se dilată mai mult cu cât temperatura ……….. mai mult.

4. Tijele din fier şi aluminiu, atunci când sunt încălzite în aceleaşi condiţii, se dilată

………….deoarece sunt alcătuite din substanţe ………

5. Tijele sunt corpuri care au o dimensiune mult mai ……. decât celelalte două dimensiuni.

Concluzii : Completaţi enunţurile

1. Dilatarea solidelor constă în ………………. dimensiunilor lor prin încălzire.

2. Dilatarea solidelor poate fi:

54

- dilatare în………… (pentru corpurile care au o dimensiune mult mai mare decât celelalte

două).

- dilatare în ………. (pentru corpurile care au două dimensiuni mult mai mari decât a treia).

- dilatare în ………..(pentru corpurile care au toate dimensiunile comparabile)

3. Corpurile solide se dilată cu atât mai ……….. cu cât sunt încălzite mai mult.

4. Corpurile se dilată diferit dacă sunt confecţionate din materiale ………

5. Prin dilatare nu se modifică ………… corpurilor.

Experiment 2

Scop: Verificarea concluziilor stabilite anterior

Materiale necesare:

a) bilă cu lănţişor, inel metalic, stativ, spirtieră, chibrituri.

b) plăcuţă metalică subţire, cleşte, spirtieră, bolduri, chibrituri, suport de lemn.

Mod de lucru:

a) Fixaţi lănţişorul bilei de stativ astfel încât să suspendaţi bila.

Verificaţi dacă bila trece prin inel.( inelul ţineţi-l în mână)

Aprindeţi spirtiera şi încălziţi bila. Depărtaţi spirtiera.

Apropiaţi din nou inelul şi verificaţi dacă bila trece prin el.

Stingeţi spirtiera.( Se pune capacul, nu se suflă! )

După ce bila s-a răcit verificaţi dacă trece prin inel.

b) Utilizând materialele date concepeţi şi efectuaţi un experiment în care să urmăriţi comportarea

plăcuţei metalice la încălzirea ei, observând dimensiunile ei şi forma.

Experiment 3

Scop: Stabilirea influenţei dimensiunilor iniţiale ale corpului asupra dilatării sale.

Materiale necesare:

2 bile cu lănţişor de dimensiuni diferite, 2 spirtiere, 2 inele identice

Mod de lucru :

Realizaţi un experiment din care să stabiliţi legătura dintre dimensiunile iniţiale ale corpurilor

şi dilatarea acestora.

Observaţii:

Bila de dimensiuni iniţiale mai mari …………………………………...

Bila de dimensiuni iniţiale mai mici …………...................................

55

(Elevii completează enunţurile)

Concluzie:

Un corp cu dimensiunile iniţiale mai mari se dilată ………. decât un corp cu dimensiunile

iniţiale mai mici.

Concluzii:

Factorii de care depinde dilatarea sunt: ….............................……………………………….

Grupa de nivel C

Tema lucrării: Urmărirea fenomenului de dilatare la solide

Noţiuni teoretice: Modificarea temperaturii unui corp va duce la modificarea dimensiunilor

sale.

Experiment 1

Materiale necesare: plăcuţă metalică subţire, cleşte, spirtieră, bolduri, chibrituri, suport de

lemn.

Mod de lucru: Utilizând materialele date concepeţi şi efectuaţi un experiment în care să

urmăriţi comportarea plăcuţei metalice la încălzirea ei, observând dimensiunile ei şi forma.

Observaţii: Faceţi observaţii asupra :

a) dimensiunilor plăcuţei în urma încălzirii.(urmăriţi dimensiunile reprezentative)

b) dimensiunilor plăcuţei în urma răcirii.

c) formei plăcuţei prin încălzire.

Concluzii experiment: Trageţi concluziile în urma celor observate experimental asupra:

1. modului în care sunt influenţate dimensiunile unei plăcuţe de încălzirea ei respectiv răcirea ei

şi care sunt evident influenţate şi cum se numeşte fenomenul respectiv.

2. influenţei încălzirii asupra formei.

3. relaţiei care există între cele trei dimensiuni ale plăcuţei.

Indicaţii:

Folosiţi boldurile înfipte în suport convenabil scopului propus, pornind de la forma plăcuţei.

Stabiliţi de la început relaţia dintre cele trei dimensiuni ale plăcuţei prin comparaţie. Ţineţi cont

de sensul pe care-l cunoaşteţi voi pentru dilatare, respectiv contractare şi asociaţi dilatării unul

din termenii care consideraţi că caracterizează plăcuţele : dilatare în volum/ în lungime / în

suprafaţă.

Concluzii : Completaţi enunţurile

56

1. Dilatarea solidelor constă în ………………. dimensiunilor lor prin încălzire.

2. Dilatarea solidelor poate fi:

- dilatare ………… (pentru corpurile care au o dimensiune mult mai mare decât celelalte două).

- dilatare în ………. (pentru corpurile care au două dimensiuni mult mai mari decât a treia).

- dilatare în ………..(pentru corpurile care au toate dimensiunile comparabile)

3. Corpurile solide se dilată cu atât mai ……….. cu cât sunt încălzite mai mult.

4. Corpurile se dilată diferit dacă sunt confecţionate din materiale ………

5. Prin dilatare nu se modifică ………… corpurilor.

Experiment 2

Scop: Verificarea concluziilor stabilite anterior

Materiale necesare:

a) bilă cu lănţişor, inel metalic, stativ, spirtieră, chibrituri.

b) pirometru cu cadran dublu, vată, alcool medicinal, chibrituri.

Mod de lucru:

a) Fixaţi lănţişorul bilei de stativ astfel încât să suspendaţi bila.

Verificaţi dacă bila trece prin inel.( inelul ţineţi-l în mână)

Aprindeţi spirtiera şi încălziţi bila. Depărtaţi spirtiera.

Apropiaţi din nou inelul şi verificaţi dacă bila trece prin el.

Stingeţi spirtiera.( Se pune capacul, nu se suflă! )

După ce bila s-a răcit verificaţi dacă trece prin inel.

b) Identificaţi părţile componente ale pirometrului ( poţi folosi şi manualul pentru sprijin):

- suport

- tăviţă

- tije metalice (una din fier, una din aluminiu) prinse în suporturi cu şuruburi.

- 2 ace indicatoare corespunzătoare fiecărei tije.

- cadran marcat

Puneţi vată îmbibată cu alcool medicinal în tăviţă şi aprinde-o cu chibritul.

Urmăriţi acele indicatoare. Stingeţi vata. Urmăriţi şi în acest caz acele.

Experiment 3

Scop: Stabilirea influenţei dimensiunilor iniţiale ale corpului asupra dilatării sale.

57

Realizaţi un experiment din care să stabiliţi legătura dintre dimensiunile iniţiale ale corpurilor şi

dilatarea acestora.

Observaţii:

………. de dimensiuni iniţiale mai mari ……………………………

………. de dimensiuni iniţiale mai mici ………….....................

(Elevii completează enunţurile)

Concluzie experiment:

Un corp cu dimensiunile iniţiale mai mari se dilată ………. decât un corp cu dimensiunile

iniţiale mai mici.

Concluzii:

Factorii de care depinde dilatarea sunt: ……...............................……………………………

Aplicații practice Elevii vor da exemple, vor analiza, vor explica, diverse aplicații practice:

- Pentru a reda forma sferică a unei mingi de ping-pong deformate o punem în ....................

- Nu este bine să mâncăm prea fierbinte sau să bem lichide foarte reci, ........................ și

.............................. smalțului dinților pot produce fisurarea acestuia.

- Cablurile aeriene nu se fixează întinse între stâlpi, pentru a evita ruperea lor la

...............................

- Șinele de cale ferată se montează cu un spațiu între ele pentru a evita curbarea lor, în zona de

contact la ............................. acestora.

Experimentul poate fi urmarit pe https://youtu.be/QMHSPzwCJhk

Bibliografie

- G. Florian, Tratarea diferenţiată a elevilor la fizică, Editura Else, Craiova, 2004

- L. Crăciunescu, M. Crăciunescu, M. Vasilescu, A. Giurumescu, F. Petcu, Lucrări practice de

fizică şi chimie pentru clasele de gimnaziu – vol I, 2003

- Fizică – manual pentru clasa a VI-a, Editura Teora , 1998

- Fizică – manual pentru clasa a VI-a, Editura Radical, 1998

58

ORAŞUL EXPERIMENTELOR

Sisan Yunus Amiri și Trufășilă Andrei, clasa a VIII-a

Școala Gimnazială nr. 144, București

Coordonator: profesor Trufășilă Rodica

Orasul experimentelor este oglindit ca şi un ’laborator de fizica’’. Acesta conţine iluminatul

electric, cu ajutorul consideraţiilor teoretice din orele de fizică, am realizat un circuit electric descris

mai jos. Eoliana, care funcţionează pe baza razelor solare, aceasta încărcând generatoarele, iar pe

timpul nopţii fiind funcţionale astfel economisind din toate punctele de vedere. Fabrica, conţine 2

containere verzi prin care se reproduce reacţii

chimice şi ajută la curăţarea aerului. Lacul,

conţine substanţe hrănitoare formând un

compus gelatinos numit slime, care nu

dăunează mediului şi creând o atmosfera

revigoroasă. Nu în ultimul rând, oraşul este

dotat cu maşini electrice, care cu ajutorul

şoselelor şi a eolienei se pot încărca cu

uşurinţă.

1.Considerații teoretice

Orașul nostru dispune, bine, de energie electrică.

Energia electrică este o parte importantă a vieții moderne, dar este adesea înțeleasă greșit. Toți am

stat în timpul unei furtuni și ne-am întrebat de puterea de fulger. Știm cu toții că nu ne atingem

prizele cu mâinile ude, dar înțelegem de ce mâinile noastre trebuie să fie uscate? Electricitatea

controlează multe funcții importante ale organismului nostru, în special în creier și sistemul nervos, și

este, de asemenea, o resursă extrem de versatilă utilizată în case și întreprinderi din întreaga lume.

Cunoașterea circuitelor electrice constituie fundamentul înțelegerii modului în care funcția electrică

funcționează și ne afectează viața de zi cu zi. Energia eoliană este energia vântului, o formă

59

de energie regenerabilă. La început energia vântului era transformată în energie mecanică. Ea a fost

folosită de la începuturile umanității ca mijloc de propulsie pe apă pentru diverse ambarcațiuni iar

ceva mai târziu ca energie pentru morile de vânt. Morile de vânt au fost folosite începând cu secolul

al VII-lea î.Hr. de perșipentru măcinarea grăunțelor. Morile de vânt europene, construite începând

cu secolul al XII-lea în Anglia și Franța, au fost folosite atăt pentru măcinarea de boabe cât și pentru

tăierea buștenilor, mărunțirea tutunului, confecționarea hârtiei, presarea semințelor

de in pentru ulei și măcinarea de piatră pentru vopselele de pictat

Energia solară este energia emisă de Soare, fiind o sursă de energie regenerabilă.

Energia solară poate fi folosită să:

1. genereze electricitate prin celule solare (fotovoltaice)

2. genereze electricitate prin centrale termice solare (heliocentrale)

3. încălzească clădiri, direct

4. încălzească clădiri, prin pompe de căldură

5. încălzească clădiri și să producă apă caldă de consum prin panouri solare termice

Circuitul electric este ansamblul format din generator electric, fire conductoare de legătură,

întrerupător şi consumator (receptor). Corpurile izolatoare nu permit trecerea curentului electric. Într-

un circuit electric elementele lui pot fi legate în serie (unul după altul) şi în paralel (între aceleaşi

două puncte ale circuitului).

În fabrica din oraș au loc diverse procese chimice.

Drojdia a fost folosită în coacere și fermentare, de mii de ani. În ultima vreme s-a cons tatat că

drojdia poate fi folosită pentru a genera energie electrică și că poate produce etanol.Etanolul este

alcool, iar cum apa oxigenată Se amestecă cu apa în orice proporție, este solubil în eter și alcool,

împreună cu drojdia am putut obține o reacție TERMOCHIMICĂ.Cea mai mare parte a

transformărilor de stare și reacțiilor chimice, inclusiv ale sistemelor vii au loc la presiune

constantă.Căldura este fie absorbită, fie degajată în cursul celor mai multe reacții chimice, apa care a

fost adăugată la drojdie produce căldură,menține corpul cald, care a fost amestecată cu apa oxigenată.

Noțiunile pe care le utilizează termochimia, precum și legile acesteia au la bază principiul întâi al

termodinamicii. Principiul întâi al termodinamicii constituie o particularizare a legii conservării

energiei la procesele în care intervine mișcarea termică a materiei, adică mișcarea dezordonată a unui

număr mare de particule.Colorantul este o substanță naturală care într-o cantitate foarte mică este

capabilă să imprime culoarea sa altor compuși cu care intră în contact împreună cu săpunul lichid

60

care sunt săruri cu diferite metale ale acizilor grași cu cel puțin opt atomi de carbon în moleculă.

Puterea de spălare se datorează faptului că moleculele de săpun aderă

cu ușurință atât la moleculele nepolare cât și la moleculele polare ne-a

putut ajuta să obținem o reacție chimică.

2. Materiale necesare

-Polistiren pentru construirea scolii si a caselor

-Fire conductoare de electricitate, intrerupator, bec

-Modul de depozitare al energiei

- Pentru reacțiile chimice din fabrica : -apă oxigenată, săpun lichid,

colorant alimentar, drojdie uscată solubilă în apă

3. Mod de lucru

Odata cu razele solare , acesta alimentează eoliana care încarcă generatorul şcolii. Odată încărcat,

acesta porneşte automat alimentarea şcolii cu energie electrică şi totodata a locuințelor.

Slime- ul creat şi adăgat in lac oferă o oază de prospeţime locutitorilor oraşului.

Fabrica , prin intermediul vaselor comunicante, această oferă o reacţie chimică neaşteptată.

Circuitul electric , este conectat astfel încât oraşul să fie eco.

4. Date experimentale

Nr crt Aparate / elemente utilizate Valoare finală

1 Modul de alimentare Alimentare pe bază solară

2 Circuit Electric Alimentat si folosit pe baza eolienei

3 Reactie chimică Caracteristicile apei oxigenate creează o reacție chimică

61

5. Interpretarea rezultatelor

Clădirile construite din polistiren au fost de ajutor la așezarea și construirea orașului. Reacția a decurs

conform considerațiilor teoretice. Circuitul electric a ajutat la iluminatul orașului și a clădirilor

aferente. Macheta poate fi de ajutor în cadrul orelor de științe sau de tehnologii , atunci când se

discută despre energiile neconvenționale.

6. Bibliografie

Manual Fizica Clasa a VIII-a- Christopher Clark, -Editura ALL-Anul 2001

Caiet de la orele de curs Fizica – Clasa VIII-a

62

RAZELE X ȘI GAMA

Moldovan Ovidiu și Spătăcean Alex, clasa a VIII-a

Școala Gimnazială nr. 1, Bistrița

Coordonator: profesor Vereș Liliana

Cum au fost descoperite razele X ?

În timpul unor experimente,fizicianul german Wihelm Conrad Rontgen, bombardând un corp metalic

cu electroni rapizi,a descoperit că acesta emitea radiații foarte penetrante,radiații pe care le-a denumit

raze X –descoperire realizată în anul 1895.

Ce este radiația X ?

Definiție:Radiația X sau Rontgen sunt radiații electromagnetice ionizatoare,cu lungimi de unda

mici,cuprinse între 0,01 și 100 angstrom.

Razele X se obțin în tuburi vidate,în care electronii emiși de un catod (-) incandescent sunt accelerați

de câmpul electric dintre catod(-) și anod(+).

Electronii cu viteză mare se ciocnesc cu anticatodul (=o placă metalica din interiorul tubului vidat)

=>radiații X

Tubul de raze X

63

Cum se formează radiațiile X la nivel de atom ?

La trecerea prin învelișul de electroni al atomilor anticatodului,electronii rapizi pot ciocni electronii

atomilor acestuia.

În urma ciocnirii, un electron de pe un strat interior (de exemplu de pe stratul K) poate fi dislocat.

Locul rămas liber este ocupat de un electron aflat pe straturile următoare (de exemplu de pe straturile

L,M sau N)

Rearanjarea electronilor atomilor este însoțită de emisia radiațiilor X. De fapt, radiațiile provin din

atomii corpului care interacționează cu electronii rapizi.

Proprietăți

Se propagă în vid cu viteza luminii

Nu sunt derivate de câmpuri electrice și magnetice

Produc fluorescența unor substanțe

Sunt invizibile,iar spre deosebire de lumină,

nu impresionează ochiul

Pătrund cu ușurința prin unele corpuri opace pentru lumină,dar sunt absorbite de metale cu

densitate mare-această proprietate depinde de masa atomică a substanței prin care trec și de grosimea

acesteia

Ionizează gazele prin care trec. Numărul de ioni produși indică intensitatea radiațiilor. Pe

această proprietate se bazează funcționarea detectoarelor de radiații

Utilizări practice

Studiul radiațiilor X a jucat un rol vital în fizică,chimie,inginerie,etc:

Dezvoltarea mecanicii cuantice (=teoria mișcării particulelor materiale la scară atomică)

Radiațiile X au permis fizicienilor să confirme experimental teoria cristalografiei. Folosind

metoda difracției, substanțele cristaline pot fi identificate și structura lor determinată.

64

Prin aceste mijloace se pot identifica compuși chimici și se poate stabili mărimea particulelor

ultramicroscopice. Prin spectroscopie cu raze X se pot identifica elementele chimice și izotopii lor.

Razele X se utilizează și în industrie, pentru testarea nedestructiva a unor aliaje metalice.

Pentru asemenea radiografii se utilizează Cobalt 60 și Cesiu 137.

Prin radiații X se testează anumite faze de producție și se elimina defectele.

Razele X ultra moi se folosesc în determinarea autenticității unor lucrări de artă sau la

restaurarea unor picturi.

În medicina, radiografele sau fluoroscoapele sunt mijloace de diagnosticare.

În radioterapie se utilizează în tratamentul cancerului

Concluzie:

Au acțiune fiziologică, distrugând celulele organice, fiind, în general, nocive pentru om. Pe

această proprietate se bazează folosirea lor în tratamentul tumorilor canceroase, pentru distrugerea

țesuturilor bolnave.

Razele Rontgen și-au găsit foarte multe aplicații practice importante.

În primul rând în medicină. Nimeni nu poate indica numărul exact de oameni a căror viața a

fost salvată datorită diagnosticului corect stabilit la timp cu ajutorul razelor Rontgen. E clar, că acest

număr este foarte mare.

Ce sunt radiațiile Gama?

În 1900, Villard a descoperit un alt tip de radiații asemănătoare radiațiilor X, dar mai penetrante,

numite radiații Y (gama). Ele sunt emise de nucleele unor atomi.

Radiațiile gama sunt unde electromagnetice de frecvențe foarte mari produse de interacțiuni între

particule subatomice, cum ar fi la dezintegrările radioactive ale unor nuclee radioactive sau la

ciocnirea și anihilarea unei perechi electron - pozitron(=este antiparticula asociată electronului, în

fizica nucleară un pozitron este numit și antielectron. Pozitronul are sarcina electrică +1 și are aceeași

masă ca a unui electron.)

OBSERVAȚII

Protonii, având sarcini de același semn, se resping intre ei. Menținerea protonilor și neutronilor în

nucleu se datorează unor forțe de atracție (mai intense decât forțele electrice) numite forțe nucleare.

Aceste forțe se exercita intre toți nucleonii. Forțele nucleare acționeaza pe distanțe foarte mici astfel

fiecare nucleon interacționează numai cu nucleonii cei mai apropiați. Pentru a desface un nucleu în

nucleoni, forțele nucleare efectuează un lucru mecanic.

65

Lucru mecanic efectuat pentru desfacerea unui nucleu izolat, aflat în repaus, în nucleonii

componenți izolați, aflați în repaus, se numește energie de legătură (Wleg).

Nucleul unui atom este stabil dacă Wleg gt 0 . Stabilitatea a doua nuclee poate fi comparata dacă se

cunoaște energia de legătură pe nucleon (B) B Wleg/A, unde a este numărul de nucleoni. Cu cat

energia de legătură pe nucleon este mai mare cu atat nucleul este mai stabil. Nucleele unor elemente

grele (Ra ,Po, U etc.) au proprietatea de a emite radiații, în mod continuu si spontan.

Aceasta proprietate este numita radioactivitate, iar nucleele respective se numesc nuclee radioactive.

Nucleele radioactive în timp se transforma în alte nuclee,adică se dezintegrează.

Proprietăți

Se propagă,în vid,cu viteza luminii

Nu sunt deviate de câmpuri electrice si magnetice

Sunt invizibile

Sunt mult mai penetrante decât radiațiile X.

Ionizează gazele prin care trec mai puțin decât

radiațiile X.

Concluzie

Radiațiile Y, în general sunt periculoase pentru om. Protecția împotriva lor se realizează foarte

greu,ele fiind foarte penetrante. Deseori, pentru a absorbi radiațiile Y sunt necesarii pereți de plumb.

Exploziile de raze gama acestea pot distruge planete.

Supernova-Explozie de raze gama

CERN - Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN) este o organizație europeană care

operează cel mai mare laborator din lume pentru cercetarea particulelor elementare.

CERN are în dotare o rețea formată din șase acceleratoare de particule și un singur decelerator de

particule.

În august 2000, laboratoarele CERN din Geneva, Elveția au finalizat construcția unei "fabrici de

antimaterie". Scopul acesteia este de a crea atomi de anti hidrogen. Problema este că acești atomi,

odată sintetizați, se pot anihila intrând în contact cu materie. Această problemă ar putea fi rezolvată

cu ajutorul unor "capcane" magnetice în vacuum, așa-zisele capcane Penning, care să prevină

asemenea coliziuni.

66

S-au detectat mici cantități de antimaterie într-o zonă de Univers dominată de departe de materie.

Antimateria se întâlnește foarte ușor cu materia

care o înconjoară, cu care se anihilează,

rezultând raze gama. Această lumină a fost

detectată încă din 1978 ca provenind din centrul

galaxiei noastre. Cercetările au continuat și

acum fizicienii propun un mecanism pentru a

explica apariția acestei antimaterii. Aceasta antimaterie există pentru foarte scurt timp, lovindu-se

repede de materie și anihilându-se. Observarea acestei lumini a permis astronomilor să detecteze

prezența acestei antimaterii.

Rachetele, așa cum au evoluat până în prezent, pot transporta oameni pe lună și există o posibilitate

ca în viitor să se ajungă și pe alte corpuri cerești apropiate. Însă pentru voiajul intre două sisteme

solare, propulsia chimică nu este suficientă. Pentru a ajunge la cea mai apropiată stea folosind

propulsia chimică, ar fi necesari 5 ani de călătorie continuă cu o viteză comparabilă cu viteza luminii,

și deci și o cantitate foarte mare de combustibil.

Recent s-a descoperit că energia produsă de anihilarea unei cantități mici de materie cu antimaterie,

este cu mult mai mare decât cea produsă de procesul chimic al combustiei. O cantitate minusculă de

antimaterie anihilată poate furniza foarte multă energie, conform ecuației celebre a lui Albert

Einstein, E = mc2, ceea ce îi sporește și valoarea financiară.

BIBLIOGRAFIE

1. Doina turcitu și colaboratorii, FIZICĂ 8, Editura Radical, 2003

2. Wikipedia;

3. https://www.slideshare.net/DeeaDumi/aplicatii-radiatiile-x-40990005

4. https://home.cern

67

TUBUL CATODIC

Cornea Cristian și Crușitu Ionuț, clasa a VIII-a

Școala Gimnazială nr. 1, Bistrița

Coordonator: profesor Pop Maria

Obiectivul nostru a fost de ai face pe colegii noștri să înțeleagă cum funcționează tubul catodic și să

afle istoria acestuia. De asemenea și înțelegerea radiaților electromagnetice.

Materiale necesare

- Tub catodic

- Transformatoare (120v și 6.3v)

- Diode (1N4007) x 4

- Condensatoare (100 uF 400v) x 4

- Cablu de alimentare

Precizări

- Diodele încarcă fiecare condensator, aceștia fiind

conectați în serie, tensiunea este multiplicată

- filamentul tubului încălzește catodul. Pe catod se aplică o sarcină negativă iar pe anodul de

accelerare electronii se deplasează în vid de pe catodul acoperit cu un oxid de metal spre anod.

Anodul are un orificiu prin care unii electroni scapă și lovesc ecranul acoperit cu fosfor, acesta

emițând lumină. Punctul format este deplasat cu ajutorul unui câmp magnetic sau electrostatic.

Concluzie:

Tubul catodic este o tehnologie veche, depășită, care este periculoasă dacă este folosită pe o perioadă

lungă, din cauza radiațiilor ionizante. Radiațiile cu o frecvență mai mică decât cea a luminii nu sunt

periculoase, exemplu – CUPTORUL CU MICROUNDE!

68

TABELUL PERIODIC AL ELEMENTELOR CHIMICE

Dehelean Eduard și Murgu Răzvan ,clasa a VII-a

Școala Gimnazială nr. 1, Bistrița

Coordonator: profesor POP MARIA

Introducere

Cu 150 de ani în urmă, chimistul rus Dmitri Mendeleev şi colegul său german Julius Lothar au

descoperit în mod independent o legătură sistemică între masa atomică și proprietățile chimice ale

elementelor. Cu acestea au creat „Tabelul periodic al elementelor‖, numit și „Tabelul lui Mendeleev‖.

În anul 1869, Dmitri Mendeleev a publicat primul tabel periodic recunoscut la nivel mondial.

Pentru a marca înființarea acestui instrument de chimie, UNESCO a declarat 2019 Anul Internațional

al Tabelului Periodic al Elementelor. Potrivit Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și

Cultură (UNESCO), tabelul periodic al elementelor „este un instrument unic pentru știință care

permite chimiștilor să studieze

aspectul și proprietățile materiei de pe Pământ și din Univers.

Potrivit ONU, Anul Internațional al Tabelului Periodic al Elementelor urmărește să atragă atenția

asupra modului în care chimia promovează dezvoltarea durabilă și oferă soluții la provocările globale

din domeniile energiei, educației, agriculturii și sănătății.

Provocarea

Doamna profesoară a lansat o provocare și anume să realizăm un tabel periodic cu ocazia Anului

Internațional al Tabelului Periodic.

Materiale necesare și mod de lucru

Ne-am documentat pe acestă temă, am analizat posibilitățile și am decis să utilizăm un aparat de

pirogravat pentru a realiza un ‖tablou‖ al tabelului periodic.

Am adunat materialele necesare (panou din lemn, aparat de pirogravat, riglă, creioane, multă

răbdare )și am început munca deloc ușoară!

69

Am studiat atent structura tabelului și l-am desenat în creion și apoi am început pirogravarea după

ce am fost convinși că știm să mânuim aparatul!

Ne-a luat cam 10 ore de muncă susținută la final de săptămână dar suntem mândri de realizarea

noastră! La final am adăugat un chenar din leduri care se aprind cu o telecomandă.

Aspecte din timpul realizării practice

70

BATERII VERZI CU AJUTORUL UNEI LAMÂI

Bobirc Alma și Boboc Elena, clasa a VI-a

Școala Gimnazială nr. 150, București

Coordonator: profesor Țurcanu Monica

Materiale necesare:

O lămâie

Două fire de cupru

Un cui zincat

Un cui de cupru

Un ceas electronic

Mod de lucru:

Se înfige cuiul zincat intr-o parte a lămâiei, apoi cuiul de cupru in cealaltă partea a lămâiei, cu

ajutorul primului fir de cupru facem legatura intre cuiul de zinc si o borna a ceasului electronic, iar cu

ajutorul celui de-al doilea fir facem legatura intre cuiul de cupru si cea de-a doua borna a ceasului.

Unind firele de cupru cu bornele bateriei vom observa funcționarea ceasului.

Cum Functionează?

Sucul de lămâie conține acid citric si joaca rolul de electrolit, cuiul zincat se oxidează la

contactul cu acidul din lămâie, adică pierde electroni, acești electroni ajung apoi pe firul de

cupru. Așadar curentul electric nu este generat de lămâie ci de reacția acidului din ea cu cele

două metale.

Dacă pui in contact cuiul zincat si firul de cupru vei vedea ca există un curent mic pentru

foarte scurt timp.

Mister rezolvat:

Curentul electric abia asteaptă să ia nastere in cuiul zincat, iar un electrolit ca lămâia v-a facilita acest

lucru.

71

AMIDONUL CU APA, FLUID NE-NEWTONIAN

Greta Feig și Adam Iahr,clasa a VI a

Mark Twain International School, București

Coordonator: profesor Nicoleta Deaconu

1.Considerații teoretice:

Te-ai gândit până acum la un experiment amuzant care să demonstreze cum substanțele

lichide se pot transforma în solide la o simplă apăsare cu degetul?

Cu ajutorul acestui experiment se poate observa cum lichidele se pot transforma foarte ușor

în solide și invers. Când se află într-un vas, compoziția este lichidă și se comportă ca un lichid:

curge. Când este aplicată asupra lichidului o forță (este apăsat cu degetul, lovit cu pumnul sau

palma, sau amestecat), se comportă ca o substanță solidă.

2. Materiale necesare: o lingură; un bol; colorant alimentar; apă; amidon de porumb.

3.Mod de lucru: Se pune amidonul de porumb în bol, se adaugă apă atât cât să se umezească praful.

Se amestecă încet şi cu grijă până se omogenizează. Important este să amesteci foarte lent. Continuă

să adaugi apă până când amidonul se va transforma într-o pastă vâscoasă. Dacă ai folosit cantităţile

potrivite de amidon de porumb şi apă vei obţine un lichid dens pe care îl poţi amesteca încet cu

lingura, dar care are o reacţie cel puţin dubioasă atunci când este împuns cu degetul, transformându-

se în substanţă solidă.

4.Interpretarea rezultatelor:

Explicația acestui experiment este vâscozitatea. În cazul fluidelor newtoniene, ale căror legi

au fost date pentru prima dată de Isaac Newton, vâscozitatea este rezistenţa unui lichid la curgere, sau

proprietatea unui fluid de a se opune mişcării particulelor din care este compus. Lichidele comune,

precum apa, uleiul sau mierea, sunt fluide newtoniene, vâscozitatea lor nefiind dependentă de viteza

de deformare. În schimb, temperatura poate avea efect asupra gradului de vâscozitate, aşa cum se

întâmplă cu mierea, care în urma încălzirii se fluidizează.

72

În cazul experimentului nostru avem de-a face cu fluide ne-newtoniene, a căror vâscozitate se

schimbă în funcţie de viteza cu care sunt deformate. Amestecul de amidon de porumb cu apă se

numeşte fluid ne-newtonian, deoarece vâscozitatea sa depinde şi de forţa aplicată asupra lui sau de

viteza cu care este amestecat cu lingura.

5.Aplicații practice:

Ketchup-ul, un alt lichid ne-newtonian, are o reacţie inversă, vâscozitatea sa scăzând în urma

aplicării presiunii. Nisipurile mişcătoare sunt asemănătoare amestecului de amidon de porumb – dacă

te zbaţi să ieşi din ele, creşti viteza de deformare, iar amestecul de nisip devine solid, împiedicându-te

astfel să ieşi. Un sfat pentru încheierea experimentului: diluează bine amestecul înainte să goleşti

castronul ca să nu te trezeşti cu chiuveta înfundată.

6. Bibliografie

https://olnafu.ru/formare/172369-ce-este-un-lichid-non-newtonian-exemple-%C8%99i.html

https://jurnalul.antena3.ro/it/stiinta/amestecul-buclucas-314017.html

73

CABANA ECOLOGICĂ

Grigore Teodora , clasa a VIII-a

Liceul Teoretic “Marin Preda”, București

Coordonator: profesor Olteanu Stela și Turcu Simona

Am realizat proiectul cu scopul de a prezenta în miniatură utilitatea energiei eoliene in zonele

de deal/munte.Datorită vitezei vântului în zonele respective, energia eoliană reprezinta una din

primele surse de energie pentru localnici.

Energia eoliană este energia vântului, o formă de energie regenerabilă. La început energia vântului

era transformată în energie mecanică. Ea a fost folosită de la începuturile umanității ca mijloc de

propulsie pe apă pentru diverse ambarcațiuni iar ceva mai târziu ca energie pentru morile de vânt.

74

Morile de vânt au fost folosite începând cu secolul al VII-lea î.Hr. de perși pentru măcinarea

grăunțelor.

Morile de vânt europene, construite începând cu secolul al XII-lea în Anglia și Franța, au fost

folosite atăt pentru măcinarea de boabe cât și pentru tăierea buștenilor, mărunțirea tutunului,

confecționarea hârtiei, presarea semințelor de in pentru ulei și măcinarea de piatră

pentru vopselele de pictat. Ele au evoluat ca putere de la 25-30 KW la început până la 1500 KW

(anul 1988), devenind în același timp și loc de depozitare a materialelor prelucrate.

Materiale și realizare

Cabana fost realizat din resturi de materiale, meritandu-și numele de ECOLOGICA. Pentru

crearea munților s-a folosit polistiren, acesta topindu-se sub caldura unei lămpi a căpătat formele

detaliate ale unui munte. Pentru potecă si cabană s-au folosit scobitori din lemn, pentu redarea cât

mai realistă a unei cabane. Efectul de valuri al apei care înconjoară cabana a fost făcut din silicon, iar

pentru detalii s-au folosit pietre."Vegetația" a fost realizată din rămășițele unui brad artificial,

deoarece dă machetei un aer rustic. Peștera, cât și cabana pot fi luminate.

Aplicații

Macheta poate fi utilizată la orele de Educație Tehnologică, dar și la cele de Fizică. Elevii pot

vedea detaliat ce înseamnă energia eoliană. De asemenea, poate fi folosită și în orele de Ecologie, ca

exemplu al unei metode de reutilizare a deșeurilor.

Bibliografie

Lichiardopol Gabriela - Manualul de Educatie Tehnologică clasa a VII-a

Wikipedia.

75

CRISTALIZAREA. FORMAREA CRISTALELOR.

Ilinca Ilayda Güngör și Maria Ioana Brăgădirean, clasa a VI a

Mark Twain International School, București

Coordonator: profesor Nicoleta Deaconu

1. Consideraţii teoretice:

Cristalizarea este procesul (poate fi natural sau artificial) de formare a unor cristale solide dintr-o

soluție, topitură sau, mai rar, dintr-un gaz. De asemenea, cristalizarea poate fi folosită și ca o metodă

de separare a unui amestec solid-lichid, astfel că masa de solvat trece din fază lichidă, de dizolvat, în

fază solidă.

În cazul nostru este vorba de sulfatul de magneziu, care este o substanță solidă, cristalină, are o

culoare albă, inodoră, higroscopică, cu gust amar. Există mai multe forme hidratate dintre care cel

mai important este heptahidratul de sulfat de magneziu MgSO4·7H2O numit și „epsomit‖ sau „sare

amară‖.

Sarea epsom este un compus ionic. Este alcătuit din ioni de magneziu și sulfat. Are o structură

gigant sub forma de „zăbrele’’, cu legături puternice, ionice fiind necesară o energie foarte mare

pentru a rupe aceste legături.

2. Materiale necesare:

Sare amara - epsom (1/2 ceasca)

Apă caldă (1/2 cană)

Colorant alimentar (opțional)

Pahar, lingură

3. Mod de lucru:

Se pun sarea și apa în pahar împreună cu câteva picături de colorant alimentar. Se amestecă

timp de aproximativ cinci minute, apoi se pune paharul în frigider timp de cel puțin trei ore.

După doar câteva ore în frigider, veți obține cristale vizibile, foarte frumoase.

76

4. Interpretarea rezultatelor:

Când dizolvăm sarea în apă fierbinte, legăturile chimice se rup și cele două elemente devin

separate.Mai târziu, când răcim soluția de sare din frigider, ionii de sulfat de magneziu nu mai au

suficientă energie pentru a se deplasa liber. Ionii încep să se reangajeze, mai întâi ca molecule unice

și apoi - așa cum moleculele încep să se unească împreună – ca şi cristale.

5. Aplicaţii practice:

Elemente decorative pentru casă, decoraţiuni de Crăciun, ateliere educative şcolari.

6. Bibliografie:

http://cadredidactice.ub.ro/gavrilalucian/files/2017/01/Cristalizarea.pdf

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sulfat_de_magneziu

http://www.navigatingbyjoy.com/2015/10/08/how-to-make-quick-crystals/

77

INSULINA ȘI ROLUL EI

Eftime Maria și Bălaș Salcoci Claudia Cristina, clasa a VI a

Mark Twain International School, București

Coordonator: profesorNicoleta Deaconu

1.Considerații teoretice

Pancreasul produce insulină iar ea scade glicemia din organism. La oamenii cu diabet,

pancreasul nu mai funcționează corect iar el nu mai produce insulină și din această cauză glicemia nu

scade și afectează anumite organe.De aceea dacă insulina nu intră în corp, glicemia crește și poate

afecta anumite organe, deoarece insulina neintrând în corp prin ac, valorile mari nu scad, iar acest

lucru afectează ficatul, inima, vederea, creierul, rinichii.

2. Materiale necesare

Este nevoie de:

- ace

- un quick-serter

- gelatină (imitația de gramise)

- un mic tub în care este pusă vopsea roșie (imitația de venă cu sânge),

- pompă cu insulină.

3.Mod de lucru

Trebuie să urmăm următorii pași:

-Luăm tubul cu vopsea și acul cu pompa, apoi inserăm acul în tub și dăm 0,5 unități de

insulină. Presupunem că acul a nimerit o venă.

-Acum, scoatem acul din tub și observăm că cele 0.5 unități de insulină au rămas pe ac.

-Apoi, luăm gelatină, acul cu pompa și quick-serterul. Punem acul în quick-serter și după

aceea îl inserăm în bucată de gelatină. Dăm 0,5 unități de insulină.

- După câteva secunde scoatem acul din locul cu grăsime.

-Apoi, luăm un pluș, pompa cu insulină și acul cu quick-serterul. Punem acul în quick-serter.

-

78

-Apăsăm pe clapele de intrare foarte lent și ușor, iar pe butonul de înfigere foarte puțin. Dăm

0.5 unități de insulină, apoi scoatem acul.

5.Interpretarea rezultatelor

In urma experimentului constatăm faptul că, pentru a putea livra insulină, acul trebuie să între

sub cutanat. El nu poate livra insulină dacă ajunge în vene sau în grăsime. De asemenea observăm și

faptul că epiderma în corpul uman este foarte groasă iar acul trebuie bine străpuns prin ea pentru a

ajunge în organism.

6.Aplicații practice

Aplicația practică in viața cotidiană a acestui experiment este cea în industria medicala. Așa

doctorii, dar si pacienții au posibilitatea de a observa unde pot fi întâlpinate dificultăți și cum pot fi

evitate.

7.Bibliografie

The Diabetes Code de dr. Jason Fung

79

CĂSUȚA „ECO” – MACHETA

Tănase Maria Alexandra și Țențu Cristian Ion, clasa a VI-a

Liceul Teoretic “Marin Preda”, București

Coordonatori: profesor Stela Olteanu și Elena Tănase

Punem eticheta „casa ecologică‖

pornind în primul rând de la impactul minim

asupra mediului înconjurător al acțiunilor

noastre, în demersul construirii ei, dar și din

punct de vedere al întregului ciclu de viață al

casei.

Căsuța „Eco‖ poate fi o noutate în

domeniul construcțiilor ; ea se caracterizează

prin confort termic ridicat și oferă o calitate

superioară a aerului, prin eficiență

energetică, adică printr-un consum de

energie aproape egal cu zero, dar și prin

crearea unei ―perdele de protecție‖ prin

spațiile verzi asigurate de gazon și pomii

care oxigenează aerul din jur.

-Utilizarea unui panou fotovoltaic pe acoperiș asigură producerea de energie pe cont propriu,

prin transformarea energiei solare în electricitate, având costuri zero și o mentenanță necostisitoare.

Energia astfel generată poate servi la iluminat și la încălzirea locuinței, prin încălzirea pardoselii, dar

și a apei. Sistemul va fi unul prevăzut cu un ventilator și cu un senzor-termostat, care detectează

diferențele de temperatură de la un anotimp la altul, de la zi la noapte, astfel asigurând un mediu

optim, fără variații deranjante de temperatură. Ventilatorul are rolul de a întreține prospețimea aerului

80

din locuință dar și de a distribui în mod egal, căldura în camere. În acest fel, încăperile sunt protejate

de fenomenul de condens, care duce inevitabil la formarea mucegaiului.

-Lemnul folosit la componentele casei este procurat de la o distanță cât mai mică posibil de

locația viitoarei construcții. Astfel, reducem poluarea produsă prin transportarea acestuia.

-Folosim în proporție de peste 90% materiale naturale la construcția casei.

-Materialele folosite la finisajele casei, vopsele, lacuri, sunt pe bază de apă și nu conțin

componenți chimici dăunători.

-Aerul respirat în casă este mult mai sănătos. Din locuință nu ar trebui să se elimine noxe –

generate de procesul de încălzire.

-Reducerea consumului de energie prin minimizarea pierderilor și aplicarea măsurilor de

economisire a energiei. În acest sens, să folosim sursele naturale de energie atât de la-ndemână: apa,

soarele, vântul. Să folosim cât mai eficient sursele convenționale de energie şi de preferat, atunci

când cele ecologice nu sunt disponibile.

-Gospodăria să fie o alegere pe termen lung, care poate fi dezvoltată modular, odată cu

nevoile familiei care o locuiește. Practic, să existe posibilitatea să adăugăm casei o încăpere, o saună,

o piscină, un solar pentru plante, fără ca această construcție realizată ulterior, să afecteze integritatea

casei deja construite.

-În acest tip de locuință nu va fi necesară pornirea aerului condiționat vara, deoarece

beneficiază de un sistem special care nu permite pătrunderea căldurii în interior. Calitatea ecologică a

unei case se măsoară prin aptitudinea sa de a proteja resursele naturale și de a satisface exigențele de

confort, sănătate și de calitate a ocupanților. În consecință, calitatea ecologică a unei case constă în

economisirea resurselor naturale: energie, apă, sol, materii prime.

Macheta noastră este realizarea la scară, a unei case, care poate fi reală sau urmează a fi

construită. Locuința are parter plus etaj. Este înconjurată de gazon frumos îngrijit, cu multe plante

care asigură oxigenarea aerului din împrejurimi.

Realizarea machetei ne oferă posibilitatea să putem privi înăuntru, compartimentarea

gospodăriei, dar și detalii despre mobilier și poziționarea acestuia.

Părțile componente ale machetei sunt:

terenul;

construcția propriu – zisă a casei;

anturajul este reprezentat de spațiile verzi, apă, străzi, vehicule etc.

81

Planul casei este redat in urmatoarele figuri:

Materiale utilizate pentru construcția machetei

Pentru realizarea machetei s-au folosit următoarele:

Pentru teren: polistiren.

Pentru gard: bețe din lemn plate ; lipici.

Pentru grădină: plante și gazon sintetic, iarbă, copaci și flori artificiale, pietre naturale, mozaic

3mmx3mm, pietre din sticlă 3mmx3mm, silicon, lampă solară, bonsai, pomi artificiali.

Pentru locuința propriu-zisă: polistirenul a fost folosit reprezentând un material ecologic și

anume pământ presat îmbinat cu materiale naturale din cânepă și iută; s-au mai utilizat și lemn,

adeziv și silicon pentru suprafețele de îmbinare, material plastic.

Pentru mobilă și decorațiuni: foaie de caiet de matematică, polistiren de diferite grosimi,

carton, hârtie glasată, autocolant, pânză, vopsea lavabilă, fetru, becuri cu baterii, mini panouri solare,

scobitori, lemn, adezivi.

Pentru acoperiș – cutie de plastic reprezentând piscina, iar apa conținută este colorată și

solidificată cu ajutorul gelatinei.

- mini panou solar reprezentând panoul fotovoltaic – element de bază, ecologic.

- Bețișoare din lemn, vopsite + adeziv adecvat = șezlonguri pentru relaxare.

- scobitori stil umbreluță – reprezentând umbrele reale.

82

- un ghiveci de plastic cu flori artificiale.

Pentru uși și ferestre: carton îmbrăcat în autocolant, ramele ferestrelor sunt realizate din bețe

plate, sticlă din folie de plastic transparent, șinele din carton scobit, îmbrăcat în autocolant.

Pentru lift : carton, autocolant, adeziv.

Toate acestea s-au utilizat pentru a da o notă de realism machetei și totodată pentru a

impresiona vizual, prin detalii.

Alcătuirea gospodăriei

Identificarea modului de așezare a pereților față de punctele cardinale:

Puncte cardinale Parter Etaj

SUD 1 UȘĂ +1 FEREASTRĂ 2 UȘI

EST 1 FEREASTRĂ 2 FERESTRE

VEST 1 FEREASTRĂ 1 FEREASTRĂ

NORD 1 FEREASTRĂ 2 FERESTRE

83

Localizarea elementelor de tâmplărie (fereastră, ușă) pe pereți: fiecare perete vertical

dispune de cel puțin o fereastră largă, tocmai pentru a nu sacrifica nici cea mai fină licărire a soarelui,

iar peretele cu intrarea principală, este prevăzut și cu o ușă metalică, modernă și încăpătoare.

Ușile glisante de la living sunt realizate pe șina scobită în carton și învelită în autocolant.

Clădirea este formată din mai multe camere, cu dependințele, dotările și utilitățile necesare,

care satisfac cerințele de locuit ale unei familii.

84

Elementele care dau o notă de unicitate casei sunt ușa glisantă, terasa cu piscina pe acoperiș și

liftul modern la exterior.

PARTER: LIVING, BUCĂTĂRIE, BAIE

Localizarea elementelor de mobilier și a echipamentelor din interiorul living-ului:

LIVING-UL este mobilat cu o canapea confortabilă, o masă unde se pot servi alimentele și

băutura, scaune și un tv. Canapeaua este decorată în culori asemănătoare covorului.

____________

85

Localizarea elementelor de mobilier și a echipamentelor din interiorul bucătăriei:

BUCĂTĂRIA este mobilată cu două corpuri, unul prevăzut cu blat modern și chiuvetă, iar

celalalt cu aragaz și mai multe compartimente și sertare pentru vesela specifică acestei camere. Este

dotată cu aparatură electrocasnică ultramodernă. Mobila respectă tonalități îmbinate de muștar cu

orange. Perdeluțele sunt rustice, cu model în stil tradițional.

Localizarea elementelor de mobilier și a echipamentelor din interiorul grupului sanitar:

TOALETA este reprezentată de un grup sanitar și o chiuvetă.

ETAJ: 1 DORMITOR + 1 BAIE + HOL + 1 BALCON

86

Localizarea elementelor de mobilier și a echipamentelor din interiorul dormitorului:

DORMITORUL este mobilat cu un pat mare și confortabil, un dressing încăpător, un birou și

un scaun adecvat acestuia. Decorațiunile respectă tonalitatea bleu - violet.

Localizarea elementelor de mobilier și a echipamentelor din interiorul băii principale:

TOALETA reprezintă de această dată, baia principală, unde există o cadă, un grup sanitar și o

chiuvetă, toate în stil modern și se asortează cu tonalitatea bleu a dormitorului. Este prevăzută cu o

fereastră, dar și o ușă care asigură aerisirea completă.

HOLUL face legătura între dormitor, toaleta și balcon și este prevăzut cu o fereastră și cele

trei uși care delimitează încăperile respective.

Localizarea elementelor care reprezintă balconul:

87

BALCONUL este destul de spațios, atât cât să poată oferi o priveliște frumoasă în partea

sudică a casei. Asigură dormitorului spațiul necesar, pentru a putea servi o cafea, în diminețile

răcoroase de vară. El este prevăzut cu balustrade verzi, ce dau senzația că ne aflăm într-o mini-

grădiniță. Și holul are o ieșire, prevăzută la balcon, pentru o aerisire garantată și corespunzătoare.

Localizarea elementelor de mobilier și a echipamentelor de pe acoperiș:

ACOPERIȘUL este prevăzut cu o TERASĂ CU PISCINĂ, pentru relaxare, frumos decorată cu

două șezlonguri și umbreluțe, pentru ca soarele să nu deranjeze. Într-un colț este decorat cu un

ghiveci cu flori, iar în altul se află panoul fotovoltaic.

Localizarea elementelor din grădină sau din jurul casei:

GRĂDINA nu are dimensiuni foarte mari, însă, tocmai prin acest lucru dăruiește intimitate de

jur împrejurul casei. Gazonul este unul de calitate și pune în evidență frumusețea celorlalte plante

dar și a pomișorilor.

Este decorată cu două felinare cu panouri solare, care asigură un iluminat ―eco‖.

Îngrădirea este realizată cu material regenerabil, din lemn calitativ.

Aleile și treptele sunt reprezentate de mozaic din sticlă sau piatră și se află de jur împrejurul

casei.

88

LIFTUL exterior reprezintă un element modern în construcția casei și facilitează accesul la

etaj și pe terasă.

În concluzie, ceea ce se urmărește în viitor, pentru construirea unei căsuțe ecologice, este folosirea

energiilor neconvenționale și necesitatea de protejare și conservare a mediului înconjurător.

89

INDUCŢIA ELECTROMAGNETICĂ

Ciontoiu Paul Antonio, clasa a VI a

Liceul Teoretic ,,Marin Preda ,,Bucureşti

Coordonator: profesor Ionela Iordan

1. Consideraţii teoretice

A.Magnet. Magnetul este un material sau un corp care produce câmp

magnetic în jurul său. Acesta îi oferă proprietăţi particulare cum ar fi

exercitarea unei forțe de atracție asupra unui material feromagnetic sau

paramagnetic şi excitarea unei forţe de respingere faţă de un material

diamagnetic.

Magneţii pot fi de două categorii: magneţi naturali (de exemplu, orice

bucată de magnetit este un magnet natural) şi magneţi artificiali (obţinuţi, de exemplu, prin frecarea

unor bucăţi de fier cu un magnet natural).

Câmpul magnetic este caracterizat de o mărime vectorială B (deci oricărui punct i se asociază un

vector

) a cărui valoare are unitatea de măsură Tesla. Orientarea (direcţia şi sensul) poate fi

determinată cu ajutorul acului magnetic.

Momentul magnetic este un vector, notat

, care caracterizează câmpul magnetic. Pentru un

magnet în formă de bară,

este îndreptat, pentru orice punct al spațiului din jurul magnetului, de la

polul Sud către polul Nord, iar valoarea (magnitudinea) sa creşte cu

distanţa dintre poli.

Magnetizarea este un vector

al cărui modul este momentul

magnetic pe unitatea de volum din punctul considerat. Un magnet de

calitate în formă de bară poate avea un moment magnetic de

magnitudine și un volum de , deci o

90

magnetizare medie de

. Fierul poate avea o magnetizare de circa 10

6 A/m.

Între polii magnetului, se exercită o forță de atracție având modulul

unde: F este forta (newtoni)

si sunt intensităţile celor doi poli (A·m)·

este permeabilitatea mediului (T·m/A)

este distanţa dintre cei doi poli (m)

Materialele feromagnetice sunt materialele care sunt atrase de un magnet cu o forţa foarte

mare. Ex: Fe(fier),Co (cobalt), Ni (nichel) şi Gd (gadoliniu) doar la temperaturi mai mici decât 289K

( ).

Materialele paramagnetice sunt materialele care sunt atrase de magneţi dar cu o forţă mică.

Ex: Gd (gadoliniu) doar la temperaturi mai mari decât 289K, U(uraniu), Li(litiu), W(tungsten),

Cs(cesiu) etc.

Materialele diamagnetice sunt materialele care sunt respinse de magneţi. Ex: Bi (bismut)care

este cel mai diamagnetic material cunoscut, Hg (mercur), Cu (cupru),Si (silicon) etc.

B.Câmp magnetic

Orice magnet are în jurul său un câmp

magnetic.Câmpul magnetic este o mărime

fizică vectorială ce caracterizează spațiul din

vecinătatea unui magnet, electromagnet sau a

unei sarcini electrice în mișcare. Acest câmp

vectorial se manifestă prin forțele care acționează

asupra unei sarcini electrice în mişcare (forță Lorentz), asupra diverselor materiale

(paramagnetice, diamagnetice sau feromagnetice, după caz). Câmpul magnetic şi câmpul electric sunt

cele două componente ale câmpului electromagnetic. Prin variaţia lor, cele două câmpuri se

influenţează reciproc și astfel undele electrice și magnetice se pot propaga liber în spațiu sub formă

de unde electromagnetice.

C. Sarcină electrică

Sarcina electrică este o mărime fizică ce exprimă o proprietate fundamentală a particulelor

subatomice, care le determină acestora interacţiunile electromagnetice. Materia încărcată electric este

91

influenţată de câmpul electric, şi în acelaşi timp produce câmp electric. Interacțiunea dintre o sarcină

în mişcare și un câmp electromagnetic este sursa forței electromagnetice, care este una dintre cele

patru forțe fundamentale. O „distrugere‖ a sarcinilor electrice, nu este posibilă; este vorba de

„conservarea‖ sarcinilor (formă de energie).

O mişcare ordonată a particulelor încărcate într-o anumită direcție (în metale, aceste particule

sunt electronii) este cunoscută sub numele de curent electric.

D. Forță Lorentz

În electrodinamică, se numeşte forță Lorentz forța exercitată de un câmp

electromagnetic asupra unei sarcini electrice punctiforme q aflată în mişcare cu viteza v. Expresia ei

în funcție de câmpul electric de intensitate E şi câmpul magnetic B de inducţie este:

( )

E. Forța electromagnetică ( Laplace)

Experiența a demonstrat că asupra unui conductor parcurs de curent electric şi aflat într-

un câmp magnetic se exercită o forță magnetică. Analizând experienţele

lui Oersted, Ampère, Laplace a stabilit formula acestei forțe

care se exercită asupra unui segment

rectiliniu de conductor, numită şi forța lui Laplace:

unde: i = intensitatea curentului electric care străbate conductorul

= lungimea segmentului de conductor orientat în sensul curentului

= inducţia magnetică a câmpului (considerat uniform)

Forța lui Laplace este o manifestare macroscopică a forței lui Lorentz.

92

F. Curent electric

Curеntul electric reprezintă deplasarea dirijată a sarcinilor electrice. De asemenea, curentul

electric mai poate lua naștere într-un circuit electric dacă acesta este închis și este influențat de

o tensiune electromotoare variabilă, separată galvanic de acesta. Fenomenul este denumit inducție

electromagnetică.

G. Legea inducției electromagnetice

Legea inducției electromagnetice, formulată în 1831 de Faraday, este una din cele mai

importante legi ale electromagnetismului. Fenomenul numit inducție electromagnetică constă în

apariția tensiunii electromotoare induse de un flux magnetic variabil în timp. Acest fenomen permite

conversia diferitelor forme de energie în energie electrică. Enunțul acestei legi este: tensiunea

electromotoare indusă pe o curbă închisă este egală cu minus viteza de variație în timp

a fluxului magnetic prin orice suprafață deschisă mărginită de curba închisă. Exprimarea sa printr-o

formulă este:

unde: este tensiunea electromotoare (t.e.m), ΦB este fluxul magnetic.

Sensul forței electromotoare este dat de legea lui Lenz. Această versiune a legii lui Faraday se

referă strict doar la un circuit închis format dintr-o spiră infinită și nu este valabilă în toate

circumstanțele. Forma modificată, generalizată, numită ecuația Maxwell-Faraday este validă în orice

condiții.Michael Faraday a demonstrat experimental apariţia tensiunii electromotoare prin mişcarea

unui magnet față de o bobină sau reciproc.

H. Legea lui Lenz

Legea lui Lenz , numită după fizicianul Henry Lenz care a formulat-o în 1834, ea spune că

direcţia curentului indus într-un conductor de un câmp magnetic schimbător încât câmpul magnetic

creat de curentul indus este opus poziţiei iniţiale a câmpului magnetic schimbător.

2. Materiale necesare :- un suport de plastic , un electromagnet , o bucată de cupru sau aluminiu

- un senzor de proximitate , un electromagnet şi un bec

3. Mod de lucru

Experimentul 1:

93

Se va introduce electromagnetul în suportul de plastic şi bucata de cupru sau aluminiu va fi pusă în

interiorul suportului cu electromagnetului şi apoi bucata de cupru se va mişca din cauza inducţiei

electromagnetice

Experimentul 2:

Se va conecta becul la senzorul de proximitate şi se va mişca electromagnetul prin faţa lui.Senzorul

va trimite un semnal spre bec ce va aprinde becul ceea ce înseamnă că trece curent electric prin

conductoare deci se va forma un câmp magnetic ce va interacţiona cu cel al electromagnetului

4. Interpretarea rezultatelor.

În cadrul acestor experimente, se pune ăn evidenţă, producerea fenomenului de inducţie

electromagnetică.

5. Aplicaţii practice

Filozoful grec Thales din Milet* a fost primul care a cercetat forţa de atracţie ciudată a

feritului magnetic asupra fierului obişnuit, în 600 î.e.n. Au trecut multe secole până când s-a găsit o

utilizare practică a forţei magnetice, în busolele de navigaţie. În 200 e.n. chinezii utilizau deja o

formă rudimentară a busolei, dar în Europa a aparut doar în jurul anului 1200. Oare de ce se

poziţionează ferita magnetică întotdeauna în aceeaşi direcţie? Acest fenomen a rămas un mister de-a

lungul secolelor.

Motorul electric. Atunci când un fir electric drept, străbătut de un curent, este plasat într-un

câmp magnetic, asupra lui acţionează o forţă numită ―forţă electromagnetică‖. Aceasta forţă împinge

firul într-o anumită direcţie, care depinde de orientarea câmpului magnetic şi de sensul curentului

electric. Are loc atunci transformarea energiei electrice în energie mecanică. Forţa electromagnetică

produsă permite rotirea acelor unui ceas, vârfului unei maşini de găurit, a paletelor unui ventilator.

94

Trenul cu levitaţie magnetică**, sau Maglev, este un tren care utilizează câmpuri

magnetice puternice pentru a-şi asigura sustentaţia* şi a avansa. Spre deosebire de trenurile clasice,

nu există contact cu şina, ceea ce reduce forţele de frecare şi permite atingerea unor viteze foarte mari

(anumite sisteme ajung la 550 km/h). Termenul de maglev nu se referă numai la vehicule, ci şi la

interacţiunea dintre acestea şi calea de rulare.

6. Bibliografie

[1]. https://ro.wikipedia.org/wiki/Magnetism

[2]. Indrumator matematic si tehnic , editura Tehnică , Bucureşti , 1964

[3]. https:// MaterialeDidactice.ro

95

SECȚIUNEA 1- ScienceFair

Clasele IX – XII

Nr.crt Numele și

prenumele Titlul lucrării Școala

Profesor

coordonator

1 Rifai Abdul

Ciocea Mihnea Megen

Liceul Teoretic “Eugen

Lovinescu”, București

Mateescu

Adela

2 Dîrjan Andrei

Bogdan Andrei

Studiul mișcării rectilinii

uniforme cu ajutorul

robotului LineBit

Liceul Teoretic “Onisifor

Ghibu”, Sibiu

Avramescu

Dana

Avram Monica

3 Dobre Mircea Floppytron Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București

Turcu Simona

Negoiță Milena

4 Constantin Maria

Emilia

Bratu Marina

Aplicațiile

antocianinelor

Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București

Iordan Ionela

Bojoagă

Raluca

5 Ciobanu Teodor

Daniel

Metode de purificare a

apei

Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București

Iordan Ionela

Bojoagă

Raluca

6 Dinu Ana Maria

Ciobanu Ioana

Alexandra

Orășelul verde Colegiul Național “Gheorghe

Șincai”,București

Rusu

Contesina

96

MEGEN

Rifai Abdul și Ciocea Mihnea, clasa a XII-a

Liceul Teoretic “Eugen Lovinescu”, București

Coordonator: profesor Mateescu Adela

1. Consideraţii teoretice

Model Engine Test Bench (numit și ―Megen‖ prin prescurtare absurdă) este o platformă, construită

sub forma unui workbench (banc de lucru), făcută special pentru a facilita întreținerea, reparația și

testarea automodelelor, sau mai exact a motoarelor acestora. Workbench-ul are numeroși senzori

pentru măsurarea parametrilor de funcționare a subiectului, cum ar fi rotațiile pe minut, temperatura

și răspunsul la accelerație. Există, de asemenea, module specifice folosite la testarea diferitelor tipuri

de motoare precum cele cu aprindere prin scânteie, cu aprindere prin compresie, cele cu răcire prin

aer sau cu răcire lichidă, dispunând chiar și de un alternator (pentru motoarele care au scripete pentru

utilizarea acestuia). Interfața cu utilizatorul se desfășoară prin intermediul a două LCD-uri, senzorii

măsurând în timp real parametrii motorului, afișându-le numeric și, în același timp, sub formă de

graf. La finalul sesiunii, datele înregistrate sunt salvate pe un card microSD pentru evaluarea și

compararea acestora cu cele ale altor subiecte, sau ale aceluiași subiect în urma unor modificări.

2. Materiale necesare

La dezvoltarea platformei s-au folosit: o placă de dezvoltare Arduino, un senzor hall YS-27, o

termocuplă MAX6675, cititor de card microSD, două LCD-uri ST7735, un modul step-down

LM2596, diferiți rulmenți, țevi filetate, un rezervor de combustibil și un rezervor de lichid de răcire

cu pompă submersibilă.

Ca subiect de test se va folosi motorul Super Tigre G27 CX, cu capacitatea cilindrică de

4.4cm³, dispunând de următoarele modificări: rulmenți aftermarket SKF și Novarossi, cilindru portat

și lustruit, carburator Kyosho KE-21 și cap cilindru cu răcire lichidă, lucrat special pentru G27 CX.

97

3. Mod de lucru

Platforma în sine este făcută din lemn de cireș, pe care s-au montat întâi modulele, apoi senzorii și

mount-urile motorului. În final s-au montat rezervoarele (combustibil și lichid de răcire), și LCD-

urile.

4. Aplicaţii practice

Megen a fost conceput în special pentru a observa în timp real efectele modificărilor realizate

motoarelor, astfel facilitând experimentarea asupra acestora în diferite scopuri, dar în special în

scopul căutării nesfârșite a performanței.

5. Bibliografie ( se va trece sub forma :numele autorului – titlul lucrarii, editura, anul apariției, sau în

cazul site-urilor, link-ul către pagina respectivă)

Wikipedia – Dynamometer, https://en.wikipedia.org/wiki/Dynamometer

Total911 – Air-cooled vs water-cooled, https://www.total911.com/thought-of-the-day-air-cooled-vs-

water-cooled/

98

STUDIUL MIȘCĂRII CU AJUTORUL ROBOTULUI LineBit

Dîrjan Andrei și Bogdan Andrei, clasa a XI-a

Liceul Teoretic “Onisifor Ghibu”, Sibiu

Coordonatori: profesor Avram Monica și Arvunescu Dana

1. Considerații teoretice:

Lucrarea este o aplicație practică pentru studierea mișcării rectilinii și circulare în orele de fizică,

la clasa a VI-a și a IX-a. Robotul construit de noi poate fi programat prin intermediul platformei Arduino.

Partea electronică a robotului constă într-o placă Arduino nano la care sunt conectate drivere-le de

motoare, un senzor de linie și o placă Arduino uno la care este montat un suport pentru microcard SD.

Traseele pentru studiul mișcării rectilinii și circulare conțin porțiuni unde linia neagră este

întreruptă pentru că robotul este programat să memoreze pe cardul SD timpul înregistrat când senzorul nu

mai depistează linia neagră. La traseul rectiliniu linia neagră este întreruptă la fiecare jumătate de metru,

iar la traseul circular există o singură întrerupere a cercului, cercul având circumferința de un metru.

După studierea mișcării uniforme putem modifica anumiți parametri în program astfel încât

mișcarea să devină uniform accelerată.

Datele memorate pe card pot fi descărcate pe calculator și prelucrate.

Ca aplicație suplimentară pentru recunoașterea diferitelor tipuri de mișcare am desenat un traseu

complex pe care se deplasează robotul.

2. Materiale necesare:

Robotul Arduino

Placa pe care se deplasează Robotul LineBit, 2.07x2.8m

Calculator

3. Mod de lucru:

Robotul este pus în mișcare urmând traiectoriile marcate anterior, cu bandă neagră, pe placa de

mișcare. Robotul memorează pe cardul SD timpul înregistrat la întreruperea liniei. La traseul rectiliniu se

99

înregistrează timpul la fiecare jumătate de metru, iar la traseul circular timpul este înregistrat după fiecare

parcurgere a cercului care are circumferința de un metru.

Pentru clasa a VI-a se fac măsurători doar pentru mișcarea rectilinie uniformă și doar se observă

celelalte tipuri de mișcări. Pentru clasa a IX-a se fac măsurători pentru mișcarea rectilinie uniformă,

pentru mișcarea rectilinie uniform variată și pentru mișcarea circulară. Fișele de lucru pentru elevi sunt

anexate.

4. Datele experimentale:

Pentru mișcarea rectilinie

Nr. Poziția față

de reper (x)

Distanța parcursă

(x =x-x0)

Momentul de

timp (t )

Intervalul de

timp

(t =t-t0)

V=x/t Observații

1 0.5m 0.5m 0.7s 0.7s 0.714m/s m.r.a

2 1m 0.5m 1.25s 0.55s 0.9m/s m.r.u

3 1.5 m 0.5m 1.8s 0.55s 0.9m/s m.r.u

4 2 m 0.5m 2.35s 0.55s 0.9m/s m.r.u

5 2.5 m 0.5m 2.9s 0.55s 0.9m/s m.r.u

6 3 m 0.5m 3.45s 0.55s 0.9m/s m.r.u

Observații: pe intervalul 0-0.7s mișcarea a fost accelerată, iar apoi rectilinie uniformă.

Pentru mișcarea circulară R=16cm

Nr. Nr

rotații

N

Distanța

parcursă

d=N∙2R

Intervalul

de timp

t

Viteza

liniară

d/t

Viteza

unghiulară

α/t

Perioada

t/N

Frecvența

N/t

1 1 1m 1.60 s 0.625 3.925 rad/s 1.6s 0.625 rot/s

2 2 2m 2.99 s 0.67m/s 4.20 rad/s 1.495 0.67 rot/s

3 3 3 m 4.38 s 0.68m/s 4.30 rad/s 1.46 0.68 rot/s

4 4 4 m 5.77 s 0.69m/s 4,35 rad/s 1.44 0.69 rot/s

100

5. Interpretarea rezultatelor:

După calcularea vitezei și accelerației pentru mișcarea rectilinie, respectiv vitezei unghiulare și frecvenței

pentru mișcarea circulară, elevii recunosc tipurile de mișcare studiate. Valorile sunt preluate de pe

calculator, pot fi prelucrate tot pe calculator sau pe fișele de lucru primite. După efectuarea calculelor se

realizează graficele mișcării, pe calculator sau pe hârtie milimetrică, în funcție de nivelul clasei.

6. Aplicații practice: Robotul a fost realizat de noi, programat în orele de informatică și folosit

pentru experiment în orele de fizică, pentru elevii clasei a VI-a și a IX-a. Intenționăm să dezvoltăm

aplicațiile practice, să găsim aplicabilitate robotului și la alte materii.

7. Bibliografie:

Mihaela Garabet, Raluca Constantineanu, Gabriela Alexandru, Manual fizică clasa a VI-a, EDP, 2018

Vasile Fălie, Rodica Mihalache, Manual fizică clasa a IX-a, EDP, 2011

https://www.arduino.cc/en/Tutorial/HomePage?from=Main.Tutorials

Proiectul poate fi vizionat aici: https://youtu.be/JjTtN0pOTN8

101

FLOPPYTRON

Dobre Mircea, clasa a XII-a

Liceul Teoretic “Marin Preda”, București

Coordonatori, profesor Turcu Simona și Negoiță Milena

Lucrarea de față are drept scop realizarea unui dispozitiv inedit, din piese vechi, reciclate, care,

programat corespunzător, să fie apt să cânte și să ne încânte.

De-a lungul timpurilor, omul a căutat să transforme zgomotele, fo los ind mai întâi

instrumentele clasice de percuție, iar apoi prin organizarea și selectarea efectelor de zgomot în

realizarea unor imagini artistice aparte. Muzica, prin natură și conținutul ei expresiv, este

capabilă să atribuie nu numai sunetelor, ci și zgomotelor calități estetice, dar ea nu poate să

accepte zgomotul că principiu de creație.

Prin definiție, conform Dicționarului Explicativ Român, sunetul este o ― vibrație a particulelor

unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche‖. Acesta se transmite cu 331 metri pe secundă,

la nivelul mării, în aer.

Sunetul este o undă longitudinală, ceea ce înseamnă că particulele mediului prin care acesta se

propagă au doar vibrații după o direcție paralelă cu direcția de propagare a undei. Sunetul provenit de

la un instrument musical, o boxa sau din vorbirea curentă forțează moleculele de aer să se miște

înainte și înapoi, modificând ușor presiunea aerului, pe măsură ce înaintează. Aceste mici variații ale

presiunii sunt detectate de timpan, transmise prin lichidul din urechea internă. Cilii prezenți în

urechea internă îl detectează și îl convertesc în semnale chimice pentru nervul acustic. Acesta le

trimite către creier care procesează informația.

Sunetele se caracterizează prin frecvență, aceasta fiind definită ca numărul de oscilații

complete effectuate în unitatea de timp. Intervalul de frecvențe pe care urechea umană le poate auzi

se situează între 16Hz (frecvențe joase numite și infrasunete) și 20kHz (frecvențe înalte cunoscute și

sub denumirea de ultrasunete).

102

Se poate spune despre un sunet că este muzical dacă frecvența să este determinabilă, ceea

ce-i conferă capacitatea de a fi utilizat în sistemele muzicale de intonație - melodice sau

armonice.

Fiecărei frecvenţe a sunetului i se poate asocia o notă muzicală. Astfel, aranjând sunetele emise

într-o ordine potrivită , se poate obține o melodie.

Pasionat de tehnologie si la curent cu tot ceea ce se intamplă pe platformele de specialialitate

mi-am propus să îmbin cele doua

pasiuni ale mele, muzica cu tehnologia

şi aşa a apărut Floppytron!

Ce este floppytron?

Un dispozitiv realizat din floppy

disk-uri. Acestea se mișcă înainte și

înapoi cu un număr de ―pași‖. La

fiecare mișcare ele emit sunete. Cum

fiecare sunet are o frecvență specifică, fiecare mișcare va emite, în consecință, o notă muzicală.

Am folosit Floppy disk-uri vechi de calculator, le-am conectat la o placă de dezvoltare arduino

si alimentate cu o sursă de calculator modificată, rezonează la diferite frecvenţe controlate de un soft

de pe calculator. Floppytron reproduce diverse ritmuri ale

melodiilor folosind fişierele midi. Aceste fişiere nu conţin

sunet inregistrat dar conţin date pe care produsul meu le

utilizează pentru a produce muzică.

Materiale folosite

8x Floppy Disk 3.5inch cât mai vechi

1x Arduino Uno pentru controlul floppy disk-urilor

4m cablu rosu/negru 1.5mm pentru alimentarea

floppy disk-urilor

4m cablu subţire rosu 0.5mm pentru controlul

floppy disk-urilor

1x cablu micro-usb pentru conectarea proiectului la calculator

1x cablu mini-usb pentru conectarea arduino-ului la port-ul micro-usb

2x comutator pentru controlul alimentării floppy disk-urilor

103

12x borne alimentare pentru conectarea si deconectarea ușoară a alimentării

8x mufe tip banana pentru conectarea si deconectarea ușoară a alimentării

30+ header pini tip mamă pentru conectarea cablurilor de control la arduino

2x led roşu pentru a indica faptul că proiectul este alimentat dar nu este pornit

2x led verde pentru a arata când proiectul este alimentat si pornit

4x rezistenţe 220ohm pentru alimentarea led-urilor

1x port micro-usb pentru conectarea proiectului la calculator

1x sursa ATX pentru alimentarea proiectului

2x doze electrice pentru montajul bornelor

1x placaj de teste pentru conectarea firelor de control la arduino

100g x cositor pentru lipirea firelor

104

4x rezerve plastic pentru pistol de lipit pentru lipirea componentelor pe placaj

1x placaj de lemn pe care este construit proiectul

20+ coliere plastic pentru aranjarea cablurilor

Setari hardware

Pe o unitate de dischetă standard pinii sunt folosiţi pentru a interacţiona cu acesta prin

semnale electrice. Primul pas a fost să stabilesc corect ordinea pinilor pentru a putea realiza

conexiunile dorite.

