CUPRINS- APA SI CANALIZARE -

Nr. Indicativ Titlu Ordin de aprobare Înlocuieşte NR PAGE

1. SC 003-1999

Soluţii cadru pentru instalaţii automate de stingere a incendiilor tip sprinkler la depozite cu stive înalte

M.L.P.A.T. 1/N/18.01.1999

2. I 9/1-1996 Normativ pentru exploatarea instalaţiilor sanitare

M.L.P.A.T. 69/N/25.03. 1997

3. I 9-1994 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare

M.L.P.A.T. 17/N/16.05. 1994

I 9–1982

Modificări I 9 - 94 M.L.P.A.T. 86/N/05.12.1996

4. GT 018-1997

Ghid tehnic privind diagnosticarea regimului de funcţionare şi comportării în exploatare a grupurilor de pompare echipate cu recipienţi de hidrofor

M.L.P.A.T. 136/N/10.11. 1997

5. I 22-1999 Normativ pentru proiectarea şi executarea conductelor de aducţiune şi a reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare ale localităţilor

M.L.P.A.T. 23/N/07.04.1999

I 22–1984

Modificări şi completări M.L.P.T.L. 438/22.03.2002

6. P 28-1984 Normativ pentru proiectarea tehnologică a staţiilor de a apelor uzate orăşeneşti, treptele de epurarea mecanică şi biologică şi linia de prelucrare şi valorificare a nămolurilor

I.C.C.P.D.C. 33/19.03.1984

7. P 28/2-1988 Normativ pentru proiectarea tehnologică a staţiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti, treapta de epurare terţiară

I.C.C.P.D.C. 34/27.04.1988

8. NP 028-1998

Normativ pentru proiectarea construcţiilor de captare a apei

M.L.P.A.T. 78/N/13.10.1998

9. I 30-1975 Instrucţiuni tehnice pentru calculul loviturii de berbec şi stabilirea măsurilor pentru prevenirea efectelor negative ale acesteia la instalaţiile hidraulice sub presiune

I.G.S.C. 105/05.06.1975

10. NP 036-1999

Normativ de reabilitare a lucrărilor hidroedilitare din localităţile urbane

M.L.P.A.T. 77/N/05.10.1999

11. GP 071-2002

Ghid de proiectare pentru construcţii şi instalaţii de dezinfectare a apei

M.L.P.T.L.. 1411/26.09.2002

12. GP 074- Ghid pentru instalaţii de separare a M.L.P.T.L..

2002 hidrocarburilor cu deversare în reţelele de canalizare

1454/03.10.2002

13. PC 021-2001

Program de calcul pentru dimensionarea reţelelor de şprinklere. Reţele plane ramificate

M.L.P.T.L.. 1616/02.11.2001

14. I 44-1993 Îndrumător privind soluţii şi măsuri în exploatarea instalaţiilor sanitareîn vederea reducerii pierderilor şi risipei de apă

M.L.P.A.T. 13/N/09.04.1993

15. P 66-2001 Normativ pentru proiectarea şi executarea lucrărilor de alimentare cu apă şi canalizare a localităţilor din mediul rural

M.L.P.A.T. 11214/N/06.09.2001

P 66–2000

16. GE 046-2002

Ghid de execuţie pentru staţii de epurare pentru localităţi mici (Q<5 l/s)

M.L.P.T.L.. 1410/26.09.2002

17. GP 087-2003

Ghid de proiectare a construcţiilor pentru tratarea apei în vederea potabilizării

M.T.C.T. 647/23.10.2003

18. NP 091-2003

Normativ pentru proiectarea construcţiilor şi instalaţiilor de dezinfectare a apei în vederea asigurării sănătăţii oamenilor şi protecţiei mediului

M.T.C.T. 646/23/10/2003

19. NP 032-1999

Normativ pentru proiectarea construcíilor şi instalaţiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti -Partea I : Treapta mecanică

M.L.P.A.T. 60/N/25.08.1999

20. NP 088-2003

Normativ pentru proiectarea construcţiilor şi instalaţiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti-Partea a II a: Treapta biologică

M.T.C.T. 639/23.10.2003

21. NP 089-2003

Normativ pentru proiectarea construcţiilor şi instalaţiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti-Partea a III a: Staţii de epurare de capacitate mică (5<Q, 50 l/s) şi foarte mică (Q, 5 l/s)

M.T.C.T. 640/23.10.2003

22. SC 002-1998

Soluţii cadru de contorizare a consumurilor de apă, gaze naturale şi energie termică

M.L.P.A.T. 25/N/7.04.1999

23. NTPA 001-2002

Normativ privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi orăşeneşti la evacuarea în receptorii naturali

H.G. nr. 188/2002

24. NTPA 002-2002

Normativ privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor

H.G. nr. 188/2002 NTPA 002-1997

25. NTPA 011-2002

Norme tehnice privind colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate orăşeneşti

H.G. nr. 188/2002

26. GE 052-2004

Ghid pentru execuţia şi exploatarea rezervoarelor metalice pentru înmagazinarea apei potabile

O.M.T.C.T. 164/2005

27. GP 106-2004

Ghid de proiectare, execuţie şi exploatare a lucrărilor de alimentare cu apă şi canalizare în mediul rural

O.M.T.C.T. 161/2005

28. NP 107-2004

Normativ pentru proiectarea construcţiilor şi instalaţiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti – Partea a IV-a: Treapta de epurare avansată a apelor uzate

O.M.T.C.T. 163/2005

NORMATIVE CONEXE

29. NP 003-1996

Normativ pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor tehnico-sanitare şi tehnologice cu ţevi din polipropilenă

30. I 8-1978 Normativ pentru proiectarea şi executarea conductelor de apă din tuburi din azbociment

I 8-1967

31. P 84-1988 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea filtrelor de nisip cu nivel liber

P 84-1980

32. I 1-1978 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor tehnico-sanitare şi tehnologice cu ţevi din policlorură de vinil (pvc) neplastifiată

I 1-1972

33. ST 018-1997

Specificaţie tehnica privind certificarea de conformitate a calităţii materialelor şi echipamentelor pentru instalaţii interioare termice şi sanitare

LegendaM.L.P.A.T. - Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii TeritoriuluiM.L.P.T.L. - Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si TurismuluiI.C.C.P.D.C - Institutul Central de Cercetare , Proiectare si Directivare in ConstructiiO.M.T.C.T. - Ordinul Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului

[top]

SOLUŢII CADRU PENTRU INSTALAŢII AUTOMATE DE STINGERE A INCENDIILOR TIP SPRINKLER LA DEPOZITE CU STIVE ÎNALTE

Indicativ SC 003-1999

 

Cuprins

 

1. SCOP. DOMENIU DE APLICARE

1.1. Scopul lucrării îl constituie elaborarea unor scheme cadru de proiectare şi realizare a instalaţiilor de stingere a incendiului la depozite cu stive înalte.

1.2. Soluţiile cadru se aplică la proiectarea şi realizarea instalaţiilor cu sprinklere la obietive noi pentru depozite cu stive înalte cu h≥6 m şi dezvoltări ale instalaţiilor existente.

Prevederile reglementării se aplică la depozitele cu stive înalte, independent de structura de rezistenţă (beton, metal) cu sau fără elemente portante constituite de stelajele depozitului.

[top]

 

2. PREZENTAREA SOLUŢIILOR

2.1. În afara capetelor de debitare (sprinklere) dispuse sub tavan se amplasează sprinklere şi pe stelaje la nivelele prezentate în schemele de amplasare din fig. 1, fig. 2.

Schemele din fig. 1 şi fig. 2 prezintă următoarele avantaje:

- depozitele pot conţine materiale şi substanţe din cale patru clase pe periculozitate stabilite în P 118

- numărul total de capetele de sprinkler care protejează un stelaj nu diferă de clasa de periculozitate

- scema prezentată realizează o bună protecţie împotriva incendiului, aria repartizată fiecărui cap de sprinkler fiind uniformă pe înălţimea stelajului.

[top]

 

3. TERMINOLOGIE SPECIFICĂ DEPOZITELOR CU STIVE ÎNALTE

Termenii utilizaţi de regulă pentru depozitare în stelaje:

- Produse – reprezintă materiale şi substanţe ambalate sau în containere.

- Palete – dispozitiv de manipulare a materialelor şi substanţelor destinat susţinerii unei încărcături cu deschideri convenţionale, pentru a asigura accesul mecanismelor de manipulare a mărfurilor (fig. 3).

- Sprinklere de faţadă – cele amplasate de-a lungul culoarelor sau în raft la 0,46 m de partea dinspre culoar a stivei pentru a împiedica propagarea pe verticală a focului (pe faţa exterioară a stivei).

- Sprinklere de centru – cele amplasate în spaţiul longitudinal între rafturi.

- Raft – combinaţie de elemente verticale, orizontale şi diagonale care sprijină materialele stocate. Unele rafturi pot fi fixe, mobile sau portabile. Încărcarea se poate face cu amplasarea manuală sau automată, prin stivuire mecanică sau sisteme de ridicare şi stivuire manuală.

- Stelaje pe un rând – sunt rafturile fără spaţii longitudinale cu o lăţime de până la 1,8 m având un culoar de cel puţin 1,0 m lăţime între rândurile de depozitare

- Stelaje pe două rânduri – sunt două şiruri de rafturi aşezate spate în spate având o lăţime combinată de până la 3,7 m şi culoare de cel puţin 1,1 m lăţime de fiecare parte

- Stelaje pe mai multe rânduri – sunt rafturi cu o lăţime mai mare de 3,7 m pe un rând ori două şi separate de culoare de minim 1,1 m lăţime

- Spaţii longitudinale – spaţiul dintre rândurile de stelaje perpendiculare pe direcţia de încărcare (fig. 3)

- Sprinklere de raft – cele amplasate ăn rafturi la diferite niveluri ale acestora.

[top]

 

4. CLASIFICARE, CARACTERISTICI CONSTRUCTIVE ŞI FUNCŢIONALE A DISPOZITIVELOR CU STIVE ÎNALTE

4.1. Depozitarea substanţelor se poate face în:

- stive

- stelaje

Funcţie de condiţiile de microclimat ale depozitului impuse de caracteristicile produselor depozitate, instalaţiile de sprinklere pentru stins incendiu pot fi în:

- sistem apă-apă, la depozite încălzite

- sistem aer-apă, la depozite neîncălzite

4.1.1. Depozite cu stive

4.1.1.1. Depozitele cu stive înalte pot fi cu structura de beton sau metal.

Transportul mărfurilor se face cu electrostivuitoare sau cu pod rulant stivuitor.

Materialele şi substanţele pot fi paletizate şi aşezate una peste alta fără folosirea stelajelor.

4.1.1.2. Pentru depozite cu stive cu produse din clasa de periculozitate P2 ÷ P4A ÷ D pot fi realizate instalaţii de stins incendiu cu sprinklere de taven.

4.1.2. Depozite cu stelaje

4.1.2.1. Stelajele din depozite sunt confecţionate din oţel iar depozitarea produselor se face de regulă pe palete şi box-palete din lemn.

Paletele, stelajele sau poliţele din alt material decât lemn nu au fost luate în consideraţie în prezentele soluţii cadru.

Stelajele din depozite pot avea dimensiuni diferite şi sunt dispuse în diferite sisteme. Astfel pot fi dispuse stelaje pe un rând, pe două sau mai multe rânduri. Frecvent se utilizează stelaje de câmp cu depozitare pe două rânduri şi pe un singur rând pe laturile laterale ale depozitului.

4.1.2.2. Depozitarea în stelaje se poate face pe rafturi constituie din poliţe sau palete. Paletele permit manipularea cu utilaje (transpaletă, stivuitoare, translatoare).

Paletele au dimensiuni standardizate de:

- 600 mm x 1200 mm sau

- 600 mm x 800 mm

Dimensiunile stelajelor sunt determinate de cele ale paletelor care trebuie depozitate.

4.1.2.3. Depozitele cu stelaje se pot realiza cu structura portantă constituită din stelaje.

Structura portantă a stelajelor asigură pe lângă stocarea produselor paletizate şi structura de rezistenţă a depozitului în sine, corelat cu utilajele de depozitare.

4.1.2.4. Culoarele dintre şirurile de stelaje sunt determinate de gabaritele utilajelor de manipulare a mărfurilor.

În general, culoarele sunt cu latura (c) de:

c = 1,40 m pentru hdep = 9 m, 12 m

c = 1,00 m pentru hdep = 6, 9 m

4.1.2.5. Se pot realiza cu structura stelajelor metalică (ex.: fig. 4), depozitele cu stive înalte pentru produse din:

- clasa de periculozitate P2A; P2B; P2C; P3A; P3B; P3C; P4A; P4B; P4C; P4D, la care se asigură

- instalaţii de sprinklere de taven

- instalaţii de sprinklere de raft

4.1.2.6. Distanţele de amplasare a capetelor sprinkler de taven faţă de elementele de construcţie şi de produsele depozitate atât pentru depozitele în stive cât ţi pentru depozite în rastele sunt precizate în tab. 1 şi fig. 5.

Tabelul 1

Distanţele de amplasare a capetelor de sprinklere de tavan

Elemente faţă de care se consideră distanţa

Simbol distanţă

Distanţa de la rozeta

deflector la:Distanţe (cm)

Planşeu hp Suprafaţa planşeului

8 ÷ 40

Grinzi lg grinda 60

Produse depozitate hm Produse depozitate în

stelaje

*funcţie de caracteristicile

sprinklerului dar nu mai puţin de

90

*Obs: Se vor avea în vedere şi prevederile normativului I7 privind amplasarea corpului de iluminat faţă de materialele combustibile (inclusiv planşeul dacă este din elemente combustibile).

Sprinklerele de tavan trebuie amplasate astfel ca suprafaţa stropită de un cap de sprinkler să fie cuprinsă între 9 -12 m2, funcţie de caracteristicile specifice, condiţii stabilite şi de reglementările în vigoare.

[top]

 

5. SISTEME DE DISTRIBU’IE A APEI PENTRU ALIMENTAREA CAPETELOR SPRINKLERELOR

5.1. Instalaţia de sprinklere se proiectează pentru protecţia acoperiţului, a mărfii şi a structurii depozitului.

După modul de protecţie şi amplasare al sprinklerelor ele pot fi:

- capete de sprinklere de tavan

- capete de sprinklere de raft

5.2. Poziţia de montare a sprinklerelor cu capul în sus sau în jos se stabileşte în funcţie de forma deflectorului şi secţiunea jetului de apă dispersată, conform indicaţiilor producătorului.

5.3. În instalaţiile aer-apă se utilizează numai sprinklere care au poziţia de montare cu rozeta în sus.

5.4. Distanţele între capetele de sprinklere se stabilesc astfel încât să se asigure intensitatea de stropire necesară şi uniformă.

5.5. La instalaţia de sprinklere în sistem apă-apă, distrubuţia apei se prevede în sistem aer-apă. Distribuţia se prevede la partea inferioară a instalaţiei, iar golirea instalaţiei prin dopuri de golire dispuse la baza coloanelor de alimentare fig. 6.

[top]

 

6. IPOTEZE DE CALCUL PENTRU INSTALAŢIA DE SPRINKLERE DE RAFT

6.1. Schema din fig. 1 şi fig. 2 pentru depozite cu înălţimea de depozitare mai mare de 6 m impune în funcţie de înălţimea de depozitare a unităţilor de stivuire respectarea următoarelor condiţii:

6.2. Sprinklerele de centru se amplasează la ½-1/3 din înălţimea de depozitare indiferent de clasa de periculozitate a mărfurilor.

6.3. Caracteristicile pe care trebuie să le îndeplinească sprinklerele de raft sunt:

- presiunea minimă disponibilă la orificiul sprinklerului 1 at.

- diametrul sprinklerelor dintre stelaje = 1/2”

- intervalul longitudinal dintre stelaje L = 10 cm

- intervalul transversal între unităţile de depozitare T = 15 cm

- sprinklerele de centru amplasate la 7,5-15 cm de stâlpi

- distanţa între deflectorul capului de sprinkler şi materialul depozitate să nu fie < de 15 cm (fig. 5)

[top]

 

7. NECESARUL DE APĂ PENTRU INSTALAŢIILE DE SPRINKLERE DE TAVEN ŞI SPRINKLERE DE RAFT

7.1. Determinarea necesarului de apă pentru aceste tipuri de instalaţii aferente depozitului în stive înalte se stabileşte considerând că în compartimentul de incendiu funcţionează simultan instalaţia de sprinklere de tavan şi instalaţia de sprinkler de raft.

7.2. Stabilirea necesarului de apă respectiv a numărului de capete de sprinklere în funcţiune simultană este prevăzut în tab. 2.

Tabelul 2

Clasa de periculozitate a

materialelor

Nr. de nivele de sprinklere de hdep

Număr minim de sprinklere în

funcţiune simultană

Înălţime de depozitare (m)

P2 P4A>D

1

1

>1

>1

6

8

10

14

= 6

6 9

9 12

>12

7.3. Numărul de calcul al incendiilor, simultane, debitul de apă pentru incendiu, presiunile de utilizare, timpul de funcţionare a instalaţiei, rezerva de incendiu şi timpul de refacere a ei sunt indicate în STAS 1478 şi STAS 1343.

[top]

 

8. PRECIZĂRI

8.1. Schemele de montare a sprinklerelor pe nivele intermediare vor fi adoptate pentru depozite în rafturi cu hdep > 6 m şi materiale şi produse din clasa de periculozitate P2 P4A D.

8.2. Conform reglementărilor tehnice în vigoare pe lângă instaţiile specifice depozitelor în stive înalte (instalaţia de sprinklere de taven şi de raft) se vor prevedea şi alte instalaţii şi echipamente de stingere şi prevenire a incendiului (instalaţii de hidranţi interiori, de hidranţi exteriori, de semnalizare automată de detectare a fumului, etc).

8.3. Prezenta lucrare nu restricţionează utilizarea de echipamente sau componente nou apărute cu condiţia ca acestea să răspundă nivelului de siguranţă la foc impus de prevederile legale pentru destinaţia depozitelor cu stive înalte.

[top]

 

9. EXEMPLIFICĂRI – CALCULUL HIDRAULUI AL CONDUCTELOR INSTALAŢIEI CU SPRINKLERE DE TAVAN ŞI DE RAFT FOLOSIND REZISTENŢELE

HIDRAULICE UNITARE

Adoptând schema de montare a sprinklerelor de raft aferente clasei pe pericolozitate de la P2 la P4A D şi h > 6,0 m s-au exemplificat pentru depozite cu H = 12 m şi culoar de 1 m sau 1,2 m pentru distribuţie superioară şi inferioară scheme de alimentare a sprinklerelor de raft în planşa S1 , planşa S2 , planşa S3 , planşa S4 , planşa S5 şi planşa S6.

- S-a considerat că depozitul conţine produse din clasa de periculozitate P3C; P4A; P4B; P4C; P3C; P4D; - conform normativului P 118

- S-au făcut dimensionări pentru două instalaţii

instalaţie de sprinklere de tavan H = 12 m – planşa S8

instalaţie de sprinklere de raft H = 12 m, C = 1,4 m– planşa S8

- Presiunea minimă disponibilă la orificiul sprinklerelor – 1 at

- Diametrul sprinklerelor dintre stelaje 1/2”

- Valoarea coeficientului a = 0,358

- Numărul de sprinklere prevăzute să fincţioneze simultan:

pentru instalaţia de sprinklere de tavan – 30 buc pentru instalaţia de sprinklere raft – 14 buc

Ramurile cu sprinklere de raft până la 6 buc (ramuri tip A, B, C, D, E) au diametrul constant pe toate lungimea lor (Ø40).

 EXEMPLU DE CALCUL – INSTALAŢIE DE SPRINKLERE DE RAFT DEPOZIT H = 12 m

(Schema conform planului S7)

Nr tronson

sau sprink

qsp

l/s

qc

l/s

l

m

A d

mm

V

m/s

i

mmH 2 O m

hri

mmH2O

hri

mmH2O

hd hd

mmH2O

hri+hri

mmH2O

Hu

mmH2O

Hg

mm

Hnec

mm

he

mm

RAMURA C1

1 1,13

1.1 1,13 2,4 0,02581 40 0,92 32 77 77 1,7 73 73 150 10000 10150

2 1,14

1.2 2,27 2,26 0,02581 40 1,70 110 286 363 0,5 74 147 510 10000 10510

3 1,16

1.3 3,43 2,65 0,2581 40 2,4 200 530 896 0,5 147 294 1190 10000 1190

4 1,19

1.4 4,62 5,45 40 3,0 400 1635 2531 2,4 1100 1394 3631 10000 13631

RAMURA C2

1 1,138

2.1 1,138 2,4 0,2581 40 0,92 32 77 77 1,7 73 73 150 10110 10260

2 1,144

2.2 2,282 2,6 0,2581 40 1,70 110 286 363 0,5 74 147 510 10110 10620

3 1,164

2.3 3,446 2,65 0,2581 40 2,4 250 663 1026 0,5 147 294 1320 10110 11430

4 1,198

2.4 4,644 4,20 0,02581 40 3,2 350 1470 2496 2,7 1409 1703 4199 10110 14309

1.5 9,264 2,0 65 2,45 120 294 2790 0,5 153 1856 4646 10110 14756

RAMURA C3

1 1,144

3.1 1,144 2,4 0,02581 40 0,92 32 77 77 1,7 73 73 150 10220 10370

2 1,150

3.2 2,294 2,6 0,02581 40 1,76 110 286 363 0,5 74 147 590 10110 10620

3 1,17

3.3 3,464 2,65 0,02581 40 2,6 250 663 1026 0,5 159 334 1327 10220 11547

4 1,205

3.4 4,669 4,20 0,02581 40 3,5 400 1400 2423 2,7 1686 2020 4443 10220 14663

1.6 13,933 2,0

1 1,15

4.1 1,15 2,4 0,02581 40 0,92 32 77 77 1,7 73 73 150 10320 10470

2 1,156

4.2 2,306 2,6 0,02581 40 1,7 110 286 363 0,5 74 147 510 10320 11830

3 1,176

4.3 3,482 2,65 0,02581 40 2,8 250 663 899 0,5 200 347 1090 10320 11330

4 1,24

4.4 4,692 4,2 0,02581 40 3,4 370 1554 2453 0,5 296 643 3096 10320 13416

1.7 18,625 2,00 100 2,1 50 100 2553 0,5 112 755 3308 10320 13623

1.8-1.18

18,625 2,4 100 2,1 50 1100 3653 0,5 1236 1991 5644 10320 15464

1.19 18,625 1,0 100 2,1 50 50 3703 1,5 337 2328 6031 10320 16351

 1.20 18,625 3,20 100 2,1 50 160 3863 0,5 112 2440 6303 10320 16623

 1.21 18,625 3,20 100 2,1 50 160 4023 0,5 112 2552 6575 10320 16895

 1.22 18,625 2 100 2,1 50 2100 6123 10 2248 4800 10923 10320 21243

Hpierderi totale = 21243 + 30000 = 51243

Hpierderi supliment = 2200 + 51243 54000 mmH2O

 

 CALCULUL PRESIUNII DE UTILIZARE (H’) PENTRU SPRINKLERE PE RAMURI SECUNDARE (SPRINKLERE RAFT)

Nr tronson sau sprink

qsp

l/s

qc

l/s

l

m

d

mm

A i=Aq2

mmH 2 O m

h0

mmH2O

1,35 h0

mmH2O

Hi nec

mmH2O

1

2.1 2,4 40 0,02581

0,00307H’

0,00794H’

0,0107H’

1,0107H’

2.

2.2 2,6 40 0,02581

0,00133H’

0,03458H’

0,0467H’

1,0467H’

3

2.3 2,65

40 0,02581

0,0303H’ 0,0804H’ 0,1085H’

1,1085H’

4

2.4 5,45

40 0,0258 0,055H’ 0,3H’ 0,405H’ 1,405H’

 

EXEMPLU DE CALCUL – INSTALAŢIE DE SPRINKLERE DE TAVAN DEPOZIT H = 12 m

(Schema conform planului S8)

Nr tronson

sau sprink

qsp

l/s

qc

l/s

l

m

A d

mm

V

m/s

i

mmH 2 O m

hri

mmH2O

hri

mmH2O

hd hd

mmH2O

hri+hri

mmH2O

Hu

mmH2O

Hg

mm

Hnec

mm

he

mm

RAMURA Is (Id)

1 1,13

1.1 1,13 2,8 0,02581 40 0,92 32 89,6 90 1,7 82 172 10000 10172

2 1,14

1.2 2,27 2,8 0,02581 40 1,80 112 314,6 404 0,5 85 167 571 10000 10572

3 1,16

1.3 3,43 2,8 0,02581 40 2,60 240 672,0 1076 0,5 180 347 1423 10000 11423

4 1,20

1.4 4,63 2,8 0,02581 40 3,50 400 1120 2196 0,5 300 647 2843 10000 12843

5 1,28

1.5 5,91 1,4 0,02581 40 4,20 600 840,0 3036 1,5 1350 1997 5033 10000 15033

1.6 11,82 3,0 65 3,20 160 544,0 3580 0,5 260 2257 5857 10000 15837

RAMURA IIs (IId)

1 1,139

2.9 1,139 2,8 0,02581 40 0,92 32 90 90 1,7 82 82 172 10130 10302

2 1,149

2.2 2,287 2,8 0,02581 40 1,80 112 314 404 0,5 85 167 571 10130 10701

3 1,171

2.3 3,458 2,8 0,02581 40 2,60 240 672,0 1076 0,5 180 347 1423 10130 11553

4 1,216

2.4 4,674 2,8 0,02581 40 3,60 420 1176 2252 0,5 320 667 2919 10130 13049

5 1,29

2.5 5,96 1,4 0,0258 40 4,50 650 910 3162 1,5 1600 2267 5429 10130 15559 278

1.7 23,74 3,0 125 1,70 24 72,0 3234 0,5 75 2332 5566 10000 15566

RAMURA IIIs (IIId)

1 1,14

3.1 1,14 2,8 0,02581 40 0,92 32 90 90 1,7 82 82 172 10230 10402

2 1,15

3.2 2,29 2,8 0,02581 40 1,80 112 314,0 404 0,5 85 167 571 10230 10801

3 1,17

3.3 3,46 2,8 0,02581 40 2,60 240 672,0 1076 0,5 180 347 1423 10230 11653

4 1,22

3.4 4,68 2,8 0,02581 40 3,60 420 1176 2252 0,5 320 667 2919 10230 13199

5 1,29

3.5 5,97 1,4 0,02581 40 4,50 650 910,0 3162 1,5 1600 2267 5429 10230 15659 335

1.8 30,00 3,0 125 2,25 40 156 3798 0,5 135 2467 6265 10000 16265

RAMURA IVs (IVd)

1 1,13

4.1 1,13 2,8 0,02581 40 0,92 32 90 90 1,7 82 82 172 10000 10172

2 1,14

4.2 2,27 2,8 0,02581 40 1,80 112,0 314 404 0,5 85 167 571 10000 10571

3 1,16

4.3 3,43 2,8 0,02581 40 2,60 240 672,0 1076 0,5 180 347 1423 10000 11423

4 1,20

4.4 4,63 2,8 0,02581 40 3,5 400 1120 2196 0,5 300 647 2843 10000 12843

5 1,28

4.5 5,91 1,4 0,02581 40 4,20 600 840,0 3036 1,5 1350 1997 5033 10000 95033

1.9 30 3,0 125 2,25 40 136 4076 0,5 135 2737 6907 10000 16807

RAMURA Vs (Vd)

1 1,13

5.1 1,13 2,8 0,02581 40 0,92 32 90 90 1,7 82 82 172 10000 10171

2 1,14

5.2 2,27 2,8 0,02581 40 1,80 112 314 404 0,5 85 167 571 10000 10571

3 1,16

5.3 3,43 2,8 0,02581 40 2,60 240 672 1076 0,5 180 347 1423 10000 11423

4 1,20

5.4 4,63 2,8 0,02581 40 3,50 400 1120 2196 0,5 300 647 2843 10000 12845

5 1,28

5.5 5,91 1,4 0,02581 40 4,20 600 840 3036 1,5 1350 1997 5033 10000 15033 1503

1.10 30,0 3,0 125 2,25 40 136 4070 0,5 135 2737 6807 10000 16807

RAMURA VIs (VId)

1 1,13

6.1 1,13 2,8 0,02581 40 0,92 32 90 90 1,7 82 82 172 10000 10171

2 1,14

6.2 2,27 2,8 0,02581 40 1,80 112 314 404 0,5 85 167 571 10000 10571

3 1,16

6.3 3,43 2,8 0,02581 40 2,60 240 672,0 1076 0,5 180 347 1423 10000 11423

4 1,20

6.4 4,63 2,8 0,02581 40 3,50 400 1120 2196 0,5 300 647 2843 10000 12845

5 1,28

6.5 5,91 1,4 0,02581 40 4,20 600 840 3036 1,5 1350 1997 5033 10000 15033

1.11 30,00 3,0 125 2,25 40 880 4950 0,5 135 2737 6807 10000 16807

1.1 1,13

7.1 1,13 2,8 0,02581 40 0,92 32 90 90 1,7 82 82 172 10000 10171

2 1,74

7.2 2,27 2,8 0,02581 40 1,80 112 314 404 0,5 85 82 571 10000 10579

3 1,16

7.3 3,43 2,8 0,02581 40 2,60 240 672,0 1076 0,5 180 347 1423 10000 11423

4 1,10 8

7.4 4,63 2,8 0,02581 40 3,50 400 1120 2196 0,5 300 647 2843 10000 12843

5 1,28

7.5 5,91 1,4 0,02581 40 4,20 600 840 3036 1,5 1350 1997 5055 10000 15033

1.12 30,00 13,5 125 2,25 40 880 11880 8,0 32200 34937 39887 10000 12000 61887

HTOTAL = 62000 mm H2O

ACS = 30000 mm H2O

ACS-pierd = 2200 mm H2O

 

SPRINKLERE DE TAVAN

CALCULUL PRESIUNII DE UTILIZARE (H’) PENTRU SPRINKLERE PE RAMURI SECUNDARE

Nr tronson sau sprink

qsp

l/s

qc

l/s

l

m

d

mm

A i=Aq2

mmH 2 O m

h0

mmH2O

1,35 h0

mmH2O

Hi nec

mmH2O

1

2.1 2,8 40 0,02581

0,00307H’

0,00926H’

0,0125H’ 1,0125H’

2.

