MINISTERUL AFACERILOR INTERNE ACADEMIA DE POLI łIE “Alexandru Ioan Cuza”

TEZĂ DE DOCTORAT TEMA:

INVESTIGAREA AMENIN łĂRILOR LA ADRESA SECURITĂłII PUBLICE:

EXPLOZIILE

- REZUMAT -

DOMENIUL: ORDINE PUBLIC Ă ŞI SIGURANłĂ NAłIONAL Ă

Conducător de doctorat: Prof. univ. dr. ing.

Dan Victor CAVAROPOL

Doctorand: Ing. Adrian Nicolae VOIN

- Bucureşti - 2014

- 2 -

MulŃumiri conducătorului de doctorat care, prin rigoarea academică a avut un rol deosebit în

elaborarea acestei teze.

MulŃumiri adresate colegilor din cadrul Inspectoratului pentru SituaŃii de UrgenŃă „HOREA” al

judeŃului Mureş care au facilitat cercetarea prin sprijinul acordat. Nu în ultimul rând, mulŃumim colectivului

Şcolii doctorale pentru cadrul instituŃional care a permis finalizarea acestui demers de cercetare.

CUVINTE CHEIE

Investigare, securitate publică, managementul situaŃiilor de urgenŃă, cercetare la faŃa locului, limită

de explozie, sursa scurgerii, sursa aprinderii, glasarea ferestrelor, pulberi combustibile.

***

- 3 -

CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT

CUPRINS .....................................................................................................................................................3 GLOSAR DE TERMENI..............................................................................................................6

INTRODUCERE............................................................................................................................7

CAPITOLUL I.............................................................................................................................................9

AmeninŃările nonmilitare la adresa securităŃii naŃionale ........................................................................9 1.1. ConsideraŃii privind conceptul de ordine publică........................................................................9

1.1.1. Securitatea civilă şi securitatea naŃională................................................................................... 14 1.1.2. Elemente şi trăsături ale managementului situaŃiilor de urgenŃă care se circumscriu securităŃii15

1.2. Doctrina naŃională de securitate ........................................................................................................17 1.2.1 FuncŃiile securităŃii...................................................................................................................... 20 1.2.2. Abordări post moderne a riscului de securitate.......................................................................... 24

1.3. Sistemul NaŃional de Management al SituaŃiilor de UrgenŃă ............................................................27

1.4. Managementul SituaŃiilor de UrgenŃă, componentă a Sistemului de SiguranŃă NaŃională ...............34

1.5. Concluzii ...........................................................................................................................................38

CAPITOLUL II .........................................................................................................................................39

Prezentarea conceptului de explozie........................................................................................................39

2.1. ConsideraŃii generale privind situaŃiile de urgenŃă............................................................................39 2.1.1. Factori generatori de situaŃii de urgenŃă..................................................................................... 43 2.1.2. Clasificarea situaŃiilor de urgenŃă .............................................................................................. 44

2.2. Explozia, situaŃie de urgenŃă .............................................................................................................45

2.3. Istoria, dezvoltarea şi caracteristicile substanŃelor explozive ...........................................................51 2.3.1. SubstanŃe explozive de iniŃiere ..................................................................................................52 2.3.2. SubstanŃe explozive militare ...................................................................................................... 54 2.3.3. SubstanŃe explozive industriale.................................................................................................. 55

2.4. Tipuri de riscuri ale exploziei............................................................................................................55 2.4.1. Scara de reprezentare şi echivalenŃa TNT.................................................................................. 57

2.5. Impactul proiectilelor cu suprafeŃe concrete .....................................................................................59 2.5.1. InteracŃiunea dintre unda de explozie şi structuri ...................................................................... 60 2.5.2. Calculul sarcinii exploziei.......................................................................................................... 62 2.5.3. Structuri rezistente la explozii.................................................................................................... 63 2.5.4. Efectul unui impuls de presiune asupra unei clădiri .................................................................. 65 2.5.5. Glasarea ferestrelor .................................................................................................................... 66 2.5.6. PereŃii de cărămidă..................................................................................................................... 67

2.6. Undele exploziei................................................................................................................................68

2.7. Concluzii ...........................................................................................................................................74

CAPITOLUL III........................................................................................................................................75

Cercetarea cauzelor de explozii în România şi pe plan mondial...........................................................75 3.1. Cercetarea cauzelor probabile de explozii şi/sau incendii în România..............................................76

3.1.1 Baza legală .................................................................................................................................. 76 3.1.2. AtribuŃii legale privind cercetarea exploziilor ........................................................................... 77

3.2. Componentele sistemului judiciar şi poliŃienesc...............................................................................78 3.2.1. Raporturile dintre organele de poliŃie şi Parchet........................................................................ 81

3.3. Cercetarea cauzelor în Ńări cu experienŃă relevantă în acest domeniu...............................................82 3.3.1 Statele Unite ale Americii ........................................................................................................... 82 3.3.2. Europa........................................................................................................................................ 83 3.3.3. ReŃele europene de specialitate.................................................................................................. 88

3.4. Principalele cauze ale exploziei ........................................................................................................89

- 4 -

3.5. Explozia şi infracŃiunile asociate.......................................................................................................95 3.5.1. AcŃiunea intenŃionată ............................................................................................................... 100 3.5.2. Profilul psihic al infractorului .................................................................................................. 117 3.5.3. Arsonul şi aspecte juridice referitoare la acesta....................................................................... 121 3.5.4. Statistica evenimentelor ........................................................................................................... 126

3.6. Concluzii .........................................................................................................................................129

CAPITOLUL IV......................................................................................................................................130

Investigarea exploziilor ca ameninŃări la adresa securităŃii publice...................................................130 4.1. Protocoale la locul producerii exploziei ..........................................................................................130

4.1.1. Obiective ale investigaŃiei ........................................................................................................ 138 4.1.2. Măsuri imediate........................................................................................................................ 141 4.1.3. Sarcinile celor ajunşi la faŃa locului ......................................................................................... 143

4.2. Investigarea locului exploziei..........................................................................................................152 4.2.1. Cercetarea criminalistică la faŃa locului................................................................................... 152

4.3. Căutarea, descoperirea, fixarea, ridicarea şi examinarea urmelor şi a altor mjiloace materiale de probă

................................................................................................................................................................162 4.3.1. InvestigaŃii preliminare ............................................................................................................ 174

4.4. Repartizarea personalului ................................................................................................................177 4.4.1 Echipamentul ............................................................................................................................ 178

4.5. Probe................................................................................................................................................179 4.5.1. Căutarea şi colectarea probelor ................................................................................................ 179 4.5.2. Contaminarea probelor............................................................................................................. 180 4.5.3. Identificarea şi conservarea probelor ....................................................................................... 181 4.5.4. Probe medico-legale................................................................................................................. 181

4.6. Înregistrarea.....................................................................................................................................183

4.7. Martorii............................................................................................................................................183 4.7.1. Ascultarea martorilor ............................................................................................................... 184 4.7.2. Ascultarea pompierilor care au participat la intervenŃie .......................................................... 199 4.7.3. Ascultarea unor categorii speciale de martori .......................................................................... 200 4.7.4. Ascultarea părŃii vătămate........................................................................................................ 203 4.7.5. Ascultarea învinuitului/inculpatului......................................................................................... 205 4.7.6. Evaluarea declaraŃiilor ............................................................................................................. 206

4.8. Victimele .........................................................................................................................................208

4.9. Alte sarcini ......................................................................................................................................208

4.10. InvestigaŃia „INSIDE”...................................................................................................................209

4.11. Valorificarea criminalistică a urmelor eploziei .............................................................................210

4.12. Concluzii .......................................................................................................................................223

CAPITOLUL V .......................................................................................................................................224

Instrumente analitice în cercetarea exploziilor.....................................................................................224

5.1. SchiŃe şi diagrame ...........................................................................................................................224

5.2. Grafice de timp................................................................................................................................230

5.3. Metode de evaluare a riscului de explozie ......................................................................................232

5.4. Modelarea pe calculator ..................................................................................................................233

5.5. Etapa finală a investigaŃiei ..............................................................................................................234

5.6. Prezentarea probelor........................................................................................................................236

5.7. Concluzii .........................................................................................................................................236

CAPITOLUL VI......................................................................................................................................237

Cercetarea diverselor tipuri de explozii ................................................................................................237

- 5 -

6.1. Cercetarea exploziilor de substanŃe gazoase ...................................................................................237 6.1.1. ProprietăŃi importante ale gazelor inflamabile şi vaporilor...................................................... 239 6.1.2. Viteza flăcării şi viteza de ardere............................................................................................. 243 6.1.3. Dezvoltarea presiunii ............................................................................................................... 245 6.1.4. Principalele obiective ale investigaŃiei..................................................................................... 248 6.1.5. InvestigaŃii preliminare ............................................................................................................ 249 6.1.6. Examinarea sistematică şi mai detaliată................................................................................... 250 6.1.7. Identificarea originii exploziei ................................................................................................. 251 6.1.8. Natura combustibilului............................................................................................................. 252 6.1.9. Identificarea combustibilului ................................................................................................... 253 6.1.10. Incendiul asociat unei explozii............................................................................................... 254 6.1.11. Sursa scurgerii........................................................................................................................ 255 6.1.12. Sursa aprinderii ...................................................................................................................... 256

6.2. Cercetarea exploziilor de pulberi combustibile...............................................................................258 6.2.1. ProprietăŃi importante ale pulberilor combustibile .................................................................. 258 6.2.2. Metodologia de cercetare......................................................................................................... 265

6.3. Cercetarea exploziilor produse în cazul unor avioane.....................................................................268 6.3.1. Studiu de caz............................................................................................................................ 270

CONCLUZII ............................................................................................................................................280

LISTĂ DE ABREVIERI.........................................................................................................................289

BIBLIOGRAFIE .....................................................................................................................................293

INTRODUCERE

Tema investigării şi cercetării exploziilor a devenit una dintre cele mai de actualitate problematici la

nivel mondial în primul rând prin faptul că proporŃiile şi consecinŃele unor astfel de situaŃii de urgenŃă pot

genera grave disfuncŃionalităŃi în domeniul economic, social, medical, ecologic, de natură să afecteze

secutitatea naŃională a oricărui stat. Studiile statistice realizate de instituŃiile specializate evidenŃiază o uşoară

scădere a numărului de explozii accidentale şi o creştere alarmantă a celor provocate intenŃionat precum şi a

celor din cauze necunoscute. Astfel că acŃiunea intenŃionată de a genera o explozie sau incendiu, asimilată cu

un comportament criminal de multe ori cu un substrat ideologic sau religios, a devenit un adevarăt fenomen

social şi reprezintă o ameninŃare tot mai conturată pentru securitatea naŃională.

Astfel că, în actualul context geostrategic, pe fondul multiplicării şi creşterii gravităŃii riscurilor

nonmilitare la adresa securităŃii naŃionale, dar şi pe fondul accelerării procesului de globalizare, al

diversificării activităŃilor de producere, utilizare şi comercializare a substanŃelor periculoase s-a impus

instituirea unui sistem de management pentru situaŃii de urgenŃă, care prin funcŃiile sale să prevină apariŃia,

dar şi să gestioneze astfel de situaŃii de urgenŃă, un sistem capabil să asigure un răspuns adecvat noilor

provocări la adresa securităŃii naŃionale. În acest sens, în România securitatea naŃională vizează, printre

altele, implementarea politicilor de apărare civilă şi a măsurilor de pregătire pentru situaŃii de urgenŃă.

Acest sistem de management este menit să asigure prin mecanismele sale apărarea vieŃii şi sănătăŃii

populaŃiei, a valorilor materiale şi culturale, dar şi a mediului înconjurător pe timpul producerii unor situaŃii

de urgenŃă, fiind direcŃionat spre a restabili cât mai rapid starea de normalitate.

Specificul activităŃii desfăşurate, prin participarea atât la acŃiunile de localizare şi lichidare a unor

astfel de hazarduri (precum incendiile şi exploziile), cât şi la acŃiunile posteveniment pentru determinarea

- 6 -

surselor şi cauzelor probabile de producere a acestor fenomene m-au determinat să-mi aprofundez

cunoştinŃele în domeniul analizei şi cercetării exploziilor

SituaŃia economică, lipsa dotării cu sisteme de detecŃie-semnalizare pe fondul bugetelor restrânse sau

a subestimării pericolelor, amplificarea actelor de vandalism sau a celor de terorism, dezvoltarea sistemelor

de asigurări , creşterea numărului de acŃiuni de tip arson pe fondul dezechilibrelor psihice, sociale, dar şi

folosirea unui astfel de hazard în scop terorist sau pentru a destabiliza siguranŃa naŃională a unui stat conduc

la ideea că numărul incendiilor şi exploziilor intenŃionate va creşte într-un ritm mult mai mare în perioada

următoare.

Pentru a formula condiŃiile în care s-a produs un astfel de eveniment cât mai aproape de realitate,

investigarea exploziilor implică folosirea analizelor teoretice şi a calculelor formulate de fizica exploziilor.

În vederea atingerii rezultatelor înscrise în conŃinutul prezentei lucrări au fost întrebuinŃate cu

precădere metode de cercetare ştiinŃifică precum studiul documentar şi aprofundarea surselor bibliografice de

referinŃă naŃionale şi internaŃionale, dar şi prin analiză istoric-comparativă, calitativă, sociologică sau chiar

psihologică. Corelarea, sintetizarea şi coordonarea informaŃiilor într-o succesiune logică a ajutat la

elaborarea unor ipoteze şi prognoze.

CAPITOLUL I

AmeninŃările nonmilitare la adresa securităŃii naŃionale

Istoria a demonstrat faptul că existenŃa societăŃii umane, dar cu atât mai mult evoluŃia acesteia este

condiŃionată de contextul unei stări de ordine generală, bine structurată şi unanim respectată.

Natura oferă un exemplu de legi obiective atât de bine concepute şi respectate încât, în ciuda

eforturilor de milenii, nici măcar omul nu a reuşit să le echivaleze. De asemenea, pe parcursul dezvoltării

sale ca element social, omul, pentru a supravieŃui, a încercat să găsească reguli proprii care să-i garanteze

rolul de promotor al cunoaşterii şi stăpân al naturii. Acesta este motivul pentru care, societăŃile umane au

cunoscut perioade de dezvoltare, cu precădere acolo unde au fost impuse populaŃiei reguli precise de

conduită, acceptate şi respectate unanim de către toŃi membrii comunităŃilor.

ActivităŃile de management al situaŃiilor de urgenŃă, implicit şi cea de apărare împotriva incendiilor,

precum şi cele de prevenire şi gestionare a situaŃiilor de urgenŃă, sunt complemetare, se suprapun parŃial, au

scopuri şi obiective comune, cu un caracter civil, dar şi unul umanitar, vizează o gamă foarte largă de tipuri

de risc sau de pericole, iar după producerea evenimentelor implică măsuri, acŃiuni şi operaŃiuni de urgenŃă

pentru restabilirea stării de normalitate. Însumarea tuturor acestor activităŃi se poate conveni să poarte

denumirea de „activităŃi de urgenŃă”, acest enunŃ permiŃând simplificarea şi comprimarea limbajului.

Prin analizarea comparativă a conŃinutului definitoriu al securităŃii naŃionale şi a activităŃilor de

urgenŃă, reies unele caracteristici şi elemente comune. Astfel, atât securitatea naŃională cât şi activităŃile de

urgenŃă garantează nevoia şi răspunderea de protecŃie legitimă împotriva ameninŃărilor şi riscurilor ce pun în

pericol libertăŃile şi drepturile fundamentale ale omului, întucât producerea oricărei situaŃii de urgenŃă aduce

atingere drepturilor omului, relevante fiind în acest sens dreptul la viaŃă, dreptul la ocrotirea sănătăŃii,la

- 7 -

libertate şi la siguranŃă, la integritate fizică şi psihică, dreptul la un mediu sănătos, dreptul de proprietate

privată, etc.

Aspectul umanitar al activităŃilor de urgenŃă rezidă şi din principiile managementului situaŃiilor de

urgenŃă cu privire la „respectarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale omului” şi la „prioritatea

protecŃiei şi salvării vieŃii ”, care concordă cu scopul securităŃii naŃionale de menŃinere a climatului de

exercitare neîngrădită a libertăŃilor şi drepturilor fundamentale ale cetăŃenilor.

Diferitele riscuri precum incendiile, exploziile, avariile, contaminările, eşecul utilităŃilor publice etc.

apărea şi în cazul altor tipuri de ameninŃări ale securităŃii naŃionale, precum terorismul internaŃional sau

proliferearea armelor de distrugere în masă.

Potrivit legii, activităŃile de urgenŃă sunt considerate de interes naŃional şi au caracter permanent.