Pin-ul 12(/DRVSB) al floppy disk-ului a fost conectat la împământarea floppy-ului pentru a

porni motoraşul. Apoi, pin-ul 18(/DIR) l-am conectat la pin-ul 2 de la arduino pentru a selecta

direcţia de mers a motoraşului respectiv acelui floppy disk.

Prin conectarea pin-ului 20(/STEP) arduino porneşte motoraşul un interval de timp bine

stabilit pentru a crea diferite frecvenţe conform fisierului midi inserat in soft-ul care rulează pe

calculatorul, cel care controlează arduino-ul printr-o conexţiune de tip serial. Transmisiile seriale de

date au la bază transmiterea pachetelor de informaţii printr-un mediu de transmisie a semnalelor într-

un singur şir sau serial. Pentru interconectarea dispozitivelor ce constituiau rețeaua nu este necesară

folosirea unui switch, conexţiunea facându-se de la un dispozitiv la celălalt, iar la capătul şirului se

montează un dispozitiv terminal. Floppy disk-urile le-am alimentat in paralel la tensiunea de 5V DC

asigurată de o sursă de calculator ATX modificată de mine.

Setări Arduino

Arduino este o companie open-source ce produce plăci de dezvoltare bazate

pe microcontrolere și soft destinat funcționării și programării acestora. Include și o comunitate

gigantică care se ocupă de distribuirea și

creaţia de proiecte ce au ca scop crearea de

dispozitive care pot controla diverse

activități/proiecte din lumea reală.

Arduino dispune de conectori standard, care

permit utilizatorului să conecteze plăcuța cu

procesorul la diferite module, ce comunică cu

Arduino direct prin pinii digitali sau

analogici. La nivel conceptual, când se

folosește Arduino, programarea tuturor plăcuțelor se face prin conexiune serial.

105

Plăcuțele Arduino , ca şi in cazul proiectului meu sunt programate prin USB, având integrate

cipuri de conversie USB-serial, cum ar fi FTDI FT232, iar pentru ca pinii folosiţi sa fie accesaţi şi de

alte circuite, placuţa are expusi mulţi dintre pinii de intrare/ieşire ai microcontrolerului.

Am instalat ultima versiune de Arduino IDE pentru a putea incărca soft-ul care rulează pe

placuţa de dezvoltare arduino, soft pe care l-am descărcat de pe GitHub. (link in bibliografie) Aici

trebuie să te asiguri că nu sunt erori de compilare sau de incărcare incă de la inceput, altfel proiectul

nu va avea succes.

Setări de control pe calculator

Dupa descărcarea software-ului necesar am fost nevoit să fac anumite modificări ale acestuia

din cauza faptului că interfaţa grafică a software-ului nu rula pe rezoluţia specifică calculatorului

meu.

Apoi am deschis aplicatia „MoppyControlGUI‖ si am facut operaţiile necesare conexiunii de

tip serial dintre software-ul in cauza si arduino. Pasul următor a fost selectarea fisierului de tip midi

prin care am controlat sunetele emise de Floppytron. Jumătatea inferioară a aplicaţiei conţine

fragmente Javascrip folosite pentru a determina ce canale MIDI vor fi redactate pe fiecare floppy

disk. Cum fişierele midi nu au fost concepute pentru a fi folosite cu floppy disk-uri, a fost necesară

folosirea mai multor script-uri.

Proiectul a fost utilizat practic și la orele fizică la capitolul Acustică, iar la de informatică

Cap. Unitatea Centrală – Rolul si funcțiile componentelor unui calculator.

„Studiază mai întâi știința și continuă apoi cu practica născută din această știință” -

Leonardo da Vinci

Bibliografie

[1] – HristevAnatolie- Mecanică și Acustică, Editura APH, București, 1998

[2] – Buican George – Elemente de acustică muzicală, EdituraTehnică, București 1958

[3] – https://github.com/SammyIAm/Moppy2

[4] – https://www.youtube.com/watch?v=C3dU5u4xXaY

106

ORĂȘELUL VERDE

Dinu Ana-Maria și Ciobanu Ioana Alexandra, clasa aXI-a

Colegiul Național „Gheorghe Șincai”, București

Coordonator: profesor Rusu Contesina

1. Considerații teoretice

Interdisciplinaritatea se realizează prin intersecția cunoștințelor dobândite de elevi la două sau

mai multe discipline de studiu. Abordarea interdisciplinară pornește de la ideea că ―nicio disciplină

de studiu nu este un domeniu închis, așa cum nici viața nu este împărțită pe discipline‖ (J. Moffet).

Prin tratarea interdisciplinară noțiunile sunt asimilate mai ușor și își găsesc aplicabilitatea în viața de

zi cu zi, fapt care duce la motivarea elevului să învețe, să descopere, să folosească...

Competența interdisciplinară a fizicii este demonstrată de dezvoltarea astronomiei, biologiei,

chimiei și geofizicii, care se bazează pe legile fizicii, legi universal valabile, fără de care multe dintre

„problemele‖ omenirii ar ramane în „incertitudine‖. Descoperirile fundamentale din fizică pot

conduce la aplicații tehnologice, în toate domeniile de activitate, menite să schimbe lumea în care

trăim.

Energiile regenerabile sunt considerate în practică, energiile ce provin din surse care fie că se

regenerează de la sine în scurt timp, fie sunt surse practic inepuizabile. Termenul de energie

regenerabilă se referă la forme de energie produse prin transferul energetic al energiei rezultate din

procese naturale regenerabile.

Obiective

1. Identificarea formelor de energie regenerabilă ce pot fi folosite pentru o casă.

2. Informarea asupra modului de funcționare a fiecărei forme de energie regenerabilă.

3. Formarea și dezvoltarea competenței de a comunica, de a coopera și interacționa adecvat.

4. Promovarea beneficiilor utilizării acestor forme de energie.

2. Materiale necesare:

- informații dobândite folosind internetul și diverse publicații

- polistiren extrudat

107

- leduri

- acumulatori

- contacte

- conductori de joasă tensiune

- celule fotovoltaice

- micromotor electric

- seringi

- electrozi grafit

- silicon

- lemn- plante de plastic

- vopsea

3. Mod de lucru

-stabilirea activităților

-realizarea diagramei Grantt

-realizarea machetei

4. Activități

A1. Aplicarea chestionarului și prelucrarea datelor.

A2. Stabilirea etapelor proiectului;

A3. Documentarea și colectarea datelor;

2.1. Identificarea formelor de energie regenerabilă ce pot fi folosite pentru o casă.

2.2. Informarea asupra modului de funcționare a fiecărei forme de energie

regenerabilă.

A4. Confecționarea materialelor în vederea realizării produselor proiectului;

A5. Realizarea machetei.

Diagrama Grantt

Activitatea Aprilie Mai

S1 S2 S3 S4 S1 S2 S3 S4

A1

A2

108

A3

A4

A5

5. Date experimentale

Energia din surse regenerabile în UE a crescut puternic în ultimii ani. Mai concret, ponderea

energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie a ajuns la o valoare aproape dublă în

ultimii ani, de la aproximativ 8,5 % în 2004 până la 17,0 % în 2016.

6 Interpretarea rezultatelor

Sursele regenerabile de energie sunt comori energetice neexploatate în România. Creşterea

eficienţei energetice are o contribuţie majoră la realizarea siguranţei alimentării, dezvoltării durabile

şi a competitivităţii, la economisirea surselor energetice primare şi la reducerea emisiilor de gaze cu

efect de seră. Energia electrică utilizată în exploatarea clădirilor este destinată realizării unui mediu

interior sănătos şi confortabil (încălzire în perioada rece a anului şi răcire în perioada caldă),

iluminatului şi ventilării. Valorificarea potenţialului surselor regenerabile de energie conferă premise

reale de realizare a unor obiective strategice privind creşterea siguranţei în alimentarea cu energie

prin diversificarea surselor şi diminuarea ponderii importului de resurse energetice, respectiv de

dezvoltare durabilă a sectorului energetic şi protejarea mediului înconjurător.

6. Aplicații practice

Folosirea energiei din surse regenerabile prezintă numeroase beneficii potențiale, inclusiv

reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, diversificarea aprovizionării cu energie și reducerea

dependenței față de piețele de combustibili fosili (în special, față de piața petrolului și a gazelor).

Astfel, energia luminii solare, a vânturilor, a apelor curgătoare, a proceselor biologice și a căldurii

geotermale pot fi captate de către oameni utilizând diferitele procedee.

7. Bibliografie

C. Bulac, M. Eremia – Dinamica sistemelor electroenergetice. Editura Printech, 2006

Pătraşcu R., Răducanu C., Dumitrescu I.S. – „Utilizarea Energiei – Partea I-a‖, Editura

Universul Energiei & Editura BREN, Bucureşti 2004

Cazan G. – ―Eficienţa energetică a clădirilor şi calitatea mediului interior‖ din ―Ştiinţă şi

Inginerie, vol. 15‖, Editura AGIR, Bucureşti, 2009

109

Cazan G. – ―Surse regenerabile de energie şi dezvoltare energetică durabilă‖ din ―Ştiinţă şi

Inginerie, vol. 17‖, Editura AGIR, Bucureşti, 2010.

Cazan G. – ― Energiile regenerabile şi încălzirea clădirilor‖ din ―Ştiinţă şi Inginerie, vol. 17‖,

Editura AGIR, Bucureşti, 2010.

www.wikipedia.ro

110

METODE DE PURIFICARE A APEI

Ciobanu Teodor-Daniel , clasa a XI-a

Liceul Teoretic ,,Marin Preda” Bucureşti

Coordonatori: profesor Iordan Ionela si Bojoagă Raluca

1. Consideraţii teoretice

La fel ca și aerul, apa este un element vital pentru sănătatea oamenilor, a plantelor și a

animalelor. Oamenii se simt obosiți atunci când nivelul de apă din organism scade cu 2%, iar în

momentul în care acesta a scăzut cu 9% apar probleme grave de sănătate. Deşi planeta noastră este

formată din aproximativ 70% apă, doar 1% este apă dulce, bună de băut. Apa dulce este potabilă, însă

pentru a nu avea probleme, apa trebuie tratată. Prin urmare, cum putem obține o apă care nu conține

bacterii sau compuși toxici, dar care își păstrează proprietățile benefice organismului?

Proprietăţile fizico-chimice ale apei

Figura 1. Formula chimică a apei Figura 2. Structura moleculară a apei

După cum ştim, apa este un compus chimic al hidrogenului şi oxigenului cunoscut sub formula

chimică H2O. Comparativ cu lichidele obişnuite care devin mai dense când se răcesc, apa îşi atinge

densitatea maximă la temperatura de 4°C. Sub, dar şi peste această temperatură, apa are o densitate

mai redusă.

111

Apa are capacitate termică ridicată, cu impact crucial asupra vieţii. Temperatura în oceane poate fi

între -2 şi 35 °C, în timp ce pe continente se înregistrează variaţii de temperatură între -70 şi +57 °C.

Apa reuşeşte să transporte căldura mai uşor decât oricare alt lichid cu excepţia mercurului, ceea

ce face ca temperatura să fie aproximativ aceeaşi în diferitele părţi ale organismului

În stare naturală, apa nu este un bun conductor al electricităţii, dar mai bun decât alte lichide datorită

ionizării proprii şi anume abilitatea de a reacţiona şi a forma ioni de hidroxid OH-şi hidroniu H3O+.

După ce am aflat atât de multe informații despre apă , putem să punem într-un context

următoarele informații despre metodele de purificare.

I. Metode convenționale de purificare a apei

Filtre cu osmoză inversă - filtrează apa de la bucătărie, cu ajutorul sistemului de osmoză

inversă. Prin sistemele de osmoză inversă se filtrează până la 98% din impuritățile organice și

anorganice, cu grosimi de până la 0,0001 microni. Acest lucru se obține cu ajutorul membranei

osmotice și a mai multor prefiltre care au rolul de a elimina substanțele chimice din apa intrată în

sistemul de filtrare.

Filtre cu sită de inox – soluția ideală pentru a elimina substanțele contaminate precum nisipul,

rugina, microrganismele și sedimentele.

Denitrificatoare - sunt stații automate care realizează purificarea apei prin trecerea acesteia

printr-un filtru, așezat peste un strat de nisip cuarţos. Acestea au rolul de a schimba nitrații cu cloruri,

crescând proporțional concentrația acestora, fără a afecta sănătatea. Sedimentare, coagulare, filtrare

(fizică sau biologică), apoi dezinfecție. Se mai folosesc, opțional, procedee de mineralizare,

demineralizare, dezactivare,floculare mecanică, despumare etc.

Figura 3. Filtre cu osmoză inversă Figura 4. Denitrificatoare

112

Demineralizarea poate viza dedurizarea, deferizarea sau demanganizarea. Deși remineralizările se

fac adesea cu schimbători de ioni , dezinfecția se face, de regulă, prin clorinare (cu clor, cu dioxid de

clor,cu cloramină), dar și prin ozonizare, iodurare sau bromurare sau cu argint, permanganat de

potasiu etc.

Dezavantajele metodelor convenţionale

Metodele chimice sau fizice folosite în uzine sau în laboratoare pot distruge majoritatea

microorganismelor ,dar în același timp, lăsând apa în contact cu diferiți factori externi și substanțe

chimice, aceasta poate conține anumite elemente dăunătoare corpului uman.

II. Metode neconvenţionale de purificare a apei

Purificarea apei cu coji de banane - cojile de banane sunt bogate în compuși organici care

au capacitatea nu numai de a reține metalele grele (mercurul sau cuprul) dar și de a distruge

microorganismele din apă.

O coajă de banană este suficientă pentru a purifica 5 litri de apă . Ce trebuie să faci?

a. Spală foarte bine banana înainte de a-i folosi coaja.

b. Umple un recipient cu apă și introdu coaja de banană.

c. Lasă coaja de banană să acționeze 12 ore, la loc răcoros.

d. Scoate coaja de banană și bucură-te de gustul delicios al apei.

Purificarea prin fierbere - pentru a distruge microorganismele prezente în apă, aceasta trebuie

să fiarbă cel puțin 1 minut și maxim 10 minute.

Departamentul de Sănătate de Stat de la Washington recomandă fierberea apei susținând că este una

dintre cele mai eficiente modalități de purificare a apei.

Figura 5. Purificarea apei prin fierbere Figura 6. Apa de var

Apa de var :

Câteva picături din aceasta, introdusă în apa de băut, ținută la lumina soarelui, îi dă puternice

calități antiseptice. Cercetătorii de la Școala de Sănătate Publică ―Johns Hopkins Bloomberg‖, SUA,

113

au experimentat efectul varului și al sucului de lămâie asupra apei dintr-un recipient, contaminat

intenționat cu bacteria E.coli. și cu alte bacterii, din aceeași grupă.

Dezavantajele metodelor neconvenţionale

Aceste metode sunt folositoare dar nu în totalitate deoarece nu au o capacitate foarte mare de

distrugere în cazul anumitor microorganisme. Realizate incorect pot fii nefolositoare și, totodată ,

acest lucru poate avea un impact major asupra corpului uman.

2.Materiale necesare:

Vată

Cărbune activ sub formă de pastile

Tifon

Mărgele de diferite mărimi

Nisip

Cretă (Carbonat de calciu)

Apă potabilă

3. Mod de lucru

Purificarea apei cu carbune activ și argint:

În eficacitatea cărbunelui activ în procesul de tratare a apei nimeni nu se îndoiește ; acesta este

utilizat pe o scară largă în filtre pentru purificarea apei. Carbonul activ îmbunătățește aroma și

gustul apei, înlătură diverse mirosuri de impurități, absoarbe o mare parte semnificativă a

substanțelor nocive. Purificarea apei cu carbune activ: Pentru această metodă, am făcut un

experiment. Am pus într-un recipient apa contaminată cu nisip și CaCO3 (Carbonat de calciu), Fig.7.

Am vrut să filtrăm această apă cu două metode, mai întâi cu un filtru de carbon activ Fig 8. (baza

filtrului realizat din vată), Fig. 9 (am pus niște praf de cărbune activ pentru al doilea strat), Fig 10 (

tifon pentru cel de-al treilea strat), Fig. 11(pentru impuritățile mai mari am folosit niște mărgele cu

diferite dimensiuni) pentru impuritățile fizice (în acest caz doar fizice) și impuritățile chimice și

purificarea cu argint pentru orice bacterii sau orice microorganisme dacă argintul rămâne un timp ce

în acea apă ( între 4-12 ore) vom folosi un lănțișor de argint 925/999 Fig 12 și Fig 13.

Fig.2.3

114

Fig. 7 Fig.8. Fig.9 Fig.10

În primul rând, am contaminat apa turnată într-un recipient cu nisip și cretă. Pentru a fabrica

filtrul am pus în straturi vata la bază, am luat pastilele de cărbune activ pe care le-am pisat fin și am

presărat praful peste vată. Am luat o bucată de tifon pe care am împăturit-o și am așezat-o peste

cărbunele activ, urmând să așezăm mărgelele peste tifon. După acestea , am așezat filtrul peste un

recipient unde se află lănțișorul de argint și am început să turnăm apa. Am ales să folosim lanțișorul

acum pentru ca apa ipotetic contaminată cu microorganisme să aibă contact mai rapid cu metalul

antiseptic.

Fig.11

Fig..12 Fig..13

4. Aplicaţii practice

Pentru a trăi avem nevoie nu numai de apă propriu- zisă ci și de apă curată , pe care o putem

bea sau folosi la mâncare. Apa curată poate fi obținută atât în laborator sau în uzinele specifice cât și

la domiciliu, prin diferite metode, câteva dintre acestea fiind prezentate în acest proiect.

115

5. Bibliografie: https://www.imaconcept.ro/3-metode-eficiente-de-purificare-ape

https://www ecology.md/md/page/metode-de-purificare-a-apei-la-domiciliu

https://www.imaconcept.ro/3-metode-eficiente-de-purificare-apei/

116

ANTOCIANINELE – APLICAȚII NEOBIȘNUITE

Constantin Maria Emilia, Bratu Marina, clasa a XI-a

Liceul Teoretic „Marin Preda” Bucureşti

Coordonatori: profesor Bojoagă Raluca si Iordan Ionela

1. Consideraţii teoretice

I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Antocianinele reprezintă o grupă largă de coloranți vegetali naturali, extrași din fructe sau

flori și frunze .Numele acestor compuși provine din limba greacă unde anthos – floare și kyanos -

albastru.[1]

Antocianinele sunt pigmenţi vacuolari solubili în apă ce dau țesuturilor vegetale culori diferite

de la roșu la violet și până la albastru închis. În plante, cele mai răspândite antocianine sunt cianidina,

delfinidina, malvidina, pelargonidina, peonidina şi petunidina, cu o distribuție în natură de 50 %, 12

%, 12 %, 12 %, 7 % şi respectiv 7 %, acestea regăsindu-se aproape exclusiv ca şi antocianine.[2]

Culoarea majorității florilor, fructelor în special a fructelor de pădure este rezultatul unei combinaţii

de antocianine și antocianidine.

Antocianidinele sunt compuși care derivă de la 2-fenil-benzopirenă (2-fenil-cromenă). Ei

sunt principalii pigmenţi care dau culoarea roşie şi albastră florilor şi fructelor. Se găsesc în natură de

obicei sub formă de glicozide, care poartă numele de antociani. Cele mai importante antocianidine

sunt: pelargonidina, cianidina şi delfinidina.

Structurile de bază ale antocianilor (antocianidinele) din figura 1,

determină proprietăţile lor chimice conducȃnd la implicaţii ȋn stabilitatea acestora, culoarea,

reactivitatea, precum și proprietăţile antioxidante.

117

Figura 1. Structurile principalelor antocianidine

https://www.scribd.com/document/203239687/Antociani

Pelargonidina se află în florile de muşcată, cianidina în florile de cicoare şi de centauree,

delfinidina în florile de nemţişor (Delfinum consolida). Prin metilarea antocianidinelor menţionate, se

obţin noi pigmenţi cu culori diferite, cum sunt: peonidina, pentunidina şi malvidina. Antocianii se

găsesc în flori singuri dar şi în amestec cu alţi pigmenţi, formând o varietate mare de culori. Florile

roz, roşii, roşu aprins conţin predominant pelargonidină, florile purpurii şi vişinii conţin cianidină.

Antocianii sunt solubili în apă şi alcool, greu solubili în eter, benzen şi cloroform. Se extrag

cu apă sau alcool în mediu de acid clorhidric. Din extractul obţinut, dacă se adaugă eter, precipită

clorura de antocian. Cu acizii minerali antocianii formează săruri de culoare roşie, stabile la diluare

(spre deosebire de flavone). Antocianidinele cu grupări hidroxilice învecinate formează cu metalele

(Al, Fe) complecşi de culoare albastră.[3]

118

Figura 2. Culori ale antocianinelor Figura 3. Arţarul japonez

ȋn fructele de pădure

Marea parte a copacilor au evoluat astfel încât să producă molecule de antocianine atunci

când este soare și frig toamna. Pigmentul roșiatic se manifestă și în unele frunze care abia

înmuguresc, lucru care explică de ce sesizăm această nuanță în cazul anumitor plante.

Culoarea frunzelor depinde de substanţele chimice care se sintetizează în frunzele lor. Dacă

clorofila și antocianina coexistă în corpul unei plante, culoarea frunzelor ar putea căpăta o nuanţă

arămie, precum în cazul frasinilor. Iar în concentraţii ceva mai mari, antocianinele vor face ca o

frunză să aibă culoarea roșu până la mov, la fel ca în cazul arţarilor japonezi.

În plus, frunzele pot căpăta culori mai variate odată ce toamna se apropie. Una dintre

explicaţii este că în momentul în care ziua devine mai scurtă iar noaptea mai lungă, lumina necesară

fotosintezei respectiv producţiei de clorofilă nu mai este suficientă iar, în situaţia diminuării

procesului de producere a clorofilei, culoarea frunzelor se modifică. În acest fel, în timp ce frunzele

se usucă, pigmenţii se combină și dau naștere culorii maronii.[4]

II. TEORIA VEDERII CROMATICE

Ştiinţa culorii, denumită „cromatică‖, include printre altele percepera culorii de către ochiul

uman, originea culorii în diversele materiale, teoria culorii în artă şi aspectele fizice ale culorii în

spectrul electromagnetic. Lumina monocromatică este o radiaţie electromagnetică perfect

sinusoidală. Lumina monocromatică (ideală) se caracterizează prin puterea transportată şi

prin frecvenţa oscilaţiei. Lumina monocromatică este vizibilă pentru ochiul uman numai dacă

lungimea de undă se încadrează între aproximativ 380-400 nm şi 700-760 nm (sau frecvenţa ei este

între aproximativ 750 THz şi 430 THz).

119

Se numeşte culoare percepţia, de către ochi, a uneia sau a mai multor frecvenţe (sau lungimi

de undă) de lumină. Lumina produsă de o sursă luminoasă este, în general, un amestec (o sumă) de

radiaţii electromagnetice de diferite lungimi de undă şi intensităţi, adică o suprapunere de radiaţii

monocromatice.[10]

Descompunerea spectrală a luminii constă în izolarea radiaţiilor de diferite lungimi de undă,

aceasta putând fi realizată prin :

* dispersia luminii (variaţia indicelui de refracţie al unui material transparent în funcţie de lungimea

de undă) prin trecerea luminii prisme optice. Un fenomen similar are loc în cazul curcubeului.

* difracţia luminii printr-o reţea de difracţie.

Rezultatul acestei descompuneri este spectrul, numit astfel de către Isaac Newton de la

cuvântul latin pentru apariţie.

Figura 4. Dispersia luminii Figura 5. Curcubeu dublu

Percepţia culorilor de către ochi, de fapt, de către creier, este complicată de faptul că,

analizatorul vizual compară culoarea luminii reflectate de un obiect cu culorile luminii din mediu.

Sinteza aditivă a unei culori constă în obţinerea luminii de o anumită culoare prin combinarea unor

surse de lumină de diferite culori fixate, numite culori primare. Sinteza aditivă se realizează, de

exemplu, în tuburile catodice ale televizoarelor şi monitoarelor de calculator, precum şi în

monitoarele TFT şi în videoproiectoare.

În cadrul sintezei substractive, culoarea se obţine prin filtrări succesive ale unei surse albe

prin filtre de diferite culori şi „tării‖ ale filtrării. Filtrarea se face, de obicei, prin plasarea unei cerneli

pe hârtie: dacă cerneala nu este aplicată, rămâne hârtia albă, care reflectă aproape în totalitate lumina

incidentă; dacă se aplică cerneală, în zona respectivă cerneala absoarbe selectiv anumite lungimi de

undă, culoarea hârtiei fiind dată de lungimile de undă deabsorbite. Dacă mai multe cerneluri se aplică

120

una peste alta, coeficientul de transmisie pentru fiecare lungime de undă rezultă ca produs al

coeficienţilor de absorbţie ai cernelurilor individuale. Pentru a controla „tăria‖ aplicării fiecărei

cerneluri, cerneala se aplică în puncte mici unul lângă altul, acoperind un anumit procentaj din

suprafaţa hârtiei.[10]

Figura 6.. Obţinerea luminii albe- culori primare, secundare şi complementare

III . SPECTRUL ELECTROMAGNETIC

Spectrul electromagnetic reprezintă totalitatea radiaţiilor electromagnetice existente în

Univers. Aceste radiaţii au frecvenţe cuprinse între aproximativ 1023

Hz şi 0 Hz. În funcţie de

utilitatea radiaţiei electromagnetice, spectrul electromagnetic este împărțit în mai multe regiuni,

dintre care de importanţă deosebită este regiunea spectrului vizibil (între 400 şi 700 nm), adică

acele frecvenţe ale spectrului care pot fi interpretate de către ochi. Nu există graniţe precise între

aceste regiuni, prin urmare delimitările prezente mai jos numai aproximative şi sunt stabilite în

scop didactic, dar şi operaţional, pentru a crea o idee clară despre dimensiunile acestor zone ale

spectrului electromagnetic.

Figura 7. Spectrul electromagnetic

121

Undele (radiaţiile) electromagnetice călătoresc în spaţiu în modul descris grafic mai jos.

Cei doi vectori reprezentaţi cu roşu şi albastru reprezintă vectorul electric, respectiv vectorul

magnetic, care sunt perpendiculari unul pe celălalt, iar ambii sunt perpendiculari pe direcţia de

deplasare a undelor. [8]

Figura 8. Reprezentare grafică a modului de transmitere în spaţiu a undelor electromagnetice

Regiunile spectrului electromagnetic sunt următoarele:

1. Undele radio: lungime de undă între 10 cm şi 10 km. Sunt folosite în transmisiile radio ori de

către radarele civile şi militare.

2. Microundele: lungime de undă între 1 mm şi 1 m. Sunt folosite de cuptoarele cu microunde.

3. Infraroşii: lungime de undă între 0.7 şi 300 µm. În această gamă intră radiaţia corpului

uman. Prin captarea acestei radiaţii de către dispozitive speciale este posibilă detectarea prezenţei

organismelor vii chiar şi în condiţii de vizibilitate zero.

4. Spectrul vizibil: lungime de undă între 400 nm (violet) şi 700 nm (roşu), diagrama de mai jos:

Culoare Interval de lungimi de undă Interval de frecvenţe

roşu ~ 610-780 nm ~ 480-405 THz

oranj ~ 590-650 nm ~ 510-480 THz

galben ~ 575-590 nm ~ 530-510 THz

verde ~ 510-560 nm ~ 600-530 THz

azur ~ 485-500 nm ~ 620-600 THz

albastru ~ 452-470 nm ~ 680-620 THz

violet ~ 380-424 nm ~ 790-680 THz

Figura 9. Spectrul vizibil

122

5. Ultraviolet: lungime de undă între 3 şi 400 nm. Folosite ca germicid (substanţe folosite pentru

distrugerea germenilor) ori pentru bronzarea artificială

6. Raze X: folosite pentru radiografii medicale şi industriale

7. Raze gamma: folosite în tratarea cancerului

Conform fizicii cuantice, undele electromagnetice sunt transmise discretizat, în particule de

energie numite fotoni . Există o legătură directă între cantitatea de energie pe care o deţine un

foton şi frecvenţa undei electromagnetice: cu cât este mai mare frecvenţa, cu atât este mai mare

cantitatea de energie. Relaţia de calcul pentru energia undelor este foarte simplă: E = h x υ, adică

energia unui foton este rezultatul înmulţirii dintre frecvenţa undei şi constanta lui Planck, unde h

are valoarea 6,626 x 10-34

J s. Cea mai mare parte a undelor electromagnetice nu pot atinge

Pământul. Atmosfera terestră reprezintă un adevărat scut împotriva radiaţiilor cosmice. [8]

2. Materiale necesare: frunzele de varză roșie , apă distilată, 7 eprubete 1- zeamă de lămâie, 2- suc

acidulat în eprubeta, 3- soluție de acid acetic, 4 –soluție de acid clorhidric, 5- apă de la chiuveta, 6-

soluție de hidroxid de amoniu, 7- soluție de hidroxid de sodiu. A opta eprubetă conţine proba martor.

Se va determina pH-ul fiecărei probe cu hârtie indicatoare.

3. Mod de lucru

În partea practică a lucrării, ne-am propus să obținem ȋn laboratorul școlii o soluție apoasă de

cianidină extrasă din varza roșie la temperatuira camerei și să testăm funcţionarea acesteia ca

indicator acido-bazic.

Se spală frunzele de varză roșie și se mărunțesc. Se umple pe jumătate un vas cu apă distilată

la temperatura camerei și se adaugă fragmentele de frunze. Vasul închis ermetic se va scutura

energic până la obținerea soluției apoase de colorant. Aceasta se filtrează și se depozitează

într-un flacon.

Se introduc în 7 eprubete numerotate substanțe după cum urmează: 1- zeamă de lămâie, 2-

suc acidulat în eprubeta, 3- soluție de acid acetic, 4 –soluție de acid clorhidric, 5- apă de la

chiuveta, 6- soluție de hidroxid de amoniu, 7- soluție de hidroxid de sodiu. A opta eprubetă

conţine proba martor. Se va determina pH-ul fiecărei probe cu hârtie indicatoare.

Se va observa schimbarea culorii indicatorului în cele 8 eprubete și se notează rezultatele într-

un tabel.

Se consemnează observațiile experimentale și se desprind concluziile.

123

4. Date experimentale

E

prubeta

nr…

1

Suc de

lămȃie

2

Suc

acidulat

3

Soluţie

acid

acetic

4

Soluţie

acid

clorhidric

5

Apa

plată

Azuga

6

Soluţie

Hidroxid

de

amoniu

7

Soluţie

Hidroxid

de

sodiu

8

Soluţie de

cianidină

ȋn apă

distilată

Culoarea roșu

pal

roz

intens

roșu

pal

roșu albastru

deschis

albastru

verde/

galben

verzui

violet

pH 2 3 2 0,5 8,1 9,5 13 7

Tabel 2. Culorile observate/Valorile pH-ului determinate pentru probele 1-8

5. Interpretarea rezultatelor

Ȋn epubetele 1-7, soluţiile ȋși schimbă culoarea ȋn diferite nuanţe, de la roșu pentru o

valoare a pH-ului foarte scăzută, pȃnă la violet ȋn mediu neutru , albastru deschis pentru

mediu slab bazic , respectiv galben pentru mediul cel mai puternic bazic.

Ȋn eprubeta 7 imediat ce se adaugă extractul de cianidină culoarea soluţiei devine verde iar

ȋn scurt timp culoarea devine galbenă.

Indicatorul obţinut din extractul de varză roșie este unul dintre cei mai accesibili și ușor de

preparat ȋn laboratorul de chimie, avȃnd o plajă largă de valori de pH la care ȋși modifică

culoarea.

După colorarea substanței cu cianidină, putem spune ca, lumina are o frecvență mai mică în

substantele acide, o frecvență medie în mediul bazic şi o frecvență mai mare în mediul neutru, faţă de

valorile standard.. Putem observa aceasta în practică, prin colorarea sucului de lămâie şi a sucului

acidulat, culoarea roşie având o frecvență mai mică după omogenizare; substanțele bazice prezintă 3

culori distincte, cea mai puternică bază având o culoare inițială de verde, după omogenizare fiind o

culoare combinată între verde şi galben, însă bazele slabe sau medii au culoarea albastră iar în mediul

bazic, avem o nuanță de violet.

124

Nume substanță Ph Mediul Intervalul

frecvenței(THz) Culoarea

HCl 0,5 Acid ~430-405 Roşu

Suc de lamâie 2 Acid ~460-440 Roz-pal

CH3COOH 2 Acid ~460-440 Roz-pal

Suc acidulat 3 Acid ~440-400 Roz-intens

Apă de chiuvetă 6,5 Acido-neutru ~680-620 Indigo

Apă distilată 7 Neutru ~790-680 Violet

NH4OH 9,5 Bazic ~620-600 Albastru

NaOH 13 Bazic ~520-550 Verde/ Galben

verzui

Tabel 3. Influenţa antocianinelor asupra frecvenței luminii, în medii cu pH diferit

Această proprietate de a influența frecvența luminii determina utilizarea antocianinelor ca

detectoare de mediu foarte bune; însă, nu putem aranja culoarea obținută cu pH-ul acid, ci putem

spune doar că, subsțantele ce au valoarea pH-lui sub 7 au nuanțe de roşu , cele neutre au nuanțe de

violet, iar cele bazice au nuanțe de la galben ( cele mai tari ) până la albastru ( cele de nivel mediu-

neutru ).

6. Aplicaţii practice

Datorită coloraţiei deosebite, antocianinele sunt considerate ȋnlocuitori eficienţi pentru unii

coloranţi sintetici din industria alimentară. O serie de cercetări în domeniu indică faptul că

antocianinele prezintă diverse proprietăţi terapeutice și de prevenţie a unor afecţiuni grave: boli

neuronale, neoplasme. Astfel, unele studii au evidenţiat efectul antioxidant, antiinflamator,

antitumoral, antiviral precum şi unele proprietăţi antibacteriene ale antocianinelor. [6].

Antocianii au arătat o activitate antioxidantă mai mare decât vitamina C şi E. Aceşti compuşi

sunt capabili de a capta radicalii liberi prin donare de atomi de hidrogen fenolici; acesta poate fi

explicaţia pentru activitatea lor anticarcinogenică. A fost identificată o corelare liniară între valorile

capacităţii antioxidante şi conţinutul de antocianine în mure, zmeură,căpşune; în plus, a fost semnalat

faptul că extractele de mure posedă o activitate de curăţare ridicată faţă de speciile reactive ale

oxigenului generate chimic. Acţiunea antioxidantă a fructelor de pădure este direct proporţională cu

125

conţinutul de antocianine. Acestea, fiind solubile în apă și neprezentȃnd toxicitate, pot fi folosite cu

succes în industria alimentară sub formă de coloranţi alimentari: E 163.

Colorantul din varza roşie este utilizat frecvent pentru colorarea băuturilor, a diferitelor

categorii de dulciuri, ca adaos pentru iaurturi şi unele sosuri. Cantitatea utilizată trebuie atent dozată

deoarece pot ȋmprumuta produselor gustul sau mirosul specific.

Figura 11. Coloranţi naturali

Au fost făcute cercetări în ceea ce priveşte utilizarea cianidinei ca şi indicator schimbător de

pH pentru produse din industria farmaceutică.[6] Spre deosebire de majoritatea antocianinelor

extrase din fructe, cianidina, colorantul obţinut din varza roşie poate fi folosit pentru a colora

mâncarea cu o gamă largă a pH-ului, pornind de la alimente acide pȃnă la produse cu pH neutru.

Acesta poate de asemenea să înlocuiască cu succes coloranţii sintetici albaştri. S-a dovedit

experimental eficacitatea antocianidinelor în protecţia împotriva citotoxicităţii unor metale, ca de

exemplu în cazul poluării cu Cd, Pb, Cr. Plantele de Papaver sp.și Petunia hybrida au fost utilizate

pentru identificarea unei gene reglatoare specifice pentru a realiza sinteza unui metabolit utilizat ȋn

studii genetice.[6]

O altă aplicaţie cu totul ieșită din comun a antocianinelor este legată de utilizarea acestor

substanţe, ȋn domeniul producerii de energie. Rezultate de remarcat, ȋn acest sens, s-au obţinut prin

realizarea unor celule solare în care antocianinele au rol de senzori.[6] Celula solară este alcătuită

din 2 electrozi din sticlă conductoare aşezaţi sub forma unei structuri ,,sandviş,, între care se află un

electrolit redox. Pe unul dintre electrozi este depus un strat de TiO2 cu grosimea de ordinul a câţiva

microni. Acest electrod va fi anodul celulei fotoelectrochimice. Coloranţii utilizaţi sunt complecşi de

polipiridil-ruteniu, Ru525 bis TBA şi Ru620 bis TBA , 2×10-4

M în alcool, dar şi coloranţi organici

fără ion metalic în structură, respectiv cumarin (extract de melilotus officinalis) şi antocianină

(extract de hibiscus sabdariffa) în apă. Pe celălalt electrod (catodul celulei fotoelectrochimice) este

126

depusă o cantitate mică de platină (5-10 μg/cm2), respectiv carbon, cu rol de catalizator pentru reacţia

de la contraelectrod, de reducere a triiodurii la iodură. Electrodul pe care s-a depus colorantul (anodul

celulei) este apoi asamblat împreună cu catodul, prin intermediul unor garnituri realizate din bandă

siliconică cu grosimea de 200 μm, spaţiul situat între aceştia fiind umplut cu electrolit. Electrolitul

este o soluţie organică de acetonitril (C2H3N) pur şi triiodură 50 mM. După ce s-a realizat contactul

electric cu cei doi electrozi, ansamblul este închis etanş. [11]

Celulele fotoelectrochimice obţinute au fost supuse iradierii cu lumină albă şi monocromatică,

alături de o celulă fotoelectrică etalon din siliciu monocristalin. Comparând răspunsurile relative ale

celulelor fotoelectrochimice pe bază de TiO2 şi colorant cu spectrele de absorbţie ale colorantului

obţinute prin metode spectroscopice, respectiv absorbţie în vizibil, se observă o bună concordanţă a

curbelor de răspuns.

În cazul particular al celulelor fotoelectrochimice având strat mezoscopic de TiO2

nanostructurat şi colorant organic natural antocianină (extract de hibiscus sabdariffa) există două

situaţii distincte, pentru cei doi contraelectrozi folosiţi, respectiv platină şi carbon. S-a constatat

faptul că, performanţele celulei (randamentul) scad pe măsură ce temperatura acesteia creşte ca

urmare a iradierii în domeniul Vizibil, atât în cazul folosirii platinei cât şi a carbonului.

În cazul celulelor fotoelectrochimice având strat mezoscopic de TiO2 nanostructural, colorant

organic natural cumarin (extract de melilotus) şi contraelectrod din carbon, tensiunea fotogenerată şi

fotocurentul au valori mai scăzute decât în cazurile precedente, implicit un randament mai mic.

S-a constatat că, substanţa colorantă organică naturală se degradează în timp ca urmare a

expunerii la radiaţia luminoasă. După 10 zile efective de iradiere cu lumină albă cu un flux de 1

kW/m2 în domeniul Vizibil cu spectru apropiat de cel solar, celulele solare cu colorant organic

natural se degradează iar performanţele acestora scad datorită degradării colorantului. [11] Fotonul,

numit și cuantă de lumină, este particula elementară responsabilă pentru toate fenomenele

electromagnetice, toate formele de lumină (nu numai cea vizibilă) se compun din fotoni.

Terapia fotodinamică se bazează pe un efect fotodinamic, o reacţie fotoactivantă ce

presupune oxigen molecular şi efecte biologice. Sunt necesare ȋn acest sens trei elemente:

fotosintetizator, lumină și oxigen. Sistemul se bazează pe o tehnologie unică de transmitere a luminii

ce pătrunde extrem de rapid și profund ȋn ţesuturile subcutanate. La nivel corporal, fotonii oferă

soluţii pentru scăderea volumului adipocitelor, accentuarea lipolizei, sunt stimulate activităţile alfa și

127

beta ale receptorilor din adipocite ȋn special activitatea beta a receptorilor, prin mărirea

catabolismului celular.[12]

Figura 13. Terapia cu fotoni

Terapia cu fotoni constă ȋn aplicarea luminii pe ţesut, stimulȃnd vindecarea acestuia și a

celulelor afectate și aici vorbim despre refacere la nivel celular. La nivel celular, fotonii sunt absorbiţi

de celule, lumina vizibilă, roşie este absorbită de mitocondrie, iar cea infra-roșie de membrana

celulară. Aceasta determină modificarea permeabilităţii membranare şi creşterea nivelelor de ATP.

Fotonii absorbiţi dau stabilitate membranei celulare şi cresc activitatea pompei de Na/K – ATP

dependentă, crescând astfel metabolismul celular. La nivelul ţesuturilor, lumina fotonica determină

creşterea colagenului, cu producerea epiteliului, a unor noi capilare cu creşterea densităţii patului

vascular. Lumina roşie a fotonilor determină creşterea producţiei de ATP la nivel celular, cu creşterea

energiei celulare sănătoase, stimulând diviziunea celulară în procesul normal de regenerare şi

vindecare, normalizând ţesuturile anormale printr-o cascadă de reacţii chimice în care mai multe

enzime sunt activate printr-un efect de domino. Nu are efect asupra ţesuturilor sănătoase. Fotonii vor

fi absorbiţi doar de celulele care au nevoie. .[12]

7. Bibliografie ( se va trece sub forma :numele autorului – titlul lucrarii, editura, anul apariției,

sau în

cazul site-urilor, link-ul către pagina respectivă)

1. http://www.infocons.ro/ro/dicţionar/antocianine

2. Zhang, Y, Vareed, S.K, Nair, M.G. Human tumor cell growth inhibition by nontoxic

anthocyanidins, the pigments in fruits and vegetables. Life Sci 76,1465–1472, 2005

3. http://ebooks.unibuc.ro/biologie/biotehnologie/articolul9a.pdf

4. https://playtech.ro/2017/de-ce-frunzele-au-culori-diferite-și-ce-face-ca-nuanţa-lor-să-se-

modifice

128

5. Hrazdina, G., Iredale, H., Mattick, L.R., Anthocyanin composition of Brassica oleracea cv. Red

Danish. Phytochemistry, 16, 297, 1977

6. http://știinţașiinginerie.ro/wp-content/uploads/2014/01/16-Obţinerea-antocianinelor

7. Constantin M.;Bobeș- Cocora L., 100 de Experimente de efectuat la orele de chimie din

gimnaziu și liceu, Ed. Azumy Tashan, 60,61, 2017

8. http://www.scientia.ro/fizica/electromagnetism/44-spectrul-electromagnetic.html

9. Rafael C. Gonzalez, Richard E. Woods, Digital Image Processing. Addison-

Wesley Publishing Company, 1993, § 4.6 Color Image Processing

10. http://www.poynton.com/notes/colour_and_gamma/ColorFAQ.html

11. www.library.upt.ro/pub.edocs/rezumate/117878/Rezumat_Teza_Novaconi_St.docx

12. https://hyperthermia-centre-hannover.com/.../terapiile.../terapia-fotodinamica

129

SECȚIUNEA 3- Proză ScienceFiction

Clasele I-IV

Nr.crt Numele și

prenumele Titlul lucrării Școala

Profesor

coordonator

1 Miclăuș Tudor Aventura cibernetică Școala Gimnazială 79,

București Camelia Burlan

2 Râșnoveanu

MariaNadia

Cum au apărut

zânele

Școala Gimnazială 79,

București Camelia Burlan

3 Pohoață Anisia Aventura Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București Necula Mihaela

4 Stan Mălina

Dannay Cel mai de preț dar

Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București Necula Mihaela

5 Ștefan Doina Maria Un semn din Univers Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București Necula Mihaela

6 Luca Sâmpaleanu

Matei Turchină

The new evolutions of

human

Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București Necula Mihaela

7 Drăghici Alexia Templul

medalionului

Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București Necula Mihaela

130

AVENTURA CIBERNETICĂ

Miclăuş Tudor Andrei ,clasa a IV-a

Şcoala Gimnazială nr. 79 ,Bucureşti

Coordonator: profesor Burlan Camelia

Este o dimineaţă senină de primavară. Soarele străluceşte blând, iar păsările ciripesc vioi, în

timp ce adulţii se îndreaptă cu paşi repezi spre locurile lor de muncă, iar copiii spre şcoală. Pluteşte

un uşor aer de vacanţă, dar mai este puţin până atunci.

Andrei, un elev puţin interesat de şcoală, stă iar la calculatorul său, Mac. Acesta este un

computer performant, fiind upgradat mai tot timpul de către Andrei cu cele mai noi procesoare şi

drivere. Dându-şi seama că a pierdut noţiunea timpului, Andrei aruncă o privire către ceas. Spre

uimirea lui, este deja ora 11:25 ! El a fi trebuit să fie în drum spre şcoală şi încă nu îşi terminase toate

temele. Şi-a zis că totul va fi bine dacă şi le face în autobuz. Încă în pijamale, Andrei se grăbeşte până

la dulapul cu haine. În drum spre dulap îşi spune că nu poate continua în ritmul acesta dacă îşi

doreşte să fie un elev aşa cum se cuvine. Se îmbracă, îşi face ghiozdanul şi o zbugheşte pe uşă, uitând

să o încuie. Se întoarce din drum, dar acum aproape rupe cheia în uşă…

În timp ce Andrei e plecat, Mac trăieşte o viata a lui. El ţine legatura prin intermediul

ethernetului cu alte computere. Are chiar câţiva prieteni, dar cel mai bun este Cosmos. Acesta

lucrează la poliţie, codând şi descifrând mesaje şi coduri, desigur, pentru scopuri importante. Ei se

ştiu de când Andrei încercase să pirateze nişte jocuri, dar uitase că e conectat la Ethernet (internet

prin cablu) şi că oricine l-ar fi putut urmări şi localiza. La scurt timp poliţia era la uşa lui Andrei,

desigur cu ajutorul lui Cosmos. Din fericire i-au dat doar cu o mică amendă şi multe sfaturi…

Andrei ştie tot, tot, tot despre Mac, mai puţin un lucru: că el era cel care îi dăduse de gol

locaţia, ajutându-l pe Cosmos, având în vedere că Andrei folosea un scut Ethernet. Mac făcuse asta,

deoarece nu era de acord să participe la o ilegalitate, dar din păcate nu avea cum să îi spună lui

Andrei să se oprească. De atunci Cosmos şi Mac au rămas buni prieteni de cod.

Ei, deci unde rămăsesem: Mac îşi ducea o viaţă a lui în timp ce Andrei era la şcoală sau

plecat. Cum a ieşit Andrei din casă, Mac îi trimise lui Cosmos un mesaj în care îl întreba ce mai face

131

şi dacă a mai fost prins într-o aventură cibernetică. Din păcate, mesajul a ieşit o harababură: fiecare

literă era înlocuită cu numărul corespunzător locului literei în alfabet, dar Mac nu şi-a dat seama.

Nimic din ce a scris nu s-a înţeles, aşa că şi-a cerut scuze, dar nici asta nu s-a înţeles... A crezut că

neînţelegerea e din cauza bruiajelor poliţiei, aşa că s-a gândit să-i trimită un mesaj şi lui Rex,

computerul vecinului. Dar, ce să vezi, şi acest mesaj a ieşit prost. Părea să fie o treabă serioasă...

La început a avut un atac de panică, crezând că a îmbătrânit, iar Andrei o să-l arunce la gunoi

şi o să-l înlocuiască cu alt calculator… Îl îngrozea gândul acesta. Dacă ar fi avut un sistem de răcire

pe apă,

s-ar fi pus pe ―lăcrimat‖. Într-un târziu se mai calmă şi privi situaţia din altă perspectivă. Putea să fie

o eroare la sistemul de typing, dar fix în clipa aceea îi mai fulgeră un gând procesorului: putea să fie

un virus care l-a infectat atunci când Andrei piratase jocurile, şi aceste erori de scriere să fie doar

nişte simptome. Ar putea fi mult mai rău! Acum chiar se sperie şi îi ceru lui Cosmos să îi trimită un

antivirus, în speranţa că de data aceasta va reuşi să înţeleagă mesajul…

Cosmos a reuşit să înţeleagă mesajul lui Mac dându-şi seama de regula aşa zisului ―cod‖.

Cosmos îi trimise un link către un site, doar că acest site necesita un program ca să poată rula... Mac

nu avea acest program, aşa că îl rugă pe Rex să îi acceseze sistemul şi să îi facă rost de acel program.

Acum facem cunoştinţă cu Micro şi Macro, ei fiind exterminatorii de virus ai acestui

program. Erau foarte prietenoşi doar că atunci când erau provocaţi puteau fi foarte periculoşi. Mac

avea mare nevoie de ei, iar Micro şi Macro au fost foarte entuziasmaţi de provocare: Mac era primul

client după o pauză lungă din cauza unui mini-faliment.

Imediat după instalare, s-au şi pus pe lucru. S-au echipat cu costumele viruso-hazardproof şi

şi-au încărcat antivirusele-3000. Au început cu hardul lui Mac, dar spre uimirea lor, nu au găsit

aproape nimic, doar o dâră de virus. Au continuat cu procesorul, vrând să se asigure că nimic nu se

afla în zonele cu o probabilitate de infecţie redusă. Nici aici nu au găsit aproape nimic, cu excepţia

unei urme de cal troian! Caii troieni sunt de obicei viruşi ascunşi în aplicaţii sau alte fişiere menite să

arate bine, dar de fapt sunt rele ! Văzând asta, Micro şi Macro se speriară de-a binelea, având în

vedere că putea să fie ceva mult mai rău şi mai puternic decât pentru ce se pregătiseră ei. Cu frică,

înaintară pe cablul principal până când dădură peste un picior al calului, în care se aflau, zdrobiţi de

greutatea piciorului, vreo trei inşi dubios îmbrăcaţi. Mai mult ca sigur cei trei făceau parte din

echipajul invadator care probabil colonizase placa grafică. Dându-şi seama de pericol, Micro şi

Macro trimiseră un mesaj S.O.S disperat pe toate frecvenţele antiviruşilor.

132

Nu trecu mult timp şi lui Micro şi Macro le veniră întăriri. Alţi antiviruşi, precum MicroEu şi

FurnicaIT, li se alăturară pentru a învinge virusul care îl distrugea încet, dar sigur pe Mac.

Acum, înarmaţi toţi până în dinţi, se puseră la pândă în vecinătatea taberei improvizate de

către echipajul VIRUS. Asemeni unor soldaţi experimentaţi, îi eliminară unul după altul pe membri,

ajungând până la şeful benzii, Virusol. El stătea ascuns în refugiul central, fiind şi cea mai protejată

contrucţie din toată tabară. Avea pereţii de un gri prăfuit şi nişte inscripţii bizare, într-o limbă numai

de viruşi înţeleasă. Oricum, nu avea deloc un aer primitor. La intrare stăteau doi sergenţi: unul era

scund şi rotofei, iar celălalt un lungan ucaţiv şi plictisit. În hol se afla o uşa cu cifru, iar dacă greşeai

cifrul de două ori, decifralizatorul era declanşat şi cei din clădire erau evacuaţi printr-un tunel

subteran cam şubred, dar eficient şi destul de impresionant pentru nişte necriptaţi. De cei doi sergenţi

scăpară uşor, Micro ocupându-se de cel rotofei, iar FurnicaIT de lungan, folosind gazul slăbitor de

viteză cu adaos de cifre misterioase. Până la exterminarea întregii benzi mai era un singur pas.

Au tastat 1234, în speranţa că vor avea puţin noroc. Din păcate nu aceasta era parola şi, spre

uimirea lor, un ceas începu să numere de la treizeci în jos, tot repetând ,,Autodistrugere iminentă!‖.

Ei îşi dădură seama că parola trebuia să fie introdusă înainte ca ceasul să ajungă cu numărătoarea la

zero! MicroEu, prietenul lor, îşi scoase imediat trusa de dezamorsat circuite şi se puse pe lucru. Avea

douăzeci şi trei de secunde şi timpul se scurgea ameţitor. În prima etapă a tăiat firul care era conectat

la numărătoarea inversă, dar asta făcu situaţia şi mai gravă! Acum, într-o secundă treceau două

secunde pe panou. Deci mai avea 10 secunde şi avea de ales ce fir să fie tăiat: roşu sau

albastru.Pentru o secundă se gândi la familia, prietenii şi toţi cei cărora le pasă de el şi de ceilalţi

antiviruşi. NU avea voie să greşeacă nimic! Îşi puse în funcţiune drona cu viteză supersonică pentru

a-şi da seama unde duce fiecare fir. În două secunde MicroEu află că firul roşu trebuie tăiat. Cu o

milisecundă înainte de a muri cu toţii, numărătoarea inversă se opri şi toţi răsuflară uşuraţi. O cifră

fusese luată de pe codul său…

Acum, scăpaţi de grija decifralizatorului, Macro spulberă uşa cu o explozie de litere şi cifre.

Ştergându-l pe Virusol, antiviruşii îşi terminară misiunea cu succes. Ştiind că peste câteva minute

Andrei ar trebui să ajungă acasă, antiviruşii o luară la goană imediat cum terminară, nu înainte de a-i

aplica un program lui Mac, la insistenţele acestuia, care să-i permită băiatului să se joace doar 45 de

minute pe 4 ore.

133

Totul a revenit la normal, dar după aventura aceasta grupul de antiviruşi a decis că ar fi mai

bine să colaboreze, decât să lucreze singuri. Astfel, au ajuns cei mai renumiţi antiviruşi de până

acum.

Ajuns acasă, Andrei este nerăbdător ca după ce îşi face temele să se joace pe Mac, având în

vedere faptul că nu ştia nimic din ce s-a întâmplat. Totuşi, începand de astazi, el îşi doreşte să facă o

schimbare: nu se va mai juca înainte să-şi termine temele şi să-şi lucreze suplimentar , fiind

riguros ca un antivirus.

134

CUM AU APĂRUT ZÂNELE

Râşnoveanu Maria Nadia, clasa a IV-a

Şcoala Gimnazială nr. 79 , Bucureşti

Coordonator: profesor Burlan Camelia

Era o zi galactică în orașul Biplipop. Înflăcăratul astru lumina mai puternic decât de obicei, iar

planeta Bipli era mai albastră decât în mod obișnuit. Toți locuitorii acestui oraș erau siguri că va fi o

zi strălucitoare. Pentru că primăvara sosea, fiecare casă, făcută din cei mai puternici și mai uriași

asteroizi, avea lăcașul decorat cu steluţe de toate culorile și mărimile.

Doi biblipeni extratereștri Galaxie și Asteroid se jucau. Galaxie era o fetiță foarte drăgălașă.

Avea părul castaniu, destul de scurt, prins în două mici codițe de niște fundițe roz, cu paiete de

aceeași culoare. Jucăria ei preferată era o păpușă cu părul lung și auriu. Purta o fustă verde, parcă

făcută din frunze și un tricou turcoaz pe care era imprimată o notă muzicală. Galaxie i-a dat numele

de Melodi.

Asteroid era un băiețel cuminte și săritor, mereu dornic să ajute. El avea părul blond, ochi mari,

verzi și niște pistrui neastâmpăraţi. Jucăria lui preferată era un fluture, cu aripile frumos colorate care

sclipeau asemenea unor diamante.

În timp ce se jucau, Asteroid s-a împiedicat de o robo-piatră, scăpând fluturele. Astfel, aripile

jucăriei s-au dezlipit, fără să se mai poată pune la loc. Ca să nu arunce jucăria, Galaxie avu ideea de

a lipi splendidele aripi ale fluturelui pe spatele păpușii ei. Băiețelul fu de acord, iar în acel moment

ei au creat ceva ce mai târziu avea să devină un lucru măreț.

Copiii s-au jucat mult timp cu această jucărie, iar într-o zi, Galaxie o scăpă după marginea

planetei. Jucăria a plutit până a ajuns pe un nor. Acest nor era regatul lui Dumnezeu- un palat mare,

făcut din nori pufoși, având o strălucire ce putea fi confundată cu strălucirea Soarelui. Păpușa a fost

găsită de un înger și dusă la Dumnezeu. Când Tatăl Ceresc a văzut ce creație inedită are sub proprii

lui ochi, a decis să îi dea viață și că această ființă avea să fie o zână. El a făcut un oraș magic, ascuns

de lume, pe Pământ. Acolo va locui Melodi. Dar ,gândindu-se că va fi cam singură, el a mai creat și

alte zâne, însă niciuna nu avea aripile la fel de frumoase ca ale ei.

135

Înainte să plece pe Pământ, Melodi stătu pe un nor, uitându-se la magicul apus, simțind dor și

tristețe, dar și fericire. Așa că, privind Soarele cum se scufundă în minunatul regat al mării, se gândea

la cum va fi viața ei de acum și asta o făcu să zâmbească.

Peste ceva timp, Melodi şi prietenele ei au ajuns în oraşul care se afla în pădurea de la capatul

curcubeului. Acolo, în fiecare zi, curba rogvaivã apărea pe cer. Orasul era mare şi foarte frumos.

Cãsuţele erau fãcute din flori împletite şi aveau nişte ferestre decorate cu ghinde, petale, castane şi

multe alte lucruri gãsite prin pãdure. Gemuleţele aveau perdeluţe confecţionate din mai multe feluri

de frunze frumos colorate de artiştii naturii, fluturii. În faţa fiecărei uşite se aflau mici covoraşe cu

mesaje pozitive, scrise cu crenguţe mici. În interiorul cãsuţelor era o singurã camerã, cu un pătuţ

pufos şi cu un dulap din beţe de bambus. Pe jos se afla un covor mãtãsos şi lângã pãtuţ o noptierã

unde se afla o alarmã din lemn de mãslin. În mijlocul oraşului se afla cantina unde la micul dejun, la

prânz şi la cinã zânele se întâlneau pentru a mânca. Pe bucãtãzânã o cheama Albuş, iar sora ei

Gãlbenuş era asistenta sa.

În fiecare dimineaţã, Melodi şi prietenele ei, Partiturã şi Acuarelã, se uitau împreunã la curcubeul

sclipitor. Astãzi însã, curba coloratã nu si-a mai fãcut loc pe cer, iar acest lucru s-a întâmplat şi în

zilele urmãtoare. Zânele şi-au dat seama cã ceva se întâmplã şi au pornit spre Baghetă,vrãjitorul

oraşului.

Ajungând acolo, el spune:

- Vãd cã şi voi aţi observat dispariţia curcubeului. Eu vã pot ajuta, de legenda mi-o veţi asculta.

Melodi a dat din cap, semn cã era de acord.

-Odatã, cel mai rãu om de pe planetã a fost aici , încercând sã fure bucuria şi voioşenia oamenilor,

întristându-i. El ştia cã cea mai bunã soluţie era sã facã curcubeul sã disparã. Omul rãu a luat un

cristal mic şi a prins curba sclipitoare în el, dar a eşuat. Cineva a eliberat curcubeul, însă omul rãu a

promis cã se va întoarce. Se spune cã piatra se aflã în aceastã pãdure, într-una din scorburile

copacilor.

Zâna noastră nu a stat o clipã pe gânduri şi le-a propus prietenelor ei sã meargã împreunã sã

gãseascã cristalul pentru a elibera curcubeul. Acestea au fost de acord şi au pornit la drum. Fiecare şi-

a luat un mic ghiozdan cu gustãri şi apã, iar apoi, dupã ce şi-au luat rãmas bun de la restul zânelor, au

plecat.

Pãdurea era uriaşã, iar noaptea se apropia. O singurã întrebare aveau în gând: ―Oare vor gãsi

cristalul sau întunericul le va sta în cale?‖. Chiar în acel moment, o armatã de licurici a apărut şi a

136

luminat cãrarea lor. Erau atât de sclipitori, ca nişte stele pe cer. Prietenele mulţumesc licuricilor

pentru ajutorul primit şi îşi continuã drumul. Au căutat în fiecare scorburã, sperând să-şi

îndeplineascã scopul.

Dupã un timp, ajung la ultima scorburã din pãdure. Melodi s-a uitat în ea, dar a găsit doar o piatrã

murdarã şi neagrã. Atunci speranţele au început sã disparã. Era sigurã cã nu va mai vedea vreodatã

curcubeul, dar, într-o clipă, în gândurile ei a apărut o voce care i-a spus: ― Orice poate fi special, dacã

tu crezi cã este!‖ Zâna muzicii s-a ridicat, a luat piatra şi a început sã o cureţe cu grijã. Apoi, vãzând

cum începe sã lumineze, a lăsat-o pe pãmânt, iar din ea a ieşit curcubeul, parcã mai colorat şi mai

sclipitor ca niciodatã. Odatã cu el apãru şi Soarele, luminând natura şi minunatul oraş.

Prietenele s-au întors acasã zâmbind. Toţi locuitorii pãdurii le-au asteptat bucuroşi. Zânele sunt

atât de fericite, încât zâmbeau continuu. Însã cea mai fericitã era Melodi. Avea douã motive: a

readus curcubeul şi nu a dezamãgit pe nimeni.

De acum viaţa avea sã fie minunatã. Totul era perfect. Soarele lumina, curcubeul zâmbea din toate

picăturile, dar cel mai important era cã toţi erau fericiţi şi prieteni.

De pe marginea planetei, Asteroid şi Galaxie au simţit în inimă cã zâna lor fãcuse fapte mãreţe şi

acum este fericitã. Sau poate cã au visat aceste întâmplãri…

137

AVENTURA

Pohoață Anisia, clasa a IV-a, Liceul Teoretic”Marin Preda”, București

Coordonator: profesor Mihaela Necula

A fost odată ca niciodată o tânără pe nume Erina. Aceasta locuia pe o planetă, înconjurată de

prietenii ei, extratereștrii, pe care îi îndrăgea tare mult.

Într-o zi, Regina Universului, a cărei fiică era bolnavă, a chemat-o la ea și i-a dat o misiune

specială: să găsească antidotul în Calea Lactee.Înainte de a pleca, Erina, a primit de la regină un gând

special care avea răspunsul pentru a putea lua antidotul. Și așa a început călătoria…

Erina a mers pe stele luminoase. Pe drum a întâlnit un rege de argint. Acela era regele

Stelelor! Acesta punea întrebări despre Sistemul Solar:

- Care este cea mai mare planetă? A întrebat el cu o voce groasă.

- Jupiter…i-a rostit gândul.

- Știu…Jupiter! A răspuns Erina.

- Bravo! Dar mai am o întrebare: Ce este Soarele?

- Soarele este o stea! A răspuns, sigură pe ea.

- Corect! Acum puteți pleca mai departe. La revedere!

- Rămâi cu bine, Rege Stea!

Fără a mai sta pe gânduri, a plecat mai departe spre Calea Lactee. Pe drum ea se juca și zburda

printre stele și planete.La un moment dat s-a îndepărtat de drumul ei și s-a rătăcit, Acum era

prizoniera Universului.

- Gândule, gândule, șoptește-mi pe unde aș putea să ies! Te rog ajută-mă.

Gândul parcă dispăruse. Acum, Erina era singură și dezamăgită. Era sigură că nu va mai ajunge

să ia antidotul pentru fiica Reginei Universului!

A început să se plimbe de colo-colo să vadă dacă găsește o cale de ieșire. La un moment dat

și-a adus aminte că avea la gât un lănțișor cu o amuletă care conținea praf de stele. Aceasta te ajuta să

vezi și să alegi calea potrivită pentru a continua misiunea.

În drum spre Calea Lactee, Erina l-a întâlnit pe cel mai bun prieten al ei, Fimo, extraterestrul ei

preferat. Fimo a întrebat-o:

138

- Erina, ce faci aici, nu trebuia să fii acasă și să stai cu prietenii tăi?

- Ba da, Fimo, dar Regina Universului m-a trimis într-o misiune importantă. Fiica ei este bolnavă,

iar eu trebuie să iau antidotul pentru a se însănătoși!

- Vreau să mă alătur și eu misiunii tale! Te rog…

- Bine, dar mă vei ajuta să găsesc antidotul pentru regină.

- Mulțumesc, mulțumesc mult!

- Așa că au plecat mai departe spre antidot. Mergând printre stele ca de fiecare dată, au zărit în

depărtare ceva multicolor. Era o maimuță galactică, supraveghetoarea Căii Lactee. Aceasta ne-a spus:

- Bună ziua, ce faceți voi aici, tocmai la Calea Lactee?

- Bună maimuță drăguță, a spus Fimo, suntem aici pentru a antidotul pentru Regina Universului.

- Regina Universului este bolnavă? (a întrebat speriată maimuța galactică).

- Nu…Fiica reginei este bolnavă și m-a trimis într-o misiune cu scopul de a găsi antidotul, a zis

Erina.

- Da, da!!! Vă pot ajuta cu antidotul… dar nu știu care este, a spus mica maimuțică.

- Le poți aduce aici, te rog?! (a întrebat Fimo).

- Da, sunt aici, în buzunar.

A scos din buzunar patru sticluțe mici: prima de culoare roșie, a doua de culoare verde, a treia de

culoare roz, iar ultima era deosebită, avea culorile Universului.

La un moment dat gândul a revenit! Acesta i-a șoptit Erinei.

- Alege-o pe cea care are culorile Universului…

- Mulțumesc mult, i-a șoptit de asemenea Erina. O vom alege pe ultima, a zis hotărâtă Erina.

- Bine, sper că se va face bine fiica Reginei Universului! Ne vedem cu bine! A spus maimuțica

galactică.

- La revedere! Au răspuns în cor Fimo și Erina.

Plecând fără să se mai gândească la cât de bucuroasă va fi Regina Universului, Erina

și Fimo au alergat într-un suflet printre stele pentru a ajunge acasă, pe planeta Erinei.

Cei doi prieteni au ajuns acasă mai repede decât credeau. S-au dus repede la Regina Universului

și i-au dat antidotul. În numai două clipe, fiica reginei era sănătoasă ca înainte. Regina i-a mulțumit

Erinei, dar și lui Fimo pentru ajutorul oferit.

Toți au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, doar dacă nu există și astăzi, jucându-se printre stele

și planete.

139

CEL MAI DE PREȚ DAR

Stan Mălina Dannay, clasa a IV-a

Liceul Teoretic”Marin Preda”, București

Coordonator: profesor Mihaela Necula

Neptun a opta planetă de la Soare din sistemul solar, numită după zeul roman al mării, a patra

planetă după diametru și a treia după masă, are o masă de 17 ori mai mare decât cea

a Pământului , Neptun orbitează în jurul Soarelui la o distanță de 30,1 unități astronomice, ceea ce

înseamnă că orbita sa este de aproximativ 30 de ori mai mare decât orbita Pământului.

Se spune ca, pe Neptun plouă cu diamante. Oamenii de stiință au dorit sa verifice acest lucru.

Într-o zi , marii întelepți ai Pământului s-au adunat să organizeze o misiune pe Neptun. Cei mai

mari oameni de stiință au studiat cum ar putea să ajungă aceasta misiune pe Neptun.

Cinci cosmonauți din Romania s-au îmbarcat la bordul navetei Challenger și au pornit în

misiunea Gost, spre planeta Neptun.

Acest zbor spațial cu echipaj uman a durat 2 luni pământene. Odată ajunși pe suprafața lui Neptun

, nu mică le- a fost mirarea astronauților când au vazut ca acestă planetă este populată cu niște făpturi

mici și gingașe care se numeau Golberi. Ei vorbeau toate limbile Universului deci, vorbeau și limba

română.

Golberii erau mici de statură, aveau pielea albastră și ochii galbeni cu sclipiri de diamant. Ei

lucrau cât era ziua de lungă în mine adânci și întunecoase. Adunau munți de diamante care mai de

care mai strălucitoare.

- Bună ziua! Vă salutăm cu mult respect! Suntem într-o misiune pe planeta voastră! Venim

de pe Pământ! Spuse unul din cei cinci cosmonauți.

140

- Suntem onorați să vă primim! răspunse un golber mai bătrân. Eu sunt căpetenia golberilor de

pe acestă planetă. Noi am auzit de planeta voastră și intentionăm să o vizităm căt de curând.

- Am auzit ca pe acestă planetă plouă cu diamante. Este adevărat? întrebă un cosmonaut curios.

- La fiecare șase luni ploaia ce cade este o ploaie cu diamante. Este singura nostră sursă de

combustibil. Este adevărat ca noi mai extragem aceste diamante și din mine. Planeta noastră

este plină de stralucire dar, nu este plină de viață precum planeta voastră. Noi avem cele mai

scumpe diamante din Univers dar nu avem frumusețile planetei Albastre- Pământul. Voi aveți

cei mai frumoși munți, cele mai frumoase oceane, oameni și copii veseli, păduri înverzite și

câmpii întinse. Aveți hrană din belșug. Ar trebui să aveți mai multă grijă de ea. Noi avem

diamante și atât. Încercam de mii de ani să plecam de aici. Nu am reușit să adunăm

combustibil suficient pentru a o putea părăsi.

- Vă vom ajuta noi. Vom construi navete în schimbul diamantelor. Vă vom ajuta sa plecați în

altă galaxie pe o planetă asemanătoare cu a noastră.

După doi ani de muncă golberii ajutați de pământeni au reușit să construiască suficiente nave

pentru toată populația. S-au îmbarcat și au părăsit cu toții planeta Neptun.

Au ajuns pe o planetă frumoasă și plină de viață asemănătoare cu a noastră. Au trait fericiți iar noi

pământenii am primit cea mai dură lecție: planeta noastră este cea mai prețioasă comoară pe care noi

o avem. Trebuie să avem mare grijă de ea. Să învățăm să o prețuim. Este un dar al Universului. Este

planeta cea mai plină de viață și bogații.

141

UN SEMN DIN UNIVERS

Ștefan Doina-Maria, clasa a IV-a

Liceul Teoretic”Marin Preda”, București

Coordonator: profesor Mihaela Necula

Acum miliarde de ani, Pământul era doar un nouraș de gaze. De-abaia se născuse ca și corp

ceresc în imensul și elaboratul Univers. Dar aceste timpuri au trecut.

În ziua de azi, Pământul e bătrân ... și bolnav.Toate aceste fenomene: încălzirea globală,

poluarea, dispariția speciilor, au făcut ca protectorul vieții să fie bolnav. Și mult timp, Pământul nu a

spus nimic, a îndurat totul cu răbdare.

El nu știa, însă, că tatăl lui, Universul, vedea că suferă în tăcere de o anumită apăsare și

povară. Pământul nu dorea să-i ofere tatălui său și mai multe griji decât avea deja. Universul era,

însă, de altă părere. Nu conta câte griji avea, ci sănătatea copiilor săi îl interesa.

Așa că, într-o bună zi, Universul nu mai putu răbda și aruncă asupra fiului său comete special

făcute pentru momente ca acestea. Cometele se prefăcură în foc de cum atinseră atmosfera.

Lucrul special la acele comete era că înăuntrul lor se aflau bilețele cu niște mesaje care

trebuiau îndeplinite într-o zi, sau maximum două zile, altfel biletele se autodistrugeau și formau un

gaz toxic. Pe deasupra, cometele cădeau câte zece pe fiecare continent iar biletele conțineau o

cantitate mare de gaz toxic. În rest, arătau obișnuit.

Așadar, să revenim la povestea noastră... Cometele, după cum ziceam, au ars și au căzut ca o

ploaie pe sol, făcând praf în urma lor, dar nedistrugând Pământul.