2.2 2,8 40 0,02581

0,01330H’

0,03725H’

0,05029H’

1,06279H’

3

2.3 2,8 40 0,02581

0,03044H’

0,08523H’

0,1150H’ 1,17700H’

4

2.4 2,8 40 0,02581

0,05607H’

0,15699H’

0,211H’ 1,38893H’

5

2.5 1,4 40 0,02581

0,09233H’

0,12926H’

0,1745H’ 1,56343H’

[top]

 NORMATIV PENTRU EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR SANITARE

Indicativ I 9/1 - 96

Cuprins

* OBIECT. DOMENIU DE APLICARE* PRESCRIPŢII GENERALE PRIVIND EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR SANITARE* EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ RECE* EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ CALDĂ DE CONSUM* EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE PREPARARE A APEI CALDE DE CONSUM* EXPLOATAREA STAŢIILOR DE POMPARE* EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE CANALIZARE* EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE STINGERE CU APĂ A INCENDIILOR (DRENCERE, SPRINKLERE, APĂ PULVERIZATĂ, HIDRANŢI)* INDICAŢII FINALE* Anexa A1: DEFECTIUNI CURENTE LA CONDUCTELE DE ALIMENTARE APA SI CANALIZARE. TIPUL CONDUCTIEI* Anexa A2: DEFECTIUNI LA ARMATURILE DE INCHIDERE SI DE SERVICIU. MODUL DE MANIFESTARE A DEFECTIUNII / TIPUL ARMATURII* Anexa A3: DEFECTIUNI LA OBIECTELE SANITARE SI LA ACCESORIILE ACESTORA. TIPUL OBIECTULUI SANITAR* Anexa A4: DEFECTIUNI LA ELECTROPOMPELE FOLOSITE PENTRU ALIMENTARE CU APA SI PENTRU EVACUAREA APEI UZATE. MODUL DE MANIFESTARE A DEFECTIUNII* Anexa A5: DEFECTIUNI CURENTE LA POMPELE MANUALE CU CLAPE. MODUL DE MANIFESTARE A DEFECTIUNII* Anexa A6: DEFECTIUNI SPECIFICE STATIILOR DE HIDROFOR. MODUL DE MANIFESTARE A DEFECTIUNII* Anexa A7: MODEL pentru registru de evidenta a activitatiilor de control, verificare si revizie a instalatiilor sanitare* Anexa A8 : MODEL pentru registru de evidenţă a lucrărilor de reparaţii * Anexa A9: MODEL pentru registru de evidenţă zilnică a parametrilor instalaţiilor sanitare * Anexa A10: MODEL privind procesul-verbal de predare şi primire în exploatare a unor instalaţii de alimentare cu apă şi de canalizare* Anexa A11* Anexa A12: LISTA NORMATIVELOR ŞI PRESCRIPŢIILOR PRIVIND EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR SANITARE 

 

1. OBIECT. DOMENIU DE APLICARE

1.1. Prevederile normativului se aplică la exploatarea instalaţiilor sanitare din clădirile de locuit, social-culturale, administrative, ansambluri de clădiri şi cele similare din sectorul productiv şi comercial.

1.2. Prevederile normativului se aplică şi la exploatarea:

- reţelelor exterioare de alimentare cu apă rece şi caldă care servesc clădirile şi care nu intră în exploatarea furnizorilor de apă;

- reţelele exterioare de canalizare, inclusiv construcţiile aferente acestora (cămine, hasnale, separatoare de grăsimi şi nisip etc.) până la racordul la colectorul public de canalizare;

- staţiile de hidrofor care nu intră în exploatarea furnizorului de apă;

- instalaţiilor de preparare a apei calde de consum;

- staţiilor de pompare a apelor uzate care nu intră în exploatarea societăţilor de evacuare a apei uzate.

1.3. Normativul cuprinde, de asemenea, elementele de bază privind exploatarea instalaţiilor de alimentare cu apă pentru stingerea incendiului.

1.4. Normativul se adresează unităţilor şi persoanelor juritice, care realizează exploatarea instalaţiilor sanitare, asociaţiilor de locatari şi proiectanţilor, în vederea elaborării instrucţiunilor de exploatare ale instalaţiilor.

1.5. Nu fac obiectul prezentului normativ:

- sursele de alimentare cu apă;

- instalaţiile de corectare a calităţii apei;

- staţiile de pompare orăşeneşti.

- staţiile de epurare a apelor uzate;

- instalaţiile de alimentare cu apă şi canalizare cu caracter tehnologic din industrii, sere, construcţii agrozootehnice etc.;

- instalaţiile pentru stingerea incendiilor care utilizează substanţe speciale: abur, dioxid de carbon, pulberi, fluide spumante etc. precum şi cele specifice tehnologiilor sau utilajelor;

- branşamentul şi racordul la reţelele publice;

- instalaţiile de prepararea centrală a apei calde de consum din puncte şi centrale termice, care servesc ansambluri de clădiri.

1.6. Prevederile din prezentul normativ au caracter de “recomandare", cu excepţia celor referitoare la cerinţele de calitate, care, conform Legii 10/1995, sunt obligatorii. 

2. PRESCRIPŢII GENERALE PRIVIND EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR SANITARE

Organizarea, personalul de exploatare şi modul de desfăşurare a activităţii de exploatare.

Organizarea exploatării instalaţiilor sanitare.

2.1. Exploatarea instalaţiilor sanitare începe după recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, când investitorul certifică realizarea de către constructor a lucrărilor în conformitate cu prevederile contractuale şi cu cerinţele documentelor oficiale care certifică că instalaţia poate fi dată în folosinţă.

2.2. Exploatarea instalaţiilor sanitare trebuie să se facă astfel încât acestea să menţină pe întreaga durată de folosinţă următoarele cerinţe de calitate, care au caracter de obligativitate:

- rezistenţă şi stabilitate;

- siguranţă în exploatare;

- siguranţă la foc;

- igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului;

- izolaţia termică, hidrofugă şi economie de energie;

- protecţie împotriva zgomotului.

2.3. Exploatarea instalaţiilor trebuie făcută pe întreaga perioadă de utilizare a acestora, dar o atenţie deosebită trebuie acordată în primii 2- 3 ani, după darea în folosinţă - perioada de rodare - în care apar multe defecte, determinate de defecţiuni de fabricaţie şi execuţie, nedepistate la probele şi recepţiile finale.

2.4. La exploatarea instalaţiilor sanitare se vor respecta pe lângă indicaţiile din instrucţiunile de exploatare şi prevederile incluse în:

- prescripţiile din anexa 12;

- fişele tehnice ale aparatelor, utilajelor, echipamentelor şi materi-alelor date de fabricant.

2.5. Prin “exploatarea" unei instalaţii sanitare se înţeleg următoarele operaţii:

- controlul şi verificarea instalaţiei pentru asigurarea funcţionării în regim normal;

- revizia instalaţiei;

- reparaţii curente;

- reparaţii capitale;

- reparaţii accidentale.

2.6. Controlul şi verificarea instalaţiei au caracter permanent, făcând parte din urmărirea curentă privind starea tehnică a construcţiei, care corelată cu activitatea de întreţinere şi reparaţii au ca obiectiv menţinerea instalaţiei la parametrii proiectaţi.

Controlul şi verificarea instalaţiei se fac pe baza unui program, de către personalul de exploatare.

Programul de întocmeşte de beneficiar (administratorul) instalaţiei, ţinând cont de prevederile proiectului şi de instrucţiunile de exploatare ale echipamentelor.

Programul va cuprinde prevederi referitoare la întreaga instalaţie, pe categorii de elemente ale instalaţiei şi pe operaţiuni funcţionale, consemnate în instrucţiunile de exploatare ale instalaţiei.

2.7. Revizia instalaţiei se face periodic, conform indicaţiilor menţionate la fiecare element de instalaţie, şi are ca scop cunoaşterea stării instalaţiei la un anumit moment în vederea luării unor eventuale măsuri pentru ca instalaţia să funcţioneze la parametrii proiectaţi.

2.8. Reparaţiile curente se fac la unele elemente ale instalaţiilor sau la o parte din acestea, care pot afecta buna funcţionare a întregii instalaţii sau a unei părţi de instalaţie. Reparaţiile curente se fac pe baza constatărilor făcute la revizii sau preventiv, pentru elementele susceptibile unor defecţiuni într-o perioadă apropiată de timp.

2.9. Reparaţiile capitale se fac cu scopul ca, prin înlocuirea unor elemente de instalaţie, să se asigure funcţionarea instalaţiei la parametrii prevăzuţi în proiect sau la parametrii superiori acestora (lucrări de modernizare). Perioada şi data reparaţiei se stabilesc în funcţie de constatările făcute cu ocazia

verificărilor şi reviziilor în decursul exploatării, şi de durata de viaţă normată, avându-se în vedere gradul de uzură al elementelor instalaţiei şi influenţa în exploatare (pierderi de apă şi energie, reparaţii repetate etc.), frecvenţa apariţiei defecţiunilor, cheltuielile necesare remedierilor etc.

2.10. Reparaţiile accidentale sunt determinate de apariţia neaşteptată a unor defecţiuni sau avarii a căror înlăturare imediată se impune pentru menţinerea instalaţiei în stare normală de funcţionare şi de siguranţă.

2.11. Se recomandă cuplarea activităţii de întreţinere şi exploatare a instalaţiilor sanitare cu alte tipuri de instalaţii existente în clădire, cu care în multe cazuri se condiţionează.

Responsabilii cu exploatarea şi obligaţiile acestora

2.12. Responsabilitatea exploatării revine proprietarului, utilizatorului sau administratorului clădirii, care asigură exploatarea tuturor instalaţiilor.

Printr-o reglementare interioară se stabilesc atribuţiile ce revin diferiţilor locatari şi cele care revin responsabilului cu întreaga instalaţie, acesta răspunzând şi de exploatarea părţilor comune de instalaţie.

În construcţiile multifuncţionale (locuinţe şi alte destinaţii) se va prevedea o organizare unitară a exploatării, care să ţină seama de specificul fiecăreia dintre destinaţii, precum şi de modul de gestionare a cheltuielilor.

2.13. Proprietarii construcţiilor precum şi administratorii şi utilizatorii construcţiilor au obligaţia, prin lege, să efectueze la timp lucrările de întreţinere şi reparaţii, respectiv să folosească instalaţiile din construcţii în conformitate cu instrucţiunile de exploatare.

2.14. Exploatarea instalaţiilor sanitare se poate face cu personal de exploatare propriu, având sarcini permanente în acest scop, sau cu personal aparţinând unor unităţi tip “SERVICE", cu care s- au încheiat contracte sau înţelegeri.

Personalul de exploatare propriu şi cel al unităţilor tip “SERVICE" trebuie să fie autorizat pentru activitatea pe care o desfăşoară.

2.15. Personalul de exploatare are obligaţia de a cunoaşte în detaliu configuraţia instalaţiei, modul de funcţionare al acesteia, poziţia şi rolul fiecărui element. parametrii funcţionali, urmările nerespectării parametrilor proiectaţi, cauzele posibile şi modul de înlăturare a cauzelor care perturbă buna funcţionare. În acest scop se va folosi schema funcţională a instalaţiei şi instrucţiunile de exploatare ale instalaţiei, iar când acestea nu există, se recomandă întocmirea unei scheme pe baza planurilor existente şi a unui releveu, precum şi instrucţiunile de exploatare.

La instalaţiile de stingere cu apă a incendiilor se vor avea în vedere şi instrucţiunile de funcţionare şi verificare periodică a instalaţiilor, care trebuie să cuprindă schema de principiu, descrierea, modul de utilizare şi întreţinere a instalaţiilor în situaţie normală şi în caz de incendiu.

2.16. Pentru menţinera instalaţiei la valoarea parametrilor de proiectare, persoanele care se ocupă cu întreţinerea şi exploatarea instalaţiilor au obligaţia să remedieze orice defecţiune, îndată ce aceasta a fost sesizată, limitând astfel pierderile de apă, de energie, scăderea gradului de confort, de siguranţă etc.

Până la înlăturarea defecţiunii se impune, după caz, scoaterea din funcţiune a punctelor de consum, a echipamentelor sau a părţilor de instlaţie, defecte.

2.17. Responsabilul, care se ocupă cu exploatarea instalaţiilor sanitare, are datoria de a îndruma beneficiarii direcţi ai instalaţiilor în vederea utilizării directe a diferitelor elemente ale instalaţiei.

În acest scop se vor afişa la loc vizibil îndrumări privind utilizarea instalaţiilor sanitare din apartamente, grupuri sanitare etc.

2.18. Lucrările de reparaţii ale instalaţiilor sanitare se vor executa de către organizaţii de specialitate sau de personalul de întreţinere a clădirii pespective, atunci când acesta este calificat şi autorizat pentru astfel de lucrări şi dispune de utilajele necesare.

2.19. Recepţionarea lucrărilor efectuate în timpul exploatării (reparaţii capitale, modificări, modernizări, extinderi etc.) se va face în conformitate cu prevederile “Normativului pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare" - I.9 şi a “Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora" aprobate prin H.G. nr. 273/1994, precum şi a indicaţiilor din prezentul normativ.

După recepţie, lucrările de reparaţii vor fi consemnate - conform reglementărilor în vigoare - în cartea tehnică a construcţiei.

Echipamente şi materiale

2.20. La efectuarea reparaţiilor, echipamentele, accesoriile şi materialele folosite pentru înlocuirea celor necorespunzătoare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să fie însoţite de certificatul de calitate şi de garanţie al producătorului;

- echipamentele standardizate să respecte toate caracteristicile dimensionale, de calitate şi fiabilitate prevăzute în standardele de produs respective;

- echipamentele care funcţionează sub presiune să corespundă reglementărilor tehnice ISCIR;

- echipamentele sau materialele produse în ţară sau provenite din import, care nu au la bază un standard privind calitatea produsului, să fie însoţite de agrementul tehnic sau de certificatele de omologare eliberate de organele abilitate în acest scop.

Certificatele de calitate şi de garanţie, agrementul tehnic sau certificatele de omologare precum şi instrucţiunile de exploatare ale fabricilor constructoare de echipamente şi instalaţii se vor păstra, în mod obligatoriu, la cartea tehnică a construcţiei, împreună cu instrucţiunile de exploatare ale instalaţiei.

2.21. În toate cazurile, dar în special în cazul clădirilor vechi, se va urmări cu ocazia reparaţiilor curente sau capitale, precum şi cu ocazia unor modificări aduse clădirii, să se îmbunătăţească situaţia instalaţiilor sanitare prin adoptarea unor soluţii eficiente şi prin folosirea unor echipamente şi materiale cu performanţe superioare în locul celor scoase din uz, astfel încât să fie satisfăcute cerinţele de calitate menţionate în legea calităţii, reducându-se costul exploatării şi asigurăndu-se creşterea gradului de confort.

2.22. La toate echipamentele şi accesoriile instalaţiei care necesită un control şi o întreţinere permanentă (de ex. apometrele, robinetele de întreţinere, filtrele etc.) sau care sunt prevăzute pentru control şi întreţinere (de ex. armăturile de închidere) trebuie asigurat în permanenţă accesul şi posibilitatea de control şi manevră uşoară.

Alte precizări

2.23. Lucrările de modificări, modernizări, extinderi şi reparaţii capitale ale instalaţiilor sanitare din clădiri trebuiesc făcute pe baza unui proiect cu respectarea reglementărilor tehnice în vigoare şi a avizelor organelor în drept, când este cazul.

2.24. Tehnologiile aplicate pentru remedierea defecţiunilor vor fi cele curente specifice fiecărui caz sau cele indicate în instrucţiuni speciale.

NOTĂ: Principalele defecte, precum şi cauzele producerii şi modul de remediere, sunt menţionate în anexe A1- A6 pentru elementele comune instalaţiei şi în capitolele care tratează fiecare element al instalaţiei pentru cauzele specifice.

Condiţii generale de furnizare a apei

2.25. Pentru ca societatea (regia) de distribuţie a apei să furnizeze apa în instalaţia interioară este necesar să existe un contract între societate (regie) şi beneficiarul instalaţiei, iar, din punct de vedere tehnic, branşamentul să fie executat şi recepţionat pe baza reglementărilor societăţii (regiei) de distribuţie a apei.

2.26. În contractele de furnizare a apei, încheiate între societăţi (regii) şi abonaţi se recomandă să se includă şi obligativitatea asigurării prin persoane fizice, juridice sau unităţi “SERVICE" a activităţii de întreţinere a instalaţiilor sanitare.

2.27. Echipamentul de măsurare (apometrul) cu ajutorul căruia se înregistrează consumul de apă, va fi exploatat (întreţinut, verificat, reparat sau înlocuit) de către societatea (regia) de apă.

2.28. Beneficiarul instalaţiilor interioare are următoarele obligaţii:

- să respecte reglementările tehnice privind buna funcţionare a aparatelor de măsură şi control şi să evite degradarea lor;

- să menţină curăţenia în căminele de apometru sau la locul de amplasare a cestuia;

- să permită personalului împuternicit de conducerea societăţii (regiei) de distribuţie a apei accesul la căminul apometrului sau la locul de montaj al acestuia în vederea efectuării controlului, înregistrării consumurilor şi executării lucrării de întreţinere şi reparaţii;

- să nu desigileze robinetele sigilate de delegaţii societăţii (regiei);

- să nu racordeze la instalaţia interioară vase sau recipiente prin intermediul cărora se pot introduce în circuitul apei potabile substanţe toxice sau microorganisme (bacterii, microbi etc.);

- să nu facă modificări ale instalaţiilor în urma cărora se pot produce accidente, deteriorări, contaminări, ca de exemplu: racordări ale instalaţiei interioare cu vase sau recipiente, racordarea directă între conductele de apă şi alte reţele;

- să nu facă legături directe între conducte de apă şi alte reţele (ex. reţele de apă nepotabilă, reţele de canalizare etc.).

Condiţii generale de evacuare a apelor uzate în reţelele exterioare

2.29. Pentru evacuarea apelor uzate şi a celor meteorice în reţeaua publică de canalizare este necesar să existe un contract între societatea (regia) de colectare a apelor uzate şi beneficiarul instalaţiei interioare de canalizare, iar, din punct de vedere tehnic, racordul să fie executat şi întreţinut în conformitate cu reglementările societăţii (regiei).

2.30. Beneficiarul instalaţiei interioare de canalizare are următoarele obligaţii:

- apele evacuate la canalizare vor respecta, din punct de vedere al calităţii, prevederile “Normativului pentru condiţiile de descărcare a apelor uzate în reţelele de canalizare a centrelor populate" - C.90;

- să nu evacueze în reţeaua interioară de canalizare substanţe, deşeuri, reziduri etc., care ar putea duce la înfundarea sau deteriorarea racordului de canalizare sau a reţelei publice de canalizare;

- să asigure curăţenia şi integritatea căminului de racord.

2.31. Proprietarii construcţiilor precum şi administratorii construcţiilor în care se desfăşoară activităţi de la care rezultă substanţe care pot fi dăunătoare pentru reţeaua de canalizare, au obligaţia ca, în timpul exploatării instalaţiilor, să facă periodic şi controlul calităţii apelor uzate evacuate în reţeaua de canalizare publică în vederea prevenirii unor efecte dăunătoare locale, precum şi asupra reţelei publice de canalizare.

Controlul calităţi apei uzate se va face în laboratoare de specialitate.

Principalii parametri care caracterizează starea tehnică şi modul de întreţinere şi utilizare a instalaţiei.

Generalităţi

2.32. Principalii parametri care pot fi influenţaţi de existenţa unor defecţiuni sau/şi deficienţe în exploatarea instalaţiilor sanitare, având drept urmare creşterea cheltuielilor de exploatare şi scăderea gradului de confort şi siguranţă şi care trebuiesc urmăriţi permanent pentru asigurarea funcţionării instalaţiei la parametrii proiectaţi, sunt:

- nivelul consumurilor de apă;

- nivelul consumurilor de energie termică;

- nivelul consumurilor de energie electrică;

- nivelul zgomotului în instalaţie;

- starea construcţiei în zona conductelor şi echipamentelor;

- calitatea apei furnizate de reţeaua exterioară (publică);

- apariţia unor anomalii în alimentarea cu apă a unor puncte de consum.

Nivelul consumului de apă

2.33. Creşterea consumului de apă, peste valoarea normală, poate avea următoarele cauze:

- creşterea numărului consumatorilor;

- defecţiuni în instalaţie;

- exploatarea neraţională;

- calitatea necorespunzătoare a apei.

NOTĂ: Dacă în urma verificării instalaţiei se constată că nu există motive care să justifice creşterea consumului de apă se va cere societăţii (regiei) de distribuţie a apei să verifice sau să înlocuiască apometrul.

2.34. Defecţiunile în instalaţie, care pot produce pierderi importante de apă, anexe A1 - A6, pot fi:

- pe reţelele de distribuţie;

- la armăturile de serviciu;

- la pompe;

- la rezervorul tampon, vezi anexa A6;

- în instalaţia de preparare a apei calde.

2.35. Exploatarea neraţională constă, în principal, în:

- menţinerea robinetelor deschise pe tot timpul unei utilizări, când nu este necesar să se utilizeze apa;

- presiunea prea mare la punctele de consum, datorită nereglării presiunii în instalaţie;

- prepararea apei calde la o temperatură prea mare sau prea mică în comparaţie cu cea de utilizare;

- furnizarea cu intermitenţă a apei (caldă şi rece);

- înlăturarea cu întârziere a defecţiunilor;

- nereglarea reţelei de recirculare a apei calde;

- racordarea directă a instalaţiei de apă cu cea de încălzire (pierderi de apă prin vasul de expansiune când se încarcă instalaţia sau în cazul defectării robinetului de trecere de pe racordul de umplere);

Pentru realizarea unei exploatări raţionale se impune:

- educarea consumatorilor în spiritul folosirii raţionale a armăturilor de serviciu;

- reglarea presiunii în instalaţie în vederea obţinerii presiunii minime de utilizare la toate punctele de consum;

- distribuirea apei calde la temperatură cât mai apropiată de cea de utilizare;

În acest scop se recomandă elaborarea în cadrul reparaţiilor capitale a proiectului privind automatizarea instalaţiei de preparat apă caldă şi a studiului privind oportunitatea înlocuirii preparării centrale a apei calde cu prepararea locală, cu ocazia reparaţiilor capitale;

- furnizarea apei calde şi reci pe toată perioada de consum.

Pentru a asigura furnizarea continuă a apei, în cazul instalaţiilor dotate cu staţii de hidrofor, se va stabili pe baza unei documentaţii tehnice (proiect), capacitatea rezervorului tampon corespunzător necesarului de apă pe perioada de întrerupere a furnizării apei de către reţeaua publică (în măsura în care condiţiile locale permit):

- înlăturarea defecţiunilor odată ce apar;

- reglarea hidraulică a reţelei de recirculare a apei calde;

- întreruperea legăturii directe dintre instalaţia de alimentare cu apă şi cea de încălzire şi prevederea conductei de semnalizare a umplerii vasului de expansiune, dacă acesta lipseşte.

Nivelul consumului de energie termică

2.36. Creşterea consumului de energie termică poate avea următoarele cauze:

- folosirea unor cazane pentru prepararea apei calde de consum, care funcţionează cu randament redus;

- utilizarea unor cazane neperformante;

- lipsa aparaturii de măsură şi control la cazane;

- exploatarea necorespunzătoare a cazanelor;

- folosirea unor schimbătoare de căldură care funcţionează cu randament redus, cu serpentine sau ţevi sparte;

- defecţiuni ale instalaţiei de distribuţie a apei calde (vezi anexa A1);

- defecţiuni ale armăturilor de serviciu;

- temperatura apei de consum prea mare sau prea mică, în comparaţie cu cea de utilizare;

- furnizarea cu intermitenţă a apei calde;

- presiunea disponibilă prea mare la bateriile amestecătoare;

- exploatarea defectuoasă a bateriilor amestecătoare;

- termoizolaţie necorespunzătoare la reţelele de distribuţie şi la echipamentul d epreparat apă caldă;

- funcţionarea instalaţiei de recirculare a apei calde în perioada de întrerupere a funcţionării instalaţiei de încălzire a apei.

Pentru remedierea situaţiei se recomandă:

- controlul modului de explatare a cazanelor şi verificarea randamentului acestora;

- completarea aparatelor de măsură şi control lipsă;

- solicitarea diagnostificării performanţelor cazanelor sau schimbătoarelor de căldură în vederea înlocuirii celor neperformante;

- solicitarea diagnostificării performanţelor sistemului central de preparare a apei calde de consum în vederea adoptării unor sisteme performante;

- stabilirea regimului de temperatură eficientă a apei de consum;

- sudarea sau înlocuirea serpentinelor sau ţevilor defecte;

- curăţirea şi spălarea periodică a schimbătoarelor de căldură;

- furnizarea pe toată perioada de consum a apei calde la o temperatură cât mai apropiată de cea de utilizare;

- furnizarea continuă a apei calde pe toată perioada de consum;

- reducerea presiunii disponibile la armături de serviciu la valoarea presiunii minime de utilizare;

- folosirea raţională a bateriilor amestecătoare şi înlocuirea bateriilor uzate cu baterii performante;

- refacerea termoizolaţiei defecte de la reţelele şi de la instalaţia de preparare a apei calde, utilizând materiale izolatoare având randament superior (în ordine: spumă de poliuretan, vată de sticlă, vată minerală); şi folosirea conductelor preizolate în cazul înlocuirii conductelor de apă caldă;

- punerea în funcţiune a instalaţiei de recirculare a apei calde conform indicaţiilor din art. 4.29- 4.33.

Nivelul consumului de energie electrică

2.37. Creşterea consumului de energie electrică poate avea următoarele cauze:

- defecţiuni la pompe;

- folosirea unor agregate de pompe supradimensionate pentru alimentarea cu apă şi/sau pentru recircularea apei calde de consum;

- folosirea neraţională a staţiei de hidrofor;

- folosirea neraţională a pompelor de recirculare a apei calde de consum;

- folosirea unor pompe cu uzură avansată.

Pentru menţinerea consumului de energie electrică la nivelul minim este necesar:

- înlocuirea cu ocazia reparaţiilor capitale sau a defectării pompelor supradimensionate cu pompe corespunzătoare necesităţilor reale;

- folosirea staţiei de hidrofor numai în orele când presiunea din reţeaua publică este insuficientă şi utilizarea în măsură cât mai mare a presiunii disponibile în reţeaua publică.

La staţiile de hidrofor existente se vor înlocui, când condiţiile permit - pe bază de proiect şi cu avizele legale - rezervoarele tampon deschise cu rezervoare închise, pentru folosirea la maxim a presiunii disponibile din reţeaua publică şi reducerea consumului de energie electrică. Asigurarea în permanenţă a pernei de aer în recipienţi de hidrofor, menţinând astfel numărul teoretic de porniri orare ale pompelor.

- folosirea pompelor de recirculare numai în orele cu consum de apă foarte redus, dacă în aceste ore funcţionează instalaţia de preparare a apei calde, sau folosirea pompelor după un program coordonat cu cel de preparare a apei calde.

Nu se recomandă recircularea apei calde în perioadele în care instalaţia de preparare a apei calde nu funcţionează, iar la instalaţiile fără acumulare, recircularea este interzisă în această situaţie.

Creşterea nivelului de zgomot

2.38. Creşterea nivelului de zgomot în instalaţie poate avea următoarele cauze:

- defecţiuni la agregatul de pompare;

- curgerea apei în rezervorul tampon de la înălţime;

- lipsa sau distrugerea garniturilor dintre rezervoare şi elementele constructive de susţinere;

- defectarea garniturii la armăturile de reţinere;

- deteriorarea legăturilor elastice dintre pompe şi conducte;

- defecţiuni la armăturile de serviciu;

- deteriorarea fonoizolaţiei dintre obiectele sanitare şi suporţi, pereţi etc.;

- presiunea mare la armăturile de serviciu;

- viteza mare de scurgere a apei în conducte;

- folosirea unor armături de serviciu cu un nivel acustic specific care depăşeşte pe cel admis.

Pentru menţinerea nivelului de zgomot în limitele admisibile se vor lua, după caz, următoarele măsuri:

- se vor prelungi conductele de alimentare cu apă a rezervorului până în apropierea fundului rezervorului (aproximativ la nivelul sorbului);

- se vor introduce bucăţi de material elastic între rezervorul tampon şi elementele constructive de susţinere;

- se vor înlocui garniturile defecte;

- se vor înlocui racordurile elastice defecte cu unele noi, iar dacă acestea lipsesc (la instalaţiile vechi), se vor introduce cu ocazia unor reparaţii;

- se vor reface instalaţiile defecte;

- se va reduce presiunea la armăturile de serviciu la valoarea minimă de utilizare;

- se vor folosi armăturile de serviciu silenţioase şi se vor dota cu perlator.

Starea construcţiei şi terenului în zona conductelor şi echipamentelor

2.39. Apariţia unor zone umede pe pereţi şi planşee şi/sau tasarea locală a terenului poate avea următoarele cauze:

- conductele de alimentare cu apă defecte;

- conductele de canalizare defecte;

- distrugerea hidroizolaţiei la sifoanele de pardoseală, sau la cele de terasă;

- distrugerea hidroizolaţiei dintre perete şi căzile de baie sau de duş;

- scurgeri de apă pe lângă preaplin sau pe lângă ventilul de scurgere al căzii;

- fisuri la conducte de scurgere sau de preaplin al căzii;

- condensarea umidităţii din aer pe suprafaţa rece a conductelor neizolate sau izolate necorespunzător;

- idem, pe tencuiala care acoperă conducte neizolate sau izolate necorespunzător;

- influenţa reţelelor de canalizare şi refulare la nivelul superior;

- existenţa unui robinet deschis, care debitează o cantitate de apă mai mare decât poate prelua conducta de canalizare a obiectului racordat.

După depistarea cauzelor, se vor remedia defecţiunile după caz, prin:

- refacerea hidroizolaţiei;

- înlocuirea garniturilor defecte;

- lipirea sau înlocuirea conductelor fisurate;

- izolarea corespunzătoare a conductelor;

- desfundarea reţelei de canalizare şi înlăturarea cauzelor (curăţirea periodică de depuneri a reţelelor de canalizare);

- în cazul tasării terenului, se va remedia defecţiunea la conductă sau îmbinare şi se va compacta terenul.

Calitatea apei

2.40. Calitatea apei furnizate de reţeaua exterioară se va stabili prin analize periodice efectuate în laboratoare de specialitate şi prin constatări directe.

Se recomandă ca beneficiarul instalaţiei interioare să facă analiza calităţii apei, la un laborator de specialitate, ori de câte ori constată deprecierea calităţii apei primite.

De calitatea apei furnizată în sistemul centralizat răspunde furnizorul, care are obligaţia efectuării periodice a analizelor de calitate a apei, iar în situaţia alimentării cu apă din surse proprii, se recomandă efectuarea de analize de calitate a apei în laboratoare de specialitate, cel puţin o dată pe lună.

2.41. Furnizarea apei de către reţeaua exterioară la alţi parametri decât menţionaţi în STAS 1342 poate fi accidentală sau pe o durată mai lungă de timp, datorită fie stării generale necorespunzătoare a reţelei, fie apariţiei unor situaţii deosebite cu efecte pe o durată mai lungă în timp.

Efectele asupra instalaţiilor interioare pot fi:

- eroziunea conductelor, a garniturilor, a armăturilor şi a scaunelor ventilelor, a interpunerii de suspensii între garnitură şi scaun etc., având ca urmări pierderi de apă şi energie şi mărirea cheltuielilor de exploatare;

- depuneri pe conducte, rezervoare, în schimbătoare de căldură, pe obiecte sanitare etc. având ca urmări scăderea presiunii disponibile, creşterea consumurilor de energie, reducerea gradului de confort;

- schimbarea gustului apei.

