L. N. Tolstoi

RĂZBOI ŞI PACE

voi. III

ediţia a V-a

In româneşte de ION FRUNZETTI şi N. PAROCESCU

Bucureşti — 1985

Editura Univers

1

1 PE LA SFÎRŞITUL ANULUI 1811, înarmările şi con-centrările de forţe începură să se intensifice în Europa Apuseană, iar în 1812 aceste forţe — milioane de oameni (socotind şi pe cei ce transportau şi aprovizionau ar-mata) — se deplasară de la apus spre răsărit către fron-tierele Rusiei spre care, exact în acelaşi chip, se îngră-mădeau din 1811 forţele Rusiei. La 12 iunie, forţele Eu-ropei Apusene trecură graniţele Rusiei şi războiul începu ; se produse, cu alte cuvinte, un eveniment potrivnic ori-cărei raţiuni şi firii omeneşti îndeobşte. Milioane de oa-meni se aruncară unii asupra altora, săvîrşind atîta amar de nelegiuiri, înşelăciuni, trădări, furturi, falsificări şi emi-siuni de asignate false, jafuri, incendieri şi omoruri fără şir, cîte n-ar putea aduna laolaltă veacuri de-a rîndul analele tribunalelor din lumea întreagă, dar pe care, pe atuncea, oamenii care le săvîrşeau nu le priveau defel ca pe nişte fărădelegi.

Ce a determinat acest eveniment neobişnuit ? Care i-au fost cauzele ? Cu naivă convingere, istoricii afirmă că între pricinile acestui eveniment se numără jignirea adusă ducelui de Oldenburg, nerespectarea blocusului continen-tal, setea de dominaţie a lui Napoleon, dîrzenia lui Ale-xandru, erorile unor diplomaţi ş.a.m.d.

Prin urmare, ar fi fost de ajuns ca Metternich, Ru-mianţev sau Talleyrand să-şi fi dat puţină osteneală, între o recepţie şi un banchet, să scrie o depeşă mai abilă, sau ca Napoleon să-i fi scris lui Alexandru : Monsieur mon jrdre, je consens ă rendre le duche au duc d'Oldenbourg l, yi n-ar mai fi fost nici vorbă de război.

1 Sire şl frate, consimt să-i înapoiez ducelui de Oldenburg ducatul său...

E de înţeles că aşa li se prezentau contemporanilor LUTiirilo. E de înţeles ca lui Napoleon să i se fi părut că ificinile războiului erau intrigile Angliei (cum a şi spus-o le altfel pe insula Sfînta Elena) ; e de înţeles ca membrilor Camerei engleze să li se fi părut că la origina războiului ■tătea doar setea de putere a lui Napoleon ; ca ducelui de Dldenburg să-i fi apărut drept pricină a războiului vio-enţa săvîrşită asupra sa ; ca negustorii să fi văzut cauza n blocusul continental ce ruina Europa ; ca veteranii şi generalii să fi fost încredinţaţi că nu putea fi altă cauză a războiului decît nevoia de a fi ei folosiţi în luptă ; ca legi-;imiştilor din vremea aceea să le fi apărut drept cauză a războiului necesitatea restabilirii vechilor bons principes \ iar diplomaţii timpului să fi crezut că toate se trăgeau de La alianţa Rusiei cu Austria în 1809, care nu fusese înde-ajuns de iscusit ferită să ajungă la urechile lui Napoleon, şi de la memorandumul nr. 178, care fusese redactat stîn-gaci. E de înţeles ca acestea şi multe altele încă, grămezi nenumărate şi nesfîrşite de cauze, în cantităţi ce depind de nesfîrşita varietate a punctelor de vedere, să li se fi prezentat contemporanilor drept cauze ale războiului. Dar pentru noi — posteritatea, pentru noi cei care avem în întreaga ei imensitate viziunea evenimentului şi-i pătrun-dem înţelesul simplu şi înfricoşător, aceste cauze apar neîndestulătoare. Pentru noi e de neînţeles ca milioane de creştini să se ucidă şi să se tortureze unii pe alţii, doar pentru că Napoleon era dornic de putere, Alexandru dîrz, politica Angliei vicleană şi ducele de Oldenburg jignit. Noi nu putem înţelege ce legătură au aceste împrejurări cu faptul însuşi al asasinatului şi al violenţei, de ce, ca urmare a jignirii aduse ducelui, mii de oameni din celălalt capăt al Europei ucideau şi prădau oamenii din guberniile Smo-lensk şi Moscova şi^erau, la rîndul lor, omorîţi de aceştia.

Drept cauză, nouă, oamenilor posterităţii, care nici istorici nu sîntem, nici stăpîniţi de pasiunea cercetării, şi poate tocmai de aceea judecăm evenimentele cu mintea limpede şi sănătoasă, ni se prezintă un şir întreg de pricini, cîtă frunză şi iarbă. Cu cît ne adîncim mai mult în cerce-tarea acestor pricini, cu atît ni se dezvăluie mai multe şi fiecare pr icină luată în parte, sau un lanţ întreg de

...principii sănătoase.»

cauze, ne apar deopotrivă de însele, dar deopotr ivă de &**£{£ Cimentului şi tot nătate în comparaţie cu imensitatea incapacităţii lor atît de false şi din punctul de .^er;L]ror celorlalte cauze de a determina (fără contribuia tuturor cel ^^ cu care se îmbină) evenimentul mtimpiai. ^ p e l e nătoare cu r efuzul lu i Napoleon^ o l de nb u rg ni se peste Vistula şi de a retroceda^ucatul ^ Q pare noua şi cheful sau lipsa °e cnei_ ^ ^ ^ n _ a r f l francez de a se reangaja ii\ arma ia ; t chef nici al doi- avut chef să se reangajeze Şi n~a*ţ. , caDOrali si soldaţi, lea şi nici al treilea, nici atitea im.d; capora ^ ar f i fost a t î t ea mii de oamen i ma i W |n

Napoleon şi nu s-ar mai fi putut * ace razbcml- Dacă Napoleon nu s-ar fi simţi 3igit faptul c

na_ar f. cerut

retragerea armatelor a^c0;° fi fost război ; dar ordonat armatelor să înaiPWJ-" reangaieze, războiul dacă toţi sergenţii ar fi refuzat sa se fe ^ nu s_ar mai n-ar fi putut avea, de asenaenea ioc. . , Angliei, dacă fi putut face război dacă ^^^^SrB şT nici sentimentul n-ar fi existat ducele de 01*e?buJf J1^ fi fost regim j ig ni r i i în s u f let u l lu i Alex a ndr u da ca n^ ^ ^ n i d absolutist în Rusia, şi n-ar t i tost re ^ ^^ d te l e_ a dictatura şi imperiul care i-a^ UII , departe. Fără una produs revoluţia franceza, şi aşa mai depart ^ _^ singură din toate aceste întîmpla. Aşadar, toate au concurat pentru a p*-—---- , , urmare, nimic din toate acestea n-a tost o evenimentului, ci evenimentul a tiebuit^ numai pentru că n-avest cum sa nu se nevoie ca milioane de o&^en1 ' liment uman şi de uzul raţiuni ^ la răsărit şi să-şi ucidă semenii, tot aşa veacuri înainte, de la răsăr it la apus au omeneşti, omorîndu-şi semenii. 41exandru, de un

Acţiunile lui Napoleon şi cele ale lui. ge „n_ cu vî n t a l că r ora a r f i ^™ % > ^J v l

Pa u fos t t o t a t î t

Umple sau să nu se î^mpte e^nunen-U ^ de arbitrare ca şi acţiunea fiecărui so^ ^ mobi l i za t . Nu fie că pe el au căzut eor ţu, 11 Napoleon şi a pulea fi a ltfel, căci, pentru ca voin\a

a r f i p utut de cauze - exclusivă a se producă

orice sen- de la apus

mulţimi

Alexandru (adică a acelor oameni de care, pe cît se rea, depindeau evenimentele) să fie împlinită, era neapă-L necesar concursul atîtor împrejurări fără de număr, itre care dacă una singură ar fi lipsit, evenimentul nu ir mai fi putut produce. Era neapărat nevoie ca milioa-le de oameni, în mîna cărora se afla forţa reală, soldaţii, re trăgeau cu puşca sau cărau provizii şi armament, să nsimtă a face voia acestor doi oameni, singuri şi slabi, să fie determinaţi la aceasta de toate acele nenumărate mplexe şi felurite pricini. Fatalismul este în istorie inevitabil pentru explicarea

nomenelor iraţionale (adică a acelora a căror raţiune noi i o pricepem). Cu cît ne străduim mai mult să explicăm ţional aceste fenomene ale istoriei, cu atît ele devin ntru noi mai lipsite de raţiune şi mai de neînţeles. Fiecare om trăieşte pentru sine, îşi foloseşte libertatea

ntru atingerea scopurilor sale personale şi simte cu treaga sa fiinţă că la un moment dat poate face sau nu ate face cutare sau cutare faptă ; de îndată ce a săvîr-;-o însă, fapta aceasta, săvîrşită, într-un anumit moment curgerii timpului, devine ireversibilă şi ia caracterul

iui bun al istoriei, în cadrul căreia nu mai are însem-itatea unei acţiuni libere, ci a unui fapt predestinat. Viaţa fiecărui om are două laturi : viaţa personală,

re este cu atît mai liberă, cu cît interesele sale sînt mai >stracte, şi o viaţă elementară, de roi,*în care omul, fără se poată sustrage, împlineşte legi ce i-au fost prescrise. Conştient, omul trăieşte pentru sine, dar serveşte în

od inconştient ca armă pentru atingerea ţelurilor istorice e întregii omeniri. O faptă, o dată săvîrşită, e ireversibilă, acţiunea ei, concurînd în timp cu milioanele de acţiuni e celorlalţi oameni, capătă o însemnătate istorică. Cu t stă omul mai sus pe scara socială, cu cît este în funcţie : mai mulţi oameni, cu atît mai multă putere are asupra lorlalţi, cu atît este mai evidentă predestinarea şi carac-rul de neocolit al fiecăreia din acţiunile sale.

„Inima ţarului e-n mîinile Dumnezeirii." Ţarul nu e altceva decît sclavul istoriei. Istoria, adică viaţa inconştientă, colectivă, viaţa de roi

omenirii, foloseşte pentru sine fiecare clipă a vieţii apăraţilor ca pe o armă în atingerea ţelurilor ei.

. Cu toate că acum, în 1812, i se părea mai mult decît oricînd că de el atîrna „de verser ou de ne pas verser le sang de ses peuples" l (cum îi scria în ultima scrisoare Alexandru), Napoleon nu fusese niciodată mai supus decît acum acelor legi inevitabile care-1 sileau (acţionînd, în ceea ce-1 privea, după bunul său plac, cum i se părea lui) să facă pentru colectivitate, pentru istorie, ceea ce trebuia săvîrşit.

Oamenii Apusului au pornit-o spre Răsărit ca să se ucidă unii pe alţii. Şi, în virtutea legii coincidenţei cauze-lor, s-au ivit de la sine, au convers spre acest eveniment fji au coincis cu el mii şi mii de cauze mărunte ale acestei deplasări şi ale războiului : şi imputările pentru nerespec-tarea blocusului continental, şi ducele de Oldenburg, şi deplasările de trupe în Prusia, întreprinse (cum i se părea lui Napoleon) numai pentru a se ajunge la o pace armată, şi faptul că împăratul Franţei îndrăgise războiul şi se obişnuise cu el — obişnuinţă care a coincis cu înclinările poporului său — şi farmecul acelor grandioase pregătiri, şi cheltuielile pentru pregătiri, îmbinate cu necesitatea de a trage foloase care să poată răscumpăra cheltuielile, şi onorurile ameţitoare de la Dresda, şi negocierile diploma-tice care, după părerea contemporanilor, fuseseră duse cu sincera dorinţă de a ajunge la pace şi care nu făcuseră totuşi decît să aţîţe, şi de o parte, şi de alta, orgoliul, şi milioanele de milioane de alte cauze, acţionînd în favoarea evenimentului ce avea să se întîmple şi coincizînd cu el.

Cînd mărul copt cade, din ce pricină cade ? Poate pentru că e atras spre pămînt ? Poate pentru că i s-a uscat cotorul ? Poate pentru că îl seacă soarele, ori pentru că s-a îngreunat, ori pentru că îl clatină vîntul, sau poate, cumva, pentru că băieţaşului care stă sub pom i s-a făcut poftă să-1 mănînce ?

Nici dintr-o pricină, nici dintr-alta. Toate acestea nu-s decît suprapunerea condiţiunilor în care se produce orice [apt în viaţă, organic, elementar. Şi botanistul care va spune că mărul cade din pricină că celuloza se descom-pune etc..., va avea tot atîta dreptate ca şi băieţaşul care va spune că mărul a căzut din pricină că lui i-a venit poftă să-1 mănînce şi s-a rugat ca lucrul acesta să se întîmple. La fel de multă sau de puţină dreptate va avea

1 ...„să verse sau să nu verse sîngele popoarelor sale.-".

11

col oare va spune că Napoleon a pornit asupra Moscovei .'ntru că aşa a avut el chef şi că n-a fost zdrobit decît .întru că Alexandru i-a dorit pieirea, după cum va avea totodată nu va avea dreptate cel care va spune că un unte de milioane de puduri, săpat pe dedesubt, s-a pră-jşit din pricină că ultimul lucrător 1-a izbit la temelie i tîrnăcopul ultima dată înainte de a se prăbuşi. în eve-imentele istorice, aşa-numiţii oameni mari sînt doar icnetele care dau numele evenimentului, dar care, ca şi icnetele, n-au nici o legătură cu evenimentul în sine. Fiecare din acţiunile lor ce le apare rezultată din bunul r plac este, în concepţia istoricului, departe de a fi arbi-ară, ci dimpotrivă, conexată cu întreg cursul istoriei predestinată mai dinainte de toţi vecii.

II

LA 29 MAI, NAPOLEON plecă din Dresda, unde pe-■ecuse trei săptămîni, înconjurat de o curte compusă din :inţi, duci şi regi, cuprinzînd chiar şi un împărat. înainte 2 plecare, Napoleon se arătă foarte binevoitor cu princi-i, regii şi cu împăratul, care meritaseră această atenţie, Lustră pe regii şi pe principii de care fusese nemulţumit, irui împărătesei Austriei mărgăritarele şi briliantele lui, iică pe cele luate de la alţi regi şi, îmbrăţişînd-o cu iioşie pe împărăteasa Măria Luiza, o lăsă, cum spune tor icul său, pradă chinurilor despăr ţir ii, pe ca re ea - această Măria Luiza, considerată soţia lui, deşi la Paris i lăsase altă nevastă — nu părea în stare să le suporte, u toate că diplomaţii mai credeau încă ferm în posibili-itea unei păci şi lucrau cu sîrg în acest scop, cu toate t împăratul Napoleon îi trimisese împăratului Alexandru scrisoare numindu-1 monsieur mon frere i şi-1 asigurase i sinceritate că el nu doreşte războiul şi că totdeauna va iubi şi stima, acum era în drum spre armatele sale , la fiecare etapă, dădea noi ordine, care n-aveau alt :op decît să grăbească mişcarea de trupe dinspre apus >re răsărit. Călătorea într-o caretă trasă de şase cai, în-mjurată de paji, de aghiotanţi şi de un întreg alai, pe

1 ...sire şi frate...

şoseaua care ducea la Posen, Thorn, Danzig şi Konigsberg. în fiecare din aceste oraşe îl întîmpinau cu emoţie şi en-tuziasm mii de oameni.

Armata era în mişcare de la vest la est, şi tot cîte şase cai, mereu schimbaţi, îl duceau pe Napoleon în aceeaşi direcţie. La 10 iunie, el îşi ajunse din urmă armata şi ră-mase peste noapte în pădurea Wilkowissk, într-o casă pregătită anume pentru el, pe moşia unui conte polonez.

A doua zi, Napoleon, depăşindu-şi armata, se apropie cu trăsura de Neman şi, cu gîndul să cerceteze vadurile pe unde s-ar putea trece, îmbrăcă o uniformă poloneză şi se plimbă călare pe malul fluviului.

Văzînd de partea cealaltă a apei cazaci (les Cosaques) şi întinderea stepelor nesfîrşite (les Steppes), în mijlocul cărora se afla Moscou, la viile sainte 1 — capitala statului asemănător vechiului stat scitic, împotriva căruia pornise Alexandru Macedon, Napoleon, contrar tuturor aşteptă-rilor şi oricărei consideraţiuni strategice şi diplomatice, dădu ordin de înaintare şi, în ziua următoare, trupele sale începură să treacă Nemanul.

La 12 iunie, dis-de-dimineaţă, ieşi din cortul său, întins în -ziua aceea pe malul stîng, abrupt, al Nemanului, şi se uită cu ocheanul la puhoaiele trupelor sale, care se scurgeau din pădurea Wilkowissk şi se revărsau pe trei poduri improvizate peste Neman. Soldaţii ştiau că era de faţă împăratul, îl căutau cu privirea şi, cînd îi găseau în sfîrşit pe colină, în faţa cortului, silueta distanţată de suită, în uniformă şi cu pălăria pe cap, îşi aruncau ca-pelele în sus, strigau : „Vive l'Empereur !" 2 şi, unii după alţii, la nesfîrşit, izvorau şi iarăşi izvorau din pădurea uriaşă care-i ascunsese pînă acum pentru ca, rupînd rîn-d urile, să se scurgă pe cele trei poduri, de cealaltă parte a rîului.

— On fera du chemin cette fois-ci. Oh ! quand ii s'en mele lui-meme, ga chauffe... Nom de Dieu... Le voilă!... Vive l'Empereur ! Les voilă donc les Steppes de l'Asie ! Vilain pays tout de meme. Au revoir, Beauche ; je te reserve le plus beau palais de Moscou. Au revoir ! Bonne chance... L'as-tu vu, l'Empereur ? Vive l'Empereur .'... pereur ! Si <m me fait gouverneur aux îndes, Gerard, je te fais mi-

1 ...Moscova, oraşul sfînt... 2 Trăiască împăratul !

13

Ire du Cachemire, c'est arrete. Vive l'Empereur ! Vive ! >e ! vive ! Les gredins de Cosaques, cornme ils filent. >je l'Empereur ! Le voilă ! Le vois-tu ? Je Vai vu deux s comme te je vois. Le petit caporal... Je Vai vu donner croix ă l'un des vieux... Vive l'Empereur !...i rosteau :i de bătrîni şi de tineri, oameni de tot soiul, atît de eriţi prin caracterul şi situaţia lor socială. Pe feţele uror acestor oameni era una şi aceeaşi expresie, a bucu-i că începuse campania mult aşteptată şi a entuzias-ilui şi devotamentului pentru omul cu tunică cenuşie, pe colină. La 13 iunie. Napoleon luă un cal mărunt, pursînge ib, încalecă şi porni în galop, spre unul din podurile de »te Neman, asurzit tot timpul de strigătele entuziaste care le suporta, se vede, numai pentru că nu se putea i oprească pe soldaţi de a striga şi de a-şi exprima fel dragostea faţă de el ; dar strigătele acestea care-1 ioţeau pretutindeni îl oboseau şi-1 distrăgeau de la jile războiului, ce-1 prinseseră din clipa în care revenise fruntea armatei. Trecu pe unul din podurile ce se le-nau pe bărci, coti scurt spre stînga şi se îndreptă în iop spre Kowno, condus de vînătorii călări din gardă, tuziasmaţi, ameţiţi de fericire, care galopau înaintea , croindu-i drum printre trupe. Ajuns lîngă un rîu lat, 1 Wilia, el se opri în dreptul unui regiment de ulani lonezi, care staţiona pe mal. — Vivat l strigară tot atît de entuziasmaţi polonezii,

pînd rîndurile şi îmbulzindu-se care mai de care să-1 dă. Napoleon cercetă cu privirea rîuL descăleca şi se îză pe un buştean de pe maL La un semn mut, i se aduse îeanul ; îl potrivi pe umerii pajului care se grăbise să ofere fericit şi începu să cerceteze celălalt mal. Apoi 1 O să ajungem departe de data aceasta. Ei, cînd se apucă el

treabă, totul merge strună... Drace... Uite-1 1... Trăiască împă-ul !... Va să zică, astea sînt stepele Asiei !... Urîtă ţară, zău aşa.

revedere, Beauchâ; că-ti rezerv cel mai frumos palat din iscova. La revedere I Iţi urez noroc... Pe împărat l-ai văzut ? iiască împăratul L» -.paratul ! Gărard, dacă ajung guvernator Indii, pe tine te fac ministru al Kaşmirului, ne-am înţeles, liască împăratul. Trăiască ! Trăiască ! Trăiască ! Ticăloşii ăia Cazaci l-ai văzut cum o şterg. Trăiască împăratul ! Uite-1 ! îl :i ? L-am văzut de două ori, uite aşa cum te văd pe tine. Micul soral... L-am văzut atîrnînd crucea pe pieptul unuia din bă-ni... Trăiască împăratul!_

se adînci în studierea unei hărţi, desfăşurată între doi-buşteni. Fără să ridice capul, rosti ceva şi doi aghiotanţi se şi repeziră în galop spre ulanii polonezi.

— Ce-i ? Ce-a spus ? se auzea din rîndurile ulanilor, cînd unul din aghiotanţi ajunse cu calul lîngă ei.

Ordinul era să se caute un vad şi să se treacă rîul. Colonelul regimentului de ulani polonezi, un bătrîn chipeş, înroşindu-se şi bîlbîindu-se de emoţie, îl întrebă pe aghio-tant dacă i se dă voie să treacă rîul înot cu ulanii săi, fără să mai caute vadul. Cuprins vădit de teama unui refuz, ca un copil ce-ar cere voie să se urce pe cal, se ruga să i se dea voie să treacă rîul înot, sub ochii împăratului. Aghiotantul răspunse că de bună seamă împăratul nu va fi nemulţumit de acest exces de zel.

N-apucă bine să spună aghiotantul aceste cuvinte, că bătrînul ofiţer mustăcios, cu fericirea întipărită pe obraz şi cu ochii strălucitori, ridicînd sabia, strigă : Vivat ! şi, comandîndu-le ulanilor să-1 urmeze, dădu pinteni calului şi o luă la galop spre fluviu. însîngeră nemilos coastele calului, care şovăia, şi sări în apă, îndreptîndu-se spre adine, acolo unde era curentul mai repede. Sute de ulani săriră după el. Era frig în mijlocul apei şi în repeziciunea curentului te apuca groaza. Ulanii se agăţau unii de alţii şl cădeau de pe cai. Cîţiva cai se înecară ; se înecară şi oameni, iar cei rămaşi se sforţau din răsputeri să înoate mai departe şi, cu toate că la nici jumătate de verstă era vad, se mîndreau cu faptul că înoată şi se îneacă în fluviu, sub ochii omului care şedea pe buştean şi nici nu se uita la ei. Cînd aghiotantul, care se înapoiase lîngă împărat, f^ăsi momentul potrivit şi îşi permise să atragă împăratului luarea-aminte asupra devotamentului polonezilor faţă de porsoana sa, omul mărunţel în tunică cenuşie se ridică ,i,ii, chemîndu-1 pe Berthier, începu să se plimbe cu el încoace şi încolo pe mal, să-i dea ordine şi să se uite din cînd în cînd cu nemulţumire la ulanii care se înecau, dis-Lrăgîndu-i atenţia.

Pentru el nu era nimic nou în convingerea că prezenţa sa în oricare parte a lumii, începînd din Africa şi pînă in stepele Moscovei, putea aduce deopotrivă soldaţii la nebunească uitare de sine. Dete ordin să i se aducă de i udată calul şi plecă la cartierul său general.

Vreo patruzeci de ulani se înecară, cu toate bărcile de salvare trimise într-ajutor. Cea mai mare parte o luară

îndărăt spre malul de unde porniseră. Colonelul şi încă doi-trei oameni reuşiră să treacă înot rîul şi urcară ane-voie malul opus. Dar cum puseră piciorul pe mal, uzi leoarcă şi cu apa şiroindu-le din haine, strigară Vivat, privind extaziaţi spre locul unde stătuse Napoleon şi unde nu mai era nici urmă de el acum — şi în clipa aceea se simţiră fericiţi.

Seara, împărţind ordine, între două dispoziţii — una privind aducerea cît mai grabnică a asignatelor false pre-gătite pentru Rusia, alta hotărînd împuşcarea unui saxon, într-o scrisoare a căruia, interceptată, fuseseră găsite date cu privire la dispozitivul armatei franceze — Napoleon mai dete şi o a treia dispoziţie, de primirea colonelului polonez, care se aruncase în apele rîului fără să fi fost necesar, în Legiunea de Onoare (Legion d'Honneur), ordin al cărui mare comandor era însuşi Napoleon.

Quos vuit perdere, dementat.1

III

ÎNTRE TIMP, ÎMPĂRATUL Rusiei se afla de mai bine de o lună la Wilna, trecînd în revistă trupele şi făcînd manevre. Nu era nimic gata pentru războiul la care se aştepta toată lumea şi în vederea pregătirii căruia venise de la Petersburg împăratul. De vreun plan general de acţiune nici nu se pomenea. îndoiala asupra planului care trebuia adoptat din toate cîte erau propuse, crescuse şi mai mult acum, după luna de zile petrecută de împărat la cartierul general. Pentru fiecare din cele trei armate fusese desemnat cîte un comandant-şef, însă un coman-dant suprem, peste cele trei armate laolaltă, nu exista, iar împăratul nu voia să-şi ia acest titlu.

Cu cît împăratul îşi prelungea şederea la Wilna, cu atît mai puţine erau pregătirile de război ale celor obosiţi să-1 tot aştepte. S-ar fi zis că toate eforturile celor ce-1 în-conjurau pe împărat erau îndreptate doar spre scopul de a-1 face ca, petrecîndu-şi plăcut timpul, să uite de răz-boiul care bătea la uşă.

1 Pe cei ne care vrea să-i piardă — le ia minţile.

16

După o mulţime de baluri şi banchete prin casele magnaţilor polonezi, ale curtenilor, ori chiar la împărat, unuia din generalii polonezi aghiotanţi ai împăratului îi veni în luna iunie ideea să dea o masă şi un bal în cinstea suveranului, din partea generalilor-aghiotanţi. Ideea aceasta fu primită cu bucurie de toată lumea. împăratul îşi dădu încuviinţarea. Generalii-aghiotanţi făcură o listă de subscripţie şi adunară bani. Persoana care se ştia că putea face mai multă plăcere împăratului fu aleasă să joace rolul de gazdă. Contele Benigsen, moşier din gu bernia Wilna, îşi puse la dispoziţie casa pentru această serbare, aflată afară din oraş, aşa că pentru 13 iunie fu anunţat balul, banchetul, plimbările cu barca şi iluminaţia cu focuri de artificii la Zakret, în vila de pe moşia contelui Benigsen. j

în aceeaşi zi în care Napoleon dăduse ordinul de tre-cerea Nemanului şi avangardele armatelor sale, respingînd cazacii, treceau graniţa rusească, Alexandru îşi petrecea seara în vila contelui Benigsen, la balul dat de generalii-aghiotanţi.

Era o serbare strălucită şi plină de voie bună ; cunos-cătorii spuneau că rareori se mai adunaseră laolaltă atîtea femei frumoase. Era la acest bal şi contesa Bezuhova, din rîndul coconetului rus venit după împărat din Petersburg Ia Wilna, şi eclipsa cu frumuseţea ei greoaie, aşa-zisă rusească, pe delicatele doamne poloneze. Fu remarcată numaidecît şi împăratul îi făcu cinstea s-o invite la dans.

Boris Drubeţkoi, en gargon (ca burlac), cum spunea el, deoarece îşi lăsase nevasta la Moscova, lua de asemenea parte la bal, căci, cu toate că nu era general-aghiotant, subscrisese o sumă importantă pentru organizarea balului. Boris era acum om bogat, ajuns departe pe scara onoru-rilor ; nu-şi mai căuta protectori, ci se socotea pe picior de egalitate cu cei mai sus-puşi din generaţia sa.

La douăsprezece noaptea încă se mai dansa. Helene, care nu-şi găsise un cavaler vrednic de dînsa, îl pofti singură pe Boris la mazurcă. Erau a treia pereche. Boris MC; uita cu sînge rece la minunaţii umeri goi ai Helenei, ce» răsăreau din rochia diafană de voal de culoare închisă ,'.i brodată cu aur, şi-i spunea ceva despre vechile lor cu^ iioijtinţe, dar totodată, neobservat de nimeni, nici de sine însuşi măcar, nu înceta o clipă să urmărească mişcările

17

împăratului, care se afla în acelaşi salon. împăratul nu dansa ; sta în uşă şi oprea cînd pe unii, cînd pe alţii, spu-nîndu-le cîte un cuvînt amabil, aşa cum numai el ştia să spună.

De cum începu mazurca, Boris băgă de seamă că gene-ralul-aghiotant Balaşov, unul din intimii împăratului, se apropie de el şi, împotriva uzanţelor de la curte, se opreşte chiar lîngă suveranul prins într-o conversaţie cu o doamnă poloneză. Continuînd să discute cu doamna, suveranul se uită întrebător la aghiotant şi, fnţelegînd pesemne că Balaşov procedase aşa numai pentru că avea motive se-rioase s-o facă, înclină uşor din cap spre doamnă şi se întoarse spre Balaşov. Abia începu aghiotantul să vor-bească şi pe chipul împăratului se zugrăvi mirarea. îl luă pe Balaşov de braţ şi porni cu el de-a lungul salonului, tăindu-şi, fără să-şi dea seama, un drum larg de vreo trei stînjeni prin asistenţa care se dădea în lături dinaintea lui. Boris observă ce tulburată era faţa lui Arakceev, văzîndu-1 pe împărat cu Balaşov. Arakceev, cu nasul lui roşu, uitîndu-se pe sub sprîncene la Alexandru şi pufăind, ieşi din mulţime, ca şi cum s-ar fi aşteptat să-1 cheme împăratul. (Boris înţelegea că Arakceev îl pizmuieşte pe Balaşov şi e nemulţumit de faptul că o veste — după toate aparenţele foarte importantă — e adusă împăratului prin altcineva.)

Dar împăratul şi Balaşov trecură, fără să-1 bage în seamă pe Arakceev, printre canaturile uşii deschise şi ieşiră în grădina feeric iluminată. Strîngînd minerul săbiei şi uitîndu-se mînios împrejur, Arakceev mai merse vreo douăzeci de paşi în urma lor.

Continuînd să execute figurile de mazurcă, Boris nu încetă nici un minut să-şi pună întrebarea ce veste va fi adus oare Balaşov şi în ce chip ar putea afla această veste înaintea celorlalţi.

La o figură unde trebuia să-şi aleagă altă parteneră, Boris şopti Helenei că vrea s-o ia pe contesa Potocki, care, pe cît i se păruse, ieşise pe terasă şi, lăsîndu-se să alunece pe parchetul lucios, se repezi spre uşa dinspre grădină, dar, dînd cu ochii de suveranul ieşit cu Balaşov pe terasă, se opri. împăratul şi Balaşov se îndreptau spre uşă. Boris, fîstîcindu-se, ca şi cum n-ar fi avut vreme să se mişte din loc, se lipi respectuos de perete şi înclină din cap. ţ

18

•* împăratul, tulburat ca un om ce suferise o jignire personală, îşi rostea tocmai sfîrşitul frazei : ' — Să atace Rusia fără declaraţie de război ! Nu voi încheia pace decît atunci cînd nu va mai rămîne fie şi un singur inamic înarmat pe pămîntul meu, spuse el. După cum i se păruse lui Boris, împăratului îi făcuse plăcere să rostească aceste cuvinte ; era mulţumit de forma în care-şi exprimase gîndurile, dar nu era mulţumit de faptul că Boris i le auzise.

— Să nu afle nimeni ! adăugă împăratul, încruntîn-•du-se. Boris înţelese că aceste cuvinte i se adresau lui şi, închizînd ochii, înclină uşor capul. împăratul intră iarăşi în salon şi mai rămase la bal vreo jumătate de oră.

Boris aflase cel dintîi vestea trecerii trupelor franceze peste Neman şi, datorită acestui fapt, avu prilejul să arate cîlorva feţe sus-puse că multe lucruri, ascunse pentru alţii, lui îi sînt cunoscute ; şi prin asta nu lăsă să-i scape ocazia de a se ridica şi mai mult în ochii acestor personaje.

Vestea neaşteptată a trecerii trupelor franceze peste Neman căzuse ca trăsnetul, după o lună de aşteptări în-şelate şi încă în toiul unui bal ! Primind vestea, împăratul, în prima clipă, sub influenţa indignării şi a jignirii, găsise expresia rămasă mai tîrziu celebră, care-i plăcuse şi lui personal şi care exprima întru totul sentimentele sale. înapoiat de la bal, trimise la două noaptea după secreta-rul său Şişkov şi îi porunci să scrie un ordin de zi către armată şi un rescript feldmareşalului prinţ Saltîkov, în care ceru să fie neapărat incluse cuvintele sale că nu va încheia pace atîta vreme cît pe pămîntul rusesc va mai rămîne fie şi un singur francez înarmat.

A doua zi fu redactată următoarea scrisoare către Napoleon s

„Monsieur mon frere. J'ai appris hier que, malgre la loyăute avec laquelle j'ai maintenu mes engagements envers Votre Majestâ, vos troupes ont franchi Ies fron-tleres de la Russie, et je regois ă l'instant de Petersbourg une note par laquelle le comte Lauriston, pour cause de

■flt- cette agrcssion, annonce que Votre Majeste s'est consi-deree comme en etat de guerre avec moi des le moment ou le prince Kourakine a fait la demanăe de ses passe-ports. Les motifs sur lesquels le duc de Bassano fondait son refus de les lui delivrer, n'auraient jamais pu me faire supposer que cette demarche servirait jamais de pretexte ă Vagression. En ejfet, cet ambassadeur n'y a jamai ete autorise comme ii Va declare lui-meme, et aussi-tot que j'en fus informe, je lui ai fait connaître combien je le desapprouvais, en lui donnant Vordre de rester ă son poşte. Si Votre Majeste n'est pas intentionnee de verser le sang de nos peuples pour un malentendu de ce genre et qu'elle consente ă retirer ses troupes du terri-toire russe, je regarderai ce qui s'est passe comme non avenu, et un accommodement entre nous sera possible. Dans le cas contraire, Votre Majeste, je me verrai force de repousser une attaque que rien n'a provoquee de ma part. II depend encore de Votre Majeste d'eviter ă l'humanite Ies calamites d'une nouvelle guerre.

s Je suiş, etc. (signe) Alexandre"1

1 „Sire şi frate, am aflat ieri că, în ciuda loialităţii cu care ml-am respectat angajamentele faţă de Majestatea-Voastră, tru-pele Voastre au trecut frontierele Rusiei şi chiar în clipa de faţă am primit de la Petersburg o notă prin care contele Lauriston, drept pricină a acestei agresiuni, îmi face cunoscut că Majestatea-Voastră s-a considerat în stare de război cu mine din clipa în care prinţul Kurakin a cerut să i se elibereze paşapoartele. Motivele pe care ducele de Bassano şi-a întemeiat refuzul de a i le elibera nu m-ar fi putut niciodată face să presupun că acest demers va servi vreodată de pretext unei agresiuni. într-adevăr, am-basadorul n-avea dispoziţie de la mine în acest sens, după cum el însuşi a declarat-o şi, de îndată ce am fost informat de aceasta, î-am arătat în ce măsură purtarea lui m-a nemulţumit, ordonîndu-i să stea la postul lui. Dacă Majestatea-Voastră nu intenţionează să verse sîngele popoarelor noastre pentru o neînţelegere de acest fel, şi dacă ea consimte să-şi retragă trupele de pe teritoriul rus, voi considera ceea ce s-a petrecut drept neavenit şi o înţelegere între noi va fi cu putinţă. In caz contrar, Majestate, mă voi vedea silit să resping un atac pe care cu nimic nu l-am provocat. Stă încă în puterea Majestăţii-Voastre să cruţe omenirea de calami-tăţile unui nou război.

Alexandru"

20

IV

LA 13 IUNIE, PE LA CEASURILE două după miezul nopţii, împăratul chemă la sine pe generalul Balaşov şi-i citi scrisoarea lui către Napoleon, ordonîndu-i să ia această scrisoare şi s-o predea personal împăratului francez. Tri-miţîndu-1 pe Balaşov, împăratul îi repetă o dată mai mult fraza care spunea că el nu va încheia pace, cîtă vreme va mai rămîne un singur inamic înarmat pe pămîntul rusesc, şi-i ordonă să transmită întocmai lui Napoleon aceste cuvinte. Suveranul nu trecuse această frază în scrisoarea către Napoleon, pentru că simţea, cu tactul său, că asemenea cuvinte ar fi fost nelalocul lor, în clipa cînd se făcea o ultimă încercare de înţelegere ; dar îi ordonă lui Balaşov să i le transmită negreşit lui Napoleon, personal.

Plecînd în aceeaşi noapte de 13 spre 14 iunie, Balaşov, însoţit de un gornist şi de doi cazaci, ajunse la revărsatul /orilor în satul Rykonty, la avanposturile franceze de pe malul rusesc al Nemanului. Aici fu oprit de o patrulă de cavalerişti francezi.

Un subofiţer de husari francez, cu tunică zmeurie şi căciulă miţoasă, strigă la Balaşov care se apropia, ordo-nîndu-i să se oprească. Balaşov nu se opri chiar pe dată, ci continuă să înainteze la pas pe drum.

Subofiţerul, încruntîndu-se şi mormăind o înjurătură, se repezi cu calul pînă-n pieptul calului lui Balaşov, duse mîna la sabie şi răcni grosolan la generalul rus, întrebîn-(lu-1 dacă nu cumva e surd de n-aude ce i se vorbeşte. Balaşov îi spuse cine este. Subofiţerul trimise un soldat la ofiţerul său.

Fără să-i acorde lui Balaşov vreo atenţie, subofiţerul începu să vorbească cu tovarăşii săi despre treburile lor cazone şi nici nu se uita la generalul rus.

Deosebit de ciudat i se păru lui Balaşov, după intimi-tatea lui cu autoritatea şi puterea supremă, după con-vorbirea pe care trei ore înainte o avusese cu însuşi îm-păratul, deprins cum era, prin funcţia sa, cu onorurile, deosebit de ciudat i se păru să vadă aici, pe pămîntul rusesc, această duşmănoasă şi, mai ales, necuviincioasă uliludine a forţei brute faţă de el.

Soarele abia începuse să se ridice din ceaţă ; văzduhul era răcoros şi pămîntul înrourat. Dinspre sat venea pe drum o cireada minată la păşune. Din lanuri apăreau, rînd pe rînd, ca băşicile la suprafaţa apei, ciripind voioase, stoluri de ciocîrlii.

Balaşov se uita împrejur, aşteptînd venirea ofiţerului din sat. Cei doi cazaci ruşi, ca şi gornistul şi husarii fran-cezi, se uitau din cînd în cînd tăcuţi unul la altul.

Un colonel francez de husari care, se vedea cît de colo, fusese luat de-a dreptul din aşternut, ieşi din sat călare pe un frumos şi bine îngrijit cal sur ; doi husari îl însoţeau. Şi ofiţerul, şi husarii, şi caii lor aveau un aer de mulţumire şi de eleganţă.

Era acea primă perioadă a campaniei cînd trupele mai au o ţinută corectă, aproape ca la paradă şi ca în perioa-dele de activitate paşnică, doar cu oarecare nuanţă de cochetărie ostăşească în îmbrăcăminte şi cu o reală nuanţă de voie bună şi de cutezanţă, caracteristică întotdeauna începuturilor oricărei campanii.

Colonelul francez îşi stăpînea cu greu căscatul, dar era politicos şi se vede că înţelesese toată însemnătatea rolului lui Balaşov. îl conduse îndărătul liniilor, printre soldaţii săi din avanposturi, şi-i aduse la cunoştinţă că dorinţa sa de a fi prezentat împăratului va fi, probabil, satisfăcută pe loc, de vreme ce, după cîte ştia el, cartierul general al împăratului se afla nu departe de acolo.

Străbătură satul Rykonty, trecînd pe lîngă santinele, pe lîngă conoveţele husarilor francezi, cu soldaţi care-şi salutau comandantul şi se uitau curioşi la uniforma ru-sească, apoi ieşiră în partea cealaltă a satului. După spu-sele colonelului, la doi kilometri se afla comandantul diviziei, care avea să-1 primească pe Balaşov şi să-1 con-ducă la destinaţie.

Soarele era sus acum şi strălucea voios peste verdele crud al holdelor.

Cum ieşiră din sat, după ce trecură de crîşmă, văzură venind spre ei, din vale, un grup de călăreţi, în fruntea cărora, pe un cal negru, cu căpăstrul strălucind în soare, călărea un om înalt, cu penaj la pălărie şi cu pletele negre şi ondulate, lăsate pe spate, care, cu o mantie roşie pe umeri, îşi ţinea picioarele lungi întinse înainte, aşa cum călăresc francezii. Omul acesta o luă în galop spre Balaşov.

I

Penele de la pălărie îi xillîiau în vînt, făcînd să-i sticlească pietrele scumpe şi fireturile de aur, în soarele viu al di-mineţii de iunie.

între Balaşov şi călăreţul ce-i venea galopînd întru întîmpinare cu o solemnitate teatrală întipărită pe figură, în sclipiri de brăţări, de penaje, salbe şi ceaprazuri, nu mai era decît distanţa a două lungimi de cal, cînd Julner, colonelul francez, îi şopti plin de respect : „Le roi de Naples" K într-adevăr, era Murat, care purta acum titlul de rege al Neapolului. Şi deşi era de neînţeles de ce era regele Neapolului, aşa-1 numea toată lumea şi era pînă t;A el convins de lucrul acesta, aşa că, de aceea îşi luase înfăţişarea de acum mult mai majestuoasă şi mai impu-nătoare decît înainte. Era atît de încredinţat că e într-a-devăr regele Neapolului, încît atunci cînd, în ajunul plecării lui din Neapole, în timpul unei plimbări cu tră-sura alături de soţia sa pe străzile oraşului, cîţiva italieni îi strigaseră : „Viva ii re !" 2 el se întorsese spre soţia sa şi-i spusese zîmbind cu tristeţe : „Les malheureux, ils ne savent pas que je les quitte demain !" 3

Insă, cu toată ferma sa încredinţare că este în adevăr regele Neapolului şi cu toate că era plin de compătimire pentru durerea ce le-o pricinuia supuşilor săi părăsin-du-i acum, totuşi în ultimul timp, după ce i se dăduse ordinul să-şi reia locul în armată şi, mai cu seamă, după intîlnirea cu Napoleon la Danzig, cînd augustul său cumnat îi spusese : „Je vous ai fait Roi pour regner â ma maniere, mais pas ă la votre" 4 — se apucase iarăşi bucuros de treaba la care se pricepea bine şi, asemenea unui cal bine hrănit, fără să se fi îngrăşat însă, care, simţin-du-se în puteri joacă în ham mai întîi şi abia apoi se aşterne la drum, galopa acum voios şi mulţumit, îmbrăcat cum nu se poate mai pestriţ şi mai scump, fără să ştie nici el încotro şi pentru ce, pe drumurile Poloniei.

Dînd cu ochii de generalul rus, Murat, solemn, regeşte, IijI lăsă pe spate capul cu plete cîrlionţate, răsfirate pe umeri, şi se uită întrebător la colonelul francez. Colonelul

1 „Regele Neapolului"." 3 Trăiască regele ! , , ., ' „Sărmanii, ei nu ştiu că-i părăsesc mîine !" 4 „Tc-am făcut rege pentru ca să domneşti în felul meu, nu In ui dumitale"...

23

raportă respectuos majestăţii-sale rostul lui Balaşov, al cărui nume nu-1 putea rosti cum trebuie.

— De Bal-macheve ! zise regele (înlăturînd, cu ho- tărîre, dificultatea de neînvins de care se izbise colonelul), charme de faire votre connaissance, general \ adăugă el cu un gest de regească bunăvoinţă. Cum începu regele să vorbească tare şi repede, toată măreţia regală îl părăsi, şi Murat trecu, fără să-şi dea seama, la tonul lui natural, de familiaritate blajină. Puse mîna pe greabănul calului lui Balaşov. I — Eh bien, general, tout est ă la guerre, ă ce qn'il parait 2, zise el, ca şi cum i-ar fi părut rău că în împrejurarea asta nu putea el hotărî.

— Sire, l'Empereur, mon maître, ne deşire point la guerre, comme Votre Majeste le voit 3, răspunse Balaşov întrebuinţînd mereu, din belşug, la toate cazurile, titlul de „Votre Majeste", adresîndu-se, prin această repetare afectată a titlului, unui personaj pentru care titlul consti tuia încă o noutate.

Faţa lui Murat strălucea de mulţumire prostească în timp ce-1 asculta pe monsieur de Balachoff. Dar royaute oblige 4 : el se simţi obligat să stea de vorbă cu trimisul lui Alexandru despre problemele de stat ca un rege şi aliat ce era. Descăleca şi, luîndu-1 de braţ pe Balaşov, pe care-1 duse puţin mai departe de suita ce-1 aştepta res-pectuoasă, începu să se plimbe cu el încoace şi încolo, străduindu-se să dea cuvintelor sale cît mai multă im-portanţă. El aminti de faptul că împăratul Napoleon fusese jignit cînd i se ceruse să-şi retragă trupele din Prusia, mai ales luînd în considerare că cererea fusese făcută în văzul lumii întregi şi că prin aceasta fusese jignit pres-tigiul Franţei. Balaşov spuse că în cererea aceasta nu era nimic jignitor, întrucît... Murat îl întrerupse :

— Aşadar, dumneavoastră consideraţi că nu împăratul Alexandru este iniţiatorul războiului ? spuse el pe ne aşteptate, cu un zîmbet binevoitor şi prostesc.

. ' ...încîntat să te cunosc, generale... 2 Ei bine, generale, totul ne împinge la război, după cît se pare... a Sire, împăratul, stăpîntil meu, nu doreşte războiul, după cum vede şi Majestatea-Voastră... 4 ...titlul de rege implică şi unele obligaţii...

Balaşov îi răspunse pentru ce credea el, de fapt, că provocatorul războiului era Napoleon.

— Eh, rnon cher general, îl mai întrerupse o dată Murat, je deşire de tout rnon coeur que Ies Empereurs s'arrangent entre eux, et que la guerre commencee malgre moi se termine le %>lus tot -possible 1, zise el pe tonul cu care discută servitorii ce vor să rămînă buni prieteni, cu toată cearta iscată între stăpînii lor. Şi trecu la întrebări în legătură cu marele duce şi cu sănătatea lui şi la evocarea timpului petrecut împreună la Neapole, în veselie şi distracţii. Apoi deodată, ca şi cum şi-ar fi adus pe loc aminte de demnitatea sa regală, Murat îşi umflă solemn pieptul — atitudine pe care şi-o luase la încoronare — şi, făcînd un gest cu mina dreaptă, spuse : Je ne vous retiens plus, general; je souhaite la succes de de votre mission2, apoi, fîlfîindu-şi mantia roşie cu găitane şi penajul de la pălărie, o porni, în sclipiri de nestemate, spre suita care-1 aştepta cu tot respectul cuvenit.

Balaşov plecă mai departe, presupunînd, după cuvin-tele lui Murat, că foarte curînd va fi prezentat chiar lui Napoleon. Dar, în locul unei imediate întîlniri cu Na-poleon, santinelele corpului de infanterie al lui Davout îl mai opriră o dată în satul următor, aşa cum îl opriseră husarii din avanposturi, pînă cînd, în sfîrşit, un aghiotant al comandantului de corp de armată, care fusese chemat, 11 conduse în satul în care se afla mareşalul Davout.

V

DAVOUT ERA UN ARAKCEEV al împăratului Napo-leon, un Arakceev fără laşităţi, dar tot atît de rigid, de crud şi de incapabil să-şi arate devotamentul altfel decît prin cruzime.

în mecanismul organizării statului e nevoie de acest fel de oameni, aşa cum în organizarea naturii e nevoie

1 Ei, dragă generale... doresc din toată inima ca împăraţii sâ NO înţeleagă între ei, iar războiul, început împotriva voinţei mele, să se termine cît mai curînd cu putinţă...

2 Nu te mai reţin, generale ; îţi doresc succes în misiunea pe cure o ai...

25

de lup!, şi e i nu lipsesc niciodată; apar mereu şî se menţin, oricît de nepotrivită ar părea prezenţa şi apro-pierea lor de căpetenia ocîrmuirii. Numai prin această necesitate se poate explica faptul că un bărbat crud ca Arakceev — care smulgea cu mina lui mustăţile grena-dierilor, dar nu era în stare, din cauza nervilor slabi, să înfrunte nici un pericol, om incult şi lipsit de manierele curţii — izbutea totuşi să se menţină la putere pe lîngă Alexandru, caracter delicat, de o nobleţe cavalerească.

Balaşov îl găsi pe mareşalul Davout, în şura unei case ţărăneşti, stînd pe un butoi şi ocupat cu nişte scripte (controla nişte socoteli). Un aghiotant sta lîngă el. Şi-ar fi putut găsi o locuinţă mai bună, dar mareşalul Davout era unul din oamenii care-şi organizează înadins viaţa în cele mai sumbre condiţii, tocmai ca să aibă dreptul de a fi încruntaţi. De aceea şi sînt ei totdeauna grăbiţi şi ex-trem de ocupaţi. „Mă mai pot oare gîndi la latura plăcută a vieţii omeneşti cînd, vedeţi bine, stau aici pe un butoi, într-o şură murdară, şi lucrez ?" — părea să spună ex-presia feţei sale. Cea mai mare plăcere şi nevoia de că-petenie a acestor oameni este ca, atunci cînd întîlnesc un om plin de bucuria vieţii, să-i arunce în ochi acestui entuziast trista şi îndărătnica lor hărnicie. Această plăcere şi-o permise Davout cînd i-1 aduseră pe Balaşov. El se adînci şi mai mult în lucru cînd îl văzu pe generalul rus intrînd şi, uitîndu-se de sub ochelari la chipul lui înviorat de impresia încă vie a frumuseţii acelei dimineţi şi a convorbirii cu Murat, nu se ridică şi nici măcar nu se clinti, ci se încruntă şi mai tare şi zîmbi răutăcios.

Zărind pe faţa lui Balaşov semnele impresiei neplăcute ce-i produsese primirea aceasta, Davout înălţă capul şi-1 întrebă cu răceală ce doreşte.

Presupunînd că asemenea primire nu-i putea fi făcută decît pentru că Davout nu ştie că el e generalul-aghiotant al împăratului Alexandru, ba chiar reprezentantul aces-tuia faţă de Napoleon, Balaşov se grăbi să-şi decline titlul şi misiunea. Dar, împotriva aşteptărilor sale, Davout, ascultîndu-1, deveni şi mai aspru şi mai grosolan.

— Unde ţi-e plicul ? zise el. Donnez-le moi, je l'en-verrai ă l'Empereur. *

1 Dă-mi-l, îl voi trimite eu împăratului.

26

Balasov spuse ca are

dispozitive el personal

.nult

de general-a8nW-

3S

probabil plăcere. rda to t ceea ce vi ţ __ Dumneavoastră vi se yţ uzunar, ieşi dm şura.

, i u a a c e e a m a s a > n ^

de i

I

1 Cu patru zile înainte, aceeaşi casă, la care-1 duceau acum pe Balaşov, fusese străjuită de gărzile regimentu-lui Preobrajenski ; acum în faţa porţii erau doi grenadieri francezi, cu tunici albastre desfăcute la piept şi cu căciuli miţoase, o escortă de husari şi ulani şi o strălucitoare suită de aghiotanţi, paji şi generali, care-1 aşteptau pe Napoleon să iasă, făcînd cerc la scară în jurul calului său şi a mamelucului Rustan. Napoleon îl primea pe Balaşov la Wilna, în aceeaşi casă din care îl trimisese în misiune împăratul Alexandru.

VI

ORICÎT DE DEPRINS ERA Balaşov cu solemnitatea de la curte, luxul şi fastul curţii lui Napoleon îl uimiră.

Contele Turenne îl introduse într-o vastă anticameră unde aşteptau o mulţime de generali, şambelani şi magnaţi polonezi, dintre care pe mulţi Balaşov îi văzuse la curtea împăratului Rusiei. Duroc anunţă că împăratul Napoleon va primi pe generalul rus înainte de a-şi face plimbarea.

După cîteva minute de aşteptare, un şambelan de serviciu apăru în salonul cel mare şi, înclinîndu-se politicos în faţa lui Balaşov, îl pofti să-1 urmeze.

Balaşov intră într-un salonaş din care o uşă dădea în cabinetul de lucru, acelaşi cabinet de unde îl trimisese în misiune împăratul rus. Balaşov rămase aici, în aşteptare, cam două minute. De dincolo de uşă se auziră nişte paşi grăbiţi. Amîndouă canaturile se dădură cu repeziciune în lături, totul amuţi, şi din cabinet se făcură auziţi alţi paşi energici şi hotărîţi : era Napoleon. Tocmai îşi terminase toaleta pentru plimbarea călare. Purta o tunică albastră, descheiată, deasupra unei veste albe ce se lăsa pe pîntecul lui rotund şi pantaloni albi din piele de elan, întinşi pe coapsele grăsune ale picioarelor lui scurte, încălţate cu botfori. Părul, tuns scurt, se vedea că abia fusese pieptănat, dar o şuviţă îl cădea în jos, drept in mijlocul frunţii late. Ceafa albă şi grasă se revărsa peste gulerul negru al tunicii ; mirosea a apă de colonie. Pe faţa lui plină şi tinerească, cu bărbia proeminentă, se ci-tea expresia de majestoasă bunăvoinţă a suveranilor.

28

'"'Intră, tresărind la fiecare pas şi lăsîndu-şi uşor capul pe spate. întreaga lui făptură, scurtă şi îndesată, cu umeri laţi şi graşi, cu pîntecul şi pieptul scoase involuntar în afară, avea înfăţişarea aceea impunătoare şi majestoasă pe care o au la patruzeci de ani oamenii trăiţi în huzur. Afară de asta, se vedea bine că în ziua aceea era cît se poate de bine dispus.

El înclină puţin capul, răspunzînd la plecăciunea adîncă şi respectuoasă a lui Balaşov şi, apropiindu-se, începu imediat să-i vorbească, ca omul care preţuieşte fiecare minut din timpul lui şi nu se înjoseşte pînâ intr-atîta, încît să-şi pregătească dinainte cuvintele, ci e sigur că va spune totdeauna ceea ce e bine să spună şi numai ceea ce trebuie.

— Bună ziua, generale, zise el. Am primit scrisoarea împăratului Alexandru pe care aţi adus-o şi sînt foarte bucuros că vă văd. Se uită întîi cu ochii lui mari drept în ochii lui Balaşov, apoi, imediat după asta, începu să se uite pe alături.

Era vădit că nu-1 interesa cîtuşi de puţin persoana lui Bnlaşov. Se vedea bine că numai ceea ce se petrecea în sufletul său prezenta pentru el interes. Tot ce era în ui'ară, n-avea pentru el nici o importanţă, pentru că totul în lume atîrna, cum i se părea lui, numai de voinţa sa.

— Nu doresc şi n-am dorit războiul, zise el, dar &K\ fost forţat să-1 fac. Sînt şi acum (el apăsă pe acest cuvîntj gata să primesc toate explicaţiile pe care mi le puteţi da, Şi începu să expună, clar şi concis, pricinile pentru car^ ova nemulţumit de guvernul rus.

Judecind după tonul măsurat, calm şi prietenos c\ care vorbea împăratul francez, Balaşov era ferm con.vna s că vrea pacea şi e gata să treacă la tratative.

— Sire ! VEmpereur, mon maltre \ îşi începu BalaŞCţ discursul de mult pregătit, atunci cînd Napoleon, sfîrşinf se uită întrebător la ambasadorul rus ; însă privir^ împăratului aţ intită asupra sa îl încurcă. ,,Sînteţi en\ ţionat, veniţi-vă în fire", părea că spune Napoleon, uvt\ clu-se cu un zîmbet abia perceptibil la tunica şi sabia 1^ Balaşov. Balaşov îşi veni în fire şi începu să vorbeas^ Spuse că împăratul Alexandru nu consideră cererea l Kurakin de a i se restitui scrisorile de acreditare ca fi^

°? Maiestate ! împăratul, suveranul meu...

un motiv destul de puternic pentru începerea războiului, că, dacă a procedat aşa, Kurakin a făcut-o din proprie iniţiativă şi fără consimţămîntul suveranului, că împăratul Alexandru nu doreşte războiul şi că nu are nici un fel de legături cu Anglia.

— Nu are încă, intercala Napoleon şi, ca şi cînd s-ar fi temut să nu se lase pradă sentimentelor, se încruntă şi-i Tăcu un semn uşor din cap, dîndu-i să înţeleagă că poate continua.

După ce spuse tot ce avea ordin să spună, Balaşov adăugă că împăratul Alexandru doreşte pacea, dar nu va începe tratativele altfel decît cu condiţia ca... Aici Balaşov ezită : îşi aduse aminte de cuvintele pe care împăratul Alexandru nu le pusese în scrisoarea sa, dar pe care porun-cise să le găsească negreşit introduse în rescriptul către Saltîkov şi pe care Balaşov avea ordin să le transmită lui Napoleon. Balaşov îşi amintea bine cuvintele : „...cită vreme fie şi un singur inamic înarmat va mai rămîne pe pămîntul rusesc", dar un sentiment nelămurit îl reţinea. Nu putea rosti aceste cuvinte, deşi voia s-o facă. Şovăi şi spuse : cu condiţia ca armatele franceze să se retragă dincolo de Neman.

Napoleon observă încurcătura lui Balaşov din clipa cînd pronunţă ultimele cuvinte : faţa îi zvîcni, iar pulpa piciorului stîng începu să i se zbată cadenţat. Fără să se mişte din loc, el începu să vorbească pe un ton mai ridicat şi ceva mai pripit decît la început. In timp ce Napoleon cuvîntă cum urmează, Balaşov, de cîte ori îşi lăsa privirile în jos, observa fără să vrea zvîcnetul pulpei piciorului stîng al împăratului, zvîcnet care se făcea din ce în ce mai puternic pe măsură ce acesta ridica tonul.

— Doresc şi eu pacea, nu mai puţin ca împăratul Alexandru, începu el. Nu sînt oare eu acela care, de opt sprezece luni de zile fac totul pentru ca s-o obţin ? De optsprezece luni aştept explicaţii. Dar pentru a putea începe în sfîrşit tratativele, ce mi se cere ? întrebă eJ, în- cruntîndu-se şi făcînd un gest interogativ energic cu mîna-i mică, albă şi plină.

— Retragerea trupelor dincolo de Neman, majestate, spuse Balaşov.

— Dincolo de Neman ? repetă Napoleon. Aşadar, acum vreţi să mă retrag dincolo de Neman, numai dincolo de Neman ? repetă el, uitîndu-se drept în ochii lui Balaşov.

30

Balaşov înclină respectuos capul. De unde cu patru luni înainte i se ceruse retragerea

din toată Pomerania, acum i se cerea numai retragerea dincolo de Neman. Napoleon se răsuci brusc şi începu să se plimbe prin odaie.

— Spuneţi că mi se cere să mă retrag dincolo de Neman, pentru a se putea începe tratativele ; dar tot aşa mi-aţi cerut, acum două luni, retragerea dincolo de Oder şi de Vistula şi cu toate astea azi sînteţi gata să duceţi tra tative cu mine.

Se plimbă tăcut de la un colţ la altul al odăii, apoi se opri iarăşi în faţa lui Balaşov. Chipul îi împietrise parcă intr-o expresie de severitate şi piciorul stîng îi tremura şi mai tare decît înainte. Napoleon era conştient de acest tremur al piciorului său stîng. La vibration de mon mollet gauche est un grand signe chez moi *, spunea el mai tîrziu.

— Propuneri, ca acelea de a curăţa locul pînă la Oder şi Vistula, pot fi făcute prinţului de Baden, nu mie, se răsti Napoleon cu totul pe neaşteptate chiar şi pentru sine. Dacă mi-aţi fi cedat Petersburgul şi Moscova şi tot n-aş fi primit asemenea condiţiuni. După voi, eu am început războiul acesta ? Dar cine a venit mai întîi la armatele de la graniţă ? împăratul Alexandru, nu eu. Şi îmi propuneţi tratative acum, cînd am cheltuit milioane, «cum, cînd aţi încheiat alianţa cu Anglia, acum, cînd situaţia în care vă aflaţi e o situaţie proastă — acum îmi propuneţi mie tratative ! Dar ce scop urmăriţi prin alianţa cu Anglia ? Ce v-a dat ea ? continuă el grăbit, căutînd vădit să îndrumeze discuţia nu spre chestiunea foloaselor ee-ar urma din încheierea păcii şi spre judecarea po sibilităţilor de a se ajunge la ea, ci numai spre demonstra rea faptului că şi dreptatea, şi forţa sînt de partea sa şi că 'vina şi greşelile sînt ale lui Alexandru.

Partea introductivă a discursului său fusese vădit făcută cu scopul de a demonstra situaţia sa favorabilă şi de a sublinia că totuşi, ÎH ciuda ei, primea deschiderea tratativelor. Dar începuse să vorbească şi, cu cît vorbea mai mult, cu atît era mai puţin în stare să-şi stăpînească vorba.

Ţinta cuvîntării sale era acum, se vedea bine, să se Înalţe pe sine şi să-1 înjosească pe Alexandru, adică să

, * .Cînd îmi zvîcneşte gamba stîngă e semn mare la mine..;

' 31

facă tocmai ceea ce ar fi dor it mai puţin pe lume, la începutul întrevederii.

— Se zice că aţi încheiat pace cu turcii ? Balaşov înclină capul în semn de aprobare. — Pacea a fost încheiată... începu el. Dar Napoleon

nu-i dădu răgaz să încheie. Simţea, se vede, nevoia de a vorbi numai el, aşa încît continuă, cu elocvenţa şi îndîr- jirea aceea nestăpînită spre care sînt atît de înclinaţi oa menii răsfăţaţi.

— Da, ştiu, aţi încheiat pace cu turcii, fără să fi primit Moldova şi Valahia. Eu însă i-aş fi dat suveranului dum neavoastră aceste provincii tot aşa cum i-am dat şi Fin landa. Da, continuă el, am promis şi i-aş fi dat împă ratului Alexandru Moldova şi Valahia, dar acum nu va mai avea parte de aceste minunate provincii. Ar fi putut cu toate astea să le alipească la imperiul său şi, în decursul unei singure domnii, ar fi lărgit graniţele Rusiei de la golful Botnik pînă la gurile Dunării. Nici Ecaterina cea Mare n-ar fi putut face mai mult, spuse Napoleon, înflă- cărîndu-se din clipă în clipă, plimbîndu-se în jos şi în sus prin cameră şi repetîndu-i lui Balaşov aproape aceleaşi cu vinte pe care i le spusese chiar lui Alexandru la Tilsit. Tout cela ii l'aurait du ă mon amitie. Ah ! quel beau regne, quel beau regne ! repetă el de cîteva ori şi, oprindu-se, scoase din buzunar o tabacheră ele aur şi priză cu lăcomie din ea. Quel beau regne aurait pu etre celui de l'Empereur Alexandre !x

Se uită compătimitor la Balaşov şi, de îndată ce acesta vru să facă o observaţie, se şi grăbi să-1 întrerupă din nou.

— Ce şi-ar fi putut oare dori şi ce-avea să caute în altă parte, cînd prietenia cu mine i-ar fi împlinit orice dorinţă ? zise Napoleon, strîngînd din umeri cu nedumerire. Nu, el a găsit mai nimerit să se înconjoare numai de duşmanii mei, şi încă de cine ? A oploşit tot oameni ca Stein, Arm- feld, Benigsen şi Wintzing'erode. Stein, un trădător izgo nit din patria sa, Armfeld, un intrigant şi un stricat, Wint- zingerode, un supus francez fugar, Benigsen, ceva mai oştean decît alţii, dar un incapabil totuşi, care n-a fost în stare de nimic în 1807 şi care ar trebui să-i trezească îm-

1 Toate acestea le-ar fi datorat prieteniei mele. Ah, ce domnie frumoasă, ce domnie frumoasă !... Ce domnie frumoasă ar ji putut să fie domnia împăratului Alexandru I

32

paratului Alexandru amintiri îngrozitoare... Aş mai înţe-lege, dacă ar fi oameni capabili, să-i poată întrebuinţa la ceva, continuă Napoleon, abia reuşind să-şi urmărească în cuvinte sprinteneala gîndurilor ce i se îmbulzeau în minte şi care toate îi dovedeau că de partea lui era drep-tatea sau puterea (ceea ce, după părerea lui, era unul şi acelaşi lucru), dar nici vorbă de aşa ceva : nu sînt buni nici pentru război, nici pentru pace ! Barclay, se zice, ar i'i cel mai de ispravă dintre ei toţi ; dar eu nu pot spune nce-laşi lucru, judecind după primele lui manevre. Şi ce fac ei, ce fac toţi curtenii aceştia ? Pfuel propune, Armfeld contestă, Benigsen examinează, iar Barclay, chemat să acţioneze, nu ştie la ce să se hotărască — şi timpul trece. Singur Bagration e om de arme. E un prost, dar are expe-rienţă, ochi bun şi hotărîre... Şi ce rol joacă tînărul dum-neavoastră suveran în mijlocul acestei gloate respingă-toare ? Ei îl compromit şi-i azvîrl în spinare răspunderea pentru tot ce se face. Un souverain ne doit etre ă l'armee </(te quand ii est general \ spuse el, cu intenţia vădită de u arunca aceste cuvinte de-a dreptul ca o provocare în obrazul suveranului. Napoleon ştia cît de fierbinte dorea împăratul Alexandru să fie comandant de oşti.

— E o săptămînă de cînd a început campania, şi dum neavoastră n-aţi reuşit nici măcar să apăraţi Wilna. Ar mata v-a fost tăiată în două şi aţi fost izgoniţi din provin ciile poloneze. Armata dumneavoastră murmură.

— Dimpotrivă, majestate, zise Balaşov, care abia putea reţine ceea ce i se spunea şi făcea sforţări să urmă rească acest torent de cuvinte seînteietoare, armata arde de dorinţa...

— Ştiu tot, îl întrerupse Nalopeon, ştiu tot şi ştiu şi numărul batalioanelor dumneavoastră, tot atît de bine oi şi pe al batalioanelor mele. N-aveţi nici două sute de mii de oameni, iar eu am de trei ori mai mult ; vă dau cuvîntul meu de onoare, zise Napoleon, uitînd că acest cnvînt de onoare nu avea absolut nici un rost, vă dau ma parole d'honneur que j'ai cinq cent trente miile hommes de ce cote de la Vistule 2. De la turci să nu vă aş teptaţi la vreun ajutor : nu-s buni de nimic şi au dovedit

1 Un suveran nu trebuie să se afle cu oştirea decît atunci etnd e general... 2 ...cuvîntul meu de onoare că am cinci sute treizeci de mii de oumeni de partea asta a Vistulei.

| — Răzbel şl pace, vel. rn 33

asta cînd au încheiat pace cu dumneavoastră. Iar în ce priveşte suedezii — soarta lor este să fie conduşi de regi nebuni. Regele lor a fost un smintit; l-au schimbat şi şi-au luat altul, pe Bernadotte, care pe dată şi-a ieşit şi el din minţi, pentru că numai nebun trebuie să fie cel care, suedez fiind, poate să încheie alianţă cu Rusia. Napoleon zîmbi răutăcios şi duse iarăşi tabachera la nas.

La fiecare frază a lui Napoleon, Balaşov voia să răs-pundă şi avea ce ; făcea tot timpul mişcarea omului care vrea să spună ceva, dar Napoleon îl întrerupea. Cu privire la nebunia suedezilor, el vru să spună că Suedia se preface în insulă cînd are Rusia de partea ei; Napoleon, însă, începu să răcnească supărat, ca să-i acopere vocea. Se afla în acea stare de surescitare în care trebuia să vorbească, să vorbească şi iarăşi să vorbescă, numai pentru a-şi demonstra singur sieşi că are dreptate. Balaşov în-cepu să se vadă pus într-o situaţie grea : ca sol, se temea să nu-şi calce demnitatea şi simţea neapărată nevoie să obiecteze ; ca om, însă, suferea sufleteşte în faţa mîniei lipsite de orice îndreptăţire, în prada căreia se vedea lim-pede că se lăsa Napoleon, uitîndu-şi de sine. Balaşov ştia că orice cuvînt spus acum lui Napoleon n-avea impor-tanţă, că el singur se va ruşina de ceea ce a spus cînd se va dezmetici. Balaşov stătea cu ochii în jos, uitîndu-se cum îi zvîcneau lui Napoleon pulpele groase şi încercînd să-i ocolească privirile.

