LA PRIETENI

in aceasta Lumă a prieteniei îţi depeni în gînd, în chip firesc, tot ceea ce ştii, tot ceea ce ai primât, tot ceea ce ai învăţait, tot ceea ce te leaga de marea ţairă orietenă.

Dragostea, chiar cea mai justificată, îşi caută mereu temeriu-iriile, îi place să şi le petreacă iar prin amintiire, ca să crească

şi mai neouprdnsă, ca să se umple de bucunia piropriei ed intansàitati. Mi-aim t ran­scris de muQite ori impresdile şi emoţiile, descoperirile personale — acele desco-periri aie unor lueruiri cunoscute de adţii, dar pe care le face inima ta, şi au al tă euloare, al tă forţă decît aceea a lucruliui aflat — dupa fiiecare calatorie în Unàuttiea Sovietioa. Am văziuit, acum câţiva ani, după ce din capul locufliui cu-noşteam Moscova şi Leniingraidiul, A23erbaidjan.ul şi Uzbekistanul, şi n n a m înitors atunci fenmecată de acest sud fierbirote, semanat de străbune monufmenibe, în care o cdvUizatie noua a créât o viaţă direaptă şi dànamica Orientnilui îrogropat de catre secolele trecuite în injustiţii şi inertie. Aim vizitat acuim, la începutul acested veri, repulblicile uindonale balitdee, şi am cunoscut alite chipuri aie acestei uriaşe şi unitaire personaiiitati care e Uniunea Sovietică. întimsă, desfăşurată oa un continent, cuprinzând, ca şi el, clime, peisaje, popoare diferite, muinţi si flhnvdi şi mari şi lacuri, taiga şi stepa, gneţuird eterne si păduri tufoase care nu cunosc paloarea iernii, ta ra asta miniunată a creseut totusi, în ultiimele decenii, un sdngur om, acel om eu minite 'liucdidă, eu inimă dreaptă şi fierbinte care, în orice loc al el s-ar alla, se considéra un ziditor de lume noua si este un zilditor de luime noua, de pace şi frumiuseţe. Acelaşi spirit Creator, optimnst, generos, acelaşi spirit dâitător de puitere an înitreaga Uniune Sovietiică.

Am început calatoria, fireste, din nou eu Moscova. Am începuit-o ou Kremlinul, eu acea acripa a Kremlinului în care o gîndire genială a pLămădit pentoru Rusia şi pentru înitreaga omenire plamusride unei vieţi descătusate, în care o vodniţă de fier a înfăjptudt, împotriva rezisteajtelcr dinauntru şi spiriituliui sean-dalizat şi spàœmînitat al luimii întregi de dincoio de granite, prdmeŒe mari răsitur-nari şi înfâptuiri aie comunismuliud. Am începutt eu cabinetul de lucru si eu apartameaiiliui lui V. I. Lenin.

Toate sînt la locui lor, neatinse, aşa ca în zàua în care marele om le-a parăsdt. Şi oondeiui, şi mapa, şi sfeşnicud, şi reeeptorui, portretul lui Marx şi fila calendarului întoarsa de mina lui. toate au încremeniit în marea liniste în care pătrunzi eu frunitea plecată. Iţi pare că pînă ieri s-a kucrat aei, îti pare că pasul lui iuite şi nervos a r puitea răsuna şi acurn pe ouloar, că mina lui mică şi puiternică a r puitea deschide uşa biroului în care mersul urî t ai lumii s^a sehimbat o dată penitru totdeauna şi a căpatait o nouă şi mare demniitate.