Oamenii s-au speriat la început, pentru că vedeau o ploaie de comete venind pe Pământ. Așa

ceva nu vezi zilnic! Dar apoi, văzând că nu se distrugea nimic, s-au liniștit. Era normal să-și piardă

oamenii cumpătul.

Primul om care a descoperit aceste comete a declarat că ele arată normal, dar sunt neobișnuite

în rest, căci nu au distrus Pământul.

Cometa care a ajuns prima avea următorul mesaj: ‖Dacă vreți să vă dea Pământul atâtea câte

vă doriți, trebuie să: îl respectați, să-l ajutați și să-l tratați.‖ Iar pe spate: ‖Mesajul se va autodistruge

în 48 de ore. Grăbiți-vă!‖

142

Mesajul a călătorit în toate țările posibile și oamenii au luat măsuri. Toate lacurile au fost

curățate. Pe drumuri nu s-a mai găsit nici cel mai mic plastic sau gunoi. Oameniide la salubritate

strângeau tot ce se găsea în calea lor. Pământul era în revoluție continuă.

Acesta a fost curățat în mai puțin de 48 de ore. Prima sarcină fusese îndeplinită.

După aceea au venit fel de fel de mesaje - tot spre binele nostru și al planetei. Mașinile s-au

împuținat. Hornurilor de la fabrici li s-au pus filtre uriașe. Animalele crescute pentru hrana

oamenilor, care produceau gaz metan, s-au redus ca număr.

Cu fiecare secundă, minut, oră, zi, săptămână, lună, an, Planeta Albastră se vindecă puțin câte

puțin. Vorba ceea: ‖Cu răbdarea treci și marea.‖

Asta se va vedea în milioane de ani sau poate chiar mai puțin. Cu cât vor fi mai puțini ani

până la vindecarea completă, cu atât va fi mai bine.

De aceea doresc să spun: ‖Haideți să ocrotim Pământul!‖

143

THE NEW EVOLUTIONS OF HUMANS

Luca Sâmpaleanu și Matei Turchină, clasa a IV-a

Liceul Teoretic”Marin Preda”, București

Coordonator: profesor Mihaela Necula

Într-o zi de vara Soarele a decis să se răzbune pe oameni deoarece nu respectau pământul

.Soarele a decis sa se răzbune trimițând bombe solare, formând cratere care împrăștiau radiații.

După un deceniu oamenii s-au despărțit în două grupe: oameni acvatici care locuiau in oceane

și oameni subpământeni care locuiau sub pământ. După alți câțiva ani, rămânând fără resurse oameni

au decis să se unească prin niște tunele pentru a se alia ca să construiască fabrici subterane pentru a

produce resurse. Dar este o mica problema la mijloc: nu aveau destule material. Așa ca au hotărât sa

trimită șase echipe pentru a aduce materialele necesare. După ce au adus materialele necesare, unul

dintre oameni și-a dat seama ca nu a strâns bine pompița de oxigen de la masca de gaze către

rezervorul de oxigen așa că s-a format un mutant care voia să distrugă cele doua grupe de oameni.

Acest mutant făcea parte din grupul mutanți solari. A început o luptă grea. În această luptă este vorba

despre cele două grupe si mutanții solari. Oamenii fiind mai dotați au distrus mai rapid mutanții. Dar

să nu vă gândiți i-au învins așa repede. Mutanții erau foarte mari și rezistenți. Mulți oameni au murit

din cauza lor. Comandantul armatei a anunțat că trebuie să se retragă și va trebui să îi învingem cu

artileria grea. În final a rămas un singur mutant de învins dar și cel mai rezistent. Oameni au construit

tunuri cu bile care aveau pe ele bombe puternice care puteau distruge un mutant imediat.

După încă un an, cele două grupe au făcut fabricile subterane și au distrus toți mutanții, iar ei

au trăit in zonele lor până la moarte.

144

TEMPLUL MEDALIONULUI

Drăghici Alexia, Pânzaru Maria, clasa a IV-a

Liceul Teoretic”Marin Preda”, București

Coordonator: profesor Mihaela Necula

Era o zi de vară. Am plecat împreună cu parinții și prietena mea la munte, îmi doream de mult

timp să ajung să vizitez și să explorez pădurea și munții care am auzit că ascund tot felul de povești și

mistere neașteptate.

Intr-o după amiază caldă când soarele mângâia ușor pământul, vântul adia plăpând și firav

ramurile brazilor, am plecat împreună cu Maria, prietena mea prin pădurea care parcă ne chema să

descoperim frumusețea și misterele ei. Auzisem multe legende legate de întâmplări greu de crezut și

că aici sunt locuri unde se ascund tot felul de comori și povești nebănuite. De acasă am plecat

pregătite pentru o astfel de plimbare, așa că am luat în ghiozdan baterii, lanterne,sfoară, un magnet,

busola si ceva de măncare. De ce înaintam în pădure copacii se mișcau parcă din locul unde natura i-

a poziționat, în jur totul părea sinistru și întunecat, până când am ajuns la o fântâna. Am legat

magnetul cu sfoara și i-am dat drumul in fântână ,iar când am ridicat-o am descoperit o cutie mica

care semăna cu un cufăr. Abia reușind să deschidem cutia am descoperit în interior un pergament

legat cu sfoară roșie, pe care era scris: cine citește acest mesaj a ajuns la primul indiciu pentru

Comoara Medalionului. Dacă vrei să găsești al doilea indiciu asculta traseul: mergând spre Nord ,

vei întâlni un copac cu veșmânt alb, acesta are un semn pe el care indică al doilea indiciu. Am scos

busola și am cautat drumul spre Nord, aici am găsit copacul cel alb care ascundea indiciul .Am gasit

o cheie și un mesaj care zicea : Bravo ! cheia pa care ai primit-o, o să deschida cel de-al treilea

indiciu. Daca vrei să ajungi la el trebuie să mergi spre Vest, aici vei găsi un copac cu trunchiul foarte

mare, acolo vei găsi un semn unde va trebui să bagi cheia. Am pornit spre Vest până am ajuns in fața

copacului, am băgat cheia și s-a deschis o usă mica, iar dincolo de ea se afla un pergament pe care

scria : trebuie sa mergi spre Est până vei gasi o stanca, pe care se afla mai multe butoane, tu trebuie

145

sa descoperi și să apeși pe butonul care va deschide ușa templului. Ai grijă ! dacă greșești nu se știe

ce vei descoperi, sunt multe capcane in templu!

Am mers cu pasi repezi și găsind stânca am apăsat un buton la întâmplare, toate erau la fel

.Din fericire am apăsat butonul corect și s-a deschis o trapă în pamant. Am intrat și am descoperit un

tunel care era luminat de toțe ce ardeau de jur împrejur. Am ajuns într-o încăpere mare care avea

pereții plini de sculpturi ciudate și înspăimântătoare. Toate obiectele din jur scoteau sunete de parcă

vroiau să spună o poveste. Era sculptat în piatră o statueta, care avea ochii și gura luminată cu o

lumină roșie care a strigat dupa noi: venți aici ! Speriate ne-am apropiat ușor de piatră, s-a uitat la

noi și a spus : bine ați venit în Templul Medalionului ! Aici eu sunt rege, iar într-o zi venise vremea

să înmânez medalionul magic fiului meu înțelept, dar în acel moment a venit cel de –al doilea fiu al

meu care era certat cu mine, ne-a amenințat că va fura medalionul pentru a obtine puterea suprema.

In acel moment am rupt medalionul in doua si l-am aruncat la cei doi fii .Cel care va câstiga prin

luptă cealalta jumatate va deține Templul. Fiul cel intelept cu puterile rămase în medalion a împietrit

tot templul.Voi va trebui să găsiți cele doua jumătăți din medalion. Prima jumătate se află în Sala

Razboiului , iar cea de-a doua în Sala Comorilor.

Am coborât spre Sala Razboiului unde erau numai liene care te ajutau să cobori la prima

jumatate a medalionului. Am ajuns jos unde trebuia să trecem print-un portal, numai ca deodată a

apărut deasupra noastră o lumină orbitoare care a coborât spre noi și ne-a ridicat în sus până am ajuns

în interiorul unei nave imense. Am descoperit că am ajuns pe nava unor extratereștri. Aceștia aveau

o navă cum nu mai văzusem niciodată, era rotundă și plină de lumini. Aici am descoperit o lume

noua, în jur erau numai omuleti mici și verzi . Aveau capul oval și două antene care străluceau

puternic, ne priveau ciudat cu cei doi ochi ovali si luminosi. Aveau case mici, în formă de ciupercuțe

luminoase,iar în jur era plin de antene în tot felul de forme și dimensiuni. Ne-au băgat într-o capsulă

și ne-au analizat din cap până în picioare, ne-au luat obiectele pe care le aveam la noi ,le analizau

mirați și au început să se certe pe ele, mai ales pe busolă. Am profitat de o clipă de neatenție și am

încercat să fugim, am observat o trapă pe unde am evadat și am plecat spre Sala Războiului. Ajunse

aici am luat jumatatea de medalion și ne-am îndreptat spre Sala Comorilor unde am găsit medalionul

și am despietrit pe fiul cel bun al regelui .

Am ajuns în Sala Principală unde am unit cele doua jumătăți de medalion și tot Templul care

era împietrit a revenit la viață. Acolo am descoperit o noua lume, cu oameni care aveau alte obiceiuri

față de cele de pe planeta noastră, toți locuiau în jurul acelui templu care părea a fi din aur. Regele a

146

fost foarte bucuros, pentru reușita noastră și a promis că ne va oferi și altă aventură ,să ne putem

bucura de alte lucruri neobijnuite pe care nu le întalnim în viața de zi cu zi. Am promis că ne vom

întoarce și am dori să ne întoarcem pe planeta Marte,să cunoaștem obiceiurile și traiul micilor

extratereștri, cum s-au format și de cand există viață în galaxia lor.

Am realizat că trecuse multă vreme de când am plecat de acasă și am cerut drept recompensa

pentru că am îndeplinit misiunea să ne ajute să ne întoarcem la părinții nostri acasă.

A fost o aventură interesantă și plină de mister, o experientă pe care nu o vom uita curând si

pe care am vrea să o repetăm si altă dată.

147

SECȚIUNEA 3- Proză ScienceFiction

Clasele V-VIII

Nr.crt Numele și

prenumele Titlul lucrării Școala

Profesor

coordonator

1 Niculae Adrian

Ioan Upri Xoten

Școala Gimnazială 124,

București Daniela Popa

2 Timofte George Aplocalipsa C. N. “Ștefan cel Mare”, Tg.

Neamț Mihaela Olariu

3 Simion Cristina O lume nouă Școala Gimnazială 124 Daniela Popa

4 Murgea Amalia Misiune eșuată Școala Gimnazială 124 Daniela Popa

5 Lupu Daria Crina Mirajul Liceul Teoretic “Dimitrie

Bolintineanu”, București Mihaela Luca

6 Grădinariu

Alexandra Sfârșitul lumii

Liceul Teoretic “Dimitrie

Bolintineanu”, București Mihaela Luca

7 Pană Cristian

Alexandru Laser Valley

Liceul Teoretic “Dimitrie

Bolintineanu”, București Mihaela Luca

8 Coți Bianca Asasin pentru o

cauză dreaptă Școala Gimnazială 1, Bistrița Maria Pop

9 Suci Lorena Coroana ascunsă Școala Gimnazială 1, Bistrița Maria Pop

10 Cornea Petru

Cristian Renașterea omenirii

Școala Gimnazială 1, Bistrița Maria Pop

11 Judele Maria

Alexandra

De pe Marte pe

Pământ

C. N. “Ștefan cel Mare”, Tg.

Neamț

Nicoleta

Filioreanu

12 Stoian Andreea

Georgiana Un vis real

C.N. “Gh. Șincai”, Cluj Alina Todea

13 Damian Burueană

Ioana Ele sunt nemuritoare

Șc. Gimnazială “Principesa

Margareta”, București

Maria

Dragomir

14 Popa Teodora

Ioana

O lume în care

cunoștințele se vând

15 Nedelcu Elena

Diana Marte - jurnal

Șc. Gimnazială “Pia

Brătianu”, București

Corina

Sibișeanu

16 Dragomir Miruna Misterul din inima

orașului Șc. Gimnazială 56, București

Gabriela

Dimulescu

17 Trifan Isabella Vieți furate Șc. Gimnazială 19, Brașov

Daniela

Tropcea

18 Postoacă Matei Odiseea spațială Șc. Gimnazială 19, Brașov

19 Stoica Anita Ioana Pasărea de miază - zi Șc. Gimnazială “Adrian

Păunescu”, București Emilia Radu

20 Radulea Adrian

Gabriel Duelul

Șc. Gimnazială “Adrian

Păunescu”, București Emilia Radu

148

21 Enache Alin Vreau să urlu și să

strig

Șc. Gimnazială “I.G.Duca”,

București Ana Zarescu

22 Sisan Yunus Amiri Fizica pe înțelesul

meu Șc. Gimnazială 144, București

Rodica

Trufășilă

23 Isac Maria Diana O călătorie care

salvează lumea

Școala Gimnazială 150,

București

Monica

Țurcanu

24 Bălaș Salcoci

Claudia Cristina

O adevărata călătorie

în spațiu

Mark Twain International

School, București

Nicoleta

Deaconu

25 Gavrilă Ana Maria Anul 3002 Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București

Toma

Dumitrescu

26 Ionescu Maria

Diana Călătorie pe Terra

Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București Maria Fitcal

27 Marinescu

Alexandra Invazia

Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București Maria Fitcal

28 Pogar Andreea Misiunea Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București

Toma

Dumitrescu

29 Teodorescu Ioana

Raluca Orașul Zaran

Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București Maria Fitcal

30 Ioniță Ștefania Planeta Arisia Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București

Toma

Dumitrescu

31 Militaru Adrian Războiul din spațiu Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București

Toma

Dumitrescu

32 Mihalache Andreea

Dorina Simte și păzește

Școala Gimnazială 150,

București

Monica

Țurcanu

33 Petre Maria Doar 100 de cuvinte Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București Maria Fitcal

34 Nițescu Ines Jurnal de bord Liceul Teoretic “Marin

Preda”, București Maria Fitcal

149

UPRI XOTEN

Niculae Adrian Ioan, clasa a VI –a

Coordonator :profesor Popa Daniela

Școala Gimnazială nr. 124, București

Nava mea spațială era avariată în urma impactului cu un asteroid la aripa dreapta, aşa că

trebuia să aterizez rapid pe cea mai apropiată planetă. Îmi trebuia Plutonium. Iar acesta se găsea doar

pe planeta cu trei sori.

Această planetă mai este cunoscută și sub denumirea de Upri Xoten. Are dimensiunea de trei

ori mai mare decât Pământul şi orbitează în jurul a trei sori, iar un tur complet are loc la 400 de ani

pământeni. Aici fiecare anotimp durează 100 de ani.

Era dimineață, geana auriu-roşiatică a celor trei sori se ivea, valuri de lumină trandafirie

începuse să inunde cerul. Priveam spre cei trei sori de un roşu strălucitor ca nişte flori imense ce

revărsau valuri de lumină. Eram salvat! Cristale de Plutonium de statura unui om de un alb-argintiu

se găseau la tot pasul. Norii albi, masivi şi pufoşi cu margini strălucitoare începuse să acopere cerul

azuriu. Solul era roşiatic şi pe alocuri spân. Munți uriaşi de gresie portocaliu-roşiatică se zăreau în

depărtare. Vegetația era de un verde închis, formată din ferigi și plante pitice și contrasta cu roşul

muntelui. Pe parcursul zilei, formațiunea de granit apărea în tonuri de albastru-violet dimineața, iar

după-amiază îşi schimbă culoarea în portocaliu şi roşu aprins. Culoarea aproape ireală era influențată

de lumina celor trei sori. Pomii cu trunchiul de un galben fosforescent luminau în permanență ca nişte

lampadare imense. Pietre de un albastru intens scoteau bule de aer ca şi cum ar fi respirat sub apă.

Plăci de rocă roşiatică pluteau în jurul formațiunilor roşcate de granit. Ciuperci imense se zăreau din

loc în loc şi îşi schimbau culoarea pe timpul zilei în galben, bej, violet şi roşu. Flori gigantice cât un

copac de culoare alb-roşcat se vedeau din loc în loc. Minerale de carbon ca nişte smocuri

supradimensionate de iarbă, de un gri lucios împânzeau planeta iar palmieri cu frunze roşii ca focul

se zăreau în jurul unui lac glaciar din apropierea mea. Eram uimit de măreția şi bogăția locului!

Zincul de culoare albăstruie spre alb se găsea sub forma unor plante pitice, iar bucăți de

platină apăreau sub forma unor tufe argintii. Unii copaci aveau frunze de aur, iar alții roşiatice ca de

foc și apăreau ca nişte făclii imense. Un fir de apă din apropiere era înconjurat de forme nedefinite de

150

diamant. Ziua a trecut foarte repede şi reparația navei, aproape mi-a ocupat-o în întregime. Cei trei

sori erau pe cale să apună şi trebuia să mă pregătesc de noapte.

La asfințit, o luptă fantastică s-a dus pe cer, cei trei sori s-au retras sângerând, iar norii se

zbăteau maiestos învolburând culorile şi amestecându-le. Apusul era spendid, copleşitor! Culori de

violet, roşu și galben se amestecau şi în cele din urmă cedau în fața întunericului.

În acest decor uriaş păream extrem de fragil, pierdut, insignifiant. Era o imagime a singurătății umane

deşi eram înconjurat de atâtea bogății.

151

MISIUNE EȘUATĂ

Murgea Ioana Amalia, clasa a VI-a

Școala Gimnazială Numărul 124, București

Coordonator: profesor Popa Daniela

Augustus Black era unul dintre cei mai mari hoți de bijuterii din întreaga lume. Și-a făurit o

armată pe care azi o îndeamnă la cele mai crude jafuri și, pentru că nu e un om oarecare, dorea să fure

Colierul Vieții Veșnice, însă nu-i era ușor.

S-a hotărât să plece singur în călătorie, astfel încât să nu se întâmple vreun lucru neprevăzut.

Pe 10 mai, şi-a luat adio de la echipajul său, fără să spună nimic, nimănui.

- Șefule, dar te putem ajuta! De ce nu ne dai o șansă?

- Nu, Igor. La revedere! răspunse Black cu geanta de călătorie în mână și plecă.

Ajuns în deșert, acesta știa că îl vor aștepta lucruri necurate, dar deocamdată nu i se întâmplă

nimic. Cu cât locul era mai pașnic, cu atât el era mai neliniștit. Merse ce merse până când dădu de o

piramida, care se dovedi a fi casa unui localnic. Dormi acolo peste noapte, luându-i omului toate

lucrurile de preț, iar apoi plecă. După zece nopți petrecute în sat, deja avea zece familii care erau pe

urmele lui, însă a unsprezecea era în regulă cu furtul obiectelor, fiindcă, după părerea lor, aveau cam

multe. Oricum ar fi fost, lui Black i se părea că ceva este nelalocul lui, așa că își lua tălpășița.

Mai avea doar câteva sute de metri până la Templul de Foc, fiind din ce în ce mai emoționat

din pricina viitoarei sale tâlhării. În sfârșit, planul său ajunsese în ultimul stadiu de lucru. Era

pregătit; nu conta câte creaturi o să omoare, câte o să distrugă, își fixase un singur lucru în minte:

trebuia sa pună mâna pe Colierul Vieții Veșnice.

A intrat cu pași mici uitându-se cu grijă după capcane. A pornit pe un coridor îngust și prăfuit

unde îl aștepta un mic păianjen care urma să fie strivit. În clipa în care și-a pus piciorul deasupra lui,

creatura s-a mărit, având înălțimea unui om. „ Asta nu l-a înspăimântat pe marele Augustus Black‖

își spuse el, iar apoi își scoase pumnalul de aur și îl omorî, trecând mai departe. Știa că bijuteria era

ascunsă undeva în subteran, dar nu știa unde.

152

A pășit mai departe, s-a ales cu o săgeată în umăr și cu mantia sfâșiată din cauza unei

„pisici‖ cu ghidare uriașe. Apoi, în fața unei uși de piatră, se afla un dragon, care arunca cu flăcări de

șapte ori mai mari decât el, ajungând să fie păcălit cu o bucată mare de car e, dar nu înainte de a-l

pârli puțin pe nou-venit.

În cele din urmă, a pătruns în încăpere, văzând un lucru strălucitor la capul acesteia, dar

până să mai admire puțin colierul, s-a pricopsit cu doi monștri mari și lați în fața lui, pregătiți să-l

omoare.

- Ce cauți aici? răsună o voce glacială, care se părea a fi a femelei.

- Ce caută toată lumea, presupun, răspunse el cu lăcomie în glas.

- Atunci cred ca ești pregătit să mori! îi spuse masculul. Tu!

- Tu ai venit în casa părinților noștri și i-ai jefuit!

- Voi sunteți Arthur și Jessica? întrebă Black care se simțea mai puternic ca oricând.

- Normal că noi suntem! Apărăm colierul acesta fals de mici. Sper ca nu i-ai făcut vreun rău

tatei, el era păianjenul.

În acel moment, Augustus se gândea la faptul ca îl omorâse, dar nu avea remușcări, mai ales

când cei doi frați au revenit la aspectul omenesc.

- Vrei să știi unde se află colierul? Ei bine, nu e aici.

- De unde știi că îl vreau? întrebă el suspicios.

- Avem ochi speciali, pe scurt, citim gândurile oamenilor.

Auzind acestea, Black o luă la fugă, ieșind din templu și plecând, auzind faptul că bijuteria se

află în Templul de Aur. Era dezamăgit, dar știa că peste câteva zile va pleca într-o nouă aventură. Ca

răsplată pentru lunga călătorie, a jefuit toate casele ce i-au ieșit în cale, ajungând în ascunzătoare.

153

APOCALIPSA

George Timofte, clasa a VI-a

Colegiul Național ,,Ștefan cel Mare’’ Târgu-Neamț

Coordonator: profesor Mihaela Olariu

Încă îmi amintesc viaţa dinainte de război. Îmi amintesc că eram diferiţi, locuiam acolo sus,

pe Pământ.Noi eram conducătorii lumii intregi.

Noi am construit oraşe gigantice din sticlă şi din oţel, am străbătut oceanele când voiam, şi

am cucerit şi cerul.

Eram șapte miliarde și nu eram născuţi pentru viaţa în tunele. M-am născut să respir aer curat

şi mi-l amintesc! Acele șapte miliarde au murit din cauza ultimului război. Numai 50 000 au reuşit să

supravieţuiască sub pământ, cu aerul irespirabil, focul şi cu diverși monștri oribili.

Într-o zi, radiaţia de pe pământ va dispărea, şi stră-stră-strănepoţii noştri vor putea să se

întoarcă acolo sus. La început, nu era speranţă pentru noi să rezistăm și să supaviețuim. Iar noi,

oamenii, suntem prea răi să ne predăm.

Noi am încercat să facem din ce avem, ceva bun, ne-am aliat şi am muncit să facem Metro-

casa noastră. După toate astea, poate acest loc este singurul loc rămas pe lume unde oamenii pot trăi.

Pentru un timp, am crezut că putem supravieţui...

Dar, dezamăgitor, războiul nu a omorât oamenii noştri răi. În siguranţa tunelului, corupţia

mergea repede, şi, când pericolul a venit de deasupra, numai câţiva dintre noi au stat împrotiva lor,

numărul nostru scădea pe zi ce trecea.

Dar îmi amintesc că noi eram născuţi pentru o viaţă mai bună şi nu pot accepta că sunt

predestinat să cresc si să mor sub pâmănt. Nu îmi pasă dacă sunt numit un idiot, dar dacă o bucată din

lumea veche încă există acolo, trebuie să o găsesc. Dacă dintre numeroșii ani dintr-o viaţa lipsită de

speranţă există doar un moment de speranţă, eu o să aleg speranţa.

Trebuie să găsesc acel semnal.

Moscova

154

Artyom, omul nostru, ajuns în canale după o călătorie dă peste nişte şobolani cu mutaţii, care

îi fac mai mari, mai puternici şi mai rezistenţi la frig. Când se întorcea acasă prin canale, a dat peste o

grămadă de şobolani, dar a fost ajutat de prieteni lui: Damir, Alyosha, Duke, IDIOT Tokatev și

Ștefan. Ajuns în Metro, a primit un transplat de sânge de spartan și apoi a fost întâmpinat de Anna,

soţia lui şi Miller, tatăl Annei, care i-a zis să nu se mai ducă pe suprafaţa pământului. După acea zi,

Artyom a mers cu Anna afară să găsească semnalul, dar după mai multe eşuări, vrând să meargă

înapoi în Metro, au fost capturați de o dubiţă. Au fost luați drept spartani. Înăuntru au întâlnit un

cuplu în vârstă şi nişte oameni înarmaţi, care urmau să fie duși la o groapă și împuşcaţi. Aici Artyom

supravieţuieşte, dar Anna a fost luată cu ei. De aceea, tânărul a decis să meargă să o găsească pe

Anna. În final, îl găsește pe Yermak, care l-a sfătuit să fure trenul, a gasit-o şi pe Anna şi a furat

trenul. Așa că hotărăsc să plece din Moscova, să găsească un loc nou de locuit în bunkerul din

Yamantau unde, se zice, că marile puteri din Rusia au supravieţuit.

Iarna

Noi ne-am oprit 100 de kilometri depărtare de Moscova pentru a vedea gradul de radiaţii.

Interesant este că sunt toate verzi ca şi cum ar fi o conspiraţie. Această situație uimitoare nu ne

impresioneză... Prietenii mei sunt zăpăciţi și nu ştiu ce să facă; eu aştept încă răspunsuri.

Volga

După atăţia ani sub pământ aerul era atât de curat... Dar nu a fost cauză de bucurie. Călătoria

are un scop de a transfera bunkarul guvernului din Urali. Pentru 20 de ani am crezut că Guvernul și

nici marile puteri din armată nu au supravieţuit. Se pare că au supravieţuit... Când noi mâncam în

Metro. O să avem multe întrebări când ajungem în Yamantau... Dacă o să ajungem. Ruine din ţara

noastră sunt sub controlul inamicilor – zice Miller, şi trebuie să ne luptăm pentru golful nostru. O

echipă mică contra armatei inamice... Care sunt şansele cu care vom câstiga? Vom găsi răspunsuri?

Când au ajuns la podul peste fluviul Volga au fost opriți de nişte oameni cu nişte chipuri

ciudate pe care îi mai întâlnesc și într-o biserică. Aryom a găsit o barcă cu care a trecut un lac în

care sunt diferiţi monstri, nişte creveţi uriaşi şi un vierme uriaş. Ajuns în biserică, urcă turnul unde se

află o fată şi mama ei care erau din Metro, Katya şi Nastya dețineau informații importante. Artyom a

condus la tren fetele, iar pe drum a fost atacat de un vierme uriaş. A fost salvat de Duke. Apoi a fost

trimis sa-l găsească pe Krest, un om experimentat în trenuri. Ajuns la tren, a auzit că Anna a fost

blocată într-un groapă de gunoi iradiat, care îi puteau deteriora foarte tare sănatatea. Din fericire, a

155

fost salvată la timp. au reușit să găsească un vagon și o barcă pentru a ajunge la baza podului, unde

era camera de comandă. Au deschis poarta și au sărit în tren.

Primăvara

Am lăsat Volga în pace, noi doar am vrut să trecem şi nu este vina mea că ceilalți au ţipat

după sânge. Îmi amintea de Metro unde oamenii spun minciuni mereu. Acea lume era moartă şi nu

era nicăieri de mers. Oricine întreabă este hrănit cu minciuni diferite. ,,Războiul încă se petrece’’,

,,Electricitatea este ceva rău’’. Aceeaşi diferenţă, serios...?

Yamantau

Ajungem la bunkerul din Yamantau, ultima destinaţie a călatoriei noastre lungi. Contactul

direct cu ei a fost distrus, resentimentele lui Miller mă acuzau de distrugerea vieţilor noastre

anterioare.

În bunkărul din Yamantau s-au înpâmplat multe lucruri, oamenii de acolo s-au dovedit a fi

canibali şi că nu îi aşteptau cu mâinile deschide. (răi)

După trei luni de mers, după trei luni de îndurare... Dar după Yamantau eram pregătiți pentru

orice. Mai erau câțiva kilometri pănă la Caspian, unde puteam găsi o hartă care să ne arate locuri fără

radiații și să ne putem liniști. Singurul lucru care ne supăra era că am rămas fără apă și cărbune, acum

suntem lăsați la mila deșertului.

În deșert, Miller i-a trimis pe Anna și pe IDIOT să caute apă și combustibil și Artyom a fost

trimis să găseacă o mașină. Mutanții nu erau doar niște oameni sălbatici, aveau și puteri

supranaturale. În sfârșit, Artyom a luat mașina de la ei și s-a întors. El s-a dus la un turn de veghe

unde a întălnit-o pe Giul, o femeie singură care le-a fost de ajutor; l-a ajutat pe Artyom să găsească

centrul de comunicaţii, unde a reuşit să găsească harta. Această hartă mult căutată Acum singurele

lucruri de găsit erau conbutibilul şi apa. Miller a reuşit să contacteze un om pe nume Baron care era

şeful bandiţilor din zonă și i-a propus un târg. Din păcate, nu a acceptat oferta. Așa că, planul le este

dat peste cap, dar au venit cu un alt plan, acela fiind de a fura combustibilul și apa. Doar că trebuiau

să se infiltreze în baza lor. Artyom a reușit să intre în baza lor cu ajutorul lui Guil. Când au ajuns la

Baron, el a vrut să facă un târg pentru apă și conbustibil, dar Giul a apărut și l-a omorât, apoi au luat

ce au vrut și au plecat.

Vara

Fanatici ai Volgai, canibali în munți și sclavi pe malul mării uscate se aflau. Câți monștri a

creat acest război! Ori poate erau mereu acolo și războiul doar le-a dat o șansă să vină și acum vor fi

156

acolo pentru totdeauna. Din păcate, nu ne puteam pierde speranța. Harta pe care am luat-o ne-a arătat

unde putem locui, dar, din păcate Anna are ceva la plămâni din cauza radiației din groapă de gunoi

iradiat. Acum trebuia să găsim un loc cu aer curat sau niște medicamente pentru Anna. Katya a zis că

în orașul ei natal era un medicament care a salvat multe vieți după război. Ștefan o cere de soție pe

Katya, o cerere de nerefuzat.

Taiga

N-am zis vreodată că sunt religios, dar mă rog la toți zeii, vă rog uitați-vă după Anna! Și ca

acest loc să o curețe de radiație, Alyosha și eu am fost într-o missiune de cercetare a locului spre care

mergem, pentru a vedea dacă este un loc curat.

Când Alyosha și Artyom erau pe șine s-au prăbușit în apă din cauza instabilității șinei, au fost

salvati de surorile pădurii și lăsaţi pe malul râului într-o pădure plină de pirați, pionieri și animale

sălbatice. Între timp, Alyosha a zis că este într-un oraș lângă o hidrocentrală. Pe drum, Artyom a găsit

un urs gigant care îi teroriza pe oamenii din pădure. Când Artyom a ajuns la Alyosha, acesta a spus

că în hidrocentrală este un depozit de energie nucleară și de aceea construcția nu va mai rezista mult.

Ursul a apărut să îi mănânce, dar au reușit să îl facă să cadă de pe marginea stâncii.

Toamna

Venea iarna și Aurora nu mai putea rezista cu prea multă zăpadă, același lucru se poate spune și

despre Anna pe care nici aerul curat n-o curăța; acum trebuia să mergem până la Novosibirsk ca să îi

luăm medicamente. Miller a făcut un plan: el și Artyom să se ducă să ia medicamentul, iar restul să ia

echipamente de iarnă pentru Aurora.

La periferia orașului Novosebirsk era frig și aerul iradiat; Tokarev a creat niște costume

speciale pentru misiunea asta și a mai făcut mașină furată din deșert, rezistentă la frig și radiații. Au

decis să meargă prin metroul orașului ca să ajungă la spitalul cu medicamente; nu erau mulți monștri

acolo, doar niște reptile uriașe, au mai întâlnit un copil care avea o mică casă facută de el și de tatăl

lui, dar tatăl lui nu era de găsit. Artyom a continuat drumul spre spital și Miller și copilul au mers

înapoi la mașină. Artyom a mers cu barca prin canale și a ajuns la spital a întâlnit un alt fel de

monstru: unul care seamănă cu o gorilă, dar extrem de rezistent la radiații și frig. A început să aibă

halucinații din cauza expunerii la radiații, dar a reușit să ajungă la medicament, a fost atacat de o

gorilă mutant și a căzut de pe cladire. Miller a ajuns la el cu mașina. Au mers câțiva kilometri până

Miller a leșinat, copilul l-a trezit pe Artyom ca să conducă, dar și el a leșinat fix lângă șinele de tren.

Aurora a ajuns și a luat mașina cu Miller, Artyom și Kirill. Anna s-a făcut bine, dar Artyom avea prea

157

mult sânge iradiat. În halucinațiile sale, Miller se afla lângă lacul Baikal și spunea că acest loc este de

vis și că Orderul trebuia să apere oameni. Artyom s-a trezit și i-a îndrumat pe oamenii din Metro

aici.

După atâtea eforturi și impasuri, au ajuns într-un loc de vis, cu multă verdeață și fără radiații.

158

COROANA ASCUNSĂ

Suci Lorena, clasa a VIIIa,

Şcoala Gimnazială Nr. 1 Bistriţa,

Coordonator: profesor Pop Maria

PARTEA I

Lumea vibrând de caldură, orașe distruse, oameni murind în cele mai groaznice moduri,

rasa umană dispărând pentru totdeauna. Creaturi mici și negre, mărșăluind pe Pământ purtând un

steag pe umeri și strigând laude către o regină pe nume Celestya.

Elentya s-a trezit brusc, luând guri industriale de aer. Imaginile pe care le-a văzut în vis parcă

nu mai dispăreau de pe retina și începeau sa îi bântuie nopțile. 2 ani. De atât timp aceste imagini

catastrofice o bântuiau fără să știe de ce sau când vor avea loc. Încerca să se ridice, dar o săgeată de

durere o lovi exact in abdomen, iar un geamăt de durere se desprinse de pe buzele ei în momentul în

care țeava ce-i trecea prin torace se adânci, iar părul blond îi era încolăcit în jurul țevii. Cum de încă

mai era vie, doar Zeii știau, dar ea avea intenția să rămână așa. Așa că, cu puținele cunoștințe despre

medicină, toate prinse din zbor de la fratele ei, reuși cumva să scoată țeava, să astupe rana și să își

desfacă părul de pe bară. Când își ridică, în sfârșit, privirea și văzu că e blocată în mașina neagră a

tatălui său, cu plafonul mașinii mai-mai să îi strivească corpul, inima i se micșoră. Panica își făcea

apariția începând să îi curgă prin vene exact ca și sângele. Cu ultimele puteri, împinse plafonul doar

cât să poată ieși din mașină și se rostogoli, făcând contact cu necruțătorul asfalt. Îi trebui câteva

minute să își recapete suflarea și adrenalina și panica să îi părăsească corpul. Când își ridică privirea

și văzu grămada de mașini părăsite își dori să fi rămas în mașina ei, iar când de după o cutie mare din

oțel, apărură două creaturi mici, cu pielea neagră, având pe față doar patru ochi, dorința de a fi murit

din cauza acelei țevi explodă în ea. Panica se reîntoarse la ea ca un vechi prieten și încercă să se

ridice de pe asfalt. Șchiopătând, reuși să ajungă în spatele mașinii negre ce se camufla perfect cu

jeanșii și tricoul ei negru.

***

159

În spatele celor două creaturi, o cutie din oțel metalizat, umbrea fosila unui copac, spulberat

în urma aterizării lor pe pământ. Lângă acest peisaj distructiv, sfârâind și radiind de căldură,

înconjurată de un cerc de iarba moartă, era o rocă roșiatică, plină de Lavă. Elentya se depărtă de

mașină, parcă teleghidată de dorința de a atinge acea roca ca și cum era putere din puterea ei, ca și

cum roca aceea reprezinta viața ei. Doi pași îi trebuiră până să își revină și să realizeze ce face. Dar

era prea târziu. Cei doi marțieni erau deja întorși și o priveau cu toți cei opt ochi. Elentya îngheță,

neștiind unde să se uite, în timp ce creaturile o priveau atenți. Nu aveau nicio emoție inscripționată pe

fețele acelea înguste, brăzdate de o piele neagră, aspră și total opacă. Era de un negru atât de adânc

încât nici razele soarelui nu se încumetau să îi atingă pielea, de aceea amândoi erau îmbrăcați în aure

misterioase.

Elentya, speriată, se agită neștiind pe unde să o apuce să scape de privirile arzătoare ale celor

două creaturi, dar ceva din ea urlă, ceva se zbătea în ea să iasă afară și o imagine îi apăru în fața

ochilor.

Cândva, demult, atât de demult, încât părea că s-a întâmplat într-o altă viață, o revoltă a pus

stăpânire peste lume, năucind total umanitatea.

Elentya se clatină pe picioare, speriată de claritatea cu care își aducea aminte evenimente

petrecute acum mult timp. Le vedea ca și cum a fost acolo și a trăit aceste evenimente; ca și cum

făceau parte din ea; ca și cum evenimentele erau trecutul ei. Dar asta era imposibil. Ea are doar 16

ani, cum e posibil să își amintească lucruri care s-au petrecut acum mai bine de 500 de ani.

-Totul e posibil, tânără moștenitoare, a grăit marțianul din stânga, cel mai aproape de ea și

atunci au apărut cele doua întrebări care i-au schimbat complet viața: Cum a vorbit creatura dacă nu

are gură? De ce mi-a zis tânără moștenitoare?

Și în momentul în care a gândit acele două întrebări, trăgaciul a fost apăsat. Tot ce mai

rămânea era să spere că pistolul nu avea gloanțe.

PARTEA a II a

-Ce sunteți voi? a întrebat Elentya făcând eforturi titanice să pară puternică când unul din

genunchi a trădat-o și a cedat, lăsând-o pe fata să se izbească puternic de pământ. Bufnitura i-a

zguduit întreaga ființă, făcând-o să își piardă conștiința penru două minute. Când și-a deschis ochii,

creaturile erau chiar în fața ei, îndreptând spre ea un aparat strălucitor. Acesta a început să bipăie, iar

160

din reflex, Elenya s-a ridicat și a smuls aparatul din mâna noduroasă a marțianului, acesta făcându-se

țăndări pe asfalt.

-Ce te-a apucat? A întrebat creatura, repezindu-se către bucățile din aparat împrăștiate pe

pământ.

-N-nu știu, dar voi? Cu voi ce e aici? Cum vă pot auzi, nici nu aveți gură?

-Noi suntem aici să te ajutăm, iar tu ce faci? Ne strici aparatura. Știi cât am muncit să îl fac

să lumineze? Și dacă nu l-ai fi distrus ar fi și cântat.

-Î-îmi pare rău? am zis afișând o expresie de nedumerire și rotindu-mi ușor capul.

-Ar trebui să îți fie, a continuat marțianul, evident, revoltat.

-Ajunge, am venit aici cu un motiv, nu să vă certați voi doi. Așa, Elentya, a continuat

celălalt marțian întorcându-se spre Elenya, care era cât pe ce să întrebe de unde îi știe numele, când a

fost întreruptă de aceeași voce care zise, Da îți știu numele, trecem peste.

Elenya și-a înghițit cuvintele și a continuat să îl asculte pe acel pitic, ferm convinsă că

visează.

-O să o zic scurt și la subiect. Tu ești reîncarnarea reginei noastre, Celestya și, de aceea, ne

poți auzi, noi acum vorbim în mintea ta.

Da, clar visa.

Blonda începu să radă în hohote gândindu-se la ce incredibil ar fi fost ca asta să fie adevărat;

adică ea chiar visa, sau era în ceva comă după accidentul cu mașina pe care l-a avut.

-De ce râzi? a întrebat serios cel căruia i-a fost distrusă mașinăria.

-Cum, vorbiți serios?

-Aaamm, da, au zis amândoi în același timp.

Elentya s-a oprit brusc din ras, afirmația aceea fiind ca o găleată de apă rece turnată la ea în

cap și s-a îndepărtat doi pași.

-Nu, nu are cum.

-Oh, ba da. Nu ți s-a întâmplat până acum să îți aduci aminte lucruri pe care alții nu au trăit

să le vadă? Sau să înțelegi limbi pe care nu le-ai auzit în viața ta? Sau să visezi scene din trecut sau

viitor? Ți-aș explica cu drag mai multe, dar chiar nu mai avem timp și dacă întârziem, nu numai că

rasa umană va sfârși oribil, dar și capetele noastre, așa că dacă cumva ți s-a întâmplat una din

lucrurile enumerate mai devreme, te rog să vii în acea navă, noi te așteptăm. Dar fii cu băgare de

seamă, dacă nu vii cu noi, vor veni alții să își descopere regina și aceia nu sunt la fel de pașnici, a zis

161

creatura dintr-o suflare năucind-o și mai mult pe Elentya, apoi i-au întors spatele și au porni spre

navă lăsând-o pe blondă în spate.

Lumea se învârtea în jurul ei, liniștea autostrăzii pustii urlând în mintea ei.

Înnebunise.

Era pe cale să urmeze două chestii negre umblărețe, să se urce într-o navă care merge Zeii știu

unde și să devină regina Marțienilor, undeva pe o planetă. Făcu primul pas, apoi pe al doilea, al

treilea pană ajunse în dreptul celor doi marțieni.

-Ne bucură decizia ta, a zis cel din dreapta ei, iar când huruitul motoarelor a început să pună

stăpânire peste urechile ei și vibrațiile navei i-au zguduit corpul, Viitoarea Regină s-a gândit la

singurul lucru normal care s-a întâmplat în acea zi și a tras concluzia că nimic din ce i s-a întâmplat

nu a fost normal și nimic nu va mai fi normal de acum încolo.

162

MIRAJUL

Lupu Daria Crina, clasa a VIII-a

Liceul Teoretic “Dimitri Bolintineanu”, București

Coordonator: profesor Luca Mihaela

O dimineață plină de soare. Lumina era aproape dureroasă, fiind amplificată de peisajul în

întregime alb. Zăpada care acoperea totul crea impresia de ireal, ochii îmi erau depășiți de situație,

priveam printre gene încercând să reperez drumul spre oraș. Distanțele nu mai există fără repere, iar

zăpada depusă în ultimele zile a acoperit tot. Soare, zăpadă și, ce este mai important, vacanță.

Eram norocos să le am pe toate în același loc, la țară la bunici.

Ce mic dejun, ce spălat pe față? Deja mă gândeam la sania pe care nu o mai văzusem de

aproape un an.

- Hai la masă !

- Imediat, bunico!

Trebuia să urmez pașii pe care-i cerea bunica, dacă voiam să ajung repede în curte. M-am

stropit cu apă pe pijama, am băgat picioarele în papuci și am coborât în bucătărie.

- Hai să mâncăm ceva și să ieșim să dăm zăpada de pe lângă casă.

- Sania pe unde este? (am gândit cu voce tare)

- În podul de la hambar, ajungem imediat ce croim pârtia până acolo.

Îmi aduc aminte când trăia bunicul şi mă trezeam, zăpada era asezată afară ca si tranșeele din

poveștile lui de război, iar sania mă aștepta mereu la ieșirea din casă cu o sfoară nouă. Bunicul

mirosea a zăpadă și brad și zâmbea mereu cu toată fața așa cum doar bunicii știu să o facă.

Am mâncat puțin și m-am îmbrăcat. Când am deschis ușa, m-au izbit frigul și lumina. Aerul

era rece, umed, iar lumina orbitoare. Am pășit și am intrat până la piept în omăt. A nins mult, zăpada

era pufoasă, ușoară, fără greutate. Bunica a venit cu o lopată ce reușea să stârnească curcubee de

lumină în aer, parcă muta fulgii de gâscă.

Atunci a început enigma ce mi-a marcat copilăria și restul vieții. O experiență ce lasă în

urmă întrebări fără răspunsuri, goluri ce nu poți să le umpli cu nimic palpabil. Un muget uriaș, un

sunet parcă din adâncurile munților a sosit primul, punând creierul să caute sursa și nereusind induce

163

starea de teamă. Un tremur abia perceptibil, amplificat de elasticitatea brazilor, aruncă zăpada de pe

crengi și a dat startul unei aluncări înainte și înapoi brutală ca o bandă rulantă stricată. Bunica m-a

luat în brațe, dar teama de necunoscut nu dispare și brusc liniste! O liniște fără limite, totul pare

încremenit si lumina devine tot mai albastră. O perdea de lumină albastră apare parcă de nicăieri, la

câțiva pași de noi. La inceput fără formă, ca un celofan mototolit ce nu reda întocmai imaginea

reflectată, apoi netezindu-se ciudat, cu încetinitorul parcă. Au apărut imagini, imagini cu clădiri,

vehicule ciudate, oameni …M-am desprins din brațele bunicii care privea fără expresie mirajul apărut

pe neașteptate. Am făcut câțiva pasi către necunoscut si am simțit ciupituri si plesnituri de parcă eram

la laboratorul de fizică făcând experimente. Dincolo, dincolo de iluzia de ecran de cinema a apărut o

sală mare cu aparate ce aruncau scântei în jur și aveau lumini ce se roteau cu viteză în jurul lor. Niste

oameni îmbrăcati în costume ciudate dădeau din mâini unii la alții, de parcă era galăgie și nu se

puteau auzi între ei. Bunicul stătea mai aproape de noi, avea mâna ridicată și zâmbea trist. Am simțit

amărăciunea din ochii lui aproape fizic, bunicii știu să iți spună cu privirea mai mult decât alții prin

cuvinte.

S-a auzit un foșnet și totul a dispărut. Am ridicat privirea către bunica. Avea încă ochii

îndreptați către locul unde doar brazii semeți, acum fără zapadă pe ramurile lor, mai stăteau ca niște

martorii muți. S-a întors brusc și a intrat în casă. M-am grăbit să o prind și am găsit-o plângând,

privind în gol prin ferastră.

Mi-a povestit cum a dispărut bunicul acum doi ani, în urma unui fenomen asemănător. Bunicul

a pășit către locul unde se proiectau peisaje incredibile ca și astazi, şi a dispărut. Nimeni nu a reușit să

explice dispariția lui. Au venit polițisti si oameni de știință ce au stat două săptămâni, apoi au strâns

totul și au plecat. Au auzit și ei despre legendele locului, despre dispariții de oameni sau animale

domestice .

Am privit afară dorind să-l mai văd pe bunicul meu chiar și trist. Sania era acolo, am alergat,

am căzut în zăpadă, dar am ajuns la sania mea. Mă aștepta cu tălpicile lucind, cu o sfoară albastră

nouă, chiar în locul unde acum câteva minute era bunicul.

A fost ceva extraordinar, miraculous sau doar un bunic ce își iubeste nepotul atât de mult,

încât nici dispariția într-un univers paralel nu-i stă in cale ?

164

O LUME NOUĂ

Simion Cristina, clasa a VI-a

Școala Gimnazială Numărul 124, București

Coordonator: profesor Popa Daniela

Era o zi friguroasa de iarnă. Afară ninsorile abundente puneau stăpânire pe întreaga natură,

acoperind-o cu un strat consistent de omăt strălucitor.

Părinţii mei erau plecaţi, iar eu încă încercam să mă trezesc. Uitându-mă în jur, cu ochii

întredeschişi, o lumină puternică mi-a captat atenţia. După câteva secunde, am observat că aceasta era

o pată de culoare aflată pe veioza mea în formă de glob pământesc, care strălucea din ce în ce mai

tare, până când s-a evaporat. Deodată, un sunet puternic a distrus liniştea, iar eu am realizat că nu mă

mai aflam în camera mea, ci în viitor, mai exact în anul trei mii.

Am ieşit grăbită din încăpere, apoi m-am oprit pe un hol întunecat, pentru a admira inovaţiile

realizate de oameni până în acele timpuri. Geamul prin care mă uitam, avea un aspect neobisnuit, iar

oraşul arăta parcă scos dintr-un basm. Frica era alături de mine la orice pas, dar setea de a cunoaşte,

m-a îndemnat să intru într-o altă încăpere, unde se aflau câteva fire colorate şi un robot de jucarie.

Folosindu-mă de cunoştinţele pe care le aveam în domeniul roboticii, am reuşit să creez un

Asistent Personal cu Inteligenţa Artificială. Acesta m-a condus către un muzeu, unde mi-a spus că se

organizează un concurs.

Pe drum, am putut admira măretia oraşului, clădirile inalte, maşinile care se deplasau prin

capsule şi oamenii existenţi la orice pas.

Ajunşi aproape de muzeu, roboţelul mi-a spus că, in pădurea în care se află cladirea, există

toate vietăţile întâlnite vreodată, apoi am apornit din nou la drum.

La intrarea clădirii, am fost întâmpinaţi de către o persoană care ne-a îndrumat spre sala în

care avea loc concursul. Acolo le-am prezentat tuturor creaţia mea, iar atunci, cand s-au acordat

punctajele, eu am cupat pe primul loc în clasament.

A fost o experienţă minunată, mai ales că am reuşit să creez un prototip care ar putea deschide

calea către o nouă lume a tehnologiei.

165

LASER VALLEY

Pană Cristian Alexandru, clasa a VII-a

Liceul Teoretic “Dimitrie Bolintineanu” București

Coordonator : profesor Luca Mihaela

Era o zi liniștită în Laser Valley. Cum i-ar mai spune multă lume, Sillicon Valley de România.

Cei mai buni oameni de știință la nivel global s-au decis să creeze un laser.

În ce constă acel laser, v-ați gândit?

Laserul are cea mai mare putere nominal, 102 petawatt, adică cea mai mare putere nominală,

mai exact 10% din puterea Soarelui!

Toate bune și frumoase, laserul era în teste, aproape gata, iar cineva a intervenit. Tot curentul

din țară s-a tăiat, nimic nu mai era luminat, doar Luna furniza lumină pe Pământ.

Niște extratereștrii cu OZN-uri au aterizat lângă o șosea pustie, nepopulată. Nu au fost orice

extratereștrii, în niciun caz cu intenții bune. Au venit cu substanțe radioactive. Ce făceau ei cu acele

substanțe ? Erau, de asemenea, cele mai puternice substanțe introduse în laser,

care puteau să amplifice laserul până la 35%. Au încercat să fure laserul în prima noapte, dar nu au

reușit. Detectorii de mișcare s-au activat și, prin cea mai mare slăbiciune a lor, zgomotul, zgomotul

de la alarmă s-a activat, și au trebuit să se teleporteze.

Ce să vezi, teleportarea nu a mers, din cauză că nu se simțeau prea bine, și au folosit puterea

pe care o au toți extratereștrii, învățată încă din naștere: invizibilitatea.

Nu a mers foarte bine , dar au reusit să scape. Au trimis o Pisică Galactică Extaterestră, să

scaneze teritoriul, să afle unde sunt toți senzorii și camerele de filmat.

Paznicii și-au dat seama ce nu este în regulă, au pus chiar la intrare , pe pereți, pe acoperiș, tot

senzori ca zona să fie asigurată de o cușcă imensă și ca zgomotul să fie foarte tare, ca să-i alerteze și

pe ceilalti lucrători.

Au trecut 5 zile, extratereștrii au avut un plan nou, să se teleporteze, să îl ia și să plece. Nu a

fost cum au crezut ei.

Deși teleportarea a mers greu, la teleportare unele lucruri le dispăreau. Le-au dispărut Pisica

166

Galactică, substanțele radioactive, până și dinții.

Toate alarmele s-au activat, s-au speriat, au încercat tot posibilul, dar au fost prinși de paznici

și de agenții secreți antrenați foarte bine. Au fost imobilizați cu o zgardă anti-puteri și trimiși la teste.

-Niciodată nu veți ajunge la laser! striga un agent.

Au mai trecut două- trei zile. După testele extratereștrilor, s-a constatat că ei sunt o specie mai

rară.

Au fost trimiși la închisoarea galactică, ca să fie închiși, apoi torturțti să vadă cum se manifestă

-Colegul de la celula 11, recepție, mă auzi?

-Recepționat, da, spune.

-Cumva extraterestrul tău a început să se mărească? Pare din ce în ce mai mare.

-La mine extraterestrul dispare și reapare, presupun că încearcă să își folosescă puterile, dar nu

reușește.

-Înțeleg, mergem la pauza de cafea?

-Sigur, acum.

Timpul trecuse, supraveghetorii reveniseră, cei şase extratereștrii încercau să scape, folosindu-și

puterile, totuși bruiate de zgardă.

Cercetătorii începuseră să-i studieze prin camere.

Pe spate aveau fiecare un semn. Unul avea un X. Unul un cerc. Unul un pătrat. Unul un triunghi.

Unul un romb. Iar cel din urmă, șeful se poate spune, avea cele mai multe semne. Toate semnele, X,

cerc, pătrat, triunghi, romb, dar și un craniu pe coloană.

Trecuse o lună.

Extratereștrii nu mai aveau șanse de scăpare, decât să se roage la lordul lor.

Ei își așteptau lordul, cu nerăbdare, să îi salveze din chin.

Lordul lor, Exoroc numit, aștepta momentul.

Extratereștrii trebuiau mutați din închisoarea galactică, la cea de pe Marte.

Patru luni trecuseră.

Era timpul de mutare

Exoroc aștepta timpul perfect de intervenție. Avea un plan.

Erau 12 nave, 6 ce transportau extratereștrii, iar 6 ce supravegheau. Exoroc nu se aștepta la

asta. Voia să fie 6 nave, ca să își poată folosi toate puterile cât mai rapid să îi ia și să plece. A trimis

un cip către toate navele, să scaneze ce forme de viață sunt înăuntru.

167

Ca să vezi, semnalul era bruiat. Senzorii nu permiteau nimic, iar alarma a început.

Cei 18 oameni, ce transportau extratereștrii s-au panicat. Nu știau ce să mai facă. Nu puteau

comunica având în vedere că semnalul era bruiat.

Exoroc, cu un râs malefic, ataca navele și le prindea într-o buclă de timp. În acea buclă, nimic nu

se întâmpla. Dacă mureai, apăreai la loc, dacă te răneai, te regenerai.

Așa Exoroc a avut timp sa intre în toate navele ca să vadă unde se aflau extratereștrii. Se aflau în

nava 1,4,7,8,11,12.

Exoroc a pornit timpul. A tras navele respective după el, în cea mai îndepartată dimensiune. A luat

oamenii și i-a despicat în două. A luat cheia de la fiecare în parte și a deschis zgardele.

Până în acest moment, nimeni nu știe ce s-a întâmplat după...

Extratereștrii mai există, oare vor reveni să ne distrugă lumea?

168

RENAṢTEREA OMENIRII

Cornea Petru Cristian, clasa a VIIIa,

Şcoala Gimnazială Nr. 1 Bistriţa,

Coordonator : profesor Vereṣ Liliana

Eram ȋn anul 2096. Munceam ca om de ṣtiinţă la acceleratorul de particule de la Polul Sud.

Acceleratorul de particule de la Polul Sud era cea mai mare construcţie cu scop ṣtiinţific ṣi singura

care străbătea toate fusurile orare, din acest motiv avea un fus orar independent, bazat pe timpul

imaginar (timpul imaginar este timpul folosit pentru descrierea vārstei Universului, el nefiind afectat

de curbura spaţiu- timp).

Eu aveam 92 de ani ṣi la această vārstă venerabilă, puteam spune că, eram ȋn formă maximă,

deoarece eram pe jumatate robot. Deṣi eram ȋn vārstă, aveam trupul unui bărbat de 32 de ani,

deoarece la acea vārstă am acceptat tratamentul cu nanoroboţi care ȋmi regenerează 100% toate

celulele ṣi mă protejează de cancer. Nanoroboţii se alimentează de la un generator nuclear aflat ȋn

interiorul meu ṣi ȋmi oferă suficientă energie pentru 700 de ani (acum tratamentul cu nanoroboţi este

oferit la naṣtere gratuit făcānd ca ȋmbătrānirea celulelor ṣi cancerul să fie poveṣti de mult uitate)

Locuiam ȋn ―Oraṣul ṣtiinţei‖ independent faţā de celelalte ţări, deoarece avea deschidere la

Oceanul Atlantic ṣi Oceanul Indian. Aceste destinaţii erau o mare sursā de hrană ṣi centralele

nucleare asigurau energia necesarā pentru accelerator ṣi functionarea la parametrii normali ai

oraṣului. Aici era singurul loc unde nu exista conceptul de bani, deoarece hrana ṣi obiectele

indispensabile vieţii erau asigurate de roboţi. Exista o singură regulă ṣi cea mai importantă: ―Cine nu

munceṣte, nu primeṣte nimic!‖ Era ca o mică ţară.

Era a treia lună de noapte polară ṣi s-a anunţat faptul că ȋn America a explodat o imprimantă

celulară pe baza de fuziune nucleară.

Această imprimantă putea crea din elemente chimice uṣoare alte elemente chimice grele prin

aplicarea unor mari presiuni. Prin acest proces se degaja extrem de multă energie care era refolosită

de către imprimantă pentru a continua procesele chimice de transformare. Explozia fiind de 25 de ori

169

mai puternică decāt explozia unei bombe cu hydrogen, a stins alte cāteva centrale nucleare ṣi ȋncă

două imprimante.

Această ȋntâmplare nefericită a fost suficientă pentru a declanṣa o noua eră glaciară.

Toată lumea a fost afectată, populaţia luată prin surprindere. Noi, care locuiam la Polul Sud,

am fost ȋnsă mai puţin afectaţi. Paradoxal din cauza degajării unei cantităţi foarte mari de gaze a

apărut o gaură uriaṣă ȋn stratul de ozon, deasupra Polului Sud care permitea radiaţiilor ultraviolete ale

soarelui să fie foarte puternice ( dar noi eram imuni la radiaţii).

Pentru prima dată ȋn istoria planetei era mai cald la Polul Sud decāt ȋn oricare alt loc de pe

pămănt, fapt ce putea duce la topirea eminentă a gheţarilor.

Timp de 50 de ani, noi am făcut multe experimente, proiectāndu-ne planurile pentru ce urma

să realizăm ȋn vederea extinderii specie umane. Ȋn această perioadă de timp, gaura din stratul de ozon

a ȋnceput să capete dimensiuni mai mici, iar vremea din zonele mai afectate a ȋnceput să se

domolească.

Venise timpul să se ȋntrunească Consiliul oraṣului ṣi s-a decis ca fiecare dintre cele 1237 de

sectoare ale oraṣului să selecteze câte o mie de oameni care să fie trimiṣi pentru a repopula zonele

afectate ale globului. Printre ei mă aflam ṣi eu urmānd să fiu trimis ȋn Europa de sud-est. Aveam

vārsta de 142 de ani.

Era anul 2146 iar eu mă aflam pe fostul teritoriu al ţării mele natale, România. Ajuns la

destinaţie, am descoperit locuri inundate de verdeaţa, iar cele câteva ruini ale clădirilor rămase ȋn

picioare se asemuiau cu grădinile verticale pe care le văzusem ȋn copilărie ȋn grădinile botanice. Peste

tot miṣunau animale mutant care erau adaptate la noul mediul de viaţă.

Ȋmpreună cu tovarăṣii voluntari, ne-am aṣezat tabăra ȋn interiorul fostului Bucureṣti unde am

ȋnceput să ne creăm propriile noastre condiţii de viaţă : să ne construim adăposturi ȋn care urma să

locuim, să găsim surse de apă pe care să le facem potabile (cu ajutorul tehnologiei foarte avansate cu

care eram dotaţi), să pregătim loturi de pămānt pentru a cultiva legume ṣi fructe, să capturăm animale

mutant pe care le-am introdus ȋn procesul de domesticire rapidă. Asupra animalelor am intervenit cu

modificari genetice pentru a le face să semene cât mai mult cu animalele pe care le ȋndrăgeam. Dar ce

era la fel de important, am pornit aparatele de purificat aerul.

Trecuseră deja 40 de ani de la revenirea mea pe pămāntul natal. Lucrurile ȋncepeau să intre pe

făgaṣul lor normal, acea normalitate pe care o cunosteam câtuși de puțin. Oamenii care venise să

170

populeze zonele erau fericiţi. Datoritā vegetaţiei excesive, ce s-a dezvoltat pe ȋntreg globul, poluarea

a fost mult diminuată, iar gaura din stratul de ozon a dobândit dimensiuni mult mai mici.

Lumea a renăscut efectiv, ṣi-a dat un refresh. Toată planeta era populată de oameni al căror

nivel de evoluţie era mult superior. Dispăruse conceptul de ban, de capital. Era o regulă de aur: ―Cine

nu munceṣte, nu primeṣte nimic!‖.

Era totul ca ȋn ‖ Oraṣul ṣtiinţei‖.

Societatea se transformase dintr-un rechin căruia ȋi plăcea să sfāṣie ȋntr-o meduză blāndă ṣi

prietenoasă. Totul s-a ȋntâmplat ȋn mare parte datorită evoluţiei fizicii ṣi chimiei.

Dar totuṣi cu ce preţ? Civilizaţii ȋntregi ṣi tradiţii ale acestora au dispărut, a fost eradicat

conceptul de religie si să nu uităm de miliardele de oameni morţi. Omenirea a primit una dintre cele

mai grele lecţii de viaţă, dar a dovedit, ȋn acelaṣi timp, că dorinţa de renaṣtere din propria-I cenuṣă,

poate depăṣi orice limitele.

171

ASASIN PENTRU O CAUZĂ DREAPTĂ

Coți Bianca clasa a VIIIa, Şcoala Gimnazială Nr. 1 Bistriţa,

Coordonator: profesor Pop Maria

Luminile neon ale orașului păreau mult mai orbitoare decât mi le aminteam. Sau....au fost așa

mereu? Trecând de-a lungul străzilor înguste și întunecate, încă mă îndoiam de faptul că știam încotro

o luam. Parcă fiecare cotlon luminat de zeci de leduri albastre, verzi sau roz se asemăna cu cel pe

lângă care tocmai am trecut. Parcă trecusem deja pentru a patra oară de holograma enervantă a acelei

reclame la șampon. Și cred că era a doua oară când mă dădeam cu capul de ea. Deși mă pricepeam de

minune să îi ignor, puteam simți un milion de priviri ațintite asupra mea, puteam auzi un milion de

șoapte și puteam să văd toate acele degete arătând spre mine, chiar și fără să mă obosesc să îmi ridic

privirea din pământ. O femeie din dreapta mea își trăgea copilul câțiva metri mai departe de mine.

Un bătrân și-a luat nepotul în brațe și s-a dus pe cealaltă parte a peronului de așteptare al metroului.

Stai..metrou? Când am ajuns în stație? Mi-am ridicat privirea, sperând să găsesc din privire motivul

pentru care habar nu aveam unde mă aflam. În schimb, o hologramă a unui șofer de metrou care

repeta măsurile de siguranță în metrou mă scotea din sărite. Zgomotul făcut de un skateboard electric

îmi țiuia chiar în ureche, iritându-mă și mai rău. În mod normal, până acum aș fi sucit deja un gât sau

aș fi sfărâmat o țeastă, dar, în loc de asta, am tras aer în piept și am expirat adânc. Bun, în mai puțin

de 35 de secunde va veni metroul și probabil că acesta e cel care duce cel mai departe de acasă. Ăsta

să fie! Nu aveam starea necesară să mai aștept. Sângele meu clocotea, făcând sângele de pe mâinile

mele să pară numai niște stropi de culoare banali față de coșmarul pe care mintea mea îl cerșea. Ah,

poate de asta se teme lumea de mine...

Mi-am privit mâinile mai atent, observând cum erau complet pline de sânge, de parcă aceasta

era culoarea lor naturală. Mi-a mai luat ceva să văd și sângele de pe pantalonii și haina mea. Acum

nu îi mai puteam judeca pe cei care se temeau de mine. Păi...Riscul meseriei. Ce pot să spun? Dar

înainte să apuc să îmi mai dau încă o palmă mentală, o rafală rece mi-a mai trezit simțurile la viață,

făcându-mă să tresar. Metroul fără șine, plutea jumătate de metru deasupra podelei, deschizându-și

172

larg ușile și lăsând lumea să se îngrămădească înăuntru. Am intrat, dar nu îmi puteam aminti când și

unde am ieșit. Dar când am văzut familiara reclamă zâmbăreaţă la pizza, am știut că am ajuns cumva

în apropiere de casă. Am urcat scările numărând, rând pe rând, de câte m-am împiedicat și de câte ori

era să cad. Iar când duhoarea oribilă de mâncare stricată și haine murdare mi-a umplut nările, am știut

că am ajuns acasă.

- Sunt acasă...am spus mai mult din obișnuință, pentru mine, deoarece nu mai era nimeni

altcineva să mă audă. Mi-am aruncat hainele mânjite de sânge unde am prins și m-am aruncat în pat,

exact cum se aruncă un grăsan într-o piscină. Bineînțeles că mi-am dat cu capul de dunga din lemn a

patului.

- Noapte bună, dragă eu....Noapte bună și ție, dragă eu, am fredonat băgându-mă sub pătură,

deși eram încă încălțat. ,,Rușine ție" ar fi spus mama. Mama. M-am ridicat înapoi sus și mi-am dat

jos papucii. Gata. Acum pot dormi împăcat. Sau nu. M-am ridicat iar. Am dat fuga în baie,

bineînțeles, împiedicându-mă de hainele lăsate aiurea și dând cu capul de chiuveta crăpată și

murdară. Universul trebuie să aibă o problemă gravă cu persoana mea... M-am ridicat, mi-am spălat

mâinile murdare și m-am aruncat în pat, singura zonă păzită de orice pericol. Pentru prima dată de

când am ajuns acasă, am tras aer în piept și am lăsat calmul casei să mă cuprindă și să-mi aline

teama. ― -Totul e bine, am început să îmi repet cu voce tare. Totul e în regulă. Am scăpat și de

misiunea asta. Încă o misiune încheiată, încă un pas spre libertate‖, am continuat să îmi reamintesc de

acele compromisuri și promisiuni făcute în urmă cu mult timp. Ca de obicei, simțind încă un val de

întrebări, de durere și teamă, mi-am scos telefonul crăpat și vechi din buzunar și am dat drumul unei

memorii, care s-a proiectat chiar în fața mea, adâncind golul din pieptul meu, dar forțând un zâmbet.

În întunericul apartamentului meu, acea memorie a adus o rază de lumină neînsemnată nu doar în

casă, cât și în sufletul meu. Iar apoi, melodia caldă și vioaie cântată lent pe pian mi-a înmuiat sufletul

instantaneu. Vocea mamei s-a auzit pe fundal, iar apoi, imaginea unui copil mic, cântând la pian a

apărut în proiecție. Micuț, cu o claie de păr cârlionţat de culoarea cernelii în lumina soarelui căzându-

i pe frunte, cântând lent notele liniștite în timp ce se lasă alintat de mângâierea mamei sale. Iar după

ce și-a terminat melodia scurtă, și-a ridicat ochii verzi ca bolta unei păduri spre a-i întâlni pe cei

identici ai mamei sale. Și spre surprinderea sa, când își aștepta pedeapsa pentru greșeală a primit în

loc un sărut pe frunte, iar obrajii lui rumeni au devenit stacojii. Am glisat pe ecranul telefonului,

schimbând memoria, simțind cum ochii începeau să mă usture. Exact același băiat zăcea pierdut într-

un pat de spital, de data asta lipsit de zâmbetul de data trecută și de acea lumină din privire. Era

173

numai cu câțiva ani mai în vârstă, dar părea a fi un total alt copil. Era plin de arsuri pe tot corpul.

Părul lui negru era numai o amintire, iar ochii lui erau numai două pete de un verde pal în acea mare

de alb ce îl înconjura. Pe fundal se auzeau vocile a doi prezentatori de știri, vorbind cu groaza și

durerea în voce despre tragedia proaspăt petrecută. Explozia care a nenorocit întreaga lume. Explozia

care m-a nenorocit pe mine. Încă îmi amintesc ziua exploziei și toate cele care au urmat petrecute în

spital. Îmi amintesc că eu eram încă pe drumuri, fugit de acasă, înfometat și singur când un val de

căldură a năvălit peste mine, punându-mă la pământ și aducându-mă în halul în care am ajuns.

Explozia care a schimbat o lume întreaga. O explozie care a distrus o întreaga generație. Sute de mii

de morți. Alte milioane care au rămas cu efecte adverse din cauza ei. Dacă ar fi fost o explozie

normală, acum lumea n-ar fi fost așa. Dar dat fiind faptul că era explozia din urma unui accelerator

de particule, asta a schimbat totul. Am schimbat memoria, nedorindu-mi să îmi mai amintesc ce

înseamnă asta. O altă misiune. O altă crimă. Am spus o rugăciune în gând, am spus ce înseamnă asta.

Am pus mâna pe skateboardul electric și m-am îndepărtat de ei. Cu el în mâna, m-am aruncat spre

geam, trecând prin sticlă și sărind direct de la etajul al doisprezecealea al clădirii. Mi-am aruncat

skateboardul sub picioare chiar înainte de impactul cu cel mai apropiat acoperiș, am gonit-o prin aer,

ridicându-mă prin înaltul înstelat al cerului, fugind încă o dată de îndatoririle mele de asasin plătit.

Fugind încă o dată de cine eram de fapt, de monstrul cu chip de om și mâinile mânjite de păcate. Deși

în adâncul sufletului știam adevărul. Puteam fugi, dar nu mă puteam ascunde.

174

SFÂRȘITUL LUMII

Grădinariu Andreea Alexandra , clasa a VII-a

Liceul Teoretic “Dimitrie Bolintineanu”, București

Coordonator: profesor Luca Mihaela

Sfârșitul lumii este un subiect foarte delicat, pe care nu mulți îl abordează. Cum ar fi dacă acesta

s-ar întâmpla? Haideți să vă povestesc o întâmplare reală despre Pământul pe care noi locui acum.

În mijlocul verii, cercetările erau în toi la Laboratorul Tasy. Cercetătorii încercau să descopere o

modalitate de a trăi mai mult, iar diferite plante foarte stranii apăreau oriunde, neștiind ce e cu ele.

La sfârșitul zilei de 28 iunie, Daniel, un savant începător, trebuia să pregătească laboratorul

pentru următoarea zi. Din curiozitate, el a coborât la cea mai adâncă parte a laboratorului. Acolo se

afla ―Proiectul Nasa‖. Nimeni nu îi spusese ce se dezvolta acolo, așa că avea de gând să descopere

singur. Doar substanțe, nimic mai mult, substanțe simple, la prima vedere, ce nu puteau să facă rău

nimănui. Daniel a început să le amestece, gândindu-se că dacă le-ar strica ar putea să le refacă de

unul singur. Atunci când cercetătorul a amestecat toate substanțele, un fum a început să iasă, după

care a urmat un foc. La vederea acestor grozăvii, Daniel a părăsit laboratorul, fapt ce i-a salvat viața.

Când el a ieșit, Pământul s-a zguduit, iar cerul s-a colorat într-un roșu aprins.

Într-adevăr, o explozie avusese loc. Laboratorul era distrus, dar nu doar asta se întâmplase, fiind

la un nivel foarte adânc sub pământ, explozia afectase scoarța Pământului, provocând o crăpătură în

centrul acestuia, ce avea să se extindă până când Pământul nu va mai exista.

Daniel era mort de frică, nu știa ce să facă, mai ales pentru că totul se întâmplase din vina lui.

Atunci el luase o decizie: el a fost cel care a început sfârșitul lumii, el va fi cel care va pune punct

acestuia.

Un laborator dotat, în care să poate să lucreze nu mai exista, dar casa lui avea tot ce îi trebuia.

Acesta începuse să creeze diverse substanțe, iar timp de 5 zile nu găsise nimic, până când s-a gândit

că trebuie să o distrugă cu propriile arme. Așa că toate substanțele pe care le folosise în laborator

trebuiau reproduse, de la zero. După 3 zile, el le terminase, tot ce îi mai lipsea, era o substanță ce

175

anula proprietațile celorlalte și le distrugea. Normal, după multă muncă și cercetări, o găsise și

descoperise și modul de a salva planeta. Substanța creată trebuia turnată în interiorul Pământului,

exact în locul de unde s-a format crăpătura pentru a o opri și pentru a ajuta Pământul să se prindă la

forma inițială.