— Şi ce-mi pasă mie de toţi aceşti aliaţi ai dumnea voastră ? spunea Napoleon. Eu am aliaţii mei, polonezii : sînt optzeci de mii şi se luptă ca leii. în curînd vor fi două sute de mii.

Apoi, şi mai supărat — probabil de faptul că, spunînd asta, minţise vădit şi că Balaşov, în aceeaşi poză resem-nată, stătea tăcut în faţa lui — se întoarse brusc din mers, se opri chiar lîngă Balaşov, dînd repede şi ener-gic din mîinile lui albe, şi începu, aproape strigînd :

— Aflaţi că dacă împingeţi Prusia împotriva mea, o şterg de pe harta Europei, zise el palid, cu faţa desfigu rată de mînie şi izbindu-şi cu un gest energic palmele mici una de alta. Da, vă voi azvîrli dincolo de Dwina, dincolo de Nipru şi voi ridica împotriva voastră bariera aceea pe care numai o Europă criminală şi orbită v-a putut îngădui s-o sfărîmaţi. Da, iată ce vă aşteaptă, iată ce-aţi avut de cîştigat, îndepărtîndu-vă de mine, mai

34

el şi făcu de cîteva ori, tăcut, înconjurul odăii, zvîc-

au reane aurait pu avoir votre maitre l Sim?md nevoia să răspundă, Balaşov spuse ca, văzu e din punctul de vedere al Rusiei, lucrurile nu se prezintă £ cuTori atît de negre. Napoleon tăcea şi continua sa se uite ironic la el şi se vedea că nu-1 asculta. Balaşov. mat spuse că în Rusia toată lumea aşteaptă numai bine de la Soi. Napoleon dădu indulgent dm cap, ca Ş1 cmd ar fi spus : „Ştiu, e obligaţia dumitale să vorbeşti aşa ; dar nu crezi nici dumneata ce spui, te-am convins eu !<■ Cînd Balaşov sfîrşi de vorbit, Napoleon scoase iar tabachera, luă din ea o priză şi, ca şi cum ar fi dat un 'mnal! bătu de două ori cu piciorul în duşumea. Uşa se deschise; înclinîndu-se respectuos, un şambelan m- Unse împăratului pălăria şi mănuşile, iar altul dădu ba tist Fără să se uite la ei, Napoleon se întoarse spre Balaşov : v

— Asieuraţi-1 din parte-mi pe împăratul Alexandru, «puse el, luîndu-şi pălăria, că-i sînt devotat ca şi mai îna-inte • îl cunosc foarte bine şi-i preţuiesc mult înaltele ca-tati Je ne vous retiens plus, general, vous recevrezma Ivltre ă VEmpereur\ şi se îndreptă grăbit spre uşa. Toţi cei din anticameră se repeziră înaintea lui în jos, pe scări.

VII

• nTTPĂ TOT CEEA CE-I spusese Napoleon, după iz-bucnirile acestea de mînie şi după ultimele cuvinte pro-nunţate sec : „Je ne vous retiens plus, general vous re-"■vrez ma leitre", Balaşov era convins că Napoleon nu numai că nu va mai dori să-1 vadă, dar va caută chiar sa nu mai dea ochii cu el, solul jignit şi, mai cu seamă, mar-torul izbucnirii sale prea puţin cuviincioase. Dar, spre """TşTcînd te gîndeşti ce domnie frumoasă ar fi vutut avea *"V'™U Iernai* reţin, generale, vei primi scrisoarea mea către

împărat"...

35

3*

marea lui mirare, Balaşov primi, prin Duroc, o invitaţie pentru ziua aceea la masa împăratului.

Printre invitaţi mai erau Bessieres, Caulaincourt şi Berthier.

Napoleon îl întîmpină pe Balaşov prietenos şi plin de voie bună. Nu numai că nu se vedea pe faţa lui nici o urmă de stînjenire sau de căinţă pentru ieşirea pe care o avusese dimineaţa, dar, dimpotrivă, făcea tot ce putea ca să-1 îmbărbăteze pe Balaşov. Se vedea bine că, în ce pri-veşte concepţia lui despre sine, Napoleon era absolut con-vins că nu ar putea greşi şi avea credinţa că tot ceea ce făcea el era bine, nu pentru că ar fi corespuns cu noţiunea de ce e bine şi ce e rău, ci pentru că el era cel care făptuia.

împăratul era foarte bine dispus, după plimbarea călare pe străzile Wilnei, unde ieşise să-1 întîmpine şi să-1 pe-treacă mult norod, aclamîndu-1 cu entuziasm. La toate ferestrele caselor de pe străzile pe unde trecuse, fuseseră scoase covoare, drapele şi cifra lui imperială, iar doamnele poloneze ieşite să-1 salute îşi fluturaseră batistele la geamuri.

La masă, punîndu-1 pe Balaşov alături de el, i se adresă nu numai cu prietenie, ci aşa ca şi cum l-ar fi soco-tit şi pe dînsul în rîndul curtenilor săi, în rîndul oamenilor care-i împărtăşeau planurile şi erau datori să se bucure de succesele sale. între altele, el aduse vorba de Moscova şi începu să-1 întrebe pe Balaşov despre capitala Rusiei, dar nu aşa cum întreabă un călător pasionat, dornic să ştie cît mai multe asupra unei noi localităţi pe care are de gînd s-o viziteze, ci într-un fel care presupunea convingerea că Balaşov, ca rus, trebuie să se simtă măgulit de această dovadă de interes din partea lui.

— Cîţi locuitori are Moscova şi cîte case ? Este ade vărat că Moscovei i se zice Moscou la sainte * ? Cîte bise rici sînt în Moscou ? întrebă el.

Şi la răspunsul că erau mai mult de două sute de bi-serici, spuse:

— La ce atîta puzderie de biserici ? — Ruşii sînt foarte evlavioşi, răspunse Balaşov. — De fapt, existenţa unui mare număr de mînăstiri şi

de biser ici e totdeauna un semn că poporul e înapoiat, spuse Napoleon, uitîndu-se la Caulaincourt cu aerul că aşteaptă să-i fie preţuită cugetarea.

1 ...sHnta Moscovă ? 36

Balaşov îşi permise, cu tot respectul, să nu fie de acord cu părerea împăratului francezilor.

— Fiecare ţară cu obiceiurile ei, zise el. — Dar nicăieri în Europa nu se mai vede aşa ceva. — Cer iertare majestăţii-voastre, zise Balaşov, dar

afară de Rusia mai este şi Spania, care are tot aşa de multe biserici şi mînăstiri.

Acest răspuns al lui Balaşov, care făcea aluzie la în-frîngerea recentă a francezilor în Spania, a fost bine pre-ţuit, cum povesteşte Balaşov, la curtea împăratului Ale-windru, dar foarte puţin preţuit aici, la masa lui Napoleon, unde a trecut neluat în seamă.

După indiferenţa şi nedumerirea ce se citeau pe chipu-i Ile domnilor mareşali se vedea bine că nu erau lămuriţi MI ce anume consta tăişul pe care-1 sugera tonul lui Ba-lii!,iov. „Şi chiar dacă va fi existat, ori n-am înţeles noi, ori u i » fost deloc spiritual", spunea expresia de pe chipul ma-icnulilor. Atît de puţin fu apreciat acest răspuns, încît Nn pol eon îl ignoră cu desăvîrşire şi continuă să întrebe cu nulvitate prin ce oraşe trece drumul cel mai drept de aici l« Moscova. Balaşov, care se menţinuse tot timpul mesei In gardă, răspunse că, aşa cum tout chemin mene ă Rome, imit. chemin mene ă Moscou \ că sînt multe drumuri şi că, I u1 Intre atîtea drumuri felurite, este şi drumul pe care 1-a uli'H Carol al XH-lea, prin Poltava. Aici, Balaşov se făcu, lAii l să vrea, roşu de bucurie că găsise un răspuns atît de nimerit. Dar n-apucă să rostească bine cuvîntul „Poltava", i.l ('aulaincourt intră în vorbă ca să spună ce drum greu e • le Iu Petersburg la Moscova şi să-şi depene amintirile din IVIersburg.

Oupă-masă, trecură să-şi bea cafeaua în cabinetul lui Napoleon, fost pînă acum patru zile cabinetul împăratu-lui Alexandru. Napoleon se aşeză şi sorbi din cafeaua servită într-o ceaşcă de porţelan de Sevres, arătîndu-i lui Hnlnşov scaunul de lîngă el.

Există în om o anumită dispoziţie sufletească proprie dupiVmeselor, care, mai mult decît orice cauză raţională, II i'iice să se simtă mulţumit de sine şi să-i socotească pe Iuţi cei din jur prieteni. în această dispoziţie se afla Na poleon. I se părea că e înconjurat numai de oameni care-1 mloră. Era convins că şi Balaşov, după masa luată cu el,

1 ...după cum toate drumurile duc la Roma, tot aşa toate dru-inurkle duc la Moscova...

37

era prietenul şi adoratorul lui. Napoleon se întoarse sprel el cu un zîmbet plăcut şi uşor ironic. 1

— Aceasta este, după cîte mi s-a spus, camera în carel a locuit împăratul Alexandru. Curios, nu-i aşa,*"generale?l zise el, de bună seamă fără să se îndoiască de faptul căi întrebarea aceasta n-avea cum să nu placă interlocutorului! său, de vreme ce demonstra superioritatea lui, a lui Na*l poleon, faţă de Alexandru. , I

Balaşov nu avu ce să mai răspundă la asta şi se mul-l ţumi să dea uşor din cap. 1

— Da, în camera aceasta se sfătuiau, acum patru zile,! Wintzingerode şi Stein, continuă Napoleon cu acelaşi zîm-i bet ironic şi îngîmfat. Ceea ce nu pot eu înţelege, zise el,| este faptul că împăratul Alexandru a căutat să şi-i apro-I pie pe toţi duşmanii mei personali. Lucrul acesta nu-lj pot... înţelege. Nu s-a gîndit oare că şi eu pot face la fel ?| i se adresă el întrebător lui Balaşov şi era vădit că amin-| tirea aceasta îl duse din nou pe urmele accesului de furiei de dimineaţă, încă proaspete în sufletul lui. i

— Şi să afle că am s-o fac ! zise Napoleon, ridicîndu-se | şi împingînd cu mîna ceaşca. Am să-i alung din Germania ] toate rudele, pe toţi Wiirtembergii, Badenii, Weimarii... 1 da, am să-i alung. Să-nceapă a le pregăti aziluri în Rusia ! |

Balaşov înclină capul, dînd a înţelege prin toată înfă- 1 ţişarea sa" că ar dori să se retragă şi că ascultă numai pen tru că nu poate să nu asculte ceea ce i se spune. Napoleon j însă nu-i observă expresia : el i se adresă lui Balaşov nu j ca unui sol al duşmanului său, ci ca- unui om care i-ar fi fost acum pe deplin devotat şi care era dator să se bucure I de înjosirea fostului său suveran. j

— Şi de ce a preluat împăratul Alexandru comanda trupelor ? Pentru ce ? Războiul e meseria mea ; treaba lui j este să domnească, nu să comande armate. De ce şi-a luat asemenea răspundere ?

Napoleon luă din nou tabachera, făcu de mai multe ori i înconjurul camerei, tăcut, apoi se apropie, pe neaşteptate, ! de Balaşov şi, ca şi cum ar fi fost ceva nu numai impor-tant, dar şi plăcut lui Balaşov, surîzînd uşor, ridică atît de sigur de el, de spontan şi de simplu mîna spre obrazul gene-ralului rus, om de vreo patruzeci de ani, îl apucă de ureche | şi-1 trase uşor, zîmbind, numai cu buzele însă.

38

Avoir l'oreille tiree par VEmpereur i ! era socotit la cuilea franceză cea mai mare cinste şi favoare.

— Eh bien, vous ne dites rien, aămirateur et courti- san de l'Empereur Alexandre 2? spuse el, ca şi cînd ar fi l'ost ceva de rîs să mai fie cineva în faţa lui courtisan şi udmirateur al altuia decît el, Napoleon.

— Sînt gata caii pentru general ? adăugă el, înclinînd uşor capul ca răspuns la plecăciunea lui Balaşov. Daţi-i-i pi; ai mei, are de făcut drum lung...

Scrisoarea adusă de Balaşov fu ultima scrisoare a lui Napoleon către împăratul Alexandru. Convorbirea fu relata ia, în toate amănuntele ei, împăratului Rusiei, şi războiul Începu.

VIII

DUPĂ ÎNTÎLNIREA SA CU Pierre la Moscova, prin-ţul Andrei plecă la Petersburg, după treburi, cum le npitse el celor de acasă, dar în realitate cu gîndul să-1 în-hlncască acolo pe prinţul Anatol Kuraghin, întîlnire pe i-iirc o socotea neapărat necesară. Cînd sosi la Petersburg, Kuraghin — despre care se informă — nu mai era acolo. PiiTre îi dăduse de veste cumnatului său că prinţul Andrei plcncă pe urmele lui. Anatol Kuraghin se grăbise să pri-mească numaidecît din partea ministrului de război nu-mirea şi plecase la armata din Moldova. Totodată, prinţul Andrei se întîlni la Petersburg cu Kutuzov, fostul său i'.cneral, care întotdeauna i se arătase binevoitor, şi Ku-luzov îi propuse să plece cu dînsul la armata din Moldova, II 1 cărei comandant suprem bătrînul general tocmai fusese numit. Prinţul Andrei, numit pe lîngă marele cartier ge-neral, plecă în Turcia.

Prinţul Andrei nu socotea nimerit să-i scrie lui Ku-tiighin şi să-1 provoace. Neavînd alt motiv de a se bate ui duel, prinţul Andrei considera că o provocare din pur tea sa ar fi compromiţătoare pentru contesa Rostova I,I I de aceea căuta să dea ochi cu Anatol, cu care prilej

1 A fi tras de ureche de către împărat... 2 Ei bine, nu zici nimic, admirator şi curtean al împăratului Aluxundru ?...

39

era decis să găsească motive noi de a-1 provoca la duel. Dar nici în Turcia nu-i reuşi planul de a se întîlni cu Anatol Kuraghin, care, îndată după sosirea prinţului Andrei la armata de pe frontul turcesc, se înapoiase în Rusia. In ţară străină şi în condiţii noi de viaţă, prinţul Andrei începu să se simtă mai liniştit. După trădarea logodnicei sale, trădare care îl lovise cu atît mai puternic, cu cit îi ascundea mai grijuliu, faţă de toţi, efectul, con-diţiile de viaţă în care se simţise cîndva fericit îi deve-niseră acum o povară şi tot o povară, şi mai grea încă, devenise pentru el libertatea şi independenţa atît de dragi odinioară. Nu numai că nu-1 mai preocupau gîndurile de altădată, încolţite pentru prima oară în sufletul lui cînd privise cerul pe cîmpul de luptă al Austerlitzului, gînduri pe care îi plăcea să le depene împreună cu Pierre şi care-i umpleau singurătatea la Bogucearovo şi, mai tîrziu, în Elveţia şi la Roma — dar îi era chiar frică să-şi aducă aminte de aceste gînduri, deschizătoare de nesfîrşite şi luminoase orizonturi. Acum nu mai avea interes decît pentru preocupările cele mai imediate, de ordin practic, fără nici un fel de legătură cu cele dinainte, preocupări de care se agăţa cu atît mai lacom, cu cît mai ferecată îi era acum lumea gîndurilor din trecut. Era ca şi cum nesfîrşita şi inaccesibila boltă cerească, pe care o ştiuse odinioară stîndu-i deasupra creştetului, s-ar fi prefăcut dintr-o dată într-un coviltir jos şi mărginit care-1 apăsa. sub care toate erau clare, dar nimic nu era veşnic şi în-fiorat de taină.

Dintre toate activităţile cunoscute, milităria era pen-tru el lucrul cel mai simplu şi mai familiar. în calitate de general-aghiotant pe lîngă statul-major al lui Kutuzov, prinţul Andrei îşi îndeplinea cu tenacitate şi zel misiu-nea, uimindu-1 pe Kutuzov prin corectitudinea şi dragostea sa de muncă. Negăsindu-1 pe Kuraghin în Turcia, prinţul Andrei nu socoti neapărat necesar să alerge după el îna-poi în Rusia ; dar, la urma urmei, el ştia că, oricîtă vreme ar fi să treacă, nu se putea ca, întîlnindu-1, să nu-1 pro-voace, în ciuda dispreţului său pentru Kuraghin, împo-triva tuturor argumentelor pe care şi le aducea sie însuşi, spunîndu-şi că nu-i de demnitatea lui să se înjosească pînă la o ciocnire cu dînsul ; ştia de asemenea că, întîl-nindu-1, nu va putea să nu-i pună mîna în gît, aşa cum flămîndul nu poate să nu se arunce asupra hranei — Şi

40

greutatea aceasta ce-i apăsa inima, conştiinţa faptului că ofensa nu era încă spălată şi că ura nu şi-o putuse des-curca, îi otrăvea liniştea sufletească pe care — sub masca Unei activităţi pline de zel, rod al ambiţiei şi întrucîtva ui vanităţii — şi-o crease artificial atîta timp cît stătuse in Turcia.

In 1812, cînd vestea despre războiul cu Napoleon ajun-HCKI1 pînă la Bucureşti (unde Kutuzov se afla de două luni, pelrecîndu-şi zilele şi nopţile lîngă valaha lui), prinţul Andrei îşi ceru transferarea în armata de vest. Kutuzov, cure se cam săturase de Bolkonski, căci hărnicia acestuia era pentru el veşnic un motiv să-şi facă singur reproşuri pâ trîndăvea, îi dădu cu dragă inimă drumul şi-1 însărcina cu o misiune pentru Barclay de Tolly.

înainte de a se prezenta la noua sa unitate, care în luna mai îşi avea tabăra la Drissa, prinţul Andrei se tiliătu pe la moşia de la Lîsîe Gorî, care era chiar în dru-mul lui, la trei verste de şoseaua Smolenskului. In ultimii livi ani, în viaţa prinţului Andrei se produseseră atîtea nchimbări — atîta gîndise, simţise şi văzuse (străbătuse ' '"iu- şi Orientul, şi Occidentul) — îneît i se păru ciudat şi prinzător ca, sosind la Lîsîe Gorî, să le găsească pe ale aşa cum le ştia, pînă în cele mai mici amănunte, act în acelaşi r itm de viaţă. Intră ca în castelul fer -

mecat din pădurea adormită, pe aleea parcului, trecînd î n n poarta de piatră a conacului din Lîsîe Gorî. Aceeaşi ■ veritate, aceeaşi curăţenie, aceeaşi linişte domneau în

Mcastă casă : erau aceleaşi mobile, aceleaşi ziduri, ace-l îşi sunete, acelaşi miros şi aceleaşi chipuri sfielnice,

■ luai- ceva mai îmbătrînite. Prinţesa Măria rămăsese ace- ■ i, ; i fată sfioasă, urîtă şi îmbătrînită, irosindu-şi în teamă i în nesfîrşite suferinţe morale, fără folos şi fără bucurii,

• ei mai frumoşi ani ai vieţii. Bourienne rămăsese aceeaşi lelişcană cochetă, mulţumită de sine şi profitînd cu vo-inţe de fiecare clipă a vieţii, nutrind cele mai roze spe-i miţe în ceea ce o privea. Era doar ceva mai încrezută, ilnpă cît i se păru prinţului Andrei. Preceptorul Dessalles, .ulus de el din Elvaţia, îmbrăcase un surtuc de croială i unească şi-şi stîlcea limba ca să vorbească ruseşte cu ■.lufţile, dar rămăsese acelaşi pedagog îngust la minte, instruit, plin de virtuţi şi pedant. Bătrînul prinţ nu se chimbase fiziceşte decît pr in faptul că într -un colţ a l i se vedea un dinte lipsă ; sufleteşte era acelaşi ca

41

şi mai înainte, numai că privea cu o neîncredere şi mai I răutăcioasă realitatea celor ce se întîmplau în lume. !l

Nikoluşka singur crescuse şi se schimbase ; se rumenise la faţă, cîrlionţii i se făcuseră mai închişi la culoare şi, fără să aibă habar nici el de asta, atunci cînd rîdea sau se bucura, ridica buzişoara de sus a guriţei lui drăgălaşe, întocmai cum făcea răposata mamă-sa, mica prinţesă. Numai el nu se supunea acestei legi a neclintirii în castelul fermecat şi adormit. însă, deşi pe din afară toţi rămăseseră aceiaşi, raporturile lăuntrice dintre oamenii aceştia se schimbaseră mult de cînd nu-i mai văzuse prinţul Andrei. Membrii familiei erau împărţiţi în două tabere, străine una alteia, învrăjbite, care se uneau acum numai în faţa lui Andrei, schimbîndu-şi felul lor obişnuit de viaţă. De o parte a baricadei se aflau bătrînul prinţ, Bourienne şi arhitectul, de cealaltă, prinţesa Măria, Des-salles, Nikoluşka şi toate guvernantele şi dădacele.

Cît timp rămase el la Lîsîe Gorî, toţi luară masa îm-preună, dar nu se simţeau la largul lor nici unul, şi prinţul Andrei îşi dete seama că el e considerat aici oaspetele pentru care fac excepţie şi că prezenţa lui îi stingherea pe toţi. în timpul mesei din ziua sosirii sale, prinţul An-drei, simţind fără să vrea lucrul acesta, rămase tăcut ; iar bătrînul prinţ, observînd cît de nefirească era situaţia, tăcu şi el, la fel de morocănos şi, îndată după masă, se retrase în camerele lui. Cînd, în aceeaşi seară, prinţul Andrei veni la dînsul şi, dîndu-şi osteneala să-1 învese-lească, începu să-i povestească despre campania tînăru-lui conte Kamenski, bătrînul prinţ apucă pe neaşteptate să-i vorbească de prinţesa Măria, criticînd-o pentru că era superstiţioasă şi pentru că n-o iubea pe maăemoiseTle Bourienne, care, după cum spunea el, îi era singura fiinţă cu adevărat devotată.

Bătrînul prinţ mai spuse că, dacă e bolnav, e numai din cauza prinţesei Măria ; că ea îl chinuieşte într-adins şi-1 enervează ; că i-1 strică pe micuţul prinţ Nikolai cu alintările şi poveştile ei prosteşti. Bătrînul prinţ ştia prea bine că eî e cel care-şi chinuieşte fiica şi care-i face viaţa grea, dar ştia de asemenea că nu putea să nu o chi nuiască şi că ea merita asta. „De ce oare prinţul Andrei. care vede toate astea, nu-mi vorbeşte nimic de soră-sa '" gîndea bătrînul, Adică ce crede el, că eu sînt un ticălos sau un bătrîn nebun care m-am înstrăinat fără motiv de

fllcă-mea şi mi-am apropiat-o pe franţuzoaică ? El nu liilclcgo, aşa că trebuie să-i explic, trebuie să audă şi t4", îşi zicea bătrînul prinţ. Şi începu să-i explice prici-nile pentru care nu putea suferi firea nesăbuită a fiicei

— Dacă mă întrebi dumneata, spuse prinţul Andrei, i să se uite la tatăl său (era pentru prima oară în viaţă I îşi judeca părintele), eu n-aveam de gînd să vorbesc i>re asta ; dar dacă mă întrebi, am să-mi spun sincer *rea în această privinţă. Dacă dăinuie neînţelegeri şi linare între dumneata şi Masa, eu nu pot, în nici un i , i/ , s-o învinovăţesc pe ea ; ştiu cît de mult te iubeşte şi (n respectă. Dar dacă mă întrebi, continuă prinţul Andrei, liitîndu-se, căci în ultimul timp era veşnic gata să se I I I Ic, apoi n-am ce spune altceva decît că, dacă sînt ne-lnji'lc-geri, pricina lor e doar femeia asta nemernică pe cu n> n-ar fi trebuit să şi-o facă prietenă sora mea.

Bătrînul mai întîi îşi pironi ochii la fecioru-sâu şi îşi flr-tveli într-un zîmbet silit proaspăta lipsă a dintelui, cu uare prinţul Andrei nu se putea deprinde. — Ce fel de prietenă, dragul meu ? Aha ? V-aţi şi vorbit ! Nu-i aşa ?

— Slavă Domnului că pot pleca, răspunse prinţul Andrei pe un ton arţăgos şi aspru, dar dumneata m-ai l >rovocat şi eu am spus şi voi spune totdeauna că prinţesa lUuria nu-i vinovată, ci vinovaţi sînt... vinovată este fran ţuzoaica asta.»

— A, osîndeşti !... osîndeşti L. spuse bătrînul cu voce «Unsă şi, cum i se păru prinţului Andrei, fîstîcindu-se ; dar ilupă aceea sări deodată în sus şi strigă : Ieşi ! Afară ! Nici «rt nu mai calci pe-aici l

Prinţul Andrei voi să pornească îndată la drum, dar prinţesa Măria îl înduplecă să mai rămînă încă o zi. In ziua iicrea, prinţul Andrei nu-şi văzu tatăl, care nu ieşi din odaie şi nu îngădui nimănui să-i calce pragul, afară de mademoiselle Bourienne şi de Tihon, dar întrebă de cîteva ori dacă i-a plecat feciorul. A doua zi, înainte de plecare, prinţul Andrei se duse în apartamentul băiatului său. Copilul, sănătos, cu păr buclat ca al maicâ-si, îi sări pe gpnunchi. Prinţul Andrei începu să-i povestească basmul c\i Barbă-Albastră, dar se opri, dus pe gînduri, şi nu-1 mai Isprăvi. Se gîndea nu la băieţaşul acesta drăguţ care era Copilul lui şi pe care-1 ţinea pe genunchi, ci Ja el însuşi.

43

Căuta cu groază şi nu găsea în sine nici urmă de căinţă I pentru că îşi supărase tatăl, nici părere de rău pentru I faptul că pleca de la dînsul certat (ceea ce i se întîmplal pentru întîia dată în viaţă). Mai important decît toate erai pentru el faptul că, deşi căuta, nu mai putea găsi în sinel sentimentul acela de duioşie pentru băiatul lui, sentiment 1 pe care nădăjduise să şi-1 redeştepte în suflet mîngîind ] copilul şi luîndu-1 pe genunchi. j

— Hai, spune mai departe, ceru băiatul. Prinţul Andrei nu-i răspunse ; îl lăsă jos de pe genunchi şi ieşi din cameră.

Cum îşi părăsise ocupaţiile zilnice şi, mai ales, cum revenise la condiţiile vieţii lui de altădată, în care fusese pus şi pe vremea cînd se simţise fericit, tristeţea de a trăi îl cuprinsese iarăşi cu puterea ei de odinioară, şi atunci se sili să fugă cît mai grabnic de aceste amintiri şi să-şi gă-sească urgent ceva de lucru, orice-o fi.

— Chiar pleci, Andrei ? îl întrebă sora lui. — Slavă Domnului că pot pleca, răspunse prinţul

Andrei, şi-mi pare rău din suflet că n-o poţi face şi tu. — De ce spui asta ? întrebă prinţesa Măria. De ce vor

beşti aşa tocmai acum, cind pleci la războiul acesta îngro zitor şi cînd tata e atît de bătrîn ! Mademoiselle Bourienne mi-a spus că a întrebat de tine...

Cum începu să vorbească de lucrurile acestea, buzele prinseră să-i tremure şi o podidiră lacrimile. Prinţul Andrei îşi întoarse privirea de la ea şi începu să măsoare în lung şi-n lat odaia.

— Ah, Dumnezeule ! Dumnezeule ! zise el. Şi cînd te gîndeşti ce şi cine, ce fel de secături pot pricinui nefericirea oamenilor ! rosti el, cu o răutate care o sperie pe prinţesa Măria.

Ea înţelegea că, vorbind de oamenii pe care-i numise secături, el se gîndea nu numai la mademoiselle Bourienne, care o făcuse nefericită pe ea, ci şi la omul care-i furase lui fericirea.

— Andre, un singur lucru te rog, te implor, spuse ea, apucîndu-1 de braţ şi privindu-1 cu ochi strălucitori, scăl daţi în lacrimi. Te înţeleg (şi prinţesa Măria îşi lăsă ochii în jos), să nu crezi că răul ţi-1 fac oamenii. Oamenii nu-s decît uneltele Lui. Şi ea privi pe deasupra capului prin ţului Andrei, cu privirea aceea sigură, cu care eşti deprins să te uiţi spre locul ştiut al unui portret. Suferinţa ne-o

44

trimite El, nu oamenii. Oamenii sînt uneltele Lui, ei nu sint vinovaţi. Dacă ţi se pare că are cineva vreo vină faţă di> tine, uită şi iartă. Noi n-avem dreptul să pedepsim. Şi vei înţelege fericirea de a ierta.

— Dac-aş fi femeie, aşa aş face, Mărie. Aceasta e o virtute a femeilor. Bărbatul însă nu trebuie şi nu poate NU uite şi să ierte, spuse el şi, cu toate că pînă în clipa ucc-oa nu se gîndise la Kuraghin, toată ura de care nu se dcscărcase încă i se redeşteptă deodată în inimă. „De vreme ce prinţesa Măria mă imploră să iert, înseamnă că de mult trebuia să pedepsesc", îşi zise el. Şi, fără să-i mai răspundă nimic, începu să se gîndeasca de pe acum la clipa de rău- tfidoasă bucurie, cînd avea să-1 întîlnească pe Kuraghin, care (o ştia) se găsea în armata unde se ducea el.

Prinţesa Măria îşi imploră fratele să-şi mai amîne încă (i v.i plecarea şi-i spuse că ştie cît de nefericit ar fi bătrînul lor tată dacă Andrei ar pleca fără să se împace cu el; dar prinţul Andrei îi răspunse că el avea să se înapoieze pro-Imlril foarte curînd din armată, că avea să-i scrie negreşit ■ lutului său şi că acum, cu cît îşi va prelungi şederea aici, v.w atît conflictul se va adinei.

— Aăieu, Anăre l Raip'pelez-vous que Ies malheurs vicnnent de Dieu, et que Ies hommes ne sont jamais cou- •publes \ fură ultimele cuvinte pe care le auzi de la soră-sa cind îşi luă rămas-bun de la ea.

„Aşa trebuie să fie ! îşi zise prinţul Andrei, ieşind din nloea parcului casei părinteşti de la Lîsîe Gorî. Ea, săr-mana fiinţă nevinovată, rămîne să fie mai departe chi-nuită de bătrînul acesta sărit din minţi. Bătrînul simte că i1 vinovat, dar nu se poate schimba. Băiatul meu creşte şi se bucură de viaţa în care va îi, la fel cu toţi ceilalţi oameni, înşelat sau înşelător. Eu plec în armată, pentru ce ? nici eu nu ştiu, şi ard de dorinţa de a întîlni omul pe care-1 dispreţuiesc, pentru ca să-i dau prilejul să mă ucidă şi să-şi rîdă de mine !" Şi odinioară viaţa se des-făşura în aceleaşi condiţii, dar pe atunci toate se legau între ele, pe cînd acum se năruise totul. Numai lucruri [ără nici un sens şi fără nici o legătură i se perindau rînd pe rînd prinţului Andrei înaintea ochilor.

1 Cu bine, Andrei '. Adu-ţi aminte că nenorocirile vin de la Dumnezeu şi că oamenii nu sînt niciodată vinovaţi...

45

PRINŢUL ANDREI SOSI LA cartierul general al ar-matei către sfîrşitul lui iunie. Trupele armatei întîia, cu care se afla împăratul, îşi aveau dispozitivul în tabăra fortificată de la Drissa ; trupele armatei a doua se retră-geau, căutînd să facă joncţiunea cu armata întîia, de care — după cum se spunea — mari forţe franceze o despăr-ţiseră. Toţi erau nemulţumiţi de mersul general al trebu-rilor militare în armata rusă ; însă, la pericolul unei invazii în guberniile ruseşti nu se gîndea nimeni şi nici nu-şi închipuia nimeni că teatrul de război ar putea fi mutat mai departe de pămîntul guberniilor poloneze din apus.

Prinţul Andrei îl găsi pe Barclay de Tolly, pe lingă care fusese numit, pe malul Drissei. Cum în împrejurimile taberei nu se afla nici vreun sat mare şi nici vreun tîrg, toată puzderia de generali şi curteni veniţi cu armata se împărţiseră pe la cele mai bune case ţărăneşti în satele de prin împrejurimi, cale de zece verste de o parte şi de alta a rîului. Barclay de Tolly locuia la patru verste de cartierul general al împăratului. El îl primi cu răceală pe Bolkonski şi îi spuse sec, cu accentul său german, că va raporta de venirea lui suveranului, pentru a-i preciza misiunea, şi că, pînă atunci, îl roagă să rămînă pe lîngă cartierul său. Anatol Kuraghin, pe care prinţul Andrei credea că-1 va găsi, nu era acolo ; era la Petersburg şi vestea aceasta îl bucură pe Bolkonski. Preocupările centrului unui răz-boi uriaş în plină desfăşurare îl prinseră o vreme pe prinţul Andrei şi el fu bucuros să se mai elibereze de revolta pe care i-o trezea în suflet gîndul la Kuraghin. In primele patru zile, cît nu avea încă nimeni nevoie de el, prinţul Andrei vizită toată tabăra fortificată şi, ajutat de cunoştinţele sale în materie şi de discuţiile cu oamenii de răspundere din tabără, încercă să-şi formeze o părere despre adevărata ei situaţie. Dar problema dacă această tabără fortificata are sau nu vreo valoare militară rămase nerezolvată pentru prinţul Andrei. El reuşise să-şî formeze din experienţa sa de militar convingerea că în materie de război nu are nici cea mai mică însemnătate planul cel mai bine chibzuit (aşa cum văzuse că s-a întîmplat la Austerlitz) şi că totul depinde de felul cum răspunzi la acţiunea neaşteptată şi de neprevăzut a inamicului, că

46

felul cum e condusă acţiunea şi de omul p Ca să-si poată lămuri aceasta ultima ches- Andrei,'folosindu-se de situaţia şi de rela-

HUP «le căută să pătrundă caracterul căpeteniilor arma- ţlile sale, cauw b F participau la conducerea ei, if ,7asPeepe°naSeu5»infdespre soarea £ «apte următoarele «oncluzii. Wilna, armata fusese îm- „■„SfînTerSmSa8 ,'nffia 'sub comanda lui Barday de rAtţita in xrei « d lui Bagration şi a treia sub T"lly> Ha

aSTormasoTîmP^ul se* afla cu armata întîia, inXă în caSde confandant suprem. în ordinele de l se spunea că împăratul va fi împreună cu armata -nu r\ va comanda ci numai că va fi împreuna cu armata, rft va comanaa, L. persoana suveranului ArUrf fmlTor al comanSantSui suprem, ci doar un stat-U" r ^clrtier general imperial. Erau pe lingă el şeful Tî i JSnr iinSal generalul-intendent prinţ Vol-ţ o,v'ki'SeralTSSaiaghiotanţi, funcţ ionari diplo-r ici'rlfşfo mulţime de străini, dar nu formau un stat-' or-S armatei. în afară de aceştia, se mai aflau pe Zi7 îmoărat fără misiuni determinate : Arakceev, în «mateTSt m nistru de război ; contele Benigsen, cel mii mare în grad dintre generali ; marele duce Konstantm ", ţareviciul ; contele Rumlanţev, cancelar ; Stan, ost ministru al Prusiei ; Armfeld, general suedez • Pfuel, .înnil Principal al planului campaniei ; generalul-adju-mnt^auPlu?cti un emigrant sardinian, Wolzogen şi mulţi m Cu toate că persoanele acestea se găseau pe 1 nga rmată fără misiuni militare, totuşi se bucurau, prin situa-ia îor de oarecare influenţă şi, de multe ori, cite un •omandant de corp de armată, ori chiar comandantul K S em nu înţelegeau în ce calitate puneau întrebări sau Soau'sLuri în cutare sau cutare problema, cind Bang-ÎL marele duce, cînd Arakceev, cind pr inţul Vol-konsk şi nu puteau şti dacă din proprie iniţiativa sau m numele împăratului vine cutare ordin dat sub forma unui sfat si dacă trebuie executat sau nu. Aceasta era insa doar * aţia aparentă, căci adevăratul rost pe care-1 avea pre-/enta miratului şi a tuturor acestor persoane care-1 în-conîurau in calitate de curteni (şi în faţa unui împărat \oti se transformă în curteni) era de fapt clar pentru toţi. l»la care era rostul : împăratul nu-şi luase titlul de co-

47

4 » i totul

mandant suprem, dar dispunea de toate armatele ; cei cu care se înconjurase erau ajutoarele lui. Arakceev era omul său de încredere, care veghea asupra persoanei împăra-tului, executorul ordinelor lui şi păstrător al ordinei. Benigsen era moşierul autohton, omul din gubernia Wilna, care făcea onorurile de gazdă, însă în fond era şi un bun general, folositor pentru sfaturile pe care le-ar fi putut da şi, mai ales, pentru a fi la îndemînă oricînd, gata să-1 înlocuiască pe Barclay. Marele duce se afla aici, pentru că aşa binevoise. .Fostul ministru Stein era aici, pentru că era folositor ca sfetnic şi pentru că împăratul Alexandru îi preţuia foarte mult calităţile personale. Armfeld era un vrăjmaş înrăit al lui Napoleon şi un general încrezător în forţele sale, ceea ce avea totdeauna mare influenţă asupra împăratului Alexandru. Paulucci se afla aici pentru că era îndrăzneţ şi hotărît în vorbe. Generalii-adjutanţi erau aici pentru că trebuiau să fie oriunde era şi suveranul şi, în sfîrşit — personajul principal — Pfuel se afla aici pentru că el întocmise planul de război împotriva lui Napoleon şi pentru că, făcîndu-1 pe Alexandru să creadă în eficacitatea deplină a acestui plan, conducea de fapt războiul. Pe lîngă Pfuel, mai era şi Wolzogen, care avea misiunea să transpună într-o formă mai inteligibilă ideile lui Pfuel, caustic teoretician de birou, orgolios pînă la dispreţ faţă de toţi ceilalţi.

Afară de personajele pomenite mai sus, ruşi şi străini (mai cu seamă străini, care, cu îndrăzneala caracteristică oamenilor aflaţi în treabă în ţara altora, veneau în fiecare zi cu cîte o nouă şi neaşteptată propunere), mai erau şi o mulţime de alte personaje de mîna a doua, care se găseau lîngă armată doar pentru că acolo le erau şi patronii.

Dintre tendinţele şi concepţiile lumii acesteia imense care se agita, strălucitoare şi mîndră, în jurul suveranului, prinţul Andrei notă următoarele curente şi partide mai capabile să se afirme.

Primul partid îl forma Pfuel cu adepţii lui, teoreticieni ai războiului, care credeau că există o ştiinţă a războiului şi că această ştiinţă îşi are legile ei imuabile, cum sînt legea mişcării oblice, legea învăluirii şi aşa mai departe. Pfuel şi partizanii săi cereau retragerea în interiorul ţării, după legile exacte consemnate de aşa-zisa teorie a răz-boiului, şi în orice abatere de la această teorie ei nu vedeau decît barbarie, lipsă de cultură militară sau rea-credinţă.

48

Hln acest partid făceau parte principii germani, Wolzogen, Wintzingerode şi alţii, de predilecţie nemţi.

Partidul al doilea era opus celui dintîi. Aşa cum se întîmplă totdeauna, alături de o extremă era reprezentată ■vi cealaltă. Adepţii acestui partid erau acei care ceruseră, încă de la Wilna, invadarea Poloniei şi părăsirea oricărui plan dinainte conceput. Reprezentanţii acestui partid nu erau numai partizanii unei acţiuni îndrăzneţe ; ei mai erau, pe lîngă asta, şi reprezentanţii naţiunii, şi în conse-cinţă deveneau şi mai unilaterali în controversă. Erau ruşii : Bagration, Ermolov, pe atunci la începutul ascen-siunii sale şi alţii. Atunci s-a răspîndit celebra glumă a lui Krmolov, care ar fi cerut împăratului o favoare : înaintarea l u i la rangul de neamţ. Oamenii acestui partid spuneau, după exemplul lui Suvorov, că nu mai e nevoie de chibzuit alîta şi de înţepat la hărţi cu acele, ci trebuie începută lupta şi lovit inamicul, ca să i se taie înaintarea către inima Rusiei şi să nu se dea trupelor prilej de demoralizare.

în cel de-al treilea partid, care se bucura de încrederea suveranului mai mult decît toate celelalte, intrau mai ales curteni, care ţineau calea de mijloc între cele două ten-dinţe. Reprezentanţii acestui partid, din care făcea parte si Arakceev, în majoritate nu erau militari şi gîndeau şi .spuneau ceea ce spun de obicei oamenii care n-au con-vingeri proprii, dar care vor să dea impresia că ar avea. Ei spuneau că, fără îndoială, războiul, mai ales cînd e dus împotriva unui geniu ca Bonaparte (acum îl numeau iarăşi Bonaparte), cere cea mai profund chibzuită concepţie, i/.vorîtă dintr-o adîncire serioasă a ştiinţei militare şi în privinţa aceasta Pfuel este genial ; totodată însă nu se putea trece peste faptul că teoreticienii sînt adeseori uni-laterali şi, de aceea, nu se poate pune bază în mod abso-lut pe ceea ce susţin ei şi trebuie dată ascultare şi spuselor părţii adverse, şi spuselor unor oameni practici şi încer-caţi în arta războiului, ca din toate acestea să se aleagă o cale de mijloc. Adepţii acestui partid susţineau că trebuia menţinută tabăra de la Drissa conform planului lui Pfuel, dar că trebuiau schimbate celelalte mişcări de trupe. Deşi, în felul acesta, nu se putea atinge de fapt nici primul scop nici al doilea, adepţilor acestui partid li se părea că e mai bine aşa.

Al patrulea era curentul al cărui reprezentant mai cu vază nu era altul decît marele duce moştenitor al tronului

49

— ţarevidul — care nu-şi putea uita dezamăgirea încercată Ja Austerlitz, unde, pornind ca la paradă în fruntea gărzii, cu chivără şi dolman, şi nutrind speranţa să-i strivească vitejeşte pe francezi, nimerise pe neaşteptate în linia întîia şi scăpase cu mare greutate din vălmăşagul general. Adepţii acestui partid aduceau în argumentele lor, şi calităţile, şi neajunsurile sincerităţii. Ei se temeau de Napoleon ; ve-deau în el forţa, îşi vedeau slăbiciunea şi declarau verde lucrul acesta. Ei spuneau : „Numai necazuri, ruşine şi prăpăd pot ieşi pentru noi din toate astea. Iată, am evacuat Wilna, am evacuat Vitebskul, vom evacua şi Drissa. Sin-gurul lucru înţelept care ne-a mai rămas de făcut este să încheiem pacea şi asta cît se poate mai curînd, pînă nu ne alungă şi din Petersburg !",

Opinia aceasta, foarte răspîndită în sferele înalte ale armatei, îşi găsise susţinători şi la Petersburg, şi chiar în cancelarul Rumianţev, care, din alte motive politice, era de asemenea pentru încheierea păcii.

în al cincilea partid intrau partizanii lui Barclay de Tolly, care îl preţuiau pe acesta nu atît ca om, cît în cali- Late de ministru de război şi de comandant suprem. Ei spuneau : „Oricum ar fi el (totdeauna începeau aşa), dar e an capabil, e cinstit, şi altul mai bun decît el n-avem. Daţi-i cu adevărat puterea în mînă, căci războiul n-are um să meargă bine fără o comandă unitară, şi vă va rata el ceea ce poate face, aşa cum a mai arătat o dată ine e, în Finlanda. Câci, dacă armata noastră e bine rganizată şi puternică şi s-a putut retrage pînă la Drissa îră să sufere nici o înfrîngere, aceasta o datorăm numai ii Barclay. Dacă este înlocuit acum Barclay cu Benigsen, itul e pierdut, pentru că Benigsen şi-a mai arătat o dată capacitatea în 1807."

Cei din partidul al şaselea, benigsemştii, spuneau, mpotrivă, că nu era nimeni mai capabil şi mai încercat războaie decît Benigsen şi că, orice ai face şi ai drege,

t la el trebuie să ajungi. Oamenii lui Benigsen de- jnstrau că toată retragerea noastră pînă la Drissa nu era cît o ruşinoasă înfrîngere şi un şir nesfîrşit de greşeli. u cît vor face mai multe greşeli, cu atît mai bine va spuneau ei, cel puţin vor înţelege mai curînd că aşa nu i poate merge. Şi este nevoie nu de un Barclay oarecare, ie. un om ca Benigsen, care şi-a arătat în 1807 măsura căruia însuşi Napoleon i-a dat dreptate; un om sub

conducerea căruia să-ţi placă să fii, iar acest om nu poate li decît Benigsen."

Din al şaptelea partid făceau parte personajele care roiesc întotdeauna prin preajma suveranilor, mai cu seamă prin preajma celor tineri, speţă din care în jurul împă-ratului Alexandru foiau o mulţime : fel de fel de generali ţii de generali-aghiotanţi, devotaţi cu ardoare suveranului nu ca împărat, ci adorîndu-1 în chip sincer şi dezinteresat cu om, aşa cum îl adorase Rostov în 1805. Vedeau într-însul nu numai toate virtuţile, ci suma tuturor calităţilor ome-neşti. Aceste personaje, cu toate că admirau modestia împăratului care se dăduse în lături de la comanda arma-tei, îl condamnau totuşi pentru acest exces de modestie, iioavînd decît o singură dorinţă şi stăruind ca suveranul lor .iclorat să lase la o parte exagerata sa neîncredere în sine, ;,.i anunţe deschis că ia comanda armatei, să-şi formeze un :.lat-major de comandant suprem şi, sfătuindu-se, acolo unde ar fi fost nevoie, cu teoreticieni şi oameni încercaţi în Jnpte, să-şi conducă singur armata, pe care numai acest J'npt ar fi însufleţit-o în cel mai înalt grad.

A opta şi cea mai mare grupă de oameni, care prin mulţimea lor se raporta la ceilalţi ca nouăzeci şi nouă la unu, consta din oameni care nu doreau nici pace, nici război, nici mişcări ofensive, nici tabără defensivă, nici la Drissa sau oriunde în altă parte, nici pe Barclay, nici pe împărat, nici pe Pfuel şi nici pe Benigsen, ci doreau un singur lucru, unicul lucru esenţial : să tragă ei personal cît mai multe foloase şi să aibă cele mai mari satisfacţii. In această apă tulbure, în care se încrucişau şi îşi încîl-ceau iţele toate intrigile cu care ploua la cartierul general bl împăratului, puteau reuşi o mulţime de lucruri, într-un chip cum în alte împrejurări nici prin gînd nu i-ar fi putut trece cuiva. Unul, vrînd doar să nu-şi piardă situaţia privilegiată, era azi de acord cu Pfuel, mîine cu potriv-nicul acestuia, iar poimîine afirma că n-are nici o părere dt-spre problema controversată, numai ca să fugă de răs-pundere şi să fie pe placul suveranului. Altul, în dorinţa de a trage foloase, căuta să atragă asupra-şi atenţia suvera-nului, susţinînd în gura mare clar lucrul la care făcuse aluzie împăratul în ajun, gîlcevindu-se şi strigînd în con-siliu, bătîndu-se cu pumnul în piept şi provocîndu-i la duel pe toţi cei care nu erau de aceeaşi părere, ca prin aceasta să se arate gata de a se jertfi pentru binele obştesc.

51

Al treilea cerea pur şi simplu pentru sine, între două con-silii şi în lipsa vrăjmaşilor săi, o indemnizaţie specială pen-tru serviciul său credincios, ştiind că acum nu era timpul să i se refuze. Al patrulea se nimerea mereu, ca din în-tîmplare, împovărat de lucrări, tot sub ochii împăratului. Al cincilea, pentru a-şi ajunge scopul de mult urmărit, acela de a fi invitat la masa împăratului, demonstra cu înverşunare justeţea sau falsitatea unei păreri proaspăt puse în discuţie, aducînd, în acest scop, argumente mai mult sau mai puţin puternice şi juste.

Toţi oamenii acestui partid vînau ruble, decoraţii şi ranguri şi în goană după ele nu făceau decît să pîndeasca încotro bate vîntul favoarei imperiale. Cum băgau de seamă că vîntul favoarei suflă într-o direcţie oarecare, pe loc toată ceata asta de trîntori ai armatei începea să sufle în aceeaşi parte, aşa că împăratului i-ar fi venit greu să-1 abată în altă direcţie. în mijlocul acestei stări nede finite, faţă de ameninţarea pericolului serios, care dădea oricărei probleme un caracter deosebit de îngrijorător, în mijlocul acestui vîrtej de intrigi, de egoisme, de ciocniri între diferitele opinii şi sentimente, faţă de deosebirile de naţionalitate dintre toate aceste persoane — acest al optu lea partid, cel mai mare ca număr, preocupat de interese personale, sporea încurcătura şi tulburarea generală. Nu se putea ridica vreo problemă nouă fără ca roiul acesta de trîntori, ce nu apucase bine să dezbată tema anterioară, să nu dea pe loc năvală asupra noii probleme, întunecîndl şi asurzind cu bîzîitul lor glasurile celor ce vorbeau dini inimă. I

Din sinul tuturor acestor partide, chiar în timpul cîncM sosi prinţul Andrei, se mai formase unul, al nouălea partid, * care abia începea să-şi ridice glasul. Era partidul celor bă-trîni şi înţelepţi, cu experienţă în treburile statului şi ascuţiţi la minte, oameni care, neluînd partea vreuneia din opiniile acestea contradictorii, puteau privi obiectiv la tot ceea ce se petrecea pe la statul-major al marelui cartier general şi găsi mijloacele de ieşire din această stare de impreciziune, nehotărâre, încurcătură şi slăbiciune.

Partizanii acestui grup aveau — şi şi-o spuneau chiar — părerea că tot răul se datora mai ales prezenţei împăra-tului şi a curţii sale militare aici, prin preajma armatei ; că se introdusese în armată acea nestatornicie nedefinită a raporturilor, convenţională şi şovăitoare, care o fi ea

52

bună la curte, dar în armată e dăunătoare, că împăratul trebuie să domnească, nu să conducă armata ; că singura ieşire din această situaţie este ca suveranul şi curtea lui să plece de pe front ; că singură prezenţa împăratului aici paralizează cincizeci de mii de oameni, necesari pentru a-i asigura paza personală, şi că cel mai slab comandant suprem, dacă va avea libertate de acţiune, va fi mai bun decît cel mai bun dintre comandanţi, legat de mîini şi de picioare datorită prezenţei şi autorităţii împăratului.

în aceeaşi epocă, în care prinţul Andrei se afla la Drissa fără nici o misiune, secretarul de stat Şişkov, unul din principalii reprezentanţi ai acestui partid, scrise împăra-tului o scrisoare pe care consimţiră s-o semneze şi Balaşov, şi Arakceev. în această scrisoare, folosindu-se de învoirea dată de împărat de a critica mersul general al treburilor, Şişkov propunea respectuos împăratului, sub motiv că poporul din capitală are nevoie să fie însufleţit pentru susţinerea războiului, să părăsească trupele.

însufleţirea poporului de către împărat şi chemarea lui pentru apărarea patriei — acea însufleţire (în măsura în care ea a fost chiar produsul prezenţei împăratului la Moscova), care s-a dovedit a fi principala cauză a trium-fului Rusiei, fu pretextul propus împăratului şi primit de el, drept motiv de a părăsi trupele.

X

SCRISOAREA ACEASTA NU fusese încă înmînată îm-păratului, cînd Barclay îi comunică la masă lui Bolkonski că suveranul însuşi doreşte să-1 vadă pentru a-i pune în-trebări cu privire la Turcia şi că Prinţul Andrei urmează să se prezinte la cartierul lui Benigsen la ora şase seara.

în aceeaşi zi chiar, la cartierul împăratului fusese adusă vestea despre o nouă mişcare a lui Napoleon, mişcare care putea pune armata în pericol ; dar pînă la urmă, această ştire se dovedi a fi fost neîntemeiată. Şi, în dimineaţa ace-leiaşi zile, colonelul Michaud inspecta împreună cu împă-ratul fortificaţiile de la Drissa şi-i demonstra suveranului că această tabără fortificată, concepută de Pfuel şi consi-

53

deraia pînă atunci chef-d'oeuvre 1 de tactică, menită să-1 piardă pe Napoleon — tabăra aceasta este o absurditate, este pieirea armatei ruseşti.

Prinţul Andrei sosi la cartierul generalului Benigsen, care ocupa un mic conac boieresc chiar pe malul rîului. Nici Benigsen, nici împăratul nu erau acolo, însă Cernîşov, general-aghiotant al împăratului, îl primi şi îl înştiinţa că suveranul plecase împreună cu generalul Benigsen şi cu marchizul Paulucci să facă, pentru a doua oară în ziua aceea, inspecţia fortificaţiilor taberei de la Drissa, asupra eficacităţii cărora începuseră să aibă puternice îndoieli.

Cernîşov şedea cu un roman franţuzesc în mînă la fe-reastra primei camere. Camera aceasta fusese altădată, pare-se, sală de recepţii; se mai afla încă în ea o orgă peste care erau aruncate nişte covoare, iar într-un colţ se afla patul pliant al aghiotantului lui Benigsen, Aghiotantul era acolo. Obosit, se vede, de vreun chefuleţ sau de lucru, şedea în aşternutul răvăşit şi moţăia. Din salonul cel mare două uşi duceau, una într-un fost salon şi cealaltă într-un cabinet. De după prima uşă, se auzeau glasuri ce discutau nemţeşte şi, din cînd în cînd şi franţuzeşte. Acolo, în fostul salon, fusese convocat, după dorinţa împăratului, nu un consiliu de război (împăratului îi plăceau impreciziunile), ci un grup de cîteva persoane, a căror părere, în împre-jurările grele ale prezentului, el ar fi voit s-o cunoască. Nu era un consiliu de război, ci un fel de consiliu întrunit pentru lămurirea cîtorva probleme pe care personal şi le punea împăratul. La acest semiconsiliu de război fuseseră invitaţi: generalul suedez Armfeld, generalul-adjutant Wolzogen, Wintzingerode, pe care Napoleon îl numise un supus francez fugit, Michaud, Toîl, contele Stein — deşi n-avea nimic de-a face cu milităria — şi, în sfîrşit Pfuel însuşi, care, aşa cum auzise prinţul Andrei, părea a fi Iu cheville ouvrîere3 a întregii acţiuni. Prinţul Andrei avu prilejul să-1 observe bine, deoarece Pfuel sosi îndată după el şi, în trecere spre salon, se opri un moment să schimbe o vorbă cu Cernîşov.

De la prima vedere, Pfuel, cu uniforma lui de general rus, prost croită, care-i stătea anapoda pe trup, ca un costum de bal maseat, i se păru prinţului Andrei cunoscut, cu toate că nu-1 mai văzuse niciodată. Era în el cîte ceva

1 ...capodoperă.»' 3 ...baza...

şi din Weyrother, şi din Mack, şi din Schmidt, şi din mulţi alţi generali teoreticieni germani pe care prinţul Andrei avusese prilejul să-i vadă în 1805 ; dar el era mai aparte decît aceştia toţi. Asemenea neamţ-teoretician, care să întrunească în persoana sa tot ce aveau caracteristic nem-\\[ aceştia, nu mai avusese nicicînd prinţul Andrei prilejul să vadă.

Pfuel, om nu prea înalt de stat şi foarte slab, era însă ciolănos, grosolan clădit, de o constituţie sănătoasă, cu şoldurile late şi omoplaţii mari. Faţa îi era foarte zbîrcită şl ochii înfundaţi adînc în orbite. Părul, netezit probabil în iţrabă pe la tîmple, văzut din spate, îi era ciufulit ca la copii. Intră în cameră, uitîndu-se împrejur îngrijorat şi supărat, ca şi cînd i-ar fi fost frică de tot ce era în salonul acesta mare în care intrase. Ţinîndu-şi cu mişcări stîngace sabia, se întoarse spre Cernîşov şi îl întrebă în nemţeşte unde era împăratul. Se vedea bine că ar fi avut mare chef să străbată cît mai repede odăile, să termine odată cu salu-t urile şi cu plecăciunile şi să se aşeze la lucru în faţa hărţii, unde se simţea la postul său. Dădu grăbit din cap la spusele lui Cernîşov şi surise ironic, auzind de la el că împăratul inspectează fortificaţiile pe care însuşi el, Pfuel, le con-struise conform teoriei sale strategice. Bombăni ceva. ca pentru sine, cu o voce de bas, aşa cum vorbesc toţi nemţii îngîmfaţi : Dummkopf... sau : zu Grunde die ganze Ge-nchichte... sau : s'wird was gescheites d'raus werden...1

Prinţul Andrei nu stătu să audă tot şi dădu să treacă mai departe, dar Cernîşov îl opri şi-1 prezentă lui Pfuel, subli-niind că prinţul Andrei sosea din Turcia, unde campania se încheiase în chip atît de fericit. Pfuel de-abia se uită, nu atît la prinţul Andrei, cît dincolo de el şi prin el şi spuse rîzînd : „Da muss ein schoner taktischer Krieg gc-wesen sein" 2. Şi, surîzînd dispreţuitor, trecu în camera din care se auzeau vocile.

Se vedea bine că Pfuel, şi aşa oricînd dispus la înţe-pături ironice, era azi deosebit de enervat că îndrăznise cineva să-i inspecteze tabăra fără el şi s-o judece. Prinţul Andrei, datorită amintirilor sale de la Austerlitz, putu să-şi facă o imagine clară despre caracterul lui Pfuel chiar şi

1 ...prostii... se duce dracului toată afacerea... dar o să iasă ceva din asta... 2 „Da, da, trebuie să li fost un război perfect din punct de vedere tactic".

numai din această scurtă întîlnire. Pfuel era unul din oamenii iremediabil şi fără nici o nădejde de schimbare orgolioşi, pînă la fanatism, aşa cum numai nemţii pot fi şi asta anume fiindcă numai la nemţi îngîmfarea se înte-meiază pe idei abstracte, pe noţiuni ştiinţifice, adică pe pretinsa cunoaştere a adevărului absolut. Francezul e în-gîmfat pentru că se consideră irezistibil atît intelectual, cît şi fiziceşte, fermecător şi pentru bărbaţi ca şi pentru femei. Englezul e îngîmfat pentru că este cetăţean al celui mai bine organizat stat din lume şi de aceea, ca englez, ştie totdeauna ce trebuie să facă şi ştie că orice-ar face, ca englez, va fi, fără îndoială, bine făcut. Italianul e îngîmfat pentru că e agitat şi uită uşor şi de sine, şi de ceilalţi. Rusul e îngîmfat tocmai pentru că nu ştie de nimic şi nici nu vrea să ştie, pentru că nici nu crede că este cu putinţă să poţi şti ceva pe deplin. Neamţul e îngîmfat mai rău decît toţi şi e mai dur decît toţi şi mai nesuferit decît toţi, pentru că îşi închipuie că ştie adevărul, fiind în posesia ştiinţei, pe care a născocit-o singur, dar care pentru el este adevărul absolut. Un om de felul acesta era, evident, Pfuel. El îşi avea ştiinţa lui, teoria mişcărilor oblice, ex-trasă din istoria războaielor lui Frederic cel Mare, şi orice-ar fi întîlnit în istoria modernă a războaielor i se părea o absurditate, o barbarie, o ciocnire dezgustătoare, în care şi dintr-o parte, şi din alta se făceau atîtea greşeli, încît aceste războaie nu mai puteau fi numite războaie : ele cădeau în afara prevederilor teoriei şi, prin urmare, nu puteau servi ca obiect de cercetare ştiinţifică.

în 1806, Pfuel fusese unul din autorii planului acelui război care se încheiase cu Jena şi Auerstădt ; dar în rezultatul acestui război el nu găsi nici cea mai mică do-vadă a nevalabilităţii teoriei sale. Dimpotrivă, singura pricină a nereuşitei fuseseră, după părerea lui, abaterile de la teoria sa şi el spunea cu ironia veselă care-1 carac-teriza : „Ich sagte ja, dass die ganze Geschichte zum Teufel gehem werde" i. Pfuel era unul din acei teoreticieni care-şi iubesc atît de mult teoria, încît uită că rostul oricărei teorii este punerea ei în practică ; din dragoste pentru teoria sa, el ura practica şi nu voia să ştie de dînsa. De insucces se bucura chiar, pentru că insuccesul — care se datora totdeauna abaterilor practicii de la teorie — nu făcea decît să-i dovedească justeţea teoriei sale.

1 „Am spus eu că toată afacerea are să se ducă dracului."

56

Schimbă cîteva cuvinte cu prinţul Andrei şi cu Cernîşov despre războiul actual, cu aerul omului care ştie dinainte i:ft totul va merge cît se poate de prost şi că el nu este deloc nemulţumit de asta. Şuviţele de păr care-i atîrnau nepiep-tănate pe ceafă şi tîmplele pieptănate în fugă spuneau destul de elocvent lucrul acesta.

Trecu în camera cealaltă şi îndată începu să se audă de acolo tonul ursuz al vocii lui de bas.

XI

PRINŢUL ANDREI TOCMAI îl petrecea cu privirea pe Pfuel, cînd în cameră intră grăbit contele Benigsen, şi, dînd din cap spre Bolkonski, fără să se mai oprească, trecu în cabinet să dea anumite ordine aghiotantului său. împă-ratul avea să sosească îndată după el, şi Benigsen se zorise să ajungă mai înainte pentru ca să mai poată pregăti cîte ceva şi să aibă timpul să-1 primească. Cernîşov şi prinţul Andrei ieşiră la scară. împăratul, cu figură de om obosit, descăleca. Marchizul Paulucci îi spunea ceva suveranului. Cu capul aplecat spre stînga, împăratul asculta cu un aer de nemulţumire ceea ce îi spunea cu deosebită înflăcă-rare Paulucci. Voind, probabil, să pună capăt discuţiei, împăratul porni înainte, însă italianul, roşu la faţă şi agitat, uitînd că nu se cade, veni după el, vorbind mai departe.

— Quant ă celui qui a conseille ce câmp, le câmp, de Drissa, spuse Paulucci, în vreme ce împăratul, care înce puse să urce treptele, dete cu ochii de prinţul Andrei şi se uită la chipul lui, care i se părea necunoscut. Quant ă celui, Sire, continuă Paulucci cu disperare, ca şi cum n-ar mai fi fost în stare să se stăpînească, qui a conseille le câmp de Drissa, je ne vois pas d'autre alternative que la maison jaune ou le gibet. i Fără să-i dea ascultare, de parcă nici n-ar fi auzit vorbele italianului, împăratul, recunoscîndu-1 pe Bolkonski, se întoarse cu bunăvoinţă spre el :

— Sînt foarte bucuros că te văd ; treci dincolo, unde s-au adunat ceilalţ i, şi aşteaptă-mă. împăratul trecu în

1 Cît despre cel care a avut ideea să se construiască această tabără, tabăra de la Drissa... Cît despre acel om, Majestate... care n avut ideea să se construiască tabăra de la Drissa, nu văd altă alternativă decît balamucul sau ştreangul !

57

cabinet. După el intrar-ă prinţul Piotr Mihailovici Volkonski şi baronul Stein şi îndărătul lor uşile se închiseră. Prinţul Andrei, folosindu-se de permisiunea împăratului, intră împreună cu Pauiucci, pe care-1 cunoştea din Turcia, în salonul unde se întrunise consiliul.

Prinţul Piotr Mihailovici Volkonski era un fel de şef al stafului-major imperial. El ieşi din cabinet şi, aducînd în micul salon un sul de hărţi, pe care le desfăşură pe masă, înşiră chestiunile asupra cărora dorea să asculte părerile domnilor care se adunaseră acolo. Era vorba de faptul că noaptea trecută fusese primită vestea (care s-a dovedit mai tîrziu a fi falsă) că francezii porniseră o ac-ţiune de învăluire a taberei de la Drissa.

Cel dintîi începu să vorbească generalul Armfeld, care, pentru evitarea dificultăţilor ce se întrezăreau, propunea pe neaşteptate o poziţie cu totul nouă şi cu nimic explicabilă (afară doar de dorinţa de a se arăta şi el om de opinie), o poziţie la o parte de drumul Petersburgului şi al Moscovei unde, după părerea sa, trebuiau să se întîlnească trupele şi să aştepte unite inamicul. Se vedea că planul fusese de mult întocmit de Armfeld şi că îl expunea acum nu atît cu scopul de a răspunde la problema care se punea, la care planul lui de altfel nici nu răspundea, cit pentru a se folosi de prilejul ivit ca să-1 expună. Planul lui era una din milioanele de propuneri care puteau fi făcute cu tot atîta temei ca şi altele atîta timp cît nu aveai nici o idee de în-torsătura pe care o putea ]ua războiul. Cîţiva îi dezapro-bară părerea, alţi cîţiva îi luară apărarea. Tînărul colonel TolJ atacă cu mai multă înverşunare decît ceilalţi ideea generalului suedez şi, în toiul controversei, scoase din buzunarul de la şold un caiet, scris mărunt, pe care ceru permisiunea să-1 citească. într-un memoriu de mare am-ploare, Toii propunea un alt plan, cu totul opus atît pla-nului lui Armfeld, cît şi planului lui Pfuel — planul cam-paniei. Pauiucci, contrazicîndu-1 pe Toii, propuse un plan de înaintare şi de atac, singurul care, după părerea iui, ne putea scoate din nesiguranţa şi capcana (aşa numea el tabăra de la Drissa) în care ne aflam. In timpul acestor discuţii, Pfîiel şi tîlmaciul său Wolzogen (puntea lui spre relaţiile cu curtea) tăceau. Pfuel pufnea numai dispreţuitor şi îşi întorcea privirile în altă parte, voind să arate că el n-avea să se înjosească niciodată pînă la a replica ceva la prostiile pe care le auzea acum. Iar cînd prinţul Volkonski,

58

cnre conducea dezbaterile, îl invită să-şi expună părerile, ol se mulţumi să spună doar :

— Ce rost are să mă mai întrebaţi pe mine ? Generalul Armfeld a propus o minunată poziţie cu spatele descoperit. Rau atacul propus von diesem italienischen Herrn, sehr schon *. Sau retragerea. Auch gut2. Ce mă mai întrebaţi pe mine ? zise el. Văd că ştiţi totul mai bine decît mine. Dar cînd Volkonski, încruntîndu-se, spuse că-i cere părerea în numele împăratului, Pfuel se ridică şi, însufleţindu-se din- tr-o dată, începu să vorbească :

— Aţi stricat tot, aţi încurcat tot, toţi aţi vrut să arătaţi că ştiţi mai mult decît mine şi acum tot la mine veniţi. Cum s-o dregem ? N-avem ce drege. Trebuie îndeplinit lotul întocmai după principiile propuse de mine, spuse el, bătînd cu degetele lui osoase în masă. In ce constă difi cultatea ? Fleacuri, Kinderspiel3. Se apropie de hartă şi începu să vorbească repede, lovind ici-colo harta cu degetul lui uscat şi demonstrînd că nici o întîmplare nu poate schimba toată utilitatea fortificaţiilor taberei din Drissa, că totul e prevăzut şi că, în cazul unor reale încercări de învăluire, inamicul ar fi, fără doar şi poate, nimicit.

Paulucci, care nu ştia nemţeşte, începu să-i pună între-bări în franţuzeşte. Wolzogen îi sări în ajutor şefului său, care vorbea prost franţuzeşte şi începu să-i traducă fra-zele, abia ţinîndu-se de Pfuel, care demonstra repede că totul, totul, nu numai ceea ce se întîmplase, ci totul, chiar şi ceea ce s-ar mai putea întîmpla de aci înainte, totul fusese prevăzut în planul său şi că, dacă acum întîmpinau greutăţi, toată vina era numai în faptul că planul nu fu-sese respectat cu exactitate. Rîdea fără încetare ironic, demonstra, şi, în sfîrşit, renunţă dispreţuitor să mai de-monstreze, aşa cum renunţă matematicianul să-şi mai verifice prin proba diferitelor metode o problemă o dată dovedită ca fiind soluţionată exact. Wolzogen îl înlocui, continuînd să expună în franţuzeşte ideile acestuia şi din cînd în cînd se întorcea către Pfuel : „Nicht wahr, Exzel-lenz ?" 4 Pfuel, asemenea omului care, înfierbîntat în luptă, loveşte chiar şi într-ai săi, striga supărat la Wolzogen :

1 ...de acest domn italian, foarte bine. 2 De asemenea bine. 3 ...joc de copii. 4 „Nu-i aşa, excelentă ?"

59

— Nun ja, wass soli ăenn da noch expliziert werden ? * Paulucci şi Michaud săreau cu gura, în duet, la Wolzogen, vorbind franţuzeşte. Armfeld i se adresa în nemţeşte lui Pfuel. Toii îi explica ruseşte ceva prinţului Volkonski. Prinţul Andrei asculta tăcut şi observa.