Aceste trăsături sunt caracteristice şi securităŃii naŃionale. Atât în cadrul activităŃilor de urgenŃă cât şi în

cadrul securităŃii naŃionale se acordă atenŃie ridicată măsurilor şi acŃiunilor pro-active, întărind însă

consistenŃa celor reactive.

FuncŃiile de reglementare, de control şi de sancŃionare a încălcărilor dispoziŃiilor legale pe care le

îndeplinesc potrivit legii inspectoratele respective sunt relevante în acest sens. Inspectoratele pentru situaŃii

de urgenŃă contribuie la stabilitatea economică şi socială prin rezultatele activităŃilor specifice desfăşurate,

acestea reflectându-se în preîntâmpinarea producerii şi în limitarea efectelor, urmărilor şi impactului

situaŃiilor de urgenŃă asupra vieŃii şi securităŃii cetăŃenilor şi asupra unor segmente ale activităŃilor economice

şi sociale, dar şi valorilor materiale şi mediului înconjurător.

În esenŃă, cele trei funcŃii majore ale securităŃii sunt: cunoaşterea, prevenirea şi înlăturarea

(contracararea).

Având în vedere argumentaŃia teoriei societăŃii riscului, definiŃia riscului la Ulrich Beck este

următoarea : „Riscul poate fi definit ca o cale sistematică de gestionare a evenimentelor cu pericol potenŃial

şi a insecurităŃii induse şi introduse de procesul de modernizare”1.

Anterior anului 2004 exista un mecanism greoi pentru gestionarea situaŃiilor de urgenŃă. Acesta se

caracteriza prin suprapuneri de competenŃe, paralelisme, responsabilităŃi difuze, operativitate redusă şi

formalism, fapt ce a pus în evidenŃă nevoia stringentă a unui sistem de management al situaŃiilor de urgenŃă

nou şi eficient în România. La aceasta s-au adăugat o diversificarea şi creştere a frecvenŃei riscurilor cu

caracter non-militar la adresa securităŃii naŃionale, lipsa de reglementări actualizate şi coerente în doemniul

prevenirii şi gestionării situaŃiilor de urgenŃă, precum şi, foarte important de altfel, creşterea nivelului de

implicare şi de participare a României la acŃiunile de cooperare euro-atlantice în domeniul urgenŃelor civile.

łinând cont de cele enumerate mai sus, s-a elaborat OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 21 din

15.04.2004 privind Sistemul NaŃional de Management al SituaŃiilor de UrgenŃă, aprobată prin Legea nr. 15

din 28.02.2005, modficată şi completată prin OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 1 din 2014 privind

unele măsuri în domeniul managementului situaŃiilor de urgenŃă.

1 Ulrick Beck, op. cit., pag. 21, apud Ionel Nicu Sava, op. cit., pag. 293.

- 8 -

Principalul scop al Sistemului NaŃional de Management al SituaŃiilor de UrgenŃă, prescurtat

SNMSU, este prevenirea şi gestionarea situaŃiilor de urgenŃă, asigurarea şi coordonarea resurselor umane,

materiale, financiare şi de altă natură necesare restabilirii stării de normalitate.

De precizat este faptul că, din totalitatea reglementărilor sistemului, rezultă, foarte clar, că

Inspectoratul General pentru SituaŃii de UrgenŃă este integratorul acestuia şi nucleul permanent, calitate ce îi

conferă competenŃa legală de a coordona întreaga activitate naŃională de prevenire şi gestionare a situaŃiilor

de urgenŃă, precum şi rolul de punct naŃional focal în relaŃiile internaŃionale specifice. DisfuncŃiile ce pot să

apară, în special la nivel de comunicare în cadrul metodologiei de elaborare a reglementărilor, vor fi atenuate

sau chiar eliminate în perspectiva realizării platformei naŃionale pentru reducerea riscului de producere a

dezastrelor.

În anul 2014, la nivelul Ministerului Afacerilor Interne, printr-o ordonanŃă de urgenŃă s-a înfiinŃat

Departamentul pentru situaŃii de urgenŃă. Acest Departament are atribuŃii de coordonare, la nivel naŃional, a

activităŃilor de prevenire şi gestionare a situaŃiilor de urgenŃă, asigurare şi coordonare a resurselor umane,

materiale, financiare şi de altă natură necesare restabilirii stării de normalitate2.

Astfel că, activităŃile de prevenire şi gestionare a situaŃiilor de urgenŃă se circumscriu securităŃii

naŃionale, îndeosebi securităŃii interne, dar uneori, şi celei externe.

Omul, de-a lungul întregii sale evoluŃii, a simŃit nevoia continuă de echilibru şi stabilitate,

preocupându-se de a-şi asigura viaŃa, hrana şi proprietatea. Prin urmare, conceptul de securitate este singurul

care poate să răspundă acestor deziderate (siguranŃă, echilibru, securitatea indivizilor). Realizarea

securitatăŃii, reprezintă, însă, o problematică de strategie, de resurse, de management.

Inspectoratul General pentru SituaŃii de UrgenŃă este o componentă a Sistemului NaŃional de

Management al SituaŃiilor de UrgenŃă şi face parte din forŃele de protecŃie ale Sistemului NaŃional de

Apărare şi Securitate NaŃională.

De regulă situaŃiile de urgenŃă sunt caracterizate de un anumit ciclu al producerii lor. Tocmai acest

ciclu este cel care determină mai multe etape ale managementului situaŃiilor de urgenŃă, astfel: prevenirea

situaŃiilor de urgenŃă, capacitatea pentru eventualitatea apariŃiei acestora, reacŃia de răspuns şi

recuperarea în urma efectelor unor situaŃii de urgenŃă.

SituaŃiile de urgenŃă pot fi produs al schimbărilor climatice, fapt ce poate avea ca efect dezlănŃuiri

catastrofale ale naturii, dar şi consecinŃe ale unor acŃiuni sau inacŃiuni ale membrilor societăŃii care pot

provoca dezastre.

Dintre situaŃiile şi fenomenele naturale care prin amploare şi consecinŃe pot genera unele

disfuncŃionalităŃi majore în domeniile economic, social, medical şi ecologic, de natură a afecta securitatea

naŃională amintesc: cutremure, căderi masive de zăpadă, inundaŃii de proporŃii, îngheŃ, explozii, incendii

naturale de proporŃii, epidemii, pandemii, etc.

Organismele şi autorităŃile din componenŃa Sistemului NaŃional de Management al SituaŃiilor de

UrgenŃă cooperează, în exercitarea atribuŃiilor specifice, atât între ele, cât şi cu alte instituŃii şi organisme din

afara acestuia, din Ńară sau din străinătate, guvernamentale sau neguvernamentale.

2 Art.1 din OUG nr. 21/2004 privind Sistemul NaŃional de Management al SituaŃiilor de UrgenŃă modificată şi completată OUG nr. 1/2014.

- 9 -

Sarcina managementului situaŃiilor de urgenŃă şi resursele de orice natură necesită un parteneriat

funcŃional între toate nivelurile administraŃiei de stat şi sectorul privat. Este necesar ca procesul de decizie şi

intervenŃie să fie rapid şi eficient, iar fără o identificare a factorilor de risc şi o direcŃionare coerentă a

resurselor, intervenŃia în astfel de situaŃii poate fi un eşec. Pentru o gestionare cât mai eficientă a unor situaŃii

de urgenŃă este necesară pe lângă o identificare a factorilor de risc, să se facă şi o identificare a resurselor.

Printre principalele sarcini ale managementului situaŃiilor de urgenŃă se numără şi cea de de

asigurare a unei gestionări eficiente a resurselor. Acest fapt presupune un parteneriat funcŃional între

administraŃia locală sau centrală şi sectorul privat. Pentru ca procesul de decizie şi intervenŃie să fie rapid şi

eficient este indispensabilă o identificare a factorilor de risc şi o direcŃionare sistematică a resurselor, în caz

contrar eşecul unei intervenŃii în astfel de situaŃii este inevitabil. Inspectoratul General pentru SituaŃii de

UrgenŃă este componentă a Sistemului NaŃional de Management al SituaŃiilor de UrgenŃă şi face parte

integrantă din forŃele de protecŃie ale Sistemului de Securitate şi Apărare NaŃională.

ConsecinŃele unor situaŃii de urgenŃă precum: inundaŃii de proporŃii, explozii, cutremure, căderi

masive de zăpadă, incendii de proporŃii, epidemii, pandemii, etc. pot genera grave perturbări ale domeniilor

economic, social, medical de natură a afecta securitatea naŃională.

Nevoia perfecŃionării sistemelor şi mecanismelor de răspuns în situaŃii de urgenŃă au condus la

iniŃierea şi realizarea acestei cercetări. Astfel că, lucrarea abordează într-o viziune sistemică atât

managementul serviciilor profesioniste de urgenŃă din România cât şi problematica gestionării situaŃiilor de

urgenŃă de mare anvergură, obiectivele cercetării vizând:

- analiza managementului serviciilor de urgenŃă profesioniste şi a gestionării situaŃiilor de urgenŃă;

- identificarea necesităŃilor de modificare sau completare a prevederilor legislative în domeniul

situaŃiilor de urgenŃă.

În scopul identificării soluŃiilor de optimizare a acestor două domenii au fost studiate sisteme

similare din mai multe state atât membre ale Uniunii Europene, şi nu numai.

Faptul că la nivel mondial există o multitudine de variante de organizare şi funcŃionare a sistemelor

de intervenŃie în situaŃii de urgenŃă, dovedeşte că nici unul dintre acestea nu este ideal, iar fiecare din acestea

este adaptat la specificul tipurilor de risc din zonă, fiind poate mai flexibil, mai perfectibil decât alte sisteme

de urgenŃă şi mai specific organizării administrative, sociale, culturale, educaŃionale şi legislative locale.

SituaŃiile de urgenŃă constituie unul din cele mai sensibile puncte ale vieŃii sociale, politice şi

economice ale oricărui stat. O atenŃie deosebită trebuie acordată managementului acestor tipuri de

evenimente, care ar trebui să conducă la dezvoltarea sectorului administrativ pentru gestionarea unor astfel

de situaŃii. Amploarea şi consecinŃele unor astfel de situaŃii de urgenŃă pot avea grave urmări în domenii

precum cel economic, social, medical şi ecologic de natură să perturbe securitatea naŃională. O astfel de

concluzie stă la baza introducerii Sistemului NaŃional de Management al SituaŃiilor de UrgenŃă ca parte

componentă a Sistemului NaŃional de Apărare şi Securitate NaŃională.

- 10 -

CAPITOLUL II

Prezentarea conceptului de explozie

Necesitatea folosirii unor termeni şi expresii unitare în domeniul managementului situaŃiilor de

urgenŃă a dus la stabilirea unor termeni şi expresii specifice prin OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 21/2004 privind

Sistemul NaŃional de Management al SituaŃiilor de UrgenŃă, modificată şi completată cu OrdonanŃa de

UrgenŃă nr. 1/2014.

Astfel, situaŃia de urgenŃă are înŃelesul de „eveniment excepŃional cu caracter non-militar, care

ameninŃă viaŃa sau sănătatea persoanei, mediul înconjurător, valorile materiale şi culturale, iar pentru

restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri şi acŃiuni urgente, alocarea de resurse

specializate şi managementul unitar al forŃelor şi mijloacelor implicate”.3

CondiŃiile şi particularităŃile în care se desfăşoară acŃiunile de răspuns în cazul situaŃiilor de urgenŃă

sunt principalele argumente care au determinat necesitatea managementului unitar.

Rolul managementului unitar este acela de a asigura conducerea într-o concepŃie unitară,

interoperabilitatea şi capabilitatea necesară îndeplinirii cu succes a misiunilor şi operaŃiunilor de intervenŃie

în cazul unor situaŃii de urgenŃă.

FrecvenŃa şi diversitatea situaŃiilor de urgenŃă implică în primul rând măsuri de intervenŃie din ce în

ce mai complexe şi rapide.

Prevenirea lor şi reducerea efectelor negative impune însă cunoaşterea factorilor şi fenomenelor care

generează situaŃii de urgenŃă.

Cu toate măsurile de prevenire, de pregătire a forŃelor de intervenŃie, de asigurare a stocurilor

logistice pentru intervenŃie, situaŃii de urgenŃă asemenea celor produse de marile uragane sau mişcări

seismice, arată clar capacitatea devastatoare a fenomenelor naturale şi posibilităŃile adesea destul de reduse

sau aproape nule de a ne apăra.

Analiza factorilor de risc naturali, dar mai ales antropici, demonstrează faptul că în România se poate

produce o gamă foarte vastă de dezastre, dintre care cele tehnologice (accidentele nucleare, hidrotehnice,

chimice), pot înregistra cele mai mari intensităŃi ale consecinŃelor nefaste, pot genera impacturi

transfrontaliere majore, mari pierderi materiale şi catastrofe ecologice.

Fenomenele de transformare explozivă şi studiul substanŃelor explozive au stârnit întotdeauna

interesul oamenilor de ştiinŃă. Aceste tipuri de fenomene distructive având ca posibile consecinŃe rănirea sau

pierderea de vieŃi omeneşti, producerea de pagube materiale, exploziile au determinat elaborarea de

numeroase cercetări ştiinŃifice menite să vină în sprijinul identificării sursei probabile şi cauzei de producere

a unor astfel de evenimente în literatura internaŃională de specialitate. De asemenea, un loc important în

domeniul cercetării este ocupat de determinarea cât mai exactă efectelor exploziei asupra oamenilor,

materialelor şi structurilor. DirecŃiile de cercetare se desfăşoară în sensul determinării cât mai precise a

modului de interacŃiune a acestui tip de situaŃie de urgenŃă în vederea anticipării consecinŃelor încă din

stadiul de proiectare.

3 Art.2 , lit a), din OUG nr. 21/2004 privind Sistemul NaŃional de Management al SituaŃiilor de UrgenŃă modificată şi completată OUG nr. 1/2014.

- 11 -

La nivel naŃional sursele bibliografice sunt puŃine în acest domeniu al cercetării şi investigării

exploziilor, astfel se observă oportunitatea studiului ştiinŃific în acest domeniu.

NoŃiunea de explozie este definită în DicŃionarul explicativ al Limbii Române astfel: „ReacŃie

chimică sau fizică foarte rapidă, violentă, însoŃită de efecte mecanice, sonore, termice, luminoase etc.,

provocate de descompunerea substanŃelor explozive pe care le conŃine un dispozitiv de distrugere”4

A încerca să ne limităm la această definiŃie, pentru un proces atât de complex cum este explozia, ar

însemna să nu luăm în considerare toŃi factorii care îl influenŃează, cum ar fi: iniŃierea, viteza de reacŃie,

dezvoltarea şi lichidarea acestuia, dar şi consecinŃele produse.

Pentru a realiza o analiză variabilelor ce determină o explozie, este necesar să se pună în discuŃie

iniŃierea şi dezvoltarea unui astfel de fenomen, fiind astfel important, să se diferenŃieze din punct de vedere

al exploziei în sine, aceste circumstanŃe.

Apreciem faptul că nicio explozie nu poate fi generată în mod identic, luând în considerare numărul

mare de factori care influenŃează acest tip de fenomen. De asemenea, apreciem că producerea unor explozii

identice poate fi realizată doar în condiŃii de laborator.

Un argument pentru susŃinerea aprecierilor mai sus menŃionate este determinat de analiza tipului de

hazard ante şi post iniŃiere, astfel că fiecare factor, fiecare variabilă din punct de vedere numeric este o

funcŃie dependentă de alte variabile, iar corespunzător fiecărei variabile, se pot asocia sume individuale de

factori.

Având în vedere modurile spontane în care poate fi eliberată energia, consecinŃele pe care le poate

genera o explozie, dar şi viteza de dezvoltare a frontului de reacŃie a procesului de descompunere al

amestecurilor explozive, exploziile pot fi împărŃite în trei mari categorii, după cum urmează: deflagraŃia,

explozia şi detonaŃia.

Utilizarea termenilor deflagraŃie, detonaŃie, explozie se face eronat, în special în mass- media, unde,

fără a Ńine cont de caracteristicile acestor fenomene, dar şi pentru a stârni curiozitatea şi interesul publicului

sunt incorect utilizaŃi termenii. De subliniat sunt caracteristicile şi diferenŃele unor astfel de fenomene. O

caracteristică ce le diferenŃiază într-un mod evident este viteza de ardere.

Istoria substanŃelor explozive începe cu descoperirea şi folosirea unui amestec chimic, eterogen

cunoscut sub numele de praf de puşcă (pulbere neagră). Acesta a fost prima substanŃă explozivă descoperită

de om, fiind folosită atât în scopuri civile, cum ar fi în minerit, la fabricarea artificiilor, dar şi în scopuri

militare pentru demolări sau în pirotehnie. Cel care a descoperit pulberea neagră va rămâne cu siguranŃă

necunoscut pentru totdeauna.

