Director: Ioan Pr\ji[teanu * An XI, DECEMBRIE 2015, nr. 105 * Redactor - [ef: Petru Scutelnicu

...Un an care din punct devedere cultural a dinamizat viațacomunității băcăuane, a îmbună-tățit într-o bună măsură imagineaunui oraș considerat amorf, tern,lipsit de vitalitate, de inițiativă...

(Romulus Dan Busnea)

...Trei crai de la Răsărit. Cecaută ei?! Vor afla. Poate. Întrebărinerostite. Ceva au găsit deja.Aventura. Plăcerea. Sentimentullibertăţii. Gânduri însoţite desperanţe.

Sărbătoarea Crăciunului, cumira ju l naşter i i d in veac, epe-aproape, se simte în aeruldens şi încărcat de miresme in-confundabile de prospeţime.Uriaşul de piatră, muntele, pareadormit în somnul lung al iernii, cucovoarele de păşuni alpine as-cunse vederii...

(Mihai Buznea)

....Plecă deci la piaţă – deja eraziuă, drumurile sclipeau de albulzăpezii îngheţate, iar gerul îlcuprinsese ca într-un cerc degheaţă, urcă drumul spre capătuloraşului, ştia că acolo era unulSimion, din Valea lui Ion, care fa-brica singur, în atelierul său, căciulide Astrahan, căciuli bune, groase ...

(Eugen Verman)

...O legendă greceascăvorbește despre un brigand înzes-trat cu o forță fizică uriașă, carestătea la marginea drumului celega Atena de Megara și prădacălătorii, apoi îi silea să se culcepe un pat de tortură...

(Constantin Vorniceasa)

R\spunderea pentru opiniile expri-mate revine `n exclusivitate autorilor

Revista PLUMB este editat\ dePrim\ria [i

Consiliul local ale Municipiului Bac\u

Anul cultural... 5

Cei trei crai... 9

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

CĂCIULA 11

În acest număr:

Asocia]iaCultural\ „Octavian Voicu“Bac\u

Despre nivelare... 15

Am avut prilejul recent,răsfoind manuale de istorie dinșcoli occidentale, să constat cămetamorfozele social-politice șirăsturnările violente din țărilerăsăritene sunt, parcă, mai atentanalizate decât în colectivitățileșcolare din orașele europeneunde au avut loc. Primul și AlDoilea Război Mondial, Stalin,Nicolae al II-lea, țarul Rusiei,Lenin, Hitler, Putin,G o r b a c i o v ,C e a u ș e s c u s u n tteme de lecții de is-torie tratate temeinicîn Irlanda, Anglia,Germania ș.a.m.d.,pe când în școlile dela noi sunt expedi-ate, ori chiar igno-rate. Ele, acestesu b i e c t e , s u n tteme de examene,de teste de evaluareexigente, capitolede manuale ri-guroase.

Un elev declasa a XII-a, dintr-un Colegiu detip britanic, mi-a cerut bibli-ografie și repere documentaredespre prăbușirea totalitarismuluiîn România; căci el s-a născut înurmă cu optsprezece ani, adică lașapte ani după RevoluțiaRomână.

I le-am oferit și le redăm, maijos, în rezumat. Astfel, a trebuit sărememorez ceea ce noi am trăitacum peste cinci lustri, cu tristețeși speranță; iar acum constatămuimiți că tranziția nu se maitermină…

***Dificultatea analizei procesu-

lui propriu-zis de prăbușire a co-munismului românesc vine dinfaptul că, în decembrie 1989,acționau la București cel puțin treigrupuri de putere:

- Cel decisiv îl avea în centrupe Ceaușescu însuși, împreunăcu cei rămași credincioși lui pre-cum generalul Milea, MinistrulForțelor Armate, Ion Coman –secretar C.C. al P.C.R. cu forțelede represiune și alții;

- alt grup de putere, ce seînchega rapid, era reprezentat deDăscălescu și Verdeț (primul-ministru, iar celălalt, secretar alC.C.); ei visau să impună PartidulComunist în viziune gorbaciovistă;generalul Gușă era indecis;

-alt grup de putere, acționând

din umbră, îl avea pe generalulMilitaru – filosovietic dovedit, șicare, cu prudență, voia căderealui Ceaușescu într-un regim de-pendent de sovietici.

Câțiva generali erau com-promiși din represiunea de laTimișoara și conflictul dinBucurești de la baricadă; gene-ralul Stănculescu, ministrul,apărea când era nevoie de el șidispărea când era pericol să secompromită (și-a pus „piciorul înghips”). Milea s-a sinucis, clacândnervos, iar Ceaușescu l-a numitministru al Armatei pe Stăn-culescu, strigându-i Opriți!... Însămilitarul, prudent, a luat sensul de„oprire a forțelor armate”, căci nuvoia să tragă în mulțimea de pe

străzi. (General i i Hortopan, Ef-timescu, Pârcălăbescu erau„terminați, panicați, s p e r i a ț i ” ) ,î n c â t Stănculescu a ordonatclar: „nu se trage, se par-l a m e n t e a z ă c u manifestanții”,totodată și-a subordonat grupa decomunicații pentru a nu se da alteordine în confuzia generală (p. 8din cartea lui V. A. Stănculescu).

*** Acesta a fost sunat de Ion

Iliescu de la Casa Scânteii, căruiageneralul i-a predat imediatputerea, pentru că nu vedea pealtul potrivit să preia funcțiasupremă în stat. Securitateaieșise din dispozitiv la ordinulșefului ei, generalul Iulian Vlad,încă de dimineață. Aufost atunci scoși înrezervă șapte sute deofițeri numai de la Secu-ritatea din București; ati-tudinea acestei instituțiia fost, de asemenea,decisivă; l-a lăsat peCeaușescu din brațe,conștientizând lipsa deșanse a dictatorului;securiștii „au intrat atunciîn presă, în partid și înafacerile altora” (Stăn-culescu, p. 126). De lasediu C.C. al P.C.R.,acesta a chemat eli-

copterul, de la generalul Rus șii-a determinat pe Nicolae și ElenaCeaușescu să urce, evitând astfelo baie de sânge, căci în clădireaC.C. era mult armament.Grupurile care, totuși, au mai tras,erau pregătite dinainte pe linie departid împreună cu un Batalion cear fi trebuit să acționeze în spatelefrontului; desigur, mai era și filierasovietică, pentru că se infiltraserăoameni ai KGB-ului în zilele ante-rioare sub formă de șiruri demașini LADA, cu câte patrubărbați, deplasându-se spre vest,ca turiști. Aceștia au avut și rol deinstigatori la Timișoara. După ora13,00 a fost arestat IlieCeaușescu, fratele dictatoru lu i ,care cerea imperios res-pectarea ordinului fratelui său dea se trage. Cele convenite la întâl-nirea de la Yalta, dintre Bush-se-nior și Gorbaciov, se îndeplineau;inclusiv prin războiul electronic șiproiectul de lichidare a dictatoruluiromân, care îi deranja cel mai tarepe sovietici, îi plictisea pe occiden-tali și începuse a fi disprețuit deliderii lumii a treia (vezi încălcareaprotocolului când cu vizita înLibia).

***Pe 22 decembrie, la ora

13,30, o notă telefonică, semnatăde generalul Atanase Stăn-culescu, stabilea că „unitățilemilitare de pe întreg teritoriul țăriise retrag în cazărmi, în ordine șicalm, fără a se lăsa provocate”(pp. 96-97). La ora 13,40,Stănculescu a fost sunat, însfârșit, de Ion Iliescu: „… l-amscos din trecut și l-am adus înprezent, Oricare ar fi putut să fie,oricare altul, dacă îl alegeam euatunci” (p. 101). Puteau fi CorneliuMănescu, sau Ștefan Andrei; numai știam nimic de ei. Terasa C.C.era un câmp de antene și a ateri-zat doar un singur elicopter.Mănescu și Bobu, plus doiaghiotanți, s-au urcat în lift. Dupăce s-a ridicat elicopterul, au apăruttoți ceilalți. Au venit când era loculcurățat” (p. 101). Mănescu șiBobu au rămas la Snagov, iarCeaușeștii au decis să meargă laTârgoviște. Ordinele de ocupare apunctelor strategice, a sediilor pu-terii din țară, de interdicție înspațiul aerian românesc, dechemare a reprezentanților civilipentru a le da puterea, dearestare a C.I.-știlor au fost datede generalul Stănculescu.

(Continuare în pag. 2)

La peste un sfert de veac de la Revoluția Română din

Decembrie 1989

Gri

go

re

CO

DR

ES

CU

Redacția revistei PLUMB urează colaboratorilor și cititorilor săi

sărbători fericite!

pagina 2 revist\ de cultur\

PLUMB 105

Itinerarii culturale băcăuane

Nicolae Scurtu:

PERPESSICIUS ȘI REVISTA „ATENEU“Se impune, încă de la început, să pre-

cizez că poetul, eseistul, traducătorul și memo-rialistul Radu Cârneci (n. 14 februarie 1928) afost și un excelent conducător și coordonatoral revistei Ateneu, serie nouă, în răstimpul1964–1972, când a îndeplinit funcția de redac-tor-șef al prestigioasei publicații.

Echipa redacțională, formată din istorici șicritici literari, poeți, prozatori și dramaturgi, dingenerațiile mai tinere, a simțit, constant,prezența în paginile revistei Ateneu și a unorscriitori din perioada interbelică.

Întâlnim, astfel, numele lui Perpessicius,Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Victor Ef-timiu, Demostene Botez, Ion Luca, Virgil Cari-anopol și, desigur, alții.

Istoricului și criticului literar Perpessicius is-a solicitat, inițial, un interviu (1) despre uni-versalitate și specificul național, o temă per-manent actuală, care a suscitat și suscităinteresul accentuat al intelectualului român.

Perpessicius răspunde, cu promptitudine,la această solicitare gândită de poetul RaduCârneci, care îi trimite o emoționantă epistolă,rugându-l să devină, din când în când și colab-orator al revistei Ateneu, publicație prețioasăși incitantă, în ordinea spiritului, încă de la în-ceput, grație celor ce scriau, aici, cu o anumeritmicitate.

Preocupat de a finaliza, așa cum își pro-pune, restituirea integrală a operei lui MihaiEminescu, Perpessicius nu a dat curs invitațieilui Radu Cârneci din acel moment, ci maitârziu, când trimite două cronici despre operelelui Eugen Barbu (2) și Panait Istrati (3).

E necesar să amintesc, în final, că uneledintre cărțile lui Perpessicius au fost compe-tent şi atent comentate de unii dintre tinerii cri-tici și istorici literari din redacția revistei Ateneu (4).

*Ateneu

Redacția: Bacău Str[ada] Războieni, nr. 25Tel[efon] 3155, 2849

[Bacău, 9 septembrie 1965]

Mult stimate tovarășe academician Perpessicius,

Prin prezenta scrisoare, colectivulredacției revistei Ateneu are prilejul, la un ande la înființarea revistei, de a-și manifesta res-pectul față de munca și persoana domnieivoastre, cât și de a vă mulțumi profund pentrucolaborarea trecută, prin interviul acordat, Uni-versalitate și specific național, care, o afirmămcu toată sinceritatea, a devenit un bun instru-ment în procesul dificil de însușire a coordo-natelor în care s-a înscris literatura noastră șiîn special opera ilustră a marelui Mihai Emi-nescu.

O regretabilă eroare a serviciului nostrude contabilitate, înregistrată de noi abia acum,a făcut ca d[umnea]v[oastră] să nu primiți încăonorariul meritat.

Vom dispune ca în proximul termend[umnea]v[oastră] să fiți în posesia sumei res-pective.

Întrucât nu dorim ca relațiile noastre cud[umnea]v[oastră] să se încheie prin aceastătardivă achitare și întrucât o nouă, apoirepetată colaborare a d[umnea]v[oastră] curedacția Ateneului ar oferi deosebite premii desatisfacție lectorilor noștri și tuturor lucrătorilorrevistei, v-am propune să ne acordați un ma-terial consacrat poeziei românești contempo-rane. Redacția ar urma să deschidă prinprestigiosul d[umnea]v[oastră] articol număruldin octombrie a[nul] c[urent], când e șisăptămâna poeziei românești.

Acest număr este integral dedicat poezieiromâne și universale din diferite timpuri.

Dacă nu abuzăm de amabilitatead[umnea]v[oastră], v-am solicita și un florilegiupoetic, încunoștiințați fiind că poetul academi-cian Perpessicius se va înfățișa, curând, lec-torilor în ipostaza sa originală, aceea de liric.

Cu speranța că rugămințile noastre vorafla cuvenita înțelegere din partea domnieivoastre, încheiem, dorindu-vă, mult stimateacademician Perpessicius, sănătate prosperă,prilejuri de a ne încânta cu remarcabilemențiuni critice și versuri de o certă umanitate.

Cu aleasă considerație,Redactor șef,

Radu Cârneci

[Tovarășului academician D. Panaitescu-Perpessicius, Strada Mihai Eminescu, nr. 122,Raionul 1 Mai, București].

Note• Originalul acestei epistole, inedite, se

află la Biblioteca Academiei Române. 1. Constantin Cernahora – Perpessicius

– Despre universalitate şi specific naţionalîn Ateneu, 2, nr. 6, iunie 1965, p. 9. (Interviucu istoricul și criticul literar Perpessicius).

2. Perpessicius – Eugen Barbu –Principele în Ateneu, 7, nr. 6, iunie 1970, p. 1și 6. (Lecturi intermitente).

3. Perpessicius – Panait Istrati – Pentrua fi iubit pământul în Ateneu, 7, nr. 10, oc-tombrie 1970, p. 1 și 6. (Lecturi intermitente).

4. Vlad Sorianu – Perpessicius, Opere.Volumul 1. Poezii în Ateneu, 4, nr. 4, aprilie1967, p. 8.

În sfârșit, la ora 16,00,vin la M.Ap.N. Ion Iliescu,Petre Roman, Gelu Voican,Monțanu și generalul îiinformează despre cefăcuse. Iliescu credea căCeaușescu a fugit de fricamanifestanților. Brucan șiBârlădeanu i-au spus luiIliescu: „Las-o moartă,Ionele, că partidul este termi-nat, fă altul!” Iar afară sestriga tare: „Fără comuniști!”iar Verdeț făcea lista guver-nului, în care Iliescu abia erapus ministru al Culturii.

Armata prinsese 1015ziși teroriști, în diverse locuridin provincie și în Capitală;au fost predați la poliție, darde acolo li s-a dat drumul șiau dispărut. Sovieticii, ziceStănculescu, „au lucrat pu-ternic și misiunea lor era săpună sânge între armată șimanifestanți” (p. 121). Labaricadă au murit 38 de oa-meni. Coloanele de blindatefuseseră chemate de Milea,care, fiu de om sărac ridicatministru, a fost omul luiCeaușescu până s-a sinucis,dar voia doar să serănească; însă și-a segmen-tat o arteră. Militaru a ajunsgeneral fără să aibă liceul. ÎnURSS, s-a întâlnit și cuCeaușescu și cu Iliescu. Afost racolat de sovietici(Dosarele Corbul I și CorbulII). Acesta voia să provoaceun măcel la Târgoviște, încare puteau cădea organiza-torii procesului drept victime;unii generali au făcut jocdublu. Generalul Stăncu-lescu, dintr-o familie de in-telectuali (în care unelepersoane au suferit), a speratde două ori să scape deCeaușescu: o dată la Con-gresul al XIV-lea, prinhotărârea delegațiilor deacolo, iar a doua oară cu eli-copterul în Bulgaria, ori înaltă țară, și să scape lumeade el. Convingerea generalu-lui era și atunci și acum că afost o lovitură militară la 22decembrie, nu o revoluție, căera nevoie de un regim deautoritate, după care să seinstaureze democrația ade-vărată prin vot universal. Peregele Mihai nu l-a agreat, iaractivitatea lui cu înzestrareaarmatei i-a permis să-și facămulți prieteni între diplomațiistrăini. Pentru el, Iliescu eraîntruchiparea psihologiei deactivist de partid, de liderpolitic.

Citind despre căderealui Ceaușescu și a regimuluisău, îți vine în minte fraza luiLucian Boia: „Mizând peegalitate (în dauna libertății),comunismul și-a atribuit oaură democratică (în daunalibertății) și a reușit săseducă […]

Problema comunismuluinu e dacă a fost «bun» sau«rău» în sine. Problema co-munismului e că, în mod na-tural, el nu poate săfuncționeze” (România, țarăde frontieră a Europei, Hu-manitas, Ediția a V-a, 2015,p. 107).

***Toate acestea s-au

văzut și în uluirea ce a

cuprins presa europeanăla răsturnarea regimuluiceaușist-comunist .

Liberat ion comenta„demența shakespearianăa lui Ceaușescu pentru acrede că ar fi capabil săreziste uraganului demo-cratic ce cuprinsese Eu-ropa răsăriteană”. Le Figaroanunța „căderea lui Caligulade la Dunăre”. BerlinerZeitung arăta că „DespotulCeaușescu a fost răsturnat…e o baie de sânge”,„descreierații din jurul senilu-lui și nebunului conducătorcredeau că se pot ascundeîn spatele munților de ca-davre”. De la Taniug seanunța un „masacru îm-potriva oamenilor neînarmați;au fost arestați 13.200 oa-meni”. Tass comunica faptulcă „lângă Timișoara, un mor-mânt comun al celor răpușide gloanțele teroriștilor” seputea vedea.

Ministrul sovietic de Ex-terne, Eduard Sevardnadze,conferea cu ambasadorulamerican, liniștindu-l că toatesunt normale. Mihail Gorba-ciov cerea statelor CAER săajute România. La Stampavorbea despre „sfârșitul unuisatrap”, iar France Presseobserva „jalnica imagine asuccesorului desemnat” –Nicu Ceaușescu.

Au trecut de atuncipeste 25 de ani – un sfert desecol; totul e și acum destulde trist…

Bibliografie selectivă

1.Generalul Victor AtanasieStănculescu în dialog cu MihaiStoenescu: În sfârșit,adevărul… București, RAO,2010

2. Saucă, Al., KGB-ul șirevoluția română, Pika ImportExport SRL, 1992

3. Boia, Lucian, România,țară de frontieră a Europei,Ediția a V-a, București, Human-itas, 2015

4. Stoenescu, Alex Mihai,Istoria loviturilor de Stat înRomânia, volumul 4, partea I,Revoluția din decembrie 1989o tragedie românească,București, Editura RAO, 2012

5. Rusan, Romulus,Cronologia și geografia repre-siunii comuniste în România,București, Editura FundațieiAcademiei Civice, 2007

6. Hitchins, Keith, Scurtăistorie a României, Iași, Edi-tura Polirom, 2015

7. Iliescu, Ion, Revoluțiatrăită, București, EdituraRedacției publicațiilor pentrustrăinătate, 1995

8. Constantinescu, Emil,Păcatul originar, Sacrificiulfondator, Revoluția din '89așa cum a fost, București,Editura Minerva, 2009

9. Roman, Petre, Liber-tatea ca datorie, Cluj-Napoca,Editura Dacia, 1994

10. *** Congresul al XIV-lea al Partidului ComunistRomân. În: Scânteia, nr.14,699, marți 21 noiembrie1989

11. Cuvântarea lui Nico-lae Ceaușescu la posturile deradio și televiziune. În: Scân-teia, nr. 14.725, 21 decembrie1989

12. *** Ateneu, Revistă so-cial-culturală (Bacău), anul 26,nr. 12, decembrie 1989

13.*** Scânteia Poporului,Anul I, nr. 2, duminică, 24decembrie 1989

(Continuare din pag.1)

La peste unsfert de veac...

Iubiţii mei confraţi,Anul acesta la 2 decembrie, s-ar cuveni să sărbătorim a 80-a aniversare a lui Nicolae

Labiş, nu numaui pe la Mălini, pe la Suceava, pe la...unde s-o mai întâmpla, dacă-o fi...Drept aceea, eu vă trimit materialul de mai jos pe care revista noastră, „Plumb”, l-ar puteapublica în serial (două, trei) numere, în aşa fel ca luna decembrie să marcheze aniver-sarea... îndoliată, oricum am privi-o. Până atunci, am să mă mai înfiinţez cu o ediţie deversuri inedite, care urmează să apară în aşa fel, încât s-o lansăm la ediţia din acest ana Concursului Naţional de Poezie „Nicolae Labiş” (25-26 septembrie). Să ne / vă ajute (şi)Dumnezeu!

Cu toată dragostea, al Dvs., Nicolae Cârlan

NICOLAE LABIŞ – 80D O C U M E N T A R

PARTICIPANT LA CONSFĂTUIREATINERILOR SCRIITORI DIN MOLDOVA

(IAŞI, NOIEMBRIE 1950)

M o t t o:„După 1947, literatura română va fi realist-

socialistă sau nu va fi deloc.” - Virgil Ierunca

(Apud Nicolae Manolescu, Istoria literaturiiromâne pe înţelesul celor care citesc, Piteşti,Editura Paralela 45, 2014, p. 346.)

În traiectul formativ al poetului NicolaeLabiş, Iaşiul a avut, după Fălticeni, un rol de-osebit de relevant, consumat oarecum instant,în două momente apropiate. Primul dintreacestea, cu durata cea mai scurtă (doar vreo„patru zile”, în luna noiembrie 1950), când po-etul in petto participă (recomandat de mentorulsău, eminentul profesor Vasile Gh. Popa), în

(Continuare în pag. 3)

PLUMB 105

pagina 3revist\ de atitudine

O nouă traducere din poezialui George Bacovia a apărut re-cent la Iaşi: George Bacovia –plumb/plomb, poeme/poèmes,traduit par Valeriu Stancu,CRONEDIT, Iaşi, 2015.

Traducerea unui text literareste întreprindere temerară şidificilă, traducătorul, ca interfaţă,trebuie să fie atât de „transparent”încât cititorul să recepţioneze printextul tradus, re-creat, tot ce esteoriginal, specific, la autorul textuluide bază, iar acesta din urmă să serecunoască în noua variantă ascrierii sale. Textele lirice –poezie, poem, poem în proză –sunt şi mai greu de tradus, mareapoezie cu atât mai mult şi Bacoviaeste parte din aceasta.

De ce poezia presupune o di-ficultate sporită în traducere?Motivaţia este densă şi nu oputem dezvolta aici, dar ne oprimla câteva consideraţii esenţiale: înlirică, ideea poetică – pe care omai numim şi inspiraţie - îmbracăforma lingvistică a unei imaginipoetice. Traducătorul trebuie săposede instinct poetic, să prindăideea şi să o traducă în noul cod,pe cât cu putinţă, prin aceeaşiimagine poetică – metaforă,sinestezie, simbol, etc. – în aşa felîncât preferinţele autorului tradus,frecvenţa anumitor imagini, sărămână cu fidelitate respectate,acestea făcând parte din ceea cenumim stilul unui scriitor. Aici, nepermitem să afirmăm că cel ceîncearcă să traducă poezie tre-buie să fie el însuşi poet, cuexperienţă în domeniu. Şi nunumai poet, dar şi bun cunoscătoral prozodiei, caracteristică acestuimod de expresie literară.

Revenind la volumul publicatîntr-o ediţie frumoasă, elegantă şi,fapt important – bilingvă, punereaîn oglindă a poemelor oferă odublă lectură a celor cincizeci depoezii din volumul PLUMB.

Valeriu Stancu reuşeşte sănu-l „trădeze” pe Bacovia în multedin versiunile pe care ni le oferă,atingând tonalitatea versului ba-covian, şi, prin translare indirectă,păstrând frumuseţea acestuia.Iată un exemplu din SPRETOAMNĂ/VERS L’AUTOMNE: Enautomne égaré,/ Le délire sur meslèvres,/ Me hante une pensée/ Quime pousse en ténèbres:/ Plus vitedisparais! Tot astfel, poemulAMURG VIOLET, cu o rimă dificilde tradus, având drept pilon vo-cabula violet, aparent identică înromână şi în franceză, dar în faptcu variante morfologice deosebite,este o versiune reuşită, comu-nicând în toate nuanţele ba-coviene stările de spirit pe careacestea le sugerează: Un soird’automne violet…/ Deux peupli-ers, au fond, surgissent en silhou-ettes:/ -Apôtres en soutanesviolettes -/ Et tout le bourg est vi-olet.