Dintre toate aceste personaje, cel mai mare interes îl trezi în sufletul prinţului Andrei furiosul Pfuel, îndîrjit şi îngîmfat pînă la absurd cum era. Singur el, din toţi cei de faţă se vedea că nu vrea nimic pentru dînsul şi nu purta ură nimănui, ci dorea un singur lucru : aducerea la înde-plinire a planului întocmit după teoria care-1 costase ani şi ani de muncă. Era ridicol, era nesuferit cu ironiile lui, dar în acelaşi timp îţi inspira fără să vrei respect prin nemărginitul său devotament faţă de idee. Afară de aceasta, în ceea ce spuseseră pînă acum toţi vorbitorii, cu excepţia lui Pfuel, era o trăsătură comună care nu existase la consiliul de război din 1805 ; trăsătura aceasta era acum, deşi tăinuită, o vizibilă teamă, o panică în faţa geniului lui Napoleon, o spaimă, care se dădea pe faţă în expresiile fiecăruia. I se atribuiau lui Napoleon toate posibilităţile, îl aşteptau din toate direcţiile şi numele lui temut servea ca să-şi dărîme unul altuia, rînd pe rînd, propunerile. Singur Pfuel s-ar fi zis că-1 consideră şi pe el, pe Napo-leon, tot atît de barbar ca pe oricare dintre adversarii teo-riei lui. Dar, în afară de sentimentul stimei, Pfuel îi inspira prinţului Andrei şi un sentiment de milă. După tonul cu care i se adresau curtenii, după ceea ce-şi permisese Pau-lucci să spună împăratului şi, mai ales, după o anumită disperare pe care o trădau chiar ripostele lui Pfuel, se vedea bine că ştiau şi ceilalţi şi că însuşi Pfuel simţea cum i se apropie căderea. Şi, în ciuda îngîmfării şi ironiei lui dure, de neamţ arţăgos, Pfuel era de plîns aşa cum arăta, cu părul lins pe tîmple şi atîrnînd la ceafă în miţe dezordo-nate. Oricît ar fi ascuns el lucrul acesta sub masca indig-nării şi a dispreţului, se vedea bine ce disperat era de faptul că singura lui ocazie de a-şi verifica într-o acţiune de mari proporţii şi de a arăta lumii întregi temeinicia teoriei sale îi aluneca printre degete.

Dezbaterile continuară încă multă vreme şi, cu cît se prelungeau, cu atît discuţiile deveneau mai aprinse, ajun-gînd pînă la strigăte şi pînă la chestiuni personale, şi cu atît mai greu era de tras vreo concluzie generală din toate

1 Ei da, ce mai e deci de explicat aici ?

60

rele spuse. Ascultînd cele discutate în atîtea limbi diferite, propunerile, planurile, contestările şi strigătele tuturor, prinţul Andrei nu putea decît să se mire de ceea ce spu-neau toţi. Gîndurile care îl frămîntaseră demult, în timpul ." livităţii sale de militar, cînd ajunsese la concluzia că nu • istă şi nici nu poate exista vreo ştiinţă a războiului şi ■ i din pricina asta nu există şi nici nu poate exista nici mi fel de aşa-zis geniu militar, lua acum pentru el un r.pi'ct desăvîrşit, de vădit adevăr. „Ce teorie şi ce ştiinţă pliate fi oare într-o acţiune ale cărei condiţiuni şi împre-jurări nu sînt cunoscute şi nu pot fi delimitate şi în care l'orţa celor ce duc războiul poate fi şi mai puţin definită ? Nimeni nu poate şi n-ar putea şti care va fi situaţia arma-U'l noastre sau a inamicului pînă mîine, şi nimeni nu poate şti care este forţa uneia sau alteia dintre unităţi. Uneori, cînd nu se întîmplă să se afle în fruntea trupei un laş care Mă strige : «Sîntem încercuiţi !» şi s-o ia la fugă, ci e în fruntea trupei un om voios şi curajos, care strigă «Ura !» un detaşament de cinci mii de oameni face cît unul de treizeci de mii, ca la Schongraben ; iar alteori, cincizeci de mii fug din faţa a opt mii, ca la Austeriitz. Ce fel de ştiinţă poate fi oare într-o acţiune în care, ca în orice acţiune practică, nimic nu poate fi delimitat şi totul depinde de 0 serie de împrejurări fără de număr, a căror însemnă- 1 .1 (0 se defineşte într-o singură clipă, de care nimeni nu pnate spune cînd are să se ivească. Armfeld spune că ar mata noastră e tăiată în două, iar Paulucci spune că noi am v i r î t armata franceză între două focuri ; Michaud spune că neajunsul cel mare al taberei din Drissa este faptul că i\ em rîul în spate, iar Pfuel susţine că tocmai în acest fapt 1 .1 forţa ei. Toii propune un plan. Armfeld propune altul ; 1 loate sînt bune şi toate sînt proaste, iar avantajele orică- i e j propuneri pot fi evidente numai în clipa cînd se va 1 miduce evenimentul. Şi de ce spun toţi : geniu militar ? < )are geniu să fie omul care se pricepe să ordone la vreme un transport de pesmeţi şi să, spună unuia să meargă la dreapta şi altuia la stînga? Numai pentru că militarii sînt învestiţi cu strălucire şi putere, iar masele de nemernici linguşesc puterea, atribuindu-i pe nedrept calităţi geniale, pot fi numiţi ei genii ? Dimpotrivă, cei mai buni generali pe care i-am cunoscut sînt nişte proşti sau nişte zănatici. Ol mai bun e Bagration, a recunoscut-o însuşi Napoleon. Dar însuşi Bonaparte ! îmi aduc aminte expresia de om

61

mărginit şi mulţumit de sine pe care o avea pe cîmpia de la Austerlitz. Un bun comandant nu numai că nu trebuie să fie geniu, sau să aibă cine ştie ce însuşiri deosebite, ci, dimpotrivă, trebuie să fie lipsit de cele mai înalte şi mai frumoase calităţi omeneşti : de dragoste, de poezie, de du-ioşie şi de iscoditoare îndoială filozofică. Trebuie să fie mărginit, ferm convins că ceea ce face el este foarte impor-tant (altfel nu l-ar mai răbda inima să facă) şi numai atunci va fi un viteaz căpitan de oşti. Ferească Dum-nezeu să fie om, să iubească pe cineva, să-i fie milă, sau să se gîndească dacă este sau nu este drept ce face ! De altfel, e de înţeles pentru ce, încă din timpuri străvechi, s-a creat pentru dînşii această falsă teorie a geniilor : ei au puterea în mînă. Meritul în reuşita acţiunii războiului le aparţine nu lor, ci acelor soldaţi care vor striga din rîn-duri : «Sîntem pierduţi !» sau vor striga : «Ura !» Şi numai în rîndurile soldaţilor poţi să serveşti cu încredinţarea că eşti folositor !"

Asta-şi spunea prinţul Andrei, ascultînd dezbaterile, şi se deşteptă din gîndurile lui abia cînd Paulucci îl strigă şi toţi se pregăteau să plece.

A doua zi, în timpul unei treceri în revistă, împăratul îl întrebă unde doreşte să servească, şi prinţul Andrei căzu pe veci în dizgraţia celor de la curte, prin faptul că nu ceru să rămînă pe lîngă persoana împăratului, ci ceru îngăduinţa de a servi în armata combatantă.

XII

ÎNAINTE DE ÎNCEPUTUL campaniei, Rostov primi din partea părinţilor lui o scrisoare prin care, înştiinţîndu-1 în puţine cuvinte de boala Nataşei şi de ruptura ei cu prinţul Andrei (ruptura aceasta i se explica prin refuzul Nataşei), ei îl rugau din nou să-şi dea demisia din armată şi să vină acasă. Primind această scrisoare, Nikolai nici nu se gîndi să ceară concediu sau să demisioneze, dar le răspunse părinţilor săi că regretă boala Nataşei şi ruptura dintre ea şi logodnicul ei şi că va face tot ce-i stă în putinţă pentru a le îndeplini dorinţa. Soniei îi scrisele separat.

62

„Adorată prietenă a sufletului meu, scria el, nimic, nfnră de onoare, nu m-ar fi putut împiedica să mă inapoiez la ţară. Dar acum, în pragul deschiderii ostilităţilor, aş hece drept un laş nu numai în ochii tuturor camarazilor mei, dar şi faţă de mine însumi, dacă aş pune mai presus ilt; datorie şi de dragostea de patrie propria mea fericire. Dar este pentru cea din urmă oară cînd mai sîntem despăr-t i ti. Crede-mă că în clipa în care se va sfîrşit războiul, dacă voi mai fi în viaţă şi tu mă vei mai iubi, voi lăsa tot şi voi -.bura la tine să te strîng pentru totdeauna la pieptul meu înflăcărat."

într-adevăr, numai începerea campaniei îl reţinuse pe Kostov, împiedicîndu-1 să se înapoieze — aşa cum pro-• 11 isese — şi să se însoare cu Sonia. Toamna de la Otradnoe '■u vînătorile ei şi iarna cu sărbătorile, precum şi dragostea .' loniei îi deschiseseră perspectiva unor molcome bucurii rustice şi a unei vieţi tihnite, boiereşti, tot lucruri pe care nu le cunoscuse pînă atunci, dar care acum îl ademeneau. ,,O nevastă minunată, copii, o haită straşnică de copoi, /rce-douăsprezece perechi de ogari iuţi, gospodărie, vecini, vreo funcţie la care aş putea aspira", se gîndea el. Dar acum începuse campania şi trebuia să rămînă la regiment, yi, de vreme ce aşa trebuia să fie, Nikolai Rostov, cu firea lui paşnică, era mulţumit şi cu viaţa pe care o ducea la regiment, viaţă ce izbutise să şi-o facă plăcută.

După ce venise din concediu şi fusese primit cu bucurie de tovarăşii săi, Nikolai fusese trimis în Ucraina pentru rechiziţii de cai şi adusese de acolo nişte exemplare extra-ordinare, fapt care-i făcuse multă plăcere şi-i adusese numai laude din partea superiorilor. In lipsa lui îi venise Înaintarea la gradul de căpitan, iar cînd regimentul fu pus pi; picior de război, cu efectivul mărit, i se încredinţa esca-dionul în care servise mai înainte.

Campania începu, regimentul se deplasă în Polonia, sol-dele începură să li se plătească îndoit, sosiră noi ofiţeri, oameni noi, cai şi, ceea ce era principalul, veselia şi voia bună, care vin o dată cu începutul războiului, îi cuprinse pe toţi ; iar Rostov, ştiindu-se bine văzut în regiment, se lăsă cu totul în voia plăcerilor şi intereselor milităriei, deşi jitia că, mai tîrziu sau mai curînd, va trebui să le părăsească.

Din felurite şi complicate motive, unele de stat, altele politice şi tactice, armata se retrăsese din Wilna. Fiecare pas al retragerii era însoţit, la cartierul general, de un

63

mS ve4 ci numai la treburile sale cele ma. urgente. ilWtonaSa voioşi lingă Wilna, făcuseră cunoş-

numai pentru că fusese

se mai putusei

'«e^îogrădenilor le fu dat să ia parte pentru ■«■ la o Moţiune serioasă. x Jpt ea d^ 2 iu lie , în a junu l lupt e i, era o»

loaie şi cu grindină. Vara anului 1812 s-a re tenereQ prin furtunile ei. icadmane ale regimentului Pavlogradski se aflau

■ i în nSocul unui lan de secară data in pirg, dar au7fi totul i^pămînt de cai şi vite. Ploua cu găleata, i£aA împr^n? cu tînărul ofiţer Din, protelul lui \ Ro%-un t o r d ei î n jgh e ba t î n p r i pa . Un o fi ţ er . d i n ' - -'«'1 lor, cu mustăţile lungi ce treceau de conturul

64

urilWtonaSr

La

mare

nbrujilor, întorcîndu-se de la comandament şi fiind sur-pi ins de ploaie, intră la Rostov.

— Vin de la comandament, conte, ai auzit de isprava \\x\ Raevski ? Şi ofiţerul îi povesti amănuntele luptei de la Hnltanovo, aşa cum le aflase la comandament.

Rostov, zgribulit, cu umerii adunaţi, cu apa şurluindu-i po sub guler, trăgea din lulea şi asculta fără interes, uitîn-ilu-se din cînd în cînd la tînărul Ilin, ofiţerul care se ghe-tnuise lîngă el. Ofiţerul, un băietan de vreo şaisprezece ani, iibia intrat în regiment, era acum pentru Nikolai ceea ce fusese el pentru Denisov cu şapte ani în urmă. Ilin se utraduia să-1 imite întru totul pe Rostov şi se îndrăgostise ilc el ca o femeie.

Zdrzinski, ofiţerul cu mustăţi de două ori mai lungi tVeît trebuie, povestea emfatic cum zăgazul de la Salta-iinvo devenise un adevărat Termopile rusesc şi cum pe . iiLţazul acesta generalul Raevski săvîrşise o faptă de arme \ rodnică de antichitate. Zdrzinski povesti fapta lui Raev-ki, care-şi dusese cei doi fii la stăvilar, sub înfiorătoarea ploaie de foc şi pornise împreună cu dînşii la atac. Rostov ascultă povestea şi nu numai că nu spuse nimic care să .■irate că împărtăşeşte entuziasmul lui Zdrzinski, dar, dim-pulrivă, îşi luă chiar un aer de om care se ruşinează de t'i'ca ce i se spune, deşi n-avea de gînd să-1 contrazică. Uostov ştia din experienţa sa personală după campania iU: la Austerlitz şi cea din 1807, mai întîi că toţi cei care-şi povestesc isprăvile din război mint întotdeauna, aşa cum :;.i el minţea cînd povestea ; în al doilea rînd, avea acum ; i lîta experienţă, îneît să ştie că în luptă lucrurile se pe-Irec cu totul altfel decît ni le putem închipui şi povesti. Şi de aceea nu-i plăcuse povestirea lui Zdrzinski şi nu-i plăcuse nici Zdrzinski însuşi, care, cu mustăţile lui lungi, se apleca, aşa cum îi era obiceiul, pînă aproape de faţa aceluia cu care vorbea, şi-1 prinsese acum pe Rostov la strimtoare, acolo în bordei. Rostov tăcea şi se uita la el. ,.Mai întîi de toate pe acest zăgaz luat cu asalt trebuie să l'i fost, de bună seamă, atîta zăpăceală şi înghesuială, îneît, dacă Raevski şi-a scos într-adevăr feciorii în faţă, faptul ucesta n-a putut avea efect decît cel mult asupra a vreo zece oameni din imediata lor apropiere, îşi zicea Rostov ; ceilalţi nici n-ar fi putut vedea cum şi cu cine înainta Raevski pe stăvilar. Dar chiar şi cei care vedeau lucrul

5 — Război şl pace, voi. IU 65

acesta h-au putut găsi în el un imbold prea puternic, căci ce le păsa lor de duioasele sentimente părinteşti ale lui Raevski, cînd acolo era în joc pentru fiecare propria lui piele ? Şi, pe urmă, nu de faptul că era cucerit sau nu era cucerit zăgazul de la Saltanovo depindea soarta patriei, aşa cum ne-au învăţat la şcoală că a depins la Termopile. Va să zică, ce rost mai avea un asemenea sacrificiu ? Şi, la o adică, de ce să-ţi mai amesteci şi copiii în război ? Eu nu numai că nu l-aş fi dus pe frate-meu Petea, dar chiar şi pe Ilin, care mi-e străin, dar e băiat bun, m-aş face luntre şi punte să-1 pun undeva la adăpost", continuă Ros-tov să-şi spună, ascultîndu-1 pe Zdrzinski. Dar nu-şi dădu în vileag gîndul : îşi avea şi în privinţa aceasta experienţa lui. Ştia că povestirea aceasta contribuia la glorificarea armelor noastre şi că, de aceea, trebuia să aibă aerul că nu se îndoia defel. Ceea ce şi făcu.

— Dar sîntem leoarcă, zise Ilin, care prinsese de veste că lui Rostov nu-i plăcea povestirea lui Zdrzinski. Şi cio rapii, şi cămaşa, toate-s ude ; uite, sub mine-i lac ! Mă duc să caut un adăpost. Parcă s-a mai potolit ploaia. Ilin ieşi şi Zdrzinski plecă şi el.

După vreo cinci minute, Ilin, lipăind prin noroi, dădu buzna în bordei.

— Ura ! Rostov, hai repede ! Am găsit ! Uite, colea, la vreo două sute de paşi este b circiumă, ai noştri s-au şi strîhs acolo. Ne mai zvîntăm şi noi puţin ; e şi Măria Ghenrihovnâ.

Măria Ghenrihovnâ era nevasta medicului de regiment, o nemţoaică tînără şi frumuşică, cu care doctorul se în-surase în Polonia. Fie din lipsă de mijloace, fie pentru că nu voia să se despartă în luna de miere de tînăra lui soţie, doctorul o purta pretutindeni cu el, după regiment, şi gelozia lui devenise obiectul de glumă obişnuit al ofiţerilor regimentului de husari.

Rostov îşi aruncă pelerina pe umeri, îl strigă pe La- vruşka să-1 urmeze cu lucrurile şi porni cu Ilin prin ploaia care se mai potolise, mai lunecînd prin noroi, mai lipăind de-a dreptul prin băltoace, în bezna străpunsă din cînd în cînd de fulgere îndepărtate. >

— Rostov, unde eşti ? — Aici. Al naibii mai fulgeră ! îşi strigau ei unul

altuia.

XIII

ÎN CIRCIUMA, IN FAŢA CĂREIA aştepta brişcă doc-torului, se şi adunaseră vreo cinci ofiţeri. Măria Ghenri-hovna, o nemţoaică blondă şi durdulie, într-o scurteică $i i:u bonetă de noapte, şedea pe laviţa lată, în colţul din tută. Bărbatul ei, doctorul, dormea la spatele ei. Rostov şi llin intrară în cameră, întîmpinaţi cu strigăte de veselie ţi hohote de rîs.

— Măi ! dar la voi e chef, nu glumă, spuse Rostov rî/.înd. J - • - - ■

— Dar voi ce păziţi ? — Frumoşi mai sînteţi. Ia uitaţi-vă cum curge apa

tic pe ei. Numai să nu ne udaţi salonul! — Vedeţi să nu murdăriţi rochia Măriei Ghenri-

liovna, spuseră cîteva voci. Rostov şi llin se grăbiră să caute un colţ işor unde

r.i'i-şi poată schimba hainele ude fără să jignească pudoa-iva Măriei Ghenrihovna. încercară să treacă dincolo de I iureţele despărţitor ca să se îmbrace, dar cămăruţa strimtă era ocupată în întregime de trei ofiţeri care jucau-e&rţi pe o ladă goală, la lumina unei lumîp.ăti, şl care nu se mvoiră pentru nimic |R lame să cedeze locul. Măria i! hcr-rihoviiâ le cedă temporar una din fustele ei, ca să l i ' slujească de paravan, şi îndărătul acestui paravan im-provizat, Rostov şi llin, ajutaţi de Lavruşka venit cu bagajele, îşi scoaseră hainele ude şi-şi puseră altele uscate.

Făcură foc în soba dărăpănată. Găsiră o scîndură pe care o puseră pe două şei şi o acoperiră cu o pătură de cal, mai găsiră şi un mic samovar, apăru o cutie de zahăr $\ o jumătate de sticlă de rom, aşa că, rugînd-o pe Măria Ghenrihovna să facă pe gazda, se îngrămădiră toţi în jurul ei. Care-i oferi o batistă curată ca să-şi şteargă minutele, care-i puse sub picioarele micuţe dolmanul ca să n-o tragă umezeala, care-şi atîrnă mantaua în fereastră ca să nu fie curent, care, în sfîrşit, începu să alunge muştele de pe faţa doctorului, ca să nu i se trezească bărbatul.

— Daţi-i pace, zise Măria Ghenrihovna, cu un zîmbet sfios şi fericit, doarme el şi aşa, destul de bine, după o noapte de nesomn. j

67

~ Nu se poate. Măria Ghenrihovna, răspunse un 1 terl*J#ebu'ie sa ne punem bine cu doctorul. Cine ştie" se mai lntîmplă şi i-o fi şi lui, poate, milă de mine miSWHHSi Vremea să-mi taie mîna sau piciorul.

Pahare nu se aflau decît trei şi apa era aşa de tulbure, încît n-aveai cum să ştii cînd era ceaiul tare şi cînd era slab, iar în samovar nu intra apă decît pentru şase pahare în cap ; cu toate astea, era cu atît mai plăcut să-ţi capeţi pe rînd, după vechimea în grad, paharul cuvenit, din mi-nutele dolofane cu degetele bondoace şi cu unghiile nu

•chiar curate, ale Măriei Ghenrihovna. Toţi ofiţerii, după cîte părea, erau într-adevăr îndrăgostiţi de Măria Ghen-rihovna în seara aceea. Pînă şi cei care jucau cărţi, în-ghesuiţi după peretele despărţitor, lăsară curînd jocul şi

"trecură lîngă samovar, ca să se supună stării de spirit generale şi să facă şi ei curte Măriei Ghenrihovna. Fe-meia, văzîndu-se înconjurată de atîţia tineri distinşi şi curtenitori, strălucea de fericire, oricît s-ar fi silit să %scundă lucrul acesta şi oricît de vizibil ar fi tresărit, "cu sfială, la fiecare mişcare a soţului care-şi vedea mai

'departe de somn, la spatele ei. Lingură n-aveau decît una, pe cînd zahăr era din

belşug, numai că n-aveau cu ce să amestece în pahar, aşa că se hotăr î ca ea să amestece pe r înd zahărul îă ceaiul fiecăruia. Rostov, primindu-şi paharul, turnă în elt rom şi o rugă pe Măria Ghenrihovna să amestece. "' — Doar n-o să-1 bei fără zahăr ? zise ea, zîmbind %itruna, ca şi cum tot ce-ar fi spus ea sau tot ce-ar fi •$£>us ceilalţi era plin de haz şi cu multe alte înţelesuri, 'JK — N-am nevoie de zahăr ; mie mi-e destul să amesteci umneata cu mînuţa dumitale.

Măria Ghenrihovna se învoi şi începu să caute lingura ie care o şi înşfăcase cineva. "" ' — Cu degeţelul dumitale, Măria Ghenrihovna, zise'

tov, va fi şi mai gustos. — Frige ! zise Măria Ghenrihovna, roşind toată de cere. Ilin luă o găleată de apă şi, picurînd în ea cîţiva stropi

de rom, veni la Măria Ghenrihovna, rugînd-o să i-o amestece cu degetul.

— Asta-i ceaşca mea, spuse e|. Numai vîrîţi-vă un degeţel în ea, şi o beau toată !

Cînd apă (dift samovar fu băută în ^ puse mîna pe cărţi şi propuse Măriei Ghenrihovna o partidă de rigi. Traseră la sorţi, ca să se aleagă cine tre-buie să-i fie pereche Măriei Ghenrihovna. Condiţiunile jocului, propuse de Rostov, prevedeau că acel care ieşea rigă să aibă dreptul de a săruta mînuşiţa Măriei Ghenri-hovna, iar cel ce rămîne popa prostul să fie obligat să încingă din nou samovarul pentru doctor, cînd se va scula din somn.

— Bine, dar dacă iese Măria Ghenrihovna rigă ? în trebă Ilin.

— Ea şi-aşa e regină ! Iar porunca ei, lege ! Jocul abia începuse cînd dindărătul Măriei Ghenri-

hovna se ivi capul ciufulit al doctorului. Nu mai dormea de mult, trăsese cu urechea la ceea ce vorbeau ei şi nu găsise, se vede, nimic vesel, hazliu sau distractiv în tot ce spuneau şi făceau. Era posomorit şi mahmur. Nu sa salută cu ofiţerii. Se mulţumi să se scarpine în cap şi, cum n-avea pe unde trece, le ceru să-i facă loc. Nu apucă să iasă din cameră că toţi ofiţerii izbucniră în hohote pu-ternice de rîs, iar Măria Ghenrihovna se înroşi pînă la lacrimi şi asta o făcu să apară şi mai încîntătoare în ochii tuturor ofiţerilor. Inapoindu-se din curte, doctorul spusa nevesti-si (care încetase să mai zîmbească fericită şi, aşteptînd speriată să audă ce-i va spune, se uita ţintă la el) că ploaia contenise şi că trebuiau să meargă să se culce în trăsură, căci altfel li se vor fura toate lucrurile,

— Trimit eu un soldat, doi să facă de planton ! zise Rostov. Ce-ţi veni, doctore ?

— Fac chiar eu de planton ! spuse Ilin. — Nu se poate, domnilor ! Dumneavoastră oţi fi sătui

de somn, dar eu n-am dormit de două nopţi, zise doctorul şi se aşeză încruntat lîngă nevastă, aşteptînd să se ter mine partida. ■•■ La vederea mutrei posomorite a doctorului, care căta pieziş la nevastă-sa, pe ofiţeri îi apucă şi mai tare rîsul şi cei mai mulţi dintre ei nu se mai putură ţine să nu izbuc-nească în hohote, grăbindu-se să găsească pretexte plau-zibile pentru veselia aceasta. Cînd doctorul plecă, luîn-du-şi nevasta, şi se duse cu ea la culcare în trăsurică, ofiţerii se culcară şi ei în circiumă, învelindu-se cu man-talele încă ude, dar trecu mult pînă să adoarmă, tot VOrbind între ei şi aducîndu-şi aminte de posomoreala

'»■

lui şi de veselia soţiei lui ; din cînd în cînc '«nul dădea fuga în curte ca să aducă veşti despre ce se petrece sub coviltirul trăsuricii. In cîteva rînduri îşi trase Rostov mantaua peste cap şi încercă să adoarmă, dar cine ştie ce observaţie a vreunuia din ei îl făcea să intrn iar în vorbă, discuţia reîncepea şi rîsul copilăresc, şi gratuit îi cuprindea din nou pe toţi.

XIV

PE LA ORELE TREI, NIMENI NU aformise înr* atunci cînd se ivi un vagmistru cu ordinul de plecare sprs tîrgul Ostrovna.

Continuînd să flecărească şi să rîdă cu hohote, ofiţerii începură să se pregătească în grabă de drum ; samovarul cu apă murdară fu din nou încins. Dar Rostov, fără să mai aştepte ceaiul, plecă spre escadronul lui. Se lumina de ziuă ; ploaia stătuse şi acum norii se împrăştiau. Era umezeală şi frig, mai ales că hainele nu se uscaseră încă. Ieşind din circiumă, şi Rostov, şi Ilin se uitară, amîndoi, în lumina zorilor, la trăsurica doctorului, cu poclitul ei de piele strălucind de ploaie, şi văzură sub poclit picioa- 1 rele doctorului, şi mai în fund, pe pernele trăsurii, bo-neta soţiei lui ; li se auzea răsuflarea egală, de oameni

'■- adormiţi. s — Zău că e foarte drăguţă, îi spuse Rostov lui Iii

care venea după el. 'ti — O minune de femeie ! răspunse cu seriozitatea lor

şaisprezece ani ai săi Ilin. ;; într-o jumătate de ceas, escadronul era încolonat

mijlocul drumului. Comanda : „încălecaţi !" răsună, şi soldaţii, făcîndu-şi semnul crucii, săriră pe cai. Rostov, ieşind în fruntea escadronului, comandă : „Marş", şi hu-sarii, în zgomotul copitelor ce pleoscăiau prin noroiul drumului, porniră cîte patru, zăngănind din săbii şi vor-

f bind domol între ei, în urma coloanelor de infanterie şi a unei baterii de artilerie, pe drumul larg, plantat pe mar-gini cu mesteceni. Vîntul gonsa-ffşfT <?e nori albaştri-liliachii, înroşiţi dl ărltul soarelui. Se lumina din ce în ce.9faeepuse să si Vadă *§ne iarba aceea creaţă care se găsaştinintotdeauni

pe marginea chruniiirilor de ţară, încă udă de ploaia dig| ajuflj (Crengile aplecate ale mestecenilor, ude şi ele, şjţ| legănau în vînt şi scuturau pieziş picături luminoase. S§J desluşeau din ce în ce mai limpede chipurile soldaţii©^ Rostov mergea alături de îlin, care nu se despărţea d» dîiisul, călărind mai spre marginea drumului, între dou| rînduri de mesteceni. ^

In campanie, Rostov îşi permitea să călărească nu pş un «al de front, ci pe unul căzăcesc. Şi bun cunoscător fi mare amator de cai, el îşi făcuse repede rost de un roio de Don, lat în greabăn, cuminte şi iute, cu care nimen| nu-1 întrecea. Să călărească pe acest cal era pentru Rosto\f o desfătare. Se gîndea la cal, la dimineaţa aceea, la neg vâsţa doctorului, şi nici prin gînd nu-i treceau primej^ diile iCe-1 aşteptau. ^

Altădată, cînd pleca la luptă, îi era teamă ; acum însă^ Rostov n-avea nici cel mai mic simţămînt de frică. N4 faptul că s-ar mai fi deprins cu focul (căci cu primejdiş nu te poţi deprinde niciodată) îl făcea să nu se teamă^, ci faptul că învăţase să-şi strunească sufletul în faţa pe-p ricolului. Se obişnuise, cînd pornea la atac, să se gîn- dească la orice afară de ceea ce părea mai interesant îrt momentul acela decît toate celelalte : primejdia care-î pîndea. Oricîte sforţări făcuse, oricît se acuzase singur de laşitate, în primele luni ale serviciului militar n-o pu tea face, dar reuşise să ajungă aici o dată cu trecerea anilor, şi lucrul acesta venise de la sine. Acum mergea călare alături de Ilin, printre mesteceni, rupînd din cînd- în cînd cîte o frunză de pe ramurile care-i veneau la în- demînă şi atingînd arareori cu pintenul coastele calului,,; său dînd cîteodată husarului din spatele său, fără să se întoarcă, luleaua stinsă — şi asta cu atîta calm şi ne- • pisare de parcă ar fi ieşit la plimbare. îl apuca mila cîhd se uita la chipul tulburat al lui Ilin, care vorbea :

mult şi agitat ; cunoştea din experienţă starea aceea chi nuitoare de aşteptare a groazei şi a morţii, în care se afla • stegarul, şi ştia că nimic, în afară de trecerea timpului, ti$-l putea vindeca. '

De îndată ce se ivi soarele pe dunga de cer limpede ~ dintre nori şi marginea zării, vîntul se linişti, ca şi cum '] n^ar mai fi îndrăznit să tulbure dimineaţa aceasta de vară, atît de minunată după ploaie ; tot mai picurau stropi.,#^3

II

fWţ pe crengi, dar drept în jos, şi totul se liniştise. Soarele răsări în întregime, arătîndu-se la orizont, şi dispăru într-un nor îngust şi lung, care-1 ascunse. După jrfteva minute soarele se ivi, şi mai luminos, la marginea &e sus a norului. Totul era acum numai lumină şi stră-lucire. Şi o dată cu lumina, ca un răspuns dat strălucirii ei, departe, în faţă, bubuiră tunurile. '•' Rostov n-apucă bine să socotească depărtarea de la dare se auzeau bubuiturile, cînd dinspre Vitebsk sosi în galop un aghiotant al contelui Osterman-Tolstoi cu ordinul ^a husarii să înainteze la trap.

v Escadronul ocoli infanteria şi bateriile de artilerie, "igare grăbeau de asemenea pasul, coborî într-o vale şi, Bupă ce trecu printr-un sat pustiu, din care locuitorii fugiseră, urcă iarăşi un deal. Caii începură să facă spume, far oamenii se aprinseră la faţă. ^ — Stai, alinierea ! se auzi în fruntea divizonului or-%inul comandantului. 1 — La stînga, la pas, înainte, marş ! răsună comanda }n faţă. ( Şi husarii trecură pe linia trupelor, în flancul stîng al jboziţiei, şi se postară îndărătul ulanilor, care se aflau în ■prima linie. în dreapta se afla infanteria, în coloană .strînsă : erau rezervele ; ceva mai sus, pe deal, în razele (piezişe şi puternice ale soarelui dimineţii, se vedeau în jzare, prin limpezimea văzduhului, tunurile noastre. Mai ;departe de vîlcea se vedeau coloanele şi tunurile inami-cului. In vîlcea se auzea cum prima noastră linie intrase în luptă şi se hărţuia voioasă cu vrăjmaşul.

Lui Rostov i se umplu sufletul de bucurie, ca de su-netele celei mai vesele muzici, la auzul zgomotelor aces-tora, de multă vreme nemaiauzite. Trap-ta-ta-tap ! se auziră, cînd răzleţ, cînd repede, una după alta, cîteva pocnituri. Apoi totul se linişti, dar iarăşi începură nişte pîrîituri ca de pocnitori, pe care-ar călca cineva.

Husarii statură aproape o oră pe loc. începu şi ca-nonada. Contele Osterman trecu însoţit de suita sa pe lîngă escadron, se opri, vorbi ceva cu comandantul regi-mentului şi porni mai departe, la deal, spre locul unde erau tunurile.

Cum plecă Osterman, în rîndurile ulanilor se auzi J

— InjJBOjoană de atac, alinierea Imj Infanteria din faţa lor se despăifitn două, ca să fac&>

loc cavaleriei. Ulanii se mişcară din loc, fluturîndu-şi fanioanele lăncilor şi porniră în trap la vale, spre cava-: leriă franceză, care se arătase la poalele dealului dinspr^ itînga.

De îndată ce se lăsară ulanii la vale, husarilor li s£, dădu, Qrdinul să se deplaseze spre deal şi să servească d^ acoperire bateriei. In timp ce husarii luau locul ulanilo^, din primele linii începură să le vină în zbor, vîjîind, p^ şuierînd, dar fără să-i nimerească, gloanţe trase de departi^.

Şuieratul lor, pe care de mult nu-1 mai auzise Rostoflîjş îl bucură şi îl întărită şi mai tare decît bubuitul tunuri* lor. Indreptîndu-se în şa, el cercetă cu privirea cîmpul de luptă, care de aici de pe deal i se desfăşura pe de-a-n-tregul în faţa ochilor şi luă parte cu tot sufletul la miş-cările ulanilor. Ulanii se repeziră ca fulgerul asupra dra-gonilor francezi, totul se învălmăşi într-un nor de fum şi, peste vreo cinci minute, ulanii se retraseră în galop nu pe locul de unde plecaseră, ci puţin mai la stînga. Printre uniformele portocalii ale ulanilor, călări pe cal roibi, şi în urma lor, se vedeau bine, în grupuri mari, uni-forrq^le albastre ale dragonilor francezi şi caii lor suri.

w XV

■..,CU OCHIUL LUI AGER DE vînător, Rostov observ^ printre cei dinţii uniformele albastre ale dragonilor franj? cezi ce-i urmăreau pe ulanii noştri. Tot mai aproape s| mai aproape de el goneau cetele dezorganizate de ularfj şi dragonii francezi care-i urmăreau. Acum se putea deiP luşi cum omuleţii aceştia — aşa păreau văzuţi de pe deal -ii se ciocneau şi se depăşeau unii pe alţii, mişcînd din mîinî ori din săbii. ■Rostov se uita ca la o vînătoare cu hăitaşi la cele ce sâ petreceau în faţa lui. Simţea cu toată fiinţa sa că dacă ax'ii dat acum iureş cu husarii lui în dragonii francezi, aeşştia n-ar mai fi rezistat ; dar, dacă era vorba să-i lo-vfească, lucrul acesta trebuia făcut chiar atunci, în clipa r & putut fi prea tîrziu, (S«juitiuân jurul

73

apitanul, care sefaiftlsâMteri, riu-sşi lua nici el ochii ; cavaleria din, yale. mg^ţ

Andrei Sevastianîci, zise Rostov, îi snopim dacă... Frumoasă lovitură ar fi, spuse căpitanul, chiar, de

4& să nu... u Rostov, fără să mai asculte pînă la capăt, smuci frîul d^ului, galopă în fruntea escadronului şi, pînă să apuce rf*-da comanda, tot escadronul, care încerca aceeaşi stare aiffletească, se azvîrli după dînsul. Rostov nu ştia nici el ciim şi de ce făcuse lucrul acesta. îl făcuse aşa cum ac-ţiona la vînătoare, fără să se gîndească, fără să-şi facă planuri. Văzuse dragonii aproape, galopînd în dezordine, şi ştia că nu vor rezista, ştia că asta era o clipă hotărî-toare, care nu se mai întoarce dacă o lasă să-i scape. Gloanţele vîjîiau şi şuierau în jurul lui atît de îmbietor şi calul i se smucea înainte cu atîta putere, încît el nu se putuse stăpîni. Dăduse pinteni calului, strigase co-manda şi, în aceeaşi clipă, auzind în urma sa tropotul cai al escadronului desfăşurat în trap întins, începu să dea drumul devale, spre dragoni. Abia ajuns la poale dealului, escadronul îşi schimbă pe nevrute trapul tr-un galop, care se înteţea pe măsură ce ei se apropi| de ulanii lor şi de dragonii francezi, care galopau urmele acestora. Dragonii erau acum la doi paşi. Cei din frunte, văzînd husarii, începură să ia calea întoarsă, iar cei de la urmă se opriră pe loc. Exact cu sentimentul cu care tăia la vînătoare calea unui lup, Rostov, slobozind cu totul frîul calului său de Don, îşi înteţi galopul ca să taie drumul rîndurilor de dragoni francezi ce călăreau în dezordine. Un ulan se opri, altul, care rămăsese pe jos, se aruncă la pămînt ca să nu fie strivit, un cal fără călăreţ se amestecă printre husari. Aproape toţi dragonii francezi se retrăgeau acum, în galop. Rostov, alegîndu-şi unul dintre ei, călare pe un cal sur, se luă după dînsi" ' în drum sări peste un tufiş ; calul lui, cal de nădejf zbură peste el şi, abia mai ţinîndu-se în şa, Nikolai văz că în cîteva clipe îşi va ajunge duşmanul pe care şi alesese drept ţintă. Francezul acesta, un ofiţer pe cît arăta uniforma, gonea din răsputeri, aplecat în şa şi i| bindu-şi calul sur cu sabia. O clipă maţi tîrziu, calul Iţi Rostov izbi cu pieptul 60B&# surului Jii"«umai cît

f -

doborî ;;în aceeaşi clipă, Rostov, fără Să ştie nici el peîîtffl ce, ridică sabia şi izbi cu ea în ofiţerul francez. '

In filipa în care făcu aceasta, lui Rostov îi pieri dintr-i .dată tot avîntul. Ofiţerul căzu, nu atît din pricina lovituri -de sabie, care-1 rănise uşor la braţ, mai sus de cot, ci h din cauza ciocnirii calului şi de frică. Rostov, ţinîndu-şP calul în frîu, îşi căută cu privirea duşmanul, să vadă pi cine învinsese. Ofiţerul francez de dragoni sărea într-u:f picior pe lîngă cal ; celălalt picior îi rămăsese agăţat în scară. Clipind din ochi cu spaimă, ca şi cum s-ar fi â^ leptat din clipă în clipă la o nouă lovitură, ofiţerul se uitS1

în sus, către Rostov, încreţindu-şi fruntea, cu o expresii; de groază. Chipul lui palid şi stropit de noroi, chip ttf' om blond şi tînăr, cu gropiţă în bărbie şi cu ochi albaştfi luminoşi, departe de a se potrivi cu un cîmp de lupt( | nu era un chip de vrăjmaş, ci un chip de om obişnuit să stea mai mult în casă. Pînă să hotărască Rostov ce V|i fţice cu el, ofiţerul strigă : „Je me rends !" *• Pripindu-si căuta să-şi scoată piciorul din scară, dar nu izbutea şi~i aţintise asupra lui Rostov ochii lui albaştri speriaţi. Cîţi husari sosiţi la galop îi descurcară piciorul şi-1 săltară şa. Pretutindeni, husarii îşi găsiseră de lucru cu cîte dragon : unul era rănit, dar, cu toată faţa lui plină sîftge, nu voia să-şi dea calul ; altul călărea în cru Ungă husar, pe care-1 cuprinsese cu braţele, al treil> încăleca, ajutat de un husar, pe calul acestuia. Din faţ infanteria franceză venea în pas alergător, trăgînd focuri de armă. Husarii o luară repede la trap, înapoi, cu prizonierii lor. Rostov se întoarse şi el cu ceilalţi, cuprins de nu ştiu ce sentiment neplăcut, care făcea să i se -strîngâ inima. Ceva tulbure şi nelămurit, ce nu-şi putea explica în nici un chip, îl cuprindea cînd se gîndea la ofiţerul luat prizonier şi la lovitura pe care i-o dăduse.

Contele Osterman-Tolstoi îi întîmpină pe husarii care se întorceau, îl chemă pe Rostov la el, îi mulţumi şi îi spuse că va raporta împăratului fapta sa eroică şi că va cere să i se dea crucea sfîntului Gheorghe. Cînd fu chemat la contele Osterman, Rostov — amintindu-şi că atacul fusese dat fără ordin — era pe deplin convins că şeful îl cheamă spre a4 pedepsi pentru fapta-i arbitrară. De

1 „Mă predau !" .al

:eea, cuvintele măgulitoare ale lui Osterman şi promi-unca că va fi decorat ar fi trebuit să-1 surprindă cu atît

|nai plăcut pe Rostov ; dar acelaşi sentiment neplăcut şi jlulbure continua să-i apese sufletul. „Ce m-o fi apăsînd gaare pe conştiinţă ? se întrebă el, plecînd de lîngă general. j|lin ? Nu, el e întreg şi teafăr. M-am făcut de ruşine cu ,j|eva ? Nu, nu-i nici asta. Altceva îl chinuia ca o re-;ipuşcare. Da, da, ofiţerul francez cu gropiţă în bărbie. ini aduc bine aminte cum mi s-a opr it mîna îndată ce jfşpn ridicat-o."

Rostov văzu un convoi de prizonieri şi porni în galop ^ ei, ca să-şi vadă francezul cu gropiţa în bărbie. în uniforma lui ciudată, acesta călărea un cal de corvoadă de-al husarilor şi se uita neliniştit împrejur. Rana lui de la braţ aproape că nu se putea numi rană. El îi zîmbi prefăcut lui Rostov şi făcu din mînă spre el în semn de salut. Rostov tot aşa se simţea, stingherit şi parcă ruşinat de ceva. Toată ziua aceea, ca şi următoarea, prietenii şi tovarăşii lui băgară de seamă că Rostov nu era nici su-părat, nici plictisit, ci posac, dus pe gînduri şi adîncit în el însuşi. Bea fără plăcere, făcea tot ce putea ca să rămînă singur şi se tot gîndea la ceva.

Nu-şi putea lua gîndul de la fapta asta strălucită a lui, care, spre mirarea sa, îi adusese crucea sfîntului Gheorghe şi îi crease chiar o faimă de viteaz ; dar un lucru nu putea pricepe cu nici un chip : „Aşadar, se tem şi ei, şi încă mai vîrtos decît ai noştri, se gîndea el. Aşadar, tocmai asta este ceea ce se numeşte eroism ? Şi, oare, am făcut eu asta 4 pentru patrie ? Şi cu ce-i vinovat el, omul acesta cu gro- rj| pită şi cu ochi albaştri ? Cum s-a mai speriat ! Credea că am să-1 ucid ? Ce-mi folosea să-1 fi ucis ? Mi-a tremurat mîna. Şi pentru asta mi s-a dat crucea sfîntului Gheorghe. Nimic nu pricep, nimic !"

Dar pînă să-şi întoarcă Nikolai pe o parte şi pe alta Ă întrebările acestea, care şi aşa nu-i dădeau răspuns clar I la problema : ce şi de ce îl frămînta în aşa hal, roata j norocului se învîrti în cariera sa, aşa cum se întîmplă * adesea, spre folosul lui. După atacul de la Ostrovna, fu avansat, i se dădu comanda unui batalion de husari şi, de cîte ori era nevoie de un ofiţer viteaz, lui i se dădeau misiuni.

f

- ) XVI k , : . ■ ■ te

ÎNDATĂ CE PRIMI VESTEA că Nataşa e bolnavfe contesa Rostova, încă slăbită şi nu pe deplin însănătoşitp | îl luă pe Petea, împreună cu toate slugile casei şi veni feţ Moscova ; aşa se făcu că familia Rostovi lor se mută <M la Măria Dmitrievna în casa lor, stabilindu-se cu totul lft Moscova. i%

Boala Nataşei era atît de serioasă, încît spre fericire|k ei şi spre fer icir ea părinţ ilor , gîndur ile în legătură cu pricina acestei boli, cu fapta ei şi cu ruperea logodnei, t r ecură pe planul al doi lea . Era at ît de bolnavă, încî t nu se m a i pu t ea u gîn di la par t ea ei de vină în t ot ceea ce se întîmplase, cînd ea nu mai mînca', nu mai dormea şi slăbea văzînd cu ochi i, tuşea tare şi , cum lăsau doctorii să se în ţeleagă, era în pr imejdie de moarte. Nu se mai putea gîndi nimeni acuma la altceva decît la salvarea ei. Doctor ii veneau puzderie la Nataşa, o examinau singuri sau făceau consult cu alţi medici, vorbeau mult, şi pe fr anţuzeşte, şi pe nemţeşte, şi pe la tineşte, se cr i t icau unii pe alţii şi prescriau fel de fel de medicamente, bune la toate bol i le pe care le şt iau ei , dar n ici unuia din ei nu-i trecea pr in cap ideea simplă că n-aveau de unde cunoaşte boala ei, boala de care suferea Nataşa, aşa cum nu poate fi cunoscută nici o boală din cîte pot cădea pe capul omului într -o viaţă : căci fiecare om viu îşi are particulari tăţi le sale, ba îşi ar e întotdeauna în el o boală a sa, deosebită, nouă, complicată, necunoscută de medicină , care nu-i n ici boală de plămîni , n ici de ficat , n ici • de piele, nici de inimă, nici de nervi şi aşa mai departe, cum stă scris în cărţile de medicină, ci o boală care constă în tr-una din nenumăratele combinaţ ii de sufer in ţe ale acestor organe. Ideea asta simplă nu le putea trece prin minte doctor ilor (tot aşa cum nu-i poate tr ece vrăji torului pr in cap gîndul că nu poate vrăji ) , fi indcă acesta , era în viaţă rolul lor, să lecuiască ; fiindcă, altfel, de ce primeau ei bani ? şi fiindcă pentru tr eaba asta îşi pier -duseră ei cei mai frumoşi ani ai vieţii. Dar ceea ce estş mai important, gîndul acesta nu le putea da prin cap doctori lor , fiindcă ei vedeau că sînt, fără îndoială, ut ili, şi erau într-adevăr utili pentru toţi cei din casa Rostovi-ţ lor . Erau ut ili nu pentru că o puneau pe bolnavă să în^ ghită tot f^lul^cle, medicamente, vătămătoare în. cea maţ

mare parte (răul acesta nu se făcea prea mult simţit, substanţele vătămătoare i se dădeau în doze mici), dar erau utili, necesari, indispensabili (cauză pentru care sînt şi vor fi cit va fi lumea, lecuitori imaginari, vrăjitoare, ho-meopaţi) pentru că satisfăceau cerinţele sufleteşti ale bolnavei şi ale oamenilor care o iubeau pe bolnavă. Ei dădeau satisfacţie acelei veşnice nevoi omeneşti de nă-dejde într-o uşurare, nevoii de a fi compătimit şi de a vedea că se face pentru el ceva, pe care o simte orice om cit suferă. Ei dădeau satisfacţie acelei veşnice nevoi umane — care, în forma ei cea mai primitivă, se observă la copii — nevoia de a-şi mîngîia locul lovit. Copilul se loveşte şi fuge numaidecît în braţele mamei sau dădacei, pentru ca să i se sărute şi să i se alinte locul dureros şi se simte într-adevăr uşurat atunci cînd locul unde-1 doare îi este sărutat sau mîngîiat. Copilul nu crede că oamenii mai puternici şi mai înţelepţi decît el n-ar avea mijloacele să-i aline durerea. Şi nădejdea lui că va fi uşurat, şi ex-primarea compătimirii celorlalţi în timpul cit mama îi freacă cucuiul, îl liniştesc. Tot astfel şi doctorii îi erau folositori Nataşei, pentru că-i alintau şi-i sărutau bubuţa, încredinţînd-o că-i trece durerea acuşica, cum s-o duce vizitiul la farmacia din strada Arbat şi-o cumpăra de o rublă şi şaptezeci de copeici prafuri şi pilule puse într-o cutiuţă frumoasă, şi prafurile acestea vor fi negreşit, din două în două ceasuri, nici mai mult, nici mai puţin, băute de bolnavă în apă fiartă.

Ce s-ar fi făcut Sonia, contele şi contesa, dacă ar fi trebuit să stea şi să se uite, fără să ia nici o măsură, dacă n-ar fi fost pilulele care trebuiau luate la ore fixe, bău-turile călduţe, chifteluţele din piept de găină şi toate amă-nuntele regimului prescris de doctor, a căror respectare constituia o preocupare şi avea darul să liniştească pe cei din jurul bolnavei ? Cum ar fi suportat oare contele boala iubitei lui fiice, dacă n-ar fi ştiut că îl costă mii de ruble boala Nataşei şi că lui nu-i pare rău de-ar fi să cheltuiască şi alte mii, numai să-i fie ei de folos ; dacă n-ar fi ştiut Că, în cazul cîrid Nataşa nu s-ar face totuşi bine aşa, avea >Să mai cheltuiască, fără să-i pară rău, şi alte mii ca s-o • ducă în străinătate şi să facă acolo consult de medici ; dacă nu ar fi avut putinţa să povestească cu lux de amă-< nunte cum Metivier şi Feller n-au putut pune diagnosticul, Cum Friese 1-a pns; iest '.Mteâ?0$ i-»> gNlcifc-.fi

78

2 jCe s-ar fi făcut contesa, dacă n-ar fi putut să 4? djţn cînd în cînd cu bolnava, pentru că nu respeefjjj tţptul prescripţiile doctorului ? ip

n-ai să te mai faci bine niciodată, spunea eŞg, UIWiW de necaz pînă şi durerea ei, dacă n-ai să-1 a ' BVjJţi pe doctor şi n-ai să iei la vreme doctoriile ! Nu 1 Juc§ cu boala, cînd mîine poţi da într-o pneumonie, spi| \ tie» contesa şi în pronunţarea acestui cuvînt pe care nu| înţelegea, nici ea îşi găsea o mare consolare. Ce s-ar făcut Sonia, dacă n-ar fi avut conştiinţa împăcată <jţe faptul că, în primele zile, nu se dezbrăcase trei nopţi m şir, numai ca să poată fi gata în orice clipă să îndeplf* nească întocmai toate cele prescrise de medici şi că acutt nu dormea nopţi de-a r îndul ca să nu scape ceasurili dnd trebuia să-i dea Nataşei pilulele prea puţin vătăma4" loare din cutiuţa aurie. Pînă şi Nataşa, ea, care spun că nu-i poate folosi nici un fel de doctorie şi că toate asfr nu-s decît prostii, pînă şi ea se bucura cînd vedea că fac pentru dînsa aţîţea sacrificii şi că era silită să ia de torii la ore anumite. îi făcea bine chiar şi faptul că put căîcînd prescripţiile medicilor, să demonstreze că nu erei în vindecare şi că nu ţine la viaţă.

■ Poctorul venea zilnic, îi lua pulsul, o punea să sco; limba şi, fără să dea nici o atenţie chipului de fii: zdrobită al Nataşei, glumea cu ea. Pe urmă, însă, du ce trecea în camera de alături şi contesa alerga cu s la gură după el, doctorul îşi lua o atitudine gra 4 îngîndurat din cap şi spunea că, deşi primejdia* era încă îndepărtată, el are totuşi încredere în efectul ultim medicament prescris, dar că trebuie aş-ţţsgstat şi văzut ; că boala e mai mult sufletească, dar că

rContesa îi strecura discret în mînă o monedă de aur, cătttînd să ascundă parcă faptul acesta de sine însăşi, şi d.fc .doctor, apoi se întorcea de fiecare dată în camera bol-ng^ei cu sufletul împăcat. u Simptomele bolii Nataşei constau în faptul că nu nfjŞuca, dormea prea puţin, tuşea şi nu ieşea niciodată din ţqfopeală. Doctorii cereau ca bolnava nu care cumva să rămînă fără de ajutor medical şi, de aceea o ţineau la oraş, ÎB aer îmbîcsit. Aşa se face că, îş tpara anului; Ml 2, ii rămaseră la.Moscova,, ?ffL -.« u=

. . , , , .

»f Cu t<ftrT&ritttfl ftMftfe'-^^fflhile, ^foiM şi prafuri, ifeghiţite din borcănaşele, sticluţele şi cutiuţele din care madame Schoss, amatoare de asemenea nimicuri, adunase o colecţie considerabilă, cu toate că-i lipsea viaţa de ţară, Cu care fusese obişnuită, tinereţea îşi ceru drepturile ; durerea Nataşei începu să se îngroape într-un strat de Iţnpresii din viaţa ei de pînă atunci, încetă să-i mai apese itît de chinuitor inima, începu să treacă în domeniul Amintirilor şi încetul cu încetul ea se vindecă trupeşte.

XVII

NATAŞA ERA ACUM MAI împăcată, nu şi mai vo-ioasă însă. Nu numai că fugea de toate prilejurile de a se bucura, ivite-n jurul ei — baluri, plimbări, concerte, teatru — dar nu rîdea măcar o dată, fără ca după rîs să n-o podidească lacrimile. Nici să cînte nu mai putea. Cum începea să rîdă sau prindea să cînte aşa, de una singură, •o îneca plînsul : lacrimile căinţei, lacrimile zilelor fru-moase şi curate, care nu se mai întorc, lacrimile părerilor de rău pentru faptul că-şi pierduse atît de inutil tinereţea, ,care i-ar fi putut fi atît de fericită. Rîsul şi mai ales cîn-tccul i se păreau o impietate faţă de suferinţa ei. La co-chetărie nu-i mai stătea gîndul ; de altfel, nici n-avea nevoie să se abţină. Acum spunea şi simţea că, în epoca aceasta, pentru ea toţi bărbaţii erau întocmai ca măscă-riciul Nastasia Ivanovna. O strajă lăuntrică îi interzicea ,cu stricteţe orice bucurie. Nu mai era în ea nimic din ceea ce făcuse altădată interesul vieţii ei, nimic din viaţa aceea de fetiţă, fără griji şi plină de speranţe. Mai şi cu mai multă durere îşi amintea ea lunile de toamr vinătorile, pe unchiul şi sărbătorile Crăciunului, petreci; împreună cu Nicolas la Otradnoe. Ce n-ar fi dat să poal întoarce îndărăt măcar o zi din timpurile acelea ! Dar aceste bucurii erau din rîndul celor pierdute pentru totdeauna. N-o înşelase atunci presentimentul că senzaţia aceea de libertate şi intensă bucurie de a trăi n-avea să se mai întoarcă niciodată. Totuşi, trebuia să trăiască.

Era o mîngîiere pentru ea gîndul că departe de a3 mai bună decît alţii, aşa cum îşi -Şfi|ty

80

dimpotrivă mai rea şi mai păcătoasa decţt :aţoţt} de ţte-lume. Dar asta nu-i era de ajuns ! Ştiind lucrul acesta, ea se întreba : „Ce va mai fi de aici încolo ?" Iar acest 5„de aici încolo" nu-i spunea nimic. Nu mai avea nici O bucurie în viaţă, dar viaţa îşi depăna firul mai departe. Nataşa se străduia cît putea să nu fie nimănui povară şi nimănui piedică. Dar pentru ea însăşi n-avea nevoie de nimic. Se îndepărtase de toţi ai casei şi doar alături de fratele ei, Petea, se simţea uşurată ; uneori, cind era cu el între patru ochi, rîdea. Aproape că nu mai ieşea din casă, iar dintre cei care le veneau în vizită, doar de unul singur, de Pierre, era bucuroasă. Într-adevăr, greu s-ar fi putut purta cineva mai delicat, mai atent şi r in acelaşi timp mai serios, decît se purta cu ea conteleî Bezuhov. Nataşa simţea inconştient toată gingăşia pur-f-târii lui şi de aceea îi plăcea să stea cu el mai mult decîtf cu bricine. Dar nu mergea pînă la a-i fi recunoscătoare pentru această delicateţă. Nimic frumos din par-tea lui: PienSe nu i se părea rezultatul unei sforţări pe care el a*l

fi făcut-o. Pentru Pierre, era parcă un lucru atît de firesţb să fie bun cu toată lumea, încît ea nu-i vedea nici uup mefU în bunătatea aceasta. Cîteodată, Nataşa băga dnt seâteă încurcătura şi stîngăcia lui Pierre în faţa ei, în&f deosebi atunci cînd el se temea ca nu cumva vreun amăffî nufit al discuţiei să redeştepte în ea vreo amintire nesţe plăcută. Ea băga de seamă lucrul acesta şi îl punea p^ 1

socoteala bunătăţii şi timidităţii lui ştiute, care, cum îşt> închipuia Nataşa, trebuie să se fi manifestat faţă de toată lumea la fel cum se manifesta faţă de ea. După cuvintele acelea neaşteptate, spuse într-o clipă de mare tulburare, greu s-ar fi putut purta cineva mai delicat, mai atent şi i-<ar cere în genunchi mîna şi iubirea — Pierre nu mai spusese nici o vorbă despre sentimentele lui faţă de Nataşa şi pentru ea era vădit că vorbele acelea, care-i aduseseră pe atunci atîta mîngîiere, fuseseră spuse aşa cum spui, fără să;, te gîndeşti, o vorbă bună unui copil care plînge, o VOrbă fără nici un sens şi numai ca să-1 alinţi. Nu doar c& Pierre era om însurat, dar Nataşa simţea, în cel mai înalt grad, între ea şi el puterea nestăvilită a barierelor morale, care lipsiseră în raporturile ei cu priiyţul Ku-1

râgbin, şi nu-i trecuse prin cap ttilfeitti^iîtotfH"că. din?

81

ei, s'au, cu atît mai puţin a lui, ' sau barem soiul acela de gingaşă şi poetică prietenie ce se leagă uneori între un bărbat şi o femeie, prietenie din care cunoştea cîteva exemple. *1* Pe la sfârşitul postului de Sîn-Petru, Agrafena Iva-

vna Belova, o vecină a Rostovilor de la Otradnoe, veni Moscova ca să se închine sfinţilor protectori ai oraşului. §1 îi propuse Nataşei să se împărtăşească, şi Nataşa

se ăţă bucuroasă de ideea aceasta. împotriva opreliştilor îdicale de a ieşi din casă prea de dimineaţă, Nataşa se h*tărî să-şi pregătească sufletul nu aşa cum şi-1 pregă-tipu Rostovii de obicei, adică ascultînd trei slujbe acasă lfl ei, ci aşa cum şi-1 pregătea Agrafena Ivanovna, adjcă Iapă să scape nici una măcar din vecerniile, liturghiile, !|gu utreniile dintr-o săptămînă încheiată. Contesei, această rîvnă a Nataşei îi fu pe plac ; în ei, după insuccesul îngrijirilor medicale, contesa |gea nădejde că rugăciunea va fi de mai mare ajutor jicît medicamentele şi, deşi cu frică şi pe ascuns de qiedici, ea consimţi să satisfacă dorinţa Nataşei şi o lăsă lîf grija doamnei Belova. Agrafena Ivanovna se înfiinţa la tiei noaptea ca s-o trezească pe Nataşa şi, de cele mai aajulte ori, o găsea, tot fără să fi dat ochii-n gene. Nataşa aţt temea să n-o fure cumva somnul tocmai la vremea \ftreniei. Se spăla în grabă şi, îmbrăcîndu-se smerită cu (j$a mai urîtă rochie a ei şi cu 0 pelerină învechită, ieşea,

murind în răcoarea dimineţii, pe uliţele pustii, în luna fantomatică a zorilor. După sfatul Agrafenei Iva-rţlvna, Nataşa nu se ducea să se grijească la biserica din pjarohia

ei, ci la o biserică al cărei preot, cum susţinea gjjjlavioasa doamnă Belova, ducea o viaţă deosebit de şi înălţătoare. în biserică era totdeauna puţină Nataşa şi doamna Belova se aşezau la locul lor qjjişnuit, în faţa icoanei Maicii Domnului, pictată în absida ş$îngă, şi un sentiment nou, de smerenie faţă de ceva şi necuprins, o năpădea pe Nataşa cînd se uita, în acela neobişnuit al dimineţii, la chipul înnegrit al Domnului, luminat şi de făcliile care ardeau di-iţgintea icoanei, pi de zorile revărsate din golul ferestrei, j şjt.cînd asgu^atJcîaiă£ile §iujbiii,vPe„lear#]£e^fMuial.S& Ies

t

t

urmărească şi să le înţeleagă. Gînd le înţelegea, simţirea fi proprie se adăuga cu nuanţele ei rugăciunii, iar cînd nu înţelegea, îi era şi mai dulce gîndul că dorinţa de Ae tflţelege totul nu-i decît trufie, că â înţelege totul e cit neptlttfiţă, că nu-i nevoie decît să crezi şi să te laşi niu vota luî Dumnezeu, care — ea simţea aceasta — îi cah, Httîea fSufletul. Se închina, făcea mătănii, şi cîhd nu îrA;, ţ01e§ii?ceva, se,ruga lui Dumnezeu, îngrozită de nemeift•• nlcfe ei, s-0 ierte, s-o ierte pentru toate şi să fie milostivi: CU ea. Rugăciunile în care punea mai mult suflet erâft rugăciuni de căinţă. Şi, întoitîndu-se acasă dis-de-dimfe nfeaţă, cînd nu întîlnea în drum decît zidarii care se diftţ; ceau la lucru şi rîndaşii care măturau străzile, cîtă vretiitt prin case toţi dormeau încă, Nataşa încerca un sentiment nou pentru ea, sentimentul putinţei de a se îndrepta de toate greşelile şi al putinţei de a începe o viaţă nouă, curată şi fericită.

Cu fiecare zi a săptămînii în care ea duse viaţa aceasta, sentimentul spori. Iar bucuria de a se împărtăşi, de-a fi părtaşă, cum îi spunea Âgraf ena Ivanovna fericită de acest joc de cuvinte, i se părea într-atît de uriaşă, încît avea impresia că nu va mai apuca binecuvîntata duminică a împărtăşaniei.

Dar ziua fericită sosi, şi cînd Nataşa se înapoie de la împărtăşanie, în această duminică rămasă neştearsă în amintirea ei, îmbrăcată în rochie albă de muselină, se simţi pentru întîia dată, după atîtea luni de zile, mai li-niştită, şi viaţa care i se deschidea în faţă nu i se mai păru o povară.

Venind în ziua aceea, doctorul o examina şi hotărji să continue să ia prafurile pe care i le prescrisese c\|. două săptămîni în urmă. »

— Să le ia negreşit în continuare, în fiecare dimi neaţă şi seară, zise, vădit şi sincer mulţumit el însuşi efp succesul său. Vă rog, însă, cît mai regulat ! Puteţi fi % nişjătă, contesă, spuse glumeţ doctorul, prinzînd iscus* în podul palmei moneda de aur, în curînd va avea iarăp chef să cînte şi să zburde. De mare, mare ajutor i-a fd||t ultimul medicament. Uite cum a prins viaţă ! 53

Contesa îşi privi unghiile, scţqif>îj3fli&$ţr-l« rapetatri|S ■ se întoarse în salon cu faţa radioasă.

m

W.i XVIII

'% PE LA ÎNCEPUTUL LUI IULIE, la Moscova se "gîndiseră tot mai multe si mai multe zvonuri alarmante Eţi privire la mersul războiului ; se vorbea despre o pro-clamaţie a împăratului către popor, despre venirea suve-ranului însuşi de pe front la Moscova. Şi cum, pînă la 11 iulie, manifestul şi proclamaţia nu fuseseră încă pri-mite, umblau o mulţime de zvonuri care mai de care mai umflate, despre conţinutul lor şi despre situaţia Rusiei. Se spunea că împăratul pleacă, pentru că armata e în primejdie, că Smolenskul s-a şi predat ; că Napoleon are trupe de un milion de oameni şi că numai o minune mai poate salva Rusia.

La 11 iulie, într-o sîmbătă manifestul fu primit, încă netipărit însă ; iar Pierre, care în ziua aceea fusese la Rostovi, făgădui să vină a doua zi, duminică, să ia masa la ei şi să aducă manifestul şi proclamaţia, pe care le va

• cere contelui Rastopcin. In duminica aceea, Rostovii se duseră, ca de obicei, (' să

asculte liturghia în capela familiei Razumovski. Era o zi dogoritoare de iulie. încă de la zece dimineaţa, cînd

"Rostovii coborîră din cupeu în faţa biserici, în aerul în-'tins, în strigătele vînzătorilor ambulanţi, în hainele de

'Vară, de culori vii şi deschise ale mulţimii, în frunzele ' 'colbuite ale copacilor de pe bulevard, în sunetele fanfarei

_'şi pantalonii albi ai unui batalion care trecea să schimbe /garda, în vuietul străzii şi strălucirea puternică a soare-'

Fui dogoritor, se simţea toropeala aceea specifică verii, mulţumirea şi totodată nemulţumirea faţă de viaţă, starea sufletească pe care cei din oraşe o încearcă osebit de pătrunzător în zilele fierbinţi şi senine de vară. în capela familiei Razumovski era toată lumea mai de vază a Mos-covei, toţi cunoscuţii Rostovilor (anul acesta, aşteptînd parcă să se înt împle ceva, foarte multe familii bogate, care de obicei plecau vara la ţară, rămăseseră în oraş). Mergînd alături de mama ei, în urma lacheului în livrea, care Ie făcea loc prin mulţime, Nataşa auzi vocea unui tînăr care spunea pe şoptite, puţin cam tare însă, despre

dinsa :

—- Asta-i Rostova, cea care..": !** •— Ce mult a slăbit, dar tot frumoasă e ! $ AjJoi auzi, sau i se păru că fuseseră pomenite, numeS

lui Kuraghin şi Bolkonski. De altfel, totdeauna i se nf| zărea asta. I se părea că toţi, privind-o, nu se gîndea,^ decît la ceea ce se întîmplase cu dînsa. Chinuită şi c$ strîngere de inimă, ca de obicei cînd apărea în publij| Nataşa trecea prin mulţime în rochia ei liliachie cu dan? tele negre, aşa cum ştiu să treacă femeile, cu atît m|| liniştite ş i mai majestuoase, cu cit durerea şi ruşine din suflet le este mai mare. Nataşa ştia că e frumoas şi nu se înşela ; dar lucrul acesta acum n-o mai bucur ca alte daţi. Dimpotrivă, faptul acesta o chinuia mai mu| decît orice în ultima vreme şi mai cu seamă acum, în ziug aceasta luminoasă şi arzătoare de vară, în oraş. „încă if duminică, încă o săptămînă, îşi spunea ea, amintindu-ăl de duminica aceea, cînd fusese tot aici, şi mereu aceeaşi viaţă fără viaţă şi aceleaşi condiţii în care, odinioară, eri atît de simplu să trăieşti. Frumoasă şi tînără sînt, şi ştiţi că acum sînt şi bună ; mai înainte am fost rea, dar acuri sînt bună, o ştiu, îşi zicea ea, dar trec aşa degeaba, fără nici un rost, anii cei mai buni, cei mai buni ani trec aşa.$ Se opri alături de mama ei şi salută din cap nişte cunoştinţe carie se aflau prin preajmă. Cercetă din ochi, din obişnuinţă; toaletele femeilor, critică la tenue 1 şi chipul lipsit de cu4 viittţă în care o doamnă de lîngă ea îşi făcea cruce, miş4 cînd mîna prea puţin, apoi se gîndi iarăşi, înciudată, cj luntea o judecă şi că şi ea judecă pe alţii şi, dintr-o dată| ascttltînd cîntările slujbei, se îngrozi de netrebnicia ei; se îngrozi la gîndul că iarăşi îşi pierduse curăţenia suf fletească. i Bătrînelul cu chip frumos, îngrijit şi curat slujea cu aerul acela solemn şi blînd, care are o înrîurire atît dâ înălţătoare şi de liniştitoare asupra celor ce se roagă. Uşil^ împărăteşti se închiseră şi perdeaua se trase încet ; un glas domol şi plin de taină se auzi dintr-acolo, rostind ceva, Lacrimi pe care nu le înţelegea nici ea îi puseră Nataşei unt nod în gît şi un sentiment apăsător de bucurie o tulbură. „Invaţă-mă ce trebuie să fac, cum să-mi duc viaţa asta, cum să mă îndrept pentru totdeauna, pentru totdeauna!".., se gîndi ea. .M

1 ...ţinuta..' ii\ J

Diaconul ieşi în amvon, îşi îişjflftptă părul luftş£ trecîn- ■#i-şi degetul cel tttar«t întins, -jjse sub gulerufe fBharului j|, făcîndu-şi semnul crucii, începu să citeaşj$j(eu glas jjjjiternic şi solemn cuvintele unei rugăciuni : ^ga-i „|j — Cu pace Domnului să ne rugăm. ~f/: ^ „Cu pace, toţi împreună, fără deosebire de stare, fără wţajbă, ci uniţi de o dragoste frăţească să ne S|Şe în gînd Nataşa. •ţfc — Pentru pacea de sus şi pentru mîntuirea si Hjastre !

i „Pentru lumea îngerilor şi pentru duhurile tutufor fi-lelor fără trup, care trăiesc deasupra noastră", se ruga jitaşa.