SubstanŃele explozive, purtând uzual denumirea de explozivi, reprezintă substanŃele sau amestecurile

de substanŃe care sub efectul unui impuls de iniŃiere, caracterizându-se printr-o descompunere bruscă şi

violentă, cu degajare de căldură, lumină, zgomot şi gaz ce produce o dezvoltare a presiunii la locul exploziei.

Impulsul de iniŃiere poate fi mecanic (percuŃie, frecare), electric (descărcare electrică), chimic (reacŃie

chimică exotermă), caloric (flacără) sau chiar explozia unui alt exploziv (substanŃa explozivă din

compunerea capsei detonante).

4 DicŃionarul Explicativ al limbii Române , Editura Univers Enciclopedic, 1998, pag. 359.

- 12 -

Structura organică a marii majorităŃi a explozivilor este una complexă, având în cadrul acesteia

molecule de azot, ca particularitate. În urma unor reacŃii endotermice, azotul formează legături cu atomii

vecini, deşi este inert chimic. Legăturile acestea sunt instabile, iar la ruperea lor, energia utilizată la formare

este eliberată.

CondiŃiile în care explozivii sunt fabricaŃi, depozitaŃi şi utilizaŃi sunt foarte restrictive şi necesită

măsuri de prevenire strict specializate, dar care nu fac obiectul acestei lucrări.

Pulberea neagră a fost deopotrivă, atât prima substanŃă explozivă de iniŃiere cât şi prima substanŃă

explozivă militară. Aceasta a fost folosită ca şi încărcătură pentru tuburile cartuşelor, pentru încărcături de

demolare sau ca încărcături pentru alte misiuni genistice până la descoperirea nitroglicerinei.

Fragmentele şi proiectilele reprezintă o diferită şi foarte dificilă problemă de cuantificare şi predicŃie.

Acestea includ de asemenea şi emiterea de pământ de către suprafeŃele explodate, dar şi fisurarea

materialelor datorită şocului intens şi impactului de partea opusă a structurii sau instalaŃiei.

O explozie accidentală poate implica o varietate de condiŃii cum ar fi tipurile specifice de explozibili,

geometria încărcăturii, nivelul exploziei şi condiŃiile de presiune atmosferică. Cum condiŃiile-sursă în

majoritatea accidentelor nu sunt cunoscute cu exactitate, estimarea mărimii exploziei sau a suprapresiunii

incidente pentru evaluarea pagubelor ar fi o sarcină dificil ă. Pentru a depăşi acest fapt, tehnica

„reprezentării” şi a „echivalenŃei TNT” sunt larg răspândite şi folosite pentru estimarea mărimii exploziilor

accidentale sau proiectarea rezistenŃei structurilor. Aceasta permite calcularea parametrilor exploziei din

diferite combinaŃii explozibil-distanŃă din tabele standard de parametri valabili pentru TNT.

Calcularea echivalenŃei bazate pe curbele standard TNT produc rezultate de încredere pentru

explozibilii care prezintă un comportament ideal sau aproape ideal de detonaŃie.

Este mult mai dificil să se ajungă la echivalenŃe similare pentru caracteristicile de detonaŃie non-

ideale ale unora dintre explozibilii comerciali.

Aceleaşi aspecte se aplică şi altor tipuri de explozii cum sunt cele ale rezervoarelor sub presiune, sau

de pulberi şi nori de vapori. Energiile calculate din ultimele tipuri sunt în mod normal mai mari decât cele

eliberate propriu-zis deoarece calculele trebuie să admită dispersia optimă a oxidantului şi elementelor

combustibilului în pulbere şi norul de vapori, o situaŃie care există rar în practică.

Presiunea exercitată de frontul de şoc pe o Ńintă este cunoscută ca sarcină de şoc, unde fenomenele

de reflexie, difracŃie, presiune dinamică etc., pot deveni eficiente. Cu excepŃia exploziilor la înălŃimi mari,

toate evenimentele de suprafaŃă sau aproape de suprafaŃa solului au forŃe pronunŃate exclusiv orizontale.

ImportanŃa relativă a acestor condiŃii depinde de amplitudinea şi durata undei de şoc, şi de asemenea

şi de tipul de construcŃie, de geometria structurii, şi de orientarea în funcŃie de frontul de şoc. Când explozia

are loc la o înălŃime considerabilă deasupra unei structuri relativ joase, încărcătura de şoc este iniŃial în

întregime comprimată şi apasă aproape simultan pe toate părŃile structurii. În contrast, caracteristicile unei

explozii la suprafaŃă sau aproape de sol sunt mai complexe.

Deplasarea relativă rezultată a unei părŃi structurale în timpul difracŃiei undei de şoc poate avea

acelaşi grad de distrugere sau chiar mai mare decât atunci când unda învăluie întreaga structură5.

5 Alexander Beveridge, Forensic Investigation of Explosions, Taylor & Francis, Londra, 2003, pag. 35

- 13 -

Răspunsul unei structuri variază considerabil, depinzând de explozie: dacă este interioară sau

exterioară. În cazul primei variante, structura ar trebui să fie proiectată să reziste în special presiunilor, în

timp ce pentru cea de-a doua ar trebui să fie proiectată să reziste în special impulsurilor.

Pentru o explozie internă, presiunile sunt în mod normal mai ridicate iar durata mai redusă. În acest

caz, sarcinile de „impuls” asupra pereŃilor şi acoperişului ar fi trebuit calculate. Bazate pe studii

experimentale extensive au fost elaborate scheme care să calculeze impulsul pentru geometriile unor

dormitoare şi locaŃii explozive.

Unul dintre obiectivele unei investigaŃii vor fi să evalueze suprapresiunea maximă a exploziei dintr-o

clădire sau o incintă deoarece aceasta poate furniza indicaŃii privind volumul de combustibil implicat în

deflagraŃie. Trebuie accentuat, totuşi, că aceasta nu este ştiinŃa exactă. Tocmai de aceea este comun să se

determine un nivel al suprapresiunii maxime folosind un număr de metode după cum vor fi discutate mai jos.

În mod clar, dacă ferestrele sunt sparte în timpul unei deflagraŃii într-o clădire, singura concluzie la

care se poate ajunge este că presiunea de spargere a geamului a fost depaşită. În schimb, dacă ferestrele sunt

intacte, atunci acesta este rezultatul ataşării unei limite superioare presiunii maxime de explozie.

Măsurătorile distanŃei maxime parcurse de fragmentele de sticlă la locul exploziei pot furniza astfel indicaŃii

utile în vederea vârfului de presiune generat de explozie6.

La o Ńintă staŃionară trecerea unei unde de şoc intense poate fi un eveniment catastrofal. Nu se

cunoaşte nimic despre apropierea undei de şoc până când aceasta loveşte. Această apropiere nu este

precedată de o undă de sunet deoarece se deplasează mai repede decât sunetul. Structurile rigide, cum sunt

pereŃii şi ferestrele tind să se spargă. Extinderea pagubelor este legată de mărimea undei de şoc care este în

mod normal aplicată perpendicular direcŃiei de deplasare. Aceasta este deseori numită suprapresiune de şoc.

Trecerea undei de şoc poate sparge ferestrele şi ele vor începe să cadă către interior. Înainte să aibă

timp să se mişte în clădire, oricum, reducerea de presiune din afara clădirii datorată rarefierii va rezulta

deseori într-o inversare a procesului având ca rezultat faptul că un volum important de sticlă sfârşeşte în

afara clădirii. Acest fapt este observabil mai ales atunci când este implicată sticla securit. Este uneori gasită

inclinată către interior, către sursa exploziei.

Dezvoltarea substanŃelor explozive şi a aplicaŃiilor lor având la bază azotatul de amoniu (salpetrul de

amoniu) au produs schimbări semnificative în industria explozivilor comerciali şi nu numai.

Deşi conŃinutul de energie din unda de şoc reprezintă doar o fracŃiune din energia totală eliberată

într-o explozie, interacŃiunea cu suprafeŃe sau „Ńinte” biologice şi non-biologice reprezintă un pericol major.

Atunci când substanŃa explozivă se află într-un recipient metalic sau container sau explozia are loc într-o

incintă/structură, fragmentele rezultate prezintă, de asemenea un pericol grav pentru persoane şi bunuri.

Prevenirea unor situaŃii de urgenŃă de tipul exploziilor impune, cu acuitate, investigarea acestor

evenimente, în vederea depistării cauzelor sau consecinŃelor acestuia. Obiectivul principal al unei stfel de

activităŃi ar trebui să fie învăŃarea din greşeli şi formularea recomandărilor care vor preveni situaŃiile de

urgenŃă viitoarea şi vor limita consecinŃele acestora, inclusiv în ce priveşte elaborarea de noi reglementări,

dacă se va considera necesar.

6 Alexander Beveridge, Forensic Investigation of Explosions, Taylor & Francis, Londra, 2003, pag. 191.

- 14 -

Studiind exploziile şi efectele acestora se poate câştiga multă experienŃă în domeniul reducerii

riscurilor. Analiza unor astfel de situaŃii de urgenŃă constituie o sursă importantă de învăŃăminte şi cunoştinŃe

ce pot genera măsuri care să aibă drept unic scop creşterea securităŃii prin prevenirea accidentelor, dar şi prin

îmbunătăŃirea calităŃii materialelor de construcŃie sau proiectarea unor structuri rezistente la explozii.

Determinarea condiŃiilor-sursă în care s-a produs explozia reprezintă o muncă dificilă, dar imperios

necesară în demersul investigaŃiei. Pentru a depăşi acest moment al investigaŃiei pot fi folosite diverse

metode aproximative cum ar fi tehnica reprezentării sau cea a echivalenŃei TNT. Aceste tehnici permit

calcularea parametrilor exploziei din diferite combinaŃii explozibil-distanŃă din tabele standard de parametri

valabili pentru TNT.

Azvârlirea fragmentelor, schijelor, bucăŃilor de sticlă (geam spart) este mult mai dificil de cuantificat

din cauza varietăŃii foarte mari a proprietăŃilor de rezistenŃă, dar şi caracterul imprevizibil al undei de şoc. Cu

toate acestea se pot face aproximări pe baza datelor experimentale, ce corelează caracteristicile fragmentelor

(dimensiuni, viteză) cu o anumită cantitate de substanŃă explozivă implicată în eveniment.

CAPITOLUL III

Cercetarea cauzelor de explozii în România şi pe plan mondial

Cercetarea cauzelor de producere a exploziilor reprezintă un ansamblu de măsuri şi acŃiuni

organizatorice, tehnice şi operative care includ metode, procedee şi mijloace specifice în vederea stabilirii

precise a surselor de aprindere, mijloacelor de aprindere, împrejurărilor, şi, după caz, a autorilor care au

generat producerea exploziei sau evenimentului urmat de explozie.

Cercetarea cauzelor exploziei are rolul de a pune în evidenŃă nu numai sursa de aprindere ci şi

celelalte elemente componente ale cauzei care au favorizat producerea şi evoluŃia lor, respectiv primul

material aprins şi împrejurarea determinantă, analizând şi toate datele utilizate de natură subiectivă şi

obiectivă ale persoanelor implicate.

Titularul acŃiunii penale este procurorul, dar misiunea de a descoperi infracŃiuni şi de a-i identifica

pe autorii acestora revine poliŃiei naŃionale. Conform art. 300 din Codul de procedură penală, procurorul

conduce şi controlează activitatea de cercetare penală a poliŃiei şi a altor organe şi supraveghează ca actele de

urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispoziŃiilor legale. Organele de cercetare penală sunt obligate

să informeze de îndată pe procuror despre infracŃiunile de care au luat cunoştinŃă.

La nivelul SUA cercetarea cauzelor este realizată de către echipe de investigatori, special constituite,

din cadrul acestora făcând parte ofiŃerii de poliŃie, ofiŃerii de pompieri (structuri special abilitate), inspectorii

de asigurări. Conducerea echipei de cercetare, în majoritatea cazurilor, este asigurată de către reprezentatul

societăŃii de asigurări (acesta deŃine cele mai multe informaŃii despre obiectiv). Activitatea se realizează

concomitent cu cea de intervenŃie la incendiu, proprietarul fiind obligat să anunŃe după producerea

incendiului şi pe asigurator.

Din analiza practicilor privind metodologia de cercetare şi stabilire a cauzelor probabile de

incendiu/explozie în Ńări cu experienŃă relevantă în domeniu am constatat că la nivel mondial, dar şi la nivel

- 15 -

european nu există o abordare unitară privind procedurile de cercetare, dar şi reglementările legale referitoare

la cercetarea exploziilor7.

Nu se poate vorbi de prea multe asemănări în metodologia cercetării incendiilor/exploziilor în Ńările

Uniunii Europene, întrucât diferenŃele din sistemele judiciare, dar şi ale sistemelor menite să gestioneze

situaŃiile de urgenŃă sunt semnificative.

În cazul exploziei există şi efecte specifice suplimentare, faŃă de cele ale incendiului, reprezentate

prin presiune mare, sau foarte mare ce se formează în timpul arderii instantanee, în spaŃiul ce cuprinde

amestecul exploziv. Această presiune provoacă distrugeri directe sau indirecte de proporŃii diferite, mergând

până la catastrofe. Ele sunt cu atât mai mari cu cât este mai mare volumul amestecului exploziv.

Din cauză că, în momentul declanşării unei explozii, se degajă o temperatură foarte mare, aceasta

provoacă, la rândul său, aprinderea altor materiale combustibile aflate în zona afectată şi, ca urmare, de

regulă, exploziile sunt urmate de incendii. Efecte similare are şi presiunea degajată de explozie, care prin

distrugerile ce le produce, poate declanşa incendii sau alte explozii.

Desigur, stabilirea acestor elemente trebuie să se facă în primul rând, pe baza lor, continuându-se

investigaŃiile, cercetările privind vinovăŃiile ce trebuie reŃinute în sarcina diferitelor persoane cărora le revin

răspunderi şi responsabilităŃi în legătură cu „mecanismul” ce a declanşat incendiul sau explozia.

Spre deosebire de alte Ńări, în Codul penal al României (Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind

Codul penal, intrată în vigoare la data de 01 februarie 2014, conform art. 246 din Legea nr.187/2012),

producerea unei explozii nu este încriminată ca infracŃiune ca atare, ci este reŃinută ca un mijloc de săvârşire

a altor infracŃiuni cu consecinŃe grave asupra bunurilor, respective distrugerea şi actele de diversiune8.

Legea penală defineşte dezastrul ca distrugerea sau degradarea unor bunuri imobile ori a unor lucrări,

echipamente, instalaŃii sau componente ale acestora şi care a avut ca urmare moartea sau vătămarea

corporală a două sau mai multe personae (art. 254, alin. (2) Codul penal)9.

Producerea unei explozii cu neintenŃie poate fi comisă numai în urma unei acŃiuni, ce poate avea

diferite forme: printr-o acŃiune directă a autorului sau indirect, prin introduecerea unor defecte în construcŃia

sau funcŃionarea unor aparate sau instalaŃii sau prin depozitarea, intenŃionat necorespunzătoare, a unor

substanŃe şi materiale (autoaprindere, incompatibilităŃi chimice).

InfracŃiunea este săvârşită din culpă, când infractorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă,

socotind, fără temei, că el nu se va produce sau nu prevede rezultatul faptei sale, deci trebuia şi putea să-l

prevadă.

În cazul infracŃiunilor din culpă ce se pot săvârşi prin producerea unei explozii, şi anume, distrugerea

paguba proprietăŃii persoanelor fizice şi juridice, latura subiectivă constă în însăşi vina subiectului,

manifestată sub forma nesocotinŃei, imprudenŃei, neprevederii ori uşurinŃei.

Latura obiectivă a acestei infracŃiuni o constituie acŃiunile ori inacŃiunile unor personae fizice, altele

decât funcŃionarii publici, în legătură cu îndatoririle lor de serviciu, a căror caracteristică o constituie

7 Swedish Rescue Services Agency, Fire investigation methods and lessons learned from fires and other relevant incidents, Final report, 2005. 8 Art. 253, din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, intrată în vigoare la 01 februarie 2014 conform art.246 din Legea nr. 187/2012. 9 Art. 255, din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.

- 16 -

imprudenŃa, uşurinŃa sau nesocotinŃa, manifestate în luarea unor măsuri sau nerespectarea unor norme de

apărare împotriva incendiilor.

În România, cercetarea şi stabilirea cauzelor de explozie este efectuată, conform legii, de către

organele de cercetare penală.

Specificitatea cercetării exploziilor, menŃionată mai sus, impune datorită aspectelor tehnice

complexe, dar şi a atribuŃiilor specifice conferite prin lege, şi o cercetare a exploziilor din partea pompierilor

ofiŃerilor şi subofiŃerilor pentru situaŃii de urgenŃă.

