CuprinsCuprins

1.1. Definiţi Definiţiee 2.2. ClasificareClasificarea legăturilor chimicea legăturilor chimice3.3. LegLegăătura ionictura ionicăă4.4. Legătura covalentă Legătura covalentă55.. LegLegătura covalent-coordinativăătura covalent-coordinativă6. Legături intermoleculare6. Legături intermoleculare77.. ConcluziiConcluzii88. Bibliografie. Bibliografie

LEGLEGĂĂTURITURI CHIMICECHIMICE

1. Definiţie1. Definiţie

• Legătura chimică este forţa exercitată între grupuri de atomi sau ioni care determină formarea unei unităţi stabile, care reacţionează ca grupare sau specie de sine stătătoare.

• G.N.Lewis, W.Kossel şi I. Langmuir explică natura legăturilor chimice ca fiind dată de electronii necuplaţi de pe stratul exterior al învelişului electronic al atomilor care reacţionează în procesul chimic respectiv.

• Majoritatea atomilor tind către configuraţia de octet (regula octetului), fie prin cedare sau acceptare de electroni (electrovalenţa), fie prin punere de electroni în comun (covalenţa ).

2.Clasificarea legăturilor

chimice

Legătura ionică

Legătura covalentă

Legătura covalent-coordinativă

Legătura metalică

Legături intermoleculare

3. 3. Legătura ionicăLegătura ionică• Legătura ionicăLegătura ionică se realizează prin se realizează prin transfer transfer de electroni sau de electroni sau cedare-cedare-

acceptareacceptare de de electroni de la un element cu caracter electropozitiv(electroni de la un element cu caracter electropozitiv(metalmetal) la ) la un element cu caracterun element cu caracter electronegativelectronegativ ((nemetalnemetal) urmată de atracţia ) urmată de atracţia electrostatică dintre ionii formaţi.electrostatică dintre ionii formaţi.

• Atomii elementelor din grupele IA şi IIA pierd cu uşurinţă electronii de pe ultimul strat, devenind ioni pozitivi (cationi) cu cofiguraţia electronică a gazul rar precedent:

11Na [1s2 2s2 2p6 3s1] 10Na+ [1s2 2s2 2p6]

• Atomii elementelor din grupeleVA, VIA şi VIIA acceptă electroni devenind ioni negativi (anioni) cu configuraţia electronică a gazului rar ce urmează:

17Cl [1s2 2s2 2p6 3s2 3p5] 18Cl- [1s2 2s2 2p6 3s2 3p5]

Sau

Na..

:..Cl:

++

- forte

electrostaticeNa Cl

+ -

Na ...

:..Cl Na

..:

..Cl:.+

++

- forte

electrostaticeNa Cl

+ -

• legătura ionică din compusul MgO.

• legătura ionică din compusul MgCl2.

• Formula unui compus ionic indică raportul în care se găsesc ionii în reţeaua ionică (de exemplu in reţeaua NaCl sau MgO raportul în care se găsesc ionii în reţea este de 1:1; în reţeaua MgCl2 raportul între ionii de Mg+2 şi Cl- este de 1:2).

:Mg ..:

..Mg

..:

..: MgO

O O MgO+forte

electrostatice++2 - +22 -2

..:

..Cl

:Mg

..:

..Cl

Mg..

:..Cl:

..:

..Cl:

Mg MgCl2

.

+forte

electrostatice.

+-+2

-

-

+2Cl

2

3.1. Reţele ionice• Legăturile ionice nu conduc la molecule. Ele conduc la un ansamblu de ioni pozitivi

şi negativi între care se exercită atracţii electrostatice. Ansamblul formează o structură geometrică spaţială, regulată, numită reţea ionică.

• Cea mai mică porţiune dintr-o reţea ionică care prin repetare generează întreg cristalul e numeşte celulă elementară.

• Clorura de sodiu prezintă o reţea cubică.

• Ionii de Na+ se găsesc în centrul şi pe mijlocul laturilor unui cub, iar ionii de Cl- se găsesc în nodurile cubului şi pe centrul feţelor cubului.

• Fiecare ion de Na+ este înconjurat de 6 ioni Cl-, şi fiecare ion Cl- este înconjurat de 6 ioni Na+. (N.C.NaCl = 6)

3.2.Proprietăţile compuşilor ionici

• au temperaturi de topire şi fierbere ridicate, ce scad pe măsura creşterii razelor ionilor şi cresc pe măsura creşterii sarcinilor electrice.

• sunt solubile în solvenţi polari (în special apă) şi greu solubile în solvenţi nepolari, datorită slăbirii forţelor electrostatice ce reţin ionii în reţeaua cristalină, ca urmare a hidratării ionilor.

• nu conduc curentul electric în stare solidă, ci numai în soluţie apoasă şi în topitură (sunt electroliţi tari).

• sunt casante, se sparg dacă sunt lovite.

3.3.Importanţa practică a NaCl• Constituie substanţa de bază pentru obţinerea sodiului, clorului, acidului clorhidric,

hidroxidului de sodiu, carbonatului de sodiu etc. • NaCl este utilizată şi în industria farmaceutică, în industria lacurilor, vopselelor,

hârtiei, maselor plastice, textilă şi altele.• În industria alimentară drept conservant şi codiment.

4. Legătura covalentă4. Legătura covalentă

• Definiţie1 : Legătura covalentă se realizează prin punere şi folosire în comun de electroni între două elemente cu caracter electronegativ (nemetale).

• Definiţie 2 : Legătura covalentă se realizează prin acoperirea reciprocă a orbitalilor atomici monoelectronici cu formarea unui orbital molecular.