Chiar dacă metrica nu esteîntru totul respectată, şi metricaeste o particularitate a poeziei ba-coviene, traducătorul reuşeşte săducă în limba franceză depresiabacoviană, sugerată prin culoare,miros, formă, apariţii fantomatice,ca în AMURG DE IARNĂ/CRĖPUSCULE D’HIVER: Cré-

puscule d’hiver, sombre, demétal,/ La plaine blanche – un im-mense rond - / Ramant, vient uncorbeau, tout doucement, dufond,/ Et coupe l’horizon, en vol di-amétral. Traducătorul re-creazătextul prin translaţie oblică şi sem-nificant cumulativ, astfel că ver-surile Lampa plânge… anii tăi, aniimei/ Trec., devin, în mod fericit,Pleure la lumière, notre vie,hélas!/ Passe. Dar, din motive demetrică, în DECOR, una dintrecele mai frumoase poezii ale luiBacovia, fulguraţia de blitz a ima-ginilor se estompează, diminuândefectul: Au plumage blanc, auplumage noir/ Un seul oiseau auchant amer/, versuri care ar păstracalitatea din textul original prinsimplificare în limba franceză:Plumage blanc, plumage noir..Este doar o sugestie. În acelaşiregistru, în LACUSTRĂ, în primulvers, ar fi potrivită o soluţie ceduce spre o rimă interioară în i,vocală ce poate sugera durereaacută (ca în celebrul sonet al luiMallarmé): Depuis des nuits j’en-tends la pluie,…

Sunt multe versuri, chiar dacănu poeme întregi, cu transpuneriprin distorsiuni de sintaxă, de ritm,ce pot stârni interesul, pe care Ba-covia îl merită, în spatiul culturalpentru care este tradus. Poeziasenzorială a lui Bacovia, volumulPLUMB în special, a fost mereu oinvitaţie pretenţioasă pentrutraducători. Bacovia este tradusîn multe limbi, în engleză, italiană,spaniolă, franceză. În afaraîncercărilor secvenţiale cu poemepublicate în reviste literare, o tra-ducere excelentă în limbafranceză, este cea a lui MironKiropol (PLUMB/ PLOMB, ediţiebilingvă, Timpul, 2000). Revenind,şi această nouă încercare de a in-troduce textul bacovian în circuitulpoeziei universale este meritorie,dar se strecoară şi inadvertenţe,corigibile. Sunt situaţii în care înfranceză se schimbă registrul, prinfolosirea unor expresii din familiarşi chiar vulgar, or, Bacovia nu esteniciodată vulgar. De pildă, acelfous-moi la paix…,(NOCTURNA/NOCTURNE), chiar uzat prinfolosinţă, poate fi lesne înlocuit,fără a modifica prozodia „prin fais-moi la paix…. Si un sur la rue, întraducerea poemului NERVI DETOAMNĂ, inacceptabil în limbafranceză.

Încercarea temerară a lui Va-leriu Stancu de a traduce po-emele lui Bacovia în limbafranceză reuşeşte însă în versiunica, bunăoară, poemul MOINĂ/DĖGĖLE, potrivit cu zilele în carene aflăm: L’automne et l’hiver/Tombant tous les deux;/ Il pleut etil neige - / Il neige et il pleut. Siîntreţine ideea că poezia, cuintuiţie poetică şi cunoaştere,poate fi tradusă.

Bacovia într-o nouă traducere

Ele

na

Bu

lai calitate de proaspăt secretar al Cenaclului

„Mihail Sadoveanu” de la Casa de Culturăa Oraşului Fălticeni, la Consfătuireaorganizată, pentru zilele de 10-12 noiem-brie, în capitala culturală a Moldovei, deUniunea Scriitorilor de la Bucureşti, cu tineriicondeieri din întreaga provincie. (VeziVasile Gh. Popa, Nicolae Labiş elev, laFălticeni, Suceava, Editura Lidana, 2012,p.90-91, 157-158 şi Lucian Dumbravă,

Ei, care au scris... Din istoria AsociaţieiScriitorilor din Iaşi. Documente inedite.Epoca Fi-lialei. Volumul I (1949-1959), Iaşi,Everest, Editura Evenimentul, [2000], p. 45-48). Cel de-al doilea s-a derulat de pe lasfârşitul lunii noiembrie1951, până lasfârşitul anului şcolar 1951-1952 (lunaiunie), când elevul Labiş Neculai a fosttransferat, cu aprobare ministerială, laŞcoala Medie, nr. 1, „Mihail Sadoveanu”,din Iaşi - momentul ar merita o investigaţiespecială în documentele respectivului liceu,pe care poetul nu l-a mai terminat, plecând,în toamnă, la Şcoala de Literatură „MihaiEminescu” din Bucureşti, după absolvireacăreia, în 1954, revine la Fălticeni, şi,”caelev fără frecvenţă”, îşi încheie studiileliceale, susţinându-şi, în ”sesiunea iulie1954”, şi examenul de bacalaureat, „ma-turitate”, în denominaţia de atunci . (VeziVasile Gh. Popa, op. cit., p. 128-131) - .

Revenind, trebuie să spunem că ladata amintitului eveniment, Nicolae Labişera cel mai tânăr secretar de cenaclu literar(încă nu împlinise 15 ani!) prezent laConsfătuire şi trecea drept „o minunelocală” (Lucian Raicu).

În vederea unei prestaţii cât mai...prestigioase într-o aşa de inedită şi plină deimportanţă împrejurare, foarte junelereprezentant al cenaclului de la Fălticeni(implicit şi al cercului literar „7 Noiembrie”,înfiinţat sub denominaţia „NicolaeBălcescu”, prin anii ’30, de fostul profesorDan Protopopescu) se înarmase cu celpuţin două creioane (unul chimic şi celălaltnegru) şi cu un caiet dictando de vreo 50file, purtând pe p. 1 titlul unei teme la or-dinea zilei, „Grija Stalinistă pentru copii şitineret – Plan / 1. Introducere / 2. ” şi undesen în creion negru, un fel de cap de ex-presie, cu pălărie – reprezentând un bărbattânăr râzând, „cu gura până la urechi”, cumse spune; o figură care parcă l-ar fi avut camodel pe celebrul actor Grigore Vasiliu-Bir-lic, originar, după cum se ştie, din Fălticeni.Caietul mai fusese utilizat anterior, sporadic,la o oră de anatomia şi fiziologia omului (pepagina 2 găsim notiţe, cu creionul negru,despre „armătura bucală”, cu desenele derigoare, peste care poetul a notat, cucerneală albastră, următoarea strofă: „Par-tidul îţi închină facla vie / Ai oameni mulţi şivrednici pe ales. / Iubito, ia buchet de bu-curie / Din inima-mi de Utemist cules.”,aproape integral identică cu finalul poezieiintitulate Republicii Populare Române,pentru care vezi Nicolae Labiş, Operamagna, Suceava, Editura Lidana, 2013,p.30-31.) şi la altă oră, de geometrie plană(vezi p. 56, cu mai multe formule şi desenegeometrice, foarte ordonat şi limpede puseîn pagină, cu creion chimic, de dataaceasta.) Restul caietului (nr. inv. 41, Fon-dul Memorial-Documentar „Nicolae Labiş”,Muzeul Bucovinei, Suceava) este consacratimpresiilor, foarte conştiincios notate,asupra desfăşurării lucrărilor consfătuirii,precum şi câtorva texte în versuri (mai multdecât probabil răspuns la cerinţele dininvitaţia oficială la consfătuire, emisă deFiliala Iaşi a Uniunii Scriitorilor, adresatăcercurilor şi cenaclurilor literare dinperimetrul moldav: „De asemeni, veţi aducelucrări reprezentrative, în proză şi în versuri,urmând ca ele să fie discutate în şedinţelede lucru”. – V. Lucian Dumbravă, op. cit., p.45), după cum urmează:

CONSFĂTUIREA TINERILOR SCRIITORI DIN MOLDOVA

1. Deschiderea festivă - I. Istrati.- Mircea Mironescu. Secretar artă-

cultură Iaşi. Salută consfătuirea punând înevidenţă sprijinul partidului. –

- Salutul Comitetului Provizoriu –secţia artă –

- Dan Deşliu salută consfătuirea -Trece în revistă succesele şi realizările cul-turale. Eforturile oamenilor muncii. Situaţiadin trecut şi azi.

Sarcini – salut.Vasile Grigoriu – Org.[anizaţia]

Prop.[agandă] P.[artidul] M.[uncitoresc]R.[omân]

Pauză 5 minute –...................................................................N.[icolae] Ţaţomir – Raport [ - ] poezia tine-rilor scriitori din Moldova ca armă de luptăşi mobilizare – poezia a trebuit să înlătureformalismul şi idealismul. – Problema spiri-tului de partid. Maria citeşte Scânteia, Gh. Sidorovici,

Dragoş Vicol, Pionierii adună spice– [Poezie] închinată minerilor de la mina demangan – Şedinţă de consfătuire – VasileBobu. Radu Cârneci, Apel. ValeriaBoiculesi, Tractorist, Brigada fruntaşă.Gruia Bodnărescu, Ţapinarul. Ilie Bacrin[Bahrin], Mihai Marciuc etc. aduc...

BârladAdrian Berdeanu [Beldeanu], Toma Ionescu

BotoşaniAndi Andrieş, A. Negrea, [F.] Horia

BacăuSporici [Vasile Sporici], Colectări, P.[aul]Anghel

Iaşi, N. Pintilie, 1 Mai, Faur. – Gh. Sauciuc. L.Toma. P. Pădureanul, Strungul. Gh. Lesnea– [I,] Vişinovschi - Otilia Cazimir -. Ion Arhip

Piatra Neamţ[B.] Munte. Nichita Bistriceanu. CeauşulGheorghe - Îndrumătorul -. Botez Ion –

Paşcovici Oltea, Labiş Nicolae,Munţii, Coreea. ... T. Pionierii. D. Fânarul.Croitoru Adolf.

Piatra Neamţ – Scrisoare din IsraelN. Ţaţomir – 3[0] Decembrie

Cauzele unor insuccese.

–Spiritul de partid Centrala hidroelectrică.,Alegerile electorale., Tractorul 600. Poveţedin U.[niunea] R.[epublicilor] S.[ovietice]S.[ocialiste]

Discuţii la raport

Aşteptăm. În sfârşit, Ceauşu – barbăcritică ex.. Beldeanu. Anghel. C. T. Faur.Moldoveanu. Ţaranu. [Pan] Solcan. DragoşVicol. [George] Sidorovici. [Radu] Cârneci[înscrişi la discuţii – n.n., N. C.]Ceauşu. Întâi barbă. Apoi – critică serioasăşi plină de scaieţi.Beldeanu Andrei – Barbă fără săpun, sefăleşte cu Vlahuţă, Dej etc. Salută dinpartea cenacliştilor. Neglijarea problemeimoştenirii literare. Problema Păcii Anghel. Experienţa sovietică. Cam se bâl-bâie. Dă exemple de munteni. Uită că seaflă la Iaşi. Plictiseală...

Sandu Faur. Problema moştenirii literareşi în general toate problemele trebuiesclămurite dacă au lipsuri. El vrea sălămurească astfel. Moştenirea literarăevidenţiată şi de Lenin. Cam lung aratămoştenirea literară – Coşbuc, Eminescucare străbate în albi i care s-au înfun-dat şi abia partidul le-a scos la lumină...Operele scriitorilor noştri cu calităţi – lung-lung... Cum să folosim moştenirea literară?Deschidem cartea lui Lenin. Moldoveanu.Artistul trebuie să fie ochiul, urechea şiinima epocii sale (M.[axim] Gorchi) -

Problema eroului pozitiv. Eroul pozitivconstituie... exemple... exemple minunatalese. I. Barta şi ortacul său Baconschi de-corat cu Ordinul Muncii. V. Porumbacul – D.Deşliu, Lazăr de la Rusca. Poezia dedragoste. Eroul pozitiv.

(Va continua)

(Continuare din pag.2)

NICOLAE LABIŞ – 80D O C U M E N T A R

Începând cu acest număr vă vom prezenta, în serial, momente inedite dinexistența tumultoasă a unuia dintre cei mai mari poeți români născuți pe meleaguribucovinene, Nicolae Labiș.

revist\ de cultur\pagina 4

PLUMB 105

Când apărea în 2013,prin strădania cercetătoruluiNicole Cârlan, masivul volumOpera magna, părea căeditarea scrierilor Albatrosuluide la Mălini e încheiată. Şi,dintr-odată, acelaşi profesor-muzeograf, istoric şi critic li-terar ne-a surprins cu unserial captivant, intitulat Da,mai există inedite! Şi iarăşi amcrezut că s-a încheiat capi-tolul. De unde? Harnicul şitenacele iscoditor a uimit dinnou participanţii la FestivalulNicolae Labiş din acest an,oferindu-le încă un volum deaproape 400 de pagini cu titlulPoezii inedite (Addenda laOpera magna, 2013), Ed. Li-dana, Suceava, 2015. Întretimp, am putut observa că de-mersul tipografic al lui N. Câr-lan a stârnit reacţii. Recent,am asistat la o discuţieamicală, în timpul căreiacineva şi-a exprimat părereacum că volumul ar ştirbi,printr-o serioasă muşcătură,prestigiul poetului, în vremece altcineva l-a contraziscatergoric, aducând, spreanaliză, două argumente acăror pertinenţă nu poate fipusă la îndoială. E vorba devârsta mălineanului şi anga-jarea lui entuziastă la ceea ces-ar fi putut numi atuncireconstrucţia ţării trâmbiţatăpe toate canalele posibile. Şi,cum minciuna livrată în zor-zoane, stătea la masă cu…preşedintele şi cu toţitrepăduşii, mulţi din eitrăgându-şi peste noaptelivreaua cameleonului, a pututlesne să păcălească chiar şipe un copil supradotat. Să nuuităm că a fost indus în eroarela un moment dat până şiPanait Istrati. Drept este căs-au trezit amândoi din in-ocenta visare…

Revenind la volumul încauză, ne alăturăm fără re-zerve argumentelor invocatede N. Cârlan, în prefaţă, re-dutabilul literat afirmândprintre altele: Nu ştim cedestinaţie urma să le confereautorul multora (celor maimulte) dintre aceste piese deatelier, unele cu alură de sim-ple imagini, idei sau note pen-tru ceva (dar care lui Labiş îiieşeau, nu o dată, de omanieră care nouă ni se pareechivalentă aproape cu sta-diul de „variantă definitivă”).Publicarea lor însă ni se pare,în pofida obiecţioniştilor deserviciu, nu numai oportună,ci chiar necesară, având învedere (…) faptul că ne aflămîn faţa scrierilor unui autor alecărui prerogative creatoare aufost brutal stopate în urmă cuaproape şase decenii, scrierimenite acum să ne ofereoglinda integrală (deşi fărămargini precis trasate) aimaginii unui artist al cuvântu-lui pe care astăzi, dacă zodiasa nu s-ar fi dovedit atât denefastă, l-am putea sărbători,viu şi împlinit (nu zicemnevătămat!), cel puţin în plan

creator, la cea de a 80-a aniver-sare (…).

Ce zice poetul despremomentul naşterii sale într-untext intitulat Drumul meu?:Îmi pare că-mi amintesc vagacea zi-/ ger cu zimţi de urzică–, o imagine de o prospeţimecolosală, însă gerul acesta s-a instalat confortabil în viaţalui prea scurtă, dar atât debogată în realizări artistice. Aiimpresia că, în subconştient,poetul „ştia” că ursitoarele audepănat cu zgârcenie firulvieţii sale şi s-a luat la între-cere cu timpul vieţuirii printresemeni. Poezia amintită arenu mai puţin de cinci variante,în patru din ele strofa a douaavând aceleaşi elemente, cuo diferenţiere minimă lexicalăprivitor la versul al treilea: Mi-am început drumul călare pe-o vargă/ Sub cerul nesfârşit şinourat/ Urmărit de-un stol depăsări roşii -, apoi Măurmărea un stol de păsări roşii– sau Străjuit de-un cer depăsări roşii, semnul clar alcăutării drumului perfecţiunii.Oare din acest stol avea să sedesprindă cea cu clonţ derubin?...

Adeseori, poezia sa e uncântec de o remarcabilăsuavitate, sufletul poetuluifiind racordat la cântecul totalal ţării. Adolescentul, avid detot ce este nou şi dublat de opornire euforică în dărâmarea

a tot ce crede el că s-a înve-chit, abia dacă îşi găseştevreme, în iureşul transfor-mărilor la care ia partenecondiţionat, şi pentrucâteva stihuri de o cu totul altăfactură: Să sorb în buze al-bastrul tău de floare/ Gemânds-ascult suspinu-ţi cristalin,/Să simt cum mă privesc cu in-dignare/ Toţi ochii care- ţ iseamănă puţ in . (Ci-coare)

Cine dă dovadă derăbdare şi parcurge aceastăcarte pe îndelete se poateasemăna minerului care sapăcu tenacitate pentru a trăi bu-curia descoperirii, aproape lafiecare lovitură de târnăcop, înafara unor cantităţi de altemetale şi steril, a unorfirişoare de aur, iar izbânda eadeseori copleşitoare, aşacum se întâmplă cu Omătulmieilor: În cămaşa aurie/Descălţată, străvezie/ Treceprin izvor de soare/Primăvara-nşelătoare – sauSara cerne peste moară/ Vântmolcuţ şi umbră rară;/ Roata atăcut din osii,/ Apa cântă-nunde trează… (Pază, 1)

Atelierul lui N. Labişcuprinde şi şase variante ale

celei mai cunoscute poezii,prezentă cândva în ma-nualele şcolare. Din păcate,cei „mici de zile, mari de pa-timi” au exmatriculat-o la unmoment dat, fără să ţinăseamă că e vorba de ocapodoperă, ivită în peisajulartistic postbelic, un măr-găritar aşezat dinaintea…reprezentanţilor proletcul-tismului născut în tenebreleunor creiere de inchizitorizăpăcite de campaniile inter-minabile ale sângelui vărsat,mârşăvenia de import năzuindla nemurire. Sigur, opulconţine şi destule versuriocazionale, ori de aderenţă lapolitica satrapilor a cărorprimă opţiune a fost să înge-nuncheze un întreg popor,lătrând în megafoane lozincide viaţă vouă. Iată, de exem-plu, cum îi înfierează poetulpe cei care au reuşit săpărăsească raiul din lagărulcarpato-danubiano-pontic, oadevărată revărsare de mânieproletaro-poetică: Nu ştiu dince mocirle v-aţi întrupat pelume, / Nu ştiu pe ce cucutăv-aţi alipit altoi. / Şi dihoriişi şerpii se-ngreţoşează-aspune / Că v-au născut sauv-au c loc i t pe vo i .(Transfugilor) Suntem la mo-mentul de manipularedeşănţată (şi câte au mai fostde atunci!) a omenirii,fenomen ridicat la rangul depolitică de stat, susţinut deforţa brutală a securităţii,având concursul cozilor detopor, care n-au pregetat să-şivândă sufletul pentru cap-canele întinse pe întregpământul ţării. A căzut încursă şi N. Labiş: O, ziuaaceea — clocot nebunesc./Venea porumb şi grâu —porumb rusesc. [O, ziuaaceea…] În continuare,cetăţenilor li se împart boabemucegăite, schimbate de pri-mar, acesta însuşindu-şi pro-dusele cele bune, comparatede poet cu aurul la minele dinBaia. Avem aici o ilustrare,una din atât de multe, cumpoate fi păcălită inocenţa,ch iar a t insă de ar ipagenialităţii, de profesioniştiiruginiţi ai făţărniciei, pecetluiţicu stigmatul stelei roşii. Refe-ritor la ajutoarele vremii,există o mărturie imbatabilă afostului partizan Gavril Vata-maniuc din lucrarea părintelui-poet Constantin Hrehor,intitulată Muntele mărturisitor.Ce spune „banditul” dealtădată, scăpat din maşinăriainfernală a închisorii de laGherla în 1964? Tânăr fiind,face o şcoală de jandarmi şi,la vremea foametei, se afla cuserviciul la Medgidia, undes-au adus cantităţi serioasede porumb american,descărcate din vapor laConstanţa. Aici, porumbuleste îmbibat cu apă „de doimuncitori din sindicatul CFR-ului”, o strategie criminală acomu-niştilor, urmărind sto-parea transporturilor viitoare.

În concluzie, ataşamentullui N. Labiş, atât cât a fost, nuface parte din ceea ce s-arputea numi orientare cătrepoziţia de profitor săltat de petrambulina cameleonismului.Adeziunea lui e sinceră şientuziastă, clocotitoare pânăîn clipa descoperirii ade-vărului. Dar chiar şi aşa,Albatrosul respira doarpoezie, iar volumul de faţă e omărturie în plus.

Ineditele lui Nicolae Labiş

Ioan

Țic

alo

Proaspăt sosit în arenapoeziei de la Piatra Neamț,Vasile Checheriță debuteazăîn literatură cu volumul de ver-suri ”Trăiri”, apărut în anul2013 la Editura CetateaDoamnei, care prin reușitelesale depășește cu multsemnificația debut. La primav e d e r e , p o e t u l Va s i l eChecheriță se arată interesatde locul poeziei și implicit alpoetului, într-o lume care esteașa cum este, iar el, poetul, sestrăduiește s-o vadă întocmaiașa cum este tresărind plin derepulsie, numai la gândul căs-ar putea iluziona văzându-oși imaginându-ș i -o a l t fe l !Militând însă la propriu pentruun spațiu poetic, el militeazăîn fond, descoperind un spațiuuman sau prelungindu-l cubună știință întrucât pierdereacalității umane se dovedește afi adevăratul și poate singurulsău coșmar autentic. Poetularătându-se a fi înduioșător desine cu sine, și destul de acidcu cei din jur.

Trebuie să o spunem dela bun început Cuvântulaspiră, chiar dacă, modul săude exprimare e foarte simplula o plauzibilă formămetaforică.

Poezia acestui volum pusîn discuție este prin excelențăesopică. Această caracteris-tică trădează în fond otrăsătură de caracter a unuiom de acțiune care sevădește a fi poetul însuși îngesturile sale intime funda-mentale, făcute sigur, zilnic oriocazional, și decupate figura-tiv și într-un mod creativ la unmai înalt nivel cultural.

Sigur avem de a face cu

încercarea de a descoperi ozonă spirituală în care,inteligența și creativitatea, lu-crând asupra Națiunii, inclusiva naturii, să dea un rost și omotivație mai înaltă evoluțieiumane. El, Poetul, caută sigurun sens nou întâmplărilor,sentimentelor și trăirilor sale –se dovedește a fi un de-scoperitor de „noi” raportărisensibil – inteligente ”ade-vărate” din punctul său devedere devenind un adversarincomod al tuturor celor date,să încâlcească, să falsifice, oripoate, să nege sau să absol-utizeze acest adevăr, caredevine suport al unei mișcărimult mai libere. Dar rolul artei

în existența comună nu constănici în a organiza nici în a-imodela destinul cuiva, nici îna-i conferi vreo rațiune primă,sau ultimă- ea și-l extrage maicurând din acest sferic, saudin aceste ordine pentru a și leîntoarce către sine. Comunulnu e numai ceea ce ne facepe noi să ne asociem ca indi-vizi ci, mai degrabă, e și ceeace ne face să ne raportăm uniila alții independent deraportările de forță de in-terese, ori de credințe.

„Lacrimă-n esență/Puraexistență/Într-un gând curat/Dar neîmpăcat./ /Fulger deidee/Într-o epopee/Amintireacare / S-a născut, saumoare.// săgeți otrăvite/În iu-biri pierdute / Frumoaselevise/Ce nu pot fi spuse.// Cu-vinte pereche/Spuse la ure-che,/ Flori de mucegai/Adusedin rai.//” (Poezia, pag.15) sau„Caută în conștiința ta/Aceadumnezeiască voință/ Dinclipa nașterii/Și vei reuși întoate.//Caută-ți în inimă/Aceadivină iubire//Pentru mama tasfântă/Și vei vedea că sepoate.//Caută în sufletulcurat/Al copilului din tine/ Șivei găsi atâta putere/ Cu care,să schimbi lumea/ Ca un fir deiarbă/Ca un mugur.//” (Caută,pag. 48) Gestul fundamentalal poeziilor domnului VasileChecheriță e în primă ipostazăcel al luptătorului….. Să nuuităm că omul e unul care aavut și a trăit o carieră apartesupus riscului – apare apoiacea desprindere din contin-gent care este implicit și cea apoetului care se angajează,vizavi de o idee, încercând sățină pasul cu ea, și implicit săo prindă din zbor, spre a seidentifica cu ideea în sine.

Liric prin excelență, elsimte probabil lumea, ca ten-siune intuind-o într-un felanume aproape din instinct….E un mod de a trăi printr-oexistență abstractă caredublează în sine, existențareală, redându-i o singularitatecare e mai puțin fictivă decâts-ar crede, și care îl forțeazăpână la urmă să navighezeatingând marginile ficțiuniipropriilor sale trăiri.

Să mărturisim aici faptulcă poetul se simte rătăcitatingând, lumea de dincolo,ori mai simplu spus, pur șisimplu vorbind despre ea.