AtribuŃiile specifice pompierilor sunt stabilite prin lege.

Cercetarea cauzei unei explozii este o activitate complexă ce presupune din partea investigatorului

cunoştinŃe ample despre arderea materialelor, despre termo-dinamica exploziei, experienŃă, spirit de

observaŃie, capacitate analitică, obiectivitate, bună memorie vizuală şi auditivă.

Investigatorul trebuie să cunoască mijloacele tehnice de cercetare utilizabile, ca şi metodele de

analiză şi de încercare adecvate.

În cuprinsul tezei, pentru cei care desfăşoara activitatea de cercetare a exploziilor ca organ de

cercetare penală se va folosi termenul de investigator, iar pentru pompierii care desfăşoară activitatea de

cercetare a exploziilor se va folosi termenul de investigator tehnic.

AcŃiunea intenŃionată constituie o cauză a exploziei, cu toate că aceasta este legată, în primul rând,

de un individ, delimitarea şi descoperirea ei fiind dependentă de motivele personale ale celui care s-a aflat în

spatele acestei acŃiuni (făptuitorul).

Acest tip de explozie este una dintre infracŃiunile grave întâlnite în practică şi în ultima perioadă de

timp (în special pe fondul situaŃiei sociale şi economice), au o gravitate deosebită datorită pagubelor

materiale pe care le aduc avutului public şi personal, dar mai ales pericolului pe care-l prezintă pentru viaŃa şi

sănătatea oamenilor. Mobilul unui asemenea act poate fi răzbunarea, ura, ascunderea sau favorizarea altei

infracŃiuni sau colectarea despăgubirii de la asigurator. Exploziile mai sunt provocate şi de persoane cu

dizarmonii psihice, de genul piromaniei.

Descoperirea unei asemenea cauze este o sarcină care necesită extrem de multe cunoştinŃe de

specialitate, cercetarea neputându-se dispensa de definirea exactă a factorului tehnic. De multe ori, situaŃia

este îngreunată de faptul că intenŃia a fost premeditată pentru proiectarea acŃiunii, autorul alegându-şi acea

soluŃie tehnică ce, din punctul lui de vedere, crede că se descoperă cel mai greu, în condiŃiile date. În schimb,

în alte situaŃii, făptuitorul recurge la o soluŃie atât de firească şi de simplă, încât apare ca motivare neglijenŃa.

Exploziile ce izbucnesc imediat lasă urme mai puŃine la locul faptei, dar nici făptuitorul nu dispune

de timp suficient pentru a se îndepărta prea mult de locul ecploziei. Aceste explozii le întâlnim în locuri mai

puŃin umblate şi nepăzite, ce asigură îndepărtarea făptuitorului fără a fi văzut sau în actele de răzbunare, sub

impulsul momentului, când infractorul nu şi-a organizat în mod temeinic activitatea.

Exploziile cu declanşare întârziată presupun o organizare mai mult sau mai puŃin minuŃioasă.

Termenul de arson este preluat din literatura de specialitate anglo-saxonă şi nu are un echivalent în

literatura juridică din România. Arson-ul (fire-rasing denumit în ScoŃia) este definit ca „arderea intenŃionată

şi maliŃioasă a locuinŃei altcuiva” în dreptul comun, în acest caz procurorul trebuind să dovedească fiecare

element al acestei acŃiuni criminale fără nici o îndoială.

- 17 -

Arsonul poate fi privit ca o cauză posibilă, dacă nu şi probabilă a oricărui tip de explozie investigată.

Pagubele însemnate produese de o explozie vorbesc de la sine de importanŃa majoră a studierii

aspectelor teoretice şi practice, combinate cu cercetarea criminalistică multidisciplinară.

Problema se complică în momentul în care sunt şi persoane decedate ca urmare a arsonului, fapt ce

plasează automat fenomenologia în domeniul penalului şi investigaŃiilor criminale.

Cele mai importante motive ale producerii intenŃionate a unei explozii sunt: profitul (obŃinerea de

profit), vandalismul/piromania, răzbunarea, tăinuirea crimelor, excitarea, extremismul.

În România, cercetările şi analizele statistice asupra psihologiei şi modalităŃii de acŃiune ale

incendiatorilor, în particular a piromanului, sunt abia la început.

Pe baza analizei datelor statistice, profilul psihic şi trăsăturile caracteristice ale persoanei care

produce intenŃionat o explozie/incendiu sunt: bărbat de 40–45 ani, cu nivel de pregătire scăzut, alcoolic,

temperament nervos, impulsiv, cu tendinŃe spre violenŃă, cu contacte umane dificile, având senzaŃia de

frustrare în raport cu alŃii. Acest model psihic va cunoaşte modificări sensibile în viitor, pe măsura evoluŃiei

situaŃiei social-economice. Se poate estima astfel creşterea ponderii exploziilor comise de tineri.

Un interes imediat îl reprezintă necesitatea întocmirii unei bănci de date privind persoanele despre

care s-a demonstrat că au provocat o explozie, fie ea şi accidentală, inclusiv piromanii, care ar oferi date

extrem de utile, inclusiv asupra tehnicilor folosite.

Prin statistica prezentată se observă numărul mare de acŃiuni intenŃionate, de tip arson. Consider că,

pe fondul situaŃiei economice precare, amplificarea dezechilibrelor sociale, înmulŃirea actelor de vandalism

sau a celor de terorism de multe ori cu substrat ideologic sau religios va conduce la o creştere alarmantă a

numărului de acŃiuni intenŃionate atât la nivel naŃional cât şi internaŃional.

CAPITOLUL IV

Investigarea exploziilor ca ameninŃări la adresa securităŃii publice

Conform reglementărilor specifice în vigoare, se poate spune că, cercetarea cauzelor de incendii şi

explozii este un ansamblu de măsuri şi acŃiuni organizatorice, tehnice şi operative care includ metode,

procedee şi mijloace specifice în vederea stabilirii precise a împrejurărilor, surselor sau autorilor care au

generat producerea incendiului sau exploziei urmată de incendiu.

Activitatea de cercetare a cauzelor de producere a unui incendiu sau explozie are la bază,

operativitatea, autenticitatea datelor, informaŃiilor, probelor şi eficienŃa măsurilor organizatorice şi tehnice,

luate pentru prevenirea altor evenimente de aceiaşi natură.10

Locul producerii unei explozii imediat după producerea unei acesteia se poate caracteriza printr-un

cuvânt: haos. Presiunea, energia, unda de şoc şi gazele la viteze foarte mari eliberate în urma unei explozii

pot cauza pagube majore, rănirea sau chiar decesul în cazul oamenilor. Un răspuns rapid, foarte bine

planificat şi sistematic al personalului de intervenŃie şi al celui de investigare este esenŃial în salvarea

victimelor şi determinarea cauzelor producerii evenimentului.

10 Ordinul comun al Ministerului administraŃiei şi Internelor nr.182/14.08.2009 şi 1754/C/05.08.2009 al Parchetului de pe lângă Înalta curte de CasaŃie şi JustiŃie, privind procedura cercetării la faŃa locului.

- 18 -

O explozie, fie ea urmare a unui accident sau a unei acŃiuni intenŃionate, produce în cele mai multe

cazuri vătămări corporale asupra oamenilor, dar şi pagube materiale. Investigarea unei explozii necesită

implicarea unui personal cu înaltă experienŃă în investigarea acestor tupuri de situaŃii de urgenŃă, dar care

deŃine şi vaste cunoştinŃe multidisciplinare. Întrucât o astfel de investigaŃie necesită atât o muncă de teren,

cât şi una de laborator. Acest capitol tratează abordarea investigaŃiei de către întreaga echipă de anchetă a

unui eveniment exploziv, pornind de la perspectiva unui singur specialist, până la punerea în aplicare a

cunoştinŃelor acestuia în cadrul echipei.

Chiar dacă incidentul este o simplă bombă artizanală sau un atac terorist major care implică o

multitudine de instituŃii atât naŃionale cât şi internaŃionale, planificarea răspunsului este esenŃială. Etapele ce

trebuie desfăşurate rămân aceleaşi pentru orice tip de explozie, dar resursele necesare variază foarte mult în

funcŃie de amploare. Nevoile de personal pot varia în funcŃie de suprafaŃa pe care au fost împrăştiate

fragmente în urma exploziei.

Rapoartele operative iniŃiale transmise prin mijloacele obişnuite de telecomunicaŃii se pot dovedi de

multe ori inexacte. Cu toate acestea ele oferă fundamentul pentru a aprecia nevoia de resurse umane şi

logistica necesară la locul exploziei. În aprecierea necesităŃilor de personal sau echipament se va merge

principiul: mai bine mai mult, decât prea puŃin.

În multe cazuri investigarea unei explozii se poate desfăşura pe mai multe direcŃii simultan.

Numeroase mandate de percheziŃie, suprafaŃa mare a pe care se întinde scena exploziei şi colectarea de

cantităŃi mari de probe determină nevoia de personal.

Este important în evaluarea iniŃială să se ia în considerare şi posibilitatea unor cauze accidentale de

producere a exploziei. Determinarea cauzei exacte a exploziei este prioritatea principală a echipei de

cercetare, iar această concluzie va dicta toate activităŃile viitoare. Dacă nu s-a stabilit concret dacă este vorba

despre explozie accidentală sau una intenŃionată, ancheta se va împotmoli curând, neavînd o direcŃie clară.

Cercetarea la faŃa locului în cazul producerii unei explozii are, în general, aceleaşi obiective ca orice

altă cercetare criminalistică: identificarea celor care se fac vinovaŃi de producerea evenimentului şi trimiterea

acestora în faŃa organelor de judecată. Având în vedere că în exercitarea supravegherii respectării legii în

activitatea de urmărire penală, procurorul veghează ca orice infracŃiune să fie descoperită, orice infractor să

fie tras la răspundere penală şi ca nicio persoană să nu fie urmărită penal fără să existe indicii temeinice că a

săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, apreciez că, în mod normal, procurorul va solicita probe în

susŃinerea acuzaŃiei echipei de cercetare de la faŃa locului.11

Cele mai frecvente cauze pentru producerea unei explozii sunt: scurgerea accidentală de gaze,

experimentare (în cazul unor laboratoare), crimă, sinucidere, intimidare, vandalism şi distrugere a dovezilor

unei infracŃiuni, iar informaŃii cu privire la motiv vor fi derivă din procedurile de bază ale anchetei poliŃiei.

Anchetatorii trebuie să evite să facă o investigare superficială în convingerea că situaŃia nu va

putea fi înŃeleasă într-un mod adecvat.

11 Alexander Beveridge, Forensic Investigation of Explosions, Taylor & Francis, Londra, 2003, pag. 75.

- 19 -

Cunoaşterea modului în care a fost conceput dispozitivul exploziv poate sprijini anchetatorul în

procesul de empatie cu cel care este în spatele exploziei. Sistemul de iniŃiere al dispozitivului indică ce şi-a

propus făptuitorul.

Anchetatorii unei explozii trebuie să aibă cel puŃin cunoştinŃe minime de bază în ceea ce priveşte

dispozitivele explozive improvizate obişnuite.

Întrucât sistemele de iniŃiere sunt aproape de exploziv, acestea sunt de multe ori surse bune de

reziduuri de exploziv şi implicit de amprente, care nu sunt afectate de explozie. Aceste elemente ar trebui să

fie tratate în consecinŃă.

Dintre obiectele ce conŃin dispozitivele explozive acoperă o gamă foarte largă pornind de la

conducte, colete, serviete şi ajungând până la jucării de pluş. Toate, indiferent de natura sau tipul lor

furnizează dovezi care să facă posibilă identificarea sursei probabile. Un colet sau alte obiecte ce conŃin

dispozitive explozive improvizate pot furniza şi nume, adrese, amprente, ştampile sau mostre pentru

determinarea ADN-ului.12

Cu toate acestea este necesară expertiza tehnică a unui specialist pentru a determina ce tip de sistem

de iniŃiere a fost folosit, mai ales când dispozitivul a funcŃionat şi au fost recuperate fragmente din el.

Materialele utilizate în construcŃia unui dispozitiv şi calitatea manoperei sunt de asemenea dovezi

importante. Improvizarea unui dispozitiv exploziv nu necesită neapărat o experienŃă anterioară sau cunoştinŃe

de specialitate.

Din fericire se întâmplă des ca dispozitivele explozive să nu funcŃioneze şi sunt recuperate intacte.

Este de ajuns ca ceva să nu funcŃioneze conform planului, iar antentatorul să devină victimă. Unii dintre

atentatori, cu precădere cei care sunt împinşi la astfel de acŃiuni de un substrat ideologic sau religios,

obişnuiesc să lase intenŃionat o „semnătură” pentru a obstrucŃiona anchetatorii, iar alŃii au modul lor specific

de a fabrica dispozitive explozive improvizate.

Întrucât în urma producerii unei explozii vor fi foarte mulŃi (reprezentanŃi mass-media, trecători,

rude ale victimelor, avocaŃi ai părŃilor implicate sau reprezentanŃi ai companiilor de asigurări) care vor dori

să ajungă cât mai aproape de locul producerii evenimentului este imperios necesară balizarea zonei şi

permiterea accesului în zona evenimentului doar a personalului cu atribuŃii în managementul situaŃiilor de

urgenŃă, a personalului medical şi a personalului responsabil cu ancheta. Pentru astfel de situaŃii se impune

ca anchetatorii să dea dovadă de fermitate şi diplomaŃie.

Accesul în zonă se va face strict, printr-un singur loc, pe culoare stabilite de către anchetatori

împreună cu pompieri (considerate culoare sigure şi fără a contamina dovezi) şi se va Ńine o evidenŃă a

personalului care intră şi care iese din zona balizată. Locul producerii unei explozii este o zonă extrem de

nesigură şi periculoasă.

Protejarea locului producerii unei explozii poate fi complicată de numărul şi varietatea personalului

care intervine de obicei. Fără un control ferm şi imediat al primilor ajunşi dovezi fizice ale cauzei probabile

pot fi contaminate sau chiar distruse. Unele dovezi pot fi astfel contaminate sau chiar distruse în acŃiunile de

12 Alexander Beveridge, Forensic Investigation of Explosions, Taylor & Francis, Londra, 2003, pag. 79.

- 20 -

lichidare a incendiului. Acest inconvenient poate fi evitat printr-o instruire a pompierilor pentru a folosi

procedee de stingere minim distructive.

Fiecare explozie prezintă propriile particularităŃi atunci când se pune problema balizării zonei şi

protejarea locului evenimentului. Sunt cazuri în care locul faptei acoperă o suprafaŃă întinsă, cum ar fi

explozia unui avion în zbor care poate împrăştia fragmente pe distanŃe foarte mari.

Pregătirea şi antrenarea organelor de poliŃie, a pompierilor şi a personalului medical de urgenŃă

pentru astfel de situaŃii contează extrem de mult în economia timpului afectat stabilirii cauzei producerii

exploziei.

Principalele sarcini ce trebuie avute în vedere de către cei care ajung primi la faŃa locului unde a avut

loc o explozie (primul răspuns):

- vor identifica pericolele la locul producerii exploziei (pericolul de prăbuşire a unor clădiri sau a

unor elemente de construcŃie, de contaminare cu agenŃi patogeni, precum şi eventualitatea existenŃei la faŃa

locului a unor substanŃe chimice sau unor dispozitive explozive;

- trierea victimelor, acordarea primului ajutor medical şi protejarea locului faptei;

- vor solicita sprijin specializat în funcŃie de natura situaŃiei, astfel: pompieri, genişti, personal

medical, poliŃie, jandarmerie;

- competenŃa trebuie stabilită imediat, o singură persoană trebuie să îşi asume controlul asupra

locului producerii exploziei şi urmărirea penală;

- stabilirea limitelor. Se va stabili, în mod normal, o limită exterioară determinată de împrăştierea

fragmentelor la care se va adăuga o distanŃă suplimentară de 20%.

- înainte ca investigaŃia propriu-zisă să se desfăşoare, locul producerii exploziei (în cazul unui

atentat cu bombă) trebuie declarat ca fiind sigur.13

- integritatea şi rezistenŃa structurală, avarierea traseelor de utilităŃi (scurgeri de gaze, cabluri

electrice deteriorate) vor fi analizate de către personal calificat.

- identificarea martorilor şi chestionarea lor, înainte ca aceştia să nu mai poată fi identificaŃi.

Pentru orice activitate, dar în special cazul cercetării cauzelor producerii unor situaŃii de urgenŃă cum

sunt exploziile, este esenŃial ca investigatorii să dispună de echipamente şi instrumente adecvate. Având în

vedere posibilitatea ca persoanele însărcinate să se deplaseze la faŃa locului să nu cunoască situaŃia în

detaliu, pregatirea prealabilă este de o importanŃă vitală.