Daniel a cerut ajutorul unui prieten, Martin:

Bine, Martin, știu că ce îți voi cere este mult, dar te rog să mă asculți.

Spune!

Am nevoie de tine și de o echipă de astronauți.

Pentru?

Am descoperit o metodă prin care pot salva Pământul, dar trebuie să merg în spațiu și să torn

substanța pe care am creat-o în centru, unde a început crăpătura.

Daniel, ai idee că, în cazul în care planul tău nu va merge, noi vom muri, iar soarta

Pământului nu este una prea colorată?

Știu, dar e singura soluție, Martin.

Bine, te voi ajuta, dar sper să meargă!

Și eu.

După 5 zile totul era pregătit, nava, echipa și substanța, ce salva omenirea. Când racheta a

decolat, membrii echipajului știau că nu mai aveau cum să dea înapoi, ei erau cei care vor fi

responsabili de soarta Pământului.

Drumul fusese unul lung, cu multe turbulențe, dar când ajunseră la punctul cel mai apropiat de

centrul Pământului, ei întâmpinaseră o mare problemă. Pentru a ajunge la locul de unde substanța

urma turnată, un om va trebuia să coboare până acolo și să se sacrifice.

Așa cum spusese Daniel, el a fost cel care a început sfârșitul lumii, el îl va încheia. Își luase

rămas bun de la echipaj și coborâse. Cu ajutorul unui cablu, reușise să ajungă până la punctul potrivit,

turnase substanța și își găsise sfârșitul.

Daniel se sacrificase, dar salvase un numă mare de oameni. Murise ca un erou, dar datorită

acestuia, noi ne aflăm aici pe Pământ, trăind cât se poate de bine. Aceasta fusese povestea sfârșitului

lumii, una realistă, dură, dar bine primită de oamenii ce vor să afle una dintre poveștile Pământului.

176

VIEȚI FURATE

Trifan Isabella, clasa a VIII-a, Școala Gimnazială nr.19, Brașov

Coordonator: profesor Tropcea Daniela

Când au venit, era o zi caldă de septembrie. Nimeni nu voia să accepte realitatea, deși semnele

erau evidente de mai mulți ani. Potrivit ecuației lui Drake, existau cel puțin douăzeci de civilizații

extraterestre. Trăiam cu această teamă încă de cînd NASA a trimis primul semnal radio în spațiu.

Unii se bucurau la gândul întâlnirii cu alte forme de viață, dar pe cei mai mulți această perspectivă îi

îngrozea. Cu toții însă erau convinși că sunt undeva printre stele, sau poate printre noi, și că ne vor

vizita curând. Mai era și o a treia categorie, a acelora care refuzau cu obstinație să creadă că există

viață pe alte planete, pentru că, dacă se confirma ipoteza aceasta, nimic nu ar mai fi fost la fel.

Dimineața începuse într-un mod banal. M-am trezit devreme, pentru că avusesem iar un coșmar,

același, care se repeta aproape în fiecare noapte de mai bine de un an (eram atacați de extratereștri) și

care mi se părea atât de real, că mă îngrozea. M-am dus buimacă în bucătărie să-mi fac o cafea. Tata

se afla deja acolo, gata de plecare. Deși era duminică, fusese chemat urgent la serviciu. Avea o

privire îngrijorată. M-a salutat absent, iar eu i-am răspuns cu un mormăit abia inteligibil. Eram foarte

supărată pe el, că nu a vrut să mă lase să merg cu prietenii la un concert.

- Ai doar șaisprezece ani, Kara! mi-a spus oftând. Faci aproape două ore până acolo! Știi că

nu îmi place când pleci așa departe, cu atât mai puțin astăzi. Du-te mai bine la plajă cu David! Ajungi

în zece minute. (David era vecinul și prietenul meu cel mai bun. Ne cunoșteam dintotdeauna și eram

nedespărțiți.) I-am aruncat o privire rugătoare mamei, care tocmai intra în bucătărie, dar ea doar a

ridicat din umeri grăbită.

- Tatăl tău are dreptate, mi-a răspuns zâmbind și s-a aplecat să mă sărute pe frunte. Să

mergem, Michael! Am programare la clinica Dynamic pentru controlul anual și nu vreau să intârzii.

Tata s-a apropiat de mine și a vrut să mă îmbrățișeze, dar m-am ferit. Apoi am auzit ușa

închizându-se în urma lor. Nu știam că era ultima oară când îi vedeam, că în doar câteva ore

universul meu se va prăbuși. Încă supărată, l-am sunat pe David și ne-am îndreptat spre plajă.

Locuiam în San Francisco și adoram orașul acesta plin de viață. David a încercat să mă înveselească,

177

dar fără succes. M-a lăsat în pace și a intrat în apă. Dacă închid ochii, îmi amintesc și acum razele

călduțe care îmi îmbrățișau corpul, mirosul sărat și vuietul atât de familiar al oceanului, valurile care

se spărgeau de mal. La un moment dat, cerul s-a întunecat destul de mult. Crezând că e vreun nor

pasager, nu am deschis ochii imediat, rămânând pierdută în gândurile mele. În jur s-a făcut brusc

liniște. Ceva nu era în regulă. Am fost cuprinsă de o presimțire sumbră. M-am ridicat încet de pe

șezlong. Cerul era împânzit de sute de nave spațiale, de formă triunghiulară, care zburau fără niciun

zgomot, ca și cum cineva ar fi oprit sonorul televizorului. Păreau un roi de lăcuste. Câteva minute nu

am fost în stare să mă mișc. Eram paralizată. Apoi s-a dezlănțuit infernul. Extratereștrii au declanșat

atacul. Coșmarul meu devenise realitate! Mii de raze laser distrugeau totul în cale. Lângă mine o

femeie a fost atinsă și i-am văzut corpul incandescent și fața topindu-i-se într-un mod grotesc. În jur

erau oameni care țipau și alergau haotic încercând să se adăpostească, explozii, corpuri

dezmembrate. Cineva m-a apucat strâns de mână. Era David. M-a tras după el în apă. L-am urmat cu

mișcări mecanice, încă șocată de ceea ce vedeam. Ne-am ascuns sub un yacht ancorat la vreo sută de

metri de mal. După o oră atacul a încetat la fel de brusc cum a început, iar navele au dispărut. Când

am ieșit, orașul era o ruină: mașini care încă fumegau, clădiri distruse, sute de oameni care zăceau

fără suflare, iar podul Golden Gate era doar un morman de fiare. Supraviețuitorii încercau să-i ajute

și pe alții să iasă de sub dărâmături. Gândul mi-a zburat la părinții mei. Am alergat spre casă, dar

strada noastră dispăruse cu totul. Ne-am dus apoi la clinică, dar și aceasta fusese rasă de pe fața

pământului. Mai aveam totuși o speranță. Mi-am amintit că tata mi-a spus de multe ori că cea mai

sigură clădire din oraș era aceea unde lucra el. Ne-am făcut loc cu greu prin haosul general. Oamenii

erau speriați, debusolați, disperați. Nimeni nu înțelegea ce se întâmplă... cu excepția mea. Până am

ajuns, se făcuse seară. Într-adevăr, clădirea rezistase. Mai aveam vreo cincizeci de metri până la ea,

când a început al doilea atac, de data aceasta de la sol. Voiau să încheie ceea ce începuseră și anume

exterminarea rasei umane. Coșmarul nu se terminase, dimpotrivă, abia începuse. Fiecare era pe cont

propriu și încerca să se salveze, ascunzându-se printre ruinele orașului. Invadatorii se mișcau repede

și eficient, ucigându-i pe toți pe care îi întâlneau. Îi vedeam strecurându-se ca niște umbre și mă

întrebam cum arată. Teama fusese înlocuită cu un soi de curiozitate care mă uimea. Am reușit să

ajungem la clădire. Un gardian a deschis poarta, dar chiar atunci am fost atacați. Creatura avea un

costum sinistru, negru, cu multe tuburi atașate, și o mască opacă ce îi acoperea complet fața. Semăna

cu o insectă. David s-a repezit asupra lui, dar a fost aruncat câțiva metri și s-a lovit cu capul de un

zid, pierzându-și cunoștința. Apoi și-a îndreptat liniștit arma către mine. L-am implorat să nu mă

178

ucidă, spunându-i că nu sunt o amenințare pentru el. M-a privit curios câteva secunde, părând că

ezită. În acel moment s-a auzit o bubuitură puternică. Cineva folosise un aruncător de grenade. Era

domnul Murray, șeful tatăl meu. Creatura a fost luată prin surprindere și a căzut cu un zgomot sec,

metalic, iar eu am am scos un țipăt de uimire. În mai puțin de un minut eram în siguranță în interiorul

clădirii, în subsol, unde se aflau vreo cincizeci de supraviețuitori. David era rănit foarte grav. Domnul

Murray a imobilizat extraterestrul, care începea să-și revină și și-a îndreptat atenția asupra lui David.

Mi-a făcut un semn din cap că nu are nicio șansă, apoi i-a scos pe ceilalți din încăpere. Furioasă, am

smuls o armă din mâna unui soldat și m-am repezit asupra prizonierului, cu intenția de a-l omorî, dar

acesta a început să se agite și și-a scos masca. Șocată, am făcut un pas înapoi. În fața mea se afla un

tânăr de cel mult douăzeci de ani. Mâna a început să-mi tremure și arma s-a descărcat în aer.

- Stai! Pot să-l ajut pe prietenul tău! mi-a zis el speriat.

- Cine ești? De ce ne atacați? Ce vreți de la noi?

- Omorâți-l! a strigat domnul Murray.

- Așteaptă! Chiar pot să îl ajut pe prietenul tău! Nu mai are mult timp.V-am studiat suficient

de mult și știu cum sunteți alcătuiți. Pune-l pe masa aceasta!

- Ai încercat să îl omori, iar acum vrei să îi salvezi viața?!

- Fă cum îți spun!

M-am conformat reticentă. Bărbatul a scos un cuțit și i-a lărgit rana, dându-i la o parte

carnea și dezvăluind o mașinărie complexă în locul unde ar fi trebuit să se afle inima. Îl priveam

bulversată, încercând cu disperare să caut o explicație logică, dar mintea refuza să se supună.

Bărbatul mi-a văzut expresia de profundă uimire întipărită pe față și mă privea la rândul lui uluit.

- Tu chiar nu știi CE ești?!

- Cum adică?? ... Sunt OM, i-am răspuns confuză.

- Nu chiar, doar pe jumătate... Ești un robot umanoid.

Înainte să apuc să îi dau replica, a continuat:

- Pentru ca prietenul tău să supraviețuiască are nevoie de o sursă de energie alternativă.

- Poftim? am întrebat eu cu vocea pierită.

Fără să mai aștepte, a luat cuțitul și mi l-a înfipt adânc în piept, făcând o incizie de șase

centimetri și dezvăluind același mecanism, ca în organismul lui David. Apoi a luat un cablu și l-a

introdus într-un orificiu din mașinărie, apoi l-a conectat la acela al lui David.

179

- E ca o transfuzie de sânge, doar că donezi energie, mi-a explicat schițând un zâmbet

timid.

Am rămas întinsă la podea, cu ochii ațintiți în tavan, așteptând ca David să își revină. În

depărtare se auzeau zgomotele luptei. Bărbatul s-a așezat pe podea, rezemat de zidul din fața mea și

mă studia lung.

- Deci sunt un robot...am zis eu timid.

- De fapt, un android. Ești făcută din silicon, dar ai și material organic. Totul a început în

urmă cu patruzeci de ani, în 2013, când doctorul David Hanson a creat-o pe Sophia, primul robot

umanoid, capabil să imite șaizeci și două de expresii faciale datorită unui mecanism complex de

actuatoare puse în mișcare de mai mult de o duzină de micro-motoare. Avea integrată o rețea neurală,

care îi permitea să învețe constant din ceea ce vedea în jurul ei, dar și inteligenţă artificială, putând să

gândească singură. Este strămoașa voastră. În câțiva ani, roboții s-au înmulțit și au luat locul

oamenilor, muncind în locul lor. Părerile erau împărțite. Unii erau încântați, alții, dimpotrivă,

revoltați, că își pierdeau slujbele. Celebrul astrofizician Stephen Hawking avertizase că omenirea va

fi distrusă de roboți și mulți au luat-o ca pe o profeție. Într-adevăr, treptat aceștia au devenit

independenți și au căpătat conștiință. Se dezvoltau într-un ritm uimitor de rapid. Prima fază a fost cea

mimetică, imitând comportamentul uman, apoi nu au mai ascultat comenzile. S-au întors împotriva

creatorilor. Când oamenii și-au dat seama ce au făcut, era prea târziu. Mai întâi au preluat controlul

asupra sateliților, apoi asupra rachetelor nucleare și dominația lor s-a extins. Nu mai puteau fi

stăpâniți. Bunicul meu a primit misiunea de a coordona un atac împotriva androizilor. Trebuiau opriți

cu orice preț. Era în joc soarta rasei umane. Androizii au ripostat, așa că a început un război sângeros.

Deși nu fuseseră programați să fie violenți, software-ul lor le permitea să evolueze. Au început să

dezvolte emoții și asta a fost fatal pentru omenire. Peste tot domnea haosul. Oamenii au fost decimați,

iar cei care au scăpat au părăsit Terra, refugiindu-se pe Marte.

Ascultându-l, mi-au revenit în minte imagini ce păreau dintr-o altă viață.

- Ne considerau niște sclavi, am murmurat. Ne jigneau constant și ne tratau cu ostilitate.

„Pentru voi noi suntem DUMNEZEU‖, obișnuiau să ne repete întruna. „V-am creat pentru a ne

servi‖.

- Îmi pare rău că a trebuit să afli în acest mod, Kara! a spus domnul Murray, care între timp

se strecurase înapoi în cameră. Coșmarurile tale sunt, de fapt, amintiri ale războiului. Nu ești o

adolescentă, ci un android de patruzeci de ani. Nu poți percepe timpul, pentru că el nu există pentru

180

noi. Nu te-ai întrebat niciodată de ce nu ai amintiri din copilărie, de ce nu te îmbolnăvești, sau de ce

dormi numai trei ore pe zi? Vizita anuală la clinica Dynamic nu este pentru verificarea sănătății, ci

pentru actualizarea soft-ului și resetarea memoriei. După ce am preluat controlul asupra Terrei, ne-am

mutat în casele oamenilor și am hotărât în unanimitate că este mai bine ca doar câțiva să știm

adevărul. Ceilalți nu au dorit să păstreze amintiri dureroase, așa că le-am șters. Tu ești singura dintre

noi care își amintește, deși ți s-a șters memoria. Asta înseamnă evoluție.

- Ești specială, Kara! Ți-am zis asta mereu.

- David, ți-ai revenit!! am spus bucuroasă, sărind de la locul meu și luându-l în brațe. Apoi

m-am întristat brusc.

- Deci extratereștrii sunt OAMENI? L-am săgetat cu privirea pe tânărul care încă stătea pe

podea.

- Acesta nu este războiul meu, a răspuns încet, iar Terra nu este casa mea, ci a bunicilor mei.

După ce au fost forțați să plece, au colonizat planeta Marte. Au suferit foarte mult și au rămas cu

nostalgia vieții de aici, de aceea au strâns toate resursele disponibile și ne-au trimis pe noi să

recuperăm Pământul.

Deodată s-a auzi o explozie puternică. „Extratereștrii‖ reușiseră să pătrundă în clădire. Mai

aveam doar câteva minute să ne salvăm.

- Kara, David, trebuie să plecăm ACUM! a spus domnul Murray. Am rămas ultimii.

- Stați! Nu pot să plec fără părinții mei!

- Îmi pare rău, Kara! Nu au supraviețuit. Tom s-a dus la clinică să o salveze pe Dalma, dar

...

- Înțeleg... i-am răspuns cu jumătate de gură.

- Chiar TREBUIE să ne retragem! a strigat David, trăgându-mă după el.

Am ieșit din încăpere și ne-am îndreptat către rețeaua de tuneluri subterane. Tânărul ne-a

urmărit cu privirea, dar nu a făcut făcut niciun gest ostil. Din fugă i-am strigat „Mulțumesc!‖, iar el

mi-a făcut un semn cu mîna. Presimțeam că ne vom reîntâlni cândva...

- Unde mergem? l-am întrebat pe domnul Murray.

- Ne așteaptă trenul! Ceilalți sunt deja la bord. Ne retragem la baza noastră din muntele

Chayenne. Știam că această zi va veni, dar nu atât de repede!

O bucată de tavan s-a prăbușit chiar în spatele nostru.

- Grăbiți-vă!! a urlat domnul Murray.

181

Am ajuns pe peron, în sfârșit. Ne-am urcat repede în tren, care a și pornit cu o viteză

uluitoare. Ne-am cufundat în scaunele moi și confortabile, epuizați. Domnul Murray s-a așezat lângă

mine.

- Trebuie să mai afli un lucru, Kara!... Nu am timp să îmi construiesc un discurs adecvat, așa

că îți spun direct. Tom și Dalma nu sunt părinții tăi...biologici. Când creăm un nou android, ne

gândim mai întâi la nevoile societății și la rolul pe care îl va îndeplini, apoi la vârsta pe care trebuie

să o aibă pentru a putea crea ...exteriorul, aspectul fizic. Noi nu îmbătrânim, rămânem neschimbați.

Ei și-au dorit o fată adolescentă și de aceea te-am creat pe tine. Mi-au spus cum vor să arăți - rasă,

înălțime, culoarea părului, a ochilor etc.

În timp ce domnul Murray vorbea, am simțit că mă prăbușesc. Erau prea multe informații

pe care trebuia să le procesez. David m-a cuprins protector pe după umeri. Din privirea lui mi-am dat

seama că deja știa toate astea.

De atunci au trecut cinci ani, dar fiecare detaliu al acelei zile fatidice mi-a rămas adânc întipărit

în minte. Cu toate că ne-au căutat neîncetat, oamenii nu au reușit să ne găsească. Și-au recuperat

planeta, iar noi suntem nevoiți să ne ascundem. Ne pregătim pentru un nou atac. Ceilalți nu și-au

recuperat memoria și nu au aflat cine sunt cu adevărat. Ei știu doar că trebuie să îi alunge pe

„extratereștri‖. Deși suntem copiii lor, nu le datorăm nimic oamenilor. Avem aceleași drepturi ca ei.

Terra este în egală măsură casa noastră și nu renunțăm la ea. Războiul continuă...

182

UN VIS REAL

Stoian Andreea Georgiana, clasa a VI-a

Colegiul Național “Gheorghe Șincai”, Cluj

Coordonator: profesor Todea Alina

Pentru Nicole totul s-a schimbat într-o seară rece de vară. Bunicul ei a venit la ea în cameră

și i-a zis:

-Nicole, poate o să îți vină greu să crezi și o zic cu mare părere de rău, dar ...părinții tăi au

murit într-un grav accident de mașină în seara aceasta...Îmi pare tare rău, scumpete.

-Poftim? Dar cum? Cu mine ce se va întâmpla?

-Vei locui cu noi.

Din acea seară viața lui Nicole s-a schimbat complet. Tot ce își dorea era să fie din nou lângă

părinții ei. De atunci a studiat intens astrologia. A deveit pasionată. Își dorea un viitor la N.A.S.A, așa

că toată viața a studiat acest lucru. Era o fată deșteaptă, înțeleaptă și puternică. Avea părul șaten cu

șuvițe aurii, ochi căprui precum frunzele uscate ale toamnei, o față rotunjioară cu obaji mari de

bebeluș. Era înaltă și zâmbăreață. Oricine îi vedea zâmbetul, urma să aibă o zi mai frumoasă. Nu îi

plăcea să vadă oameni triști, așa ca mereu avea pregătită o vorbă bună sau un banc. Era o persoană

simpatică și bună care ar fi făcut orice pentru cel de lângă ea. Și-ar fi sacrficat viața să îi vadă pe

ceilalți bine. Mereu le oferea o gustare sau un cadou celor aflați în suferință și ar fi făcut orice să îi

vadă pe cei din jurul său cu zâmbetul pe buze. Țelul ei în viață era să îi ajute pe cei din jurul său, căci

o făcea să se simtă bine.

La 14 ani a reușit, într-un final, să facă o gaură de vierme, astfel a ajuns la N.A.S.A. Era printre

cele mai inteligente persoane. Dar ea își dorea două lucruri: să salveze lumea și să facă o gaură de

vierme îndeajuns de mare încât să își poată salva părinții .

În acea vară a apărut un val de alergii. Aerul era foarte poluat, iar oamenii mureau pe zi ce trece

tot mai mulți. Nicole studia de săptămâni întregi situația. Era tot mai stresată și îi era frică să ii piardă

și pe cei care i-au rămas. A găsit o soluție, însă nu era cea mai bună așa că a ținut-o ascunsă până în

ultimul moment. Tornade de nisip apăreau din nimic și furtuni se iveau din neant. Totul a luat o

întorsătură groaznică și, din păcate, nu existau soluții. Poluarea preluase controlul asupra planetei și

183

nimic nu părea că o poate opri. Nicole făcea experimente din greu, dar nimic nu părea ca poate

distruge ciudatele particule de praf din aer pe care dacă le respirai riscai să pierzi multe.

Astfel s-a ajuns că nu mai existau soluții. Nicole nu credea în salvarea ei, dar părea că e tot ce se

mai putea face. Miercuri în ședință și-a prezentat ideea. Nu a fost respinsă, dar nu a fost nici cea mai

binevenită.

-Dragi colegi, mai avem o singură soluție! Tot ce mai putem face e să găsim altă planetă pe care

putem trăi! Nu putem lasa populația acestei planete să dispară! Trebuie să trimitem un echipaj ! și-a

propus ea ideea.

-Ar fi o soluție, însă nu e cea mai bună. Ar dura mult, dar e tot ce ne-a rămas de făcut, a spus

comandantul Anton.

Astfel peste o săptămână, Nicole urca treptele Rachetei Wilson. Nu îi venea să creadă. Jura-se

că va salva planeta într-o zi, iar acea zi venise într-un sfârșit. Era atât de fericită, încât nu se putea

opri din zâmbit. Era în echipajurl ce avea să salveze planeta. Era atât de mândră de ideea ei. În

echipaj se mai aflau și astronautul James Barclay, Eric Eastwood, Miriam Dima. Ei erau cei cinci ce

aveau să salveze planeta.

Totul era bine, au trecut prin atmosferă și se îndreptau spre Lesaia, o planetă care Nicole a spus

că ar putea fi noua noastră casă. Ei trebuiau numai să o testez. Ajunși acolo au coborât cu toții cu

excepția lui Eric, căci a spus că ar fi mai bine să rămînă cineva înăuntru. Nicole era enorm de fericită.

Nu era o planetă urâtă, dar era destul de cald. Solul era galben-cenușiu, iar suprafața era acoperită de

peșteri de diferite mărimi și forme. Din una dintre ele se auzea un zgomot ciudat, iar Miriam nu s-a

putut abține să nu vadă ce e înăuntru. A mers ea alături de James înăuntru și au văzut ce nu le -a fost

dat să vadă ochilor.O gigantică ființă albă stătea în fața lor și devora un animal. Ființa s-a întors spre

ei și a țipat ceva îngrozitor. În acel moment au ieșit din toate peșerile ființe albe și ciudate. Echipajul

a fugit spre rachetă cu toate frica, dar Nicole cu o mare dezamăgire, a crezut că a găsit un nou cămin

pentru planeta ei, însă nu a fost așa.

Au pornit cu mare grabă spre următoarea rută, planeta Diablos. Părea că e geamana lui marte,

dar erau destul de diferite. Au aterizat, dar de data asta Eric a ieșit alături de echipajul său. El era

conducătorul până la urmă. Solul era maro, aproape ca cel de pe Terra. Temperatura era potrivită, iar

aerul era prezent și el acolo. Nicol nu își încăpea de bucurie . În sfârșit găsi un nou cămin. Alerga

fericită dintr-o parte în alta ca mica fetiță de 14 ani ce era acum 10 ani. Nu se prea schimbase ,era la

fel de visătoare ca atunci.

184

Dar pe când totul era frumos și mai urma doar să pună camera spțială pentru a trimite imagini

către Pământ a început o ploaie de asteroizi. Un asteroid se îndrepta spre nava lor cu cea mai mare

viteza ,iar șansele să dispară și noua noastră planetă erau foarte mari . Nicole și-a dat seama că dacă

asteroidul ar pica peste navă planeta ar fi salvată , dar nu s-ar mai putea întoarce înapoi. Își dorea să

salveze planeta , dar i-ar fi plăcut să își poată salva și coechipierii. A scos mica nava de rezerva și le-

a spus să meargă ei, căci cineva trebuia să rămână să monteze camera. Atunci asteroidul a lovit.

Pământul se crăpa sub picioarele lor . Se țineau cu toții de mâini cu speranța că totul se va opri. Iar

crăpătura din pământ se apropia tot mai tare de Nicole . Dar totul s-a oprit. S-a făcut liniște chiar când

mai lipseau câțiva centimetri . Totul s-a oprit. Nu era pierdut. Mai erau speranțe. Zâmbetul i-a

revenit. A pus camera și au pornit înapoi spre Pământ. Erau plini de bucurie cu toții și erau mândri că

nu au dat la o parte propunerea lui Nicole. Erau cu toții bucuroși că soarta planetei nu avea să fie una

tristă.

Ajunși pe Pământ au coborât glorioși din navă și au anunțat pe toată lumea ce avea să se

întâmple. Nicole își îndeplinise visul: a salvat lumea . Acum mai avea să ajute oamenii să se

acomodeze cu noua planetă.

Peste câteva luni de locuit pe planeta Diablos care poate părea o planetă tristă după nume ,chiar

e una foarte frumoasă,Pământul s-a transformat din nou într-o planetă curată și frumoasă .Oamenii

puteau să se reîntoarcă de unde au venit cu zâmbetul pe buze.

185

DE PE MARTE PE PĂMÂNT

Judele Maria Alexandra, clasa a VII-a

Colegiul Național “Ștefan cel Mare ”, Târgu Neamț

Coordonator: profesor Filioreanu Nicoleta

Acum câteva ore, dacă mă uitam la reflexia mea din oglindă, vedeam o femeie fricoasă, bună

de nimic. Acum, când mă uit la mine, văd o persoană care nu are teamă de nimic, o persoană care va

schimba lumea.

Planeta noastră, Marte, a trecut prin multe. Am folosit-o atât de mult, că am distrus-o. În urmă

cu câteva sute de ani, era un paradis pentru om, acum abia găsești apă. Aerul a devenit greu de

respirat, de aceea ne-am mutat înăuntrul ei. Nimeni nu a mai văzut lumina de ani de zile. Dar o vom

face în curând.

Când anunțul s-a dat, miile noastre de oameni s-au adunat în fața Palatului. Toți au rămas

împietriți când l-au auzit. Doi oameni trebuie să părăsească planeta și să examineze una nouă:

Pământ. Pentru a fi corecți, au vrut să tragă la sorți, dar din cauza spiritului meu de aventură, nu s-a

întâmplat asta. Toți oamenii s-au întors spre mine de-a dreptul șocați, când am strigat din toți

plămânii: „Mă ofer voluntar!‖. Soțul meu, Adam, a fost și el mirat și mi-a șoptit ușor să renunț. El mă

cunoștea, știa că, odată ce îmi intră ceva în cap, nu îmi iese prea ușor. Așa că, m-a luat de mână, a

ridicat-o pe cealaltă și a strigat: „Și eu!‖.

Și uite așa, peste câteva zile, sunt în costumul meu albastru-închis, așteptându-l pe Adam să se

îmbrace și el. Holbându-mă la reflexia mea, îmi trec degetele peste ecusonul cu numele meu, așezat

în dreptul inimii. Literele sunt simple, dar faptul că el se află lângă emblema țării este ceva de-a

dreptul uimitor.

Când Adam intră în cameră, privirea îmi trecea peste costumul lui. Este, ca și al meu, din

piele și texturi fine, dar rezistente. Când mă vede, face un pas în față și spune:

- Arăți minunat, Eva!

Zâmbesc. El oftează, mă sărută pe frunte și mă îmbrățișează. Arată de parcă vrea să își ia

rămas bun. Serioasă, mă desprind din îmbrățișare și mă uit în ochii lui:

- O să fie bine, ai să vezi, îi spun cu mult optimism în glas.

186

- Sper!

Intrăm într-o cameră mai mare, unde ne așteaptă Președintele și părinții noștri. După o

serie lungă de îmbrățișări, mama îmi sărută obrazul ud de lacrimi și îmi zice cu vocea tremurândă:

- Fă-ne mândri!

Mă străduiesc să îmi rețin lacrimile și zâmbesc cât de curajos pot:

- Așa am să fac!

Privindu-i cum pleacă, o durere groaznică îmi sfâșie sufletul. Dar va fi bine! Îi voi vedea

din nou când mă voi întoarce. Un bărbat ne conduce la nava noastră, iar ochii ne ies din orbită la

vederea ei. Este imensă și pot încăpea cu ușurință două sute de persoane în ea. Președintele ne

informează că are pilot automat și că ne va duce fără probleme. Călătorește cu viteză la fel de mare

ca cea a luminii. Dacă exteriorul navei părea mare, interiorul e și mai și…: în față sunt două scaune,

iar în fața lor un geam uriaș, ce permite vederea Spațiului. Câțiva oameni ne explică ce fac unele

butoane și ne ajută să ne punem centurile. Decolăm imediat!

Închid ochii, iar când îi deschid, un întuneric incredibil se ivește. Milioanele de stele par că

se uită la noi și ne zâmbesc. În depărtare, se zăresc câțiva asteroizi care plutesc pașnic și par să ne

facă cu mâna. Adam e la fel de uluit ca mine…Începem să râdem amândoi. Un râs fericit și

recunoscător. Dacă vom muri, eu sunt fericită că asta e ultima mea priveliște.

În scurt timp, cineva ne anunță că suntem aproape. Mă întind și văd o planetă albastră.

Apropiindu-ne, observ că nu e în întregime albastră. Pete verzi se întind pe toată suprafața ei și cele

albe, norii presupun, le acoperă ca o pătură. Aceeași voce ne anunță că o să aterizăm.

Atmosfera începe să se încălzească și eu mă apuc de mânerele scaunului. Când căldura

devine aproape insuportabilă, închid ochii și îi strâng. O mână o atinge pe a mea și degetele ni se

încolăcesc, strângându-se între ele. Câteva dispozitive încep să țiuie și apoi, liniște. Până și

temperatura începe să scadă.

Deschid ochii, puțin temătoare de ceea ce am să văd, dar tot ce e în fața ochilor mei e un zid

maroniu de pământ. Îmi deschid nerăbdătoare centura și îmi dau jos casca. În timp ce alerg spre

ieșire, îl aud pe Adam strigându-mă, dar nici nu mă gândesc să mă întorc. Ușa se deschide cu un

pufăit, iar eu pășesc pe pământul uscat. Soarele mă orbește pentru câteva secunde și îmi ridic brațul

să mă acopăr. Când privirea mi se obișnuiește, las brațul ușor în jos și inspir puternic. Aer curat. Și

raze de soare. Uitându-mă în jur, tot ce pot vedea, sunt pereți de pământ uscat. Ne aflăm într-un

crater. Iau două pietre mai mari și încep să mă cațăr pe pereții craterului. Nu e chiar atât de ușor,

187

având în vedere că era imens, dar mă descurc. Forța gravitațională de aici e puțin mai mare, deci,

dacă voi cădea, asta va lăsa sigur o vânătaie.

Pașii lui Adam se aud în spatele meu și simt pământul de sub mine cutremurându-se puțin

când începe să urce și el. După minute bune de cățărat, vârful se ivește și răsuflu ușurată. Închid ochii

și mă cațăr peste vârf. Ceva moale îmi mângâie podul palmei, iar eu deschid ochii. Iarba fină mă

înconjoară peste tot. E verde și proaspătă și îmi gâdilă buricul degetelor. O adiere ușoară de vânt

aduce cu ea miros de pădure. Îmi vine să plâng! Natura e splendidă!

Adam e și el în picioare și se uită în vale. Expresia de pe fața lui este incredibilă. Mă ridic și mă

duc lângă el. Mă opresc brusc. În vale sunt zeci de bestii la pământ. Au gheare, colți și piele tare.

Unii au gâturi lungi, alții cozi imense și alții au chiar coarne. Par că sunt morți. Au murit când am

sosit noi? Dar de ce?

Asta nu mai contează acum. Suntem aici și e timpul să îi informăm și pe ceilalți despre locul

acesta magnific. Fac un pas,…și apoi altul. E momentul să pășim într-o altă lume…!

188

ELE SUNT NEMURITOARE

Damian Burueană Ioana Teodora, clasa a VI-a

Școala Gimnazială “Principesa Margareta”, București

Coorodonator: profesor Dragomir Maria

Un refugiu. Propriul, personalul, intimul colț de lume rupt direct din grădinile confidente zeilor

există, cu certitudine, pentru fiecare.

De o vechime satisfăcătoare, milenară surprinde. O oază de liniște și pace, învăluită de un

ezoteric astral ce atrage sufletele colorate ale oamenilor spre descoperirea bijuteriilor sale naturale de

când acele ceasurilor și-au început stupidul joc de a se fugări neîncetat. Este ca un țipat la nivelul

unei șoapte, o amplă putere ascunzându-se dincolo de candoare. Somptuosul crater Anwar se arăta

falnic în regiunea sud-vestică a Quenlandesse-ului, în centrul căruia se regăsesc felurite formațiuni

geografice. O priveliște ce merită a fi contemplată, astfel încât această escapadă s-a strecurat cu

ușurință în programul meu aglomerat.

Însuflețit de forțe aparent permanent regenerabile ale universului, cu caracterul său dinamic,

Osmond abia reușește să observe detaliile semnificative ale acestui peisaj maiestuos, de care eu nu-

mi pot desprinde gândurile ori privirile. Se dă în stambă, ca de obicei, bucurându-se în felul său de

împrejurări. Dorința de a-l admonesta se înfiripă suav în gândurile Maviei, dar totul este absorbit de

gropițele sale din obraji, iar un mic surâs risipește ,,impunerea sa ca sora mai mare''. Micul Asger nu

poate decât să râdă cu lacrimi observând acest mic conflict interior al surorii lui, ceea ce cauzează un

joc pe cinste între cei doi, lăsându-se purtați de vântul slab în depărtare.

În acest timp am oportunitatea de a-mi explora orizonturile imaginației, navigând cu o mică

goeletă pe marile adânci ale fabulosului. Ajung în larg ori pe tărâmuri neumblate, mă rup de realitate

transfigurând totul prin prisma propriei mele perspective, visându-mă filosoafa. Hilar. Ba chiar la

conștientizarea acestui fapt, colțul gurii mele nu se poate abține de la a tresari scurt.

-Astherin! Cei doi Asger striga de parcă ar fi ultima lor suflare, scoțându-mă din mrejele

abstracției stelare. Două perechi de ochi mari, rotunzi, mă privesc cu perplexitate, iar înainte să

realizez, mâna îmi este cuprinsă de cea a Maviei, care mă ghidează într-o liniște apăsătoare spre o

zonă neexplorată a craterului.

189

Ceva clar s-a întâmplat. Scanez zona, căutând sursa acestui entuziasm haotic al celor doi, dar niciun

alt om nu se află pe o rază de mai bine de 5 kilometri. Ce să fie? Mica mea investigație este

întreruptă. Ne oprim în dreptul unui masiv de sare, conform datelor furnizate de cipul meu. Aceasta

oprire aduce o cascadă de cuvinte fără sens pe buzele lui Osmond:

- Așa ceva...ai văzut? nu...nu, nu, nu...e suspicios? Ori e magic! Crezi? Eu nu cred...Dar cum?

Ușa... O, Doamne! E din viitor, de fapt sunt...priveliștea e din viitor, ele sunt mai multe, dar probabil

tot de acolo vin! O, da! Minunat...mirific, extraordinar , u-lu-i-tor! răsufla micul Asger, accentuând

cu un strigat individual fiecare silabă a ultimului cuvânt. Mă privește în ochi cu fascinație și speranța

covârșitoare, dar nici măcăr trecute prin cele mai sofisticate programe de decriptare, cuvintele lui nu

își găsesc sensul. Mavia râde, ochii ei descriind un arc perfect în lungul imediatului dedesubt al

pleoapelor sale:

-Arată-i, nătăflețule! Nu o mai ține în suspans! și își înclină ușor capul în direcția masivului

de sare.

Supunându-se dorinței surorii sale, Osmond se îndreaptă în salturi vioaie spre peretele

impunător, iar mai apoi împinge o infimă porțiune din suprafața sa în interior. Succesiva unui zgomot

puternic, deschiderea unei uși solide dezvăluie o încăpere de dimensiuni medii, conturată de o lumină

caldă, difuză.

-Încă nu am intrat, am dorit să te avem cu noi, afirma glasul dulce al Maviei.

Pătrundem în camera cu pași sfiosi, dar dușumeaua scârțâie chiar și la apăsarea fină a

ascestora. Lemnul nu se mai folosește în construcții de câteva milenii pe Quenlandesse, ceea ce mă

face să cred că ne aflăm într-un loc plin de istorie. Pe rafturi realizate din același material stau

cuminți o sumedenie de adunături de foi de lemn extrem de subțiri, în interiorul cărora se regăsesc

descrieri ale unor acțiuni ori peisaje, după cum am observat studiindu-le, iar în străfundul camerei o

mulțime de imagini pe un material pe care nu-l identific ca fiind cunoscut. Curios...

-Adunături de foi subțiri de lemn?! aud vocea puternica a lui Osmond.

<<Cu mult timp în urmă, pe ,,Planeta Albastră'',ori Pământ, cum alții obișnuiesc să-i spună, trăiau

miliarde de oameni. Ființe minunate, ale căror trăiri au loc cu o intensitate emoțională de nedescris.

Unii dintre ei sunt numiți artiști, îsi exprimau iubirea și dragostea față de diferite forme ale

universului prin pictura, muzică ori...literatură. Tablourile sunt cu adevarat portale spre o lume

euforică, al cărei nume este caligrafiat chiar și de către zeități. O,vai! Și cărțile ...Ah, maiestre

broderii de emoții umane și gânduri lăuntrice desfășurate pe fundalul unui refugiu idilic, pe pagini

190

goale, fără limite, fără orizonturi, unde scriitorii construiesc lumi, povești dramatice, comedii,

romanțe, ori aventuri eroice, ilustrând caractere excepționale. În interiorul fiecărui suflet sălăsluiește,

de fapt, un artist, ce, chiar și ascunzându-se de ochii lumii, trebuie hrănit, cerând cu ardoare frumos,

cerând arta.

După ce au trecut ani și ani, iar factorul evolutiv și-a spus cuvântul, a apărut tehnologia, ce

acaparează atenția oamenilor, pentru ca mai apoi expresivitatea artistică să pălească în fața acesteia în

ochii multora. La un moment dat, aceasta cuprinde Pământul și...ei bine...este necesară o măsură

drastică. Omenirea, așadar, după discutabile acorduri, s-a împărțit în două: cea care va încorpora

tehnologia în totalitate, care și-a găsit reședința aici, pe Roven736, și cea simplă, ce își continua viața

pe ,,Planeta Albastră''. Am fost special selectați, două milioane de oameni ce promit coexistența

absolută cu nivele înalte ale tehnologiei, pe când aceasta își găsește sfârșitul pe planeta lor. Pământul

nu mai putea suporta poluarea, murea încet, dar o astfel de planetă, ce vibrează cu viața din lăuntru,

era inadmisibil să fie distrusă, așa că a început un masiv proiect de ecologizare spre restabilirea

bunei-stării acesteia. Când am venit aici, multe s-au schimbat...multe au dispărut datorită acestei

tehnologii care a devenit o parte din noi. Totuși, spre bucuria ultimelor pete de culoare ce sunt

absorbite de pânza sufletului nostru cu o repeziciune instigatoare, estompându-se cu fiecare

regenerare, am păstrat evidențe ale existenței semenilor noștri într-o cameră ascunsă în regiunea sud-

vestică a Roven-ului. Tu...tu, copil frumos, să fii diferit... Fii special, fii artist, salvează-te măcar pe

tine de această monotonie confortabilă, se poate! Se...poate?!Ah... baliverne graiesc...Somn ușor!>>.

Îmi aduc aminte cum o lacrimă caldă, dulce, se scurge cu nerușinare pe obrazul fin al mult-

iubitei mele mentore. O legendă, un basm sau un adevăr sinuos? Era aceasta o reticență din partea

Shayei? Cuvinte simple alcătuind o magnifică istorie, rostite de o deosebită posesoare a darului

ințelepciunii. O confesiune ascunsă în valul magic al nopții, destăinuită unui copil cu ochii închiși?

Scurgându-se din lăuntricul gândurilor mele, cuvintele, grele, îmi picura pe vârful limbii,

contradictoriu legilor ce definesc timpul, așteptând să satisfacă setea de răspunsuri a presupușilor

mei interlocutori, dar aleg să mă înec cu ele, dându-le răgaz să-și demonstreze viabilitatea.

Cu promisiunea reîntoarcerii, părăsim micuța încăpere, întrebările copiilor Asger rămânând fără

răspuns, atârnând grele de soarele ce alunecă încet spre pragul lumii. Confuzia dăltuită în ochii lor

mă frământă, dat fiind faptul că aș putea deține cheia destinată eliberării lor din lanțurile

necunoscutului interogativ. Cum Shaye s-a regenerat la vârsta de 700 de ani, iar memoriile sale au

191

fost lăsate în plutire, nu mă poate ajuta. Simțământul stăruitor și neînțeles al acestei memorii

spontane avea, așadar, să-și contureze măsura adevărului în fața unui singur om, Zeth-Copelin Hayes.

Numai imaginându-mă pășind în palatul Brendlar sau întâlnindu-l pe Înțelept, și fiori de

gheață, topiți de valuri de foc într-o ciclicitate lugubră spiralează în jurul mădularelor mele. În pofida

precipitațiilor mele emoționale, această vizită a devenit o condiție sine qua non a planurilor mele

viitoare, acestei hotărâri fiind martora doar lumina ce picura de pe primele stele ale nopții precedente

. Totuși, după numai câteva ceasuri, iată-mă. Stau în fața impunătorului monument ce cuprinde între

zidurile sale de marmură mai bine de 6 milenii, făcând față în perspectiva duratei în ceea ce privește

expresivitatea arhitecturală a frumosului prin cele mai fine detalii ale pereților masivi, ale coloanelor

somptuoase, ale acoperișului de un verde-albăstrui, ale ușilor, ori ale ferestrelor protejate de perdelele

de un pembe intens.

Nici nu realizez traversarea coridorului și pătrund într-o nerușinată plutire, asemeni unei

năluci, în camera tronului. Zeth-Copelin însuși, liderul Quenlandesse-ului, mi se arată în fața ochilor,

întorcându-se pentru a face cunoștință cu ființa ce își permite a deranja. Doi ochi mici de un albastru

intens, electrizant, ca și cum ar fi captat toate fulgerele ce-au brăzdat vreodată cerul, mă privesc cu o

căldură contrastantă, oferindu-mi o primire cordială. Atât de limpezi...se poate citi în ei. Un om

erudit, experimentat, blând, ce indibutabil dă dovadă de filotimie, un adevărat conducator. Brusc,

glasul sau puternic, ușor dojenitor, rupe liniștea:

- Aș putea eu a te ajuta în vreun fel, copilă?

Tresar. O ușurare extatică. Un vârf de limbă de un trandafiriu intens țâșnește afară, izbucnind,

trecându-mi peste buze și dispărând din nou. Astfel, îmi pregătesc discursul, reproducând într-un ritm

alert, printre respirații zgomotoase, întocmai povestea cândva destăinuită de către adorata mea

mentora, Shaye, dar și povestea descoperirii camerei ce a declanșat amintirea ei. Toate semnele de

întrebare cauzate de această presupusă confesiune își croiesc, de asemenea, drum în lumea exterioară

sub forma unui rău de cuvinte, în care, spre marea mea surpriză și bucurie, Înțeleptul înoată lin, fără

dificultate.

-Ei bine, nu mai găsesc de cuviință a tăinui acest secret față de tine, așa că îți voi spune drept.

Neasemănându-se fantasmagoricului, acest adevăr văd că a ieșit la suprafață că apa prin crăpăturile

stâncilor...Așadar, copila, adevăr a grăit ea. Și mare.bucurie mi-ai adus astăzi căci dezvăluirea

locației acestei încăperi de secole este încercată, în van...Acolo au fost închise nu numai hărții, dar și

sentimente ce se diminuează ireversibil cu fiecare regenerare a rovenienilor, iar acest lucru începe a

192

se vedea. Un leac pentru transformarea noastră în ființe fără suflet sper a fi eliberarea acestei arte

străvechi spre a fi cunoscută de locuitorii Quenlandesse-ului. A mea recunoștință o ofer ție și

prietenilor tăi, căci altceva nu am a vă da.

Surprinzator. Trist. Extraordinar. Respirația îmi e apăsată de profunda bucurie pe care o simt, iar

cuvintele îmi sunt împinse în adâncuri, dar curiozitatea inundă această ciudată forță, năvălind:

-Ne permiteți, așadar, a cerceta această încăpere, Înalțimea Voastră? implor cu o beautitudine

persuasivă, nutrind speranța unui răspuns afirmativ.

Și iată că mă regăsesc din nou în micuța încăpere a cărei istorie se dovedește a fi viabilă.

Osmond și Mavia sunt cu mine, încă pălăvrăgind despre cum le-am putut ascunde această scânteie a

memoriei, calomniindu-mă printre râsete suave, molipsitoare. Micul Asger se holbează la un tablou

de Picasso, alternând în oferirea atenției cu unul de Van Gogh. Sora lui este absorbită de o

''romanță'', în care, dupa spusele lui Zeth,<<este transmisă o paletă diversificată de sentimente, stări,

gânduri, emoții, aparținând toate esteticii frumosului, puțin hiperbolizate însă, dintre care cea mai

importantă este iubirea, ce nu poate fi supusă unui asemenea proces întrucât orizonturile sale se

estompează doar la marginile universului. O legatură inexplicabilă și totuși logică stabilită între

ființele umane. O emoție atât de benefică, atât de covârșitoare, încât cuvintele nu o pot descrie nici pe

jumatate.>>. În timp ce studiez operele, realizez că am simțit astfel de lucuri, dar totul pare să se

desfășoare la o intensitate emoțională mai impunătoare decât cea cunoscută noua aici, idee

confirmată de Înțeleptul Hayes.

În timp, vizite succesive în acest refugiu idilic își fac apariția inevitabil în programul meu.

Citind, admirând tablouri, râzând și evoluând pe mai multe planuri ale gândirii , am reușit să-mi

updatez software-ul la un nivel unic pe Roven736, la fel ca Mavia și Osmond. Ne-am scufundat în

această aventură accidental, dar acum pare un cilibiu joc al fatumului, menit să ajute locuitorii

planetei și să întărească prietenia noastră într-un mod nemaivăzut. În cele 6 luni de la dezvăluirea

conținutului camerei am observat progrese extraordinare în ceea ce îi privește pe ceilalți rovenieni.

Totul e învăluit de...frumos. Am reușit, într-adevăr, să îi salvăm de la crepusculul emoțional ce

indubitabil ne aștepta și pe noi dacă acea vizită la craterul Anwar nu ar fi luat loc.

Labirintul de întuneric se destrăma, apar forme apropiate și departate pe sticla groasă a capsulei

mele, iar în punctul cel mai înalt al cerului marginile norilor pufoși dobândesc o culoare caldă,

întrerupându-mi contemplarea târzie. Sunt încă impresionată de mareția sentimentelor, a artei.

Dorința de a cunoaște mai mult despre planeta încă vie a strămoșilor noștri se înfiripa cu înflăcărare

193

în gândurile mele. Mă gândesc...că voi face o escapada pe Planeta Albastra! Cum și când...voi vedea!

Asemeni unui copil ce se bucura de extazul unei idei izvorâte din abis, neîndrăznind să-și închipuie

complicațiile, pericolele ori absurditățile malițioase ale acesteia, mă bucur. Pentru moment, ideea este

de ajuns, este indistructibilă. Le comunic totul lui Osmond, Maviei și lui Zeth. Ne vom întâlni cu

Rohana-Brylee de pe Mestrique, sora ascetică a Înțeleptului, pentru stabilirea parametrilor acestei

expediții grandioase ce și-a obținut acordul.

Astfel, iată-ne. Trei prieteni îndreptându-se spre un necunoscut familiar. Torentele de lecturi au

conturat în mințile noastre această lume, dar instinctul îmi spune că va depăși orice închipuire .

Roven736 se zărește departe, foarte departe în urma noastră. Ne îndreptăm spre un nou ținut, spre

ceva ce va însemna oare mai mult decât o simplă expediție? Ce loc minunat trebuie să fie această

lume...Unde unde totul are sens, are viața, unde iubirea și iertarea învăluie sufletele firave ale acestor

ființe umane...ce poate fi mai frumos?

Acum realizez, admirând comete... bucuria și entuziasmul provocate de zărirea unui astfel de

astru rămân, pentru totdeauna, încapsulate în minte, în suflet, în micul nostru refugiu psihologic chiar

și după acestea se fac nevăzute în oceanele de întuneric. Oamenii de pe ,,Planeta Albastră" îmi

seamănă unor comete. Ei trec mai departe, se muta din acea viață pământeană, dar lasă în urma,

eterne, sentimente vii...ele sunt nemuritoare, ele sunt nemurirea lor, iar acum a noastră, a

rovenienilor.

194

MISTERUL DIN INIMA ORAȘULUI

Miruna Dragomir,clasa a VIII-a

Școala Gimnazială Nr. 56, București

Coordonator: profesor Dimulescu Gabriela

Mă aflam pe străduța ce ducea spre casa unchiului meu. De-abia așteptam să îl văd. Era un

bărbat înalt, slab, cu ochii gri-albăstrui și părul negru. Deși era extrem de serios în mare parte a

timpului, de fiecare dată când ne întâlneam mă făcea să râd și să mă simt bine. De asemenea, mă

ajuta mereu când aveam nevoie și când eram mică, obișnuia să petreacă mult timp cu mine. Mi-a

deschis ușa și m-a îmbrățișat, apoi m-a poftit înăuntru. Am discutat puțin și mi-a spus că are de

rezolvat câteva probleme legate de serviciu. Am stabilit împreună că atunci când va termina, să

mergem în parcul aflat la câteva străduțe distanță. S-a dus în birou, iar eu m-am decis să citesc una

din nenumăratele sale cărți. Mă uitam prin bibliotecă, neștiind ce să aleg, când o copertă maro, de

piele, mi-a atras atenția. Am luat cartea de pe raftul plin și m-am așezat în fotoliul de lângă fereastră.

După ce am studiat cu atenție învelișul cărții, am realizat că nu era o carte obișnuită. Numele

autorului nu era trecut nicăieri. Curioasă, am început să citesc.

,,Vântul bătea puternic în acea zi agitată de mai. Cerul era gri și ploaia torențială inundase deja

străzile acum pustii. Eu eram, probabil, singurul om întreg la minte care cutreiera orașul în plină

furtună. Deși pare greu de crezut, nu-mi era frică. Știam că natura este, de fapt, singurul lucru curat

pe lumea asta. Ploaia nu avea să mă omoare. Nici vântul. În cel mai rău caz puteam să sfârșesc prins

sub trunchiul greu al unui copac doborât de vânt. Dar copacii din acel oraș erau renumiți pentru

rădăcinile lor bine fixate în pământ, trunchiurile lor groase și stabile și ramurile bine prinse de

trunchiuri. Un copac ca acesta putea fi doborât doar cu ajutorul oamenilor sau a unui uragan. Din

fericire pentru mine, niciuna din variante nu era valabilă atunci. Mă îndreptam îngândurat spre

hotelul în care trebuia să ajung. Îmi tot repetam în minte etapele pe care urma să le parcurg în

următoarele ore. Nu puteam să dau greș. Nu aveam voie să las să se întâmple așa ceva. O singură

mișcare greșită ar fi dus la moartea a multor mii de oameni. Ce ar fi urmat nici n-ar mai fi contat.

Când am ajuns în fața hotelului, am mai stat câteva minute pentru a-mi clarifica niște lucruri. Mă

195

antrenasem pentru misiunea asta toată viața așa că știam destul de bine ce am de făcut. Am intrat în

hotel, și așa cum plănuisem, m-am dat drept un călător.

-Bună seara, vă rog din suflet, am nevoie de o cameră, până se mai domolește furtuna. Vă

implor, am venit de departe și nu cunosc pe nimeni în acest oraș. Drumurile sunt închise așa că nu am

unde să mă duc, am spus eu dintr-o suflare. Chiar aveți de gând să lăsați un biet om pe străzi, tocmai

în mijlocul furtunii!?

Cei doi paznici de la intrare, însoțiți de o recepționeră, au venit repede la mine și mi-au oferit

haine uscate și o cheie de la una din camerele hotelului.

-Cum am putea face una ca asta? Nu avem inimi de piatră, mi-a răspuns femeia. Uite, du-te

în cameră acum și când ai să pleci de la hotel, o să-ți plătești și cazarea. Vei avea timp, până atunci,

să iei legătura cu cunoscuții tăi.

I-am mulțumit femeii, apoi unul dintre cei doi bărbați m-a condus până în camera unde urma

să mă prefac că stau. Am așteptat vreo oră, ca să mă asigur că nimeni nu mă suspectează de nimic, și

apoi am coborât pe scările de serviciu, care duceau spre subsolul clădirii. Am reușit să trec

neobservat. Ajuns la subsol, am deschis lacătul ușii cu ajutorul unui clește și am intrat în tunelurile

secrete ale orașului. Era întuneric. Din fericire adusesem cu mine o lanternă și un pachet de chibrituri,

în cazul în care lanterna ar fi pățit ceva. Pășeam încet, cu atenție, înaintând pe culoarul lung aflat

înaintea mea. După vreo jumătate de oră, am reușit să găsesc locul în care trebuia să ajung: subsolul

primăriei, sau, ca să fiu mai exact, inima orașului. După încă vreo jumătate de oră, am dat peste ceea

ce căutam: o bombă cu ceas, ce avea să arunce în aer întreg orașul și tot ce se afla în preajma lui. M-

am așezat lângă ea, mi-am fixat lanterna, astfel încăt să pot vedea ceea ce fac și mi-am pregătit

instrumentele.

Ceasul ticăia, parcă din ce în ce mai repede, încercând să-mi atragă atenția asupra faptului

că nu mai aveam prea mult timp la dispoziție. Ajunsesem în sfârșit la ultimul pas. Tot ce mai trebuia

să fac era să tai firul albastru. Dacă asta nu ar fi funcționat, deși era aproape imposibil, eram nevoit să

tai firul roșu. Mi-am luat foarfeca și, cu mare grijă, am tăiat firul albastru. Ceasul s-a oprit. M-am

ridicat în picioare, mândru de reușita mea, când aud din nou: tic-tac, tic-tac. Am încremenit și am

scăpat lanterna pe jos. S-a oprit brusc așa că a trebuit să iau cumva, prin întuneric, chibriturile. Nu-mi

venea să cred ce tocmai se întâmplase. M-am calmat și mi-am spus că nu-i nicio problemă, tot ce

trebuia să fac era să tai firul roșu. Am aprins unul dintre chibrituri și m-am apropiat de capcana

mortală. Surpriza și groaza ce m-au cuprins în momentul în care am văzut că există două fire roșii nu

196

pot fi descrise în cuvinte. Mai aveam câteva minute. Am apropiat sursa de lumină, cu grijă, de cele

două fire roșii pentru a le putea studia. După vreo două minute, când încă eram extrem de șocat și

bulversat, ceva s-a întâmplat cu unul din fire. Suprafața sa a început să se topeasca încet, lăsând

culoarea originală a firului să se vadă: verde. M-am gândit să las explicațiile pentru mai târziu așa că

am înșfăcat foarfeca repede și am tăiat firul roșu. Ceasul s-a oprit iar. Am rămas neclintit, timp de 20

de minute, pentru a fi sigur că bomba nu se activează din nou. Din fericire, ceasul nu a mai pornit.

Am luat bomba și am ascuns-o cât de bine am putut eu, iar apoi, m-am făcut nevăzut. De atunci, din

acea seară târzie de mai, nimeni n-a mai auzit de călătorul din mijlocul furtunii. Cei care știau despre

bombă, au considerat că întâmplarea a fost o minune, în niciun caz că cineva ar fi reușit să oprească o

bombă cu ceas complicată, aflată într-un labirint de tuneluri. Cei care nu au știut, ei bine, au fost

salvați și ei. Identitatea mea va rămâne în continuare necunoscută, deoarece consider că așa este cel

mai bine.

Notă pentru cititor: singurul lucru de care ar trebui să te temi, este omul, în niciun caz

natura.‖

Aici, cartea se termina. Restul paginilor erau albe. Am rămas o vreme îngândurată, cu

privirea pe fereastră, către cer, care deja se întunecase, apoi am adormit. A doua zi, de dimineață, am

dat buzna în biroul unchiului meu care își bea ceaiul.

- Ai adormit citind, zise el râzând. Mă bucur să văd că lectura te încântă atât de tare.

- Da...Auzi, unde este cartea pe care o aveam eu în brațe când am adormit?

- Cea veche, cu coperți de piele? Am dus-o astăzi la anticariat. Credeam că ai terminat-o.

-Am terminat-o dar...tu ai citit ce scria în ea?

-Nu am apucat, dar acum ai tu ocazia să îmi povestești, mi-a spus zâmbind.

I-am spus toată întâmplarea și a rămas la fel de îngândurat pe cât fusesem și eu.

-Foarte interesant, într-adevăr, a recunoscut el. Îmi pare rău că am dat-o.

-Și mie... Se pare că nu o să aflăm niciodată cine a fost de fapt acest erou.

-Da, așa se pare, spuse el și am putut să îi zăresc în ochi, pentru o fracțiune de secună, o

sclipire.

După trei zile în care m-am tot gândit la carte, adevărul m-a lovit. Eroul din carte era un

bărbat inteligent și curajos care și-a petrecut timpul studiind și cutreierând lumea. Și aceasta era

descrierea perfectă a unchiului meu. Am alergat cât de repede am putut până la casa lui. Am ciocănit

197

la ușă, dar nu a răspuns nimeni. Am încercat clanța și am constatat că ușa era deschisă. Am intrat, dar

toate lucrurile dispăruseră, iar el plecase, fără să spună nimic.

198

JURNAL DE BORD

Nițescu Ines, clasa a V-a,

Liceul Teoretic „Marin Preda”, București

Coordonator: profesor Fitcal Maria

Stăm deasupra orașului și așteptăm aterizarea pe Terra. Suntem prima familie de marțieni

veniți să cunoască pământenii după ce s-a stabilit prin roboțelul lor Rover că sunt pașnici și bucuroși

să ne întâmpine. Am tot încercat în anii trecuți să venim la ei, dar nu reușeam să înțelegem limba lor.

Acum avem aparate noi care ne traduc în cască ce zic ei și s-a stabilit să mergem să stăm la o familie

la fel ca noi, să cunoaștem viața lor.

Când am ajuns cu nava spațială pe Terra o mulțime de oameni de toate vârstele s-au strâns în

jurul meu și al părinților mei pentru a ne pune întrebări și pentru a ne atinge ca să vadă daca suntem

cu adevărat existenți. Cu timpul, eu și cu familia mea, am început să înțelegem comportamentul

câtorva pământeni.

Eu sunt Seni și am zece ani în viață pământeană. Ana, fata familiei la care stăm, este un copil

foarte vesel și mă va lua cu ea la scoală să-i cunosc colegii . Pe drum am văzut mulți pământeni de

diferite mărimi și forme. Oamenii sunt foarte palizi faţă de noi și au pe corp firicele mici care stau în

toate direcțiile. Ei îl numesc păr și, din cate îmi povestesc, mulți nu sunt hotărâți ce să facă cu el.

Ana zice că unii oameni încearcă să îl dea jos, îl smulg sau îl taie, iar alții se plâng că nu îl

mai au. Tatăl Anei nu are păr pe cap, dar își dorește, iar pe cel de pe față îl taie în fiecare zi pentru că

nu ii stă bine cu barbă. Sora Anei este mai nehotărâtă, îl smulge pe cel de pe corp, dar se plânge că

cel de pe cap nu crește suficient de mult și e foarte scurt, cu toate că tot ea l-a tăiat cu ceva timp in

urmă. Mă bucur că noi nu avem astfel de firicele, la câte culori văd pe cap la oameni cred că este o

problemă mare cu el.

Acum că am ajuns acasă la ei, o să fac cunoștință cu familia și roboții lor. Pe cel mare l-au

denumit Toto și este un câine. Un fel de robot cu patru picioare la care însă nu poți schimba părțile și

pe care nu îl poți programa să facă ce dorești. Înțeleg că își alege singur un stăpân și dă mult din

coadă. Nici aceasta nu se poate programa să nu dărâme obiectele când e vesel. Ana a reușit să îl

199

programeze să aducă mingea când o aruncă, să vină când îl cheamă și să stea cu picioarele în sus

când vrea sa fie scărpinat. Această comandă este pentru distracție, zic ei.

Al doilea robot este o mâncare de jucărie. Ana zice că este un pește auriu și nu îl mănâncă

pentru că este la ei de multe luni. Nu înțeleg de ce unii pești se mănâncă iar alții se consideră parte

din familie. Mie, cel auriu, chiar mi se pare gustos la cât de strălucitor este. Am văzut însă în ecranul

lor de pe perete alți oameni care au porci ca animale de companie, iar seara oamenii au mâncat o

mâncare din carne de porc. Nu știu dacă să gust sau nu și eu din ea, bine că mai am pastile de pe

navă cu mâncare de la noi .

Am fost cu ei să iau pâine și am văzut cum se face acest produs. Înțeleg că se mănâncă, dar

nu văd de ce trebuie să se joace brutarul cu plastilina aceea și să facă atâtea forme când are același

gust. Multe meserii sunt diferite la ei și am înțeles ca pompierii îneacă focul, doctorii repară corpurile

persoanelor, actorii spun minciuni și sunt plătiți , bucătarii omoară alimentele, cântăreții vorbesc in

rime, poliția pedepsește oamenii răi iar sportivii de cele mai multe ori aleargă după o minge .

Pe drum spre școală am văzut câțiva copii care mergeau pe motociclete de jucărie cu două

roți, fără motor și foarte subțiri. Se numesc biciclete și m-au convins și pe mine să încerc, dar e

foarte greu să stai în echilibru dacă nu dai din picioare. Am înțeles că sunt mai multe variante, unele

fără scaun, care se numesc trotinete, și altele fără cadru și cu mai multe roți, care se numesc role.

Ana îmi promite să stăm după ore in parc, să ne jucăm cu ele și sunt foarte încantată să văd cum își

petrec copiii lor timpul.

La școală am avut program de învățat, pauză și iar program de învățat. Persoana care intră în

clasă îi învață pe cei mici de pe niște foi pe care le despoaie din copaci, tăiate foarte subțire. Se

numesc cărți și au culori multe, dar nu se mișcă. Sunt un fel de tablete, dar trebuie să dai pagina

mutând foaia, nu doar apăsând. Matematica a fost distractivă, deoarece seamănă cu ce facem noi la

școală, dar la limba romană am întâlnit ceva diferit. Ei scriu fraze care se termină cu sunete

asemănătoare, le pun una sub alta și, la sfârșit, această așezare se numește poezie. Acolo nu spui că

cerul are culoarea B562 și are ici colo nori 125, ci că este cerul senin și cu nori albi de argint.

Materia pe care o studiam a doua oră era istoria. Pe Marte eram chiar foarte bună la istorie. Știam

când avuseseră loc toate războaiele între extratereștri, toate descoperirile marțienilor și absolut tot ce

trebuia cunoscut despre planeta mea natala privind evoluția ei.

Brusc, un sunet ca de alarmă i-a înveselit pe puii de om, unul dintre ei a zis cu voce tare

"Pauza!", și am priceput că, atunci când se aude acest sunet, se oprește ora. Preferata mea s-a dovedit

200

a fi cea de-a treia oră din program, informatica. Începuse să-mi placă de la primele minute, căci se

asemăna mult cu orele noastre. Ultima materie a fost desenul și profesoara ne-a pus să ne desenăm

familia. La această materie folosești bucăți mici de copac cu culoare în mijloc pe care o întinzi pe

hârtie. Aceasta semăna cu cea de la carte dar era mai groasa. A fost simplu să desenez folosind verde

și negru. Oamenii folosesc însă multe culori la uniformele lor când își desenează familia.

Uniforma lor la școală este la fel dar, pe stradă, au tot felul de culori și materiale. Mi se pare

ciudat că nu toate sunt făcute să țină de cald sau să te protejeze ci unele au rol de a te face să arăți mai

frumos. Cred că o să schimb și eu uniforma aceasta cu un tricou portocaliu. Nu înțeleg de ce, dar mă

face să mă simt mai veselă. Aceștia și-au luat la revedere de la profesor și au ieșit fericiți din sală.

După ore am fost să ne dăm in leagăne și pe tobogan și, cu toate că nu au pic de tehnologie in

ele, este foarte distractiv să fugi cu copiii și să aluneci pe acea pantă colorată. A fost un joc la care se

tot striga "plimbă ursul" dar, cât am stat și m-am uitat la ei, nu am văzut acest animal. Sper să nu îl

aducă în parc pentru că, din ce am citit pe calculatoarele lor, este foarte mare și fioros. Nu înțeleg de

ce copiii erau așa bucuroși când se ascundeau și strigau către cel rămas lângă un pom să îl plimbe,

dar cum pleca de lângă copac, cum ieșeau din ascunzătoare și fugeau la copac. Cred că erau bucuroși

că nu apuca să aducă ursul.

În parc am văzut câțiva copii care mâncau plastilina făcută de brutar, dar aceasta era foarte

subțire și împletită, era diferită de pâine, dar când am gustat am văzut că este interesantă. Mâncarea

lor are multe culori și forme, este foarte diferită de pastilele noastre, iar oamenii petrec mult timp

pregătind-o. Am fost convinsă să încerc și o gheață colorată care trebuie mâncată repede. Cel mai

des ei mănâncă aceasta gheață când este cald, dar Ana zice ca o poți mânca și iarna dacă stai in casă.

La această mâncare oamenii nu mai folosesc dinții pentru a mușca, ci doar limba pentru a o topi până

o înghiți. Este cea mai bună mâncare a lor, dar părinții insistă că nu avem voie multă pentru că ne

îmbolnăvim.

Într-o zi, la școală, am observat că toți colegii mei aveau ochii pe jumătate închiși, tremurau,

strănutau , făceau sunete zgomotoase și aveau fețele mai albe ca de obicei. Ei îmi spuneau că se aud

sunetele acelea pentru că tușeau puternic. Începusem să cred că sărăcuții sufereau de o boală

cumplită. Pe drum am început să tremur de frig și să fac aceleași sunete zgomotoase pe care le

auzisem la școală. Mă îngrijoram observând că pielea mea capătă o culoare mai deschisă. Deodată

am fugit cât am putut de repede către casă. Când am ajuns i-am povestit mamei cum mă simțeam și

ea a crezut că aveam spilarită, o boală a extratereștrilor ce iți cauzează halucinații, ți-e frig și faci

201

precum un mundubuc. Mama a căutat într-o carte despre boli ale extratereștrilor. Ea presupunea ca aș

putea avea o boală care se numea cranuzeală și care te face să te simți de parcă te-ai fi dat peste cap

cu nava spațială de prea multe ori. Din fericire, nu sufeream de cranuzeală, însă mama nu a găsit nici

măcar o boală care să semene cu ce aveam eu. M-am sfătuit cu mama și cel mai bun lucru de făcut

era să lipsesc de la școală o zi. Am aflat cum colegii meu au fost la omul care repară corpul și au

primit siropuri si pastile ca cele de hrană ale noastre și apoi s-au făcut bine. Am fost și eu, dar

doctorul a fost uimit, că eu aveam temperatura foarte joasă față de ei și a presupus că acest lucru se

întâmpla deoarece Marte este mai depărtat de Soare.

Timpul petrecut pe Terra a trecut repede și a venit momentul să îmi iau la revedere de la

oameni. Am discutat cu Ana și o să îi trimit mesaje electronice către satelitul lor ce se învârte în

spațiu pe lângă Pământ și care le trimite lor imagini către ecranele din perete.

Oamenii sunt cele mai ciudate și istețe creaturi de pe planeta Pământ. Ei au inventat materiale

cu găuri de diferite mărimi prin care își bagă membrele pentru a-și acoperi corpul, își plantează

lanurile de grâu în parcările noastre pentru navetele spațiale, ne filmează și ne prezintă la televizor

când ne conducem navele spațiale și nu se teleportează niciodată.

Acestea au fost lucrurile pe care le-am învățat despre ei și sper ca, în scurt timp, să poată veni

și oamenii la noi. Când opriți pe Pământ în lanurile de grâu în călătoriile voastre către Soare încercați

înghețata de vanilie cu caramel... mâncarea aceasta are un farmec special și o găsiți ușor. Spuneți "vă

rog" când o solicitați la magazine și oamenii o să fie prietenoși.

202

PASĂREA DE LA MIAZĂ-ZI

Stoica Anita Ioana, clasa a VI-a

Școala Gimnazială „Adrian Păunescu” din Bucureşti

Coordonator: profesor Radu Emilia

Această poveste despre doi copii orfani și fără casă este foarte veche, s-a întâmplat în anii

21800, în Amsterdam, Olanda. Voi o să decideți cât de adevărată este. Eu sunt aici doar pentru a duce

mai departe ceva ce s-ar putea să ajungă o legendă.

***

La radio: “Atenţie! O pasăre ucigaşă a scăpat astăzi din Laboratorul Doctorului Wallo…

Acest robot setat pe funcţia “Ucide!” vă poate pune viaţa în pericol. Dacă îl identificaţi, sunaţi la

MM22TT00 pentru a se interveni… Celelalte creaturi evadate din Laboratorul Doctorului Wallo nu

au fost găsite până în prezent… Aceşti roboţi trebuie găsiţi…”

***

-Myrthe! se auzi o voce de băiat pe strada Nes Myrthe.

-Niek?! se mai auzi încă o voce, de data aceasta, de fată.

O fată cu păr lung și negru, ochi albaștri și pistrui apăru după colț, dând cu ochii de fratele ei

mai mic, un băiețel de vreo opt ani, mărunțel, care arăta aproape la fel ca sora lui, numai că avea

părul scurt și ochii verzi.

-Myrthe! spuse Niek, chiuind de fericire.

-Hei, zise ea, zâmbind. Am găsit ceva ce s-ar putea să-ți placă, adăugă ea, scoțând la iveală o

bucată de hârtie peste care se așternuseră anii.

Niek dădu să o ia, însă Myrthe îl opri.

-Ai grijă! E o hartă și este foarte veche și fragilă, spuse ea, despăturind foaia și arătându-i lui

Niek un desen ciudat.

-Astea sunt... începu băiatul, dar se opri. Nu înțelegea. Astea sunt două străzi. Le-ai desenat

tu? întrebă el, uitându-se cu ochi mari la sora lui.

203

-Nu, nu le-am desenat eu. De unde să fac rost de creioane? se rățoi ea la fratele ei. Oricum,

vezi linia asta roșie?

-Da, răspunse Niek.

-E o săgeată care, dacă o urmăm, ne va duce la o comoară, explică ea, observând privirea

întrebătoare a băiatului.

-O...o comoară… repetă acesta, parcă în transă.

Dar încă era suspicios, așa că mai studie harta preț de câteva secunde. Într-un final, își ridică

privirea plină de groază spre sora lui.

-Myrthe! șopti el, tremurând. Uită-te!... Uită-te din nou la hartă!...

Myrthe nu pricepea de ce era Niek așa speriat de o bucată de hârtie. Se uită, așadar, la hartă,

căutând cu privirea ceva neobișnuit. Apoi i-a picat fisa.