Sincer, sobru și serios po-etul, se dovedește a fi devotatepigramei. „Ce mult aș vrea,să fiu în stare,/ Gândindu-mămereu la voi,/Să am putereapentru fiecare/ Să pot da tim-pul înapoi./”(Dor de tinerețe,pag.96) sau, „N-aș putea săspun cam cât/Dar, mă simt unom curat,/Chiar de-am datun șpriț pe gât/și-am dormitcu-o fată-n pat./” (Curățeniesufletească, pag. 96) Popu-laritatea cititorilor cărților saleva fi, sigur, o armă cu douătăișuri în fața criticilor literariautentici care, caută în cărțilede poezie falset al actului viețiidecât trăirile reale ale senti-mentelor, fie ele cât de fierbințicu putință. În acest caz,opinez că încercarea de a sesmulge dintre emblemele ver-bale pregătite și refuzul de-clarativismului sentimental arface mult mai bine verbului șiversului poetic autentic șiinimitabil.

CITIND DESCOPERIM SIMȚUL VIEȚII

Th

. Geo

rge

Cal

can

pagina 5revist\ de atitudine

PLUMB 105

Ne aflăm la sfârșitul anului 2015,și la numărul 105 al revistei Plumb,care reașează și fixează, în paginilesale, număr de număr, spațiul culturalbăcăuan.

Un an care, din punct de vederecultural, a dinamizat viața comunitățiibăcăuane, a îmbunătățit într-o bunămăsură imaginea unui oraș consi-derat amorf, tern, lipsit de vitalitate, deinițiativă și inventivitate.

Un an mai bogat în manifestăriculturale de înaltă ținută, care au cul-minat cu Festivalul Internațional de

Artele Spectacolului „Theaterstock”(Bacău, ediția a I-a), eveniment artis-tic și cultural de mare anvergură ori-entat către publicul larg, de laexplozive spectacole de teatru, ladans, muzică (clasică, flamengo,

fado, ritmuri africane și sud-ameri-cane), spectacole de stradă cuinstalații acrobatice și efectepirotehnice dintre cele mai spectacu-loase, pictură 3D, spectacole-lectură,work-shopuri, conferințe tematice,lansări de carte și o bursă de specta-cole.

În fapt, un bun prilej pentrudobândirea unei noi experiențe de so-cializare și divertisment, o modalitatede promovare a culturii și creativitățiiurbei băcăuane. Un festival cu totulspecial, care, timp de două săptămânia oferit numerosului public, 138 despectacole susținute de 1.600 deartiști din 15 țări.

Iar după o vară incandescentă aurmat o toamnă la fel de bogată înmanifestări, precum FestivalulInternațional ,,Zilele Muzicii Contem-porane” (Bacău, ediția a 29-a), Festi-valul Internațional ,,Toamnabacoviană”, dedicat împlinirii a 134 de

ani de la nașterea poetuluiGeorge Bacovia (Bacău,ediția a 5-a), Expoziția-Concurs de Artă PlasticăContemporană „SaloaneleMoldovei” (Bacău -Chișinău, ediția a 25-a,eveniment de importanțămajoră pentru culturanațională, fiind singuramanifestare expoziționalăși competițională care aavut o activitate ne-întreruptă, timp de 25 deani), Festivalul-ConcursInternațional de CreațieLiterară ,,Avangarda XXII”(Bacău - Tescani, ediția a14-a). Să nu uităm și de

primăvara culturală băcă-uană, carea debutat cu Festivalul-ConcursInternațional al Recitalurilor Dramat-ice „Gala Star” (Bacău, ediția a 10-a),de Zilele Centrului de Cultură,,George Apostu”, care a sărbătorit un

sfert de veac de creaţie şi spirituali-tate băcăuană, de seria colocviilor șisimpozioanelor organizate de instituțiide învățământ și muzeale din Bacăudedicate omagierii marilor persona-lități băcăuane.

Referitor la acest din urmă as-pect, am trăit un sentiment de îm-plinire și de satisfacție personalăatunci când am reușit să pun înpractică o serie de proiecte care auavut și vor avea ca principală temăpromovarea valorilor culturii șispiritualității comunității băcăuane.

Cel mai recent dintre acestea,inițiat și realizat în parteneriat cuMuzeul „Iulian Antonescu” (cumulțumiri speciale colegei mele deproiect, Mihaela Băbușanu, care mi-aextins inițiativa) și UAP - Filiala Bacăus-a intitulat ,,Bacău - Personalitățiale locului” și s-a concretizat în lunanoiembrie a.c., atunci când, la Muzeulde Artă din Bacău s-a desfășuratprima ediție, dedicată pictoruluibăcăuan Dimitrie Berea, personali-tate proeminentă a artelor plasticecontemporane, unul dintre cei mai deseamă reprezentanți ai post-impre-sionismului în pictură, ,,apostol alȘcolii de la Paris”. Evenimentul a fostprilejuit de împlinirea a 40 de ani dela trecerea sa la cele veșnice, iar ziuaaleasă, adică cea de 2 noiembrie, amarcat și 107 ani de la nașterea pic-torului.

Și ca o încununare a realizărilordin cultura băcăuană, municipiulBacău se numără printre cele 14orașe din România candidate la titlulde ,,Capitală Culturală Europeană2021”. Aceasta este o iniţiativă a Uni-unii Europene care urmăreşte săpună în evidenţă bogăţia şi diversi-tatea Europei, precum şi aspecteleculturale comune ale ţărilor sale.Evenimentul este unul de amploareeuropeană și nu numai, titlul fiindprestigios și deosebit de onorant,orașele având parte de numeroaseavantaje pe scara dezvoltării, maiales în domenii cum ar fi turismul şicultura, dar şi în cel economic.

Chiar dacă un astfel de proiectpare un deziderat greu de îndeplinit,întrucât orașul Bacău este greu degestionat și are foarte multe pro-bleme, această strategie nu poate fidecât una benefică, ce ar putea ducela modernizarea infrastructurii cultu-rale, hoteliere și a transporturilor, iarcultura este cea care poate acceleraîntreg procesul prin generarea de noi

locuri de muncă, creștereaeconomică, stimularea exporturilor șiincluziune socială, având capacitateade a susţine inovarea altor sectoare(tehnologia informaţiei, design,arhitectură, servicii etc). Și astfel,Bacăul poate ajunge o destinație deturism cultural și de eveniment, căci ocomunitate trăiește și respiră prin cul-tura și spiritualitatea sa, prin obi-ceiurile și tradițiile sale.

Tuturor celor care se implicăactiv pentru a face accesibilă culturași actul cultural la nivelul comunitățiibăcăuane, oamenilor de bine, spon-sorilor, și nu în ultimul rând cititoriloracestei reviste, un An Nou plin de bu-curii și împliniri depline, spor în toate,întru cele bune și pentru cele bune.LA MULȚI ANI!

Anul cultural băcăuan

Ro

mu

lus-

Dan

Bu

snea

„Suflet de izvor ce curge, / Șipotcu miros de ploaie“, Tani Paraschiv(22 decembrie 1965-15 iunie 2005) s-a remarcat, la mijlocul anilor ’80, maiales ca un fin umorist, textier și inter-pret în cunoscutele grupuri „Hilaris“ și„Ne-am ars amatoria“, cu care acucerit laurii celebrelor festivaluri„Constantin Tănase“, „Mărul de Aur“și „George Topârceanu“.

Fostul elev al traducătoruluiGheorghe Iorga, devenit între timpactor profesionist al Teatrului„Luceafărul“ din Iași, nu s-a îndepărtatînsă de poezia de substanță pe careo scria încă din perioada liceului și,făcându-și curaj, după ce mai întâi atrecut prin furcile caudine ale cena-clurilor „Moldova“ și „Columna“, apropus Editurii Bolta Rece primul săuvolum de poezie: Unde alergi tu calnebun? (Iași, 2000).

Adept al versului clasic și almetaforei, el a știut dintru început că„Ceva se-ntâmplă-n lumea asta“, că„Izvorul trebuie să nască“ și că iubireae „Mai grea decât gândul din caredevii“, că „În lumea asta, a uitării, /Se-ntorc lacrimi nerăpuse / Șizăpezile apuse / Ning troianul

depărtării“, că „Se transformă psalmiîn șoapte / Și istoria în pluguri“ și, nuîn cele din urmă, că „Limba clopotuluimut, / Biblii arse de Părinți / Și bisericifără sfinți / Ne întreabă ce-am făcut.“

Deși pozează în neștiutor, știeexact ce se petrece în jur (Să mordacă știu ce fac. / Am un cui bătut întâmplă, / Dar cu ajutorul lui / Văd ceeace mi se-ntâmplă. // Azi o bere,mâine-o gafă, / Poimâine sunt tottehui / Și-aș uita apoi de toate / Darnu pot, fiindcă am cui. // Am avutmulte discuții, / Certuri grele deprisos. / Într-o zi chiar și-a permis / Sămă facă neferos. // El fierosul, pozi-tivul / Mă tot judecă ce fac. / Eltrăiește în lăuntru / Sunt exterior șitac.) și, cu o (auto)ironie subtilă,marchează trecerea sa prin vreme, ig-norându-i pe cei ce-l cred nebun(Stăteam dus, întins și singur / Lumeamă credea nebun / Eu eram ocrăpătură / Care le stătea în drum. //N-am simțit nici o durere / Au datbuzna, m-au călcat / Coborând îngrabă mare / Dintr-un tren accelerat.// La-nceput mi-a crăpat talpa / Frun-tea, brațul, dar din barbă / Am simțitcum se re-nalță / Singur, firul meu deiarbă.)

Zărindu-și bârna din propriul ochi(Privesc prin lemnul dintre pleoape /Paharul meu de suflet stors.), seîncarcă de toate durerile lumii (Cesimte sufletul din trup / Când cel de-al doilea o să moară? / Și-n nuntazborului se naște / Fără de timp și depovară? // De ce lipsești la unii tu / Șile lași trupul prost și blând / Să searunce în murire / Ca râul ploii-n hăucurgând? // Știind că nemurireadoare, / Ești suflet mort în trup de sară/ Și te blestem să n-ai scăpare / Iarnemurirea să te doară.), colindând

destine și, zburând aidoma păsării„peste înțelegere“, se simte uneorimunte, nor, curat, pământ, iubit, rein-trând în comuniune cu divinitatea(Odată am simțit că-s eu / Și-Lcăutam pe Dumnezeu.).

Ruga i se transformă însă într-unnou poem de dragoste (Te rog să-midai ce-mi aparține. / Eu nu am sufletde-mprumut / Păstrează doar cât să-ți ajungă / Să pot trăi la tine-n trup. //Și lasă-mi mie tot nămolul / Să-lfrământ pe-un ochi de criptă / Apoi,mușcându-l fără slugă / Să îmi deviidin nou ispită. // Atunci puteai să rupivisarea / Ce tremura ca umbra-n foc /Să iei petala dintre ape / Și să ți-o puiîn păr la loc. // Dar n-ai făcut-o,dimpotrivă, / Ți s-au rupt norii și-nhotar / Eu apăram de apă focul /

Sorbind petale din pahar. // Dar cândpaharul se va sparge, / Un ciob din elîți împrumut / Să îl săruți a căutare /Și să te zbați la tine-n trup.), deși ea,„catran și bob de rouă“, transformă

epopeea de iubire în ceva ce„miroase-a despletire“, îngrădindu-idreptul lui („o cană de lut spartă“) lasete. Devenit clepsidra granulei desiliciu și „muza umbrei sparte / Pebuza unei stânci“, poetul „stoarce-nmirul lacrimei cuvântul“ iar după cepune „hăul la iubire strajă“, scoate„dragostea din case“, nu înainte de ase mai întreba odată cine-i cea ce-i dă„Nenașterea puterii către mâine“ și dea-i dedica o nouă odă Femeiei:Copac, lumină, streașină astrală, /Vulcan, câmpie, apă, muget, chin, /Căruță, clopot, pas, iubire, smoală /Femeie, eu toate ți le-nchin! //Năpastă, foame, zbatere, sudoare, /Ghioc, furtună, foc, fântână, cheie, /Nisip, durere, lut, pocal, uitare, // Printoate să mă spovedești femeie. //Izvor, mâhnire, ceruri, epopee, /Butuc, sămânță, adevăr, / Durere,patimă, Femeie / Am să te mușcplângând pe primul măr.

Rămânând doar „jarul stâncii“,poetul observă cum zecimea desecundă din ceasul său se zbate șicum „Eul din criptă“ se lasă sorbit,gândindu-se tot mai des la clipa când„S-or sfârși toate-n mormânt“ și din eln-o să rămână „Decât hăul dinfântână / O fântână cu lanț rupt /Blestemând căldarea-n lut“.

Recomandat cu căldură de poețiiEmilian Marcu și Horia Zilieru șiacompaniat îndeaproape de plasti-cianul Traian Mocanu, cu ale sale„interogații abisale“, Tani Paraschiv și-a lăsat în voie caii să „pasc(ă)flămânzi cuvântul“, antrenându-neîntr-o alergare cu folos și bucurându-ne sufletul cu poeme limpezi șitremurătoare, unduind cu-a lor lumină„Frumusețea de cristal / Renăscutădin albastrul / Infinitului astral“.

Remember

Nevoia de cântec

Co

rnel

GA

LB

EN

revist\ de cultur\pagina 6

PLUMB 105

Maria Ilie

Poezie

Floare nouă, poezieCe mă-mbeți și mă încânțiPrinde-mi sufletul și miePrin petale să mi-l cânți.

Vis de înger și lumină,Mă înalță în văzduhÎn fiori de lună plinăȘi-ntr-al nourilor duh.

Strop de viață și iubirePicătură de eterLeagă-mă-n a tale fireSă mă țeși în vers de cer.

De mă lași, tu poezie Să pășesc prin poarta taDe lumină, ani o mieEu pe buze te-oi purta.

Gând de iarnă

Nămeții ning nămeți de-argint Și prin nămeți copii colind.Văzduh de plumb și plumb de cerÎnchis și sigilat în ger.

Pe văi și munți – alb orbitor,Copaci albiți cu crengi de dorDe versul verde neatinsPe care cerul nu l-a nins.

În ghețuri râul a-nghețat În noapte, rece și uitat.Iar în văzduh, prin fulgi de-argintDe-abia răzbate un colind.

Rugăciune

Noi, țărani desculți, Părinte,N-are cine să ne-alinte,Din zori muncim cu mâini de focDar focul lasă rănii loc.Desculți suntem ca să muncim la viperi,Desculți vom fi și dacă vom fi liberi!Aripi avem, dar sunt legate-n lanțuri,Iar cei ce n-au, se „odihnesc” în șanțuri.Părinte, te rugăm fierbinte,Să pui mâna Ta dreaptă pe-oseminte!Căci suntem morți în trupurile sfinte,Noi suntem morți, dar fără de morminte!Dezleagă lațul ce-ndoaie grumazul,De-atâta veșnicie înainte,Am vrea să nu mai biciuiasc-obrazulCe chipu-ți oglindește, o Părinte!Copiii noștri slabi și goi,Fug făr’a se uita-napoi.Muncesc și mor ca orice câine,Cu visul la un colț de pâine.Cei care nu pot să rămână, Chemarea codrului îngână.Cu chipul mamei înainte,Fugind de chinul dinainteCăci sub „tutela” cea păgână,Un râu de lacrămi se adună!Salvează-ne Părinte!

Caii sălbatici

De tropot se zguduie, tremură valeaȘi se-nconvoaie plopii speriați…Copite-argintul din luna bălaie,Aleargă pe pietre, pe pinteni sfărmați.

Li-e coama țesută din sânge de noapteȘi stele anină de părul lor lung.Văzduhu-i un murmur și stelele-s șoapteCând caii sălbatici gonesc spre amurg.

În noapte de vară izvoarele-aleargăGonite de caii cu ochi de scântei.Speriate se-neacă în negura largăȘi fără de voie-adăpându-i pe ei.

Cutreier pământul, cutreieră zarea,Cu focul în inimi, sălbatici ei parO umbră de soare pe pleoapele luniiȘi colțuri de stele din nestinsul jar.

Vasile Checheriţă

Toamnă târzie

Freacă-mi mâinile,toamnă târzie,Cu frunzele tale căzuteŞi dezmorţeşte-mi sufletulÎngheţat în amintiri.

Aruncă-mi în inimăO ultimă rază de soareŞi fă-o să tresarăCa altădatăDe fericire.Suflă-mi peste faţăCu vântul tău receŞi trezeşte-mă la viaţă din nouPână când iarnaSe va instala definitiv.

Opincile bunicului

ar trebui să ne reparăm opincileîmi spunea buniculuitându-se la picioarele mele străbuniicare zac în acest pământ sfântne-au ros tălpile de atâta suferinţă.

Sunt rătăcit

m-am rătăcit în propriile mele amintiripline de speranţevise şi ne-mpliniri sunt rătăcitîn propria mea existenţăîn propriul meu destin umblu prin viaţa năucmă întreb întruna unde mă ducşi de unde,doamne iartă-mă, vin

Democraţia

o nebună băgată în cămaşă de forţăcu un căluş în gurăpe care n-o întreabă nimenicât este de comoddacă-i este foame sete frig sau somnşi chiar de-ar întreba-o cinevaea n-ar putea răspundedecât prin lacrimi dar în numele căreiase conduce o lume.

Iubire în fân

Fire de mătase strânse de prin văi,Viaţa înghesuită în clăi.Buruieni crescute sub viţă,Amintiri făcute căpiţă.Flori, savoare, parfumSărut la margine de drum.Arce şi săbii cu vârful spre soare,Ierburi de leac plăcut mirositoare,Cuvinte cântate, lacrimi de rouă,Zâmbet de copil când plouă.

Iubiri de toamnă

Frunzele ruginii ţi-au furat culoarea părului,Iar strugurii dulceaţa buzelor.Eşti ca o toamnă plină cu de toate…Te mângâi din cap până-n picioareCa pe un pământ mănosDin care cresc sânii, coapsele şi obrajii de focVreau să te adun în braţeŞi să te feresc de iarnaCare, în curând, va ninge peste noi, fără milă.

Suflet dezertor

nu mai pot dezerta din minepentru că gratiile sufletului au devenitatât de groase şi rezistenteîncât nu mai pot fi rupte.

m-aş arunca în mareunde fiarele vor rugini în timpşi vor ceda dorinţelor de a-mi lua zborulabandonând colivia în adâncuripentru totdeauna.dar, lupta mea cu mine însumi m-a obositaripile au devenit atât de greoaieîncât evadarea îmi e imposibilăchiar dacă sufletul s-a eliberatdin toate cel opreau altădată.

George Terziu

IERI

Azi dimineață am desenat pe cerTriunghiuri, pătrate şi cercuriSoarele străluceşte compliceEu ştiu că ştiu ce nu ştiuNimeni nu întreabă nimicSunt pierdut în consoane diverseIar în calendar este miercuriAm un gând colorat, ca o tavăLuminând diferit în reflexe ciudateTriunghiuri, pătrate şi cercuriFac tumbe raţionând ecuaţiiCa fluturii-n flăcări de becuriŞi moartea priveşte din spateFugiţi de mine, prieteniFugiţi acum, când se poateEu ştiu că ştiu ce nu ştiuDar nimeni nu-ntreabă pe nimeniŞi nimeni nu caută să vadăCum moartea priveşte din spate

SFÂRȘITUL UNUI POET DUBIOS

De când am murit e pace în RomâniaCred că eram un tip dubiosServiciile secrete se interesau de mine în fiecare searăDădeau rapoarte, se primeau rapoarteNumai eu ştiam conjugarea verbului a simţiNumai eu înţelegeam răsăritul şi apusulDar mi-a intrat un cui în talpăCuiul fundamental prezis de EinsteinAm dat apoi în starea de triunghi şi am murit,Lăsând pe toţi cu gura căscatăS-a vorbit la moartea mea, ca şi la alţiiUite domnule a murit, vai, era o valoareŞi m-au dus la cimitirPrintre mii de oameni de neînlocuit

POEM DE ZIUA MEA

Profundul violoncel al nopţiiAzvârle întunecata sa jubilare departe, peste zare.Imaginea de ceaţă a lucrurilor îşi dizolvă formeleÎn fluviul de lumină albastrăMuzeul de artă tresare sub paşii poetuluiPicturile curg înapoi în pensuleImaginile fug pe câmpuri răzleţeÎmpiedicându-se de fluturi călătoriPersonajele principale ţin discursuri despreVremeŞi despre căderea în păcatul picturii,Autorii fug speriaţi de moartea criticii.Dar nu, nu acesta e poemul căderii mele,Am ceva pentru voi, prieteni din toată lumea,O sărbătoare de iunie sub care mă nascAseară m-am întâlnit cu mine și arătam obositDacă am noroc voi muri de o boală celebraSi se va vorbi de ea la televizor

LINIA IMAGINARĂ

Când am tras acea linie imaginarăToţi câinii din oraș au început să latreToate bunicile au încremenit cu nepoţii de mânăLa birtul din colţ zeii au ieșit plictisiţi la o berePuteam să le stric infernul cu linia mea imaginarăSau să-i fac să se iubească nebunDar ceea ce trebuie să se întâmple se întâmplăAșa că dimineaţa asta e o dimineaţă tristăBanală, plictisită, nici măcar nu merge la școalăE vacanţă și totul e asemenea vacanţeiSingura preocupare sunt fenomenele normaleCum ar fi privitul în ochii minţiiŞi mersul pe cataligePentru a analiza lumea de susCând am tras acea linie imaginară nici nu am știutCă doamnele visează la iubirea veșnică,Când ești copil te uiţi după fetiţeCând ești bătrân te uiţi după doamne-doamne,Pentru o doamnă am oprit odată apele și munţiiAm oprit poeţii și criticii literariAm oprit câinii să latreEa m-a lăsat să-i pup mânaCare brusc s-a ofilit și doamna a murit curândToate femeile sărutate de mine se ofilescApoi se întristează și mor devreme

PLUMB 105

pagina 7revist\ de atitudine

Mărturisesc că,până nu de mult, nuștiam absolut nimicdespre viața și operascriitoarei MioaraBăluță. Ne întâlnisemconjunctural, în re-cent încheiata

„toamnă bacoviană”, cu prilejul câtorvaevenimente cultural-literare, unde abiade vom fi schimbat două-trei vorbe deconveniență ori de complezență. Așaîncât nu mică mi-a fost mirarea când,oferindu-mi un elegant volum de versuriPartea nevăzută a lunii –, m-a invitat lalansarea programată, pentru 30 oc-tombrie crt., în selecta ambianță de la„Café du Théatre”… Am sperat ca măcarexemplarul cu pricina să-mi ofere nis-cavai date care să-mi faciliteze opătrundere mai în profunzime în biografiași creația poetei, dar n-a fost să fie așa.Chiar poziția fotografiei adolescentine aautoarei de pe coperta I (din spate), pecând încă era pionieră, e în consonanțăcu titlul, potențând blagian misterul șiavertizându-ne subtil că accesul prin„partea nevăzută”, frontală, e permisdeocamdată doar celor inițiați. Dacăportretul în cauză ar fi fost mai puțin (saudeloc) înveșmântat, aș fi zis că-i vorba deo strategie de marketing, menită a con-firma spusa unui celebru editor parizian:„Dați-mi o copertă frumoasă și vă vând osută de pagini albe!” Procedând astfel,Mioara Băluță n-ar mai fi fost o pionieră,cărarea fiind bătută și de alții, între carechiar colegul Petre Isachi aflat, lalansare, în prezidiu, lângă autoare.

Coperta IV a ultimei cărți semnatede temutul critic ne surprinde cu osuperbă secretară (personală?) completgoală, cocoțată sus pe-o scară.

Priveghere la catafalcul literaturiiAcum, de-ar fi s-o luăm și pe partea

cealaltă, nici doamna Băluță nu mă știepe mine prea bine… Cred chiar că măconfundă când spune, în dedicația de peexemplarul oferit, că aș fi „cel ceveghează altarul literaturii”, în timp ce eusunt, de fapt, „cel ce priveghează lacatafalcul literaturii”!... N-ar fi prima oarăcând un fenomen (de data aceasta –literatura) ajunge la extincție după oevoluție galopantă, după o sur-prinzătoare și exacerbată dezvoltare.După cum ne informează statisticile,astăzi România nu e doar țaraeuropeană cu cele mai multe reviste decultură raportat la totalul populației, ci șițara cu cele mai multe volume de poezietipărite anual: peste 20.000 de titluri! Onebunie… Sau, mai bine zis: O, nebunie!Poezie e numele tău! Nu degeaba sespune, mai în glumă, mai în serios că, lanoi, oricine știe să citească și să scrie sesimte dator să publice poezie! În acestecondiții, există primejdia reală ca, într-unviitor nu prea îndepărtat, această inflațiede tipărituri, acest boom editorial săconducă la o demonetizare/devalorizarea producției în domeniu ceea ce ar fisinonim cu moartea literaturii în ansam-blul ei. (Măcar de-ar mai ține-o așa pânăîmi iese și mie de sub tipar volumul deversuri Iarba șarpelui. Fiindcă, în fond,și eu știu să citesc și să scriu)

Chipul nevăzut al poeteiRevenind acum la problema

ignoranței mele în materie de MioaraBuluță, cred că ar fi bine să fiu mai opti-mist și să gândesc pozitiv, sperând că, îndeceniile ce vin, vom reuși să necunoaștem mai bine. În fond, avem tot vi-itorul în față, fiindcă doamna Mioara –tânără speranță a literelor române – seaflă abia la a doua carte, după debutuldin 2014 cu În cădere voi râde, titlu princare ne avertiza că nici măcar vreo„cădere” sau vreun vremelnic eșec nu-ivor putea obstrucționa fulminanta ascen-siune pe firmamentul liricii naționale.