Personalul ajuns la faŃa locului, va executa o evaluare rapidă, dar completă a locului producerii

situaŃiei de urgenŃă (explozia), pentru a stabili măsurile ce vor trebui întreprinse. O atenŃie deosebită se va

acorda posibilităŃii existenŃei la faŃa locului de dispozitive explozive Este interzisă atingerea

obiectelor suspecte. Localizarea unui astfel de dispozitiv va determina evacuarea imediată a zonei şi

solicitarea de sprijin pirotehnic. Manipularea unor eventuale dispozitive suspecte se va face numai de către

personalul specializat desemnat pentru înlăturarea bombelor.

Persoanele deplasate la faŃa locului, după evaluarea preliminară, vor proceda astfel:

13 Hall R.A., Booby traps associated with violent crime investigation, Journal of the Forensic Science Society, 1991, pag. 31.

- 21 -

- vor solicita resurse umane, dar şi suport logistic (reprezentanŃi ai furnizorilor de utilităŃi: gaz,

curent electric, apă, genişti), pentru a diminua şi chiar a evita pericolele identificate;

- vor folosi scule şi se vor echipa cu echipamente de protecŃie adecvate sarcinilor ce le revin, pe

parcursul tuturor operaŃiunilor;

- vor conduce operaŃiunea de asanare a zonei, folosind personal calificat;

- vor baliza zonele de risc şi vor stabili punctul de triere a victimelor şi locul punctului medical

avansat.14

Dacă explozia s-a produs într-un spaŃiu deschis, în zona în care se regăsesc fragmente, la care se

adaugă şi o zonă tampon se va baliza. Fragmente produse în urma exploziei pot fi azvârlite la o distanŃă

considerabilă, de aceea personalul desemnat cu balizarea şi asigurarea locului producerii exploziei trebuie să

se asigure că nu există fragmente rezultate în urma exploziei în afara zonei de securizate.

Dacă în explozie au fost implicate clădiri, un membru al echipei de cercetare ar trebui să fie

desemnat pentru a furniza schiŃe, planuri, desene ale etajelor clădirii, instalaŃiilor. Toate acestea vor ajuta mai

târziu la o reconstituire a evenimentelor.

Responsabilitatea primară avută de către persoanele deplasate la faŃa locului este aceea de a salva

victimele, iar acordarea asistenŃei medicale de urgenŃă, se va desfăşura cu păstrarea intactă a probelor.

PoliŃia va controla şi limita accesul în zona producerii exploziei. De asemenea, personalul ajuns

primul la locul producerii situaŃiei de urgenŃă va iniŃia acŃiunea de documentare.

După ce s-a stabilit locul în care s-a produs explozia, şeful echipei de investigare va Ńine cont de

aplicarea cerinŃelor legale pentru accesul, cercetarea şi luarea probelor la locul producerii exploziei.

Investigarea locului unde s-a produs o explozie necesită timp şi foarte mare atenŃie la detalii, astfel

că o abordare planificată şi un cu efort susŃinut poate aduce rezultate pozitive.

Stabilirea măsurilor ce trebuie luate la locul exploziei depinde de mai multe variabile: existenŃa şi

gravitatea victimelor, modul de dispunere şi suprafaŃa locului, valoarea daunelor, vremea.

Cercetarea la faŃa locului (CFL) face parte din activităŃile iniŃiale de urmărire penală şi constă în

cunoaşterea nemijlocită a locului unde s-a săvârşit infracŃiunea sau a locului unde au fost descoperite urmele

acesteia, în vederea descoperirii, fixării şi ridicării urmelor şi stabilirea împrejurărilor în care infracŃiunea a

avut loc.

Cu privire la înŃelesul termenului de faŃa locului sau de loc la săvârşirii faptei aşa cum este folosit

uneori în practică ori în literatura de specialitate mai veche, trebuie făcută o precizare: prin această expresie

se are în vedere nu numai locul propriu-zis al săvârşirii infracŃiunii ci şi zonele mai apropiate sau alte locuri

din care se pot desprinde date referitoare la pregătirile, comiterea şi urmăririle faptei inclusiv căile de acces

şi de retragere ale autorului din câmpul infracŃional15. Cercetarea la faŃa locului este o acŃiune imediată şi de

neînlocuit a urmăririi penale, trebuind să se efectueze fără nici o întârziere şi cât mai complet, căci repetarea

ei deşi este posibilă nu dă întotdeauna rezultate satisfăcătoare16. Datele obŃinute în urma cercetării la faŃa

locului vor fi privite critic şi coroborate cu alte probe ce se vor administra în cauză.

14 Alexander Beveridge, Forensic Investigation of Explosions, Taylor & Francis, Londra, 2003, pag. 81. 15 Emilian Stancu, Criminalistic ă, Volumul II, 1993. 16 René Lechat, La tehnique de l’anquette criminelle, Bruxelles, 1959.

- 22 -

Coordonarea şi controlul direcŃionează toate activităŃile de anchetă. Dacă sunt implicate mai multe

structuri în anchetă, va fi dificil să se menŃină o comandă unitară a tuturor activităŃilor. Sarcinile diferitelor

agenŃii ar trebui coordonate de către o singură persoană, pundându-se în prim-plan ancheta penală.

O dată ce locul evenimentului a fost asigurat, iar la locul faptei au ajuns îndeajuns personal pentru a

interoga toŃi martorii, a doua fază a anchetei ar putea începe: analiza informaŃiilor disponibile de la cei care

deja au dat informaŃii cu privire la eveniment.

Trebuie creat un protocol pentru schimbul reciproc de informaŃii pentru a nu dubla inutil eforturile

evitânu-se eventuale conflicte organizaŃionale. Comunicarea la nivel instituŃional este vitală pentru reuşita

anchetei.

Toate detaliile, idiferent cât de neimportante pot să pară, sunt raportate, evaluate şi înregistrate.

O regulă foarte importantă este aceea de a atribui personalului acele sarcini în care competenŃele lor

specifice pot servi cel mai bine obiectivelor anchetei.

În căutarea probelor la locul evenimentului este esenŃial ca echipa de anchetă să cunoască, din

experienŃă, exact ceea ce trebuie căutat.

Cei care coordonează ancheta trebuie să se asigure că moralul echipei de anchetă de la locul

evenimentului rămâne ridicat şi că nu îşi pierd concentrarea pe timpul căutărilor. În situaŃia unei explozii de

mari proporŃii, unde au fost numeroase victime, dar şi daune considerabile produse la vecinătăŃi, va trebui să

se desfăşoare o muncă fizică şi plictisitoare în acelaşi timp în condiŃii periculoase şi, probabil, în prezenŃa

rămăşiŃelor victimelor. Echipa de cercetare la faŃa locului trebuie să fie mereu în alertă în căutarea de noi

probe. Cei din echipă sunt predispuşi la monotonie, plictiseală şi se pot transforma în simpli muncitori ce se

deplasează de la o grămadă de fragmente la alta sau pot suferi şi de stres post-traumatic.

Căutarea probelor trebuie să continue până când întreaga zonă a fost acoperită complet. Metodele de

căutare depind de numărul membrilor din echipa de cercetare, gradul de distrugere cauzat de explozie şi

dispunerea, planimetria locului17

Este esenŃial ca asupra probelor să nu planeze semne de întrebare cu privire la posibila lor

contaminare, mai ales când este vorba de urme de exploziv.

În mod ideal cercetarea la faŃa locului trebuie să fie efectuată de către specialişti în explozivi,

specialişti în medicină legală, pompieri. Cu toate acestea şi organele de poliŃie se pot afla în situaŃia căutării

probelor survenite în urma unei explozii, fără a avea o asistenŃă de specialitate şi, prin urmare, trebuie să aibă

cunoştinŃe de bază legate de construcŃia dispozitivelor explozive improvizate, dar şi cunoştinŃe referitoare la

cercetarea la locul producerii unei explozii.

Probele medico-legale trebuie manipulate de un număr minim de persoane. Trebuie să existe o

procese-verbale semnate de predare-primire de la colectarea lor iniŃială, până la expunerea acestora în

instanŃă. Probele nu vor fi lăsate nesupravegheate.

Locul producerii evenimentului, ar trebui să fie întotdeauna fotografiat şi înregistrat video. De

asemenea se recomandă utilizarea schiŃelor şi adnotărilor. Fotografiile nu vor înlocui schiŃele, iar schiŃele nu

vor înlocui fotografiile.

17 Alexander Beveridge, Forensic Investigation of Explosions, Taylor & Francis, Londra, 2003, pag. 92.

- 23 -

După ce locul exploziei a fost securizat, echipa de cercetarea la faŃa locului trebuie să se concentreze

pe identificarea şi intervievarea martorilor. InformaŃii vitale pot fi adesea furnizate de către trecători care

adesea părăsesc locul exploziei, iar dacă aceştia au părăsit zona, informaŃiile deŃinute de aceştia sunt pierdute

pentru totdeauna. Dacă numărul martorilor este considerabil sau din alte motive interogarea acestora a fost

împiedicată, foarte important pentru buna desfăşurare a anchetei este să stabilească identitatea lor şi să le

solicite datele de contact pentru a fi ulterior contactaŃi. În unele cazuri, lista de martori poate include numele

unor persoane, care mai târziu pot deveni dintre cei suspecŃi.

Echipa de anchetă ar trebui, de asemenea, să încerce să identifice toate vehiculele în zona din

imediata apropiere, în măsura în care acest lucru este posibil, să se înregistreze sau să se noteze cel puŃin

numerele de înmatriculare.

Specificul activităŃii desfăşurate de organele judiciare constă în obligativitatea de a asigura, pe bază

de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana

suspectului sau inculpatului, atât în favoarea, cât şi în defavoarea acestuia, a unor fapte pretrecute în trecut18.

Această stabilire se face cu ajutorul probelor judiciare care constau în toate elemente de fapt care ajută la

constatarea existenŃei sau inexistenŃei unei infracŃiuni, dar şi la identificarea persoanei care săvârşit-o.

CAPITOLUL V

Instrumente analitice în cercetarea exploziilor

În vederea cercetării exploziilor mai complexe pot fi folosite unele metode analitice. Acestea

reprezintă instrumente suplimentare care au menirea de a ajuta investigatorul într-o organizare logică a

informaŃiilor colectate pe parcursul diferitelor etape de cercetare a exploziei, dar şi în identificarea diferitelor

aspecte ce necesită informaŃii suplimentare.

Din categoria instrumentelor analitice folosite în cercetarea exploziilor fac parte schiŃele, planurile şi

diagramele. Acestea sunt instrumente ajutătoare folosite de investigator în fixarea şi interpretarea amprentei

exploziei. Prin semne convenŃionale acestea trebuie să redea grafic, dar şi la scară, o imagine de la faŃa

locului cu precizarea poziŃiei a victimelor, a obiectelor, unele faŃă de altele, şi amplasrea în teren a

obiectivului unde a avut loc explozia.

SchiŃele uşurează reprezentarea în teren a amănuntelor care prezintă interes, acesta fiind motivul

pentru care constituie o completare a materialului vizual prezentat de elemente fotografice sau filmări.

SchiŃele nu pot substitui fotografiile, dar pot cuprinde şi exemplifica detalii sau caracteristici ce permit

profilarea anumitor aspecte înlesnind interpretarea justă a amprentei şi la stabilirea ipotezelor privind

iniŃierea şi propagarea efectelor produse de explozie. În anumite cazuri, dar cu atât mai mult când este nevoie

să se reprezinte aşezarea clădirii, traseul instalaŃiei de gaz, electrice sau de iluminat, acest instrument analitic

poate reda anumite caracteristici care prin poziŃia şi natura lor sunt mai greu de sugerat prin materiale

fotografice. SchiŃele ajută, de asemenea, la analizarea şi aprecierea fotografiilor (care, de exemplu, nu pot

reda grosimea carbonizată a stratului). Indicii utile în vederea ascultării martorilor sunt oferite de aceste

instrumente analitice.

18 Art. 5, Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.

- 24 -

SchiŃe în proiecŃie orizontală pot fi realizate pentru o cameră, mai multe camere, pentru un

apartament, compartiment, etaj, care să evidenŃieze, în funcŃie de situaŃie, poziŃionarea focarului în rapor cu

clădirea sau compartimentul, dar şi celelalte elemente constructive precum deschideri (ferestre), scări, holuri

sau alte caracteristici constructive ce ar fi putut favoriza explozia şi propagarea ei. Elementele acestea pot să

apară şi într-o proiecŃie verticală. SchiŃa poate furniza informaŃii cu privire la amplasamentul şi localizarea

relativă a probelor identificate la locul exploziei.

SchiŃe se pot executa pe parcursul desfăşurării diferitelor faze ale CFL, care, astfel, să pună în

evidenŃă probele găsite după îndepărtarea molozului şi localizarea acestora.

Se va Ńine seama, la elaborarea schiŃei, de planurile sau schiŃele existente ale construcŃiei din

documentaŃia tehnică, dar se va Ńine seama de faptul că pot să apară modificări constructive, dar şi ale

destinaŃiei, iar acestea vor fi confruntate cu situaŃia de la faŃa locului. Acesta fiind şi motivul pentru care este

necesar ca dimensiunile înscrise în schiŃă să fie corecte, nu preluate din proiectul clădirii, ci măsurate efectiv

cu ruleta (este posibil ca unele detalii să nu mai corespundă) sau măsurate estimativ (cu pasul). Circuitul

instalaŃiilor electrice, de gaze, de ventilaŃie sau de apă, trebuie expusă în situaŃia reală, cea precedentă

exploziei (bineînŃeles constatată la momentul investigării) şi nu cea din proiectele iniŃiale.

Ca urmare a interpretării amprentei exploziei, având ca punct de pornire schiŃa locului exploziei,

investigatorul reprezintă cu ajutorul săgeŃilor interpretarea proprie privind direcŃia propagării fl ăcărilor şi a

căldurii. DirecŃia de propagare de la sursa de căldură de indicată cu ajutorul săgeŃilor. Intensitatea

termodegradării fiind sugerată de mărimea dimensiunile săgeŃilor.

În funcŃie de distanŃă, unghiul de vedere, luminozitate sau diferite obstacole, percepŃia martorilor

(auditivă, vizuală, olfactivă) referitoare la explozie poate să difere. Chiar dacă sunt sincere, anumite depoziŃii

pot fi diferite. Un astfel de instrument analitic fixează poziŃia martorilor în momentul exploziei şi permite

interpretarea a ceea ce putea fiecare să audă sau să vadă, dar şi o evaluare comparativă a informaŃiilor. De

asemenea, permite evidenŃierea acelor mărturii mai puŃin credibile (posibil nesincere). RelevanŃa acestui

instrument analitic este dependentă de corectitudinea informaŃiilor, în sensul în care poziŃia în care se afla

martorul se presupune că este corectă sau nu. Există un element de incertitudine, necesar să fie menŃionat,

dacă această localizare este documentată doar prin depoziŃia martorului.

Se vor executa schiŃe criminalistice conform practicii judiciare în cazul explozii asociate cu alte

infracŃiuni (cum ar fi cazul unei explozii în este implicat un cadavru).

Graficul de timp este o reprezentare grafică sau tabelară în ordine cronologică, a evenimentelor

legate de iniŃierea, dezvoltarea şi propagarea inceniului19.

AcurateŃea informaŃiilor investigatorului influenŃează în mod direct valoarea demonstrativă a acestui

instrument analitic. InformaŃii exacte pot să provină din înregistrări precum: anunŃarea evenimentului prin

apel la numărul unic de urgenŃă 112, înregistrări ale rapoartelor operative efectuate în sistem radio ale

pompierilor, jandarmeriei, poliŃiei, poliŃiei comunitare, înregistrări ale instalaŃiilor de control, detecŃie şi

semnalizare, înregistrările sistemului integrat de management al clădirii, înregistrări ale staŃiilor meteo,

înregistrările dispozitivelor de măsurare a timpului (ceasul de pontaj), înregistrările din registrul de

19 Sorin Calotă, Gheorghe Popa, George Sorescu, Simion Dolha, Cercetarea cauzelor de incendii – aspecte teoretice şi practice, Editura Universul juridic, Bucureşti, 2010, pag. 266.

- 25 -

mentenanŃă al instalaŃiilor de protecŃie împotriva incendiilor. Datele acestea reprezintă timpi reali, siguri.

Este necesar să se ia în considerare incertitudinea produsă de lipsa sincronizării ceasurilor. Ceasurile nu sunt

toate reglate la fel.

Alte date, provenite din ascultarea martorilor sunt informaŃii relative. Ele vor fi luate în considerare

cu rezervele cuvenite.