Pentru asigurarea calităţii apei la nivelul prevederilor legale se recomandă:

- echiparea instalaţiei interioare cu filtre pentru reţinerea suspensiilor mecanice (nisip, rugină, alte impurităţi) sau cu sisteme electronice pentru eliminarea depunerilor de pe conducte şi pentru prevenirea formării unor noi depuneri;

- datarea instalaţiei cu echipamente locale de purificare a apei pentru reducerea bacteriilor, substanţelor organice, clorului etc.;

- la instalaţiile echipate cu rezervoare de apă (rezervoare tampon sau de înmagazinare) şi/sau boilere, se recomandă ca - periodic - acestea să fie golite, curăţate, spălate şi dezinfectate pentru a elimina depunerile şi a evita pătrunderea lor în instalaţie;

- curăţirea şi spălarea periodică a recipienţilor de hidrofor.

2.42. În cazul în care sursa impurificării apei o constituie starea reţelei exterioare proprii, se vor remedia defectele după care reţeaua se va curăţa, spăla şi dezinfecta.

Anomalii în alimentarea cu apă caldă a unor puncte de consum

2.43. Lipsa apei la unele puncte de consum poate fi cauzată de:

- presiunea scăzută în reţeaua de alimentare cu apă;

Dacă presiunea în reţeaua publică este permanent insuficientă, se va introduce în schema instalaţiei o staţie de ridicare a presiunii, pe baza unui proiect;

- funcţionarea defectoasă a instalaţiei de ridicare a presiunii datorită reglajului incorect al presostatului sau al unor defecţiuni la agregatul de pompare;

- creşterea pierderilor de sarcină pe traseu, datorită depunerilor în conducte, măririi rugozităţii prin coroziune, depozitelor de ferobacterii etc.

Această deficienţă se poate remedia prin înlocuirea pe bază de proiect a agregatului de pompare cu altul cu o înălţime de pompare mai mare; înlocuirea conductelor corodate sau înfundate cu unele noi, dotarea instalaţiei cu filtre pentru reţinerea impurităţilor şi/sau cu un sistem electromagnetic pentru eliminarea depunerilor de pe conducte şi pentru prevenirea formării unor depuneri noi.

- blocarea parţială sau totală a unor armături;

- neechilibrarea reţelelor de distribuţie;

- creşterea consumului de apă la o valoare superioară debitului de calcul datorită: risipei de apă, furnizării apei cu intermitenţă, existenţei unor neetanşeităţi la armături, conducte, îmbinări etc. sau apariţiei unor noi consumatori;

- debitul de calcul subapreciat (subdimensionarea conductelor fiind necesară înlocuirea acestora cu altele cu diametrul mai mare).

2.44. Temperatura mai redusă a apei calde la unele puncte de consum în comparaţie cu cea de la sursă, se poate datora:

- termoizolaţiei necorespunzătoare la unele conducte, fiind necesară refacerea acesteia;

- instalaţiei de recirculare a apei calde care nu funcţionează corect datorită neechilibrării reţelei sau nefuncţionării pompelor de recirculare.

Pentru ca instalaţia de recirculare să funcţioneze normal este necesar să se facă echilibrarea hidraulică a reţelei, verificarea şi punerea în funcţiune a pompei după un program normal.

2.45. Apa nu se încălzeşte în perioada de timp prevăzută în proiect sau nu se asigură temperatura necesară la ieşirea din aparatele de preparare a apei calde datorită:

- debitului prea mic de agent termic ca urmare a existenţei unor rezistenţe locale suplimentare pe conducta de racord (conducta înfundată, sertarul sau ventilul unor vane blocate etc.) sau a subdimensionării conductei de racord;

- temperatura prea scăzută a agentului termic ca urmare a temperaturii scăzute a agentului termic la sursă;

- a degradării termoizolaţiei sau a inundării canalului termic prin infitraţii sau datorită unei conducte sparte;

- agentul termic nu circulă prin serpentină (racordurile serpentinei sunt reci) datorită prezenţei aerului în serpentină sau racordul spre serpentină conţin aer (care trebuie eliminat), a înfundării cu corpuri străine a racordului spre serpentină care trebuie înlăturate sau a blocării în poziţia închis, a sertarului unei vane de pe racord, fiind necesară deblocarea lui;

- depuneri mari pe suprafaţa de schimb, care trebuie îndepărtate;

- tirajul insuficient la instalaţiile locale de preparare a apei calde, care folosesc diverşi combustibili, datorită subdimensionării coşului sau poziţionării defectuoase deasupra acoperişului;

- presiunea insuficientă la instalaţia de alimentare cu gaze;

- defectarea aparaturii de reglaj automat al admisiei agentului termic la aparatele de preparat apă caldă;

- reglarea necorespunzătoare a aparaturii de reglaj automat.

Pentru obţinerea apei calde în timp normal şi la temperatura de utilizare, se impune:

- asigurarea debitului şi temperaturii agentului termic la parametrii prevăzuţi în proiect;

- menţinerea permanent a instalaţiei de preparare a apei calde într-o stare tehnică normală.

2.46. Apa se încălzeşte prea repede la acelaşi consum de apă caldă, iar diferenţa dintre temperatura apei calde şi a agentului termic este foarte mică sau egală cu zero datorită serpentinei corodate, iar agentul termic se amestecă cu apa de consum.

În acest caz se sudează sau se înlocuieşte serpentina după caz.

2.47. Temperatura prea mare a apei calde la punctele de consum mare în comparaţie cu temperatura uzuală se poate datora:

- instalaţiei de funcţionare automată a cazanului nereglată sau defectă;

- aparaturii de măsură şi control defectă;

- nesupravegherii arderii la cazanele de preparat apă caldă care nu sunt dotate cu instalaţii automate de ardere.

Pentru funcţionarea instalaţiei la parametrii proiectaţi se verifică instalaţia de reglaj, precum şi aparatura de măsură şi control şi se fac remedierile necesare, iar, dacă este cazul se înlocuiesc piesele defecte.

Instalaţiile vechi, neechipate cu instalaţii de automatizare, se vor supraveghea permanent, intervenind prompt, când este cazul.

2.48. Oscilaţii mari de temperatură în timpul folosirii bateriilor, la deschiderea sau închiderea unor robinete de pe ramificaţii sau coloane comune, se poate datora:

- subdimensionării conductelor;

- reducerii secţiunii libere a conductelor din cauza depunerilor.

Pentru remediere se înlocuiesc conductele cu altele cu diametrul mai mare şi se prevăd, când este cazul, filtre pentru reţinerea impurităţilor din apa furnizată din reţeaua exterioară.

2.49. Pătrunderea apei calde în conductele de apă rece şi invers este determinată de diferenţa mare între presiunea apei reci şi a apei calde la baterii.

În acest caz se reglează presiunea la baterie cu ajutorul robinetelor de la obiectul sanitar respectiv, astfel încât să fie, pe cât posibil, egale (diferenţă maxim admisă 0,3 bar).

Reglarea hidraulică a instalaţiei de alimentare cu apă (rece şi caldă) şi de recirculare a apei calde.

Generalităţi

2.50. Pentru reducerea pierderilor de apă şi energie precum şi a zgomotului în instalaţie, este necesară reglarea instalaţiei, astfel încât presiunea disponibilă la toate punctele de consum să fie cât mai aproape de valoarea presiunii minime de utilizare.

Reglarea hidraulică a instalaţiei de alimentare cu apă rece şi caldă

2.51. În cazul unui excedent de presiune în instalaţie la intrarea în clădire, în lipsa unui regulator de presiune, se va reduce presiunea disponibilă prin închiderea parţială a robinetului de închidere de la intrarea în clădire.

Închiderea se va face în perioada de consum maxim, asigurând presiunea de utilizare la obiectele sanitare cele mai defavorizate.

2.52. Pentru reducerea presiunii la valorile presiunii de utilizare la toate punctele de consum, se vor folosi robinetele de închidere de pe coloane, niveluri şi, în final, cele de reglaj de la obiectele sanitare.

2.53. Pentru fiecare baterie amestecătoare se va verifica presiunea disponibilă, reglându-se, cu ajutorul celor două robinete de închidere aferente obiectului sanitar respectiv, presiunea, astfel încât presiunea disponibilă a apei reci şi a apei calde să fie, pe cât posibil, egală.

2.54. În cazul asigurării presiunii cu ajutorul staţiilor de hidrofor, se va verifica, în momentul pornirii pompelor, în condiţiile unui consum maxim, disponibilul de presiune la obiectele plasate cel mai defavorabil.

Dacă în acest caz există, la aceste puncte de consum, o presiune disponibilă mai mare decât presiunea de utilizare, se va regla presostatul pentru o presiune de pornire mai mică, reducându-se corespunzător şi presiunea de oprire.

Pentru celelalte puncte de consum reglajul se va face cu ajutorul robinetelor de închidere de pe coloane, niveluri şi cele de reglaj de la obiectele sanitare.

2.55. Având în vedere că pe parcursul utilizării instalaţiei intervin diferiţi factori perturbatori (ex. depuneri pe conducte, închiderea şi deschiderea robinetelor de trecere impusă de necesitatea unor remedieri etc.) este necesară verificarea periodică a instalaţiei şi corectarea reglajului.

2.56. Se recomandă montarea robinetelor de închidere şi reglaj la toate obiectele sanitare, la care nu au fost montate iniţial.

Pentru a evita dereglarea instalaţiei, urmare a unor intervenţii necesare, se recomandă ca, pe lângă armăturile de închidere să se prevadă - cu ocazia reparaţiilor capitate - şi o armătură pentru reglarea presiunii, astfel încât, în cazul unor intervenţii, să se acţioneze numai armătura de închidere, cea de reglaj rămânând în poziţia în care a fost reglată.

Reglarea hidraulică a instalaţiei de recirculare a apei calde.

2.57. Reglajul hidraulic al reţelei de recirculare a apei de consum se va face după reglarea reţelei de distribuţie a apei calde, folosind numai armăturile de pe conductele de recirculare.

2.58. La instalaţiile prevăzute cu conductă de recirculare numai pe orizontală şi numai pentru conducta principală de distribuţie a apei calde - fără ramificaţii - nu este necesar un reglaj hidraulic.

2.59. La instalaţiile prevăzute cu conductă de recirculare şi pe ramificaţii (până la baza coloanelor sau până la cel mai de sus obiect sanitar) reglajul hidraulic este necesar pentru a asigura recircularea apei calde prin toate conductele şi, deci, ridicarea gradului de confort şi reducerea pierderilor de apă şi energie. Reglajul se va face cu ajutorul robinetului de trecere montat pe conducta de recirculare care, dacă se încălzeşte rezultă că pe conducta respectivă de recirculare circulă apa caldă.

Reglajul instalaţiei poate fi considerat satisfăcător dacă la toate robinetele se constată aproximativ aceeaşi temperatură.

Reglajul instalaţiei de recirculare începe cu ultima coloană a instalaţiei (situaţia cea mai dezavantajoasă), la care robinetul de închidere, de pe conducta de recirculare, se va lăsa complet deschis şi continuă spre CT (PT) cu următoarele ramificaţii, la care robinetele se închid din ce în ce mai mult, pe măsura apropierii de schimbătoarele de căldură (boilere sau aparate contracurent). Reglajul se face în perioada de consum nul, cu instalaţia de preparare a apei calde în funcţiune.

Protecţia, siguranţa şi igiena muncii

2.60. Pe toată durata de exploatare a instalaţiilor sanitare (inclusiv revizii, reparaţii, înlocuiri, dezinfectări) vor fi respectate cerinţele referitoare la protecţia, securitatea şi igiena muncii.

2.61. Verificările, probele şi încercările echipamentelor componente ale instalaţiilor sanitare vor fi efectuate respectându-se instrucţiunile specifice de protecţie a muncii în vigoare pentru fiecare categorie de echipamente.

2.62. Conducătorii societăţilor comerciale, regiilor autonome etc. sau seviciile care exploatează instalaţiile sanitare au obligaţia să asigure:

- luarea de măsuri organizatorice şi tehnice pentru crearea condiţiilor de securitate a muncii;

- realizarea instructajului de protecţie a muncii pentru tot personalul de exploatare la interval de cel mult 30 zile şi consemnarea acestuia în fişele individuale sau alte formulare specifice care urmează să fie semnate individual;

- controlul aplicării de către întregul personal a normelor şi instrucţiunilor specifice;

- verificarea însuşirii cunoştinţelor asupra normelor şi măsurilor de protecţie a muncii.

2.63. Realizarea instructajelor specifice de protecţie a muncii, verificarea cunoştinţelor şi abaterile de la normele în vigoare, inclusiv sancţiunile aplicate, vor fi consemnate în fişele de instructaj individuale.

2.64. Manevrele corespunzătoare exploatării vor fi efectuate numai de personal calificat.

2.65. Instalaţiile vor fi echipate cu dispozitivele de protecţie necesare menţionate în norme.

2.66. Zonele periculoase sau cele cu instalaţii în probe se îngrădesc şi se avertizează, interzicându-se accesul persoanelor neautorizate.

2.67. Persoanele cărora li se schimbă locul de muncă vor fi instruite pentru a corespunde noilor condiţii de lucru.

2.68. Măsurile de protecţia muncii menţionate în art. 2.60-1.67 nu sunt limitative şi se vor completa cu măsurile de protecţie a muncii specificate cuprinse în instrucţiunile de exploatare ale instalaţiilor respective, care se vor afişa la locul de muncă.

Prevenirea şi stingerea incendiilor pe durata exploatării instalaţiilor sanitare

2.69. Respectarea reglementărilor de prevenire şi stingere a incendiilor precum şi echiparea şi dotarea cu mijloace şi echipamente de prevenire şi stingere a incendiilor la construcţii este obligatorie pe întreaga durată de exploatare a instalaţiilor sanitare aferente construcţiilor.

2.70. În exploatarea instalaţiilor sanitare se vor respecta prevederile din ,”Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor" (Ord. MLPAT 1219/MC/1994 şi M.I. 38/4.03.94), şi “Normativul de prevenire şi stingere a incendiilor pe durata executării lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora" - C 300. Măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor vor fi precizate şi în instrucţiunile de exploatare.

2.71. Obligaţiile şi răspunderile privind prevenirea şi stingerea incendiilor revin atât proprietarilor şi administratorilor instalaţiilor în funcţiune, cât şi unităţilor şi personalului care efectuează exploatarea acestor instalaţii.

2.72. Pe durata reviziilor, reparaţiilor, înlocuirilor şi dezafectărilor instalaţiilor vor fi respectate toate măsurile specifice de prevenire şi stingerea incendiilor; răspunderile privind prevenirea şi stingerea incendiilor revin unităţilor şi persoanelor care efectuează aceste operaţii.

2.73. Personalul care exploatează instalaţiile va fi instruit pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, înaintea dării în exploatare a instalaţiilor şi periodic, în timpul exploatării instalaţiilor, verificându-se însuşirea cunoştinţelor.

2.74. Înainte de executarea unor operaţii cu foc deschis (sudură, lipire cu flacără, topire de materiale hidroizolante etc.) se va face un instructaj special personalului care efectuează aceste lucrări.

2.75. Lucrările cu foc deschis vor fi executate numai după obţinerea permisului de lucru cu foc (anexa 11), astfel încât să se evite riscul producerii de incendiu sau explozii.

Înainte de începerea lucrărilor cu foc deschis, semnatarii permisului de lucru cu foc vor controla îndelinirea condiţiilor şi realizarea măsurilor menţionate în permis.

2.76. Locurile cu pericol de incendiu sau explozie vor fi marcate cu indicatoare de avertizare conform prevederilor STAS 297/1.2.

2.77. În vederea intervenţiei în caz de incendiu vor fi organizate echipe de intervenţie cu atribuţii concrete şi se vor stabili măsuri de alertare a serviciilor proprii de pompieri şi a pompierilor militari.

Scoaterea din funcţiune a instalaţiilor de alimentare cu apă (caldă şi rece)

2.78. Instalaţiile de alimentare cu apă, care, după recepţie, nu sunt puse în funcţiune până la patru săptămâni sau care sunt în conservare, se vor închide şi se vor goli complet prin obiectele sanitare şi robinetele de golire.

Dacă recepţia se face în sezonul rece, iar instalaţia de încălzire nu funcţionează în perioada respectivă, instalaţiile de alimentare cu apă se vor goli imediat după recepţie indiferent de mărimea perioadei de întrerupere.

2.79. Instalaţiile aferente clădirilor cu program sezonier se vor verifica, făcându-se remedierile şi reparaţiile necesare după care se vor închide şi goli, în vederea conservării.

2.80. În clădirile de locuinţe unifamiliale, în cazul unei absenţe mai mari de trei zile, se recomandă să se închidă robinetul de alimentare după apometru şi să se golească instalaţia. În cazul clădirilor cu mai multe apartamente şi cu încălzire proprie pe apartament se recomandă să se închidă coloanele, respectiv ramificaţiile care asigură alimentarea cu apă a apartamentelor neutilizate şi să se golească instalaţia.

2.81. Înainte de închiderea instalaţiei de alimentare cu apă de la robinetul general, de după apometru sau cel de pe coloană sau ramificaţii, se va controla dacă robinetele şi bateriile de la punctele de consum sunt închise.

2.82. Nu se recomandă menţinerea sub presiune şi fără supraveghere a instalaţiilor de alimentare cu apă nefolosită pe o perioadă mai lungă de timp deoarece se poate ajunge la agravarea unor defecţiuni, având drept urmare degradarea şi/sau inundarea clădirii, precum şi deprecierea calităţii apei prin stagnare.

Repunerea în funcţiune a instalaţiilor de alimentare cu apă rece şi caldă

2.83. La repunerea în funcţiune a instalaţiilor de alimentare cu apă se va urmări:

- eliminarea aerului din instalaţie;

- spălarea instalaţiei;

- verificarea şi remedierea eventualelor defecţiuni;

- reglarea instalaţiei.

2.84. Repunerea în funcţiune se va face respectând următoarele operaţii:

- deschiderea parţială a armăturii folosite pentru închiderea instalaţiei şi deschiderea progresivă a robinetului, respectiv bateriei aflate în poziţia cea mai depărtată şi la cea mai mare înălţime, pentru eliminarea aerului, şi evitarea loviturilor de berbec.

Operaţia se va repeta pentru toate coloanele şi ramificaţiile.

- deschiderea completă, după eliminarea aerului, a armăturilor de închidere şi umplerea instalaţiei cu apă, închiderea armăturii făcându-se odată cu apariţia apei;

- spălarea instalaţiei după umplere se face lăsând să curgă sub formă de jet, câteva minute, pe fiecare robinet în parte. În acest timp, se recomandă ca celelalte robinete (baterii) să fie închise;

- verificarea instalaţiei, care se face cu instalaţia sub presiune şi cu toate robinetele şi bateriile închise.

Verificarea constă în controlul vizual al etanşeităţii armăturilor, îmbinărilor şi conductelor şi a stării generale a instalaţiei.

2.85. La instalaţiile dotate cu staţii de pompare, înainte de pornirea pompelor se verifică dacă:

- băile de ulei şi casetele de rulmenţi sunt în perfectă stare de curăţenie şi prevăzute cu lubrifiantul necesar;

- axul pompei se roteşte uşor cu mâna;

- este amorsată pompa şi a fost evacuat tot aerul, fiind interzisă pornirea pompei, dacă nu este umplută complet cu apă;

- există tensiune electrică de alimentare.

2.86. Pornirea electropompelor se face cu respectarea următoarelor reguli:

- se verifică instalaţiile electrice şi se porneşte electromotorul; se observă indicaţiile manometrului şi se verifică cu ajutorul ampermetrului corecta funcţionare a electromotorului;

- după atingerea turaţiei de regim se deschide treptat vana de pe conducta de refulare;

- se urmăresc indicaţiile vacumetrului, ale manometrului şi ale ampermetrului.

2.87. Dacă instalaţia este prevăzută cu recipienţi de hidrofor, înainte de punerea în funcţiune, se reface perna de aer prin punerea în funcţiune a compresorului, care trebuie să funcţioneze până când manometrul indică o presiune egală cu valoarea presiunii iniţiale, menţionată în proiect.

2.88. Instalaţiile de apă care au fost scoase din funcţiune prin închiderea robinetului de concesie pot fi repuse în funcţiune numai de către societatea (regia) de distribuţie a apei.

2.89. După verificarea instalaţiei şi remedierea eventualelor defecţiuni, se va regla instalaţia conform indicaţiilor din art. 2.50-2.56. 

3. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ RECE

Generalităţi

3.1. Exploatarea instalaţiilor de alimentare cu apă rece se efectuează asupra instalaţiilor delimitate de apometrul general şi robinetele (bateriile) de la punctele de consum şi care cuprind:

- instalaţiile interioare de alimentare cu apă rece;

- reţelele exterioare de alimentare cu apă rece;

- staţii de pompare (hidrofor), inclusiv rezervoare de apă.

3.2. La exploatarea de alimentare cu apă rece, se vor menţine instalaţiile racordate numai la reţelele de alimentare cu apă potabilă, conform prevederilor din “Normativul pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare:, I9/1- 96.

3.3. Alimentarea cu apă de la reţeaua publică se face conform avizului societăţii (regiei) de distribuţie a apei, avându-se în vedere şi prevederile din art. 2.26-2.28.

Exploatarea instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece.

Generalităţi

3.4. Exploatarea instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece se efectuează asupra instalaţiei din interiorul clădirii - de la limita clădirii până la punctele de consum.

Controlul şi verificarea

3.5. Controlul şi verificarea instalaţiilor interioare se face zilnic şi constă în:

- controlul vizual al etanşeităţii instalaţiei (conducte, îmbinări, armături de închidere şi de serviciu);

- controlul modului de alimentare cu apă a punctelor de consum (presiune, debit);

- controlul direct al calităţii apei; (culoare, miros, conţinut de suspensii etc.)

- verificarea integrităţii termoizolaţiei.

3.6. Eventualele defecţiuni sesizate cu ocazia controlului se vor remedia imediat.

Până la remedierea defecţiunilor, datorate neetanşeităţii instalaţiei, porţiunile de instalaţie defecte vor fi scoase din folosinţă, izolându-se.

Revizia

3.7. Revizia instalaţiei se face periodic, de regulă o dată pe an, şi constă în:

- controlul etanşeităţii instalaţiei (conducte, îmbinări, armături de închidere şi de serviciu);

- verificarea gradului de corodare sau depunere prin demontarea unor armături de pe traseu şi controlarea capetelor conductelor;

- verificarea modului de fixare a suporţilor conductelor şi armăturilor şi a gradului de uzură a garniturilor aferente;

- verificarea manşoanelor de trecere prin pereţi şi planşee şi a izolaţiei dintre manşon şi conductă. Golurile din pereţi şi planşee cu rol de protecţie la foc, vor fi etanşate obligatoriu cu materiale rezistente la foc;

- verificarea modului de funcţionare a armăturilor de închidere (uşurinţă în manevrare, gradul de închidere şi deschidere, starea garniturilor). În cazul blocării sau reducerii secţiunii de trecere din cauza depunerilor, armăturile se vor demonta şi se vor curăţa, iar pentru etanşare se vor folosi garnituri noi;

- verificarea etanşeităţii robinetelor de reţinere, verificarea reductoarelor de presiune prin demontarea şi verificarea pieselor componente şi, la nevoie, înlocuirea celor defecte;

- verificarea reglajului instalaţiei.

3.8. După fiecare revizie sau după fiecare intervenţie la care s-au folosit robinetele de închidere pentru reglajul hidraulic al instalaţiei, se va efectua reglarea din nou a instalaţiei.

3.9. Defectele întâlnite frecvent la conducte şi armături şi mediul de remediere a acestora sunt menţionate în anexele A1 şi A2.

3.10. Rezultatele constatărilor făcute cu ocazia verificărilor şi reviziilor vor fi trecute într-un proces - verbal pentru a fi avute în vedere cu ocazia reparaţiilor curente şi capitale.

Reparaţii curente

3.11. Reparaţiile curente se fac pentru remedierea defecţiunilor constatate cu ocazia verificărilor şi reviziilor şi au drept scop menţinerea siguranţei în funcţionare a instalaţiilor.

Reparaţii capitale

3.12. Reparaţiile capitale constau în înlocuirea parţială sau totală a unor părţi din reţea sau a întregii reţele interioare de alimentare cu apă rece.

3.13. Reparaţiile capitale sunt, de regulă, planificate şi ţin seama de durata de folosinţă a elementelor instalaţiei şi de rezultatele verificărilor anterioare.

3.14. În cazul înlocuirii obiectelor sanitare sau a accesoriilor acestora se recomandă ca înlocuirea să se facă cu obiecte sanitare, respectiv armături de serviciu, care conduc la un consum mai mic de apă şi de energie şi au o mare fiabilitate.

În acest scop se recomandă:

- folosirea closetelor şi pisoarelor dotate cu robinete de alimentare cu apă rece sub presiune cu diverse sisteme de acţionare, având consum redus de apă pentru spălare;

- dotarea lavoarelor, căzilor de baie (duş), bideurilor şi spălătoarelor cu baterii amestecătoare cu consum redus de apă şi de mare fiabilitate.

Din această categorie de baterii se recomandă: bateriile cu manocomandă, bateriile cu cartuş interior ceramic, bateriile cu elemente de etanşare ceramice, bateriile cu dispozitiv automat de amestec, bateriile prevăzute cu elemente de formă torică, cu filet trapezoidal cu deschidere lentă, cu dublă etanşeitate etc.

3.15. Pentru a înlătura principala cauză a defectării armăturilor - impurităţile din apă - se recomandă montarea pe reţeaua de alimentare, la apometru, a unui filtru (sau a unei baterii de filtre) pentru reţinerea impurităţilor.

Reparaţiile accidentale

3.16. Reparaţiile accidentale sunt reparaţiile care trebuie efectuate îndată ce a apărut o defecţiune care periclitează siguranţa în funcţionare a instalaţiei.

Până la remediereaa defecţiunii, porţiunea de instalaţie, care conţine avaria trebuie scoasă din funcţiune.

Prescripţii specifice

3.17. Pentru menţinerea potabilităţii apei, în instalaţia interioară de alimentare cu apă, este interzisă racordarea directă a conductelor de apă potabilă cu cele nepotabile sau cele de ape uzate precum şi racordarea la reţea a unor aparate care pot contamina apa din instalaţie.

În cazul în care este necesară spălarea unor conducte sau armături de scurgere, aceasta se va face folosind jetul unui furtun, pe o perioadă cât mai scurtă de timp. Nu se va lăsa furtunul în contact cu tubul de scurgere, sifonul de pardoseală sau căminul folosit pentru spălare.

3.18. La părţile din instalaţii care sunt utilizate numai rareori (ex. la garaje, pivniţe etc.) este necesar să se reîmprospăteze conţinutul de apă al conductelor în mod regulat, minimum o dată pe lună.

3.19. Pentru evitarea îngheţării apei în conductele expuse îngheţului, este necesar ca, în funcţie de condiţiile locale, să se asigure periodic o circulaţie a apei în conductele respective, dacă nu pot fi golite pe o perioadă de îngheţ.

3.20. În cazul instalaţiilor interioare de alimentare cu apă comune pentru consum menajer şi incendiu se vor avea în vedere, în timpul exploatării, pe lângă cele menţionate în art. 3.4-3.9 şi prevederile din instrucţiunile de fucţionare şi verificare periodică ale instalaţiilor prevăzute pentru stingerea incendiilor.

Exploatarea reţelelor exterioare de alimentare cu apă rece.

Generalităţi

Exploatarea reţelelor exterioare de alimentare cu apă rece montate subteran sau suprateran se efectuează asupra reţelelor exterioare a căror exploatare nu intră în obligaţia societăţii de distribuţie a apei şi care sunt delimitate de apometru (căminul apometru) şi clădirea (sau clădirile) servite de aceste reţele.

3.22. Controlul şi verificarea, reviziile şi reparaţiile curente şi capitale ale reţelelor montate în paralel cu cele de apă caldă de consum de fac odată şi în aceleaşi condiţii cu ale acestora, iar a celor montate direct în sol conform indicaţiilor de la art. 2.34.- 3.41.

Controlul şi verificarea

3.23. Controlul şi verificarea reţelelor exterioare montate în sol se fac lunar prin parcurgerea traseului şi observarea:

- stării umpluturilor pe traseu;

- stării umpluturilor în jurul căminilor şi hidranţilor;

- băltirii sau depozitării de materiale pe traseul reţelei sau pe cămine;

- stării căminilor (starea generală a construcţiei, starea capacului, a treptelor de acces şi a vanelor, precum şi existenţa apei în cămin).

3.24. Pentru depistarea defecţiunilor în stare incipientă, se recomandă ca în timpul verificării să se folosească aparatură electronică de detectare, iar operaţia să se desfăşoare în timpul nopţii, pentru a evita influenţa zgomotelor produse de vehicole şi de consumul mărit al apei din timpul zilei.

3.25. Rezultatul controlului şi verificării, precum şi propunerile de remediere, se trec într- un proces-verbal de constatare.

Revizia

3.26. Revizia reţelei se face parcurgând traseul acesteia pentru a constata starea reţelei şi a construcţiilor aferente (ca la verificare) precum şi uşurinţa de manevrare (închidere şi deschidere) a vanelor, funcţionarea hidranţilor, fântânilor şi armăturilor de golire.

3.27. Revizia reţelei se face de două ori pe un an (de regulă înaintea perioadei de îngheţ şi după perioada de îngheţ).

Reparaţii curente

3.28. Reparaţiile curente constau în remedierea defecţiunilor constatate cu ocazia operaţiunilor de verificare şi revizie. Defecţiunile frecvent întâlnite la reţelele de alimentare cu apă sunt menţionate în anexele A1 şi A2 (conducte şi armături) şi trebuie remediate îndată ce au fost sesizate.

3.29. În cazul unor defecţiuni care impun înlocuirea unor porţiuni mai mari din reţelele metalice subterane, se recomandă să se prevadă şi măsuri de protecţie electrică, în special în cazul terenurilor agresive şi a celor bogate în curenţi electrici, în paralel cu o izolaţie întărită a conductei.

3.30. Se va da o atenţie deosebită modului de umplere cu pământ a tranşeii, după efectuarea reparaţiei, pentru a evita spargerea tubului sau distrugerea izolaţiei prin lovire cu corpuri tari sau scoase din umpluturi sau aduse din alte locuri.

După efectuarea reparaţiei şi umplerea cu pământ a tranşeii, este obligatoriu aducerea terenului la starea iniţială (anterioară ivirii defecţiunii).

Reparaţii capitale

3.31. Reparaţiile capitale se planifică în funcţie de starea generală a reţelei şi constau în înlocuirea unor porţiuni de reţea sau/şi a unor accesorii (vane, hidranţi etc.) care au suferit deteriorări avansate.