Să vedem acum în ce măsură acestal doilea volum de versuri al MioareiBăluță ne ajută să cunoaștem „partea

nevăzută” a autoarei, în ce măsură nedevoalează fa țete le ascunse aleportretului ei interior, capabile a-i conturaproteica personalitate… Speram să fiuajutat, în acest demers, de clasica „pre-cuvântare” datorată vreunui mentor sau„guru” al poetei, așa cum seobișnuiește… Dar cartea se vreaoriginală și sub acest aspect, sfidândtipicul și canoanele. Am descoperit totuși,pe coperta IV, un text-escortă în patrusecvențe, aparținând autoarei, care sedorește a suplini nu mai puțin tradiționalapoezie programatică așezată, deregulă,în fruntea volumului, așa cum neobișnuiseră marii lirici ai veacului trecut,de la Goga, Bacovia și Arghezi, la Blagași Barbu, ori Beniuc și Stănescu. Cumspuneam, poeta a simțit nevoia să semărturisească, explicându-ne ceînțelege, de fapt, prin artă, prin literaturăși, mai ales, ce semnifică, pentru ea,poezia. „Pentru mine – se confeseazăautoarea – poezia e asemeni unei para-pante care, odatădeschisă, îmiîndulcește căderea șiatunci când pluteștiorice altceva e deprisos”. Dacă e așa,se poate vorbi, și încazul dânsei, desolipsismul poeziei, însensul că în afaraacesteia nu maiexistă și nu maicontează nimicaltceva: totul devine„de prisos”. Lumea,universul există șisunt percepute doarprin prisma poeziei șiîn funcție de aceasta.Și autoarea continuă:„E adevărat că fărăexercițiu și pasiune totul ar fi o răsucireîn aer și nimic nu s-ar mai întâmpla”.Spunând asta, de fapt poeta nu facedecât să ne reamintească un adevăr știutde când lumea: că orice realizare umanănotabilă, orice produs artistic este, înegală măsură, rodul inspirației și altranspirației, deopotrivă corolar al efortu-lui creator și al talentului, al harului divin.(O spusese și Arghezi în Testamentulsău estetic din fruntea Cuvintelorpotrivite).

Biografie și poezieApoi, abrupt, poeta conchide: „Însă

eu scriu așa cum trăiesc”. Vizavi deaceastă din urmă aserțiune, eu unul amunele rezerve. De regulă, traiul nostru,viața cotidiană sunt prozaice, doldora debanal, de inform și de cenușiu. Niciodatănu se poate pune semnul egalității întrebiografie și poezie. (Am în vedere aici lir-ica adevărată și nu poezia epică, sau ceade notație a cotidianului și cu atât maipuțin pe cea angajată social-politic,proletcultistă etc.) Întâmplarea face cacel mai elocvent exemplu, din literaturanoastră, de disociere netă între biografieși poezie să ni-l ofere Bacovia, ilustrulnostru concitadin pentru care poezia afost doar o „mască de culori”… Dar astae deja o altă poveste… Revenind, așzice că poeta îmi confirmă punctul devedere prin chiar piesa care deschidevolumul – intitulată Teatrul absurd –sintagmă prin care denumește propria-iviață, definindu-și astfel existența. Strofafinală – veritabilă profesiune de credință– mărturisește, între altele, „întunericul încare viețuiește”: „cel mai ușor îmi este săscriu / despre dragoste și Dumnezeu / olumină într-o parte și una în alta / cât sănu-mi dau seama de întunericul / în caretrăiesc” (p. 7). Tot un fel de artă poetică,de creație cu caracter programatic e șipiesa intitulată Praf în picioarelealergătorilor, din care cităm: „poezia e orisipire / un dezmăț al nimicului spiritual(…) / scriu pentru voci / care nu știu cese poate întâmpla / dar vor să coboare înîntuneric / după adevăr” (p. 12). Sepoate lesne constata că autoareamanifestă o evidentă propensiune pentru

teoretizare, pentru formularea de definițiiale artei în genere și ale liricii în speță.De pildă, în Fericit cel ce mai întâi aiubit forța și importanța poeziei sunt su-gerate rezumativ în versul: „o poeziepoate încălzi aerul Siberiei” (p. 71). Altădată, un singur vers i se pare de ajunspentru a o ajuta să surmontezepotențiale obstacole: „scrie-mi un vers săpot trece cu el / apa aceasta albăadâncă” (p. 82). Însă spre finalul cărții amgăsit și o afirmație menită să confere oaltă perspectivă asupra poeziei, consi-derată acum drept un act gratuit, inutil,preocupare sinonimă cu ceea ce, în lim-baj colocvial, înseamnă „a tăia frunză lacâini”, căci cum altfel ar putea fi interpre-tat versul „un minibar cu frunze pentrucâini poezia”? (p. 101).

Terorismul iubiriiApetența poetei pentru teoretizare,

pentru formulare de definiții nu selimitează doar la conceptele de artă, depoezie, ci transcende domeniul acestoraabordând categorii filozofice dintre celemai generale, cum ar fi divinitatea, viața,moartea, lumea, fericirea, iubirea etc.

Lumea, de pildă, „a de-venit / un câmp minat /lângă torpile scheletelecrucișătoarelor // cine vreapace / s-a pregătit deja derăzboi (…) / ce aparținemorții să rămână morții”(p. 230). În acest contextfunebral nu e de mirare căînsăși definiția viețiicapătă conotații thanatice:„și când te gândești căviața asta / nu-i decât unmormânt / spre careprivesc toți / din unghiuridiferite”. (p. 10). Cât de-spre iubire, „aceastăneliniște vorace / care îmiterorizează carnea” –după cum o caracteri-zează poeta – nu e

altceva, în final, decât o „cumplită boală”(p. 50). Temă centrală, majoră a cărții, iu-birea – în diverse momente, locații șiipostaze e prezentă aproape în fiecaredintre cele nu mai puțin de 95 de pieselirice ale volumului, autoarea izbutind oradiografiere a fenomenului, pe cât deamplă, tot pe atât de competentă. Latemelia erotismului a stat întotdeauna, dela începuturile lumii și până azi, libidoul,setea de iubire, așa încât eroina volumu-lui de față nu putea face excepție, dupăcum însăși mărturisește: „nu sunt altfel /duc aceeași poftă de un sărut / vreau sămă bucur de toate cuvintele / rostite detine în țara mea” (p. 80). Imaginarul artis-tic se ridică, și el, la cotele maxime aleintensității sentimentului erotic. Oxi-moronul, ingambamentul, anafora, per-sonificarea sunt figuri poetice frecvente,învecinate uneori cu metafore insolite,originale, amintind de candoarea celordin cartea biblică a Cântării cântărilor:„alerg prin zăpada / numai bună deaprins focul / mintea îmi vindecă sufletulde căldură / port îndepărtat îmi ești iar eu/ corabie cu mirodenii / iubirea mi-e sin-gura busolă” (p. 78). Nimic licențiosîn lirica erotică a doamnei Mioara Băluță,totul e suav, diafan, sugerat cu maximădiscreție: „sărută-mă în timp ce nu-țirăspund / sunt lângă tine în urma ta / îțiating obrazul cu fruntea / un abur subțirese ridică / spre cea mai frumoasă /prăpastie” (p. 45). Trebuie sărecunoaștem însă că autoarei îi stă bineși atunci când devine posesivă,intempestivă, somându-și imperativ, darcu tandrețe, partenerul: „vreau să-miaparții / să ridic din tine sunete / și apoisă îngân murmurând / pe portativul lorpână când / ochii vor începe să semicșoreze / vreau să ne atingem inimile/ cu emoții tunete / înăbușite în tot felulde lucruri” (p. 44). Prin dinamica imagi-narului poetic, prin limbajul artistic care-lface inconfundabil, prin incontestabilaoriginalitate stilistică și lexicală, Parteanevăzută a lunii se plasează în topulcelor mai izbutite volume de versuriale anului 2015.*) Mioara Băluță, Partea nevăzută a lunii,Timișoara, Ed. „Eurostampa”, 2015

Lansare cu parapanta poeziei*)

Liv

iu C

his

cop

Al cincis-p r e z e c e l e aroman al RaiseiB o i a n g i u ,Năzbâtiosul-f u r i o s , c ugrație, la Edi-tura ScrisulR o m â n e s c ,2015, urmează

incursiunea biografică a autoarei,din celelalte romane scrise, prinpropria istorie a familiei, din care îșiinspiră personajele și întâmplărilepovestite.

De data aceasta, motivațiaunei astfel de portretizări pare a fiuna psihoanalizatoare a sinelui,punând binoclul de teatru pe zoomdar și ca recompunere sufleteascăși mentală a personajului central,prin propria prismă privit. Este maimult o dorință de autocunoașteredecât portretistica amănunțită aunei rude aparte, Ion Lucian, ”nepo-tul care purta cu sine și unnenăscut cu viață, pe Ion”, medicde țară, cu o tară numai bună deumor și ironie, slăbiciunea pentrufemei.

”Toată viața am căutat un alterego și nu știu să-l fi găsit.”- spuneRaisa Boiangiu în deschiderea ro-manului, făcând, din povestirea ceva urma, un mod de introspecțiecomparabilă între personaj și autor,”așteptând să scot din mine o altăființă, a altă ființă decât ființa mea –am făcut un drum ca o întoarcere întimp, într-un sat, în satul soțuluimeu, că satul meu nu mai existăpe harta țării.” (autoarea s-anăscut în Basarabia)

Observarea detaliată a perso-najului alături de o expresivitateproprie naratoarei fac, din acest microman, ( numai bun de citit învacanță), o simbioză întreconștiența autoarei și destinul alesal personajului, într-atât destimulativă lecturii, încât am suspi-ciunea că Ion Lucian este scanatpsihiatric, fără milă, fără iertare,pentru un diagnostic cert.

Din când în când, examinareadeține și reflexiile autoarei, menitesă schițeze fidel personajul,medicul afemeiat, fără un scopmoral sau familial bine trasat înviață.

„Fusese, mai fusese un pro-ces. Procesele i-au scrântit viața luiIon Lucian, i-au violat-o (cică). Dece nu? E și o plăcere în a fi în cen-trul atenției. Dar consecințele? Elera învățat să fie în ochii tuturorbârna. Cine-l putea opri? Nici el nuștia să se oprească. Hăul îl înghițeaîncet-încet și cine să-l mai scoată?Cum îi plăceau situațiile încurcate?!

Cele două fâțe mici și înfier-bântate se țineau de el ca scaiul.Iedere, ce mai! Îl încolăciserăamândouă.”

Limbajul Raisei Boiangiu, une-ori ironic, alteori înțelept, învioreazălectura acestei monografii erotice,îmbiind, de fapt, la educațiesentimentală. Povestea nu selimitează la relatare ci are mesajclar. Ceea ce vedem la finalul ro-manului este o mentalitatecondamnabilă, rezultatul uneicercetări minuțioase a ”cazului”,este punerea în ramă a uneiobservații sociale și morale. RaisaBoiangiu face parte din grupareaactivă a scriitorilor hunedoreni și,deși la o vârstă bilanțieră, scrisuldomniei sale o individualizează prinsuplețe analitică și prin patosul uneibiografii familiale demn de arhivatliterar.

Năzbâtiosul- furios, cu grație- Raisa Boiangiu

Cri

stin

a Ș

tefa

n

pagina 8 revist\ de cultur\

PLUMB 105

Am convingerea fermă căproza scurtă prinde teren, prinscheletul său structural, prinbogăţia de informaţii care spargpereţii unui spaţiu restrâns, prinsubstanţialitate şi esenţă. Re-centul volum al doamnei Mari-ana Zavati Gardner o confirmă,în volumul Indiscreţii, ediţiebilingvă (română şi engleză).Autoarea îşi urmăreşte cu abi-litate personajele, le suspec-tează gândirea, gesturile,intenţiile şi acţiunile, pas cupas, fără însă a se identifica cuacestea. Nimic magic. Cidimpotrivă, doreşte ca aceastăplăcere să aparţină lectorului.Cuvântul frazat mijloceşteinspiraţia la graniţa dintre certi-tudine şi incertitudine, pentru aînţelege această „lume <mareîn mic>”, care suntem, dupăcum glăsuieşte Sfântul GrigorieTeologul. În fond, aceasta esteşi menirea literaturii, de a sur-prinde cele trei acţiuni funda-mentale: gândirea, sentimentulşi acţiunea, atât de profundanalizate şi de Carl GustavJung, însă în parametri psihi-atrici. Dar nici nu avem a nemira. Şi proza Marianei ZavatiGardner devine o formă depsihanaliză.

Urmărindu-i încrengăturileepice, descoperim personajulfeminin, în mai multe ipostaze,dansând dezinvolt pe o tablă deşah a imaginarului, într-un ritmabstract, precum degetele dan-sând halucinant pe clapele unuiclavecin – în ritmul muzicii luiChopin. Şi ceea ce fascineazăsunt acele trăiri interiorizate, ilu-zorii, uneori şocante, în care sezbat personajele. Luminozi-tatea chipului feminin – înipostază de povestitor, prota-gonist sau reflector, ne pune-nfaţa unei bipolarităţi, acel aliuset idem, din propriul nostruexistenţial. Şi fără nicio rezervă,patologicul rămâne temacentrală a schiţelor şipovestirilor carecompun volumul. Im-portant de relevat cătoate textele epicecompun un tot, bineînchegat, în perfectăarmonie cu fapteleimaginate.

La Mariana Za-vati Gardner cuvân-tul este viu, chiar şiatunci când s-as-cunde între faldurileunor trăiri bizare, saucând impulsuriletemperamentale sevor neapărat automatisme.Fără a le analiza clinic, acesteaesenţializează firea contradic-torie, de Ianus, a fiinţei umane(„La sfârşit de săptămână”,„Bilet dus-întors” etc.).

Îndrăznim a aprecia cătextul maxim al volumului esteschiţa „Bilet dus-întors”, ceamai subtilă oglindire anepotrivirii unui cuplu, sub-tilizare perfect măiestrită de uncondei deja maturizat: oîmbrăţişare – respingere, omodelare-arcuire între replicapersonajului masculin şi gesticapersonajului feminin, având su-port explicativ, vocea auc-torială. O exemplificare, se

impune:„– Spune-mi că mă iubeşti!

El o îndeamnă în braţe. Ea-şiaflă trupul îngheţat ca la dentis-tul de pe Strada Mare”.

„– Totul va fi ca mai-nainte.El se-nfioară cu buzele pe gâtulei cioturos. Ea simte un şarpealunecând prin cioburi desticlă…”

Indiferenţa („Conversaţie”),nerăbdarea („Programarea”),obsesia afectivă („De vân-zare”), obsesia sonoră („Zgo-mote”), obsesia morbidităţii(„Miez de noapte”), obsesiadublată de încăpăţinarea unuigest absurd („Inginerie de cali-tate”) sau întârzierea unui tren– devin pretext pentru a studiacomportamentul protagonistuluiîn ipostaze diverse, dar carecompun un tot. Un tot al faptuluidivers, de multe ori, la granizaîntre logic şi ilogic.

Prototipul soţiei, mereupreocupată în gospodărie(„Miez de noapte”) sauîngrijorată de gestul irespons-abil al soţului („Inginerie de ca-litate”), indiferenţa personificată(„La gară”), plăcerea detaliului,a suspens-ului, a descriptivului,a portretizării cu ochi clinic – aurolul de diversificare a cotidia-nului contemporan.

Spre exemplu, frica (starea patologicului) este studiată, laînceput, în detaliu, pentru caapoi să fie suspendată în neant(„Miez de noapte”). Asemenea,laitmotivul îşi are savoarea luiîn intenţia autoarei de a sporiambiguitatea personajelor, întexte precum: „Inginerie de cal-itate”, „Obiecte”, „Conversaţie”,„De vânzare” etc. Dacă în ma-joritatea povestirilor, acţiunease consumă în spaţiul Marii Bri-tanii contemporane, naratolo-gicul din schiţa „Prin urechileacului” se doreşte o întoarcerela magma spiritualităţiiromâneşti.

Despre absurdităţi, câtcuprinde! Imaginaţi-vă aceastăscenă: într-un cabinet stomato-logic („La dentist”), pacientul –cu ochii în tavan, în timp cefreza se află în plin exerciţiuprofesionist. O mână – de spe-

cialist, s-ar părea,tot găureşte într-omăsea, simultanînsă, cu ambeletălpi, bate în ritmde „rock-and-roll”.Şi muzica rock-and-roll este la felde asurzitoare,precum mu-zicasfârâitoare a frezei.Şi să ne maiîntrebăm cum s-afinalizat… danţulclinic?!... Naratoruldoar ne oglindeştescena, restul… ne

aparţine. Un superb text episto-lar, în perfect stil caragialesc,„Propunerea”, chiar s-ar cuvenidramatizat, asemenea şischiţele „Dis-de-dimineaţă”,„Încurcătura”, „Graba stricătrea-ba”, „La bancă” etc. Unele,ar putea deveni piese derezistenţă, de umor al absurdu-lui, să zicem, la radio sau peorice scenă. Incitante – şi binescrise aceste savuroase mini-scenete dialogate, cu tentămoralizatoare. Merită lecturatvolumul, în română – sau învarianta engleză, în mod cert,vom fi tentaţi să ne amintim deşcoala maeştrilor condeieriromâni.

Indiscreţii - cu discreţie…

Consiliul editorial:

Președinte: CALISTRAT COSTIN

membri:

OVIDIU GENARU, DORU KALMUSKI, GHEORGHE NEAGU, GRIGORE C0DRESCU, VIOREL SAVIN, ION TUDOR IOVIAN

Secretar de redac]ie: NICOLAE MIHAI Director economic: LOREDANA D|NIL|

Redactori:DUMITRU BRĂNEANU, DoRU CIUCEsCU, GhEoRGhE UNGUREANU,

DAN sANDU, ELENA PÂRLoG, PETRUȘ ANDREI, MIhAELA BĂBUȘANU Grafic\: IOAN BURLACU;Corectur\: ANA CHISCOP, ELENA SCUTELNICUADRESA: 22 Decembrie 38/B/ 7- Bac\u: E-mail: revista_plumb@yahoo.com

Ilustrații revistă: Mircea Nour, Radu MihaiGelu PARASCAN - ad.SITE; Distribuție-curierat: Titi ROZNOVANU

La sala Ateneu au loc săptămânal con-certe și recitaluri de calitate. Unul care a în-trecut însă toate așteptările a fost cel alviolonistului Ștefan Tarara, laureatul con-cursului Internațional George Enescu, ediția2014. Un concert de prime audiții, dirijat deRadu Postăvaru, dirijorul permanent al Fi-larmonicii „Paul Constantinescu” dinPloiești. Laureat al unor importante con-cursuri de compoziție, pian și dirijat, unmuzician de talie internațională, RaduPostăvaru colaborează cu toate orchestreleimportante ale țării și cu ansambluri renu-mite din Europa, în concerte viu apreciatede public și critici. În deschiderea simfonicu-lui, Radu Postăvaru a ales Uvertura LaPrincesse Jaune, compusă de CamilleSaint – Saens în 1872 și Concertul în Remajor pentru vioară și orchestră de ErichWolfgang Korngold. Dedicat în 1947 AlmeiMahler, soția compozitorului Gustav Mahler– mentor al lui Korngold, Concertul citeazăteme muzicale din filmele: Another Dawn,Juarez, Anthony Adverse, The Prince andthe Pauper. După ce recent îl ascultaserăpe violonistul Gabriel Croitoru, care a cântatconcertul de J. Brahms pe vioara Guarnieri1731 care a aparținut lui Enescu, melomaniis-au delectat cu Ștefan Tarara. Violonist desucces, s-a născut în 1986 la Heidelbergîntr-o familie de muzicieni și a început săstudieze vioara de la patru ani. La zece anideja debuta ca solist. Din 1994 participă laconcursuri. Câștigă 23 de concursuri vio-lonistice de renume, dintre care amintim:Etienne Vatelot, Henry Marteau, ValsesiaMusica, Paganini, Henryk Wieniawski,George Enescu, Rodolfo Lipizer. Participăla Festivaluri de prestigiu și absolvă în 2012la Universitatea din Zürich, Master of Arts inSpecialized Music Performance for Soloist,la clasa lui Zakhar Brohn. Are nenumărateturnee în Germania, China, Spania, Franța,Polonia, Portugalia, Israel, România. Vir-tuozul Ștefan Tarara a primit de la FundațiaDeutsche Stiftung Musikleben, o vioarăNicolò Gagliano. Ștefan Tarara, invitat săconcerteze în Bacău încă din 2008, esteconcert maestru la Orchestra din Mannheimși la Orchestra de Cameră Hulencourt.

Maestrul Sabin Pautza, orchestrator,compozitor, dirijor și profesor cu vastăexperiență și susținută activitate în SUA șiEuropa, a realizat varianta simfonică aCvartetului American în Fa Major de An-tonín Dvořák , lucrare audiată în finalul sim-fonicului condus de Radu Postăvaru.

Peste o săptămână un regal muzical alfamiliei Ionescu – Galați. Concertul dirijat deI. Ionescu – Galați, supranumit omul –orchestră, un artist desăvârșit, ce nu mai arenevoie de prezentare, violonist de carieră șidirijor cu un imens palmares, director deorchestră și de conștiință muzicală, I. I.

Galați aduce bucurie spirituală pentru căface muzică așa cum a învățat de la maeștriisăi și o transmite așișderea și cui dorește săo primească. Întâlnirea a prilejuit rememo-rarea unui prieten drag, dirijorul EmanuelElenescu, mentor al tuturor celor care auștiut să îl primească în suflet, să îl iubeascăși să îl asculte, cu respect. Florin IonescuGalați mărturisea că Elenescui i-a împlinitarhitectura spirituală și l-a dirijatl în 65 deconcerte, unele în care i-a interpretat Rap-sodia română pentru vioară, lucrarecompusă de Elenescu în 1937 șirecompensată cu Premiul III GeorgeEnescu.

După concert Florin Ionescu Galați asosit la deschiderea ediției a XXV-a a Con-cursului Elenescu de la Piatra Neamț, in-vitat să jurizeze.

Câștigătorul premiului I la ConcursulNațional George Enescu din 1960, primulinterpret român al primului Concert devioară a lui Șostakovici, I. Ionescu Galați,s-a dedicat, peste trei decenii Filarmoniciidin Brașov, unde a reușit să aducă calitateansamblului de muzicieni. Dar cum nimeninu-i profet în țara lui, mulțumirile le primeșteînsă, de la Istanbul, unde a fost dirijor! DinAustria, Belgia, Germania, Elveția, Turcia înChina, Japonia, America, Singapore, I. I.Galați cucerește inimile ascultătorilor, aleorchestranților prin bucuria și știința sa de aface muzică. Berceuse Heroique deClaude Debussy, Simfonia spaniolă de E.Lalo (violonist Florin Ionescu Galați – solistulFilarmonicilor din Brașov și Botoșani, laure-atul unor renumite concursuri violonisticedin Italia, Cehoslovacia, Polonia, Elveția,România), Variațiuni pe o temă de Pa-ganini op.43 de S. Rahmaninov în inter-pretarea pianistului Constantin Sandu șiSuita Carmen nr.1 de Bizet sunt opus-uriledirijate la pupitrul Filarmonicii Mihail Jora.

Din păcate, ambele concerte, memora-bile, nu au fost înregistrate!

Oza

na

Kal

mu

ski Z

area ARHITECTURI SPIRITUALE

Liv

ia C

iup

ercă

PLUMB 105

revist\ de atitudine pagina 9

...Clinc, clinc.clinc... Zurgălă i is u n ă v o i o s ,a g i t â n d u - s eneastâmpărat pegrumajii celor doiducipali înhămaţi la

sania voinică, o adevărată corabie amuntelui, împodobită cu blănurimiţoase şi pamblici multicolore. Cu vi-zitiul mustăcios pe capră, ce seamănămai degrabă cu un muscal rătăcit deobârşiile sale, atelajul pare desprins dinpoveştile cu Feţi-Frumoşi, plutindprintre fulgii mari de nea ce se cern dinceruri, spre bucuria fără-de-margini acelor de-o şchioapă. Ninge frumos, ca-n cântecele şi-ntâmplările copilăriei,pline de mister şi de vrajă. Cu năsuculturtit de sticla rece a ferestrei şi cu frun-tea năpădită de vedenii desprinse dinpovestirile iernii, Codrin visează cu ochiilarg deschişi la bucuriile iernii şi laMoşul care, cu siguranţă, nu îl va uitanici anul acesta. Şi se trezeşte dinreverie îngânând cântecelul drag lui,învăţat de la cine oare?, de la bunica,de la tati sau mami... „Moş Crăciun cuplete dalbe/ A sosit de prin nămeţi...”.Cum, a sosit deja?! Nu, e doar o părere,e semnul dorinţei, încă nu s-a auzit, nus-a văzut... Dar cine să fie?! Ar putea fisurugiul de pe sania ca o corabie, caretocmai a lunecat prin faţa ochilor mei!...Dar unde-i acum, unde a dispărut, să fifost doar o închipuire?! Şi dacă-a fostdoar o arătare, ce-ar fi să pornesc peurmele ei, să-i aflu sălaşul şi secretele?