Dacă te ouprinde o respeotuoasă emoţde cînd pătruntzd în acest cabinet de lucru, emotia ta e de a&tă natură, îşi îngăduie sa se aonesitece ou nesfftrşiită d ra -

INSTITUTgLUï DE 1ST

www.cimec.ro

goste şi duioşie la vederea nâaûvSi aparitaimenit locuàt de Lendn, de sora lui şi de Krupskaia, la cîţiva paşi, alătuţri. Pe oanienii ced imai mari ai nevoie să-i iubesti omeneşte, dimcolo de adimdira'tia şi stàima ta penitnu ei. Odaàtle acestea mici, de o sfînta simiplitate, odai de cartiurari care nu se îimpovărează eu lucruiri multe şi inutile, care au sinrtit nevoia càte unui mie obiect fruimos, gimgas, în preajma lor, bucătăirda în care famdQia lua masa de obicei, si in care oescutele despe-rechiate, fanfuoiile curate, faţa de masă împăturită aşteaptă parcă, fiecare la locul ior, ca marele om, care avea nevode penitru el însuşi de atît de puiţin, să se aşeze la cină eu famiiia lui, îţi zugrăvesc fidel iimaginea vieţii de ffiecare zi a lui Lenin şi-ţi uniplu inima de o dragoste nesfîrşită pentru giganitull a cărui inimă a cuprins, la lûndul ei, dragoste pentru toată omenirea şi visuirti de belşug pentru ea.

Am avut impresia, vizitînd apoi pavilionuil „Cosmos" de la Expozdţia undonală, că am făcut pe neştiute un drum drept de la clocotul vuilcanulud la jerbele de flacără pură aruncate de focuil lui nestins pînă la car. Printre ma-chetele sputndcilor, lunicilor, rachetelor eu care Uniunea Sovietică străbate azi necunoscuituil ca să-1 cunoască, doua piese autentàce : conteinarul unei nave-satelit şi capsula rachetei eu care Belka si Strelka au călătordt în Cosmos. Acolo, adevăirate, poleite ou acel văzduh pe care miienii de-a rîndul ochiul omuiuà 1-a privit eu teamă, ou întrebare, fără să^l poată pătrunde. Acolo, la un pas ! Ou respiraţia tăiatăv faci un lucru pe care ştii bine că nu trebuie să-»l faci într-un muzeu : întdnzi mîna care-ţi tremură şi atingi metailuil rece. A fost în Cosmos !

în funduil pavilionuiui ruilează doua filme scurte : calaitoriile lui Gagarin şi Titov. Asta sna petrecut în iunàe, în zilele în care Nikolaev şi Popovici — fantasticele păsări visate cîndva de Leonardo da Vinci — nu străbătuseră încă zide în sir, vorbind eu pàrnîntuil, oeruil, ai carui îngeri sînt azi ei. Acuim, în octombrie, pavilionuil „Cosmos" trebuie sa se fi îmbogăţit eu iimagami şi piese, făcute de mîna omuilud sovietic, întoarse dintre stele, de sus. Şd asta e numai începutui !

CaMtoriiïe frumoase sînt totdeauna prea scurte. Atôt de repede a trecut. seara uiuitoare, petrecuită în sala cea noua de spectacole de la Kremlin, în sala uriaşă, aeriană, armondoasă ! Lacwl lehedelor, reprezentat de Balsoi Teatr, te fura acestui palat de vis, şi pauzele — petrecute în imenséle foaiere în care păitrundea de pretuitindeni kumdna albă a lungii seri de vară moscovite, în acest palat-clădit parcă în văzduh, nu pe pămînt, pătruns de văzduh, pe dimensiunile văz-duhului — te furau Lacului lehedelor. Atît de repede au trecut dipele petrecute în cabina lui Mordvinov, în care îmbrăţişam în acelaşi timp pe Regele Lear al acelei seri şi pe OtheMo cel neuiitat, si, repede ca fudgerull, ceasurile de calda în-frăţire traite în jurul unei mese, sub un umbrar colorât, în grădina Oasei Scrii-torilor, între blîmdul, profundull, fierbintele Salânski şi scînteietorul Stock !