Reparaţii accidentale

3.32. Reparaţiile accidentale se fac ori de câte ori apare o defecţiune sau o avarie pe reţea.

Curăţirea, spălarea şi dezinfectarea reţelelor

3.33. Reţelele de alimentare cu apă montate direct în sol sunt expuse impurificării apei. Cauzele care pot conduce la degradarea calităţii apei sunt:

- intervenţiile efectuate pentru remedierea defecţiunilor la conducte, îmbinări, armături şi accesorii, fără să se ia măsuri corespunzătoare pentru evitarea impurificării apei;

- materialul de construcţii sau de îmbinare;

- infiltraţiile de apă din terenul învecinat prin neetanşeităţile conductelor şi ale îmbinărilor;

- infiltraţii prin hidranţii de stropit;

- stagnarea timp îndelungat a apei în unele ramificaţii;

- calitatea apei furnizată de reţeaua publică.

3.34. Pentru menţinerea calităţii apei la parametrii normali şi pentru eliminarea depunerilor din conducte, care reduc secţiunea utilă a acestora, este necesar ca, periodic, reţelele să fie curăţate, spălate şi dezinfectate.

3.35. Curăţirea, spălarea şi dezinfectarea reţelei se efectuează la intervale de 3- 5 ani sau atunci când se constată alterarea calităţii apei sau când s-au produs depuneri în conducte, şi întotdeauna după efectuarea unor lucrări de reparaţii sau extinderi.

3.36. Verificarea calităţii apei se face prin analize de laborator şi constatări directe, iar existenţa depunerilor se constată prin măsurători şi, direct, prin reducerea capacităţii de transport şi necesitatea măririi presiunii de pompare (în cazul staţiilor de pompare), respectiv reducerea presiunii de utilizare, în cazul racordării directe.

3.37. Curăţirea conductelor se face cu ajutorul unor dispozitive adecvate (răzuitoare, perii, buşoane din burete de material plastic armat, cabluri etc.) pentru depuneri aderente sau prin spălare pentru îndepărtarea depunerilor neaderente sau a celor desprinse de pe pereţi cu ajutorul răzuitoarelor etc.

3.38. Dezinfecţia conductelor trebuie efectuată periodic şi după fiecare reparaţie sau curăţire, folosind cloramină, clorură de var în soluţie sau clor gazos.

Repunerea în funcţiune se face numai după ce rezultatele analizelor confirmă o calitate corespunzătoare a apei.

Operaţia de dezinfecţie se va efectua numai de personal special instruit.

3.39. Primenirea apei din ramificaţiile care alimentează hidranţii se va face prin punerea în funcţiune a acestora o dată pe lună.

[top]

 

4. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ CALDĂ DE CONSUM

Generalităţi

4.1. Exploatarea instalaţiilor de alimentare cu apă caldă de consum se efectuează asupra reţelei de preparare a apei calde şi robinetelor (bateriilor) de la punctele de consum.

4.2. Pentru buna alimentare cu apă caldă de consum este necesar să se facă reglajul temperaturii apei calde şi reglajul hidraulic al reţelelor (interioare şi de recirculare) conform prevederilor de la atr. 2.50-2.59.

4.23. Reglajul temperaturii apei calde se face la instalaţia de preparare a apei calde conform prevederilor din cap. 5.

4.4. Nu se admite alimentarea cu apă caldă de consum, prin racordarea punctelor de consum la reţele de apă caldă nepotabilă (ex. racordarea directă la reţele de termoficare, încălzire etc.).

4.5. În vederea diminuării coroziunii şi prelungirii duratei de folosinţă a instalaţiilor se va face - obligatoriu - rodajul instalaţiei de apă caldă de consum timp de 60 zile, la temperatura de regim de 45oC, după recepţionarea lucrărilor şi darea în folosinţă a instalaţiei.

Exploatarea instalaţiilor interioare de alimentare cu apă caldă de consum.

Generalităţi

4.6. Exploatarea instalaţiilor interioare de alimentare cu apă caldă de consum se efectuează asupra instalaţiilor din interiorul clădirii - de la limita clădirii până la punctele de consum.

Controlul, verificarea, revizia, reparaţiile curente, capitale şi accidentale

4.7. Controlul, verificarea şi revizia instalaţiilor interioare de alimentare cu apă caldă, precum şi reparaţiile curente, capitale şi accidentale se efectuează odată cu cele ale instalaţiilor interioare alimentate cu apă rece, operaţiile de controlul, verificare, revizie şi reparaţii fiind aceleaşi (art. 3.4 - 3.19).

Exploatarea instalaţiilor exterioare de alimentare cu apă caldă de consum.

Generalităţi

4.8. Exploatarea reţelelor exterioare de alimentare cu apă caldă de consum se efectuează asupra reţelelor exterioare de distribuţie a apei calde de consum şi reţelele de recirculare a apei calde, aferente, cuprinse între CT (PT) şi clădirea alimentată care urmează, de regulă, traseul reţelelor termice exterioare, montându-se aerian sau subteran (în canale termice, ţevi de protecţie sau direct în sol).

4.9. Exploatarea reţelelor exterioare de alimentare cu apă caldă şi a reţelelor termice exterioare se face, de regulă, de acelaşi personal de exploatare.

4.10. Se recomandă ca operaţiile de verificare, revizie şi reparaţie curente şi capitale să fie comune ambelor tipuri de reţele, (vezi “Normativul pentru exploatarea instalaţiilor de încălzire centrală" - ind. I 13/1).

Controlul şi verificarea

4.11. Controlul şi verificarea reţelelor exterioare de alimentare cu apă caldă de consum se fac periodic, odată cu controlul şi verificarea reţelelor termice.

Controlul periodic se face planificat şi constă în verificarea stării fizice a elementelor componente ale reţelei (conducte, armături, termoizolaţii, suporţi, sisteme de măsură etc.).

Pentru porţiunile de reţea, separată de cea termică, se verifică în plus canalul termic şi căminele de vizitare.

4.12. Verificarea stării conductelor se face prin căminul de vizitare - o dată pe an - şi prin deschiderea canalelor nevizitabile - o dată la 2 ani.

Verificarea stării conductelor montate aerian se face o dată pe an.

4.13. Verificarea constă în controlul coroziunii exterioare a conductelor, armăturilor, suporturilor şi a celorlalte elemente metalice, controlul stării termoizolaţiei şi a proiecţiei acestora.

Controlul coroziunii exterioare, datorate curenţilor telurici, se face prin măsurători electrice la intervale de minimum 3 ani.

4.14. Pentru evitarea corodării elementelor metalice ale reţelei de alimentare cu apă caldă se va verifica şi asigura funcţionarea normală a sistemului de protecţie, care poate consta din:

- protecţia electrică a conductelor contra coroziunii;

- protejarea anticorozivă a suprafeţelor metalice;

- dotarea conductelor preizolate cu sisteme de avertizare a avariilor îmbrăcămintei de protecţie sau a ţevii.

Totodată se vor păstra în stare uscată canalele termice prin împiedicarea infiltraţiilor de apă din reţelele de distribuţie şi recirculare a apei calde şi evacuarea apei din canale şi căminele de colectare.

4.15. La constatarea pierderilor de apă din reţeaua exterioară de alimentare cu apă caldă se fac verificări pe traseul reţelei, începând cu zonele de acces (cămine de vizitare, guri de acces, cămine de golire etc.).

4.16. După depistarea locului pierderilor de apă se izolează porţiunea de reţea defectă, se desface canalul termic şi se remediază defecţiunea.

4.17. Depistarea pierderilor de apă la conductele preizolate se face cu ajutorul firelor de control din termoizolaţie.

Poziţia avariei este localizată cu ajutorul unei aparaturi specifice.

4.18. Controlul reţelelor de conducte preizolate se poate face continuu, prin prevederea unor aparate de control şi semnalizare la dispeceratul reţelelor sau prin control periodic prin conectarea aparaturii la diverse prize prevăzute anume pe traseul reţelei.

4.19. Depistarea pierderilor de apă şi, deci, a avariei, la conductele îngropate direct în sol, se face conform prevederilor art. 3.25 şi prin parcurgerea traseului şi constatarea tasării terenului sau a pavajului.

Verificarea termoizolaţiei

4.20. Verificarea termoizolaţiei se face la următoarele intervale:

- o dată pe an la reţele supraterane sau montate în canale termice vizitabile;

- o dată la 2 ani la reţele montate în canale nevizitabile, prin deschiderea acestora.

4.21. Verificarea termoizolaţiei constă în controlul vizual al protecţiei termoizolaţiei, a stării plasei de sârmă şi a inelelor distanţiere.

4.22. Starea materialului termoizolaţiei se verifică prin analizarea proprietăţilor eşantioanelor de termoizolaţie (conductivitatea termică, greutatea specifică, porozitate, conţinut de apă etc.) şi se compară rezultatele cu cele prevăzute în proiectul de execuţie.

4.23. Starea întegrităţii termoizolaţiei conductelor preizolate se constată cu ajutorul firelor de contact (art. 4.17).

Verificarea şi întreţinerea canalelor termice şi a căminelor de vizitare

4.24. Verificarea şi întreţinerea canalelor termice şi a căminelor de vizitare constă în analiza stării acestora şi constatarea prezenţei apei provenită din infiltraţii sau defecţiuni la conducte şi evacuarea acesteia. Se vor remedia defecţiunile constatate.

4.25. Se verifică periodic conţinutul de gaze infiltrate în cămine şi canale termice, cu ajutorul detectoarelor de gaze - şi se iau măsurile de evacuare a acestora. Se va anunţa regia de distribuţie a gazelor de existenţa unor defecţiuni în reţeaua de distribuţie.

Dacă gazele provin din reţeaua de canalizare se iau măsuri de etanşare.

Se verifică periodic starea elementelor constructive care împiedică pătrunderea gazelor din canalele termice în subsolul clădirilor (gurile de aerisire montate pe canale înainte de intrarea acestora în clădire, menţinerea etanşării golului de pătrundere a conductei în subsol etc.).

Exploatarea instalaţiilor de recirculare a apei calde de consum.

Generalităţi

4.26. Exploatarea instalaţiilor de recirculare a apei calde de consum se face odată cu a instalaţiilor de distribuţie a apei calde; operaţiile de control şi verificare, reviziile şi reparaţiile curente, capitale şi accidentale efectuându-se în mod asemănător.

4.27. Exploatarea instalaţiei de recirculare a apei calde constă în:

- menţinerea unei stări tehnice corespunzătoare;

- reglarea hidraulică a instalaţiei, astfel încât să se asigure circulaţia apei calde pe toate circuitele;

- integrarea raţională în schema de funcţionare a instalaţiei de preparare şi furnizare a apei calde, astfel încât să se evite pierderile de energie termică şi electrică.

Reglarea hidraulică

4.28. Reglarea hidraulică a instalaţiei de recirculare a apei calde se face conform prevederilor din art. 2.57-2.59, iar integrarea în schema de funcţionare a instalaţiei de preparare şi furnizare a apei se face conform indicaţiilor din instrucţiunile de exploatare, având în vedere specificul instalaţiei şi prevederilor din prezentul capitol, pentru instalaţiile vechi, pentru care nu există instrucţiuni de exploatare.

Prescripţiile menţionate în art. 4.26- 4.34, se referă numai la cazurile frecvent întâlnite, ele nu acoperă toate cazurile posibile.

Regimul de funcţionare

4.29. Punerea în funcţiune a instalaţiei de recirculare se face având în vedere regimul de alimentare cu energie a aparatelor pentru prepararea apei calde şi caracteristica consumului de apă caldă.

4.30. În cazul în care furnizarea agentului termic se face intermitent, iar apa caldă este furnizată după program, pompa de recirculare se va pune în funcţiune după începerea perioadei de încălzire a apei, dar înainte de începerea perioadei de consum, astfel încât temperatura apei din reţeaua de distribuţie să fie egală cu cea de utilizare când începe consumul de apă.

Verificarea temperaturii apei se face prin citirea termostatului de pe conducta de distribuţie şi a celui de pe conducta de recirculare, diferenţa de temperaturi trebuie să fie de circa 5- 10oC.

4.31. În cazul în care furnizarea agentului termic se face intermitent, deci prepararea apei calde se face după program, iar consumul este continuu, pompa de recirculare se va pune în funcţiune în perioadele când consumul de apă caldă este mai mic decât debitul pompei şi dacă aparatele de preparare apăcaldă primesc, în acest timp, agent termic.

4.32. Nu se recomandă menţinerea în funcţiune a pompei de recirculaţie în perioadele în care alimentarea cu agent termic este întreruptă sau când consumul este mai mare decât debitul pompei.

4.33. În cazul furnizării permanente a agentului termic, pompa de recirculare se pune în funcţiune numai în perioadele când consumul de apă este mai mic decât debitul pompei, urmând să fie scoasă din funcţiune când consumul de apă caldă depăşeşte debitul pompei.

Consumul de apă caldă se poate citi la contorul montat pe conducta de apă rece care alimentează aparatele de preparat apă caldă.

[top]

 

5. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE PREPARARE A APEI CALDE DE CONSUM

Generalităţi

5.1. Exploatarea instalaţiilor de preparare a apei calde de consum se determină astfel:

- instalaţiilor de preparare centrală a apei calde de consum din centralele termice de bloc, folosind, de regulă, schimbătoare de căldură cu acumulare (boilere), servind mai mulţi beneficiari;

- instalaţiilor de preparare centrală a apei calde de consum care servesc un singur beneficiar (ex. un apartament, un ansamblu spitalicesc, un grup şcolar etc.)

- instalaţiilor de preparare locală a apei calde de consum.

Exploatarea instalaţiilor de preparare a apei calde de consum se efectuează numai pentru cele care sunt independente de cele de încălzire centrală, având fie sursă proprie de încălzire, fie un racord independent de la o sursă comună ce cea de încălzire centrală, prin care se asigură necesarul de căldură pentru prepararea apei calde după necesităţi.

5.2. Exploatarea instalaţiilor din C.T şi P.T., care servesc ansambluri de clădiri, la care schema de preparare a apei calde de consum se integrează în cea de încălzire, căreia îi este, de regulă, subordonată, se efectuează pe baza instrucţiunilor de exploatare pentru C.T., respectiv P.T., precum şi a “Normativului pentru exploatarea instalaţiilor de încălzire centrală" - I 13/1.

Exploatarea instalaţiilor de preparare a apei calde de consum

Generalităţi

5.3. Pentru prepararea şi furnizarea apei calde de consum în bune condiţiuni în vederea asigurării unui grad de confort ridicat, reducerii pierderilor de apă şi energie şi a deplinei siguranţe în funcţionare, în timpul exploatării se vor efectua următoarele operaţii.

- reglajul termic al instalaţiei de preparare a apei calde;

- reglajul hdraulic al instalaţiei;

- controlul şi verificarea instalaţiei;

- revizia instalaţiei;

- efectuarea reparaţiilor curente, capitate şi accidentale.

Reglajul termic

5.4. Reglajul termic al instalaţiei de preparare a apei calde de consum se face cu scopul de a asigura alimentarea cu agent termic a aparatelor de preparat apă caldă în condiţiile prevăzute în proiect.

5.5. Apa caldă de consum trebuie furnizată, la punctele de consum, la o temperatură cât mai apropiată de cea de utilizare.

În acest scop se face reglajul temperaturii de furnizare a apei calde de consum la schimbătorul de căldură, având în vedere temperatura frecventă de utilizare a majorităţii consumatorilor şi scăderea temperaturii pe reţelele de distribuţie, datorită pierderilor de căldură. Temperatura maximă de

preparare şi furnizare a apei calde nu trebuie să depăşească 60oC. În afara vârfurilor de consum se recomandă menţinerea temperaturii economice medii de furnizare a apei calde de 50oC.

5.6. Pentru menţinerea temperaturii apei calde la o valoare constantă, independent de mărimea consumului, este necesar ca instalaţia de preparare a apei calde să fie dotată cu dispozitive automate de reglaj, care reglează debitul de agent termic necesar preparării apei calde de consum în funcţie de cantitatea de apă caldă solicitată de consumatori. În acest scop se recomandă ca instalaţiile neechipate cu dispozitive de reglaj să fie echipate îndată ce situaţia permite.

5.7. Reglarea regulatorului de temperatură se face diferit, după tipurile de aparate folosite.

În acest scop se vor respecta indicaţiile din cartea tehnică a aparatului.

5.8. Reglajul regulatorului, prevăzut cu dispozitiv automat de închidere, constă în stabilirea temperaturii la care să se facă închiderea vanei montate pe conducte de alimentare cu agent termic.

5.9. Controlul reglajului se face prin măsurarea temperaturii apei cu ajutorul termometrelor etalonate.

Temperatura la care vanele se închid sau încep să se deschidă să fie identică cu temperatura corespunzătoare reglajului.

Reglajul hidraulic

5.10. Reglajul hidraulic se va face la instalaţiile de preparare a apei calde de consum prevăzute cu două sau mai multe aparate de preparat apă caldă, dar neechipate cu dispozitive automate de reglaj, atât pe circuitele agentului termic, cât şi pe cele ale apei calde de consum, astfel încât să se asigure la fiecare aparat de preparat apă caldă, debitele de agent termic, respectiv de apă rece de consum, stabilite prin proiect.

5.11. Reducerea debitului de agent termic, la nivelul celui necesar, se realizează pein obturarea secţiunii de trecere, care, după soluţia din proiect, se poate face: cu ajutorul unei diafragme calibrate, cu ajutorul unei vane de reglaj, însoţită de una de închidere, prin intermediul unei pompe cu debit variabil sau cu ajutorul unui ventil cu trei căi şi a unui by-pass etc.

5.12. La instalaţiile existente, în lipsa diafragmelor sau a vanelor speciale de reglaj, se pot folosi robinetele de închidere şi ca robinete de reglaj, iar în lipsa dispozitivelor de măsurare a debitului de agent termic, se va utiliza un termometru cu contact sau se face numai un control cu mâna al temperaturii agentului termic pe conducta de întoarcere.

5.13. În lipsa unor dispozitive de reglaj automat, se impune supravegherea permanentă a temperaturii apei calde de consum şi, după necesităţi, acţionarea fie a vanelor de închidere de pe conductele de alimentare cu agent termic, fie a arzătoarelor (injectoarelor) cazanelor.

5.14. La instalaţiile locale de preparare a apei calde, cu excepţia cazanelor de baie şi a celor cu vas de rupere a presiunii, reglajul se face conform indicaţiilor din cartea tehnică a aparatului.

5.15. La cazanele de baie şi la cele de rupere a presiunii este necesară o supraveghere permanentă.

Controlul şi verificarea

5.16. Controlul şi verificarea instalaţiilor de preparare a apei calde de consum se face zilnic şi constă în:

- controlul şi verificarea conductelor şi a accesoriilor acestora;

- controlul aparatelor de preparat apă caldă şi al accesoriilor;

- controlul şi verificarea pompelor de recirculare a apei calde;

- controlul şi verificarea surselor de energie termică.

5.17. Verificarea, revizia şi reparaţiile curente, capitale şi accidentale, a conductelor şi a accesoriilor acestora, se fac odată cu verificarea instalaţiei interioare de alimentare cu apă caldă.

5.18. Controlul şi verificarea aparatelor de preparat apă caldă constă în:

- verificarea funcţionării serpentinei;

- verificarea etanşeităţii îmbinărilor;

- verificarea funcţionării aparatelor de măsură;

- verificarea funcţionării dispozitivelor de siguranţă.

5.19. Verificarea funcţionării serpentinei constă în verificarea circulaţiei agentului termic pe conducta de ducere şi de întoarcere.

Operaţia se face prin citirea indicaţiei termometrelor de pe cele două racorduri sau prin controlul cu mâna.

5.20. Verificarea funcţionării aparatelor de măsură se face prin compararea rezultatelor cu alt aparat etalon.

5.21. Exploatarea aparatelor de preparat apa caldă prevăzute cu dispozitive de ardere şi reglaj automat se va face conform indicaţiilor din cartea termică a echipamentului.

5.22. Exploatarea pompelor de recirculare a apei calde se face conform prevederilor din art. 4.26- 4.30.

Revizia

5.23. Revizia instalaţiei de preparare a apei calde se face anual şi constă în:

- rezivia conductelor de alimentare cu apă rece, de distribuţie a apei calde şi de recirculare, precum şi a accesoriilor acestora;

- revizia aparatelor de preparat apă caldă (starea generală, etanşeitatea îmbinărilor, starea termoizolaţiei, starea suporţilor, mod de funcţionare etc.);

- verificarea gradului de corodare a suprafeţelor de schimb de căldură şi a mantalei schimbătorului de căldură prin demontarea aparatului.

Cu această ocazie aparatul se curăţă de depuneri şi se spală, se remediază eventualele defecţiuni şi, dacă este cazul, se grunduieşte din nou cu grund agrementat pentru contact cu apă potabilă:

- verificarea modului de funcţionare a aparaturii de reglaj a debitului agentului termic;

- verificarea modului de funcţionare a aparaturii de măsură şi a dispozitivelor de siguranţă;

- verificarea instalaţiilor anexe (instalaţia de gaze, instalaţia electrică etc.);

- verificarea termoizolaţiei.

Revizia aparatelor de preparat local apa caldă se face conform indicaţiilor din cartea tehnică a aparatului. Se recomandă ca verificarea să fie făcută de specialiştii firmei furnizoare a aparatului sau de personal calificat abilitat de fabricant.

Reparaţii curente

5.24. Reparaţiile curente se efectuează pe baza constatărilor făcute cu ocazia verificării şi a reviziei instalaţiei de preparat apa caldă şi, preventiv, pentru elementele la care se întrevede că vor putea apare defecţiuni după o perioadă relativ scurtă de timp.

5.25. Reparaţiile curente se fac de către personalul de exploatare, folosind piesele de rezervă din stoc.

Pentru echipamentele de preparat apă caldă, se recomandă folosirea personalului recomandat de fabricant.

Reparaţii capitale

5.26. Reparaţiile capitale se fac cu scopul restabilirii complete a capacităţii de lucru a instalaţiilor în vederea realizării caracteristicilor tehnice iniţiale.

Cu această ocazie se înlocuiesc parţial sau total elementele ale instalaţiei.

5.27. Se recomandă ca, în cadrul reparaţiilor capitale, să fie înlocuite echipamentele depăşite din punct de vedere tehnic cu altele noi, cu fiabilitate ridicată, cu grad de siguranţă în funcţionare sporit, dotare cu dispozitive de reglaj automat, cu consum mai mic de energie etc.

5.28. În cazul menţinerii echipamentelor existente, cu ocazia reparaţiilor capitale se vor efectua şi următoarele operaţii:

- demontarea tuturor părţilor componente ale instalaţiei de preparat apă caldă (boilere, pompe etc.);

- înlocuirea pieselor uzate care nu mai corespund condiţiilor de funcţionare;

- înlocuirea serpentinelor sau plăcilor de la schimbătoarele de căldură;

- înlocuirea unor porţiuni din conductele de alimentare cu apă caldă şi agent termic, care sunt deteriorate;

- refacerea izolaţiei conductelor de apă caldă, de transport agent termic, precum şi a boilerelor.

Reparaţii accidentale

5.29. Reparaţiile accidentale sunt determinate de apariţia neaşteptată a unor defecţiuni, deteriorări sau avarii, care trebuiesc înlăturate imediat, pentru a asigura funcţionarea în deplină siguranţă a instalaţiei.

[top]

 

6. EXPLOATAREA STAŢIILOR DE POMPARE

Generalităţi

6.1. Exploatarea staţiilor de pompare a apei se efectuează asupra celor care asigură:

- alimentarea cu apă rece pentru consumul menajer;

- alimentarea cu apă pentru consumul menajer şi pentru combaterea incendiilor, când instalaţiile sunt comune;

- recircularea apei calde de consum;

- evacuarea apelor uzate de la un obiect sanitar sau de la mai multe obiecte sanitare din clădire sau a apei colectate de pe pardoseli sau în cazul golirii instalaţiei şi a rezervoarelor de apă.

6.2. Defecţiunile curente care pot să apară la pompe în timpul exploatării, precum şi modul de remediere a acestora sunt menţionate în anexa A4. Defecţiunile specifice fiecărui tip de pompă şi modul de remediere sunt menţionate în cartea tehnică a fiecărei pompe.

6.3. Remedierile vor fi efectuate numai de personal calificat, fiind recomandabil ca acesta să fie abilitat de fabricantul agregatului de pompare.

6.4. Intervenţiile la instalaţia electrică şi cea de automatizare se vor face numai de către persoane autorizate.

6.5. Personalul de exploatare are obligaţia să studieze şi să-şi însuşească indicaţiile cuprinse în instrucţiunile de exploatare ale fabricilor constructoare, care sunt specifice fiecărui tip de pompă, precum şi instrucţiunile de exploatare ale staţiei de pompare, pentru a putea remedia defecţiunile în cel mai scurt timp.

6.6. În cazul unor defecţiuni care impun înlocuirea pompelor şi a celorlalte echipamente, precum şi cu ocazia reparaţiilor capitale se recomandă ca staţia de pompare să fie reutilată numai cu echipamente performante, cu randament şi fiabilitate ridicată, silenţioase, antrenate - dacă este oportun din punct de vedere tehnico economic - cu motoare cu turaţie variabilă, pentru a se realiza economii de energie, confort în exploatare şi cheltuieli de întreţinere reduse.

6.7. În cazul clădirilor vechi, în care pompele sunt amplasate alături sau sub/deasupra încăperilor de dormit, de odihnă sau a celor în care se desfăşoară activităţi pe care zgomotul pompelor sau compresoarelor le poate perturba se recomandă ca, odată cu înlocuirea pompelor, să se schimbe şi amplasamentul staţiei de pompare cât mai departe de zona protejată.

Totodată se vor lua măsuri de reducere a nivelului de zgomot, produs de electropompe, prin:

- aplicarea unui tavan fonoabsorbant în încăperea staţiei de hidrofor, iar când pereţii fac parte din structura de beton a clădirii se va executa o izolaţie fonică şi la pereţi;

- amplasarea electromotoarelor pe fundaţii cu suspensii elastice;

- introducerea unor racorduri elastice între electropompe şi conducte;

- introducerea unor garnituri elastice la clapeţii supapelor de contrasens.

6.8. În încăperea staţiei de pompare se va fixa, la loc vizibil, schema staţiei de pompare şi instrucţiunile de exploatare.

De asemenea, va fi afişat regulamentul privind tehnica securităţii şi protecţiei muncii care va cuprinde măsurile specifice necesare a fi respectate în operaţiile de exploatare curentă şi reparaţii pentru toate categoriile de instalaţii aferente.

În cazul staţiilor de pompare pentru ape uzate vor fi menţionate, în mod expres, măsurile speciale caracteristice acestui tip de instalaţii, măsurile de prim ajutor care trebuiesc acordate în primă urgenţă în caz de intoxicare cu gaze evacuate din instalaţiile de canalizare, echipamentul de protecţie obligatoriu (măşti de alimentare cu aer din spaţiul exterior staţiei de pompare, centuri de siguranţă cu dispozitive de ridicare etc.), precum şi componenţa formaţiei de lucru (respectiv de minim 3 operatori).

6.9. Pentru o bună exploatare a staţiilor de pompare se vor păstra în evidenţă toate documentele de certificare a calităţii echipamentelor, cartea tehnică a utilajelor, procesele verbale de autotizare şi funcţionare, şi se va menţine intactă placa de timbru a echipamentelor.

Exploatarea staţiilor de pompare

Controlul şi verificarea

6.10. Controlul şi verificarea staţiei de pompare se face zilnic de către mecanicul de serviciu, care va trebui să depisteze neregulile (vizibile sau sesizabile) din punct de vedere al exploatării şi să stabilească cauzele care ar putea produce sau au produs defecţiuni.

Operaţia constă în verificarea:

- etanşeităţii conductelor, armăturilor şi echipamentelor;

- starea elementelor care contribuie la exploatarea în siguranţă a staţiei de pompare; armături de siguranţă, elemente în mişcare (motoare, pompe, compresoare), protecţia contra electrocutării, nivelul gazelor emanate în staţiile de pompare a apelor uzate etc.;

- nivelul zgomotelor produse de echipamente în mişcare;

- indicaţiile aparatelor de măsură;

- starea izolaţiei termice a conductelor şi echipamentelor;

- buna funcţionare a instalaţiilor de iluminat, forţă şi automatizare.

De asemenea, se vor unge lagărele electropompelor şi toate piesele în mişcare conform indicaţiilor din cartea tehnică a agregatului.

Mecanicul de serviciu trebuie să urmărească indicaţiile aparatelor de control: manometre, ampermetre etc., pentru a se controla şi dacă toate elementele staţiei funcţionează normal, la parametrii prevăzuţi în proiect.

6.11. La staţiile de hidrofor se va urmări dacă conţinutul de aer în recipienţi se menţine în limitele normale, şi dacă presiunea de pornire şi oprire a pompelor este cea indicată în proiect.

6.12. La rezervorul tampon şi la cel de înălţime se va verifica dacă sunt pierderi de apă prin preaplin, dacă alimentarea cu apă se face normal şi dacă starea generală a rezervorului este cea corespunzătoare.

6.13. La rezervoarele la care pornirea şi oprirea pompelor se face funcţie de nivelul apei din rezervor, se va verifica dacă pompele pornesc şi se opresc la nivelele stabilite prin proiect.

6.14. În timpul exploatării staţiei se vor respecta următoarele reguli pentru buna funcţionare a pompelor:

- încălzirea palierelor nu trebuie să depăşească 60oC (nu trebuie să depăşească o temperatură suportabilă la atingerea cu mâna);

- verificarea etanşeităţii presetupelor (ele trebuie să fie strânse uşor pentru a permite ca puţină apă să poată umezi garnitura);

- se efectuează controlul palierelor răcite cu apă, verificând dacă sistemul de răcire nu este întrerupt;

- se verifică dacă încălzirea electromotorului este normală;

- se verifică dacă se menţine nivelul normal al uleiului în lagăre; schimbarea uleiului se face conform indicaţiilor fabricantului;

- se verifică starea cuplajului pompă-motor;

- se verifică şi se menţin în stare de funcţionare conductele care preiau apa de la presetupe.

6.15. Pentru staţiile de pompare a apelor uzate vor fi respectate, în mod suplimentar, şi următoarele prescripţii:

- îndepărtarea la timp a depunerilor care pot obtura aspiraţia pompelor;

- menţinerea în perfectă stare de funcţionare a sistemului de ventilare a staţiei de pompare (încăpere şi rezervor) prin efectuarea la timp a curăţirii, reviziei şi reparării elementelor componente;

- menţinerea curăţeniei în încăperea pompelor;

- menţinerea în perfectă stare de funcţionare a instalaţiei de evacuare a lichidelor din încăperea pompelor;

- spălarea periodică a bazinului de recepţie şi menţinerea în stare de funcţionare a instalaţiei de spălare;

- spălarea periodică a încăperii pompelor.

Revizia

6.16. Revizia staţiei de pompare se face anual, urmărindu-se cunoaşterea în detaliu a fiecărui element al staţiei în vederea unor eventuale intervenţii care să permită evitarea unor accidente.