Instrument analitic reprezentat de graficul de timp este cel care permite prezentarea conexiunii

cronologice dintre evenimente, dar şi identificarea carenŃelor sau neconcordanŃelor din informaŃii. Suportul

pentru o ascultare eficientă a martorilor, dar şi o evidenŃiere a declaraŃiilor contradictorii ale acestora este

asigurată de către acest grafic. De asemenea, permite o analiză a termodinamicii exploziei în funcŃie de timp,

conexând estimările care se referă la condiŃiile de dezvoltare ale exploziei (configuraŃia incintei, sarcina

termică, ventilarea), cu informaŃii din graficul de timp.

Se pot fundamenta ipoteze privind cauze probabile de explozie prin aproximarea intensităŃii

exploziei raportate în timp (cantitatea de căldură degajată în diferite zone şi în momente succesive) şi a

zonelor de propagarea în timp.

Foarte utilă în stabilirea unor cauze de explozie este determinarea unei cronologii plauzibile a

evenimentelor, acestea impun anumite perioade de dezvoltare a arderii înainte de iniŃierea exploziei.

În cazul cercetării unor explozii de o comlexitate ridicată, mai cu seamă cele industriale, este

adecvată aplicarea unor metode care sunt specifice evaluării riscului de explozie. Astfel că nu se face referire

la evaluările riscului de explozie elaborate în condiŃiile legii. Utilizarea unor metode de evaluare a riscului de

explozie, menŃionate în cele ce urmează, face posibilă analiza sistematică a tuturor instalaŃiilor, utilajelor

şi/sau a acŃiunilor care ar fi putut aduce o contribuŃie la cauza producerii exploziei. Se poate aproxima,

ulterior, probabilitatea ca o anumită cauză de explozie, care să presupună o anumită sursă şi o anumită

împrejurare determinantă, să fie adevărata cauză, în comparaŃie cu alte cauze analizate.

Un alt instrument de analiză în cercetarea exploziilor poate fi modelarea pe calculator. Modelarea pe

calculator a exploziilor este utilizată îndeosebi în cazul unor explozii complexe, produse în clădiri a căror

proiectare s-a realizat deja într-un program informatic.

Cu ajutorul modelării pe calculator a exploziei se obŃine compararea rezultatelor dezvoltării

exploziei, pe baza informaŃiilor de intrare cunoscute cu rezultate reale depistate la faŃa locului, având ca scop

verificarea diferitelor ipoteze privind cauza exploziei. Acest instrument de lucru oferă o metodă mai rapidă şi

mai eficientă decât experimentarea la scară reală, de asemenea permite introducerea unor variabile pentru

parametrii avuŃi în considerare şi evaluarea diferitelor consecinŃe. Totodată, prin modelarea pe calculator se

pot evalua diferite configuraŃii de dependenŃă a indicatorilor post explozie cu evoluŃia fenomenului.

Etapa finală a investigaŃiei implică folosirea analizelor teoretice şi a calculelor rezultatelor

examinării locului exploziei pentru a ajuta formularea unei examinări finale asupra probelor ca întreg.

Presiunea generată la sursa exploziei poate fi estimată din aprecierea dimensiunii şi gradului de

avarie al elementelor de structură ale clădirii, cum sunt ferestrele, uşile şi pereŃii din cărămidă. O limită

inferioară a suprapresiunii dezvoltate poate fi estimată dintr-o examinare a sticlei ferestrelor care nu au cedat

în explozie. Avariile incipiente ale structurii furnizează unele indicaŃii importante cu privire la

suprapresiunea maximă dintr-un compartiment din care face parte.

- 26 -

Măsurarea distanŃei maxime de deplasare a fragmentelor de sticlă reprezintă o metodă independentă

de estimare a presiunii exploziei. O a doua metodă independentă de calcul a suprapresiunii la sursa exploziei

se bazează pe o observare a pagubelor exploziei, cauzate structurilor clădirilor învecinate.

O analiză a modelelor de arderi din clădiri împreună cu calculele presiunilor generate de explozii

poate fi utilă în confirmarea locului deflagraŃiei şi determinarea concentraŃiei probabile a gazului de

dinaintea exploziei. Va fi semnalat faptul că suprapresiunile maxime sunt generate pentru amestecurile

gaz/aer prin expunerea celor mai mari ritmuri de creştere a presiunii. Aceste ritmuri de creştere sunt pe rând

dependente de viteza de ardere care este maximă atunci când concentraŃia combustibilului se află de partea

proporŃiei stoichiometrice.

În mod invers, arsurile şi umflăturile, însoŃite de presiuni scăzute vor fi produse de amestecuri bogate

în combustibil. Presiuni relativ înalte de explozie însoŃite de pagube destul de vaste vor fi produse de

amestecurile care au o compoziŃie apropiată de proporŃiile stoichiometrice.

Dacă sursa scurgerii de gaz este cunoscută, ar trebui să fie posibilă măsurarea ratei scurgerii, sau

calcularea ei.

Perspectiva şi elaborarea probelor ce conduc la o eventuală cercetare penală ce poate surveni ca

urmare a unei explozii necesită o organizare pe scară largă a subiectului şi de asemenea analize detaliate ale

dovezilor „ştiinŃifice” (de laborator). Complexitatea procesului, şi în multe cazuri, amploarea sarcinii, fac ca

astfel de cercetări penale să fie greu de gestionat, dar mai ales greu de înŃeles.

Mărturiile şi probele trebuie de aşa manieră prezentate încât să poată fi înŃelese cât mai uşor de către

instanŃa de judecată. Procesul de investigare, pornind de la scotocirea locului evenimentului, găsirea,

identificarea şi conservarea probelor relevante, precum şi interogarea martorilor, este prin natura sa atât de

complicată şi plină de detalii încât uneori cu greu poate fi urmărit firul acŃiunii.

Pentru o pregătire temeinică, trebuie să se acorde suficient timp pentru a aduna toate informaŃiile

disponibile, iar apoi pentru a selecŃiona (a tria, a manevra) evenimentele şi faptele ce va conduce cercetarea

spre o înŃelegere profundă şi clară a principiilor legale aplicabile. Secretul Ńine de pregătire.

Metodele analitice prezentate pot fi utilizate în cercetarea exploziilor. Ele reprezintă instrumente

suplimentare menite să ajute investigatorul în organizarea logică a informaŃiilor colectate în diferite etape de

cercetare a incendiului, precum şi în identificarea aspectelor care necesită informaŃii suplimentare.

Indiferent de metoda analitică folosită, aceasta este forte utilă pentru investigator atât pentru fixarea

sugestivă a amprentei exploziei, cât şi pentru interpretarea ulterioară a amprentei şi a fotografiilor, chiar după

îndepărtarea fragmentelor şi curaŃarea locului exploziei. Atât schiŃele, cât şi diagramele trebuie să conŃină

toate elementele necesare pentru înŃelegerea şi interpretarea lor. În cazul unei explozii cu o amprentă mai

complexă, o cingură schiŃă poate fi insuficientă, iar numărul mare de detalii reprezentate ar putea îngreuna

înŃelegerea ei.

Prezentarea probelor în cazul unei explozii necesită dovezi ştiinŃifice solide. Nu există nicio

scurtătură care poate fi urmată în prezentarea dovezilor de la faŃa locului. Poate fi făcută o analogie între

prezentarea probelor şi a faptelor de către un expert în cazuistică şi finalizarea unui puzzle imens de mărimea

a mii de piese. Pentru a putea fi mai uşor de urmărit şi de evidenŃiat, dovezile, probele ar trebui catalogate,

- 27 -

fotografiate şi clasate. Dovezile sub formă de fotografii, casete video, schiŃe, diagrame ar trebui să fie

utilizate ori de câte ori este posibil şi acolo unde este permis de către instanŃă.

CAPITOLUL VI

Cercetarea diverselor tipuri de explozii

Cercetarea exploziilor de substanŃe gazoase

Energia depozitată în rezervoare, cazane cu fluide în stare de vapori, rezervoare de aer sub presiune

şi reactoare chimice care conŃin un fluid sub presiune, poate fi eliberată spontan atunci când cazanul,

recipientul aflat sub presiune explodează. Nivelul ridicat de energie eliberată însoŃeşte distrugerea

structurilor care conŃin gaze comprimate şi lichide supraîncălzite. Undele exploziilor generate de conductele

presurizate distruse în urma exploziei sunt capabile să cauzeze daune majore unei clădiri în care reŃeaua de

conducte este localizată într-o structură învecinată.

Metanul este un gaz combustibil având o putere calorică ridicată, care se poate aprinde cu uşurinŃă,

având nevoie de o energie minimă de aprindere, energie pe care o poate avea o scânteie. Metanul, în spaŃii

închise, poate forma cu aerul amestecuri explozive.

Practic, în aproape toate cazurile, explozia generează incendii puternice, urmare a faptului că flacăra

amestecului exploziv care se propagă în spaŃiu întâlnind materiale combustibile.

Cercetarea unor astfel de evenimente, se recomandă să se efectueze împreună cu specialişti ai firmei

de distribuŃie a gazului. Echipa care va efectua cercetarea va fi redusă la un număr minim de persoane având

în vedere că structura de rezistenŃă a clădirii poate fi afectată foarte serios în urma unor explozii de acest gen.

Membrii echipei vor acŃiona Ńinând cont de măsurile necesare prevăzute în aceste condiŃii.

Din cercetarea amprentei exploziei sau incendiului se determină iniŃial locul exploziei. Este posibil

ca locul exploziei să nu coincidă cu încăperea în care se afla sursa de gaz. Locul exploziei fiind acolo unde

concentraŃia amestecului gaz-aer s-a încadrat în limitele de explozie şi unde amestecul a întâlnit sursa de

energie minimă pentru declanşarea exploziei. În scopul identificării eventualelor fisuri, defecte, improvizaŃii,

modificări în instalaŃie, manevre greşite (robinete uitate deschise), dar şi prezenŃa unor urme suspecte

(ferestre forŃate, deteriorări intenŃionate) se examinează aparatul (aragaz, sobă), butelia sau conducta.

Viteza de ardere a unui amestec combustibil/aer creşte pe masură ce creşte cantitatea de combustibil

dintr-o compoziŃie apropiată de LIE, în general atingând un maximum în partea bogată a unui amestec

stoichiometric al gazului, iar apoi scăzând pe măsură ce concentraŃia amestecului se apropie de LSE.

Viteza de ardere a unui anumit amestec combustibil/aer este de asemenea predispus variaŃiilor de

temperatură şi presiune. Este în general cunoscut faptul că o creştere a temperaturii va cauza o creştere a

vitezei de ardere. În mod invers, o creştere a presiunii va cauza o diminuare a vitezei de ardere. Viteza de

ardere va creşte de asemenea o dată cu gradul de turbulenŃă. Astfel, propagarea unei flăcări într-un

compartiment unde turbulenŃa poate fi indusă, de exemplu, de prezenŃa unor obstacole, va mări ritmul de

creştere a presiunii în acel compartiment.

În majoritatea clădirilor, ferestrele vor fi cele mai slabe elemente ale structurii externe. Dacă acestea

sunt distruse complet într-un compartiment al unei clădiri în care are loc deflagraŃia, atunci poate fi atinsă o

suprapresiune maximă cu o limită superioară prin încorporarea unor valori potrivite. Dacă această limită

- 28 -

superioară depăşeşte presiunea altor elemente structurale ale clădirii, cum sunt uşile, pereŃii şi podelele care

nu cad efectiv, atunci limita superioară va fi supraestimată. În această situaŃie se poate considera că presiunea

tipică a acestor alte elemente ale clădirii nu a fost depăşită. Efectul unui impuls de presiune în structura unei

clădiri este considerat inferior.

Pe lângă identificarea surselor potenŃiale de combustibil, ar trebui acordată o importanŃă şi surselor

de aprindere care pot fi prezente, deşi aspectul investigaŃiei îi va acorda importanŃă mult mai târziu. Mai

mult, sursele potenŃiale de scurgere asociate conductelor principale, Ńevilor de consum, ar trebui testate

sistematic în vederea presiunii şi etanşeităŃii în caz de scurgere.

La modul general, distribuŃia pagubelor rezultate dintr-o explozie poate furniza o indicaŃie sigură a

originilor acesteia. Structurile precum uşile, pereŃii despărŃitori sau cei normali formând limitele unei incinte

se deplasează dintr-o zonă în care presiunea este generată astfel încât presiunea acestor structuri să fie

depăşită. Aceste efecte sunt de obicei cele mai vizibile în cazul în care limitele alcătuiesc extremităŃile

clădirii.

Exploziile rezultate în urma evaporării componentelor volatile ale combustibililor cum ar fi benzina

sunt des urmate de un incendiu incluzând iniŃial cele mai puŃin volatile componente ale combustibilului în

zona în care a fost vărsat. Făptaşii incendiilor începute în mod deliberat care recurg la utilizarea benzinei

subestimează uneori consecinŃele posibile ale întârzierii aprinderii, care poate conduce la o serie de creşteri

de presiune suficiente să cauzeze pagube structurale serioase unei clădiri, şi arsuri serioase unei persoane

implicate.

Cercetarea exploziilor de pulberi combustibile

Deseori sub forma exploziei, arderea pulberilor intervine în obiectivele industriale, acolo unde se

manipulează, se prelucrează sau se ambalează pulberi sau în depozitele de pulberi, inclusiv cele în aer liber.

ProprietăŃile şi caracteristicile pulberilor în suspensie se apropie mult de cele ale amestecurilor de

gaze combustibile. Pot fi definite: o energie de aprindere, o temperatură de aprindere, limite de explozie,

limite de ardere pentru fiecare pulbere, în mare măsură dependente de fineŃea particulelor.20

Ca surse de aprindere, pe lângă aspectele specifice legate de piroforicitatea unor pulberi metalice,

pot fi descărcări electrostatice, scântei electrice, mecanice.

Exploziile de pulberi în aer se produc, în general, în trepte, cu precădere în situaŃiile când sursa de

aprindere are o energie redusă. Are loc o aprindere explozivă iniŃial, cu degajare de căldură şi cu flacără, dar

fără efecte mecanice, într-o zonă limitată a amestecului de pulbere-aer., Explozia nu mai era loc dacă se

consumă cea mai mare parte din pulbere.

De cele mai multe ori, într-un alt loc se formează un vârtej de pulbere care generează un nou amestec

exploziv. După prima explozie propagarea arderii se face rapid pe direcŃia amestecurilor locale de pulberi-

aer. Datorită temperaturii degajate, dar şi fl ăcărilor create şi miniexplozia iniŃială produce o a doua explozie,

aceasta fiind mult mai puternică urmată de efecte dinamice care au consecinŃe grave. Acesta este motivul

pentru care, în cazul unei explozii de pulberi, uneori martorii aud două detunături una după alta, dintre care

cea de a doua foarte puternică cu efecte dinamice.

20 Sorin Calotă, Gheorghe Popa, George Sorescu, Simion Dolha, Cercetarea cauzelor de incendii – aspecte teoretice şi practice, Editura Universul juridic, Bucureşti, 2010, pag. 453.

- 29 -

Explozia de pulbere, în majoritatea cazurilor distruge obiectele aproape în întregime: carbonizări,

topiri. Unda de presiune este cauza distrugerilor, care se diminuează cu creşterea distanŃei faŃă de focar.

Cercetarea exploziilor produse în cazul unor avioane

Cercetarea cauzelor producerii unui accident aviatic în care a fost implicat un avion comercial mare,

în timpul zborului, reprezintă o muncă deosebit de dificilă, cu atât mai mult cu cât acesta s-a produs ca

urmare a unei explozii. Producerea unei explozii în timpul zborului este de cele mai multe ori urmare a unui

atac terorist. Distugerea unei aeronave comerciale în zbor poate produce o împrăştiere pe o suprafaŃă foarte

mare a 200 de tone de structură, 100 de tone de combustibil, şi 50 de tone de marfă (bagaje) şi de pasageri.

Mai mult, o explozie poate fi intenŃionat temporizată să se producă pe teren inospitalier, cum ar fi deasupra

mării sau teren muntos.

Din fericire, numărul de explozii ca urmare a unui atentat terorist la nivel mondial reprezintă doar o

mică parte din numărul total de avioane comerciale prăbuşite.

Pierderea unui avion civil comercial declanşează un răspuns imediat de la o serie de organizaŃii, care

urmăresc diferite responsabilităŃi şi mandate. IniŃial, toate converg la faŃa locului, unde se află o imagine

haotică. Tipic, primul răspuns ar putea fi cel al pompierilor, dar la faŃa locului în primă fază vor ajunge şi

ambulanŃe, poliŃie, militari şi multe alte instituŃii specializate în funcŃie de persoanele şi materialele aflate la

bordul avionului. La faŃa locului, de multe ori vor ajunge experŃi şi avocaŃi care reprezintă compania aeriană,

angajaŃii săi, experŃi ai firmelor de asigurări, mass-media, rude ale victimelor sau simpli privitori.