■si Cînd se rosti rugăciunea pentru oştire, ea îşi aduse aminte de fratele ei şi de Denisov. La rugăciunea pentru cei ce călătoresc pe ape şi pe uscat îşi aminti de prinţul An-drei şi se rugă pentru el, implorînd pe Dumnezeu să-i ierte tot răul pe care i 1-a pricinuit prinţului. Cînd diaco-nul se rugă pentru cei ce ne iubesc, ea se rugă pentru toţi ai casei, pentru tatăl şi mama ei, pentru Sonia, înţelegîn-du-şi acum pentru întîia oară toată vinovăţia faţă de ei şi dîndu-şi seama de toată puterea dragostei ce o avea pentru ei. Cînd răsună ruga pentru cei ce ne urăsc, ea îşi năs-coci singură duşmani şi pizmaşi, doar ca să se roage pen-tru ei. Ea numără în rîndul vrăjmaşilor pe toţi creditorii tatălui ei şi pe toţi aceia care aveau afaceri băneşti cu el şi, de fiecare dată, gîndindu-se la vrăjmaşi şi la cei ce-i purtau ură, ea-şi aminti de Anatol, omul care-i făcuse atîta rău şi, cu toate că nu-1 ura, ea se ruga bucuroasă pentru el ca pentru un duşman. Numai cînd se ruga se mai simţea în stare să îşi amintească limpede şi fără tul-burare de prinţul Andrei şi de Anatol, ca de nişte oameni faţă de care nutrea sentimente care erau nimic în com-paraţie cu simţămîntul de teamă şi de evlavie faţă de Dumnezeu. Cînd se rugară pentru familia imperială şi Sinod, ea se înclină deosebit de adînc şi îşi făcu semnul 'crucii, spunîndu-şi că, dacă nu poate înţelege, cel puţin să inu se îndoiască şi că, oricum, ea iubeşte sinodul dătătţ <de lege şi se roagă pentru el. T Isprăvind ecteniile, diaconul îşi făcu semnul crucii 'capătul orarului şi rosti :

i — Pe noi înşiney $Kiii pe alţii şi tpfttă viaţa noastră l(j iChristos-Dumnezeu să o dăm.

,tP# jioi înşine s^g|dăruim DomnujjjliiFepetă Nataşa î£ «ufjeţijj ei. Duiianezfll, mă las în voinţa, se gîndi ea. Nn vr*au, ÎJiimic, n-am ţfopinţi ; învaţă-mă ce trebuie să fast cum, ii ?mă folosesc de voinţa cu care m-ai dăruit ! Dt|| Umj|£;şf0ată, ia-mă ! !" îşi spuse în sufletul ei, cu înduiq* gjr: nerăbdare Nataşa, fără să-şi mai facă semn»^ f|^sîndtJ-şi mîinile subţiri în jos, ca şi cum ar fi aţ dintr-o clipă într-alta ca o putere nevăzută să vii

§ ia şi să o izbăvească de sine însăşi, de toate regret eljj , căinţele, nădejdile şi păcatele ei.

(jontesa se uită de mai multe ori în timpul slujbei l smerit, cu ochi lucitori, al fiicei sale, şi se rugă l Dymnezeu să-i ajute. j \

Pe neaşteptate, cam pe la mijlocul slujbei şi în afaq rJnduielii ei, pe care Nataşa o ştia bine, paracliserul scoaş ftjţftioghionul, pe care se citeau rugăciunile ascultate geţţ\mchi la sărbătoarea Treimii, şi-1 puse în faţa uşilc(jf!

împărăteşti. Preotul ieşi, avînd pe cap culionul lui de ca-tifea violetă, îşi îndreptă părul, îngenunche anevoie. cură toţi la fel, uitîndu-se nedumeriţi unul la altul. rugăciunea primită chiar atunci de la Sinod, pentru iz yirea Rusiei de cotropirea vrăjmaşului.

— Dumnezeule, Doamne al puterii, Dumnezeul tyjrii noastre, începu preotul cu vocea aceea clară, since şi tţ|îndă cu care doar preoţii slavi ştiu să citească şi acţţpnează atît de puternic asupra sufletului rus. ?

„Dumnezeule, Doamne al puterii, Dumnezeul mînty(j irii -noastre ! Cată acum cu milă şi cu îndurările Tale lj| PQpprul Tău cel smerit şi a,scultă-l cu iubirea Ta de oamerţL. cruţă-ne şi ne miluieşte. Căci tulburînd vrăjmaşul pămîr)^ tul Tău şi vrînd să aştearnă asupra lumii întregi pustiirea, a pornit asupră-ne ; cei fără de lege s-au adunat să sfă- rîme moştenirea Ta, să dărîme preacinstit Ierusalimul Tău, preaiubită Rusia Ta, să pîngărească lăcaşurile Tale, să-Ţi năruie altarele şi să batjocorească cele sfinte ale noastre. Pînă cînd, Doamne, pînă cînd sa vor făli păcă toşii ? Pînă cînd vor avea să-şi arate fufteflift lor dăiWW|ira

toare de lege ? itferiocp tt ■ i ^ . Doamne, arhiereule ! Auzi-ne pre iillffitiraftvr ne tf Ţie : întăreşte cu puterea Ta pe preartWtitul, autocrăttii, preaîpălţatul nostru împărat Alexandipţlilavlovici ; adu-Ţi aminte de dreptatea şi smerenia lui şi-şfgfe lui, după bună-

Klbit. Binecuvîntează sfaturile, începuturile şi faptele lui ; întăreşte cu dreapta Ta atotputernică împărăţia lui şi-i djă lui asupra vrăjmaşului biruinţă, aşa cum i-ai dat lui J$oise asupra lui Amalic, lui Ghedeon asupra lui Madiam şi lui David asupra lui Goliat. Ocroteşte oastea lui, dă tărie «■melor în mîinile celor ce în numele Tău s-au înarmat şi-i ţţcinge pre ei cu putere noua în luptă. Ia sabia şi scutul şi $jdică-Te în ajutorul-nostru, pentru ca să le fie de ruşinare şl umilinţă celor ce ne-au pus nouă gînd rău şi să se afle fn faţa credincioasei oastei Tale ca praful dinaintea suflării îintului, şi îngerul Tău cel vajnic să-i ruşineze şi să-i iz-gonească pre ei ; să vină asupră-le sfîrşitul la care nu s-aş-teaptă, şi cei pe care-i vor ei prinşi în cursă să-i prindă ; să cadă la picioarele robilor Tăi şi să fie călcaţi de tălpile ostaşilor noştri. Doamne, nu-i cu putinţă la Tine să nu mîntuieşti pe cei mulţi şi obidiţi ; că Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru şi nici un om nu poate sta voinţei Tale împotrivă.

Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri ! Nu-ţi uita în-durarea şi mila, care ne-au fost încă de la zidirea lumii scut, nu-Ti întoarce faţa de la noi şi nici nu Te mînia de nevrednicia noastră, ci, după mare mila Ta şi după multe îndurările Tale, iartă fărădelegile şi păcatele noastre. Inimă curată zideşte întru noi şi îndoieşte Duh drept în tru-purile noastre ; întăreşte-ne pe toţi întru credinţa Ta, spo-reşte în noi nădejdea şi ne însufleţeşte cu adevărata iubire de aproapele, înarmează-ne să apărăm cu dreptate într-un singur Duh moştenirea pe care ne-aî dat-o nouă şi părinţilor noştri, ca să nu se ridice asupra soartei celor cucernici biciul paginilor.

Căci în Tine, Doamne Dumnezeul nostru, credem şi în Tine nădăjduim, şi să nu ne fie nouă ocară şi dosadă aş-teptarea milostivirii Tale, şi dă-ne nouă semn de mila Ta, pentru ca să vadă cei ce ne urăsc pre noi şi pravoslavnica noastră credinţă şi să se ruşineze şi să piară ; şi să vadă toate neamurile că Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru, iar noi sîntem poporul Tău. Arată-ne, Doamne, acum, mila Ta cea mare şi dă-ne nouă mîntuirea Ta ; înveseleşte ini-mile robilor Tăi cu marea mila Ta ; pre vrăjmaşii noştri înfrînge-i şi-i supune sub tălpile credincioşilor Tăi cît mai4 grabnic. Căci Tu eşti toată apărarea, tot, ajutorul şi îng treaga biruinţă a celor ce nădăjduiesc întru Tine, şi Ţi|

mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi SfîntaRa Duh, pururea şi în vecii vecilor. Amin !"

Iri starea de receptivitate sufletească în care se afla Nataşa, rugăciunea aceasta făcu o puternică impresie asupra ei. Ea ascultă cu luare-aminte fiecare cuvînt cu privire la biruinţa lui Moise asupra lui Amalic, a lui Ghe-deon asupra lui Madiam şi a lui David asupra lui Goliat, sau privitor la dărîmarea Ierusalimului, şi se rugă lui DUmnezeu cu toată duioşia şi umilinţa de care îi era plină inima ; dar prea bine nu înţelegea ea ce anume cerea lui Dumnezeu prin această rugăciune. Lua parte cu tot sufletul la rugăciunea de întronare a Duhului dreptăţii, de întărire a inimilor întru credinţă şi nădejde şi de însufleţire a lor întru iubire. Dar nu se putea ruga pentru călcarea în picioare a vrăjmaşilor ei, cînd doar cu cîteva minute înainte de asta îşi dorise să aibă cît mai mulţi duşmani ca să-i iubească şi să se roage pentru dînşii. Nu se putea totuşi îndoi de îndreptăţirea rugăciunii citite în genunchi. îşi simţea sufletul cuprins de o cucernică şi cutremură-toare spaimă în faţa pedepsei acesteia pe care oamenii şi-o atrăseseră prin păcatele lor, şi ea îndeosebi prin greşelile ei, şi se ruga lui Dumnezeu să-i ierte pe toţi, şi pe ea, şi să le dea tuturora şi ei linişte şi fericire în viaţă. Şi i se păru că Dumnezeu îi ascultă rugăciunea.

XIX

' DIN ZIUA IN CARE PIERRE, plecînd de la Rostovi In inimă cu amintirea privirii pline de recunoştinţă a Na-taşei, văzuse cometa care se ivise pe cer şi simţise că pentru el a început ceva nou, problema care-1 chinuise fără răgaz, problema nimicniciei şi lipsei de rost a tot ce este pătnîntesc, încetase de a-1 mai frămînta. întrebarea aceea teribilă : pentru ce ? în ce scop ? care i se prezenta altă--dată în toiul oricărei ocupaţii, fusese acum înlocuită pentru dlasul nu printr-o altă întrebare şi nici printr-un răspuns ^problema de odinioară, ci numai prin imaginea ei. Dacă (Şşţmva auzea sau ducea el însuşi convorbiri fără nici un şem, dacă cumva

m

^ I t î se mai la ce se zbuciumă oamenii atîta, cînd toate-s aşa de ^ţecătoare şi de necunoscute, ci şi-o amintea pe ea3 în felul lll care o văzuse eea din urmă oară, şi toate îndoielile îi |>jereau ; nu pentru că ea ar fi răspuns la întrebările pe IBflre şi le punea el, ci pentru că amintirea ei îl transpunea, 0: ai clipi din ochi, într-altă lume, mai luminoasă, o lume Kiffaptei spirituale, în care nu putea fi vorba de îndrep-iStfire şi de vinovăţie, într-o lume a frumuseţii şi a iubirii, jjPntru care merita să trăieşti. De oricîtă nemernicie s-ar -Ufizbit în viaţa de toate zilele, el îşi spunea : $0. „Ei şi, ce-mi pasă mie dacă un oarecare a furat statul stepe împărat, în timp ce statul şi împăratul îl copleşesc «CU toate onorurile ? Dar ea mi-a zîmbit ieri, şi m-a rugat să mai vin, iar eu o iubesc şi nimeni n-are să ştie vreodată lucrul acesta."

Pierre ieşea ca şi înainte în lume, bea tot atît de mult şi ducea aceeaşi viaţă trîndavă, risipindu-şi timpul pentru că, în afară de ceasurile pe care şi le petrecea în casa Ros-tovilor, trebuia să umple cu ceva şi restul orelor, iar obi-ceiurile şi cunoştinţele pe care şi le făcuse la Moscova îl atrăgeau fără putinţă de împotrivire către acest fel de viaţă, care-1 prinsese cu totul în mreajă. Dar, în ultima vreme, cînd de pe teatrul de luptă soseau întruna veşti din ce în ce mai îngrijorătoare şi cînd sănătatea Nataşei începuse să se îmbunătăţească şi nu-i mai inspira senti-mentul de grijă şi compătimirea de mai înainte, începu să-1 stăpînească din ce în ce mai mult o nelinişte pe care n-o înţelegea. Simţea că starea în care se afla nu va mai putea dura mult, că se apropie catastrofa care trebuia să-i jschimbe întreaga viaţă, şi căuta cu nerăbdare, în orice, ■semnele acestei catastrofe care se apropia. Printr-unul din jfraţii masoni, i se dezvălui lui Pierre următoarea profeţie, iextrasă din apocalipsul lui Ioan, profeţie privitoare la «Napoleon : * în apocalips, la capitolul al treisprezecelea, versetul al -optsprezecelea, se spune : „Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere, socotească numărul fiarei. Căci este un număr e&e om. Şi numărul ei este : şase sute şase zeci şi şase." £ Şi în acelaşi capitol, la versetul al cincilea : „I s-a dţ % gură care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s~a dat jput 1ă lucreze taifc^«ă*«i%l««^';^**& »& :^

eifrele (după care primele "zece litere tffift celelalte, zeci), au următorul înţeles :

H fc ''¥*'d e î g h i k l m n o p 1 » *f 4 5 6 ? 8 9 10 . 20 . 80 40 50 60

x: t u v w x y z 100 110 120 130 140 150 160

Seriind cu cifre din acest alfabet cuvintele L'Emperetlr Napoleon, reiese că suma cifrelor din şirul obţinut dă nu-mărul 666 şi că, aşadar, Napoleon este fiara de care sje vorbeşte în apocalips. Pe lîngă aceasta, scriind după acelaşi alfabet cuvîntul quarante ăeux 1, adică răgazul ca^e l s-a dat fiarei să spună vorbe mari şi hule, suma acestor cifre, care compun quarante ăeux dă tot 666, de unde reiese că momentul căderii lui Napoleon a venit în 1812, ^n în care împăratul francezilor împlineşte patruzeci şi d^j de ani. Profeţia aceasta îl impresiona foarte pe Pierre, şi el îşi punea adesea întrebarea : ce anume va pune capăt puterii fiarei, adică a lui Napoleon, şi pe baza aceluiaşi procedeu, al înlocuirii literelor cu cifre şi al calculelor, încercă să găsească răspuns la întrebarea ce-1 preocupa. El scrise drept răspuns la această întrebare vorbele : L'Ern-pereur Alexandre ? La nation Russe ? 2 Socoti literele, dar suma cifrelor ieşea ori mai mare, ori mai mică decît 6§6. Odatp, pe cînd se ocupa cu aceste calcule, îşi scrise n~u_ n\Qlâc-6ău — Comte Pierre Besouhaff ; suma cifrelor nva-j iţ>şi;î«pă, nici de data asta. Schimbînd ortografia, puse li, tera z în loc de s, adăugă particula de, mai adăugă şi articolul le şi tot nu obţinu rezultatul dorit. Atunci îi treCu prin minte că dacă într-adevăr răspunsul la această întţ-e-hare s-ar reduce la numele său, atunci de bună seamă în tftspuns trebuia să fie pomenită şi naţionalitatea. Scrise Le Russe Bessouhof3 şi, calculînd cifrele, obţinu 671. N~u-_-mai cifra 5 era de prisos ; 5 înseamnă .,e", acelaşi ,,e:' care era omis din articolul dinaintea cuvîntului L'E-m-pereur. Eliminînd întocmai la fel pe ,,e", lucru de altfel in-. eerecrt, Pierre obţinu răspunsul căutat : l'Russe Besuhoţ, egal cu 666. Descoperirea aceasta îl tulbură. Cum şi prin ce fel de legătură era el implicat |EJJ . murale eveniment prezis de apocalips, nu ştia ; dar iP^WifStttioi măcar- q

1 ...patruzeci şi doi... - ' ~ A • ■ • ■ ■ ' ) ipăratul Alexandru ? Pd0ffll ru:

m s %

de existenţa acestei legături. IuMrea lui pentru con-*£$a Rostova, antichristul, invazia lui Napoleon, cometa, numărul 666, l'Empereur Napoleon şi l'Russe Besuhof, toate acestea laolaltă trebuiau să se coacă, să izbucnească, să-1 scoată din această lume vicioasă şi plină de deşertăciuni a moravurilor moscovite, în care se simţea prizonier, şi să-1 împingă la o faptă mare, către marea fericire.

4§( _~' In ajunul duminicii în care se citise rugăciunea, Pierre ffigăduise Rostovilor să le aducă, de la contele Rastopcin cu care era în bune relaţii, proclamaţia către ţară şi ulti-mele ştiri de pe front. înainte de amiază, ducîndu-se la contele Rastopcin, Pierre întîlni la el un curier sosit de pe front.

Curierul era unul din dansatorii de pe la balurile mos-covite, bine cunoscuţi de Pierre.

— Pentru numele lui Dumnezeu, nu-mi puteţi da o mînă de ajutor ? spuse curierul. Am o tolbă plină cu scri-sori către părinţi.

Printre scrisori era şi una de la Nikolai Rostov către tatăl său. Pierre luă scrisoarea. Pe lîngă asta, contele Ras-topcin îi mai dădu apelul împăratului către locuitorii Mos-covei, proaspăt scos de sub teasc, ultimele ordine de zi pe întreaga armată şi cea mai recentă proclamaţie a împăra-tului. Cercetînd ordinele de zi pe întreaga armată, Pierre găsi într-unui din ele, printre listele de răniţi, morţi şi decoraţi, numele lui Nikolai Rostov, decorat cu ordinul Sfîntul Gheorghe clasa a patra pentru vitejia dovedită în atacul de la Ostrovna şi, în acelaşi ordin de zi, văzu şi numirea prinţului Andrei Bolkonski în funcţia de comandant al unui regiment de vînători. Deşi n-avea nici un chef â să le aducă aminte Rostovilor de Bolkonski, totuşi Pierre i nu-şi putu stăpînl dorinţa de a-i bucura cu ştirea decorării |

lui lor şi, păstrîndu-şi apelul şi proclamaţia împăraţii-J , împreună cu celelalte ordine de zi, cu gîndul să le|_ #gcă el însuşi Rostovilor la prînz, le trimise ordinul de zi

şi;| JSg£isoarea. $fî Discuţia cu contele Rastopcin, tonul îngrjjorat şi pri-peala lui, întîlnirea cu curierul, care-i povestise flegmatic cîl de rău merg lucrurile pe front, ştirile despre găsirea;| spioni la Moscova, despre un manifest care circula^ oraş şi în care se spunea că Napoleon promite

t

intre p$8Îă la toamnă în amîndouă capitalele Rusiei, vor bele în legătură cu primirea împăratului, aşteptat pe a doua" zi ~ toate acestea deşteptară cu putere în Pierre sen ti 1$ meritul de tulburare şi de aşteptare, care nu-1 mai părăi; aise de la ivirea cometei încoace şi mai ales de cînd înţjj cepuse războiul. | |

Demult îi venise lui Pierre ideea să se înroleze în aii* mată, şi ar fi făcut-o dacă nu l-ar fi împiedicat în primut" rind faptul că făcea parte din acea comunitate a masonilor* faţă de care era legat prin jurăminte şi care propovădui!»;* pacea veşnică şi suprimarea războiului, şi dacă, în al doi-»1

lea rînd, uitîndu-se la marele număr de moscoviţi care ilmbrăcaseră uniforma şi predicau patriotismul, nu i-ar fi fost, fără să ştie nici el de ce, ruşine să facă pasul acesta. Principala pricină, însă, care-1 oprise să-şi pună în aplicare planul de a se înrola în armată stătea în credinţa lui ne-lămurită că el, l'Russe Besuhof, avînd o legătură cu numă-rul 666 al fiarei, ar avea un rol în marea acţiune ce tre-buia să pună capăt stăpînirii fiarei, care rostea vorbe mari şi hule, că el ar fi predestinat dinainte de toţi vecii pentru aceasta şi că, din pricina asta, el n-avea nevoie să ia vreo măsură, ci numai să aştepte cele ce trebuiau să se întîmple.

XX EV fts

ROSTOVI, CA DE OBICEI duminecile, luau masa cîţiva prieteni mai apropiaţi.

Pierre veni ceva mai devreme, ea să-i poată prinde singuri.

Se îngrăşase în ultimul an aşa de tare, încît ar fi părut diform dacă n-ar fi fost atît de înalt, cu umerii atît de laţi, şi dacă n-ar fi fost atît de voinic, încît să-şi poarte fără efort corpolenţa.

Gîfîind şi mormăind ceva începu să urce scara. Vizi-tiul nici nu-1 mai întrebă dacă să-1 aştepte ori nu. Ştia că atunci cînd e la Rostovi, contele stă pînă după unsprezece. Lacheii Rostovilor se repeziră bucuroşi să-i scoată pelerina şi să-i ia bastonul şi pălăria. Pierre, obişnuit ca la club, îşi lăsă şi bastonul, şi pălăria în antreu.

"Cea dinţii persoană cu care dădu ochi la Rostovi fu ţaamte de a © fi văzut, o auzise pe cînd îşi scotea

pelerina în antreu. Solfegia în salon. El ştia5ajy|y|$:înd se imbolnăvise, nu mai cînta şi de aceea sunetiâ^ffpSiiui ei îl miră şi îl bucură. Deschise încet uşa şi o văzu în rochia li-liachie cu care fusese la liturghie, plimbîndu-se prin ca-meră şi cîntînd. In clipa cînd deschise uşa, era cu spatele

i spre el, dar de îndată ce se răsuci în loc şi dete cu ochii de faţa lui grasă şi mirată, se înroşi toată şi se apropie de fc&.cu grabă. ,7ol — Vreau să încerc iarăşi să cînt, îi spuse. Oricum, este ffcjlsta o ocupaţie, adăugă ea, ca şi cînd s-ar fi scuzat.

f*wit— Foarte bine. ■— Ce bucuroasă sînt că ai venit ! Sînt atît de fericită

'- azi ! spuse ea, cu însufleţirea de odinioară, pe care de mult n-o mai văzuse Pierre la ea. Ştii că Nicolas a fost decorat

t cu crucea Sfîntului Gheorghe ? Sînt aşa de mîndră de el ! — Cum să nu ştiu, eu v-am trimis doar ordinul de zi.

* Ei, dar nu vreau să te stingheresc, adăugă el şi dădu să M treacă în salonaş. £ Nataşa îl opri. ~ '

— Conte, e urît din partea mea că vreau să cînt ? ţ;spuse ea înroşindu-se, dar uitîndu-se, fără să-şi lase ochii j în jos, întrebător la Pierre. r, — Nu... De ce să fie urît ? Dimpotrivă... Dar cum ţi-i venit să mă întrebi ? - — Nu ştiu nici eu, răspunse repede Nataşa, dar n-|

y vrea să fac nimic care-ar putea să nu-ţi placă dumitaleŢ

.' Am încredere în dumneata în toate privinţele. Nici nu-ţi •i închipui cît însemni pentru mine şi es mult ai făcut pentru mine dumneata,,,-Vorbea pripit şi nu băgă de seamă cum

■ se înroşi Pierre la aceste cuvinte. Am citit tot în ordinul "acela de zi că el, Bolkonski (numele acesta îl pronunţă repede şi în şoaptă), e în Rusia şi că e din nou în armată. Ce crezi ? continuă ea grăbindu-se vădit să vorbească, de teamă să n-o părăsească puterile, oare mă va ierta el vreodată ? N-are să mă urască ? Dumneata ce crezi ? Ce crezi dumneata ?

— Eu cred... spuse Pierre, că n-are ce ierta... Dac-aş fi fost eu în locul lui... Prin asociaţie de idei, Pierre se în- tparse pentru o clipă cu gîndul la momentul cînd, mîn- gîind-o, îi spusese că, dacă el n-ar fi fost el, ci ar fi fost omul cel mai bun din lume şi bărbat neînsurat, i-ar fi

Urniri, tfe duioşie şi de M&flre îl cufn4âWNÎiH^ffilEi şi ace-hîaşi fetHAnte îi reveniră pe buze. Dar ea nu-i dădu răgaz să le #â§fească. dumneata... dumneata, zise eâ, prohunţînd cU acest

cuvînt, dumneata, e tu totul altceva. Eşti' mai bun, mai mărinimos ; nu cunosc om mai bun decît durnlrîeata şi nici riu poate exista. Dacă n-ai fi fost dum-' ntefcfe atunci, şi chiar acum, nu ştiu zău ce s-ar fi întîm-plat cu mine, pentru că... Lacrimile o podidiră dintr-'b-dată. Se răsuci pe călcîie, ridică notele în faţa ochilor şi prinse iar să cînte şi să se plimbe prin odaie.

îffif vremea asta, din salonaş veni în fugă Petea. : W&â acum băiat de cincisprezece ani, frumos, rumen, cu

buze groase şi roşii. Semăna cu Nataşa. Se pregătea de Universitate, dar, în timpul din urmă, împreună cu colegul; său Obolenski, hotărîse în taină să se facă husar. s

Petea se năpusti asupra tizului său, ca să discute despre., ceea ce-1 interesa.

B rugase să afle dacă el ar putea fi pr imit în a rma husarilor. ►**»«

Pierre măsura îrfiit lng şi-n lat salonaşul, fără să-i dea ascultare. s pn '

Petea îl trase de iHftfct ca să-i atragă atenţia asupra lui.' •**• Ei, ce-i cu cfiaHIunea mea, Piotr Kirilîci, pentru"

DtinâiSezeu ! Singură-«Idejde mi-i la dumneata, spuse Petea, sa*

"**■ Ah, da, chestiunea ta. Cu husarii, nu ? Am să-ţi sjâtifrj ta să-ţi spun. Iţi spun tot, chiar azi.

~ Ei, mon cher, ai adus manifestul ? întrebă bătrînul dorîţe. Contesa a fost azi la liturghie, la capela familiei Râ2tffiftovski, şi a auzit acolo molitva cea nouă. Spune că-i . foarte4 frumoasă.

— L-am adus, răspunse Pierre. Mîine va fi aici împă ratul... Va avea loc adunarea extraordinară a nobilimii şi, se spune, o nouă fecfutare, de zece la mie. Şi acum, feli- , citările mele.

— Da, da, mulţumesc lui Dumnezeu ! Ei, dar de pe frdht de noutăţi mai sînt ?

— Ai noştri iar s-âu retras. Cică-ar fi ajuns lîngă Smolensk.

^ MJpt contele, t^,|ihdj-i,ma-

şi P3.ee. vet. III

J^lIlgf'Proclamaţia ? A, da ! Pierre începu să caute hîrtiile prm buzunare, dar nu putu da de ele. Tot scotocindu-se prin buzunare, el sărută mîna contesei care intrase, şi se uita îngrijorat în jurul lui, probabil în aşteptarea Nataşei, care nu se mai auzea cîntînd, dar încă nu-şi făcuse in-trarea în salonaş.

— Ei, drăcie, nu ştiu ce-am făcut cu ea, spuse el. — Păi, sigur, aşa le rătăceşte el totdeauna pe toate,

zise contesa. Nataşa intră, cu faţa tulburată, emoţionată şi se aşeză

pe un scaun, uitîndu-se tăcută la Pierre. De cum o văzu in-trînd în odaie, chipul lui Pierre, pînă atunci posomorit,

;$€ însenină şi tot scotocindu-şi mai departe buzunarele <4upă hîrtii se uită de mai multe ori la Nataşa. •t - — Zău, mă duc după ea, am uitat-o acasă. Mă îni negreşit...

gj; — Ai să întîrzii la masă... — Ah, şi mi-a plecat vizitiul !...'

gl Dar Sonia, care ieşise în antreu după hîrtii, le pălăria lui Pierre, unde el le pusese cu multă grijă,y fcăptuşeală. Pierre voi să înceapă a le citi. V

— Nu acum, după-masă, spuse contele, prevăzînc cît se pare, în această lectură mari satisfacţii.

La sf îrşitul mesei, după ce băură şampanie în sănătatea noului cavaler al ordinului Sfîntul Gheorghe, Şinşin po-vesti noutăţile oraşului : despre boala unei bătrîne prin-ţese gruzine, despre dispariţia lui Metivier din Moscova şi despre neamţul care fusese prins şi dus la Rastopcin sub învinuirea că ar fi un champignon * (după cum poves-tea însuşi contele Rastopcin), numai că Rastopcin ar fi poruncit să fie pus în libertate presupusul champignon, spunînd poporului că nu-i un champignon, ci, pur şi sim-plu, un hrib nemţesc zbîrcit.

— înhaţă, înhaţă mereu, zise contele. Eu ce-i tot spun ■xontesei, să vorbească mai puţin franţuzeşte ! Nu-şi are 'locul acum.

— Aţi auzit, spuse Şinşin, că prinţul Goliţîn şi-a luat ! profesor de limba rusă ? Vrea să înveţe ruseşte : ii com- mence ă devenir dangereux de parler jrancais dans Ies rues 2.

1 Ciupercă, termen de jargon francez local pentru spion, iscoada.

*vincepe să fie primejdios să vorbeşti franţuzeşte pe străzi.

— rCŞe zici, conte Piotr Kirilîci, ciţ|Şt 9|^ să înceapă,. recrutările acelea, n-are să trebuiască sa^îhfcsleci şi dum*' neata ? spuse bătrînul conte, adresîndu-se lui Pierre.

Pierre stătuse tăcut şi dus pe gînduri tot timpul mesejp Ca '"şi cînd n-ar îi înţeles ce i se spusese, se uită la contat

— Da, da, zise el, la război. Nu mă duc ! Eu şi militari Şi totuşi sînt atît de ciudate toate, atît de ciudate! Nici eu singur nu mai înţeleg. Nu ştiu, sînt atît de departe d6 gusturile războinice... dar în vremurile de azi nimeni nu "*' mai poate lua răspunderea persoanei sale.

După-masă, contele se aşeză liniştit într-un fotoliu luîndu-şi o expresie de gravitate, o rugă să citească Sonia, renumită pentru măiestria ei la citit.

„Către Moscova, prima noastră cetate de Scaun. Duşmanul a încălcat cu forţe mari hotarele Rusiei. El

vrea să pustiască scumpa noastră patrie", citea sîrguincios Sonia, cu glasul ei subţire. Contele, cu ochii închişi, as-cultŞj oftînd din cînd în cînd la unele pasaje.

Nataşa era numai încordare, uitîndu-se drept şi isco-d^toc cînd la tatăl ei, cînd la Pierre.

Pierre îi simţea privirea aţintită asupra lui şi făcea; sforţări să nu se uite la dînsa. Contesa dădea dezapro-bator, nemulţumită, din cap, la fiecare expresie solemnă a proclamaţiei. Ea, în toate vorbele acestea mari, m\ vedea altceva decît că primejdia care-i ameninţa băiatul era încă departe de sfîrşit. Şinşin, lăţindu-şi gura într-un zîmbet ironic, se pregătea vădit să înceapă a lua în derî* dere primul fapt ce i-ar fi dat prilej de zeflemea : lectura Soniei, reflecţiile contelui, sau chiar textul proclamaţieM dacă nu i s-ar fi înfăţişat subiect mai potrivit.

După ce citi partea în care era vorba de primejdiil® care ameninţă Rusia şi de nădejdile pe care suveranul şţ le punea în Moscova şi în vestita ei nobilime, Sonia, cu un tremur în glas datorită mai ales atenţiei cu care o ascultau toţi, dădu citire ultimelor cuvinte : „Noi înşine nu vom întîrzia să venim în mijlocul poporului nostru din această capitală şi din alte localităţi ale statului nos-tru, ca să ne sfătuim şi să călăuzim toate forţele noastre, atît pe acelea care stăvilesc astăzi calea duşmanului, cfişi pe acelea care se alcătuiesc acum pentru sfărîmarea ltă, pretutindeni unde s-ar iyi.ujEţe^ea .pieirea pe care

7<— Război şi pace, voi. TU

pfegăteşte Vrăjmaşul să se abată asupra sa, şi Ei ită de robie să preamărească numele Rusiei !'' Asta e ! strigă contele, deschizîndu-şi ochii ume-lacrimi şi pufnind cu zgomot, de cîteva ori, ca şi cum i s-ar fi dat pe la nas cu sticla de săruri tari, £cide. Doar cît ne-o spune o vorbă împăratul şi vom ^ace orice jertfă, nu vom precupeţi nimic.

Şinşin nu apucase să-şi spună gluma, gata pregătită, cu privire la patriotismul contelui, că Nataşa şi sări de pe lbc şi alergă spre tatăl ei. , — Ce om minunat e papa ! spuse ea, sărutîndu-1, şi se

ţjită apoi din nou la Pierre, cu cochetăria ei involuntară, îfere-i revenise o dată cu vioiciunea. ,

— Odată patrioată ! spuse Şinşin. — Nu-s defel patrioată, ci pur şi simplu... răspunse

tftensată Nataşa. Dumitale toate ţi se par caraghioase, $ar asta nu e de glumă... -£ — Care glumă ! repetă contele. Numai © vorbă să spună el şi pornim cu toţi|fc*$Toi nu sîntei&M nişte nemţi «arecare... iţlşt «t

— Dar aţi observat, sMfi^ierre, t&jfitâi 'spune : „ca •ă ne sfătuim". ,i&3$9 ja jrn ie .

-«•• _ N-are decît să fie penflfrce-o îi..:-tJ*rm, ' ' In vremea aceasta Peteâ, căruia nimeni nu-i mai iduse nici o atenţie, se apropie de tată-său. şi, roşu it de emoţie, cu vocea lui de băieţandru, cînd groasă, subţire, spuse :

— Ei, acum, tăticule, îţi spun hotărît, şi matale, ma ico, vă spun hotărît că trebuie să-mi daţi voie să mă duc oaste, fiindcă nu mai pot... asta-i tot... , Contesa ridică

îngrozită ochii spre cer, îşi lovi palmele pha de alta şi se adresă supărată bărbatului ei : J^CJ — Iată ce înseamnă să vorbeşti prea mult ! spus^fj o. Dar contele îşi potolise la moment emoţia. '"ÎTi' 00 — Ei, ei ! zise el. Te-ai găsit, tu şi militar ! Last prostiile. Mai bine apucă-te de carte. ~e< — Asta nu-i prostie, tăticule. Fedea Obolenski e mai Jftîăr decît mine şi cu toate astea pleacă şi el ; şi la urma jftrmei, e totuna, fiindcă nu pot învăţa nimic, acum cînd... Aici se opri şi roşi de-1 trecură sudorile, dar rosti totuşi : patria e în primejdie. ■ > " • : • ■

UT .Iov ,a«q tţ

**

— Ajunge, ajunge cu prostiile... — Păi nu spuneai dumneata singur că vom jertfi

orice, ? , V- Petea ! Ţi-am spus să taci ! strigă contele, uitîn-

dur«ft la soţia lui, care, îngălbenindu-se, se uita ţintă la băiatul ei cel mai mic.

■fjŢ Vorbesc serios ! Uite, şi Piotr Kirillovici poate să vă spună...

,

«■•* Iar eu îţi repet că spui prostii ! Uite la el : cu ca$ la ^tară şi-i arde de militărie ! Da, da, ascultă-mă p$ minfi, spui prostii ! Şi contele, luînd cu el hârtiile ca s| le mai citească, probabil, încă o dată la el în cabine^

înainte de siestă, dădu să iasă din odaie. î *£- Hai, Piotr Kirillovci, vii ? Hai dincolo să fumăm, ă fterre se găsi pus în încurcătură şi nehotărît. Och

ne,6sişnuit de strălucitori şi de vioi ai Nataşei, cam primau fără încetare mai mult decît duios, îl adusese.

în starea aceasta. ■ }.y~ Nu, eu, mi se pare, voi pleca acasă..: jy • :,*— Cum acasă ? Nu era vorba că deseară eşti la noi ?ăf Şi aşa ai început să vii cam rar. Şi fata asta a mea, spuîjt cu t bunăvoinţă contele, arătînd spre Nataşa, numai aljjjr tuiPi de dumneata se mai înveseleşte... ţq ni— Da, dar uitasem... Trebuie să mă duc negre^t

acasă... Am treburi, se grăbi să răspundă Pierre. " .'-r.— Dacă-i aşa, la revedere, spuse contele, ieşind

•— De ce pleci ? De ce eşti abătut ? De ce ?... îl întregi Ntttaşa, privindu-1 îndrăzneţ drept în ochi. "^

„Pentru că te iubesc !" voi Pierre să spună, dar sţW,se nimic, se înroşi pînă la lacrimi şi lăsă ochii în ] ,V — Pentru că îmi vine mai uşor să calc mai rar aiqi... Pentru că... nu, pur şi simplu am treburi...

— Pentru ce ? Spune-mi, începu să-1 întrebe insist$jî| Nj|taşa, dar tăcu brusc. Se uitau amîndoi speriaţi şi ijgr-ctlrcaţi unul la altul. El încercă să zîmbească,j|§ftr nu puţţrj zîmbetul lui exprima suferinţă. Ii sărută mîttM^icut : Pierre hotări in sinea lui 4fc"'nu mai<*!•-!*'aci WT Îft i^ tovi . t - i i ^ ly»-*>3 j .> . . . - . i . - . . , i i - . i i i A H -

■ ' o 1 * r

m

; /PETEA, DUPĂ REFUZUL hotărît ce întîmpinase, ţlecu în odaia lui şi, zăvorit acolo, izolîndu-se de toţi, jiHînse amar. Se făcură toţi că nu bagă de seamă nimic fi&id veni seara la ceai, tăcut şi posomorit, cu ochii plînşi. ^B A doua zi sosea împăratul. Cîţiva dintre oamenii de curte ai Rostovilor îşi cerură voie să plece, să-1 vadă pe ţfc. în dimineaţa aceea, Petea se îmbrăcă, dichisindu-se fiîtîelung, se pieptănă şi îşi potrivi gulerul aşa cum îl fiartă oamenii mari. Se încruntă în faţa oglinzii, făcu jtiSt felul de gesturi, strînse din umeri şi, în cele din urmă, liră să spună nimănui nimic, îşi luă şapca şi ieşi din casă pe uşa de din dos, căutînd să nu-1 simtă cineva. Hotărîse să se ducă la locul unde-1 va vedea pe împărat şi să spună de-a dreptul unuia dintre şambelani (Petea credea că împă-ratul trebuie să fie totdeauna înconjurat de şambelaţ că el, contele Rostov, în ciuda vîrstei lui fragede, vrea să' slujească patria, că tinereţea nu poate fi o piedică pen devotamentul său, şi că e gata... Cît timp se dichisii Petea îşi pregătise o mulţime de fraze frumoase pe c, să le spună şambelanului.

Petea sconta succesul prezentării lui la suveran toc pentru că era copil (se gîndea chiar cum au să se mire toţi de tinereţea lui), dar, cu toate astea, voia, cu pieptă-nătura lui, cu felul cum îşi potrivea gulerul şi cu paşii rari şi măsuraţi cu care mergea, să facă pe omul matur. 'Dar, cu cît ajungea mai departe, cu cît se pierdea mai adine în mulţimea care creştea necontenit în faţa Kremlinului, ■cu atît îşi uita mai deplin ţinuta şi călcătura liniştită şi gravă a oamenilor mari. Cînd fu aproape de Kremlin, iţiu-1 mai preocupa decît dorinţa de a nu fi îmbrîncit şi, juîndu-şi un aer ameninţător, îşi scoase cu hotărîre co ţele în afară. Dar la poarta Troiţkie, cu toată hotărîr lui, lumea, care se vede treaba nu ştia cu ce patriotic se ducea el la Kremlin, îl înghesui în zid cu atîta puteri feicît fu nevoit să se supună şi să se oprească, în timp c 'pe sub bolţile porţii treceau în huruit de roţi trăsurii' Prin preajma lui Petea era o femeie cu un lacheu, d -prăvăliaşi şi un veteran. După ce stătu o vreme sub porţii ■jjetea, fără să mai aştepte să treacă toate trăsurile, vru s~ Se urnească mai departe, înaintea celorlalţi, şi încep

si!

8ă-şi'facă loc hotărît cu coatele ; dar femeia din faţa lui, împotriva căreia îşi îndreptase în primul i$fpd ghiontii, se răşji supărată la el : ^ygj

Ţj; Ce-mpingi aşa, domnişorule ? Nu veşjjgşaată lumea stă^iloc ! Ce te-mpingi ? ,j„l,,

—r Aşa fac toţi ! spuse lacheul şi începu de asemenea să-şi croiască şi el drum cu coatele, înghesuindu-1 pe Petea într-un ungher al porţii unde mirosea rău.

Petea îşi şterse cu mîinile sudoarea care-i îmbrobonea faţa şi îşi îndreptă gulerul înmuiat de sudoare, pe care cu atîta grijă şi-1 potrivise acasă, să stea ca la oamenii mari.

îşi dădea seama că are o înfăţişare prea puţin prezen-tabilă şi se temea că, dacă s-ar înfăţişa în halul acesta şambelanilor, nu l-ar mai lăsa să ajungă pînă la împărat. Numai că, să-şi pună în ordine veşmintele şi să-şi găsească alt loc era absolut cu neputinţă din cauza înghesuielii. Unul din generalii care treceau în trăsură era un cunoscut de-al Rostovilor. Lui Petea îi veni în gînd să-i ceară ajutor, dar socoti că ar fi un lucru nedemn de un bărbat. Cînd trecură toate trăsurile, mulţimea se revărsă după ele, luîndu-1 şi pe Petea la vale pînă în mijlocul unei pieţe înţesate de lume. Nu numai pe caldarîmul pieţei, dar şi pe ziduri, şi pe acoperişurile caselor, pretutindeni, era o mulţime de oameni. De cum se văzu în piaţă, Petea desluşi limpede sunetele clopotelor care umpleau tot Krem-linul şi glasul plin de voie bună al poporului.

Un timp, în piaţă, nu era cine ştie ce înghesuială, dar deodată toate capetele se descoperiră şi toţi se repeziră iar încotrova, înainte. îl înghesuiră pe Petea atît de tare, încît el nici nu-şi mai putea trage răsuflarea, şi strigau toţi : „Ura, ura ! ura !" Petea se înălţă în vîrful picioarelor, începu să se împingă, se puse pe ciupit oamenii din faţă, dar nu putu să vadă nimic altceva decît norodul din jurul lui.

Pe toate chipurile era doar una şi aceeaşi expresie de înduioşare şi de extaz. O precupeaţă, care se afla chiar lîngă Petea, plîngea în hohote, şi lacrimile îi curgeau din ophi şiroaie.

— Tătucă, îngere, părintele nostru ! spunea ea, şter- gţndu-şi cu un deget lacrimile. ^ f^j f

"WP^Rr^

la vreun rrfâ0b, mulţimea rămase se îmbulzi iarSşifînainte.

,.„■.. Petea, fără să-şi mai dea seama ce facţPTBffflWFHiin mnţi şi holbă ochii, se repezi apoi înainte, împSrţînd coate în dreapta şi-n stînga şi strigînd „ura !" gata parcă să se omoare şi pe el şi să-i omoare şi pe ceilalţi în clipa aceea ; dar, în jurul lui, se îmbulzeau aceleaşi chipuri fioroase, strigînd ca şi el „ura !"

„Iată, va să zică, ce înseamnă împăratul, gîndi Petea. Nu, n-am să-i pot da personal cererea, prea ar fi mare îndrăzneala !" Cu toate acestea, se înghesuia tot aşa de vajnic, căutînd să răzbată în faţă, căci zărise peste umerii celor dinaintea lui un loc liber, aşternut cu postav roşu ; dar, în timpul acesta, mulţimea tălăzui îndărăt (poliţiştii din faţă împingeau poporul care se apropiase prea mult de locul de trecere : suveranul tocmai ieşea de la palat şi se îndrepta spre catedrala Adormirii Maicii Domnului), aşa că Petea se trezi fără de veste izbit în coaste cu atîta putere şi strîns atît de tare, încît, dintr-o dată, i se făcu negru dinaintea ochilor şi îşi pierdu cunoştinţa. Cînd îşi veni în fire, un cleric, cu un smoc de păr încărunţit şi îm-brăcat într-un anteriu albastru, foarte ros, vretMPdiacon, de bună seamă, îl ţinea cu o mînă de subsoâKl|£ iar cu cealaltă îl apăra de mulţimea care se înghesuia. tUmk

— L-aţi strivit pe domnişorul ! spuse diacoriSî. Ce vă îmbulziţi aşa !... Mai încet... L-aţi strivit, nu vedeţi că l-aţi strivit ?

împăratul intră în catedrala Adormirii. Mulţimea iar se mai rări puţin şi diaconul izbuti să-1 ducă pe Petea, palid şi abia respirînd, lîngă tunul cel mare al Kremlinului. Cîţiva îl compătimiră şi deodată toată mulţimea se în-toarse spre el, de data asta îmbulzindu-se şi făcînd cerc în jurul lui. Cei care erau mai aproape îi săriră într-aju-tor, îi descheiară surtucul, îl aşezară pe soclul pe care era pus tunul şi se porniră pe ocări la adresa celor care-1 înghesuiseră.

— Iaca, puteau să-1 strivească de-a binelea pînă da ortul popii. Treabă-i asta ? Să faci moarte de om ? Ia uite, săracul de el, ce alb s-a făcut la faţă, ca varul, spu neau unii.

Petea îşi veni peste puţin în simţiri, bujorii îi reve-niră în obraji, durereaM|i'4seeu- şi, in schimbul acestei"ne-

102

de o clipă dobîndi un loc sus pe tun, de unde nă~ să-1 vadă pe împărat, care trebuia să treacă înapoi tot pe acolo. Petea nici nu se mai gîndea acum să-i pyezinte cererea. De i-ar fi măcar dat să-1 vadă şi ar fi pe deplin fericit ! i«:-Cît dură slujba din catedrala Adormirii Maicii Domnu lui, unde pe lîngă tedeumul ocazionat de venirea împăra- tiikii se făcură şi rugăciuni de mulţumire pentru încheierea păcii cu Turcia — mulţimea se mai rărise ; apăruseră vînzătorii ambulanţ i de cvas, de turtă dulce şi de mac, care lui Petea îi plăcea grozav, şi începură să se audă schimburile obişnuite de cuvinte. O negustoreasă îşi arăta şţklul care i se rupsese în înghesuială şi povestea cît da seijimp îl plătise ; alta spunea că în ziua de azi toate mătă- surile se scumpiseră. Diaconul, salvatorul lui Petea, sta de vorbă cu un funcţionar şi-i spunea că astăzi slujeau cu preasfinţitul cutare şi cutare preoţi. Diaconul repetă de cîteva ori cuvîntul sobor, pe care Petea nu-1 înţelegea. Doi tineri tîrgoveţi glumeau cu două slujnicuţe care ron ţăiau nuci. Toate discuţiile astea şi mai ales glumele cu fetele, care la vîrsta lui ar fi fost firesc să-1 atragă îri mod deosebit, toate discuţiile astea nu-1 interesau acum pe Petea ; stătea pe soclul tunului său, gîndindu-se şi iar gîndindu-se cu emoţie la împărat şi la dragostea pe care l-b purta. împletirea sentimentului de durere şi spaimă, din clipa cînd fusese înghesuit, cu sentimentuf etotuzias-* mului său faţă de împărat, sporiseră în el şţş^pai mult cpnştiinţa măreţiei acestei clipe. £pp<: ■;- Deodată, de pe chei se auziră salve de tun (wSse ca să'

vdstească lumii pacea cu tuVcii) şi mulţimea alergă grăbită pie chei, să vadă cum se trage. Petea vru şi el să alerge, îîîtr-acolo, dar diaconul, care-1 luase pe domnişor subţ Ocrotirea lui, nu-1 lăsă. Se mai auzeau încă tunurile, cînd din catedrala Adormirii începură să iasă în pas alergător* ofiţeri, generali şi şambelani ; apoi mai ieşiră şi alţii, nu* t'qt atît de grăbiţi ; iarăşi îşi scoase lumea căciulile de pe? cşp şi cei care dăduseră fuga să se uite la tunuri fugeam* apum înapoi. In sfîrşit, în uşa catedralei mai apărură? patru bărbaţi în uniforme şi cu lente. „Ura, ura !" începi^ işrăşi să strige mulţimea. £ , — Care-i ? Care-i ? întreba Petea cu glas plîngăreV

ii-i, răspunse^

^ ^ ^ $ \ edei#%şa că Petea, ilegîndu-şi unul din cei patru, pe care de altfel din pricina lacrimilor care-1 înecaseră de bucurie nici nu-1 putea Vedea bine măcar, îşi concentra asupra lui tot entuziasmul, cu toate că nu acela era împăratul, şi începu să strige cît îl ţineau puterile „ura !" hotărînd că mîine chiar, orice-ar fi să se întîmple, va fi oştean. * Mulţimea venea în fugă din toate părţile spre împărat, li conduse pînă la palat şi începu apoi să se împrăştie. Se făcuse tîrziu, şi Petea nu pusese nimic în gură ; sudoa- tea îi curgea şiroaie, dar nu se duse acasă, ci rămase în faţa palatului, împreună cu o mulţime încă destul de mare, tît timp împăratul luă masa, şi se uită la ferestrele pala tului, tot mai aşteptînd parcă, nu ştia nici el ce şi pizmuin- tiu-i deopotrivă şi pe demnitarii care se apropiau de intra rea palatului, unde erau invitaţi la masa împăratului, şi pe lacheii care serveau la masă şi se zăreau trecînd prin dreptul ferestrelor. SP

La masă, Valuev îi spuse împăratului, uitîndu-i fereastră :

— Poporul tot nădăjduieşte să mai vadă pe maj tea-voastră.

Cum masa era pe sfîrşite, împăratul se ridică, muşcînd încă dintr-un biscuit, şi ieşi în balcon. Mulţimea, cu Petea în mijloc, dădu buzna înspre balcon.

— îngerul nostru, tătucule ! Ura ! Părintele nostru !... striga poporul, şi Petea cu el, iar femeile şi cîţiva bărbaţi mai slabi de înger, printre care şi Petea, începură să plîngă de fericire. O bucată destul de mare din biscuitul pe care-] ţinea în mînă împăratul se rupse, căzu pe balustrada bal conului, iar de pe balustradă jos pe pămînt. Cel care se afla mai aproape decît toţi ceilalţi, un vizitiu cu haină lungă, se repezi înspre bucata de biscuit şi puse mîna pe ea. Din mulţime cîţiva se repeziră la vizitiu. Băgînd de seamă, împăratul porunci să i se aducă o farfurie de biscuiţi şi începu să arunce din balcon. Ochii lui Petea se injectară ; pericolul de a fi strivit de mulţime îl întărită şi mai tare şi se repezi după biscuiţi. Nu ştia pentru ce, dar trebuia să ia un biscuit căzut din mîna împăratului şi trebuia să nu se lase mai prejos decît ceilalţi. Se repezi şi trînti în drumul lui o băbuţă care vîna un biscuit. Dar

pămînt (vo| &m$k\i de ceea

104

blşcuitul şi întindea mîinile să-1 apuce). Petea o lovi c|i genţlnchii peste mînă, apucă biscuitul şi, ca şi cum s-ar jj| teClUt să nu întîrzie, începu iară să strige „ura !" gatf răguşit. &

împăratul se retrase şi după asta cea mai mare partft din mulţime începu să se împrăştie. >f

— Nu sp unea m eu să m a i a ş tep tă m ? Aşa a fos t ! a Ş Wzeau din toate părţile glasuri voioase din mulţimii

Oricî t de ferici t era Petea, î i părea rău că t rebuia si se întoarcă acasă şi să înţeleagă că desfătări le acestfel zile luaseră sfîrşit. De la Kremlin, Petea se îndreptă mi spre casă, ci spre tovarăşul său Obolenski, cel care avea cincisprezece ani şi voia ca şi el să plece la oaste. Întors acasă, el declară sus şi tare că, dacă nu-1 lasă să intre în armată, e hotărît să fugă. A doua zi, contele Ilia Andreici, deşi nu se dăduse încă bătut cu totul, se duse în oraş să afiş cum ar face să-1 aranjeze pe Petea pe la vreo unitaJtg mai ferită de primejdii. .^ . sft

A TREIA ZI DUPĂ ACEASTA, în dimineaţa de 15, în faţa palatului Slobodski, staţiona un şir nesfîrşit de echi-

Sălile erau pline. In prima erau nobilii în uniforme, în a: doua erau negustorii cu medalii, bărboşi şi îmbrăcaţi cu caftane albastre. în sala unde se ţinea adunarea nobililor er& zgomot mare şi mişcare multă. La o masă lungă, sub gprtretul împăratului, şedeau, pe scaune cu spătare înalte, 6ei mai de seamă dregători ; dar cea mai mare parte dintre rţobili se plimba prin sală.

; Toţi nobilii, aceiaşi oameni pe care Pierre îi vedea zilnic, fie la club, fie la ei acasă, toţi erau în uniforme ; unii în tunici de pe vremea Ecaterinei ori a împăratului Pavel, alţii în uniformă nouă din epoca împăratului Ale-' xândru, alţii, în sfîrşit, în costumele obişnuite de curtean ;' Şî acest caracter comun al uniformelor împrumuta cevaş ciudat ş i fantas t ic aces tor chipuri a t ît de felurite şi dei cunoscute, de tineri şi bătrîni. Mai cu osebire ciudaţi pă -" rfeau bătrînii ; unii cu vederea slăbită, alţii ştirbi, pleşuvi* înecaţi într-q grăsime, galbenă, sau zbirciţi şi. slăbănogi.

Jfea mai ma^^pAl^S^n ei şedeau locului şi tăceau, iar Ilacă se mişctiâ^ş^^^beau, atunci se alăturau vreunuia Mai tînăr. întocmai ca şi pe feţele mulţimii pe care Petea ie văzuse în piaţa palatului, pe toate chipurile acestea era a izbitoare trăsătură contrastantă între două expresii cu lotul opuse : aşteptarea clipei solemne pe de o parte, iar ||e de alta, preocupările obişnuite de fiecare zi : partida de boston, Petruşka-bucătarul, sănătatea Zinaidei Dmitri-j|vna ş.a.m.d. i* Pierre, îmbrăcat cu noaptea-n cap în uniforma de f|obil, care acum i se cam strîmtase şi-1 stingherea, se |ţfla şi el în sală, foarte emoţionat : această adunare neobiş-Huită, nu numai a nobilimii, ci şi a negustorimii — după «rincipiul stărilor — etats geniraux — trezea în el un şir Jjitreg de gînduri demult părăsite, dar adînc întipărite în Jjufletul lui, gînduri despre Contrat sociall şi despre re-foluţia franceză. Cuvintele pe care le reţinuse el din pro-clamaţie, anume că împăratul va veni în capitală pentru a se sfătui cu poporul său, îl întăreau în acest fel de a vedea. |i, presupunînd că se apropia un eveniment important sensul acestor idei, ceva ce el aştepta de mult, Pierre se plimba de colo-colo, trăgea cu urechea la ce se vorbea şi fccodea din ochi, dar nu găsea nicăieri expresia gîndurilor jpare-1 preocupau. H Se citi proclamaţia împăratului, care stîrni entuziasm, Upoi se împrăştiară cu toţii în mici grupuri şi începură {H discute. în afară de interesele lor de fiecare zi, Pierre || auzi vorbind despre locul unde trebuiau să stea mareşalii

)bilimii în momentul cînd va intra împăratul, despre ua cînd trebuia dat balul în cinstea împăratului, despre ■oblema dacă trebuiau să se grupeze pe judeţe, sau să jg&mînă toată gubernia laolaltă, şi altele la fel ; dar, de

îndată ce venea vorba de război şi de ceea ce făcuse motivul jfe căpetenie al acestei adunări, discuţiile deveneau şovăi-|bare şi vagi. Toţi doreau mai mult să asculte decît să Vorbească. ■|<, Un bărbat de vîrstă mijlocie, frumos şi solemn, în uni-fbrmă de ofiţer de marină, în rezervă, vorbea într-una din

ii şi în jurul lui se făcuse un cerc. Pierre ^e apropie de rcul care se formase în Juru$^rMtoru]||]y^î începu să jfeculte. Contele Ilia d ^ f

Î

f

de pe vremea Ecaterirfei, se pfenbâ nthutfflf^îAibet amabil prift mulţime şi, cum se cunoştea cu toată lumea, se apro-. pterfi el de acest grup şi începu să asculte cu zîmbetul lui blajin, aşa cum asculta întotdeauna, dînd din cap în seimţ, că e de acord cu vorbitorul. Ofiţerul de marină, în rezervă,} ypr»ea cu multă cutezanţă : lucrul acesta se vedea binf» în .expresia de pe chipurile ascultătorilor săi, ca şi di% faptul că unii, pe care Pierre îi cunoştea ca pe oamenii 'c^eţ mai supuşi şi mai liniştiţi din lume, se depărtau de a| qa,dezaprobare sau îl contraziceau. Pierre se strecură î% ţmijpcul grupului, ascultă şi se încredinţa că vorbitorii! era într-adevăr un liberal, dar cu totul în alt sens dedf|

gîndea el. Marinarul vorbea cu vocea aceea de ^ âftţ d ă i d i l ă d l i ă l

şeieri plăcute şi cu consonante sărite, pe tonul pe caiL S^ Strigă : „Valet, adu-mi luleaua !" şi aşa mai depărtai Vorbea ca un om deprins să petreacă şi să poruncească Uj — Ce-are a face dacă smolenii1 i-au propus împăr$ ţului să-i dea oameni pentru oştire ? Trebuie oare să at luăm noi după ei ? Părerea lor e pentru noi lege ? Da<}| nobilimea din gubernia Moscovei va găsi de cuviinţă, v§ putea ea să-şi arate devotamentul faţă de suveran, împfe rftfbl nostru, şi prin alte mijloace ! Să fi uitat noi os tftBiţia anului 1807 ? La ce altceva a folosit decît la îmi gjţirea conţopiştilor şi a tîlharilor de tot felul ?... '^Contele Ilia Andreici, surîzînd blajin, dădea afirma^ dfti cap. w-\ k— Şi ce adică, miliţionarii noştri au adus oare vrelfil fblfos statului ? Nici unul ! N-au făcut decît să ne ruineze fedăpodăriile. Mai bine încă o recrutare... căci aşa, omul eiffe ţi se întoarce acasă nu mai e nici soldat, nici mujic ttl3 mai e, şi asta-i curată destrăbălare ! Nobilimea nu-şi &ruţă viaţa : vom merge noi înşine, pe capete, vom mai iâdate noi recruţi şi nu ne trebuie, nouă tuturora, decît un semn al împăratului ca să fim cu toţii gata să murim fjentru el, adăugă oratorul, însufleţindu-se. j)? Ilia Andreici înghiţea în sec de bucurie şi-1 toţ înghiontea pe Pierre, dar acestuia îi venise pofta să spună şjjel ceva. Făcu cîţiva paşi înainte, simţindu-se înflăcărat, fiţră să ştie de ce şi fără să aibă nici el habar despre ce anume va vorbi. Nici nu deschisese bine gura să vorbească, cînd un senator fără nici un dinte în gură, cu chip

1 Locuitorii din Smolensk. Jîtth,

10*7

de sonoră şi de muzicală, des întîlnită la nobili, cŞt

.inteligentei"încruntat, care se afla lîngă orator, îi tăie ^vorba. Cu vădită obişnuinţă de a conduce dezbateri şi |de a pune probleme, senatorul începu să vorbească încet, jdar clar : ţ — Eu cred, stimate domn, fonfăi senatorul cu gura Ştirbă, că am fost chemaţi aici nu pentru a judeca dacă |s mai bună pentru stat în clipa de faţă recrutarea sau mobilizarea miliţionarilor. Ne-am adunat ca să răspundem |a chemarea cu care ne-a învrednicit împăratul. Iar ^entinţa în problema dacă e mai de folos recrutarea sau concentrarea miliţionarilor, s-o lăsăm pe seama organelor Superioare... ţi Pierre îşi găsi fără veste o supapă agitaţiei ce-1 |?uprinsese. Se îndîrji împotriva senatorului care acum, |n preajma deschiderii dezbaterilor nobilimii, venea cu legalitatea lui măruntă şi cu vederile lui înguste. Ieşi în faţă şi îl întrerupse. Nu ştia nici el ce va spune, dar incepu cu aprindere, dînd drumul din cînd în cînd cîte ainei expresii franţuzeşti şi exprimîndu-se ruseşte cam livresc. iE1 — Scuza ţi-mă, excelenţă, începu el. (Pierre şi sena-%6rul erau cunoştinţe vechi, dar socotea că aici era neapă-fftit nevoie să i se adreseze oficial), deşi nu sînt de acord feL domnul (Pierre se opri ; ar fi vrut să spună : mon tres fionorable preopinant)... cu domnul que je n'ai pas Iflionneur de connaître*, presupun totuşi că adunarea ffcbilimii are, pe lîngă rostul de a-şi exprima adeziunea şi jfituziasmul, şi rostul de a judeca asupra măsurilor prin fire putem veni în ajutorul patriei. Eu presupun, urmă |â, însufleţindu-se, că suveranul însuşi ar fi nemulţumit

că ar găsi în noi numai nişte stăpîni de mujici, pe care oferim şi o... brr... o car... mi-e silă să spun o chair ă fanon 2, pe care o reprezentăm aici, şi n-ar găsi în

noi iiîpte sfe... nişte sfet... sfetnici. ^ Mulţi se depărtară de grup, observînd zâmbetul

şpreţuitor al senatorului şi faptul că Pierre vorbeşte prea liber ; numai contele Ilia Andreici era mulţumit cuvintele lui Pierre, aşa cum fusese mulţumit de ceea spusese ofiţerul de marină, de discursul senatorului

' ...prea onorabilul meu preopinent... ...gp care nu am onoarea cunosc...

...carne de tun.

m

r

:s»g ..

şi■i«wjh$în general, era totdeauna mulţumit de cuvîntarift pe care o auzea ultima. j8

*— Eu sînt de părere că, înainte de a discuta aceste probleme, continuă Pierre, datoria noastră este săi« întrebăm pe împărat, să-1 rugăm respectuos pe majest|f tea-sa să ne comunice cită armată avem, în ce situaţie Se aîlă trupele noastre, şi atunci... -L

'Dar Pierre nu izbuti să-şi sfîrşească vorba, că din trp părţi deodată săriră cu gura pe el cîţiva ; mai cu putere decît toţi se năpusti un vechi cunoscut al lui Pierre, cană se-'arătase întotdeauna prietenos faţă de el, un jucător cţş boston, Stepan Stepanovici Adraxin. Era în uniformă poate din cauza mundirului militar, poate din altă pricin^ Pierre vedea acum stîndu-i în faţă cu totul alt om. Stepa" Stepanovici, pe faţă cu o expresie de mînie bătrîneasq brusc stîrnită, se răsti la Pierre :

'■— Mai întîi vă fac cunoscut că n-avem dreptul săţj întrebăm pe împărat despre asta ; iar în al doilea rîn<î| ch/âr dacă nobilimea rusă ar avea acest drept, împăratul nţj ne.poate răspunde. Trupele se mişcă potrivit cu mişcări^ inaiţiicului, pleacă unele, vin altele... ;j

Altă voce, a unui om de statură mijlocie, de vrei» patruzeci de ani, pe care Pierre îl văzuse cîndva îîî localurile unde cîntau tarafuri de ţigani şi pe care-3 cunoştea ca pe un prost jucător de cărţi, dar care^ îlS uniformă, i se părea la fel de schimbat, îl întrerupse pfe

■■— Dar nici nu-i vreme de stat la discuţii, răsună glasul acestui nobil, trebuie să acţionăm : războiul â cuprins Rusia. Vrăjmaşul vine să sfărîme Rusia, sH pîngărească mormintele părinţilor noştri, să ne ia femeile şi copiii. Nobilul se lovi cu pumnul în piept. Ne vom ridic^ toţi, vom merge toţi pînă la unul, pentru tătucul nostru»:

pentru ţar ! strigă el, rotindu-şi în orbite ochii injectaţfj Din mulţime se auziră cîteva voci aprobative. Sînterft ruşi şi nu ne vom cruţa sîngele pentru apărarea credinţei, ft tronului şi a patriei, iar vorbăria să o lăsăm la o part^ dacă sîntem cu adevărat fiii patriei. Să arătăm Europei cum ştie Rusia să se ridice pentru apărarea Rusiei, strigS: nobilul. --i

Pierre voi să-i răspundă, dar nu mai putu rosti nici urt cuvifctoSiiţrţeaiiiaă ^Sunetul ^gîas«l^-său>niHdifer^nt de1

indul pe care l-ar fi exprimat, ar ...Jp fost scultat decît vocea sonoră a înflăcăratumi nobil. „,*j Ilia Andreici aproba dindărătul grupului ; unii se îl ^eau de-a dreptul cu spatele la orator, cum sfîrşea J|rază, şi spuneau : jjâ — Aşa-i ! Aşa-i ! Aşa-i ! r- Pierre voia să spună că nici el nu se dă în lătt că donaţii, nici să dea bani, nici să dea mujici, dăruie pe el însuşi, dar că trebuie să se ştie exact |tau lucrurile, ca să poată da ajutorul cuvenit ; însă nu ai izbuti să vorbească. Mulţimea de voci striga şi vorbea fe-a valma, aşa încît pînă şi Ilia Andreici nu mai prididea să dea din cap la fiecare ; şi grupul se mări, apoi se sparse, pentru ca pe urmă să se adune la loc şi să pornească tot, în vuietul discuţiilor, prin sala cea mare, spre o masă lungă. Pierre nu numai că nu izbutea să j^prbească, dar întreruperile erau violente : toţi îl dădeau o parte şi îi întorceau spatele ca unui duşman al cietăţii. Şi asta nu din pricină că n-ar fi fost mulţumiţi părerile exprimate în discursul lui, căci le şi uitaseră pă atîtea discursuri care urmaseră, ci pentru că însufle-ea mulţimii simţea nevoia să aibă un obiect de adoraţie unul de ură. Pierre devenise obiectul din urmă. După flăcaratul nobil vorbiră încă o mulţime de oratori şi toţi acelaşi ton. Mulţi vorbiră minunat şi original. Editorul ziarului Russki Vestnik, Glinka, identificat toţi („scriitorul, scriitorul !" se auzise prin mulţime), use că răului trebuie să i se răspundă cu rău, că el zuse cîndva un copil care surîdea la scăpărarea lgerului şi la bubuitul tunetului, dar că noi nu trebuie fim ca acel copil.

— Da, da, la bubuitul tunetului ! se auziră ecouri !jjj)robative din rîndurile cele mai din fund. Mulţimea se apropie de masa cea mare, la care şedeau, în uniforme şi cu lente, bătrînii demnitari, acei septuage nari pleşuvi, pe care Pierre îi văzuse aproape pe toţi la dînşii acasă, cu măscăricii lor, sau prin cluburi, jucînd boston. Mulţimea se apropia de masă, fără să contenească a discuta. Unul după altul, şi uneori cîte doi deodată, înghesuiţi de mulţime pînă lîngă spătarele înalte ale scaunelor, vorbeau oratorii. Cei din spate băgau de seamă cîte o scăpare în spusele oratorilor şi se repezeau să facă ^ ^ ^ zăduful

KW*

şi lmbulzealciyftUft ăJF0friM&b§Şi ei vrewJ^înd oarecare şi se repezeau^a^ePlSlSşM1 "%»ună. Bătrtneii dregători' cuhoŞtinţele ltS> Pieile,» stăteau şi se uitau cînd la unul: eîndia altul şf expresia celor mai mulţi dintre ei nu spunea decît că le era foarte cald. Pierre, însă, se simţea mişcai de-a sbinelea şi dorinţa generală de a arăta că nu mai e de precupeţit nimic, dorinţă care se manifesta mai mult prin intonaţii şi prin expresia feţelor decît prin sensut cuvfntărilor, îl cuprinse şi pe el. Nu se lepădase de părerii© lui, dar se simţea întrucîtva vinovat şi voia să s!f*iţuzeP

r~r- Eu n-am spus decît că ne-ar fi mai uşor contribuţia noastră, cînd am şti de ce anume ft romei, sforţîndu-se să acopere strigătele celorlalţi, '"' i.