6.17. La agregatele de pompare se va verifica:

- starea generală a agregatului;

- modul de fixare pe postament;

- modul de racordare la reţelele de aspiraţie şi refulare;

- starea instalaţiei de alimentare cu energie electrică;

- starea instalaţiei de automatizare;

- nivelul de zgomot produs în timpul funcţionării.

6.18. La rezervoare se va verifica:

- starea stratului de protecţie interior şi exterior;

- gradul de corodare;

- starea izolaţiei termice;

- calitatea îmbinărilor;

- modul de funcţionare a robinetelor de alimentare cu apă;

- starea flotoarelor şi modul în care sunt reglate;

- starea sorbului în general şi a elementelor componente;

- starea preaplinului, inclusiv existenţa gărzii hidraulice (dacă este cazul);

- etanşeitatea la trecerea conductelor prin pereţii rezervorului;

- modul de fixare pe postament.

Rezervorul se va curăţa de depuneri, se va spăla şi dacă este necesar, se va grundui şi vopsi cu grund şi vopsele agrementate pentru contact cu apă potabilă.

6.19. La recipienţii de hidrofor se va verifica:

- starea stratului interior de protecţie (dacă este necesar, recipientul se va grundui);

- etanşeitatea îmbinărilor şi calitatea garniturilor.

Recipientul se va curăţa de depuneri şi se va spăla.

Verificarea recipientelor sub presiune şi a armăturilor de siguranţă se face în conformitate cu prevederile ISCIR pentru echipamente care intră sub acest control.

6.20. La armăturile de închidere se va verifica:

- modul de închidere şi deschidere a robinetelor (uşurinţă de manevrare, gradul de închidere şi deschidere etc.);

- etanşeitatea robinetelor.

6.21. La ventilele de siguranţă se va verifica:

- funcţionarea la presiunea de evacuare precum şi capacitatea de acţionare (în timpul exploatării instalaţiei se va acţiona periodic dispozitivul de aerisire al robinetului de siguranţă, iar după închiderea dispozitivului se va observa dacă robinetul se închide);

- etanşeitatea îmbinărilor.

6.22. La aparatele de măsură şi control se va efectua verificarea funcţionării şi eventual, reetalonarea (de către unităţi specializate) sau după caz - înlocuirea acestora. Aparatele de măsură vor avea marcate pe scală valorile limită permise.

6.23. La conducte şi izolaţii se va verifica:

- starea generală a conductelor şi izolaţiei;

- etanşeitatea îmbinărilor (la filet, garnituri) şi pe traseul conductelor;

- modul de fixare al conductelor şi al suporţilor acestora;

- calitatea manşoanelor de protecţie şi a izolaţiei la trecerea conductelor prin pereţi şi planşee.

6.24. Instalaţia de automatizare - de siguranţă sau reglare a parametrilor - se întreţine, verifică şi revizuieşte de către o unitate specializată, conform indicaţiilor producătorului. Unitatea poate face parte din organizaţia de exploatare a instalaţiilor sau poate fi independentă, asigurând serviciile pe bază de contract.

6.25. Instalaţia de evacuare a apei, aferentă staţiei de pompe, se verifică dacă poate asigura evacuarea în bune condiţii a apei rezultate ca urmare a unor defecţiuni la robinetele de plutitor, sau al golirea instalaţiei (rezervor, recipiente de hidrofor, conducte).

6.26. Rezultatul verificărilor făcute la revizie se consemnează într-un proces verbal care va sta la baza reparaţiei şi a recepţiei care se va face după reparaţie.

Reparaţii curente

6.27. Reparaţiile curente se efectuează pe baza constatărilor făcute de verificări şi revizii şi preventiv, pentru elementele la care se întrevede că vor putea apare defecţiuni după o perioadă relativ scurtă de timp.

Prin efectuarea reparaţiilor curente se asigură funcţionarea staţiei de pompare la parametrii prevăzuţi în proiect.

6.28. Reparaţiile curente se fac la unele elemente care pot afecta buna funcţionare a instalaţiei şi durează, în general, o perioadă scurtă de timp.

Reparaţiile curente se fac de către personalul de exploatare folosind, de regulă, piesele de rezervă din stoc.

Reparaţii capitale

6.29. Reparaţiile capitale sunt planificate; ciclurile perioadei de timp între două reparaţii capitale se stabilesc în funcţie de durata normală de serviciu a instalaţiei şi de gradul de uzură a elementelor acestora.

6.30. În cadrul reparaţiilor capitale se înlocuiesc unele elemente ale instalaţiei sau părţi din acestea cu scopul menţinerii instalaţiei la parametrii proiectaţi.

6.31. Repararea agregatelor de pompare, a compresoarelor precum şi reetalonarea aparatelor de măsură şi control se face în ateliere de specialitate.

6.32. În cazul înlocuirii unor pompe şi echipamente, se recomandă ca înlocuirea să se facă conform prevederilor de la art. 6.6.

6.33. Realizarea lucrărilor de reparaţii capitale, verificările, probele şi recepţia instalaţiei se fac similar celor de investiţii (vezi art. 2.19).

Procesul-verbal, încheiat după efectuarea probelor şi recepţia instalaţiei, se va depune la cartea tehnică a construcţiei.

Reparaţii accidentale

6.34. Reparaţiile accidentale, care sunt determinate de apariţia neaşteptată a unor defecţiuni, deteriorări sau avarii, se execută imediat, pentru a menţine în permanentă siguranţă funcţionarea instalaţiei.

Deficienţele care apar frecvent la instalaţiile aferente staţiilor de pompare sunt menţionate în anexele A1- A6.

6.35. În cazul avariei parţiale sau totale a unor echipamente, se separă imediat echipamentul avariat de restul instalaţiilor astfel:

- la pompe, se opreşte electromotorul şi apoi se închid vanele la aspiraţia şi refularea pompei;

- la rezervorul tampon, se opresc pompele şi se închide robinetul de pe conducta de alimentare a rezervorului; alimentarea cu apă a instalaţiei făcându-se pe conducta de ocolire;

- la recipienţii de hidrofor, în cazul existenţei unui singur recipient, se procedează ca la rezervorul tampon, iar în cazul în care instalaţia este echipată cu mai mulţi recipienţi se izolează recipientul defect, prin închiderea robinetelor de izolare;

- la staţiile de pompare a apei uzate, în cazul defectării pompei şi în lipsa rezervei, se scoate din funcţiune instalaţia aferentă (obiectul sau obiectele sanitare).

6.36. La instalaţiile de pompare comune pentru consum menajer şi incendiu sau la cele independente de incendiu se vor respecta prevederile din instrucţiunile de funcţionare şi verificare periodică ale instalaţiilor prevăzute pentru stingerea incendiilor, care trebuiesc să cuprindă modul de utilizare şi întreţinere a instalaţiilor în situaţie normală şi în caz de incendiu.

6.37. În vederea efectuării reparaţiilor curente sau accidentale este necesar ca unitatea de exploatare să dispună de rezerve de echipament de tipul celor aflate în exploatare şi anume:

- o electropompă, montată sau în depozit;

- armături de închidere, reţinere şi siguranţă;

- seturi de aparatură de măsură şi control;

- ţevi, flanşe, fitinguri, vată minerală, materiale de etanşare, garnituri etc.;

- automat de pornire.

Protecţia, siguranţa şi igiena muncii

6.38. În afara prevederilor privind protecţia muncii, menţionate în art. 2.60- 2.68, la staţiile de pompare a apelor uzate trebuiesc respectate şi următoarele măsuri specifice:

- curăţirea şi manipularea pompelor trebuie făcută cu mănuşi de cauciuc cu cleşte special, cu cârlige sau alte dispozitive;

- personalul de exploatare trebuie să respecte cu deosebită rigurozitate normele de igienă personală;

- se interzice fumatul şi folosirea sculelor cu flacără;

- sudarea rezervoarelor metalice de primire se va face după ce s-au făcut mai multe verificări şi sunt create condiţii normale de lucru (încăperea este bine ventilată şi nu există riscul unor accidente).

[top]

 

7. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE CANALIZARE

Generalităţi

7.1. Evacuarea apelor uzate din clădiri în reţelele exterioare (publice) de canalizare se va face cu respectarea prevederilor din art. 2.29- 2.31.

7.2. Staţiile de pompare a apelor uzate, aferente instalaţiilor de canalizare, se vor exploata conform prevederilor din cap. 6.

7.3. Proprietarii şi administratorii clădirilor care asigură exploatarea instalaţiilor de canalizare, ce fac obiectul prezentului normativ, răspund de calitatea apelor evacuate în reţeaua publică de canalizare.

7.4. Pentru evitarea deteriorării reţelelor de canalizare interioare, executate din ţevi PVC - tip U - , este interzisă evacuarea în reţea a apei calde cu temperaturi mai mari de 40oC.

7.5. În blocurile de locuinţe, precum şi în alte clădiri, unde folosirea necorespunzătoare a instalaţiei de canalizare poate perturba buna ei funcţionare, se vor afişa, la loc vizibil instrucţiunile de exploatare a instalaţiei de canalizare cu indicaţiile de folosire raţională a acesteia.

Exploatarea instalaţiilor interioare de canalizare a apelor uzate menajere şi a celor meteorice.

Controlul şi verificarea

7.6. Controlul şi verificarea instalaţiilor de canalizare constă în:

- verificarea aspectului general al instalaţiei;

- depistarea unor anomalii în funcţionarea reţelei de canalizare (refulări periodice, reducerea debitului evacuat, emanaţii de mirosuri provenite din reţeaua de canalizare etc.);

- urmărirea gradului de etanşeitate al instalaţiei şi depistarea eventualelor pete de umezeală pe pereţi, planşee, conducte, tasarea pardoselii etc.;

- integritatea izolaţiei fonice specifice (garnituri de cauciuc la prinderi, garnituri sau frânghie gudronată şi mastic bituminos la traversarea pereţilor şi planşeelor);

- integritatea dispozitivelor de susţinere a conductelor;

- controlul subsolurilor şi canalelor tehnice în vederea depistării eventualelor scurgeri şi/sau infiltraţii;

- controlul depunerilor de frunze, gunoaie, zăpadă etc. pe receptorii de terasă sau pe capacele gurilor de scurgere a apelor meteorice;

- existenţa căciulilor de protecţie la coloanele de ventilare.

Revizia

7.7. Revizia instalaţiei se face anual şi se referă la calitatea apelor uzate şi la funcţionarea în ansamblu, astfel:

- controlul calitativ al apei uzate se face pe baza analizelor de laborator;

- controlul calitativ se realizează folosind metode şi mijloace specifice;

- verificarea aspectului general al instalaţiei;

- verificarea gradului de etanşeitate al instalaţiei (îmbinări, starea tuburilor, sifoane şi recipienţi de pardoseală, coloane de ventilare etc.);

- verificarea legăturii directe a reţelei de canalizare cu atmosfera pentru a evita suprapresiunile şi depresiunile în reţea;

- verificarea sistemului de prindere şi susţinere a coloanelor şi colectoarelor şi modul de conservare a pantelor colectoarelor;

- verificarea dispozitivelor de susţinere şi fixare a obiectelor sanitare.

Reparaţii curente

7.8. Reparaţiile curente constau în remedierea defecţiunilor constatate cu ocazia controalelor şi verificărilor.

Deficienţele curente, care se semnalează la tuburile de scurgere şi la obiectele sanitare, precum şi modul de remedieree a acestora, sunt menţionate în anexele A1, A2 şi A3.

Reparaţii capitale

7.9. Reparaţiile capitale constau în înlocuirea unor elemente din instalaţie uzate sau deteriorate, în vederea asigurării funcţionării instalaţiei la parametrii proiectaţi.

7.10. În cazul unor lucrări de reparaţii la conductele de canalizare, se recomandă înlocuirea, la colectoarele amplasate în subsolul clădirilor, a tuburilor din P.V.C. - U cu tuburi de fontă de scurgere etanşe la presiune normală de 0,5 bari sau cu ţevi din polipropilenă (PP).

Conducta din fontă de scurgere, respectiv din polipropilenă, se va ridica deasupra pardoselii primului nivel cu circa 30 cm.

Reparaţii accidentale

7.11. Reparaţiile accidentale constau în remedierea operativă a defecţiunilor şi avariilor apărute, pentru a menţine în permanentă siguranţă în funcţionare a instalaţiei şi evitarea unor urmări grave.

Curăţirea şi spălarea instalaţiei interioare

7.12. Pentru a evita formarea de depozite întărite în instalaţia interioară de canalizare se recomandă să se efectueze periodic curăţirea şi spălarea reţelei.

7.13. Curăţirea şi spălarea instalaţiilor interioare de ape uzate se face anual sau de câte ori se impune.

7.14. Spălarea şi curăţirea instalaţiei se începe din amonte de la obiectele sanitare - folosind unelte şi dispozitive adecvate.

7.15. După colectarea şi evacuarea depunerilor scoase din instalaţie, se curăţă locul de muncă şi se procedează la etanşarea dispozitivelor de curăţire.

7.16. Reţeaua de canalizare a apelor meteorice se recomandă să fie revizuită şi curăţată anual, precum şi după furtuni violente.

Exploatarea reţelelor exterioare de canalizare

Controlul, verificarea şi revizia

7.17. Controlul, verificarea şi revizia reţelelor exterioare de canalizare constau într-un control de suprafaţă (control exterior) şi un control de adâncime (control interior).

7.18. Controlul exterior se face lunar şi constă în parcurgerea la suprafaţă a traseelor canalelor de către echipele de control.

În cadrul controlului exterior se verifică:

- dacă pe traseul canalelor sau/şi în jurul căminelor s-au ivit tasări ale solului sau ale pavajelor;

- dacă capacele sau grătarul căminilor şi gurilor de scurgere sunt crăpate sau lipsă, creând pericol pentru circulaţie şi posibilităţi de introducere a gunoaielor în canal;

- dacă pe cămine şi guri de scurgere s-au depozitat diverse materiale, care împiedică vizitarea şi intervenţia rapidă în caz de necesitate, respectiv dacă împiedică scurgerea apelor meteorice în reţeaua de canalizare;

- dacă capacele şi grătarele sunt aşezate corect în lăcaşul lor.

7.19. Controlul interior al canalelor se face o dată pe an cu ajutorul oglinzilor (canalele fiind de regulă nevizitabile) sau cu ajutorul unor “roboţi" speciali.

7.20. În cazul controlului interior se mai verifică:

- dacă pereţii şi treptele căminelor au suferit degradări;

- dacă pereţii tuburilor au suferit fisurim deformaţii, eroziuni şi orice alte degradări, care favorizează uzura anormală a reţelei;

- dacă scurgerea prin canale şi prin rigolele căminelor se face normal şi nu se produc depuneri.

7.21. Observaţiile echipei de control se trec într- un proces-verbal pentru remedierea defecţiunilor constatate.

Reparaţii curente

7.22. Reparaţiile curente constau în:

- înlocuirea capacelor uzate şi defecte la căminele de vizitare;

- înlocuirea grătarelor uzate şi defecte la gurile de scurgere;

- fixarea treptelor dislocate şi înlocuirea celor uzate la căminele de vizitare;

- repararea reţelei defecte (tuburi, îmbinări, rigole);

- repararea zidăriilor, tencuieli şi a altor elemente de construcţie care compun canalele şi lucrările accesorii acestora;

- repararea pavajelor deteriorate de exfiltraţii anormale şi/sau de defecţiuni ale canalizării.

Reparaţii capitale

7.23. Reparaţiile capitale constau în înlocuirea unor tronsoane sau refacerea unor cămine sau guri de scurgere în vederea asigurării unei normale funcţionări a reţelei de canalizare.

Reparaţii accidentale

7.24. Reparaţiile accidentale se fac ori de câte ori se constată deteriorări, defecţiuni sau avarii, pentru menţinerea instalaţiei în stare normală de funcţionare şi siguranţă.

7.25. După efectuarea reparaţiilor (curente, capitale sau accidentale) şi umplerea cu pământ a tranşeei, este obligatorie aducerea terenului la starea iniţială (anterioară ivirii defecţiunii).

Curăţirea şi spălarea reţelelor

7.26. În cazul reţelelor de canalizare la care nu se asigură viteza de autocurăţire şi au loc depuneri, este necesară curăţirea şi spălarea reţelei.

7.27. Spălarea reţelei exterioare de canalizare are drept scop prevenirea înfundării canalelor prin depuneri care se întăresc.

Spălarea se face cu apă curată sau uzată colectată în căminele de spălare.

7.28. Curăţirea canalelor nevizitabile se face prin mijloace mecanice sau prin spălare.

Se recomandă curăţirea cel puţin o dată pe an.

7.29. Gurile de scurgere se curăţă cel puţin de patru ori pe an.

7.30. Pentru curăţirea canalelor se folosesc sfere metalice, perii, răngi, sârmă groasă etc.

7.31. În cazul în care canalul nu poate fi desfundat prin folosirea mijloacelor clasice, înseamnă că tubul este spart şi pământul a obturat trecerea. În acest caz, se execută săpătura şi se înlocuieşte tubul defect.

7.32. Curăţirea canalelor se va face din amonte spre aval.

7.33. Gurile de scurgere cu sifon şi depozit se curăţă cu autovidanja.

Protecţia, siguranţa şi igiena muncii

7.34. Instrucţiunile de protecţie, siguranţă şi igiena muncii pentru exploatarea reţelelor exterioare de canalizare şi a construcţiilor aferente (cămine, hasnale, separatoare de grăsimi şi nămol etc.), vor cuprinde, în afara indicaţiilor menţionate în art. 2.60-2.67 şi indicaţii privind:

- măsuri de igienă personală a celor care lucrează la exploatare pentru evitarea pericolului de îmbolnăvire sau contaminare a persoanelor cu care vin în contact;

- măsuri de curăţire şi, după caz, de dezinfecţie a echipamentului de protecţie şi interdicţia utilizării acestuia în afara serviciului;

- măsuri de protecţie în timpul lucrului.

7.35. Înainte de intrarea în căminul de vizitare se va face aerisirea după caz - timp de 1/2 - 3 ore. Totodată se vor lua şi măsuri de siguranţă menţionate la art. 6.8, pentru staţiile de pompare a apelor uzate.

În cazul curăţirii hasnalelor şi separatoarelor de grăsimi şi nămol, în vederea executării unor reparaţii, se va folosi masca de gaze, iar lucrătorul va fi supravegheat de alţi doi oameni care, la nevoie, să- l poată trage în exterior cu ajutorul unor frânghii.

[top]

 

8. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE STINGERE CU APĂ A INCENDIILOR (DRENCERE, SPRINKLERE, APĂ PULVERIZATĂ, HIDRANŢI)

Generalităţi

8.1. Administratorii şi utilizatorii construcţiilor au obligaţia să exploateze instalaţiile de stingere cu apă a incendiilor având în vedere instrucţiunile de funcţionare şi verificare periodică ale instalaţiilor, prevăzute pentru stingerea incendiilor.

8.2. Este interzis a se face modificări la instalaţiile de combatere a incendiilor fără acordul proiectantului.

8.3. Controlul, revizia, reparaţiile curente, capitale şi accidentale se vor face conform precizărilor din cap. 6 pentru staţile de alimentare cu apă, respectiv, conform precizărilor din cap. 6 - pentru staţiile de pompare.

La staţiile de pompare, care servescc instalaţiile de combatere a incendiilor, se vor urmări în plus, faţă de cele menţionate în cap. 6, următoarele:

- asigurarea în permanenţă a rezervei intangibile de apă, fiind interzis consumul în alte scopuri din această rezervă, iar după incendiu se va asigura refacerea rezervei conform reglementărilor în vigoare;

- starea tehnică a celei de-a doua surse de alimentare cu energie a staţiei de pompare, astfel încât, la nevoie, să poată intra în funcţiune în mod eficient;

- starea tehnică a pompelor pentru stingerea incendiilor, inclusiv a agregatelor de acţionare (electromotoare, motoare cu ardere internă etc.) astfel încât să fie întotdeauna în perfectă stare de funcţionare la parametrii din proiect;

- asigurarea în încăpere a temperaturii necesare evitării îngheţării instalaţiilor.

Instalaţiile de drencere, sprinklere, apă pulverizată

8.4. Instalaţiile de stins incendiu cu intrare în funcţiune automată şi acţionare manuală necesită o supraveghere specială şi permanentă pentru a putea fi menţinute în stare de funcţionare.

Supravegherea, întreţinerea şi efectuarea reparaţiilor curente ale acestor instalaţii trebuiesc încredinţate unui personal calificat şi pregătit special pentru a cunoaşte bine instalaţiile şi modul de funcţionare.

8.5. Instalaţiile de drencer, sprinklere şi apă pulverizată, inclusiv echipamentele aferente, se verifică săptămânal de către un responsabil competent, desemnat de beneficiar, care trebuie să cunoască

întreg sistemul, defecţiunile curente ce pot să apară, precum şi măsurile de remediere ce se impun a fi luate.

Verificările săptămânale, planificate şi executate, constatările respective şi măsurile luate se consemnează în registrul de control al instalaţiei.

8.6. Instalaţiile de drencere şi cele de apă pulverizată cu acţionare în grup se verifică în fiecare săptămână prin deschiderea robinetelor de acţionare manuală.

8.7. Eventualele defecţiuni sesizate cu ocazia verificărilor şi reviziilor se vor remedia conform precizărilor menţionate la capitolul privind conductele (cap. 3), respectiv capitolul privind staţiile de pompare (cap. 6).

8.8. Beneficiarul are obligaţia ca cel puţin o dată la 5 ani, pentru sprinklere existente în exploatare, să trimită 3% din capetele de declanşare din instalaţia de stingere, pentru verificare la un laborator autorizat, dacă furnizorul nu face alte precizări în acest sens.

8.9. Curăţirea de praf, scame sau alte depuneri pe sprinklerele montate pe instalaţii se va face în funcţie de necesitate, cel puţin o dată la trei luni, folosind o perie cu păr lung şi moale fără a deranja dispozitivul de declanşare.

8.10. Pe timpul efectuării de reparaţii la construcţii sau instalaţii, ca şi înainte de darea în exploatare a instalaţiei de stingere, când aceasta este fără presiune pentru o perioadă mai lungă de timp, se recomandă, pentru protejarea, acoperirea sprinklerelor, drencerelor şi duzelor cu câte o pungă de material plastic.

8.11. Cel puţin o dată la trei luni se va verifica şi corecta funcţionare a manometrelor, cu ajutorul manometrului de control.

8.12. Pentru a asigura o exploatare corectă a instalaţiei se vor lua următoarele măsuri:

- toate vanele vor fi numerotate pentru identificare, având totodată marcaje distincte, indicând ramura de drencere, sprinklere sau apă pulverizată pe care o controlează;

- pe fiecare vană se va marca clar sensul în care se deschide;

- se va asigura accesul permanent la fiecare vană, inclusiv la cele montate la înălţime, prin prevederea unei scări de acces.

Fiecare vană se va controla, prin manevrarea tijei de acţionare, pentru a constata dacă este complet deschisă.

8.13. Este interzisă folosirea conductelor instalaţiei de stingere a incendiului pentru suspendarea sau rezemarea unor obiecte, materiale etc.

8.14. Ori de câte ori se constată defecţiuni vor fi luate neîntârziat măsuri de reparare sau înlocuire a pieselor uzate sau cu defecţiuni. Pentru aceasta trebuie asigurată o rezervă suficientă de piese de schimb (manometre, robinete, garnituri etc.).

Hidranţi

8.15. Hidranţii de incendiu - interiori şi exteriori - vor fi menţinuţi permanent în stare de funcţionare.

În acest scop se verifică periodic:

- modul de manevrare a robinetelor, urmărindu-se ca deschiderea, respectiv închiderea, să se facă uşor şi complet;

- starea furtunului să fie corespunzătoare din punct de vedere calitativ, astfel încât să nu cedeze la presiunea apei;

- accesul la hidranţi să fie permanent liber; în acest scop nu se vor depozita materiale în faţa hidranţilor sau pe hidranţi.

La hidranţii exteriori se va verifica în plus:

- starea tehnică a cutiilor de protecţie, înlocuindu-se cele deteriorate datorită circulaţiei autovehiculelor sau a unor intervenţii necorespunzătoare;

- gradul de etanşeitate a garniturilor pentru a evita îngheţarea apei în hidrant pe timp rece;

- existenţa indicatoarelor de marcare a hidranţilor.

De pe hidranţii amplasaţi în spaţiile verzi se va înlătura pământul şi iarba, astfel încât poziţia lor să fie uşor de identificat în orice moment. În acelaşi scop, pe timpul iernii, după fiecare ninsoare, se va înlătura zăpada de pe cutiile hidranţilor.

În cazul efectuării unor lucrări (ex. modernizarea unor căi de acces, săpături la diverse reţele etc.) se va urmări permanent ca hidranţii subterani să nu fie acoperiţi cu beton, asfalt etc., sau să fie blocaţi prin parcare.

8.16. Persoanele care lucrează în încăperi prevăzute cu hidranţi interiori trebuie să cunoască modul de folosire a acestora.

Coloane uscate

8.17. La clădirile dotate cu coloane uscate se va asigura în permanenţă accesul liber al maşinilor de pompieri la racordul de alimentare cu apă al clădirii, conform prevederilor normativului I 9-94, indiferent de anotimp, precum şi accesul formaţiilor de pompieri la racordurile de alimentare cu apă din clădire.

În acest scop spaţiile de acces vor fi în permanenţă libere, nefiind admisă depozitarea de materiale etc. care să blocheze accesul sau să mascheze racordul.

Periodic se va verifica modul de manevrare a robinetelor, urmărindu-se ca deschiderea, respectiv închiderea, să se facă uşor şi complet.

De asemenea, se va verifica şi se va asigura existenţa indicaţiei “RACORD INCENDIU" la fiecare racord de alimentare, în vederea facilitării intervenţiilor.

[top]

 

9. INDICAŢII FINALE

9.1. Exploatarea în bune condiţiuni a instalaţiilor sanitare se va face printr- o activitate permanentă, competentă şi disciplinată.

9.2. Funcţionarea instalaţiilor sanitare va fi urmărită permanent, conform indicaţiilor din prezentul normativ, de către un personal calificat, verificat şi autorizat pentru anumite operaţii (activităţi).

Rezultatele controalelor, verificărilor şi reviziilor instalaţiei vor fi consemnate într- un registru anume întocmit, după modelul din anexa 7.

9.3. Evidenţa lucrărilor de reparaţii curente se va ţine într- un registru special, întocmit după modelul din anexa 8.

9.4. Lucrările de reparaţii capitale, modernizări, extinderi, modificări etc., se vor face conform legii - după proiect - având în vedere prevederile “Normativului pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare" - ind. I9, şi se vor recepţiona având în vedere “Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora" - nr. 273/1 iunie 1994.

9.5. La toate instalaţiile sanitare se va ţine evidenţa consumului de apă astfel:

- la instalaţiile mari, la care exploatarea instalaţiilor sanitare se face de către un personal permanent - pe două sau trei schimburi - evidenţa consumului se va face într- un registru de evidenţă, întocmit conform anexei 9;

- la instalaţiile mici, cu consum redus de apă şi un personal de exploatare cu activitate zilnică într- un singur schimb sau numai de câteva ore, se va ţine numai evidenţa consumului zilnic de apă.

9.6. În cazul schimbării - temporar sau definitiv - a personalului de exploatare sau în cazul unor intervenţii speciale, se va întocmi un proces verbal de predare- primire, după modelul celui din anexa 10.

9.7. Toate documentele menţionate mai sus constituie anexe la cartea tehnică a construcţiei.

[top]

 

ANEXA A1

DEFECŢIUNI CURENTE LA CONDUCTELE DE ALIMENTARE CU APĂ ŞI CANALIZARE

TIPUL CONDUCTEI

Cauza defecţiunii Modul de remediere

a. Conducte din oţel

- Defectarea îmbinărilor filetate (degradarea filetului, executarea necorespunzătoare a îmbinărilor, abateri faţă de dimensiunea nominală etc.)

- Refacerea etanşării la îmbinări, schimbarea garniturii, înlocuirea pieselor defecte.

- Străpungeri prin corodare sau şocuri hidraulice. - Înlocuirea tronsonului defect.

- Fisuri sau crăpături longitudinale. - Înlocuirea porţiunilor defecte

- Deteriorarea garniturilor de etanşare, slăbirea şuruburilor de strângere şi fisurarea/ spargerea flanşelor la îmbinările cu flanşe.

- Schimbarea garniturii, strângerea şuruburilor, înlocuirea pieselor defecte. Flanşele descentrate sau neparalele se sudează din nou. Nu se fac improvizaţii prin îngroşarea garniturilor.

- Defectarea garniturilor la îmbinările cu racord - Schimbarea garniturii.

olandez.

- Corodarea electrochimică sau provocată de curenţii telurici a conductelor montate în pământ.

- Înlocuirea tronsoanelor defecte şi executarea unei hidroizolaţii întărite.

- Defectarea îmbinărilor sudate. - Refacerea îmbinării.

- Defectarea îmbinărilor şi/sau fisurarea conductei datorită tasării diferenţiale a terenului.

- Refacerea îmbinării şi/sau înlocuirea tronsonului defect cu un tronson care să permită fără fisurare tasarea diferenţială.

- Lipsa termoizolaţiei sau deteriorarea acesteia. - Termoizolarea conductelor sau refacerea izolaţiei defecte.

- Deteriorarea hidroizolaţiei. - Refacerea hidroizolaţiei.

b. Conducte din PVC

- Neetanşeităţi ale îmbinărilor cu mufe. - Înlocuirea pieselor defecte.

- Fisuri sau crăpături la ţevi şi fitinguri. - Înlocuirea fitingurilor şi a porţiunilor de conducte defecte.

Nu se admit remedieri prin sudare. Se admite folosirea colierelor speciale utilizate pentru remedieri rapide.

c. Ţevi din plumb de presiune

- Pori sau fisuri datorate defectelor de fabricaţie. - Lipirea porilor sau fisurilor.

- Pori sau fisuri datorate corodării la conductele montate în pământ sau sub tencuială.

- Înlocuirea porţiunii de conductă deteriorate şi izolarea acesteia.

- Deformări sau rupturi datorate loviturilor accidentale sau datorită îngheţării apei.

- Înlocuirea porţiunilor deformate sau rupte cu o conductă de calitate corespunzătoare.

d. Conducte din fontă de presiune

Defecte la îmbinări

- Degradarea în timp a materialului de etanşare.

- Refacerea etanşării fie prin matarea plumbului, fie prin refacerea întregii îmbinări, după caz.

- Tasarea terenului de fundare. - Refacerea etanşării şi consolidarea terenului.

- Şocuri hidraulice. - Se înlocuieşte tronsonul fisurat (spart).

- Degradarea inelelor de cauciuc prin solicitare la montaj sau prin îmbătrânire.

- Înlocuirea inelelor de cauciuc degradate cu altele noi.

- Expulzarea inelelor de cauciuc. - Înlocuirea inelelor de cauciuc expulzate cu altele noi.

- Spargerea mufei. - Desfacerea îmbinării defecte şi a celei vecine şi introducerea unei mufe noi.