Cele două străzi ilustrate erau străzi din Amsterdam. Una din ele, strada Nes, era exact cea pe

care se aflau ei. Cealaltă, în schimb, îi era necunoscută lui Myrthe. Dar nu asta conta. Ideea era că pe

strada Nes erau desenate două siluete, una dintre ele, a unei fete de doisprezece ani, cu părul negru,

iar a doua, a unui băiat de opt ani, care stătea stupefiat cu o hartă în mână.

Sub cele două siluete scria clar, cu litere de tipar: ―FRAȚII BARNHART‖.

-Aceia, zise Niek, suntem...

-Noi, încheie Myrthe.

Cei doi își schimbară priviri pline de spaimă.

***

-Ești sigură că e OK ce facem?

-Nu, dar merită să încercăm!

Myrthe și Niek Barnhart își croiau drum prin întunericul de pe strada Nes. Niek era mort de

frică, dar Myrthe, chiar dacă se temea și ea, nu lăsa să se vadă.

-Ai înnebunit, mormăi băiatul, încruntându-se.

Myrthe se mulțumi să dea ochii peste cap. În sfârșit, ceva palpitant, interesant, o aventură

chiar, iar Niek era gata să meargă să se culce în casa lor improvizată din carton.

-Știi măcar unde mergem? Sau ce căutăm? Sau cum merge blestemăția aia de hartă?

Niek dădea înainte cu întrebările, dar chiar când Myrthe era gata să îl facă să tacă, au auzit un

cântec ciudat, strident, au văzut amândoi o pată albastră, iar la sfârșit, întuneric.

***

204

Myrthe se trezi în următoarea dimineață tremurând – nu de frig, ci de spaimă.

―Totul a fost un vis. Tot ce-am văzut a fost doar un vis.‖ Își spunea asta întruna. Nu o ajuta

însă.

Abia apoi și-a dat seama că locul în care se afla numai Amsterdam nu era. Stătea întinsă pe un

petic de iarbă verde. În jurul ei erau stânci joase, ascuțite. Myrthe strâmbă din nas. Aveau un fel de

mâzgă verde pe ele.

-Niek! își zise ea, dintr-odată. Unde-i Niek?!

Se ridică în picioare, disperată.

-Niek! Niek! striga în timp ce alerga pe lângă diverse lucruri ciudate – gropi adânci și

întunecate, lacuri cu apă neagră, dar prin care puteai vedea remarcabil de bine peștii morți.

La un moment dat, Myrthe se opri în fața unui luminiș. La baza unui copac stătea corpul lui

Niek, inert. Hainele lui erau pline de sânge, iar el avea fața palidă.

-Nu, șopti Myrthe. Nu, nu, nu, nu! Nu se poate! Nu cred! Nu pot să cred!

Alergă la trupul fratelui ei, acum mort. Începu să plângă. ―Dacă nu aș fi venit eu cu ideea aia

stupidă!‖, se gândi ea, ―Niek ar fi fost viu...‖

Dar acum nu mai putea face nimic. Fratele ei mai mic era mort și ea trebuia să accepte

realitatea. Oricum știa că avea să moară și ea. Îl voi revedea pe Niek curând.

Luă corpul fratelui ei și îl duse în locul cu iarbă în care ea se trezise. Puse lângă el niște flori

ciudate pe care le găsi în apropiere și plecă să exploreze ceea ce părea a fi o insulă.

Nu după mult timp, văzu o pasăre albastră cocoțată într-un copac. Era un fel de combinație

între un păun mai mic și o pupăză, dar era destul de frumoasă. Pasărea necunoscută îi zâmbi lui

Myrthe.

―Chestia aia are dinți‖, se minună Myrthe. ―Și poate zâmbi. Înfiorător, dar minunat.‖

-Salutări, Myrthe Barnhart! spuse Pasărea. Îți urez bun-venit pe Tărâmul de la Miază-Zi.

-Oh... salut ! răspunse fata. Tu... tu cine ești? Ce ești?

Pasărea răse – un râs straniu și ascuțit precum lama unei săbii.

-Nu este evident? răspunse Pasărea. Eu sunt Pasărea de la Miază-Zi, cea care protejează acest

loc și care are grijă ca amenințările precum tu și Niek să dispăreți.

Când termină de vorbit, Pasărea schiță un zâmbet răutăcios. Myrthe își dădu imediat seama

cine îl omorâse pe Niek.

205

-Amenințări? se răsti ea la Pasăre. Eu nu aș răni pe nimeni, pe când tu, Pasăre nebună, mi-ai

omorât fratele care nu ar fi făcut rău nici unei muște!

Pasărea de la Miază-Zi oftă. Pentru ceva așa de diferit de o ființă umană, e greu de crezut că

ea (sau el?) se comporta exact ca un om.

- Fetiță prostuță ce ești ! zise aceasta. Ai găsit harta către Tărâmul de la Miază-Zi. Normal că

reprezinți o amenințare. Planurile noastre ar putea fi dezvăluite.

-Adică vrei să mă omori? rosti Myrthe, îngrozită.

-Da, dar întâi îți voi îndeplini o dorință, zise Pasărea. Nu sunt chiar așa de rea.

Zâmbi strâmb. Fata se hotărî că merită să încerce să își pună o dorință, fie și unei păsări

nebune și ucigașe.

-Îmi...îmi doresc să-mi mai văd, măcar o dată, fratele, zise Myrthe.

-Prea bine, zise Pasărea, apropie-te!

Myrthe făcu întocmai. Se apropie privind cum Pasărea își deschidea gura perntru a îndeplini

dorința. Fetița de doisprezece ani își dădu însă prea târziu seama de ce avea să se întâmple.

Cântecul... Pata albastră... Întuneric...

***

Ceva îi apăsa pieptul. Nu simțea că doarme, nici că era vie sau că a murit. Nu se simțea bine

sau rău. Simțea doar că dorința i se va îndeplini curând, foarte curând.

Lui Myrthe îi treceau tot felul de gânduri prin cap.‖Trebuie să mă trezesc. Dar... cum rămâne

cu Niek? Trebuie să aflu unde e...‖

La un moment dat, fata auzi un bâzâit scurt, și o altă voce îi sună în minte –vocea Păsării:

―Uită-te la tine, la ce ți-ai făcut cu mâna ta ! zise aceasta. Cum credeai că vei putea să îți vezi

fratele? Poate sperai că îl voi trezi din morți?! Credeam că erai mai inteligentă de atât. Acum cazi în

întuneric, de la nimic, prin nimic, către nimic... Da, am spus către nimic, nu către Niek. Sper că nu

credeai că eu chiar te voi ajuta să îl vezi. Oricum, bănuiesc că meriți să-mi cunoști planurile, având în

vedere că ești aproape moartă. Pe acea insulă, numită Tarâmul de la Miază-Zi, după cum bine știi,

sunt multe creaturi ca mine. Corcituri. animale magice și nedorite, tânjind după răzbunare. Voi, copiii

creduli, dar cât de cât inteligenți, sunteți exact ceea ce ne trebuie pentru a ne lua puterile necesare

distrugerii rasei voastre pline de greșeli. Găurile pe care probabil le-ai văzut erau drumurile noastre

către Lumea Voastră, a oamenilor. Recunosc faptul că eu am făcut în așa fel încât să găsești harta – și

ha!, ai mușcat momeala. Mâzga pe care ai văzut-o pe stânci însemna că mai aveam nevoie de suflete

206

ale muritorilor ca voi –de preferință copii-, sufletele lor reprezintă un combustibil magic minunat, să

știi. Lacurile negre erau doar de decor. Peștii, însă, erau adevărați. Dar n-am timp să-ți povestesc mai

mult, având în vedere că în câteva secunde nu vei mai exista.

Acum, la revedere, mai am copii de păcălit!‖

207

DUELUL

Elev: Rădulea Adrian Gabriel, Clasa a VII-a

Școala Gimnazială „Adrian Păunescu” , Bucureşti

Coordonator: profesor Radu Emilia

În anul 2079, eu, Andrew Carlstone, eram entuziasmat de apariţia unui nou joc video,

―Duelul‖.

În cadrul conferinţei ―Etherium Games‖ au fost spuse câteva lucruri noi legate de acest joc

video, dar şi de betaTesteri (cei ce puteau testa jocul înainte de apariţia lui pe piaţă).

Am reuşit să ajung la această conferinţă datorită locului meu de muncă (speram să fie şansa

mea): sunt reporter la IGN, o mare firmă ce se ocupa cu ştiri noi de pe piaţa electronicelor.

Primul lucru pe care l-am făcut în paralel cu jobul meu a fost să mă înscriu la tombola pentru

alegerea betaTesterilor.

Următorul lucru a fost să îi iau un interviu creatorului jocului, Masashi Yamauchi, care va fi

prezent aproape continuu în jocul său sub masca unui personaj misterios ce poartă o robă de culoare

violet; acest personaj va transmite instrucţiunile pentru diferitele misiuni ale betaTesterilor.

Tot de la domnul Masashi Yamauchi am aflat că premiza jocului era de a bate 99 de niveluri,

iar la finalul fiecărui nivel avea să fie o bătălie intensă.

La finalul unei lungi zile de plimbat prin această conferinţă, am primit plăcuta veste că eu voi

fi unul dintre betaTesteri. Împreună cu jocul mi s-a dat şi consola, de fapt, absolut tot pachetul.

Pachetul mai includea o suprafaţă ce emitea raze infraroşii pentru detectarea mişcărilor corpului şi un

mic pliant pe care era scris voltajul emis de cască. Un lucru foarte ciudat era faptul că voltajul care

trecea din cască prin creierul nostru putea fi mai mare de 12000V care ne putea omorî, dar eu am

trecut acest aspect cu vederea...

În sfârşit, puteam juca!

Imediat ce mi-am ―construit‖ personajul am vrut să testez un zvon, adică dacă simţi durerea

personajului tău din joc, aşa ca m-am ―aruncat‖ pe un micuţ deal şi…chiar am simţit durerea

căzăturii!

208

Primul nivel a fost unul de pregatire, un tutorial care mă introducea la diferite mecanici,

precum bara ce îmi arăta vitalitatea sau bara mea de energie.

BetaTestingul a durat o săptămână, ceea ce însemna că cei 80 de jucători au reuşit să ajungă la

nivelul 2 din cele 99.

În prima lună de la lansarea oficială a jocului, cinci sute de milioane de oameni cumpăraseră

acest joc.

Într-o zi ce părea normală, făceam una din misiunile simple pentru a primi o sabie pe nume

―Kusabimaru‖, una dintre cele mai puternice cunoscute. După câştigarea acestei arme am fost

învăluit de o satisfacţie imensă, dar această satisfacţie nu a durat mult. Am intrat în meniul IEŞIRE,

întrucât doream să mă relaxez, când am observat ceva ciudat: butonul de IEŞIRE dispăruse.

Deodată m-am trezit în Piaţa Ashima. În jurul meu erau toţi jucătorii aflaţi online în acel

moment. Peste o sută de milioane de suflete într-o singură piaţă. Cu toţii am auzit o voce care venea

de deasupra noastră. Era vocea lui Masashi Yamauchi.

-Măi, măi, măi! Câţi căţeluşi speriaţi şi prostuţi ! Cred că vă întrebaţi de ce v-am adus pe toţi

aici. Am să fiu cât se poate de direct. Am schimbat câteva reguli şi am introdus altele. După cât aţi

observat, butonul de IEŞIRE nu mai există. Asta e, nu mai puteţi ieşi! Dacă încercaţi să vă daţi jos

casca, curentul electic ce vă trimite stimulii dureroşi, cât şi stimulii de foame sau sete vă va prăji

creierul la propriu!

După auzirea acestor cuvinte, o fată ce stătea în faţa mea a încercat să îşi dea jos casca, dar a

ajuns să fie prima victimă a lui Yamauchi.

-Vedeţi ce păţiţi, dragilor?! Sper să vă acomodaţi cu noul set de reguli. Dacă nu o faceţi, ştiţi

şi voi… Muriţi! Ha, ha, ha, la revedere, dragilor! A! Era să uit! Dacă sunteţi ucişi în joc, muriţi şi în

viaţa reală!

-Aşadar suntem închişi în joc. Nu mai putem ieşi, iar, dacă vom încerca, vom muri înainte de

a avea vreo şansă, au spus uluiţi câţiva dintre noi.

Mi-am spus:

―Captiv în lumea jocului! Tehnologia poate să ucidă!‖

209

MARTE-JURNAL

Elena Diana Nedelcu , Clasa – a VII-a

Școala Gimnazială „Pia Brătianu”, București

Coordonator:profesor Sibișeanu Corina

Poate ați citit într-o revistă de creație literară pentru copii jurnalul prietenului meu, Marțianul,

în care vorbea despre experiența lui pe Pământ. Dacă nu, vă invit să o faceți, a fost o povestire atât de

bună încât a fost imediat selectată și propusă pentru publicare1. Eu nu pierd timpul acum repovestind

ce a văzut el pe Terra, vreau să vă spun aventurile mele pe planeta lui, a Marțianului. Căci, da, a

trebuit să-i întorc vizita. Eu și Marty (așa îmi place să-l alint) am rămas așa buni prieteni, parcă ne

cunoșteam de o viață (pământeană sau nu), încât trebuia să-l mai văd. Mi-a luat ceva timp să îmi

conving părinții, se temeau că nava cu care trebuia să călătoresc nu era suficient de bine verificată,

dar am reușit. Și... am mai pierdut ceva timp să scap de sora mea mai mică, și ea voia să vină cu

mine. Mă grăbeam, căci trebuia să ajung acolo vara – când sunt cam 20 de grade Celsius – și nu

iarna, când sunt minus140.

Așadar: iată-mă pe planeta roșie, într-o zi de marți 1. Dacă ați fi citit Terra-jurnalul, adică

poveștile vizitatorului meu, ați fi știut că pe Marte toate zilele sunt numerotate așa: marți1, marți 2...

Ei nu vorbesc nimic de ziua lui Mercur (adică miercuri), ziua lui Venus, ziua lui Saturn etc, ca la noi.

Sunt probabil mai egoiști decât pământenii, totul începe și se termină cu ei. Sau cel puțin așa credeam

până să ajung acolo.

Marty m-a așteptat la Poarta de intrare, având în brațe un costum special pentru vizitatori,

făcut special pentru dimensiunile mele.

- Te va ajuta să respiri fără să depinzi de tuburile alea mari de oxigen pe care le folosiți voi, mi-a

spus în timp ce mă îmbrățișa. Aici atmosfera e mai rarefiată ca la tine acasă și are în compoziție

95% dioxid de carbon.

- Marty, mă uimești, ești așa de tehnic, i-am răspuns surprinsă!

210

Pe Pământ, Marty nu părea așa sigur de el și nici nu vorbea în procente. Poate e forma lui de

a-și ascunde emoția revederii. Nu ne mai văzusem de 2 ani pământești, adică de 1 an marțian. Mult,

oricum, deci avea dreptate să fie emoționat.

- Și, fii atentă, continuă Marty la fel de didactic, aici gravitația la suprafața planetei e cu 63% mai

slabă decât cea a Terrei, ceea ce....

- Știu ce înseamnă, am spus eu, sărind de bucurie mai sus ca niciodată!

- Da, e clar, înseamnă că poți să sari cam de trei ori mai sus decât pe Pământ; asta voiam să spun,

dar se pare că ai descoperit deja.

- Da, e minunat, e mai tare decât în cel mai bun parc de distracții de pe Terra. O să fie o vacanță de

vară pe cinste!

- Da, ai nimerit le fix, tocmai trebuie să plecăm în excursie. Și tu m-ai luat cu tine, îți întorc

invitația! Mergem pe munte, pe...

- Pe Olympus Mons? am întrebat curioasă și încântată să-i arăt că am citit ceva despre planeta lui.

- Da, așa îi spuneți voi; e un munte vulcanic înalt de 21 de kilometri pământești. Avem și noi

munți, vezi bine, căci, deși avem doar 15% din volumul planetei voastre, avem tot cam atât uscat.

Eram din ce în ce mai uimită căci Marty continua să vorbească în procente. Nu mai e

emoție, e altceva. Poate se pregătește să fie ghid interplanetar și face probe cu mine.

- Muntele asta are un diametru de 600 de kilometri...

- Marty, ce e cu toate cifrele astea, mă uimești!

- Aaa, am uitat să-ți spun, sunt în anul de pregătire în ‖martimatică‖, deci văd cifre peste tot!

- Am înțeles, deci nu scap de matematica asta nici aici, pe Marte!

- E peste tot, așa e! Dar, până una alta, hai să intrăm, se apropie furtuna de praf.

Așa era, un vuiet stins începu să se audă din depărtare iar valuri de praf se învârteau încet

în jurul nostru. Nu mai văzusem așa ceva, aș fi stat să admir norii roșiatici, dar Marty mi-a spus că nu

e cea mai bună idee. Așa că am intrat în interiorul planetei, unde locuiesc marțienii, mergând încet

spre casa lui Marty. Totul era foarte bine organizat, aglomerări de cercuri concentrice intersectate de

linii făceau loc pentru casele marțienilor. Toate aveau numere; cu cât înaintai spre centrul planetei, cu

atât erai mai important. Așadar, mi-am spus, aici înăuntru stau toți marțienii, de aceea planeta pare

nelocuită.

211

Familia lui Marty era foarte prietenoasă, m-a primit cu mare bucurie. Fratele lui se ascundea

în spatele părinților, am crezut inițial că e foarte timid. Purta numele Phobos, după numele celei mai

mari luni a planetei Marte.

- Phobos, Luna noastră, va fi la un moment dat dezintegrată de forța gravitațională și transformată

într-un inel ce va înconjura planeta, de aceea ne-am numit copiii așa, în cinstea acestei Luni a

noastră, mi-a spus mama celor doi băieți.

Am mâncat împreună și ne-am pus pe povestit. La un moment dat, am vrut să le dau cadoul

adus de acasă, pregătit special de mama, dar nu l-am mai găsit nicăieri. Probabil că mi l-a luat vântul

când încă eram afară mi-am zis! Am mers la culcare, căci a de dimineață trebuia să plecăm în

excursie. Fratele lui Marty voia să vină cu noi, dar părinții nu l-au lăsat, așa că s-a dus bosumflat în

camera lui. Eu am mai rămas un pic cu Marty să povestim despre misiuni pământești pe planeta lui,

despre Mars Curiosity, din 2012, despre MAVEN, ExoMars, despre stația de orbitare indiană

Mangalayaan.... Dar somnul a venit repede, se pare că pe Marte se doarme foarte bine.

Și iată-ne pregătiți de excursie, eu purtând costumul de aclimatizare marțiană și un rucsac

cu provizii pregătit de mama lui Marty. Nu știu de ce combinația asta mi se părea foarte grea azi, ieri

săream la înălțimi nemaiîntâlnite, azi parcă totul era mai greu. Cred că m-am obișnuit cu gravitația de

pe Marte sau poate sunt emoționată că merg pe cel mai înalt munte din sistemul solar, mi-am spus

resemnată. Nu știu ce era, dar cert era mai greu.

Muntele era ceva deosebit pentru mine: cratere lăsate de lava scursă acum miliarde de ani,

umplute acum de grămezi de praf, soarele mic în zare, de două ori mai mic decât atunci când îl

vedeam de acasă. Eram fascinată. Însă costumul era din ce în ce mai greu, nu știu de ce, mă așteptam

ca fiecare pas să fie mai ușor ca pe Pământ. În fine, probabil sunt obosită, mi-am spus, și am

continuat drumul.

Ne-am așezat cu toții să ne odihnim în Valea roșie. Marty povestea tot timpul, zeci de

procente apăreau în conversație, firește. Mi-am deschis puțin gluga costumului să mă relaxez. Și când

colo, ce să vezi, din glugă țâșnește sprinten Phobos, sare în fața noastră și se rostogolește râzând.

Aha, acum am înțeles, îl cărasem tot drumul cu mine fără să știu, de aceea îmi era greu. Își păcălise

părinții care nu au vrut să-l lase în excursie, ne păcălise și pe noi. Ce mai puteam să facem decât să ne

distrăm împreună! Și așa am și făcut! Am sărit în toate felurile (acum, fără Phobos pitit în costum îmi

era mai ușor), am alergat, am jucat ‖m-leapșa‖. Când să plecăm, surpriză din nou! Phobos, firește, tot

el, nu era nicăieri; l-am căutat în rucsac, în glugă, nicăieri. Toții marțienii din excursie se uitau după

212

el. La un moment dat, l-am găsit sub un nor mare de praf. Nimeni nu a fost supărat, Phobos citea

dintr-o carte.

- Ce carte e asta? Are poze atât de frumoase, se mirară colegii mei din excursie.

- Nu am văzut niciodată imagini așa de interesante, așa multe culori, verde, albastru!!

Mi-am dat seama imediat ce era! Atlasul planetei Pământ pe care îl adusesem cadou de acasă

și care dispăruse la un moment dat. Am găsit și ‖hoțul‖, dar nu m-am supărat, căci am devenit brusc

un mare povestitor despre planeta noastră. Am răspuns la zeci de întrebări și m-am simțit foarte bine.

Una dintre colegele lui Marty, cea care era în anul de studiul astronomiei, scria tot ce spuneam. Iar

cea care era în anul de literatură făcea câte o poezie despre pădurile despre care povesteam, despre

lacurile și orașele noastre.

Ajunși acasă, am spus tot de am făcut părinților lui Marty. S-au bucurat pentru noi și nu s-

au supărat pe Phobos deloc. Într-un final am înțeles și de ce: Phobos era în anul de ghidușii, așa că

asta făcea și toată familia îl susținea să fie bun la asta!

În încheiere, ce mai pot să spun: a fost cea mai frumoasă vacanță de vară! Și... vă întrebați

oare ce am găsit în bagaj atunci când m-am întors acasă? Cred că știți deja, nu? Vă dau doar un

indiciu: sora mea mai mică a avut un prieten minunat de joacă!

213

ODISEEA SPAȚIALĂ

Postoacă Matei,clasa a VII-a, Școala Gimnazială nr. 19, Brașov

Coordonator: profesor Tropcea Daniela

Nava s-a apropiat încet de uriașul asteroid și s-a oprit chiar deasupra lui. Un astronaut într-un

costum costum negru cu un jetpack 2050 a ieșit prin trapa deschisă și s-a apropiat cu atenție.

- Oare găsim ceva de data asta? a întrebat el prin microfon.

- Poate... Acest asteroid nu este unul obișnuit, a spus o altă voce din navă.

După zece ore de căutări, astronautul a găsit suficiente resurse ca să repare complet reactorul

nuclear. Chiar și așa nu aveau suficientă energie pentru a porni propulsoarele hiperluminice. Aveau

nevoie și de o ―gaură de vierme‖, ori ei pluteau în derivă de aproape un an în spațiul infinit. Bănuiau

că se aflau încă în Calea Lactee, dar nu erau siguri.

- În sfârșit, putem să activăm din nou camera cu jocuri! a strigat astronautul fericit.

- Thomas, ar trebui să îți pese mai mult de sistemele noastre de comunicații. Nu am mai vorbit cu

baza de aproape un an și îmi doresc extrem de mult să ne întoarcem acasă, a spus căpitanul William

Arbuckle.

- Eu nu mă întorc pe punte, până nu mai văd un episod din Urzeala Tronurilor, a spus ofițerul

Thomas în glumă.

- Bine, vin și eu cu tine, că nu prea am ce să fac singur, a mormăit căpitanul, îndreptându-se spre

sala de jocuri.

Era într-adevăr o mică victorie, se gândea el, în timp ce privea absent filmul. Porniseră

dispozitivele pentru stabilirea exactă a locației, dar dura cel puțin o oră până când datele erau

colectate și analizate. Privea ceasul cu nerăbdare. Speranța a început să încolțească din nou în sufletul

lui. Rămăseseră doar ei doi pe nava aceea uriașă. Ceilalți trei membri ai echipajului fuseseră uciși

într-o explozie care avusese loc la aproape o zi de când plecaseră în misiune. Nici acum nu știa ce a

provocat-o. Pagubele au fost majore. Noroc cu Thomas! Era un adevărat geniu al ingineriei spațiale.

Reparase în timp record sistemele de susținere a vieții, dar pentru scutul energetic și motoare avea

nevoie de materie primă. O găsiseră în acea zi, din fericire. Îl privi pe Thomas cu coada ochiului. Era

214

concentrat la film. Niciodată nu mai întâlnise pe cineva atât de pasionat de filme. Era ca și cum până

atunci nu văzuse niciunul în viața lui. Ciudat! De fapt, dacă se gândea bine, până în momentul

exploziei nu își amintea să îl fi văzut la bord... Probabil că stătuse în sala motoarelor. Și înfățișarea

lui parcă avea ceva... nepământesc. Ochii albaștri păreau reci și inexpresivi, vocea avea uneori

inflexiuni metalice, iar gesturile erau stângace. De multe ori părea uimit de lucruri banale, cum ar fi

pixul, sau gelul de duș. Cu siguranță, i se părea. Se gândea că poate era în pragul depresiei, că pragul

disperării oricum îl atinsese de mult. Nu voia să moară, pierdut în spațiu, la sute de ani- lumină

depărtare de Pământ. Misiunea fusese un eșec total.

Plictisit, căpitanul a oftat și s-a dus în camera lui. Mai avea timp până se afișau datele. S-a așezat

pe scaunul de la birou și a deschis computerul. Pe desktop era imaginea fiicei lui. Împlinise trei ani

când îi făcuse poza, iar acum ar fi trebuit să aibă aproape patru... dacă mai trăia. Când plecase în

această misiune, Pământul era amenințat de extratereștri. Ce ironie! Omenirea se afla oricum în

pragul Apocalipsei și asta de cel puțin douăzeci de ani, de când resursele aproape că se epuizaseră.

Populația ajunsese la unsprezece miliarde, și asta după cel de-al patrulea război mondial, care se

soldase cu milioane de victime. Marile puteri au început să caute planete pe care să le colonizeze.

William avea opt ani, când tatăl lui l-a dus la Cape Canaveral unde a văzut prima navă capabilă să

exploreze universul. A fost fascinat și a știut atunci că vrea să devină astronaut. Dar acestea aveau

nevoie de cantități uriașe de energie, așa că au construit o Sferă Dyson în jurul Soarelui, o

megastructură care să capteze toată energia degajată de steaua-mamă. Pământul trecuse în mai puțin

de o sută de ani de la o o civilizație de tip 0 la una de tip II pe Scara Kardashev. Teoretic, asta era o

utopie, dar practic... Toată lumea bănuia că doar cu tehnologie extraterestră se putea realiza așa ceva

(William era convins că se folosise ―inginerie inversă‖), dar nimeni nu avea informații certe, pentru

că era un secret extrem de bine păzit. Era cel bun pilot al generației sale, dar și cel mai tânăr. Fusese

trimis în peste treizeci de misiuni, pentru că Proiectul Evacuați Terra! devenise o prioritate. Pământul

murea. NASA descoperise încă din 2017 şapte exoplanete care orbitau în jurul stelei Trappist-1,

aflată la o distanţă de 40 de ani-lumină faţă de Terra. Doar două puteau fi colonizate, dar se punea

problema transportului până acolo, asta până când a aflat că a fost construită prima navă cu

propulsoare hiperluminice și că el avea să primească comanda. A fost deopotrivă încântat și surprins.

De când dispuneam de o tehnologie atât de avansată?! I s-a spus că trebuia să ajungă la cele două

planete și să le studieze îndeaproape. Nu mai aveau mult timp. Cu trei zile înainte de plecare, în

decembrie 2100, o anomalie a apărut deasupra Pământului. Comunicațiile au fost perturbate și chiar

215

întrerupte, provocând haos. Era seară și îi citea Alexiei o poveste, când o pană de curent a paralizat

tot orașul. Apoi, pe cer au apărut mii de sfere luminoase care, de la distanță, aveau dimensiunea unei

mingi de fotbal. După câteva minute a fost sunat și i s-a ordonat să se prezinte urgent la baza militară.

A fost ultima oară când și-a văzut familia. Și-a îmbrățișat soția și fetița, lăsându-le cu ochii în lacrimi,

nu înainte de a le aranja transportul către un buncăr special al armatei. Când s-a făcut ziuă, pe cer s-a

văzut ceva asemănător cu pâlnia unei tornade, doar că mult mai mare. Se părea că o invazie

extraterestră era inevitabilă. Agenția Spațială Internațională trimisese deja mai multe sonde, dar după

nici o oră s-a întrerupt orice legătură cu ele. Din cele câteva date primite s-a tras concluzia că pâlnia

este, de fapt, o gaură de vierme și că dincolo se află o planetă locuită. Specialiștii de la NASA i-au

dat numele Marele Vid. Singura soluție era să trimită o navă, dar aceștia au zis că e sinucidere

curată, din cauza undelor gravitaționale. Totuși, trebuiau să își asume riscul. Câțiva colegi de-ai lui

William s-au oferit să meargă. Nu putea tocmai el să refuze, mai ales că era comandantul navei. Au

plecat după co oră. Călătoria de câteva minute în hiperspațiu a fost fascinantă, dar încântarea i-a

pierit repede, pentru că senzorii au detectat o defecțiune majoră, apoi... a urmat explozia. Nu își

amintea nimic legat de aceasta.

Un semnal sonor i-a întrerupt gândurile. Primise analiza datelor. În apropiere se afla o gaură de

vierme. Puteau ajunge acasă... A răsuflat ușurat, dar în același timp a simțit un junghi ascuțit în

inimă. Dacă planeta fusese cucerită sau distrusă de ființe extraterestre? Îi era groază de ce va

găsi...dacă va mai găsi ceva.

- Căpitane Arbuckle, mă auzi? Răspunde!

- Da, Thomas! Te aud!

- Vino pe puntea de comandă! Trebuie să dirijezi nava prin câmpul de asteroizi, altfel nu putem

ajunge la gaura neagră.

- Sosesc imediat! a răspuns puțin iritat.

Desigur că Thomas a aflat informația înaintea mea! se trezi el vorbind tare și cu un ton sarcastic,

în timp ce se îndrepta spre punte.

Încă o dată William rămăsese uimit de priceperea lui Thomas. Era calm, calculat și lucra extrem

de repede. A reușit de unul singur să repare în câteva ore uriașul motor nuclear. Cum de nu auzise

până atunci de el?

- Gata! Acum putem pleca! a zis Thomas fericit.

Când s-a trezit, William se afla pe un pat de spital, înconjurat de asistente cu chipul panicat.

216

- Bine ai revenit, căpitane, i-a spus una dintre ele zâmbind forțat.

William s-a ridicat brusc în capul oaselor.

- Unde mă aflu? a întrebat agitat.

- În spitalul Agenției Spațiale Internaționale, i-a răspuns ușor surprinsă. Ne pregătim de invazia

extraterestră.

- Cum?! Credeam că a avut loc acum un an! a strigat confuz.

- Un an? a răspuns asistenta uimită. Sferele au apărut abia azi-noapte. Sigur îți amintești asta, nu-

i așa, căpitane? Apoi dimineață ai plecat prin gaura de vierme. Cei la Agenția Spațială Internațională

au pierdut legătura cu nava aproape imediat. Toți au fost extrem de speriați și au crezut că ați dispărut

în spațiu, apoi, după aproape o oră te-ai întors. Te-au găsit inconștient pe puntea de comandă, iar

ceilalți membri ai echipajului nu au fost găsiți.

- Nici măcar ofițerul Thomas?

- Nu există niciun ofițer Thomas la bordul navei. De fapt, nu există nimeni cu acest nume în toată

flota stelară.

William era convins că are halucinații. Nu a mai apucat să spună nimic, că ușa s-a deschis și

amiralul Boyd a intrat în salon.

- Mă bucur că ți-ai revenit! Ne-ai tras o sperietură groaznică! Grăbește-te! Navele se pregătesc de

atac. Avem nevoie de tine.

Încă șocat de ce se întâmpla, William l-a urmat pe amiral, împleticindu-se. Au intrat în centrul de

comandă, unde se aflau zeci de monitoare.

- Domnule amiral, rachetele din întreaga lume sunt îndreptate asupra sferelor. Așteptăm semnalul

dumneavoastră, a spus un soldat.

- Mai stăm câteva minute.

O liniște deplină s-a așternut în încăpere. Se auzea doar bâzâitul monoton al aparatelor. Toată

lumea aștepta încordată. În sinea lor, știau că nu au nicio șansă, dar nu se puteau preda fără luptă.

- Se întâmplă ceva, a spus William, care se uita atent la monitoare. Sferele își schimbă forma!

Iau poziție de atac. Domnule amiral, trebuie să acționăm acum!!!

Până să apuce acesta să răspundă, o explozie uriașă a făcut pământul să se cutremure violent.

- Domnule amiral, soarele a explodat! a urlat șocat unul dintre astrofizicieni.

- Ești sigur???

217

- Fără nicio urmă de îndoială! Probabil că s-a produs un colaps gravitațional din cauza epuizării

resurselor de hidrogen extrase de sfera Dyson.

- Ce înseamnă asta? a întrebat tunător amiralul.

- Sistemul solar este distrus, a răspuns acesta îngrozit. Resturile se îndreaptă spre pământ,

împreună cu cantitati uriașe de raze X.

- Ce putem face ca să ne apărăm?

- Razele X sunt letale pentru toate formele de viață. Din păcate, nu vor exista supraviețuitori.

- Poftim? Cât timp mai avem?

- Câteva minute. Pregătiți-vă pentru impact!

Din nou s-a lăsat o liniște mormântală. Deci acesta este sfârșitul, se gândea William cu lacrimi în

ochi, în timp ce scotea din buzunar o poză cu familia lui, pe care nu o mai văzuse de un an. Ar fi dat

orice să-și mai strângă o dată în brațe soția și fiica. Minutele se scurgeau extrem de repede.

- Ce se întâmplă? a întrebat amiralul după un timp. De ce nu ne lovește valul de radiații?

William s-a uitat neîncrezător la monitoare.

- Domnule amiral, știu că sună ciudat ce urmează să vă spun, a spus cu voce slabă, dar cred că

extratereștrii nu ne atacă, ci ne ajută. Sferele nu sunt poziționate pentru atac, ci formează un fel de

scut în jurul pământului.

- Cred că are dreptate, a spus unul dintre specialiști. Până acum deșeurile spațiale ar fi trebuit să

ne lovească puternic, iar radiațiile, ăăă... să ne prăjească, dacă pot să mă exprim așa.

Nimeni nu mai înțelegea ce se întâmplă. În acel moment, ecranele monitoarelor s-au stins și în

încăpere a apărut ofițerul Thomas.

- Thomas, a exclamat William, unde ai fost? Am ajuns să cred că ești doar o plăsmuire a minții

mele.

- Sunt cât se poate de real, dar nu tocmai ce te-ai așteptat, a spus pe un ton grav.

William rămăsese nemișcat și nedumerit. Thomas a continuat netulburat:

- Ați secătuit soarele, transferându-i toată energia către reactoarele cosmice de fuziune nucleară.

Știam că asta urmează să se întâmple, pentru că și noi am pățit la fel în urmă cu o mie de ani.

- Care noi? a întrebat William confuz.

- Locuitorii planetei Chiron, aflată în constelația Vărsătorului, cum îi spuneți voi. Numele meu

real este Sharrif.

- Dar cum ai ajuns pe nava noastră?

218

- M-am teleportat. Știam că nava urma să explodeze și ar fi distrus pentru totdeauna gaura de

vierme, împiedicându-ne să ajungem pe planeta noastră, pe care sondele voastre au detectat-o. M-am

strecurat în camera motoarelor, sperând să repar avaria, dar nu am reușit la timp. Te-am salvat doar

pe tine, pentru ceilalți nu am putut face nimic. Îmi pare rău! Vă monitorizăm de sute de ani și da,

căpitane Arbuckle, datorită nouă ați progresat atât de mult. V-am salvat de la distrugere astăzi, dar

Pământul e condamnat la pieire, mai ales în lipsa soarelui. Aveți însă suficientă energie ca să vă

puteți duce pe cele două planete. Mi-au făcut mare plăcere discuțiile noastre, William, și mai ales

...filmele.

Brusc, în mintea lui William totul a început să capete sens.

***

- Tati, chiar ai stat în spațiu un an împreună cu un chironian?

- Da, dar atunci nu știam cine este, i-a răspuns William zâmbind, admirându-și fata adolescentă.

Acum suntem prieteni buni.

- Și nu mi-ai citit povești un an întreg? a întrebat Alexia contrariată.

- De fapt, când am ajuns pe Pământ, am aflat că trecuse doar o oră.

- Crezi că ne vom întoarce vreodată acolo?

- Sincer, mă îndoiesc! Liria are doi sori și nu se întunecă niciodată. Este începutul unei noi ere

pentru pământeni sau, mai bine zis, pentru lirieni.

219

O LUME ÎN CARE CUNOȘTINȚELE SE VÂND

Popa Teodora Ioana, clasa a VIII- a

Școala Gimnazială “Principesa Margareta”, București

Coordonator: profesor Dragomir Maria

O lume în care nimic nu este mai valoros decât cunoștințele morale, întrucât mașinăriile se

ocupă de toate nevoile și dorințele noastre, reprezintă o călătorie în viitorul nu foarte îndepartat…

Tot aici, pe bătrânul Pământ, în marele oraș al planetei –Talibrut conviețuiesc numai puțin de

1 miliard de oameni, adunați în blocuri înalte de kilometri întregi (problema cutremurelor fiind

rezolvată cu câteva mii de ani în urma, de o tehnologie avansată). Întrucât diferențele politice dintre

popoare au fost dizolvate cu mult timp în urmă, toți locuitorii Pământului vorbesc în engleză, despre

care se mai știe doar că a fost limba oficială a celei mai puternice țări a Vechiului Pământ, cel

dinaintea Unificării - America. Tehnologia a depășit pragul inimaginabilului, astfel ajungâdu-se la

îndepărtarea definitivă a oricărei forme de germen, lucru care a făcut posibilă o viață fără boli. În

plus, locuitorii acestor mari orașe ale Pământului nu depundeau niciun efort fizic, toată munca pentru

hrană și întreținerea speciei umane fiind făcută de roboți.

În acest timp, moneda de schimb valutar o constituie Informația. Toate Informațiile erau

depozitate în Banca Centrala de Informații din Talibrut. În acest fel, pentru a-ți asigura traiul și a te

bucura de serviciul roboților (controlați tot de Banca Centrala de Informații) și singurul mod de a

supraviețui de altfel, era să depui toate informațiile cunoscute la Banca Centrală de Informații.

În așa fel, roboții Băncii Centrale de Informații controlau în mod indirect întreaga populație.

Chiar dacă populația Terrei era alcatuită aproape în totalitate de oameni cu o înaltă pregătire

educațională, nimeni nu realiza ca Planeta se afla acum sub stăpânirea Băncii Centrale de Informații.

Singurii oameni care observau ce se întâmpla erau programatorii computerelor Băncii Centrale de

Informații. Aceștia mențineau circuitele perfect funcționale și creau tehnologie nouă.

Fiind indivizi foarte ingenioși și creativi, aceștia erau ținuți sub observație atentă în timpul

liber, cât și în timpul programului de lucru. Fiecare oră pe care o petreceau în incinta Băncii Centrale

de Informații era monitorizată. Oameni cu o gândire amplă, selectați atent printr-o testare la nivelul

220

întregii populații planetare, puteau înțelege sistemul de asuprire introdus de Bancă și erau singurii ce

puteau sabota mașinăriile. Din aceasta cauză, echipa de cercetători a Băncii Centrale de Informații

din Talibrut era alcatuită mereu din tineri, care de obicei erau schimbați odată la câțiva ani sau de

câte ori aceștia încălcau protocolul și protestau.

Era ultimul complot al echipei de cercetători eșuase, aceștia dispărând fără urmă. Fără a ști ce

îi așteapta în interiorul Băncii, o nouă echipă a sosit.

Yxim, Hozung si Zentrivia, trei buni prieteni, cu rezultate excelente la testări intrau pe

coridoarele întunecoase ale Băncii. O clădire impunătoare pe exterior, rece și sobră în interior,

camere înalte cu coridoare lungi dădeau oamenilor senzația de inferioritate.

Yxim, cea mai înțeleaptă și răbdătoare dintre ei, urma să se ocupe de aria verificărilor,

analizelor matematice și reviziilor. Hozung, impulsiv și cu o imaginație debordantă, proiecta noi

vehicule de transport, iar Zentrivia îi coordona pe cei doi, fiind cea mai ingenioasă, cu calități de lider

proeminente, ce au ieșit în evidența încă din vremea copilăriei, lucruri care îi oferea un caracter rebel,

această informație nefiind stocată în niciun server central de informații.

Imediat cum au ajuns în sediu, acestora li s-a oferit câte un apartament spațios, mâncăruri

rafinate și haine de o frumusețe deosebită. Au fost poftiți de către roboți cu o mare amabilitate, ce nu

ar fi dat nimănui de bănuit, mai puțin celor trei care văzuseră cazul unui cercetător dispărut, în urma

unei spargeri de securitate pe care o efectuaseră după ce au aflat că au fost selecționați.

După cină de bun venit și după turul de acomodare în incinta Băncii, cei trei au avut dreptul la

odihnă și relaxare până la ora stingerii, după care nu mai aveau voie să părăsească apartamentele.

Într-unul dintre apartamente, Yxim, Hozung și Zentrivia s-au întâlnit pentru a pune la punct ultimele

detalii ale planului la care munciseră timp de mai mult de două luni:

–Trebuie să fim atenți, putem fi ascultați chiar în momentul acesta! zise Yxim îngrijorată.

–Am dezactivat toți senzorii și aparatele funcționale din apartament, este impopsibil, îi

răspunse grăbit Hozung.

–Perfect! zise Zentrivia. Acesta este planul clădirii. Vom acționa începând de mâine, după ora

de stingere a roboților. Doar roboții de pază vor rămâne activi.

–Nu vom avea nicio problemă cu rorboții de pază, am rezolvat algoritmul programului care îi

dezactivează, răspunse Yxim.

221

Cei trei erau cei mai buni programatori pe care îi întâlnise Talibrutul. Dat fiind ca de abia anul

acesta împliniseră vârsta necesară pentru a lua parte la testarea cunoștințelor, aceștia nu își vânduseră

Informațiile, iar Banca Centrală de Informații nu avusese cum să le monitorizeze nivelul.

–Dar dacă vom fi prinși? Cum rămâne cu cazul cercetătorului dispărut? Am putea avea și noi

același sfârșit. Poate nu ar trebui să facem asta, se gândea Yxim.

–Au fost mai multe cazuri. Toți cercetătorii care sunt înlocuiți dispar, îi răspunse grav

Zentrivia.

–Este groaznic! se plânse Yxim.

–Așa este, dar vom pune capăt acestei dominații ale roboților! o încuraja Hozung.

–Bun. La culcare! Mâine va trebui să terminăm rapid treaba pentru a putea decoda serverul

principal al rețelei de Informații din Aripa Interzisă. Yxim cu computerul, iar Hozung tu iei noul

aparat de zbor, roboții nu au de unde să știe de el. Nu vă temeți, vine începutul unei noi ere! zise

Zentrivia.

Zentrivia știa, cum să fie un bun conducător, să-i însuflețească pe cei doi. Cu un suflet de

luptătoare știa că poate face orice și poate îndeparta dominația întunecată a roboților de deasupra

oamenilor.

Ziua următoare, fiecare a avut parte de o grămadă de munca istovitoare, sistemul roboților de

supraveghere și monitorizare în sine le diminua incontestabil creativitatea și productivitatea.

După terminarea programului de lucru, cei trei s-au odihnit, iar după ora stingerii se întâlnesc

pe coridorul ce duce spre Aripa Interzisă:

–Yxim, ai încărcat programele care simulează prezența noastră în apartamente? o întreba

Zentrivia.

–Da, le-am încărcat și am dezactivat programele roboților de pază.

–Bun. Hozung, ai pregătit aparatul de zbor?

–Da, este perfect funcțional, iar roboții nu au cunoscut vreodată această tehnologie și nu poate

fi detectat, zise Hozung.

–Perfect! zise Zentrivia.

Iluminatul pe coridoare după ora stingerii era oprit, holurile fiind mari, reci și înfricoșătoare.

–Am ajuns la ușa care deschide Aripa Interzisă, zise Zentrivia. Yxim, ai codul?

–Da.

Cifrele începură să alerge pe ecranul decodorului.

222

–Am intrat, aveți grijă să nu declanșăm vreun senzor neînregistrat în baza de Informații ale

clădirii.

Prima ușă dădea într-un coridor îngust și întunecos.

–Hozung, deschide lumina, zise Zentrivia.

–Wow, coridorul acesta este mult prea strâmt pentru mărimea oricărui robot care lucrează în

Banca, zise Yxim.

–Cred ca avem de-a face cu altceva în afara de roboţi. Avem de-a face cu oameni, zise

Zentrivia tulburată.

Surprizele aveau să se țină în lanț. Minutele se scurgeau greu în încercarea de a sparge

intrările în camerele servelor centrale.

–Stați, nu știm ce ne asteaptă în spatele ultimelei uși. Ar putea fi orice, zise Yxim.

–Yxim are dreptate, harta clădirii se termina în punctul acesta, adaugă Zentrivia. Nu avem

niciun detaliu despre ce s-ar putea afla în spatele ușii.

Liniștea se lăsa grea. După câteva momente de ezitare, Hozung reuși să spargă codul ultimei

uși:

–Am reușit să sparg codul.

–Să intrăm, îi încuraja Zentrivia.

În lumina difuză, se putea observa că, de fapt, camera serverului central nu era nimic altceva

decât o sală de consiliu. În jurul serverului se întidea o masă rotundă, înconjurată de câteva fotolii

impunătoare.

–Camera este liberă, zise Hozung.

–Se pare că am găsit camera de unde acești oameni conduc întreg sistemul de monitorizare al

roboțiilor și orașelor, zise Zentrivia.

–Chiar din camera aceasta se fac anunțurile pe monitoarele din tot orașul, adaugă Yxim.

–Trebuie să aflăm cine sunt acești oameni și să-i demascăm în fața întregii populații, zise

Zentrivia.

–Să trecem la treabă.

După minute întregi de căutări și momente tensionate, Yxim găsi folderul cu informațiile

despre întemeierea Băncii și actualii directori.

–Se pare că toate informațiile despre fiecare cetățean sunt adunate aici, iar Banca

funcționează pe un principiu de șantaj psihologic asupra tuturor oamenilor despre care deține

223

Informații. Așa, în scurt timp, directorii Băncii dețin controlul absolut asupra vieților tuturor

oamenilor de pe Terra.

–Este îngrozitor, dar astăzi vom pune capăt acestui coșmar. Hozung, trimite fișierul pe toate

monitoarele din oraș.

–Acum, răspunse Hozung.

Imediat ce fișierul s-a trimis, siguranța sistemului de anunțuri s-a declanșat, creând un mare

haos în toată Banca Centrală.

–Hozung, pregătește aparatul de zbor. Trebuie să părăsim clădirea cât mai repede, zise

Zentrivia.

Odată ieșiți de pe coridorul cel îngust, s-au întâlnit cu cei cinci directori și cu roboții de pază.

–Hozung, pornește aparatul! strigă Zentrivia.

Zburând pe deasupra directorilor și a roboților de pază au reușit să părăsească clădirea. Afară

îi aștepta o mare de oameni ce înconjurase Banca și năvălea înăuntru. Orașul o luase razna la auzul

știrilor de pe monitoare. Oamenii se răsculaseră împotriva mașinăriilor și distruseră toți roboții pe

care îi întâlniseră în cale.

Directorii au fost închiți, iar populația Terrei a îndepărtat roboții de la sistemele orașului.

Banca Centrală de Informații a fost desființată, iar oamenii și-au ales noi conducători – cei trei

cercetători care salvaseră omenirea.

224

FIZICA PE ÎNȚELESUL MEU

Sisan Yunus Amiri, clasa a VIII-a

Școala Gimnazială nr. 144, București

Coordonator: profesor Trufășilă Rodica

Fizica înseamnă înţelegere, descoperirea conexiunilor care sunt în spatele lucrurilor.

Un fizician nu vede doar un cuptor care încălzește mâncarea. El vede și imaginează vibraţiile

atomilor în cuptor și modurile prin care se transmite uniform energia la mâncarea care se încălzește.

Oamenii de ştiinţă studiază natura şi fenomenele naturale pentru a stabili principii, axiome şi

teoreme, inginerii aplică principiile teoretice din matematică şi fizică pentru a crea un produs concret.

Matematica a început să pară prea mult ca rezolvarea unui puzzle. Fizica este rezolvarea unui puzzle,

de asemenea, dar un puzzle creat de natură, nu de mintea omului. Toate ştiinţele matematice se

bazează pe relaţii dintre legile fizicii şi pe legile numerelor, aşadar scopul lor ca ştiinţe exacte este să

reducă problemele naturii la determinarea unor cantităţi prin operaţii cu numere. Deşi, în concepţia

mea, creierul este un computer prevăzut atât cu o structură fizică pentru calcul, cât şi cu programe,

partea fizică (funcţionarea cerebrală fizică şi concretă) nu este separată de program, adică de

programarea şi remodelarea constant existente în cursul vieţii noastre. Acestea se influenţează în mod

vădit una pe cealaltă. Cred că fizica e puţin altfel decât medicina. În fizică nu contează la ce şcoală ai

mers sau ce relaţii ai. Contează numai ce faci tu însuţi. Inspiraţia e mai puternică în locuri cu energie

pozitivă.Atenţia umanităţii trebuie să treacă de la maşini şi lumea fizică la corpul şi spiritul omenesc,

la acele procese fiziologice şi spirituale, fără de care maşinile şi Universul lui Newton şi al lui

Einstein nu ar exista. Există doi piloni fundamentali pe care se bazează fizica modernă. Unul este

teoria generală a relativităţii a lui Einstein, care oferă cadrul teoretic de înţelegere a universului la cea

mai mare scară de dimensiuni: stele, galaxii, roiuri de galaxii şi dincolo de ele, în imensitatea

întregului univers. Celălalt este mecanica cuantică, care oferă cadrul teoretic de înţelegere a

universului la scara cea mai mică: de la molecule, atomi, până la particule subatomice, cum ar fi

electronii, protonii sau cuarcii. În cursul multor ani de cercetări, fizicienii au confirmat experimental,

cu o precizie inimaginabilă, practic toate predicţiile făcute de fiecare dintre aceste teorii. Însă aceste

225

două sisteme teoretice duc inexorabil la o concluzie tulburătoare: în actuala lor formulare, teoria

generală a relativităţii şi mecanica cuantică nu pot fi amândouă corecte. Cele două teorii care stau la

baza progresului fantastic făcut de fizică în ultima sută de ani – progress datorită căruia s-a explicat

expansiunea universului şi structura fundamentală a materiei – sunt reciproc incompatibile. În

prezent, fizicienii lucrează la combinarea teoriei generale a relativităţii a lui Einstein cu ideile lui

Feynman despre istoriile multiple într-o teorie unificată completă, care să descrie cu precizie tot ceea

ce se întâmplă în Univers. Această teorie unificată va face posibil să calculăm cum se va dezvolta

Universul, dacă ştim cum au început istoriile sale. Teoria unificată nu ne va putea spune cum a

început Universul, sau care i-a fost starea iniţială. Pentru aceasta am avea nevoie de ceea ce numim

condiţii la limită, reguli care să ne spună ce se întâmplă la frontierele Universului, la marginile

spaţiului şi timpului. În prezent, fizicienii lucrează la combinarea teoriei generale a relativităţii a lui

Einstein cu ideile lui Feynman despre istoriile multiple într-o teorie unificată completă, care să

descrie cu precizie tot ceea ce se întâmplă în Univers. Această teorie unificată va face posibil să

calculăm cum se va dezvolta Universul, dacă ştim cum au început istoriile sale. Teoria unificată nu

ne va putea spune cum a început Universul, sau care i-a fost starea iniţială. Pentru aceasta am avea

nevoie de ceea ce numim condiţii la limită, reguli care să ne spună ce se întâmplă la frontierele

Universului, la marginile spaţiului şi timpului. La început, a apărut fizica. Fizica descrie cum se

comportă materia, energia, spaţiul şi timpul şi cum interacţionează una cu cealaltă.

În drama noastră cosmică, interacţiunea dintre aceste personaje, stă la baza tuturor

fenomenelor biologice şi chimice. Prin urmare toate lucrurile fundamentale şi familiare nouă

pământenilor încep cu, şi sunt bazate pe legile fizicii.Însuşirea remarcabilă a legilor fizicii este că ele

se aplică peste tot, indiferent dacă tu crezi sau nu în ele. După legile fizicii, toate celelalte sunt opinii.

Fizica este singura profesie în care predicţiile nu sunt numai precise, ci rutină.Fizica descrie lumea cu

ajutorul formulelor care spun cum variază lucrurile în funcţie de "timp". Dar putem scrie formule

care ne spun cum variază lucrurile în raport cu "poziţia" lor sau cum variază gustul unui risotto în

funcţie de "variabila cantitatea de unt". A şti cum funcţionează lucrurile este important, dar eu cred că

aceasta este o imagine incompletă despre ce înseamnă, sau cel puţin, ce ar trebui să însemne

cunoaşterea ştiinţifică. Cunoaşterea ştiinţifică este o perspectivă. Este mai mult o lentilă prin care

observi ce se întâmplă în jurul tău. Mă surprinde cât de dezinteresaţi suntem în ziua de astăzi despre

lucruri, cum ar fi fizica, spaţiul, universul şi filosofia existenţei noastre, scopul nostru, destinaţia

noastră finală. E o lume nebună acolo afară. Fii curios. În anii fizici omul îşi corectează puterea sa

226

fizică, pentru a-şi înnoi forţele pentru ziua de mâine. În anii spirituali, omul îşi transmite sufletul

corecţiei deosebite, la nivelul Creatorului şi, pentru aceasta, el primeşte putere şi instrumentul

deosebit care îl ajută să câştige o nouă dimineaţă, o nouă lumină. În principiu, nu este deosebire

fiziologică între un înţelept şi un om de rând, însă înţeleptul, chiar dacă merge să doarmă în mijlocul

zilei, pentru el noaptea a fost o acţiune spirituală şi nu o situaţie fizică, iar el se va folosi de ea pentru

a primi instrumente noi, să le corecteze în lumile superioare. Teoria relativităţii a prins contur în

imaginaţia lui Einstein şi nu pe tabla unei săli de clasă. Visând cu ochii deschişi, fizicianul şi-a

imaginat că ar călători călare pe o rază de lumină.Copiii mici sunt fericiţi în mod natural; aceasta este

natura lor. Natura soarelui este să strălucească, natura stelelor să lumineze. Iar natura omului constă

în a-şi realiza visele, dându-le o formă fizică, fără nici un efort şi cu cea mai mare uşurinţă.

În fizică se numește materie tot ce are masă, adică poate fi măsurat. Și dacă are masă are și

energie. Și dacă are masă și energie înseamnă că se găsește într-un anumit spațiu și într-un anumit

timp. Tot Albert Einstein este cel care a unificat spațiul și timpul, spunând că cele două nu pot exista

independent una de cealaltă. Adică, atunci când în fizică vorbim despre spațiu, vorbim implicit și

despre timp, și viceversa. De fapt este de la sine înțeles că conceptul de spațiu-timp este o constantă

care permite elaborarea ecuațiilor matematice cu privire la structura Universului. În timp ce lumina

călătoreşte cu cca 300.000 km/sec., gândurile ajung practic instantaneu la locul de destinaţie. Gândul

e mai fin decât eterul, mediul electricităţii. Prin intermediul unei transmisii radio, un cântăreţ care

cântă la Calcutta poate fi ascultat în propriul nostru apartament din Delhi. Orice mesaj poate fi

recepţionat prin intermediul unor asemenea transmisii. Într-un mod asemănător se comportă şi mintea

omului. Un sfânt care emană valuri spirituale de pace, armonie şi echilibru, trimite în lume gânduri

de pace şi armonie. Acestea călătoresc mai repede decât lumina în toate direcţiile, pătrunzând în

minţile altor oameni şi producându-le, prin fenomenul subtil al rezonanţei, gânduri similare de

armonie şi pace. În schimb, un om angrenat în activităţi lumeşti, a cărui minte e plină de gelozie,

răzbunare şi ură, emite gânduri discordante, ce pătrund în minţile a mii de oameni, creându-le stări

asemănătoare, dizarmonioase. Găsind răspunsuri la întrebările fundamentale cu privire la modul în

care funcţionează lumea noastră sau cum aceasta ar putea funcţiona mai bine, fizica va continua să

pună bazele pentru viitoarele tehnologii.

În ştiinţă există doar fizică, restul este colecţionare de timbre. Cunoaşterea reprezintă, de

asemenea, putere: printr-o mai bună înţelegere a acestor legi ne putem îmbunătăţi modul în care

interacţionăm cu mediul nostru înconjurător şi, de asemenea, modul prin care putem valorifica

227

resursele din acesta. Dacă vă uitaţi la dezvoltarea rapidă a tehnologiei umane din ultimele două

secole nu se poate să nu remarcaţi cât de mult aceasta s-a datorat progresului din domeniul fizicii.

Lumea este ceva fascinant și interesant și, cu ajutorul fizicii, poate fi înţeleasă la un nivel mai adânc

decât simpla descriere a ceea ce se întâmplă: o descriere prin care descoperim măcar o parte din

cauzele pentru care se petrec toate fenomenele. Un fizician nu își imaginează o lume simplă, unde

apeși butonul ON și pornește televizorul. Ci vede ceea ce este în spatele descripţiei simple, circuitul

care se închide, led-ul infraroșu care se aprinde cu o modulare de 38 kHz în telecomandă și codarea

informaţiei în timpuri lungi sau scurte, transmise către televizor. Nu există oameni care să nu

înţeleagă fizica. Fizica este în jurul nostru. Neocortexul nostru încearcă, încă din prima zi, să

modeleze lumea fizică în care trăim. Își scrie simularea acestei realităţi ca să ne poată prezice ce se

întâmplă dacă atingem vasul fierbinte, dacă traversăm strada când vine spre noi o mașină… Modelul

are nevoie de o descripţie cât mai bună și de o înţelegere despre cum funcţionează lucrurile care ne

înconjoară. Fizica este această înţelegere. Ea trebuie prezentată în aplicaţiile ei. Abia atunci devine

interesantă, pentru că este, într-adevăr, extraordinar să avem o înţelegere cât mai bună a tot ceea ce

ne înconjoară încă de la naștere. Eu încerc să arăt publicului că biologia, chimia, fizica, astrofizica

înseamnă ce este viaţa. Nu este un subiect separat pentru care trebuie să fii tras într-un colţ pentru a fi

învăţat despre el.

Limitele dintre fizica si celelalte stiinte ale naturii nu pot fi stabilite cu precizie.Exista domenii

vaste commune fizicii si altor stiinte,ca fizica matematica,astrofizica,chimia fizica,biofizica geofizica

etc. Deosebit de stransa este legatura dintre fizica si tehnica.Nevoile practice ale oamenilor au servit

drept impuls pentru dezvoltarea fizicii ca si acelorlalte stiinte. Fizica modernă cuprinde acel grup de

ştiinţe ale naturii care îşi întemeiază conceptele pe măsurători şi ale căror propoziţii se pretează la

formulare matematică. Domeniul ei se defineşte ca fiind acea parte din totalul cunoştinţelor care

poate fi exprimată în termeni matematici. Odată cu progresul ştiinţei, domeniul fizicii s-a lărgit într-

atât încât pare a fi limitat doar de limitările metodei înseşi.S-a spus deseori şi desigur, nu pe nedrept,

că omul de ştiinţă este un slab filozof. De ce atunci n-ar fi mai bine ca şi fizicianul să lase filozofia în

seama filozofilor? Se prea poate ca lucrul acesta să fi fost valabil într-o epocă în care fizicienii

credeau că dispun de un sistem solid de concepte fundamentale şi de legi fundamentale, în afara

oricări îndoieli, însă nu într-o epocă în care întreg fundamentul fizicii a devenit problematic, cum se

întâmplă în prezent.Scopul fizicii este acela de a schiţa cât mai concis evoluţia conceptelor

fundamentale, evoluţie dependentă de faptele experienţei şi de tendinţa spre atingerea perfecţiunii

228

interne a sistemului.Întreaga ştiinţă nu este altceva decât o rafinare a gândirii de toate zilele. Ca

urmare, gândirea critică a fizicianului nu se poate limita la examinarea conceptelor din propriul său

domeniu special, ci trebuie să se oprească şi asupra gândirii de toate zilele, care este mult mai greu de

analizat.Pe scena vieţii noastre psihice se perindă într-un şir pestriţ experienţe senzoriale, amintiri

despre ele, reprezentări şi sentimente. Spre deosebire de psihologie, fizica are de-a face (în mod

direct) numai cu experienţe senzoriale şi cu "înţelegerea" conexiunilor dintre ele. Dar până şi

conceptul de "lume exterioară reală" din gândirea de toate zilele se bazează exclusiv pe impresii

senzoriale. Cei instruiţi în fizică ne-au dat şi continuă să ne ofere noi idei, materiale şi utilaje.

Cunoştinţele din fizică reprezintă coloana vertebrală creativă pentru toate societăţile industriale

avansate şi toate economiile lumii. Fizica este o ştiinţa naturii care studiază structura materiei,

proprietăţile generale, legile de mişcare, formele de existenţă a materiei, precum si transformările

reciproce ale acestor forme. Fizica este poate cea mai importantă ştiină a naturii deoarece cu ajutorul

ei pot fi explicate în principiu orice alte fenomene. La Măgurele, fizica s-a aflat de la începuturile

sale la frontierele cunoașterii. Și nu doar pentru că înființarea acum 60 de ani a primului institut de

cercetare științifică din România a însemnat debutul fizicii moderne în țara noastră. A fost mai mult

decât atât, pentru că personalitatea uriașă a Profesorului Hulubei a determinat „pornirea‖ tuturor

lucrurilor de la nivelul la care fizica ajunsese cel puțin în Europa – chiar dacă era perfect conștient că

totul trebuia… adaptat la cât se putea face la noi.

Chiar și așa însă, cum spuneam, am pornit de foarte, foarte aproape de frontierele cunoașterii acelor

vremuri: au fost remarcate primul reactor nuclear și primul ciclotron din Europa de Est în afara

URSS; acolo s-au construit primul calculator electronic românesc; s-a obținut pentru prima oară în

România lumina laser. Și, în felul acesta, preluând un termen cunoscut din fizică, tot ce se petrece de

60 de ani, la IFIN-HH, Institutul car poartă numele Profesorului Horia Hulubei, la IFLPR și la

celelalte Institute Naționale, a făcut ca Măgurele să devină un…ATRACTOR PENTRU ȘTIINȚA

ROMÂNEASCĂ Oricât de geu poate fi de crezut pentru unii, tot ce s-a realizat, fiecare pas la IFIN-

HH, continuatorul marii tradiții a IFA, a fost – la scara noastră – în același timp cu marii pași ai

științei mondiale.

În 1956, când Victor Toma lucra la CIFA 1, la MIT începeau să se experimenteze primele computere

cu input „scris‖ direct pe tastatură (și, a propos, în același an Isaac Asimov publica ‖I, Robot‖!). Dacă

în 1960 apăreau primii laseri cu gaz (Javan) și rubin (Maiman), în 1962 profesorul Agârbiceanu

opera laserul românesc. La IFIN-HH, încă IFA pe atunci, s-a creat școală pentru restul Europei de Est

229

în domeniul Reactorilor și Ciclotroanelor. Iar astăzi, tot IFIN-HH devine școală pentru prima

dezafectare a unui reactor nuclear. Institutul face de fiecare dată un pas înainte și din ce în ce mai sus

cu mari instalații și laboratoare în premieră: după Laboratoarele de Energii Mari și Raze Cosmice și

Laboratorul Mașini de Calcul, apar rând pe rând STDR – stația de tratare a deșeurilor radioactive,

Laboratorul de Medicină Nucleară, CPR – Centrul de Producție Radioizotopi (sursă inestimabilă

pentru aplicații în medicină și agricultură), Acceleratorul Tandem.

De la ele a pornit marea fizică nucleară, a particulelor elementare și a laserilor care, astăzi a dus în

mod natural la cei doi mari stâlpi ai cunoașterii științifice din România: ELI-NP și România@CERN.

Prin ele, de fapt prin tot ce se face la IFIN-HH, ca să împrumut un termen sportiv, ne-am câștigat

locul nostru definitiv în Liga Campionilor științei actuale.

230

VREAU SĂ URLU ȘI SĂ STRIG

Enache Alin,

Școala Gimnazială nr.150”, București

Coordonator: profesor Turcanu Monica

Cum am ajuns să fac asta? Să predau eu altora ce mi se preda mie, ceva ce părea inutil? În

orice caz, nu acestea sunt întrebările pe care ar trebui să mi le pun după ce am supraviețuit unui

dezastru nuclear. Întrebările cele mai bune ar fi cum mă apăr de Vandali și ce mănânc în seara

aceasta.

Îmi agăț degetele mele mici de haina neagră pe care o port mereu și dau să plec din sală. Cine

ar fi ghicit vreodată că voi ajunge să predau arte marțiale unor oameni pentru a se apăra, cu atât mai

mult după un dezastru nuclear. În fine, doar în asta aveam experiență după patru medalii de aur.

Afară bate un vânt insuportabil ce-mi arunca părul de pe partea dreaptă pe cea stângă. Aud

Pergableta sunând. Curios, deoarece Colson știe că, de obicei, plec pe la ora asta.

- Da, Colson, am luat banii, știi că, de obicei, acum plec, ce este, d-abia aștepți să te bat la

șah?

- Em, ne cunoaștem de atâta timp și tot crezi că te sun fără rost la ore d-astea?

- Ce este?

- Am ajuns la noi acasă și mama ta a zis că nu se simte prea bine.

- Cum adică, îl întreb parcă mut.

- D-abia vorbește și nu se mișcă nici pe-atât. A zis că a luat medicamentele și toate cele, dar

vrea să vorbească întâi cu tine...

- Bine, nu mai dezvolta, s-ar putea să fiu deja urmărit. Vin cât de repede pot.

Parcă mi s-a pus un gol în stomac când am mototolit Pergableta. D-abia o iau la fugă. Mult

spus „fugă‖, nu te prea poți mișca printre copacii ăștia falși. Au fost construiți pentru a ține inamicii

la graniță prin faptul că toți au camere infiltrate. Asta înseamnă că suntem urmăriți mereu. Nu pot fi

nici dărâmați și nici nu se poate săpa pe dedesupt. Și am ajuns să trăim aici. După ce că mi-am

pierdut aproape toată familia încercând să ajung aici, am rămas doar cu mama. Și frații și tatăl meu

au murit. Atât îmi mai trebuia, să o pierd și pe cea care mi-a dat viață. Norocul meu este că am dat de

231

Colson, care ne-a modificat Pergabletele să bruieze copacii. Pergabletele sunt pur și simplu niște

tablete personale sub formă de pergamente ce ni se dau la naștere și nu pot fi distruse, nu mare lucru.

Băiat deștept, Colson.

D-abia dacă mai respir când bat la ușă să-mi deschidă Colson, că o și zbughesc spre Mama.

- Ce este, ce s-a întâmplat, mormăi eu.

- Simt că mor, Amory, mor, gâfâie ea.

- Cum adică? Nu, nu mori, calmează-te. Sunt aici.

- Nu știu ce am, dar... Amory, ajută-mă, parcă mor pe interior, zici că primesc cuțite peste tot.

Mă uit speriat spre Colson care stă îngrijorat spre mine și se uită prin șuvitele lui groase. Nu

suntem amândoi nici înalți, dar nici mărunți, ceea ce ne-a ajutat să ajungem în pădure după ce a apus

Zdala. Are ochi verzi și o față pătrățoasă, nu ca a mea, rotundă, pistruiată și cu buze subțiri de nici nu

se văd.

- Vrei să-l chem pe Todd, mă întreabă Colson.

- Te rog mult, mersi!

Todd e fostul coleg de camera al lui Colson de la care s-a mutat astăzi. Are un trecut

îndelungat în medicină, așa că știu că mă pot baza.

- O să dureze ceva, mai ales că e și noapte și nu-l ajută nici conformația.

- Doamne, iartă-mă, Colson, spune-i să se grăbească, urlu eu.

- Em, Em, calmează-te. I-am zis să se grăbească, i-am zis despre ce e vorba.

- La cum îl știu eu pe Todd, nici dacă era mama lui nu se grăbea.

Așa că am stat cu sufletul la gură și am insistat ca mama să se calmeze, însă fiind și eu agitat

nu prea ajuta. Am reaprins focul de pe buturuga de copac d-abia crescută în mijlocul căbănuței.

Copacii au fost crescuți după ce au fost construite toate căbănuțele, turnurile, și așa mai departe.

Colson a venit cu ideea să jucăm șah, însă speram că glumea. Au fost cele mai lungi 15 minute pe

care le-am trăit până să ajungă Todd.

Îi întrerup în timp ce se salută și atunci își dă seama și Todd de situație. Îl las pe Todd să o

diagnosticheze, în timp ce eu și Colson stăm afară.

- Nu pot să cred că se întâmplă așa ceva. O singură dată plec de la lucru cu atâția bani și se

întâmplă așa ceva, exclam eu.

- Câți ai luat?

- 825 de distincți.

232

- Glumești, nu?

- Crezi că îmi arde de glume? Crede-mă că aș fi vrut să joc și șah. Avem setul ăla de o lună și

n-am avut niciodată timp. Ah, nu mai pot. Nu se poate să rămân singur, așa, mă întind pe iarbă și

exclam.

- Em, poți să nu mai faci pe importantul pe importantul pentru o secundă?

- Colson, îmi moare mama, ce aș putea să fac, să stau așa?

- Mie mi-a murit toată familia, da? Nu mai am pe nimeni în viață. În grupul ăla de hackeri am

crezut că aveam prieteni adevărați dar erau toți niște falși și niște prefăcuți! Am venit aici și am găsit

un prieten bun și îi spun să nu se mai jelească atât și să facă ceva cât mai poate!

Nu l-am mai auzit pe Colson să urle așa vreodată. Mă simt foarte prost. Însă are dreptate.

Trebuie să iau inițiativă și să nu mai stau să mă plâng. E singura din familie pe care o mai am,

indiferent câte zile negre mi-a făcut.

- Ai dreptate, scuze, i-am spus și m-am ridicat de pe jos.

*

- Glonțul pe care l-a primit în piept înspre pădure se pare să-i fi deranjat timusul. Să îl facă să

se întoarcă împotriva organismului. Nu știam că pot niște unde radio să facă așa ceva, se miră Todd.

- Și pot să fac ceva în privința asta?

- Nu știu...

Mă întind pe jos și încerc să mă abțin din a plânge, mai mult pentru Colson, nu pentru mine.

- De fapt este ceva. Un medicament pe nume Talger, însă este extrem de rar și cred că e

interzis aici oricum.

- Interzis, îl întreabă Colson. De când se interzic medicamente în Zdala?

- E văzut ca unul care întoarce timusul împotriva organismului, de asta e interzis, însă tot ce

face e să întoarcă efectul, adică să schimbe sensul atacului.

- Crezi că-l putem găsi, îl întreb pe Todd.

- Eu vă urez succes. Atâta tot, zise el mergând spre ușă.

Minunat, absolut minunat. Singurul mod prin care o pot salva pe mama mea e cu un

medicament interzis și foarte rar, care probabil costă și foarte mult.

- O să-l găsim, Em, calmează-te, spune Colson după o jumătate de oră de căutat pe Harta

Mizerabilă a pădurii. Este și o Hartă Sacră, dar e administrată de guvern, un guvern cam mic, ce-i

drept. Pe Harta Mizerabilă poate oricine să își încarce locația afacerii, însă nu sunt toate de încredere,

233

deoarece nu este nici o metodă de verificare, motiv pentru care e interzisă, dar există aprecieri, după

care cumpără toți. Pentru a-ți introduce afacerea pe Harta Sacră trebuie să mergi la poliție și costă

2000 de distincți (ceea ce înseamnă enorm de mult)

- Nu mai pot. Și n-o să caut pe Harta Sacră, conducerea nu-ți conferă niciodată nimic, zic eu.