Jan bătrînel, care se afla mai aproape de el, se întoarsf şS-j,|yadă, dar, în aceeaşi clipă, un strigătfgjp la celălalt capât al mesei atrase atenţia. fjfug ţ

f ■— Da, Moscova va fi predată ! Ea va[|^^apul ispăşi^ tort strigă cineva. 'Ffe... . i . *

— E vrăjmaşul omenirii ! strigă altul. vorbesc.». P©mnilpr, mă înghesuiţi !,„ «-

7 a-raii i&î ,uon tub iloioq -aa iş ăîâmsil samxţiism ' ;i|oma sb i? kim&lq ab .ânsma sb 1ha BB-3QV iste ISUH

■:'nî B ia lutes issias tact .seui lifflilidon aibîîao

'' , ^XLIPA ^SpA, FAClNDU-ŞI iţmtufcapibiti Iod prin raulţimea de nobili, intră contele Rastopcin, cu ochii săi vioi şi bărbia jproeminentă, îmbrăcat ||i||}niforma de

/ ¥ l lentî'11

Ui

ger/e¥al, cu lentî 9nj. -., — Majestatea-sa împăratul soseşte jjţdată, spuse

RaStbpcin. Chiar de acolo vin. Sînt de părere că, în situaţia în eâre ne aflăm, nu mai încap multe discuţii. Suveranul ne-a onorat convocîndu-ne pe noi şi negustorimea, spuse coritele Rastopcin. De acolo vor fi vărsate milioane (şi arătă spre sala unde erau negustorii), fifc1 datoria noastră e să dăm miliţionari şi să nu ne cruţăft.1.! Acesta-i lucrul gel mai mic pe care-1 putem face ! ^&J Z.

începu consfătuirea, doar între demnitarii care şedeau la masă. Toată consfătuirea decurse mai mult decît în linişte. Ea părea chiar tristă acum cînd, după toată gălăgia anterioară, nu se mai auzeau decît voci bătrîneşti, răspun-zîn£ doar ij«eiftimt**,'8Cferi, otf^ă îhai' varieze : „sîn1rJ wi

Secretarul primi ordin să redacteze hotăftffca nobilii Moscova de a face, ca şi cei din Smolensk. un

crificiu de cîte zece oameni la mie, cu întregul lor îipament. Domnii care ţinuseră şedinţa se ridicară, ca cum s-ar fi uşurat de o greutate, în zgomotul scaunelor ipinse, şi începură să se plimbe prin sală ca să-şi mai gzmorţească picioarele, luîndu-se unul pe altul de braţ şî discuîînd.

— împăratul ! împăratul ! se auzi dintr-o dată prin săli şi mulţimea se repezi spre uşă.

Prin spaţiul larg dintre cele două rînduri de nobili, împăratul intră în sală. Pe toate chipurile se citea o curiozitate plină de respect şi de teamă. Pierre era prea departe şi nu putu asculta bine cuvîntarea împăratului. Înţelese numai după frînturile auzite că împăratul vorbea de primejdia în care se afla statul şi de nădejdile pe care şi le punea în nobilimea moscovită. îi răspunse o altă voce, făcîndu-i cunoscută proaspăt adoptata hotărîre a nobilimii.

— Domnilor ! spuse cu voce tremurătoare împăratul. Mulţimea fremăta şi se potoli din nou, iar Pierre putu auzi clar vocea atît de umană, de plăcută şi de emoţionată a împăratului, care spunea : Nu m-am îndoit niciodată de osîrdia nobilimii ruse. Dar astăzi zelul ei a întrecut aşteptările mele. Vă mulţumesc în numele patriei. Domni lor, să trecem la fapte, timpul ne este mai scump decît orice.

împăratul tăcu ; mulţimea se înghesui în jurul său şi din toate părţile se auzeau aclamaţii entuziasmate.

— Da, mai scump decît orice... vorba ţarului, spuşj din rîndurile ultime, plîngînd, Ilia Andreici, care nu auziş nimic, dar care înţelesese totul în felul lui.

Din sala nobililor, împăratul trecu în sala negustorilof Rămase acolo ca la vreo zece minute. Pierre, din rînduril celorlalţi, îl văzu pe suveran ieşind din sala negustorimii cu lacrimi de înduioşare în ochi. Cum se află mai tîrziu, împăratului îi dăduseră lacrimile de îndată ce începuse feă le vorbească negustorilor şi îşi rostise cuvîntarea, cu vocea tremurătoare. Cînd îl văzu Pierre, el ieşea însoţit fie doi negustori. Unul din ei era un cunoscut al lui Pierre, fin concesionar gras ; celălalt, starostele breslei, om supt ii galben la faţă, cu o barbă^ ascuţită. Plîngeau şi unulf/.

12

altul. Celui slab fţjdăduseră numai lacrimile, dar conce-sionarul cel gras P&gea iai SoKote, 'dthin copil şi repeta întruna :

— Şi viaţa, şi averea ţi-o dăm, măria-ta ! In clipa aceea, Pierre nu mai avea decît o singură

dorinţă, aceea de a arăta că nu se dă în lături de la nimic şi că e gata să jertfească totul. Ca o remuşcare îi venea în minte cuvîntarea sa cu tendinţe constituţionale ; căuta prilejul să-şi repare greşeala. Aflînd că unul din nobili, contele Mamonov, dădea un regiment, Bezuhov făcu imediat cunoscut contelui Ra&topcin că dă şi el o mie de oameni, şi întreţinerea lor.

Bătrînul Rostov nu fu în stare să povestească soţiei sale cele întîmplate fără să-i dea lacrimile şi se învoi pe dată la cererea lui Petea, ba se duse chiar el să-1 înroleze.

A doua zi, împăratul plecă. Toţi nobilii care fuseseră la adunare îşi lepădară uniformele, se împrăştiară iarăşi pe la casele lor şi pe la cluburi şi, bombănind, dădură administratorilor de moşii ordine pentru adunarea oşteni-lor, mirîndu-se ei singuri de ceea ce făcuseră.

pi JI'*1 <;î do «mvrlos:-

4s<4î or}<■'.„ . .• ,-.«* st pUf.'>ln4, II-m Ai»-. • i, >e uvîul ifi ft'loî Iui

R "-<'î33i' se<4o ca la vr.X! ^pfJJiJ ".yt*". Pierru. di;* rtnchwî.

<*»» Lcr6nl rJp *no'-ijw*jfe so oeiii O"" se sfii mat

^3 j'«:i;cr K: f " ' * c.t - b.-.-'i? XtCi.-'t'^. Pîs.-.şesu .?i unul» d

Wi

Partea a doua

I

XPOîMQh A ÎNCJFFUT RĂZBOIUL cu Bwsto din •-.î îs-a putut să nu vina la Ores&a, »«a |»u<uv sa nu , orbit de onoruri, fl*ii puiul să ay iinbsrace uatf<>i*ma ■ /4. sS nu se supiint :nftuert^ti usieî dimineţi de

•»re-I 2iuteivuia 1r» acţiune, şi nu fi-e putut siâpini în preaesîţa tui llurajufl #î. mjţi pe unuâ» a M

t\aiuiru a reri ,*st oucf rr-itetive peutPa ci m »i»ri- ;y.-liaj |i^vii Barc^-> {'i Toli> ^i-» dai şiling iv -.-i itt chipul- c?l mai rsimtmt armaţi., pts»*.ru ca- fiâ- ■;'; 1 .eoria ,vi să-^i ciştige o fsa-nă de mar« d a pwÂiJî 'iii aJ^e, i;.i%>pind îmj&ronva-iun< c4 nu şi-a

pi<».ut teffiBgc dorinţa de a gak»pâ ' p daschis» $t te* a^a, ce o ««sse^mţâ « profvr'Slo»' '■"iaaiit, a deptiutienlor. a imprejMrftdl^ ş: « ţeJa-•'.' p«K''«iai*.\ au acţionat kraie **ceăfte nenlHrsărat" .-..41.' c»r@ ăit li:-s£ piole "îs răaix», 8-«u■ temut, s*.iy . ' în pane., $-«-a bucurat s-au mdtgnat, au cUt'wut ',.x s& ţlhi CB iac şi ci fae asta per^ri! sâi^, pi emât '--st, #u Wi cu tofîi.,nişte;infttrumetţte is\-olttî?t«re a»p . *«i şi a,u:iâcui aisptm «î eăfti se» Je er*.*sacoris* dar v da înţtfl^e pe«tp« JRQJ. Asta este, invariabil» .". r lO^metAiot 6e «oţltftte* care-» eu-«Ut rr«i i cu cîî stau iSnaf «uş pe «an >efarhiei jumesti. -lx'«m, fl|?tuît0?ii ani-'îti! ISit im încetei de mult **S existe, uuereeeitt lor ţK;r$«aîe au <îi«r>ăî'<tt .'» şi bt }&(fe jţoaetri n-aţj rămas dedt

.» fi>.tţît ea toii «oâ$t| OJUK<*--.!. »*'--»iîrîd opyrilor persor.fik-, să et»nt;1b:.î'. h i-:n%i-a nnvt rezultat «riâ.ş de «?f*; nftfl -on osvj *>it-. .*9{3t>- •, nici Ak'X*nd/*u şi <:u atiî m^î py*k> vreun ^J d.n cei

11*

' NAPOLEON A ÎNCEPUT RĂZBOIUL cu Rusia d| cauză că n-a putut să nu vină la Dresda, n-a putut să se lase orbit de onoruri, n-a putut să nu îmbrace uniforr poloneză, să nu se supună influenţei unei dimineţi iunie, care-1 îndemna la acţiune, şi nu şi-a putut stăpîr mînia în prezenţa lui Kurakin şi, mai pe urmă, a k Balaşov. fi

Alexandru a refuzat orice tratative pentru că se simjjj ţeaipersonal jignit. Barclay de Tolly şi-a dat silinţa s|r Conducă în chipul cel mai nimenit armata, pentru ca să-şŞ facă datoria şi să-şi cîştige o faimă de mare comandant^ Ro&ţov a pornit la atac, galopînd împotriva francezilor^ din pricină că nu şi-a putut înfrînge dorinţa de a galopă la ctop deschis, şi tot aşa, ca o consecinţă a propriilor lor înclinaţii, a deprinderilor, a împrejurărilor şi a ţelu-f rilor lor personale, au acţionat toate aceste nenumărata persoane care au luat parte la război. S-au temut, s-auţ umflat în pene, s-au bucurat, s-au indignat, au criticat,!-crezînd că ştiu ce fac şi că fac asta pentru sine, pe cînd,f de fapt, au fost cu toţii nişte instrumente involuntare aleL

istoriei şi au făcut o ispravă al cărei sens le era ascuns, dar foarte de înţeles pentru noi. Asta este, invariabil, funcţia. tuturor oamenilor de acţiune, care-s cu atît mai puţin liberi cu cît stau mai sus pe scara ierarhiei lumeşti.'

Acum, făptuitorii anului 1812 au încetat de mult să mai existe, interesele lor personale au dispărut fără de urmă şi în faţa noastră n-au rămas decît rezultatele is-torice ale acelor vremuri.

• Providenţa a făcut ca toţi aceşti oameni, năzuind la ;atingerea scopurilor personale, să contribuie la reali zarea unui rezultat uriaş de care nici un om (nici Napo leon, nici Alexandru .^i,. cu k

care au luat parte la acest război) tt-a avut nieâ cea răii neînsemnată idee. • s

Acum e limpede pentru noi care a fost, îtt 1812, cauza pieirii armatei franceze. Nimeni n-are să poată nega că pricina pieirii trupelor franceze ale lui Napoleon a fost, pe de o parte, înaintarea lor începută prea tîrziu, înspre inima Rusiei, fără pregătirea necesară unei campanii de iarnă, iar pe de altă parte, caracterul căpătat de acest război prin incendierea oraşelor ruseşti şi deşteptarea urii împotriva duşmanului în sufletul poporului rus. Dar pe atuncea, nu numai că nimenL,B-a prevăzut faptul (ekre acum pare vădit) că număr pe această cale putea aă-şi afle pierzania o armată de opt sute de mii de oa- rfteni, armata cea mai bună din lume, condusă, pe dea supra, şi de cel mai bun comandant, într-o luptă cu ar ătata rusă, de două ori mai slabă^îără experienţă şi condusă de comandanţi neîncercaţr, ku numai că n-a | prevăzut nimeni lucrul acesta, dar toate sforţările diri \ partea ruşilor au fost statornic îndi^tate spre a împie- i dica tocmai ceea ce putea salva Rusia ; iar din partea francezilor, cu toată experienţa şi aşa-zisul geniu militari al lui Napoleon, au fost făcute toate sforţările în scopul I de a se ajunge pînă la sfîrşitul verii la Moscova, adică | de a se săvîrşi tocmai ceea ce trebuia să-i piardă. ;

în scrierile istorice cu priviţi !a anul 1812, autorilor francezi le place grozav să vâUfească de felul cum a simţit Napoleon pericolul lungii frontului, cum a căutaij să dea o bătălie, cum l-au sfătuî#<inareşalii să se opreascS la Smolensk, şi le place să aducă şi alte argumente ca acestea pentru a dovedi că, încă de pe atunci, ar fi fosij înţeleasă primejdia acelei campanii ; iar autorilor ruş te face şi mai mare plăcere să spună cum, încă de la în! feputul campaniei, ar fi existat un plan de război scitic, f>entru atragerea lui Napoleon în inima Rusiei şi să atribuie acest plan care lui Pfuel, care cutărui general francez, care lui Tolly, care însuşi împăratului Alexan dru, justificîndu-şi afirmaţia prin unele memorii, pro iecte şi scrisori din epocă, în care se găsesc într-adevăr aluzii la o acţiune de acest fel. Dar toate aceste schi ţări ale putinţei, atît din partea ruşilor, cît şi din partea francezilor, de a se fi prevăzut ceea cauavea aă a%.întîm- l .acujm, la iveală i&

produs, miile şi milioanele de aluzii şi de presupuneri

opuse i care aveau pe atunci circulaţie, dar care s-au do^SK^t neîndreptăţite şi, din pricina aceasta, au fost datfe Uitării. Cu privire la rezultatul fiecărui eveniment în curs se fac întotdeauna atîtea pronosticuri, încît ori cum ar fi să se sfîrşească, se vor găsi totdeauna oameni care să zică : „Am spus eu de atuncea că aşa are să se, întîmple", uitînd cu desăvîrşire că, printre nenumăratei^ presupuneri, s-au făcut şi altele cu totul opuse. [ Presupunerile francezilor cum că Napoleon ar fi fost co»g|ient de primejdia prezentată de întinderea front tuiu£ şi cele ale ruşilor, cu privire la atragerea inamicu■■ lui $p inima Rusiei — aprţin fără doar şi poate aceste ^ categorii, iar istoricii numai cu mare greutate pot s '. ateiŞpuie asemenea raţionamente lui Napoleon şi mare şaJjJţH1 săi, şi asemenea planuri comandanţilor armata ; ruş$> Toate faptele contrazic cu desăvîrşire asemen^ \ presupuneri. Nu numai că n-a existat în tot timpul r; din partea ruşilor dorinţa de a-i atrage pe fr $ în inima Rusiei, dar s-a făcut totul pentru a-i o ţz£k de la prima lor încălcare a pămîntului rusesc ; şi n,«pnai că Napoleon nu s-a temut de întinderea frontul găti, dar el se şi bucura chiar, ca de un triumf, de fieca pas al său făcut înainte, şi numai foarte alene căuta, totul altfel de cum făcuse în campaniile anterioare, ciocnire cu inamicul. "'

Chiar de la începutul campaniei, armatele" noastre sîiit tăiate în două, şi singura ţintă spre care năzuim noi e^ţe de a le reuni, deşi pentru retragerea şi ademenirea iţ>amicului în inima ţării reunirea armatelor nu prezintă rţici un avantaj. împăratul se află pe front ca să însufle-ţească oştirea în vederea apărării fiecărui petic de pămînt yuşesc, şi nu în vederea retragerii. Se construieşte imensa tabără de la Drissa după planul lui Pfuel şi nu se prevede nici o retragere mai departe. împăratul face imputări comandanţilor supremi pentru fiecare petic de pămînt părăsit. Nu numai incendierea Moscovei, dar nici chiar îţwintarea inamicului pînă la Smolensk nu şi-o putea măcar închipui împăratul, iar atunci cînd armatele se* u^flUft suveranul^mij înfurie din pricină că Smolenskul e. cttcpilg$j$ifc*l9S§$3ift*iâ?*>că nu, s-a dat sub zidurile lui bătă-ş

şa.."gîndeşte iţQpăratul,i«^U«^\<;omandanţii armatelor şi tot poporul rus se înfurie şi mai mult la gîndul gjj ai noştri se retrag înspre centrul ţării. .iyr Napoleon, după ce taie în două armatele noastre,! înaintează în inima ţării şi pierde mai multe ocazii de al da bătălia. In luna august se află la Smolensk şi nu sel gîndeşte decît cum ar face să meargă mai departe, cu toate că, aşa cum vedem astăzi, înaintarea îi este vădit | păgubitoare.

Faptele mărturisesc de la sine că nici Napoleon n-al prevăzut vreun pericol în marşul către Moscova şi nici Alexandru şi comandanţii armatei ruse nu s-au gîndit pe atunci la o ademenire a lui Napoleon, ci au avut tocmai gîndul potrivnic. Atragerea lui Napoleon în inima ţării s-a petrecut nu după vreun plan al cuiva (nici nu credea [ nimeni în această posibilitate), ci s-a datorat unui con-curs complex de intrigi, de ţeluri personale şi de dorinţe ale oamenilor care au luat parte la acest război, oameni care n-aveau cum ghici ceea ce urma să se întîmple şi ceea ce avea să fie salvarea Rusiei, unica ei salvare. Totul se petrece cum e mai puţin de aşteptat. Armatele sînt tăiate în două încă de la începutul campaniei. Noi ne căznim să le reunim cu scopul evident de a susţine o bătălie şi de a opri înaintarea inamicului, dar, în această încercare de regrupare, evitînd ciocnirea cu un inamic mult mai puternic şi retrăgîndu-ne forţat, în unghi as-cuţit, noi îi tîrîm pe francezi pînă la Smolensk. E încă prea puţin spus că ne retragem în unghi ascuţit, de vreme ce francezii înaintează printre cele două armate. Unghiul acesta se face şi mai ascuţit, iar noi ne retragem şi mai departe, datorită faptului că Barclay de Tolly, neamţ lipsit de popularitate, îi e nesuferit lui Bagration (care urma să fie pus sub comanda acestuia), iar Bagration, comandînd armata a doua, face tot ce-i stă în putinţă ca să întîrzie joncţiunea cu Barclay, pentru a nu se pune sub comanda lui. Bagration întîrzie mult regruparea (cu toate că reunirea armatelor e ţinta de căpetenie a celor de la comandament), deoarece lui i se pare că prin marşul acesta şi-ar pune în pericol armata şi că ar fi mai avan-tajos lucru să se retragă mai spre stînga şi mai la sud, hărţuind din flanc şi din spate inamicul şi completîn-du-şi armata în Ucraina. Se pare însă că acesta n-a foş

m

sodoteslâ fă se pună sub ordinele nesuferitului de neârftj| ale lui Barclay, care era mai mic în grad. m

împăratul se află între ostaşi ca să-i îmbărbătez® însfc prezenţa lui aici şi faptul că nu ştie la ce să se h*| târască, precum şi mulţimea uriaşă de sfetnici şi d# planuri, paralizează puterea de acţiune a armatei întîia, şi armata se retrage. *:»'

S-a propus oprirea la tabăra din Drissa ; dar p§, neaşteptate Paulucci, care năzuieşte să ajungă comandarft suprem, îl influenţează cu energia lui pe împăraţi» Alexandru, tot planul lui Pfuel cade, şi întreaga acţiunii rămîne condusă de Barclay. Dar cum Barclay nu inspirl§ încredere, i se limitează puterea. jî

Armatele sînt fărîmiţate, nu există unitate de ccj mândă, Barclay este impopular ; dar din confuzia aceast din fărîmiţarea armatei şi din nepopularitatea neamţuhi ajuns comandant suprem, rezultă pe de o parte nehotărf rea şi tendinţa de a se evita o bătălie (de la care nu s-/ mai fi putut da nimeni în lături, dacă armatele ar fi foş laolaltă şi n-ar fi fost Barclay comandant), iar pe de alţ parte o tot mai mare indignare împotriva nemţilor şi trezire a spiritului patriotic.

In cele din urmă, împăratul părăseşte armata şi, drejj unic motiv plauzibil al plecării lui, se lansează ideea trebuie să însufleţească populaţia celor două capital^ pentru a dezlănţui un război popular. Şi această plecai^ a suveranului la Moscova împătreşte forţele armată

împăratul părăseşte armata ca să nu stinghereasdp unitatea comandamentului suprem şi nădăjduieşte di se vor lua măsuri mai hotărîtoare ; dar situaţia comanda^ mentului armatei se încurcă şi mai mult şi puterea li|| slăbeşte. Benigsen, marele duce şi tot roiul de generali* aghiotanţi rămîn pe front, cu scopul de a urmări activita» tea comandantului suprem şi pentru a-i stimula energii! iar Barclay, simţindu-se şi mai puţin liber sub privirile tuturor acestor ochi ai împăratului, devine şi mai prudeii» cînd e vorba de acţiuni hotărîte şi evită lupta. ^ Barclay se menţine în limitele prudenţei. Ţareviciufl face aluzii la o trădare şi cere o bătălie generală. Liubd-2 mirski, Braniţki, Vloţki şi mulţi alţii fac atîta vîlvă îi acesui zvon, încît Barclay, sub pretextul prezentări

«ghiotanţi polonezi *i» P&tersburg iŞişt f&ţişă cu Benigsen şi cu marele duce.,|j^^ •o. La Smolensk, în fine, oricît n-ar ^^|orit Bagration Igest lucru, armatele fac joncţiunea. «rflW fi| Bagration se opreşte cu trăsura în dreptul casei în ţ&re locuia Barclay. Barclay îşi pune eşarfa, îi iese în ||itîmpinare şi îi dă raportul lui Bagration, care e mai Ilare în grad. în duelul mărinimiilor, Bagration nu se mai Jj^tă la faptul că-i mai mare în grad şi i se supune lui

rclay ; dar, supunîndu-i-se, ajunge să se înţeleagă şi i puţin cu el. Din ordinul împăratului, Bagration îi fiportează lui personal. Iată ce-i scrie el lui

Arakceev : voinţa suveranului meu, dar nu mă pot împăca defel ministrul (cu Barcîay). Pentru Dumnezeu, trimiteţi-mă deva, fie chiar şi să comand un regiment, numai aici căci n-o mai pot duce aşa ; tot cartierul general e in de nemţi, aşa că pentru un rus e cu neputinţă de it aici, şi nu-i nici o rînduială. Credeam că slujesc r-adevăr împăratului şi patriei, dar, la urma urmei, iese că-i slujesc lui Barclay. Şi, recunosc, nu vreau ta !" Roiul Braniţkilor, Wintzingerozilor şi al celorlalţi teapa lor înveninează şi mai mult raporturile dintre mandanţii supremi, şi unitatea ce rezultă e şi mai mtită. Se alege calea atacării francezilor în faţa Smo-skului. Este trimis un general să cerceteze poziţiile.

îneralul, care-1 urăşte pe Barclay, se duce la un prieten său, comandant de corp de armată, şi după ce stă la el ffî zi, se întoarce la Barclay şi discută cu el pe

puncte INitorul cîmp de luptă, pe care nici nu-1 văzuse. Şi, în vreme ce la noi se iscă certuri şi intrigi în legă-ră

cu viitorul cîmp de luptă, cît timp noi umblăm să-i utăm pe francezi şi ne păcălim în privinţa locului de se află, ei se năpustesc asupra diviziei lui Neve-vski şi înaintează pînă sub zidurile Smolenskului. |f: Pentru salvarea liniilor de comunicaţie este nevoie să ||e primită pe nepregătite bătălia de la Smolensk. Se dă bfitălia. Cad, şi dintr-o parte, şi din alta, mii de morţi. || Smolenskul este părăsit împotriva voinţei împăratu-Jţji şi a întregului popor. Qar grasul este incendiat de şişi locuitorii săi, care aftMpIlJnşel'aţi' i&Btnguves&ktttor,

E

t

86'refugiază la %Wscdva7vnu sea'gîndesc decît la dezastntf lor 'şi aţîţă ura împotriva duşmanului. Napoleon îS| continuă înaintarea, iar noi ne retragem, şi se ajungi sta la ceea ce trebuia să-1 învingă pe NapoleoM

j ţ ? M

* falii

'"Ă'1b0U"Ă"^f<DUPĂ PLECARE A"%ul ui său, Nikolai Andreici chemă la el pe prinţesa Măria.

"' •— Ei, eşti mulţumită acum ? îi spuse el. M-ai făc| Să mă cert cu fiu-meu ! Eşti mulţumită ? Atîta aştepts* Eşti mulţumită ?... Pe mine, lucrul acesta mă doare, doare rău. Mă vezi bătrîn şi slab, şi-ţi mai arde de ceva ! Acuma bucură-te, bucură-te...

'■'După asta, prinţesa Măria nu-şi mai văzu tatăl ,..p sSptămînă încheiată. Era bolnav şi nu ieşea din cabineîţl lui. tt« vt«gp re mi rarea e^ prinţesa Măria băgă de seamă eă,

afîta timp cît fu bolnav, el n-o primi nici pe maăemoisefâk Bdurienne. Numai Tihon intra la el. **>.

,;'într-o săptămînă, prinţul putu ieşi din odaie şi-şi rel| viaţa de pînă atunci, ocupîndu-se cu deosebită sîrguiii df noile construcţii şi de grădini şi rupînd toate vechf relaţii cu mademoiselle Bourienne. Înfăţişarea sa şi toi rece pe care-1 lua cînd vorbea cu prinţesa Măria pare să spună : „Iată, mi-ai pus în seamă unele legături între mifie şi franţuzoaică, l-ai minţit pe prinţul Andrei şi nvrai făcut să mă cert cu el; uite că n-am nevoie nici de ţijae, nici de franţuzoaică !" .jrPrinţesa Măria îşi petrecea jumătate de zi la Nikoluşka,

W&igtînd la lecţiile lui ; îi dădea ea însăşi lecţii de limba r*tsă şi de muzică şi stătea de vorbă cu Dessalles. Restul zţţşi şi-1 petrecea cu cărţile, cu bătrîna dădacă şi cu „pamenii lui Dumnezeu" care mai veneau la ea din ciad înxînd, pe uşa de din dos. viL, i•.■•.;, La război prinţesa Măria nu se gîndea decît aşa cwm 8Ş< gîndesc femeile. Se temea pentru viaţa frateluiwjţ care se afla pe front, era îngrozită de războiul pe.xace nu-1 înţelegea şi de crmimeaaite«i&făca*Hfc8ieftment St se

It-o? şam

iitf'

n i ^ ^ p alţii; nu pricepea deloc însemnătatea stui război, care i se părea la fel cu toate războaiele ! pînă acum. Nu pricepea însemnătatea acestui război cu ate că Dessalles, cu care discuta mereu şi care se înte-

jfesa cu înfrigurare de mersul războiului, se străduia să-i tălmăcească ceea ce-şi reprezenta el din campanie, cu toate că „oamenii lui Dumnezeu", venind la ea, repetau îngroziţi, fiecare în felul lui, zvonurile din popor cu 'jprivire la năvălirea antichristului şi cu toate că Julie, acum prinţesa Drubeţkaia, cu care era iarăşi în corespon-denţă, îi scria din Moscova scrisori patriotice. ■i „Iţi scriu în ruseşte, buna mea prietenă, scria Julie, pentru că am o ură neîmpăcată pe toţi francezii, cu Jimba lor cu tot, pe care n-o mai pot auzi, vorbi. Noi, •aici la Moscova, sîntem toţi însufleţiţi prin entuziasm jde împăratul nostru adorat.

Sărmanul meu soţ îndură oboseala şi foamea prin hanuri evreieşti ; dar noutăţile pe care le am mă în-sufleţesc şi mai mult.

Ai auzit, desigur, de fapta eroică a lui Raevski, care şi-a îmbrăţişat cei doi fii, spunînd : «Voi pieri cu ei, dar nu ne vom clinti !» Şi, într-adevăr, cu toate că inamicul a fost de două ori mai numeros, nu ne-am clintit. Trăim şi noi cum putem ; ştii, la război ca la război. Prinţesa Alina şi Sophie stau zile întregi cu mine, şi noi, nefericite văduve al unor bărbaţi în viaţă, la scărmănatul scamei purtăm discuţii minunate ; numai dumneata, scumpa mea prietenă, ne mai lipseşte..." 1

ş.a.m.d. Mai cu osebire nu înţelegea prinţesa Măria însemnătatea

deplină a acestui război, din pricină că bătrînul prinţ nu vorbea niciodată de el şi nu-1 băga în seamă, rîzînd la masă de Dessalles cînd acesta vorbea de război. Tonul bătrînului era atît de liniştit şi de sigur de sine, încît j prinţesa Măria, fără să mai judece, se încredea în el. j

în tot cursul lunii iulie, bătrînul prinţ fu deosebit de activ şi chiar reînviorat. Mai construi un corp de clădiri pentru oamenii de serviciu şi mai făcu încă o grădină, bgurul lucru care o neliniştea pe prinţesa Măria era piui că bătrînul dormea prea puţin şi că, schimbîndu-şi

m

f

obiceiul de a dormi în cabinet, îşi muta în fiecare seară culcuşul. Ba poruncea să i se întindă patul de campanie în galerie, ba rămînea pe cîte o canapea, ori în jilţul Voltaire din salon şi moţăia îmbrăcat cît t imp îi citea nu maăemoiselle Bourienne ca altădată , ci micul Petruşka, ba se culca în sufragerie.

Lţa 1 august sosi a doua scrisoare de la prinţul Andrei, în pÂma scr isoare venită curînd după plecarea lui, prinţul Andrei îşi cerea cu supunere iertare de la tatăl său' jatentru ceea ce-şi permisese să-i spună şi-1 ruga să-i acorde din nou bunăvoinţa sa. La această scrisoare, bătrînul îi răspunse cu una foarte duioasă şi. după schimbul acesta de corespondenţă, o îndepărtase pe franţuzoaică. A doua scrisoare a prinţului Andrei, trimisă de sub zidurile oraşului Vitebsk, după ocuparea lui de către francezi, cuprindea o scurtă descriere a întregii campanii la care luase parte, un plan al zonei de ope-raţii, desenat în scrisoare, şi unele pronosticuri privind viitoarea desfăşurare a evenimentelor. în scrisoarea aceasta, prinţul Andrei îi prezenta tatălui său ne-ajunsurile poziţiei domeniului Lîsîe Gorî, aflat în apropie-' rea teatrului de luptă, chiar pe linia de mişcare a trupelor, :

şi îl sfătuia să plece la Moscova. Ijia masă, în aceeaşi zi, la vorbele lui Dessalles care'

repeta ceea ce se zvonea, şi anume că francezii ajunseseră' la Vitebsk, bătrînul prinţ îşi aminti de scrisoarea prinţu-j lui Andrei.

-*— Am primit azi scrisoare de la prinţul Andrei, î|" spuse el prinţesei Măria, n-ai citit-o ? "*

ş— Nu, mon pere, răspunse speriată prinţesa. Niţ* putuse citi o scrisoare de primirea căreia nici nu auziset

,— Scrie despre război, despre războiul acesta, spus<^ prin|ul cu zîmbetul acela dispreţuitor, care-i devenisş^ deprindere şi pe care-1 arbora de cîte ori venea vorba dţk ' $ j | i l actual.

-f- Trebuie să fie foarte interesantă, spuse Dessallea^. Prinţul este în măsură să ştie... !. ; :•— O, da, foarte intresantă ! spuse Bo]iyienne. .»

. (ffî— Te rog, du-te dumneata şi adu-mi-o ! se adregâ bătfînul prinţ domnişoarei Bourienne. Ştii, pe măsuţîţ

• -.,

Nu, strigă el apoi, încruntîndu-sîer. 'Du-tiFwflKihail .«cu m

>f1Mihau Ivanîci se ridică şi se duse în cabiaHL ^ar> cum ieşi, bătrînul prinţ, privind neliniştit raHrejur, azvîrli şervetul şi se duse el singur. ţmt\

— Nu-s în stare de nimic nici unul; au' ''Să mi le-ncurce pe toate.

Cît timp lipsi bătrînul, prinţesa Măria, Dessalles, mademoiselle Bourienne şi chiar Nikoluşka se uitară tăcuţi unii la alţii. Bătrînul prinţ se întoarse cu paşi grăbiţi, urmat de Mihail Ivanîci, cu scrisoarea şi cu planul, pe care, nepermiţînd nimănui să le citească în tjLmpul mesei, le puse lîngă el. ,#3 După ce trecură în salon, el întinse prinţesei Măria I «JWisoarea şi, desfăşurîndu-şi dinaintea ochilor planul noii ,feonstrucţii, îşi aţinti privirile asupra lui şi îi porunci săi ^fetească cu glas tare. Sfîrşind de citit scrisoarea, prinţesal "1iiaria se uită întrebător la tatăl ei. Bătrînul se uita lai jian, furat, se vede, de gîndurile sale. iRftţ *V> — Ce credeţi de toate astea, prinţ#^{*tşi permise | ' fâessalles să-i adreseze o întrebare. î & "J? — Eu ? eu ?... spuse prinţul, nemulţ$lg|t parcă de ^raptul că-1 trezise şi fără să-şi ridice ochli^le pe planul

Construcţiei. T** £.. — E foarte posibil ca teatrul de luptă să se ap| ,^ktît de mult de noi... s — Ha, ha, ha ! Teatrul de luptă ! zise prinţul. Am tnai spus-o, şi o mai spun şi azi : teatrul de luptă este

f Polonia şi inamicul nu se va putea strecura niciodată , dincoace de Neman. ţ. Dessalles se uită uluit la prinţul care vorbea de . Neman, cînd inamicul ajunsese la Nipru ; dar prinţesa Măria, care uitase poziţia geografică a Nemanului, credea

*" că ceea ce spune tatăl ei e adevărat. — La topirea zăpezilor, se vor împotmoli în mlaştinile

' Poloniei. Numai ei pot să nu vadă asta, spuse prinţul, gîndindu-se, pesemne, la campania anului 1807, care, cum i se părea lui, nu era atît de îndepărtată în timp.

' Benigsen ar fi trebuit să i-o ia înainte şi să treacă în Prusia ; treabşy^c fi luj|t|gşy|j||ul altă întorsătură...

— Dar, prinţe, spuse ttteŞ' sfială Dessalles, scrisoarea vorbeşte de Vitebsk... «. ■#• '<n

— A, scrisoarea ? Da... răspunse prinţul nemulţumit. Dft..vJâa... Chipul său luă dintr-o dată o înfăţişare poso- motfftli. Tăcu un timp, apoi u au fe>St bătuţi... lîngă ce rîu ?

; ŞJessalles lăsă ochii în jos. l.~ Prinţul nu scrie nimic ' i_l Nu scrie oare ? Ei, do,

din jjapul meu. făcură toţi, multă vremej1

"'«*- Da... da... ! Ei, Mihail Ivanîci, spuse el deodată^ ridteînd capul şi arătînd înspre planul construcţiei^ explică-mi cum vrei să transformi aici... E

■Mihail Ivanîci se apropie de plan, şi bătrînul, dupâ ce VOrbi cu dînsul despre planul noii construcţii, aruncîni o privire supărată prinţesei Măria şi lui Dessalles, r£&ţse la el în odaie.

prinţesa Măria văzuse tulburarea şi uluiala din ocr lui'Dessalles cînd acesta se uitase la tatăl ei, băgase e , seamă tăcerea lui şi era uimită de faptul că prinţul uitaU scrisoarea fiului său pe masă ; dar nu se temea numai iâ vorbească şi să-1 întrebe pe Dessalles de pricina tulburară şi tăcerii lui, ci-i era frică pînă şi să se gîndească la asia.

, Seara, Mihail Ivanîci, trimis de prinţ, veni la prip- ţeşa Măria după scrisoarea prinţului Andrei, care răim- şese uitată în salon. Prinţesa Măria îi dădu scrisoare^ şi, cu toate că nu-i era deloc la îndemînă, îşi permjj|Ş să-1 întrebe pe Mihail Ivanîci ce face tatăl ei. .ţ

— îşi tot face de lucru, spuse Mihail Ivanîci cu tt* zîmbet în care se amesteca respectul cu ironia, ceea c«u© făcu pe prinţesa Măria să pălească. E tare îngrijoratîfe cjădirea cea nouă. A citit puţin, iar acum, continuă Mihail Ivanîci cu glas scăzut, sade la birou ; trebuie să se fi apucat iar de testament. (în ultima vreme, una din îndeletnicirile preferate ale prinţului era să lucreze la hîrtiile care trebuiau să rămînă ij^ugă,ţQCkafi§a lui şi pe care le numea testamentul său.) ^W^fe^^ge^î^f »^ ii

— Dar pe Alpatîci îl prinţesa Măria. ,, . ,..

■ ■ £r- Cum nu, sig Diminutiv «ie îa TiHia m

ace, v»i. IH

ţş p seringă francezii

-oi? CÎND MIHAIL IVANÎCI se înapoie cu scrisoarea în l^binet, prinţul, cu ochelari şi cu o vizieră pe frunte şi cu abajur la sfeşnice, şedea la biroul său, cu ruloul des-chis, ţinînd în mîna întinsă foarte departe de ochi nişte hîrtii pe care le citea într-o poză puţin cam solemnă (erau remarcele sale, cum le numea el) şi care trebuiau să fie înmînate împăratului după moartea sa.

Cînd Mihail Ivanîci intră, ochii prinţului erau umezi de lacrimile amintirii acelor vremuri de pe cînd scrisese el ceea ce citea acum. Luă din mîinile lui Mihail Ivanîci scrisoarea, o băgă în buzunar, îşi adună hîrtiile şi-1 chemă la el pe Alpatîci, care aştepta de mult.

Pe o fiţuică avea notat tot ce era de făcut la lensk şi, plîmbîndu-se prin cameră în faţa lui Alpat care stătea lîngă uşă, îi tot dădea porunci :

— întîi hîrtie de scrisori, auzi, opt testele, uite, modelul acesta : cu marginea aurită... aşa e modelul, ;

fie negreşit la fel cu el. Pe urmă lac şi ceară roşie, ci scrie pe notiţa lui Mihail Ivanîci.

Se mai plimbă un pic prin odaie şi îşi aruncă ochii pe fiţuica pe care şi-o făcuse ca să nu uite.

— Pe urmă, dai personal guvernatorului în mînă scrisoarea despre înrolări.

După aceea, mai era nevoie şi de zăvoare, pentru uşile construcţiei celei noi, exact de fasonul imaginat de însuşi prinţul. Trebuia apoi comandată o mapă de piele, în care să se pună testamentul.

Prinţul se lungi cu darea poruncilor mai bine de două ceasuri şi tot nu-1 lăsa pe Alpatîci să plece. Se aşeză pe un scaun, căzu pe gînduri şi, închizînd ochii, aţipi. Alpatîct

cu o mişcare. — Ei hai, du-te, du-te ; dacă mai e nevoie de ceva, imit după tine. m Alpatîci ieşi. Prinţul se apropie iarăşi de birou, se uită în el, îşi pipăi hîrtiile, închise la loc ruloul şi se

aşeză la masă să-şi scrie scrisoarea către guvernator. Se făcuse tîrziu cînd se ridică ~şi pecetlui scrisoarea, îi era somn, dar ştia că nu va putea dormi şi că în aşternut vor veni să-1 chinuie cele mai negre gînduri. îl chemă p e ; T ^ » ' f | p ^ ^ ^ | ^ ^ r i n j q s ^ | f p ^ B * : f i a a ^ u n d e i

§

să-i facă patul în noaptea aceea. Mergea şi cerceta dirta mers fiecare ungher. ' ? >

P e s t e t o t i s e p ă re a c ă n u e b i n e , d a r m a i r ă u d e c î ţ f ' t o a t e l o c u r i l e e r a d iv a n u l l u i o b i ş n u i t d in c a b in e tu l d e f , l u c ru . D iv a n u l a c e s t a î l î n g ro z e a , p ro b a b i l d in p r i c in y t f î n d u r i l o r a p ă s ă to a re c a re - 1 f r ă m î n ta s e ră d e a t î t e a o r i a c în d s t ă t u s e î n t i n s p e e l . N i c ă i e r i n u e ra b i n e , d a r m a ^ e b u n d in t o a t e e r a t o tu ş i c o l ţ i ş o ru l d in o d a i a c u d iv ă n a şe j ! î n s p a t e l e p i a n u lu i : a c o l o n u d o r m i s e n i c i o d a t ă p ' m ş ţ atunc i. 'i>

T lh o n , a ju t a t d e u n v a l e t , a d u s e aş t e rn u t u l ş i î n c e p i r 1

să-1 întindă. ' » -* ■ N u aş a , n u aş a ! s t r i g ă p r in ţu l ş i t r a se e l î n s uş ţ . ^ '

pa tu l pu ţ in m a i de pa r t e de c o l ţ , pe n t ru ca a po i s ă -1 îm -^ " pingă ia răş i la loc . "

„ In s fîrş i t , a m isprăv it to t , acu m am să mă od ihnes c"; -1 , se g înd i p rinţu l şi -1 lăsă pe Tihon să -1 dezbrace . }

t n c ru n t înd u - s e , n e că j i t d e s fo r ţ ă r i l e p e c a re t r e b u i s % t i l e fa c ă pe n t ru a - ş i s c oa t e ha in a ş i p a n ta lo n i i , p r in ţu l s q j , ' ; . l ă s ă c u g r e u t a t e p e p a t c î n d f u g a t a d e z b r ă c a t ş i p ă r u ' ; ; că s tă p e g în d u r i , u i t î n d u -s e d is p re ţu i to r l a p ic io a re l e ; s a l e g ă l b e j i t e ş i u s c a t e . D e f a p t n u s e g î n d e a l a n i m i c i i c i ş o v ă ia d o a r î n fa ţ a g re u tă ţ i i c e - i s t ă t ea î n f a ţ ă , c în d s e | : g î n d e a c ă t r e b u i e s ă - ş i r i d i c e p i c i o a r e l e a c e s t e a p e p a t ; ş i să se în t indă în a ş te rnu t . „ Ah, c î t e de g reu ! Ah , d e s -a r" ,f s f î r ş i m a i c u r î n d c h in u r i l e a s t e a ş i m - a ţ i l ă s a o d a t ă î n j , - p ac e ş i v o i ! " î ş i z i s e e l . A p o i , s t r î n g în d u -ş i b u ze l e , f ăc u * p e n t ru a d o u ă z e c i d e m ia o a ră s fo r ţ a r e a a c e a s t a ş i s e c u lc ă . D a r a b i a s e c u l că ş i d in t r -o da t ă i s e pă ru c ă p a tu l , V se c lă t i n a s u b e l î na in t e ş i î n d ă ră t , c a ş i c u m a r f i r e s p i r a t ' g r e u ş i s - a r f i z b ă tu t . A s t a i s e î n t îm p la a p ro a p e în f i e ca re noap te. Desch ise och ii ab ia înch iş i . ; a

— N-am pa rte de od ihnă , f i re -a r s ă f ie ! bombănii ;v o l , m î n i o s p e c i n e v a . D a , d a , a m a i f o s t c e v a i m p o r t a n t , ^ îm i p ă s t r as e m c e v a foa r t e im p o r t a n t c a s ă r e zo lv n o a p te a , a i c i , î n a ş t e rn u t . Ză v oa re l e ? N u , d es p re a s t a a m da t . o r d in e . N u , e r a a l t c e v a , c e v a , c e s - a p e t r e c u t î n s a lo n . - P r i n ţ e s a M ă r i a o f i s p u s i a r o p r o s t i e . C i n e ş t i e c e - o f i s p u s D e s s a l l e s — u n p r o s t ş i ă s t a — a s p u s ş i e l c e v a . î n b u z u n a r , p a r c ă e r a c e v a , n - a m s ă p o t s ă - m i a m i n t e s c .

— Tişka ! * despre ce -am vorbit,azi,ia masă ? 1 Diminutiv de la Tihon. .i",- , ;;

9 - Război ţi paes, vai. 10

'prinţul ÂndreJV.S «'-^ —' Taci, taci. Prinţul lovi cu pumnul în masa. Da,

ştiu, scrisoarea prinţului Andrei. A citit-o prinţesa Măria. essalles spunea ceva despre Vitebsk. Am s-o citesc ruma. i f; Porunci să i se dea scrisoarea din buzunar şi să se j-

iihpingă mai lîngă pat măsuţa pe care se afla limonada 'M sfeşnicul cu luminarea de ceară răsucită, apoi îşi puse ochelarii şi începu să citească. Abia acum, citind în li-niştea nopţii scrisoarea, la lumina slabă de sub globul 3|erde, îi pricepu el pentru întîia oară, într-o clipă, înţe-lesul.

„Francezii sînt la Vitebsk, în patru etape pot imolensk, poate că au şi ajuns."

re — Tişka ! Tihon sări. Nu, nu trebuie, nu treţ Strigă el.

Vîrî scrisoarea dedesubtul sfeşnicului şi închise ocl i în faţa ochilor îi apăru Dunărea într-o amiază însorită, [tufărişurile şi o tabără rusească, iar el, general tînăr, ară nici o zbîrcitură pe obraz, vioi, voios, rumen la faţă, !ntră în cortul pictat al lui Potiomkin, şi un sentiment d.> 5^rzătoare invidie faţă de favorit, o invidie ca şi atunci de ^puternică, îl tulbură. Şi îşi aminteşte vorbă cu vorbă toi

:e s-a spus atunci, la prima întîlnire cu Potiomkin. Ved; n faţa lui o femeie grasă, de statură mică, cu faţa gălbuie

.şi puhavă, măicuţa împărăteasa, îi vede zîmbetul, îi aude vorbele din ziua cînd a binevoit să-1 primească întîia oară. ^î îşi mai aminteşte faţa ei de pe catafalc şi incidentul acela pe care 1-a avut atunci, cu Zubov, în faţa sicriului, pentru dreptul de a-i săruta mina.

„Ah, de m-aş putea întoarce, de m-aş întoarojţ tnai repede la vremurile acelea şi de s-ar sfîrşi pri| tul cît mai repede, cît mai repede, să mă lase odată ţh pace !"

■HI,* IV

Andreeyîci( tare de S la Moscova.

PROPRIETATEA prinţului Nikolai onski, se găsea la şaizeci de verste depăr ftrifâ tfdT Verste cfâ âfttmul care duce

t

f

In,£ceeaşi seară, cîtă vreme prinţul îi dădea lui Alpa-tîci expoziţii, Dessalles, cerînd să fie primit de prinţesa Maria,r îi împărtăşi, că de vreme ce prinţul nu era în apele lui şi nu lua nici un fel de măsuri pentru a se pune în siguranţă, şi cum din scrisoarea prinţului Andrei se vedea că rămînerea la Lîsîe Gorî nu era lipsită de primejdii, o sfătuieşte respectuos să scrie ea însăşi prin Alpatîci o scrisoare guvernatorului din Smolensk, cu rugămintea s-o informeze asupra situaţiei şi asupra seriozităţii primejdiei în care se afla domeniul de la Lîsîe Gorî. Dessalles scrise în numele prinţesei Măria scrisoarea către guvernator, pe care aceasta o iscăli şi plicul fu dat lui Alpatîci, cu porunca să-1 predea guvernatorului, iar în caz că e vreo primejdie, să se înapoieze cît mai curînd cu putinţă.

După ce primi toate recomandaţiile, Alpatîci, petrecut de toţi ai casei, pe cap cu o pălărie albă (un dar al prin-ţului) şi în mînă cu un baston, ca şi stăpînu-său, ieşi să se urce în chibitka cu coviltir de piele, la care erau înhă-maţi trei cai dereşi, bine hrăniţi.

Limba clopotului fusese legată, iar zurgălăii înfundaţi cu hîrtii. Prinţul nu dădea voie nimănui să umble la Lîsîe Gorî cu' clopoţei la hamuri. Dar lui Alpatîci îi plăceau mult clopoţeii şi zurgălăii la drum lung. Cei de sub ordi-nele lui Alpatîci — logofătul, pisarul, bucătăresele, şi cea pentru slugi, şi cea pentru boieri, două bătrîne, fe-ciorul, vizitiii şi diferite alte slugi îl petreceau.

Fiică-sa îi pusese şi la spate şi sub el perne de puf cu feţe de stambă. Cumnată-sa, o băbuţă, îi strecură pe furiş o legăturică. Unul din vizitii îl susţinu de braţ şi îl ajută să se urce.

— Hai, hai, fleacuri băbeşti ! Babelor ! spuse Alpatîci, pronunţînd cuvintele pe nerăsuflate, grăbit şi pufnind, întocmai aşa cum vorbea prinţul, şi luă loc în chibitcă. După ce dădu ultimele porunci logofătului cu privire la muncile ce trebuiau făcute, Alpatîci îşi scoase pălăria de pe;ţeasta cheală şi, de data aceasta nemaiimitîndu-şi stăpînul, îşi făcu de trei ori semnul crucii.

■***' JTu, dacă-i cumva ceva... întoarce-te, pentru Dum-nezei» lakov Alpatîci ! Ai milă de noi, strigă nevastă-sa, făcînd aluzie la zvonurile despre război şi despre apro-pierea-, inamicului.

— Babe, babe, fleacuri băbeşti ! mai aenşti o dată l

'ţâHapurile, care de secâM, *fflPi^î<?al*gâM''iîh^HTCfnt, care ^Şs* ovăz încă verde, care încă negre, cele ce fuseseră abia "ItCtim arate a doua oară. Alpatîci mergea înainte şi se Wtycura, căci rar văzuse recoltă de primăvară bogată ca 'iiâiul acesta ; se uită apoi la holdele de secară prin care, 'ici şi colo, intraseră secerătorii, şi îşi făcu socotelile lui gospodăreşti în legătură cu semănatul, cu strînsul recol-tei şi cu privire la poruncile pe care i le dăduse prinţul, pe care şi le recapitula ca să vadă dacă n-a uitat cumva ceva.

După ce făcu două popasuri în drum, Alpatîci ajunse S&re seară, la 4 august, în oraş. -r Pe drum, Alpatîci întîlnise şi întrecuse convoaie şi Jrupe. Apropiindu-se de Smolensk, auzi împuşcături în-IŞppărtate, dar zgomotul lor nu-1 nelinişti. îl uimi, mai

ult decît orice, faptul că aproape de Smolensk văzu un n minunat de ovăz, pe careJl coseau nişte soldaţi pentru tirana cailor, probabil, şi în mijlocul căruia îşi

aşezaseră băra : asta îl impresiona puternic pe Alpatîci, dar, cu ndul tot la treburile lui, uită repede întîmplarea. it Tot ce-1 interesa în viaţă pe Alpatîci, de treizeci de ani ■A

mai bine, se mărginea la voinţa pr inţului şi el nu ^şise niciodată din cercul acesta. Tot ce nu ţinea de înde-linirea ordinelor date de prinţ nu numai că nu-1 interesa,

<lar nici nu exista pentru Alpatîci. % Sosind la Smolensk în seara zilei de 4 august, Alpatîci #e opri în suburbia Gacenskoe, dincolo de Nipru, şi trase $a hanul fostului rîndaş Ferapontov, la care se deprinsese de treizeci de ani să mîie peste noapte. Cu doisprezece ,ani în urmă, Ferapontov cumpărase de la prinţ, prin jnina norocoasă a lui Alpatîci, o pădurice, începuse să iacă comerţ şi acum avea casă, han şi o prăvălie de făină (în gubernie. Era un mujic de vreo patruzeci de ani, gras, icu părul negru, roşu la faţă şi cu buze groase, cu un nas ica un boţ, cu alte asemenea boţuri mai sus de sprîncenele întunecate şi cu burduhanul revărsat.

Numai în vestă şi cămaşă de stambă, Ferapontov stătea în faţa prăvăliei care dădea în uliţă. Cînd îl văzu pe Al-patîci, se apropie de el.

— Bun venit, Iakov Alpatîci. Lumea pleacă din oraş ţjfyvii, zise gazda. '{&/> — Cum aşa, de ce

f f f

]: *ţţ* Asta spun şi eu, aşa-s oamenii, proşti. Se tem toţi. de'iranţuji.

«w Fleacuri băbeşti ! Fleacuri băbeşti !. spuse Alpatîci. — Păi n-am spus şi eu, lakov Alpatîci ? Eu zic : este

poruncă să nu-i dea drumul ? înseamnă că-i sfînt ! Dar şi mujicii ăştia : cer cîte trei ruble de căruţă ! Au uitat şi de Dumnezeu şi de tot ! i

lakov Alpatîci asculta fără prea multă atenţie. Ceru Să i se pună samovarul, ceru fîn pentru cai şi, după ca bău ceai, se duse să se culce. |

Toată noaptea trecură în marş, pe uliţa din faţi hanului, trupe. A doua zi, Alpatîci îşi puse surtucul p<Ş care-1 purta numai la oraş şi plecă după treburi. Dimi-g neaţa era însorită şi, cu toate că nu trecuse de opt,1

începuse arşiţa. Minunată zi pentru seceriş, cum îşi spu^ nea Alpatîci. De dincolo de oraş se auzeau încă din zorif zilei împuşcături.

De pe la ceasurile opt, la focurile de armă se gară şi salve de tun. Pe străzi era mare forfotă, mulţimfc de civili care se grăbeau încotrova şi mulţi soldaţi, da» birjele circulau ca de obicei, negustorii stăteau în uşii" prăvăliilor, iar prin biserici slujbele îşi urmau rînduia lor. Alpatîci trecu pe la mai multe prăvălii, pe la une instituţii, pe la poştă şi pe la guvernator. Pe la instituţi prin prăvălii, la poştă, toţi vorbeau numai despre arma şi despre inamicul care şi atacase oraşul ; se întreba unii pe alţii ce-i de făcut şi căutau să se liniştească în dînşii.

Ajuns la casa guvernatorului, Alpatîci dete peste 3|. mulţime uriaşă de oameni şi de cazaci şi găsi trăsura cea mare a guvernatorului, gata de drum. La intrare, lakov Alpatîci întîlni doi domni nobili, dintre care pe unul îl cunoştea. Nobilul pe care-1 cunoştea, un fost ispravnic, vorbea cu foc :

— Păi asta nu-i de şagă, zicea el. Bine de cel care-i singur ! Capul, tichia şi sărăcia — una-s. Dar eu care am familie grea, treisprezece inşi, şi tot avutul pe dea supra... Ne-au lăsat să ajungem aici ca să pierdem tot ce avem. Autorităţi mai sînt astea, după cele întîmplate ? Of, ce i-aş mai spînzura eu pe toţi tîlharii ăştia...

— Lasă, linişteşte-te, au să te audă, spuse celălalt. — Ce-mi pasă mie ! Las' s-audă ! Ce cred ei ? Doar nu jjjn^ clini, spuse fostul ispravnic şi, rotindu-şi privirea,

133 ii*

fe

I i Alpa^M. A, Iakov Alpatîcî, e# cauţi ta

aici? ■-: :»-*-■ Din porunca luminăţiei-sale, affî venit la domnul

guvernator, răspunse Alpatîci, ridicînd mîndf« eapul şi Vîrîndu-şi mîna în sîn, aşa cum făcea totdeauna cîftd fiomenea de prinţ... Mi-a poruncit să mă informez asupra situaţiei, «lai zise el.

— Iaca, informează-te, strigă moşierul, aici ne-au adus, să rtu mai avem nici căruţe, nici nimic !... Asta^ situaţia, auzi ? spttse el, arătînd înspre partea de unc (fee auzeau împuşcăturile.

— !We-aw ius de rîpă tîlharlî.., adăugă el şi se înd« părtă de intrarea câiei guvernatorului.

Alpatîci dădu din cap şi începu să urce treptele. în sala de primire erau o mulţime de negustori, de femei şi de funcţionari care aşteptau, uitîndu-se tăcuţi unii la alţii. Cînd uşa cabinetului se deschise, toţi se ridicară âe la locurile lor şi înaintară cîţiva paşi. Pe uşă ieşi repede un funcţionar, vorbi ceva cu un negustor, strigă la alt funcţionar gras, cu o cruciuliţă la gît, şi se închise iarăşi în cabinet, vrînd să se ascundă, vădit, de atîtea priviri îndreptate asupra lui şi de întrebările mulţimii. Alpatîci îşi făcu loc în faţă şi, cînd funcţionarul apăru iar, îşi trecu mîna prin reverul surtucului încheiat şi-i întinse cele două scrisori.

— Domnului baron Asch, din partea generalului anşej prinţul Bolkonski, rosti el, atît de solemn şi cu atîta im- ;

portantă, încît funcţionarul se întoarse spre dînsul şi-i luă ' Ifţiediat scrisorile.

După cîteva minute, Alpatîci fu primit de guvernator, e-i spuse grăbit: — Raportează prinţului şi prinţesei că mie nu mi-a

fbst cunoscut nimic din„cele ce s-au întîmplat : proceda-^ şem aşa conform ordinelor de sus — iată...

Şi-i dădu lui Alpatîci o hîrtie. „.,. — De altfel, cum prirwţul e bolnav, sfatul meu e să" jţlece la Moscova. Şi eu plec, chiar acum. Raportează... ' Dar guvernatorul nu-şi putu sfîrşi vorba ; pe uşă apă-'' ruse în fugă un ofiţer asudat şi plin de praf, care începu aă-i spună ceva în franţuzeşte. Pe faţa guvernatorului se zugrăvi o expresie de groază.

— Du-te, spuse el, făcîndu-i lui Alpatîci semn cu ţapul,* şi începu să-1 întrebe ceva pe ofiţer. Priviri la-

134

d, sp^ă^W0m&bkse îl îîHftipinară pe Alpatîcf. cînd ieşi din cabinetul guvernatorului. Ascultînd acurtF fără "să vrea împuşcăturile din ce în ce mai apropiate şt tot mai puternice, Alpatîci grăbi pasul spre han. Hîrtilr p*e care i-o dăduse guvernatorul conţinea următoarele T: „Vă asigur ca oraşul Smolensk nu este pînă în pre* zent ameninţat nici de cel mai neînsemnat pericol şi nicf nu e de prevăzut că va fi ameninţat. Eu, dintr-o partal? şi prinţul Bagration dintr-alta mergem către o joncţiunjş în faţa Smolenskului, lucru ce se va întînipla la 22 curent^ şi astfel cele două armate vor apăra cu forţe unite pe leM cuitorii guberniei încredinţate dumneavoastră, pînă cîi^P sau vor fi izgoniţi duşmanii patriei, sau se vor fi nimicit pînă la unul din rîndurile vitejilor noştri ostaşi. Vedettî deci, din cele de mai sus, că aveţi tot dreptul să liniştiţi1

populaţia Smolenskului, căci acela care este apărat de două armate atît de viteze poate fi sigur de victoria lor." (Scrt$£ s&firea lui Barclay de Tolly către baronul Asch, guvei^'1

natorul civil al Smolenskului, 1812.) saiLumea forfotea îngrijorată pe străzi. sdCăruţe încărcate cu tot felul de lucruri casnice, cu

s$SUne şi dulăpioare, ieşeau întruna de prin curţile caselor şt porneau pe uliţe. La casa vecină cu hanul lui Ferapon-tov aşteptau nişte căruţe, lîngă care-şi luau rămas-^bun, văîtcărindu-se, femeile. Clinele casei dădea lătrînd tŞfeoale cailor înhămaţi.

- Alpatîci intră în curtea hanului cu paşi mai repezi cS de obicei şi se duse drept sub şopronul unde i se aflau cdii şi trăsura. Vizitiul dormea ; îl trezi, poruncindu-i să înhame, şi intră în tindă. Din camera gazdei se auzea un sdhcet de copil, întrerupt de plînsetul femeii şi de stigă- tele răguşite, pline de năduf, ale lui Ferapontov. Bucată- ' reâsa, ca o găină speriată, cum îl văzu pe Alpatîci, se :• grăbi să-1 întîmpine în tindă. ■■

/. — A bătut-o rău, s-o omoare, nu alta, pe stăpîna mea !... Iaca aşa o lovea şi o tîra de păr prin casă... ;

— Da' de ce ? întrebă Alpatîci. ■; i — Voia să plece. Femeie, de ! Du-mă, zice, ia-mă, nu <

mă lăsa să pier aici cu copilaşii în braţe ; toţi au plecat,^ zice, da' noi, zice, ce riiai stăm ? Şi numai ce a luat-o lâH bătaie ! Uite-aşa o lu^pro tîra de păr...

La vorbele asteaj Alpatîci dădu «Uit cap, parcă îfif* i l ^ nimic"

■ i m

j j ^ j a , se îndreptă spre uşa din partea? opusă, care duc îşfjbdăiţa unde-şi lăsase cumpărăturile. » .;' — Tîlharule ! Ucigaşule ! strigă în clipa aceea

fifeneie slabă, palidă, cu un prunc în braţe şi cu broboada smulsă de pe cap, care izbutise să scape pe uşă şi cobora în fugă treptele, ca să iasă în curte. Ferapontov ieşi după ea, dar, dînd cu ochii de Alpatîci, îşi îndreptă vesta şi părul, căscă şi intră în odaie după el.

— Ce, pleci ? întrebă el. Fără să-i răspundă la întrebare şi fără să se uite măcar

la hangiu, Alpatîci întrebă, continuînd să-şi împacheteze cumpărăturile, ce are de plată.

— Ne-om socoti noi ! Ei, la guvernator ai fost ? întrebă Ferapontov. Ce hotărîre a mai ieşit ?

Alpatîci răspunse că guvernatorul nu i-a spus nimic. — Parcă-ţi dă mîna să pleci, cînd ai atîtea pe cap ?

zise Ferapontov. Să dai, pînă la Dorogobuj, cîte şapte ruble de căruţă. îţi spun eu : au uitat şi de Dumnezeu, şi de tot !

— Selivanov, ăla a nimerit-o ! Şi-a vîndut joi armatei făina, cu nouă ruble sacul ! Ce zici, bei ceai ? întrebă el. Pînă să fie gata înhămaţi caii, Alpatîci şi Ferapontov băură ceai şi mai vorbiră despre preţul grînelor, despre recoltă şi despre vreme, care era prielnică secerişului.

— Parcă s-a mai potolit, spuse Ferapontov, ridicîn- du-se, după ce băuse trei ceşti de ceai. Trebuie că i-au răzbit ai noştri. E ordin, nu-i lasă. Asta-i, puterea !... Mai ieri, cică, i-a azvîrlit Matvei Ivanîci Platov în rîu, în , Marina, şi-a înecat vro optşpe mii. într-o singură zi, , cică, i-a-necat ! ;

Alpatîci îşi strînse la un loc cumpărăturile, le dădu ' vizitiului care tocmai intra şi se socoti cu hangiul. Dinspre L

pşartă se auzi un zgomot de roţi care huruiau, copitele : Cililor şi zurgălăii chibitcăi care ieşea din şură. ) £■ Trecuse binişor de amiază ; uliţa era jumătate în

umbră, jumătate luminată viu de soare. Alpatîci se uită J

jţe fereastră, apoi se îndreptă spre uşă. Deodată răsună . u& sunet ciudat, un vîjîit şi o răbufnire depărtată, iar • , d^ipă asta bubuiră salve neîntrerupte de tun, care făceau ţ giamurile să zbîrnîie.

Alpatîci ieşi în drum ; doi oameni fugeau pe uliţă' sj)re pod. Din toate părţile răsunau şuierături, bufnituri' d§ obuzg .si plesnitul .grenadelor care plouau asupra;

nebă în seamă, neauzite de locuitorii oraşului, în comparaţie cu bubuiturile salvelor care răsunau de dincolo de zidurile Itti. Era bombardamentul celor o sută treizeci de guri de foc îndreptate asupra oraşului, pe care, pe la orele cinci liupă-amiază, îl ordonase Napoleon. Populaţia nu înţelese îi* primul moment grozăvia acestui bombardament.

Zgomotul grenadelor şi al obuzelor stîrnise la început numai curiozitate. Nevasta lui Ferapontov, care bocise pînă atunci în şopron, se liniştise şi ieşise şi ea la poartă cu copilul în braţe şi se uita la lume fără să spună o Verbă, ascultînd zgomotele.

Bucătăreasa şi băiatul din prăvălie ieşiră şi ei în poartă. Căutau cu toţii, înveseliţi şi curioşi, să vadă jHroiectilele care le zburau pe deasupra capetelor. De după '<&lţ se iviră cîţiva oameni discutînd cu aprindere. ;' — Asta-i odată putere ! spunea unul. Ţăndări s-au făcut, şi acoperişul, şi tavanul.

— A scurmat pămîntul, cum îl scurmă porcul cu rftul, spuse al doilea. Straşnică lovitură, asta te trezeşte şl din morţi ! zise tot el rîzînd. Noroc că am sărit în lături, &t de nu, m-ar fi miruit pe loc. \ Mulţimea le ceru lămurir i. Cei ce vorbeau se opr iră şi povestiră cum o ghiulea lovise o casă chiar lîngă ei. fii vremea aceasta, alte rafale de obuze — cu vîjîitul lor Sfcurt şi sinistru — şi alte grenade, şuierînd subţirel 'jpăcut, zburau necontenit pe deasupra capetelor lor, dar Mei una nu cădea pe aproape, toate se duceau aiurea. ■Ălpatîci se urcă în trăsură. Hangiul sta în poartă. '■■i — Numai tu lipseai ! strigă el către bucătăreasa carek C*u fusta ei roşie, cu mînecile suflecate pînă la coate, pornise şi ea, legănîndu-şi braţele goale, spre grupul de Oameni din colţul uliţei, ca să asculte ce spun. "■■■$ — Minunăţie ! rosti ea, dar, auzind vocea stăpînului, se întoarse în loc, potrivindu-şi fusta. • '! Din nou, de data aceasta foarte aproape, şuieră ceva, 4şa ca o pasăre care se lăsă în zbor de sus în jos, scapără •Xfa o pălălaie de foc în mijlocul străzii, apoi se auzi b detunătură şi totul pe uliţă fu învăluit în fum. J ri — Ucigaşule, ce faci ? strigă hangiul, repezindu-se spre bucătăreasă. ) "' în aceeaşi clipă, din direcţii diferite se auziră ţipeiJe

'îngrozite de femei, şi copilul începu să plîngă speriat^

jînd oamenii se îngrămădeau tâmţb^P?W^I#s# bucătăresei. Din grămadă, eelgjgij&i puternic se iu gemetele şi văicărelile ei. .f,

An) a-ah, oameni buni ! Nu mă lăsaţi să mor, f t i buni, drăguţilor !...

în cinci minute nu mai rămase nimeni pe uliţă. îucătăreasa, cu şoldul sfărîmat de o schijă de obuz, fu dusă în bucătărie. Alpatîci, vizitiul lui, nevasta lui

'erapontov cu copiii şi rîndaşul îşi găsiseră loc în pivniţă i acum stăteau şi ascultau. Bubuitul tunurilor, şuieră- jrile obuzelor şi gemetele jalnice ale bucătăresei, care copereau toate celelalte zgomote, nu încetau măcar o ipită. Hangiţa ba îşi legăna şi îşi liniştea copilul, ba îi itreba îngrijorată pe toţi cei care veneau să se adăpos- îască în pivniţă dacă nu l-au văzut pe bărbatu-său, ire rămăsese pe stradă. Băiatul din prăvălie, care venise el în pivniţă, îi spuse că hangiul plecase cu toată lumea catedrală, unde aveau de gînd să scoată icoana făcă-

are de minuni a oraşului. Spre seară, canonada se mai potoli. Alpatîci ieşi din

vniţă şi se opri în uşă. Cerul, atît de senin înainte, era um, cînd se înserase, tot numai fum. Şi prin fum se dea lumina stranie a lunii noi, sus ca o seceră. După ce lonada cumplită amuţi, peste oraş se aşternu tăcerea, xeruptă doar de paşii care răsunau în tot oraşul, de mete, de ţipete îndepărtate şi de trosnetele incendiilor. icărelile bucătăresei se potoliră şi ele. Din amîndouă rţile oraşului se ridicau şi se lăţeau nori negri de fum la casele care ardeau. Pe drum treceau fugind soldaţi, încolonaţi, ci ca furnicile dintr-un muşuroi distrus, uniforme diferite şi direcţii diferite, care încotro

ica. Sub ochii lui Alpatîci, cîţiva dintre ei se năpustiră pre hanul lui Ferapontov. Alpatîci ieşi în poartă. Un iment ce se retrăgea în vălmăşagul grabei închisese mul. — Se predă oraşul, fugiţi, fugiţi, îi spuse un ofiţer Alpatîci, văzîndu-1 stînd în poartă, şi începu să strige i la soldaţi : V-arăt eu vouă să mai umblaţi prin curţile lenilor ! Upatîci se întoarse în casă şi, strigîndu-şi vizitiul, i ordin de plecare. în urma lui şi a vizitiului ieşiră cei din casa lui Ferapontov. Văzînd fumul şi chiar

căderea serii, femeile, care pînă atunci stătuseră tăcut«£ prinseră deodată glas, uitîndu-se la foc, şi, ca şi cum le-ai fi ţinut isonul, se auziră aceleaşi jelanii, făcîndu-le ecoiî şi din alte unghere ale uliţei. Alpatîci şi vizitiul, cu laîinile tremurînd de spaimă, descurcară hăţurile şl şleaurile cailor, care se încurcaseră cît stătuseră sub ş*pron. : ? In clipa cînd ieşea pe poartă, Alpatîci văzu cum îri prăvălia lui Ferapontov, cu uşile date de perete, vreo zece1

ăfildaţi gălăgioşi îşi încărcau sacii şi raniţele cu făină de grîu şi cu seminţe de floarea-soarelui. Tocmai atunci verii Perapontov care, întorcîndu-se de pe străzi şi intrînd în prăvălie, dădu cu ochii de soldaţi şi voi să strige la ei, dar cteodată se opri şi, luîrtdu-se cu mîinile de cap, începu să plîngă cu hohote, în gura mare.