Fisurarea sau spargerea tuburilor

- Defecte de fabricaţie - Înlocuirea parţială 15...20 cm de o parte şi de alta a secţiunii cu defect.

- Coroziune chimică sau provocată de curenţii telurici.

- Înlocuirea integrală a tubului defect şi executarea unei hidroizolaţii întărite.

- Şocuri mecanice sau hidraulice. - Aplicarea de mufe duble în zona defectă.

- Tasări mari ale terenului. - Înlocuirea porţiunii defecte corespunzătoare a terenului.

e. Conducte de scurgere din fontă

- Pierderea etanşeităţii la îmbinări (la mufe şi la capacele pieselor de curăţire)

- Se refac îmbinările prin aplicarea procedeului specific de etanşare.

Se schimbă garnitura, şuruburile de prindere, flanşele sau dopurile, după caz.

- Fisurarea sau spargerea conductelor. - Se reface etanşeitatea cu bitum şi pânză în mai multe straturi, în cazul unei fisuri mici; se înlocuieşte porţiunea de conductă defectă, în cazul unor fisuri mari sau a mai multor fisuri.

- Înfundarea conductelor. - Se desfundă cu sârma prin piesele de curăţire sau prin căminele de vizitare.

- Smulgerea coturilor de la baza coloanelor de scurgere.

- Se rigidizează coturile prin piesele speciale de susţinere şi fixare de elementele de construcţie.

- Deteriorarea sau smulgerea pieselor (căciulilor) de protecţie a coloanelor de ventilaţie.

- Se montează o piesă de protecţie nouă.

f. Conducte PVC – U

- Pierderea etanşeităţii la îmbinări. - Se reface îmbinarea prin aplicarea prevederilor specifice de etanşare.

- Smulgerea coturilor de la baza coloanelor de scurgere.

- Se înlocuiesc coturile din PVC- U cu coturi din fontă de scurgere rigidizate prin piesele speciale de susţinere şi fixare de elementele construcţie.

- Fisurarea sau spargerea conductelor. - Se lipesc sau se sudează plăci din PVC tăiate şi fasonate la cald la profilul ţevii respective.

- Înfundarea conductelor. - Se desfundă conductele.

g. Tuburi din beton

- Distrugerea tuburilor prin fisurare, forfecare sau sfărâmare datorită tasării terenului sau a unei umpluturi necontrolate a tranşeii.

- Se înlocuieşte tubul defect şi se compactează.

- Se elimină cauzele care au determinat tasarea terenului.

- Înfundarea şi distrugerea tuburilor de către rădăcinile vegetaţiei plantate în vecinătate, datorită lipsei unei curăţiri periodice.

- Se înlocuieşte tubul şi se curăţă periodic canalul.

- Se recomandă ca pe porţiunea respectivă

tubul să se înglobeze în beton.

- Îmbinări neetanşe, datorită montajului incorect al tuburilor, îmbinări superficiale sau slabe, folosirea unor tuburi cu ştirbituri etc.

- Se reface îmbinarea în mod corespunzător şi, dacă este cazul, se repoziţionează tuburile.

ANEXA A2

DEFECŢIUNI LA ARMĂTURILE DE ÎNCHIDERE ŞI DE SERVICIU MODUL DE MANIFESTARE A DEFECŢIUNII / TIPUL ARMĂTURII

Cauza defecţiunii Modul de remediere

a. Robinetul nu închide etanş

La armături cu ventil (robinete de trecere, de serviciu şi baterii)

- Uzura garniturii ventilului, a tijei sau a capacului. - Se înlocuieşte garnitura defectă.

- Interpunerea unui corp străin între scaun şi garnitura ventilului.

- Se înlătură depunerile.

- Uzura secaunului ventilului prin corodare, rupere, tocire etc.

- Se rectifică scaunul ventilului prin frezare sau se înlocuieşte, când este mult erodat.

La ventilele fără garnitură:

(ex.: unele ventile de reţinere)

- Rizuri şi mici asperităţi. - Se elimină prin şlefuire.

La robinete cu cep:

- Uzura părţilor în fiecare (cepul şi locaşul său) - Se şlefuieşte, când uzura este mică, sau se strunjeşte cepul şi locaşul lui şi apoi se şlefuiesc, cînd uzura este mare.

La vane şi robinete cu sertar:

- Uzura pieselor în frecare (inele de etanşare, sertar)

- Se şlefuiesc inelele de etanşare şi sertarul.

- Garnitură defectă (la tijă şi/sau la capac) - Se înlocuiesc garniturile defecte.

b. Tija armăturii este blocată

- Strângerea prea puternică a presgarniturii. - Se slăbeşte presgarnitura.

- Înţepenirea tijei datorită ruginii sau depunerilor - Se scoate şi se curăţă tija.

- Uscarea garniturii. - Se înlocuieşte garnitura.

c. Scurgeri de apă la presgarnitură sau la îmbinări

- Garnituri insuficientă sau strânsă prea puţin. - Se adaugă material de etanşare sau se înlocuieşte şi se strânge garnitura.

- Garnitură necorespunzătoare, suprafeţe neparalele la flanşe, descentrarea venanelor, strângeri inegale ale buloanelor etc.

- Se folosesc garnituri de calitate, se resudează flanşele pentru a fi paralele, se strâng şuruburile corespunzător

d. Uzura filetului la tija robinetului

- Manevre repetate în exploatare. - Se înlocuieşte tija sau se încarcă cu material şi se refiletează tija.

e. Vibraţii la deschiderea robinetului.

- Garnitură defectă (suportul garniturii atinge scaunul ventilului).

- Se înlocuieşte garnitura.

La vanele montate în cămine sau direct în sol

Blocarea sertarului de închidere în poziţie deschis

- Suprasolicitarea tijei de manevră. - Se deblochează tija.

- Acumularea de impurităţi în zona de penetrare în corpul vanei.

- Se demontează carcasa superioară a sertarului şi se execută revizia totală a vanei.

Blocarea sertarului în poziţie închis

- Prinderea defectuoasă a garniturii de etanşare. - Se verifică şi se corectează poziţia garniturii.

Închiderea neetanşă a vanei

- Acumularea de particule în locaşul de la partea inferioară a vanei.

- Se lasă sertarul în poziţie parţial închisă pentru a crea viteze mari în zona inferioară şi antrenarea depunerilor.

Îngheţarea hidranţilor

- Înfundarea orificiului de golire la hidranţi subterani.

- Se dezgheaţă hidrantul şi se desfundă orificiul de golire.

- Negolirea hidranţilor de grădină în perioada rece a anului.

- Se dezgheaţă, se verifică etanşeitatea, se remediază eventualele defecţiuni.

ANEXA A3

DEFECŢIUNI LA OCIECTELE SANITARE ŞI LA ACCESORIILE ACESTORATIPUL OBIETULUI SANITAR

Cauza defecţiunii Modul de remediere

Lavoare, spălătoare, chiuvete, bideuri

- Defecte la armăturile de serviciu (robinete sau baterii)

- Se remediază după caz, cum s-a indicat la “Armături" (anexa 2)

- Scurgeri de apă pe lângă ventilul de scurgere. - Se demontează şi se etanşează din nou cu garnituri noi.

- Înfundarea sifonului de scurgere. - Se desface capacul (dopul) de curăţire şi se înlătură depunerile.

Closete

- Scurgerea apei pe la racordurile ţevii de spălare sau de scurgere.

- Se verifică manşeta de cauciuc, se strânge sau se înlocuieşte.

- Înfundarea sifonului sau a racordului de scurgere. - Deblocarea secţiunii de trecere şi spălarea vasului.

- Scurgerea continuă a apei din rezervorul de spălare datorită defectării garniturii sau a interpunerii unor corpuri străine.

- Curăţirea scaunului clopotului şi/sau înlocuirea garniturii.

- Idem, datorită reglării incorecte a tijei plutitorului. - Reglarea tijei plutitorului sau înlocuirea sa.

- Idem, datorită depunerilor de piatră pe pistonul robinetului cu plutitor sau a defectării garniturii acestuia.

- Curăţirea pistonului şi/sau înlocuirea sa.

- Descărcarea periodică a rezervorului de spălare ca urmare a spargerii plutitorului şi scoaterii din funcţiune.

- Lipirea sau înlocuirea plutitorului.

Căzi de baie

- Scurgeri pe la garnitura de etanşare dintre cele două corpuri (vas şi rezervor) de la WC cu absorbţie.

- Se strânge garnitura cu prudenţă pentru a nu se fisura rezervorul de spălare.

- Scurgeri de apă pe lângă preaplin sau pe lângă ventilul de scurgere.

- Înlocuirea garniturii defecte.

- Fisuri la conducta de preaplin sau la conducta de scurgere.

- Se remediază defecţiunea prin lipirea conductelor sau prin înlocuirea lor.

- Înfundarea conductei de scurgere. - Se desfundă conducta de scurgere.

- Scurgeri de apă pe lângă marginea căzii. - Se introduce mastic de etanşare între perete şi cadă.

- Baterii defecte. - Vezi Anexa 2 “Baterii"

Pisoare

- Înfundarea sifonului cu depuneri de piatră. - Se demontează sifonul şi se curăţă.

- Defecţiuni la robinetul de alimentare cu apă. - Vezi Anexa 2 “Armături"

Sifoane de pardoseală şi receptorilor de terasă

- Fisurarea corpului sifonului - Degajarea corpului sifonului şi lipirea fisurii sau se înlocuieşte corpul defect.

- Izolarea necorespunzătoare a sifonului (deteriorarea gulerului de etanşare şi a hidroizolaţiei aferente).

- Se etanşează cu materiale hidroizolatoare (mastic bituminos, chit etc.)

ANEXA A4

DEFECŢIUNI LA ELECTOPOMPELE FOLOSITE PENTRU ALIMENTARE CU APĂ ŞI PENTRU EVACUAREA APEI UZATE

MODUL DE MANIFESTARE A DEFECŢIUNII

Cauza defecţiunii Modul de remediere

a. Agregatul turează dar nu asigură pomparea apei

- Circuitul nu este amorsat sau nu se menţine amorsat, nefiind etanş.

- Se verifică etanşeitatea sorbului şi a îmbinărilor de pe conducta de aspiraţie şi se remediază defectele; se curăţă sorbul, se înlocuieşte garnitura şi se rectifică suprafeţele cu rizuri, se înlocuiesc garniturile defecte de la îmbinările cu flanşe şi se strâng şuruburile slăbite din cauza trepidaţiilor etc.

- Semeringul este uzat. - Se înlocuieşte arcul sau tot semeringul, după caz.

- Sorbul defect (depuneri de impurităţi, tija strâmbă, garnitura uscată, scaunul ventilului uzat, sita sorbului înfundată).

- Se curăţă sorbul, se înlocuieşte garnitura, se rectifică scaunul, se curăţă sita, în cazul unor lucrări mari se înlocuiesc piesele uzate.

- Robinetul de pe conducta de refulare închis sau blocat.

- Se deschide sau se deblochează robinetul.

- Înălţimea de aspiraţie prea mare. - Se coboară pompa pentru reducerea înălţimii de aspiraţie.

- Presetupa nu etanşează şi permite antrenarea de aer fals.

- Se înlocuieşte garnitura şi se strânge presetupa.

- Rotorul nu este fixat pe arborele pompei (filet deteriorat sau pană de asamblare ruptă)

- Se înlocuieşte rotorul, se bucşează din nou, se asamblează folosind o pană nouă.

b. Pompa nu realizează debitul necesar

- Lipsa apei în rezervorul tampon. - Se verifică nivelul apei în rezervorul tampon şi se determină cauzele întreruperii alimentării cu apă. Se dotează instalaţia cu dispozitiv de oprire a pompei la lipsa de apă.

- Pompa nu este amorsată. - Se verifică dacă pompa este amorsată şi se înlătură cauzele (robinetul de pe conducta de refulare fiind închis, manometrul trebuie să indice presiunea maximă).

- Sensul de rotaţie al pompei este inversat.

- Se schimbă sensul, inversând legăturile conform indicaţiilor din cartea tehnică.

- Rotorul pompei este înfundat. - Se demontează rotorul şi se curăţă.

- Sita sorbului este înfundată. - Se desfundă ochiurile sitei.

- Clapeta sorbului este blocată în poziţia închis, datorită uzurii articulaţiei sau lipirii garniturii de cauciuc.

- Se verifică funcţionarea clapetei, se înlocuiesc piesele uzate şi garnitura, se reglează opritorul pentru a asigura intrarea apei în conductă.

- Uzura avansată a ansamblului în rotaţie al pompei.

- Se înlocuiesc piesele uzate cu altele noi din materiale adecvate, mai rezistente.

- Turaţia motorului prea mică. - Se verifică frecvenţa şi tensiunea reţelei de alimentare, se curăţă lamelele colectoare şi se înlocuiesc cărbunii.

- Funcţionarea în regim intens de cavitaţie (funcţionare cu zgomote caracteristice).

- Se opreşte pompa imediat şi se verifică:

• înălţimea de aspiraţie dacă este prea mare;

• temperatura apei prea mare;

• dacă au crescut rezistenţele hidraulice pe conducta de aspiraţie (depuneri, armături suplimentare, robinete parţial închise etc.)

• presiunea atmosferică redusă la altitudini mari;

• creşterea turaţiei pompei peste cea normală.

- Motorul defect. - Se verifică şi se remediază defecţiunea.

- Cuplajul elastic deteriorat. - Se înlocuieşte cu altul nou.

c. Pompa nu refulează deloc sau nu realizează înălţimea de refulare necesară (când robinetul de pe conducta de refulare este complet închis, manometrul nu indică nici un fel de presiune sau indică o

presiune redusă)

- Robinetul de pe conducta de refulare închis sau defect.

- Se deschide robinetul, se repară sau se schimbă.

- Sensul de rotaţie inversat. - Se schimbă sensul, inversând legăturile conform indicaţiilor din cartea tehnică.

- Turaţia pompei mai redusă faţă de valoarea nominală.

- Se verifică frecvenţa şi tensiunea reţelei de alimentare, se curăţă lamelele colectoare şi se înlocuiesc cărbunii.

- Funcţionarea pompei în regim de cavitaţie.

- Se opreşte pompa imediat şi se verifică:

• înălţimea de aspiraţie dacă este prea mare;

• dacă au crescut rezistenţele hidraulice pe conducta de aspiraţie.

- Uzura pronunţată a pieselor în rotaţie.

- Se înlocuiesc piesele uzate.

- Palete uzate (tocite) - Se înlocuiesc paletele.

- Înălţimea de refulare prea mare. - Se înlocuieşte pompa.

- Pierderi interne prea mari. - Se înlocuiesc inelele de etanşare.

- Amorsarea pompei nu este realizată.

- Se verifică dacă pompa este amorsată (robinetul de pe conducta de refulare fiind închis, manometrul trebuie să indice presiunea maxină).

- Clapeta sorbului blocată în poziţia închis.

- Se remediază defectele la clapetă.

- Sita sorbului înfundată. - Se desfundă ochiurile sitei.

- Lipsa apei în rezervorul tampon. - Se verifică nivelul apei în rezervorul tampon şi se iau măsurile corespunzătoare.

d. Porniri şi opriri prea dese ale pompei prevăzute cu instalaţia de automatizare (instalaţie cu recipient de hidrofor sau cu rezervor cu nivel liber)

- Pierderi de apă prin sorb. - Se înlocuieşte garnitura clapetei.

- Pierderi de apă în instalaţie. - Se refac remedierile necesare în instalaţie (anexele 1 şi 2).

- Defecţiuni la funcţionarea presostatelor sau a releelor de nivel

- Se reglează corespunzător anclaşarea şi declanşarea presostatului sau a dispozitivului de nivel.

- Volum de aer prea mic în recipientul de hidrofor.

- Se reface perna de aer în recipientul de hidrofor prin introducerea de aer sub presiune, se înlocuieşte membrana defectă, în cazul recipienţilor cu membrană.

e. Pompa nu se opreşte

- Presostatul nereglat sau defect. - Se reglează presostatul sau se înlocuieşte.

- Pierderi mari de apă în reţea şi la consumatori.

- Se remediază reţeaua de distribuţie a apei.

- Flotorul spart sau blocat (la pompe submersibile cu flotor)

- Se înlocuieşte flotorul sau se deblochează.

f. Pompa nu se opreşte la pornirea flotorului

- Pompa este ruginită în interior. - Se demontează pompa şi se spală cu petrol.

- Apa din pompă este îngheţată. - Se încălzeşte pompa înainte de pornire.

- Cuplul mecanic al pompei este mai mare decât valoarea cuplului de pornire al motorului electric, datorită:

- Se stabilesc cauzele şi se remediază prin:

• deformării arborelui pompei; • înlocuirea arborelui pompei;

• strângerii prea puternice a garniturilor pompei;

• deşurubarea piuliţelor de strângere cu câteva ture;

• gripării lagărelor; • înlocuirea pieselor defecte;

• blocării rulmentului. • înlocuirea rulmentului.

- Distrugerea cuplajului pompă motor.

- Se reface cuplajul.

g. Pompa are pierderi de apă

- Curge prea multă apă pe la presgarnituri în timpul funcţionării pompei din cauză că presgarnitura nu este strânsă suficient sau garnitura presgarniturii este uzată.

- Se strâge presgarnitura suficient sau se schimbă garnitura presgarniturii.

- Curge apa prin presgarnitură în timpul staţionării pompei din cauză că ventilul de reţinere nu închide.

- Se schimbă garnitura ventilului de reţinere sau se va şlefui scaunul, după caz.

h. Lagărele pompei se încălzesc

- Pompa este descentrată faţă de motor.

- Se centrează pompa.

- Axul s- a strâmbat. - Se demontează pompa şi se înlocuieşte axul.

- Axul motorului trepidează. - Se verifică rotorul şi lagărele acestuia.

- Suporturile lagărelor nu sunt strânse uniform.

- Se verifică şi se montează corect suporturile lagărelor.

- Ungere insuficientă sau excesivă. - Se revizuieşte sistemul de ungere şi se aduce la nivelul normal prescris în cartea tehnică.

i. Pompa se încălzeşte

- Presgarniturile sunt strânse prea mult.

- Se slăbesc piuliţele presgarniturilor.

- Canalul de legătură dintre refulare şi presgarnitură este înfundat.

- Se curăţă canalul de legătură.

j. Pompa trepidează sau se produc zgomote anormale

- Fundaţie necorespunzătoare. - Se consolidează fundaţia.

- Rulmenţi uzaţi. - Se înlocuiesc rulmenţii.

- Ventilatorul nu funcţionează bine, palete îndoite etc.

- Se verifică ventilatorul şi se remediază defectele.

- Pompa nu este bine centrată faţă de motor.

- Se verifică cuplajul elastic şi centrarea.

- Garniturile cuplajului uzate. - Se înlocuiesc garniturile.

- Rotorul motorului dezechilibrat. - Se verifică echilibrarea şi se centrează din nou.

- Paletele ventilatorului lovesc capota de protecţie.

- Se controlează, se fixează şi se asigură pentru a evita frecările.

- Pompa lucrează în regim de cavitaţie.

- Se elimină cauzele cavitaţiei.

- Pompa nu este bine unsă. - Se va unge corespunzător.

- Motorul este uzat. - Se înlocuieşte.

k. Motorul nu porneşte

- Arderea siguranţelor. - Se verifică cauzele şi se remediază.

- Presostatul sau releele de nivel - Se reglează presostatul sau releele de nivel sau se înlocuiesc.

nereglate sau defecte.

- Electromotor ars. - Se înlocuieşte.

- Condensator străpuns. - Se înlocuieşte.

- Lipsă de energie. - Se verifică instalaţia electrică, verificarea se face la bornele motorului electric.

- Conexiunile sunt greşit executate. - Se verifică dacă conexiunile execu-tate corespund cu bobinajul motorului electric şi se fac corecturile necesare.

- Legăturile bornelor slăbite sau murdare.

- Se curăţă bornele de praf şi unsoare, iar piuliţele se strâng corespunzător.

- Întreruperi sau scurcircuite la înfăşurarea statorului.

- Se fac verificările specifice şi se iau măsuri de remediere după caz. În cazul în care motorul este numai în două faze se opreşte şi se face remedierea necesară.

- Întreruperi sau scurcircuit în înfăşurările mtorului, la motoarele cu colector.

- Se verifică bobinajul rotorului şi, dacă este rupt, se repară la atelier.

- Contactele murdare sau perii uzate la motoarele cu colector

- Se curăţă contactele de praf şi unsoare, iar periile uzate se înlocuiesc.

- Străpungerea cablului de alimentare.

- Se înlocuieşte cablul.

l. Motorul electric de acţionare se supraîncălzeşte

- Pompa funcţionează cu prea multe porniri- opriri pe oră.

- Se opreşte şi se aşteaptă răcirea motorului după care se elimină cauzele funcţionării incorecte.

- Răcirea motorului se face defectuos.

- Se controlează ventilatorul, se fixează bine pe ax, la nevoie se înlocuieşte. Spaţiile dintre aripioarele carcasei să fie libere şi curate.

- Scurcircuit în pachetul de tole. - Se remediază defecţiunea la un atelier de întreţinere specializat.

- Contactele necorespunzătoare între bobinele statorului.

- Se verifică starea contactelor şi se vor reface lipiturile executate necorespunzător.

- Scurcircuit între spirele unei bobine.

- Se remediază defecţiunile în atelierul de reparaţii.

- Supraîncălzirea motorului (cauze: presetupă prea strânsă, montaj necorespunzător etc.)

- Se depistează cauza şi se remediază (se slăbeşte presetupa, se corectează defecţiunea de montaj etc.)

- Tensiune de alimentare redusă. - Se opreşte motorul şi se caută cauza în vederea remedierii.

- Contacte slăbite sau murdare. - Se verifică contactele sistemului colector şi se curăţă de murdărie şi unsoare, se strâng piuliţele.

- Conexiuni executate greşit. - Se verifică corectitudinea conexiunilor şi se remediază defectele.

m. Carcasa electromotorului sub tensiune

- Deteriorarea izolaţiei înfăşurărilor bobinelor.

- Se controlează rezistenţa de izolaţie între faze- faza- pământ, se usucă şi se rebobinează motorul.

- Deteriorarea condensatorului. - Se înlocuieşte condensatorul.

- Legătura cu priza de împământare prea slabă sau rezistenţa prizei de pământ prea mare.

- Se reface legătura sau se reface priza de pământ (conf. I 7 şi I 20)

- Bobina de pornire cu grad avansat de uzură

- Se reface bobinajul statoric al motorului, se controlează bobina.

- Umezirea prea mare a electromotorului.

- Se asigură uscarea motorului, eventual se face o nouă impregnare a bobinajului şi se elimină cauzele umezirii.

n. Consum de energie prea mare.

- Sarcinile de funcţionare ale pompei mai scăzute decât cele pentru care a fost prevăzută.

- Se înlocuieşte cu o pompă mai mică, corespunzătoare necesităţilor reale.

- Pompa înfundată. - Se curăţă spaţiul dintre palete.

- Axul pompei înclinat. - Se corectează poziţia axului.

- Griparea pieselor în rotaţie. - Se înlocuiesc piesele defecte.

- Cuzineţii uzaţi sau gripaţi. - Se înlocuiesc.

- Frecarea rotoarelor. - Se verifică şi se remediază defecţiunea.

ANEXA A5

DEFECŢIUNI CURENTE LA POMPELE MANUALE CU CLAPEMODUL DE MANIFESTARE A DEFECŢIUNII

Cauza defecţiunii Modul de remediere

Pompa nu aspiră sau aspiră insuficient

- Clapele nu se aşează exact pe scaun din cauza axului, care s-a tocit sau s-a ovalizat.

- Se înlocuieşte axul clapei, respectiv garnitura.

- Garnitura presgarniturii nu etanşează permiţând pătrunderea aerului în corpul pompei.

- Se înlocuieşte garnitura presgarniturii.

- Garnitura capacului pompei nu etanşează permiţând pătrunderea aerului în corpul pompei.

- Se înlocuieşte garnitura capacului.

- Îmbinarea cu flanşe de pe conducta de aspiraţie nu este etanşă

- Se înlocuieşte garnitura şi se strâng şuruburile flanşei.

- Clapeta sorbului nu închide etanş. - Se înlocuieşte garnitura.

ANEXA A6

DEFECŢIUNI SPECIFICE STAŢIILOR DE HIDROFORMODUL DE MANIFESTARE A DEFECŢIUNII

Cauza defecţiunii Modul de remediere

Nu se crează presiune în recipient sau presiunea creşte foarte încet (se observă urmărind indicaţiile manometrului)

- Pompa nu refulează sau refulează foarte puţină apă în recipient.

- Vezi anexa A4- b.

- Nu există apă în rezervorul tampon din cauza întreruperii furnizării apei de către reţeaua exterioară sau a defectării rezervorului tampon.

- Se fac remedierile necesare.

- Robinetul de golire al recipientului deschis. - Se închide robinetul de golire.

- Avarie pe conducta principală care pleacă la punctele de consum.

- Se identifică şi se înlătură avaria în funcţie de natura defectului.

- Manometrul este defect sau are robinetul închis sau înfundat.

- Se înlocuieşte manometrul, sau, după caz, se deschide (desfundă) robinetul.

Perna de aer este foarte mică sau a dispărut complet (se observă urmărind nivelul apei în sticla de nivel şi indicaţiile manometrului).

- Robinetul de închidere de pe conducta de aer sau robinetul de reţinere sunt defecte.

- Se verifică şi se remediază defectul (vezi anexa A2).

- Există neetanşeităţi pe conducta de aer - Se verifică conducta şi îmbinările acesteia şi se remediază defectul.

- Există fisuri la recipient sau neetanşeităţi la racordurile conductelor de la partea superioară a recipientului.

- Se verifică recipientul precum şi racordurile conductelor şi se remediază defectele.

- Nu s-a completat perna de aer pe o perioadă îndelungată. - Se reglează supapa pentru presiunea prescrisă.

Perna de aer se formează, dar presiunea din recipient scade repede, chiar dacă nu este consum de apă.

- Neetanşeităţi mici pe conducta de aer sau la racordurile de la partea superioară a recipientului.

- Se verifică şi racordurile şi se remediază defectele.

- Supapa de siguranţă nu este etanşă la presiunea de funcţionare a instalaţiei.

- Se reglează supapa pentru presiunea prescrisă.

Scăpări de apă pe la racorduri sau prin pereţii recipientului

- Îmbinări defecte (neetanşe). - Se refac îmbinările.

- Recipientul are fisuri provocate de defecte de fabricaţie, de şocuri mecanice sau de coroziune.

- Dacă fisurile sunt cauzate de coroziune, recipientul se înlocuieşte, fiind interzisă utilizarea în continuare, chiar dacă fisura s-a remediat.

- Defecte la armăturile recipientului (robinete, supape de siguranţă etc)

- Se identifică armătura defectă şi se repară sau se înlocuieşte.

Sticla de nivel s- a spart

- Lovituri mecanice sau strângerea prea puternică a bucşelor de etan- şare de la capetele sticlei.

- Se înlocuieşte. Până la înlocuire, recipientul poate funcţiona cu robinetele de la racorduri pentru sticla de nivel închise, dar numai sub supravegherea permanentă.

ANEXA A7

MODELPentru registru de evidenţă a activităţilor de control, verificare şi revizie a

instalaţiilor sanitare.

 

1. Data de consemnare:

 

2. Cine a efectuat controlul (revizia):

 

3. Perioada de efectuare a controlului (reviziei);

 

4. Constatări şi propuneri de măsuri pentru remedierea defecţiunilor constatate:

 

5. Executarea şi perioada de execuţie propusă:

 

6. Observaţii:

 

 

Semnătura celor care au efectuat controlul:............

[top]

 

ANEXA A8

MODEL

Pentru registru de evidenţă a lucrărilor de reparaţii

Data Cine completează datele Executant Perioada de execuţie

1. Descrierea lucrărilor de reparaţii executate:

2. Cine a verificat lucrările executate:

Data ..................., numele şi semnătura ..................................................................

3. Cine a luat în primire lucrările executate:

Data ..................., numele şi semnătura ..................................................................

4. Observaţii:

Textul, numele şi semnătura

...........................................................

...........................................................

[top]

 

ANEXA A9

MODEL

Pentru registru de evidenţă zilnică a parametrilor instalaţiilor sanitare

Data înregistrării Cine completează tabelul

Apă rece Apă caldă

Consum m3/zi Consum max. 1/h Consum m3/zi Consum max. 1/h Temp. med. ° C

x x x x x

Observaţii: x Observaţii: x

Notă: La "Observaţii" se vor menţiona eventualele anomalii constatate şi cauzele care le-au determinat, precum şi măsurile propuse pentru remediere. De asemenea, se va menţiona ora la care a avut loc consumul maxim.

[top]

 

ANEXA A10

MODEL

Privind procesul-verbal de predare şi primire în exploatare a unor instalaţii de alimentare cu apă şi de canalizare

1. Adresa clădirii:

2. Reprezentantul unităţii de exploatare sau de execuţie (intervenţie) care face predarea instalaţiei:

3. Reprezentantul unităţii (eventual proprietarul sau beneficiarul) care ia în primire instalaţia:

4. Principalele caracteristici ale clădirii:

5. Principalele caracteristici ale instalaţiei:

6. Au fost predate şi luate în primire următoarele părţi şi elemente componente principale:

Nr. Părţi şi elemente componente Observaţii

A. Instalaţia de alimentare cu apă

B. Instalaţia de canalizare

7. Observaţii suplimentare:

 

8. Cu ocazia predării şi primirii în exploatare a instalaţiei, s-au predat următoarele documentaţii şi acte justificative:

Localitatea:Data:

Reprezentantul unităţii care predă lucrarea:

Reprezentantul unităţii care primeşte lucrarea;

[top]

 

ANEXA A11

UNITATEA

Permis de lucru cu foc

În baza art. nr. ........ din "Normativul pentru exploatarea instalaţiilor sanitare" elaborat de PRODOMUS şi aprobat de MILPAT cu ordinul nr. ...... din ...... se eliberează "Permis de lucru cu foc" pentru dl ............ care urmează să execute următoarele ........ ................... ......................la ...... de la data de ..... ora ....... până la data de .... ora ...... cu respectarea următoarelor măsuri:

1. Îndepărtarea materialelor şi substanţelor combustibile de pe locul de execuţie al lucrărilor şi din apropierea acestuia pe o distanţă de ..... metri, astfel încât să înlăture posibilitatea aprinderii acestora.

2. Verificarea zonei de lucru şi a vecinătăţilor acesteia şi înlăturarea posibilităţilor de producere a incendiilor şi a exploziilor atât la întreruperea şi terminarea lucrărilor cât şi pe parcursul lor.

3. Asigurarea la locul de muncă a următoarelor mijloace de stingere a incendiilor

....................................................................................................................

4. Respectarea regulilor şi măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor specifice procesului tehnologic, destinaţiei construcţiei şi instalaţiei aferente, conform regulamentelor în vigoare.

5. Anunţarea conducătorului sectorului de activitate (proprietar, beneficiar etc.) despre începerea, întreruperea şi terminarea lucrărilor cu foc deschis.

