Letonia este o țară baltică în Europa de Nord. Capitala țării este Rīga. Granița de vest a țării o constituie Marea Baltică. În nord și în sud, Letonia se învecinează cuEstonia și respectiv Lituania, iar în est cu Rusia. Este membră a Uniunii Europene.

Cuprins

  [ascunde] 

1   Istoria Letoniei

2   Județe

3   Actuala împărțire administrativ-teritorială

4   Geografia

5   Economia

6   Demografie

7   Religie

8   Patrimoniu mondial

o 8.1   Bibliografie

9   Vezi și

10   Note

11   Legături externe

Istoria Letoniei[modificare | modificare sursă]

Letonia există ca stat din 1918, ca urmare a Tratatului de Pace de la Paris și a acordării de teritorii pe bază etnico-lingvistică. Înainte de 1918 Letonia fusese o provincie a Imperiului Rus, (gubernie) condusă de un guvernator numit de țar. Numele ei era Livonia, iar teritoriul acesteia includea și sudul Estoniei de astăzi. Denumirea de Livonia datează din perioada primei ocupații germane a teritoriilor baltice, de la începutul secolului al XIII-lea și derivă de la cuvântul Liv, care denumea locuitorii băștinași.

Teritoriul baltic populat de acești livi a fost treptat colonizat de o populație germană în cautare de noi pământuri și surse de venit. Pretextul prezenței crescânde a populației germane a fost creștinarea acestei populații încă păgâne la începutul anilor 1200. Erau implicați în această strategie Biserica Catolică germană și mai ales scaunul episcopal din Bremen, precum și cavalerii Ordinului Fraților de Sabie, o grupare militară ce-și pierduse orice menire în Germania odată ce cruciadele luaseră

sfârșit. Inițial cele două instituții au decis să colaboreze pentru a-și împărți teritoriile însușite, după care relația a devenit competitivă și conflictuală. După o inițială ripostă a băștinașilor (triburile live, zemgale, curoniene) ce a durat peste 100 de ani, germanii au reușit să își însușească majoritatea teritoriilor locale fie prin forță, fie prin jaf, fie prin alocări ilicite. În acest mod a pierit unul din cele mai razboinice triburi baltice, prușii. Cavalerii germani au exterminat sistematic orice prezență prusacă pe teritoriul baltic, adoptând ulterior numele acestora.

In 1201 a fost fondată Riga, construită treptat pe locul unei foste așezări live. Orașul a devenit și locul de scaun al episcopului de Bremen, acum de Riga - Albert. Datorită prezenței germane din ce în ce mai numeroase, Riga devine cel mai important centru comercial din golful baltic, la gurile râului Daugava. În mai puțin de 100 de ani, Riga devenise deja membru activ și cu drepturi depline în cadrul Ligii Hanseatice. Populația locală, indiferent de apartenența tribală, este exclusă de la administrarea orașului, având un statut de paria. Riga devine începând cu anii 1210 un oraș preponderent german și va rămâne așa pentru următorii 700 de ani.

Anii 1520 afectează și statutul credincioșilor germani din Riga, când sub influența puternică a luteranismului, cavalerii Ordinului Fraților de Sabie încearcă să sustragă Bisericii Catolice toate proprietățile. Populația băștinașă este și ea implicată, chiar și indirect, în această feudă și mulți localnici (fie livi, fie lațtgali, fie zemgali ori cursi) se convertesc la luternaism ca urmare a promisiunilor celor ce îl promovau și împotriva prezenței Bisericii Catolice.

Județe[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Raioanele Letoniei.

Înainte de 1 iulie 2009, Letonia era împărțită în 27 de județe(sau raioane) și 7 orașe după cum urmează:

Raionul Aizkraukle

Raionul Alūksne

Raionul Balvi

Raionul Bauska

Raionul Cēsis

Raionul Daugavpils

Raionul Dobele

Raionul Gulbene

Raionul Jēkabpils

Raionul Limbaži

Raionul Ludza

Raionul Madona

Raionul Ogre

Raionul Preiļi

Raionul Rēzekne

Raionul Riga -Care este și capitala

Letoniei

Raionul Saldus

Raionul Jelgava

Raionul Krāslava

Raionul Kuldīga

Raionul Liepāja

Raionul Talsi

Raionul Tukums

Raionul Valka

Raionul Valmiera

Raionul Ventspils

Actuala împărțire administrativ-teritorială[modificare | modificare sursă]

După reforma teritorială administrativă a Letoniei, în vigoare de la data de 1 iulie 2009, țara se împarte în 109 diviziuni municipale, numite local novadi și 9 orașe republicane, local numite republikas pilsētas.