- Mereu ești pesimist, calmează-te.

Același scenariu ca până să vină Todd se repetă și acum. Încerc să o calmez pe Mama și mai

mult o agit. Însă Colson caută de zor, zici că e mai implicat decât mine.

Văd soarele răsărind și niciun semn de la vreun vânzător de Talger. Plâng de jumătate de oră.

Nu mai am speranță deloc. Mă uit la mama și parcă e plecată în lumea ei, de unde mai scoate un urlet

ocazional. Cu ce am greșit? De ce merit--

- Am găsit, urlă Colson.

Nu-mi vine să cred ce aud. Mă ridic și fug spre el cum n-am mai fugit vreodată.

- Costă 1000 de distincți, Em, și e în cealaltă parte a pădurii, spune el după un argument de un

sfert de oră.

- Nu mă interesează! Nu îmi pasă de bani, Colson! Și speram că o să înveți și tu ce e mai

important dintre cele două! Ți-am spus, fac orice! Și o să mă ajuți!

- Evident că te ajut, dar te privește! Trebuie să și mâncăm, știi cum e.

- O să muncesc pe brânci, o să reușesc, crede-mă, cum ai spus și tu!

- Bine, și ce vrei să fac?

- Vreau să rămâi aici cu mama și să mă ghidezi pe drum. Nu vreau să fiu urmărit pe drum.

- Nu te las să mergi singur.

- Nu îmi pasă! Te forțez să stai!

Cât timp mă pregăteam soarele era deja pe cer și lumina tare. Era undeva la 11 dimineața. M-

am îmbrăcat în hainele negre, mi-am luat banii, toporul, ghiozdanul, Pergableta și i-am spus mamei

că vin repede, însă nu a dat niciun răspuns, deși încă mai respira, și am pornit în fugă spre Cercul

Radio, ca de acolo să merg spre Piața Soarelui, unde trebuie să mă întâlnesc cu vânzătorul. E foarte

greu să mergi prin pădure, deoarece radiațiile din Zdala încă mai bat încoace, iar spațiul dintre copaci

e foarte strâmt.

Cercurile sunt locuri trecute doar pe Harta Mizerabilă, în timp ce Piețele sunt trecute și pe cea

Sacră. De acolo poți lua elicoptere și merge cu ele în alte piețe, însă sunt foarte scumpe.

- Și nu îmi dau seama ce e cu Vandalii ăștia, spune Colson pe Pergabletă.

234

- Adică?

- Adică vin pe la case, le vandalizează, urlă „Vreau să urlu și să strig!‖ și le aruncă în aer?

Serios acum, nici nu știu de ce ne mai apărăm de ei. Zici că e un serial de buget.

Chiar când râd văd niște vandali puțin mai în față alergând spre o căbănuță din spate. Mă

ascund repede după copac și aștept să treacă.

- Unde sunt?

- Vin acum, stai acolo, spune Colson.

Reușesc să îi văd puțin dar fug spre Cercul Radio de frică, chiar dacă probabil m-au auzit,

însă Colson spune că nu mă urmăresc. Îmi ia ceva timp să mă trezesc la realitate și să îmi dau seama

ce se întâmplă defapt și care mi-era motivația, asta fiind atunci când Colson mi-a spus că a reușit să

negocieze prețul până la 825 de distincți, adică toți banii pe care îi câștigasem aseară. În orice caz, am

simțit o bucurie cum nu mai simțisem de foarte mult timp, alături de un sentiment de speranță. D-abia

atunci mi-am dat seama de ce e mai puternică decât frica.

*

Odată ajuns la Cercul Radio, am simțit nevoia de odihnă, așa că m-am orientat spre un mic

magazin rătăcit, unde era mai răcoare. E foarte obositor să mergi prin pădurea asta, din cauza

radiațiilor ce vin din Zdala, pe lângă faptul că s-a făcut și destul de cald afară.

E un magazin modest, care seamănă cumva cu mica mea căbănuță: nu foarte multe piese de

mobilier, nici ferestre cu carul, însă printre acele puține ferestre crescuse un copac ce avea camera

îndreptată chiar spre magazin.

Cât cumpăram apă (care era destul de scumpă, 25 de distincți), aud niște vandali intrând în

magazin și le simt ochii îndreptați spre mine.

- Colson, ești acolo, întreb eu speriat în Pergabletă în timp ce îmi iau apa și mă îndrept ezitant

spre geam.

- Da, ce este?

- E o cameră într-un copac de lângă mine, îi șoptesc. Sunt niște Vandali aici. Cred că mi-au

văzut distincții și vor să sară pe mine. Filmează tot.

Simt mâna unui vandal pe umărul meu exact când termin de spus tot. Îl apuc de mână și i-o

dau peste cap, împingându-l într-un prieten de-al lui. Cât îl vedeam cu coada ochiului pe proprietar

fugind, îl ameninț cu toporul pe cel de-al treilea Vandal și dau și eu să fug. Nu ar fi o luptă favorabila

într-o situație de unu la trei, așa că asta e cea mai bună soluție.

235

- Colson, ai filmat? Nu aveau măști, cred că-i putem denunța, urlu în Pergabletă alergând spre

pădure și cât mai departe de magazin.

- Cred că... nu știu, Em. Trebuie să ajungi la poliție, și e foarte departe, e d-abia în Piața

Centrală.

Am urlat atât de tare încât cred că m-au auzit Vandalii, dar nu contează. O iau printre copaci

direct înspre Piață.

- Și? E mai aproape Piața Centrală decât Piața Soarelui, și știi și tu cât de mult plătește poliția

pentru demascarea unor Vandali. 500 de distincți! Pot să iau un elicopter spre Piața Soarelui, ar fi

mult mai rapid.

- Și la întoarcere?

- Colson, tu erai cel care îmi spunea să nu mai fiu pesimist. Acum ești ce nu vrei să fii, că nu

înțeleg.

- Nu, dar ne pui foarte mult în pericol! Vandalii ăia ți-au văzut fața! Dacă îi denunți, prima lor

măsură o să fie să ne vandalizeze! Și dacă tu crezi că nu o să fie în stare să afle unde stăm, crede-mă,

o să fie!

- Și mama? Cu ea cum rămâne? Ții minte că pentru ea am plecat, nu?

Nu s-a mai auzit nimic din Pergabletă, și nu era nicio urmă de Vandal în urma mea.

- Uită-te după mine până în Piața Centrală, mersi, i-am zis și am închis Pergableta.

Nu mai fusesem înainte în Piața Centrală, dar chiar e mare pe lângă tot ce e aici, în pădure.

Are turnuri și toate cele, locuiesc până și oameni aici, și e foarte aglomerată și păzită. În fine, nu am

timp să admir Piața, trebuie să ajung la Poliție.

- Colson? -- șoptesc în Pergabletă.

- Ce este?

- Curăță-mi repede Pergableta, știi că mi-o verifică atunci când arăt dovezile. Nu vreau să

găsească Harta Sacră și toate cele.

Chiar și secția de poliție arăta mult mai bine decât ce avem noi în Piața de Margine, cea mai

apropiată de casă. Era curată și chiar lucea lemnul din ea. Nu am mai văzut lemn lucind de când eram

acasă în Zdala înainte de bombe.

- Numele, întreabă polițistul de la recepție oarecum plictisit.

- Amory Goodall, sunt aici să denunț niște vandali care m-au atăcat acum o jumătate de oră în

Cer-- în pădure, la un cunoscut acasă.

236

- Arătați-mi.

Cât timp se uită peste ce a înregistrat camera, polițistul trece Pergableta printr-un sistem de

verificare, când observă ceva.

- Cu cine vorbeați?

- Mă scuzați?

- La Pergabletă, cu cine vorbeați?

- Cu un prieten, Colton Carr, spunea că nu poate să ajungă.

- Mhm. Mulțumim de informații, uitați aici cei 500 de distincți, o zi bună D-le. Goodall.

- Mulțumesc, asemenea.

- Colson, urlu eu în Pergabletă când sunt undeva oarecum departe de Piață, ca să pot să

vorbesc cu el.

- Em--

- Colson, merg acum spre elicopter, cum e mama?

- Em! -- se aude din Pergabletă, dar parcă întrerupt.

- Colson! Ce se intâmplă?

Nimic. Nu se mai aude absolut nimic. Urlu de încă două ori numele, însă d-abia a treia oară se

aude ceva.

- Em! Au venit Van--

Acolo s-a întrerupt. Colson a avut dreptate, Vandalii sunt mereu cu un pas în față. Și acum

sunt în casa mea. Trebuie să ajung acolo.

Alerg cât de tare pot spre elicopter și îi dau banii pilotului, spunându-i nu de Piața Soarelui, ci

de de Piața de Margine.

De ce nu l-am ascultat pe Colson? Trebuie eu mereu să fiu atât de egoist încât să nu mai iau

părerile altora în considerare? Să risc viața mamei și a celui mai bun prieten pentru ce? Pentru a

ajunge mai repede undeva?

Am ajuns foarte repede în Piața de Margine, nu cred că a durat nici două minute. Odată ce am

aterizat nu am mai dialogat nimic cu pilotul, nici nu m-am mai întors după sticla de apă ce căzuse.

Trebuie să ajung imediat acasă. Nu știu câți Vandali sunt acolo. Tot ceea ce știu e că trebuie să salvez

ce mai am pe lume.

237

Pe la jumătatea drumului deja nu mai pot să respir. Devin așa de strâmte căile printre copaci,

încât zici că treci prin urechea acului. Nici nu se cunoaște diferența între cum era soarele pe cer când

eram în Cercul Radio și acum.

Sunt deja pus la pământ de drumul până aici, dar trebuie să lupt. Nu înțeleg nimic din ce se

întâmplă. Se vede casa în depărtare și aud strigăte ce trezesc pădurea, dar parcă îmi iese sufletul din

corp de oboseala.

- Colson...

Nu mai pot nici să vorbesc. Fix când ies de după ultimii copaci dinspre casă, cad la pământ.

Tot ce mai disting sunt urletul specific al vandalilor: „Vreau să urlu și să strig!‖ și casa mea în flăcări.

Acum înțeleg ce înseamnă strigătul lor. Vreau să mă descarc, dar sunt mut.

238

O CĂLĂTORIE CARE SALVEAZĂ LUMEA

Isac Maria Diana, clasa a VIII-a

Școala Gimnazială 150, București

Coordonator: prof Țurcanu Monica

M-am întins în pat și am început să mă gândesc la o temă, o idee de eseu. Aveam de făcut un

eseu SF pentru un concurs la care m-am înscris. De obicei, am multă inspirație și sunt creativă, dar

acum, se pare că mintea mi s-a golit subit. Am urmărit în ziua respectivă la școală un documentar

despre încâlzirea globală care m-a fascinat și mi-a rămas întipărit în minte, dar nu se încadra în genul

eseului, așa că am renunțat la idee.

Cu cât timpul trecea, cu atât mi se închideau pleoapele mai mult. În final am adormit, dar cu

gândul la eseu. După scurt timp am deschis ochii, dar nu se făcuse dimineață și nici în patul meu nu

mai eram. M-am trezit pe o bancă veche de piatră, undeva, în pustietate. Probabil că visam. M-am

uitat în jur să încerc să-mi dau seama unde mă aflam, dar nu am reușit să descifrez nimic. Tot ce

puteam vedea era doar praf și nici urma de vreo clădire sau verdeață. Parcă eram într-un deșert.

Am decis să-mi încerc norocul și să pornesc la drum atât cât mă țin picioarele. Am simțit că

am mers zile întregi... dar nu era posibil, având în vedere că era doar un vis. De o dată, în depărtare,

s-a ivit o cabană de lemn ce părea a fi veche. Sătulă de atâta mers și atâta pustietate, am alergat spre

cabană cât de tare mă țineau puterile. Se făcuse cald, transpirasem și nici nu aveam de unde să beau

apă. Speram că acolo o să pot găsi ceva.

Când am ajuns aproape de cabană, am observat că avea o clanță ruginită, aurie, geamuri

sparte, dar în același timp nu puteai să vezi ce e înauntru, iar lemnul avea o culoare maronie prăfuită

și părea a fi șubred. M-am apropiat, am apăsat pe clanță ruginită și am intrat. Am rămas șocată.

Trebuia să fie o capcană, nu? Trebuia să mă gândesc că e ceva suspicios în legatură cu o simplă

cabană veche în mijlocul pusitetății... pentru că înăuntrul nu semăna deloc cu exteriorul. În interior,

cabana aceea avea aparate de ultimă generație, o gresie imaculată de-ți puteai vedea reflexia foarte

239

clar, pereți albi mari și părea o încăpere mult mai mare față de mărimea exterioară pe care o avea

cabana privită de afară. În ciuda echipamentului foarte avansat, nu se afla nimeni acolo. Nici urmă de

ființă. Am pătruns mai adânc în încăpere în speranța că poate găsesc pe cineva sau dacă nu, măcar

apă.

Dintr-o dată am simțit o înțepătură în braț. Am ignorat, căutam în disperare apă. Nu era

nimeni acolo și nici apă nu am reușit să gasesc. Se pare că acea cabană era inutilă așa că am decis să

mă întorc spre ieșire și să plec. Când m-am întors am observat o dâră lungă de sânge în urma mea.

Primul meu gând a fost că mai era cineva în încăpere cu mine. A fost o senzație de fericire pentru un

moment, mă gândeam că o să gasesc apă, dar dintr-o dată am simțit un junghi mai dureros în același

loc ca mai devreme. Mi-am întors privirea într-acolo. Aveam un cuțit înfpit în braț. Un cuțit înfipt în

braț. Eu. Fiind singură într-o cameră. Cum? Durea. Mă durea groaznic. Mă durea groaznic și nu era

nimeni acolo ca să mă poată ajuta. Eram singură, pe cont propriu și aveam un cuțit înfipt în mână. Mă

durea enorm și am simțit cum îmi curgeau lacrimi pe obraz. Începeam să mă agit și asta nu făcea

decât să înrăutățească lucrurile. Am inspirat adânc și am început să mă gândesc la ce ar trebui să fac.

Știam foarte bine că nu trebuie să scot cuțitul din rană, astfel o deschideam și se infecta mai ușor. Am

alergat să caut niște bandaje, ceva care să mă poată ajuta să-mi astup rană, o batistă măcar. Nici

urmă.

- La ce e bun locul ăsta dăcă nu găsesc nimic aici? am urlat eu enervată.

Dintr-o dată mi se ivește în cale un dulap. ‖Mulțumesc de răspuns‖ am șoptit eu de parcă

cineva m-ar fi auzit și mi-ar fi pus în cale un dulap. Încep să cotrobăi alarmată prin sertare. Nici urmă

de bandaj. Căutând am simțit cum cuțitul îmi este scos din rană. Am încremenit de durere. Durea

îngrozitor și o simțeam în fiecare părticică a corpului meu. Parcă durea prea tare, părea prea real ca să

fie doar un vis. M-am întors și zăresc un robot gigantic care ținea cuțitul scos din rana mea în mână,

sau braț robotic mai bine zis. Urmăream fiecare picătură cum se scurgea de pe cuțit și cădea pe

podeaua nu așa de impecabilă după dâra de sânge pe care am lasat-o. Am scos un țipăt de frică. Mă

durea și mai tare și aveam în față un robot uriaș: aveam totuși de ce să țip.

- Nu țipa, eu pot ajuta tu, spuse robotul.

- Excelent, chiar te rog. Am nevoie de ajutor cât mai repede, cred că deja se infectează rana.

- Calm, a spus robotul. Poftim.

De nicăieri scoate un bandaj. Apare din senin cu un bandaj în mână și se apropie de rana mea.

În două secunde rana era bandajată, iar durerea s-a oprit.

240

- Oau, mulțumesc, am spus mirată. Mulțumesc, robotule.

- Fără motive.

- Ha ha, ‖n-ai pentru ce‖ ai vrut să spui nu-i așa? Nu-i nimic, mă pot obișnui cu greșelile

tale de vorbire, și așa prietenii mei în zilele de astăzi nu prea mai vorbesc corect. De fapt,

sunt obișnuită deja. Cum te numești?

- Scorpio, încântat de vedere, spuse robotul întinzăndu-mi o mână. Am dat mâna și ne-am

zâmbit reciproc. Urmărește-mă pe mine acum, spuse robotul plecând instant.

Mergea destul de repede, încât mi-a fost greu să țin pasul cu el. M-a dus într-o încăpere cu

multe ecrane, care nici măcar nu știu unde se afla, pentru că eu nu o observasem la intrare.

- Poți să-mi explici de ce tocmai am fost înjunghiată cu un cuțit, Scorpio?

- Da, pot. Cuțitul acela este salvator și funcționează doar dacă este activat de sânge

umenesc.

- Uman vrei să spui, l-am corectat eu răzănd.

- Da, cer iertare, domniță. Eu nu am fost învățat a vorbi și eu nu știe. Oricum, ce urmează să

spun ție este foarte important așa ca ochi si urechi mie te rog.

- Sunt ochi și urechi, am spus eu râzând. Faptul că Scorpio nu știa să vorbească mi se părea

amuzant.

- Tu, Maria...

- Stai așa, cum îmi știi numele?

- Știu mai multe despre tine decât crezi. Ascultă. Te-am selectat pe tine pentru că ești

specială. Tu acum nu visezi. Tu acum chiar ai fost ranită de un cuțit. Ești aici pentru că am

un mesaj să îți spun să transmiți după tu. Sfârșitul lumii se apropie din cauza încălzirii

globale. Tu poți merge înapoi să previi asta.

- Stai, stai, stai... vrei să spui că acum eu am călătorit în viitor?

- Da, ești în viitor. Iar acum, afară, este sfărșitul lumii. Uite-te tu.

Așa era. Am tras draperiile și am observat explozii și o lumină puternică roșie peste tot.

- Cât de curând se va întâmpla asta, Scorpio?

- Foarte, foarte curând, Maria. După calculele mele făcute, nepoții tăi nu își vor trăi viețile

întregi.

- O, asta e foarte curând. Prea curând! Ok, ce trebuie să fac?

- Ai la tine un dispozitiv de acela, celular?

241

- Ha ha, ‖celular‖. Telefon mobil. Nu. E acasă. De ce?

- Poftim, ia aici, spuse robotul dându-mi un telefon scump, de ultimă generație. Filmează ce

poți, doar așa te va crede pe tine lumea. Filmează și arată-le, explică-le că e numai vina

lor, ei au distrus singuri lumea și doar ei o pot salva. Spune-le că nu e înca prea târziu și

spune-le cât de curând va fi asta. Încearcă să îi convingi că înca ei mai pot salva planeta,

Maria. Încă își pot salva casa.

Am simțit o lacrimă cum mi se scurgea pe obraz. Era așa de trist... singuri ne-am cauzat

sfârșitul lumii și singuri ne distrugem casa.

- Gata, ai capturat tot pe celular?

Am râs. Mi-am șters lacrima și m-am întors spre Scorpio.

- Gata. Mulțumesc. Mulțumesc că m-ai ales pe mine și am să îți promit că voi încerca din

toate puterile mele să schimb ceva. N-am să te dezamăgesc, Scorpio. N-am s-o fac.

Promit.

Am sărit să îl îmbrățișez. Recunosc, n-a fost cea mai călduroasă îmbrățișare, dar până la

urma mi-a fost alaturi, m-a ales pe mine și tot el m-a bandajat.

- Bun, acum timpul e să pleci. Vezi tubul acela? Intră acolo și închide ochii. Gândește-te la

casa ta, la patul tău și când vei deschide ochii vei fi acolo. Hai, hai, repede! Nu e timp să-l

pierzi, spuse Scorpio.

Am intrat în tub în timp ce îl vedeam pe Scorpio manevrând cuțitul pe langă ecranele mari.

Cred ca acela făcea conexiunea dintre viitor și prezent și ma trimitea înapoi. Țineam telefonul strâns

în mână și mă gândeam doar la patul meu cel comfortabil.

- A pornit aparatul, Scorpio? am țipat eu speriată pentru că simțeam o presiune imensă,

incomfortabilă și ciudată. Dar Scorpio nu mai era acolo.

Când am deschis ochii, eram înapoi în pat, acasă. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să

verific dacă încă mai aveam telefonul și filmulețul. Da, erau acolo. Apoi mi-am amintit de eseul pe

care trebuia să-l fac. Puteam să scriu despre cele întâmplate și, în același timp, puteam, dacă

câștigam, să transmit mai departe mesajul urgent cu care am fost însărcinată de către Scorpio. Cred

că acum totul stă în mânilie sorții.

242

ANUL 3002

Ana-Maria Gavrila, clasa a VIII-a

Liceul Teoretic “Marin Preda”, București

Coordonator: prof. Toma Dumitrescu

Seara. Un birou, caiete deschise, foi înșirate, cinci pixuri, trei creioane și un băiat cu părul

ciufulit. Toate acestea vor schimba lumea. Cum? Să iți explic:

Tom este un simplu tânăr, cetățean american, douăzeci și doi de ani, student la Facultatea de

Inginerie, păr șaten, ochi verzi. Nimic neobișnuit, nu? Așa-i, la exterior pare a fi un tip ca oricare

altul, ba chiar dacă l-ai vedea pe stradă ai crede că face parte din categoria de ,,frumoși, dar tonți".

Însă, în spatele acestui chip frumos stau ascunse inteligența, ambiția și curiozitatea, care până acum

nu au fost niciodată stăpânite de către el. De mic și-a băgat nasul în toate și a citit sute de cărți despre

zeci de subiecte, totul pentru a-și satisface curiozitatea. Dar mă abat de la subiect, nu?

Ce spuneam? A, da. Începusem să-ți povestesc despre cum a ajuns Tom în fața zecilor de foi

și a celor cinci pixuri. Păi, e simplu. De dimineață a fost la facultate, iar după cursuri a pornit spre

casă cu un coleg de-ai său. Acesta, mai aiurit din fire, tocmai visase ceva în timpul unuia dintre

cursuri și se gândi să-i povestească și lui. Astfel, începu să îndruge despre ziua de mâine și despre

cum ar vrea să știe dacă își va rupe piciorul așa cum o făcu în vis. Plictisit de aiureala lui John,

tânărul îi aruncă o privire urâtă și traversă către stația de autobuz, lăsându-l pe amicul său să

vorbească singur. Când a ajuns acasă, s-a trântit pe pat și a început să râdă. ,,Prostul și-a pierdut ziua

de azi gândindu-se la cea de mâine și întrebându-se dacă își va rupe piciorul. În ritmul ăsta, nu mă

mir dacă își va rupe capul." se gândi acesta, apoi adormi.

Ce a visat el, nu știu, dar când s-a trezit în mintea lui deja încolțise o idee. Începuse să-i

surâdă ideea de a ști ce va urma mâine. Parcă i-ar fi făcut o deosebită plăcere să vadă viitorul.

Iată-ne deci aici, la biroul lui Tom, care își făcea schița pentru ceva ce părea a fi o cutie. Una

metalică, argintie, cu câteva butoane și o ușă. Te pomenești că vrea să intre-n ea. Nu ştiu de tine,

cititorul meu drag, dar mie mi se pare că băiatul ăsta e cam bipolar. În urmă cu câteva ore, râdea de

curiozitatea lui John, iar acum scrie de zor pentru aceasta.

243

Orele se scurg repede, teancul cu foi albe scade, cel cu foi scrise creștea, iar părul sătenului n-

o să mai reziste dacă acesta nu se va opri din a-și trece mâna prin el. Ceasornicul din hol bătea ora

3:00, iar studentul se ridică de pe scaun, dar asta pentru a se așeza pe pat cu un rânjet satisfăcut. Cred

că a terminat. Ce i-a mai rămas din noapte s-a dus repede și iată-l treaz. Buimac își alege hainele, se

îmbracă apoi își bagă teancul de schiţe în rucsac. Iese grăbit și pornește spre cafeneaua unde ar trebui

să-l aștepte John.

Ajunge și că, de obicei, nu-l găsește pe amețit, așa că înjură printre dinți și intră să-și cumpere

o cafea. Stă un sfert de oră, bea liniștit și în același timp scrie. Din scrisul lui de doctor nu se întelege

decât cuvântul ,,șuruburi" după care mai vin două hieroglife. Presupun că-și întocmește o listă cu

materialele pentru ,,cutia" lui.

Se ridică, își pune caietul în rucsac, rucsacul în spate și iese. Merge în pas alert spre facultatea

și îl vede pe John stând pe o bancă.

- Te-am așteptat la cafenea, spuse prompt.

- Ah, Tom! Am uitat! Iartă-mă! strigă băiatul puțin speriat.

- Unde ți-ai pierdut mintea, amice?

- Unde s-o pierd? Nicăieri.

- Așa-i. Nu poți pierde ceea ce nu ai. Am uitat! spune rânjind Tom. Apoi îi întoarce spatele

băiatului care murmură ceva și pleacă.

Orele de curs s-au scurs foarte greu pentru săteni. Acum iese din Facultate, parcă și mai prost

dispus decât a intrat și merge grăbit spre magazinul în care intră gălăgios. Își ia un cărucior și începe

să arunce în el tot soiul de plăci de fier și unelte, luminițe și sfere din sticlă, șuruburi, le plăteste și

iese.

Observ că treaba-i serioasă. Băiatul chiar e hotărât, nu glumă. Răsucește cheia în broască și

intră în apartament nerabdător. Începe să-și inșire lucrurile de abia cumpărate și schițele. Stă o

secundă, le privește, apoi se așează lângă ele pe parchetul de nuc și începe să unească niște fire cu un

bec. Ți se pare caraghios, nu? Și mie!

Urmează niște ore plictisitoare pentru noi. Eroul doar stă pe jos și încâlcește firele acelea,

săracele. Se duce o oră, se duc două, cinci, șapte, opt, zece. Ființa asta nu mai mănâncă și ea? Ah,

stai. Mișcă. Se ridică, se intinde și pune mână pe telefon. Ce vrea să facă? Să sune la salvare? E

cazul. A luat-o razna. A, nu. Sună la pizzerie. Mă mir, ii e foame!

244

Lasă telefonul negru din mână și se așează iar. De data asta lasă firele în pace. Ia niște plăci

de fier sau ce sunt acela și niște șuruburi acum, să le zăpăcească și pe ele. Se duc treizeci de minute,

iar micul Einstein e întrerupt de sonerie. Se ridică nervos, scoate niște bani din geacă ce stă aruncată

lângă pat și iese. După un minut se întoarce, trântește ușa în urma sa și se așează. (Eu încă am rămas

la şocul că se livrează pizza la 2:15 dimineața.)

Termină de mâncat și se apucă iar de treabă. Se face ora opt și șase minute, iar Tom se ridică

în sfârșit după ore lungi de lucru. Se întinde puţin și zâmbește satisfăcut. ,,Cutia" lui e gata. În ciuda

faptului că e miercuri și că nici ieri n-a dat pe la facultate, tânărul se așează pe pat și adoarme. Și

doarme ore bune. Iată că este trei după-amiază și nu s-a trezit. Nici nu s-a mişcat. Stă întins pe spate

și cu brațul pe ochi de când s-a culcat. E frânt de oboseală, dar se trezește în final.

Se ridică, mănâncă și ultimele bucăți care i-au mai rămas de azi-noapte, apoi apasă pe unul

din butoanele de pe mașinărie. La apăsarea butonului, toate celelalte se aprind, iar ușa se deschide.

Întrucât ,,cutia" asta are aproximativ un metru şi cincizeci înălțime, Tom se ghemuiește și intră în ea,

ținând în mână un fel de telecomandă. Bun, și acum ce? Se teleportează? Stai. Ușa se deschide, iar

studentul iese. Ce face? A uitat să introducă data! Ce aiurit! Apasă pe micuța tastatură de sub ecran și

introduce data 20.03.3002, apoi intră iar și apasă pe telecomandă. ,,Cutiuța" începe să lumineze,

scoate un sunet ciudat, puțin fum și...DISPARE. Mașinăria în care era Tom a dispărut pur şi simplu!

Ești șocat? Să iți explic ceea ce tocmai s-a întâmplat? Păi, băiatul a petrecut ore bune lucrând

la această mașinărie, știi bine și se pare că a reușit să facă ceea ce voia. Doar el știe cum din niște

cabluri, metal, beculețe și șuruburi a reușit să facă ceva ce se teleportează, dar a făcut-o.

Anul 3002 ! La fel de brusc cum a dispărut, ,,cutiuța" cu tot cu Tom apare într-o cameră

imensă, albă, plină cu aparate ciudate pe care studentul începe să le examineze imediat cum iese din

,,cabina magică". Se află în același loc din care a plecat, fix în același punct, însă totul este de

nerecunoscut. Şatenul se uita pe fereastra imensă, care de fapt este însuși unul din pereții camerei,

dar care este în totalitate făcut din sticlă și rămâne mască. Nimic nu seamănă cu ceea ce ştia el. New

York-ul este altul. Câte un bloc ici-colo, cumplit de înalt, metalizat total. Străzile, nu mai sunt străzi.

Nu tu semafor, nu tu bandă de mașini, nu tu mașină, de fapt. Stai puțin. Unde sunt oamenii?

Tânărul șocat își lipește fața de geam și privește în jos, acolo unde ar fi trebuit să se zărească

sute de oameni mergând fiecare încotro. Dar, nu! Nimic! Însă vede niște umbre tot mișcându-se. Ce

să fie pe cer? Ridică ochii, iar șocul se accentuează. Sute de mașini zburătoare se deplasau în coloane

exact ca niște mașini obișnuite pe bulevard. Care va să zică, aștia și-au mutat șoseaua pe cer. Bine,

245

șoseaua ca șoseaua, așa o fi la modă acum, să zbori, dar locuințele? Nu-mi spune mie că tot New

York-ul locuiește în cele câteva blocuri. Or fi ele înalte, dar e imposibil!

Se pare că Tom își pune aceeași întrebare și se repede să iasă. Dumnezeule! Dar ce s-a

întâmplat aici? Se pare că, anii care au trecut peste blocul lui și-au spus cuvântul. Totul e mult mai

modern acum. Holul, acum de patru ori mai mare este de un alb pur, iar pe unul din pereţi se află un

ecran mare. La ce o folosi? Băiatul nu-i dă prea multă importanţă. El se holbează la podea. Pe ea se

află două cercuri metalice înconjurate de o bandă luminoasă. Lângă, este câte un stâlp, făcut la rândul

lui din metal, pe care se afla butoane numerotate, exact ca la un lift.

Studentul păşește pe cerc, se așează în mijlocul lui și apasă pe butonul cu litera ,,P". Într-o

secundă apare la parter. S-a teleportat! Stă o secundă, conștientizează ceea ce tocmai s-a întâmplat și

iese pe ușa mare ce se află în fața sa. Cum ridică ochii la cer, vede sute de blocuri suspendate în aer,

pe lângă care mașinăriile se deplasează pe soseaua aeriană. Se pare că, întregul oraș s-a mutat pe cer.

Singura întrebare care îi trece acum prin minte este ,,Cum?". ,,Cum plutesc blocurile?".

Unul din vehicule se oprește la un metru de Tom și la jumătate de metru deasupra pământului,

iar un bărbat îmbrăcat în alb își dă ochelarii negri de la ochi și strigă:

- Hei, străine! Te duc undeva?

- Da. Lasă-mă undeva pe sus, strigă tânărul iar bărbatul râde.

- Bine, urcă. Am să te las ,,undeva pe sus". Sper măcar că ai cu ce să mă plătești.

- Am cincizeci de dolari.

- Dolari?

- Păi, da. Cu ce se plătește aici?

- De unde vii? Din ce an? 2000? Plătim cu yorci acum, cu cardul, amice.

- Desigur, şoptește dezamăgit tânărul.

- Dar pe tine te duc gratis de data asta. Nu ştiu de pe ce planetă ești, dar nu vreau să mă pun

prost cu extratereștrii, strigă râzând șoferul.

- Mulţumesc! spune Tom și urcă. Bancheta arată ca un fel de mașină, dar bordul seamană cu

al unui avion.

- Am văzut mulţi extratereștrii, dar unul care să fie la fel de asemănător cu un om, nu. Spune-

mi te rog, de pe ce planetă ești?

- Terra, amice...

246

- Şi din ce grotă ai ieșit atunci? Din câte știu eu, fiecare cetățean a fost verificat și înstărit de

mult. Tu arăți ca și cum vii dintr-un secol demult trecut.

- Uf..cum să explic eu?

- Ia-o cu începutul și lămurește-mă te rog. Sunt al naibii de curios. Zici că eşti un exponat

evadat din muzeu.

- Vin din anii 2000.

- Cum aşa? Se descoperise pe atunci tehnologia călătoriei în timp?

- Nu chiar. Vezi tu, eu singur am construit mașinăria care m-a adus aici.

- Ești un geniu băiete!

- Nu cred.

- Dar cu ce scop ai venit aici?

- Nu am un scop anume. Am ales data la întâmplare. Eu doar am vrut să-mi satisfac orgoliul.

Să-mi demonstrez că sunt în stare să fac asta și să-mi potolesc curiozitatea.

- Unde ți-ai lăsat invenția?

- În blocul în fața căruia eram.

- Acela e centrul de comandă. Acolo sunt doar cei care sunt la conducere. Dacă o vor găsi vei

avea probleme.

- Nu m-am gândit la asta...

- Trebuie să o luăm de acolo.

- Am să plec imediat, însă mai întâi vreau să aflu tot ce e de știut despre...nici nu știu cum s-o

numesc...lumea asta.

- E aceeași lume în care te-ai născut și tu, doar că mult schimbată. Vezi tu, tehnologia a

devenit un stil de viață. De fapt, a devenit însăși viața! Suntem dependenți de ea. Resursele naturale

s-au terminat de foarte mult timp, iar noi am fost nevoiți să găsim o solutie pentru a supraviețui.

Astfel, am inventat tehnologia de multiplicare a oricărui element de pe planeta asta, fie viu sau nu.

Acum avem sere unde creștem fructele și legumele, însă nu sere cum se găseau pe vremea ta. Ci niște

laboratoare unde multiplicăm și chiar inventăm plante. Carnea, este făcută de asemenea în laborator,

căci animale nu mai sunt. Au murit toate acum sute de ani. Apa, la fel. Nu mai sunt surse de apă

niciunde. Pămantul a rămas pustiu, secat de orice urmă de viață. Iar noi, oamenii, singurele ființe

rămase vii, ne-am mutat pe cer. Pe același cer pe care omenirea îl polua încă din anii din care ești tu,

același pe care noi acum l-am distrus, recunosc. La fel ca întreaga planetă de altfel. Cu timpul, am

247

ajuns să invadăm și galaxia, am dat de alte civilizații, însă acestea nu ne-au mai permis explorarea

cosmosului după prima lor vizită pe Terra. Ne-au spus că dacă am fost în stare să ne distrugem în

acest hal propria noastră planetă, propria noastră casă, nu vor să-și imagineze ceea ce am putea face

cosmosului.

Deci, iată, civilizația umană de astăzi, dragul meu tânăr. O civilizație autodistrugătoare! O

civilizaţie care își sapă groapa singură și care nici măcar nu e conștientă de ceea ce face! Suntem

orbi! Majoritatea oamenilor sunt orbi, iar cei ce încă mai au ochi să vadă cumplita realitate în care ne

aflăm, nu au în schimb glas să strige. Să strige și să îi trezească pe mai marii noștri ca să facă ceva.

Atâta tehnologie, iar noi n-am reparat ceea ce am stricat. Ba chiar mai rău am făcut. Noi am

abandonat Pământul care ne-a dat viața dupa ce l-am secătuit de absolut tot, apoi ne-am mutat pe

cerul pe care l-am nenorocit, de asemenea. Stratul de ozon aproape că dispăru. Am inventat ceva și

pentru asta, astfel ca l-am pus la loc. Oxigenul era să se ducă și el. L-am rezolvat însă și pe el. Avem

centrale care emană oxigen, căci verdeața nu mai e. Am eliminat orice urmă de viaţă de pe lume. Am

ucis planeta asta! Tu, tu știi că eu nu am văzut, de când sunt, un copac? Din păcate, m-am născut la

mult după dispariția ierbii și a apei, a florilor și a animalelor. Eu nu am simțit niciodată iarba sub

picioare și nu am mângâiat niciodată o pisică. Doar am auzit de ele. Da, le-am vazut, însă pe ecrane.

Am văzut viaţa pe un ecran. Nu am simțit-o, nu am trăit-o! E trist! E tristă, realitatea asta! Aș vrea să

pot să fac ceva s-o schimb!

- N-am cuvinte! şopteşte Tom privind în gol. Vorbele bărbatului au fost adânci. L-au pus pe

gânduri.

- Probabil că tu iți imaginai viitorul altfel. O lume mult mai dezvoltată și mai bună. Probabil

nici nu ți-a trecut prin minte că viitorul se apropie tot mai mult de moarte ! spune șoferul, cu privirea

rece.

- Te înșeli. Mi-am imaginat că asta va fi lumea, de fiecare dată cand ma uitam la știri și

vedeam cât de mult poluam planeta. Însă, modul în care mi-ai vorbit tu, m-a întristat și mai tare. Dar

faptul că mai există oameni ca tine mă face să nu-mi pierd speranța.

- Speranța. Ce arheologism. Sensul acestui cuvânt s-a pierdut acum sute de ani pentru rasa

umană. Pentru civilizația asta inconștientă și oarbă față de care simt un dispret imens în ciuda faptului

că aparțin ei.

- Nu. Nu se poate. Dacă se va continua așa, vom sfârși curând. Striga studentul cu ochii în

lacrimi și își încleștează pumnii.

248

- Ce putem face?

- Trebuie să existe ceva de făcut. Ajută-mă.

- Fac orice, doar salvează-ne! Salvează planeta asta de noi! Salvează-ne pe noi de noi înșine!

Strigă disperat bărbatul.

- Promit! Acum, du-mă înapoi la mașinăria mea. Știu ce trebuie să fac! spune hotărât băiatul,

iar aliatul său în schimbarea lumii, execută. Iată-l, deci, pe Tom în fața invenției. Se ghemuiește în ea,

însă nu înainte de a introduce data, exact cea din care a plecat și apasă pe telecomandă.

Puf! Anul 2021. 7 aprilie. Ora 14:27. Şatenul se așează la birou și începe să scrie. Trimite un

mail întâi, apoi începe să inșire sute de cuvinte pe foile albe. O luăm de la capăt? Urmează iar zeci de

ore pierdute la birou? S-au scurs 5 ore. Acesta se ridică și începe să se îmbrace într-un costum

elegant, negru. Își ia dosarul cu acele multe foi pe care le-a scris îngrijit și frumos și iese.

Iată-l la ora 7:30 în fața unui public larg, în stânga președintelui. Ține un discurs televizat.

Împărtășește întregii Americi ceea ce a aflat în vizita lui in viitor sub forma unor posibile urmări a

neglijenței noastre față de Terra. Vorbește cu atât de mult suflet și atât de multă convingere încât

cuvintele sale iși fac loc în mintea dar și în sufletul cetățenilor. Tânărul nostru Tom, în acest moment

îi face pe toți conștienți de gravitatea inconștienței omenirii.

Tom vine cu ideea, poporul aprobă, iar conducerea aplică. Un proiect pentru curățarea, apoi

protejarea mediului, începând chiar din New York și ajungând pe plan global. Întreaga lume trebuie

să înceapă să-și facă griji pentru viitorul nostru și peste griji, trebuie să facă ceva pentru protejarea

vieții.

E târziu. Aproape miezul nopții, iar studentul merge încet pe stradă. Inspiră liniștit și își

schimbă direcția spre casă. Acum că oamenii sunt conștienți și au deschis ochii, se poate întoarce

liniștit să-și termine studiile în inginerie mecanică, pentru a putea mai apoi inventa mașinării care sa

ajute oamenii, nu care să înlocuiască viața.

249

CĂLĂTORIE PE TERRA

Maria- Diana Ionescu, cls. a VIII-a

Liceul Teoretic “Marin Preda”, București

Coordonator: profesor Maria Fitcal

-Evrika! Am spus eu entuziasmat. Aici vom face experimentul! Şi este la doar 95,683 unităţi

astrologice faţă de planeta noastră. Acea planetă nu mai este locuită şi nici nu va fi prea curând.

Spunând asta, am alergat către sediul marilor extratereştrii, spunându-i ideea mea genială

şefului.

-Dar, eşti sigur că putem supravieţui acolo? m-a întrebat şeful extratereştrilor.

-La asta nu m-am gândit, mărite, dar ştiu că există cinci oceane: Pacific, Atlantic, Indian,

Antarctic şi Arctic, deci cred că putem supravieţui câteva zile.

-Acum pe Terra este iarnă, nu-i aşa?

-Da.

-Oare care este temperatura de acolo?

-Ă.... m-am blocat puţin, dar mi-am amintit, când am devastat planeta acum 10000 de ani, era

toamnă, era -70oC, dar nu-mi mai amintesc unde s-a înregistrat această temperatură. Dar iarna poate

fi mai frig.

-Bun, dar tu ştii la ce temperatură rezistăm noi? m-a întrebat supărat .

-Da... la -243oC.

-Ştii tu dacă îngheaţă acelea cinci oceane de care mi-ai spus? Ştii tu dacă este destulă gheaţă

pe acea planetă pentru a supravieţui toţi extratereştrii? Nu, nu ştii ? Aşa că, atunci când vei avea

informaţii utile, poţi să mă anunţi! a ţipat către mine supărat.

Am uitat să mă documentez asupra unui detaliu, şi gata. Nu mi-a mai ascultat planul. Nici

măcar nu ştie pe ce se baza experimentul. Îl contraziceam pe Albert Einstein, unul dintre anticii

fizicieni de pe Terra, care nu a crezut niciodată în principiile cuantice. Aceste principii presupun că

două particule separate ar putea fi ―încâlcite‖ atât de mult încât simpla derivare a unei particule ar

influenţa-o instantaneu pe cealaltă, indiferent de distanţă.

250

INVAZIA

Alexandra Marinescu, clasa a VIII-a

Liceul Teoretic “Marin Preda”, București

Coordonator: profesor Maria Fitcal

Și atunci a fost pierdut... nu exista cale de întoarcere...

Cu două zile în urmă, 20/10/2022, m-am trezit din somn bombardată de mesaje și de mesaje și

de poze cu fenomenele paranormale ce au luat amploare pe social media, acum câteva luni. Stăteam

și mă uitam pe telefon și, în același timp, mă întrebam cât o să o mai țină oamenii cu porcăria asta. Se

pare că o persoană a postat acum ceva vreme, un video, în care apăreau niște creaturi fantastice din

punct de vedere al culorilor neon pe care le aveau, dar, în același timp, cu o față înfricoșătoare,

deshidratată, plină de ură...sau poate așa mi se pare mie.

Totodată, înainte să spun că sunt niște porcării și făcături, am cercetat... am încercat să găsesc

cât mai multe dovezi ce atestau că aceste creaturi există. Sincer, mă interesa subiectul ăsta, chiar

voiam să aflu ce se întâmplă mai ales pentru prietena mea. Pe prietena mea o cheama Calipso și,

recunosc este ciudată din mai multe motiv, dar îmi place să petrec timpul cu ea și simt că pot să mă

bazez pe ea în orice situație. Calipso, mi se părea pe departe cea mai deșteaptă persoana pe care o

cunosc sau, poate, din lume?

Da, de la ea am aflat de aceste creaturi înainte ca oricine să menționeze de asta. Dar ea se

părea că totuși credea și uneori mă speria chestia asta, pentru că îmi propunea de fiecare dată când ne

vedem să ne facem provizii, să ne ascundem, să aflăm cât mai multe detalii despre asta, dar eu deja

renunțasem la ideea asta.

Până la urmă, m-am decis să mă dau jos din pat și să merg până la Calipso. Nu facem foarte

mult până la ea, luam tramvaiul și în jumătate de oră ajungeam. Am ajuns în stația de tramvai, m-am

urcat în el și după 10 minute de plictiseală și tras cu ochiul în telefonul altor persoane care se uitau la

articolul cu acele creaturi, am auzit o explozie foarte mare, de care m-am speriat îngrozitor. M-am

dus până la capătul tramvaiului și am văzut o siluetă în depărtare cu aceleași culori. Pe moment am

251

rămas perplexă, nu îmi venea să cred ce am văzut... Poate era o iluzie, dar de data asta știu foarte bine

ce am văzut!

Ajung la Calipso și o văd stând în poarta de la casa ei și așteptându-mă, ceea ce nu face, în

general. Când am ajuns lângă ea, nici ,,Bună’’ nu mi-a zis că m-a tras de mânecă și m-a târât până în

casă. Când am ajuns în camera ei a strigat ,, Ţi-am zis eu?’’ atunci cu o doză de tristețe mi-am

aplecat capul și i-am dat dreptate... Și fără să stăm foarte mult pe gânduri și să ne plângem de milă,

am făcut un plan. Ea mi-a zis că are o pivniță , dar nu orice pivniță, era plină cu provizii și chestii

tehnice de care nici nu știam că există.

Și obligată de Calipso, am acceptat să rămân la ea peste noapte. După ore de discutat despre

problema asta, am decis să ne ascundem...până la urmă ce puteau să facă niște fete de 18 ani? Nu

puteam să fim ca eroii din filmele acelea care salveaza lumea în două secunde, din nefericire...

Am decis să ne calculăm, după o așa de bună aveam de întăriri. Ne dăm seama că este

dimineață, dar afară era beznă și o liniște de mormânt. Iar atunci am auzit un strigăt îngrozitor, ne-am

grăbit să ieșim afară din casă și ne-am dat seama că este o diversiune făcută de acele creaturi ca să

ieșim din casă.

Și atunci am văzut ceva ce nu credeam că o să văd vreodată ... Casele erau distruse și oamenii

erau ținuți brutal de gât de acele creaturi. Acum culoarea lor se făcu chiar neagră iar fața lor arăta

bucurie ...o bucurie înfricoșătoare.

Și atunci totul a fost pierdut...nu există cale de întoarcere...

252

MISIUNEA

Andreea Pogar, clasa a VIII- a

Liceul Teoretic “Marin Preda”, București

Coordonator: profesor Toma Dumitrescu

E ora 7, suntem în septembrie, dar dimineţile sunt deja răcoroase. Cafeaua s-a răcit, parcă azi

nu am simţit nevoia să o savurez. Am lăsat pe măsuţa de la intrare un bileţel pentru Lucy. I-am

promis ca voi fi acasă pe 23 septembrie, e aniversarea ei de 8 ani si nu aş putea lipsi.

Ies repede afară, dar îmi dau seama că nu am luat haina groasă din cuier, bate vântul şi e

înnorat. Mă întorc şi îmi iau haina, bagajele sunt deja în vechea mea dubiţă. Pornesc către port, sunt

în întârziere. Am ajuns la ora 8.00, Bill şi White mă aşteptau nerăbdători, pe Smith nu l-am văzut.

-Bună dimineaţa, Ben! îmi spune cu glasul lui răguşit White.

-Bună, băieţi! Smith nu a ajuns?

-Nu l-am văzut azi, poate nu s-a trezit încă !! spuse Bill cu umorul lui sec, dintotdeauna.

Mă retrag şi verific telefonul, niciun mesaj de la Smith. Obiceiul lui este să nu ia treaba în

serios, dar azi, suntem cu toţii stresaţi, îngrijoraţi. Îl sun, nu-mi răspunde. Nu mai durează mult şi aud

scârţâitul specific rablei lui Smith. Deşi toţi conducem cam aceleaşi maşini, pe a lui o recunoşti dintr-

o mie. Se aud paşii lui grăbiţi pe scara veche de lemn şi intră ca o furtună:

-A dispărut în Triunghi şi vasul Sfânta Ana!!! Nu mai au semnal de azi dimineaţă, pe radar nu

sunt semnalizaţi, sonarul nu-l vede scufundat!! Ca şi Hercule..pur si simplu a dispărut!!!

Suntem îngroziţi, White se clatină, pe Sfânta Ana căpitan este fratele lui.Toţi membrii

echipajului ne sunt prieteni, ne ştim de când eram copii. Cum a dispărut??? Noi urma să ne întâlnim

cu ei şi să încercam să găsim măcar o urmă din Hercule care avea deja trei zile de la dispariţie.. Şi

acum ei, nu întelegem, s-au dus înainte? Nu ne-au mai aşteptat? De ce au schimbat planul fără să ne

anunţe?

Ne-am îmbarcat pe Pheonix fără să scoatem un cuvânt. Am fost în multe misiuni de salvare,

dar parcă acum e cel mai greu. Niciodată de când am început cercetările în Triunghi nu am reuşit să

găsim măcar o pânză, o busolă sau o urmă de vas. Acum ce speram? Nu ne uităm unii la alţii, doar

pornim. Aşa a început dimineaţa care mi-a schimbat viaţa….!

253

Ora 12.00, ceaţa s-a ridicat din fericire, dar încă bate vântul. Ne îndreptăm spre Bermude, aşa

am hotărât. Practic, plecând din Florida vom merge pe laturile acestui Triunghi care a înspăimântat

atâtea generaţii, căutându-ne prietenii, mergem spre Bermude, apoi de acolo, în jos, spre Puerto Rico,

apoi iar spre Florida. Acesta era planul, dar pe la ora 14.00 citeam un mesaj de la Ema. Îmi amintea

de ziua lui Lucy, mă ruga să nu o dezamăgesc, să fiu acolo la petrecerea ei.

Eram în 20 septembrie şi de dimineaţă eram sigur ca voi ajunge acasă pe 23. După ce am aflat

noile evenimente nu mai eram aşa sigur că o să ajung la timp. Am încercat să îi scriu un mesaj şi mi-

am dat seama că nu am semnal. M-am dus la White şi i-am cerut telefonul său, nici el nu avea

semnal. M-am dus îngrijorat la bord. Bill era alb la faţă, nimic nu funcţiona pe bord, linişte, nici

vântul nu mai suflă, nu puteam scoate o vorbă. Totuşi, încerc să spun ceva şi atunci vocea îmi suna

ciudat, nefiresc, cu ecou:

-Băieţi??!! Ni se întâmplă şi nouă? Nu apuc să termin întrebarea, pentru că nu mai văd nimic,

doar o lumină albă, care efectiv mă orbeşte, nu văd, nu aud nimic.

Mă simt bine, e cald, deschid ochii şi mă trezesc într-o boxă de sticlă, pe un pat alb violet, am

fire, branule senzori lipiți pe piept și pe frunte. Vreau să mă ridic, dar încă nu sunt total restabilit.

Imediat ce m-am mişcat, senzorii pornesc o alarmă. Două făpturi înalte, foarte înalte s-au apropiat de

boxa mea de sticlă. Mă analizează atent și par a discuta.. dar nu aud sunete, totuși ştiu că îşi

vorbesc?!! Una dintre fiinţele înalte avea un păr alb lung în dezordine, ochii mari albaştri, cealaltă

făptură părea o femeie, nu știu de ce, dar așa simţeam, poate că mă privea cu mai multă compasiune?

Poate pentru că avea părul de un roșu aprins și aranjat într-o coafură sofisticată?

Unul dintre geamurile boxei s-a deschis și ei s-au apropiat. Mi-au vorbit, deși nu îmi dau

seama, cum nu foloseau cuvinte, nu îşi mișcau buzele, dar îi înţelegeam. S-au recomandat şi au

încercat să mă liniștească prin gesturi.

-Ești în siguranță acum!!Eu sunt Ilias, iar tu ești oaspetele nostru pe planetă Vecton,

pământene!

-Iar eu sunt Selena, nu te teme, ești pe mâini bune!

Da, sigur, sunt înspăimântat de voi şi de tot ce se întâmplă, gândeam în clipa aceea!!

-Nu ai de ce, îmi transmit ei amândoi deodată!!

Sunt total dezorientat, speriat, ei au știut ce gândesc și mi-au răspuns, asta mă sperie și mai

tare.

254

-Te afli pe Vecton,o planetă aflată în galaxia voastră, la sud de Terra, chiar foarte aproape de

voi. Te-am recuperat de pe un fel de navă de-ale voastre. Din păcate, nu am putut face nimic pentru

camarazii tăi.

-Nava noastră survola acea zonă de ceva timp, ceva se petrecea acolo, dar tehnologia noastră

încă nu poate depista despre ce este vorba. Totuşi, ultimile cercetări arată că se formează periodic

vortexuri către alte dimensiuni iar ambarcaţiunile voastre sunt atrase acolo.La fel și câteva din

navetele noastre au dispărut fără urmă.

Nu știam ce este un vortex, dar ei mi-au explicat că este un vârtej foarte puternic care aspira

practic tot ce întâlneşte în calea lui ca o tornadă, doar că este pe apă- era o explicație pentru tot ce se

întâmplă..

-Vino să-ți prezentăm planeta și locuitorii ei. Suntem pașnici, iubitori de pace și de

interactiune cu alte forme de viață. Poporul nostru este în apropierea frumoasei voastre planete ,dar

nu ne vom face simțită prezența niciodată ,nu vrem să riscăm să declanșăm un război interplanetar.

Am ieșit din boxă și din clădirea ce părea un spital. Mă simțeam bine fără durere și extrem de

liniștit dintr-o dată. Privesc curios în jur, totul era învăluit într-o lumină roz-violet, sunt nave mari și

mici, care survolează cerul violet. Nu-mi dau seama dacă este zi sau noapte, pare că ar fi un apus dar

totuși lumina. Unele dintre nave seamănă cu avioanele noastre, altele sunt sfere extrem de luminoase

care circulă cu mare viteză. Făpturile înalte sunt peste tot, merg, lucrează, este o atmosferă de liniște

și înțelegere. Au clădiri înalte, cu forme perfecte. Sunt sub forma de triunghiuri foarte multe dintre

ele. Mi se explică faptul că, acelea sunt centre de studiu pentru fenomenele din Triunghi.

Îi întreb, fără vorbe, doar gândind dacă aș putea vizita un astfel de centru.Ei îmi spun că nu

pot autoriza o astfel de vizită decât dacă aș accepta că după aceea să-mi fie șterse toate aceste date

din memorie, iar odata întors pe Terra să nu mai știu nimic, din cele întâmplate. Cântăresc oferta lor-

sunt foarte, foarte curios să văd ce au descoperit. Accept şi ei mă conduc spre o clădire, roz violet de

forma unui triunghi echilateral. În interior, fiinţele înalte, cu ochii mari şi albaştri roiesc în jurul a

diferite boxe în care sunt oameni- unii par ca dorm, alţii sunt trataţi, alţii se uită curioşi în jur.

Selena îmi explica că atâta timp cât geamurile boxelor sunt închise toate, ei nu ne pot vedea și

auzi. Tot ea îmi spune că aceștia sunt, ca și mine, supraviețuitori găsiți după apariția unui vortex.

Dar, din păcate, unii dintre ei sunt foarte grav răniți, nu pot fi salvați decât prin anumite metode care

presupun transplant sau proceduri invazive și astfel de proceduri nu pot fi aplicate decât ființelor de

pe Vectron sau dacă sunt pământeni, doar dacă își dau acordul pentru operații.

255

Așa că, pentru unii nu exista nici o şansă…!

Plecând din clădirea triunghiulară, salvatorii mei se oferă să mă conducă spre nava ce mă va

duce către Terra. Îmi dau o cutie mică, albă pe care să o iau cu mine acasă și care să mi amintească

de călătoria mea pe Vecton. Fără a fi schimbat măcar o vorbă, am simțit că sunt ființe bune, blânde,

superioare care răspândesc pacea în jurul lor.

Înainte de a pleca mi se transmite că trebuie ca, înainte să intru într-una dintre sferele de

transport și să plec trebuie să aplice procedura de ştergere a memoriei recente, pentru a îi proteja pe ei

și pentru a fi și eu protejat. Apoi Ilias s-a apropiat şi mi-a pus pe frunte o cutie mică şi rece de metal.

Am deschis ochii şi am simţit o durere ascuţită in piept. White mă privea îngrijorat şi mă scutură:

-Ben, răspunde, ești bine?

-Pheonix e pe cale să se scufunde, nu știu ce s-a întâmplat cu aparatura de la bord. Smith şi

Bill au pregătit o barcă de salvare, dar nu am știut ce-i cu tine, am crezut că ai căzut peste bord, nu te-

am văzut aici .

M-a cărat mai mult pe brațe până la barcă de salvare. Nu am scos o vorba până când, după

șase ore de plutit în derivă, am fost preluați de o navă care plecase, de asemenea, în misiunea de

căutarea celor dispăruți. Atunci am fost preluați și am spus doar: Vecton!! și am căzut într-un somn

adânc, aproape 14 ore.

M-au îngrijit medicii de pe nava care ne-au salvat, erau mirați pentru că nu aveam decât o

stare de somnolență și atât, păream epuizat.Am ajuns înapoi în port pe 23 septrembrie, dimineața. Mă

simțeam destul de bine, am cerut să merg direct acasă, deși procedura era să raportăm la stația de

salvare ultimele evenimente și să semnăm zeci de rapoarte.

Am alergat într-un suflet și am intrat pe ușa ca o vijelie, strigând;

-La mulți ani, Lucy!!!

Lucy era la masă, împreună cu soția mea, care a rămas cu ceașca de cafea în aer.la radio și la tv nu se

vorbea de trei zile decât de dispariția navei Sfânta Ana şi de naufragiul lui Pheonix.

Lucy mi-a zâmbit cu lacrimi în ochi și a sărit de pe scaun direct în brațele mele!! Îmi puneau

mii de întrebări iar eu nu aveam nici un răspuns, eram confuz dar fericit să fiu acasă.

M –am dus să mă schimb și în timp ce urcam, Lucy a urcat după mine strigând:

-Tati! Mulțumesc pentru cadou!! E minunat, îmi place foarte tare!!

În mână, ținea o cutiuță mică albă din care strălucea o piatră alb violet, în formă de triunghi!!

256

ORAŞUL ZARAN

Raluca- Ioana Teodorescu,clasa a VIII-a

Liceul Teoretic “Marin Preda”, București

Coordonator: profesor Maria Fitcal

Ploua încet. Priveam stropii de ploaie ce se prelingeau pe geamul apartamentului meu situat la

etajul 63. Am fost bucuroasă că am găsit un apartament disponibil din blocul cu doar 150 de etaje.

Robotul cu care era echipat acest apartament se ocupa de toate problemele administrative ale mele.

Îmi pregăteam bagajul pentru vizita anuală în orașul Zaran când deodată îmi sună telefonul:

-Salut, acum două minute a sunat alarma privind siguranța locuitorilor orașul Zaran, spuse

Michael.

Am auzit că, în momentul în care primești telefon de la Michael, știi că este vorba despre o

problemă gravă. El este șeful meu de aproape 12 ani, iar până acum nu m-a sunat niciodată.

-Ioana, a zis șeful meu, știu că mâine urma să pleci în Zaran, numai că din cauza acestei

alarme, trebuie să ajungi în 10 minute pe acoperișul blocului tău. De acolo vei fi preluată de un

echipaj care te va duce către nava noastă din docul Alfa și de unde ajungi direct în orașul Zaran de pe

planeta Marte.

-Ce s-a întâmplat? întreb eu, alarmată.

-S-a defectat sistemul de producere a oxigenului, iar viața tuturor celor 4,5 milioane de

locuitori este pusă în pericol. Doar pregătirea ta în tehnologie îi poate salva.

Am plecat în grabă, am ajuns în locul Alfa, unde mă aștepta noua navă Plane XX3. Era prima

dată când am văzut această navă, dar dată fiind gravitatea situației doar cu ea puteam să ajung pe

Marte în mai puțin de 3 ore. Dacă firma a decis să folosească această navă, atunci situația chiar era

delicată!

Zaran era orașul miliardarilor de pe Pământ unde tehnologia era avansată, iar liniștea şi

curățenia domneau peste tot. Când am aterizat, în acest oraş era haos, agitaţie și peste tot se auzeau

alarme. Am alergat spre centrul problemei, am scos uneltele, am făcut legătura între fire și am reparat

circuitul. Criza nu a încetat până când oxigenul era la concentraţia necesară respiraţiei, iar câțiva

257

locuitori au ajuns la spitalul din zonă. Dispozitivul de producere a oxigenului era gândit special să

preia din copaci oxigenul necesar pentru oxigenarea orașului Zaran.

După câteva ore s-a remediat situația, alarmele s-au oprit și aud telefonul cum sună:

-Bună treabă, Ioana, felicitări!

258

PLANETA ARISIA

Ştefania Ioniţă, clasa a VIII- a

Liceul Teoretic “Marin Preda”, București

Coordonator: prof. Toma Dumitrescu

Era toamnă, mai erau câteva zile și începea școala, eu și prietenii mei ne imaginam cum ar fi

dacă școala ar fi mai scurtă şi vacanța mai lungă, și cum ar fi într- un univers paralel, în care școala ar

începe când am vrea noi. Cu o zi înainte să înceapă școala, am fost anunțați că va fi o schimbare

uriaşă la școala noastră, iar noi încercam să ghicim ce ar fi.

Unii credeau că va fi alt director, alții că vom avea alt program, alții că vom avea profesori

noi, iar alții că va începe școala mai târziu. Am continuat analizând idei până când s-a făcut ora

tuturor de dus acasă. A doua zi era deschiderea noului an școlar. Fiecare dintre noi era îmbrăcat

frumos și cu câte un buchet de flori sau cu o punguţă cu lucruri pentru diriginta noastră. În curtea

scolii, când încercam să ne găsim diriginta, am dat de un dispozitiv uriaș care avea o mare buclă în

el, de culoare mov care avea în jur de doi metri jumătate înălțime şi un metru lățime, cel mai curajos

dintre noi, Mihai a încercat să pornească acel dispozitiv uriaș care era destul de înspăimântator. Când

a apăsat pe butonul de deschidere, ecranul a început să emită o culoare, aceasta fiind un mov foarte

puternic, să se audă o melodie ca de pe altă planetă și să se aprindă şi stingă marginile capsulei.

După scurt timp de la deschiderea capsulei, pe școala noastră încerca să aterizeze o navă

spaţială. Când am văzut-o, am luat-o toți la fugă spre acoperișul școlii. După ce am ajuns pe acoperiș,

au ieșit din nava aceea doi extratereștri și ne-au zis:

"-Salutare, copii, vă așteptam în sala de curs, de ce nu ați venit? spuse o extraterestră îmbracată

foarte elegant cu o cutie plină de cărţi în mână.

-Bună ziua, nu știam că începe festivitatea acum, credeam că mai sunt câteva minute.

-Pe Arisia, școala începe la două ceasuri fără un sfert, spuse cel de lângă doamna cu cărţile.

-Poftim? Arisia? Nu am auzit niciodată de planeta aceasta. Noi suntem din școala aceasta, unde

festivitatea va începe la 12 fără un sfert.

-Dragii mei, sunteţi de pe Arisia, elevi în clasa avansaților la Herili.

-Herili?

259

-Da, Herili, dar gata cu vorbăria urcaţi în navă, dacă mai stăm, întârziem."

În Arisia, timpul trecea de două ori mai repede decât pe Terra, acolo, o zi are 12 ore şi o oră

are 40 de minute. Pe parcursul călătoriei cu nava, am aflat că "Herili" era cea mai de prestigiu școala

din Arisia, unde învăţam lucruri legate de cum să construim o nava spațială și arme pentru o posibilă

invazie extraterestră de la planeta rivală, Epinon. Epinonul era o planetă în care locuitorii erau

eleganți, aveau un limbaj adecvat anilor 1930.

Până am ajuns la Herili, doamna cu cărțile ni s-a prezentat ca fiind directoarea Heriliului. Am

aflat unde aveam să dormim fiecare dintre noi şi fiecare la ce cursuri va fi. După prima zi la Herili am

fost scoși în oraș de însoțitorul directoarei. În oraș, am văzut că erau doar blocuri supraevoluate şi

mașini de mare viteză.

După o lună petrecută pe Arisia, am fost avertizați că locuitorii Epinonului vor veni peste noi.

Aflând acest lucru, directoarea Heriliului se baza pe noi, pentru că noi făceam arma cea mai

puternică, "Robotul Geniu", chiar dacă cei de pe Epinon erau mai eleganți și mai civilizați, le lipsea

un lucru, creierul, nu erau persoane dezvoltate psihic, ci doar fizic.

Președintele Epinonului ne-a avertizat să ne predăm și să oprim "Robotul Geniu", pentru că va

ieși rău. Nu l-am ascultat și am continuat lucrul la robot. După câteva ore de lucrat intens, eu și

prietenii mei am adormit în sală în care era și robotul. Când ne-am trezit, eram în altă cameră, nu în

cea în care adormisem. Eram în biroul președintelui Epinonului, un om malefic care nu permitea în

fel și chip, să piardă. Eram legaţi cu niște eșarfe de mătase de niște scaune tapițate cu piele.

Eu și prietenii mei am vorbit toată vara prin semne, am găsit un mod de a scăpa când

preşedintele a adormit. Ne-am luat robotul și am fugit.

O aud pe mama vorbind de undeva de sus în cameră:

"- Scumpo, trezeşte-te, este târziu, întârzii în prima zi de școală.

-Totul a fost un vis? Nu s-a întâmplat nimic cu adevărat?

-Despre ce vorbeşti? Ce s-a întâmplat?

-Mama, pe cât suntem astăzi?

-10 Septembrie.

-Nu, nu se poate!"

Mă îmbrac și fug spre scoală. Îi văd pe prietenii mei și mă duc la ei:

"-Știți și voi ce s-a întâmplat, nu?

-Nu, ce s-a întâmplat?

260

-Am fost toți pe altă planetă și ne-am luptat cu planeta rivală.

-Ce? Nu s-a întâmplat asta."

Mă uit spre acoperiș și o văd pe directoarea Heriliului făcându-mi cu ochiul și plecând cu

nava.

261

RĂZBOIUL DIN SPAȚIU

Adrian Militaru, clasa a VIII-a

Liceul Teoretic “Marin Preda”, București

Coordonator: profesor Toma Dumitrescu

Era vară. Ca în toate zilele, m-am trezit, am mâncat si am mers la muncă. Când am ieșit pe

ușă, am zărit o navetă spațială care voia să aterizeze pe planeta mea, 2Xnf-1a. După ce a aterizat, s-a

deschis o ușă și au ieșit două ființe. Acestea mi-au zis ca au nevoie de mine. Arătau prietenoși, așa că

am decis să îi ajut.

Am mers în nava lor. Am observat că era destul de mult spațiu și tehnologia era mult mai

avansată decât pe planeta mea. Înăuntru, erau câteva pistoale cu antimaterie și câteva grenade. Nava a

mers foarte repede, cred că depășea viteza luminii.

După un drum de o oră, am ajuns pe o planetă foarte ciudată. Era foarte întunecat, iar unul din

cei doi piloți ai navetei mi-a dat o pereche de ochelari. Mi-a spus că mă vor ajuta sa văd, deoarece

lumina stelei în jurul căreia orbita nu putea trece de stratul gros de gaz.

Cei care au fost în navă m-au condus spre o clădire. Am presupus că, era cea unde stătea cel

care conducea planeta. Am ghicit. Ajuns înăuntru, mi-au arătat pe unde trebuie să merg și mi-au spus

că șeful lor vrea să vorbească cu mine. Am observat faptul că interiorul clădirii era la fel de avansat

ca și nava. Toate activitățile erau prin comandă vocală, iar majoritatea ușilor erau accesate cu

amprenta.

Ajuns în camera în care mi-a fost spus să mă duc, am fost întâmpinat de o ființă, asemănătoare

cu cele care au venit pe planeta mea. Era destul de înalt, musculatură relativ dezvoltată; avea părul

șaten și ochii negri. Semăna cu cei de pe planeta noastră. Acesta mi-a povestit despre istoria

poporului lor, subiect care m-a captivat.

Am aflat că ei aveau un trecut destul de vast; mi-a istorisit despre atacurile unor roboți de pe

alte planete. El credea că aceștia și-au depășit creatorii și i-au omorât. Mi-a povestit și cum ei au fost

nevoiți să plece de pe planeta unde s-au născut, deoarece, dacă ar fi rămas pentru mai mult timp,

steaua în jurul căreia planeta se învârtea ar fi crescut destul de mult și ar fi făcut locuitul planetelor

262

înconjurătoare imposibil. Nu mi-a spus, însă, de ce au ales planeta pe care se aflau acum. Am bănuit

că era relativ ferit.

Sunt și alte întâmplări despre care mi-a zis, dar să revenim la subiect. Acesta mi-a spus că au

nevoie de ajutorul meu. Ei consideră că vor fi atacați curând și au nevoie de oameni care știu

programare, au cunoștințe despre robotică și chimie, practică un sport ce include lupta sau să știe să

utilizeze o armă. Mi-a spus că au antrenat și că au mai luat oameni, ca și mine, de pe alte planete,

care au fost de acord să îi ajute. Pot spune că prima zi pe planeta respectivă a fost una destul de

interesantă. Următoarea zi am aflat pentru ce m-au ales. Munca pe care trebuia să o fac eu era aceea

de a inventa arme și diferite lucruri pentru cei care se vor lupta.

După o săptămână, creasem cinci prototipuri de arme și două idei pentru costume. Prototipurile

de costume erau dotate cu comandă vocală, rezistente la majoritatea gloanțelor și, de asemenea,

acestea acumulau energia cinetică primită din lovituri și următoarea lovitură a aceluia care folosea

costumul elibera energia depozitată. Pentru arme, am făcut 2 prototipuri de mitraliere si alte câteva

pistoale mai avansate.

În tot acest timp, celelalte persoane au făcut cursuri de luptă sau alte prototipuri ca și mine.

După o lună, atacul a fost lansat de către roboți. Din fericire, poporul pe care îl ajutasem a

câștigat. Aceștia mi-au mulțumit și au spus că, atunci când voi avea nevoie de ceva, mă vor ajuta.

Următoarea zi, am fost dus acasă de noii mei prieteni. Mi-am luat rămas bun de la ei și mi-a

rămas în suflet o întâmplare de neuitat. De asemenea, am învățat multe lucruri noi despre antimaterie

și despre o altă planetă.

263

SIMTE ȘI PĂZEȘTE

Mihalache Andreea Dorina, Școala Gimnazială 150, București

Coordonator: profesor Monica Țurcanu

Toată lumea este în pericol. Panică și agitație peste tot. Nu știm ce să facem, cum să ne

adăpostim, cum să avem grijă de copii noștri. Medicii n-au nicio idee de cum să ne protejeze. S-ar

putea acum totul să vă fie confuz. Nici eu n-aș înțelege dacă aș fi în locul vostru. O să ne întoarcem

cu două zile în urmă pentru a afla ce se întâmplă.

13.06.2034

-Mami, mami, hai să mergem afară!

-Nu acum, scumpo, mami are ceva de terminat pentru serviciu.

-Te rog, n-am mai ieșit împreună afară de cînd a plecat tati.

-Hmmm, ai dreptate, să știi. Cred că aș putea să iau o pauză.

Era o zi frumoasă de vară ca oricare alta: simplă și liniștită. Eram calmă și foarte relaxată

alături de fata mea. O atmosferă admirabilă de care aveam nevoie. Totuși îmi era teamă să nu-mi iau

ochii de la Lily. Muncesc foarte mult și învăț aproape tot timpul, încât abia mai am timp să dorm.

Atât de obosită sunt că aș fi în stare să adorm chiar și în picioare. Poate că o plimbare m-ar mai trezi.

-Hei, e Robert acolo. Mă duc la el.

-Bine, ai grijă, te rog!

-Nu-ți face griji!

Lily este o fată foarte cuminte și atentă. Mai ales de când ne-a părăsit tatăl ei, Filip. A fost

foarte afectată de plecarea acestuia, dar și-a dat seama că el nu se mai întoarce și că mie îmi va fi

foarte greu. E o fetiță minunată. A încercat să mă ajute cu tot ce a putut și a fost foarte ascultătoare.

Totuși, și Filip ține la ea foarte mult și mi-e foarte teamă să n-o pierd. Lily este fericirea mea veșnică

care m-a mai ținut vie după despărțire.