4.1.Clasificarea legăturii covalente

• După natura atomilor care îşi pun După natura atomilor care îşi pun în comun electroniîn comun electroni

• După numărul de electroni puşi în După numărul de electroni puşi în comun de fiecare atomcomun de fiecare atom

• După natura orbitalilor care se După natura orbitalilor care se întrepătrundîntrepătrund

• Legătura covalentă nepolarăLegătura covalentă nepolară• Legătură covalentă polarăLegătură covalentă polară

• Legătura covalentă simplăLegătura covalentă simplă• Legătura covalentă dublăLegătura covalentă dublă• Legătura covalentă triplăLegătura covalentă triplă

• Legătura covalentă sigma (Legătura covalentă sigma (σσ))• Legătura covalentă pi (Legătura covalentă pi (ππ))

Legătura covalentă Legătura covalentă nepolarnepolarăă care secare se

stabileşte între atomi de acelaşi fel, cândstabileşte între atomi de acelaşi fel, când

perechea de electroni aparţine în modperechea de electroni aparţine în mod

egal celor doi atomi legaţi: moleculele deegal celor doi atomi legaţi: moleculele de

HH22, F, F22, , ClCl22, N, N22

Legătura covalentă polară Legătura covalentă polară care secare sestabileşte între două specii diferite destabileşte între două specii diferite deatomi, fapt ce permite deplasareaatomi, fapt ce permite deplasareaelectronilor de legătură către atomulelectronilor de legătură către atomulelementului mai electronegativelementului mai electronegativ:: HF, HF,HH22O, NHO, NH33..

• Legătura covalentă nepolarăLegătura covalentă nepolară

• Legătura covalentă polarăLegătura covalentă polară

• Legătura covalentă simplă se realizează prin punerea şi folosirea în comun a câte un electron de la fiecare atom

• Legătura covalentă dublă se realizează prin punerea şi folosirea în comun a câte doi electroni de la fiecare atom

• Legătura covalentă triplă se realizează prin punerea şi folosirea în comun a câte trei electroni de la fiecare atom

• Legătura covalentă sigma (σ)

• Legătura covalentă pi (π)

4.2. Caracteristicile legăturii covalenteLegătura covalentă se caracterizează prin:Legătura covalentă se caracterizează prin:

• tărie (energie de legătură); tărie (energie de legătură);

• lungime (rază covalentă);lungime (rază covalentă);

• unghi de valenţă (determinat de orientarea în spaţiu a orbitalilor atomici unghi de valenţă (determinat de orientarea în spaţiu a orbitalilor atomici puri sau hibrizi); puri sau hibrizi);

• polaritate.polaritate.

4.3. Reţele covalente (atomice)• Reţelele atomice au în noduri atomi uniţi prin legături covalente.• Substanţe care prezintă reţele atomice sunt: carbon, germaniu, borul, etc.• Tăria deosebită a legăturii covalente conferă reţelelor atomice proprietăţi

caracteristice: duritate excepţională (diamant, carbura de siliciu), puncte de topire înalte, călduri latente de topire înalte, reactivitate chimică scăzută, conductibilitate electrică şi termică foarte mică.

5. Legătura covalent-coordinativă5. Legătura covalent-coordinativă• Legătura coordinativă reprezintă un caz particular al legăturii covalente

deoarece, punerea în comun a unei perechi de electroni se realizează de către un singur atom (donor) celălalt (acceptor), doar îi foloseşte.

Donor : Donor : →→ Acceptor Acceptor

• legătura covalentă coordinativă (donor-acceptor) explică formarea unor ioni legătura covalentă coordinativă (donor-acceptor) explică formarea unor ioni anorganici (Hanorganici (H33OO++, NH, NH44

++) şi formarea combinaţiilor complexe:) şi formarea combinaţiilor complexe:

++ ←→→+ ]NHAgN[HNH:2Ag 333

6. Legături intermoleculare (forţe care se stabilesc între molecule sau atomi ai gazelor rare)

Legături de H Forţe van der Waals

Forţe dipol-dipol (Debye)

Forţe de dispersie London

Forţe de inducţie (Kessom)

6.1. Legături de Hse stabilesc între

molecule care conţin atomi de H şi atomi de nemetal cu volum mic

şi caracter electronegativ

pronunţat (F, O, N)

6.2.Forţe van der Waals

7. 7. ConcluziiConcluzii

. Pentru disciplina chimie, există lecţii cu suficiente noţiuni noi ,ce pot fi transmise folosind metodele colaborative, prin care se asigura o participare activă a elevului la predare şi o înţelegere mai rapida a celor prezentate .

. În cazul în care fenomenul chimic, este imposibil de pus în evidenţă pe cale experimentală, se poate apela la simularea sa cu ajutorul calculatorului, prin animaţie, grafică, sunet.

8. 8. BibliografieBibliografie

1.1. Suport de curs Suport de curs Proiect Proiect POSDRU ,,Să ne pregătim penru BAC!POSDRU ,,Să ne pregătim penru BAC!

Modul 1 – Platforme educa ionale – EasyClassț Modul 2 – Tehnologii moderne utile în activitatea didactică

2.2. Lec Lecţţiile digitizate din platforma AeL iile digitizate din platforma AeL 3. 3. https://www.youtube.com/watch?v=2Tp6DUsFh1ghttps://www.youtube.com/watch?v=2Tp6DUsFh1g4. 4. www.didactic.rowww.didactic.ro5. 5. C.Nenitescu, Chimie Anorganică, Editura Didactică i Pedagogică , ș

Bucuresti 1980 6. L.Vlădescu,I.A.Badea,Manual de Chimie clasa a IX- a,Grup Editorial Art

2006