Un gând, trecător ca o nălucă.Zilele trec cu repeziciune,

sărbătoarea Crăciunului e pe-aproape,înfrigurarea şi aşteptarea nepre-văzutului cresc precum valurile de omătce-acoperă uliţe, case, poteci, trupurilemasive ale munţilor ce se semeţesc îndepărtări. Cerul s-a-mbrăcat în nori al-burii, plaiul şi-a pus cojoacele albe deiarnă, ţâncii se pregătesc de colinde cuLeru-i/ Ler spre a întâmpina cum se cu-vine, strămoşeşte, şi-aşa cum le spunedatina din veac, miracolul naşterii Prun-cului.

...Totul, gândul, i-a pornit de la unzvon, sosit pe aripi de colind, ce i s-a în-fipt în inimă şi-n minte precum minuniledin poveştile ce-ncep cu „...a fostodată”. Undeva, în munte, sus, dar susde tot, acolo unde Cerul se-mpreună cuPământul, şi unde se zămislesc celemai miraculoase poveşti, cu apariţii debasm populate de făpturi mirifice,închipuite şi-n acelaşi timp adevărate.Da, acolo, în Ţinuturile Nimănui, esălaşul lui Moş Crăciun şi-al celor doi-sprezece ciraci ai săi însoţiţi dedouăzecişipatru de bidivii cu coarne în-stelate şi trupuri înaripate. Iar ideia i-adat ghes pe loc, da, vom merge, eu şiceata mea, să descoperim ceea ce ochide pământean de pe la noi nu a maivăzut până acum, Palatul lui MoşCrăciun şi ţ inutul de basm care î lascunde.

Mai apoi a fost semnul astral, oapariţie angelică pe curcubeul răsărit înplin cer senin de iarnă, pe care se de-cupau două făpturi diafane,îngemănate, cu feţele irizate destrălucirea nefirească a razelor soareluide iarnă, cu adieri calde. Imagini deFata Morgana? Întrebare nerostită, dargândită, rămasă fără răspuns şi trecutăîn lanţul amintirilor recente despre ce„...a fost când nu se vedea”, vorba po-etului. Pentru ca, apoi, la fel deneaşteptat şi de surprinzător săreapară, în aceeaşi alcătuire, peecranul unui gipies, doar cu fundalulcomplet schimbat, dominat de rotunji-mile unui palat de gheaţă ce se profilamaiestuos pe creasta unei stânci ma-sive împodobită cu brâul de un verdeîntunecat al tufelor de jnepeni şistrăjuită, la rându-i, de corolele lumi-noase ale stejarilor seculari vibrând înrazele de un galben intens ale astruluinopţii. Şi-apoi, la numai câteva nopţi

mai încolo, somnul să-i fie legănat devisul nevăzut al unei cete de colindătorice cântau cu voci siderale naştereaPruncului. Ce să-nsemne toate astemesaje vestitoare de minuni, şi-a spus,încercând să le descifreze înţelesurile.Întrebându-se, totdeodată, oare să fiueu alesul, şi pentru ce?! Simţea că cevacu totul aparte se-ntâmplă cu el, parcăplutea într-o mare de nelinişti dulciîncărcate de mistere dătătoare de bu-curii. Asta, până când deodată i s-alimpezit mintea, ca după o furtunăîmblânzită şi dominată de puterea gân-dului izbăvitor. Hotărându-l. Avea, dealtfel, şi un nume predestinat, Codrin,nume ce-l va îndruma şi întări în teme-rara expediţie pentru luminarea căii şiiluminarea necunoscutului. Expediţiecătre Palatul Moşului cu plete dalbe. Cuînsoţitori temerari, purtători ai aurei decredinţă, voinţă şi sacrificiu. Au pornitîntr-un miez de zori, cu binecuvântareabunilor, Codrin, Ionuţ şi Vasilică,echipaţi ca pentru un asalt al crestelormontane. Figuri de astronauţi tereştri.Siluete înveşmântate în albul strălucitoral salopetelor cu glugi largi, protectoareşi ochelari antireflecţie, clăpari masiviblindaţi de poante dese şi ascuţite,aidoma dinţilor zgripţuroaicei dinpădure. Doi armăsari focoşi, cu picioarezdravene şi piepturi vânjoase şi rotundeprecum copastia unei corăbii pânte-coase, înhămaţi la o sanie ce păreadesprinsă din aventurile cu argonauţi,gemând sub povara celor trebuincioaseunui asalt în necunoscut şi drapată deperechile de schiuri ale celor porniţi sădescopere şi să cucerească misterul In-finitului Alb, castelul din inimaCarpaţilor.

Să se fi supărat Moşul pe noi dese-ascunde, iarna asta, pe coclauridoar de el ştiute, printre vieţuitoarelepădurii? Dacă chiar s-a supărat, vommerge noi la el. Ţâncii or să maiaştepte, poate că n-au fost cuminţi, har-nici şi ascultători, cu toate astea vordaruri multe şi frumoase. S-aiberăbdare până le vor merita iarăşi.

Plecare binecuvântată de o nin-soare calmă, bogată şi generoasă înfulgi mari şi pufoşi precum stelele de pebolta cerească într-o noapte senină, deiarnă geroasă. O buză roşietică desoare iţindu-se de după orizont, într-unmesaj, nerostit, de drum bun! Câţivatrecători matinali, stingheri şi plini de mi-rare la vederea unor asemeneaînfăţişări. Mascota Samson pe post deprotector păzitor. Un stol de guguştiuciluându-şi zborul. Multă căldură şi bu-curie în suflete. Trei rătăcitori, patru cuSamson, şase cu trăpaşii, cu toţii porniţiîn căutarea mesajelor celeste. Şi-ncucerirea timpului ce-şi pierduserăbdarea.

Călători pe poteci de munte. Odatălăsată în urmă aşezarea cu casele eipitite sub cuşmele ţuguiate de neauaalbă scânteind în razele soarelui dedimineaţă, şleaul ia în piept masivulpietros ce urcă spre piscurile ascunsevederii de norii alburii ai ceţii. Pustiutotal de paşi de om şi de urme de jivină.

Tărâm al nimănui. Ducipalii sezbuciumă în hamuri trăgând după eicorabia făr-de-pânze şi timonă şi numaiclinchetul zglobiu al zurgălăilor alungăliniştea ce se-nstăpânise peste ŢaraNimănui De sub mantia pufoasă şigroasă a omătului pământul pare cărespiră sănătate şi emană bucurie.Tălpile grele ale atelajului, anume croiteîncât să ia forma reliefului stâncos şiprăpăstios, decupează cărări adânci,semne ale trecerii expediţiei, frănjuitemăiestrit ca pe o dantelă fără marginide cioaclele cu plasă ale celor porniţi înexpediţie. Şi cu care înstăpânescomătul spre a nu se afunda până labrâu.

Trei crai de la Răsărit. Ce cautăei?! Vor afla. Poate. Întrebări nerostite.Ceva au găsit deja. Aventura. Plăcerea.Sentimentul libertăţii. Gânduri însoţitede speranţe. Sărbătoarea Crăciunului,cu mirajul naşterii din veac, e pe-aproape, se simte în aerul dens şiîncărcat de miresme inconfundabile deprospeţime. Uriaşul de piatră, muntele,pare adormit în somnul lung al iernii, cucovoarele de păşuni alpine ascunsevederii de ninsorile trecute. Harnic şidarnic, Cerul îşi scutură necontenitsitele peste plai, într-o îmbrăţişarecalmă cu pădurea, ai cărei arbori parnişte statui dominate de mareea albă.

Întâia zi a expediţiei se deapănă înlinişte, pace şi împăcare. Cu nicio fiinţăpe care să o fi întâlnit, de parcă s-ar aflala margine de lume. Îşi stabilesc loc depopas peste noapte pe-un umăr depiatră atât cât să le-ncapă sania cu bidi-viii şi cortul miniatural. Cină frugală, cu-n ceai fierbinte şi odihnă cu veghe şiochi deschişi. Vocile pădurii pare că le-aduc spre urechi zvonuri de colinde, şiorele se scurg sub privegherea unuiastru îmbujorat de gerul care pişcă dince în ce mai ascuţit. În zori, când îşi de-schid pleoapele. zăresc o dimineaţălăptoasă şi friguroasă, pe care-o mintcu un alt ceai ferbinte din fructe depădure fiert la flacăra vie a unui primusantediluvian, dar cel mai potrivit pentruastfel de expediţi.

Şi iarăşi la drum. Cale lungă să le-ajungă, că nici măcar nu ştiu unde-i e

sfârşitul. Ogaşele oierilor ce-şi facveacul pe-aici din primăvară până-ntoamnă abia se ghicesc, călăuzindu-ipe cale. Scrutează orizontul cu mâinilestreaşină la ochi încercând să-şicroiască înaintarea. Focoşi şi puternici,armăsarii se-opintesc în hamuri lovindzăpada cu copite late, n-au nevoie deîndemnurile surugiului de-o şchioapă,nici de şfichiuirile harapnicului împletitîn trei iţe din fâşii de piele, ei simt cădacă s-ar opri chiar şi pentru o clipităsania-corabie cu încărcătura ei grea demerinde, ustensile trebuitoare într-oatare expediţie, dar şi cu daruri pentrucine s-o nimeri, i-ar trage îndărăt, lavale, riscând şi să se prăvale în hăuladânc. Cu Samson flancându-i sprea-i ţine neabătut pe calea cea bună.Abia spre geana serii, tocmai când sepregăteau de-un nou popas, al doilea,s-a strecurat printre ei, drumeţi şi do-bitoace, semnele îngrijorării. Printrezdrenţele întunericului ce da să seînstăpânească peste coclauri, vaiete

prelungi, înfiorătoare, sfâşiau pădureailuminată magic de astrul rece al nopţii.Undeva, nu tocmai departe, se-adunauhaitele de lupi spre a porni lavânătoarea nocturnă. Concert sinistru,purtător de primejdii, ce se tot înteţea.Curenţii de aer, stârniţi de-un vânticelsprinten şi rece, le adusese în nări miro-suri de om şi de animal de curte. Acumîşi pregăteau atacul trimiţându-şi avan-garda sunetelor în recunoaştere. Alertăde urgenţă. Cu armamentul scos laînaintare din corolele copacilor. Focuride avertizare şi hăulituri de intimidare,cu luptătorii dispuşi în centrul dispozi-tivului de apărare, cu focul ale căruiflăcări ling protector spaţiul operaţional.Agresori puşi la respect şi ţinuţi ladistanţă, schelălăieli şi mârâituri de in-timidare şi ameninţare, o recuzită lipsităde efecte pe frontul confruntării dintresălbăticie şi civilizaţie. O confruntareîntre instinctele animalice şi raţiune. Cudeznodământul final de partea celei dinurmă. Hrăniţi de neputinţă şi răniţiadânc în amorul propriu, lupii părăsesccâmpul de luptă cu cozile între picioareslobozind sunetele de încetare aostilităţilor şi acompaniaţi de Samsonhămăind victorios pe urmele lor.

Să fi fost, aceasta, încercarea darşi binecuvântarea Cerului?! Semnalprevestitor al împlinirii? Noaptea s-ascurs în tihnă şi pace, zorii i-au prins pepicior de asalt final, erau destule semnecă se-apropie de capătul expediţiei.Ziua, a treia zi a expediţiei montane, seprevestea într-o aură diafană delumină. Alaiul porneşte iarăşi la drum,urcă pieptiş, croindu-şi poteci îngusteprin pătura groasă de nea, pufoasă şiînaltă până la piepturile cailor. Aventurăcu final imprevizibil. Cei trei temerari de-o şchioapă şi mascota lor, Samson cucoada ca un baston îmbârligat, urcăpieptiş aninaţi parcă de aerul lăptos, or-bitor de alb. Plutire în neant. Ducipaliise-opintesc în hamuri cu spor prevesti-tor de bine. Piscul ce se decupează,semeţ, din mareea albă, le face, com-plice, cu ochiul, ademenindu-i într-oprovocare încărcată de promisiuni.Răsplata cuvenită celor cutezători.Acompaniată de clinchetul vesel,cristalin, al salbelor de zurgălăi ce-mpodobesc grumajii vânjoşi aitrăpaşilor. Senzaţie de capăt de lume.Universul Infinit, străjuit de coloanelesemeţe, verzi-strălucitoare ale vărfurilorde brazi. Când, dintr-o dată, exact ca-npoveştile cu Ilene Cosânzene, zmei şiparalei, se deschide o poiană largă,arătare de basm, în mijloc cu-n palatdăltuit în gheaţă ce-aruncă săgeţi alb-roşietice în lumina rece străjuită de unsoare sângeriu, mirat parcă şi el deneaşteptata apariţie a oaspeţilorpământeni. E reşedinţa de iarnă a luiMoş Crăciun, care-i şi-ntâmpină bu-curos de la înălţimea pridvorului larg cubinecuvântarea-i părintească de „bineaţi venit!”, că tocmai v-aşteptam, mi-audat de veste lupii cu care v-aţi întâlnitazi-noapte-n cale, mesagerii mei detaină, că sosiţi. Să nu vă mire că măgăsiţi aici, pentru voi, copiii Carpaţilormi-am părăsit sălaşurile din ţinuturileLaponiei şi iată-mă-s în faţa voastră,aşa cum mă ştiţi din poveste. Trageţi-vă sufletul şi-om porni iarăşi la drum,împreună, să ducem tuturor vestea ceamare a Naşterii Pruncului şi bucuriasărbătorii...

Megieşe cu palatul, ce pare aninatde cer cu turnurile sale aidoma stalac-titelor, acareturile. Din care răzbatsunete de copite şi sforăituri puternice.Sunt grajdurile pentru renii ce se-nhamă la săniile Moşului.

Pentru ca, lipite de ele, asemeneafraţilor siamezi, şoprurile în care-şidesfată formele în volute armonioasecele douăsprezece sănii gata săpornească cu darurile din an spre totatâtea zări ale lumii.

Cei trei prichindei sunt muţi deuimire şi încântare, cu Samson careface tumbe precum saltimbancul de lacirc spre a-şi distra privitorii.

(Continuare în pag. 13)

TREI CRAI DE LA RĂSĂRIT...

Mih

ai B

uzn

ea

pagina 10 revist\ de cultur\

PLUMB 105

Atenția mi-afost atrasă, de-alungul ultimelor zile,de Alexa Pașcu, oapariție inedită,odată cu ultimeletrei cărți scoase,toate la Editura„Studis”, în Iași:„Prin labirintul vieții”

– 2013, „Destin” – 2014, „Pelerin înȚara Sfântă” – 2015. Sucevean – maiexact din Movileni -, Alexa Pașcuprovine dintr-o familie de agricultori. Ul-terior devine licențiat al Universității „Al.I. Cuza” din Iași, urmând cursurileFacultății de Științe Economice, specia-litatea Finanțe-Contabilitate, obținânddiploma în științe economice în anul1979. În zona literaturii, domnia saapare odată cu Cenaclul literar „EugenLovinescu” din Fălticeni, pe care îlfrecventează în perioada 1969-1970. Apublicat poezii și proză scurtă în diferiteziare și reviste, printre care: „Convorbiriliterare”, „Munca”, „Agriculturasocialistă”, „Crai nou”, „Interferențe”,„Povestea vorbei”, „Observator”,„Vocea fălticeană”, „Cronica deFălticeni” – aici având și o rubrică„Picătura spirituală”. Articole de specia-litate au fost publicate în „Tribunaeconomică”, „Revista de contabilitate”și „Observator din Fălticeni”. Activitateasa culturală a fost recompensată cu oMențiune pentru povestirea „Singur înnoapte”, în cadrul Concursului Naționalde Proză „Mihail Sadoveanu” la Iași;Alexa Pașcu a mai obținut și un Premiuspecial, pentru povestirea „Căprioara”,în cadrul Concursului Național de Proză„Alexandru Odobescu”, la Călărași.Cărțile publicate nu sunt puține, celortrei menționate mai sus adăgându-se„Libertatea zborului” – 1995, „Însem-nele clipei” – 1999, „AlexandruLăpușneanu” – 2006 (teatru în ver-suri), „Risipitorul de semne” – 2007,„Dorul de cânt, de lumina-cuvânt” –2010, „Urmele păsării-cuvânt” –2011, „Vibrație pentru cuvânt” –2013. Am găsit necesar să încep toc-mai cu aceste informații biobibliograficepentru faptul că autorul în discuție faceparte din marea familie a scriitorilorrealiști, pentru care literatura echi-valează cu o modalitate de sondare apropriei existențe, devine supremajudecată „în nuanțe” ale propriei de-veniri. Personajele volumelor lui AlexaPașcu sunt extrem de credibile, semișcă acoperind o zonă largă, inven-tariind prin ele însele, parcă încă o datăprincipiile realismului.

Cele trei volume se întâlnesc defapt într-unul singur, intitulat simplu„Destin”; este din câte mi-am datseama un soi de biografie în partemascată a autorului. În 2013, „Prinlabirintul vieții” autorul nu făceaaltceva decât să pregătească „Des-tinul” ce avea să apară cu un an maitârziu, iar jurnalul de călătorie în ȚaraSfântă ar putea trece drept un cuvântde încheiere cu rol testamentar, un felde Addenda literaturizată al aceluiași„Destin”, Alexa Pașcu urmându-și prinacest triptic un scop bine determinat.Să fim înțeleși încă de la început,autorul de față nu este interesataproape deloc de topurile literare, nuscrie pentru a fi la modă sau în modă;prin coerența întâmplărilor, grație ga-leriei destul de bogată a personajelor,cât și unui registru lexical destul debogat, Alexa Pașcu devine punct de in-teres pentru un receptor standard, fărăa fi specializat neapărat în domeniul lit-eraturii. Frumusețea și valoarea textelorsale nu trebuie căutate în spații simbo-lice ori metaforice, ci întâmplarearămâne „la vedere”, e punct de atracțieîn imediat. Aș putea mărturisi că scrisulde care vorbesc e un soi de manifestanti-intelectualist: se bazează perăsfrângerea obiectivă, cât mai veridicăa realității, repudiind în totalitate ide-

alizarea acesteia. Accentul cade peanaliza caracterelor, pe descriereafidelă a frământărilor societății,urmărindu-se felii de istorie națională,cu certe implicații sociale, sociologice,etice, vag psihologice. Volumele de fațăîmi aduc aminte de felul în care MaximGorki înțelegea literatura, drept oreflecție adevărată a realității „caresmulge din haosul întâmplărilor de viațărelațiile dintre oameni și caracterelecele mai semnificative, cele mai desrepetate; adună trăsăturile și faptele dincaractere și evenimente care se întâl-nesc cel mai frecvent și creează din eletablouri de viață, tipuri de oameni”.Călinescu vorbea despre „oglindireafenomenalului sub speța ideologicului[…] metoda care pune arta înconcordanță cu realul”. Într-adevăr, ati-tudinea „literară” este adesea criticăfață de societate, împletită cu ironie șiautoironie, bazată doar în aparență peun stil impersonal. Din toate se în-trevede însă preocuparea pentru social,obiectivând lucid și demistificator, in-ventariind amănunte plasticizante șiprezentând „frust” banalul cotidian.

„Prin labirintul vieții” adunălaolaltă unsprezece proze scurte, situ-ate la granița dintre schiță, povestire șipoate chiar nuvelă. Paginile suntflashuri aruncate peste timp, micitablouri create cu migală, în care suntprezentate cu pricepere „întâmplări” cese așază sub semnul firescului. Perso-najele evoluează sub un registru larg,dinspre comic – ironic către dramatic –tragic. Personal, consider că punctulforte al „labirintului” este „O zi fatidică”– schiță / povestire ce readuce sub aus-piciile prezentului un eveniment nedorit– un accident. Rețin: „Când ajunse lamarginea pădurii, Mitru fu întâmpinat detrilul feluritelor păsări ce se zbenguiauprintre ramurile copacilor. Încântat, seopri un pic să le asculte. Locul unde seoprise era cam abrupt. Ar fi trebuit să oia prin altă parte, mai spre dreapta,unde coborârea ar fi fost mai ușoară, casă ajungă în poiană, dar nu făcu acestlucru. Intră în pădure cu coasa în spateși începu să coboare cu grijă printre co-paci. La un moment dat, un picior îialunecă, se împiedică de o creangăcăzută pe jos și se dezechilibră. Avândcoasa pe umăr, într-o fracțiune desecundă își dădu seama de pericol. Încădere fiind, reuși să arunce coasa înlateral, cu tot cu tașca în care erausculele de ascuțit coasa. Imediat în-cepu să se rostogolească printre co-paci. Încercă să se oprească cumva dinrostogolire ajutându-se de mâini, dar nureuși. Cum aruncase coasa, îndezechilibru fiind, aceasta se lovi de uncopac și, ca un bumerang, se întoarsela Mitru, agățându-i-se cu tăișul demâna dreaptă, mai sus de cot. Mânecacămășii, mușchiul brațului cu venelesale și tendonul fură secționate curepeziciune, sângele țâșnind ca apa dinfântâna arteziană. Cu coasa agățată demâna dreaptă, Mitru mai alunecă pepovârniș încă vreo câțiva metri, apoi seopri. Ajunsese la loc drept. Culcat fiind,prinse coasa cu mâna stângă și oaruncă în lateral. Apoi se ridică în fund,privind cu atenție câteva clipe la mânadreaptă. Tăietura din mâneca cămășiilăsa să se vadă o rană urâtă. Sângelecurgea cu putere. Dându-și seama ce îlașteaptă, se gândi cum să facă săoprească curgerea sângelui. Îi trebuiaceva care să-i țină loc de garou, olegătură cu care să-și lege mâna, câtmai avea în el forță. De sânge și derană nu se mai speria el așa tare, doarfăcuse războiul, văzuse destule răni șisânge. Și-apoi, a fost și el rănit înluptele de la Cotul Donului”. Firește căpersonajul trece de acest moment dra-matic; am ales să transcriu „în ciudafirescului” un fragment atât de larg, toc-mai pentru a arăta mai degrabă vi-ziunea de tip cinematic de care dădovadă Alexa Pașcu. De altfel, aș putea

gira pentru fiecare dintre cele trei cărțiîn discuție că ar putea echivala cu primiipași în tocmirea unui scenariu plauzibil.

Sesizam și existența unui registrucomic-ironic. Pe bună dreptate, „Unnume cu bucluc” mi-a adus aminte descenele de umor filmate pentru TVR șidifuzate „cu înțelegere” mai ales cuocazia revelionului. Primul secretarsună pentru a controla „realitatea dinteren” însă însemnele autorității îi suntdetronate imediat de mofturile viețiiînsăși: „Alo, primăria Ciocârlia? auzi în-trebarea de la celălalt capăt al firului. /Da, primăria Ciocârlia… / Sunt prim-secretarul. Vreau să vorbesc cu pri-marul Lungu! / Să trăiți! … Tovarășulprimar nu-i, zise timorat casierul, auzindcă vorbește tocmai cu prim-secretarul./ Cum nu-i? … Vreau să vorbesc nu-maidecât cu dumnealui! / Tovarășeprim-secretar, nu-i în primărie! / Darunde-i? / E dus cu Ursu la Broșteni. /Adica… cum e dus cu Ursu, tovarășe?/ Așa cum vă spun, tovarășe prim-se-cretar. E dus cu Ursu acolo. / Ascultătovarășe, la voi este deja Anul Nou? /Nu, tovarășe prim-secretar, vai depăcatele mele. / Păi nu mi-ai spus dum-neata că primarul e dus cu ursu? / Da,dar Ursu e președintele cooperativeiagricole de producție. / Da!?... Păi,bine, tovarășe, de ce nu mi-ai spus dela început așa? / Să trăiți, tovarășeprim-secretar, dar așa am spus!... Că-idus cu Ursu. / Alo… / Da, să trăiți!... /Dumneata, cum te numești? / Sulă…”Evident, nu e greu de ghicit, lucrurile secomplică și mai mult… Nu-i nevoie denicio lămurire suplimentară, în chip evi-dent, dincolo de umorul mai sănătos oridefectuos, Alexa Pașcu țintuieșteprezențe în categorii sociale din careacestea nu pot ieși. Anii comunismuluisunt anii ciudatelor întâmplări, anii de-a lungul cărora specificul individului dis-pare, masele de oameni devenindbrusc uniformizate, aduse sub umbrelaplutonului… muncitoresc aflat în marș.Probabil, un loc aparte în cadrul acestuivolum de proză scurtă îl ocupă pentruautor textul dedicat Căprioarei, mareaiubire a vieții, personaj care nuîntâmplător revine și odată cu cel de-aldoilea volum – „Destin”.