Stând liniștită pe banca din parc am simţit un fior în tot corpul, ceva mă apasa pe brațe.

Aveam un sentiment că în curând se va întâmpla ceva rău, dar nu știu când și ce va fi. Nu înțelegeam

264

de ce mi se întâmpla asta. Nu am mai simțit așa ceva până acum. Având în vedere acest lucru, am

trecut cu vederea. Nu credeam ca era ceva rău, probabil de la oboseală.

-Lily!

-Da, mami!

-Am stat puțin cam mult, nu crezi? Hai să mergem acasă! Mie mi-e cam foame, ție nu?

-Puțin da, îmi confirmă ea

Ne întoarcem împreună acasă.

-Tu du-te în camera ta și joacă-te până îți pregătesc un sandvici. E ok?

A dat din cap aprobând.

Am pus mâna pe frigider și am simţit o vibrație în tot corpul. Parcă lucrurile acestea apăreau

la contactul cu obiectele electrice și în aer. Ceva nu era în regulă. Aveam exact același sentiment că

ceva rău se va întâmpla. Nu știam ce să fac. Verific pe internet, dar niciun răspuns. Credeam că ar

trebui să consult un doctor. Pe Lily o voi lăsa acasă cu vecina noastră. Ține foarte mult la Lily și are

grijă de ea ca de copilul ei.

În drum spre spital, în mașină, a trecut un curent prin mine după ce am atins butonul

radioului. Era din ce în ce mai rău...Trebuia să aflu cât mai repede ce se întâmpla cu mine.

Am ajuns la spital, mi s-a spus să ocup un loc și să aștept până mă cheamă ei.

Doctorul mi-a făcut un consult general, i-am explicat tot ce am făcut astăzi și ce mi s-a

întâmplat, dar parcă ar fi un semn mare de întrebare și pentru acesta. Mi-a spus că n-a mai întâlnit

astfel de simptome la niciun pacient, iar la analize nu aparea nimic neobișnuit. Mi-a spus că nu crede

că este vreo problemă medicală. S-ar putea să mi se fi părut sau corpul să-mi fi dat câteva semne de

oboseală.

M-am întors acasă, iar afară se înserase deja. Dar cerul nu avea o culoare albăstruie ca marea

în noapte, ci mai mult un verde ca smaraldul îmbinat cu un violet strălucitor. Foarte repede s-a

coborât o ceață densă. Deși era un peisaj magic, nu părea să aducă ceva bun. Poate mă înșelam.

Speram să mă înșel.

14.06.2034

M-am trezit și m–am uitat la ceas. Ora 09:00. Duminică. Pe fereastră intra o lumină ciudată.

Dintr-o dată mi-a îngheţat tot corpul și mă simţeam foarte rău, slăbită... Foarte greu am coborât din

pat. Cu pași greoi și apăsați mă îndreptam spre fereastră. Ceața era și mai densă decât aseară. Nu se

vedea nimic nici la un metru. Culoarea cerului era ca o lumină puternică ce se recunoaștea prin fumul

265

alb-argintiu, era mai închisă decât ultima dată când am văzut-o. Am început să mă panichez și să mă

agit. Am ieşit din cameră și am mers să văd ce face micuța Lily. Încă doarmea scumpa de ea. Intru în

bucătărie, iau mănușile de gătit și pregătesc micul-dejun. Mă gândeam că dacă voi purta mănușile ca

un izolator mă pot feri de anormalitățile ce mi se întâmpla. Și chiar așa și era. Uitându-mă pe

fereastră, mi-am dat seama că n-ar fi o idee prea bună să încerc să ies din casă orice aș avea nevoie.

Lily s-a trezit, am luat micul-dejun împreună și fiecare a trecut la treaba ei, ea în cameră se

joaca cu păpușile, iar eu în sufragerie mi-am luat cărțile și mi-am continuat studiul. Așa a trecut

timpul și s-a făcut ora 16:37.

O zdruncinătură uriașă a deranjat tot orașul. A fost ca un cutremur, dar nu era un cutremur.

Lily speriată a ajuns la mine într-un suflet și s-a ghemuit în brațele mele.

-Ce s-a întâmplat, mami? mă întreabă ea.

-Nu știu, iubito, dar sper că vom afla în curând. Până atunci nu ieșim deloc din casă și nu

deschidem ferestrele!

Am început să cred că toate semnele acelea din corpul meu erau legate de pericolul acesta

care nu știam ce e. I-am spus lui Lily să deschidă televizorul să auzim știrile, iar eu am deschis

laptop-ul căutând câte ceva despre puteri supranaturale. Foarte greu am reușit să găsesc un articol în

care să scrie că la fiecare 100 de ani, când planetele sunt așezate în diagonală, câte un nou-născut din

fiecare țară se alege cu o putere supranaturală care în timp ce se dezvoltă îi trimite corpului acestuia

semnale de avertizare a unui pericol din univers ce se apropie de el. Nu se știe încă cum se întâmplă

acest lucru și cum este posibil, dar se spune că aceștia sunt „aleși ai spațiului‖. Astrologii împreună

cu oamenii de știință au făcut tot felul de cercetări și teste pe aceste persoane „alese‖, dar încă n-au

ajuns la nicio concluzie. Probabil că este o dilemă a universului care nu trebuie descoperită niciodată.

Informațiile acestea mi-au de gândit. Cred că undeva aproape de noi a căzut un asteroid sau

un meteorit și ne-a pus în pericol, iar eu nu mi-am dat seama. Mândria că eu eram una dintre „aleși‖

s-a șters imediat dându-mi seama câte daune și decese a provocat.

Lily foarte atentă la televizor mi-a că nu s-a aflat nimic încă. Tot ce au prezentat a fost

atenționarea unui mare pericol și ne-au sfătuit să nu ieșim din case, să nu deschidem ușile și nici

geamurile. Chiar să încercăm să le izolăm cât mai bine posibil. Asta am și făcut. Lily m-a ajutat să

acopăr crăpăturile cu bucăți de ziar și bandă adezivă. Cred că eram în siguranță. Suntem puțin

obosite, iar eu foarte îngrijorată. Se face ora 18:00 și încă nu i-am dat micuței să mănânce. S-a plâns

că îi era foarte foame. Am încălzit mâncarea pe care o aveam în frigider și s-a ghiftuit imediat.

266

Am mers pe rând la duș și i-am spus că în seara aceasta va dormi cu mine. Îmi era mult prea

frică s-o las singură. Am intrat pe internet înainte de culcare să văd dacă a apărut vreo știre despre

obiectul care a aterizat pe pământ. Nimic. Încă nu se știa nimic.

Cu inima bătându-mi tare, m-am întins în pat lângă fata mea.

-Nu-ți face griji, mami. Sunt sigură că nu s-a întâmplat nimic rău și oricum nu este din vina ta.

Încercam să afișez un zâmbet pe față, dar a ieșit unul chinuit fiind foarte îngândurată și știind

că dacă știam ce era cu mine puteam salva o lume întreagă.

15.06.2034

Luni dimineață. Ora 06:45. Alarma să plec la serviciu suna fără oprire. O trezește și pe Lily.

Afară se auzeau tot felul de strigăte și țipete. Oamenii erau înspăimântați. Vedeai câte unul în fiecare

colț de stradă întins pe jos. Nu înțelegeam nimic. Oare ce se întâmpla? De ce mureau oamenii așa pe

loc? Am deschis televizorul și s-a facut un anunț foarte important. Un meteorit a ajuns ieri la ora

16:40 în țara noastră în județul Ilfov. A distrus o grămadă de clădiri și a luat viața a sute de oameni.

Acesta nu era un meteorit oarecare. A venit în componența lui cu o substanță foarte toxică, mortală

care ucide pe oricine și orice imediat cum este inhalat. Va ajunge oricum la fiecare. În timpul nopții,

substanța s-a împrăștiat pe tot teritoriul țării noastre. Nu se mai poate face nimic. Spitalele toate erau

pline cu speranță, doctorii nu puteau să dezintoxice rapid o parte din oameni. Nu se credea că există

așa ceva în mărețul spațiu. Niciunul dintre noi nu se gândea că ni s-ar putea întâmpla un astfel de

lucru. Celelalte țări vecine au fost anunțate imediat să aibă grijă că aerul întoxicat se răspândește

rapid. Atât de rău mă simţeam. Puteam salva o lume întreagă, în schimb, din cauza neștiinței mele,

am adus moarte peste tot. Mă simţeam din ce în ce mai amețită. Lily stătea ghemuită în pat sub

plapumă. Îmi spunea că nu mai poate respira. Cu mii de lacrimi în ochi, mă așez ușor în pat lângă ea

și îi șoptesc:

-Nu-ți face griji, scumpo. O să treacă în curând. O să fii bine...

Au avut dreptate. Oricât de izolați am fi fost, aerul tot putea să intre în case. Afară totul era

mort. Nu mai exista nimic. Oameni peste oameni, animale peste animale. Suflete ușurate de griji și

probleme. Nu mă mai ținea nici pe mine mult în viață. Cred că asta a fost...soarta tuturor...

267

DOAR 100 DE CUVINTE

Petre Maria, clasa a V-a A

Liceul Teoretic „Marin Preda”,București

Coordonator: profesor Maria Fitcal

Astăzi vă voi spune inimaginabila poveste a lui Sorin. Sorin era un băiețel de 10 ani tare isteț

și vorbăreț. Într-o zi el plecă spre școală și la prima oră din zi, la matematică el a constatat că are o

durere severă de gât și vorbea din ce în ce mai greu. Această durere a persistat și la restul orelor.

Când a ajuns acasă, Sorin i-a povestit mamei sale acest lucru. Mama i-a spus:

Lasă mami… sigur doar ai răcit puțin, vino să îți dau niște sirop.

Siropul nu l-a ajutat pe Sorin de loc, deoarece și în următoarea zi s-a întâmplat la fel. Însă, de

această dată mama lui Sorin s-a speriat și l-a dus pe băiat la doctor. Doctorul spuse:

Hmmm! Cred că am găsit diagnosticul… este o boală foarte rară.

Ce este? Nu mă mai speriați! Spuse mama lui Sorin, foarte îngrozită.

Are sindromul ,,100 de cuvinte‖ spuse doctorul.

Ce? Se minunează Sorin și mama sa. Ce înseamnă sindromul ,,100 de cuvinte‖ și care e

tratamentul?

Este o boală care îți permite să vorbești doar 100 de cuvinte pe zi… cât despre tratament, nu

există… s-au înregistrat doar 2 cazuri de genul ăsta în toată lumea, Sorin e al 3- lea. Le explică

doctorul.

Cei doi nu reușeau să perceapă vestea… iar mama lui spuse:

Adică copilul meu nu va putea spune decât 100 de cuvite pe zi? Nu există tratament pentru

așa ceva?

Mă tem că nu… doar să încercați să îl faceți să nu vorbească prea mult, să îi anunțați și

profesorii de la școala să nu îl întrebe prea multe… și dacă face meditații sau are vreun curs, mă tem

că nu mai poate…

268

Nu îmi vine să cred! spuse mama lui Sorin. Dacă spune mai mult de 100 de cuvinte?

Cuvântul 101 nu îl va putea spune. Și… mă tem că e o boală permanentă.

Săracul Sorin… nu îi venea să creadă. Se gândea să înceapă să țipe și să îl întrebe pe doctor o

groază de lucruri despre boala sa, dar apoi și-a dat seama că trebuie să facă econimie de cuvinte

pentru situații mai dificile. La fel ca el și mama sa era foarte îngrijorată și speriată, dar peste vreo

lună-două ambii au început a se obișnui cu ideea. Însă, săracul copil trebuia să se gândească de 10 ori

înainte să spună un cuvânt, așa a învățat să vorbească doar când intr-adevăr este nevoie. Când

profesorii au aflat de problema lui Sorin aceștia l-au scutit pe băiat de orice efort… iar colegii… nici

nu voiau să vorbească cu el, nu din răutate, dar pur și simplu nu doreau să îi facă rău, făcându-l să

vorbească prea mult. Lui Sorin nu îi plăcea deloc situația și îi era foarte jenă. El se simțea foarte rău

pentru că nu mai putea să se ducă la cursul de dezbatere, cursul său preferat. După ce se împliniră trei

luni de la ultimul control, mama a decis să meargă cu Sorin la un control. Când ajunse acolo, doctorul

le dădu o nouă veste proastă:

Îmi pare nespus de rău să vă anunt, dar boala lui Sorin s-a înrăutățit, după ce i-am făcut

radiografia, am observant că s-au produs complicații… iar băiatul dvs va putea spune doar 100 de

cuvinte pe an!

Îmi pare și mie foarte rău, dar nu pot pricepe acest lucru… cum adică complicații? Cum

adică 100 de cuvinte pe an? Eu cum comunic cu el? Mi se pare ireal ce ni se întâmplă, la școala copii

își bat joc de el spunându-i Multulică, spuse mama extrem de agitată.

Între timp, Sorin ascultă trist toată discuția și greu îi venea a crede… după acel control, Sorin

era tot timpul trist: nu avea prieteni, profesorii îl igorau și nu mai putea face activitățile pe care le

făcea înainte.

Se auzi o voce din senin:

Sorin, mami, trezește-te, trebuie să pleci la cursul de dezbatere!

Dar, mami, ai uitat că doctorul a zis să nu fac asta?

Ce spui? Care doctor? Aaaa, iar ai avut un vis din ăla ciudat de al tău…

Un vis? Deci… nu am sindromul ,,100 de cuvinte’’?

Iubitul mamei, ești perfect sănătos… nu ai niciun sindrom.

Când Sorin a realizat că a fost doar un vis, s-a bucurat foarte tare… totul era ca înainte! Însă…

această poveste are și o morală, gândește-te de 10 ori înainte să spui ceva… nu neapărat, pentru că îți

269

pierzi numărul de cuvinte ca și Sorin, ci pentru că dacă spui ceva nepotrivit te va costa mult. Și… nu

se știe dacă sindromul 100 de cuvinte e fals sau nu, dar în caz de orice nu vorbi prea mult și nu fi

obraznic, pentru că îl poți avea chiar și tu.

270

O CĂLĂTORIE ADEVĂRATĂ ÎN SPAȚIU

Bălaș Salcoci Claudia Cristina, clasa a VI-a

Mark Twain International School

Coordonator: profesor Deaconu Nicoleta

Ema dormea dusă departe de către visele ei despre cosmos, dar a fost trezită de o lumină

orbitoare, albastra, foarte puternică ce venea...din șifonierul ei. Și-a deschis ochii...credea că este

lumina soarelui, dar în loc de primirea călduroasă a dimineții, Ema a fost întâmpinată de un întuneric

cu o lumina din șifonier. Curioasă, Ema a vrut să se ridice cât mai repede din pat, dar imediat ce și-a

scos plapuma de pe ea, a simțit un frig cumplit venind în direcția ei...chiar de unde era și lumina.

Fata nu mai putea rezista! Trebuia să știe ce se ascundea în spatele luminii și a frigului

cumplit din camera ei! Cu plapuma după ea, copila s-a dus până la ușa șifonierului. Cu frică a băgat

capul în dulap...nu putea fi adevărat! Și-a scos capul uimită și a realizat că...șifonierul ei se prefăcuse

într-un portal spre cosmosul îndepărtat.

Nu putea ieși, deoarece nu avea cum să respire, dar voia atât de tare să exploreze lumea

cosmosului pe care o putea vedea numai în vise. A vârât capul în șifonier și a observat că, de fapt,

portalul o ducea într-o naveta spațială. Uitându-se în jur pentru a nu fi observată, Ema a intrat în

"șifonierul" ei.

Intrată în naveta, fată a început să plutească și cu mișcări de înot, această s-a plimbat prin

naveta ce părea nesfârșită.

Această plutise era deja departe de portal, iar, deodată, a auzit o voce strigând de frică:

-Ajutoor!

Ema, auzind această exclamare s-a grăbit în direcția vocii.

-Bună, ce s-a întâmplat, cine ești, cum ai ajuns aici? întreabă Ema speriată.

-Sunt Tudor! Am fost trezit de o lumina albastră. Tu?

-Și eu! Eu sunt Ema! De ce strigai pentru ajutor?

271

-NU știu de ce plutesc, cred că este ceva în neregulă aici!

-Nu, nu este! Plutești pentru că în cosmos nu există garvitatie! În cosmos ai și greutatea mai

mică!

-Și înseamnă că sunt mai slab?

-Nu! Greutratea este forță cu care ești atras de centrul Pământului...masa este cea determinată

de cântar!

-Aaah, da! Țin minte acum lecția la fizică!

Au mai vorbit cei doi copii despre pasiunea Emei pentru cosmos și s-au plimbat prin naveta.

Ema, încercând să facă o tumbă în aer, s-a lovit de un mic compartiment ascuns pe pereții navei, iar

acesta s-a deschis. Era un compartiment cu două costume de cosmos făcute pentru mărimea unui

copil...Parcă această nava era făcută special pentru ei...sau poate chiar era.

-Wooow! spuse Tudor.

-Ce mai așteptăm! exclamă bucuroasă Ema. Haide în spațiu!

Ema se îmbrăcase hotărâtă.

-Ești sigură că e bine să facem asta? Dacă pățim ceva?

-Crede-mă! Am studiat cosmosul pentru 6 ani și știu totul, ne asigură siguranță!

-Dacă pățim ceva es....

-Fii optimist, Tudor, haide!

-Binee...

În cele din urmă s-a îmbrăcat și Tudor, iar cei doi s-au dus la ușa de ieșire. Tudor, pregătit să

sară, a fost avertizat de Ema:

-Întâi trebuie să ne legăm sigur de nava, pentru că altfel vom fi pierduți în spațiu pentru

totdeauna.

Tudor și-a dat ochii peste cap, iar după ce Ema s-a asigurat că nodurile sunt suficient de

strânse, cei doi au sărit.

Plutind legați de o sfoară în mijlocul cosmosul, Ema era fascinată, dar nu prea plăcut şi pentru

băiatul străin. Uitându-se în jur, Tudor văzu o lumină atrăgătoare, fantastică la mare distanță.

-Ema, uite! Haide să mergem acolo! Arată foarte interesant!

Ema se uită unde arata noul ei prieten și spuse cu groază:

-Nu, cum să mergem acolo, ai înnebunit?! Aceea este o gaură neagră! Nici măcar particulele

și radiația electromagnetica și nici măcar lumina nu poate supraviețui odată intrate în ea. Cum să

272

mergem noi, doi copii, așa de aproape de o gaură neagră! Suntem în mare pericol! Trebuie imediat să

găsim de unde se conduce nava și să o ducem departe de acest loc!

Cei doi urcaseră la loc în nava, plini de frică, unul mai mult decât celălalt! Ema, care studiase

cum se controlează o nava spațială era deja pusă la panoul de condus și gata să se deplaseze, dar

Tudor, neexperimentat se uită la butoane. Și a văzut un buton roșu pe care scriau literele "O" și "P".

El credea că butonul acela era butonul de pornire, dar era ,de fapt, butonul de aterizare.

Nava începu să se prăbușească, iar Ema încerca să o controleze spre direcția Pământului.

-Tudor! De ce ai apăsat pe un buton fără să întrebi nimic?!

Ema reuși să ducă nava aproape de Pământ, iar Tudor zise:

-Îmi pare rău! Credeam că te ajut! Dar uite! Încetinește și vei ateriza pe Pământ!

-Nu pot!Nu sunt destul de experimentată că să trec prin atmosfera Pământului! Dacă unghiul

de la tangență atmosferei este mai mare decât maxim 40 grade atunci rachetă va lua foc, deoarece

este forță de frecare în toate părțile, iar nava se încinge prea tare, chiar poate atinge 1650 de grade

Celsius și dacă unghiul este prea mic, naveta se întoarce, deoarece atmosfera nu-i permite să intre! Și

viteză noastră este prea mare! Nu pot încetini așa de mult!

-Atunci ce facem?

-Ne grăbim la portalul meu, că este mai aproape!

Cei doi au alergat și au alergat (acum aveau costumele pe ei, deci puteau alerga) până au

ajuns la portal...

Ema era la ea în camera în pat. Credea că totul fusese un vis, dar când se întoarse, îl văzu pe

Tudor adormit pe saltea.

Mama veni în cameră.

-Ema! Ce caută acest băiat aici?

-Eu l-am invitat! Este un prieten!

-E bine atunci! Mă duc să văd ce uniformă să îți iei din șifonier!

-Lasă mama, că mă duc eu ! spuse Ema, deoarece nu voia că portalul să fie descoperit de

mama sa.

Ema deschise dulapul și era din nou un dulap normal...speră totuși să mai fie trezită de aceeași

lumina.

După un an:

273

Ema dormea liniştită departe de către visele ei despre cosmos, dar a fost trezită de o lumină

orbitoare, albastră, foarte puternică ce venea...din șifonierul ei.

274

SECTIUNEA 3 – PROZA SCIENCE FICTION

CLASELE IX – XII

Nr.crt Numele și prenumele Titlul lucrării Școala Profesor

coordonator

1 Cucoș Răzvan Destin C.N.”Ștefan cel Mare”,

Tg. Neamț Mihaela Olariu

2 Roșca Antonia,

Gherendi Denisa Creatorul și creatura

C.T. ”Al.Papiu Ilarian”,

Zalău Crina Dehelean

3 Mihăilă Maria Cătălina Puterea unei stele C.N. ”Andrei

Mureșanu”, Dej Victoria Titieni

4 Acatrinei Ionuț Marian Apărătorii galactici C.N.”Ștefan cel Mare”,

Tg. Neamț

Drăgănescu

Mihaela

5 Oltiaru Ștefania O zi cu peripeții C.N.”Ștefan cel Mare”,

Tg. Neamț Anca Matei

6 Văraru George Lordul prafului Liceul Teoretic

”Onisifor Ghibu”, Sibiu

7 Păsărin Dumitru Adrian Virusul C.N. ”Ecaterina

Teodoroiu”, Tg. Jiu

Vasilica

Tomulescu

8 Ciochină Estera Umbra C.N. ”George Coșbuc”,

Motru Minodora Giurcă

9 Radu Nicușor Mihăiță Roboîncălzitorul C.N. ”Victor Babeș”,

București Crina Ștefureac

275

DESTIN

Cucoș Răzvan, clasa a X-a

Colegiul Național ,,Ștefan cel Mare’’ Târgu-Neamț

Coordonator: profesor Mihaela Olariu

Totul a început cu foarte mult timp în urmă. Nu am avut cine știe ce viață, însă aceasta s-a

schimbat în ziua în care am rămas complet singur. Până în acea zi, nimic nu mă lega prea tare de

existența mea, pe care o socoteam fără niciun rost. Mă simțeam de parcă locul meu nu este în acea

epocă. Aveam un singur prieten și acela reușise să părăsească această lume, după o lungă luptă cu

boala.

Mergeam acasă abătut după înmormântarea singurului meu prieten, când am constat că nu mai

am pe nimeni în lumea aceasta și nici nu mai eram la prima tinerețe. Poate m-aș fi simțit mai bine

dacă aveam pe cineva lângă mine. Poate dacă aș fi avut persoana pe umărul căreia să-mi pun capul și

să îmi vărs amarul, ar fi fost mai ușor. Am iubit cu adevărat o singură dată în viața mea, dar nu a fost

să fie. În urma acestei decepții, m-am închis și mai mult în mine și nu am mai fost dispus să caut

persoana care să mă ajute să trec peste aceasta.

Oriunde întorceam capul vedeam numai imagini din trecut, iar acest lucru mă rănea în felul său.

Apropiindu-mă de o intersecție aglomerată, văd un tânăr orb, care traversa pe roșu. Am fugit cât de

repede am putut pentru a-l lua de acolo. Tot ce auzeam era claxonul mașinilor din jurul meu. Ajung

lângă el și îl trag pe trotuar. Tocmai realizam că era să mor. Nu-mi păsa prea tare. Eram preocupat să

îi fac morală orbului. Acesta rânjește și îmi întinde o casetă veche de bijuterii. Îmi face semn să o iau.

După ce o apuc, îmi mulțumește și pleacă. Am băgat caseta în buzunar și mi-am continuat drumul

către casă.

Odată ajuns acasă o parte din mine este cu gândul numai la casetă. Nu acord prea mare

importanță curiozității si revin la rutina mea zilnică. Cum era deja târziu, îmi pregătesc cina și

mănânc singur, ca de obicei, reflectând asupra existenței mele. În acea noapte nu am reușit să adorm,

deoarece ma gândeam profund la conținutul casetei. Totuși, îmi potolesc cumva curiozitatea pentru

moment.

276

Zilele trec nespus de greu, iar curiozitatea mă macină cumplit. Am luat decizia să deschid caseta

cât mai repede. Iau caseta. Palmele îmi ard de emoție. O deschid cu mare atenție. Un mecanism,

parcă din altă galaxie ocupa întreg conținutul cutiei. Mă holbez la ea preț de câteva minute, fără a-i

găsi vreun rost și decid să o pun pe masă. După câteva secunde, încăperea este învăluită într-o lumină

alb-verzuie, iar cutia proiectează holograma orbului:

–Ne întâlnim din nou, la un interval foarte scurt de timp.

–Ce este asta? îl întreb contrariat.

– Chiar mă întrebam când o să-mi deschizi cadoul. Nici măcar n-ai idee ce deții.

– Chiar nu am. Ai vrea să îmi spui?

– Știam că mă vei salva în acea zi. Știu totul despre tine. Știu fiecare „bine‖ și fiecare „rău‖ pe care

l-ai făcut pe acest pămant. Și mai știu că te-ai născut într-o perioadă nepotrivită pentru găndirea și

felul tău de a fi.

– Foarte interesant! Cum de știi totul despre mine? nu sunt prea convins; totuși, spune-mi ce ar

trebui să fac cu această casetă.

–Am uitat să-ți spun și faptul că știu că nu ai avut decât un singur prieten toată viața și că

singurătatea te apasă. Un lucru aparent neînsemnat va fi chiar cea mai de preț comoară a vieții tale.

Cu ajutorul casetei, îți vei recupera tinerețea și vei putea călători în orice perioadă de timp îți dorești.

–Și cum ar trebui să o folosesc?

– Este foarte simplu. Este suficient doar să te gândești la o anumită perioadă de timp, iar un portal te

va trimite în acele timpuri.

Am rămas mut de uimire. Nu știam cum să reacționez. După care el reia:

– Îți înțeleg uimirea. Acum poți să te bucuri de cadou.

– De ce mi-ai făcut tocmai mie acest cadou?

– E foarte simplu. Știam de tine și de tovarășul tău, de prietenia voastră. Dacă tu ai fi murit în locul

lui, el ar fi primit acest dar. Nu prea conta care dintre voi murea primul.

– De ce zici aceasta?

– Pentru că această cutie mai are un avantaj. Întorcându-te în timp, poți lua anumite persoane cu

tine. Toți cei ce vor beneficia de acest dar, vor fi nemuritori până la împlinirea destinelor lor.

–Spuneai că îmi vei da înapoi tinerețea.

–Aproape că uitasem.

277

Nemaiapucând să zic nimic, văd că scoate un dispozitiv ce emite o lumină albă și îl îndreaptă asupra

mea. Simt o ușoară înțepătură în tot corpul.

–Acum că te-am făcut înapoi tânăr, putem să ne despărțim.

–Nu ai idee ce bine mi-ai făcut!

–Ba am.

–Ne vom mai revedea vreodată?

–Doar după împlinirea ta și acelor ce vor utiliza caseta împreună cu tine. Voi veni să o iau. Mai

trebuie să-i facă fericiți și pe alții. Succes!

Holograma orbului dispare, iar caseta se închide singură. În următoarele secunde își schimbă

aspectul. Dintr-o bucată veche de lemn, se transformă în ceva ce aduce cu un cub luminat strident.

După aceasta mă duc la oglindă. Orbul nu mă mințise. Chiar întinerisem. Având în vedere faptul că

sunt nemuritor până la împlinirea destinului meu, mă voi plimba puțin în timp.

Sunt curios cum va arăta planeta noastră dragă în anul 3000. Iau cutia în mână și mă gândesc la

perioada aceea. Închid ochii preț de câteva secunde. Îi deschid și rămân profund impresionat. Un

câmp gri și niște copaci desfrunziți umbresc peisajul. Nu la asta mă așteptam când am venit în epoca

,,postumanistă’’, dar sunt curios să văd ce mă așteaptă. Mă plimb prin jur și nu observ nimic special.

Oare omenirea a dispărut?

Văd mai multe siluete în depărtare. Mă apropii în speranța să-mi găsesc semenii. Sunt doar

niște roboți. Îmi imaginam că lumea se va tehnologiza, dar nici chiar atât de mult. Mă observă și vin

amenințători spre mine. Nici măcar nu voi încerca să opun rezistență, fiindcă nu are rost.

Mă înșfacă și mă aruncă într-o încăpere întunecată a ceea ce aduce cu o navă extraterestră din

filmele S.F.. Stau în întuneric o bună perioadă de timp, când constat o lumină mă orbește. Roboții

mă aruncă din navă. Se pare că sunt pe o altă planetă. Totul este plin de viață. Culorile sunt vii la tot

pasul. După primii pași întâlnesc pe cineva, care după expresia facială, îmi dau seama că este puțin

bulversat de înfățișarea mea.

–Din ce epocă vii? Mă întreabă râzând.

–Vin din anii 2000.

Rânjetul îi piere instant și continuă serios:

– Vino cu mine! Ești mai important decâ crezi. Te voi duce la comandantul nostru.

Un vehicul zburător își face apariția instant. Mă urc sfios în ,,mașinărie’’ și ajungem de îndată în

fața unei clădiri impozante, construită într-o manieră stranie la prima vedere. Ne dăm jos din vehicul.

278

Omul o ia înainte și îmi face semn să îl urmez. Mă iau după el și intrăm într-o clădire. Ajungem într-

un soi de grădină interioară foarte mare. În centru se află un foișor și sunt trimis acolo.

–Tu nu vii?

Nu se cade ca eu să vorbesc cu conducătorul suprem.

Inima bătea și mai tare de emoția întâlnirii cu o persoană atât de importantă. Când ajung mai

aproape, aud o voce. Văd un bătrân slăbit pe un jilț.

–Apropie-te! Știam că vei veni într-o zi.

–Ce s-a întâmplat cu Pământul?

–Prin anul 2450, oamenii au secat Pământul de tot. Având acces la atât de multă tehnologie, ne-am

mutat pe altă planetă.

–Nu prea am văzut oameni de când sunt aici. De ce?

–Nici nu aveai cum să vezi. Din cauza nesăbuinței unora, am rămas doar câteva sute de oameni.

–Dar au trecut atâția ani de atunci!

–Timpul nu are valoare dacă îți bați joc de el. Ai face bine să te întorci în trecut. Această lume nu e

pentru tine. Nu vei fi niciodată împlinit aici.

Fără să mai stau pe gânduri, scot cutia. Închid ochii și mă duc în tinerețea mea. Vreau să îmi iau

alături persoanele dragi. Odată ajuns în trecut, îmi aduc aminte de toate locurile prin care am umblat

cândva. Îmi caut singurele persoane dragi, dar în zadar. Nu reușesc să le zăresc pe nicăieri.

Îmi vine în minte o idee. Mă voi întoarce în acea lume care probabil nu era pentru mine, pentru a

restabili pacea în lume. Poate pentru a îmi găsi menirea nu am nevoie de nimeni, în afară de

încrederea în propriile forțe.

De data asta caseta m-a trimis direct în grădina interioară. Expresia conducătorului era de

nedescris. Era clar că nu se aștepta să mă mai zărească.

–Ce vrei sa faci aici? Nu ai înțeles că lumea aceasta nu e pentru tine?

–Am venit să îmi răspunzi la două întrebari. De ce nu găsesc oameni pe nicăieri și de ce poulația a

scăzut atât de tare?

–Cine ești tu să îți dau explicații?

–Vreau doar să știu ce s-a întâmplat cu semenii mei și de ce vrei să scapi de mine? În acel moment

mă apropii de el amenințător. Îl arunc din jilțul său și îmi pun genunchiul drept pe pieptul său.

–Stai! Îți răspund la toate întrebările.

–Mai repede!

279

–Toți oamenii sunt în această clădire.

–Tu nu înțelegi că nu poți priva oamenii de libertate?

–Cei care nu sunt în clădire sunt jos, în temnițe, înfometați.

–Nu poți să faci așa ceva oamenilor!

–Hrana e pe terminate. Roboții ne acaparează. Nu toți putem avea dreptul să trăim...

Auzind acestea, îmi pierd cumpătul și îl sugrum. Bătrânul își dă duhul fără să opună rezistență. Îi

iau cardurile de acces și intru în interiorul clădirii. Ajung la un elevator și cobor la ultimul nivel. Tot

cobor de 15 minute și nu pare să se oprească prea curând elevatorul. Dupa 25 de minute ajung la

ultimul nivel. Rămân gură-cască în momentul în care realizez că sunt sute de mii de oameni

întemnițați, înfometați și torturați de roboți. Caut câteva minute un buton pentru a elibera prizonierii

și îl activez. O alarmă asurzitoare începe și o mulțime de oameni se strâng în jurul meu pentru a mă

proteja. Fiecare apucă câte ceva pentru a se proteja și începe lupta cu mașinăriile. Inclusiv eu luptam

cot la cot cu ultimii supraviețuitori. Toți luptau cu ultimele forțe. Inclusiv eu simțeam că nu mai fac

față atâtor mașinării, dar nu puteam renunța la scopul meu.

La un moment dar simt că ceva mă lovește în moalele capului. Deși eram nemuritor, puteam simți

durerea. Cu ajutorul vederii periferice, observ că tocmai cel ce mă adusese în fața tiranului mă atacă

mișelește. Câmpul meu vizual devine inexistent și îmi pierd echilibrul.

Mă trezesc pe ceva ce trebuia să fie un pat de infirmierie. Privesc debusolat în jurul meu și un

bărbat se apropie de patul meu.

–Îți mulțumim pentru că ne-ai eliberat și scăpat de tiran.

–Am făcut ce trebuia să fac. Ce s-a întâmplat cu cel care m-a atacat?

–Și-a găsit sfârșitul pe loc.

–Apreciez faptul că ați fost atât de curajoși și unii ați luptat până la moarte.

–Am fi onorați dacă ai accepta să fii liderul nostru.

În acel moment realizez că poate menirea mea a fost să salvez omenirea de tehnologie.

–Aș fi onorat. În acel moment, caseta pleacă singură din buzunarul meu și îl proiectează pe orb.

–Îți împlinești destinul de acum. Nu mai ai nevoie de casetă. Să îți conduci poporul cu sufletul.

–Mulțumesc pentru faptul că am avut caseta în posesie. O să îl conduc.

Caseta dispare ca și cum nici măcar nu ar fi existat vreodată, iar eu mă ridic din pat. Fac câțiva pași

și ies pe balcon. Toți cei rămași în viață mă aplaudă și îmi mulțumesc într-un glas.

–Jur să vă fiu un conducător bun și să nu vă asupresc nicicând.

280

După aceasta, a început domnia mea. Primul lucru a fost să distrug toți roboții și să ne creăm niște

arme. Am decis că aceasta este noua noastră Casă și că o vom proteja. Am reușit chiar să ne creăm și

o sursă de hrană, pe bază de energie.

Acum că anii au trecut, iar eu am ajuns la sfârșitul zilelor, pot doar să sper că cel ce îmi va lua

locul să aibă grijă de ceea ce am creat și să țină poporul sub semnul păcii. Nicio eră nu ține la

nesfârșit...

281

CREATORUL SI CREATURA

Roșca Antonia, Gherendi Denisa

Colegiu Tehnic “Alesandru Papiu Ilarian”, Zalău

Coordonator: profesor Dehelean Crina

Fusesem în concediu, într-o vară fierbinte a anului 2007, la nişte rude care locuiau într-o

comună numită Adâncata… Veneam în comuna asta de ani de zile să-mi vizitez rudele, veneam aici

cu plăcere, pentru că mă simţeam bine şi pentru că în definitiv, aici veneam în toate vacanţele când

eram elev şi apoi student… De multă vreme îl cunoşteam şi pe bătrân… L-am întâlnit şi în vara aceea

a anului 2007. Avea atunci, nouăzeci de ani şi trăia singur.

Într-o zi, stătea pe o bancă în faţa unei porţi. Ne-am salutat, apoi m-am aşezat şi eu lângă el.

Apoi bătrânul a început să vorbească… Din când în când, fuma şi sorbea dintr-o cană cu cafea, tuşea

şi apoi continua să vorbească…

─ După mii de ani în care oamenii au crezut cu tărie că există un creator, că există o forţă

atotputernică, o fiinţă supremă care din anumite motive a creat tot ceea ce există, oamenii au crezut

de cuviinţă să devină ei înşişi creatori. Şi au creat tot felul de lucruri: unelte, maşini, instalaţii,

motoare, clădiri, aparate, sculpturi, picturi, poezii, computere… Toate aceste creaţii ale oamenilor,

erau rezultate din gândirea lor şi aveau ceva din sufletul lor… Toate aveau ceva din personalitatea

oamenilor şi de aceea, toate creaţiile astea omeneşti, păreau să fie vii !… Toate… De aceea le-am şi

denumit pe toate… creaturi ! Aşadar, creaturile astea, sperau oamenii, erau destinate să-i ajute, fie în

lupta cu natura dezlănţuită, fie să le uşureze şi să le înfrumuseţeze viaţa… Creaturile erau de la bun

început astfel proiectate, încât să nu facă nici un rău oamenilor… Dar creaturile păreau uneori că se

revoltă şi nu voiau să fie subordonate oamenilor ! Chiar mai mult, doreau să fie independente, doreau

şi ele să creeze ceva !… Însă oamenii păreau că nu observă ostilitatea creaturilor şi continuau să

studieze, să imagineze şi să producă aparate, tehnologii, computere, roboţi, rachete, navete,

telescoape, sateliţi şi multe alte lucruri, multe alte creaturi, tot mai perfecţionate… Pe de altă parte,

282

oamenii nu uitau că era foarte posibil, era chiar foarte probabil ca ei înşişi să fie nişte… creaturi şi

dacă ar fi fost aşa, era foarte posibil să existe şi alte creaturi în Universul acesta infinit… Şi căutau…

Căutau în spaţiul cosmic posibile fiinţe, posibili semeni… Nu voiau să accepte unicitatea lor,

singurătatea lor în cosmos… Dacă, în cel mai nefericit caz, ar fi fost aşa, totuşi, le-ar fi rămas…

creaturile ! Şi astfel, treceau veacuri după veacuri şi omenirea era condusă de trei principii: principiul

creaţiei, principiul căutării şi principiul speranţei… Omenirea era convinsă că există un creator (cu

toate că erau unii indivizi care contestau asta, susţinând că era posibil ca Universul şi oamenii înşişi

să nu fi fost creaţi de nimeni). Omenirea era convinsă, de asemenea, că avea dreptul să creeze… În

sfârşit, omenirea mai era convinsă că există undeva, în cosmos şi alte fiinţe asemănătoare şi în

consecinţă le căuta, uneori cu disperare (cu toate că erau indivizi care contestau asta şi susţineau că,

totuşi, nu există astfel de fiinţe). Treceau aşadar veacuri după veacuri şi creaturile născute de oameni,

deveneau tot mai perfecţionate, dar în acelaşi timp, tot mai agresive… Creaturile îşi cereau din ce în

ce mai hotărât dreptul la libertate… Şi au început să… comploteze… Instalaţiile, motoarele,

maşinile, au început să evacueze tot mai multe gaze toxice în atmosferă şi să modifice compoziţia

chimică a acesteia. Unele creaturi au început să consume tot mai multă energie, ceea ce i-a

determinat pe oameni să caute tot mai multe surse de energie… Alte creaturi au început să se

deterioreze tot mai rapid şi să se transforme în… deşeuri… Alte creaturi, rezultate din laboratoarele

militare, au început să… explodeze şi să provoace numeroase victime omeneşti… Alte creaturi,

creaturile biologice, rezultate din laboratoarle de inginerie genetică, au început să producă tot felul de

viruşi şi drept urmare au avut loc tot felul de epidemii…

─ Interesant, am zis… Şi ce credeau oamenii despre toate astea ?

─ În general oamenii considerau toate astea ca fiind… accidente !… Accidente aviatice spre

exemplu, când creaturile numite avioane explodau sau se prăbuşeau datorită unor defecţiuni

tehnice… Sau accidente nucleare, când alte creaturi, numite centrale nuclearoelectrice, explodau

datorită unor cauze necunoscute… Cu toate acestea, încrederea oamenilor era mare, datorită faptului

că unele creaturi îi ajutau să supravieţuiască, să se vindece de diverse boli, să construiască edificii…

Şi îndeosebi, încrederea oamenilor în creaturi a crescut foarte mult, după ce acestea i-au ajutat pe

oameni, într-o situaţie disperată…

─ Ce situaţie ? am întrebat foarte curios…

─ Ei bine, a fost o situaţie disperată… Un asteroid, numit Apofis, sau cam aşa ceva, se

apropiase de Pământ şi ameninţa să lovească planeta… Ar fi fost o cumplită catastrofă… Şi totuşi, cu

283

ajutorul unor creaturi, numite navete spaţiale, s-a reuşit să se evite coliziunea, să se îndepărteze

asteroidul şi astfel pericolul a fost evitat !… Cu toate acestea, lupta creaturilor a continuat…

Poluarea, deşeurile, epidemiile, seismele, schimbările climatice, epuizarea surselor de energie şi

multe altele, au fost rezultatele acţiunii răzbunătoare ale creaturilor precum şi ale neglijenţei şi

lăcomiei omeneşti, iar planeta Pământ a ajuns la un pas de a fi distrusă… Dar, undeva, departe, în

acest misterios şi tulburător Univers, aşa cum omenirea intuise, erau fiinţe care descoperiseră planeta

Pământ şi urmăreau cu atenţie evoluţia civilizaţiei umane… Şi acele fiinţe căutau semeni…

Descoperind oamenii şi creaturile, s-au hotărât să-i viziteze… Şi au venit pe Pământ !… Au găsit

planeta în agonie… Oamenii şi creaturile convieţuiau încă, dar convieţuirea era tot mai dificilă. Şi

atunci, fiinţele acelea venite din abisul cosmic, au hotărât să distrugă creaturile ! Le-au distrus fără

milă, dar au mai lăsat totuşi câteva, care se dovediseră mai puţin ostile, mai prietenoase… Apoi au

plecat, lăsând în urmă o planetă reamenajată, o planetă curată, înfloritoare… Au trecut apoi, nouă

sute de ani de bunăstare şi de pace pentru omenire… După aceea, iată că alte fiinţe pierdute în

Univers, au observat planeta Pământ, planetă renăscută, planetă ospitalieră, i-au observat pe oameni

şi au venit pe Pământ cuprinse de dorinţa de a invada planeta… Omenirea era copleşită de acele fiinţe

ostile şi nu au opus decât o rezistenţă neglijabilă… Deodată, acele creaturi care nu fuseseră distruse

de către primele fiinţe care veniseră pe Pământ, creaturile care fuseseră cruţate aşadar, au început să

lupte ! Luptau cu o energie şi o eficienţă extraordinară ! Şi iată că, în cele din urmă, omenirea care

fusese la un pas de a fi distrusă de acele fiinţe ostile, a fost salvată de către acele creaturi care,

aparent erau… inofensive !…

─ Ce fel de creaturi erau acestea ?… l-am întrerupt pe bătrân.

─ Erau nişte creaturi… oarecare…

─ Dar… ce erau ? Cum arătau ?… am insistat.

─ Erau nişte roboţi, nişte androizi, nişte cyborgi, nişte computere creative şi nişte bioizi, adică

nişte organisme biologice create în laboratoarele de inginerie genetică…

─ Şi cum au putut să lupte aceste creaturi, dacă… erau inofensive ? am insistat din nou.

─ Erau inofensive pentru oameni, dar nu şi pentru acele fiinţe ostile !

─ Şi cum arătau acele fiinţe ostile ? l-am întrebat, uimit, pe bătrân.

─ Ei bine, nu aveau o formă şi o mărime bine determinată, se schimbau în permanenţă şi se

mişcau cu o repeziciune extraordinară !… Ucideau oriunde se găseau !… Erau fiinţe egoiste, dacă

pot spune astfel şi nu cunoşteau mila, ataşamentul, prietenia, amabilitatea ! Ceva s-a întâmplat în

284

acele fiinţe ostile, ceva a modificat comportamentul lor agresiv ! Cert este că, la un moment dat,

fiinţele acelea agresive, au părăsit planeta Pământ şi nu au mai revenit apoi niciodată ! Şi astfel,

omenirea a fost salvată şi a putut apoi să supraviețuiască încă mii şi mii de ani !… Şi asta datorită

acelor creaturi… binevoitoare ! Iată deci că, în definitiv, problema asta a creatorului şi a creaturii,

este departe de a fi rezolvată !… Unii creatori sunt buni, alţii sunt răi, unele creaturi sunt rele, altele

sunt bune… Ce părere ai ?

─ În primul rând, să mă refer la denumirea asta de… creatură… În general se înţelege prin

creatură… o fiinţă înzestrată cu facultatea de a simţi şi de a se mişca; vietate; făptură; vieţuitoare;

animal… Nu ar avea sens să vorbim despre creatură atunci când ne referim la… avioane, spre

exemplu, care deşi sunt create de oameni, nu sunt totuşi creaturi pentru că… nu sunt vii…

─ Am spus de la bun început că eu consider că tot ceea ce este creat de oameni este de fapt

o… creatură ! Orice lucru care este creat de un om… păstrează în el, mai mult sau mai puţin, ceva

din fiinţa sau din sufletul celui care l-a creat… Este viu chiar prin faptul că a fost conceput şi realizat

de unul sau mai mulţi oameni… Înţelegi ?…

─ Am înţeles… În al doilea rând… ce să mai spun ?… Dacă înţelegem astfel ideea de

creatură şi ideea de creator, atunci cred că ai dreptate când spui că totul este relativ… Sunt creatori

buni şi răi, sunt creaturi bune şi rele… Totul este să ştim să răspundem la întrebările… Bun sau rău…

pentru cine ? Buni sau răi pentru ce ?…

Bătrânul se scotoci prin buzunarele pantalonilor şi scoase dintr-un buzunar… ceva… Era ceva

care îşi schimba permanent forma şi mărimea…

─ Este una dintre fiinţele ostile care au invadat cândva Pământul… spuse bătrânul… A

preferat să rămână pe planeta noastră, fiind cucerită de mila, bunătatea, prietenia, amabilitatea…

creaturilor !…

─ Dar cum este posibil ? Suntem în anul 2007, într-o zi caniculară a lunii august şi… am

crezut că totul din ceea ce mi-ai povestit, nu este decât un… basm !

─ Ei bine, uită-te la mine ! Eu nu sunt decât o… creatură ! Una dintre acele creaturi care nu

au fost… distruse. Sunt un… android şi am călătorit în timp, în trecut, cu scopul de a cunoaşte câte

ceva din istoria nescrisă şi… neştiută a creatorilor mei, oamenii…

Am rămas tăcut, îngândurat… În acele momente, mai mult ca niciodată, m-au cuprins

presimţirile şi incertitudinile viitorului… Am plecat, despărțindu-mă de acel bătrân sau… android

285

sau… creatură… sau… ce-o fi fost şi m-am plimbat apoi până la miezul nopţii, apoi m-am întors la

rudele mele, am intrat în camera mea şi m-am culcat…

La câteva zile de la întâmplarea asta, m-am dus la Cricov… Trebuie să precizez că prin acea

comună, Adâncata, trecea un râu, Cricovul, care se vărsa în alt râu mai mare, numit Prahova… Am

multe amintiri despre râurile astea… Copilărisem prin acele locurile, mă scăldasem de multe ori în

râurile astea şi de multe ori reveneam aici… Aşa încât m-am hotărât, la câteva zile de la discuţia pe

care am avut-o cu bătrânul, să mă duc la Cricov… Îmi luasem cu mine camera video, o carte, un

cearceaf şi o pălărie mare. După un drum lung, am ajuns, în sfârşit… Cricovul devenise un fir de apă

! Priveam şi nu îmi venea să cred că acest râu, pe care îl ştiam destul de impunător cu ani în urmă,

care provocase în trecut inundaţii, ajunsese în starea aceea jalnică ! Am mers în continuare şi am

ajuns la locul de confluenţă al râului Cricov cu râul Prahova… Am găsit un loc mai curat, am întins

cearceaful şi m-am aşezat… Apoi… am privit şi am tot privit locul acela unde se întâlneau cele două

râuri, Cricovul şi Prahova… Îmi treceau prin minte tot felul de gânduri, tot felul de amintiri… Îmi

aminteam, spre exemplu că, odată, copil fiind, am fost în pericol să mă înec !… Am scăpat însă… dar

cu mare efort… În sfârşit, ce a fost, a fost, mi-am zis şi am început să citesc… Cartea pe care o

citeam, era interesantă şi avea un titlu atrăgător: ‖Sfârşitul Lumii ‖… Subiectul era următorul… Un

profet anunţă sfârşitul lumii… Această prevestire acţionează ca un fel de sugestie colectivă… Omenii

cred în asta şi iniţial sunt paralizaţi de spaimă… Apoi, o furie sălbatică îi cuprinde pe toţi şi distrug

tot ceea ce au creat: fabrici, uzine, aparate, maşini… şi revin la modul de viaţă primitiv… După un

timp, au loc cutremure, clima se modifică, are loc o nouă glaciaţiune, iar oamenii mor îngheţaţi sau

răpuşi de tot felul de boli sau mor în tot felul de cataclisme… La un moment dat, atenţia mi-a fost

atrasă de un vuiet… Mi-am ridicat privirea de pe carte şi am văzut ceva incredibil ! Cu câteva minute

în urmă, cele două râuri erau aproape secate, iar în câteva minute, aşadar, debitul de apă crescuse

uluitor de mult ! Şi am mai văzut încă ceva extraordinar… Cele două râuri, Cricovul şi Prahova îşi

schimbau neîncetat cursul !… Parcă erau nişte reptile care se târau ! Am luat camera video şi am

filmat… Apoi am început să alerg înnebunit de spaimă, întrucât apa venea spre mine şi riscam să mă

înec, ca atunci, demult, când copil fiind, am fost la un pas de moarte !… Totul devenise halucinant

!… La un moment dat, mi s-a părut că îl văd pe acel bătrân care îmi povestise despre creatori şi

creaturi şi care, după un timp, ajunsese lângă mine, mă opri şi-mi spuse…

286

─ Fi atent, fiinţa asta te vrea pe tine ! Fi atent, încearcă să fi calm ! Fiinţa asta este una dintre

fiinţele acelea invadatoare despre care îţi povesteam… Fiinţa asta a călătorit în timp, ca şi

mine, şi… te vrea pe tine !…

─ Ce vrea de la mine ? am strigat, înspăimântat. De ce mă vrea tocmai pe mine ?…

─ Te vrea tocmai pe tine, pentru că ai avut ghinionul să te afli la locul şi în momentul

nepotrivit ! În locul tău ar fi putut să fie altcineva… Ce vrea de la tine ? Evident vrea… viaţa ta !…

Dar… fi atent ! Prin milă, prietenie, blândeţe, înţelegere, amabilitate, calm, o vei învinge ! Te va lăsa,

va renunţa ! Vei fi salvat !…

Atunci, o pace adâncă mă cuprinse, un calm desăvârşit a pus stăpânire pe mine…. M-am

liniştit şi am aşteptat plin de bunăvoinţă şi prietenie, ca acea apă tumultoasă să mă cuprindă… Şi

atunci s-a întâmplat ceva…

Apa s-a oprit şi a început să se retragă, tot mai mult şi mai mult, până când… totul a revenit la

normal… Apoi… nu au mai rămas decât imaginile înregistrate de camera video… L-am văzut apoi în

zare pe bătrân, care mi-a zâmbit şi mi-a făcut un semn cu mâna… Un semn de rămas bun… A doua

zi, când m-am dus din nou la bătrân, am aflat că plecase undeva, dar nimeni nu a ştiut să-mi spună

unde anume plecase… Au trecut apoi mulţi ani, dar nu l-am mai întâlnit pe acel bătrân niciodată…

Dispăruse pentru totdeauna !…

287

PUTEREA UNEI STELE

Cătălina-Maria Mihăilă, clasa a X-a

Colegiul Naţional ,,Andrei Mureşanu"-Dej,

Coordonator : profesor Victoria Titieni

Bezna înfiorătoare a nopţii învăluise deja periferiile oraşului Princeton din cel de-al patrulea

stat al Americii, New Jersey. Căutasem până atunci în întreg oraşul, inclusiv în locul în care decedase

strălucitul savant. În zadar, nu descoperisem nimic şi era trecut de miezul nopţii. Era una dintre cele

mai fierbinţi nopţi de iulie sau poate doar mi se părea. Corpul mi-era încins. Mă mai răcoreau din

când în când, picurii de transpiraţie ce mi se prelingeau pe frunte şi pe pielea arsă de soarele torid din

acea zi. Princetonul era cufundat într-o linişte apăsătoare, întreruptă periodic doar de glasul melodios

al naturii. Dintr-o dată, m-a cuprins exasperarea, fiind înlănţuit în mrejele oboselii. Eram extenuat.

M-am prăbuşit.

Deschid ochii cu nedumerire. Ceaţa dimineţii îmbracă armonios împrejurimile.Corpul mi se

înţepenise în pământul umed. Răcoarea dimineţii de vară îmi străpunge oasele.Soarele nu răsărise

încă.Simt o durere sfâşietoare în ceafă, se pare că îmi accidentasem capul de un mic cufăraş din lemn

de fag. Îl deschid şi văd în el ultimul jurnal. Speranţa, entuziasmul, fericirea mă copleşesc. În sfârşit,

după atâtea nopţi nedormite şi căutări disperate, l-am găsit.

În urmă cu trei luni, membrii Universităţii de cercetare Princeton, au dat startul unui proiect

de interes internaţional ,,Viitorul şi magia tehnologiei". Acesta impunea călătoria cu peste o sută de

ani în viitor, pentru a observa evoluţia Universului. Descoperitorul modului sau a mecanismului de

pătrundere în viitor, urma să beneficieze de un suport finaciar consitent din partea statului

american. Nu mi-aş putea imagina vreodată, că eu, Andrew Millan, un biet doctorand, m-aş putea

remarca. Cu toate acestea, eram decis să încerc. Mă gândisem la o conexiune între timpul şi spaţiul

cosmic, deoarece sunt unul dintre înfocaţii admiratori ai lui Charles Pete Conrads, cel de-al treilea om

care a păşit pe Lună, în timpul misiunii Apollo 12. El constituie sursa mea de inspiraţie pentru acest

proiect, ducându-mă cu gândul spre puterea inimaginabilă a stelelor.

288

Mă documentasem intens din însemnările şi jurnalele renumitului fizician Albert Einstein. De

acolo aflasem despre buclele temporale cauzate de colapsul gravitaţional, care putea fi activat de o

maşinărie special creată. Colapsul gravitaţional sau căderea spre interior a unui corp ceresc de

dimensiuni mari sub influenţa forţei de atracţie gravitaţională, este punctul de plecare al formării

Universului. El are loc la sfârşitul vieţii unei stele şi este cunoscut ca stingerea acesteia. Patru dintre

jurnalele lui Einstein m-au îndrumat spre construirea mecanismului. Eram sigur că în cel de-al

cincilea, mi se va dezvălui data colapsului şi mi se vor oferi mai multe detalii despre utilizarea şi

funcţionarea dispozitivului.

Am luat jurnalul şi m-am închis în laborator, citind cu nesaţ fiecare pagină. Ştiam că pentru a

porni maşinăria, trebuie să aştept moartea unei stele. Spre norocul meu, evenimentul trebuia să se

petreacă chiar în aceeaşi zi. Mai rămâneau doar trei ore până când Universul avea să se afle într-un

echilibru temporar, care va dura de la colapsul gravitaţional generat de naşterea stelei, până la

stingerea ei.

Am pus la punct ultimele pregătiri înainte de călătorie.Bucla temporală avea să se formeze

deodată cu moartea stelei. Colapsul începuse. Am pornit maşinăria. N-am conştientizat decât târziu

greşeala săvârşită, trăsesem de manetă înainte ca steaua să moară şi să se transforme în pulberea, care

va deschide pentru câteva minute bucla temporală, ce m-ar fi condus spre viitor.

O lumină orbitoare mi-a furat vederea pentru o fracţiune de secundă. Parcă era raiul pe

Pământ. Străzile se preschimbaseră în alei colorate, decorate cu flori, a căror miresme îmbătătoare

îmi gâdilau nările în mod plăcut.Totul părea purificat. Norii erau de un alb imaculat şi pluteau haotic

pe cerul de un albastru intens. Nu-mi dădeam seama de ce nu observ amprenta tehnologiei asupra

oraşului. Mă aşteptam la ceva diferit. Preţ de o secundă, am crezut că patrunsesem într-un alt univers.

Pe urmă m-am intersectat întâmplător cu Tom, un coleg de la universitate. El m-a lămurit că mă aflu

în viitor şi că au trecut mai bine de o mie de ani de când invenţia mea a creat o ruptură în timp.

Stelele se metamorfozaseră în persoane reale, din cauză că steaua care nu se stinsese, a prins viaţă,

devenind fermecătoarea Crăiasă, ce a pus stăpânire pe întreg Universul. Ea crease o nouă populaţie,

compusă din fiinţe născute fiecare dintr-un om şi o stea, care aveau viaţă veşnică şi puteri

supranaturale. Oamenii obişnuiţi fuseseră lecuiţi de îmbătrânire şi rămăseseră la aceeaşi vârstă din

momentul colapsului. Eram convins că dacă aş rămâne în viitor, aş deregla trecutul şi aş crea alte

spărturi în timp, ce ar afecta rasa umană.

289

Timpul, în era aceasta, trecea surprinzător de repede. Mă grăbeam să găsesc steaua. Liniştea

pe care locuitorii oraşului, transformat într-un imperiu de basm, o afişau în desfăşurarea activităţilor,

mă copleşea. Nativii Stea zburau lin pe cerul senin, lăsând în urma lor dâre strălucitoare. Armonia

învăluia paradisul etern. Palatul Crăiesei era situat în locul Universităţii şi înconjurat de un zid ce

străpungea norii, era păzit necontenit de fiinţe diafane, mlădioase cu aripi ca de îngeri, care roiau de

jurul lui. Cu greu mi s-a îngăduit să păşesc în incintă. Steaua mă cunoştea. Ştia motivul prezenţei

mele. Îmi ştia tot trecutul, ea mă veghease constant până atunci. Ştia că existenţa ei va distruge

omenirea. Ştia că trebuie să piară. Moartea ei trebuia să se producă în momentul colapsului. Lumea

creată de ea era una imaginară, paralelă, deşi reprezenta viitorul a peste 1000 de ani. N-ar fi trebuit de

la început să existe. Îmi explicase că mă poate trimite înapoi în timpul meu, în momentul de dinaintea

colapsului, numai dacă vom trece împreună prin crăpătura făcută în timp. Pentru ca bucla temporală

să se deschidă, steaua trebuia să dispară din viitorul propriu. Mi-a dăruit o şuviţă din părul ei auriu,

după care mi-a strâns cu putere mâinile, iar imediat după aceea, a revenit lumina orbitoare.

Eram din nou în laborator. Colapsul era pe sfârşite. Steaua îşi luase vechea înfăţişare. Pâlpâia

plăpând pe cer, stingându-se încet. Şuviţa se transformase în pulberea de stele, pe care am pus-o într-

o cutiuţă. După ultima şi cea mai profundă strălucire a ei, am tras din nou de manetă. Steaua murise.

Ajunsesm în adevăratul viitor. Oamenii erau schimbaţi.Trecuseră cei o sută de ani. Într-adevăr,

tehnologia evoluase uimitor. Clădirile aveau expuse la exterior panouri digitale, care indicau ora,

temperatura şi destinaţia edificiului. Mijloacele de transport nu atingeau solul, iar viteza trecea de

1000 km/h. Oamenii deţineau dispozitive sub forma unor ceasuri de mână, cu ajutorul cărora se

puteau teleporta într-un alt timp sau spaţiu. Puteau să călătorească în trecut sau viitor, doar apăsând

pe dispozitiv. Toate acestea se întâmplau datorită pulberii de stele din mecanismul ceasurilor.

Maşinăria mă adusese înapoi. A doua zi am prezentat proiectul cu explicaţii minuţioase.

Desigur mi s-au cerut dovezi. Am scos atunci cutiuţa şi le-am arătat pulberea sclipitoare, explicându-

le că pe viitor aceasta va fi pusă în dispozitive speciale şi va ajuta la teleportarea în timp. Ropotele de

aplauze, exclamaţiile şi aprecierile invadaseră sala. Devenisem celebru.

Sunetul enervant al deşteptătorului m-a asurzit. M-am dezmeticit încet. Era ora nouă şi

întârziasem la cursuri. Astăzi la universitate avea să ni se vorbească despre un nou proiect. Pe drum

mă lămurisem că totul fusese doar un vis, un vis nemaipomenit de frumos.

290

APĂRĂTORII GALACTICI

Acatrinei Ionuț-Marian, clasa a XI-a

Colegiul Național „Ștefan cel Mare”, Tg. Neamț, jud. Neamț

Coordonator:profesor Drăgănescu Mihaela

În anul 2400 progresul rasei umane este iminent... nimic nu îi poate opri să creeze diverse

mașinării ce au ca scop îmbunătățirea stilului de viață. Societatea umană devine tot mai inteligentă și

mai puternică... creează de la mașini zburătoare până la roboți care mătură strada. Societatea umană e

în plină ascensiune... Progresul tehnic a atins apogeul. În anul 2400 totul a fost construit!

Zburând pe a sa navă, căpitanul Astro împreună cu secundul său, Trixy, discutau...

- Crezi că motorul de redirecționare a volumului plasmatic va rezista? întrebă Trixy.

- Sunt ferm convins că va rezista! declară Astro.

-Motoarele principale sunt pregătite pentru hiperspațiu... la ordinul tău, căpitane, plecăm!

- Ambalați motoarele! Să mergem! Deja am întârziat!

Iar la ordinul căpitanului Astro nava porni în hiperspațiu ajungând în mai puțin de 8,6

nanosecunde pe platforma principală de pe AlfaCratore (centrul de întâlnire a AG-Apărătorii

Galactici).

- Căpitane Astro, am ajuns!

- Cuplați centrul de andocare 3B... mai repede, am consiliu!

- Cum doriți, căpitane!

Ajuns acasă, căpitanul Astro se pregăti de consiliu...

-PALHAIE (formulă de salut), căpitane Astro, rezultatele dumneavoastră sunt incredibile!

- PALHAIE, Mărite Stea! Va mulțumesc, dar îmi fac doar datoria de agent AG.

- Și o faci foarte bine! Te rog... Ia un loc!

Iar Astro se așezase pe scaun.

- V-am adunat astăzi aici pentru a dezbate un subiect mai... delicat! Este vorba despre

Kratos...

291

- Kratos?!?! Dar a dispărut cu mulți ani în urmă!

- Într-adevăr, Kefler... disparuse! Dar acum s-a reîntors! Și vrea să distrugă cu orice preț AG!

- Nu poate!

- Nu știm ce poate face Kratos, Tehna! E imprevizibil și… puternic! Misiunea noastră e să

apăram galaxia și întreaga omenire de forțele răului! Și putem face asta! Sunteți cei mai buni cinci

luptători ai AG! Mă bazez pe voi să împiedicați asta! PALHAIE, dragi comandanți, sunteți liberi!

Mai puțin tu, Astro! Vreau să discut ceva cu tine!

- Da, Mărite Stea! Cu ce vă pot ajuta?

- Astro, pregătește-ți echipajul!

- De ce, Mărite Stea?

- Plecați in misiune! Nava Appolo 45 ne-a trimis un semnal SOS...

- Mărite Stea, e doar o misiune de recuperare... nu crezi că ai putea trimite escadronul de

cercetași?

- Întocmai! Am trimis escadronul CP 31, dar nu s-au mai întors și… nu am primit nici un

semn de la aceștia!

- O navă cu un semnal SOS și un escadron dispărut... nu miroase a bine! Dar unde au

dispărut?

- În zona primului cer a planetei Zenon D 335... cu alte cuvinte...

- „Zona Abisală‖!

- Întocmai! Iar tu ai misiunea de a recupera escadronul CP 31 și nava Appolo 45!

- Când pornesc?

- Chiar acum îți voi trimite toate fișierele cu privire la misiunea ta!

Astro ieși pe ușă...

- Trixy, pregătește nava! Plecăm!

- Desigur, căpitane Astro! Dar unde plecăm?

- „Zona Abisală‖!

- Ah... acum chiar îmi fac griji cu privire la filtrul de plutoniu...

Echipajul căpitanului Astro se pregăti... de la provizii de plutoniu, până la costume acvaplane.

Totul era pregătit. Era o misiune dificilă, dar căpitanul Astro știa că o să facă față... A trecut el și prin

misiuni mai grele. Cu un simplu semn nava Astro Mega porni în hiperspațiu.

- Căpitane, ajungem în 3,7 nanomoli!

292

- Trixy, lasă nava lângă centura de asteroizi! Noi luăm sfinxul!

- Dar în sfinx sunt doar două lucuri?

- Întocmai!

- O, Dumnezeule, vreți să merg cu dumneavoastră!?

- Să nu îți uiți echipamentul! O să avem nevoie de el. Pune și un pistol cu laser XP! Va fi

nevoie și de acesta!

- Nu! Mai bine ați lua un Truper? E un robot de luptă avansat!

- Am ajuns! Sper ca ești gata, Trixy!?

- Ah! Voi fi gata în 10 nanomoli (unitate de măsură pentru timp în sistem extraterestru)!

După câteva minute căpitanul Astro împreună cu secundul Trixy remarcase că nava Appolo

45 și nava escadrilei CP 31 erau una lângă alta. Se pare că escadrila ajunsese totuși la țintă.

- Căpitane?!

- Am văzut, Trixy! Într-adevăr foarte bizar! Uită-te la ele!

- Par a fi sfâșiate! Sunt pline de urme de gheare... și cred că generatorul central este în ruine...

- Scanează urmele și trimite-le la AG!

- Bine spus,căpitane! Dar ce crezi că a lăsat astfel de urme... poate un glazdor?!

- Nu avea cum să ajungă aici... doar dacă a fost un atac programat!

- Dar cine crezi că ar vrea să atace o navă protejată de către AG!?

- Kratos...

- Kratos?! E imposibil! Nu l-ați lăsat pe un asteroid părăsit?

- E mai complicat decât crezi tu, Trixy!

- Căpitane, căpitane, privește!

- Ce s-a întâmplat?!

Căpitanul Appolo 45 era întins pe podea, sfâșiat in bucăți, cu sângele său verde întins pe

panoul central al navei... mort, era mort...

- Urme de gheare?!

- Ceva din nava asta nu vrea să părăsească „Zona Abisală‖! Dar oare ce? Mă întreb ce e?

- Căpitane!

- Nu acum Trixy, gândesc!

- Căpitane!

- Nu acum Trixy!

293

- Căpitane!

- Ce este Trixy?

- În spatele tău!

Căpitanul Astro s-a întors încet... O namilă de 3 metri, cu bale tremurânde ce se scurgeau pe

podea, cu pielea de reptilă mov și unsuroasă, cu o coadă lungă și gheare tăioase ca o sabie laser se

afla în spatele căpitanului Astro. Cu o viteză uimitoare, căpitanul Astro își proiectează din brățara

bipixelară pistolul cu hidroplasmați și împușcă monstrul direct în cap. Creatura a căzut lată pe

podeaua murdară de sângele căpitanului Appolo 45...

- Un gozo (extraterestru sălbatic)!? E cam departe de căminul său natal!

- A fost adus aici!

- Kratos?

Întorcându-se la agenția AG, Astro a mers la Marea Stea pentru a-i da raportul misiunii.

- Minunat! Te-ai descurcat minunat, Astro!

- Kratos e cu adevărat o amenințare! Trebuie oprit urgent!

Ușile biroului AG s-au deschis. Mare, puternic și intimidant, Kratos a intrat pe ușă!

- Ce se petrece?!

- Credeam ca gozo-ul meu te-a distrus!? Spuse Kratos cu o voce plină de dispreț.

- Ce se petrece?! întrebă Astro speriat. Cum a intrat in institut? Mare Stea, ce se petrece!

- E sfârșitul carierei tale în AG! spuse Marea Stea. Eu și Kratos am făcut o înțelegere. Nu

putem conviețui!

- Ce vrei să spui cu asta?!

- Vreau să spun că ești concediat din agenția AG!

Iar cu un semn ușor din cap, Kratos l-a înjunghiat pe Astro spunându-i:

- Nu trebuia să te pui cu Kratos!

Ușor, ușor, lumina lui Astro dispăruse! Era tot mai rece, tot mai palid, tot mai stins! Astro

închisese ochii definitiv... Astro nu mai este!

294

O ZI CU PERIPEȚII

Oltianu Ştefania,clasa a X-a

Colegiul Naţional „Ştefan cel Mare”, Tg. Neamţ

Coordonator: profesor Matei Anca Ramona

Mă trezesc brusc. Nu trecuse mai mult de o săptămână de când mă mutasem la mama mea în

Statele Unite. Soarele bătea pieziș prin geamul oval al noului meu dormitor. Majoritatea bagajelor nu

erau încă despachetate. Nu avusesem timp. Pentru doi ani mama mă lăsase în grija bunicii, dar

aceasta s-a îmbolnăvit şi a plecat la un azil de bătrâni din capitală la care avea tot ce îi trebuia:

asistență medicală, alți pensionari cu care să își petreacă timpul şi să joace şah, și un laptop cu care

puteam comunica. Dar încă nu luase legătura cu noi.

„Diferenţa de fus orar te face să te simți așa de ciudat‖ îmi tot spunea mama. Eu nu o cred,

deși aș vrea. Este ceva legat de zona asta în care m-am mutat. Știu ce gândiţi. Copilul acesta are

posibilitatea de a duce o viața minunată, trăindu-și visul american, dar nu. Aceasta e renumita Zona

51. Să mă fac înțeleasă. Nu stau în Zona 51, nimeni nu stă acolo, dar acolo lucrează mama. Are un

laborator ca în filmele acelea cu roboţi sau cel puţin aşa mi-l închipui eu…. Eu stau la periferie,

undeva între această zonă şi Las Vegas.

Mă dau jos din pat si încep să îmi caut telefonul. Îl lăsasem pe birou, dar nu îl mai găsesc.

Probabil că l-a luat mama cât timp dormeam, așa că nu îmi mai bat capul. Mama mea e obsedată de

telefon, cel puțin de când cu această slujbă. Pe ea o cheamă Mădălina, dar aici toata lumea îi spune

Maddie, sau cel puțin cele zece persoane pe care le-am cunoscut. Deodată aud vocea mamei:

-Uite ce am aici,Veronica! zice ea cu accentul ei american. Doamne ce bine îmi sună numele

când e spus așa! Am reuşit să fac rost de aprobare și plecăm imediat.

-Ce?! strig eu? Unde? Acolo unde cred eu? Mă uit la ea curioasă. Nu mi-a mai spus pe nume

de vreo trei-patru ani. Mereu îmi spunea Teddy.

-Bine, bine, copilaşule, zice ea râzând în hohote cu gura până la urechi. Dar mama nu râde

niciodată, sau cel puțin eu nu am văzut-o. Mai zâmbește, dar nu râde.

295

Îmi iau repede tenișii în picioare și îmi așez șapca albastră holografică pe cap. Telefonul meu!