— Luaţi tot, băieţi ! Să nu le mai rămînă nimic dia-tfdlilor ! strigă el, punînd mîna pe saci şi cărîndu-i cu mîna lui în drum. Cîţiva dintre soldaţi, speriaţi, o luară la fugă ; alţii însă rămaseră să încarce înainte. Văzîndu-1 pe Alpatîci, #yrapontov se întoarse spre el.

•': — S-a isprăvit ! S-a dus Rusia, Alpatîci ! strigă el. Bfiu foc chiar eu, cu mîna mea. S-a isprăvit ! Şi Fera-pontov alergă în curte.

Pe stradă, blocând-o toată, erau numai soldaţi, aşa că Alpatîci nu putu trece şi fu nevoit să mai aştepte. Nevasta — itSŞr Ferapontov cu copiii şedea şi ea într-o căruţă, aşteptînd M Se poată porni. .i Se făcuse noapte de-a binelea. Pe cer sclipeau stelele şi

lupa nouă strălucea din cînd în cînd prin norii de fum. La povîrnişul dinspre Nipru, trăsura lui Alpatîci şi căruţa hangiţei, abia mişcîndu-se printre rîndurile de soldaţi şi trăsurile altora, fură nevoite să se oprească. Aproape de răscruce unde se opriseră, pe o stradelă, ardeau o casă si nişte prăvălii. Focul era pe sfîrşite. Flacăra, cînd se potolea şi se pierdea în fumul negru, cînd izbucnea dintr-o dâW puternic, luminînd ciudat de clar prin negura de fui»' chipurile oamenilor ce se îngrămădiseră la răspîntie ; silul^f tele negre ale oamenilor treceau prin dreptul focului, $P printre trosniturile care nu mai ostoiau se desluşea sporo-văit şi ţipete. Alpatîci, care se dăduse jos din chibitcă^. văzînd că nu va putea trece cu una, cu două, se mdreptiŞH şi el spre colţul străzii să vadă incendiul. Prin preajmi? focului forfoteau fără încetare, îneoaee şi îneoîfy soldaţi/

J

(ţtîci văzu cum doi soldaţi, şi cu ei un cm îmbrăcat<_ |mgea de aba, cărau de la foc pe uliţi nişte grinzi aprins .'curtea vecină, iar alţii duceau braţe de fîn. :, Alpatîci se alătură unui grup mare de oameni care se Uitau cum mai ardea un hambar înalt. Pereţii erau toţi în flăcări ; cel din spate se şi prăvălise, ca şi acoperişul de draniţă, iar grinzile se mistuiau. Pe cîte se vedea,' mulţimea aştepta clipa cînd avea să se prăbuşească tavanul. Asta aştepta şi Alpatîci.

— Alpatîci ! se auzi dintr-o dată bătrînul strigat de o voce cunoscută.

— Stăpîne ! Luminăţie ! răspunse Alpatîci, recunoscînd pe dată glasul tînărului său prinţ.

Prinţul Andrei, cu o pelerină pe umeri, călare pe un cal negru, se ţinea îndărătul mulţimii şi se uita la Alpatîci.

— Ce cauţi aici ? întrebă el. — Lumi... Luminăţie, începu Alpatîci, şi izbucni în

hohote... Măria-ta... sîntem oare pierduţi ? Tătucule... — Ce cauţi tu aici ? repetă prinţul Andrei. In clipa aceea o limbă de flăcări ţîşni cu putere şi-i

lumină lui Alpatîci chipul galben şi istovit al tînărului său boier. Alpatîci povesti cum fusese trimis şi cum abia de mai putuse porni înapoi.

— Oare, luminăţie, ne-om prăpădi cu totul ? întrebă el iarăşi.

Fără să-i răspundă, prinţul Andrei scoase din buzunar un carneţel şi, desprinzînd din el o foaie, începu să scrie cu creionul, pe genunchi. îi scria surorii sale :

„Smolenskul se predă. Lîsîe Gorî va fi şi el ocupat de inamic pînă într-o săptămînă. Plecaţi numaidecît la Mos-Jfva. Anunţă-mă de îndată ce veţi pleca, scriindu-mi prin-ftun curier special la Usviaj". 4, După ce scrise bileţelul şi îl dădu lui Alpatîci, prinţul jjpidrei îl dăscăli verbal cum să orînduiască plecarea prin-1 ţâlui şi prinţesei, cu copilul şi dascălul lui, şi cum şi unde SŞ-l anunţe de îndată. Nu sfîrşise bine cu recomandaţiile Clhd un şef de stat-major, călare, urmat de o întreagă suită, îşi repezi calul spre el. ,', — Dumneata eşti colonelul ? se răsti şeful de stat-ma-

Jpr, cu un accent nemţesc în vocea pe care prinţul Andrei r4> cunoştea bine. Se dă foc caselor în prezenţa dumitale, dumneata nu iei nici o măsură ? Ce însemnează asta ? da socoteală !

şefului de stat-major al unităţilor de infanterie din flancul sting al armatei întîia, post foarte plăcut şi de vază, cum: spuriea însuşi Berg. {

prinţul Andrei se uită la el şi, fără să-i răspundă, con-tinuă să-i vorbească lui Alpatîci :

—r Aşadar, spune-le că pînă la data de 10 ale lunii aştej)t răspunsul, iar dacă pînă atunci nu primesc ştirea că. au plecat, voi fi nevoit să las totul şi să vin eu la Lîsîe Gorîr

— Eu, prinţe, am spus numai aşa, zise Berg, recunosţ cîndu-1 pe prinţul Andrei, pentru că sînt dator să execut» ordinul, pentru că eu execut întotdeauna cu exactitate... V|,; rog să mă iertaţi, începu Berg, căutînd să se scuze înf, trucîtva. i

;In foc se auzi o trosnitură. Flacăra se potoli pentru f»c clipă ; nori negri de fum ţîşniră de sub acoperiş, mai trosrjj" o dată cumplit dinlăuntrul flăcărilor şi se auzi prăbuşiri^ , du-se ceva imens. j..

— Urruru ! urlă mulţimea, o dată cu zgomotul prăbugj sirii celui de-al doilea tavan, şi dinspre hambar, de 1 grînele arse, începu să vină miros de lipie. Flacăra ţî din nou şi lumină chipurile chinuite, înviorate ca de bucurie, ale oamenilor îngrămădiţi la foc.

Omul cu ipingea de aba, ridicînd mîna în sus, stri — Straşnic, fraţilor ! A început să se dărîme

Straşnic ! ,y, '— Asta-i chiar gospodarul, se auziră cîteva voci.

■— AşaJar, mai zise prinţul Andrei, vorbind cu ^ tiei, să le transmiţi tot, aşa cum ţi-am spus eu. Şi, făr& să-i răspundă c vorbă lui Berg care rămăsese tăcut lîngă el» dete pinteni calului şi se făcu nevăzut într-o ulicioară.

V

M DE LA SMOLENSK, TRUPELE continuară să se re-tragă. Inamicul se ţinea pe urmele lor. La 10 august, regi-mentul comandat de prinţul Andrei trecea pe şoseaua principală, pe lîngă aleea ce ducea la Lîsîe Gorî. De peste trei săptămîni era arşiţă şi secetă. Nori creţi se perindau zi de zi pe cer, ascunzînd din cînd în cînd soarele ; dar către seară, cerul se limpezea iar şi soarele asfinţea într-o ceaţă brună-roşiatică. Doar rouă îmbelşugată mai răcorea noaptea pămîntul. Grînele rămase în spic pe cîmp, ne-

141

; kbăM, se scuturai■' fk^* ^â&£r:l$m&?iMi&mi de /foame, căci nu mai aveau ce paşte pe imaşurile pîrj oliţe

• ;, de secetă. Doar noaptea şi prin crînguri dacă mai era ceva

răcoare, cît ţinea rouă. Pe drum însă, pe drumul mare, pe unde mergeau trupele, nici noaptea şi nici atunci cînd treceai prin pădure nu simţeai răcoare. Rouă nici nu se foăga de seamă pe drumul acesta, unde praful nisipos

• .avea peste un sfert de arşin adîncime. De cum se lumina de ziuă, marşul începea. Convoaiele şi artileria treceau fără zgomot cu roţile scufundate pînă la butuc, iar infan- "teriştii înotau pînă la glezne prin praful moale şi fier- tiinte, pe care noaptea nu izbutea să-1 răcească. Praful

., acesta era, parte frămîntat sub tălpi şi sub roţi, parte ! fctîrnit şi stăruind ca un nor deasupra trupelor, intrînd în .„-Ochi, în păr, în urechi, în nări şi, mai ales, în plămînii "oamenilor şi ai animalelor ce se aflau în marş pe drum. Cu cît se înălţa soarele, cu atît se înălţa mai mult şi norul t

;, de praf, şi prin acest nor subţire şi fierbinte te puteşf uita cu ochiul liber la soarele de pe cerul fără nici un ne Soarele semăna cu un glob mare, purpuriu. Vînt nu suf

■;< de loc, şi oamenii se înăbuşeau în atmosfera asta stătut a , Mergeau legîndu-şi nasul şi gura cu batistele. Cînd inti*dS ,'.' în vreun sat, se repezeau toţi la fîntînă. Se băteau pentr

apă şi beau pînă dădeau de nămol. ■ Prinţul Andrei comanda un regiment, şi organizarea

unităţii sale, bunăstarea oamenilor, primirea şi împăr- , ţirea ordinelor îl absorbeau cu totul. Incendierea şi pără-• sirea Smolenskului marcară o etapă nouă în viaţa lui. Noul sentiment de ură împotriva duşmanului îl făcu să-şi

,.,., uite propria durere. Era cu trup şi suflet omul treburilor ' regimentului, foarte grijuliu cînd era vorba de oamenii ' şi ofiţerii lui, şi se purta bine cu dînşii. Prin trupă i se

spunea prinţul nostru ; toţi îl iubeau şi se mîndreau cu el. Dar bun şi blînd era doar cu cei din regimentul său,

cu ; Timohin şi alţii ca el, cu oamenii aceştia cu totul noi, ■ dintr-un mediu care-i era străin, cu oameni care nu puteau

nici şti, nici înţelege ceva din trecutul lui ; dar de îndată ce se întîlnea cu vreunul din foştii lui colegi de la statul- major, pe loc îşi scotea din nou ţepii : devenea răutăcios, ironic, dispreţuitor. Tot ceea ce-i putea împrospăta amin-

." tir ea vieţii trecute îi făcea rău şi, din pricina asta, atunci cînd avea de-a face cu lumea în mijlocul căreia trăise altădată, căuta doar să nu fie nedrept şi să-şi facă datoria,

E adevărat că, rrtai ales der cbîd,T părăsit Smolenskul (care, după părerea sa, putea şi trebuia ; să fie apărat) şi de cînd tatăl lui, bolnav, fusese nevoit1-să Ittgă la Moscova şi să lase pradă prăpădului domeniul său fttît de iubit, Lîsîe Gorî, căruia el îi dăduse viaţă, prinţul Andrei vedea totul în negru ; cu toate acestea, data*™ rit& regimentului său, putea să se gîndească şi la alte lucruri, care n-aveau nimic de-a face cu chestiunile 6M'r' ordin general, adică tocmai la treburile regimentului. îiie ziua de 10 august, coloana din care făcea parte regimentuP5

prţnţului Andrei ajunse cam pe la Lîsîe Gorî. Prinţuf1

Anjdrei primise cu două zile înainte vestea că tatăl, fiiii?-şi $ora lui plecaseră la Moscova. Cu toate că n-avea ae facje la Lîsîe Gorî, prinţul Andrei, împins de dorinţa,' caracteristică firii sale, de a-şi răscoli durerea, se hotărî să se abată negreşit pe acasă. pete ordin să i se pună şaua pe cal şi, de la o răspîntie, porni spre satul părintesc, unde se născuse şi copilărise. Trecînd prin dreptul iazului, pe malul căruia văzuse de cînd deschisese ochii zeci de femei înălbindu-şi pînzeturile, e cu maiul şi stînd de taclale, prinţul Andrei de seamă că nu mai era nimeni la iaz, iar pluta, pe stăteau de obicei femeile, desprinsă acum de mal, pe jumătate scufundată, plutea pe o coastă în mijlocul iazului. Prinţul Andrei trecu pe lîngă căsuţa paznicului. l# poarta cu stîlpi de piatră nu era nimeni şi uşa căsuţei eatfi deschisă. Buruienile începuseră să crească, iar viţeii şi caii umblau în voie prin parcul englezesc. Prinţul se apropie de seră ; geamurile erau sparte, iar pomii din cjijibere erau parte răsturnaţi, parte uscaţi. II strigă pe Taras, grădinarul; dar nu-i răspunse nimeni. După ce făcu ocolul serei spre livadă, văzu că gardul de lemn sculptat era părăduit pe de-a-ntregul, iar din pruni fruc-tele fuseseră smulse cu ramuri cu tot. Un mujic bătrîn (pe care prinţul Andrei îl văzuse din copilărie stînd tot lâ poartă) şedea pe banca verde şi împletea opinci.

Era surd şi nu prinsese de veste că venise prinţul Andrei. Şedea pe banca pe care-i plăcea bătrînului prinţ să şadă, şi lîngă el, de crenguţele unei magnolii frînte şi uscate, atîrna un curmei de tei.

Prinţul Andrei se apropie de casă. Mai mulţi tei din grădina seculară erau tăiaţi ; o iapă tărcată se plimba CU mînzul ei prin faţa casei, printre trandafiri. Casa era

m

obloanele trase. Una din ferestrele de jos era deschisă, copil din curte, văzîndu-1 pe prinţul Andrei, fugi p în casă.

tei:: Alpatîci, după ce-şi expediase familia, rămăsese singur -HhLîsîe Gorî. Şedea în odaia lui şi citea vieţile sfinţilor. -Alfiînd de sosirea prinţului Andrei, el ieşi din casă cu ochelarii pe nas şi, încheindu-se la haină, se apropie grăbit de tînărul său stăpîn şi, fără să spună o vorbă, îi sărută plîngînd genunchiul.

Pe urmă îşi învinse slăbiciunea şi începu să-i raporteze cum stau lucruile. Tot ce era mai de preţ sau mai drag stăpînilor fusese dus la Bogucearovo. Grînele, ca la vreo sută de sferturi \ fuseseră de asemenea cărate acolo ; fînul şi bucatele de primăvară care, cum spunea Alpatîci, fuseseră anul acesta neobişnuit de frumoase, fuseseră cosite pînă a nu fi dat în copt, de trupele ce trecuseră pe acolo. Mujicii erau ruinaţi ; unii fugiseră şi ei la Bogu-cearovo ; foarte puţini rămăseseră pe loc.

Prinţul Andrei, fără să-1 asculte pînă la capăt, îl întrebă :

— Cînd au plecat tata şi soră-mea ? înţelegînd prin asta, cînd au plecat la Moscova. Alpatîci, presupunînd că-1 întreabă de plecarea lor la Bogucearovo, îi răspunse că au plecat pe ziua de 7 şi se pierdu iarăşi în de-ale gospodăriei, cerînd instrucţiuni.

— Porunciţi să dau comandanţilor, contra bonuri, ovăz ? întrebă Alpatîci. Ne-au mai rămas vreo şase sute de sferturi.

„Ce pot eu să răspund ?" se gîndea prinţul Andrei, uitîndu-se la ţeasta pleşuvă, lucind în soare, a bătrînului, şi citindu-i pe obraz că-şi dădea şi el seama cît de puţin la locul ei era întrebarea asta acum şi că, dacă întreba, era numai aşa, ca să-şi înăbuşe durerea.

— Da, poţi să le dai, zise prinţul. — Poate că aţi binevoit să băgaţi de seamă stricăciu

nile din grădină, spuse Alpatîci. N-am avut cum să mă împotrivesc : trei regimente au trecut şi au cantonat aici noaptea ; mai cu seamă dragonii. Mi-am însemnat gradul şi numele comandantului, ca să facem plîngere.

— Da' tu ce-ai de gînd să faci ? Rămîi aici, dacă vine inamicul ? îl întrebă prinţul Andrei.

1 Sfert — veche măsură de capacitate în Rusia, egală cu 210 litri.

144

Alpatîci, întorcîndu-şi faţa spre prinţul Andrei,.H> se uită drept în ochi, apoi, deodată, cu un gest solemn, Ifţdicâ mîna spre cer : tii4' '

' — El îmi este ocrotitorul, f acă-se voia Lui ! O ceată de mujici şi argaţi veneau pe pajişte, descope-

riţi, către prinţul Andrei. — Ei, rămîi cu bine ! zise prinţul, aplecîndu-se spre

Alpatîci. Pleacă şi tu, încarcă ce mai poţi încărca şi zi-le mujicilor să plece şi ei la vreuna din moşii, cea din Riazan sau cea de lîngă Moscova. Alpatîci se lipi de piciorul lui şi izbucni în plîns. Prinţul Andrei îl îndepărtă încetişor şi, îridemnîndu-şi calul, o porni în galop la vale, pe alee.

; în faţa serei, tot aşa de nepăsător, ca o muscă pe faţa unui mort scump, bătrînul surd stătea şi ciocănea în cala-podul opincii. Două fetiţe, care-şi încărcaseră în seră poa-lele de prune, ieşeau în fugă de-acolo, cînd dădură cu ochii de prinţul Andrei. Văzîndu-1 pe stăpînul cel tînăr, c%a mai mare dintre fetiţe, cu spaima întipărită pe obraz, îşi prinse de mînă tovarăşa mai mică şi se ascunse cu ea după un mesteacăn, fără să mai aibă timp să-şi adune junele verzi risipite pe jos.

Prinţul Andrei întoarse capul grăbit, temîndu-se să nu "bage fetiţele de seamă că le-a văzut. îi era milă de copila asta frumuşică şi speriată. Se temea să se uite la ea, dar totodată avea un chef nestăvilit s-o privească. Un senti-ment nou, de bucurie şi de linişte îl cuprinse cînd, uitîn-chi-se la cele două fetiţe, înţelese că mai existau şi alte interese omeneşti, cu totul străine de ale sale, dar tot atît de legitime ca şi acelea de care era preocupat el. Fetiţele acestea, se vede, doreau cu pasiune un singur lucru : să poată lua şi mînca prunele astea verzi şi să nu fie prinse ; iar prinţul Andrei dorea, împreună cu ele, să le reuşească isprava. Nu se putu opri să nu le mai privească o dată. Crezîndu-se acum în afară de orice pericol, ele săriră din ascunzătoare, ciripind ceva — le auzea glăscioarele sub-ţiri — şi, ţinîndu-şi poalele cu mîna, o luară voioase şi grăbite la fugă prin iarba pajiştei, cu picioruşele lor goale, arse de soare. '■'■ Prinţul Andrei se mai înviorase puţin de cînd ieşise

din zona de praf a şoselei principale, pe unde treceau tru-ftele. Dar nu departe de Lîsîe Gorî el ieşi iar la drumul niare şi îşi ajunse regimentul la un popas, lîngă stăvilarul unui mic iaz. Era, pe la două după-amiază. Soarele,' glob

în noţîî ^-^^^wH^întri^nM^jpesu^ şi îl Jijgea în spate prin tunica neagră. Praful, acelaşi ca mai înainte, stătea neclintit deasupra capetelor acestor trupe zgomotoase care poposiseră. Nici urmă de yînt. La trecerea stăvilarului, pe prinţul Andrei îl izbi un iz răcoros de baltă. Ii veni chef să se arunce în apă, oricît de murdară *ra. Se uită înspre iazul din care se ridica larmă mare de jstrigăte şi rîs. Ochiul acesta de baltă tulbure şi năpădită (de verdeaţa algelor crescuse de bună seamă cu vreo două ipalme, inundînd stăvilarul, plin cum era de trupurile .omeneşti goale şi albe, ale soldaţilor care se bălăceau in-el, cu mîinile, cu feţele şi cu cefele cărămizii. Toată carnea asta omenească, goală şi albă, se bălăcea cu hîrjoană ve-selă în băltoaca murdară, cum se zbenguiesc într-o căl-dare cu apă caracudele. Zbenguiala asta răsuna vesel şi tocmai de aceea i se părea aşa de tristă. Un soldat tînăr şi blond — prinţul Andrei îl cunoştea, era din compania a treia — purtînd o cureluşă sub pulpă, îşi făcea semnul crucii şi se da înapoi ca să-şi facă vînt şi să se afunde cît mai bine în apă ; altul, un subofiţer ne-gricios, cu părul veşnic zburlit, intrat pînă la brîu în apă, îşi sălta trupul musculos, pufnea vesel şi se uda pe creştet cu mîinile lui înnegrite de soare pînă la încheieturi. N-au-i decît strigăte, plescăituri, cînd se stropeau unul pe ui, şi chiote de plăcere. -| Pe maluri, pe stăvilar şi în iaz, peste tot era numai

Mvne albă, zdravănă şi musculoasă. Ofiţerul Timohin, cu jţpjisucul lui roşu, se ştergea pe stăvilar cu un prosop şi se, jjfgşină cînd îl văzu pe prinţul Andrei, dar se hotărî să" agprbească totuşi : ;lsi — Ştiţi ce bine-i, luminăţie ! N-aţi binevoi şi dumnea-i fiwoastră ? zise el. .Mi — E murdară, răspunse prinţul Andrei, încruntîndu-se, ] a' — V-o curăţăm noi pe loc. Şi Timohin, tot neîmbră-^| gat încă, alergă să se apuce de lucru. Vrea şi prinţul. j! — Cine ? Prinţul nostru ? repetară o mulţime de voci»! .st toţi începură să se agite aşa de tare, incit prinţul Andreii jjbia-i putu linişti. Chibzui că e mai bine să-şi toarne apf ge trup, în vreun hambar. |j „Carne omenească, trupuri, chair ă canon .'" se gînc jpl, văzîndu-şi goJ^şL■tf4Pul!ui- Şi se cutremură, nu atît di| apei ^f^j^^^m^^t^M^lk lirif

91

groază pe care nu şi^p^mâplicsf^MM şi care-I Ott!- p**i*isese în faţa acestei g¥ăm«z~î de JSltreihărate truptfişi bălăcindu-se în iazul murdar. s*î ;•' '. îM

i î n ziua de 7 august, prinţul Bagration scria din canifer aiearientul său de la Mihailovka, pe şoseaua dinspre SiHtr

Ifnsk, cele ce urmează : taq , „Stimate domnule conte Alexei Andreevici. ufc

(li scria lui Arakceev, dar ştia că scrisoarea îi wm-A ciiită de suveran şi, de aceea, atîta cît se pricepea la ase menea treabă, îşi chibzuise fiecare cuvînt.) 4ui

Cred că ministrul v-a şi raportat cum s-a petr^eiâi părăsirea Smolenskului în mîinile inamicului. E dureros şi- trist, şi toată armata e deznădăjduită că a fost abando nată aşa, fără nici un rost, cea mai importantă poziţie. Din partea mea, l-am rugat personal pe ministru în chipul cel mai stăruitor, iar în cele din urmă i-am şi scris ; dar nimic nu 1-a putut convinge. Vă jur pe onoarea mea că Napoleon era într-o capcană cum n-a mai fost niciodată, îacît, chiar de şi-ar fi pierdut jumătate din armată, tot nfar fi putut cuceri Smolenskul. Trupele noastre s-au lup tat şi se luptă ca niciodată. Eu i-am ţinut pe loc cu cinci? Sprezece mii de oameni mai bine de 35 de ore şi i-am ataţ cat, dar el n-a vrut să stea pe loc nici 14. Asta-i o ruşinş şi o pată pe fruntea armatei noastre ; cît despre el, ei» cred că nici n-ar merita să trăiască pe lume. Dacă raport tează că are pierderi mari, minte ; vor fi fiind poate ca 1* vreo patru mii de oameni, dar nici atîţia nu-s ; şi chiaf dacă ar fi zece mii, ce să-i faci, aşa-i războiul ! în schimji însă, inamicul are pierderi uriaşe... o

Ce l-ar fi costat să rămînă pe loc încă două zile ? Pîfflă la urmă, ei s-ar fi retras, căci n-aveau apa de băut nHâ pentru oameni, nici pentru cai. Mi-a dat cuvîntul că nu St va retrage şi, deodată, îmi trimite dispoziţiuni, anunţîn-du-mă că peste noapte pleacă. în felul acesta nu se poate duce lupta, şi noi riscăm să-1 vedem curînd de tot pe inamic ajuns la Moscova... A început să se răspîndească zvonul că aveţi de ghid i& faceţi pac«1 Ferească Dumnezeu să ajungeţi la împă-te Dttpifoaitîtea sacrificii şi dupăratîtea retrageri n*» tiiiMhhi pace înseamni»Nl?|lwidici toată RuaU cui*; direlare, <. n<»f«iwit,fie.. ruşine., a mia

»•*

flirta uniforma. Odată ajunşi aici, trebuie să ne batem, ||ţîta timp cît Rusia e în stare să se bată şi cît oamenii sînt Încă în picioare... -, - Nu-i nevoie decît de un singur comandant, nu de doi. îfinistrul dumneavoastră o fi el, poate, bun la minister, îţpar ca general, nu e destul să spui că e prost, dar nu face Bici două parale ; şi tocmai pe mîna lui a încăput soarta patriei noastre... Eu, spun drept, îmi ies din minţi de ciudă ; vă rog să mă iertaţi dacă scriu atît de cutezător. Acela care-1 sfătuieşte pe împărat să încheie pace şi să încredinţeze ministrului comanda armatei se vede că nu-L iubeşte şi doreşte pieirea noastră, a tuturor. Aşa că văl Jpriu adevărul : pregătiţi miliţionarii. Căci ministrul are|

lentul cel mai desăvîrşit de a-1 aduce după el, musafir,! capitală, pe inamic. Domnul adjutant imperial Wolzo-| gkn dă cel mai mult de bănuit armatei. Se zice că e

mai mult al lui Napoleon decît al nostru şi este sfetnicul nelip-; sit al ministrului. Eu nu numai că sînt politicos cu el, dar' mă supun ca un caporal, deşi sînt mai în vîrstă. Asta-i dureros ; însă, pentru că-1 iubesc pe binefăcătorul şi suveranul meu, mă supun. Numai că-mi pare rău de suveran, pentru că încredinţează unora ca ei o armată atît deţ glorioasă. Inchipuiţi-vă că prin retragerea noastră amjj pierdut mai bine de cincisprezece mii de oameni, rămaşi? prin spitale şi istoviţi de mers, pe cînd dacă am fi atacat, nu s-ar fi întîmplat una ca asa. Spuneţi-mi, pentru Dumnezeu, ce va zice Rusia — maica noastră — văzînd că ne-a intrat at îta fr ică în oase şi că ne lăsăm patr ia, at ît de bună şi de vrednică, pe mîna ticăloşilor, semănînd în inima fiecărui supus ura şi ruşinea ? De ce să ne înfricoşăm şi de cine avem a ne teme ? Eu nu sînt vinovat că ministrul e nehotărît, laş, nepriceput, moale şi are numai însuşiri rele. întreaga armată plînge în toată puterea cu-vîntului şi îl înjură de mama focului."

VI

PRINTRE NUMEROASELE FELURI în care pot fi clasificate fenomenele vieţii, este şi putinţa de a se clasi-fica fie în categoria fenomenelor în care predomină fon-dul, fie în categoria celor.în care predomină jjorma.,Prin-

t

tre acestea din urmă, în contrast cu viaţa de la ţară, din oraşele de provincie mai mici şi mai mari şi chiar de la Moscova, se poate socoti viaţa de la Petersburg, şi în spe-cial viaţa de salon. Viaţa aceasta e neschimbată.

începînd cu anul 1805, noi ne-am împăcat şi iar ne-am certat cu Bonaparte, am făcut constituţii şi le-am desfiin-ţat, dar salonul Annei Pavlovna şi salonul Helenei au ră-mas exact aceleaşi care fuseseră, unul cu şapte ani, celă-lalt cu cinci ani în urmă. Cu aceeaşi nedumerire se vorbea la Anna Pavlovna de succesele lui Bonaparte, şi atît suc-cesele lui, cît şi îngăduinţa suveranilor europeni faţă de el erau privite doar ca o conspiraţie răutăcioasă, care n-avea alt scop decît să creeze neplăceri şi să neliniştească cercul acesta de curteni a căror reprezentantă era Anna Pavlovna. Tot aşa, la Helene, pe care însuşi Rumianţev o învrednicea cu vizita sa şi o considera ca pe o femeie deosebit de inteligentă, se vorbea în 1812, ca şi în 1808, cu acelaşi entuziasm, despre marea naţiune şi marele om, se uitau toţi cu părere de rău la ruperea legăturilor cu Franţa, care, după părerea celor care se adunau în salonul Helenei, trebuia să se sfîrşească printr-o pace.

In ultimul timp, întoarcerea împăratului de pe front stîrni oarecare agitaţie în aceste saloane de convingeri opuse şi se produseră unele demonstraţii de adversitate, dar fiecare din ele rămase pe poziţia lui. Dintre francezi, în cercul Annei Pavlovna nu intrau decît legitimiştii înve-teraţi ; aici se exprima patriotica idee că nu trebuie să meargă nimeni la teatrul francez şi că întreţinerea trupei acestui teatru costă tot atît cît întreţinerea unui întreg corp de armată. Evenimentele militare erau urmărite cu lacomă curiozitate şi se lansau zvonurile cele mai favo-rabile despre armata noastră. în cercul Helenei, care se afla sub influenţa lui Rumianţev, cercul francez, erau combătute zvonurile cu privire la cruzimea inamicului şi în general a războiului şi erau comentate amănunţit toate sondajele lui Napoleon în vederea împăcării. In cercul acesta erau criticaţi cei care lansaseră sfatul din cale-afară de pripit, conform căruia trebuiau făcute pregătirile pen-tru refugierea la Kazan a curtenilor şi a şcolilor de fete de sub ocrotirea împărătesei-mame. în general, tot ce pri-vea războiul era prezentat, în salonul Helenei, ca un fel de demonstraţie fără rost, care avea să se termine curînd de tot printr-o pace, şi domnea aici părei>j^|^i^j.^fiţ^iMcţu;e la

:*■ V

Şg era printre oamenii de casă ai Helerieî (orice '■ tfrrt"'deştept trebuia să-i frecventeze casa), şi anume că nu praful de puşcă, ci acei care l-au născocit hotărăsc soarta războaielor. Acest cerc primi cu ironie şi foarte spiritual, deşi cu foarte multă prudenţă, ştirea despre entuziasmul < moscoviţilor, adusă la Petersburg o dată cu sosirea îm-păratului. ; în cercul Annei Pavlovna dimpotrivă, toată lumea era , încîntată de acest entuziasm şi vorbea despre moscoviţi aşa cum vorbeşte Plutarh despre marile figuri ale antichităţii. Prinţul Vasili, care ocupa aceleaşi importante funcţiuni, era puntea de legătură între cele două cercuri. Se ducea la ma bonne amie Anna Pavlovna, venea şi dans le salon diplomatique de ma fille i şi, de multe ori, din pricina ne-contenitelor treceri dintr-o tabără într-alta, se încurca şi I spunea la Helene ceea ce trebuia spus la Anna Pavlovna | şi invers.

Puţin timp după sosirea împăratului, prinţul Vasili îşi I dădu drumul gurii la Anna Pavlovna, vorbind despre mersul războiului, criticîndu-1 aspru pe Barclay de Tolly şi I neputîndu-se hotărî cine ar putea fi pus comandant su-j prem în locul lui. Unul din oaspeţi, cunoscut sub denumi-1 rea de un homme de beaucoup de merite 2, povesti că îlj văzuse chiar în acea zi pe Kutuzov, proaspăt ales coman-dant al miliţiilor din Petersburg, care luase parte la o con-", sfătuire din palatul administrativ cu privire la repartizarea s miliţionarilor şi îşi permisese să-şi exprime, cu precauţie,! presupunerea că generalul Kutuzov ar putea fi omul care| să facă faţă tuturor cerinţelor.

Anna Pavlovna zîmbi trist şi socoti cu cale să observe că acest Kutuzov nu i-a adus împăratului decît neplăceri.^ — Eu am spus-o şi iar am spus-o la adunarea nobili-1 j iJor, întrerupse prinţul Vasili, dar nu m-au ascultat. Le-am j >#pus că alegerea lui Kutuzov ca şef al miliţiilor nu va fi pe ■ placul împăratului. Dar nu m-au ascultat. i 1 — Tot mania asta a frondelor, continuă el. Şi faţă da dne ? Toate vin din dorinţa noastră de a maimuţări entu-t ziasmul prostesc al moscoviţilor, spuse prinţul Vasili, în* (gruntîndu-se pentru moment şi uitînd că la Helene tre-buia să rîdă de entuziasmul moscovit, pe cînd aici, la Anna pavlovna, se cuvenea să se arate încîntat de el. Dar se

!'-'■$ i ■ . ' ...buna mea prietenă... ...în salonul diplomatic al fiicei ai â ţfo,^remafcatoil. ■

frumos îi stă, oare, contelui Ku- celuT mai bătrîn general din Rusia, să ţină şedinţe la -platul administrativ, ei ii en restera pour sa peine !1 E o^riKjCU putinţă să fie numit comandant suprem un om care( nu poate călări şi care adoarme la consilii, un om de moravurile cele mai proaste ! Frumos s-a mai purtat lş Bu^yţreşti ! Nu mai vorbesc de calităţile lui de general, dar este oare cu putinţă ca, într-un moment ca acesta, $£ fie numit comandant suprem un om care e vlăguit de bătrîneţe şi e orb, orb de-a binelea ? Ce frumos ar fi u^i general orb ! N-a vede, n-aude !... Să te joci cu el de-fk v-aji ascunselea... nu vede absolut nimic ! î

• Kimeni nu-1 contrazise. u ţ^& 24 iulie, părerea aceasta era perfect legitimă. Di?

1$ §9 iulie, Kutuzov fu onorat cu titlul de prinţ. Titlul âfe prinţ putea să însemne totuşi doar că voiau să se descot# roşească de el, aşa că părerea prinţului Vasili contimîa să fie legitimă, deşi el nu se prea grăbea să şi-o mai ex-prime. La 8 august însă, fu convocat pentru a discuta mer-sul războiului un comitet format din generalul feldmare^J Saltîkov şi miniştrii Arakceev, Viazmitinov, Lopuhin fi Kociubei. Comitetul hotărî că înfrîngerile suferite se dato-rau lipsei unei unităţi de comandă şi, cu toate că per-soanele ce compuneau comitetul cunoşteau aversiunea suveranului faţă de Kutukov, comitetul, după o scurtă deliberare, propusese numirea acestuia în postul de co-mandant suprem. în aceeaşi zi, Kutuzov fu numit coman-dant suprem al armatei şi al întregului teritoriu ocupat de armate, dîndu-i-se puteri nelimitate. ' La 9 august, prinţul Vasili întîlni iarăşi în salonul An-nei Pavlovna pe l'homme de beaucoup de merite. L'homme âe beaucoup de merite făcea curte Annei Pavlovna, în do-rinţa de a obţine numirea sa ca efor al unei şcoli de fete. Prinţul Vasili intră în salon, cu aerul unui învingător fericit, al unui om care şi-a văzut visul cu ochii.

— Eh bien, vous savez la grande nouvelle ? Le prince Koutouzojj est marechal. S-a isprăvit cu divergenţele de păreri ! Sînt atît de fericit, atît de bucuros ! spuse prinţul- Vasili. Enjin voilă un homme2, spuse el, uitîndu-se cu importanţă, sever, la toţi cei din salon. L'homme de beau- .'■^--.i.—-— ■ iifc

* ...şi are să se aleagă numai cu osteneala ! nwe \^Aţi auzit noutatea cea mare ? Prinţul Kutuzov e feijlmare-

»'8UOTEC

~toup de merite, cu toată dorinţa lui de a obţine postul la ;*care năzuia, nu se putu stăpîni să nu-i amintească 'prinţului Vasili că deunăzi fusese de altă părere. (Lucrul '■'acesta era o impoliteţe şi faţă de prinţul Vasili, în salonul jAnnei Pavlovna, şi faţă de Anna Pavlovna, care primise .'ja fel de încîntată vestea, dar nu se putu stăpîni.) 'A — Mais on dit qu'il est aveugle, mon prince ? l spuse %1, amintindu-i prinţului Vasili propriile sale cuvinte. / — Allez donc, ii y voit assez 2, spuse prinţul Vasili cu "'(vocea lui de bas repezită, tuşind uşor, vocea şi tuşea de &are se folosea totdeauna ca să iasă din încurcătură. Allez, ' i i y voit assez, repetă el. Ceea ce mă bucură mai mult, urmă el, e că împăratul i-a dat depline puteri asupra tu-'îuror armatelor, asupra întregului teritoriu, o putere cum in-a mai avut vreodată un comandant suprem. E un al doilea autocrat, încheie el, zîmbind triumfător.

■— Să dea Dumnezeu, să dea Dumnezeu, spuse Anna '-Pavlovna. L'homme de beaucoup de merite, încă novice ţin societatea celor din preajma curţii, dorind s-o lingu-şească pe Anna Pavlovna, încercă să-i amintească o părere ''a ei mai veche, şi spuse :

— Se zice că suveranul şi-a călcat pe inimă, învestin- "jdu-1 pe Kutuzov cu puteri nelimitate. On dit qu'il rougit Momme une demoiselle ă laquelle on lirait Joconde, en lui 'dlsant : „Le souverain et la patrie vous decernent cet ."honneur" 3. ş — Peut-etre que le coeur n'etait pas de la pârtie !i, Bpuse Anna Pavlovna.

— O nu, nu, sări cu aprindere prinţul Vasili. De data aceasta, nu putea găsi pe altul mai vrednic decît Kutuzov. După părerea prinţului Vasili, Kutuzov nu numai că era cel mai bun, dar toată lumea îl ridica în slăvi. Nu, nu poate s fi aşa, fiindcă împăratul a ştiut să-1 aprecieze şi mai înaintţ -spuse el.

— Dea Domnul doar, spuse Anna Pavlovna, ca prinţi; .Kutuzov să ia cu adevărat puterea şi să nu dea nimănii

1 Dar se spune că e orb, prinţe ?... '•- 2 Fugi de aici, vede el deajuns... >■ 3 Lumea spune că s-a înroşit, ca o domnişoară căreia i-âl ■citi „Gioconda" *, cînd i-a spus : „împăratul şi patria vă acordă 'această onoare". '" 4 Poate că n-a făcut-o din toată inima...

* Gioconda — nuvelă licenţioasă de La Fontaina

voie Ssi-i pună beţe în roate — des bâtons dans Ies roues, spuse Anna Pavlovna.

Prinţul Vasili înţelese pe dată la cine se referea acest nimănui. El spuse în şoaptă :

— Ştiu sigur că mareşalul Kutuzov a cerut, ca o con diţie absolut necesară, ca moştenitorul tronului, ţarevi- ciul, să nu rămînă în armată. Vous savez ce qu'il a dit ă VEmpereur ? 1 Şi prinţul Vasili repetă cuvintele pe care Kutuzov le-ar fi spus, chipurile, împăratului : „N-am cum să-1 pedepsesc, dacă face prostii, şi nici să-1 răsplătesc dacă se poartă bine !" O ! e un om foarte spiritual, prin ţul Kutuzov, je le connais de longue date -.

— Se zice chiar, spuse l'homme de beaucoup de me rite, care n-avea încă tactul specific societăţii acesteia de curteni, că serenissimul ar fi cerut neapărat, ca o condiţie absolut necesară, ca nici împăratul să nu vină în mijlocul armatei.

In aceeaşi clipă, în care rosti vorbele acestea, prinţul Vasili şi Anna Pavlovna îi şi întoarseră spatele şi se uitară unul în ochii celuilalt, oftînd mîhniţi de atîta naivitate.

VII

IN VREME CE LA PETERSBURG se petreceau toate acestea, francezii trecuseră de Smolensk şi se apropiau din ce în ce mai mult, în marş, de Moscova. Thiers, istoricul lui Napoleon, spune, ca şi ceilalţi istorici ai lui Napoleon, ' încercînd să scuze greşeala eroului său, că Napoleon a fost atras spre zidurile Moscovei împotriva voinţei lui. El are dreptate, după cum dreptate au toţi istoricii care caută explicarea evenimentelor istorice în voinţa unui singur' om ; are tot atîta dreptate cîtă au şi istoricii ruşi care susţin că Napoleon a fost atras spre zidurile Moscovei prin iscusinţa comandanţilor ruşi. Aici, în afară de legea re-'. trospectivităţii (a privirii îndărăt), care prezintă tot trecu- f tul ca pe o pregătire a faptului produs, mai este şi reci- '• procitatea, care încurcă totul. Un bun jucător care pierde partida de şah este sincer încredinţat că înfrîngerea lui se

1 Ştiţi dumneavoastră ce i-a spus el împăratului ? 1 ;..îl cunosc de multă vreme.

m'i

^ ^ tfe el' şi caută greşeala aceasta la începutul jocului, dar uită că la fiecare din miş-elele jocului au putut fi unele greşeli de acelaşi fel şi că nici una din mişcările jucate n-a fost perfectă. Greşeala asupra căreia îşi concentrează atenţia a putut fi observată numai pentru că adversarul s-a folosit de ea. Dar cu cît mai complicat este, în comparaţie cu jocul de şah, jocul de-a războiul, o partidă care decurge în condiţiuni de timp ştiute, în care nu o singură voinţă mişcă nişte ma-şini neînsufleţite, ci totul rezultă din nenumăratele cioc-niri ale diferitelor voinţe independente.

După Smolensk, Napoleon a căutat să dea o luptă din-colo de Dorogobuj, la Viazma, apoi la Ţarevo-Zaimişce ; dar s-a întîmplat că, printr-un concurs de împrejurări fe-lurite, ruşii n-au putut primi atacul pînă la Borodino, la o sută douăsprezece verste de Moscova. De la Viazma, Napoleon a dat ordin de înaintare de-a dreptul la Moscova.

Moscou, la capitale asiatique de ce grand empire, la Viile sacree des peuples d'Alexandre, Moscou avec ses nombrables eglises en forme de pagodes chinoises ** Această Moscou nu mai dădea pace imaginaţiei lui Ns poleon. In marşul dintre Viazma şi Ţarevo-Zaimişce, Na poleon călărea pe bidiviul său murg jumătate sînge englez,'* însoţit de garda de onoare, de patrule, de paji şi de aghio-tşanţi. Şeful statului său major, Berthier, rămăsese în urmă ca să interogheze un prizonier rus, prins de cava-lerişti, însoţit de tîlmaciul Lelorme d'Ideville, îl ajunse Un galop pe Napoleon şi, fericit, opri calul. ,< — Eh bien ? zise Napoleon. * — Un Cosaque de Platov 2 spune că corpul de trupe lui Platov se uneşte cu grosul armatei şi că Kutuzov fost numit comandant suprem. Tres intelligent ţtgvard3! a Napoleon zîmbi şi porunci să i se dea cazacului un cal|

şfc.să fie adus în faţa lui. Dorea să vorbească el însuşi cu[ pjizonierul. Cîţiva aghiotanţi se repeziră în galop şi, în-j ceas, Lavruşka, iobagul lui Denisov, cedat de acesta'

*«, i Moscova, capitala asiaticj a acestui mare imperiu, oraşul \ SJaht al popoarelor lui Alexandru, Moscova cu nenumăratele ei-ş tlîserici în formă de pagode chinezeşti L 2 Un cazac de-al lui Platov. "

Foarte deştept şi vorbăreţ! ^

**'*'

l«i Jţostov, în uniforma sa de ordonanţă călărind un caj, K de cavalerie francez, avînd pe chip un aer de beţivarţ vesel şi şiret, fu adus în faţa lui Napoleon. Napoleon îi. porunci să călărească alături de el şi începu să-1 întrebe» ,'

r- Dumneata eşti cazac ? ', vr S'cazac, s'trăiţi, preanobile domn. „Le Cosaque ignorant la compagnie dans laquelle ii se

trouvait, car la simplicite de Napoleon n'avait rien qui put reveler ă une imagination orientale la presence d'un sou-verain, s'entretient avec la plus extreme familiarite des . affaires de la guerre actuelle" i, spune Thiers, povestind acest episod. De fapt, Lavruşka, îmbătîndu-se şi lăsîndu-şi stăpînul flămînd, mîncase bătaie în ajun şi fusese trimis în sat după găini, dar aici se dedase la jaf şi îl surprinseseră francezii, care-1 luaseră prizonier. Lavruşka era unul din acei lachei grosolani şi obraznici, trecuţi prin ciur şi prin dîrmon, care cred că e de datoria lor să facă totul cu făţărnicie şi viclenie, care sînt gata să facă orice fel de serviciu stăpînului lor şi care prind cu şiretenie slăbi-ciunile stăpînului, în special vanitatea şi meschinăria.

Acum, nimerind în societatea lui Napoleon, pe care-1 recunoscuse foarte bine şi cu uşurinţă, Lavruşka nu se 'o intimida defel şi făcu doar ce putu ca să intre în voia noilor săi stăpîni. >

Ştia el foarte bine că se află chiar în faţa lui Napoleon, . dar prezenţa lui nu-1 putea intimida mai mult decît pre-zenţa lui Rostov sau a vagmistrului cu vergile, pentru că ştia că nici vagmistrul, nici Napoleon n-aveau ce-i lua.

Trăncăni de toate : tot ce auzise vorbindu-se printre or- ' donanţe. Multe din cele spuse de el erau lucruri adevă rate. Dar cînd Napoleon îl întrebă ce cred ruşii : — îl vor ' învinge pe Bonaparte sau nu — Lavruşka se uită printre J

gene şi stătu pe gînduri. ■■ El văzuse aidi o şiretenie fină, aşa cum văd în toate

şiretenie oamenii de teapa lui Lavruşka ; smiorcăi şi ră-mase tăcut.

— Care va să zică... dacă o să fie o bătălie, spuse el gînditor, apoi în curînd, cum te văd şi mă vezi. Dar dacă .. o fi să treacă trei zile şi pe urmă să-i mai treacă vremea, '■'

. ______ \c 1 „Cazacul, care nu ştia în ce societate se află, pentru că 'it

simplitatea lui Napoleon nu avea nimic din ceea ce ar fi putut destăinui unei imaginaţii orientale prezenta unui suveran, vorbea f, eu o totală familiaritate desj>re prablenwlft răsbqjului ,actual"...

tn$.jjfcre va să zică, o să iasâ«-ct*lilfe#i; âlc-% fi să se fea baialia. 4 Lui Napoleon, aceste cuvinte i s-au tradus astfel : „Si m bataille est donnee avânt trois jours, Ies Frangais la gţigneraient, mais que si elle serait donnee plus tard dieu jit ce qui en arriverait" 1. Aşa traduse, zîmbind, Lelorme Ideville. Napoleon nu zîmbi, deşi, cum se vedea, era Şarte bine dispus şi ordonă să i se repete cuvintele de ai sus. j|f«ţ Lavruşka băgă de seamă aceasta şi, ca să-1 distreze

Napoleon, spuse, prefăcîndu-se că nu ştie cu cine stă vorbă. «4S — Ştim că-1 aveţi pe Bonaparte, ăla de i-a bătut pe

J$(i pînă acum pe lume, dar cu noi se schimbă treaba... îşi: dădu el drumul, fără să prindă nici el de veste cum jb-fi întîmplat şi de ce a strecurat la sfîrşitul frazei ieşirea #seasta de patriotism lăudăros. Tîlmaciul îi traduse lui Napoleon cuvintele acestea fără partea de la sfîrşit şi Bonaparte zîmbi. „Le Jeune Cosaque fit sourire son puis-sant interlocuteur" -, spune Thiers. După ce făcu cîţiva paşi, Napoleon se întoarse spre Berthier şi îi spuse că ar dori să încerce ce impresie ar face sur cet enjant du Don 'J

vestea că omul cu care vorbeşte acest enjant du Don este însuşi împăratul, acel împărat care şi-a înscris pe blocu-j rile piramidelor nemuritorul său nume victorios. I transmise ştirea.

Lavruşka (înţelegînd că făceau asta pentru a-1 uiij şi că Napoleon se aştepta ca el să se înspăimînte), vrîf să fie pe placul noilor săi stăpîni, se arătă pe dată uimţ uluit, holbă ochii şi făcu mutra pe care o avea de obic scînd era dus să fie bătut. „A peine l'interprete de Ni 'poleon, spune Thiers, avait-il parle, que le Cosaque, sat, \d'une sorte d'ebahissement, ne profera plus une parole knarcha Ies yeux constamment attaches sur ce conquerant, dont le nom avait penetre jusqu'â lui, ă travers Ies steppes ţie VOrient. Toute sa loquacite s'etait subitement arretee, ■jpour jaire place â un sentiment d'admiration naive et Jencieuse. Napoleon, apres l'avoir recompense, lui jit de

1 „Dacă bătălia se va da pînă în trei zile, francezii o cîştigj ii(3ar dacă se va da mai tîrziu. Dumnezeu ştie ce are să se întimplej % 2 ..Tînărul cazac îl făcu pe puternicul său interlocutor să zînfi| 'bească"... . . ■-■ ■■■■;v3 ...asupra acesti4 copil al DanuM. <jitihnit Ci..

I

f

ner ta liberte, comme ă un oiseau qu'on rend aux champs qui l'dnt vu naître." i

Napoleon plecă mai departe, visînd la acea Moscou, care-i chinuia imaginaţia, iar l'oiseau qu'on rendit aux champs qui l'ont vu naître 2 o luă la galop spre avanpos-turi, ticluind dinainte o istorie pe care s-o spună alor săi, fiindcă, după părerea lui, ceea ce i se întîmplase de fapt nu era vrednic de povestit, aşa că n-avea de gînd să le spună. Ajungînd în liniile cazacilor, el întrebă unde i se află regimentul, care făcea parte din detaşamentul lui Platov şi, în aceeaşi seară, îşi şi găsi stăpînul, pe Nikolai Rostov, care se afla la Iankovo şi care tocmai încălecase ca să facă împreună cu Ilin o plimbare prin satele din împrejurimi. Rostov îi dădu lui Lavruşka alt cal şi îl luă cu dînsul-

JW3»

„ PRINŢESA MĂRIA NU SE afla la Moscova şi nici în afară de orice pericol, aşa cum credea prinţul Andrei. -. După înapoierea lui Alpatîci de la Smolensk, bătrînul

prinţ parcă se trezi dintr-un vis. Dete poruncă să fie adu-naţi de prin sate miliţionarii, să fie înarmaţi, şi scrise co-mandantului suprem o scrisoare prin care-1 înştiinţa că luase hotărîrea să rămînă la Lîsîe Gorî pînă în ultima extremitate şi să se apere, lăsînd la aprecierea comandan-tului suprem dacă erau sau nu de luat măsuri pentru a apăra Lîsîe Gorî, unde ar putea să fie făcut prizonier sau ucis unul din generalii Rusiei cu cea mai mare vechime în grad, apoi le anunţă celor ai casei că rămîne la Lîsîe Gorî.

1 „Abia sfîrşise de vorbit tîlmaciul lui Napoleon şi cazacul rămase încremenit, nu mai scoase nici un cuvînt şi continua să meargă cu ochii pironiţi asupra cuceritorului, al cărui nume stră bătuse pînă la el de-a lungul stepelor răsăritene. Tot gustul său de vorbă dispăru pentru a face loc unui sentiment de admiraţie naivă şi tăcută. După ce-1 răsplăti, Napoleon porunci să i se dea libertatea, aşa cum dai drumul unei păsări să se întoarcă în cîm- piile unde s-a născut." 2 ...pasărea căreia i s-a dat drumul să se întoarcă în cîmpiile unde s-a născut...

>aA,ii vi. 157 1

^ f f î f j f p g lâ s î e G o r î , p r in ţ u l î n ţ e le g e a s ă masuri pentru plecarea prinţesei Măria şi a lui Des-ş^IJ cu prinţul cel mic, la Bogucearovo, şi de acolo la 'Moscova. Prinţesa Măria, speriată de agitaţia febrilă şi fără odihnă a tatălui ei, agitaţie ce luase locul apatiei lui din ultima vreme, nu se putea hotărî să-1 lase singur şi, pentru prima dată în viaţa ei, îşi permise să nu i se su-jpună. Ea refuză să plece şi avu de îndurat înfricoşătoarea furtună a mîniei prinţului. El îi înşiră iar toate învinuirile ■nedrepte de care o acuzase mereu pînă atunci. Vrînd să-i jgăsească pricină, îi spuse că ea îl chinuise toată viaţa, că fea îl făcuse să se certe cu fiul său, că-1 bănuise de josnicii, .că-şi făcuse un scop în viaţă din dorinţa de a~i amărî jui zilele şi o dădu afară din cabinet, spunîndu-i că lui îi e totuna dacă ea pleacă sau nu. îi mai spuse că nici nu voia să mai audă de ea şi avu grijă să-i pună în vedere să nu cumva să îndrăznească a mai da ochii cu el. Faptul', că, în ciuda temerilor prinţesei Măria, bătrînul nu porunci să fie trimisă cu de-a sila, ci se mulţumea doar să-f interzică de a se mai arăta în ochii lui, o bucură pe fiicdL sa. Ea ştia că aceasta nu dovedea decît că, în străfunduff «fcfletului său, bătrînul prinţ era mulţumit că ea rămînes jjeasă şi nu pleca. lut A doua zi după plecarea lui Nikoluşka, bătrînul prinţi .gg îmbrăcă de dimineaţă în uniformă de gală şi se pregăti' jp, plece la comandantul suprem. Caleaşca şi trăsese la scară. Prinţesa Măria văzu cum tatăl ei, în uniformă şi cu toate decoraţiile, ieşi din casă şi se duse în grădină să treacă în revistă mujicii şi oamenii de la curte înarmaţi. Ea şedea la fereastră, ascultîndu-i vocea, care răsuna din grădină. Deodată, dinspre alee veniră în fugă spre casă cîţiva oameni cu chipurile înspăimîntate.

Prinţesa Măria se repezi pe scări, apoi pe cărăruia din grădină, spre alee. Din partea opusă a aleii se îndreptau spre ea o mulţime de miliţionari şi de slujitori şi, în mij-locul acestei mulţimi, cîţiva oameni îl duceau de sub-suori pe moşneagul mărunt, în uniformă şi cu decoraţiile pe piept. Prinţesa Marja se repezi spre. el şi, în jocul bă-nuţilor de lumină care ciuruiau umbra teilor de pe margi-nile aleii, nu-şi putu da seama ce mult i se schimbase lui chipul. Singurul lucru pe care-1 observă fu doar că nfăţişarea lui, aspră şi hotărîtă înainte, devenise umilă ii supusă. Zărindu-şi fiica, îşi mişcSţ tu greutate

58

'tfra' cu neputinţa să înţeleagă cineva ce voia. îf ridicară pe braţe, îl duseră în cabinet şi îl culcară pe ca-* riapeaua de care se temea atîta de la o vreme.

Doctorul chemat îi luă în aceeaşi noapte sînge şi de-a

Clară că bătrînului prinţ îi paralizase partea dreaptă ar carpului.

Să rămînă la Lîsîe Gorî devenea din zi în zi mai priJ

rîfejdios, aşa că a doua zi după atacul de paralizie prinţul* Ml transportat la Bogucearovo. Doctorul îl însoţi. '

"■ Cînd sosiră ei la Bogucearovo, Dessalles şi prinţul cel' iftîtitel erau de mult plecaţi la Moscova, ; ^ în aceeaşi stare, nici mai rea, nici mai bună, lovit de;

jJIJralizie, prinţul zăcu trei săptămîni la Bogucearovo, în oŞfea cea nouă construită de prinţul Andrei. Bătrînul îşi j^Hirduse cunoştinţa ; zăcea ca un cadavru desfigurat. Nu dMtttenea să mormăie ceva, tot mişcînd din buze şi din sţtincene, şi nu se putea şti dacă înţelegea sau nu ceea C#Se petrece în jurul său. Un singur lucru se putea şti rKKhdoielnic : că suferea şi că simţea încă nevoia să spună ctiva. Dar ce era acest ceva, nimeni nu putea şti : să fi făât cine ştie ce capriciu al bolnavului cu mintea pe ju-rfHltate pierdută ? Voia poate să spună ceva în legătură ctt" mersul general al evenimentelor, sau doar în legătură cW unele chestiuni de familie ?

Doctorul spunea că neliniştea pe care o arăta bolna-vei! nu însemna nimic şi că avea cauze fizice ; dar prin-ţesei Măria îi intrase în cap (şi faptul că prezenţa ei îl neliniştea totdeauna pe bolnav îi confirma presupunerea) că simţea nevoia să-i spună ei ceva. Se vedea bine că suferă şi trupeşte, şi sufleteşte.

Speranţe de vindecare nu erau. De transportat nu pu tea fi vorba. Şi, pe urmă, ce s-ar fi întîmplat dacă murea pe drum ? „N-ar fi fost oare mai bine să se fi sfîrşit, m se fi sfîrşit de-a binelea ?" se întreba cîteodată prinţesa. Măria. Ea veghea zi şi noapte la căpătîiul lui, aproa£$H fără să dea ochii în gene şi, ceea ce era îngrozitor, îl vaj^ ghea adeseori nu cu nădejdea de a descoperi semne ttir uşurare, ci dorind mai întotdeauna să descopere semnefilf8

apropiatului sfîrşit. IC% Oricît de straniu i s-ar fi părut prinţesei să-şi desco

pere în suflet acest sentiment, el exista. Şi, ceea ce er fflâi groaznic pentru prinţesa Măria era faptul că, de c î J se declarase boala tatălui ei (poate chiar mai demtfli, dacă

nu cţimvâ de pe cînd se hotăfîse să rămînă cu el, aşteptîm pjarcă să se întîmple ceva), în ea se deşteptară toate do rinţele şi nădejdile personale adormite. Lucruri care d< ani de-a rîndul nu-i mai trecuseră prin cap, gîndul unei Vieţi libere, scutite de groaza tatălui, chiar gîndul că < iubire şi o viaţă fericită de familie e cu putinţă, îi fră- iîuntau necontenit imaginaţia, ca o ispită diavolească Qlricît se silea, din răsputeri, să lupte cu ea însăşi, în mim îi veneau fără încetare idei despre felul cum va putea s$i-şi organizeze viaţa după aceea. Era ispita diavolului^ şi prinţesa Măria ştia lucrul acesta. Ea ştia că singurş| afmă împotriva lui erau rugăciunile şi încerca să se roage. Şip aşeza în genunchi ca pentru rugăciune, ridica ochii li igoane, citea cuvintele rugăciunii, dar nu se putea ruga^, £j|mţea că de aici încolo o prinsese în mrejele ei cealaltă^' lŞme, lumea trudnicei activităţi libere omeneşti, o lume,1

qji totul opusă acelei lumi lăuntrice în care fusese încă-.;. ţ|işată pînă acum şi în care cea mai mare alinare era ru->j gfciunea. Nu se putea ruga, nu putea plînge, şi grijile^'- gfcmînteşti o năpădiseră. % s Rămînerea la Bogucearovo devenise şi ea primejdioasă. \, Qin toate părţile nu veneau decît zvonuri în legătură cuj apropierea francezilor, iar într-un sat, la numai cincispre-,,. zece verste de Bogucearovo, o bandă de „maraudeurs'' l

t francezi prădase un conac.

Doctorul insista mereu ca bătrînul prinţ să fie undeva, mai departe ; mareşalul nobilimii îşi trimise un slujbaş;. 1Q prinţesa Măria, sfătuind-o să plece cît se poate mai( tfgpede ; ispravnicul judeţului, sosit şi el la Bogucearovo,,. sţisţinu acelaşi lucru, spunînd că francezii erau la patru- ff ss|ci de verste, că prin sate circulă proclamaţii de-ale fran-cezilor şi că, dacă prinţesa nu pleacă, împreună cu ] t£L pînă la data de 15, nu-şi mai ia nici o răspundere. , Prinţesa hotărî să plece pe ziua de 15. Pregătirile si.,

împărţirea poruncilor pentru plecare, după care acum; yşneau toţi numai la ea, îi dădură de lucru ziua întreagă. o Noaptea de 14 spre 15 o petrecu tot ca de obicei, fără să, s^s dezbrace, stînd în camera alăturată celei în care zăcva', prinţul. De cîteva ori, trezindu-se, auzi horcăiturile şi t nriormăielile lui, scîrţîitul patului şi paşii lui Tihon şi ai, doctorului, care-1 întorceau de pe o parte pe alta. De cîteva,

ascultă la uşă şi i se păru că în noaptea aceea, Jjăţrînul; jj. l Jefuitori, soldaţi porniţi să prade, j'^.fg.;- . ,4 os^/^jb'J^ ai

'1

Â

i

*

mai tare ca de obicei şi se zvîrcolea în pat mai des. Nu mai putea să adoarmă şi de cîteva ori se apropie de Uşă, tot trăgînd cu urechea ; ar fi dorit să se ducă la prinţ, dar nu îndrăznea s-o facă. Chiar dacă bolnavul nu putea vorbi, prinţesa vedea şi ştia cît de neplăcută îi era orice expresie de îngrijorare pentru soarta lui. Bă-gase de seamă cu cîtă nemulţumire îşi întorcea prinţul privirile de la dînsa de cîte ori, involuntar, se uita lung şi stăruitor la el. Ştia că dacă va intra la el noaptea, la o oră nepotrivită, îl va enerva.

Dar niciodată nu-i fusese atît de jale, nu o înspăimîn-tase atît de mult gîndul că-1 va pierde. îşi aminti întreaga • ei viaţă alături de dînsul şi, în fiecare cuvînt al lui, în fiecare faptă, ea nu găsea decît mărturii ale iubirii lui faţă de ea. Din cînd în cînd, între amintirile acestea se mai strecura şi cîte o ispită diavolească, gîndul la ce avea să fie după moartea lui şi la felul în care-şi va orîndui noşua ei viaţă, liberă. Izgonea însă, cu înverşunare, ase-menea gînduri. Spre ziuă, bătrînul se linişti şi prinţesa M^ria adormi.

Se deşteptă tîrziu, a doua zi. Sinceritatea aceea pe care de multe ori o are omul cînd se trezeşte din somn o făcu să vadă limpede ceea ce o preocupa mai mult în boala tatălui ei. Se deşteptă, trase cu urechea la ceea ce se petrecea îndărătul uşii, şi, auzindu-i horcăielile, îşi spuse oftînd că starea bătrînului era aceeaşi.

- — Dar cum să fie ? Ce-am vrut eu ? Eu îi doresc moartea, strigă prinţesa, scîrbită de sine însăşi.

Se îmbrăcă, se spălă, îşi făcu rugăciunea şi ieşi pe scară. Erau trase la scară, fără cai, trăsurile în care se îricărcau lucrurile.

Dimineaţa era caldă şi mohorîtă. Prinţesa Măria se opri pe scări, tot gîndindu-se cu groază la josnicia ei su-fletească şi încercînd să-şi pună ordine în gînduri înainte de a intra la tatăl ei.

Doctorul veni şi el pe scări şi se apropie de ea. — îi e ceva mai bine astăzi, spuse el. V-am căutat.

Azi se poate înţelege ceva din cele ce spune ; e mai lucid. Veniţi. Vă cheamă...

Inima prinţesei zvîcni atît de puternic la vestea aceasta, încît, îngălbenind, se reiemă de uşă ca.iiltoku -cadăuSă-1

s i )

— Mzbei şl pace, v»l. in

vorbească eu el, s& :«fe arate &* ^aţ^-oe^or lui

,-cind tot sufletul îi era plin de aceste groaznice şi Ciieiinale ispite, era o chinuitoare fericire, care o umplea de groază.

— Să mergem, spuse doctorul. Prinţesa Măria intră în camera tatălui ei şi se apropie

de pat. Bătrînul zăcea pe spate, cu capul înălţat pe perini, cu mîinile mici şi osoase brăzdate de vinişoare noduroase şi viorii, odihnindu-se peste plapumă. Ochiul sting privea ţintă înainte, iar cel drept căta strîmb, pe cînd buzele şi sprîncenele îi erau ţepene. Era aşa de slăbuţ, de mititel şi de vrednic de milă ! Chipul său uscat şi zbîrcit părea că se topise. Prinţesa Măria se apropie şi îi sărută mîna. Mîna lui stingă o apucă pe a ei şi i-o strînse în aşa fel, încît ea îşi dău seama că bătrînul o aştepta de mult. O trase spre el, în vreme ce buzele şi sprîncenele îi zvîcneau a necaz.

Ea îl privi speriată, străduindu-se să înţeleagă ce vrea de la dînsa. Cînd prinţesa, schimbîndu-şi puţin poziţia, se aşeză aşa fel, încît să o poată vedea cu ochiul stîng, el se linişti pentru cîteva clipe şi nu-şi mai luă privirea la dînsa. Pe urmă, buzele şi limba i se mişcară, sunetele începură să iasă şi el prinse a vorbi, uitîndu-se sfios rugător la ea, cu teamă că nu va fi înţeles, parcă.

Prinţesa Măria îl privea, încordîndu-şi toată atenţiş ca să-1 înţeleagă. Sforţarea grotescă pe care o depunea să-şi mişte limba o făcu să-şi întoarcă privirile de la abia stăpînindu-şi lacrimile care i se opriseră în gît. spuse ceva, repetînd de cîteva ori cuvintele, dar prinţeş v. nu le putu înţelege ; se sili însă să ghicească ce spune «> repeta cu ton întrebător sunetele pe care le scotea el.

— Su... Suf... doar... doar... repetă el de cîteva ori, *•' Nu se putea înţelege nimic din ce spunea. Doctor*

crezu că pricepe el ceva şi întrebă : „Suferi că nu doarme ''- prinţesa nopţile ?" El dete din cap negativ şi reîncepu ace-. leaşi silabe... jv — Sufletul, sufletul mă doare, ghici şi spuse prinţesa CuMaria. El scoase un sunet de aprobare, îi luă mîna, i-o •strînse şi începu s& i-o,poarte pe pieptul lui, de parcă i-ar fi căutat locul.,3j^ş^yL ^n9s3T sa

!#*

g ^ spuse el pe mult mai bine şi mai desluşit >totât la început, acum

cînd se încredinţase că era înţeles. Prinţesa Măria îşi lipi capul de mîna lui, încercînd să-şiStscundă bahotul şi lacrimile. '3ri :• • r > . E l î ş i p l i m b ă m î n a p e c r e ş t e t u l e i . •■ r < — T e - a m c h e m a t t o a t ă n o a p t e a . . . s p u s e e l . , — Dacă aş fi ştiut... răspunse prinţesa printre lacrimii Mi-a fost frică să intru. i $î > 1 El îi strînse mîna, ^n* " '

— N-ai dormit ? "f^" I — Nu, n-am dormit, spuse prinţesa, dînd negativ difi

Cap. Fără să vrea, imitîndu-şi tatăl, vorbea şi ea mai mu]i| prin semne, aşa cum vorbea el, ca şi cînd i-ar fi fost şi ^. greu să-şi mişte limba. t

— Sufletul meu... sau... scumpa mea... Prinţesa Marp nu putu desluşi bine, dar judecind după expresia privii lui, ceea ce-i spusese fusese desigur un cuvînt duios mîngîiere, cum nu-şi auzise niciodată din gura lui. ce n-ai venit ? continuă el.

„Şi eu care i-am dorit... care i-am dorit gîndi prinţesa Măria. El tăcu o clipă. ] |

— îţi mulţumesc... fata mea... scumpa mea... pentru tot... iartă... mulţumesc... iartă... mulţumesc !.... Şi lacrimi îi curgeau din ochi. Chemaţi-1 pe Andruşa, spuse el de odată, şi chipul lui luă o înfăţişare de sfială şi de copi lărească neîncredere cînd ceru asta. Parc-ar fi ştiut şi el că cererea aceasta n-avea nici un rost. Aşa cel puţin i se păru prinţesei Măria.