Pe timpul primelor etape ale investigaŃiei nu se cunoaşte cauza evenimentului, a fost sau nu un

accident sau un act criminal, iar jurisdicŃiile mai multor instituŃii se suprapun inevitabil. Se impune astfel o

autoritate unică, integrată, să se stabilească imediat o comandă unică. InstituŃiile cheie de investigaŃie trebuie

să accepte şi să înŃeleagă reciproc jurisdicŃia şi mandatele, iar dacă este posibil să-şi integreze reciproc funcŃii

şi responsabilităŃi.

Din fericire, comunitatea internaŃională a stabilit anumite protocoale în cazul investigării unui

accident aviatic.

Sunt puŃine „scene” care sunt la fel de îngrozitoare şi catastrofale ce scena creată de un accident

aviatic în care a fost implicat un avion comercial de mari dimensiuni. Anchetatorii vor realiza că un astfel de

scenariu va avea nevoie de resurse suplimentare semnificative, dar şi expertiză suplimentară. Aceştia sunt de

multe ori copleşiŃi de diversitatea şi amploarea lucrărilor. Un volum mare de informaŃii trebuie prelucrate şi

analizate sub constrângeri de timp redus. În cazul unor astfel de anchete ce se desfăşoară pe o suprafaŃa

extinsă, instrumentele analitice de cercetare se dovedesc extrem de utile.

Cu privire la domeniul prezentat, acest subcapitol oferă informaŃii de fond, care pot fi utilizate ca

sprijin în intruirea echipelor de cercetare sau investigarea unui accident aviatic produs ca urmare a unei

explozii. În funcŃie de locul producerii exploziei (pe pistă sau în aer, deasupra mării sau teren muntos)

ancheta are anumite caracteristici, implicând forŃe şi instituŃii diferite.

Alegerea materialelor ce vor fi prezentate şi utilizate este limitată într-o anumită măsură de

constrângerile legale, astfel că va fi utilizată pentru studiu de caz o situaŃie ipotetică. Cu toate acestea se

speră ca materialul să fie de interes şi să ofere un sprijin în rezolvarea unei situaŃii tactice privind intervenŃia

unitară a forŃelor şi mijloacelor pentru limitarea şi înlăturarea efectelor unui accident aviatic, dar şi pentru

- 30 -

stabilirea cauzei care a stat la baza producerii evenimentului. SituaŃia tactică prezintă producerea unei

explozii la bordul unei aeronave comerciale ca urmare a unui atentat terorist produs în apropierea

Aeroportului InternaŃional „Transilvania” Târgu Mureş.

După cum am menŃionat anterior, anchetatorii accidentelor aeronautice, cu atât mai mult cei care

anchetează exploziile produse la bordul aeronavelor sunt de multe ori interesaŃi să găsească, să identifice şi

să informeze autorităŃile competente cu privire indiciile care ar putea conduce la o acŃiune penală.

InformaŃii, precum declaraŃiile martorilor, înregistrările conversaŃiilor din cabina piloŃilor, dar şi

comunicaŃiile cu serviciile de trafic aerian ar putea fi puse la dispoziŃie doar în urma unui mandat.

Deşi membrii echipei de anchetă a accidentelor aeronautice pot fi experŃi în domeniile lor de muncă,

este posibil ca aceştia să nu posede neapărat cunoştinŃele sau expertiza de a recunoaşte sau de a identifica

probe ale unui sabotaj exploziv la bordul aeronavei. Astfel că este imperios necesară expertiza tehnică a unor

specialişti.

Un prim pas vital este de a determina limitele geografice ale scenei accidentului aeronautic printr-o

recunoaştere sistematică pe o arie largă. Mii de bucăŃi de probe împrăştiate trebuie găsite repede, poziŃiile

acestora trebuie determinate cu precizie, consemnate şi reprezentate grafic.

Indiferent de motivul făptuitorului, distrugerea în zbor a unei aeronave civile printr-un sabotaj

exploziv este un gest de masacru cu sânge rece. De multe ori, pasageri nevinovaŃi cad victimele unor astfel

de gesturi. Astfel de acŃiuni au conotaŃii politice, ideologice, religioase, psihologice, dar şi economice.

Se speră ca informaŃiile prezentate să fie de folos anchetatorilor, în soluŃionarea cu succes a

provocării descurajante de a investiga un astfel de caz.

CONCLUZII

ContribuŃiile, conceptele şi propunerile prezentate în teza de doctorat asigură o reală bază de

documentare pentru dezvoltarea şi perfecŃionarea activităŃilor şi mecanismelor specifice desfăşurate în

vederea identificării cauzelor de producere a exploziilor, dar şi de îmbunătăŃire a managementului situaŃilor

de urgenŃă din România.

Teza tratează aspecte legate de managementul situaŃiilor de urgenŃă şi cel al modului de investigarea

al cauzelor de producere al acestora, cu preponderenŃă al exploziilor într-un format structurat, conceptele

specifice fiind prezentate într-o succesiune logică.

Problema cercetării cauzelor producerii exploziilor este apreciată ca fiind deosebit de importantă, în

primul rând pentru elucidarea evenimentului respectiv, cât şi pentru informaŃiile ce se pot obŃine pentru

perfecŃionarea muncii de prevenire, precum şi pentru descoperirea adevaraŃilor vinovaŃi de producerea

acestor evenimente şi tragerea lor la răspundere în funcŃie de gradul de vinovaŃie.

Se impune o perfecŃionare continuă a metodologiei de cercetare şi investigare a exploziilor între

Parchet, PoliŃie, Pompieri, etc., pornind de la crearea unui culoar rapid de deplasare, limitarea accesului în

zona de intervenŃie până la cercetarea efectivă.

Capitolul I prezintă multitudinea de definiŃii date securităŃii, fapt care demonstrează că asupra

conceptului nu există o percepŃie unitară. De la abordarea simplistă caracteristică primelor comunităŃi de

- 31 -

oameni, accepŃiunea de securitate a evoluat constant, la momentul actual fiind definitorie pentru existenŃa

individului, statului, atingând niveluri superioare de formulare şi cuprindere.

De asemenea, elementele Sistemului NaŃional de Management al SituaŃiilor de urgenŃă sunt

prezentate prin prisma reglementărilor legale actuale, având drept scop identificarea oportunităŃilor de

îmbunătăŃire a acestuia, raportat cu sisteme similare din alte Ńări.

LegislaŃia care are ca scop reglementarea domeniului gestionării situaŃiilor de urgenŃă nu tratează

corespunzător aspectele legate de logistica intervenŃiilor. SituaŃia aceasta a fost determinată de dezvoltarea

secvenŃială a conceptelor specifice domeniului, nu întotdeauna utilizate consecvent şi asociate adecvat. În

acest sens, un indicator relevant este reprezentat de terminologia ambiguă, care adesea generează confuzii.

Aceste concluzii aduc contribuŃii în domeniul managementului logistic al situaŃiilor de urgenŃă de

amploare, sub forma unor propuneri structurate pe trei direcŃii:

1. ÎmbunătăŃirea concepŃiei referitoare la coordonarea resurselor

2. Reglementări cu privire la constituirea şi activarea resurselor financiare

3. Adoptarea de reglementări tehnice care fac referire la resursele materiale de intervenŃie.

O concluzie importantă ce rezultă din analiza conceptului de securitate se referă la tendinŃa

politicienilor de a menŃine ambiguitatea noŃiunii, pentru a escamota adevăratele intenŃii ale politicilor interne

şi externe promovate şi, în numele securităŃii naŃionale, de a folosi puterea pentru a-şi impune interesele, în

detrimentul securităŃii altora.

Deşi energia conŃinută în unda de şoc constituie doar o parte din energia totală eliberată în explozie,

în cadrul capitolului II este identificat modul de interacŃiunea cu repere biologice şi non-biologice, care

reprezintă principalul risc. Când explozibilul este conŃinut de un container sau o carcasă de metal, sau când

explozia are loc într-o structură, fragmentele rezultate reprezintă, de asemenea, un risc pentru oameni şi

proprietate. Magnitudinea şocului şi caracteristicile sale temporale sunt controlate de comportamentul de

detonaŃie al explozibilului, şi sunt apoi modificate de forma, înalŃimea deflagraŃiei, dar şi de condiŃiile

atmosferice şi ale solului. Calculul încărcăturii exploziei asupra structurilor necesită o caracterizare precisă a

magnitudinii şi a proprietăŃilor de dezagregare a şocului. Totuşi, condiŃia similarităŃii proprietăŃilor undei de

şoc nu este întotdeauna îndeplinită, mai ales în cazul explozibililor non-ideali şi cei care implică amestecuri

neomogene de reactanŃi precum cei din pulberi şi vapori . În astfel de cazuri, principiile de măsurare şi

echivalenŃa TNT nu pot fi aplicate cu aceeaşi rigoare. Efectele reacŃiei post-detonaŃie şi de post-combustie,

precum şi al miezului extins rezultate în urma acestor detonaŃii non-ideale sunt puŃin înŃelese în prezent; de

aceea este dificil să se evalueze contribuŃia lor la riscurile potenŃiale în cadrul unui eveniment exploziv. Este

necesară mai multă muncă pentru a valida principiile de măsurare şi echivalenŃa pentru astfel de explozii

industriale în măsurarea parametrilor de şoc din câmpul apropiat, şi mai ales pentru formele non-sferice.

Volumul de date disponibil în acest moment pentru caracteristici ale fragmentelor (mărime, viteză şi

plasament) este mai mult statistic în natură şi se referă doar la formele cele mai simple (sferice şi cilindrice)

şi pentru explozibilii militari. Nu sunt disponibile date comparabile pentru exploziile de gaze şi pentru forme

mai realistice ale containerelor şi echipamentelor asociate fabricării, transportului şi depozitării substanŃelor

ce prezintă stfel de pericole. Baza de date existentă va trebui de asemenea extinsă şi către alte metale în afară

de oŃel moale. Totuşi, datele actuale reprezintă o bază excelentă pentru cuantificarea potenŃialului de risc al

- 32 -

fragmentelor primare. Generarea fragmentelor secundare şi caracteristicile şi încercările de a le corela cu

sursa exploziei sunt de la sine înteles arii mult mai dificil de studiat decât zona fragmentelor primare. În

contrast cu acest aspect, raspunsul biologic atât asupra fragmentelor cât şi şocului este bine înteles, iar

informaŃia disponibilă este cuprinzătoare.

Acelaşi lucru se aplică şi asupra riscurilor terŃiare cum ar fi reacŃia la vibraŃii şi deplasări în

întregime. Măsuri adecvate de protecŃie împotriva unor astfel de riscuri pot fi implementate uşor. Riscul

deplasării sticlei dintr-o fereastră spartă este mai dificil de cuantificat în parte datorită largii variaŃii a

proprietăŃilor de putere, care este caracteristică a sticlei, cât şi datorită naturii imprevizibile a intensităŃii

undei de şoc la distanŃe mari de locul exploziei.

Proiectarea structurilor de protecŃie pentru a rezista încărcăturilor de explozie este foarte avansată, în

afara graniŃelor, iar o dată ce caracteristicile acesteia au fost determinate, structuri rezistente adecvate pot fi

proiectate cu un mare grad de siguranŃă. Există o gamă largă de proiecte disponibile ce variază de la diferite

tipuri de oprire şi atenuare până la cele mai simple baricade. Alegerea depinde de cost şi de gradul de

protecŃie căutat. ConstrucŃia structurilor de atenuare şi stopare împotriva exploziilor interne rămâne totuşi

cumva problematică, deoarece majoritatea structurilor practice trebuie să încorporeze ventilări şi deschideri.

Caracteristicile sistemului de ventilaŃie ce trebuie să fie într-adevăr eficient într-un eveniment exploziv cu un

şoc ce creşte foarte repede rareori se potriveşte acelor materiale comune care sunt de obicei utilizate în cadrul

acestui sistem. Efectele unor astfel de devieri asupra presiunii interne formată pe pereŃii şi acoperişul unei

incinte, sau orice alt element de structură, nu sunt foarte bine cunoscute. Acelaşi lucru se aplică şi presiunii

de scurgere formată atât în interiorul, cât şi în exteriorul incintelor, baricadelor şi altor tipuri de elemente

structurale. În ciuda acestor limitări şi a nevoii de cercetări mult mai numeroase, domeniul atenuării

exploziilor trebuie considerat o tehnologie matură, ce este posibil să furnizeze un grad ridicat de siguranŃă

împotriva efectelor exploziilor accidentale în cele mai multe cazuri. În toate aceste cazuri, rolul preeminent

al utilizării măsurilor „preventive” în opoziŃie cu măsurile „protective” nu poate fi supra-accentuat.

Din analiza modului de investigare a cauzelor de producere a incendiilor/exploziilor, în raport cu

sistemele similare din FranŃa, Germania, Anglia, Italia, Norvegia, dar şi cu sistemul din Statele Unite ale

Americii au rezultat diferenŃe conceptuale majore. În acest context în cadrul capitolului III au fost

identificate obiectivele unui demers menit să genereze îmbunătăŃiri în acest domeniu. Studiul a reliefat într-

un mod evident faptul că este necesară o schimbare de viziune în ceea ce priveşte investigarea cauzelor de

explozie. Astfel, este imperios necesară definirea concretă a competenŃelor şi sarcinilor ce revin tuturor

forŃelor care intervin la faŃa locului, dar şi a celor post eveniment. Se impune, de asemenea, creşterea

nivelului de pregătire al celor care ajung primii la faŃa locului prin parcurgerea obligatorie a unor cursuri în

vederea dobândirii de noi competenŃe asociate nivelului lor ierarhic, dar şi creşterea nivelului de dotare cu

echipamente şi accesorii care să înlesnească activitatea de intervenŃie fără a compromite dovezile.

Principalul beneficiu al implementării unui sistem bazat pe aceste principii ar fi acela al identificării,

necontaminării şi conservării probelor, până la ridicarea lor de către organele de anchetă, fapt care ar duce la

uşurarea muncii anchetatorilor şi implicit la identificarea cât mai exactă a cauzei.

Implementarea unui astfel de sistem presupune o abordare pe etape a domeniului, pe baza unui

amplu proces de documentare, prin consultarea partenerilor străini cu experienŃă, pentru a evita dificultăŃile

- 33 -

întâmpinate pe acest plan şi pentru a beneficia de bunele practici şi lecŃii deja învăŃate de către aceştia.

Având la bază principiile mai sus menŃionate, studiul propune înfiinŃarea de centre de pregătire naŃionale.

LocaŃiile acestor centre pot fi stabilite în funcŃie de posibilităŃile de cazare, instruire şi disponibilitate a

resurselor umane.

Serviciile voluntare reprezintă o resursă umană foarte utilă, care însă, la fel ca şi serviciile

profesioniste nu beneficiază de pregătirea şi dotările tehnice necesare unei activităŃi eficiente. Reducerea

continuă a personalului, dar şi a cheltuielilor cu astfel de servicii sunt puse sub aspectul eficienŃei economice,

dar vieŃile pierdute ca urmare a lipsei unor servicii bine pregătite şi dotate corespunzător nu pot fi

cuantificate într-o manieră economică.

Se poate merge mai departe cu elaborarea unor proiecte de reglementări necesare pentru înfiinŃarea

unei agenŃii (organizaŃie, consiliu sau centru) independente pentru investigarea evenimentelor de securitatea,

a diverselor tipuri de explozie, iar sfera de acŃiune a agenŃiei să se regăsească în:

- efectuarea de investigaŃii independente, şi, dacă este necesar, anchete publice în evenimente precum

accidente, explozii, incendii;

- efectuarea de constatări cu privire la cauzele şi factorii care au contribuit la producerea lor;

- publicarea rapoartelor, investigaŃiilor şi anchetelor sale;

- identificarea deficienŃelor de siguranŃă, dacă este cazul, care reies în urma determinării cauzelor

producerii evenimentelor;

- recomandări menite să elimine sau să reducă astfel de deficienŃe de siguranŃă;

- coordonarea de analize pe probleme de securitate (de exemplu: securitatea transportului aerian,

rutier, de gaz, etc.).

AgenŃia nu va avea atribuŃii în a desemna vina sau de a determina răspunderea civilă sau penală, iar

utilizarea concluziilor sale nu este obligatorie la acŃiunile în justiŃie, disciplinare sau de orice altă natură.

Concluziile agenŃiei având doar caracter consultativ în instanŃă.

Obiectivul unic al agenŃiei este de a spori siguranŃa populaŃiei în viaŃa în domenii de activitate

predispuse la evenimente de tipul exploziilor, incendiilor, etc.

Principiul care spune că „a preveni înseamnă a şti” impune, cu acuitate, constituirea unei astfel de

agenŃii profesioniste, independente, care să asigure investigarea evenimentelor care afectează securitatea, în

vederea identificării cauzelor şi dimensiunilor consecinŃelor acestora. Principalul obiectiv al unei asemenea

activităŃi ar trebui să fie învăŃarea din greşelile care au dus la producerea unui eveniment şi formularea de

recomandări care să prevină producerea unor incidente similare şi vor limita consecinŃele acestora, inclusiv

în ceea ce priveşte elaborarea de noi reglementări, dacă se va considera necesar.