în TaHin, capitala Repuiblicii es tone, am fost întômpinati la gară de doi tovarăşij un barbait vodnic, blond, şi o femeie eu bucle lungi, şatene, eu care a trebuit să ducem o adevărată luptă ca sa nu se împovăreze eu prea multe din bagajele noastre. Nu le înţelesesem numele, pricepusem doar că ne primesc din partea Uniunii Scriitorillor. La hotel abia am aflat cine sînt, şi izbucnirea entuziasmulud nostru cred ca în prima clipă i-a speriat pe ced doi tovarăşi care se aflau în faţa a doi străini expansdvi dincolo de orice protocol. Noi ştiam acum pe cine avem în faţa noastră. Citisem „Cartea gheţurilor", această carte plină de viaţă, de curaj, de optimism, de firesc, de poezie şi de sensibiilitate : Iuhan Smuuil şi soţia lui, poeta Debora Vaarandi, ne-au deschis porţile de loc zăvorîte ale inimillor lor, si zilele pe care le-am petrecut la Tallin au fost presarate de întîlniri eu acesti scriitori plini de haz, ou aceşti oameni calzi, fireşti, care văd départe şi îndrăzneţ, eu acesti oamend sovietici cărora le încMin de la început o prietenie adîncă şi durabidă.

Vechiul TaliMn se ridica pe înălţimea unor coline la maluil mării. Stră-bunele lui ziduri fortificate, turnurile, bisericiile, străziie înguste eu case gotice colorate şi înghesuite una lîngă aita, în acea îmbrătişare medievală născuitâ din nevoia de apărare, primăria eu turn, în care un mie muzeu înfăţişează opère de artă, vechi toate, sînt păstrate ca un giuvaer într-o cuitie eu care se umblă

2 www.cimec.ro

ou grtijă. De sus, de pe terasele fartiificatiilor, se vede noul aras de jos, ou parcu<rile şi blocurile lui strălucitoare, eu bulevarde largi şi, dincolo de ele, marea de opal a nardului, portul ou vase şi catarge, ceţurile diaifane, iairguil.

O veche legendă estonă spune că în laouil Ûlemiste, vecin ou Tallmul, trăieşte un moşneag care iese din când în oînd să vadă dacă oraşul e gâta, pentru ca, în ziua când va fi, să-1 înece. Legenda e vie şi azi, TaHiinul se clă-deşte mereu, se înfrumuseţează şi se întinde, pentru că vrednicul popor eston ştie că a înoremend e tot una ou a fi cuprins de apele mofrţii.

în vila frumcasă, aşezată la poalele unei coiMne la margdnea araşuiui, a lui Iuhan Simuul, în înoăperile ei largi, luiminoase, care ogMndesc în armonia lor ceva din cugetul stăpânilor, am putuit aprecia în amănunt frumuseţea mobilelor care se fabrică la Tallin. Aici e unul dàntre celé mai importante centre de indusitrde de mobilă din Uniunea Sovieticaj de mobilă modernă, eu linii simple şi nobàle, potrivite ou cladirile de azi, liniare şi simple şi ele.

Cînd peste restul lumii coboara seara, peste Tallin ooboară o altă zi, de altă culoare, ou altă transparenţă. E noaptea ailbă a nordului. Tonurile de aur ale zilei pier, în albul apelor ei pătrund alte ape, albăstrui, clare, şi întune-rioul oél ou fum şi ou funingine în el nu vine niiciodată. Amurgul e alb pînă în zori, cînd soarele toarnă din nou în el miere şi trandafiri. Marea înereme-neste, imens safir. Suib acest cer străveziu şi înalit, Talldnul îşi desenează turnu-riiie de umbră ; pe el, Toomas, oşteanul de fier de pe turnul .primariei vechi. stă ou halebarda ridicata în vesnioa lumină şi mosneaguil din Ulemtiste a împietrit acolo, în fundiul apelor cenuşii, pentru că zgomotul marelui şantier de con-struictie care e oraşul nou ajunge neourniat pînă la el şi îl sperde.

Şi mai départe înca, Leningrad, Tartu, Riga, Kiev, siluete de oraşe, chipuri de oameni, imagini dintr-^un muzeu, toate cîte au pătruns o data pentru totdeauna în inima ta, ou dreptul pe care-1 au asupna ei frumosul, împlinirile omenesti care depăşesc limditele stiuite şi deschid perspective fără de margini, toate imagindile despre care ai vrea sa mai . scrii, toate imaginile a căror profunzàme ai vrea s-o poţi reda în scris roiesc în faţa ochilor tăi în cliipa în care vrei sa aduci un omagiu marii ţări de la rasant, în Marele Octombrie.

Lncia Demetrius www.cimec.ro