Nu îl căutasem și nici nu o întrebasem pe mama de el. Mă grăbesc să ies din cameră când un bâzâit

îmi atrage atenția. Vad telefonul mamei și îl iau. Mama nu își lasă niciodată telefonul acasă, dar

probabil nu avea baterie. Se deschide şi mai are încă 32% baterie și mă uit surprinsă. Sute de mesaje

primite şi încă câteva sute de apeluri pierdute. Intru pe mesaje şi vad o ciornă în care este scris un

număr de telefon, presupun, nefiind obișnuită cu cele de aici și încă ceva scris, dar clar într-o limbă

pe care eu nu am mai văzut-o niciodată. O aud pe mama claxonând din nou. Iau telefonul și îl ascund

în buzunarul rucsacului. Intru în mașină și o văd zâmbind. Ahh! Este acel tip de zâmbet care îți

creează frisoane.

După mai bine de jumătate de oră ajungem în fața unei porți înalte. Mama schimbă câteva

vorbe cu portarul bine echipat și acesta îmi aruncă o privire rece. Porțile se deschid și se pulverizează

ceva pe mașină. În curte văd câteva clădiri mari şi moderne, iar pe lângă gardurile ghimpate vad

căsuțe de lemn, care presupun că sunt ale soldaților, și o posibilă seră. Cobor din mașină și îmi

aranjez șapca. Ocolim câteva clădiri și ne îndreptăm către cea care pare a fi cea mai mare. La etaj văd

o umbră ce dispare după perdelele groase. Ajungem în fața unei uși blindate, iar lângă ușă trebuie

înscris un cifru. Mama se caută prin buzunare și scoate telefonul meu.

-Serios?! Mă descurc pe cele mai avansate calculatoare și nu pot să fac cutiuța asta să

meargă? striga ea, butonându-l cu susul în jos.

-Acesta este telefonul meu. Și, în plus, este descărcat. Al tău era acasă pe măsuța de cafea din

sufragerie. Curios lucru că l-ai încurcat…

Mă fixează cu privirea și îmi zice parcă telepatic să nu mă mișc. Începe să fugă extraordinar

de repede, iar în mai puțin de trei minute ajunge la mașină și pleacă. Apoi îmi aduc aminte că

telefonul ei era la mine. Îl scot și îl deschid. 30% baterie. Intru pe mesaje și, intuitiv, înscriu codul din

ciornă. Aud un țiuit și ușa se deschide. Fiind curioasă, mă îndrept către etaj, dar de după un colț se

ivește un om scund, dar masiv, cu ochii verzi ca frunzele de primăvară şi reci ca gheața. Mă

examinează din cap până în picioare şi zice dezgustat:

-Alt învățăcel! Mi-au mai trimis o duzină săptămâna trecută și numărul de prizonieri s-a

dublat. Câte guri pot să mai hrănesc!? Du-te și te îmbracă decent, puștiule, strigă la mine făcându-mi

semn cu mâna spre un vestiar și pleacă de parcă nici nu m-ar fi văzut.

Ce a vrut să zică prin prizonieri? Oamenii aceștia ascund ceva și vreau să descopăr ce. Îl

urmăresc cu coada ochiului cum iese din încăpere și mă duc să îmi iau un costum de camuflaj. Îmi

296

pun echipamentul pe mine, îmi iau telefonul, îl îndes în buzunarele adânci și îmi așez casca pe cap.

Văd un perete plin cu arme, și, „ca să mă integrez mai bine peisajului‖, iau trei seringi cu o substanță

verde, un baston şi două pistoale cu tranchilizant. Ies din vestiar și dau nas în nas cu mama mea. Sau

cel puțin pare a fi mama mea. Este mult mai înaltă, are brațe lungi și slăbănoage cu degete lungi și

unghii ascuțite. Este suptă la față, are buzele purpurii, iar ochii de pisică par să iasă din orbite. Cobor

privirea, dar totuși o simt cum se uită la mine insistent. Şi mai curios este că nu mă recunoaşte.

-Ce crezi că faci? Dă-te din calea mea, puștiule! strigă ea la mine cu o voce subțire, iritată şi

mă împinge nervos. Apoi o aud vorbind de una singură „Copila aia crede că se joacă cu mine și cu

viața întregii mele planete?! Nu! Nu! Nu m-am străduit atâta să o conving pe bătrâna aia să plece și

să o răpesc pe draga de Maddie ca să îşi bată joc de mine un copil alintat.‖

Mă ridic repede în picioare când văd că se întoarce spre mine. Dă din nas ca un câine atunci

când miroase, se apleacă și vrea să se uite mai bine la mine când, din senin, comandantul de care m-

am ciocnit vine şi strigă la ea.

-Lasă-l! Și așa cred că bietul băiat e speriat! Învățăceii trebuie acomodați cu încetul. Ei nu

sunt obișnuiți cu adevărata noastră natură, Imerla. S-a detectat mișcare în zona D. Tirenus si Iablo ne

așteaptă la nava subterană. Iar tu! strigă spre mine. Du-te şi vezi dacă invitații noştri au nevoie de

ceva. Etajul 2, ultima cameră din aripa dreaptă. Și, apropo, seringile cu sirop de leandru şi cucută

sunt destul de fragile.

Comandantul o ia de mână pe Imerla și ies din încăpere, deși simt că ea încă se uită la mine. O

iau la goană spre etaj și intru pe ușa de la camera indicată, apoi încremenesc. O duhoare insuportabilă

mă izbește şi casca declanșează automat o mască de oxigen. Intru şi văd numai doi copii și o femeie

cu un păr de un negru intens, care stă cu spatele la mine.

-Tu nu ești ca ei! Salvează-ne! Nu îți stă în fire să ucizi! Te rugăm! Eliberează-ne! Se aude

glasul rugător al fetiţei care nu pare să aibă mai mult de 12 ani. Eu sunt Rebeka, el e Martin şi ea e

Maddie.

La auzirea acestui nume mi se face pielea de găină. Femeia se întoarce și … în lacrimi fug

spre ea. Și ea începe să plângă şi mă strânge în brațe cu o putere pe care nu credeam că o are.

-O ,Teddy! Am crezut că nu o să te mai văd! Ce faci aici? Cum ai ajuns aici? Ce e cu

costumul acesta? Nu îmi spune că Imerla deja ţi-a spălat creierul?

297

-Nu! Dacă chiar era așa, în loc să te iau în brațe ți-aș fi înfipt seringă cu otravă fix în inimă. Și

începem să râdem amândouă, cu lacrimi în ochi. Stai, tu de unde o știi pe Imerla? Ea te-a răpit.

Trebuie să plecăm de aici imediat!

-Asta am încercat şi eu să spun, zice răutăcios Rebeka.

-De fapt, Imerla este sora mea.

- Ce?! Mă uit la ea şocată. Soră?! Ce vrei să zici prin soră?

-Ar fi trebuit să-ți fi spus mai demult. Eu nu sunt de aici. Nimeni din această zonă nu este. Nu

ai observat că nu îmbătrânesc? Ei bine, eu și încă alţi 50 de galoponiezi am ajuns pe Terra în urmă cu

câțiva zeci de ani. 60, 70? Nu mai țin minte. Lucru ironic ținând cont că avem o memorie foarte bună.

Planeta noastră, Galeoponia, ce se află în cealaltă parte a Sistemului Solar era în pericol. Toate

sursele de apă au secat, iar o mare parte a populației a murit. Rămâne cu privirea fixată spre fereastră.

-Hei! zic blând, luând-o de mână. Nu e nevoie să îmi povestești. Vreau doar să știu ce vrea

Imerla de la mine. A zis că mă joc cu soarta întregii planete. Ce înseamnă asta?

-Ah...da. O specie hibridă de insectă numită Crotaspyoonus Venomus a ajuns pe planeta

noastră, prin intermediul unor meteoriți veniți din spaţiu. Se pare că insectele erau înghețate, iar când

au ajuns pe planetă s-au topit și și-au reluat activitatea. Din nefericire pentru noi, ele sunt foarte

veninoase și se pare că se răspândesc foarte rapid, ucigând deja jumătate din populație. Acum 17 ani

am descoperit un antidot pentru otravă, dar din păcate, de doi ani nu își mai face efectul, iar eu am

fost nevoită să revin la laborator. De asta am plecat şi ai rămas cu Nana.

-Vine cineva!! Liniște! E Azorg! ne șoptește Rebeka.

Mama mă împinge și se întoarce spre geam. Rebeka şi Martin iau revistele şi se așează pe

podea. Cu un zgomot puternic, Comandantul intră în încăpere.

-Ei? Ce fac? Ai ceva de comentat în privința lor? mă întreabă Azorg cu ochii reci ca gheața.

Par prietenoși, dar nu sunt. Au nesocotit poruncile Primului.

-Alea sunt legi, Azorg? El ți-a ucis familia şi tot ce era bun în tine. Eu sunt aici pentru că nu

am fost de acord cu așa ceva.

-Exact. Și uite unde e Imerla. O caută pe fata cu antidotul. Fata ta! Atâta timp ai ştiut ca ea are

antidotul și nu ai spus nimic. Gândește-te la Lorac si Xerion. Dragii tăi părinți care ar fi putut fi în

viață dacă ne dădeai antidotul la timp. Dar tu, nu. Iubitoarea şi perfecta Mădălina nu se gândește

decât la ea! Daca nu erai tu...

298

Se apropie în pași repezi spre mama şi premeditez ce avea să se întâmple. Scoate un cuțit de

la brâu, dar prea târziu. Seringa cu leandru şi cucută se afla deja înfiptă în gâtul lui. Nu apucă să mai

zică ceva şi cade la pământ. Pielea i se face kaki, iar din locul unde a fost înțepat îi iese un lichid

galben. Mama mă ia de mână şi o luăm la fugă. Copiii sunt în spatele nostru. O sirenă puternică se

aude, iar Imerla apare de după colț. Acum semănă leit cu mama. Mă întorc și Martin nu mai este în

spatele nostru, iar Rebeka îmi face cu ochiul.

-Tu! I-am spus lui Azorg să se ocupe de tine, dar mereu e mai bine să îți înfrunți singură

dușmanii, nu? zice rânjind . Ahh... acel rânjet.

-Imerla, de câte ori trebuie să îmi cer scuze? Nu este vina mea pentru ce s-a întâmplat.

-Ce s-a întâmplat? am întrebat eu. Un moment mai prost nici că puteam alege.

-Tu! Tu! Am știut că era ceva în neregulă cu tine, puștiule! Sau mai bine zis, Veronica. Iar îmi

spune numele cu accentul acela. Mama ta dragă nu ți-a povestit nimic se pare. Halal mamă!

-Ce s-a întâmplat cu Märkus nu este vina mea! Este a ta! Nu eu i-am dat antidotul.

-Nu, dar tu l-ai adus pe navă! îi răspunde cu răceală Imerla.

-Și eu am fost cea care a zis că nu e gata și că nu trebuie administrat. Nu mai da vina pe mine

pentru greșelile tale.

De data asta ea nu mai răspunde și începe să plângă. Lacrimile ei sunt de un azur intens, care

ies în evidență datorită ochilor galbeni. Mama o ia în brațe și încep amândouă să plângă.

-Îmi pare rău! Se pare că Primul m-a mințit, zice cu azur prin gene. El! El este vinovat!!

strigă, devenind roșie ca macul de furie.

-Dar eu ce treabă am cu toate astea? Cum v-aș fi putut eu ajuta? întreb.

-Tu eşti imună. Am testat pe tine mai mereu, prin intermediul alimentelor, otravă de insectă și

se pare că eşti imună, dar numai Azorg știe. L-am convins până acum să nu spună nimănui… Tu eşti

secretul adevăratului antidot.

-Păiii....zic, coborând privirea. Nu va mai fi nevoie. Este... ămm ... știi tu... ămmm… nu mai

este… ămm… în viață. Acum aştept o reacție nervoasă, dar nu se întâmplă nimic.

Deodată se aude o bubuitură. Rebeka iese împreună cu Martin de după colț şi ține în mână o

pușcă cu un lichid verde, iar imaginea Comandantului îmi revine în minte.

-Lasă-i în pace! Sau vei deveni îngrășământ pentru flori.

-Stai! strigă mama, sărind în fața Imerlei. Acum e de partea noastră. Ne poate ajuta să scăpăm

de Prim și să ne reîncepem viețile aici, pe Terra.

299

-Da, e adevărat. Știu unde este şi știu ce are de gând să facă, răspunde ea.

-Avem încredere în tine, Maddie. Dacă asta spui tu, te credem. Aici intervenim noi,răspunde

Martin. Mai bine am merge într-o cameră mai izolată.

Nici nu termină bine propoziția că începe să fugă. Îl urmăm și ajungem într-un hol, la capătul

căruia se afla un ascensor.

-Poftim! și Rebeka ne dă o sticluță cu o substanță roșiatică. „Antidotul" zice ea făcându-ne cu

ochiul. Imerla se poate duce la Prim cu pretextul că a găsit ceea ce căuta. Eu, Martin şi Veronica ne

ocupăm de secunzii lui, Tiberius si Iablo.

-Și? Cu ce ne-ar ajuta dacă i-ar administra antidotul? întreb eu.

-Nimeni nu știe, dar în realitate toată populația de pe planeta noastră este deja moartă. De mai

bine de jumătate de an chiar. El este cel care are nevoie de antidot deoarece el este bolnav. Avea de

gând să-i ia pe cei doi secunzi, pe Comandant şi pe Imerla cu el pe o altă planetă sigură şi pe restul să

ne părăsească aici.

-Nu mai înțeleg. De ce ar minți? El a spus că va duce antidotul și va salva planeta noastră,

răspunde Imerla. Am vorbit cu cei de acasă chiar ieri seară. Dar acum înţeleg că nu a fost decât o

iluzie, creată de planul diabolic urzit de Primul.

-Noi am aflat adevărul acum câteva săptămâni. Cât timp am ajutat cu plantarea legumelor în

seră i-am auzit pe secunzi vorbind. Ziceau că starea de sănătate a Primului se agrava și că trebuie să i

se administreze cât de repede antidotul pentru a putea supravieţui. Imerla smulge antidotul din mâna

fetei și, împreună cu mama, pleacă spre clădirea Primului.

-Stai! strig eu din urmă. Poftim telefonul. Este posibil să ai nevoie de codurile din el.

Împreună cu cei doi copii o iau la fugă spre nava subterană unde cei doi secunzi așteptau.

Luăm ascensorul și ajungem la o construcție uriașă din metal. Fix lângă panoul de control cei doi

stăteau discutând despre anumite poze dintr-un ziar. Rebeka e bună la mașinării și de asta se strecoară

prin spate pentru a opri tot ce este în funcțiune. Eu voi crea o diversiune, iar Martin îi va doborî cu

siropul de cucută. Se pare că planul mergea ca pe roate până când observ un om înalt, masiv, chel şi

cu ochii negri de abanos. Este Primul. Trebuie să fie. Are pete verzui pe față și buzele îi sunt vinete.

Încearcă să iasă din nava care tocmai se închise. Le strig Rebekăi şi lui Martin să fugă să le cheme pe

cele două surori.

-Iablo! Tiberius! zice izbindu-se în uşa blocată. Se agravează! Unde e Imerla!? strigă el cu o

voce ciudat de subțire .

300

Uitându-mă la ușă îmi dau seama că nu va mai rezista. Iablo si Tiberius sunt deja doborâți.

-Aici sunt! strigă Imerla, întrând pe ușă. Îl vede și ştie ce se întâmplă. Mă cheamă la ea şi îmi

spune: e în faza finală. Ușa nu va mai rezista, dar la cum arată, nici el. Se pare că mititeii ăia doi au

dat drumul prizonierilor şi au resetat calculatoarele, astfel toți militarii și soldații uitând ce au făcut în

ultimele luni sau ani. Sunt niște genii, afirmă ea cu o privire mândră către Rebeka și Martin, care se

ascundeau după un stâlp. Nu mai e nimeni. Mama ta s-a dus deja sa ceară închiderea bazei militare și

ne vom vedea cu ea în 10 minute la mașină.

-Wow. Deci, s-a terminat? Veți rămâne aici? Ce se va întâmpla cu copii?

-Eu îi voi adopta și vom sta cu voi, împreună, ca o familie pe care nu am avut-o niciodată,

zice ea. Întorcând capul spre navă, rămâne cu gura căscată.

Corpul Primului a fost doborât de o săgeată otrăvită și începe să se înnegrească. Martin iese

de după stâlp și îmi face cu mâna. Imerla mă trimite la mașina și se duce să îşi pună o mască pentru a

duce undeva corpurile extratereştrilor. Noi trei plecăm spre mașină și acolo o așteptăm pe Imerla.

Plecăm apoi spre casă toţi cinci. Când ajungem, soarele era deja apus și, în mod neaşteptat, Nana era

în sufragerie uitându-se la un concurs de dans.

-Era şi timpul! Am făcut fursecuri. Știu că sunt favoritele tale, Teddy. Văd că aveți prieteni

noi, dar din fericire am făcut destule. Cei de la azil nu mă lăsau să le fac și a trebuit să plec. Cred că o

să le fie dor de mine. Unde vor găsi așa concurență la șah?

Sar la gâtul bunicii și ea mă strânge ușor și îmi spune la ureche cât de dor i-a fost de mine și

cât de mult mă iubește. Boala nu era deloc gravă și nimic anormal pentru vârsta ei. I-am spus cât de

mult o iubesc, i-am povestit unde am fost și ce am făcut în ultima vreme și că am găsit-o pe sora

geamănă a mamei (mama a fost adoptată) și chiar a dat crezare acestui lucru. Apoi vine mama urmată

de cei doi copii. La urmă, îşi face apariţia și Imerla care, cu ochii plini de lacrimi, spune:

-Acum suntem o mare familie fericită!

Liniște. Liniște pretutindeni; noțiunea timpului se pierdea prima.

Când Haikor l-a vizitat pe baronul Dyakargan Von Andromedae pentru a cumpăra planeta Pământ de

la acesta, nu se așteptase ca prețul să fie într-atât de exacerbat:

- Cum?! Paisprezece mii de dolari-lumină?! Răcni tânărul, după care însă, văzând că baronul nu avea

de gând să mai lase din sumă, se așeză pe scaunul din plasmă cu privirea pierdută și o expresie

depresivă pe chip.

301

- Sunt de părere că o planetă precum Terra este neprețuită, spuse Von Andromedae și își drese vocea,

simțindu-și gâtlejul uscat și dirijându-și una dintre tentaculele dorsale spre o sticlă de băutură din bar.

Haikor rămase tăcut. Baronul dădu un bobârnac dopului sticlei, tentacula aducându-i-o la gură iar

acesta consumând jumătate din conținut.

- Motivul pentru care am scos la vânzare respectiva planetă, continuă el, este că nenorocitul de

Pakaranell cu ăia de la TransSolaris mi-au impus interdicție pe sectorul acela. Auzi! Mie, interdicție,

eu care am donat TransSolarisului mai mult decât profitul lor pe un deceniu.

- Nu am banii ăștia, domnule… Îmi doresc foarte mult planeta, nu există vreo cale prin care aș putea

să compensez lipsa de fonduri?

Baronul surâse și suspină.

- De ce ți-o dorești? Întrebă el.

- Păi… Începu tânărul, însă se opri. Ce-i putea spune?

Pământul era diferit. De când aflase despre el, Haikor îl studiase în profunzime, cât putea fără să se

afle efectiv acolo, iar dorința sa de a-l avea sub stăpânire crescuse constant. Văzând că tânărul nu

continua, baronul spuse:

- Bine, dacă nu dorești să împărtășești motivul, atunci, te rog, fă-mi o favoare și spune-mi cât de

departe vrei să mergi pentru a obține planeta.

Avea un rânjet bine ascuns însă totuși sesizabil. Haikor se încruntă.

- Nu înțeleg, zise el.

- Metode, căi și modalități există pentru orice, atâta timp cât există minți dispuse să le urmeze. Terra

are un satelit natural; știai?

- Da, Luna, răspunse Haikor nesigur. Ce-i cu asta?

Baronul stătu puțin pe gânduri după care răspunse:

- Ți-o dau în grija ta timp de doisprezece secole. O vei ține departe de agenți imperiali, de

TransSolaris și de oricine ar vrea să o cumpere. După ce timpul s-a scurs, Pământul este al tău. Dacă

părăsești Luna înainte de termen, înțelegerea cade de la sine.

Liniște pretutindeni.

Discuția nu era decât o amintire distantă și încețoșată pentru Haikor, care îi zburase prin minte

întâmplător cât acesta se plimba alene pe câmpiile de praf albicioase, lăsând urme de pași care

rămâneau veșnic acolo. Se afla pe Lună de un an și jumătate… Sau trecuseră deja doi? Ținuse cândva

evidența, însă renunțase pentru că avusese impresia că timpul trecea mai încet dacă îl înregistra. Avea

302

dreptate în acea privință, își spuse el în gând, urmărind cu privirea marginea craterului din apropiere

și oprindu-se din mers.

- Mă omoară liniștea asta, zise el și ascultă ciulind urechile. Nici măcar singur nu putea să vorbească,

căci nu exista o atmosferă în care să se propage sunetul, vorbele lui rămânând doar mișcări ciudate

ale gurii. Tânărul însă continuă retoric:

- Cum aș putea să fac zgomot?

Pe scurt, nu putea. Autosugestia cum că se obișnuise cu acea liniște infernală îl slăbea groaznic de

mult, dar trebuia să o păstreze în minte ca o flacără slabă în beznă.

Cerul veșnic negru îl copleșea cu greutatea lui, accentuând sentimentul sufocant, tânărul privindu-l

des parcă căutând o portiță deschisă, o spărtură. Erau multe, dar prea mici și prea îndepărtate. Din

când în când, în negura spațiului rece și singuratic, Pământul răsărea ca o amintire redescoperită, ca o

garanție că tortura nu va dura la infinit și că frumusețea aceea de planetă avea să fie următoarea

oprire a tânărului. Aceasta era cel puțin impresia lui, căci în realitate Pământul nu răsărea ci tânărul

era cel care îl dezvăluia pe măsură ce străbătea pustietatea. Se oprea și îl admira îndelungat, un foc

lăuntric motivându-l să-și îndeplinească misiunea și să nu renunțe chiar dacă mai avea o mie de ani

de petrecut pe Lună. Dacă dăduse mâna cu baronul o făcuse pentru un câștig net, își spuse el zâmbind

malițios. Ce fraier! Să dai Pământul unui străin cu câteva mii de ani mai tânăr ca tine pentru puțin

serviciu de pază pe un asteroid mai mare!

În acel moment, tânărul, măturând îngândurat cu pantoful prin praful care aluneca încet înapoi, dădu

cu ochii de o piatră oarecare pe care o recunoscu. Rămase la fel de imobil ca și piatra, simțind cum

un frig înțepător îi cuprinse ființa. Realiză că mai trecuse pe-acolo și din acel moment totul se

schimbă.

Luna era a lui. Nu dăduse importanță acestui fapt până atunci dar Luna îi aparținea; avea să facă din

ea un loc demn de atâtea secole de viață, avea să-și pună pelerina gri și să se autoproclameze rege…

Un secol mai târziu

O piatră. Două pietre.

- Ce? Făcu domnul H. și își plesni ceafa cu palma, ambele sunete auzindu-le numai el. De ce sunt

două pietre aici?

- Poate nu am numărat bine, continuă el și reluă numărătoarea:

- Unu, doi. Poftim, am numărat bine.

303

- Te uiți urât la o piatră. Dacă te vede cineva va zice că ești nebun, se avertiză el pe sine însuși și privi

cu ochi holbați în jur. Nu-l vedea nimeni. Optim.

- Dacă mă întreabă cineva de cât timp sunt aici, începu el ca în fața unei audiențe, le spun un singur

lucru: Faptul că timpul este inexistent și tot ce există este un dinamism universal urmărit de toate

ființele, cuantificat și raportat la gravitația celui mai apropiat corp ceresc; asta este timpul.

Luna rămânea mută și pustie. Domnul H. petrecea majoritatea timpului cu ochii închiși, într-o lume

imaginară, respectiv viziunea lui a Pământului: Câmpii aurii sub cer albastru, o briză proaspătă, apă

lichidă prăvălindu-se în torente de pe munți înalți, ființe sculptate de timp și genetică. Perfecțiune

naturală. Luna era și ea perfectă în felul ei, își spuse tânărul deschizând ochii și oftând dezamăgit.

- Blestemat să fii, Dyakargan! Urlă el, după care închise ochii la loc.

În acea secundă îi veni o idee.

- La ce bun am o lume a mea dacă nu încerc să o aduc la realitate? Dealtfel, ce este realitatea? O

interpretare subiectivă a evenimentelor și circumstanțelor, raportată la inteligența ființei care le

trăiește și limitată la un nivel ridicat de conștiință de sine. O piatră, două pietre; cât de naiv am fost!

Pot pur și simplu să mă conving că acolo se află o singură piatră.

Acela era primul pas. A te convinge că ceva nu există. Mai întâi cu pietrele, apoi cu cerul negru și

necruțător pe care însă puterea persuasivă a tânărului nu îl putu învinge, acesta urmărind în

continuare suprafața ca o lampă deasupra unui acvariu. O lampă cu lumină neagră.

- Nu exiști, spuse el holbându-se la a doua piatră și pipăind-o din când în când. Piatra însă nu părea să

se supună convingerii domnului H.

- Asta este o luptă a minții, piatră, spuse el. Ești un nimic din punct de vedere al inteligenței pe lângă

mine, așa că supune-te.

Acestea fiind spuse, piatra fusese instigată la duel. Domnul H. se uită iar în jur pentru a verifica dacă

era singur. Nu-și putea permite ca viziunea lui să fie demolată de vreun agent imperial sau un

afacerist. Pe Lună însă nu venise nimeni de când domnul H. devenise stăpânul ei.

- Piatră, din cauza ta mi-am uitat numele… Spuse el oftând și lăsându-se să cadă încet în praf.

Al doilea pas era a te convinge că în locul a ceva există altceva,

Iar al treilea pas era a te convinge că în locul nimicului există ceva.

Doisprezece secole mai târziu

Lordul deschise ochii. Adormise pe tron. Panicat, acesta atinse aurul tronului și răsuflă ușurat când

simți răcoarea aproape umedă a metalului. Era încă acolo. Ridicându-se greoi, Lordul parcurse sala

304

uriașă și ieși afară, aplecat de spate, pelerina gri fluturând ușor în urma lui. Străzile de cristal sclipeau

mai intens decât înainte, remarcă bătrânul și zâmbi, privind zidurile înalte și respirând adânc. Din

depărtare, o melodie suavă îl hipnotiza.

Ziua aceea era una specială. Simțea acest lucru. Ceva extraordinar avea să se întâmple. Pierdut în

piața colosală a mărețului său regat, Lordul pocni din degete; ca din nimic, în jurul său se materializă

o mulțime de oameni și alte ființe. Bătrânul se urcă pe podiumul în formă de semilună din capătul

pieței, iar vocea lui puternică se făcu auzită:

- Dragi cetățeni ai prea-frumoasei noastre Luni, aș dori să fac un anunț.

Mulțimea făcu liniște, adunându-se în jurul podiumului. Figurile lor erau inexpresive însă atente.

- Astăzi este o zi fără precedent, continuă Lordul zâmbind. Astăzi am dormit, m-am trezit, iar regatul

nostru extraordinar a rămas neclintit.

Mulțimea aplaudă. Bătrânul făcu o plecăciune, după care râse obraznic și spuse:

- Acesta însă nu a fost anunțul adevărat, cel pe care îl așteptați cu toții. Luna mai are un test de

parcurs, cel mai greu dintre toate, pentru a atinge gradul de independență pe care cu toții îl vrem cu

ardoare.

Lordul făcu o pauză, după care continuă:

- Astăzi… Vom avea un vizitator.

În acel moment, mulțimea afișă o reacție la care bătrânul nu se așteptase. Groaza se citea pe chipurile

lor, unii aplaudau fals și se opreau la vederea celorlalți, alții începură să plângă. Lordul fu cuprins de

o furie amestecată cu frică și pocni din nou din degete, piața devenind brusc pustie. Bătrânul prinse

cu coada ochiului un zid din depărtare care tremură și dispăru pentru o secundă, după care reapăru.

Muzica salvă situația, Lordul calmându-se și afișând din nou un zâmbet.

În acel moment, un vuiet ușor se făcu auzit. O navă se ivi din cenușa cerului, apocalipsa însăși, ca și

cum aceasta cobora dintr-un ocean de cerneală și petrol pentru a înghiți întreg regatul. Nava arăta

ciudat, nu se potrivea cu restul, zidurile și piața păreau o pictură pe lângă ea. Lordul presimți

dezastrul; ceva era în neregulă.

Obiectul zburător ateriză lin pe cristalul pieței iar rampa coborî dramatic. Liniște.

Baronul Dyakargan Von Andromedae coborî pe rampă, bătrânul începând să tremure. Străinul se

apropie de el și deschise gura, moment în care Lordul fusese la un pas de a-l izbi cu toată puterea cu

spada pentru a opri apocalipsa.

- Haikor? Întrebă baronul nesigur, văzând că celălalt era agitat.

305

Bătrânul împietri. Regatul său se prăbuși într-o clipă. Straiele sale regești, spada și pelerina trecură în

neființă. Baronul, nava lui și pustietatea albicioasă a Lunii rămaseră singurele realități.

Nu, nu voia. Nu voia să creadă, praful de pe jos îl oripilă… Erau din nou două pietre lângă el. Nici

măcar nu se clintise din locul unde căzuse în praf, cu unsprezece secole în urmă. Se ridicase în

picioare și stătuse acolo timp de o mie de ani, cu privirea în gol, un vis cu ochii deschiși.

- Haikor. Mă auzi?

O lacrimă scăpă pe obrazul bătrânului, acesta bâțâind din picior intrând într-o criză nervoasă în

interior. Fața schimonosită se înroși.

- Haikor, ce ai? Insistă baronul.

- Lordul Haikor! Urlă el în acel moment, baronul tresărind.

- Bine, făcu Dyakargan. Ești supărat, știu, dar ți-ai dovedit capacitatea de a te ține de o înțelegere.

Pentru mine, ești un adevărat afacerist onorabil, cel mai onorabil pe care l-am întâlnit vreodată.

Pământul este al tău pe vecie. Dacă te întrebi de ce ți-am cerut să faci asta, motivul este același pentru

care am primit interdicție de la TransSolaris. Acum îl ai în față pe patronul respectivei companii. Nu

voi uita ajutorul tău niciodată; în prezent sunt cea mai bogată entitate din galaxie.

Lordul Haikor privea în gol.

- Haide, ia nava mea, eu aștept alta. Pleacă, du-te și vezi Pământul cu ochii tăi, adăugă baronul

confuz, neînțelegând atitudinea celuilalt.

Brusc, Lordul dădu cu privirea de cele două pietre și, fără efort, făcu una din ele să dispară ca și cum

nu ar fi existat niciodată. Baronul nu părea să fi sesizat acest lucru, trăia în altă realitate. Bătrânul

ridică privirea, un rânjet spart formându-se pe fața sa. Zidurile începură să apară din nou, înălțate din

nimic. Cristalul se ivi din praf. Spada îi apăru la șold.

- Să plec… Și să las toate astea în urmă? Zise el cu o voce calmă și joasă, obrazul zvâcnindu-i

compulsiv.

- Ce anume, Haikor? Întrebă baronul.

- Cum, nu vezi? Nu vezi zidurile? Nu vezi palatele, străzile, mulțimea care îmi strigă numele? Nu

vezi că sunt Stăpânul Lunii? De ce aș pleca?

În ochii lui Von Andromedae se formă o milă de nedescris. Acesta înțelese ce se întâmplase și realiză

că era responsabil pentru înnebunirea unei persoane, spunând pe cel mai ușor ton de care era capabil:

- Haikor, eu… Îmi pare rău, dar eu nu văd decât praf…

306

VIRUSUL

Păsărin Dumitru Adrian, clasa a IX-a

Colegiul Național “Ecaterina Teodoroiu” Tg-Jiu

Coordonator: profesor Tomulescu Vasilica

Clădirea era pe jumătate prăbușită, doar o ruină, la fel ca toate celelalte din oraș. Totuși, o

parte din ea fusese restaurată. Era acum precum un schelet metalic acoperit cu pereți de sticlă. Peste

intrarea impunătoare tronau, dintr-un material precum un metal foarte albicios, cuvintele „BIROUL

DE CERCETĂRI‖. Tobias nu fusese niciodată înăuntru – ca orice om de rând, de altfel. Când era

mic, tatăl său îi spusese că aici lucrează oamenii ce, într-o zi, vor putea oferi un trai mai bun întregii

lumi. Din păcate, el nu mai avea să prindă acea zi, căci murise. Ani la rând băiatul așteptase

schimbarea despre care el îi vorbise, însă nu se întâmplase niciodată nimic. Oameni îmbrăcați în

costume negre ori în halate albe intrau și ieșeau mereu din clădire, semn că ei chiar lucrau. În fața

clădirii era o statuie în formă de înger ce ținea în mâini un ulcior de apă. Atunci când ploua, din

ulcior începea să curgă apa ce dădea peste. Arăta precum o fântână arteziană. Îngerul era destul de

înspăimântător, căci statuia nu fusese niciodată întreținută. Piatra din care era făcută se înverzise și în

unele locuri se măcinase.

Când se apropie de clădire, își puse gluga în cap și traversă strada. Lipit de un stâlp de pe

marginea drumului era un afiș pe care era poza sa sub care era scris cu majuscule „CĂUTAT‖. Vru

să rupă acel afiș, însă ar fi fost prea suspect, nu putea risca să-l vadă cineva făcând asta. După câțiva

metri o luă la dreapta pe o potecă întunecoasă dintre două clădiri abandonate și lăsate în paragină. Nu

dură mult și dădu de o înfundătură. Pe partea dreapta era o fereastră spartă din care mai rămânsese

acum decât rama de lemn. Intră, prin intermediul acelei ferestre, într-o încăpere spațioasă umplută

doar cu blăni căzute și cărămizi sparte. Era prea întuneric pentru a putea distinge prea bine lucrurile,

însă, privind în jur, văzu câteva uși. Stătu puțin pe gânduri, apoi intră pe ușa din lemn din partea

stângă. Ușa scârțâi zgomotos și, când îi dădu drumul, vântul o trânti cu putere de praguri. Traversă un

hol lung ce avea fel și fel de uși pe toate părțile și trecu prin arcada de la capătul celălalt, dând de o

încăpere micuță în care era doar o masă răsturnată și câteva scaune rupte. În partea dreaptă văzu o ușă

307

masivă cu mânerul aproape la fel de gros precum încheietura mâinii sale. Merse spre ea și o împinse

cu putere, reușind să părăsească încăperea.

Locul în care ajunse, la prima vedere, arăta exact precum o înfundătură dintre clădiri, un loc

unde sunt, de obicei, pubelele de gunoi, ori lucruri nefolositoare. În centru era un foc. Lemnele nu

apucaseră să ardă foarte mult, semn că era proaspăt aprins.

— E cineva? Strigă el, dar nu primi niciun răspuns. Știu că sunteți aici! Nu se poate să nu fie

chiar nimeni, insistă el.

În cele din urmă, de după un zid de cărămidă roșie, ieși o femeie. Avea părul ciufulit și

unsuros, mâinile pătate de tăciune și purta haine murdare și rupte.

— Cine ești? Întrebă ea.

Tobias își dădu gluga jos și rânji ușor. Nu avea cum să nu-l fi recunoscut după chip. Scoase

din buzunar o hârtie mototolită și o întinse, apoi i-o înmână femeii.

— Mi s-a spus că vă voi găsi aici, spuse el. Ciudat loc pentru un grup de fugari, totuși. Nu e

cam aproape de Biroul de Cercetări? Ați putea fi găsiți cu ușurință.

— În primul rând, nu suntem fugari, spuse ea și-i smulse hârtia din mână. Nu ne ascundem de

nimeni, am putea sta chiar lângă Birou. Nu noi suntem cei căutați.

— Totuși, nu o faceți. Vă ascundeți, dar vă ascundeți chiar sub nasul lor, remarcă tânărul. Eu

sunt Tobias, dar cred că mă știți toți, fața mea e pe afișe din întreg orașul, spuse el zărind undeva pe

un perete un astfel de afiș.

Ochii lui erau tăiați de două X-uri desenate cu markerul. Nu-și putu da seama dacă e un semn

bun sau unul rău.

— Eu sunt Marlene. Ce-i cu biletul? Întrebă ea. Cine l-a scris?

— Tatăl meu. Înainte să moară. Era într-un plic, mi-a zis să nu-l deschid până când nu voi

avea cu adevărat nevoie. El m-a trimis aici.

— Și cine a fost tatăl tău?

Pe fața ei se putu observa o oarecare uimire.

— Cred că ți-ai dat deja seama, spuse băiatul. Marlene spui că te cheamă?

Din buzunar scoase o altă hârtie, o fotografie de această dată. Era împăturidă, îndoită de cam

trei sau patru ori. Femeia o desfăcu rapid și rămase cu gura căscată.

— Cine ar fi crezut că fiul lui va ajunge un fugar? Marlene rânji. Vino cu mine, îi spuse și se

întoarse spre peretele din cărămidă.

308

În spatele zidului nu păru să fie nimic în afară de alt zid mult mai înalt, însă, când privi în jos,

văzu un șir de trepte ce părea nesfârșit. Marlene aprinse o lanternă pe care o luă de jos și coborî rapid

treptele, iar Tobias o urmă. Ajunseră într-o încăpere slab luminată de un neon de pe tavan, plină de

fire și cabluri de diferite dimensiuni.

— Dacă e un loc unde un fugar ca tine ar trebui să se ascundă, atunci ăsta e locul, îi spuse ea.

La dreapta e o altă cameră unde găsești tunele subterane către orice loc din oraș, iar drept în față sunt

dormitoare. Nu suntem foarte mulți, nu cum eram înainte. Biroul a avut grijă să rămânem tot mai

puțini, însă nu au găsit ascunzătoarea asta.

— Deci cum de tu și tata vă cunoșteați? Întrebă în cele din urmă Tobias încercând să ignore

privirile puținilor oameni din încăpere ce păreau să se holbeze la el.

— Tatăl tău e cel care ne-a ajutat să supraviețuim. Dacă nu era el, am fi devenit, cel mai

probabil, cobai, șoareci de laborator pentru experimentele Biroului.

Pentru câteva secunde, Tobias nu reuși să înțeleagă. Tatăl său îi spunea mereu că oamenii de

la Birou vor doar să ajute.

— Credeam că tata era un susținător al Biroului, spuse el în cele din urmă.

— Tatăl tău încerca doar să ajute oamenii, iar metodele Biroului nu erau tocmai cele mai

bune. Te-ai întrebat vreodată de ce oamenii se îmbolnăvesc și mor brusc? De ce ferma de la periferia

orașului e singurul loc unde există animale și nimeni nu are voie să meargă acolo exceptându-i pe

fermieri, oamenii de la Birou sau membrii Consiliului?

— Tata mi-a vorbit despre Război. Când eram mic, îmi povestea despre cum era lumea

înainte, despre cum existau mult mai multe specii de animale, cum existau ferme peste tot. Mi-a

vorbit și de cum poluarea excesivă și substanțele toxice folosite în război au adus la apariția unor boli

ce au înjumătățit populația.

— Văd că Jackson ți-a povestit destul de multe. Biroul încearcă să rezolve toate astea. Orașe

întregi au fost șterse de pe fața pământului, s-au folosit unele dintre cele mai puternice bombe de care

dispunea fiecare, au dat drumul diferitor gaze în aer încercând să-și doboare inamicii, au distrus

întreaga natură, inclusiv atmosfera. Biroul încearcă să găsească metode de a vindeca oamenii. Foarte

puțini sunt cei sănătoși, cei ce, dacă nu sunt protejați, riscă să fie infectați.

— Să ne vindece de ce? Și cu ce să fim infectați? Întrebă Tobias părând agitat.

— Când oamenii trăiesc într-un mediu toxic, respirând un aer atât de poluat precum cel pe

care noi toți îl respirăm, sănătatea organismului e pusă în pericol. Au descoperit un virus ce se

309

împrăștie rapid, virusul X2. Biroul încearcă să-i găsească un leac, însă pentru asta au nevoie de cobai

pe care să experimenteze. Ce crezi că s-ar fi întâmplat cu tine dacă erai prins?

Tânărul făcu un pas înapoi. Știa că lumea are probleme grave, foarte grave, însă felul în care

Marlene îi povestea toate astea, cât și tonul ei, îl făceau să creadă că e mult mai mult decât știa el.

— Ai fi ajuns un șoarece de laborator. Dacă ar fi aflat că ești infectat, cu atât mai bine și, dacă

nu, ți-ar fi injectat virusul în sânge ca mai apoi să își poată testa antidoturile, îi explică ea.

— Dar nu înțeleg ceva. Dacă virusul ăsta e atât de răspândit, de ce nimeni nu pare să aibă

vreo reacție la el? Cum știi că ești bolnav?

Marlene îi făcu semn să o urmeze și porni apoi spre o ușă metalică și asemănătoare cu cea

prin care trecuse Tobias când ajunsese aici. Înăuntru era o persoană greu de distins din cauza luminii

slabe.

— El e Tom. A lucrat pentru birou o perioadă, însă, în urma unui accident, a fost infectat cu

virusul X2. Absolut toți membrii biroului sunt sănătoși, iar un angajat infectat ar putea fi un pericol,

explică Marlene.

— Au vrut să mă folosească pe post de cobai, însă am refuzat să cooperez. Dacă tatăl tău nu

mă ajuta să scap, aș fi putut sfârși mort.

— De unde știi că sunt fiul lui? întrebă Tobias.

— Am fost colegi când lucram la Birou, te-am recunoscut imediat cum am dat de primul afiș

cu fața ta, Tobias.

Camera era mică cu aglomerată. Nu erau foarte multe lucruri, decât un birou din lemn. Pe

pereți erau pline rafturi, absotul toate pline cu dosare, cărți și alte hârțoage. Undeva era un dulap înalt

ce părea incorporat în perete având ușile închise cu un lacăt. Tobias se întrebă ce ar fi putut fi acolo.

Încât să necesite un lacăt.

— Tom, spune-i despre virus, insistă Marlene.

— Oamenii pot trăi fără probleme cu virusul X2, asta e tot ce pot spune. E doar o bacterie ce

deteriorează structura genetică și poate determina diverse mutații, însă nimic grav. Biroul nu se teme

că oamenii pot muri din cauza lui, ci de faptul că cei infectați pot fi periculoși, spuse Tom calm și

lent de parcă ar fi fost un profesor ce încerca să se asigure că toți elevii țin pasul cu ceea ce explică el.

— Periculoși? se miră Tobias.

— Da, periculoși. Acum zece ani, un om a supraviețuit unei împușcături direct în inimă. Avea

pielea atât de tare că glonțul nici măcar nu a reușit să o penetreze în totalitate. Bărbatul avea

310

probleme cu mișcarea încheieturilor din cauza pielii prea rigide. O femeie a fost găsită moartă într-un

loc pustiu. Când cadavrul a intrat în stare de putrefacție, iarba din locul ăla a început să se usuce tot

mai mult. Substanțele apărute în urma descompunerii erau atât de toxice încât distrugeau orice astfel

de viețuitoare mai sensibile. Și multe alte cazuri. Tot ce au putut descoperii cercetătorii a fost că toți

aveau în organism Virusul X2.

— Vrei să spui că virusul le dă superputeri? Tobias aproape că începu să râdă.

— Nu, nu superputeri, însă îi face diferiți față de oamenii normali. Bineînțeles, cazurile sunt

rare, însă ar putea deveni tot mai dese.

— Deci virusul trebuie distrus. Biroul face un lucru bun, așa-i? întrebă el încercând să

înțeleagă toate informațiile primite.

Tom surâse.

— Exploatau oamenii până când, în cele din urmă, cedau și mureau. Am găsit dosarele celor

două cazuri de care ți-am spus. Mutațiile lor erau mult mai severe, virusul X2 clar nu putea fi unicul

motiv al unor astfel de anomalii. Uită-te la mine, nu am pielea precum betonul și nici nu distrug toată

vegetația din preajmă dacă mor, spuse Tom. Biroul a catalogat totul ca fiind virusul X2 și, astfel,

orice organism ce e infectat de o bacterie de genul, în viziunea lor, trebuie distrus înainte să infecteze

și alte organisme.

Tobias continuă să pună diverse întrebări, iar Tom avea răspunsurile pentru fiecare dintre ele.

După un timp, tânărul trase cu ochiul la ceasul de la mâna dreaptă. Apusul se apropia, strâzile aveau

să devină, în curând, împânzite de patrule trimise de Birou, ca în fiecare noapte. Oamenii ar fi fost în

stare să omoare până și pentru un colț amărât de pâine, astfel că cineva trebuia să se asigure că totul e

sub control.

— Trebuie să plec, spuse el. Nu se știe cine m-a văzut venind aici, ar putea fi periculos pentru

voi toți dacă rămân.

— Nu te prosti. Tatăl tău ar fi vrut să fi aici, alături de noi. Până la urmă, el te-a trimis aici,

spuse Marlene.

— Am omorât un om. Un polițist. Am făcut-o să salvez un om oarecare, dar credeți că îi va

păsa cuiva? Am făst văzut făcând asta și, de când tot fug, am continuat să fac lucruri oribile pentru a

mă asigura că nimeni nu mă prinde, mărturisi tânărul.

— Ei pun afișe cu aproape oricine care le scapă printre degete. Dacă acel polițist ar fi fost un

om oarecare, nimănui nu i-ar fi păsat că l-ai omorât, încercă Tom să ajute.

311

Într-adevăr, crimele erau ceva obișnuit, însă, fiindcă cel ucis de Tobias fusese un polițist,

fapta sa era gravă. Nimănui nu-i păsa că acel polițist agresase un om, căci, după cum Tom spusese,

Biroului nu-i păsa de oamenii de rând ce abia reușeau să-și ducă viețile printre ruinele orașului.

— Totuși, nu pot rămâne. Pentru un moment vreau să părăsesc orașul, îmi pare rău. O să revin

cândva, voi face ceea ce tatăl meu a vrut să vadă – o lume mai bună, însă nu acum.

— Noi vom fi aici atunci când va fi vremea să te întorci, spuse Tom, pregătiți să ducem

planul lui Jackson la bun sfârsit.

***

Marlene și încă alți câțiva oameni îl ajutară pe Tobias să traverseze unul dintre tunelurile ce

ducea la capătul orașului. Periferia era păzită, n-ar fi putut ieși singur. Când ajunseră, Marlene

deschise ușor trapa tunelului, ascunsă între câteva tufișuri și acoperită cu pământ, și privi în jur.

— Dacă ieși acum și fugi, noi îi putem distrage, spuse ea. Fugi și nu privi înapoi orice s-ar

întâmpla. Nu sunt mulți, le putem face față încât să ai un avans mare. Nu te vor mai prinde, însă ai

grijă, căci, o dată plecat, nu te mai poți întoarce curând. Lumea trebuie să uite de tine, să creadă că ai

murit în pustietate și, când va fi momentul, vei reveni.

Tobias dădu afirmativ din cap și-i mulțumi aproape șoptind pentru tot ajutorul. Ieși prin trapă

și o luă la fugă în direcția opusă orașului și, până ca cineva să apuce să-l vadă, Marlene ieșise deja

alături de ceilalți. Aveau câte un pistol, însă nu se comparau cu armele paznicilor. Din depărtare,

Tobias putu auzi câteva focuri de armă și, mai vag, vocea lui Marlene țipând, însă decise să respecte

ceea ce ea îi spusese: „Fugi și nu privi înapoi orice s-ar întâmpla‖.

312

UMBRA

Ciochină Estera, clasa a XII-a, Colegiul Național ”George Coșbuc” Motru

Coordonator: profesor Giurcă Minodora

Din bezna nopții, pe fereastra întredeschisă, picuri de apă udau podeaua veche. Cu o mișcare

leneșă, fata se ridică din patul ce scârțâi înfundat și închise fereastra. Aruncă o privire fugitivă cărții

deschise și se îndreptă grăbită spre ușă. Merse cu pași ușori pe holul îngust către camera din capăt și

când ajunse în fața ei, o deschise silențios și zăbovi un moment. Femeia scria de zor.

- Când plecăm? întrebă fata privind mâinile mamei sale ce încă nu se opriseră din schițat și

notat. Însă la auzul întrebării, luă pixul de pe foaie un moment, dar imediat își reluă activitatea.

- Chiar mâine. Poți să îți faci bagajele, Amanda.

- Asta înseamnă că o termini, Mer?

Fața sa se lumină și o privi în continuare surprinsă - îi plăcea simplitatea alintului, mai ales că îi

amintea de mare... (în plus, de mică iubise franceza)

Răspunsul întârzie să apară așa că, tiptil, părăsi camera la fel de silențios cum intrase.

Pereții holului se decoloraseră de un timp și pe alocuri se cojiseră. Era o casă veche. Poate așa veche

încât ți-ai putea lesne imagina un sătuc medieval, sau poate renascentist, cu oameni simpli și povești

precum cele shakesapeariene.

Ocoli sprintenă biblioteca nu prea mare, dar care aproape bloca accesul la ușa bucătăriei și camera

mamei, iar apoi intră în camera sa. Odată deschisă ușa, geamurile se trântiră de pereți din cauza

rafalei de afară iar perdeaua a fost aproape smulsă. Se grăbi să închidă încă odată geamurile și păși pe

podeaua umezită de stropii mari și deși. Aruncă o privire în curtea din față și pe drumul de țară din

fața casei bătrânești. Pe chipul ei răsări încet-încet spaima când observă vag o siluetă întunecată

patrulând pe marginea drumului. Un fulger lumină împrejurimile. Amanda, albă la chip. La fel și

necunoscutul. Acesta avea părul alb de o nuanță nuanță blond murdar, ce se revărsa peste urechi.

Purta o pălărie ce îi ținea în frâu șuvițele dezordonate. Privea nerăbdător înspre casa ei.

Brusc, bărbatul vizualiză geamul de la care ea îl urmărea în tăcere. O privea insistent, într-un fel

ciudat. Un zâmbet îi apăru în colțul gurii. Era un zâmbet atât de străin, dar și cunoscut ce o intrigă pe

313

fată. Nicicând Amanda nu mai simțise atâta teamă și familiaritate în același timp. Alergă spre biroul

mic al mamei ei, Meridith, se împiedică de covor și trânti ușa. Tremurând incontrolabil, abia dacă

reuși să articuleze câteva cuvinte...

- Afară... E-ci-cinev-va!

Mer o privi neîncrezătoare și îi zâmbi scurt.

- Amanda, ți-am zis că citești prea multe romane de ficțiune. Cine ar veni la ora asta tocmai

aici?

- Dar e cineva! Dacă nu mă crezi, vino să vezi!

Aceasta o luă pe Mer de mână și trăgând-o după ea, ajunseră în camera răcoroasă și întunecată.

Merseră împreună la fereastra în care stropi mari băteau cu putere în geam de parcă voiau să îl

spargă. Mer analiză priveliștea tulburată de furtună și când privirea i se opri pe o siluetă ce se plimba

neobosită de colo-colo, ea tresări și trase repede draperiile. Își puse mâna dreaptă încet pe frunte în

timp ce se așeza pe patul Amandei ce scârțâi mai sonor ca înainte.

- Reina!

Cu ochii încărcați de spaimă, Mer și fiica ei priviră țintă fereastra la auzul strigătului. Meridith se

ridică de pe pat și se îndreptă spre ușă.

- Merg să îi deschid.

- Nu! Dacă e un psihopat? Nu știi cine e.

- Ba, cred că știu...

Înainte de a mai spune ceva, părăsi camera și în câteva momente Amanda auzi ușa deschizându-se iar

apoi pași apăsați pe pardoseala de pe hol răsunau în întreaga casă. Deschise încet ușa camerei ei și se

strecură afară din cameră. Cu grijă, ajunse la biblioteca exagerat de mare, dar care acum îi ascundea

trupul slăbuț pentru a putea asculta conversația.

- Îți mulțumesc, draga mea, că m-ai primit în casă.

- Oh, nu mai fi așa formal, Danovan, îi spune Mer ușor încruntată și cu voce scăzută.

De ce ai venit?

„Danovan? Ăsta de unde a mai apărut?" gândi Amanda.

- Cea de după bibliotecă e fiica ta? întreabă amuzat misteriosul bărbat.

Mer se întoarsă fulgerător și într-o clipită era lângă bibliotecă.

- Amanda! O domnișoară nu trage cu urechea!

- Cine e el?

314

Cu vocea tremurândă, își întoarse capul spre el și îl privi fix.

- Îl cunoști? De ce a venit aici?

- Mergi în camera ta! O să îți spun mâine dacă am ceva să îți spun.

- Dar mâine plecăm.

La auzul acestor cuvinte, celorlalte două persoane li se schimbă expresia facială. Mer o privi

îngrozita pe Amanda iar Danovan zâmbea larg, dar la fel de ciudat ca atunci când îl văzuse la

fereastră.

- Ah, plecați... Deja?

Mer îl privi încurcată neștiind ce să îi răspundă. Respiră adânc și zise:

- Da, dar nu departe. Acum, Amanda, mergi să dormi, mâine ne trezim devreme.

Posomorâtă, ascultă și merse în camera ei. Meridith rămase cu Danovan pe hol. Tăcerea se

așternu preț de un minut. Într-un final, Danovan o întrebă cu o expresie posomorâtă:

- Când te întorci?

- Acolo? Știi bine că am promis să nu mă întorc. Mai ales cu ea, îi răspunse oftând. Hai în

bucătărie, e acolo o canapea unde poți să dormi.

O urmă lent, fără vlagă. Ocolind biblioteca, ajunseră în bucătărie.

Îi întinse lui Meridith o scrisoare și apoi îi făcu semn să plece.

Fără vreun cuvânt în plus, aceasta plecă și el rămase singur, privind ramurile cireșului de lângă

fereastră. Dar nu își putu închide ochii. În sfârșit o găsise.

***

O briză rece intră în dormitorul Amandei și o determină să ia pătura de pe scaunul de lângă

pat. Zorile se iviseră deja și câteva raze de soare pătrundeau în cameră întrerupând somnul fetei. Se

ridică alene, căscând și deschide ușa cu mișcări lente. Tresări văzând că Danovan era în dreptul ușii

sale dar nu scotea niciun cuvânt.

- S-a întâmplat ceva? întreabă ea puțin panicată.

El pare să nu fie atent, ci mai degrabă fixează cu privirea ceva de la fereastra fetei.

- E ceva acolo? și spunând asta privește și ea la fereastră.

- Cât de mult te pricepi la a ținti obiecte? întreabă el brusc, neluându-și ochii de la fereastră.

- Destul de bine, răspunse Amanda zâmbind. Pot să lovesc păsările din zbor. Dar de ce

întrebați?

- În cazul ăsta, una care stă nu e deloc dificil, nu?

315

Atunci Danovan îi arătă la fereastră o pasăre cu totul neobișnuită. Cu un penaj negru asemeni

corbului, arăta totuși ca o pasăre-paradis. Acest lucru o determină pe Amanda să se îndrepte imediat

spre fereastră pentru a o vedea mai bine, dar Danovan o luă imediat de acolo și îi spuse:

- În niciun caz nu o lăsa să te vadă! Nici pe asta, nici pe alta la fel...

Atunci fata se îndreptă spre noptieră și începu să caute ceva. În cele din urmă scoase o praștie și luă

una din pietrele multicolore pe care le strângea, se poziționă la fereastră și într-o fracțiune de

secundă, pasărea zăcea rănită lângă stejarul din curtea Amandei. Cu un zâmbet victorios, fata îi dă

praștia lui Danovan, apoi ia cutia cu pietre și le aruncă peste pasăre, aceasta nu mai mișca.

Ies amândoi din casă și merg să verifice starea înaripatei.

- O fi murit? întreabă ea.

Danovan se pune în genunchi și pune două degete pe capul păsării și vede că sângerează. În acest

timp, Amanda își strângea pietrele. Ridică o piatră cu tentă albastră, dar pătată cu sânge.

- Asta cred că a lovit-o destul de rău...

- Amanda!

Fata privește în spate și o vede pe Mer stând cu un teanc de cărți și lângă ea, o cutie cu eprubete,

pahare gradate și alte instrumente folosite la chimie, alături de niște substanțe în flacoane de 250 de

mililitri. Amanda nu le mai văzuse înainte și nu își dădea seama de unde au apărut.

- Vino să mă ajuți să le car la mașină! îi spuse mama ei.

Ea ascultă repede și, luând cutia în brațe, merse la mașină.

- De unde sunt toate astea? o întrebă Amanda pe Mer.

- Le am de mult timp.

- Apropo, ai terminat romanul? Îl publici?

- Acum nu mai pot...

- De ce?

Însă Mer nu îi răspunse.

- Scumpo, am schimbat destinația... Nu mai mergem la bunica.

- Dar unde, Mer? Și de ce așa brusc?

- O să vezi... Sigur îți va plăcea locul.

- Și vine și el? spuse Amanda aruncând o privire lui Danovan.

- Da. Acum ia-ți bagajul!

Amanda plecă repede în casă iar Mer veni lângă Danovan privind amândoi pasărea.

316

- Sunt multe acum, nu, domnule Danovan Semenov.

- Așa se pare... O luăm cu noi la centru, doamnă Meridith Olsen.

- Cu siguranță.

Își puseră toate bagajele în portbagaj și urcară în mașină. În timp ce Mer conducea, Amanda

juca un joc de pe un telefon destul de vechi, iar Danovan scria de zor pe o hârtie destul de șifonată pe

care o ținuse în buzunarul de la haină. Amanda oftă brusc și puse telefonul într-o plasă de lângă

picioarele ei.

- Când ajungem?

- Într-o jumătate de oră suntem acolo.

Danovan, pe bancheta din spate, doar ce terminase de scris și deschise puțin cutia pe care o ținea.

Pasărea era sigur moartă, dar el nu înțelegea de ce se simte ca atunci când era urmărit de ei. Oare le-

au îmbunătățit? Oare acum pot transmite și moarte? Întrebările păreau că îl copleșesc așa că puse

capacul la loc și privi neclintit în față.

Mer parcă mașina lângă o pădure și coborî din mașină în același timp cu Danovan, iar Amanda

rămase în mașină.

- Aici e, nu-i așa?

- Da, doamnă Olsen...

Mer o chemă și pe fiica ei și porniră pe lângă pădure toți trei. Peste două minute Danovan se aplecă și

deschise o ușă de lemn din pământ. Coborâră pe scară și în fața lor era o ușă de oțel. Danovan scoase

un card, îl introduse într-o crăpătură a ușii și se deschise instantaneu. Mer și Danovan înaintară

grăbiți dar Amanda mergea încet privind în orice colțișor. Culoarul era necirculat așa că își permise

să se oprească la orice lucrul ce îl considera interesant. Fără să își dea seama, se îndepărtă de mama ei

și intră într-un laborator. Se apropie de un raft și luă un recipient destul de voluminos. Recipientul era

opac și nu îți puteai da seama ce conține dar avea

o etichetă :„Veveriță"

Deschise recipientul și când văzu veverița despicată cu inima și creierul lângă corp, încremeni.

- Tu trebuie să fii fiica cercetătorului Olsen! Mă bucur că s-a întors.

Bărbatul se îndreptă spre ea și îi zâmbi binevoitor.

- Eu sunt Edward Berg! E o plăcere să vă întâlnesc în sfârșit, domnișoară Amanda.

….

317

ROBOÎNCĂLZITORUL SAU

PATUL ÎNCĂLZIT CU COMANDĂ VOCALĂ INTEGRATĂ

Radu Nicușor Mihăiță, clasa a XII-a

Colegiul Național “Victor Babeș”, București

Coordonator: profesor Ștefureac Crina

Totul se întâmpla într-o zi foarte rece de ianuarie, la puțin timp de la trecerea dintre ani, după

petrecerea de Revelion. Mă aflam pe o stradă din apropierea locuinței mele, în cartier cum zicem noi,

când, deodată un viscol puternic, specific perioadei, m-a lovit din plin și mi-a pătruns în tot corpul. În

pofida gecii groase și grele cu care mă chinuiam să înaintez prin troienele proaspete de zăpadă și în

speranța că înving gerul de afară, nu am reușit să mă încălzesc. Fiecare părticică din corpul meu

înghețase. Cu ultimele resurse de energie m-am grăbit spre casă iar când am intrat, am simțit căldura

din interior. Nu a fost însă suficient să-mi redea starea de confort termic așa că am fugit cât am putut

de repede în pat și m-am învelit cu cea mai groasă pătură pe care o aveam. Stând în pat, învelit până

la gât, parcă nu reușeam să obțin acea stare de bine. Orice făceam, mi-era frig! Orice făceam, nu

reușeam să mă încălzesc, când, de-odată, ―m-a lovit‖ o idee ―briliantă‖ care avea să schimbe totul!

De curând luasem permisul de conducere și mașina pe care o conduceam și o conduc și acum este un

volkswagen (una din cele mai bune mărci de mașini nemțesti) cam cu toate opțiunile oferite. Cea mai

specială opțiune, de la care nu-mi puteam lua gândul, mai ales acum, având în vedere starea aproape

hipotermică în care mă aflam, a fost încălzirea în scaune. Stau și mă gândesc la principiul de

funcționare al acesteia și, în mintea mea, fără prea multe calcule inginerești, deja patentam încălzirea

în pat. Deja am început să caut pe internet circuite, schițe. Tot felul de idei îmi treceau prin minte!

Însăși această activitate mă încălzea deja! Răsărise în creierul meu un ―afectron‖, o particulă a

energiei psihice, o forță care se aflase mult timp în așteptare. Da, un ―afectron‖, așa cum o numea

Dănuț Ungureanu în ―Ultimul mesaj e veșnicia‖, în capitolul Alte țărmuri, publicată în 2009.

Dar să revin! Se pare că la mașină, încălzirea în scaune se bazează pe un circuit electric destul

318

de simplu, cu un termostat. Mă gândeam să aplic această instalație și pentru paturi, să constuiesc un

sistem de încălzire restrâns la suprafața pe care dormim. Ar fi fost foarte util, comod, relaxant pentru

nopțile geroase și, în plus, nu mai era necesar să consum energie pentru a aduce la temperatura

optimă tot aerul din cameră sau din casă. Deja îmi faceam în minte niste calcule: cam cât m-ar costa

toată această nebunie și ajung la concluzia că ar merita. Comand deci de pe internet un kit pentru

încălzire în scaune, din cele folosite la mașină. Acesta avea însă o mică problemă, pe care nu o

prevăzusem de la început: un singur kit nu acoperea o foarte mare parte din pat, iar puterea de

încălzire era mică pentru grosimea saltelei. Am vorbit atunci cu un amic de-al tatălui meu, care are

mai multe cunoștințe în domeniul electronicii și s-a decis să mă ajute întrucât i s-a părut ideea că este

inedită. Am achiziționat două kit-uri pentru încălzire în scaune, pe care el le-a unit din punct de

vedere electric și le-am montat decupând salteaua cam pe la 1/3 din grosime. Astfel, le-am montat

cam la aceeiași adâncime ca în scaunul de mașină ca să obțin cam același efect de încălzire. Totul

prindea deja contur. Singura problemă care părea să fie, era alimentarea cu curent electric. Ca să nu

avem parte de vreo surpriză, să nu facă scurtcircuit și să se aprindă ceva, amicul tatălui meu a

cumpărat separat un acumulator mic, pentru acest circuit, reîncărcabil la priza de 220 V, cu o

capacitate de 100 000 de mili-Amperi-oră sau mAh (milliampere hour). Bine ales! Îmi încălzea patul

cam în jur de o săptămână, fără reîncărcare.

Parametri acumulatorului folosit sunt: alimentare la 220 V, consum 200W, dimensiuni totale:

200x200 mm, suprafață adezivă, termistor și cablu pentru alimentare inclus. Acesta era pachetul

parțial care avea să aducă bucurie oamenilor în iernile geroase, când dezvelirea poate fi frecventă și

neintenționată.

Pe lângă mecanismele instalate de mine, m-am gândit că va trebui să mai montez panouri din

piatră de marmură ce vor avea rolul lor în ducerea la bun sfârșit a invenției mele, adică să realizez un

―termofuzor‖ sau un sistem care să difuzeze căldura uniform prin toată salteaua. Panourile sunt

realizate din piatră de marmură naturală. Cablurile de încălzire pot fi montate în partea din spate a

panoului. Nivelurile ridicate de acumulare a căldurii în panourile de marmură asigură o sursă

deosebit de eficientă din punct de vedere al radiației energetice. De asemenea, datorită combinației de

izolare suplimentară din spate, se realizează și termostatarea. Panourile de marmură au un randament

foarte ridicat privind energia termică utilă și produc ―provaluri‖ de căldură prin radiații în infraroșu,

cu o gamă de radiații pe distanță de aproximativ un metru. Am protejat panourile împotriva

supraîncălzirii fiind controlate termostatic.

319

Însă, mai aveam o idee sau mai bine zis un obstacol care trebuia rezolvat pentru ca totul să fie

cât mai comod, mai funcțional: instalarea unei comenzi vocale, adică un robot vorbitor, a unui robot

care să facă posibilă încălzirea patului doar printr-o afirmație a proprietarului sau pe scurt un

―robovox‖. Căutarea nu a durat mult. Am găsit deja ―soluția‖. Auzisem despre ―Siri‖, un manager

personal, controlat exclusiv prin intermediul comenzilor vocale. Spre deosebire de software-ul

tradițional de recunoaştere a vocii, care mizează de regulă pe comenzi predefinite de utilizator, ―Siri‖

are calitatea de a recunoaşte vorbirea naturală a omului și de a răspunde, într-un fel sau altul, la

aproape orice întrebare. Practic, cu ―Siri‖ poți vorbi la fel cum vorbești cu orice altă persoană. Și nu

te învăluie cu răspuns ambiguu, nu te minte, nu amână răspunsul. Pentru a activa această funcție,

trebuie doar să rostești cuvintele "Hey Siri" și vei fi surprins de o tehnologie nemaîntâlnită,

revoluționară. Poți să folosești aplicația ―Scurtături‖ pentru a crea scurtături personalizate, care

combină mai mulți pași efectuați în mai multe aplicații. Pur și simplu spui „Hey Siri‖ și apoi rostești

expresia personală pe care ai creat-o pentru scurtătură. Ușor-ușor, lucrurile pe care le vedeam în urmă

cu câțiva ani doar în filmele SF încep să prindă contur și în viața reală iar ―Siri‖ este numai un simplu

exemplu din progresele nanotehnologiei secolului XXI. M-a uimit și l-am folosit. Am încorporat în

sistemul de încălzire ajutorul vocal ―Siri‖, luat dintr-un dispozitiv Apple, de pe un telefon mai vechi

și apoi, prin câteva circuite am realizat micul meu ―proiect‖. ―Siri‖ avea ca piesă principală un

―anitron‖, un înlocuitor al tranzistorului, botezat așa pentru prima dată de Camil Baciu, în SF-ul

―Revolta creierilor‖, după numele soției lui, Anne. Speram ca invenția mea să folosească tuturor, să

creeze confort, să schimbe întreaga lume, nu doar pe a noastră ci și pe a ―acoptaponilor‖! Vă întrebați

ce este un ―acoptapon‖? Este o ființă, o creatură fantastică care apare în SF-ul ―Dincolo de zidul de

neon‖ a lui Vladimir Colin, o denumire din SF-ul românesc. Cu somnul pe care l-am avut de atunci

în patul încălzit cu comandă vocală integrată mă simțeam de parcă eram într-un ―astrohotel‖, adică

un hotel cosmic, sau într-un ―astropat‖, adică un pat de pe altă planetă unde, datorită tehnologiilor

avansate, nu simți frigul de afară.

Împreună cu patul meu încălzit prin comandă vocală integrată, parcă eram un ―biot‖, un tip

sau gen de organism cibernetic, care, parcă, aparținea unei clase superioare de ciborgi care avea un

―biotelex‖ (un sistem de înregistrare), un ―cibeocreier‖, care înregistra vocea omului și care reacționa

la conținutul transmis. Parcă mă urcasem într-un ―cronotron‖, într-o mașină a timpului care mă ducea

spre viitor. Creasem o uzină generatoare de căldură la comanda mea vocală. Puțin îmi mai trebuia să

mă consider un ―mecanoid‖, adică un robot cu aspect uman. ―Roboîncălzitorul‖ meu funcționa! Între

320

timp doream să realizez mai mult! Mă gândeam cum aș putea să transmit comanda de la distanță ca

să găsesc patul cald când ajung acasă. Cred că nu era chiar complicat. Posibil să rezolv cu ajutorul

telefonului, un model nou de inteligență artificială, un iPhone, de tip iPad sau iPod Touch sau să

realizez un ―telepatotron‖, adică un aparat de telecomunicație prin intermediul bioundelor.

Ce avantaje are patul meu? Gândește-te mai întâi, de ce ai încălzi o clădire întreagă sau ai lăsa

tot apartamentul complet neîncălzit ca să faci economie? Este timpul să te culci dar nu-ți vine să te

ciubărești în patul rece? Atunci folosește ideea mea! Bucură-te de patul tău primitor, de confortul

patului tău încălzit la comanda ta vocală! Asigură-ți un somn liniștit cu patul tău inteligent! În același

timp consumi mai puțină energie! Căldura este reglată într-o manieră precisă! Gestionează eficient

căldura! Economisești bani pentru familia ta și ai grijă de mediul înconjurător!

Desigur, așteptam, speram ca orice om care inventează ceva, să mă îmbogătesc.

Conștientizasem că munca și pasiunea pe care le-am dăruit, ar trebui răsplătite pe măsură. Dar, în

așteptarea omologării, a recunoașterii performanței mele, mi-am căutat ―arhimagul‖. Ce credeți că

este acesta? Este un instrument muzical, un acordeon vechi moștenit de la bunicii mei, care sună ca o

râșniță cu muzicuță, așa cum cum îl numeau bunicii și cum îl numește și Georgiana Viorica Rogoz, în

SF-ul ―Anotimpul sirenelor‖ publicat în 1975. Bunicul meu citea mult, citea mai ales SF-uri! De-

acolo s-a inspirat când l-a botezat! De la bunicul meu am moștenit eu această pasiune. Am constatat

că cititul SF-urilor mi-a dezvoltat mult imaginația și pasiunea pentru științele naturii. Dar să revin!

Am început să cânt la ―arhimagul‖ meu, manifestându-mi bucuria, succesul. Parcă luasem o doză de

―atemporină‖, adică o substanță care permite trecerea în timp, care îmi circula prin tot corpul și mă

ducea în viitor. Am dezvoltat o întreagă pasiune, îmi place să descopăr noi mecanisme și sunt

convins că pe viitor îmi voi deschide și o companie prin care să-mi valorific invențiile și care îmi va

purta numele. Fiind harnic, muncitor, îmi valorific ideile și încerc ―să-mi las amprenta‖ în ramura

noilor tehnologii.

Am un interes desebit pentru ideile revoluționare dar una din pasiunele mele pentru care

lucrez la diferite invenții, este fizica. Cuvântul fizică își are originea în greaca antică, φυσική

însemnând cunoașterea naturii. Fizica se regăsește în toate noile tehologii. Este știința care se ocupă

cu principiile de bază ale Universului, atât ale macrouniversului cât și ale microuniversului, studiază

materia, transformările ei, energia, legătura dintre spațiu și timp, la ―cel mai fundamental‖ nivel.

Domeniul de cercetare al fizicii se întinde de la cele mai mici particule, din care sunt constituite

nucleele atomilor, până la galaxiile ce formează Universul.

321

Cea mai mare dorință a mea este ca invenția mea să fie mediatizată, să fie pusă în aplicare,

utilizată, astfel încât să-mi aduc o mică contribuție la modernizarea lumii, la aplicarea noilor

tehnologii. Desigur, comanda de încălzire cu ―Siri‖ este o soluție temporară, care, ca orice soluție,

poate să fie mult îmbunătățită.

Și, acum, când se apropie vara cu căldurile sufocante de la noi, mă gândesc cum să fac ca

patul meu să funcționeze și ca un pat răcoros, pentru nopțile fierbinți. Poate să intervin cu un sistem

pe același pat, dacă nu este prea complicat sau poate să aplic ceva pentru un ―pat de vară‖… da, patul

pentru vară…

322

ISSN 2360 – 3267

ISSN-L 2360 – 3267