— Am primit o scrisoare de la el, spuse prinţesa Măria. \\ El o privi mirat şi sfios. " — Păi, unde-i el ? ;:. — E pe front, mon

pere, la Smolensk. Bătrînul închise ochii şi tăcu îndelung, pe urmă dădu

afirmativ din cap, răspunzîndu-şi parcă la îndoielile ce-t firămîntau şi arătînd că înţelegea şi îşi amintea acum totulj $ deschise ochii. :>

— Da, spuse el încet şi desluşit. Rusia e pierdută ! Aî prăpădit-o ! începu apoi să plîngă cu hohote şi lacrimi aurseră din ochi. Prinţesa Măria nu se mai putu stăpîr Ş i p l î n s e ş i m & & £ j i t e i â l a ă t & ş ^ t » a » - * * i ^ :

11*

i

grinţul închise iarăşi ochii. PlînsulţţjjMţgţptaft. Ridici JS" spre ochi şi arătă ceva. Iar Tihon* care-1 înţelesese

lacrimile. Mpoi deschise iar ochii şi mai spuse ceva ce o

U putu nimeni pricepe, pînă cînd, în sfîrşit, Tihon îl în-j îlese şi îi tălmăci prinţesei cele spuse. Prinţesa MarifjJ tribuise sensul cuvintelor sale aceloraşi preocupări, ire le vădise cu cîteva minute înainte. Ba crezuse că arbeşte de Rusia, ba de prinţul Andrei, ba de dînsa, bs 2 nepotu-său, ba de moartea lui. De aceea nu putuse :inde sensul cuvintelor lui. *?

— Pune-ţi rochia cea albă, îmi place, spuse el. După ce înţelese aceste cuvinte, prinţesa Măria începu* plîngă şi mai tare şi doctorul, luînd-o de braţ, o scoasei ară pe terasă, îndemnînd-o să se liniştească şi să se ocupe-'1

: pregătirile plecării. După ce ieşi prinţesa Măria, prinţul' < >rbi din nou despre fiul lui, despre război şi despre îm-irat ; apoi încruntă supărat din sprîncene şi începu sa iice tot mai tare glasul, care suna răguşit, şi asta îi' ovocă al doilea şi cel din urmă atac. Prinţesa Măria se oprise pe terasă. Cerul se însenina ; ■ a soare şi cald. Ea nu putea pricepe nimic, nu putea să gîndească la nimic şi să simtă nimic altceva decît dra-stea sa pasionată pentru tatăl ei, dragostea pe care, aşa' m i se părea acum, n-o cunoscuse pînă în clipa aceea, gi devale în grădină, spre iaz şi, plîngînd în hohote, o l pe cărarea străjuita de tei tineri, plantaţi de prinţul idrei. — Da, da... eu... eu... eu i-am dorit moartea ! Da, am it să se sfîrşească mai curînd... Am vrut să mă liniştesc... are să se întîmple cu mine acum ? La ce-mi mai c

ia liniştea, cînd el n-are să mai fie ? se tînguia cu voce e prinţesa Măria, mergînd cu paşi repezi prin grădină ipăsîndu-şi cu mîna pieptul zguduit de hohote de plîns. pă ce făcu înconjurul grădinii, ajunse iarăşi în dreptul ei şi o văzu mademoiselle Bourienne (care rămăsese Bogucearovo şi nu voise să plece) venind spre ea, în-tă de un bărbat necunoscut. Era mareşalul nobilimii

judeţ, care venise personal la prinţesă ca să-i de-istreze că este absolut necesar să plece cît mai repede, iţesa Măria îl asculta, dar nu pricepea ce spune ; î l ti în casă, îi oferi o gustare şi se aşeză cu el la masă. )i, scuzîndu-se faţă de mareşalul nobil&qiy se apropie

*Iî

de uşa?xape dădtlspre camera bătrînului prinţ. Doctori cu o figură speriată, îi ieşi în cale şi îi spuse că nu § poate intra.

— Nu se poate, prinţesă, nu se poate, vă rog, nu poate !

Prinţesa Măria o porni iarăşi prin grădină la vale, spre iaz, într-un loc unde n-o putea vedea nimeni, şi se aşeză pe iarbă. Nu-şi putea da seama cît trecuse de cînd stătea acolo. Zgomotul unor paşi grăbiţi de femeie o trezi. Se ridică şi o văzu pe Duniaşa, camerista ei, care alerga, fără îndoială, după ea şi care, ca şi cum s-ar fi înspăimân-tat dînd cu ochii de stăpînă-sa, se opri.

— Veniţi, prinţesă... prinţul... zise Duniaşa, vorbind frînt.

— Vin îndată, vin, spuse repede prinţesa, fără să-i dea timp Duniaşei să-şi termine vorba şi alergă spre casă, silindu-se să ocolească privirile fetei.

— Prinţesă, facă-se voia lui Dumnezeu, trebuie să fiţi gata pentru orice, îi spuse mareşalul nobilimii, întîniP pinînd-o în uşa de la intrare. ; f

— Lăsaţi-mă ! Nu-i adevărat ! strigă ea furioasă. DoŞ* torul voi s-o oprească, dar ea îl împinse la o parte şi alergi spre uşă. „De ce m-or fi oprind oamenii aceştia cu cra| ,puri speriate ? N-am nevoie de nimeni ! Ce caută ei aici ™ Deschise uşa şi lumina clară a zilei ce inunda camera aceasta care stătuse pînă atunci în semiîntuner ic o îjj grozi. în cameră erau mai multe femei şi dădaca. Cîi| o văzură, îi făcură loc să se apropie şi se dădură toa | mai la o parte de pat. Prinţul zăcea, întocmai ca şi pîij atunci, în aşternut, dar aerul sever al chipului său cal! o pironi pe prinţesa Măria în prag.

„Nu, nu se poate, n-a murit !" îşi zise prinţesa Mari apropiindu-se de el, şi cu toată groaza ce o cuprinse: îşi lipi de obrazul lui buzele. Dar în aceeaşi clipă se tra: îndărăt. Intr-o clipită, toată duioşia pe care o simţea tru el dispăru, făcînd loc sentimentului de groază faţă de ceea ce avea dinaintea ei. „Nu, el nu mai este ! Nu mai este, şi aici, în locul unde era el, este acum ceva străin şi duşmănos, o taină cumplită, groaznică, respingătoare !" Şi, acoperindu-şi faţa cu mîinile, căzu în braţele maţ dicului care căuta să o sprijine. '/

In prezenţa lui Tihon şi a doctorului, femeile spălării rămăşiţele a ceea ce fusese cîndva „el", îl legară cu j$

basma pe sub fălci, ca să nu înţepenească aşa, cu gura deschisă, şi cu altă basma îi legară picioarele depărtate. Pe urmă îl îmbrăcară în uniformă cu decoraţii şi aşezară pe masă trupul mic şi uscat. Dumnezeu ştie cine şi cînd se îngriji de toate acestea, dar totul fu dus la capăt de la sine. Noaptea, în jurul sicriului arseră luminări, peste si-criul deschis fu întins un zăbranic, pe jos fură presărate frunze de ienupăr, sub capul uscăţiv al mortului fu pusă rugăciunea de dezlegare, tipărită, iar într-un colţ şedea un dascăl citind psaltirea.

Cum scurmă caii cu copitele, înghesuindu-se şi sforăind iinaintea unui cal mort, tot aşa în salon, în jurul sicriu-lui, se înghesuiau oameni străini şi de-ai casei — mareşa-ul nobilimii, starostele, femeile — şi toţi, cu ochii ţintă :n gol, îşi făceau cruce speriaţi, se aplecau şi sărutau mîna *ece şi ţeapănă a bătrînului prinţ.

■*>*

■'I c IX hi O m o~b q

DEVINĂ REŞEDINŢA prinţului Andreţ îogucearovo fusese totdeauna o moşie lipsită de suprav-egherea directă a stăpînilor, şi mujicii din Bogucearov^ veau cu totul altă fire decît cei din Lîsîe Gorî. Se deose*->eau de aceştia şi prin grai, şi prin îmbrăcăminte, şi •rin obiceiuri. Li se zicea cîmpeni. Bătrînul prinţ îi lăuda lentru hărnicia lor cînd veneau la Lîsîe Gorî, ca să ajute a treierat, sau să sape iazuri şi şanţuri, dar nu-i iubea lin cauză că erau prea sălbatici.

Ultima şedere a prinţului Andrei la Bogucearovo, cu Date inovaţiile lui — spitale, şcoli şi uşurarea boierescu-ri — nu le îmblînzise deloc firea ; ba, dimpotrivă, ac-întuase în ei acele trăsături de caracter pe care bătrînul rinţ le numea sălbăticie. Veşnic umblau printre ei o Lulţime de zvonuri nelămurite, ba că vor fi trecuţi toţi i cazaci, ba despre o nouă credinţă la care vor fi con-ertiţi, ba despre nişte documente împărăteşti, ba despre irămîntul din anul 1797 faţă de împăratul Pavel Petro-ci, despre care spuneau că dăduse de pe atunci libertate î ujicilor, dar că boierii o călcaseră, ba despre Piotr Feo-)rovici, care urma să se urce pe tron j>£şte $apţş,,

\

şi, sub -m fcăruf Jăomnieoâvea '«fc*«INk» toatSTiafe#tsăţile''# gfltea să fie aşa de simplu totul, încît tot ce e rău se va spulbera. Zvonurile despre război şi despre Bonaparte ^invazia lui se amestecară cu închipuirile lor tot atît de OSdesluşite despre antichrist, despre sfîrşitul lumii şi ctespre libertatea absolută. ;? In împrejurimile moşiei Bogucearovo erau numai sate Biari, aşezate pe domeniile statului sau ale moşierilor, ^rora li se datora boierescul. Moşieri, însă, care să lo-«liiască pe aici erau prea puţini, cum prea puţini erau şi lijbşi de curţi boiereşti, sau oameni cu ştiinţă de carte,

viaţa ţăranilor localnici erau mai vizibile şi mai pu- ^ c e decît în alte ţinuturi acele misterioase curente ale

vieţii populare ruseşti, ale căror cauze şi a căror însem-nătate contemporanii nu şi le pot explica. Un astfel de fenomen fusese curentul de strămutare spre nu se ştie ce rîuri calde, ivit cu vreo douăzeci de ani înainte printre ţăranii din partea locului. Sute de săteni, printre care şi cei din Bogucearovo, începură fără veste să-şi vîndă vitele şi să plece cu toţi ai lor spre sud-est. Cum zboară păsările încotrova, peste mări, aşa şi oamenii aceştia îşi luară ne-vestele şi copiii şi o porniră într-acolo, spre acel sud-est, unde nici unul din ei nu mai fusese niciodată. Porneau caravane întregi ori luau singuri calea pribegiei, se răs-cumpărau sau fugeau şi o porneau spre rîurile calde. Mulţi din ei fură pedepsiţi, surghiuniţi în Siberia, mulţi pieriră de foame şi frig pe drum, mulţi se înapoiară ei singuri şi mişcarea se potoli de la sine tot aşa cum se ivise, fără tffitauză vădită. Dar asemenea curente ascunse nu încetau să mocnească în sufletele mujicilor şi să-şi pregătească CMiouă erupţie, care avea să se ivească la fel de ciudat, (Jtmeaşteptat şi de simplu totodată, în chipul cel mai firesc şi,jmai nestăvilit. Acum, în anul 1812, cine trăia aproape <|B popor putea să observe că aceste curente subterane lljfjjrau cu perseverenţă şi erau la un pas de a se da pe faţă. j-.;, Alpatîci, venind la Bogucearovo cu cîtva timp înaintea nţ^rţii bătrînului prinţ, observase printre oamenii de aici oarecare agitaţie şi că, spre deosebire de cele ce se în-tîmplau la Lîsîe Gorî şi în împrejurimi, pe o rază de şai-zeci de verste de unde toţi ţăranii fugeau (lăsînd satele pradă cazacilor), aici în regiunea de stepă, la Bogucearovo, ţăranii, după cum se auzea, erau în legătură cu francezii, de la ei nu ştiu ce hîrtii, pe care şi le treceau

în mină şi rămîneau pe loc. Alpatîci aflase, prin rhenîî devotaţi de la curtea boierilor, că un mujic, ume Karp, care avea mare înrîurire asupra obştii, ple-id nu demult undeva cu o căruţă a statului, se înapoiase ; vestea că satele, pe care le părăseau locuitorii, sînt stiite de cazaci, dar că francezii nu se ating de ele. a de asemenea că un alt mujic adusese chiar în ajun i satul Vislouhovo, în care cantonau nişte francezi, o tie din partea unui general francez, prin care se făcea îoscut locuitorilor că nu li se va face nici un rău şi că itru tot ceea ce li se va lua li se va plăti, dacă rămîn loc. Ca dovadă că promisiunile erau adevărate, mujicul ise din Vislouhovo asignate, o sută de ruble (el nu ştia sînt false), date ca arvună pentru fîn. In sfîrşit — lucrul cel mai important — Alpatîci aflase în chiar ziua cînd poruncise el starostelui să adune uţe pentru transportarea bagajelor prinţesei de la Bo-:earovo, dimineaţa fusese în sat o adunare a obştii, în e mujicii hotărîseră să nu plece, ci să aştepte. Şi cu te astea, numai vreme de aşteptat nu era. în ziua rţii prinţului, la 15 august, mareşalul nobilimii in-ase pe lîngă prinţesa Măria să plece în aceeaşi zi, aşa mare era primejdia. El îi spuse că, de la data de 16 3I0, nu-şi mai ia nici o răspundere. Chiar în ziua morţii iţului, seara, el plecase, dar făgăduise să revină a doua la înmormîntare. Dar a doua zi nu se mai putu îna-i, întrucît, după ştirile primite chiar de el, francezii ntaseră mai mult decît era de aşteptat, aşa că abia avu pul să-şi expedieze de la moşie familia şi lucrurile mai preţ. De vreo treizeci de ani, în Bogucearovo era staroste un ;care Dron, pe care bătrînul prinţ îl numea Dronuşka. Dron era unul din acei mujici puternici şi fiziceşte, toraliceşte, care, după ce ajung la o anumită vîrstă, îşi

barbă şi rămîn aşa, neschimbaţi, pînă pe la şaizeci- ezeci de ani, fără nici un fir de păr cărunt şi fără in dinte lipsă, tot aşa de drepţi şi de voinici la şai- de ani cum erau la treizeci. • ^urînd după strămutarea spre rîurile calde, la care 1 ca atîţia alţii luase parte, fusese pus staroste — pri-la Bogucearovo şi, de atunci, douăzeci şi trei de ani plinise fără cusur funcţia aceasta. Mujicii îi ştiau de . mai mult deât( stăpînuiui.. Boierii,, atît prinţuLsel

bătrî»,'crt şi cel tMăr, precum şi admihistratorul, îl stiminj| şi îl numeau în glumă ministru. Tot timpul cît fu în slujbăj 'pe Dron nu-1 văzuse nimeni beat vreodată şi nici bolnav nu fusese ; niciodată, nici după nopţi nedormite, nic| după cele mai grele munci, nu arăta urmă de oboseală f şâ aşa neştiutor de carte cum era, nu uita niciodată ceva din socoteala banilor sau a pudurilor de făină pe care 1| transporta în convoaie nesfîrşite la tîrg, ori numărul că+ pitelor de bucate secerate de pe fiecare deseatină a moi $iei Bogucearovo. '

Pe acest Dron, Alpatîci, care sosise de la domeniul Lîsîe Gorî ce fusese devastat, îl chemă în ziua înmormîn- ferii prinţului şi îi porunci să pregătească doisprezece cai pentru trăsurile prinţesei şi optsprezece căruţe pentru Convoiul care urma să plece din Bogucearovo. Deşi muf jitii erau dijmaşi, împlinirea acestei porunci n-avea cuni să întîmpine greutăţi, după părerea lui Alpatîci, de vremţ ce în Bogucearovo erau aproape două sute treizeci df gospodării, şi mujicii erau înstăriţi ; dar starostele Dror% după ce ascultă porunca, plecă ochii tăcut. Alpatîci î| numi o seamă de mujici pe care-i cunoştea şi de la care-f «rdonă să ia căruţe. I

Dron îi răspunse că toţi caii mujicilor acestora sînt îiţ cărăuşie. Alpatîci numi alţi mujici. Nici ei, după spusei» lui Dron, n-aveau cai ; unii le fuseseră luaţi pentru că ruţele statului, alţii erau prea slabi ; altor mujici le mu riseră caii din lipsă de nutreţ. După părerea lui Dron, nu numai pentru căruţele de bagaje n-aveau de unde găs| cai, dar nici chiar pentru trăsurile boiereşti. ■

Alpatîci se uită ţintă la el şi se încruntă. Căci, dacş Dron era un model de staroste de mujici, tot aşa şi Alpaţ Hei nu degeaba administra de douăzeci de ani moşiilş prinţului şi era un administrator model. Era în stare si ^priceapă în cel mai înalt grad, printr-un simţ numai aş lui, cerinţele şi insistenţele poporului cu care o viaţă în-treagă avusese de-a face şi, de aceea, era un administrator excelent. Uitîndu-se la Dron, el înţelese numaidecît că' răspunsurile starostelui nu erau expresia gîndurilor acesf tuia, ci expresia stării de spirit generale a obştii diij Bogucearovo, de care starostele se şi molipsise. Dar, tot» odată, ştia că acest Dron, îmbogăţit şi urît de întreagă obşte, trebuia să mai şovăie încă între cele două ta*-bere — cea a stăpînului şi cea a ţăranilor. Această şovă-

168

starosteHff şi de «ce atîci, încruntîndu-se, păşi mai aproape de Dron.

— Măi Dronuşka, ascultă aici ! zise el. Mie să nu-m} idrugi moşi pe groşi. Luminăţia-sa, prinţul Andrei Nit] olaici însuşi, mi-a poruncit să vă ridic de aici pe i nu rămînă nimeni cu duşmanul. E poruncă de la tr cine rămîne e trădător al ţarului. Auzitu-m-ai ?

— Auzit, răspunse Dron, fără să ridice ochii. Alpatîci nu se mulţumi cu răspunsul acesta.

— Măi Dron, are să fie vai de pielea ta ! spuse Alpatî ătinînd din cap.

— Voia dumneavoastră ! spuse Dron cu mîhnire. — Ascultă, Dron, sfîrşeşte ! repetă Alpatîci, scoţînd

îna de sub reverul hainei şi arătînd cu un gest solemn >delele de sub picioarele lui Dron. Eu văd nu numai tot -i în tine, dar văd şi prin tine, la trei arşini în adîncul mîntului, zise el, aţintindu-şi ochii în duşumeaua de b tălpile lui Dron.

Dron se fîstîci, se uită chiorîş la Alpatîci şi îşi plecă •ăşi capul în jos. — Lasă prostiile astea şi spune oamenilor să se pregă- >

iscă de plecare la Moscova şi să fie gata cu căruţele '■ ntru transportul prinţesei de mîine dimineaţă, iar la unare tu să nu te duci ! Auzitu-m-ai ? ^

Dron îi căzu la pic§H§îe. ?0 — Iakov Alpatîci,NH-mă afară ! Ia-mi cheile, iră din slujbă, pent&Mflumele lui Dumnezeu ! — Ajunge ! spuse cu asprime Alpatîci. Văd Lă la trei arşini sub pămînt, repetă el, ştiind d£ mă-tr ia lui în pr inderea roiur ilor de albine şi faptul că i care e timpul cel mai potrivit pentru semănatul ovă-ui şi că izbutise să-1 mulţumească timp de douăzeci ani pe un om ca bătrînul prinţ îi aduseseră de mu3t na de vrăjitor, şi că vrăjitor ilor li se atribuie darul a vedea la trei arşini sub om. «41* Dron se ridică şi voi să spullffceva, dar Alpatîci îl 'erupseB %i — Ce-£«P©ai scornit acum ? Hai ?... Ce-aveţi de gînd ?

j-pu să fac cu oamenii ? se vaită Dron. S-au lEu le tot toc de-a surda... Alpatîci. Beau ? întrebă el scurt.

— Ce ăcit de

— S-au năucit toţi la cap, Iakov Alpatîci, au dat cej| şi la al doilea butoi. ff

— Stai şi ascultă aici la mine. Eu mă duc la ispravnic» iar tu sfătuieşte oamenii să facă bine să lase prostiile |£ să scoată căruţele din pămînt, din iarbă verde ! .

— Poruncă ! răspunse Dron. ţi Iakov Alpatîci nu mai stărui. El mînuia de atîta tim;

oamenii din popor şi ştia că mijlocul cel mai bun ca să' facă să se supună era să nu le arate cumva bănuiala că ar putea să nu se supună. Iakov Alpatîci se mulţumi c răspunsul pe care izbutise să-1 scoată de la Dron, cuvînt „poruncă !" rostit cu supunere, deşi nu numai că se îndoia^ dar era mai mult ca sigur că fără ajutorul comandamenj ţului oştirii nu vor putea fi scoase de la mujici căruţela: Şi, într-adevăr, se înserase şi căruţele nu erau adunat^ La circiuma din sat făcuseră iar sfat, şi la sfat fusesf! hotărît să fie duşi în pădure toţi caii şi să nu dea nimeni' căruţe. Alpatîci, fără să sufle vreo vorbă prinţesei, porunci şă fie deshămaţi caii de la căruţele cu care-şi transportase <îe la Lîsîe Gorî bagajele lui personale şi să fie pregătiţi pentru trăsurile prinţesei, iar el plecă să ceară sprijinul autorităţilor. t t J

I. a istm x

, DUPA ÎNMORMINTAREA TATĂLUI EI, prinţesa Ma| ria se închise în cameră şi nu mai primi pe nimeni. Caf* merista veni la uşă să-i spună că Alpatîci o trimisese sa> ceară ordine cu privire la plecare. (Era înainte de discuţia liii Alpatîci cu Dron.) Prinţesa Măria se ridică de pe ca-* riapeaua pe care şedea culcată şi îi spuse prin uşă, fără' şă-i descuie, că nu va pleca niciodată şi nicăieri şi că-f roagă pe toţi s-o lase în pace. '.'

Ferestrele odăii, unde sta culcată prinţesa Măria, dă-* deau spre apus. Ea şedea întinsă pe canapea cu faţa sprJ perete şi, pipăind dusă pe gînduri nasturii unei perne de piele, nu vedea decît perna din faţa ei, iar gîndurile, ne-* desluşite, i se concentraseră asupra unui singur punct £ se gîndea la ireversibilitatea morţii şi la propria ei tică loşie sufletească, pe care pînă acum nu şi-o; cunoscuse şţ care ieşise la iveală în timpul bolii..tatălui t t

m-

dait fjMi-'ţlifclrăznea, să se roage ; nu îndrăznea, în starea sufletească în care se afla, să se încumete a se îndrepta spre Dumnezeu. Zăcu aşa mult timp, fără să-şi schimbe poziţia.

Soarele lunecase către cealaltă parte a casei ; razele lui piezişe, de asfinţit, luminau camera şi o parte din perna de safian la care se uita prinţesa Măria. Cursul gîndurilor ei se schimbă dintr-o dată. Se ridică fără să-şi dea seama ce face, îşi îndreptă părul şi păşi spre fereastră, umplîn-du-şi involuntar plămînii de răcoarea acestui amurg senin, dar bîntuit de vînturi.

„Da, acum poţi admira în voie frumuseţea înserării. Nu mai este el, nu mai are cine te stingheri", îşi spuse ea şi, lăsîndu-se pe un scaun, îşi culcă fruntea pe pervazul ferestrei.

O voce duioasă şi lină o chemă de la fereastra dinspre grădină şi simţi un sărut pe creştet. Prinţesa Măria în-toarse capul. Era mademoiselle Bourienne, în rochie neagră cu pleureuses K Se apropiase uşor de prinţesa Măria, o sărutase oftînd şi, în aceeaşi clipă, izbucnise în plîns. Prinţesa Măria îşi ridică ochii spre ea. Toate neîn-ţelegerile de altădată dintre ele două şi gelozia care le învrăjbise îi veniră acum în minte ; îşi aminti şi cît se schimbase în ultimul timp purtarea lui faţă de mademoi-selle Bourienne, cum nici nu mai voia s-o vadă în ochi şi că, prin urmare, toate reproşurile pe care i le făcuse franţuzoaicei prinţesa Măria, în sufletul ei, fuseseră ne-drepte. „Şi apoi tocmai eu, eu care i-am dorit lui moartea, tocmai eu să judec pe cineva ?" îşi zise ea.

Prinţesa Măria îşi reprezenta într-o clipă situaţia dom-nişoarei Bourienne, ţinută de ea la distanţă în ultima vrerae şi, totodată, depinzînd de ea şi trăind în casă străină. Şi i se făcu milă de ea. O privi cu blîndeţe, între-Dător, şi-i întinse mîna. Mademoiselle Bourienne izbucni De dată în plîns, începu să-i sărute mîna şi vorbi de dure-*ea pe care o încerca prinţesa Măria, spunînd că participă ;i ea la durerea ei. Ii spuse cum singura mîngîiere a du-•erii sale putea fi faptul că prinţesa îi îngăduia să i-o mpărtăşească. Mai spuse că toate neînţelegerile trecu-ului trebuiau să se şteargă în faţa acestei mari dureri, :ă ea se simte curată faţă de toată lumea şi că el, de acolo, ^ ti Benzfalbe

m

îi vede dragostea şi recunoştinţa. Prinţesa o asculta fărâ să înţeleagă o vorbă din tot ce spunea, dar îşi ridica din cînd în cînd privirile spre ea şi îi asculta modulaţiile vocii. — Situaţia dumitale, scumpă prinţesă, e de două ori groaznică, spuse mademoiselle Bourienne, după cîteva ciipe de tăcere. Eu înţeleg ca nu puteai şi nu poţi nici acum să te gîndeşti la dumneata ; eu însă, cu dragostei ct ţi-o port, sînt datoare să fac asta... A fost la dumneata Âlpatîci ? Ţi-a vorbit ceva despre plecare ? întrebă ea. r : Prinţesa Măria nu răspunse. Nu înţelegea încotro şi' cine anume trebuia să plece. „Oare se poate lua vreo» hotărîre acum, e oare cu putinţă să te mai gîndeşti la ofeva ? Oare nu-i totuna ?" Şi nu răspunse. s î; — Ştii oare, chere Mărie, zise mademoiselle Bourienne/ ştii oare că sîntem în pericol, că sîntem înconjuraţi de? francezi ? E primejdios să călătoreşti acuma. Dacă plecăm,? mai mult ca sigur că vom cădea prizoniere şi Dumnezeul

i •} Prinţesa Măria se uita la prietena ei fără să înţeleagă- £te spunea. ;

— Ah, dacă ar şti cineva cît de indiferente îmi sîntj* foate acum, spuse ea. Se înţelege, pentru nimic în lunies îţ-aş vrea să plec de lîngă el... Âlpatîci mi-a vorbit cev^ <îespre plecare... Inţelege-te cu dînsul ; eu nu mai poţ tomic, nimic şi nici nu vreau nimic. '

— Am vorbit cu el. Âlpatîci speră că vom putea, p|eca mîine, dar eu cred că acum ar fi mai bine să rămî-v Oem aici, spuse mademoiselle Bourienne. Pentru că trebuie, s|i fii de acord, chere Mărie, ar fi groaznic să cădem pe» drum în mîinile soldaţilor sau ale mujicilor răsculaţi^ Mademoiselle Bourienne scoase din săculeţul ei un mani-* fşst al generalului francez Rameau (tipărit pe altă hîrtie; ejecît cea rusească, obişnuită), prin care locuitorii erauj sfătuiţi să nu-şi părăsească locuinţele, pentru că vor f^ ocrotiţi aşa cum se cuvine de către autorităţile franceze^ 41 îl dădu prinţesei. ! r — Eu cred că ar fi mai bine să ne adresăm acestui' general, spuse modemoiselle Bourienne, şi sînt sigură căi vei fi tratată cu tot respectul cuvenit. % \ Prinţesa Măria citi manifestul şi un plîns fără lacrimi îicşefaimonosi faţa. • *« > -. 'sm- Prin '

^^^■B

spase inademoisâile Bourienrie, înroşiridu-se. Prinţesa Măria, cu hîrtia în mînă, se ridică de la fe-

reastră şi, cu faţa palidă, ieşi din cameră şi trecu în fostul cabinet al prinţului Andrei. ; — Duniaşa, cheamă-1 la mine pe Alpatîci, pe Dro-©uşka, sau pe altcineva ! zise prinţesa Măria. Şi spune ^.maliei Karlovna să nu intre aici, adăugă ea, auzind vocea domnişoarei Bourienne. Şi plecăm cît mai curînd ! Cît şaai curînd ! spunea prinţesa, îngrozindu-se la gîndul că şr putea rămîne în mîinile francezilor. i „Să afle prinţul Andrei că ea a rămas în puterea francezilor !... Ea, fiica prinţului Nikolai Andreici Bolkonski, Qere domnului general Rameau ocrotire şi sprijin !" Gîndul şcesta o îngrozi, o făcu să se cutremure, să roşească şi să fŞmtă fierbînd în ea ura şi mîndria, aşa cum nu mai simţise gînă atunci. Tot ce-ar fi putut fi penibil şi, mai ales, în«ţ jpsitor în situaţia aceasta îi lovi deodată, viu, închipuirea^ JJEi, francezii, se vor stabili în casa asta ; domnul general Şameau va ocupa cabinetul prinţului Andrei ; vor răsfo| ai citi, ca să le mai treacă de urît, hîrtiile şi scrisorile luii 1 ţademoiselle Bourienne lui fera Ies honneurs de Bogu-t t 'earovo. i Mie îmi vor da vreo cămăruţă de milă ; soldaţii iu să deschidă mormîntul proaspăt al tatei ca să-i fur^ Crucile şi stelele ; îmi vor vorbi despre victoriile lor asupra roşilor şi vor arăta o prefăcută compătimire pentru dure-^fea mea..." îşi zicea prinţesa Măria, rumegînd nu ideile ei.-proprii, ci pe acelea ale tatălui şi ale fratelui ei, idei pei <»re se simţea acum datoare să le adopte... Pentru dînsa;

arsonal era totuna oriunde ar fi rămas şi orice i s-ar fi' tîmplat ; dar simţea în acelaşi timp că ea reprezintă pe' rttăl său mort şi pe prinţul Andrei. Raţiona, fără voia

ci,, <§ji ideile lor şi simţea cu simţămintele lor. Simţea că tre-, ie să spună şi să facă negreşit ceea ce ar fi spus şi făcut, în situaţia aceasta. Intră în cabinetul prinţului Andrei dîndu-şi osteneala să se pătrundă de gîndurile lui/ „ ibzui asupra situaţiei. i Grijile vieţii, pe care le crezuse spulberate o dată cu iljoartea tatălui ei se iviră din nou pentru prinţesa Măria, ş|'o cuprinseră iarăşi cu o putere nouă şi încă necunoscută. |ţ Roşie la faţă şi emoţionată, se plimba prin cameră şi cjţ|ema la ea ba pe Alpatîci, ba pe Mihail Ivanovici, ba pe ■ Domnişoara *ou**«nm> va 1M* 'UftmiM tastei/1"'1 ~ ■

t

^f, pe Swsţs/ipuniaşa, dădaca şi toate fetele | pfitemî lamuri în nici un fel dacă spusele domnişi Squrienne erau sau nu adevărate şi în ce măsură. Alpatîci niji era acasă ; plecase la autorităţi. Mihail Ivanîci, arhi-feîctul, chemat, se înfăţişase dinaintea prinţesei cu ochii umflaţi de somn şi nu-i putuse spune nimic pe înţeles. Răspunse cu veşnicul lui zîmbet de aprobare, cu care se deprinsese timp de cincisprezece ani să răspundă şi să aprobe ceea ce-i spunea bătrînul prinţ, fără să-şi exprime părerea, aşa că, din toate răspunsurile lui nu se putea deduce nimic lămurit. Tihon, bătrînul camerier, cu obrajii căzuţi şi traşi, purtînd pe faţă pecetea unei dureri de nelecuit, nu răspundea decît „am înţeles" la toate între-bările prinţesei Măria şi abia îşi putea stăpîni plînsul, iptîndu-se la ea. f! în cele din urmă, intră în odaie Dron, starostele, şi, îficlinîndu-se pînă la pămînt în faţa prinţesei, se opri în f , %:Î Prinţesa Măria, care se plimba prin cameră, se opri 16 faţa lui. !>, — Dronuşka, spuse prinţesa Măria, văzînd în el un pnieten sigur, pe Dronuşka cel care, an de an, de cîte ori se' ducea la iarmarocul din Viazma, îi aducea totdeauna de acolo o turtă dulce şi i-o dădea zîmbind. Dronuşka, ţ(jum, după nenorocirea noastră... începu ea, dar se opri, fiindcă nu mai avu putere să vorbească. 92 — Sîntem cu toţii în mîna lui Dumnezeu, spuse Dron, |jj!tînd. Şi tăcură amîndoi.

, — Dronuşka, Alpatîci e dus nu ştiu unde, n-am cu > cpie să vorbesc. Este adevărat oare ceea ce mi se spune, q# nici nu mai pot pleca ?

— De ce să nu pleci, luminăţie, se poate, cum să nu ! spuse Dron. {,; — Mi s-a spus că e primejdios, din cauza duşmanului, fragul meu, eu n-am nici o putere, nu pricep nimic, n-am p<6 nimenea. Vreau să plec negreşit în noaptea aceasta sau mîine dis-de-dimineaţă. Dron tăcea şi o privea pe sub sprîncene.

Nu sînt cai, zise el, i-am spus şi lui Iakov Alpatîci. De ce nu sînt ? întrebă prinţesa. ■ .rqi*% Pentru că ne-a pedepsit Dumnezeu, spuse Dron. h carp a fy

aşa-i afooT ăsta. Nu numai că n-au oameniiaeii ce caii, dar de-abia le-ajunge lor ca să nu moara de foamţ Şi aşa stau cîte trei zile în şir nemîncaţi. N-avem nici «unele. Ne-au sărăcit de tot. j Prinţesa Măria asculta cu atenţie ceea ce-i spunea

— Mujicii sînt sărăciţi ? N-au grîne ? întrebă ea. ,£i — Mor de foame, spuse Dron. De cai nici vorbă Ijnai poate fi. $ — Dar de ce n-ai spus nimic, Dronuşka ? Nu-i putem fŞare ajuta ? Am să fac tot ce pot... Prinţesei Măria i se Jfărea ciudat gîndul că acum, în clipe ca acestea, cînd în Sufletul ei era atîta durere, mai puteau exista oameni ■bogaţi şi săraci, şi că bogaţii puteau să nu-i ajute pe săraci, .ijtia şi ea vag, din auzite, că sînt grîne boiereşti care se ,Jjau mujicilor. Ştia de asemenea că nici fratele ei, nici j$»tăl ei n-ar fi refuzat ajutorul lor mujicilor aflaţi în JBfevoie ; se temea numai că n-o să găsească vorbele potri-vite, cu ocazia acestei împărţeli a grînelor la mujici, îm-părţeală pe care voia s-o pună acum la cale. Era bucuroasă, de faptul că i se prezentase prilejul să aibă asemenea griji, pentru care nu-i era ruşine că-şi uita propria ei durere. începu să-i ceară lui Dronuşka amănunte cu pri-vire la nevoile mujicilor şi la rezervele boiereşti din

Bogucearovo. — N-avem aici grîne boiereşti, de-ale fratelui meu ?

întrebă ea. — Grînele boiereşti stau pe de-a-ntregul neatinse,

spuse cu mîndrie Dron, prinţul nostru a poruncit să nu le vindem.

— Dă-Ie mujicilor, pe toate să le dai, dă-le tot ce le trebuie ; îţi dau eu mînă liberă în numele fratelui meu, spuse prinţesa Măria.

Dron nu răspunse nimic şi oftă adînc. — împarte-le toate grînele, dacă ajung pentru toţi,

împarte tot. îţi poruncesc în numele fratelui meu şi spu- ne-le că ceea ce este al nostru este şi al lor. Că nu precu peţim nimic pentru ei. Aşa să le spui.

Cit vorbi ea, Dron se uită ţintă în ochii prinţesei. — Dă-mă afară, stăpînă, pentru Dumnezeu, porunceşte

ă-mi ia cheile, spuse el. V-am slujit douăzeci şi trei de ni şi nu ştiu să vă fi greşit cu ceva cît v-am slujit; acuma ă-mă afară, pentru Dumnezeii. .„ tţr „„,,..,Af<^„ . Ui Jia.'j

f "PHfi|esa Măria nu înţelegea ce voia de la dînsa şiiitf de-cerea Dron să fie dat afară. îi răspunse că nu se îndoiâe *$?iodată de devotamentul lui şi că era gata să facă totul pentru el şi pentru mujici. ..,-., . J.L H. .... -Jsi

e.fe: Al" fy?< £ •rin / 8'i ffftt' ■■- !.©•

PEStE VREUN CEAS, DUNIAŞA veni s-o vesteas^l pe prinţesa Măria că Dron şi mujicii se adunaseră, dupi porunca ei, lîngă hambar, şi că doreau să stea de vorSft cu stăpîna lor. î l

— Eu ? Nu i-am chemat niciodată ! zise prinţesa Măr ia. Eu i-a m spus doar lui Dronuşka să le împartă grînele. ljf

— Vă rog, prinţesă, stăpînă, pentru Dumezeu, da$l poruncă să-i alunge şi nu vă duceţi la ei. Asta nu-i dec^ înşelătorie, spuse Duniaşa. Să vină numai Iakov Alpatî^ şi plecăm numaidecît... Dar dumneavoastră să nu cais cumva să... s

— Ce fel de înşelătorie ? întrebă prinţesa mirată. j .. i — D-apoi, ştiu eu ? Numai, vă rog să mă ascultat^ pentru Dumnezeu. Uite, întrebaţi-o şi pe dădaca. Ei spu» că nu vor să plece, cum aţi poruncit dumneavoastră. >

— Tu îmi ascunzi ceva. Şi apoi, eu nu le-am poruncit niciodată să plece... spuse prinţesa Măria. Cheamă-1 pe Dronuşka. , ..,- Dron, care veni îndată, confirmă spusele Duniasei ; inujicii se adunaseră după porunca prinţesei.

— Dar nu i-am chemat deloc, spuse prinţesa. Se vede că tu nu le-ai spus întocmai ce trebuia. Am spus doar să le împărţi tu grînele. ,n<"

Dron oftă şi nu răspunse nimic. — Dacă porunciţi, au să plece, zise

;, — Nu, nu, mă duc la ei, spuse prinţesa Măria. 1 > Fără să ţină seamă de sfaturile Duniasei şi ale dădacei,

■prinţesa Măria ieşi pe scară. Dronuşka, Duniaşa, dădaca şi Mihail Ivanîci o urmară.

•; „Ei cred, probabil, că le ofer grîne pentru ca să-i con--\nţig să rămînă la locurile lor, în timp ce eu voi pleca, lăsîndu-i la bunul plac al frâncezilor,Aîşi,.;

1 fe

Marla. Le voi promite gfeâuife |»e moşia*ăe îîngă Moscova ; sînt sigură că, în locul meu, Andrei ar fi făcut şi mai mult", îşi zicea ea, în vreme ce se apropia de gloata care o aştepta pe aria din faţa hambarului. Se însera.

Mulţimea se mişcă ; oamenii strînseră rîndurile şi se descoperiră grăbiţi. Prinţesa Măria, cu ochii în jos şi îm-piedicîndu-se în rochie, înainta pînă aproape de ei. Atîtea chipuri felurite de tineri şi bătrîni şi atîţia ochi de toate culorile şi de toate vîrstele erau aţintiţi asupra ei, încît nu vedea chipul nici unuia şi, găsindu-se nevoită să li se adreseze deodată tuturor, nu şt ia cum să înceapă. Dar o dată mai mult conştiinţa faptului că reprezenta pe tatăl şi pe fratele ei îi dete puteri şi îşi începu cu mult curaj cuvîntarea.

— Sînt foarte bucuroasă că aţi venit, începu prinţesa Măria, fără să ridice ochii şi simţind cum îi bate inima repede şi puternic. Dronuşka mi-a spus că războiul v-a ruinat. Aceasta-i o nenorocire a noastră, a tuturora, şi eu nu voi precupeţi nimic pentru a vă putea veni în ajutor. Plec şi eu, pentru că aici e primejdie... şi duşmanul e aproape... pentru că... Vă dau tot, prieteni, şi vă rog să luaţi tot, toate grînele noastre, ca să nu duceţi lipsă. Şi dacă vi s-a spus că vă dau grînele pentru ca să rămîneţi aici, asta nu-i adevărat. Dimpotrivă, eu vă rog să plecaţi cu tot avutul vostru la moşia noastră de lîngă Moscova. Vă iau acolo la mine şi vă făgăduiesc că nu veţi duce lipsă de nimic. Vi se vor da şi locuinţe, şi grîne. Prinţesa se opri. Din mijlocul mulţimii se auziră doar oftaturi.

— Lucrul acesta nu-1 fac de la mine, continuă prin- . ţesa, îl fac în numele tatălui meu mort, care v-a fost , stăpîn bun, şi în numele fratelui meu şi al fiului său.

Tăcu iarăşi. Nimeni nu-i întrerupse tăcerea. — Durerea este a noastră, a tuturora, şi vom împărţi

I totul pe din două. Tot ceea ce este al meu este şi al vostru, „ spuse ea, privind chipurile celor ce erau în faţa ei. I Toţi ochii o priveau cu una şi aceeaşi expresie, ?.l cărei " înţeles prinţesa nu-1 putea desluşi. Să fi fost curiozitate, devotament, recunoştinţă, frică sau neîncredere ? Destul că expresia tuturor acestor chipuri era aceeaşi. * — Foarte vă mulţumim că v-aţi milostivită <jfe noi, ■numai că grînele boiereşti nu JteipB*^i«iua, sotMzffegiace din fund. fe aafq iu «1 i~ubithi

U

•*» Dar pentru ce ? întrebă prinţesa Măria. v» ? Nu-i răspunse nimeni, şi prinţesa, uitîndu-se prin mul-

ţime, observă că toate privirile pe care le întîlnea se lăsau rturnaidecît în pămînt. „, — Dar de ce nu vreţi ? întrebă ea din nou. Nu primi iiîr nici un răspuns. * Mk V(j Tăcerea aceasta i se păru prinţesei MapS^apăsătoare, V#uta să prindă privirile cuiva şi nu reuşea. „^ ■■V — De ce nu-mi răspundeţi ? se adresă prinţesa unui ;rîn care, rezemat în toiag, sta chiar în faţa ei. Spune, socoti că mai aveţi nevoie şi de altceva ? Voi face zise ea, prinzîndu-i privirea. Dar bătrînul, ca şi cum fi supărat, îşi lăsă capul în jos şi răspunse : *e — La ce să ne învoim, n-avem nevoie de grîne. iJ — Cum adică, să le lăsăm toate locului şi să plecăm ? Wa vrem. Nu ne învoim... Nu ne învoim cu asta. N-avem ow-ţi face, dar nu ne-nvoim... Pleacă singură... se auziră dfti mulţime glasuri din toate părţile. Şi iarăşi, pe t^ate chipurile apăru una şi aceeaşi expresie, care acum efa sigur că nu mai putea fi o expresie de curiozitate sau flte recunoştinţă, ci de hotărîre îndîrjită. 9i — Dar nu m-aţi înţeles, zise zîmbind cu tristeţe prinţesa Măria. Pentru ce nu vreţi să plecaţi ? Vă făgăduiesc â'Hăpost şi hrană. Dacă rămîneţi aici, duşmanul vă lasă goi...

.' Dar vocea îi fu acoperită de glasuri din mulţime. ,.,.■ — Nu ne-nvoim, n-au decît să ne lase goi ! N-avem i?£voie de grînele tale, nu ne-nvoim !

Prinţesa Măria căuta să prindă iarăşi privirea cuiva din mulţime, dar nici o privire nu era îndreptată spre ea. Ochii l|»j, pe cîte se vedea, o ocoleau. O cuprinse un simţămînt > straniu.

.; — Auzi colo, bine ne mai învaţă ; să plecăm după ea în serbie ! Dărîmă-ţi casa şi hai în robie. Cum de nu ! Mai vefci de alţii ! Vă dau bucate, zice ! se auziră voci în mulţime. <-■ Lăsîndu-şi capul în pămînt, prinţesa Măria ieşi din

e#fcui lor şi intră în casă. După ce-i repetă lui Dron po-rtihca să fie pregătiţi cai de drum pe a doua zi, se retrase în camera ei şi rămase singură, doar ea cu gîndurile ei.

179

: ; ; ; ' ......... ■ • ' ■ ■ " ' - X I I ' > ® r '■ii "' M

ÎN NOAPTEA ACEEA, PRINŢESA Măria stătu pînăjj târziu la fereastra deschisă, ascultând glasurile mujicilor.^ care s-auzeau vorbind în sat, dar nu se gîndea la ei. Sim-,j ţfia că oricît s-ar gîndi la mujici tot nu i-ar putea înţelege. .1 Se gîndea mereu la unul şi acelaşi lucru — la durerea eiA care, acum, după întreruperea provocată de grijile vieţii" 4fe toate zilele, aproape că intrase pentru ea în domeniul tiecutului. Acum îşi putea relua amintirile, putea plînge şil» M putea ruga. O dată cu asfinţitul soarelui, vîntul se poto-( '■ $fee. Noaptea era liniştită şi răcoroasă. Către miezul nopţii,'! glasurile începură să se stingă ; se auzi un cîntec de cocoşi ■ fi de după tei se ivi luna plină ; o ceaţă alburie şi răco-Iţpasă se lăsă o dată cu tăcerea peste casă şi peste sat. te Una după alta, imaginile trecutului apropiat i se perin-'' <teră prin faţa ochilor : boala tatălui ei şi ultimele lui, qftpe. Cu o tristă satisfacţie stăruia acum prinţesa asupra Iffiestor imagini, alungind cu groază de la sine doar una,-liga din urmă, imaginea morţii lui, pe care, simţea ea bine,, iv-avea puterea să şi-o mai împrospăteze nici măcar în &|chipuire în acest ceas tainic şi liniştit al nopţii. Scenele GjŞ i se înfăţişau erau de atîta claritate şi cu atîtea amă-tttinte, încît i se păreau cînd însăşi realitatea, cînd imagini din trecut, cînd viitorul ei.

îşi reînvia în minte clipa atacului de paralizie al prin-ţului, cînd fusese adus pe braţe din grădină, la Lîsîe Gorî, mormăind ceva, neputincios să-şi mai mişte limba, cu zvîcnete spasmodice în sprîncenele-i albe, pe sub care o privea neliniştit şi sfios.

„De pe atunci voia să-mi spună ceea ce mi-a spus în; 'ziua morţii, îşi zise ea. Totdeauna a gîndit el aşa cum mi-a vorbit atunci." Pe urmă îşi aduse aminte de noaptea din ajunul crizei, cu toate amănuntele, cînd prinţesa Măria, presimţind parcă dezastrul, refuzase să plece din Lîsîe Gorî şi rămăsese cu tatăl său împotriva voinţei lui. Nu dormise atunci toată noaptea şi, pe întuneric, ieşind din camera ei în vîrful picioarelor, se apropiase de uşa serei, unde se culcase el în noaptea aceea, şi îi ascultase glasul. El, cu ;,J glas sfîrşit de om vlăguit, îi spunea ceva lui Tihon. Simţea, ; se vede, nevoia să vorbească. „Şi de ce nu m-a, chemat?,

, H.i iwi> */_ r *T '**a

De ce nu mi-a dat voie să fiu eu acolo în locul lui Tihon ti se întrebase atunci şi se întreba şi acum prinţesa Maria.Ig De acum încolo nu va mai putea spune niciodată, nimănuip tot ceea ce avea pe suflet. Nu se va mai întoarce niciodată^» nici pentru ei, nici pentru mine, clipa cînd ar fi putu# spune tot ce ar fi avut de spus, iar eu, şi nu Tihon, l-aş fi ascultat şi l-aş fi înţeles. De ce n-am intrat eu oare atunci- în odaie ? Poate că mi-ar fi spus încă de pe atunci ceea ;

ce mi-a spus în ziua morţii. Doar şi atuncea, vorbind ctt Tihon, de două ori a întrebat de mine. Ar fi vrut să mâ. vadă şi eu şedeam aici după uşă. Ii venea greu şi era tris|f pentru dînsul că nu poate vorbi decît cu Tihon, care nu-| înţelegea. Mi-aduc aminte cum vorbea cu Tihon despr<j| Liza, ca şi cum ea ar fi fost în viaţă — uitase că era moartă {ţ Tihon i-a adus aminte că ea nu mai este, şi el a strigat (j «Prostule !» Greu trebuie să-i fi fost ! Am auzit prin uşă cum a strigat tare : «O, Doamne l» cînd s-a întins pe pa% răsuflînd greu. De ce n-am intrat atunci ? Ce avea să-m|j facă ? Ce aş fi pierdut ? Poate că s-ar fi simţit încă dfif; atunci împăcat şi mi-ar fi spus cuvîntul acela." Şi prin», ţesa Măria rosti cu glas tare cuvîntul mîngîietor pe care i-\r spusese ei în ziua morţii. „Scum-pa mea !" repetă ea cuvîntul şi lacrimi de uşurare o podidiră. îi vedea acun$ chipul în faţă. Şi nu chipul pe care-1 ştia de cînd ţine% minte, din copilărie, şi pe care-1 văzuse totdeauna de la, distanţă, ci chipul acela sfios şi slab, pe care pentru prim% oară îl privise de aproape şi amănunţit, cu toate zbîrcitu^ rile lui, atunci, în cea din urmă zi, cînd se aplecase cătr% gura lui ca să audă ce spunea. s

„Scumpa mea", repetă ea. * „Ce gîndea el cînd a rostit acest cuvînt ? dar ce gînl

deşte oare acum ?" îi veni în minte deodată întrebarea şi, drept răspuns, văzu înaintea ochilor expresia pe care o?* avea chipul lui în sicriu, legat cu o basma albă. Şi groaza> care o cuprinsese atunci cînd, atingîndu-1, se convinseşi nu numai că el nu mai era, dar că în sicriu se afla ceva misterios şi respingător, o cuprinse şi acum. Voi să se gîn-o dească la altceva, voi să se roage, dar nu putu face nimic- Se uita cu ochii mari la lumina lunii şi la umbre, aştep-f tîndu-se din clipă în clipă să-i vadă chipul de mort, şi; simţea că liniştea, care plutea apăsătoare peste casă şi îrv qasă, o încătuşa. .n

m

glas' sălbatic. Şi, smulgîndu-se din cătuşele Ateiştii, a ripeaârîîJpre odaia slujnicelor, care veneau în fugă spr efcy' IfttfKeună cu dădaca. '

r"i osiei stji-. «î >•'"f^'ZlUA DE 17 AUGUST, Rostov şl ffln, urmaţi Lavruşka, abia scăpat din prizonierat şi devenit iar husar, plecară călare de la cantonamentul lor de la Iankovo, situat la cincisprezece verste de Bogucearovo, ca să se plimbe, să încerce calul cel nou cumpărat de Ilin şi să i^adă dacă nu se găseşte prin sat fîn. f Bogucearovo se afla în ultimele trei zile între cele două armate duşmane, aşa că putea fi tot atît de uşor Ocupat de ariegarda rusă, ca şi de avangarda franceză, şi de aceea Rostov, ca un comandant de escadron chibzuit ce* era, voia să se folosească el, înaintea francezilor, de pro*5

yiziile care şi aşa rămăseseră la Bogucearovo. '» !■ Erau amîndoi, şi Rostov, şi Ilin, foarte bine dispuşii5

In drum spre Bogucearovo, moşie princiară cu conadj* ande trăgeau nădejde că se vor găsi printre atîţia oamenţ' de serviciu şi niscai fetişcane drăguţe, ei se distrară1

ftiereu, ba întrebîndu-1 pe Lavruşka despre întîlnirea lui eu Napoleon şi rîzînd de ceea ce le povestea el, ba luîn-du-se la întrecere ca să pună la încercare calul lui Ilin. r Rostov nu ştia şi nici prin gînd nu i-ar fi putut trece eă satul spre care se îndrepta era chiar proprietatea acelui ŞJolkonski care fusese logodnicul surorii lui.

•f Pe costişa ce urca spre Bogucearovo, Rostov şi Iliri" *%i lăsară pentru cea din urmă oară caii să se ia la între-? 2, şi Rostov, care i-o luase înainte lui Ilin, fu cel dinţii» intră pe uliţa satului. siii*iw|J«i-stşeR-;

j — Mi-ai luat-o înainte, sputtiti^lifteW făcuse şe tot. %'$'#©iăi|fiJ|pt.i y — Păi, te-am întrecut şi la dftlrn ''fflffît, %i aici, |ţ,ostov, netezind cu mîna gîtul calululfilfei de Don, $E făcuse numai spumă. L:A| .* — Eu v-aş fi luat-o înainte, lumiilSffe, »eu, int«ra»».diniOTia»'Cavruşklf

i

cfcfrruşine. ^ '■ Se apropiară la pas de hambarul unde" erau adunaţt j fe

mulţ ime de mujic i. f-fe Cîţ iva mujic i îş i sc oaseră căc iul i le , pe c înd a l ţ i i , f ă ră

să se descopere, stăteau şi se uitau la noii sosiţi. Doi mujici bă t r în i ş i î na l ţ i , c u f e ţ e le z b î rc i t e ş i bă rb i l e r a re , i eş i ră din c irc iumă, zîmbind şi c lăt inîndu-se şi , lălăind un soi de cîntec fără de nici un înţeles, se apropiară de ofiţeri. es>

— Bravo vouă, z ise Rostov, r îz înd. Ei , ia spuneţi -nsă , fîn aveţi ? i#I

— A tunat şi i -a adunat... spuse Ilin. tet — Sfa... aa... tul... vese... e... e... li... ei, cîntă unul dftk

mujic i, zîmbind feric it. •;, U n mu j i c i eş i d in mu l ţ ime ş i s e a p ro p ie d e R o s toi fc — Voi din care ăţi fi fiind ? întrebă el. Km — Fra nţu j i i , răsp unse Il in , r îz în d. U ite -1 ş i pe Na po

l e o n în ca rn e ş i o as e , a d ă u g ă e l , a ră t î n d s p re La vru ş l ik — Care va să zică, ăţi fi ruşi ? mai iscodi mujicul. = - ri — Ş-aveţ i multă oas te pe aici ? întrebă a l tul , un

mărunţe l, apropiindu-se . — Multă , multă , răspunse Rostov. Dar voi , la

adunat aici , adăugă e l, că doar nu-i sărbătoare ? — S-a u a d u n a t b ă t r î n i i p e n t ru t re b u r i d e -a le

o b ş t i i , răspunse mujicul, îndepărtîndu-se. zi

în vremea as ta , pe drumul dinspre casa boiereas«j | l apărură două femei ş i un bărbat cu pă lărie a lbă , care se îndreptau spre cei doi ofiţeri. •%

— C e a în r o z e a me a , t u s ă n u t e a me s t e c i ! s p u | p I l in , o bserv înd -o pe D uniaşa , care venea înt ins sp re ţg$.

— A n oa s t ră a re s ă f ie , z ise Lav ruş k a , fă c în d u -i ţ& i ochiul lui Ilin. fJj

— Ce-i, frumoaso ? întrebă Ilin, zîmbindu-i. •*£> — Prinţesa mi-a dat poruncă să vă întreb din ce re$r

ment sînteţi şi cum vă numiţi ? jq — Acesta-i contele Rostov, comandantul escadronulufc

iar eu sînt sluga dumitale credincioasă. §a — Sfa... aa... tul... vsee... ee... e... li... ei ! cînta mujic«4

cel beat, uitîndu-se cu un zîmbet fericit la Ilin, care iffe. trase în vorbă cu fata. în urma Duniaşei, veni către Rostflsr Alpatîci şi îşi scoase de departQj|>ilăria. â£> i§ t

>~* îndrăznesc să- vă supâBŞteipreanobile »d©mn, spui»/ ăls6u»ila»aitspectul^W>toanînă!'lîXireverul hainei;şi în glii

IM

. -B

w8"O!'ja|bară"^8considerare faţă de tinereţea acestui ofij :ţeraş. Stăpîna mea, fiica generalului anşej prinţul Nikol iiAndreevici Bolkonski, răposat în ziua de 15 ale lunii aflîndu-se într-o situaţie grea din cauza ignoranţei aceste toameni, şi arătă spre mujici, vă roagă să poftiţi... N-a fi mai bine să ne dăm puţin mai la o parte, continuă Alpd Jtîci, zîmbind trist, fiindcă nu-i chiar potrivit, lîngă aceştia 'Alpatîci arătă pe cei doi mujici care se ţineau scai de ca tăunele de coada calului. ■

— Ei !... Alpatîci... Ei ! Iakov Alpatîci... Mare lucru ?*' Iartă-ne şi dumneata, ce Dumnezeu ? Mare lucru ? spu neau mujicii, zîmbindu-i vesel. Rostov se uită la mujicii

; beţi şi zîmbi şi el. — Sau poate că luminăţia-voastră faceţi haz de aşa

ceva ? spuse Iakov Alpatîci cu un aer serios, arătînd cu mîna pe care nu şi-o ţinea în rever spre cei doi bătrînei.

— Nu, nu prea fac haz, zise Rostov şi se dete puţin mai la o parte. Despre ce este vorba ? întrebă el.

— îndrăznesc să raportez luminăţiei voastre că pros timea de aici nu vrea s-o lase pe stăpîna mea să plece de pe moşie şi o ameninţă că-i deshamă caii, aşa îneît, deşi toate lucrurile stau încărcate de azi-dimineaţă, prinţesa n-are cum pleca.

— Se poate una ca asta ? strigă Rostov. — Am onoarea să vă raportez adevărul adevărat, re

petă Alpatîci. Rostov descăleca, trecu dîrlogii în mîna ordonanţei şi porni cu Alpatîci spre casă, cerîndu-i toate amănuntele ■fccestei întîmplări. într-adevăr, propunerea pe care prin-Jjsa o făcuse în ajun mujicilor de a le împărţi grîneie, Kscuţia ei cu Dron şi cu obştea încurcaseră atît de mult lucrurile, îneît Dron predase definitiv cheile, se dăduse . ,||e partea mujicilor şi refuzase să mai vină la Alpatîci cînd ţcesta îl chemase, iar a doua zi dimineaţă, cînd prinţesa TPorunci să se înhame caii pentru plecare, mujicii se adu-«ară în mare număr lîngă hambar şi trimiseră să-i spună Că n-o vor lăsa să iasă din sat, căci s-a primit ordin să lui plece nimeni şi că ei au să-i deshame caii. Alpatîci se •duse la ei şi vru să-i potolească, dar ei îi răspunseră (mai Snult decît toţi vorbise Karp ; Dron nici nu ieşise din grămadă) că nu-i pot da drumul prinţesei, pentru că aşa € ordinul şi că prinţesa trebuie să rămînă pe loc, iar ei i, ş^. vpr supune în toate ca şi pînă atunci.

;Jh clipa cînd Rostov şi Ilin apăruseră călări' rj£ ' prinţesa Măria tocmai dăduse ordinul să se înhame caiifî în ciuda sfaturilor lui Alpatîci, ale dădacei şi ale fetelof;> din casă ; dar, văzîndu-i pe cei doi cavalerişti şi luîndu-jfe drept francezi, vizitiii fugiseră care încotro, iar în casif răsunase plînsetul femeilor. te

— Taică ! Dumnezeu te-a trimis, eşti părintele se auziră voci emoţionate, în timp ce Rostov trecea prin antreu. 'M

Prinţesa Măria, pierdută şi sleită de puteri, se afla în-salon, cînd o găsi, condus de ai casei, Rostov. Nu înţelegeţi cine era acel care venise, ce voia şi ce avea să se întâmple; cu ea. Văzîndu-i figura de rus şi recunoscînd după meţiş-şi după primele cuvinte rostite că era un om din lumea d*; îl aţinti cu privirea-i adîncă şi strălucitoare şi începu să-i vorbească cu voce şovăielnică şi tremurîndă de emoţie. L^u. Rostov i se păru numaidecît că e ceva romantic în această întîlnire. „O fată fără apărare, mai mult moartă d|, durere, singură, lăsată la bunul plac al unor mujici tşrţitali, răzvrătiţi ! Ce întorsătură ciudată a soartei m-a înapins aici ! gîndea Rostov, ascultînd-o şi privind-o. Şi cîţă blîndeţe şi nobleţe în trăsăturile şi în expresia chipului ei !" îşi spunea el, ascultîndu-i povestirea pe care ea şi-o depăna, sfioasă.

Cînd îi spuse că toate astea se întîmplaseră a doua zi dfipă înmormîntarea tatălui ei, vocea începu să-i tremure şi se întoarse. Dar numaidecît, ca şi cînd s-ar fi temut să1

ou creadă Rostov că voia să-1 înduioşeze prin ceea ce spunea, îl privi cu ochi speriaţi şi întrebători. Lui Rostov3

îi' dăduseră lacrimile. Prinţesa Măria observă lucrul acesta şj îi mulţumi cu privirea ei luminoasă, care te făcea săT uiţi că nu era frumoasă. 3

— N-am cuvinte să exprim, prinţesă, cît de ferici^ sînt că am trecut din întîmplare pe aici şi că voi fi îrt* situaţia de a vă sta la dispoziţie, spuse Rostov, ridicîn& du-se. Puteţi pleca şi eu vă asigur că nici unul dintri* oamenii aceştia nu va îndrăzni să vă facă neplăceri, ă&h că-mi permiteţi să mă înnumăr printre cei din suita dum&! neavoastră. Şi, după ce se înclină respectuos, aşa cum te> înclini în faţa unei doamne de sînge împărătesc, se retras*? spre uşă. r.

Prin tonul lui deosebit de respectuos, Rostov voia s# arate;«%Mfleşi considera,drept,o mare fericire faptul tffc

< . . . . m

irjllputvAfaeeiiia^iiilnţa, nu voia totuşi sa Seîoloseasc prilejul nenorocirii ei pentru a se apropia de dînsa.

; Prinţesa Măria înţelese şi preţui acest ton. 4-i — Vă sînt foarte, foarte recunoscătoare, îi spuse prin-i ţesa în franţuzeşte, dar sper că totul n-a fost decît neînţelegere şi că nimeni nu este cu adevărat vinovat Şi prinţesa izbucni deodată în plîns. Scuzaţi-mă, spuse es

Rostov, încruntîndu-se, . - - - ■ ■ ieşi din odaie. ._,_.

5 "is— EI, CUM' 1F? E DRĂGUŢĂ? A mea, frăţioare, aWsea în roz, e delicioasă şi o cheamă Duniaşa... Dar, vă-tăkă faţa lui Rostov, llin amuţi. El observă că eroul şi d&mandantul lui se găsea în cu totul altă stare sufletească. '-fr; Rostov îi aruncă lui llin o privire mînioasă şi, fără să-i lifepundă, se îndreptă grăbit spre sat.

* — Le arăt eu, le dau eu lor, tîlharii! îşi spunea el. Alpatîci, cu paşi uşori, q.luă aacoape la fugă dupăs ostov şi abia îl ajunse. J£L ^ — Ce hotărîre

aţi bin^it ^J-uaţi ? întrebă el, ungîndu-1. '1Î5, ,nur

Rostov se opri şi, strîngînd pumnii, se apropie tfjmeninţător, de Alpatîci. ,j — Hotărîre ? Care hotărîre ? Porc bătrîn ! îi slirigă el ,|!JLU ce-ai păzit aici ? Hai ? Mujicii se răscoală şi tu nţ ■poţi să le faci faţă ? Şi tu eşti un trădător ! Vă cunosc eu "t Şă ştiţi că vă jupoi pe toţi... Şi, ca şi cum s-ar fi temut să nu-şi irosească zadarnic prisosul de furie, îl părăsi pe jAlpatîci şi plecă grăbit mai departe. Alpatîci, înăbuşin-du-şi un sentiment de jignire, porni şi el cu paşi întinşi după Rostov, continuînd să-şi spună părerea. Zicea că mujicii erau îndîrjiţi, că în momentul de faţă nu era deloc cuminte să li se împotrivească fără ajutorul unor trupe şi că mai nimerit era să trimită mai întîi după trupe. — Le dau eu trupe... Le arăt eu împotrivire... spuse fără noimă Nikolai, pe care-1 înăbuşea o furie sălbatică, animalică,; ^,.nevoi»jdeianşi descărca furia

ian

^

Fără să se mai gîrideăsca*' "ce^m^eaM^M&IMe făcut, se îndreptă inconştient spre mulţimea de mujici, cu paşi repezi şi hotărîţi. Şi cu cît se apropia mai mult de gloată| eu atît Alpatîci simţea mai precis că fapta nechibzuită I lui Rostov ar putea da rezultate bune. Acelaşi lucru % simţiră şi mujicii din grup cînd văzură cît de iute şi di apăsat călca Rostov şi cît îi era de hotărîtă şi de încrurr* tată faţa. X

După ce intraseră în sat husarii, şi Rostov se dusese la prinţesă, în rîndurile mulţimii se petrecuseră mari tulbu-rări şi dezbinări. Cîţiva mujici fură de părere că acei care veniseră erau ruşi şi că s-ar putea supăra din pricină că prinţesa nu a fost lăsată să plece. Dron era de aceeaşi părere, dar de îndată ce şi-o exprimă, Karp şi alţi mujici tăbărîră pe fostul staroste.

— Tu vorbeşti, tu care-ai furat obştea atîţia ani ? strigă Karp. Pentru tine-i totuna ! Iţi dezgropi oala cu bani, te cari cu ea şi nici capul nu te doare. Dar noi ? Să ţie distrugem gospodăriile ? Nu-i aşa ? ,3; — N-ai auzit ? Să fie rînduială, nu pleacă nimeni din Q&să, nu se strămută nici un pai, asta-i şi pace ! strigă altul. ii — Era rîndul lui fecioru-tău, da' ai făcut pe dracu-n patru şi nu l-ai dat, se repezi deodată la Dron un bătrîneli mărunt. Da' pe Vanka al meu l-ai băgat recrut. Hei, toţi: avem să murim odată !

; — Da, da, toţi murim odată ! '■ — Eu nu mă dau înapoi de la voia obştii, spuse Dron; — Nu mai spune, nu te dai înapoi, dar burtă al*

făcut!... i Cei doi mujici înalţi îşi spuseră şi ei păsurile. De îndatî

ce Rostov, însoţit de Ilin, Lavruşka şi Alpatîci, se apropţ* de grup, Karp, cu o mînă în brîu, zîmbind uşor, ieşi % frunte. Dron, dimpotrivă, se trase pînă în rîndurile dj|f urmă, şi grupul strînse rîndurile.

— Hei! Care-i storostele aici la voi ? strigă Rosti apropiindu-se cu paşi repezi de grup.

— Starostele ? Da' ce-aveţi cu el ? întrebă Karp. . N-apucară însă bine să-şi sfîrşească vorba, că-i şi zburli

căciula cît colo, iar capul îi, jw. smucit într-o parte puterea loviturii. ^ffăS^'i 'ti

s* ţ*- Jos căciinIBie, mişeilor ! strigă cît putu Rosto\ Jj$fcf$e-i staroste^^ continuă el, cu glas plin de mînii

ă Starostele^ ^e staroste îl vrea... Dron Zaharîci,

£heamă pe dumneata, se auziră ici şi colo voci grăbite Iupuse, şi oamenii începură să-şi scoată căciulile. i — Noi nu ne răsculăm, noi păstrăm rînduiala, sj Karp. Şi, în aceeaşi clipă, se auziră cîteva voci din rîr gurile din urmă :

— Cum au hotărît bătrînii ! Prea sînteţi mulţi ce piandanţi... "Si — Mai îndrăzniţi să vorbiţi ?... Vă răsculaţi ?... Tîlhaj gilor ! Mişeilor ! zbieră Rostov turbat de furie şi îl apuc| pe Karp de guler. Legaţi-1, legaţi-1 ! strigă el, deşi n-avea'< cine să-1 lege, afară de Lavruşka şi de Alpatîci. j.:j

t Numai că Lavruşka se şi repezi la Karp şi îl prinşi"' .fle braţ pe la spate. ^ — Porunciţi să-i chem pe ai noştri din vale ? în| ■$rcbă el. ,

Alpatîci se întoarse spre mujici şi chemă pe nume dot;j ei ca să-1 lege pe Karp. Mujicii chemaţi ieşiră supuşii mijlocul grupului şi începură să-şi descingă brîieleîl

— Unde-i starostele ? strigă Rostov. Dron, palid şi încruntat, ieşi din mijlocul grupului.