„Destin” întruchipează în mod certrealitatea unui roman – un roman al de-venirii care aduce la un loc mai multegenerații. Nefiind o saga în adevăratulsens al cuvântului, cu toate acestea,Alexandru Pașcanu, eroul romanului,ne poartă dinspre vremi ce păreau dateuitării către un prezent sufocat de prin-cipiile (adesea false) ale economiei depiață. Ceea ce rămâne specific lui AlexaPașcu este aceeași disponibilitate pen-tru detaliu, pentru descrierea unuispațiu, caracter etc. Romanul său nupleacă în chip tradițional de la existențaunor conflicte ce eventual s-ar fi stinscătre final, ci, odată cu personajul prin-cipal, scriitorul face cumva istoriografiaultimilor 6-70 de ani. La început esteutilizată tehnica scrierii în ramă,deoarece primele pagini îl au drept pro-tagonist pe monahul Iustin care, înurma unui accident cerebral, avea să fieajutat de fratele Georgios. Acesta estemomentul investirii unui narator cepoartă însemnele omniscienței, pe cele

ale omniprezenței și omnipotenței. Aiciplanurile aparent se confunda,omnisciența pierde puțin din autoritateși romanul începe să curgă precum unfluviu în amintire, iar mai apoi dinspreamintire, atunci când Alexandru o roagăpe mama sa să-i spună povesteanașterii lui. Autorul dă dovadă de o sen-sibilitate aparte, reușește să intre„spațiul maternității”, aducând amintede noul realism-magic al scriitorilor rușicontemporani. Ulterior, sunt prezentatevarii scene ale copilăriei. Pas cu pas,începe să se înfiripe „Destinul” luiAlexandru Pașcanu. Sunt unele pasajece aduc aminte de romanele emble-matice pentru realismul nostru: devăzut hora din sat, punct de referințăpentru caracterele oamenilor, piatră deîncercare deopotrivă pentru bucuria oa-menilor dar și pentru slăbiciunile aces-tora. Din curtea casei părintești,acțiunea se va muta doar peste câtevapagini pe uliță, acolo unde copiii gireazăo lume în miniatură și devin ei înșișiautorități pentru jocul sobru pe care in-voluntar îl creează, stabilindu-i legi doarde ei știute. Un episod de sine stătătoreste cel în care Alexandru seîmbolnăvește destul de grav iar părințiitrebuie, devin nevoiți să facă față unorluni amare… însă treptat universul sereechilibrează iar personajul nostru îm-parte alături de alți copii bucuria primilorani de școală, învățământul apărându-ne drept primul „organ” de propagandăa principiilor tovărășești: „Pe măsură ceîncepeau să stăpânească buchiile,copiii învățau și alte cântece desprepartid și țară. Propaganda comunistăera în plin avânt la acea vreme. Pro-grama școlară era făcută având la bazădirectivele comuniste. Direcția fiinddată, învățătorii și profesorii din școlitrebuiau să se supună, nu aveau ceface”. Ei, acestei realități mecanice i secontrapune o scenă de mare sensibili-tate și forță de sugestie, cumva purtândfuncție premonitorie pentru destinulcopilului Alexandru Pașcanu. Grațiecomportamentului său cuviincios, firiisale în parte introvertite – la un începutde capitol va fi prezentat interesul cucare Alexandru participa la întrunirilebătrânilor -, va fi ales pentru a-l acom-pania de-a lungul ultimului drum pecopilul vecinei Anica: „Ascultând-o cumse văieta, cuprins de milă, lui Alexandrui s-a părut că sufletul îi este inundat deun râu de lacrimi. A început să plângăși el. Din ce în ce mai tare, din ochi îiizvorau șuvoaie de lacrimi care seprelingeau pe obraz și de acolo cădeaupe haine și pe pământ. Prin acelelacrimi care îi șiroiau pe obraz, părea căsufletul său voia să se unească cupământul. Și-a întors privirea de lamama îndurerată și a mers lângă unpom din apropiere, plângând mai de-parte de se scuturau hainele pe el.Printre sughițuri, a prins pomul în brațeca și cum l-ar fi îmbrățișat, udându-l culacrimile sale. Mai văzuse mort, darbătrân. Așa știa el, că bătrânii sunt ceicare mor mai întâi, nu copiii. Acumvedea că un copil, abia născut, a trebuitsă moară și să fie îngropat după nicidouă luni de viață. Nu înțelegea cumvine treaba asta, găsind pe deplinjustificată întrebarea mamei adresatălui Dumnezeu, când copilul era dat îngroapă: «Doamne, de ce mi-ai luatcopilul, Doamne?»” Deși incom-parabilă, durerea de aici cuprinde înalte forme satul românesc tradițional, înmomentul când se va întreprinde colec-tivizarea. Însă pas cu pas timpul mergeînainte, iar noi îl aflăm pe Alexandru înultimii ani de liceu (acolo unde se vaîndrăgosti de două fete – LăcrămioaraSăvescu și Gabriela Trandafir, „situație”ce își va găsi rezolvarea tot sub sem-nul… „accidentului”). Apoi urmează operioadă de crunte dezamăgiri, cea maimare dintre acestea urmărindu-l toatăviața: pierderea dintr-o greșealăprostească a examenului pentru Facul-tatea de Științe Economice de la Iași.

(Continuare în pag.11)

Alexa Pașcu și al său triptic neo-realist

Mar

ius

Man

ta

pagina 11revist\ de cultur\

PLUMB 105

Urmează fața frust-erotică a iubiriicare se consumă alături de Laura Moțoc,învățătoare în sat. Episodul se terminăbrusc, aproape la fel cum a început!Urmează armata, mediu în care pentruîncă o dată Alexandru Pașcanudemonstrează că este un tip echilibrat, se-rios în tot ceea ce face, chiar dacă,aproape neverosimil (doar de aceastădată!), se află prins într-o poveste de iu-bire cu Irina, fata maiorului Cimpoi.Urmează primul serviciu, angajarea la unCAP din apropierea satului natal pe postulde contabil-ajutor. E momentul când dejaîn joc intră serviciile secrete și încearcăfără succes să-l câștige pe Alexandrudrept colaborator. În paranteză fie spus,un soi de teamă față de Securitate pare afi laitmotivul prezentului volum dar și alcelui ce urmează.

Alexandru o va cunoaște pe Ana,studentă la medicină, cel mai probabil iu-birea cea mare a vieții sale. Prinși în joculfrumos al dragostei, cei doi se hotărăsc săse căsătorească, însă viața își face pentruîncă o dată mendrele iar Ana moare într-un accident de mașină stupid, provocat,pare-se, chiar de oamenii Securității. Cutoate acestea, aceeași viață mergeînainte, Oana revine în viața lui Alexandru,cei doi întemeiază o familie și totul intră peun făgaș… normal. În ciuda unorinfidelități peste care autorul trece destulde repede, cuplul va avea bucuria a doicopii – Paul și Mihaela care însă,crescând, în moda timpului, vor părăsițara, primul pentru a merge în Canada, celde-al doilea pentru Franța. Romanul arepunctele sale de maxim interes – dupăcum apreciam, Alexa Pașcu joacămetaforic și rolul unui istoriograf: prezintăevenimentele legate de Revoluția din1989, precum și schimbările hidoase cese petrec în sânul societății românești. Fi-nalul este unul credibil, atât Alexandru câtși Oana sehotărăsc săîmpartă o viațămonahală, celdintâi ajungândla MănăstireaS i h ă s t r i a ,trăind minuneaunei vindecărimiraculoase șiîntr-un finalalegând caleapustiei…

Cea de-atreia e în fapt„ex t inderea”aceluiași des-tin: „Pelerin înȚara Sfântă”propune „note de călătorie”, un jurnal aflatla granița dintre narațiune șimemorialistică. Cititorul va fi interesat dedouă planuri, unul care urmărește trăirileactantului, pentru ca un alt plan să ve-hiculeze foarte multă informație istoric-religioasă. Traseul de-a lungul căruiasuntem invitați pleacă dinspre Ierihon șiare drept puncte de interes MănăstireaSfântului Sava, Mănăstirea Sfântului Teo-dosie, Betleemul cu Biserica NașteriiDomnului, ajungem la Ein Karem – Bise-rica Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul,Nazaret, Ținutul Galileii, Iordan, Caper-naum, Sinai cu celebra Mănăstire a SfinteiEcaterina, precum și pe MunteleMăsl in i lor, Drumul Cruc i i , SfântulMormânt.

L-am reținut așadar pe Alexa Pașcudrept un împătimit de viață, un om ce îșidorește, oarecum, testamentar mărturi-sirea propriului destin în forme literare di-verse, propunând totuși ca formulă literarăde bază scrierea de factură realistă. E unrealism ponderat, ce doar uneori numără/ cade în păcatul detaliilor lipsite desemnificație. Mi-l închipui în timp peacelași Alexa Pașcu, aplecat la masa descris, îndosariind printre datele aceluiașidestin alte și alte fapte…

Alexa Pașcu și al său triptic neo-realist

(Continuare din pag. 10)

Ion Mihai Al-doilea era cel maimic dintre cei doi-sprezece copii ailui Mihai Mihai.Ăsta, bătrânul, fu-sese electrician la

Uzină. Locuiau într-o căsuţă cu treicamere sub Dealul Porcului. Nimeninu ştia de ce i se spunea acestui dealaşa. Şi nici că-i deranja, cumva, de-numirea care glăsuia, mai mult, ainsultă. De fapt, în acestă parte a târ-gului, se statorniciseră cei veniţi deprin satele de mai aproape sau mai dedeparte, erau oameni care nu-şipierduseră obiceiurile vieţii de ţăran,dar care, o dată ajunşi aici, îşigăsiseră câte o slujbă, învăţaseră omeserie, uşor, uşor deveneau orăşeni.Până una-alta, erau, cam toţi, „o apăşi-un pământ”, se cunoşteau, se re-spectau, deveniseră rude prinbotezuri, cununii etc, etc sau, pur şisimplu, prieteni de pahar. Oricum, osolidaritate bine statornicită domneaîn această parte a urbei, ceea cefăcea ca mahalaua respectivă săprospere, să se impună prin tradiţii,prin cinste şi omenie şi respect în rân-dul populaţiei „autohtone”. MihaiMihai, electricianul, sosise şi el, decând avea vreo şapte ani, la oraş.Taică-su şi maică-sa îl aveau numaipe el, şi numai el a şi rămas. A crescutmare, a fost dat la Uzină, s-a calificatîntr-o meserie pe care o trăia din toatăfiinţa. Ba, chiar era mândru de ea.S-a însurat şi, pe lângă faptul că îşifăcea treaba atât cât o cunoştea, aînvăţat, imediat, să nu se culce ca unbutuc lângă nevastă-sa. Drept urmare,cum spuneam la începutul acestei is-torioare, Ion Mihai Aldoilea era al doi-sprezecelea copil al lui Mihai Mihai,toţi băieţi. Nevasta electricianului asperat să aibă şi o fată, dar n-a fost săfie aşa. Bărbat-su era „programat"pentru băieţi. Ca de obicei, când s-adus să-şi declare băiatul, era „puţin"băut şi, sub euforia romului, dar şi amomentului, a uitat că şi celui mare îidăduse numele Ion, şi iată cum aapărut şi a rămas pentru toată viaţaIon Mihai Aldoilea. Niciunul dintrebăieţi n-a învăţat prea multă carte.Şapte clase, cum era la vremeaaceea, şi atâta tot. După care, s-auîncadrat pe la fabricile de cherestea şiau devenit muncitori calificati cagaterişti, ori circularişti sau simplimuncitori necalificaţi, vreo trei auajuns salariaţi la cele două fabrici dehârtie, numai Ion Mihai Aldoilea s-afăcut şofer. Se întâmplase că erafoarte isteţ, dar şi băiat bine făcut,înalt, solid, cu faţa roşcovană şi părulblond, ai fi zis că-i vopsit cu un galbenauriu, ca spicul grâului... De, aşa l-adat Dumnezeu... La vremea lui, sefăceau opt clase, înainte de liceu, elle-a trecut pe toate şi s-a înscris laşcoala de şoferi profesionişti, unde di-rector era unul Petru Botez, fost pri-eten din copilărie cu taică-su, şi l-abăgat imediat în şcoală şi, aşa, IonMihai Aldoilea a ajuns un şofer bun,care avea să devină şi mai bun în ceivreo treizeci de ani de meserie...

Timpul a trecut pe nesimţite,bătrânul şi-a găsit locul de veşnicie încimitirul de sub deal, apoi Maria,nevastă-sa, s-a dus şi ea lângă celcare-i făcuse doisprezece băieţi, toţibăieţii - o parte din ei bătrâni de-acum- şi-au condus părinţii pe ultimul lordrum, le-au făcut tot ce era creştineştede făcut, erau, doar, o familie mare,cumsecade, oameni cuminţi, foartecuviincioşi, cinstiţi, cu frica de Dum-nezeu, vremurile au devenit altele, oa-menii au devenit alţii, locurile s-auschimbat şi ele. Când a fost să fienunta mezinului, dintre fraţi mairămăseseră opt, ceilalţi patruplecaseră şi ei lângă părinţii lor, darbucuria a fost mare, nunta a ţinut vreo

două zile, după care viaţa a continuatde parcă nu s-ar fi întâmplat nimic,probând, cu tărie, vorbele Eclessias-tului... Nimic nou sub soare, dar multeîn viaţa lui Ion Mihai Aldoilea. Era,deja, un şofer bun. Lucra pe şantierulviitorului Combinat Chimic. Imediatdupă însurătoare a primit un aparta-ment cu trei camere. Atunci nu ştia cănici cinci camere nu i-ar fi ajuns nupeste multă vreme. Asta, deoarece,paralel cu scurgerea timpului şi cumunca, din zori şi până-n seară, peşantiere - căci numai pe şantiere amuncit - vor începe să "curgă" copiii.Aici l-a întrecut, chiar, pe taică-su... Numai puţin de paisprezece copii i-anăscut Aurora, nevastă-sa – din carevreo trei sau patru „dubleţi”, până şi eluitase numărul gemenilor -, încât pânăşi el şi-a pus mâinile în cap când aajuns la faza în care a trebuit să seculce pe jos. „Parca-i fi iepuroaică”!,izbucni Ion Mihai Aldoilea, într-oseară, de parcă numai nevastă-sa erade vină de cohorta de suflete pe carele avea de crescut şi, de atunci, nu semai culcă cu ea. „Îmi pun sculele-npod!”, hotărâ el înciudat, şi, călcându-

şi cu îndârjire pe instinct, se retrasedin viaţa... sexuală. Copiii însăcreşteau, erau elevi, începuserăpretenţiile, tată, Nelu are aparat foto,eu de ce nu am; tată, eu umblu întenişi, iar Gigi al lui Stoica îşi schimbă,la câteva luni, adidaşii... În ce-lpriveşte, deşi câştiga binişor, iar Au-rora lucra la o şcoală, ca femeie deserviciu, căci nu avea decât câtevaclase, umbla tot mai sărăcăcios, cuhaine de la un magazin cu mărfuri demâna a doua sau chiar a treia, uncoleg i-a dat un palton, iar pe cap,iernile, purta un fes din lână pe care îlprimise la pomana unui fost colegcare murise şi care fes era ros, pe unsfert, de molii... Aşa că se hotărâ, însinea lui, să înceapă să pună deop-arte câte un leuţ şi să-şi cumpere ocăciulă nouă, bună, călduroasă şifrumoasă, deoarece merita lucrul ăstadin plin, aşa gândea el. Măcar ocăciulă, una de Astrahan, adevărată...Şi strânse toată vara aceea, nu-şi maipermise nici măcar „un ţoi”, adunând,până pe la mijlocul lui decembrie,ceva mai mult de o sută de lei, bani decare ştia numai el. E drept, din când încând îi mai şoptea nevestei, o să vezitu surpriză de Crăciun, fără a pomeni,însă, despre ce era vorba, lăsând-o săcreadă ce voia dânsa, iar ea se gân-dea, desigur, la un cadou pe care,pentru prima oară în cei treizeci de anide viaţă împreună, i-l va face bărbatulei...

... Iarna începu de pe la mijlocul luinoiembrie. Ion Mihai Aldoilea, prieteniişi cunoştinţele sale credeau că Timpulumblă cu „şotii”, dar gluma se îngroşăcând ninse vreo două săptămâni larând, încât toţi din şantier fură trimişiacasă, după care un ger neaşteptat deaspru se înstăpâni peste oraş. Îndimineaţa zilei aceleia de joi – zi detârg – de pe la jumătatea lui decem-brie, Aldoilea plecă cu noaptea în capla magazinul central şi fu printre primiicare-i păşi pragul. Ştia că o astfel decăciulă şi-o putea procura şi din piaţacea mare a oraşului, acolo veneaucrescători de oi de prin Valea lui Ion –sat dintr-o comună la vreo treizeci dekilometri, sau din Fundătura, alt sat de

crescători de oi, dar avea mai mare în-credere în magazin, acolo primea şibon, erau şi căciuli de toate felurile, in-clusiv din blăniţă de Astrahan... Cemai, a fost primul client şi singurul laacea oră, aşa că vânzătorul îi îndeplinitoate dorinţele, Ion probând, în faţaoglinzii, nu mai puţin de cinci căciulipână se hotărâ să încerce şi în piaţă,spre dezamăgirea evidentă a celui dela raionul de căciuli şi alte blănuri na-turale. Hotărârea lui avea, însă, s-oregrete amarnic mai târziu, întrucât,cum se va vedea mai departe, aveasă-i transforme viaţa într-un coşmarşi să-l facă să treacă, în cele din urmă,prin momente absolut dramatice. Elera, cum spuneam, un om simplu, darmuncitor, cuviincios, cinstit, cu drep-tatea înăscută în el. Plecă deci la piaţă– deja era ziuă, drumurile sclipeau dealbul zăpezii îngheţate, iar gerul îlcuprinsese ca într-un cerc de gheaţă,urcă drumul spre capătul oraşului, ştiacă acolo era unul Simion, din Valea luiIon, care fabrica singur, în atelierulsău, căciuli de Astrahan, căciuli bune,groase şi călduroase şi se putea tocmicu el... În Piaţă, lume nu prea multă,gerul îi mai oprise pe orăşeni de lacumpărături. Pe urmă, erau magazinecam peste tot, la vremea aceea, de-acolo, de pe tarabe, doar ceva legumerădăcinoase ce se mai puteaucumpăra, o femeie vindea praz iarvreo două, cartofi.... În partea pe careo ştia el, îl descoperi pe Simion, aveaun fel de chioşc, fără uşă, căciulile –de bărbaţi şi femei - le aranjase penişte scânduri transformate în rafturi,iar în peretele din stânga era agăţatăo oglindă. Îl salută pe vânzător –acesta, un bărbat voinic, nu prea înalt,care-i spusese, altădată, că lucrasevreo trei ani la Londra şi ştia Englezamai bine ca Româna, se vedea că-i unom „uns cu toate alifiile”, cum se ziceîn popor, – vânzătorul îi strânse mânaîngheţată, îl ascultă cu atenţie, cum săn-am pentru mata coane Aldoilea,doar te ştiu de-atâta timp, şi scoase,de undeva din spate, dintr-o cutie decarton, o căciulă într-adevăr pe placulcumpărătorului. „Asta-i ce-ţi trebuie....O simt înainte de a o proba.... Uite,înăuntru – şi-i arătă, undeva, sub untiv, abia vizibil, o literă, „S” – e marcamea.... Marcă de mare valoare”, semai lăudă el.... Dar Ion nici n-auzi ce-i spuse negustorul. Se şi „îndrăgosti”de căciulă. Şi-o puse pe cap, de fapt,nu, nu Ion şi-o puse pe cap, ci însuşiSimion, într-un gest de mare înda-torare şi cinstire, iar când se privi înoglindă, Aldoilea era să leşine deîncântare. „Haina îl face pe om, dar dela cap în jos.... De la cap în sus,căciula e totul.... Cu o căciulă ca astape cap, chiar că eşti cineva.... Şi capulconduce....” gândi Ion imediat şi-l şiîntrebă cât costă. „Pentru mata, numaio sută.... Asta, că ne cunoaştem.... Şi,pe urmă, chiar azi plec la fiică-mea, înAustralia, ai auzit de Australia, nu?,am mai fost de două ori..., acum o săstau mai mult... e la capătul celălalt alLumii”. Şi de această dată, Ion nici nubăgă în seamă vorbele celuilalt, maiales că, gândea el, poate îi smulgceva să-mi rămână şi de-un rachiu şi,cum strâmbă puţin din nas, vânzătorulse grăbi să-i ceară numai 90 de lei.Bătură, deci, palma, iar Ion Mihai Al-doilea se văzu în stăpânirea uneiadevărate minunăţii pe capul său carenu mai purtase niciodată aşa ceva.Toate gândurile lui se opriseră acolo,în căciula de pe cap, ce-o să zicăAurora când l-o vedea, ce-or să zicăbăieţii şi fetele – uitasem să spun căDumnezeu voise să aibă juma juma,adică şapte băieţi şi şapte fete -, vorveni cu toţii acasă în ziua de Crăciun,căci cei mari – Ion, Costică şi Marietaerau căsătoriţi şi aveau şi ei copii – şio să-i admire mândreţea de căciulă,iar el o să-i privească, tot aşa, cuîngăduinţă paternală şi o „s-o ude”cum trebuie...

(Continuarea în numărul viitor)

CĂCIULA

Eu

gen

Ver

man

pagina 12 revist\ de atitudine

PLUMB 105

biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb *

O călătorie în vestul Statelor Uniteale Americii cu un grup de turiştifrancezi, aproape 50 la număr,organizată de o agenţie specializată dinFranţa, nu a însemnat pentru mine doarcunoaşterea, de cele mai multe ori, laviteza mersului pe jos sau a autocaruluia unor realităţi americane, ci şi atingereaunei cote înalte a raportului dintre cali-tate şi preţ, contactul cu două mentalităţinaţionale, precum şi constatarea, atâtcât am înţeles din limbajul lor verbal saunonverbal, că cetăţenii Hexagonului nuau resentimente faţă de români.

Circuitul a avut ca punct de plecareLos Angeles, denumit, printre altele, "En-tertainment Capital of the World" (Capi-tala Mondială a Distracţiei), dar şi"Tinseltown" (Oraşul Beteală). El a con-tinuat cu vizitarea unor obiective turisticedin California, Nevada, Arizona, Utah, in-cluzând, printre altele, "Grand Canyon"(Marele Canion), "Bryce Canyon" (Can-ionul Bryce), "Red Canyon" (CanionulRoşu), "Monument Valley" (Valea Mon-ument), "Death Valley" (Valea Morţii),"Yosemite National Park" (ParculNaţional Yosemite), Las Vegas,megapolisul denumit, de obicei,admirativ, "Gambling Capital ofthe World" (Capitala Mondială aJocurilor de Noroc), dar şi peio-rativ, "Lost Wages" (Salarii Pier-dute) ori "Sin Town" (OraşulPăcat), deoarece se află în Ne-vada, singurul stat unional, undeprostituţia este legalizată.Destinaţia finală a circuitului afost San Francisco, denumit scurt"City" (Oraş), ca fiind cel maimare oraş de pe coastaamericană a Pacificului, dar şi„Shaky Town" (Oraşul Şubred),dată fiind frecvenţa cutremurelorde pământ

Plecarea în „States" a reprezintatpentru mine o adevărată cursă cu obsta-cole, în care a trebuit să fiu pregătit dinmulte puncte de vedere (financiar,abilităţi de comunicare online şi în timpulinterviului la ambasadă) pentru a urmacei şapte paşi ai procedurii pentruobţinerea vizei. Chiar şi plecarea dinState a înseamnat trecerea peste obsta-cole, cum ar fi interdicţia de a aveafructe în bagajul de mână. Aşa s-a în-tâmplat cu un cuplu de francezi pensio-nari din grup, care purtau ciorapimedicinali, sesizaţi de foarte performan-tul aparat de scanare corporală din aero-port. Pentru mai multă siguranţă, ei aufost duşi în camerele destinatepercheziţiilor. După ce au revenit îngrup, francezul a glumit amar: „Ici, lespassagers sont fouillis pour savoir si leshommes et les femmes cachent passous les vêtements hm… de bananes,respectivement, hm… de pample-mousses" (Aici, pasagerii suntpercheziţionaţi pentru a afla dacăbărbaţii şi femeile ascund sub hainehm… banane, respectiv, hm… grepfru-turi).