6. Controlul şi supravegherea lucrărilor cu foc deschis se face de către dl .......................................................

7. Alte măsuri specifice de prevenire a incendiilor

.................................................................................................................................................................

Personalul de execuţie, control şi supraveghere a fost instruit asupra măsurilor menţionate mai sus.

Nume şi prenume Calitatea Semnătura

 

Şeful sectorului în care se execută lucrările:Nume şi prenume Semnătura

Responsabilul (şeful) personalului de execuţieNume şi prenume Semnătura

[top]

 

ANEXA A12

LISTA NORMATIVELOR ŞI PRESCRIPŢIILOR PRIVIND EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR SANITARE

1. Prescripţii privind proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare.

I 9 – Normativ pentru proiectarea şi exectuarea instalaţiilor sanitare.I 13 – Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzireC 16 – Normativ pentru executarea lucrărilor de construcţii pe timp frigurosP 7 – Normativ privind proiectarea şi executarea construcţiilor fundate pe pământuri

sensibile la umezire.I 1 – Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor tehnico-sanitare şi tehnologice

cu ţevi din PVC neplastifiat.I 30 – Instrucţiuni tehnice pentru calculul loviturii de berbec şi stabilirea măsurilor pentru

prevenirea efectelor negative ale acesteia la instalaţiile hidraulice sub presiune.I 7 – Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice la consumatori, cu

tensiuni până la 1000 V.P 96 – Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de canalizare apelor

meteorice la clădiri industriale.I 22 – Normativ pentru proiectarea şi executarea conductelor de apă şi canalizare realizate

din tuburi de beton precomprimat, beton armat, beton simplu şi gresie ceramică.I 6 – Normativ pentru proiectarea şi executarea reţelelor şi instalaţiilor de utilizare a

gazelor naturale.C 90 – Normativ pentru condiţiile de descărcare a apelor uzate în reţelele de canalizare a

centrelor populate.P 102 – Norme tehnice privind proiectarea şi executarea adăposturilor de apărare civilă în

subsolul construcţiilor de apărare civilă în subsolul construcţiilor noi.

2. Prescripţii privind protecţia termică şi fonică a clădirilor şi instalaţiilor

C 107 – Normativ pentru proiectarea şi executarea lucrărilor de izolaţii termice la clădiri.C 142 – Instrucţiuni tehnice pentru executarea şi recepţionarea termoizolaţiilor la elementele

de instalaţii.C 125 – Instrucţiuni tehnice de proiectare şi execuţie privind protecţia fonică a clădirilor.NP 52 – Norme tehnice provizorii pentru izolare conductelor cu textile neţesute.PE 924/E – Prescripţii pentru calculul izolaţiilor termice ale instalaţiilor.

3. Prescripţii privind protecţia instalaţiilor contra agenţilor agresivi

C 139 – Instrucţiuni termice pentru protecţia anticorozivă a elementelor de construcţii metalice.

I 14 – Normativ pentru protecţia contra coroziunii a construcţiilor metalice îngropateNP 54 – Norme tehnice provizorii pentru protecţia exterioară contra coroziunii a construcţiilor

metalice subterane prin care se transportă lichide.

4. Prescripţii privind protecţia antiseismică a instalaţiilor sanitare.

P 100 – Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social-culturale, agrozootehnice şi industriale.

5. Prescripţii tehnice ISCIR

C 4 – Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia, instalarea, exploatarea, repararea şi verificarea recipientelor metalice sub presiune.

C 37 – Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia şi încercarea în vederea omologării a supapelor de siguranţă pentru cazanele şi recipientele sub presiune.

CR 274 – Prescripţii tehnice privind autorizarea de a proiecta, construi, monta şi repara instalaţii mecanice sub presiune şi instalaţii de ridicat.

CR 3 – Prescripţii tehnice pentru verificarea reparaţiilor la instalaţiile mecanice sub presiune şi de ridicare.

CR 5 – Prescripţii tehnice pentru autorizarea personalului de deservire a instalaţiilor mecanice sub presiune şi de ridicat şi aplicarea plăcii de timbru la instalaţiile mecanice sub presiune.

CR 13 – Instrucţiuni de protecţia muncii în timpul controlului tehnic al instalaţiilor mecanice sub presiune şi de ridicat.

C 39 – Prescripţii tehnice privind proiectarea şi execuţia instalaţiilor de automatizare pentru arzătoarele cu funcţionare independentă de combustibil lichid şi de gaze combustibile.

6. Prescripţii privind verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de instalaţii sanitare şi construcţiilor aferente.

C 56 – Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente.

I 25 – Instrucţiuni tehnice pentru efectuarea încercărilor hidraulice şi pneumatice la recipiente.

I 27 – Instrucţiuni tehnice privind stabilirea şi verificarea clasei de calitate a îmbinărilor sudate la conductele tehnologice.

I 12 – Normativ privind efectuarea încercărilor de presiune la conductele tehnologice din oţel.

H.G. 273/1994 – Regulament de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora. Anexă: Cartea tehnică a construcţiei.

7. Prescripţii privind protecţia contra incendiilor

C 300 – Normativ de prevenire a incendiilor pe durata executării lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora.

P 118 – Norme tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor, privind protecţia la acţiunea focului.

Decret 290 – 1977 – Norme generale de protecţie împotriva incendiilor la proiectarea şi realizarea construcţiilor şi instalaţiilor.

381/1219/MC/1994 – Normativ de prevenire si stingere a incendiilor

8. Prescripţii şi norme privind protecţia muncii

NRPMOrd. 9/h/1993

– Norme republicane de protecţia muncii.

MLPAT – Regulament privind protecţia şi igiena muncii în construcţii.

9. Legi, ordonanţe, Hotărâri ale Guvernului.

Legea 10/1995 – Legea privind calitatea în construcţii.H.G. 348/1993 – Hotărâre privind contorizarea apei şi energiei termice la consumatori urbani,

instituţii şi agenţii economici.Legea 50/1991 – Legea privind autorizarea executării construcţiilor cu modificările din Ord. G.

nr. 4/1994.H.G. 90/1991 – Hotărârea privind unele măsuri pentru modificarea consumatorilor în utilizarea

raţională a gazelor naturale, energiei electrice şi termice.H.G. 266/1994 – Hotărârea pentru aprobarea clasificaţiei şi a duratei normale de funcţionare a

mijloacelor fixe.

[top]

GHID TEHNIC PRIVIND DIAGNOSTICAREA REGIMULUI DE FUNCŢIONARE ŞI COMPORTĂRII ÎN EXPLOATARE A GRUPURILOR

DE POMPARE ECHIPATE CU RECIPIENT DE HIDROFOR

Indicativ GT 018-1997

 

Cuprins

* GENERALITĂŢI* PREZENTAREA PRODUSULUI* STABILIREA CARACTERISTICILOR PRODUSULUI ANALIZATE PRIN DIAGNOSTICARE* STABILIREA CONDIŢIILOR ÎN CARE SE DETERMINĂ CARACTERISTICILE* MĂSURI PRELIMINARE* URMĂRIREA COMPORTĂRII ÎN EXPLOATARE* EFECTUAREA DIAGNOSTICĂRII* INTERPRETAREA REZULTATELOR DIAGNOSTICĂRII* ANEXA 1: Lista definiţiilor standardizate* ANEXA 2: Lista reglementărilor tehnice referitoare la obiectul ghidului* ANEXA 3: Raport de exploatare* ANEXA 4: Raport de diagnosticare a echipamentului

 

1. GENERALITĂŢI

1.1. Scopul ghidului

Prezentul ghid conţine metodologia de diagnosticare a regimului de funcţionare şi comportării în exploatare a grupurilor de pompare echipate cu recipient de hidrofor.

Ghidul este destinat persoanelor, instituţiilor şi laboratoarelor autorizate să execute astfel de operaţii care devin necesare în diverse situaţii cum ar fi: expertize tehnice ale acestor echipamente, evaluarea stării tehnice efectuată pe baza unei comenzi sociale lansată ca urmare a unor dezastre care au

afectat clădirea în care sunt montate, evaluarea lor în vederea înstrăinării, reclamaţii privind funcţionarea lor defectuoasă, reabilitarea sau modernizarea instalaţiilor din care fac parte şi altele.

Pe baza lui, utilizatorii grupurilor de pompare echipate cu recipient de hidrofor pot efectua diagnosticarea comportării lor. Ghidul conduce la obţinerea de date privind comportarea în timp a acestor echipamente, care sunt utile fabricanţilor şi executanţilor pentru îmbunătăţirea calităţii lor.

1.2. Domeniul de aplicare al ghidului

Ghidul se aplică la diagnosticarea regimului de funcţionare şi comportării în exploatare a grupurilor de pompare echipate cu recipient de hidrofor, destinate asigurării presiunii necesare de utilizare în instalaţiile de distribuţie a apei din construcţiile publice şi locuinţe, acolo unde aceasta este mai mare decât presiunea disponibilă, iar consumul de apă prezintă variaţii importante în timp. Aceste echipamente pot fi utilizate şi în instalaţiile industriale, în cele de stins incendiile sau în alte aplicaţii în care se dovedesc utile.

13. Definiţii şi abrevieri

În cuprinsul ghidului se utilizează o serie de termeni ale căror definiţii standardizate sunt menţionate în ANEXA 1.

În afara acestora se mai menţionează următoarele definiţii:

Grup de pompare echipat cu recipient de hidrofor = echipament realizat sub formă de agregat monobloc sau din elemente amplasate independent, care intră în compunerea instalaţiilor de pompare a apei reci şi care este destinat alimentării cu apă a consumatorilor caracterizaţi printr-o variaţie mare a consumului şi o presiune de serviciudisponibilă insuficientă.

Diagnosticarea regimului de funcţionare şi a comportării în exploatare a unui produs = acţiune întreprinsă numai în anumite situaţii specifice (expertize tehnice, evaluare în vederea înstrăinării, reclamaţii privind funcţionarea, dezastre naturale etc.) care constă în aprecierea modului de comportare a produsului prin luarea în considerare a caracteristicilor şi parametrilor constructivi şi funcţionali de la darea în exploatare şi până în acel moment şi a aptitudinilor de utilizare în continuare.

Determinările se fac de regulă la locul de utilizare a produsului, dar în cazuri justificate ele se vor efectua în laboratoare autorizate, utilate corespunzător.

Grup de pompare = ansamblu format din pompa şi motorul care o antrenează, incluzând toate elementele necesare cuplării lor.

Presiune de pornire (Pa sau bar) = presiunea din recipientul de hidrofor corespunzătoare pornirii pompei.

Presiune de oprire (Pa sau bar) = presiunea din recipientul de hidrofor corespunzătoare opririi pompei.

[top]

 

2. PREZENTAREA PRODUSULUI

2.1. Componenţă şi clasificare

Principalele elemente ale unui grup de pompare echipat cu recipient de hidrofor sunt:

- grupul de pompare format din pompa şi motorul electric de antrenare, montate separat sau monobloc;

- recipientul pentru hidrofor;

- presostatul;

- manometrul;

- rezervorul tampon.

Grupurile de pompare echipate cu recipient de hidrofor se execută în diferite tipodimensiuni şi modele constructive, putându-se clasifica astfel:

- după modul de dispunere a componentelor:

- cu componente separate, în care fiecare element este amplasat independent,

- monobloc, în care elementele sunt grupate într-o construcţie compactă (exceptând, de regulă, rezervorul tampon),

- după modul de construcţie a recipienţilor pentru aer şi apă:

- cu recipient comun pentru apă şi aer, necompartimentat, în care există o suprafaţă de contact direct între apa şi aerul comprimat,

- cu recipient comun pentru apă şi aer, compartimentat, în care apa şi aerul comprimat sunt separate de o membrană elastică (de obicei din cauciuc).

- după poziţia recipientului:

- cu recipient vertical;

- cu recipient orizontal.

În fig. 1 este prezentat un grup de pompare echipat cu recipient de hidrofor cu componente separate.

În fig. 2 şi fig. 3 sunt prezentate astfel de echipamente în construcţie monobloc.

Se menţionează că rezervorul tampon nu este reprezentat.

2.2. Stabilirea funcţiunilor principale şi complementare ale produsului

Grupurile de pompare echipate cu recipient de hidrofor au următoarele funcţiuni principale:

- la instalaţiile de alimentare cu apă rece de consum:

asigură alimentarea cu apă a consumatorilor caracterizaţi ptintr-o variaţie mare a consumului în cursul unei perioade de timp şi o presiune de serviciu insuficientă.

- la instalaţiile de combatere a incendiilor:

asigură funcţionarea instalaţiei la parametrii necesari (debit specific, presiune minimă, lungime jet compact) pentru o durată egală cel puţin cu timpul teoretic de funcţionare al acesteia precizat în STAS 1478. Valorile parametrilor-presiune, debit specific, lungimea jetului compact sunt menţionate în Anexa A STAS 1478 "Instalaţii sanitare. Alimentarea cu apă la construcţii civile şi industriale. Prescripţii fundamentale de proiectare".

Ca funcţiuni complementare se pot menţiona:

contribuie la asigurarea unor condiţii normale de alimentare cu apă în clădiri, pentru toţi utilizatorii, independent de înălţimea la care sunt amplasaţi.

asigură condiţii normale de lucru (continuitate în alimentarea cu apă, presiune suficientă a apei, etc.) în procesele tehnologice în care se utilizează apa sub presiune.

asigură conservarea calităţii apei (întrucât recipientele de hidrofor fiind închise, apa nu are contact cu sursele de poluare).

2.3. Descrierea şi principiul de funcţionare

În continuare se prezintă succint din punct de vedere constructiv, ţinând seama de precizările făcute la pct. 2.1., elementele grupurilor de pompare echipate cu recipient de hidrofor.

Grup cu componente separate:

Pompa este de tip centrifugal şi se montează pe un postament comun cu motorul electric care o antrenează printr-un cuplaj elastic.

Recipientul de hidrofor este construit din oţel. Are o formă cilindrică cu funduri elipsoidale. Este prevăzut cu racorduri de intrare şi ieşire a apei, pentru montarea supapei de siguranţă şi pentru indicatorul de nivel.

Întrucât recipientul este necompartimentat, pe parcursul exploatării o parte din aer pătrunde în apa din instalaţie, determinând scăderea presiunii interioare şi făcând necesară refacerea pernei de aer.

Indicatorul de nivel permite urmărirea în permanenţă a nivelului apei din recipient, care se află de regulă în treimea inferioară a lui.

Presostatul are rolul de a comanda pornirea şi oprirea motorului electric al grupului de pompare, funcţie de valorile presiunii din recipientul de hidrofor, prestabilite la montaj.

De menţionat că, având în vedere inerţia mare a presostatului la darea comenzi, în locul acestuia se poate folosi un manometru cu contacte electrice la care precizia comenzii funcţie de valoarea presiunii măsurate este mai ridicată.

Măsurarea presiunii din recipient, în cazul în care nu este montat alt tip de aparat, se poate face cu un manometru cu tub Bourdon cu domeniul de măsură corespunzător.

Rezervorul tampon este intercalat între reţeaua de alimentare cu apă a localităţii şi grupul de pompare echipat cu recipient de hidrofor şi este deschis sau închis. El permite evitarea producerii unor perturbări în reţeaua de alimentare cu apă, la funcţionarea grupului de pompare al instalaţiei de hidrofor.

Se menţionează că la instalaţiile de pompare a apei reci, cuplate cu recipiente de hidrofor şi rezervoare tampon deschise, pentru o funcţionare normală trebuie ca timpul de umplere a rezervorului tampon deschis să fie mai mic sau cel puţin egal cu timpul de golire de către pompa instalaţiei de hidrofor.

Grup monobloc:

Pompa este montată flanşat pe motorul electric, formând o construcţie compactă.

Recipientul de hidrofor este construit din oţel şi este compartimentat având o membrană elastică de cauciuc care separă aerul (sau gazul supus compresiunii, ca ex.: azotul) de apă, ceea ce împiedică pătrunderea acestuia în instalaţie şi elimină necesitatea existenţei unui compresor de aer propriu al echipamentului.

Recipientul de hidrofor este de tip orizontal sau vertical şi are amplasat pe el motopompa sau este montat deasupra ei, reducând volumul echipamentului.

Pompa, în cazul soluţiei monobloc este prevăzută cu o piesă specială care permite atât racordarea ia instalaţie, cât şi montarea manometrului şi presostatului, într-un spaţiu redus.

Rezervorul tampon este de regulă montat separat, dar poate fi conceput şi astfel încât să fie grupat împreună cu restul componentelor.

Aceste elemente ale grupurilor de pompare echipate cu recipient de hidrofor, se montează în instalaţiile de alimentare cu apă, conform unor scheme cum sunt cele din fig. 4, pentru cazul unei instalaţii de hidrofor cu recipient comun pentru apă şi aer, necompartimentat sau din fig. 5, pentru cazul unei instalaţii cu recipient compartimentat.

Se pot utiliza şi alte scheme de legare în instalaţie a acestor echipamente, principial asemănătoare.

Funcţionarea grupurilor de pompare echipate cu recipiente de hidrofor montate în instalaţii de alimentare cu apă, conform schemelor prezentate, are loc astfel:

Din rezervorul tampon, apa este aspirată de pompă şi este refulată în instalaţia de utilizare. Concomitent o cantitate de apă pătrunde în recipientul de hidrofor comprimând perna de aer (sau gaz) până când presiunea din recipient atinge o valoare prestabilită.

Presostatul sesizează atingerea acestei presiuni şi comandă oprirea pompei.

Pe măsură ce se consumă apa din instalaţie, cantitatea de apă din recipientul de hidrofor se reduce, perna de aer se destinde şi presiunea în recipient atinge o valoare minimă la care presostatul comandă pornirea pompei şi ciclul se reia.

Rezultă deci, că recipientul de hidrofor are rolul de a face să funcţioneze pompa între anumite limite ale presiunii.

[top]

 

3. STABILIREA CARACTERISTICILOR PRODUSULUI ANALIZATE PRIN DIAGNOSTICARE

La diagnosticare se va proceda la:

- verificarea parametrilor esenţiali care permit aprecierea performanţelor produsului;

- verificarea, după caz, a caracteristicilor care indică modul în care produsul răspunde cerinţelor;

- rezistenţă şi stabilitate;

- siguranţa în exploatare;

- siguranţa la foc;

- igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului;

- izolaţie termică, hidrofugă şi economia de energie;

- protecţia împotriva zgomotului, care, conform legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, trebuie realizate şi menţinute pe întreaga durată de existenţă a construcţiilor şi a instalaţiilor aferente.

În continuare se prezintă caracteristicile analizate la diagnosticarea grupurilor de pompare echipate cu recipient de hidrofor, în cadrul celor două grupe de verificări, pentru a se asigura:

3.1. Performanţele produsului:

Verificarea se face măsurând "in situ":

- turaţia grupului de pompare,

- debitul pompei,

- presiunea de pornire şi oprire,

- puterea consumată de grupul de pompare,

- numărul de pomiri-opriri/oră,

- nivelul de zgomot produs de grupul de pompare,

- nivelul de vibraţii produs de grupul de pompare.

3.2. Rezistenţă şi stabilitate

La diagnosticare se va constata comportarea elementelor echipamentului din punct de vedere al cerinţelor de:

- rezistenţa mecanică la presiunea maximă existentă în exploatare,

- rezistenţa mecanică la variaţiile de temperatură ce pot apare în exploatare,

- rezistenţa la suprapresiuni provocate de lovituri de berbec,

- rezistenţa la eforturile mecanice ce se pot produce în exploatare.

Echipamentul se va examina vizual şi se vor consemna toate componentele deformate, fisurate sau deteriorate ca urmare a solicitărilor menţionate mai sus.

Se va determina pnnti-o metodă nedistructivă (măsurare cu ultrasunete) grosimea peretelui de hidrofor, pentru a stabili dacă nu a scăzut sub limita admisă în documentaţie.

În ceea ce priveşte stabilitatea se va verifica:

- vizual, modul de fixare sau ancorare a elementelor echipamentului pentru a stabili cauzele unor desprinderi, vibraţii, deformări, răsturnări,

- dacă este cazul, nivelul de transmitere a vibraţiilor produse de grupul de pompare echipat cu hidro for asupra părţilor structurii de rezistenţă, susceptibile de a intra în rezonanţă.

3.3. Siguranţa în exploatare

Pe parcursul diagnosticării se va stabili modul în care sunt respectate cerinţele de:

- asigurarea securităţii contra exploziilor.

Se va controla daca în instalaţia din care face parte grupul de pompare echipat cu recipient de hidrofor este respectată condiţia de nedepăşire a presiunii maxime de lucru (de regulă 6 bar).

Se va verifica dacă supapele de siguranţă prevăzute, funcţionează corect la presiunea prescrisă în cartea tehnică a echipamentului.

- asigurarea securităţii utilizatorilor faţă de eventualele răniri, arsuri, electrocutări prin contact cu suprafeţele accesibile ale elementelor grupului de pompare echipat cu recipient de hidrofor.

Se va verifica dacă piesele aflate în mişcare sunt asigurate contra desfacerii şi sunt protejate prin apărători de protecţie.

Se vor determina temperaturile maxime ale suprafeţelor susceptibile a fi atinse Ia utilizare şi întreţinere. Acestea nu trebuie să depăşească 60°C (cele metalice) sau 70°C (cele nemetalice).

Se va verifica dacă legarea echipamentului la centura de împământare şi valoarea rezistenţei de împământare corespund prescripţiilor din normativul I 7.

Se va consemna dacă spaţiile existente în jurul echipamentului permit exploatarea şi întreţinerea corespunzătoare, fără afectarea securităţii utilizatorilor.

3.4. Siguranţa la foc

La diagnosticare se va verifica îndeplinirea cerinţei de reducere a riscului de izbucnire a incendiului datorită elementelor componente ale echipamentului.

În cazul unor expertize efectuate în scopul prevenirii unor incendii sau ca urmare a lor, se va proceda, pentru elementele pentru care nu se dispune de date experimentale, la încercări de laborator, în vederea stabilirii clasei lor de combustibilitate.

Se va proceda şi la controlarea temperaturii carcasei motorului şi a pompei, care nu trebuie să depăşească 60°C.

Se va consemna şi controla starea cablurilor electrice, pentru a stabili riscul de producere a unor scurtcircuite.

3.5. Igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului

Se va constata, la diagnosticare, măsura în care sunt asigurate cerinţele:

- de menţinere a calităţii necesare a apei potabile.

Se va controla şi consemna dacă reperele grupului de pompare echipat cu recipient de hidrofor sunt executate din materiale folosite în mod curent în instalaţii, care nu contaminează apa potabilă.

Astfel se recomandă:

- pentru ţevi: oţel zincat, cupru, oţel inox, PVC.

- pentru armături: alama, fonta emailată, mase plastice, oţel, oţel inox.

- pentru recipient: oţel, oţel inox.

Se va verifica dacă amplasarea elementelor echipamentului este făcută în aşa fel încât să se evite contaminarea sau poluarea apei cu substanţe nocive din cauza unor surse de infectare biologică sau radioactive.

Dacă este necesar, se va proceda prin analiză la determinarea potabilităţii apei trimisă de echipament în instalaţie, ţinând seama de prevederile STAS 1342.

- de neafectare a mediului ambiant.

Se va verifica dacă elementele echipamentului nu degajează mirosuri, nu sunt toxice sau poluante.

3.6. Izolaţia termică, hidrofugă şi economia de energie

La diagnosticare se va verifica îndeplinirea cerinţelor de:

- reducere a pierderilor şi risipei de apă în elementele echipamentului.

Se va verifica dacă se respectă ciclul de funcţionare prevăzut (nr.de porniri-opriri/oră).

Se va verifica şi starea izolaţiilor clementelor echipamentului (dacă există).

- nedepăşire în exploatare a consumului de energie prevăzut în documentaţie.

Se măsoară puterea consumată de grupul de pompare constatând dacă corespunde cu valoarea indicată în cartea tehnică a echipamentului.

3.7. Protecţia împotriva zgomotului

La diagnosticare se va determina dacă este respectată cerinţa privind limitarea nivelului de zgomot produs de echipament.

Se va măsura nivelul de zgomot echivalent interior din construcţia în care funcţionează grupul de pompare echipat cu recipient de hidrofor, constatând dacă se încadrează în prevederile STAS 6156.

[top]

 

4. STABILIREA CONDIŢIILOR ÎN CARE SE DETERMINĂ CARACTERISTICILE

Determinarea caracteristicilor propuse în cap.3, pentru a fi analizate în vederea diagnosticării regimului de funcţionare şi a comportării în exploatare a echipamentului se va efectua ţinând seama de recomandările menţionate în continuare:

Caracteristicile atributive sau măsurabile a căror stabilire nu necesită efectuarea de modificări în instalaţie (aspect, dimensiuni, turaţie grup pompare) se determină "in situ" direct asupra elementelor grupurilor de pompare echipate cu recipiente de hidrofor.

Dacă măsurarea anumitor caracteristici (presiune, debit, putere absorbită) presupune efectuarea de modificări în instalaţie, se vor stabili modificările care se impun a fi făcute şi locul unde se operează în instalaţie (ex.: intercalarea unui debitmetru, montarea unui manometru, cuplarea wattmetrului).

Se va avea în vedere ca la măsurarea "in situ" a caracteristicilor proprii echipamentului, care pot fi influenţate de funcţionarea altor echipamente (ex.: nivelul de zgomot şi nivelul de vibraţii) să se ia măsurile necesare pentru reducerea la minim a perturbaţiilor de orice fel.

Determinarea caracteristicilor care implică existenţa unor standuri specifice, aparatură voluminoasă, greu de transportat sau efectuarea de probe care presupune anumite riscuri (ex.: determinarea pe stand a debitului, pentru a obţine o precizie mai ridicată, stabilirea clasei de combustibilitate a anumitor materiale) se va efectua în laboratoare autorizate, utilate corespunzător.

În cadrul unei operaţii de diagnosticare, numărul de exemplare de produs supus analizei şi alegerea lor se stabileşte de către beneficiar. În cazul în care personalul care efectuează diagnosticarea consideră necesar, poate solicita, bazându-se pe argumente tehnice, modificarea numărului şi exemplarelor propuse.

Cei care efectuează diagnosticarea, de comun acord cu solicitantul ei, pot hotărî, funcţie de constatările privind starea aparatului, determinarea parţială sau a tuturor caracteristicilor menţionate în cap.3, efectuarea reparaţiilor necesare pentru continuarea investigării sau sistarea ei.

[top]

 

5. MĂSURI PRELIMINARE

5.1. Identificarea produsului

Aceasta constituie prima etapă în vederea cunoaşterii produsului.

Se va proceda mai întâi la identificarea datelor înscrise pe eticheta produsului şi compararea lor cu cele menţionate în documentaţiile existente (cărţi tehnice, instrucţiuni de utilizare, fişe de catalog, etc).

Se va urmări a se stabili marca firmei producătoare şi/sau marca comercială, tipul constructiv, parametru funcţionali, poziţia de montaj, anul fabricaţiei şi orice altă dată care poate servi la identificare.

Aceste date vor fi citite atât de pe eticheta corespunzătoare întregului echipament, cât şi de pe cele ale diverselor subansamble (motor, pompă, recipient).

În cazul în care din diverse motive aceste date nu mai pot fi regăsite, identificarea produsului se va face, pe baza experienţei proprii a celui care efectuează operaţia comparând tipul, mărimea, soluţia constructivă sau alte caracteristici specifice ale echipamentului diagnosticat, cu variante asemănătoare, întâlnite în instalaţii existente sau menţionate în diverse cataloage.

Se vor folosi şi orice alte informaţii utile care pot fi preluate de la utilizatorul şi personalul de întreţinere a produsului.

Toate datele stabilite cu ocazia identificării, ca şi lipsa unora dintre ele se vor consemna în raportul întocmit la diagnosticarea produsului.

5.2. Analizarea documentaţiei

Se vor analiza toate documentaţiile disponibile cuprinzând date tehnice şi de certificare a calităţii echipamentului diagnosticat, în vederea identificării lui, a cunoaşterii performanţelor prevăzute, a verificării corectitudinii alegerii sale, a schemei de racordare la instalaţie, a modului de montare, exploatare şi întreţinere, a duratei de viaţă preliminată, etc. (proiectul de execuţie al produsului şi instalaţiei din care face parte sau desene şi scheme aprobate; declaraţia de conformitate cu agrementul tehnic dacă produsul a fost agrementat; cartea tehnică; instrucţiunile de montare, exploatare şi întreţinere; certificatul de calitate şi garanţie; raportul de exploatare întocmit conform STAS 10911).

Dacă aceste documentaţii lipsesc în totalitate sau parţial, informaţiile respective vor fi culese din cataloagele firmei producătoare a echipamentului (sau a subansamblelor) sau din alte surse de documentare în măsura în care conţin datele căutate (fişe tehnice, standarde, cărţi tehnice, prospecte, prescripţii tehnice, etc).

Personalul care execută diagnosticarea trebuie sa analizeze cu atenţie şi datele din "Cartea recipientului", pe care beneficiarul echipamentului trebuie să o prezinte, întocmită şi completată la zi, conform prevederilor din "Prescripţii tehnice" C 4/90-colecţia ISCIR.

5.3. Verificarea montajului produsului

Se va proceda, pe baza schemei de montaj, la verificarea modului de racordare a grupului de pompare echipat cu recipient de hidrofor în instalaţie, pentru a stabili eventualele modificări operate pe parcursul utilizării, care constituie abateri faţă de prescripţiile proiectantului.

Constatările făcute se vor consemna în raportul de diagnosticare, menţionând toate modificările care pot constitui cauze pentru funcţionarea defectuoasă a echipamentului.

[top]

 

6. URMĂRIREA COMPORTĂRII ÎN EXPLOATARE

Această acţiune, care în mod normal trebuie să se desfăşoare de Ia darea in exploatare şi până în momentul diagnosticării, are drept scop culegerea de date privind comportarea produsului "in situ", în vederea utilizării lor de către cei care, conform pct.1.1 al prezentului ghid, efectuează, în diverse scopuri, diagnosticarea produsului, precum şi de către fabricanţi pentru a stabili componentele asupra cărora trebuie să acţioneze în vederea îmbunătăţirii calităţii acestuia.

Urmărirea în exploatare se efectuează de către utilizatorul produsului, de către unităţile service ale producătorului, de către persoane sau unităţi abilitate să execute operaţiuni de reparare şi întreţinere în perioada de garanţie şi postgaranţie a echipamentului sau alte cadre tehnice angajate în acest scop de către cei care au obligaţii sau sunt interesaţi de culegerea de date privind comportarea în exploatare.

Activitatea trebuie să aibă la bază prescripţiile STAS 10911 "Culegerea datelor privind comportarea în exploatare a produselor industriale", datele culese trebuind să se refere la:

- condiţii de funcţionare,

- defectări observate,

- acţiunile de mentenanţă.

Pentru diagnosticare sunt necesare datele privind comportarea în exploatare, culese pe perioada de timp de la darea în funcţiune a exemplarului .respectiv, până în momentul diagnosticării.