Pentru a avea o imagine clară a faptelor care constituie incidentul şi a trage concluziile obiective din

aceasta este necesar ca un organ de investigare, care să acŃioneze în numeroase domenii, să poată adopta o

atitudine absolut independentă în privinŃa incidentului. În nici un caz nu va fi implicat sub acest aspect într-

un incident. Pe de o parte aceasta poate prezenta interes din partea autorităŃii care a elaborat regula în cazul

evenimentului negativ sau îndeplineşte sarcini executive legate de incident. Pe de altă parte poate fi în

interesul părŃilor care participă personal sau financiar la incident.

- 34 -

În cazul în care este cunoscut de la bun început că evenimentul s-a produs ca urmare a unei acŃiuni

ilicite sau sunt identificate dovezi care să indice acest lucru în cursul unei anchete, serviciile şi expertiza

agenŃiei de investigare a accidentelor poate fi complet retrasă.

În esenŃă, politica agenŃiei ar trebui să fie aceea de a investiga întotdeauna evenimentele cu potenŃial

rezonabil în a determina măsuri de siguranŃă sau care să genereze un nivel ridicat de interes public în vederea

creşterii siguranŃei populaŃiei şi determinarea de măsuri necesare unor politici favorabile dezvoltării durabile.

Problema logisticii acŃiunilor de intervenŃie în situaŃii de urgenŃă de amploare este încă deficitară.

Acest lucru a rezultat din studiul mecanismelor de răspuns în situaŃii de urgenŃă create de ONU, NATO şi

UE, situaŃii în care nivelul asigurării resurselor este de cele mai multe ori insuficient în raport cu fenomenul

produs. Considerăm că adoptarea unor regulamente europene specifice, privind logistica situaŃiilor de

urgenŃă şi adoptarea unor principii cheie în materie de logistică a intervenŃiilor, ar genera o îmbunătăŃire a

problematicii.

Analiza comparativă a acŃiunilor desfăşurate în vederea identificării cauzelor producerii unor diverse

tipuri de explozii din România, Marea Britanie şi SUA se desprinde o concluzie care poate fundamenta

iniŃierea elaborării unor proceduri de acŃiune, cum ar fi de exemplu în cazul descoperirii unui IED la bordul

unei aeronave aflate în zbor. Producerea unei explozii la bordul unei aeronave la altitudini mari reduc la zero

şansele de supravieŃuire a echipajului şi pasagerilor, dar determină şi o împrăştiere a fragmentelor pe o

suprafaŃă extrem de mare, fapt care îngreunează extrem de mult munca echipei de investigare în vederea

determinării cât mai exacte a cauzei. Astfel că, o primă concluzie desprinsă, putând fi considerată şi o primă

măsură care poate îtreprinsă de către echipaj ar fi aceea că, în urma descoperirii la bordul unei aeronave

aflate în zbor a unui IED să se reducă altitudinea de zbor, rezultând astfel şi o reducere a vitezei de croazieră.

Reducerea altitudinii de zbor la o valoare minimă de 2400 metri ar asigura o echilibrare lentă a presiunilor

din interiorul şi exteriorul aeronavei în eventualitatea declanşării IED-ului şi producerea unei găuri în fuselaj.

Alte măsuri ce pot fi cuprinse în cadrul procedurii, în cazul imposibilităŃii dezamorsării dispozitivului, pot fi:

- eliberarea de combustibil şi menŃinerea în rezervoare a unei cantităŃi reduse de combustibil;

- depozitarea IED-ului la una din ieşirile de avarie situată cât mai în spate posibil (cât mai departe de

cabina de comandă şi control), pentru a afecta cât mai puŃin instrumentele de zbor, acolo fiind o zonă unde

nu sunt amplasate constructiv elemente vitale ale aeronavelor;

- acoperirea IED-ului cu toate bagajele aflate la îndemână şi depozitarea acestora pe cele mai uşoare

primele şi pe cele mai grele ultimile, pentru a amortiza presiunea exploziei, pentru a dirija efectele exploziei

pe cât posibil spre exterior, dar şi pentru a distribui greutatea către partea din spate, iar în eventualitatea

declanşării IED-ului să se reducă sarcina aeronavei prin evacuarea bagajelor prin gaura provocată în fuselaj;

- aşezarea pasagerilor în ordine pe locurile din imediata proximitate a cabinei de comandă şi control

începând cu copiii şi persoanele de sex feminin şi terminând cu personaele de sex masculin.

Măsura de a aduce aeronava la o altitudine de 2400 m poate avea şi consecinŃe negative cu urmări

foarte grave, în cazul în care această manevră se efectuează într-o zonă populată. În urma evenimentelor

petrecute în SUA la 11 septembrie 2001 reducerea altitudinii aeronavelor într-o zonă populată este

considerată o ameninŃare şi poate avea drept consecinŃă doborârea acesteia în cazul nesupunerii somaŃiilor

efectuate de către avioanele militare sau ieşirea de sub escortă.

- 35 -

PerfecŃionarea activităŃii serviciilor de urgenŃă profesioniste are ca principale obiective: pregătirea

personalului operativ, îmbunătăŃirea dotării cu tehnică de intervenŃie şi perfecŃionarea mecanismelor de

comunicare interinstituŃionale.

Proiectele de anvergură, prin utilizarea şi accesarea resurselor externe poate face posibilă realizarea

dezideratelor mai sus menŃionate.

Apreciem faptul că prezenta teză oferă o reală bază de documentare pentru perfecŃionarea şi

dezvoltarea mecanismelor caracteristice managementului situaŃiilor de urgenŃă din România, dar şi soluŃii în

vederea implementării acestora. Unul dintre conceptele la care cu siguranŃă este fundamental să reflectăm în

intervalul de timp imediat este cel al managementului integrat al resurselor care concură la asigurarea

răspunsului în cazul situaŃiilor de urgenŃă prin crearea unui sistem unitar de conducere a intervenŃiilor.

REFERINłE BIBLIOGRAFICE SELECTIVE

1) *** Legea privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale,

nr. 281 din 2003.

2) *** Legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor, nr. 303 din 2004.

3) *** Legea privind organizarea judiciară, nr. 304 din 2004.

4) *** Legea privind organizarea şi funcŃionarea poliŃiei, nr. 364 din 2004 judiciare.

5) *** Legea privind protecŃia civilă, nr. 481 din 2004.

6) *** Legea privind apărarea împotriva incendiilor, nr. 307 din 2006.

7) *** Legea privind Codul penal, nr. 286 din 2009.

8) *** Legea privind Codul de procedură penală, nr. 135 din 2010.

9) *** Hotărârea Guvernului României pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi

funcŃionare şi a organigramei Inspectoratului General pentru SituaŃii de UrgenŃă, nr.1490 din 2004.

10) *** Hotărârea Guvernului României privind principiile de organizare, funcŃionarea şi atribuŃiile

serviciilor de urgenŃă profesioniste, nr. 1492 din 2004.

11) *** OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului României privind Sistemul NaŃional de Management al

SituaŃiilor de UrgenŃă, nr. 21 din 2004, modificată şi completată cu OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului

României privind unele măsuri în domeniul managementului situaŃiilor de urgenŃă, nr. 1 din 2014.

12) *** Strategia de securitate naŃională a României, M.O. 822/20 XII 2001.

13) Ordin al Ministrului AdministraŃiei şi Internelor pentru aprobarea Regulamentului privind

planificarea, pregătirea, organizarea, desfăşurarea şi conducerea acŃiunilor de intervenŃie ale serviciilor de

urgenŃă profesioniste, nr. 1134 din 2006.

14) Ordinul comun al ministrului administraŃiei şi internelor şi al procurorului general al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie privind procedura de cercetare la faŃa locului, nr. 182/1754/C

din 14.08.2009.

15) Ordin al Inspectorului General al Inspectoratului General pentru SituaŃii de UrgenŃă pentru

aprobarea Metodologiei de cercetare şi stabilire a cauzei probabile de incendiu, nr. 786 din 2010.

16) Ordin al Inspectorului General al Inspectoratului General pentru SituaŃii de UrgenŃă pentru

aprobarea Normelor tehnice de aplicare a Ordinului ministrului administraŃiei şi internelor nr. 1134 din

- 36 -

13.01.2006 pentru aprobarea Regulamentului privind planificarea, pregătirea, organizarea, desfăşurarea şi

conducerea acŃiunilor de intervenŃie ale serviciilor de urgenŃă profesioniste, nr. 1144 din 2008.

17) ***P -118/1999 - Normativ de siguranŃă la foc a construcŃiilor , ediŃia a II-a, Editura Fast-print

I.P.C.T., Bucureşti, 1999.

18) ***SR EN 1050 – Securitatea maşinilor .

19) ***SR EN 1991-1-2 – AcŃiuni asupra structurilor. AcŃiuni generale. AcŃiuni asupra structurilor

expuse la foc.

20) ***SR EN 13238 – Încercări de reacŃie la foc a produselor pentru construcŃii .

21) ***SR CEI 31010 – Risk management - Risk assessment techniques.

22) ***ISO 16735 din 2010 – Fire safety engineering. Requirements governing algebraic equations.

Smoke layers.

23) ***NFPA 68 – Venting of deflagrations, National Fire Protection Association, Boston.

24) ***NFPA 921 – Guide for Fire and Explosion Investigations, National Fire Protection

Association, Boston.

25) ***NFPA 1033 – Standard for Professional Qualifications for Fire Investigator, National Fire

Protection Association, Boston.

26) ***NFPA 1730 – Standard on Organization and Deployment of Code Enforcement, Plan Review,

Fire Investigation, and Public Education Operations to the Public, National Fire Protection Association,

Boston.

27) Astbury, N. F. şi Vaughan, G. N., Motion of a Brickwork structure under certain assumed

conditions, Technical Note No.19, The British Ceramic Research Association, Londra, 1972.

28) Alexander Beveridge, Forensic Investigation of Explosions, Taylor & Francis, Londra, 2003.

29) Baker W. E., Cox P. A., Westine P. S., Kulesz J. J.şi Strehlow R. A., Explosion Hazards and

Evaluation, Elsevier, New York, 1983.

30) Baker W. E., Kulesz J. J., Westine P. S., Cox P. A. şi Wibeck J. S., A manual for prediction of

blast and fragment loadings on structures, final report DOE/TIC-11268, Amarillo, US Department of

Energy, Texas, 1980.

31) Bălulescu P., Crăciun I., Agenda Pompierului, Editura Tehnică, Bucureşti, 1993.

32) Bogdan T., Probleme de psihologie judiciară, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1973.

33) Bozorgmanesh H., Thermal Neutron Activation (TNA) Explosive Detection System (EDS)

Statement Before The Subcommittee, vol. 13, 4, 5/1990.

34) Burgoyne J. H., Accident investigation, Journal of Occupational Accidents, 3, 289-297, 1982.

35) Butlin R. N. and Tonkin O.F., Pressure produced by gas explosions in a ventad compartment, Fire

Research Note No.1019, Fire Research Station, Borehamwood, 1974.

36) Butlin R. N., Estimation of Maximum explosion pressure from damage to surrounding buildings,

Fire Research Note Bo. 1054, Fire Research Station, Borehamwood, 1976.

37) Calotă Sorin, Gheorghe Popa, George Sorescu, Simion Dolha, Cercetarea cauzelor de incendii –

aspecte teoretice şi practice, Editura Universul juridic, Bucureşti, 2010.

38) Camil Suciu, Criminalistica, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1972.

- 37 -

39) Cavaropol Dan Victor, Manuel Şerban, Investigarea cauzelor de producere a situaŃiilor de

urgenŃă-incendii şi explozii, Editura Printech, Bucureşti, 2010.

40) Cavaropol Dan Victor, Voin Adrian, Etape în desfăşurarea cercetării locului de producere a unei

explozii, Sesiunea de comunicări ştiinŃifice, Academia de PoliŃie „Al.I.Cuza”, Bucureşti, 2013.

41) Cavaropol Dan Victor, Voin Adrian Nicolae, Factori care au influenŃat acumularea scurgerilor de

gaze într-o incintă în care s-a produs o explozie, Sesiunea de comunicări ştiinŃifice „SIGPROT”, Facultatea

de Pompieri, Bucureşti, 2013.

42) Cleaver, R.P., Marshall, M.R. and Linden, P.F., The build-up of concentration within a single

enclosed volume following a release of natural gas, Journal of Hazarduos Materials, 1994.

43) Constantin Zamfir, Securitatea civilă şi globalizarea, Bucureşti, 2009.

44) Cooke R., Ide T., Principles of fire investigations, Institute of Fire Engineers, Leicester, 1995.

45) Crăciun Ion, Curs de managementul situaŃiilor de urgenŃă, vol. 1, Organizarea şi funcŃionarea

sistemului naŃional, Editura Bren, Bucureşti, 2006.

46) Cubbage P.A. and Marshall M.R., Pressures generated in combustion chambers by the ignition of

air-gas mixtures, Institute of Gas Engineers, Londra, 1972.

47) DicŃionarul Explicativ al Limbii Române, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998.

48) Dobratz B. M., Crawford P. C., Explosives Handbook: Properties of Chemical Explosives and

Explosive Simulants, L.L.N..L., University of California, Livermore, 1985.

49) Goga D.A., Orban O., FabricaŃia şi proprietăŃile substanŃelor explozive, Editura Academia

Tehnică Militară, Bucureşti, 1997.

50) Hall R.A., Booby traps associated with violent crime investigation, Journal of the Forensic Science

Society, 1991.

51) Harris R. J., Marshall M. R. şi Moppett D. J., The response of glass windows to explosion

pressures, Institute of Chemical Engineers, Londra, 1977.

52) Hendry A.W., Sinha B.P. and Maurenbrecher A.H.P., Full scale tests on the lateral strength of

brick cavity walls with precompression, Procedings of the British Ceramic Society.

53) Holleyhead, R., Science and Justice, Ignition of flammable gases and liquids by cigarettes, Londra,

1996.

54) Ion Bunoaica, Jandarmeria Română, tradiŃii şi perspective, Editura Semne, 1994.

55) Ionel Nicu Sava, Studii de securitate, Centrul Român de Studii Regionale, Bucureşti, 2005.

56) John Herz, Idealist Internationalism and the Security Dilema, apud Radu Sebastian-Ungureanu,

1952.

57) Joint Departments of the Army, The Navy and The Air Force, Structures to Resist the Effects of

Accidental Explosions, TM 5-1300/NAVFAC P-397/AFR 88-22, US Department of Defense, Washington,

DC, 1990.

58) Karney J.J., Simons A., Fetterolf D.D., Research Developments on Bload, Hair and Other Selected

Topic areas, U.S. Dept. of Justice F.B.I., 1992.

59) Manon J. J., The chemistry and physics of explosives, 1976.

- 38 -

60) Mainstone R. J., The hazard of internal blast in buildings, Building Research Establishment,

Garston, 1973.

61) Mainstone R. J., The response of buildings to accidental explosions, Building Research

Establishment, Garston, 1976.

62) Moulpid D.S., Des detecteurs â fibre optiques â houte performance ameliorents les images

radioscopique, Journal de l’OACI, vol.49, nr.5/1994.

63) Ordinea publică - Componentă a SecurităŃii NaŃionale, Ministerul de Interne, Editura Ministerului

de Interne, 1996.

64) Over-Pressure Working Party, Major Hazzards Monograph, Explosions in the process industry,

Institute of Chemical Engineers, Rugby, 1994.

65) René Lechat, La tehnique de l’anquette criminelle, Bruxelles, 1959.

66) Silvano Arieti, American handbook of psychiatry, vol.1, Harper&Row, Londra, 1977.

67) Swedish Rescue Services Agency, Fire investigation methods and lessons learned from fires and

other relevant incidents, Final report, 2005.

68) U.S. Department of Justice, Office of Justice Programs, A Guide for Explosion and Bombing Scene

Investigation, Washington, 2000.

69) Ulrick Beck, The Risck Society, Towards a New Modernity, Sage Publication, 1992.

70) Vermette J.-Y., Explosion Investigation, Explosives Disposal and Technology Branch, Royal

71) Wiklund N. The motives for arson. Gain-oriented and reactive fire-setting, Stockholm, 1987.

72) ***http://www.bureau-federal-incendie.fr

73) ***http://www.cfitrainer.net

74) ***http://www.dsb.no

75) ***http://www.enfsi.eu

76) ***http://www.feuerwehr-essen.com

77) ***http://www.london-fire.gov.uk

78) ***http://www.nfpa.org

79) ***http://www.northumberland.gov.uk

80) ***http://www.pompiersparis.fr