Chiar din Aeroportul Internaţionaldin Los Angeles am fost cuprins de im-presia de "big", de imens. Prin cele nouăterminale şi patru piste, el asigură un

trafic anual de circa 70 de milioane depasageri, de zece ori mai mare decât celal Aeroportului „Henri Coandă".

Impresia de „big" m-a urmărit şi peautostrăzi, denumite „U.S. Routes",care, în general, au cinci benzi decirculaţie pe sens. Ele mai sunt denu-mite „U.S. Highways", adică StrăzileÎnalte, şi din motivul că sunt pe piloni,mai ales la intersecţiile cu alteleasemănătoare, păienjenişul de breteledându-mi impresia că mă aflam într-oinstalaţie sui - generis dintr-un parc dedistracţie, cocoţat pe acea suită deurcuşuri şi coborâşuri pe planuri supra-puse, având chiar şase nivele.

„Big", impresionante prin dimensi-uni, sunt şi camioanele americane, carecirculă pe aceste autostrăzi, ca, de ex-emplu, de mărcile „Peterbilt" sau „Ken-worth", atât de impresionante încât,într-o staţie de benzină, am simţit nevoiasă mă fotografiez lângă unele dintre ele.

„Big" sunt şi zgârie norii din „down-town", adică din centrul megapolisurilorLos Angeles, San Francisco şi Las

Vegas, unde cele din top 20 au cel puţin40 de etaje. Cea mai înaltă clădire pecare am întâlnit-o, de 350 de metri, cu112 etaje, a fost „Stratosphere Tower"(Turnul Stratosfera) din Las Vegas. Deaceea, în marea majoritate a timpului,când m-am aflat într-un „downtown",privirea mea a fost orientată în sus.

„Big" sunt şi chiriile lunare în zoneleurbane, deservite de mijloacele de trans-port în comun, de la 700 la chiar 4.000de dolari, un criteriu important fiindapropierea de centrul oraşelor. Deaceea, fapt consemnat şi de scriitorii so-vietici Ilf şi Petrov în „America fără etaje",după o excursie făcută de ei în perioadanoiembrie 1935 – ianuarie 1936, ameri-canii de rând, adică mai mult dejumătate din totalul populaţiei îşi constru-iesc locuinţe departe de oraş, la zeci dekilometri, chiar în pădure, dar cu drumde acces asfaltat. Aceste case, majori-tatea din lemn, au doar parter sau celmult un etaj.

„Big" este şi grija pentru protecţiamediului. Nu am văzut măcar o hârtiearuncată pe jos. Riscul de a aluneca petrotuar, pe o grămăjoară de „poop" (ex-crement) de câine în lesă ori de mai-danez este aproape nul. Cum s-a ajunsaici? Îm primul rând nu am văzut câinimaidanezi într-un circuit de circa 3.000de kilometri. În al doilea rând, posesorii

de câini primesc pe loc „big" amenzi, înmedie de 700 de dolari, în funcţie de statşi oraş, cam jumătate din salariul minimgarantat, dacă ies la plimbare cu ani-malele favorite fără a avea sau dacă nuutilizează un „scoop bag" (săculeţ decolectare).

„Big", de 8 procente, este şi taxaguvernamentală aplicată în orice maga-zin, taxă care nu este afişată pe etichetacu preţul.

„Big", de obicei, de 10 procente,este şi „tip" (bacşişul) perceput dechelneri.

„Big" este numărul de „fatties"(obezi).

„Big" este…Dar, ceea ce m-a uluit cel mai

mult a fost apetenţa deosebit de „big" aunor americani pentru „gambling"(jocurile de noroc), care face să răsarăcazinourile în ţinuturile deşertice din Ari-zona şi Nevada, state ale căror simboluride plante sunt "cereus giganteus" (ospecie de cactus), respectiv, "artemisiatridentata" (o specie de pelin).

Pentru a avea o idee desprecât de „big" este afacerea cazi-nourilor din Las Vegas, mi separe relevant faptul că Aeropor-tului „Mc Carren" are un traficanual de circa 40 de milioane depasageri. Nu am văzut hotel înLas Vegas, că se numeşte, deexemplu, „Bellagio", „Encore",„MGM", „Palazzo", „Trump" sau„Venețian", în care parterul să nufie dominat de cazinouri. La toatehotelurile, trecerea de la ascen-sor la restaurant se face printr-omare parte din cazinou, pentru asupune clienţii la tentaţia de a-şiîncerca norocul.

Semnificativă mi s-a părutdiscuţia cu un tânăr american, avută într-o sâmbătă seara. El era lângă o maşinăde joc şi se pregătea să-şi încercenorocul. Mi-a spus că este din San Fran-cisco şi că… nu plăteşte nimic la hotelori de câte ori vine, deoarece este con-siderat un fel de „high roller" (jucătorcare riscă mulţi bani în joc), dar mai mic.Când am intrat în amănunte, am aflat căel este licenţiat în ingineria calcula-toarelor, că are un salariu net lunar de5.000 de dolari, din care 2.000 de dolarisunt destinaţi chiriei, 500 de dolari îicheltuieşte cu mâncarea, cu 1.500 dedolari plăteşte facturile pentru apă, elec-tricitate, benzină şi taxe de tot felul, iar1.000 de dolari sunt rezervaţi pasiunii luipentru… „gambling". Un „week - end" pelună, el vine aici şi joacă până pierdemia de dolari. Niciodată nu a plecat maibogat din Las Vegas. Nu am mai pusîntrebări, deoarece l-am simţitnerăbdător să pună maşina în funcţiune.A doua zi, dimineaţa devreme, de-plasându-mă prin cazinou spre restau-rant, pentru a lua micul dejun, l-am văzutstând pe acelaşi fotoliu, strângând înbraţe aceeaşi maşină de joc, dormind cucapul pe tastatură. Nu l-am trezit dinsomn. Poate că în acel moment el aveaun vis, o variantă a ceea ce se numeşte„american dream", visul american pentruprosperitate…

De la Los Angeles la San Francisco, prin ţinuturi deşertice, unde răsar… cazinouri (consemnare de DORU CIUCESCU)

La OPERA din Centrul Muzical

Toamna se numără bobocii… șicărțile-boboc zămislite în anulaproape expirat. La sfârșit de noiem-bie se merge cu ele la Târg, măcar caele să iasă în lume, dacă nu spre vân-zare. Desigur, scriitorii au reflectat în-delung și au scris conformContractului imaginar („Doamne,avem un contract/ amândoi/ fă săînflorească sămânța/ pe care ai pus-o în noi”), dar s-a omis aici încheiereaunuia și cu cititorul, sau, cel puțin, oclauză fermă. Așa că autorii, prin edi-turile care i-au promovat, dau piept cucititorul și critica de întâmpinareadiacentă, pentru a-și momi cititorii.Lumea care simte nevoia să citească(cică, românul citește doar o carte pean, zic statisticile cârcotașe ) s-a pusîn mișcare spre Târgul Gaudeamus,de sub impresionanta cupolă Rom-expo, unde și-au căptușit cuibul cubunătăți livrești cam 300 deexpozanți, mai ales edituri, cu oferteatrăgătoare, iar la desert, sute deevenimente editoriale (lansări șiprezentări de carte, mese rotunde,ateliere, etc.). Incitat de sloganulCarte de învățătură, cititorul poateachiziționa, avizat și cu ceva reduceride preț, de la recentele Incertitudiniale ex SRI-istului G. Maior și proza-toarea Harper Lee, până laCărtărescu și nobelista Svetlana Alek-sievici (cu singura traducereromânească Dezastrul de la Cer-nobîl). După barieră aflându-mă,intru-n discuție cu două studente fru-moase cu care mă voi întrețineurmătoarele cinci minute, cât lua dru-mul până la intrarea în expoziție. Aflucă-s de la Engleză, desigur, am trecutpre/în limba… „noastră”, în care elereușeau să comunice destul de la-conic și pueril (deși, cică, erau „de lastat”), dar tare m-am abținut să nualuzionez, subtil, la performanța lorlingvistică, dar, treacă, erau doar anulII... dar, oare, păcătuiam gândind căelevele mele de la Colegiile V. Alec-sandri sau Ferdinand din Bacăuconversează, de departe, mult maiușor și mai șlefuit…). Mi-am mai ex-plicat câte ceva, când le-am întrebat:„cred că ați fost și la Bookfest, înmai?!”, „N-am fost niciodată la dinastea. Nici acum nu veneam, dar pro-ful de la LEC lansează o carte -- pecare a tradus-o el”.„Ce carte ?”„Nuștim”. (La fel, a doua zi la Intrare, m-am amestecat involuntar într-un plu-ton de liceeni în uniforma Aviațieiromâne, care și ei ținteau lansareacărții profesorului lor). La standul Hu-manitas lume multă: se lansau Dia-logurile de duminică ale lui A. Pleșu+ G. Liiceanu, la Polirom urmaprezentarea Cărții poemelor melenescrise de Varujan Vosganian, pefundalul unei expoziții de fotografii,după un interesant atelier pentru copii.

A doua zi, îndreptându-mă sprestandul clujenilor, mă opresc la Limes,sub umbrela căreia urma să-mi lansezvolumul de versuri Și cerul ne eraașa aproape. În așteptarea lui AlexȘtefănescu și a prezentatorilorselectați, am făcut un alert du-te-vinopână la Humanitas unde era omulțime de cititori, iar G. Liiceanu,alături de Mircea Cărtărescu,prezenta romanul acestuia Solenoid,840 pag. (...) Cu o seară înainte,alături de standul-meu-gazdă, lumeaa asistat la Cute și cutre (memorii ra-diofonice) ale lui Paul Grigoriu-conci-tadinul și, parcă, am tresărit la așa ovecinătate prietenoasă, precummaniera în care mi-a fost prezentatăcartea de către oameni valoroși, pecare am avut onoarea să-i cunoscdoar acolo, la Gaudeamus. De aceea,în triumful – oricât de efemer! – alCărții, încă vă mai îndemn: Gaudea-mus igitur…

Cecilia Moldovan

GAUDEAMUS… IGITUR

revist\ de cultur\ pagina 13

PLUMB 105

TREI CRAI DE LA RĂSĂRIT(Continuare din pag. 9)

Palatul e-aici, e-aevea, semeţindu-se înnemărginirea plaiurilor carpatine româneşti, cuMoşul ce se pregăteşte de Marea Aventură sprelumea minunată a celor mici. înveşmântat înstraiele-i roşii cu brăul lat de culoarea omătuluineprihănit şi înconjurat de suita regală a sfetnicilorunul şi unul, după chipul şi asemănarea Sa. De un-deva, din înalturile făr-de-sfârşit şi făr-de-cuprins,

se-aud glasuri cristaline de copii cântând imnul bu-curiei din sărbătoarea de Ajun:

„Moş Crăciun cu plete dalbe/ Porneşte iar prinnămeţi/ Ca să ducă daruri multe/ La fetiţe şibăieţi...”.

Fermecaţi şi încremeniţi de surpriza ce li seînfăţoşa în decorul hibernal celest de pe acoperişulromânesc al lumii, Codrin, Ionuţ şi Vasilică privesccu ochi lacomi priveliştile de basm cu eroii ce leleagănă copilăria. Aventura li s-a sfârşit?! Nu, abiaîncepe. Azi e Ajunul, mâine-i Crăciunul şi Moşulare mult de mers, însoţit de ei.

Caravana celor douăsprezece sănii trase dereni se-aşterne la drum, lunecă în zbor spre celedouăsprezece zări, unde-i aşteaptă cetele dețânci îmbujoraţi şi nerăbdători, cu colindele gatasă irumpă din piepturile voinice:

Vine seara lui Crăciun/ Cu ce-i mai frumos şibun/ Să primeşti în dar/ Tot ce ai visat/ Când ai su-fletul curat/ Noaptea sfântă, noaptea-lbastră/ Staucopiii la fereastră/ Cu privirea să găsească/ Steauacare-a răsărit/ Şi din bolta poleită/ Vine-o sanie-aurită/ Moşul bun cu plete dalbe/ Inc-o dată asosit...

Scrisoare către Moş Crăciun

Dragă Moş Crăciun,

Eu de mic copil am crezut că eştiom serios, dar te-ai făcut de băcănieîn fiecare an. De mic copil, de cândîţi scriu, mereu ai dat-o în bară. Chiaraşa? Şi atunci când ţi-am cerut douăbomboane fondante, mi-ai adusnumai una. Ca să nu-ţi mai spun căatunci când aranjai cadourile sub ciu-mafaiu’ ăla de verdeaţă, care îi ziceaibrad, că altu’ mai ciufulit n-ai găsit întoată piaţa aia plină de brazi, am im-presia că mi-ai halit una din bom-boane. Dacă aşa ai mâncatbomboanele altora, nu-i de mirare căîn toate filmele eşti cât o huidumă.

Acum, sincer, chiar ai făcut fa-cultatea de actorie de joci în atâteafilme? Sau ai pile la casele de film,cred că lor nu le-ai încurcat cadourile,cum am păţit eu.

Nici nu vreau să-mi amintesccum mai târziu, când am crescut, şi-am cerut şi eu ca omu’, o maşinuţă,nu de fiţe, ceva mai mic, la două uşi,dar ceva sport. Hai, c-am auzit căastea englezeşti, nemţeşti sunt maiscumpe. Bine! N-ai venit c-un Jaguar,Aston Martin, Lotus, Porsche. Bine!Am înţeles! Da’ măcar cevaitalieneşti, c-am auzit eu c-ar fi maiieftine, adică măcar un Ferarri sauLambourghini. Nici măcar unMasserati!

Sper ca măcar de acum încolosă-ţi bagi minţile în cap şi să nu mai

comiţi astfel de erori. Citeşte cuatenţie ce-ţi scriu ca să nu mai încurcicadourile. Mi-a trecut şi asta prin cap,nu cumva să-mi fi dus Ferarri-ul meu,altuia.

Aşa că fi atent! Vreau să-miaduci nişte şireturi îmblănite, că-icam frig. Mai vreau o curea cubretele. Vezi să nu uiţi să pui îndesagă măcar două perechi deşosete cu glugă.

Să cauţi până găseşti prin ma-gazine, să nu te aud că n-ai găsit,vreau o vestă cu mâneci de piele,dacă găseşti cu piele de crocodil. Mi-ar prinde bine o pereche de şlapi deschi.

Auzi, ochelari de soare am vreotrei perechi, adu o pereche deochelari de lună. E bun şi un fular cu

guler înalt şi cu buzunare, dar vezi săaibă buzunare şi la spate. Printre al-tele, mai am nevoie şi de un routerpentru comunicaţie fără fir, dar să fiefără fir de mătase.

Şi-mi aduci şi albumul demanele „Banii şi duşmanii” în Reminor, opus 23, allegretto, în cheia fa,pentru pian şi orchestră, în inter-pretarea orchestrei Royal Albert Hall,sub bagheta dirijorului Eriksson vonMagdeburg.

Deci, dacă vilă n-ai adus, piscinănici atât, maşină nu, măcar la niştemărunţişuri să nu te încurci.

Dacă nici anul ăsta n-o nimereşticum trebuie să ştii că nici nu îţi urezla mulţi ani! Îţi urez doar Crăciunfericit!

Roland F. Voinescu

Mere roșii și bănuți

Mergeam la colindat saucu plugușorul la sărbătorilede iarnă. La casele la care,pe lângă colac, primeam baniși mere, după ce ieșeam îndrum, sub protecția întune-ricului, ne schimbam haineleîntre noi, cojoacele pe dos,asemenea și căciulile și, mai

ales, glasurile. Și, astfel, colindam încă o dată, fără ca gazda

să ne cunoască.

Într-o iarnă grea, cu viscol și ger și cu troiene,când am ajuns la Moș Clanț, după ce ne-a umpluttășcuțele cu mere, fiindu-i milă de noi, că ne erafrig la mâini, ne întrebă:

- Măi copilași, mai puteți? N-ațiînghețat de frig?

Am răspuns eu:- Da, Moș Gheorghe, ne

clănțănesc dinții de frig. Și odată cu răspunsul, am in-

terpretat o clănțăneală.La preotul Manolache, când

ne întreba ai cui suntem,răspundeam cu mândrie:

- Ai lui Costică Petrea Nichiforși ai Ilenei lui Mingiuc!

- Măi, sunteți copiii lui Roznovanu, nepoții luiMoș Toader și-ai lui Vasilică învățătorul.

- Da, părinte, sărutăm dreapta!- Ia să vă binecuvântez eu cu

niște bănuți! Vedeți cum îi împărțiți,să nu vă certați! Titi, tu ești maimărișor, ți-i dau ție. Să veniți labiserică și să mergeți cu mine, săvestim botezul Domnului!

Și la Moș Vasile Maftei, vărulmamei și-al unchiului Vasile,învățătorul, ne lua în casă, neașeza la masă, să ne-ncălzim și săprindem putere. La plecare, nedădea colac, bani și mere mari,roșii, ionatane.

POVEȘTI ROSTUITE

ANUMEDe vreți cumva să aflați

și dacă, la fel, o să credeți, învremea copilăriei mele, dupăce Sfântul Andrei se petre-

cea cu descântecele și usturoiul atârnat în frânghiila tocuri de uși și la geamuri, să nu aib-a intraNecuratul, iar ceva mai apoi se perindasărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae, într-una dinnopți cădeau cele dintâi dintre ninsorile anului.Așa se întemeia iarna haină cu țurțuri de gheațăla streașina caselor, zăpadă din plin și negurirăzlețe care acopereau creștetul muntelui. Ningeadin înalturi. Pădurea se îmbrăca în argint,gârbovită-n omături. Doar cârduri de ciori rebegitepătau cu negru nămeții.

Cu fulgii de-a valma ningea și în prag deCrăciun. În seara colindelor toate, atunci cândcopiii, cu nasul alipit de fereastra ‘nghețatăvoiau să-l descopere primii pe Moșul... îmbrăcatîn straiele sale ca focul, cu mustața-i, pletele șisprincenele albe ca neaua, precum îl visau, ade-seori coborând dintr-o sanie trasă de cerbi, lângăprispă și daruri în sac aducându-le celorascultători și cuminți. Afară, tăcut întunericul seașeza peste toate, sub geana de lună plutindprintre nouri, asemenea basmului, care aieveapărea că există în noptea aceea, albastră, custelele sale iluminând cărările bolții. Ningea, dinînalturi, florile dalbe ale Nașterii Domnului.

Odată cu gerul năprasnic, în cumpăna anilorcobora, mai apoi, Sfântul Vasile cel Mare, cu Urșii,Caprele, Jienii și Urăturile sale, cu cetele deFrumoși, în timp ce Urâții barbar dănțuiau înmăștile lor, de parcă tot Raiul și Iadul descălecau,deodată, în ropotul tobelor, în pocnetul bicelor, înclinchetul de clopoței și zornăit de talănci, înșteamătul goarnelor, în chemările buciumului șiale țignalelor. Erau obiceiurile când satul, atuncivuia neîntrerupt: S-a sculat mai an, bădica Tra-

ian... Și a încălecat... Ța, ța, ța, căpriță, ța... Dă-te Radule legat... Roata vieți se-nvârtește...Mânați măi, flăcăi... Să trăiți și să înfloriți... Sor-cova, vesela...

Cu numai câteva ore ‘nainte de Bobotează,în preajma bisericii oamenii locului făureau, apoiînălțau către ceruri o cruce din apa ajunsă cleștar,înghețată în forme anume croite de meșteri. Apoi,când Ajunul străbătea întunericul nopții, făcândloc primelor licăriri ale zorilor, peste cătune șizăpezi spulberate, sub vântul domol se auzeau,mai întâi toaca bătută în ritm susținut, întretăindu-se gingaș, mărunt, cu sunetul melodios alclopotelor mici, urmat de cel al însoțitoareloruriașe, părând, fiecare, în felul său, precum ar fifost la origini turnate-n aceeași aramă coclită atimpului, reunindu-se în concertul majestuos, încele din urmă încheindu-se la fel de solemn, așadupă cum începuse. În dangătul lor, curtealăcașului era străbătută de pâlpâitoare luminiocrotite-n căușul palmelor celor prezenți la cere-monia sfințirii Aghiazmei. Străluciri care păreaucă răsar din neant, însoțind chemareamisterioasă-n cuvântul rostit de nenumărate ori:Chiraleisa. O lungă și melodioasă strigare,pestriță în glasurile ce izvorau din piepturile ma-turilor și copiilor însoțitori ai părintelui, care,purtându-și odoarele sacre, Psaltirea sub braț șiun crucifix în aceeașimână cu pămătuful dinbusuioc, străbătea, înfruntea alaiului, ulițelesatului, pentru a duce încasele oamenilor cuvân-tul lui Dumnezeu și apahirotonisită în primelegene ale dimineții.

Trecut de primeleșase zile ale anului, cândfrigul încremenea bocnăapa pâraielor, tinerelesoațe, sub oblăduireabărbaților așezau stative-n case. Războaie dinlemn, la care apoi

nevedeau și țeseau pânza ori tafta albită, pănuragroasă, covoare, catrințe și plocăzi învârstate, întimp ce în șezători fetele scărmănau lâna-ncoșărci de răchită; cu furcile înfipte sub brâuri,apoi o torceau din fuioare; împleteau mănuși,colțuni sau flanele; coseau ii și năframe, ștergarede pus deasupra oglinzilor și icoanelor. Alătureafecioarelor bune de măritiș, pe laviți flăcăii ajunșila vârsta însurătorii cântau ori povesteau de-alevieții, spuneau glume, pețindu-și astfel viitoareneveste. Codanele chicoteau, rușinându-se, decele ce auzeau ori se petreceau prin spatele so-belor, în caturile ușilor, acolo unde mai tineriipăzitori ai odraslelor, babele și moșnegii întin-deau, mijloceau sau încurcau ițele căsătoriilor,dar, mai ales, pe deasupra de toate, aveauînsărcinarea să bage de seamă să nu se întâmpledin cele oprite: Pupatul în văzul mulțimii,chișcăturile sau mângâierile rușinoase pe subfustele ori îmbrăcămințile unora mai slobode-nfire. Grav părea însă și trebuia ocolit, „jocul” înurma căruia a doua zi se zvonea buhul că ...fatacutare, a fost, astă noapte, furată de unul. Adicăplecată, o vreme, de bună voie și nestăvilită denimeni, la braț cu iubitul, furiș, ori în taină, pânăcând erau pe de-a întregul înfrânte până și celemai rele dintre simțămintele acelora care seopuneau cununiei.

Teo

do

r R

ozn

ova

nu

Gh

eorg

he

Un

gu

rean

u

pagina 14 revist\ de atitudine

PLUMB 105

Vă văd în fiecare zi.Vă simt prin toţi porii.Alergaţi de acolo,acolo.

Puneţi la cale. Văduşmăniţi. Vă pupaţi în văzul lumii.Faceţi o curte nebună nemuririi. Sunteţi buni oameni de afaceri. Sunteţi buni oameni politici. Sunteţi oameni de cartier.

Sigur că aveţi principii. Sigur că aveţicunoştinţe solide despre lume şi viaţă.Nu vă încurcă nimeni. Nimeni nu văpoate duce cu zăhărelul. Aţi trecut prinmulte. Aţi văzut multe. Ştiţi ce să faceţicu banii. Îi înmulţiţi. Cine mai e ca voi?!

- Hei, magicianule! îmi strigă omulgras. Dă-te mai încolo, noi trecem prinIstorie cu fanfară şi pampon!

Sigur că treceţi cu toţii prin Istorie.Altfel cum? Se umple Istoria de eroi, delegende.

- Domnule magician, e adevărat căo să fie cutremur?! Se aranjează câm-purile magnetice?!

- Domnule magician, am o problemăde un milion de dolari!

- Domnule magician, fă-mi de de-ochi!

Dar cerul? Cerul e străpuns desateliţi militari care şi-au pus ochii met-alici pe noi. Cerul e brăzdat de rachetemortale care vin la cină să ne peţească.Cerul e plin de baloane colorate şi detablourile falnicilor noştri conducători.

Dar stelele? Şi cerul şi stelele suntde fapt mantia mea înstelată. In univer-sul cu trei dimensiuni, mantia e planetă,e fiinţă sau sentiment.

- Domnule magician, vine anul 2000şi ne face harcea-parcea pe toţi, nu maiîncape discuţie!

- Domnule magician, codul genetice de fapt un cod aleatoriu sau chiar l-ainventat cineva?

- Domnule magician, de ce trebuiesă murim?