Dacă exemplarul diagnosticat face parte dintr-un lot de produse urmărite în exploatare este util a se analiza, pentru comparaţie şi datele consemnate la celelalte exemplare.

La urmărirea în exploatare se va ţine seama de complexitatea produsului, culegerea de date făcându-se atât pentru aparatul în ansamblu, cât şi pentru subansamblele sale.

La grupurile de pompare echipate cu recipient de hidrofor, din datele consemnate pe parcursul urmăririi în exploatare, la diagnosticare se vor reţine:

- momentul punerii în funcţiune (data şi ora),

- săptămânal (minim o dată pe oră pe parcursul a cel puţin 8 ore dintr-o zi, de fiecare dată în altă zi a săptămânii de-a lungul perioadei de urmărire în exploatare):

- presiunile de pornire şi oprire indicate de manometru! recipientului de hidrofor.

Se va urmări dacă valorile presiunilor de pornire şi oprire se încadrează în prescripţiile din cartea tehnica a echipamentului.

- numărul de porniri-opriri/oră

Se va compara numărul de pomiri-opriri/oră cu cel prevăzut în cartea tehnică a echipamentului.

- nivelul lichidului în recipientul de hidrofor (la cele la care există posibilitatea citirii lui).

Se va urmări dacă nivelul s-a menţinut între limitele prescrise, marcate pe sticla de nivel.

- periodic:

- operaţiile de mentenanţă efectuate la intervalele de timp indicate în instrucţiunile de montare, exploatare şi întreţinere sau cartea tehnică a echipamentului sau în lipsa unor precizări, executate lunar (verificarea stării lagărelor pompei şi a motorului electric, verificarea etanşeităţii circuitelor, verificarea funcţionării presostatului, verificarea legării la pământ). Se notează şi rezultatele acestor verificări.

- efectuarea reviziilor curente şi a curăţirii recipientului de hidrofor, precum şi verificarea funcţionării corespunzătoare a supapelor de siguranţă existente şi rezultatele constatate (la intervale de timp indicate în instrucţiunile interne de folosire întocmite conform cerinţelor prescripţiilor ISCIR C4-90 sau la cel mult 6 luni).

- efectuarea reviziilor (interioară şi exterioară) şi a încercării la presiune a recipientului de hidrofor şi rezultatele obţinute (la intervale de timp indicate în prescripţiile tehnice ISCIR C4-90).

- ori de câte ori a fost cazul:

- efectuarea oricăror altor verificări, diferite de cele menţionate mai sus, dar solicitate a fi executate pe parcursul exploatării produsului (ex.: determinarea nivelului de zgomot şi vibraţii, măsurători electrice, determinarea debitului, etc).

- ori de câte ori s-a produs o defecţiune:

- momentul producerii,

- descrierea defectului,

- componenta defectă,

- cauza,

- modul de remediere,

- momentul repunerii în funcţiune.

Toate datele referitoare la urmărirea în exploatare a grupului de pompare echipat cu recipient de hidrofor trebuie să fie cumulate într-un raport de exploatare, întocmit pe baza Anexei A din STAS 10911 şi prezentat în Anexa 3, ca model, menţionând numai datele efectiv culese pe parcursul acţiunii de urmărire a comportării în exploatare.

La diagnosticare se vor lua în consideraţie, numai rezultatele urmăririi în exploatare stabilite de către cei care dispun de competenţa, aparatura sau autorizarea (dacă este cazul) impuse de tipul respectivei operaţii (citirea instrumentelor, activităţi de mentenanţă, revizii, măsurători).

[top]

 

7. EFECTUAREA DIAGNOSTICĂRII

7.1. Aparatura necesară

La diagnosticarea pentru determinarea caracteristicilor se recomandă utilizarea unor instrumente de măsură şi aparate, precum cele menţionate în continuare, având cel puţin precizia specificată în tabel.

TABELUL 1

Nr. crt. Mărime fizică măsurată Aparat Precizia

a. La determinări "in situ" sau în laborator

1. Dimensiuni - ruleta- şubler - aparat ultrasunet

1 mm0,1 mm

2. Presiunea atmosferică - barometru aneroid 1 mmHg

3. Presiune - manometru clasa 2,5

4. Debit - debitmetru cu ultrasunete- debitmetru cu elice

±5%

5. Temperatura - termometru cu contact ±0,5 °C

6. Timp - cronometru I sec

7. Turaţie - taho metru 0,5% din val.max măsurată

8. Intensitate curent - cleşte ampermetnc clasa 2,5

9. Rezistenţa electrică - ohmmetru clasa 2,5

10. Putere electrică - trusa wattmetrică clasa 0,5

11. Mivel de zgomot - trusa măsurat zgomot 0,5 dB

12. Nivel de vibraţii - trusa măsurat vibraţii clasa 2

b. Numai la determinări în laborator

1. Debit - clemente de măsurare a presiunii diferenţiale cu dispozitive de strangulare (diafragme, tub Venturi)

±5%

2. Masa - balanţa 10g

Toate elementele destinate măsurătorilor care sunt supuse controlului de către Biroul Român de Metrologie Legală, vor fi utilizate numai în condiţiile (domeniu, termen) stabilite de avizul acestuia.

7.2. Evaluarea succintă a stării tehnice a produsului

Prin evaluarea succintă a stării tehnice a produsului se urmăreşte stabilirea integrităţii, aspectului, modificărilor operate asupra echipamentului şi a amplasării sale, eventualele efecte poluante create de componentele lui şi dacă grupul de pompare e în stare de funcţionare.

Se va proceda la:

- verificarea vizuală a existenţei tuturor componentelor şi consemnarea celor lipsă sau descompletate,

- verificarea vizuală a aspectului şi consemnarea pieselor deteriorate, deformate, neasigurate, fără apărători, având muchii ascuţite sau defecte vizibile (fisuri, rupturi, protecţia anticorozivă deteriorată),

- consemnarea tuturor modificărilor constatate vizual sau prin măsurători, la momentul diagnosticării, faţă de documentaţia tehnică privind componenţa şi aspectul echipamentului în momentul dării în

exploatare (forma, amplasarea, elemente de prindere şi stabilitate, grosimea peretelui recipientului, montajul, clementelor în instalaţie, spaţiile pentru exploatare şi întreţinere),

- verificarea funcţionării supapei de siguranţă, a presostatului şi manometrului,

- verificarea nivelului apei în recipientul de hidrofor cu ajutorul indicatorului de nivel (dacă există) pe baza prevederilor documentaţiei tehnice,

- consemnarea calităţii materialelor clementelor cu care apa vine în contact direct, apreciind influenţa lor asupra potabilităţii acesteia,

- consemnarea eventualelor influenţe nedorite create de componentele echipamentului asupra mediului şi sănătăţii oamenilor (emisii de substanţe, poluante, mirosuri dezagreabile, microorganisme) şi constatate pe baza simţurilor sau prin alte metode specifice,

- verificarea legării instalaţiei electrice la centura de împământare a clădirii şi a stării cablurilor şi echipamentului electric,

- pornirea motorului electric al grupului de pompare, consemnând dacă funcţionează asigurând circulaţia apei,

- verificarea etanşeităţii racordurilor,

- consemnarea numărului maxim de porniri-opriri/oră şi presiunii indicată de manometru (de pornire-oprire).

Toate constatările făcute se vor înscrie in raportul de diagnosticare al produsului, întocmit pe baza modelului din Anexa 4.

7.3. Determinarea caracteristicilor

În tabelul 2 sunt prezentate caracteristicile stabilite a fi determinat conform cap.3 (care diferă de cele analizate la pct.7.2), condiţia tehnică şi metoda de determinare.

TABELUL 2

Nr. crt. Caracteristica determinată

Condiţia tehnică Metoda

a. Determinari "in situ"

1. Temperatura maximă a suprafeţelor exterioare ale carcasei motorului şi pompei

Max. 60°C Măsurare cu termometrul cu contact

2. Temperatura maximă a suprafeţelor susceptibile a fi atinse

60°C (metal) 70°C (nemetal)

Măsurare cu termometru cu contact

3. Rezistenţa de împământare

Max. 4 Măsurare cu ohmmetrul

4. Nivelul de zgomot echivalent interior în încăperea în care

Conform STAS 6156

Conform STAS 6161/1

funcţionează echipamen-tul

5. Nivelul de transmitere a vibraţiilor

Conform pct.7.3.1.6

Conform pct.7.3.1.6

b. Determinări în laborator

6. Clasa de combustibilitate a materialelor compone-nte (dacă e necesar, la expertizări în caz de incendiu)

Se admit materiale din clasele C0, C1 sau C2, conform STAS 11357

Conform STAS 8558 şi STAS 11357

c. Determinarea performanţelor produsului

7. Determinarea parametrilor funcţionali

Conf.document. tehnice

Conf.pct.7.3.1

7.3.1. Determinarea parametrilor funcţionali

7.3.1.1. Determinarea turaţiei

Determinarea turaţiei grupului de pompare se face atât "in situ", cât şi în laborator prin măsurarea cu tahometrul a turaţiei motorului electric cuplat cu axul pompei.

Măsurătoarea se face în dreptul unde există acces direct la ax (capetele de ax sau cuplajul dintre cele două axe).

Turaţia este considerată corectă dacă corespunde cu cea nominală înscrisă în documentaţia tehnică, cu o abatere de ±3%.

7.3.1.2. Determinarea debitelor

Determinarea debitului "în situ" se face, de regulă, utilizând un debitmetru cu ultrasunete sau alt tip de debitmetru care nu implică operarea de modificări în conductele instalaţiei.

În lipsa unor astfel de aparate se admite intercalarea pe conducte a unui instrument cu măsurare directă, ca ex. a unui debitmetru cu elice, cu condiţia cunoaşterii corecţiilor care trebuie operate la măsurători pentru aţine seama de modificarea caracteristicii hidraulice a reţelei.

La echipamentele la care se solicită efectuarea determinărilor în laboratoare autorizate, măsurătorile de debit se vor efectua pe stand, cu ajutorul unei diafragme, conform metodei indicate în STAS 7347/1 "Determinarea debitelor fluidelor în sistem de curgere sub presiune. Metoda micşorării locale a secţiunii de curgere. Măsurarea cu diafragme şi ajutaje".

Valorile determinate trebuie să se încadreze în toleranţe de ±5% faţă de cele din documentaţia tehnică.

7.3.1.3. Determinarea presiunii

Măsurarea presiunii se face cu ajutorul manometrului cu care este prevăzut, de regulă, echipamentul.

Valorile determinate sunt considerate acceptabile dacă cprespund cu cele din documentaţia tehnică cu o abatere de+5%.

7.3.1.4. Determinarea puterii grupului

Determinarea puterii consumate de grupul de pompare se face cu ajutorul trusei wattmetrice montată în circuitul de alimentare a motorului electric, conform schemelor indicate de instrucţiunile ei de utilizare.

Se consideră corespunzătoare valoarea măsurată, dacă corespunde cu cea prevăzută în documentaţia tehnică, cu o abatere de ±5%.

7.3.1.5. Determinarea nivelului de zgomot

Această determinare se face "in situ" conform STAS 8818 "Pompe centrifugale, diagonale şi axiale. Metoda de determinare a nivelului de zgomot".

Nivelul puterii acustice LpA rezultat trebuie să fie corespunzător valorilor indicate de producător în documentaţia tehnică cu o abatere de ±1 dB, fără însă a depăşi nivelurile admisibile indicate în Anexa C a standardului menţionat.

7.3.1.6. Determinarea nivelului de vibraţii

Determinarea vibraţiilor se face la toate lagărele grupului de pompare, în poziţia normală de funcţionare.

Măsurarea nivelului de vibraţii se face pe corpul lagărului, în trei direcţii perpendiculare, din care una axială, concurente în centrul lagărului.

Se recomandă ca măsurarea să se facă în planul de simetrie al lagărului sau în imediata apropiere a acestui plan, dar tot pe corpul lagărului.

Nivelul de vibraţii este definit prin viteza efectivă a vibraţiilor, exprimată ca valoarea medie a vitezelor armonicelor componente.

Nivelul de vibraţii maxim admis pe lagăre este max. 0,71 mm/s pentru pompele antrenate cu motoare de max. 15 kW şi de max. 1,12 mm/s pentru cele antrenate de motoare cu puteri între 15 şi 75 kW.

Stabilirea nivelului de transmitere a vibraţiilor produse de grupul de pompare echipat cu hidrofor se va efectua numai în cazul în care există reclamaţii sau se constată efecte ale acestora asupra părţilor structurii de rezistenţă a construcţiei, determinările respective trebuind să fie efectuate numai de persoane specializate şi autorizate în astfel de încercări, echipate cu aparatura adecvată.

Se va determina:

a) - raportul dintre frecvenţa proprie de vibraţie f1 a utilajului montat pe suportul lui real şi frecvenţa proprie de vibraţie f1 a elementului de construcţie, asimilat cu o placă, procedând astfel:

Se instalează un seismograf sau alt aparat de detectare a vibraţiilor pe şasiul grupului de pompare. Echipamentul fiind oprit se aplică un şoc vertical pe şasiu. Detectorul de vibraţii va înregistra frecvenţa lor proprie f1 (detectorul se va amplasa aşa încât să fie sensibil doar la componenta verticală a vibraţiilor; greutatea aparatului de măsură nu trebuie să depăşească 1/5 din greutatea utilajului).

Prin aceeaşi metodă se determină şi frecvenţa proprie a elementului de construcţie (planşeu) f2 către care se transmit vibraţiile grupului de pompare. Pentru a evita rezonanţa trebuie ca:

f1/f2<1

b) - amplitudinea vitezei de vibraţie la rezonanţă a elementelor de construcţie pe care se află echipamentul, Vmax procedând astfel:

Se măsoară amplitudinea deplasării maxime a elementului portant (placa, grinda - de regulă, la mijloc) Wmax şi se determină amplitudinea vitezei de vibraţie la rezonanţă (f1 = f2) cu relaţia:

Vmax = Wmax x 2 x f2 (mm/s)

Dacă Vmax<2,5 mm/s se consideră că nu se produc deteriorări.

Dacă 2,5 mm/s<Vmax<6 mm/s deteriorările sunt foarte puţin probabile.

7.4. Defecte posibile şi cauzele lor

Pornind de la modul în care se asigură alimentarea consumatorilor cu apă în instalaţia deservită de grupul de pompare echipat cu recipient de hidrofor vertical, se prezintă o grilă de diagnosticare a regimurilor de funcţionare ale instalaţiei de hidrofor, pentru a stabili în ce măsură defecţiunea se datoreşte grupului de pompare echipat cu recipient de hidrofor sau altor componente.

TABELUL 3

Nr. crt.

Situaţii de funcţionare

defectuoasă a instalaţiei

Comportare echipament Defecte posibile

1. Apa nu ajunge la consumatori

Echipamentul nu intră în funcţiune.

Echipamentul nu asigură debitul şi presiunea mini-mă necesare la consumator. Echipamentul funcţionează la presiune corespunzătoare.

Grupul de pompare nu porneşte.

Presostatul nu sesizează presiunea de pornire.

Presiunea din recipient nu scade la valoarea presiunii de pornire.

În lipsa curgerii apei (conducte

înfundate, vane deschise, rezervor tampon gol), sesi-zorul de curgere comandă oprirea motorului pompei.

Grupul de pompare funcţionează defectuos.

Obturarea racordurilor echipamentului.

Defectele se datoresc celorlalte componente ale instalaţiei (robinete sau vane închise accidental sau blocate, ţevi sau racorduri înfundate sau sparte, armături defecte sau manevrate greşit, etc).

2. Apa ajunge la consumatori cu debit şi presiune redusă

Echipamentul asigură valori reduse ale debitului şi presiunii.

Grupul de pompare funcţionează defectuos.

Echipamentul funcţionează în ciclul normal cu valori cores-punzătoare ale debitului şi pre-siunii.

Obturarea parţială a racor-durilor echipamentului.

Presostatul nu comandă pornirea motorului pompei la atingerea presiunii de pornire.

Defecţiunile se datoresc celorlalte componente ale instalaţiei: racorduri sau ţevi parţial obturate; neetanşeităţi la îmbinări; robinete, vane, clapete, parţial închise sau manevrate greşit, etc).

3. Livrarea apei la parametrii normali este făcută în condiţii necorespunzătoare pentru echipament.

Echipamentul nu funcţionează conform ciclului (nr. porniri-opriri / oră) prevăzut.

Echipamentul produce zgomote şi vibraţii.

Aparatura de măsură a echipa-mentului dă in-dicaţii eronate.

Motorul pompei nu se mai opreşte datorită:

- presostatului care nu dă comanda de oprire

- presiunii scăzute din recipient ca urmare a scăderii volumului pernei de aer, datorită funcţionării defectuoase a compresorului sau defectării membranei.

- consumului care egalează sau depăşeşte debitul pompei.

Defectarea elementelor de amortizare a vibraţiilor.

Frecări şi dezechilibrări ale pieselor în mişcare.

Aparatele de măsură funcţionează defectuos.

În continuare se indică principalele cauze care pot produce defectele menţionate mai sus, enumerare ce poate fi utilă în cazul în care este necesară o diagnosticare mai completă:

TABELUL 4

Defect Cauza

a – Grupul de pompare nu porneşte

Motorul nu porneşte - nu există tensiune de alimentare

- siguranţele în tablou sunt arse

- cablul de alimentare e întrerupt

- conexiunile sunt executate greşit sau sunt

slăbite

- bobinajul întrerupt, ars sau în scurtcircuit

- lagăre gripate, rulmenţi blocaţi

- presostatul care îl comandă e defect

Pompa nu se roteşte - lagăre gripate

- cuplajul cu motorul e desfăcut

Pompa nu se amorsează

- sorbul este înfundat

- conducta de aspiraţie nu este etanşă

- vana de pe conducta de aspiraţie este închisă - pompa uscată

b - Grupul de pompare funcţionează defectuos

Motorul se supra-încălzeşte

- scurtcircuit între spirele bobinajului

- contacte imperfecte

- ventilaţie defectuoasă

- conexiuni greşite

- tensiune de alimentare redusă

- frecări mari în lagăre

Motorul nu dezvoltă puterea necesară

- tensiune de alimentare redusă

- una din faze întreruptă

- scurtcircuit în bobinaj

Pompa nu realizează debit suficient

- vana de refulare închisă sau deschisă insuficient

- sită sorb înfundată

- conducte obturate

- pungi de aer pe traseul de aspiraţie

- sens rotaţie inversat

- uzaura rotorului sau a labirinţilor

c - Recipientul de hidrofor funcţionează defectuos

Presiunea în recipient e necorespunzătoare

Nivelul apei în vas e necorespunzător

- compresorul nu asigură presiunea aerului în vas

- racorduri înfundate

- supapa de siguranţă funcţionează defectuos

- au apărut defecţiuni (pierderea elasticităţii, îmbătrânire, fisuri) la membrană (la recipientele închise de acest tip)

d - Presostatul funcţionează defectuos

Presostatul nu sesizează presiunea sau nu transmite comanda de acţionare a motorului

- contacte electrice imperfecte

- cabluri întrerupte

- componente ale presostatului deformate, deteriorate sau blocate

e - Aparatura de măsură funcţionează defectuos

Manometrul nu indică deloc sau indică incorect

- manometrul este defect

- racordul manometrului Ia instalaţie nu este etanş sau este înfundat

Indicarea nivelului lichidului din recipient nu este corectă

- racordurile sticlei de nivel sunt înfundate

- echipamentul de automatizare care indică nivelul lichidului, prezintă defecţiuni

f - Echipamentul produce zgomot şi vibraţii

Componentele vibrează

- lipsesc elementele de fixare (şuruburi, cleme.

bolţuri)

Elementele de amortizare sunt deteriorate sau lipsesc

- stratul de plută de sub postamentul grupului de pompare este uzat

- şuruburile de ancorare lipsesc sau sunt desfăcute

Pompa produce zgomot şi vibraţii

- rulmenţi defecţi

- rotor dezechilibrat

- pompa funcţionează în regim de cavitaţie

- frecări accidentale între piesele aflate în mişcare de rotaţie

[top]

 

8. INTERPRETAREA REZULTATELOR DIAGNOSTICĂRII

În raportul de diagnosticare întocmit pe baza modelului prezentat în Anexa 4 (care cuprinde o gamă largă, nerestrictivă de caracteristici verificate) vor fi consemnate numai caracteristicile efectiv determinate, valorile determinate pentru caracteristici comparativ cu cele menţionate în documentaţia lehnică a produsului, precizând abaterile şi indicând la rubrica observaţii dacă rezultatul este sau nu corespunzător.

Ca urmare a rezultatelor obţinute, în finalul raportului se vor prezenta concluziile privind starea în care se află produsul, apreciind dacă:

- produsul este corespunzător, nu necesită remedieri, regimul de funcţionare şi comportarea în exploatare se încadrează în limitele prevăzute de documentaţia tehnică;

- produsul este corespunzător întrucât regimul de funcţionare şi comportarea în exploatare a echipamentului se abat în afara limitelor prevăzute în documentaţia tehnică, dar poate fi utilizat în continuare după efectuarea reparaţiilor care se impun;

- produsul nu mai poate fi utilizat, proporţia şi natura defecţiunilor făcând nerentabilă repunerea lui în funcţiune.

[top]

 

ANEXA 1

LISTA DEFINIŢIILOR STANDARDIZATE

Din STAS 1957/3-88 "Acustica. Acustica în construcţii şi transporturi. Terminologie".

Nivel de zgomot echivalent (dB)= media ponderată a nivelurilor de zgomot înregistrate într-un anumit interval de timp.

Din STAS 7215-80 "Pompe centrifuge şi instalaţii de pompare. Terminologie, simboluri şi unităţi de măsură".

Debit de volum al pompei Q (m3/h) sau (m3/s) = volumul de lichid pompat în unitatea de timp, măsurat la racordul de refulare care nu conţine: lichidul vehiculat prin conducta de descărcare şi nici cel folosit la răcirea lagărelor pompei, presgarniturii, pierderile prin neetanşeităţi la garnituri, etc.

Înălţimea de pompare H (m)= se defineşte ca fiind:

- lucrul mecanic util transmis de pompa, unităţii de greutate a lichidului vehiculat;

- diferenţa algebrică între înălţimea totală absolută (relativă) la refulare şi înălţimea totală absolută (relativă) la aspiraţie.

Înălţimea totală absolută (relativă) (m) = suma dintre energia potenţială şi energia cinetică, absolute (relative) a unităţii de greutate a fluidului sau suma dintre presiunea statică şi presiunea dinamică, absolute (relative), a fluidului, raportate la greutatea unităţii de volum a fluidului.

Puterea grupului Pgr (W sau kW) = puterea absorbită de motorul antrenând pompa.

Puterea utilă P U (W sau kW) = puterea transmisă de pompă lichidului vehiculat

Randamentul grupului gr = raportul între puterea utilă a pompei şi puterea grupului.

Din STAS 8373-85 "Instalaţii sanitare. Terminologie".

Instalaţie de distribuţie a apei = ansamblul conductelor, armăturilor şi accesoriilor servind la transportul apei, de la racordul de apă la punctele de consum.

Instalaţie de pompare = instalaţie destinată să asigure debitul şi presiunea necesară în instalaţia de distribuţie a apei cu ajutorul pompelor, acţionarea acestora facându-se în funcţie de debitul, presiunea sau nivelul apei.

Presiune nominală de utilizare (Pa sau bar) = presiunea necesară la un anumit punct de consum pentru a asigura debitul specific.

Presostat = aparat pentru comanda automată a funcţionării unei instalaţii de hidrofor, între anumite limite de presiune.

Recipient de hidrofor = rezervor hidropneumatic prevăzut în instalaţiile de pompare pentru comanda pompelor în funcţie de presiune.

Rezervor de acumulare = rezervor pentru înmagazinarea cantităţii de apă necesare alimentării continue a punctelor de consum.

Rezervor tampon = rezervor cu nivel liber sau sub presiune, montat într-o instalaţie de pompare, între reţeaua de alimentare cu apa şi pompă, în scopul de a amortiza şocurile produse de pornirile repetate ale pompei, putând fi folosit şi ca rezervor de acumulare.

[top]

 

ANEXA 2

LISTA REGLEMENTĂRILOR TEHNICE REFERITOARE LA OBIECTUL GHIDULUI

1. Legea 10/1995 - Legea privind calitatea în construcţii

2. Legea 137/1995 - Legea protecţiei mediului

3. HG 167/1992 - Sistemul naţional de certificare a calităţii

4. HG 728/1994 - Regulament privind certificarea calităţii produselor folosite în construcţii

5. STAS 2872/1-86 - Prelucrarea rezultatelor măsurătorilor. Terminologie şi reguli generale pentru prezentarea rezultatelor

6. STAS 4369-81 - Instalaţii de încălzire şi ventilare. Terminologie

7. STAS 6161/1-89 - Acustica în construcţii. Măsurarea nivelului de zgomot în construcţii civile. Metode de măsurare

8. STAS 8174/1-85 - Fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate. Fiabilitate. Terminologie.

9. STAS 8174/2-85 - Fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate. Mentenabilitate. Terminologie

10. STAS 10911-77 - Fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate. Culegerea datelor privind comportarea în exploatare a produselor industriale

11. STAS 12025/2-94 - Acustica în construcţii. Efectele vibraţiilor asupra clădirilor sau părţilor de clădire. Limite admisibile.

12 STAS 12400/1-86 - Construcţii civile şi industriale. Performanţe în construcţii.

STAS 12400/1-85 Noţiuni şi principii generale.

13. STAS E 12400/5-90 - Construcţii civile. Performanţe pentru pereţi interiori neportanţi

14. EN 55014-93 - Limite şi metode de măsurare a caracteristicilor perturbaţiilor radio ale motoarelor electrice care operează în instalaţii termice casnice şi similare, ale transformatoarelor şi aparatelor electrice similare

[top]

 

ANEXA 3

RAPORT DE EXPLOATARE

Nr…… Data…………..

Întocmit de………………………………………..….Semnătura ……………..

Obiectivul………………………………………..…....localitatea………………

Str…………………………………….…Nr………….Echipament tip…………

Cod……………………… seria…………………….... an …………………….

Producător…………………..... Marca comercială……………………………

Certificat de calitate şi garanţie nr……………………………………………..

Declaraţia de conformitate cu agrementul tehnic nr…………………………

Montat în data de……………………...conform planului de montaj cod……

de către firma…………………………………………………………………….

prin echipa condusă de………………………………………………………….

Recepţionat cu Procesul verbal de recepţie nr……………..din…………….

Nr.produselor luate în considerare…………………..…Data recondiţionăm totale(dacă este cazul)………………………………………………………….

Starea de origine sau modificată (se menţionează natura şi data modificărilor susceptibile să influenţeze fiabilitatea elementelor componente)……………………

…………………………………………….. ............... .............. ...............

Data punerii iniţiale în serviciu………….Data ultimei puneri în serviciu……

Data şi natura ultimei acţiuni de mentenanţa…………………………………

Timpul de funcţionare de la ultima acţiune de mentenanţa………………….

Tabelul 1

Date privind utilizarea fără incidente şi acţiunile de mentenanţa preventivă, revizii sau verificări periodice

Nr crt

DataOperaţia efectuată

Rezultat obţinut

ObservaţiiExecutant

Nume Semnătură

Nota: Se consemnează în ordine cronologică, operaţiile indicate la cap.6 care sunt efectuate.

Tabelul 2

Nr crt

Data punerii

în funcţiun

e

Data întreruperii funcţionării pentruDurata de

bună funcţionar

e

Scoaterea din

serviciu

Revizie

Modificare

Defectare

Nota: Se completează pe baza datelor care indică perioadele de bună funcţionare, consemnate în tabelul 1.

Tabelul 3

Date supra defectării:

Data defectării

Descrierea defectării

Simptome ce previn apariţia defectării

Împrejurările în care s-a constatat defectarea

Cauza defectării

Lista elementelor ce s-au defectat

Mod de defectare

Lista elementelor ce au produs defectarea

Diagnostic

Acţiune corectivă

Mod verificare

Timp de lucru activ pentru remediere

Timp de imobilizare

Aviz persoană responsabilă cu exploatarea şi întreţinerea

Informaţii suplimentare

Nota: Se completează ţinând seama de prevederile STAS 10911-77.

[top]

 

ANEXA 4

RAPORT DE DIAGNOSTICARE A ECHIPAMENTULUI

Nr…… Data…………..

Întocmit de………………………………………..….Semnătura ……………..

Obiectivul………………………………………..…....localitatea………………

Str…………………………………………………..…Nr………………………..

Echipament tip………………………………..……Cod………………………..

Producător…………………..... Marca comercială……………………………

Certificat de calitate şi garanţie nr……………………………………………..

Declaraţia de conformitate cu agrementul tehnic nr…………………………

Montat în data de……………………...conform planului de montaj cod……

de către firma…………………………………………………………………….

prin echipa condusă de………………………………………………………….

Recepţionat cu Procesul verbal de recepţie nr……………..din…………….

Documentaţii tehnice analizate:

Proiect (cod):……………………………………………………………………..

Instrucţiuni de montare, exploatare şi întreţinere (cod)………………………

Carte tehnică (cod)……………………………………………………………….

Schema de montaj (cod)…………………………………………………………

Cartea recipientului (nr. de fabricaţie)………………………………………….

Alte documentaţii………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………

TABEL 1

Caracteristici Componente

Conform documentaţiei tehnice

Înscrise pe etichetă sau identificare

Motor electric:

Tip

Putere

Tensiune

Pompa:

Debit

Presiune

Presostat:

Tip

Presiune

Tensiune de lucru

Recipient:

Presiune de lucru

Presiune încercare

Volum

TABEL 2

Nr crt

Caracteristica verificată

Nivel de calitate

ObsPrevăzut în documentaţi

a tehnică

Determinat la

diagnosticare

1 Componenţa

2 Aspect (piese deteriorate, deformate, neasigurate, cu muchii ascuţite)

3 Corespondenţa cu montajul iniţial (modificări ale formei, amplasării, montajului elementelor în instalaţie, elementelor de racordare şi de fixare)

4 Funcţionarea supapei de siguranţă, presostatului şi manometrului

5 Nivelul apei în recipient

6 Calitatea materialelor elementelor cu care apa vine în contact direct

7 Grosimea peretelui recipientului de hidrofor

8 Influenţa asupra mediului (substanţe poluante, mirosuri, etc)

9 Funcţionarea grupului de pompare

10 Existenţa neetanşeităţilor

11 Număr maxim de porniri-opriri/oră

12 Legarea la centura de împământare şi starea echipamentului electric

13 Temperatura carcasei a motorului, pompei şi cea maximă a suprafeţelor susceptibile a fi atinse

14 Rezistenţa la împământare

15 Nivelul de zgomot echivalent interior

16 Clasa de combustibilitate a materialelor

17 Turaţia grupului de pompare

18 Debitul

19 Presiunea de pornire şi oprire a pompei

20 Puterea consumată

21 Nivelul de zgomot al grupului de pompare

22 Nivelul de vibraţii al grupului de pompare

23 Nivelul de transmitere a vibraţiilor

Concluzii:……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

[top]