Municipalități[1]

AglonaAizkraukle

Aizpute Aknīste AlojaAlsunga

Alūksne

Amata Ape Auce

Ādaži BabīteBaldone

Baltinava Balvi BauskaBeverīna

Brocēni BurtniekiCarnikava

Cēsis esvaine Cibla DagdaDaugavpils

DobeleDundaga

Durbe Engure Ērgļi

Garkalne

GrobiņaGulbene

Iecava IkšķileInčukalns

IlūksteJaunjelgava

Jaunpiebalga

Jaunpils

Jēkabpils

JelgavaKandava

Kāndava KokneseKrāslava

Krimulda

Krustpils Kuldīga Ķegums

Ķekava Lielvārd Līgatne Limbaži Līvāni Lubāna Ludza Madona Mālpils Mārupe

e

Mazsalaca

Mērsraga

Naukšēni

Nereta Nīca Ogre Olaine Ozolnieki PārgaujaPāvilosta

Pļaviņas PreiļiPriekule

Priekuļi RaunaRēzekne

Riebiņi Roja Ropaži Rucava

Rugāji Rundāle RūjienaSalacgrīva

SalaSalaspils

Saldus Saulkrasti Sēja Sigulda

Skrīveri SkrundaSmiltene

Stopiņi Strenč Talsi Tērvete Tukums Vaiņode Valka

ValmieraVarakļāni

Vārkava

Vecpiebalga

Vecumnieki

Ventspils

Viesīte Viļaka Viļāni Zilupe

Geografia[modificare | modificare sursă]

Geografia letonă se caracterizează prin diferențale mici de nivel, punctul cel mai înalt fiind Gaizins care ajunge la doar 310 metri. De asemenea geografia letonă este puternic brăzdată de lacuri și râuri care se varsă în marea Baltică și în golful Rigăi.

Coasta letonă este scăldată de marea Baltică și de golful Rigăi care formează plaje nisipoase. Interiorul țării este format aproape în întregime de câmpii care uneori sunt întrerupte de dealuri relativ joase. În Letonia există în jur de 2300 de lacuri de origine glaciară, dintre care cel mai mare este lacul Lubāns. Zonele mlăștinoase sunt destul de extinse. Râul principal al țării este Daugava care izvorăște din Rusia și se varsă în apropierea capitalei în golful Rigăi.

Economia[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Economia Letoniei.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Evoluţia demografică a Letoniei

După datele recensământului realizat în Letonia în 2011, țara număra o populație de 2.067.887 locuitori[2]. Principalele grupuri etnice sunt: letonii care reprezintă 62% din populația țării dar sunt minoritari în capitala acesteia(42%) și rușii care reprezintă 27% din populație. În jur de 345.000 de ruși trăiesc în republică fără a avea nici o cetățenie. Alte minorități conlocuitoare dar mult mai slab reprezentate sunt: bielorușii, polonezii, lituanienii sau ucrainienii.

Letonia are rata de creștere a populației cea mai scăzută din lume, -1,5% anual.

Religie[modificare | modificare sursă]

În jur de 80% dintre cetățenii letoni se declară creștini, împărțindu-se în ortodocși letoni(35%), romano-catolici 20% și aparținând bisericii evaghelice 25%. 15% dintre letoni se declară fără afiliere religioasă, 3% evrei și 1% musulmani.

Luteranismul a fost principala religie a țării înainte de ocupația sovietică, dar ulterior a avut un declin mai mare decât biserica catolică. Credincioșii ortodocși aparțin Bisericii Ortodoxe Letone(Latvijas Pareizticīgā Baznīca) care ține de Patriarhia Rusiei. Există un mic număr de credincioși neo-păgâni care au o credință bazată pe mitologia specifică a acestei țări.

Patrimoniu mondial[modificare | modificare sursă]

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Letonia:

Centrul vechi istoric din Riga (1997)

Arcul geodezic Struve (pe teritoriul Letoniei) (2005)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Giuseppe D'Amato  Travel to the Baltic Hansa. The European Union and its enlargement to

the East. Book in Italian. Viaggio nell’Hansa baltica. L’Unione europea e l’allargamento ad Est.

Greco&Greco editori, Milano, 2004. ISBN 88-7980-355-7

Dreifelds, Juris (1996). Latvia in Transition. Cambridge University Press. ISBN 978-

0521555371

Rutkis, Jānis (ed.) (1967). Latvia: Country & People. Stockholm: Latvian National

Foundation. OCLC 457313

Arveds, Švābe (1949). The Story of Latvia: A Historical Survey. Stockholm: Latvian National

Foundation. OCLC 2961684