Numai Eleonora-dă-mi-un-pupic nuse sinchiseşte de marile probleme aleomenirii. Nu-i pasă de corzile cosmice,de teoria relativităţii, de omuleţii verzisau de apropiata campanie electorală.Ea se duce să facă revelionul în Grecia.E aşă de exuberantă din pricina asta! Aizice că n-o să moară niciodată! E atâtde tânără! E atât de frumoasă! Nu aremiliarde. Nu a făcut bani grei din garni-turi de cisterne pline ochi cu benzină. Ecroitoreasă, zice lumea. Face hainepentru circari. Circarii sunt de toate nea-murile. Eleonora-dă-mi-un-pupic le iamăsuri, iar circarii îi povestesc chestiide culise. Le ştie ea pe toate. Cine cucine. Cine pe cine. Cine la cine. DarGrecia? Grecia e cu totul altceva! O săse plimbe prin insule, ai să vezi. Să moară Popeştii de necaz, să crapeIoneştii. Îi zic:

- Mi s-a desfăcut tivul la mantiaînstelată şi o să vină cometa peste noi,fată dragă!

Nici nu-i pasă, ea pleacă în Greciasă facă revelionul.

Mantia înstelată

Ovi

diu

Bu

fnilăViaţa politică

şi socială dinRomânia devinetot mai compli-cată. Se pare căunii strategi dinEuropa dar şi dinAmerica nu pot„dormi" de grijanoastră. „Mereu

au idei tâmpite pentru guverne deslugi". Cum îndrăzneşti să ridici capulşi să-ţi aperi moşia şi demnitatea,cum tăbară cu „topoarele" pe tine.Este politica pe care puternicii oli-garhi capitalişti care conduc mareleputeri şi lumea, o aplică celor dinlumea a doua sau a treia. „Ceva eputred pe meleagurile mioritice!".Sunt coincidenţe care nu sunt delocîntâmplătoare, deşi ele par acci-dente. Sunt două episoade parcătrase la indigou. Fantezia serviciiloreste foarte bogată. Astfel, după în-tâiul an din primul mandat a luiBăsescu, nişte băieţi deştepţi au or-ganizat celebra răpire a ziariştilorromâni din Irak. Toată aşa zisăacţiune de eliberare a acestora dincaptivitatea irakiană avea ca scopcreşterea cotei de popularitate apreşedintelui Băsescu, şi bineînţelesnişte bănuţi frumoşi pentru strategiiacţiunii. Ceea ce a urmat e bâlbâială„bâlbâită" a instituţiilor statului. Altfelspus, încercarea de a ascundegunoiul sub preş se vedea fărăochelari, chiar şi de cei miopi. Episo-dul doi, după acelaşi scenariu consa-crat, are loc la sfârşitul primului an demandat al lui Iohannis, de dataaceasta în România, tragedia de laClubul Colectiv. Nu ştiu de ce, darevenimentul îmi aminteşte de onoapte de cristal. Prin aceast eveni-ment sunt urmărite creşterea cotei depopularitate a lui Iohannis în scăderefaţă de primul ministru şi debarcareaguvernului Ponta. O altă victimă alăcomiei lui Iohannis pentru publici-tate este şi arestarea primarului ge-neral Oprescu. Consecinţele suntatât pe termen scurt (căderea guver-nului Ponta) cât şi pe termen lung,trecerea României într-o zonă gri,timidă cu o economie şi culturăsubordonată intereselor externe, înprimul rând americane. Cu unpreşedinte aservit total marilor puterişi un guvern de marionete făcut din

alte marionete aservite, Româniariscă să devină o colonie în toată re-gula. Să mă explic: dincolo de victi-mile nedorite de la Colectiv(Dumnezeu să-i ierte!), de părinţiafectaţi şi uneori revoltaţi pe bunădreptate, atacul declanşat demişcarea din stradă susţinută deunele cozi de topor din media şipolitică, vizează discreditarea deinstituţii şi oameni care au făcut cevapentru ţara aceasta, pornind de lamedici şi terminând cu politicieni. Unexemplu este atacul furibund pornitîmpotriva medicului Arafat, părinteleSMURDU-lui, un om cu suflet maimare decât toate loazele care selaudă că sunt români, numai fiindcăau buletin românesc şi s-au născut

aici, iar un şmecher suedez vrea cuorice preţ să pună mâna pe acestserviciu, care înseamnă mulţibani. Atacul la biserica Ortodoxă,susţinută de o parte a media, este unalt efect aşteptat de către prieteniipreşedintelui! Efectul „Colectiv",fiindcă avem un efect la scarănaţională, înseamnă închiderea lagrămadă de instituţii de cultură custate vechi în cultura românească,magazine de cartier, cluburi, restau-rante, săli de spectacole etc. pemotiv că nu îndeplinesc condiţiile desiguranţă pentru cetăţeni. Suntem deacord că trebuie luate măsuri pentrueliminarea pericolelor, dar acest lucruse poate face conti-nuând activitateaşi stabilind termene pentru punereaîn acord cu legea. Sub masca marilorschimbări administrative şi politice sedoreşte aservirea totală a Românieicătre cei de la Bruxelles şi grupurilorsale de interese. România încă maiare ceva materii prime în toatedomeniile de interese pentru maricompanii occidentale, mult mai uşoraccesibile şi de exploatat, decât celedin Afganistan şi zona ISIS. Şi fiindcă„tacâmul" trebuie să fie complet (ocolonie nu-i colonie dacă nu eprezentă şi armata), iar manipularease face cu mult zel de media aservită.Marota folosită este ameninţareaRusiei, care, vezi chipurile, vor să neocupe cu orice preţ şi sunt oameninţare la securitatea noastră.Această marotă dă dreptul ca NATO(americanii şi europenii) să ne ocupeîncet şi sigur şi cu armata. Din 1958după retragerea ruşilor, astăzi ne în-toarcem din nou la ocupaţie de cătreo armată străină care îşi amplaseazăarmament şi oameni în puncte strate-gice. De ce acest interes? Pentru aapăra interesele marilor şmecheri dinvest de furtul şmecherilor din est! Dincauza bogăţiilor minerale, petroliereşi de gaz pe care ţara noastră ledeţine. Am schimbat o haină vechecu una nouă numită democraţie. Amschimbat o cămaşă veche plină depurici cu una nouă plină de păduchişi căpuşe! Nimic nou sub soare!O democraţie de tip comunistăschimbată cu una capitalistă. AceeaşiMărie, numai că pălăria este dintr-unmaterial mai bun şi înnobilată cumulte diamante svarowschi. Demo-craţia occidentală îţi dă libertatea săurli cât vrei, să înjuri pe cine vrei, cănimeni nu te aude. Aceasta fucţio-nează pe principiul „câine latră, ca-ravana trece” şi în urmă rămânepraful drumului răscolit de vântul re-voltei nedreptăţiţilor, afectaţi delăcomia sistemului. Şi ca imagineaunei ţări în degringoladă să fiecompletă, dinspre Cotroceni vine unvânt de dictatură din ce în ce mai per-sistent. Astfel domnul Iohannis şi-adorit un Guvern al său, acum îşidoreşte un partid al său, un Parla-ment al său, un Parchet al său,fiindcă serviciile sunt la cheremulsău. Domnul Iohannis doreşte nicimai mult nici mai puţin să facăcurăţenie în partidele politice, pornindde la schimbarea liderilor pe care să-i dea pe mâna DNA-ului obedientdomniei sale, a candidaţilor lafuncţiile publice, şi chiar al membrilor,la recomandarea sa şi a străzii. Iatăcum o minoritate „tembelă" formatădin tot felul de „specimene ale străzii"vrea să impună reguli majorităţii unuipopor întreg. Acesta este începutuloricărei dictaturi. Dovezi ale acestorafirmaţii sunt însăşi discursurilepreşedintelui diasporei româneşti,care de fiecare dată când are ocazianu-şi ascunde intenţia de a avea oMare Adunare Naţională a sa. Nueste clar ce fel de dictatură îşidoreşte domnul Iohannis: unacarlistă, musolină, una nazistă sau

una sud-americană? De ce nu unaceauşistă, că şi aşa prima doamnădă ordine ca şi predecesoarea sa. Şidacă unora li se pare doar o teorieaberantă, îi rugăm să urmărească cumai mare atenţie, desfăşurareaevenimentelor dar şi a declaraţiilorprimului om în stat, care îşi doreştedin tot sufletul, în toate instituţiile oa-meni de sticlă, pe care să-i poatăcontrola şi să-i fie obedienţi, în schim-bul acelei aşa-zisei transparenţe. Înacest sens îi recomandăm domnuluiIohannis să citească cu mai multăatenţie Constituţia României aşa cumeste ea, bună sau proastă şi să-şipună pe birou o etichetă pe care săscrie cu litere mari: orice dictatorşfârşeşte rău! Deasemenea îirecomandăm să nu mai fie oracolul şisfătuitorul partidelor politice. O vorbăînţeleaptă spune: cum îţi aşterni, aşadormi. Să lăsăm partidele să-şi facămanagementul propriu după propriastrategie şi vor răspunde în faţaalegătorilor.

Se scrie mult proză, poezie,eseuri, critică literară etc. şi nu e răude loc. Dacă se scrie bine sau rău,numai posteritatea va stabili şi vacerne valorile. Noi, cei de astăzi, tre-buie să ne facem datoria. Avemnevoie ca „memoria locului", eveni-mente deosebite şi fapte de viaţă in-teresante să fie consemnate fie prinproză, dramaturgie, poezie etc. pen-tru a fi cunoscute de generaţiile vi-itoare. Şi toate aceste opere scrisepe suport de hîrtie!. Unii vor spune căîn bibliotecile electronice se pot de-pozita un număr imens de cărţi digi-tale, mult mai uşor de accesat. Dinpăcate orice atac cibernetic poateduce la dispariţia acestora, şi să numai poată fi recuperate niciodată. Oexplozie solară cu o intensitate dublăfaţă de cea din ultimii ani va duce ladistrugerea tuturor sistemelor infor-matice, şi la un salt înapoi al omeniriicu câteva secole. Atunci s-ar puteapierde comor i inest imabi le ş ii recuperabile.

Pentru creştinii ortodocşi, postulCrăciunului e un motiv de curăţirespirituală şi morală, de reflecţie maiaşezată a condiţiei umane în raportcu divinitatea. A crede în valorilecreştine nu e tot una cu modalitateade a scăpa de pedeapsa lu iDumnezeu la judecata finală.

Suntem încreştinaţi de întâiulchemat la apostolie, un pescar penume Andrei. Dar acest simplu evreua fost un dibaci pescar de oameni lacredinţa în Hristos şi a reuşit săarunce sămânţa în pământul cel fertilcare va încreştina un întreg poporgeto-dacic.

Ne tragem seva spirituală dinînvăţătura celui care a fost Om şiDumnezeu în acelaşi timp.

Să fim aşadar demni de acestprivilegiu şi să ne comportăm cudragoste, prietenie şi respect unii cualţii cel puţin la acest sfârşit de anaşa cum parcă am făcut-o în mod

mai special de Ziua Naţională aRomâniei. Parcă anul acesta respec-tul pentru simbolurile naţionale a maievoluat. Mai e mult până departe, dare un pas înainte. Până data viitoareMoşul să vă aducă sfaturi bune şiînţelepte şi în anul viitor să ne deaDumnezeu conducători luminaţi şiînţelepţi. Greu, dar nu imposibil!

DE LA UN GÂND LA ALTUL...De la o dictatură la alta... și alte politicale

Du

mit

ru B

răn

ean

u

pagina 15revistă de atitudine

PLUMB 105

Romică C. GhicaBacău

Ne-am câștigat libertatea

Ne-am câștigat libertatea,Putem vorbi orice, oricând,Ne-am câștigat demnitatea,Nu mai vorbim, ca ieri, în gând.

Putem vorbi orice, oricând,Și de bine, și blesteme,Toți deodată ori pe rând,Nu mai e de ce ne teme.

Ne-am câștigat demnitatea,

Avem dreptul la proteste,La a ne cere dreptatea,Când încălcată ne este.

Nu mai vorbim, ca ieri, în gând,Dar ce folos? Vorbă multă!Chiar de cu noi se poartă blând,Iar ce le spunem nu ascultă.

Și amicul meu Romeo G. Sebac

Atunci, bine minte țin,N-aveam, ce-i drept, libertatea,Dar ne-ascultau, cel puțin...Ne-asculta... Securitatea!

Dorință-urare la început de an

Să aibă țara bun conducătorȘi-n jurul lui minți luminate,Astfel să nu mai ajungă-n forHoți, escroci și capete pătrate!

O legendă grecească vorbeștedespre un brigand înzestrat cu o forțăfizică uriașă care stătea la margineadrumului ce lega Atena de Megara șiprăda călătorii, apoi îi silea să seculce pe un pat de tortură. Cei careerau prea scunzi suportau chinul lun-girii trupului, iar cei prea înalți erauscurtați la dimensiunea patului prinretezarea picioarelor. Brigandul ma-niac răspândise o cumplită teroare înAtica, lumea fiind nevoită a ocoli dru-mul de coșmar, așa că numai prinintervenția regelui Tezeu monstrulProkrustes a fost anihilat. Dacălegenda s-a ivit în cazul unui caz real,nimeni nu poate verifica, dar valoareasimbolică a unei asemenea mon-struozități și-a păstrat prospețimeapână acum. Grecii antici au fost capa-bili să avertizeze omenirea că ar fiposibilă oricând o astfel de bizarerieextinsă la scară socială. E știut căpatul lui Procust, numele fiind la-tinizat, revine mereu în conversațiacurentă cu privire la fenomenul politicde standardizare a conduitei civicedupă nivelarea tuturor prin spolierematerială prealabilă. În secolul XXs-a procedat la aplicarea pe scarălargă a metodei diabolice, sadice in-ventate de antici ca metaforăînfiorătoare. În regimurile totalitare co-munist și nazist s-a practicat de-posedarea de bunuri materiale șimutilarea oamenilor ce nu corespun-deau paradigmei oficiale. Lenin avenit cu tiparul ideologic al clasei pro-letare iar Hitler cu criteriul rasial.Ambii au rămas în istorie ca emulii luiProcust. Nu s-au mulțumit cu jafulaplicat unor categorii sociale luate înmod arbitrar, dar au creat imenselagăre de exterminare fizică. Nu-i ier-tau decât pe cei care se converteausincer, se transformau în militanțiînfocați pentru regimul totalitar ori seangajau ca zbiri și prigonitori ai lumii

vechi. Ambele sisteme politice s-aufolosit de inșii ce doreau să trăiascăcu orice preț. E drept că pe parcursulveacurilor au mai existat tirani tembelice au imitat personajul mitologicamintit aici. Însă aveau scuza stării deînapoiere generalizată a lumii. Intere-sant este că grecii antici au reușit săimagineze modele ale terorii eternvalabile. Au fost niște avertismentetransmise nouă pe baza uneiexperințe istorice extrem de largi. Eiau extras esențialul din noianulactelor umane inavuabile. În fond,spartanii, greci din Lacedemonia aufăurit un stat totalitar perfect pe carenumai naziștii s-au încumetat să-lîntreacă. Instrumentalizarea omuluiprivit ca vietate amorală, societateaprefacută într-o fermă de animale se-lectate pe criterii fizice de randamentși obediență, erau idealuri propo-văduite de Himmler și Goebels, caresupravegheau și înfăptuirea lor. Oareomogenizarea lumii sub comanda

unor despoți megalomani a rămasnumai un vis urât? Deocamdată nuavem argumente să punem răul doarpe seama trecutului. Ce-i drept, s-aîncercat pe alocuri traiul egalitar,benevol, bazat pe precepte moral-re-ligioase, în secte izolate, care s-audovedit efemere. În comunitățile micioamenii se pot uni în jurul unui scopnobil ca eradicare a viciilor inerentecondiției umane și obținerea mântuirii.Marile religii propagă același dezi-derat însă fără să fi extirpat viciile.

Este un compromis întreînclinațiile naturale ale omului șisperanța accederii în rai. Realitateazilelor noastre ne îndrituiește să pre-supunem că ignoranța, vanitatea, du-plicitatea, lăcomia stau la baza actelordistructive, a omuciderii în deosebi.Când unii semeni sunt travestiți înroboți și ucid fără ezitare necunoscuți,crezându-i din altă specie, nu maiputem vorbi de progres cultural. Separe că avansul cultural nudiminuează agresivitatea. Propensi-unea către distrugere este redutabilăiar cultura este silită să justifice bes-tialitatea. Omul agresiv este machi-avelic, caută diverse motive să seexplice. Ideologia și fanatismul reli-gios sunt plăgi spirituale care facravagii. Deși lumea civilizată esteconștientă de starea jalnică în care seaflă, totuși se complace în ea. Conflic-tul sângeros dintre tipuri ireconcilia-bile de civilizație pare insurmontabil.Rațiunea încețoșată de fanatisme,zdruncinate de ură puerilă, nu inhibăviolența. Traiul pe picior de războieste incoerent și traumatizant. Pareverosimilă opinia că interesele camu-flate în lozinci generoase ne dominăși ne înșeală ca pe niște copii. Depildă, conflictele dintre lumea arabă șițările occidentale se țin lanț în ultimuldeceniu deși nimeni nu recunoaște căeste agresor. Statele beligeranteafișează un fel de jenă. Măcelul pareincomprehensibil fiindcă fiecare pro-tagonist declară că vrea pacea. Aufost răsturnați câțiva dictatori arabifiindcă erau trufași, grandomani, numai dădeau petrol la preț simbolicunor state cu industrie gigantică cedevorează zilnic mări de petrol. E dela sine înțeles că s-a găsit un pretextde fiecare dată. E adevărat că tiraniisemeți își meritau soarta dar gogorițacu implementarea democrației în țăricu regimuri tribale, paternaliste, cupopulație care țopăie în cerc în jurulfocului invocând duhuri obscureprovoacă ilaritate. Acolo exista dintot-deauna democrație tribală. În regiuniexotice lipsite de petrol, de metalerare, de zăcăminte aurifere este oliniște edenică. Oare unde o fi mis-terul? Propaganda penibilă înfavoarea democratizării cu tancul șimitraliera nu pare plauzibilă nici pen-tru babuini. Întotdeauna războiul s-apurtat cu scopuri de profit material, deexploatarea învinșilor și pentru noiteritorii. Musulmanii radicali care ucidcivili nevinovați invocând obsesiv nu-mele lui Allah își nenorocescpopoarele pe care cred ca le slujesc.Este un fel de haiducie furibundă.Între statele arabe și cele creștines-au purtat războaie crâncene dupătoate regulile frontului. Motivațiareligioasă a fost permanent prezentăîn expansionismul musulmanilor. Ara-bii care susțin că vor să aducă lumeala picioarele profetului au rămas totpăstori de cămile și capre, chiar dacăoperează pe computer și au trecutprin universități faimoase. Li s-a ino-culat în copilărie o idee fixă care leblochează inteligența și îi îmbie lasinucidere. Sunt torpilați emoționalmai abitir ca foștii activiști bolșevicicare s-au desmeticit oarecum înpreajma prăbușirii iminente a dictaturiipe care o slăviseră cu patos ojumătate de veac. Fervoarea misticăeste un fel de nebunie cu final letal.

DESPRE NIVELARE ȘI TEROARE

Co

nst

anti

nV

orn

icea

sa

Alexa PaşcuFălticeni

Legea trebuie respectată de toţi

Când ai de respectat o lege,Iar şpaga e deschizător de bal,Te joci cu focul, se-nţelege,Oricare-ar fi acest local.

E greu cu băieţii deştepţi

Am tot lăsat aceşti „băieţi deştepţi”

Să fure, cu legi făcute ca să fie.

Acum e foarte greu să îi îndrepţi,Când dracul nu mai fuge de tămâie.

Teama aleşilor noştri

De când cu drama de la „Colectiv”,Ce-a întristat o lume-ntreagă,Aleşii fug de guvernare pe motivCă li se ia... dreptul la şpagă.

Unui ales chemat la DNA

Despre tot ce a făcut,Trebuia să dea răspuns,Însă dânsul a tăcut,Căci era… cu multe „uns“.

Apropo de migranţii Europei

De multă vreme, stând pe-asân,Cineva a bătut şaua,Dar ne-am făcut a nu-nţelegeDe unde va veni beleaua.

Ieşirea lui Eugen Barbu din „Groapa”

Esteticianul Grigore Smeu, în lu-crarea memorialistică Zâmbet tras peroată, amintită în numărul precedental revistei Plumb, ne povesteşte o în-tâmplare avându-l în prim-plan peprozatorul Eugen Barbu:

Pe la începutul anilor ‘6o, la oconferinţă pe ţară a tinerilor scriitori,unde era prezent şi Eugen Barbu,care nu mai era chiar tânăr, dar eraautorul cunoscutului roman Groapa,neagreat de regim, stigmatizat de uniipentru „naturalismul” grosier,„nedemn” etc. pentru vremurile noi.Pentru a mai linişti spiritele, EugenBarbu publicase în 1959 romanulŞoseaua Nordului, care nu rivalizacu valoarea artistică a romanului an-terior Groapa, dar era mai pe linie,avea vână „muncitorească”… La fi-nalul conferinţei tinerilor scriitori a vor-bit Mihai Beniuc, preşedintele UniuniiScriitorilor, atunci. Poetul care ştia„şapte limbi şi ruseşte” a făcut uneleconsideraţii despre literatura „omuluinou”... Din vorbă în vorbă Mihai Be-niuc a ajuns la Eugen Barbu. Oare-cum zâmbind, vorbitorul a exclamat:„Mă bucur că tânărul scriitor EugenBarbu a ieşit din Groapă la ŞoseauaNordului”.

Mihail Gorbaciov şi programul antialcool

După cum se ştie, în programullui Mihail Gorbaciov, de reformare asocietăţii sovietice, era şi antialcoolis-mul. Până şi Leonid Brejnev, care laînceput era convins că “rusul nupoate trăi fără băutură”, a aprobatacest program antialcool. Preluândputerea totală, Mihail Gorbaciov apromovat măsurile antialcool. Oa-menii de rând erau enervaţi de cozilela care trebuiau să stea cu orele, cusperanţa cumpărării unei sticle cu al-cool, cu prilejul vreunei sărbători. Ma-joritatea îl considerau, conformtradiţiei, vinovat pe secretarul generalal PCUS, adică pe Gorbaciov, care aşi fost poreclit „secretar mineral”. Iatăo anecdotă amuzantă din acea vreme(cf. M. Gorbaciov, Amintiri…,Bucureşti, 2015). Pe o stradă dinMoscova la o coadă la votcă, întinsăpe mai bine de un kilometru, oameniinemulţumiţi înjurau autorităţile, înprimul rând pe secretarul general. Laun moment dat, un <<acuzator>>înflăcărat anunţă:

„-Acuma mă duc la Kremlin şi-lomor.

-Hai, du-te! Râde lumea în jur.Şi se duce omul la Kremlin.

Peste o oră se întoarce. Coada lavotcă s-a mişcat, dar oricum mai emult până la tejghea.

-Ei, cum e, ai reuşit să-l omori? îlîntreabă lumea.

-Nu. Acolo e o coadă mai mare”.Sovieticii făceau haz de necaz cu

privire la raţionalizarea alcoolului. Înseptembrie 1985, călătorind cu trenulspre Kiev pentru a participa la al V-leaCongres internaţional de arheologieslavă, am întrebat un tânăr localnicce părere are despre măsurile anti-alcool. El mi-a răspuns zâmbind: egreu, dar speranţa noastră esteaceea că măsurile luate nu ţin mult lanoi. Şi cam aşa a fost!.

TRECUTUL PRIN ANECDOTE (48)

Ioan

Mit

rea

revist\ de cultur\pagina 16

arte vizuale FLORENTINA OȚETEA FLORENTINA OȚETEA plumb 105

Tiparul executat la TIPOGRAFIA ELENA-Bacăuoffice@tipografiaelena.ro

Venim în această lume cu un ADN bineprogramat; încercările vieții, experiențele neajută să găsim drumul, calea potrivită.Suntem înzestrați cu acele calități unice,fiecare venind cu bagajul dăruit de naturaartis t ică, umană, șt i in ț i f ică, real is tă.Florentina Oțetea iubește arta-pictura. Încădin copilărie a fost fascinată de culori, deforme, de natură, de bucuria de a picta ceeace simțea. A urmat Liceul de artă „OctavBăncilă" din Iași, fiind o elevă de excepție,apoi Pedagogia artelor la Universitatea„George Enescu"-Facultatea de arte Iași.Trecerea de la tușe groase la linii fine, de laclar obscur la lumina din ochii copilului la mi-rarea de a fi mamă, soție. Expoziția de laGaleriile Frunzetti încununează oexperiență unică, perioade și trăiri singulareredate cu atâta migală. Ceea ce simte unartist, trăirea lui interioară nu poate fi citităsau cunoscută decât analizând opera sa.Artista noastră dragă, Florentina Oțetea, neînvață să iubim ceea ce este în jurul nostru:familia, prietenii. Felicitări, dragă Florentina,pentru mesajul t ransmis pr in aceastădiversitate a expoziției, o povesteadevărată a vieții tale ar t is t ice! Multsucces în cariera artistică!

CARMEN VOISEI

FL

OR

EN

TIN

A

O Ț E T E A