— Tu eşti starostele ? Leagă-1, Lavruşka ! strigă Ros-

jfcpv, ca şi cînd nici porunca aceasta n-ar fi putut întîmpina atîreo rezistenţă. Şi, într-adevăr, alţi doi mujici începură să-1 lege pe Dron, care, vrînd parcă să-i ajute la treaba £»sta, se descinse de curea şi le-o dădu. / — Iar voi toţi, ascultaţ'i-mă, spuse Rostov, adresîndu-se Jţmjicilor. Ştergeţi-o numaidecît pe la casele voastre^ jţiarş ! Şi să nu vă mai aud piuitul ! ■.< %'■ — Păi, noi n-am făcut nimic rău. Asta, va să zică,; .'«fumai aşa, din prostie. Ne-am ţinut de fleacuri... Spunearrtl ţnx că nu-i treabă curată, se auziră cîteva voci. Oamenii * ~i/e mustrau unii pe alţii. ■: — Aţi văzut, v-am spus eu, zise Alpatîci, intrînd iarăşi "|ii drepturile lui. Nu-i frumos, oameni buni !

— Prostia noastră, Iakov Alpatîci, răspunseră aceleaşi '"glasuri şi mulţimea începu numaidecît să se destrame şi, Să se împrăştie prin sat.

^ Cei doi mujici legaţi fură duşi în curtea conacului, 'Perechea de beţivani se luă după ei. ,

fi.

*— Ei, acum să te văd ! îi spuse lui KarpJţfţttiţ*B$9ăb ■— Se poate să vorbeşti aşa cu boierii ? Ce credeai tt8% — Un prost, zise şi celălalt, curat prost ! $%" In două ceasuri, căruţele erau gata înhămate în curtea

conacului din Bogucearovo. Mujicii cărau şi încărcau gră-biţi în căruţe lucrurile boiereşti, iar Dron, eliberat — după dorinţa prinţesei Măria — din cămara unde fusese închis, stătea acum în mijlocul curţii şi dădea porunci mujicilol?

— N-o pune aşa, ca proasta, spunea unul din mujidif* un om înalt, cu faţa rotundă şi zîmbitoare, luînd o casetă din mîna fetei din casă. Şi asta costă parale. Dacă o aruntst. aşa sau o vîri dezvelită sub funie, are să se roadă. Mii nu-mi place aşa ! Să facem lucrurile cum trebuie, în legtfl Iac-aşa, pune-o sub rogojină şi acoper-o cu olecuţă de fîn ; iac-aşa, vezi ? '■&

— Ia te uită ce de mai cărţi, spuse alt mujic, car* scotea dulapurile bibliotecii prinţului Andrei. Vezi sjf hu-1 zgîrii !... Da-i greu, băieţi ; astea-s cărţi, nu glumă'-!

— Păi da, au scris, nu s-au jucat ! spuse mujicul c^l înalt, cu faţa rotundă, clipind cu înţeles din ochi şi arătînâf spre lexicoanele care stăteau pe rafturile de deasupra? ,; *? h ■ T ■-s Rostov, nevoind să abuzeze de faptul că făcuse £ aoştinţă cu prinţesa, nu se duse la conac, ci rămase îît Sat, aşteptîndu-i trecerea. Cînd apăru trăsura şi convoiul cu bagajele, el încalecă şi îi făcu suită cale de douăsprezecf verste, pînă o scoase la şoseaua ocupată de trupele noastre. La Iankovo, în curtea hanului, îşi luă respectuos rămaşi bun şi îşi îngădui, pentru întîia oară, să-i sărute mîna| '' — De ce vorbiţi aşa, îi răspunse el prinţesei, înroşin-du-se tot cînd aceasta îi mulţumi pentru salvarea ei (cun| humea ea ceea ce făcuse Rostov), orice poliţai de plasă ar fi făcut-o ! Dacă am fi avut să ne războim numai oi mujici, n-ar fi ajuns atît de departe inamicul, spuse el} oarecum ruşinat şi încercînd să schimbe vorba. Sînt fericit doar că am avut prilejul să vă cunosc. La revedere, prin-ţesă, vă doresc fericire şi mîngîiere şi aş dori să ne mai întîlnim cîndva în condiţiuni mai fericite. Dacă nu doriţi Să mă faceţi să roşesc, vă rog să nu-mi mai mulţumiţi. Dar dacă prinţesa nu-i mai mulţumi prin cuvinte, îi mulţumi cu toată expresia feţei sale, care strălucea de recunoştinţă şi de mciiuu^* #u fW^-c^^ca n-avea de

ce să-i mulţumească.' Dimpotrivă) lţwqlrfe«Kj|ilf mai încă-pea nici o îndoială că, dacă n-ar fi fost el, ea ar fi trebuit să piară cu siguranţă, fie de mîinile răsculaţilor, fie de ale francezilor, şi că el, pentru a o salva, se expusese celui mai evident şi mai grozav pericol; şi încă mai neîndo-ielnic era faptul că el era un om cu suflet ales şi nobil, care-i putuse înţelege situaţia, ca şi durerea. Ochii lui blînzi şi cinstiţi, plini de lacrimi, atunci cînd ea îi poves-tise plîngînd pierderea suferită, nu-i mai ieşeau din minte. Cînd îşi luă rămas bun de la el şi rămase singură, prinţesa Măria simţi deodată că-i dau lacrimile şi în ace-eaşi clipă îşi puse, nu prima oară, întrebarea ciudată dacă nu cumva îl iubeşte. fţ. Mai departe, în drum spre Moscova, Duniaşa, care se a|la lîngă dînsa în cupeu, observă de mai multe ori că, în âuda situaţiei grele în care se găsea, prinţesa Măria se Mta pe fereastra cupeului şi zîmbea cu bucurie şi în acelaşi timp cu tristeţe. {£ „Ei, şi ce-ar fi dacă l-aş iubi ?" îşi zicea prinţesa Măria. i' Oricît de ruşine i-ar fi fost să recunoască faţă de sine Că s-a putut îndrăgosti ea mai întîi de un om care, poate, n-o va iubi nicicînd, se linişti la gîndul că nimeni nu va afla lucrul acesta vreodată şi că ea nu va avea nici o yină dacă-1 va iubi, pînă la sfîrşitul vieţii sale, fără să fpună nimănui nimic, pe acest om de care se îndrăgostise pentru întîia şi ultima oară în viaţă.

Uneori îşi amintea de privirile lui, de compătimirea pe care i-o arătase şi de cuvintele ce-i spusese şi i se părea că fericirea nu este ceva imposibil. Şi atunci Du-niaşa observa cum stăpîna ei se uita zîmbind pe fereastra cupeului.

„Şi a trebuit să vină el la Bogucearovo şi încă tocmai în asemenea clipe ! se gîndea prinţesa Măria. Şi a trebuit ca sora lui să-1 fi refuzat pe prinţul Andrei !" în toate acestea, prinţesa Măria vedea mîna providenţei.

Impresia cu care rămăsese Rostov despre prinţesa Mă-ria era foarte plăcută. Cînd îşi amintea de ea, voioşia îi revenea, şi cînd tovarăşii săi, care aflaseră de întîmplarea de la Bogucearovo, glumeau, spunînd că el plecase după fîn şi dăduse peste una din cele mai bogate fete din Rusia, Rostov se supăra. Şi se supăra tocmai din pricină că, fără voia lui, gîndul că s-ar putea JBţtyllţfflVh blinda

190

prinţesă Marî|jijrare-i plăcea şi care avea o imensă avere,' îi venise nu o dată în minte. Nici nu putea să-şi dorească! o soţie mai bună decît prinţesa Măria : căsătoria aceastaî şţ- fi adus fericirea contesei, mama lui, şi ar fi pus pe p|cioare afacerile tatălui său ; ba chiar — Nikolai simţe% lucrul acesta — ar fi făcut-o fericită şi pe prinţesa Mariag * Dar Sonia ? Şi cuvîntul dat ? Iată de ce se supăr% iostov cînd prietenii îl necăjeau, vorbindu-i de prinţesi

n

ifljf h

' LUÎND IN PRIMIRE COMANDA armatelor, Kutuzoft îşi aduse aminte de prinţul Andrei şi îi trimise ordin să*se prezinte la cartierul general. r]ţ

Prinţul Andrei sosise la Ţarevo-Zaimişce chiar în zii» şi la ora cînd Kutuzov trecea pentru prima oară trupef| în revistă. Se opri în sat, lîngă casa preotului, în fa^ , căreia se afla trăsura comandantului suprem, şi se aşe^ \ pe o bancă lîngă poartă, aşteptînd pe serenissimul, cuţ | îl numeau acum toţi pe Kutuzov. De pe cîmpia de |a, marginea satului se auzeau cînd sunete de fanfară, cîijy s zgomotul unei mulţimi imense de glasuri care strigşj j „ura !" în cinstea noului comandant suprem. Tot acof^ la poartă, cam la zece paşi de prinţul Andrei şedeajL, profitînd de absenţa prinţului şi de vremea frumoasa, două ordonanţe, un curier şi un intendent. Un locotenent-colonel de husari, mărunt de statură, negricios, cu mus-tăţile prea crescute şi favoriţii neîngrijiţi, se apropie călare de poartă şi, văzîndu-1 pe prinţul Andrei, îl întrebă dacă acolo stă serenissimul şi dacă soseşte curînd.

Prinţul Andrei îi răspunse că el nu aparţine statului-major al serenissimului şi că e şi el abia sosit. Locotenent-colonelul de husari se adresă uneia din ordonanţe, îmbră-cată într-o frumoasă uniformă, şi ordonanţa îi răspunse, cu dispreţul pe care-1 au totdeauna faţă de ofiţeri ordo-nanţele comandanţilor supremi : te — Cine, serenissimul ? Trebuie să vină numaidecît. B»r ce doriţi ? ,fi Locotenent-colonelul de husari zîmbi pe sub mustaţă

1$ tonplaardonanţşif sări de pe cal, îl dădu în grija vista-1 iO

«t s»«e«. tn 191 \

şi se apropie de Bolkonski, Bolkonski îi făcu loc pe bancă şi locotenent-colonelul de husari se aşeză alături de el.

— 11 aşteptaţi şi dumneavoastră pe comandantul suprem ? se vîrî în vorbă locotenent-colonelul de husari. Se zice că oricine poate intra la el. Slavă Domnului ! Cu cîrnăţarii ăia de nemţi era prăpăd ! Nu degeaba a cerut Ermolov să fie ridicat la rangul de neamţ. Acum le-a mai venit şi ruşilor apa la moară. Dracu-i ştie ce făceau. Tot retragere şi iar retragere. Aţi făcut campania ? întrebă el.

— Am avut plăcerea, răspunse prinţul Andrei, nu numai să iau parte la retragere, dar să şi pierd în această retragere tot ce aveam mai scump, fără să mai vorbesc de avere şi de casa părintească... pe tatăl meu, care a mi^rit de inimă rea. Eu sînt din gubernia Smolensk.

— A !... Dumneavoastră sînteţi prinţul Bolkonski ? tmi pare foarte bine că v-am făcut cunoştinţa ! Locote nent-colonelul Denisov, mai cunoscut sub numele de Vaska, zise Denisov, strîngînd mîna prinţului Andrei şi privindu-1 cu deosebită atenţie şi bunătate. Da, am auzit, spuse el compătimitor şi, după ce tăcu cîteva clipe, con tinuă : Iacătă şi războiul scitic. Toate astea-s bune, dar nu pentru cei care le îndură pe spinarea lor. Va să zică, dumneavoastră sînteţi prinţul Andrei Bolkonski ? Denisov dădu din cap. Foarte bucuros, prinţe, foarte bucuros că vă cunosc, adăugă el iar, zîmbind trist, în timp ce-i strîngea mîna.

Prinţul Andrei îl cunoştea pe Denisov din ceea ce-i oovestise Nataşa despre primul ei pretendent. Această imintire, şi dulce, şi amară totodată, îl transpuse din nou in starea aceea dureroasă, care nu-1 mai cuprinsese în ilt imul t imp, dar care trăia totuşi în sufletul lui. în .iltima vreme avusese atîtea alte dureri şi impresii atît de Duternice, ca părăsirea Smolenskului, trecerea sa prin lâsîe Gorî, vestea recentă a morţii tatălui său, atîtea în-cercări îi fuseseră hărăzite, încît amintirile încetaseră iă-1 mai frămînte şi, cînd totuşi îi reveneau în minte, ;rau departe de a-1 mai tulbura cu puterea cu care-1 ;ulburau odinioară. Şi pentru Denisov şirul amintirilor :>e care i le trezea numele lui Bolkonski făceau parte din-;r-un trecut îndepărtat şi poetic, de pe cînd într-o seară,

m

i fte-eăsăt(Me"'Uhet'fetiţe de'cincisprezece ani. Zîmbi amintirilor acelor vremi şi pasiunii lui pentru Nataşa, şi trecu repede la subiectul care-1 preocupa acum exclusiv şi pătimaş. Era un plan de campanie pe care-1 (Xjsncepuse pe vremea retragerii, cînd avea slujbă la avan-]J#sturi. îi prezentase acest plan lui Barclay de Tolly, şi aâum avea de gind să i-1 prezinte şi lui Kutuzov. Planul mu se întemeia pe faptul că linia de operaţii a francezilor dl|i prea întinsă şi că, în loc să se declanşeze o acţiune pe front, ca să li se oprească înaintarea, trebuia mai. (Sîrînd să li se taie comunicaţiile. El începu să-şi expună pânţului Andrei planul. iâ — Ei nu pot ţine întregul front, pe toată întinderea lift. Este cu neputinţă, îmi iau eu misiunea să-1 străpung ; $£ţi-mi cinci sute de oameni, şi-i tai în două, fără discuţie. Război de partizani. Nu există altă posibilitate. 'J[ Denisov se ridică în picioare şi, dînd din mîini, îşi âipunea planul. Pe la mijlocul expunerii lui se auziră. dinspre cîmpul de paradă strigătele ostaşilor care erau tot mai confuze şi mai răspîndite, amestecate cu sunetele fanfarei şi cu cîntece. Satul se umplu de tropot de copite şi de strigăte. u — Vine ! strigă cazacul de la poartă. El e. Vine ! Bol-, kpnski şi Denisov se apropiară de poartă, lîngă care se înşirase un grup de soldaţi (garda de onoare), şi îl văzură pe Kutuzov venind tacticos pe uliţă, călare pe un cal murg, nu prea înalt. O imensă suită de generali îl urma. Barclay călărea aproape în rînd cu el ; o mulţime de. ofiţeri alergau după ei şi pe lîngă ei şi strigau : „Ura !"

Aghiotanţii intrară cei dintîi în curte. Kutuzov îşi îndemna nerăbdător calul, care călca lin şi uniform sub greutatea trupului său, saluta din cap şi ducea tot timpul mîna la cascheta albă a gărzilor călare (cu banta roşie şi fără cozoroc). Ajungînd în dreptul grenadierilor gărzii de. Qlţoare, cea mai mare parte cavalerişti, care-i dădeau, onorul, stătu cîteva clipe locului, îi privi atent cu ochiul,

cetător al comandantului, apoi se întoarse către mul-,ea de generali şi ofiţeri care-1 înconjura. Faţa lui luă jg& dată o expresie fină. Ridică din umeri în semn

de

, - i — Şi cu astfel de flăcăi să ne retragem şi iar să ne retrag«HGtd exclamă el. Ei, la revedere, generale, adăugă

13 — RAzboi şl pact, v»l. HI

f

Şi îşi îndemnă calul spre poartă, trecînd pe lîngă prinţul Andrei şi Denisov. , i — Ura ! Ura ! Ura ! str igau cei din urma lui. J De cînd nu-1 mai văzuse prinţul Andrei, Kutuzov era _şi mai umflat, şi mai înecat în grăsime. Dar ochiul alb şi Cicatricea rănii, bine cunoscute prinţului Andrei, ca şi Expresia obosită a feţei sale şi a întregii lui făpturi, îi aceleaşi. Era în tunică (cravaşa o avea prinsă de o subţire ce-i atîrna pe umăr) şi se legăna greoi în şa |>e calul lui mărunt şi vînjos. i — Pfiu.. . pfiu.. . pfiu.. . flu iera el uşor, în t imp ce intra pe poartă. Chipul său exprima mulţumirea omuluif păcat, care abia aşteaptă să se odihnească, după paradă, i scoase piciorul stîng din scară, aplecîndu-se cu tot upul şi, încruntîndu-se de efort, şi-1 ridică, sprijinin-j Wu-şi-1 într-un genunchi pe şa, gemu şi îşi dădu drumulf |Aţ braţele cazacilor şi ale aghiotanţilor care-1 susţinură. '* îşi îndreptă ţinuta, privi împrejur cu ochiul lui pe mătate închis, şi, uitîndu-se la prinţul Andrei, fără să-1 cunoască probabil, se îndreptă cu mersul lui greoi spre rdacul casei. :«w — Pfiu... pfiu... pfiu... fluieră el şi se mai uită o dată ti prinţul Andrei. Impresia pe care i-o făcea figura prin-ui Andrei, aşa cum se întîmplă adresa cu bătrînii, nu legă în mintea lui de amintirea fostului său aghiotant, ■cît peste cîteva secunde. "-1 — A, bună ziua, prinţe, bine ai venit, dragul meu, Klu, vino... spuse el obosit, uitîndu-se împrejur şi păşind * eoi pe scara care trosnea sub greutatea lui. Se descheie

se aşeză pe o laviţă din ceardac. ■M — Ei, ce face tata ? 3$ — Ieri am primit ştirea că a murit, răspunse scurt jftinţul Andrei. '•** Kutuzov se uită speriat, cu ochi mari, la prinţul Andrei, apoi, scoţîndu-şi cascheta, se închină : „Fie-i ţărîna uşoară ! Facă-se voia Domnului cu noi toţi !" Oftă din greu şi tăcu un timp. „L-am iubit şi l-am preţuit mult şi iau parte cu tot sufletul la durerea ta." îl îmbrăţişa apoi pe prinţul Andrei şi îl ţinu aşa, la pieptul lui gras, multă vreme. Cînd îi dădu drumul, prinţul Andrei observă că buzele răsfrînte ale lui Kutuzov tremurau şi că avea lacrimi în ochi. Kutuzov oftă şi se sprijini cu amîndouă mîinile de laviţă, ca să se ridice., . ,. ., .................. > .„„. t

IH

,.,' — Hai, vino la mine să mai stăm de vorbă, zise e$rf dar, în acelaşi moment Denisov, tot atît de puţin intimidat în faţa şefilor săi, ca şi în faţa duşmanului, urcă hotărît treptele, zornăindu-şi pintenii, fără să se sinchisească de adjutanţii care încercau cu şoapte răstite să-1 oprească. Kutuzov îl privi cu nemulţumire, tot cu mîinile sprijinite de laviţă. Denisov îşi spuse numele şi declară că are de făcut serenissimului o comunicare de mare importanţă pentru binele patriei. Kutuzov începu să-1 privească cu ochi de om obosit, îşi aduse mîinile pe pîntece cu un gest plictisit şi-i zise : „Pentru binele patriei ? Ei, despre ce e vorba ? Spune !" Denisov se roşi ca o fetiţă (era aşa de straniu să vezi roşind chipul acesta mustăcios de om mare şi beţiv), şi începu să-şi expună cu îndrăzneală planul de a tăia linia de operaţii a inamicului între Smolensk jp ■ Viazma. Denisov trăise prin partea locului şi cunoştşş bine regiunea. Planul său părea bun, fără îndoială, datţjjj- rită mai cu seamă puterii de convingere pe care o pun^ ■în ceea ce spunea. Kutuzov se uita în jos şi din cînd m cînd arunca cîte o privire spre casa de alături, ca şi cîţţj§ s-ar fi aşteptat să apară dintr-acolo ceva neplăcut pentţ^ el. Şi, într-adevăr, din izba la care se uita, apăru, în tinţj ce îşi depăna Denisov discursul, uri general cu o geanţşj Subţ ioară. î muo mţ& : S BÎ STŢ Ei, eşti gata ? întrebă Kutwm> iallfcrupînd la ja» ţfttîiiSiexpunerea lui Denisov. Îs iodxAi -o

*■» CJata, serenissime, răspunse generalul. KutuzoŞt clătMi''din cap, ca şi cînd ar fi spus : „Cum să facă văi singur om faţă la toate astea !" şi continuă să-1 ascultă pe Denisov. %

-— îmi dau cuvîntul meu de ofiţer rus, spuse Denisoy| că voi tăia liniile de comunicaţie ale lui Napoleon.

— Ce fel de rudă eşti cu generalul de intendenţă KirjjJ Andreevici Denisov ? îl întrerupse Kutuzov. ■,

— E unchiul meu, serenissime. >l — O ! Am fost prieteni, spuse vesel Kutuzov.

bine, dragul meu, rămîi aici la comandament şi vom mai vorbi. Şi, salutîndu-1 uşor din cap pe întinse mîna spre hîrtiile aduse de Konovniţîn.

— N-ar fi mai bine, serenissime, să poftiţi în ^ zise cu nemulţumire în voce generalul de serviciu. Est||

iisă semnaţi anui»

13* lt

Sf&Thîrtii. t$f aghîd^m'aM^p^'ih'^iŞf ?â'pBftă că îr asă totul e gata. Dar Kutuzov, probabil, n-avea chef sij ntre în casă decît după ce se va fi eliberat de tot ce aveaf le făcut. Se încruntă...

— Nu ! Zi cuiva, drăguţă, să-mi aducă o măsuţă, voţ tudia hîrtiile aici, spuse el. Tu nu pleca, mai adăugă; itorcîndu-se către prinţul Andrei. Prinţul Andrei ră-mase în ceardac şi ascultă raportul generalului de serviciu.!

Cît dură raportul, prinţul Andrei auzi, îndărătul uşii e la intrare, şoapte de glasuri femeieşti şi foşnet mătăsos e

rochie. Aruncîndu-şi de cîteva ori privirea într-acolo, ări la uşă o femeie plină la trup, rumenă şi frumoasă, itr-o rochie trandafirie şi cu basma de mătase violei ă

e cap, ţinînd în mînă o tavă şi, desigur, aşteptînd intrata comandantului suprem. Aghiotantul lui Kutuzov îi

xplică prinţului Andrei la ureche că femeia era stăpîna isei, preoteasa, care avea de gînd să-1 întîmpine pe sere-issim cu pîine şi sare. Bărbatul ei, preotul, îl primise 2 comandantul suprem în biserică, cu crucea, iar ea voia i-1 întîmpine aici, acasă... „E foarte drăguţă", adăugă şhiotantul, zîmbind. Kutuzov se întoarse la vorbele :estea. Asculta raportul generalului de serviciu (în care anctul principal îl forma critica poziţiei de lîngă Ţarevo-aimişce) tot aşa cum îl ascultase adineauri pe Denisov, u cum ascultase cu şapte ani în urmă discuţiile de la msiliul de război al Austerlitzului. Asculta, probabil, imai pentru că avea urechi care nu puteau să nu aud A, ;şi într-una din ele avea scamă de funie marinărească ; tr se vedea bine că nimic din tot ce-avea să-i spună neralul de serviciu nu-1 putea uimi sau interesa, că ştia nainte ce i se va raporta şi, dacă asculta toate acestea, a numai pentru că trebuia să le asculte, aşa cum tre-lia ascultată sfeştania cîntată de popi. Tot ce spusese misov fusese bine chibzuit şi inteligent. Ceea ce spunea neralul de serviciu era şi mai bine chibzuit şi mai in-igent, dar se vedea cît de colo ce mult dispreţuia Ku-zov şi şt iinţa, şi inteligenţa, şi cît de bine şt ia el că ceva hotărăşte soarta unui război, ceva ce nu depinde ştiinţă şi de inteligenţă. Prinţul Andrei urmărea cu

?nţie expresia feţei comandantului suprem, dar tot putu citi pe ea fu numai plictiseala, curiozitatea de a ce pun la cale glasurile femeieşti dindărătul uşii şi

*E1

eît <lispreţuiâ'ISIflii($¥^nteligeii|â şi ştiinţa, şi chiar sentif. meritele patriotice manifestate de Denisov, dar el nu lj| dispreţuia nici cu mintea, nici cu sufletul, nici cu supef rioritatea pregătirii pe care o avea (pentru că nici nu căutjt să arate aşa ceva), ci le dispreţuia altfel. Bătrîneţea sa lf dispreţuia cu experienţa vieţii. Singura dispoziţie dată d| Kutuzov cu prilejul acestui raport se referea la ace| „marandeurs", soldaţi dedaţi la jaf din armata rusă! Generalul de serviciu îi prezentă, la sfîrşitul raportului cererea unui boier care-i pretindea serenissimului să ori âone să fie despăgubit pentru ovăzul verde cosit d& armată. ,

Kutuzov plescăi din buze şi dădu din cap, auzind plin* gerea. ţ'

— In sobă cu ea... pune-o pe foc. Şi-ţi spun o data pentru totdeauna, drăguţă, zise el, orice plîngere ca asta, dă-o pe foc. Lasă-i să le cosească grînele şi să le ardă lemnele sănătoşi. N-am dat eu ordin şi nici nu le-am per-mis să facă lucruri de acestea, dar nici nu-i pot trage lâ răspundere, pe nici unul. Fără asta nu se poate ! Undi tai lemne sar şi aşchii, ce vrei ! Se mai uită o dată la hîrtie. O, sfîntă pedanterie nemţească ! exclamă, clătinînd din cap.

XVI

AV1

fii»- EI, ACUMA-I GATA TOT ! spuse Kutuzov, iscă-lind ultima hîrtie şi, sculîndu-se greoi, îşi netezi pielea obosită de pe gîtul alb şi puhav şi se îndreptă vesel spre uşă.

Preoteasa, căreia i se urcase tot sîngele în obraji, se repcjzi la tavă, dar n-o putu prezenta la timp, deşi se pre-gătise de atîta vreme. Ploconindu-se adînc, ea i-o întinse lui Kutuzov.

Acesta se uită la ea printre gene, apoi zîmbi, o prinse de bărbie şi spuse :

— Tiii, că frumoasă mai eşti ! Mulţumesc, porumbiţo ! Scoase din buzunarul pantalonilor bufanţi cîteva piese

de aur şi ţ^ej^ţe pe tavă. j O /

■ ■i'.vttr Ei, cum „in-duci %^ p spre camera care-i fusese rezervată. Preoteasa, toată nu-mai zîmbet şi cu gropiţe în obrajii ca doi bujori, îl urmă în odaie. Aghiotantul ieşi în ceardac, după prinţul Andrei, şi-1 pofti la o mică gustare. Peste vreo jumătate de ceas, prinţul Andrei fu chemat iarăşi la Kutuzov. îl găsi răs-turnat într-un jilţ şi cu aceeaşi tunică, descheiată. în mînă ţinea o carte franţuzească, pe care la intrarea prin-ţului Andrei o puse deoparte, după ce vîrî un cuţit drept semn între file ; era Les chevaliers du Cygne i

! opera doamnei de Genlis, cum citi prinţul Andrei pe copertă.

— Hai, şezi, şezi aici, să stăm puţin de vorbă, zise Kutuzov. E trist, foarte trist. Dar nu uita, dragul meu, că-ţi sînt ca şi un tată, un al doilea tată... Prinţul Andrei îi povesti tot ce ştia în legătură cu moartea tatălui său şi tot ce văzuse cu prilejul trecerii prin Lîsîe Gorî.

. — Uite unde ne-au adus, unde ne-au adus ! exclamă

i brusc Kutuzov cu emoţie în glas, făcîndu-şi de bună seamă din povestea prinţului Andrei o idee clară despre starea în

i care se afla Rusia. Daţi-mi numai puţin răgaz, numai : puţin răgaz, adăugă el cu o expresie plină de mînie şi, nemaivoind, pesemne, să continue convorbirea aceasta care-1 tulbura, spuse : Te-am chemat ca să te iau pe lîngă

I mine. I — Mulţumesc, serenissime, răspunse prinţul Andrei. :Mi-e teamă însă că nu mai sînt bun pentru comanda-.mente, urmă el cu un zîmbet pe care Kutuzov îl observă tşi îl privi întrebător. Mai ales, adăugă prinţul Andrei, ,că m-am deprins cu regimentul, mi-am îndrăgit ofiţerii ,şi soldaţii şi mi se pare că şi ei mă iubesc pe mine. „Mi~ar fi greu să mă despart de regiment. Fiindcă, dacă > renunţ la cinstea de a fi alături de dumneavoastră, vă rog ;să credeţi că... ', O expresie de inteligenţă, de bunătate şi, în acelaşi [timp, de fină ironie, strălumina faţa puhavă a lui Kutu, care-1 întrerupse.

— îmi pare rău ; mi-ai fi fost de folos ; dar ai drep tate, ai dreptate. Nu aici ne trebuiesc nouă oameni. Avem fefătuitori destui, dar oameni n-avem. Regimentele ar arăta cu totul altfel, dacă sfătuitor ii s -ar duce să facă ţerviciu acolo, în regimente, aşa cum faci tu. Te ţin minte -jle la Austerlitz... Te ţin minte ; parcă te văd cu drapelul, '! i Cavalerii ţebedei... ; >

.

spuse" fculuzov |!lird|^ţa bMifiel aprîrtăe ehfpuî priiîţulgr Andrei la auzul acestor cuvinte. Kutuzov îl trase de mi»!* şi îi întinse obrazul să i-1 sărute. Şi prinţul Andrei ă iarăşi lacrimi în ochii bătrînului. Deşi ştia cît de uş plîngea Kutuzov, deşi ştia că-1 mîngîia acum, dorind s arate cît de mult îl compătimeşte pentru pierderea sufe rită, totuşi prinţul Andrei se simţi şi fericit, şi măgu» de faptul câ-i amintise de Austerîitz. **

— Mergi cu Dumnezeu pe drumul tău. Ştiu, drumitf tău e drumul onoarei. Tăcu un timp. Mi-ai lipsit mult W Bucureşti, dar n-am avut încotro, trebuia să te trimiij Şi, schimbînd discuţia, Kutuzov începu să vorbeasdk despre războiul cu Turcia şi despre pacea încheiată. D^ da, cîte imputări mi s-au mai făcut, zise Kutuzov, jf pentru războiul, şi pentru pacea asta... dar, toate la vrej? mea lor. Tout vient ă point ă celui qui sait attendref^ Iar sfătuitori se găseau şi pe acolo tot atît de mulţi ca §i pe aci... urmă Kutuzov, revenind la cei ce-i dau sfaturi^' problemă care se vede că-1 preocupa. Of, sfătuitorii aceştia ! Dac-ar fi trebuit să-ţi pleci urechea la toţi, ap® nici pace n-am fi încheiat şi nici războiul nu s-ar IP isprăvit în Turcia. Toţi sînt grăbiţi, iar graba stridl* treaba. Dacă n-ar fi murit, Kamenski ar fi fost pierdufc* A asediat, cu treizeci de mii de oameni, cetăţi întărit£S>:

Nu-i greu să cucereşti o cetate, greu e să cîştigi războiulP Iar pentru asta nu-i nevoie să asediezi şi să ataci, ci tre^ buie răbdare şi timp. Kamenski a trimis asupra Ruscii*^ cului soldaţi, iar eu, numai cu aceste două arme (răbdaretfj şi timpul) am cucerit mai multe cetăţi decît Kamenslâ^ şi i-am făcut pe turci să mănînce carne de cal. Clătină ăitt1

cap. Şi vor mînca şi francezii ! Ai cuvîntul meu, repetă el, însufleţindu-se şi bătîndu-se cu pumnul în piept —3* că mi ţi-i fac să mănînce şi ei carne de cal !... Şi iarăşP i se umplură ochii de lacrimi. -

— Dar dacă totuşi va trebui să primim lupta ? spus*J prinţul Andrei. ■'■'>

— Nu voi avea încotro ; dacă toţi vor voi lucrul acesta^ ce să-i faci ?... Dar crede-mă, dragul meu, nici o armata', din lume nu-i mai puternică decît acestea două : răbdarea^ şi timpul. Ele vor face totul, numai că sfătuitorii n'eriMţ tendent pas de cette oreille, voilă le mal2. Unii vor, alţii-1

. l Toate îi vin la timp cui ştie să aştepte. 1 ...nu sînt deloc de această părere, iată nenorocirea, ■ ..,..;:>'

rţ« vor. Ce si'te'lMf-'1ii^Nb*f:t'*|»eptînd ptpş|tobil mv împuns. Dar tu ce-ai crede că e de făcut ? repetă KuL"/ov;i întrebarea, şi ochii îi străluciră cu o expresie de profun-,-S$jne şi inteligenţă. Să-ţi spun eu ce e de făcut, zis?;: i£utuzov, pentru că prinţul Andrei şi aşa nu-i răspundea.,\ Să-ţi spun eu ce e de făcut şi ce fac. Dans le ăoute, muni ţjker. zise el şi după o pauză termină silabisind : abstiens toi1. — Ei, cu bine, dragul meu, şi nu uita că iau pai le*-. tot sufletul la pierderea ta şi că, pentru tine, eu r.u., nici serenissim, nici prinţ şi nici comandant suprem^' ci tată. Dacă ai nevoie de ceva, vino de-a dreptul la mine.$ Cu bine, dragul meu. îl mai îmbrăţişa o dată şi îl sărulăţj î&v. Prinţul Andrei nu apucase să treacă pragul, cînd", l£utuzov, cu un oftat de destindere, şi luase să citeascâf, inai departe romanul doamnei de Genlis, Les chevaliers ku Cygne.

Cum se făcuse şi din ce-i venise asta, prinţul Andrei h-ar fi putut spune, dar, îndată după întrevederea cu prinţul Kutuzov, el se înapoiase la regimentul său ceva mai liniştit cu privire la mersul general al lucrurilor şi la omul care luase conducerea. Cu cît vedea mai mult lipsa oricărui interes personal la acest bătrîn, căruia parcă nu-i mai rămăsese decît deprinderea pasiunilor, iar în locul inteligenţei (ce grupează evenimentele şi trage concluzii) doar capacitatea de a contempla liniştit mersul evenimen-telor, cu atît era mai liniştit, gîndindu-se că totul se va întîmpla aşa cum trebuia să se întîmple. „El nu va face nimic singur, de capul lui. Nu va născoci nimic şi nu va lua nici o măsură, îşi zicea prinţul Andrei, dar va pleca urechea la toate părerile şi va ţine minte totul, va pune totul la locul său, nu va împiedica nici o acţiune folosi-toare şi nu va permite niciodată să se facă ceva dăunător. E conştient de faptul că există ceva mai puternic şi mai important decît voinţa lui şi anume cursul inevitabil al evenimentelor ; e în stare să vadă aceste evenimente, e în stare să le înţeleagă importanţa şi, faţă de importanţa lor, ştie să se abţină de la participarea lui la aceste eve-nimente, să renunţe la voinţa lui proprie, îndreptată spre alte ţeluri. Dar, mai ales, gîndea prinţul Andrei, motivul pentru care poţi avea încredere în omul acesta, este că e rus, cu tot romanul doamnei de Genlis şi expresiile lui

Cînd ;eşti în îndoială, dragul meu...

ţ f f tremurat glasul cînd a rostit : -«Uite unâ|? nfeau adus !» şi i-au dat lacrimile cînd spunea că îi •$£ îme el «să mănînce carne de cal»." Pe acest sentiment, îaeercat într-un chip mai mult sau mai puţin lămurit de tftătă lumea, se şi întemeiase unanimitatea şi aprobarea generală care însoţise alegerea lui Kutuzov la comanda-mentul sprem al armatei, alegere contrarie consideraţiilor de la curte, dar corespunzînd dorinţei poporului.

XVII

DUPĂ PLECAREA ÎMPĂRATULUI din Moscova, viaţa moscovită începu să se scurgă iar după rînduiala ei obiş-tiuită şi cursul acestei vieţi era atît de firesc, încît cu gţeu ţi-ai fi putut aminti de zilele acelea trăite în plin entuziasm patriotic şi cu greu ai fi putut crede că Rusia era cu adevărat în primejdie şi că membrii Clubului englez sînt totodată şi fiii patriei, gata de orice sacrificiu ţjentru ea. Singurul lucru, care mai amintea acum pa-triotismul înflăcărat de pe vremea vizitei împăratului la Moscova, era promisiunea de a da bani şi contingente noi de oameni, promisiune care, de îndată ce fusese făcută, se şi transformase într-o obligaţie legală, oficială, care părea de neocolit.

O dată cu apropierea duşmanului de capitală, felul cum îşi priveau moscoviţii situaţia nu numai că nu deveni mai serios, ci, dimpotrivă, deveni şi mai uşuratic, aşi cum se întîmplă totdeauna cu oamenii care simt o mare primejdie apropiindu-se. Cînd omul se vede în faţa unui pericol apropiat, două glasuri la fel de puternice se fae auzite în sufletul lui : unul îl îndeamnă cu destulă cu-minţenie să se gîndească în ce constă pericolul şi cum s8 poate înlătura ; altul îi spune şi mai înţelept că-i prea greii şi prea chinuitor să te tot gîndeşti la primejdie, cînd n^ este în puterea omului să prevadă totul şi să se izbăvească de puhoiul general al întîmplărilor, şi că, deci, atîta timjj cît primejdia n-a venit încă, e mai bine ca omul să-gji întoarcă faţa de la ea şi să nu se gîndească decît la lu-cruri plăcute. în singurătate, de cele mai multe ori, omul dă ascultare primului glas4 în societatea altora însă, dim-potrivă cslpi de-al doilea. La fel se întîmplase şi acwh

..-iţftk locuitorii Moscovei. De mult nu mai petrecuseră mos-1

coviţii ca anul acesta. Afişele lui Rastopcin, care aveau sus o poză cu o cîr-

,ciumă, unde se vedea un tejghetar şi tîrgoveţul moscovit, ■ Karpuşka Cighirin, miliţionar, care, bînd un păhărel mai r-imult şi auzind că Bonaparte ar fi avînd de gînd să vină ■;< la Moscova, şi-a ieşit din sărite, i-a înjurat de mama focu-i\,lui pe toţi francezii, a ieşit din circiumă şi a început să .vorbească cu mult curaj mulţimii adunate în faţa porţii i vu vulturul, se citeau şi erau apreciate tot atît de mult ca

şi ultimele bouts rimâs ale lui Vasili Lvovici Puşkin. ; La club, în camera din colţ, unde se adunau să citească r. aceste afişe, unii se amuzau de felul cum îşi bătea joc .Karpuşka de francezi, atunci cînd zicea că se vor umfla j'de varză, vor crăpa de casă, se vor îneca cu borş şi că tof**

sînt nişte pitici pe care o singură muiere i-ar putea arunc ., cîte trei deodată cu furca. Unii nu aprobau tonul acesi şi

spuneau că-i banal şi stupid. Se povestea că RastopcîrT i-a scos din Moscova pe francezi, ba chiar şi pe toţi ceilalţi

străini, fiindcă printre ei s-ar fi găsit spioni şi agenţi de-ai lui Napoleon ; dar lucrurile acestea le povesteau mai

ales ca să pună cu prilejul acesta în circulaţie cuvintele de duh spuse de Rastopcin la deportarea lor. Străinii fuseseră îmbarcaţi pe un şelp cu destinaţia Nijni ,

Rastopcin le-ar fi spus : „Rentrez en vous meme, entre >' dans la barque et n'en faites pas une barque de Charon" ' "''

Mai spuneau că fuseseră evacuate din Moscova toat instituţiile şi adăugau la asta gluma lui Şinşin că, fie şi numai pentru lucrul acesta, Moscova ar trebui să-i fie recunoscătoare lui Napoleon. Povesteau că pe Mamonov

regimentul promis avea să-1 coste opt sute de mii de -ruble, că Bezuhov ar fi cheltuit şi mai mult pentru oşte-

;,'nii săi, dar că mai frumos decît orice în fapta lui Bezuhc .-■-,fira că el însuşi avea să îmbrace uniforma şi să porneasc

în fruntea regimentului, călare, şi că nu le va lua î Un ban celor care vor fi de faţă la acest spectacol. n — Dumneata nu cruţi pe nimeni, spuse Julie Dn a, alegînd şi adunînd grămadă scama pe care o dea njtrămase din cîrpe, cu degetele ei subţiri, aproape ascur l<jăe atîtea inele. '■ '± __________

1 Intraţi in voi înşivă şi în barca a.sta lui

r !» i Jţîlie se plătea .iă plece din Moscova":* doua «i şi # dădea o seratftş'ite adio. "* »^- BezuhmHest riăicule, dar e atît de bun, at ît de simpatic ! C«ţ§8găcere-i asta, să fii atît de caustique ? l , •■>-*- AmencJttlîispuse un tînăr în uniformă de miliţionar, '" pe oare Julie îl numea „mon chevalier" 2 şi care urma să plecă împreună cu ea la Nijni. -•■"*

Societatea care se aduna la Julie, ca şi atîtea alte t cercuri din Moscova, luase hotărîrea să nu vorbească ' decît ruseşte, şi toţi cei care greşeau folosind cuvinte . franţuzeşti plăteau amendă în folosul comitetului de *"* ajutorare. ■;

— Încă o dată amendă pentru galicism, spuse un scriitor rus care se afla în salon. „Plăcerea să fii" nu-i pe „ f ruseşte.

-. ---- Dumneata nu ierţi pe nimeni, urmă Julie, adresîn- du-se miliţionarului, fără să ia în seamă spusele scriito- , rului. Pentru cuvîntul caustique îmi recunosc vina şi ]',[ plătesc, dar pentru plăcerea de a-ţi spune adevărul, sînt ", gata să mai plătesc o dată ; pentru galicism nu sînt răs punzătoare, i se adresă ea literatului, eu n-am nici bani şi nici t imp să-mi iau profesor şi să învăţ ruseşte, ca prinţul Goliţîn. Dar, îată-1, a sosit şi el, adăugă Julie. " ' Quand on.,.3 Nu, nu, se întoarse ea spre miliţ ionar, nu mă prinzi ; vorbeşti de lup şi lupul e la uşă, spuse amfi- '''"' trioana, zîmbindu-i amabil lui Pierre. Chiar de dumneata s 7 i

vorbeam, spuse Julie, minţind cu dibăcia caracteristică femeilor de lume. Spuneam că regimentul dumitale va fi desigur mai bun decît cel al lui Mamonov. •>

— Ah, nu-mi mai vorbiţi de regimentul meu, răs- i punse Pierre, sărutînd mîna gazdei şi luînd loc alături de * ea. Sînt sătul pînă în gît de el !

— Nu-i aşa, îl vei comanda chiar dumneata ? spuse s, Julie, aruncînd miliţionarului o privire şireată şi ironică. ;e în prezenţa lui Pierre, miliţionarul nu mai era atli*38e î- caustique, şi faţa lui nu arăta decît nedumerire : nil pri cepea ce înseamnă zîmbetul Juliei. Deşi era distra* şi blajin, prezenţa lui Pierre punea pe loc capăt oritait# " ri de a glumi pe socoteala lui. , j-jp. „ ',

1 ...e ridicol ...caustic ? 2 ...„cavalerul meu"... » Cînd se.-

£.<■ J

f? i— Nu, răspunse rîzînd Pierre, privindu-şi trupul mare şi gras. Francezii m-ar putea ochi prea uşor şi, de altfel, mi-e şi teamă că n-am să mă pot urca pe cal...

Luînd la rînd persoanele alese ca subiect de conver-saţie în seara aceea, musafirii Juliei aduseră vorba şi de familia Rostovilor.

— Le merge, se zice, foarte rău, spuse Julie. Iar el, contele, e atît de nechibzuit ! Razumovskii aveau de gînd să le cumpere casa şi moşia de lîngă Moscova, şi ei tărăgănează. Contele ţine la preţ.

— Nu, se spune că azi-mîine se încheie tîrgul, zig cineva. Deşi acum e o prostie să mai cumperi ceva Moscova.

— De ce ? spuse Julie. Nu cumva credeţi că oraşul în primejdie ?

— Atunci dumneavoastră de ce plecaţi ? — Eu ? Ciudată întrebare ! Eu plec, pentru că...

pentru că toată lumea pleacă ; şi pe urmă, eu nu-s ni Ioana d'Arc şi nici amazoană.

— Ei da, da, aşa-i, mai daţi-mi cîrpe. — Dacă ştie să-şi chivernisească afacerile, îşi va put§

plăti toate datoriile, urmă miliţionarul, vorbind de Rostov? — E un bătrîn de treabă, dar un foarte pauvre sire l.

De ce or fi amînînd atîta ? De multă vreme tot voiau ei să plece la ţară ; doar Nathalie, parcă, s-a înzdrăvenit ? îl întrebă Julie pe Pierre, zîmbindu-i cu tîlc.

— Rostovii îşi aşteaptă fiul cel mai mic, spuse Pierre. Fusese înscris la cazacii lui Obolenski şi plecase la Belaia Ţerkov, unde se formează regimentul. Acum, părinţii l-au mutat în regimentul meu şi îl aşteaptă să sosească de la o zi la alta. Contele vrea de mult să plece, dar contesa nu consimte pentru nimic în lume, pînă nu-şi yede băiatul. Ji.s — I-am văzut alaltăieri, la Arharovi ; Nathalie s-a iScut iarăşi frumoasă şi veselă. A cîntat o romanţă. Ce uşor uită unii oameni ! i — Ce să uite ? întrebă Pierre cu nemulţumire. Julie iîmbi.

— Ştii, conte, cavaleri ca dumneata nu-isfe mai găsesc <iecît în romanele doamnei de Souza.

1 „.prostănac un-*

i.'Hţ—'■ Gum cavaler*'? Pfea1*fc pe? întrebă Pierre, înrQ-

— Ei, hai, destul, dragă conte ; c'est la fable de totif %pscou. Je vous admire, ina parole d'honneur. l Jj — Amendă ! Amendă ! sări miliţionarul. _ ' «,» — Bine, bine. Nu se mai poate vorbi aici. Ce plicti-sitor !

— Qu'est-ce qui est la jable de tout Moscou ? 2 întrebă Pierre supărat, ridicîndu-se.

— Ce să mai lungim vorba, conte. Ştii dumneata ! — Nu ştiu nimic, zise Pierre. — Eu ştiu că ai fost bun pr ieten cu Nathalie şi de 2a... Nu, eu am fost totdeauna mai prietenă cu Vera.

\tte chere Vera ! 3 — Non, viadame r\ continuă Pierre cu un ton de ne

mulţumire. Nu mi-am luat absolut deloc rolul de cavaler Şgţ contesei Rostova şi de aproape o lună nici n-am mai ®lt pe la ei. Dar nu înţeleg cruzimea... yk — Qui s'excuse, s'accuse;>, spuse Julie, zîmbind şi Uhturînd o bucăţică de cîrpă destrămată şi, ca să aibă ea

timul cuvînt, se gărbi să schimbe vorba. Ce-am auzit iar astăzi : biata Mărie Bolkonski a sosit ieri la Mos-Wbva.. Ai aflat că şi-a pierdut tatăl ? — Cum se poate ! Unde-i ? Grozav aş fi dorit s-o i, spuse Pierre.

« — Mi-am petrecut seara de ieri cu ea. Azi sau mîine ffimineaţă pleacă la moşia lor de lingă Moscova, împreună ni nepoţelul ei. 'J, — Ei, ce spune ? Cum se simte ? întrebă Pierre.

— Nimic, e tristă. Dar ştii cine i-a fost salvatorul ? un întreg roman. Nicolas Rostov. Fusese înconjurată,

foiau s-o omoare, oamenii ei fuseseră răniţi. El s-a %Tuncat în mijlocul lor şi a salvat-o... iJ — încă un roman, spuse miliţionarul. Hotărît lucru, fuga asta generală parcă s-a întîmplat anume ca să se teărite toate fetele bătrîne. Catiche e una, prinţesa Bol--konski — alta.

' ...ştie toată Moscova. Mă şi minunez, zău aşa ! 2 Ce ştie toată Moscova ? , . 3 Draga de Vera ! • "1 »Ai> < Uni t IBO ,{VTRm, 4 Nu, doamnă . • Cine se scuză seu««B*.J«jifcfii' - .> kStUug, "«Nu rt

Ut

t

■■'''& ŞtSţf>i^tt£#a|ttfeu?t» dinadinsul ca e un petit peu amotvreuse du jeune homme1. n-vl.i> Amendă ! Amendă! Amendă!

*i- Dar cum vrei să spun asta pe ruseşte ?...'

ăd

CÎND SE ÎNTOARSE ACASĂ, Pierre găsi două afişe ^e-ale lui Rastopcin, aduse în ziua aceea. ,t; în cel dintîi se spunea că zvonul, după care contele ; Râstopcin ar fi împotriva plecărilor din Moscova, nu corespundea adevărului şi că, dimpotrivă, contele Ras- •.;-topcin era bucuros că plecau cucoanele de neam mare şi nevestele negustorilor. „Mai puţină panică, mai puţine zvonuri, se spunea în afiş, căci răspund eu cu capul că şnişelul nu va călca în Moscova." Aceste cuvinte îi dădură |ntîia oară lui Pierre certitudinea clară că francezii vor fi curînd la Moscova. în cel de-al doilea afiş se spunea că marele cartier general rus este la Viazma, că contele Wittgenstein îi bătuse pe francezi şi că, întrucît o mare parte din locuitori doresc să se înarmeze, s-au pregătit la arsenal, pentru ei, arme : săbii, pistoale şi puşti, pe pare le pot găsi la un preţ convenabil. (Tonul acestor afişe începuse să nu mai fie aşa de glumeţ cum fusese al celor anterioare, care prezentaseră isprăvile lui Ci-ghirin. Pe Pierre, aceste afişe ii puseră pe gînduri. Se vedea că norul acela de furtună pe care-1 dorise din băierile inimii şi care stîrnea totuşi în el o involuntară ă, norul acela se vedea că se apropia.

s„Să mă înrolez în armată şi să plec pe front sau 8$ * aştept ?" se întreba Pierre a suta oară. Luă pachetul

4» fcărţi de pe masă şi începu să facă o pasienţă. .\' .-fc 'i— Dacă-mi iese pasienţa, îşi spunea el, amestechiil cărţile şi privind în gol, dacă iese, înseamnă că... Ge vak seamnă ?... Nu reuşi să hotărască ce înseamnă, că la uşa cabinetului răsună-^Cbcea verişoarei sale, prinţesa cea mai mare, care întreba"âaeă se poate intra. j " ' "" ' ------- ' — ' ' ' * ' " " ■ " " s m e o b „ v V L *

* ^puţintel îndrăgostită de tlnărulJMMM^s - „ui» in: l

■ ■ ■ * « *

-Atunci înseaiât»ifa!ă f ş ppşse Pierre. Intră, i»t**, adăugi («1, adresîndu-se prj»f I :$| (Singură prinţesa cea mare, »Hi«ea cu talia |iiipul ca împietrit, mai locuia acum în casă la

, ISHielalte două mai mici se măritaseră.) işio ■<M4 — Iartă-mă, mon cousin x, că vin la dumneata, spuăfe ea cu un glas ce trăda emoţie şi reproş totodată. Dar trebuie să ne hotărîm pînă la urmă într-un fel. Ce-i asta ? Au plecat toţi din Moscova şi poporul se răzvrăteşte. Noi ce mai aşteptăm ?

— Dimpotrivă, totul pare a fi cum nu se poate mai bine, ma cousine 2, spuse Pierre pe tonul acela glumeţ, pe care se obişnuia să-1 adopte vorbind cu dînsa şi pe care şi-1 îngăduia în relaţiile cu ea, veşnic ruşinat cum era să joace întotdeauna faţă de prinţesă rolul de bine făcător.

— Da, da, cum nu se poate mai bine !... Halal de aşa „-.bine ! Varvara Ivanovna mi-a povestit astăzi ce fapte ■ftfoice săvîrşesc trupele noastre. într-adevăr, istoria le va

ÎJHomeni cu cinste. Dar şi în popor a intrat duhul răscoalei, , 'Mu mai ascultă de nimeni ; pînă şi camerista mea, şi ea a „iilnceput să se obrăznicească. Curînd au să ne pună mîna ..în gît, în felul ăsta ! Pe stradă nici nu te mai poţi încu-jrneta să te arăţi. Dar, ceea ce le pune vîrf la toate, e că • mîine-poimîine, francezii sînt aici ; ce mai aşteptăm ? ,,jţe rog un singur lucru, mon cousin, spuse prinţesa, dă ordin să fiu dusă la Petersburg ; oricum aş fi eu, dar tot

•.jp-am poftă să rămîn pe mîna lui Bonaparte. t — Dar nu mai vorbi aşa, ma cousine ; de unde-ai ;şscos toate astea ? Dimpotrivă... i \ — Eu nu vreau să mă închin lui Napoleon al dumitalt. Facă alţii oe-or vrea !... Dacă dumneata nu vrei să faci pentru mine lucrul acesta...

— Fac, de ce nu, pe loc dau dispoziţii... \ Prinţesa era, se vede, necăjită că n-avea pe cine să ne

supere. Tot şoptind ceva, se aşeză pe un scaun. $ — Dar eşti greşit informată, zise Pierre. în oraş ţ#

linişte şi nu-i nici un fel de pericol. Iată, chiar acupn citeam... Piere îi arătă afişele. Contele scrie că raspun|jp cu capul şi că inamicul nu va călca în Moscova. • ■ • i . . . v e r e . . . • ■ ; , • ' * " * ! -i » ...verişoarâ,||"a

— Ah, contele ăsta al dumitale, începu furioasă prin* esa, e un făţarnic, un mişel care a îndemnat singur pa» jorul la răscoală. N-a scris oare tot el, în afişele aste* prosteşti, că orice suspect să fie netam-nesam tîrît de :hică la poliţie ? (Ce prostie !) Cine-1 va prinde, zice* cinste şi mărire lui ! Iată unde ne-a dus patriotismul lui 4 Varvara Ivanovna îmi spunea că numai cît n-au omorît-o pentru că vorbise franţuzeşte... i

— Ei, asta cam aşa e... Dar şi dumneata, prea le ptâ toate la inimă, zise Pierre şi începu să-şi facă pasienţă

In ciuda faptului că pasienţa îi ieşise, Pierre nu pe front, ci rămase la Moscova, care era acum aproa pustie ; era veşnic într-o stare de nelinişte şi de hotărîre, aşteptînd, cu spaimă şi cu bucurie totodată, S se întîmple ceva groaznic.

A doua zi, prinţesa plecă spre seară, iar la Pierre veni administratorul său general cu ştirea că, pentru găsirea banilor necesari echipării regimentului promis, trebuia negreşit ipotecată, dacă nu chiar vîndută, o moşie. nistratorul general îi pusese din capul locului lui Pier problema că toate aceste cheltuieli cu regimentul i-yşţ putea aduce ruina. Pierre abia-şi putea ascunde zîmbet^ ascultînd spusele administratorului. ţll

— Ei bine, vinde, spuse el. Ce să fac ? Nu-mi pot lua cuvîntul înapoi acum ! •?

Cu cît era mai proastă situaţia generală şi, mai ales, situaţia lui personală, cu atît lui Pierre îi părea mai bine, căci cu atît era mai evident ca mult aşteptata catastrofă se apropia. Aproape nici unul din cunoscuţii lui Pierre nu mai era în oraş. Julie plecase, prinţesa Măria plecase şi ea. Singuri Rostovii mai rămăseseră dintre prietenii lui Bfcpropiaţi ; dar la ei Pierre nu se mai ducea.

In ziua aceea ca să-i mai treacă timpul, Pierre se duse satul Voronţovo, să vadă balonul cel mare, construit Leppich, menit să-i aducă vrăjmaşului pieirea, şi un balon de probă care urma să fie înălţat a doua zi.

Balonul §&u era încă gata, dar, după cum aflase Pierre, era cons-■uit după dorinţa împăratului. împăratul îi scria lui stopcin despre balon următoarele :

.-,.,.„Aussitot que Leppich sera preţ, composez lui un Iquipage pour sa nacelle d'hommeax&ps Qt intelligents et

t

p tmve0ttfner an genei4tbs$6&i&msofftt&aur l'en sfttevenir. Je Vai instruit de la chose. H Recommandez je vous prie, a Leppich d'etre bien

•Mtentif sur Vendroit oii ii descendra la premiere fois, .$$>ur ne pas se tromper et ne pas tomber dans Ies mains de l'ennemi. 11 est indispensable qu'il combine ses mou-Mpments auec le general-en chef." x s. întorcîndu-se acasă de la Voronţovo şi tăind cîmpul ţie execuţii de la marginea oraşului în piaţa Bolotnaia, jiperre văzu o mulţime de lume adunată la stîlp. Opri trăsura şi coborî. Era o execuţie : un bucătar francez, învi-nuit de spionaj. Cazna abia luase sfîrşit şi călăul tocmai îl dezlega de stîlp pe cel biciuit, care gemea jalnic. Era 4j|n om gras, cu favoriţi roşcaţi, cu ciorapi albaştri şi haină ţerde. Alt condamnat, un om firav şi palid, îşi aşteptă^ ■jindul. Amîndoi, cum se putea judeca şi după chipurile lor, erau francezi. Cu o expresie tot atît de speriată şi la (ţel de palid ca şi francezul cel firav, Pierre îşi făcu loâ Işprin mulţime. 1î — Ce-i asta ? Cine-a ordonat ? Pentru ce ? întrebă el. jţ)ar atenţia mulţimii. — funcţionari, tîrgoveţi, negustori, mujici şi femei în cojoace şi blăni — era îndreptată atît ;de lacom spre ceea ce se petrecea la stîlp, încît nimeni ,nu-i răspunse. Omul cel gras se ridică, încruntîndu-se, ştrînse din umeri şi, vrînd probabil să se arate tare de înger, începu să-şi pună haina fără să se uite în jurul şău ; dintr-o dată, însă, buzele începură să-i tremure şâ izbucni în plîns, înciudat pe el însuşi, aşa cum plînjf oamenii în vîrstă şi sanguini. Mulţimea începu să vor| bească tare, pentru ca, după cum i se păru lui Pierre, să-şi înăbuşe sentimentul de milă.

— E bucătarul nu ştiu cărui prinţ... ?. — Ce-i, musiu, pare-mi-se că sosul rusesc e cam acra

pentru francezi. Ţi s-au strepezit dinţii, spuse de lîng& Pierre un conţopist zbîrcit, cînd francezul izbucni ft plîns. Conţopistul se uită împrejur, aşteptînd probabil

1 „De îndată ce Leppich va fi gata, făceţi-i un echipaj de oameni siguri şi inteligenţi pentru nacela lui şi trimiteţi de îndată un curier la generalul Kutuzov pentru a-1 preveni de aceasta. I-arn făcut cunoscut faptul.

, Recomandaţi-i, vă rog, lui Leppich să fie foarte atent asupra locului unde va coborî prima oară, pentru ca să nu se înşele şi să riu cadă în mîinile duşmanului. E absolută nevoie ca el să-şi. coordoneze: mişcările laMMi(paHi| jflMţWHcwtftuwlitrfaapce*». ■ ca,'., ■-,,, -

(209 14

fie Bă se uite speriaţi

. joiindit. Ă Pierre smiorcăi din naâ, se încruntă şf, întorcîndu-se

- brusc, o porni înspre trăsură şi, cît timp merse pe jos, * pînă să-şi ia locul pe perne, bombăni întruna ceva ca

pentru sine. Pe drum tresăr i de cîtev* or i şi exclamă J ceva aşa de tare, încît vizitiul îl întreit ss-.t. pap»

— Ce porunciţi ? ;fV:#J?,#; ' '#■* ■'>

* — încotro ai luat-o? strigă Pi^ŞPl» Vizfcttfll apucase să intre în Lubianka. * f"

— La comandantul suprem, cum aţi poruncit, ; punse vizitiul. ; — Tîmpitule ! Dobitocule ! începu Pierre să-şi .iască vizitiul, lucru care i se întîmpla foarte rar. Acasă, ani spus ; şi cît mai repede, nerodule ! Trebuie să plefc

.chiar azi, îşi continuă el vorba în gînd. :: La vederea francezului pedepsit şi a mulţimii din jurul ' stîlpului, Pierre se hotărîse definitiv să nu mai rămînă ,',la Moscova şi să plece pe front chiar în aceeaşi zi, încît * îşi închipui ori că îi şi spusese vizitiului lucrul acesta, ori ' ,că vizitiul trebuia să-1 fi ştiut de la sine.

i Ajuns acasă, Pierre îi porunci lui Evstafievici, care ştia ' cîte în lună şi în stele, se pricepea la toate şi era un vizitiu ;vestit în toată Moscova, să plece cu el chiar în noaptea ■ laceea spre Mojaisk, unde era armata, şi să-i fie trimişi ăntr-acolo caii lui de călărie. Dar lucrul acesta nu se putea

5 «face cît ai bate din palme, de aceea, după părerea lui Evsta--ifievici, Pierre trebuia să-şi amîne plecarea pe a doua zi, -' ca să dea timp cailor de schimb să iasă în şosea. f- In ziua de 24 august, după atîta vreme urîtă cerul * se însenină şi, în după-amiaza zilei, Pierre plecă din ffMoscova. Noaptea, la Perhuşkovo, unde poposi ca să

tşchimbe caii, Pierre află că în seara aceea avusese loc o ; mare bătălie. Lumea povestea că aici, în Perhuşkovo, se ■ ^cutremurase pămîntul de bubuituri. Nu-i putu da însă bîiimeni răspuns la întrebarea în legătură cu rezultatul îsabătăliei. (Lupta aceasta fusese cea de la Şevardino, din t^iua de 24.) In zorii zilei, Pierre ajunse la Mojaisk. ^ Toate casele din Mojaisk erau ocupate de trupe care Cantonau. La hanul unde lui Pierre îi ieşiră întru întîm- ^fainare gromul său şi un vizitiu, trimişi înainte, nu era log ■^ae mas ;.er-a înţesat de .ofiţeri pestei-tafc.

can

e

c, erfcu minaai Io iriârş sau poposind. Peste tot cazaci, infanterişti, călă- p#ţi, furgoane, chesoane şi tunuri. Pierre era grăbit să,.. _ l^ece înainte şi, cu cît se depărta mai mult de Moscova şi:cu cît se afunda mai mult în acest ocean de trupe, cu iilt îl copleşea mai greu neliniştea şi îl învăluia un senti ment nou de bucurie necunoscut pînă atunci. Era un sentiment asemănător aceluia pe carc-1 mai încercase şi la palatul Slobodski, pe vremea vizitei împăratului la Mos- Gejya, sentimentul că trebuie să întreprindă neapărat Ce trebuie să jertfească ceva. Încerca acum bucuria ştiinţei că tot ceea ce constituie fericirea oamenilor, fortul, bogăţia, viaţa însăşi chiar, sînt fleacuri de care te lepezi bucuros, în comparaţie cu altceva. Cu ce anuraţ| însă, Pierre nu-şi putea da seama şi nici nu căuta săxfi explice pentru ce şi pentru cine găsea el că e o rară feri cire să jertfească totul. Nu-1 preocupa scopul pentru care să se jertfească ; jertfa în sine constituia pentru el , noului simţământ de bucurie. Ă, _ ,,.iiS.,

' - J L £«.'■ "V~jY" :>J^ •to*no- Bff»

.i ni frm ■ '*yM- -.#?■

LA 2â A AVUT LOC BĂTĂLIA de la reduta Şevar-dino, la 25 nu s-a tras nici un foc din nici o parte, iar la 26 august se dădu bătălia de la Borodino.

Pentru ce şi cum au fost date şi primite bătăliile de la Şevardino şi Borodino ? La ce a folosit bătălia de la Borodino ? Nici pentru francezi, nici pentru ruşi ea n-a avut vreun sens. Rezultatul imediat al acestei bătălii a fost şi a trebuit să fie, pentru ruşi, că noi înşine am .grăbit căderea Moscovei (lucru de care ne temeam cel mai mult pe lume), iar pentru francezi că au grăbit pierzania în-tregii lor armate (ceea ce şi pentru ei era mai de temut decît orice altceva pe lume). Rezultatul acesta era cît se poate de evident de pe atunci şi, cu toate acestea, Napo-leon a dat şi Kutuzov a primit bătălia.

Dacă ar fi fost ca toţi conducătorii de oşti să se călău-zească după principiile raţiunii, s-ar părea că pentru Napoleon ar fi trebuit să fie limpede ca lumina zilei faptul că, la două mii de verste depărtare de ţara sa şi primind o băMMp J© «&re pfc era exclusă eventualitate^

';.«

«teia.

;ş#Hot atît de limpede trebuia să fie pentru Kutuzov faptul ii, primind bătălia şi riscînd, de asemenea, să-şi prăpă-dească un sfert din armată, avea să piardă cu siguranţă Hoscova. Pentru Kutuzov, lucrul acesta era tot atît de Ilfetematic sigur pe cît de sigur e la jocul de dame că vei ffiferde atunci cînd ai o piesă mai puţin şi vrei să faci ifeiimb şi că, deci, nu trebuie să faci schimbul. ■"«'' Cînd adversarul are şaisprezece piese, iar tu ai paispre-iStee, eşti numai cu o optime mai slab decît el ; cînd însă *Wi schimba cu treisprezece piese, el va deveni de trei ori tfiai puternic decît tine.

Pînă la bătălia de la Borodino, forţele noastre erau, faţă de cele franceze, în raport de aproximativ cinci la şase, iar după bătălie — în raport de unu la doi ; adică, pînă la bătălie noi am avut o sută de mii de oameni şi francezii o sută douăzeci de mii, iar după bătălie noi am avut cincizeci de mii şi ei o sută de mii. Cu toate acestea, înţeleptul şi încercatul Kutuzov a primit bătălia. Tot aşa, Napoleon, genialul comandant de oşti, cum i se spune, a dat bătălia şi a pierdut un sfert din armată, întinzîndu-şi şi mai mult frontul. Dacă cineva afirmă că, ocupînd Mos-cova, Napoleon avea de gînd să încheie campania, aşa cum făcuse ocupînd Viena, împotriva acestei afirmaţii sînt multe argumente. înşişi istoricii lui Napoleon povestesc că el a voit să se oprească încă de la Smolensk, că era conştient de pericolul ce-1 prezentau poziţiile sale atît de întinse şi că ştia bine că ocuparea Moscovei nu avea să încheie campania, căci la Smolensk văzuse şi în ce hal îi erau lăsate oraşele ruseşti şi că nu primea nici un răs-puns la repetatele lui declaraţii că ar dori să înceapă tratative.

Dînd şi primind bătălia de la Borodino, Kutuzov şi Napoleon au procedat în mod spontan şi absurd. Iar isto-ricii, după ce faptele s-au întîmplat, au adus o mulţime de argumente iscusit ticluite, pentru a demonstra clar-viziunea şi genialitatea celor doi conducători de oşti, care, în realitate, dintre toate instrumentele oarbe ce săvîrşesc evenimente mondiale, au fost factorii cei mai orbi şi mai lipsiţi de libertatea voinţei.

Cei vechi ne-au lăsat clasicele lor poeme eroice, în care eroii constituie tot ceea ce are mai interesant istoria, şi

**!

e noastre, o asemenea concepţie a istoriei nu mai are nici un rost. :* La întrebarea a doua, cum de s-a dat bătălia de la Boro-

no şi bătălia premergătoare acesteia, cea de la Şevar-O, există de asemenea un mod de a prezenta lucrurile, cît de bine determinat şi de şt iut de toată lumea, pe de fals. Toţi istoricii descriu astfel evenimentul :

fti Armata rusă, în retragerea ei de la Smolensk, şi-ar fi căutat, chipurile, poziţia cea mai bună pentru bătălia deci-sivă, şi poziţia aceasta ar fi fost, chipurile, găsită la Borodino.

Ruşii ar fi întărit, chipurile, de mai înainte această poziţie în stînga şoselei (Moscova-Smolensk), într-un unghi aproape drept faţă de acest drum, între Borodino şi Utiţa, chiar pe locul unde a avut loc bătălia.

In faţa acestei poziţii, se zice, ar fi fost aşezat pe dealul dinspre Şevardino, în scopul supravegherii mişcări-lor inamicului, un post înaintat întărit. In ziua de 24, Napoleon ar fi atacat, se zice, acest post înaintat şi l-ar fi cucerit, iar la 26 a atacat întreaga armată rusă care se afla pe poziţii pe cîrapul de la Borodino.

Aşa se spune în cărţile de istorie şi toate-s minciuni sfruntate, cum lesne se poate încredinţa oricine şi-ar da osteneala să pătrundă în miezul lucrurilor.

Ruşii n-au căutat poziţia cea mai bună ; dimpotrivă, în retragerea lor, ei au lăsat în urmă poziţii mult mai bune decît cea de la Borodino. Ei nu s-au oprit la nici una din aceste poziţii, şi din pricină că nu voia Kutuzov să se oprească pe o poziţie care nu fusese aleasă de el, şi pentru că necesitatea unei bătălii a întregului popor nu se manifestase în mod vădit, şi din pricină că nu se apropiase încă Miloradovici cu miliţionarii săi, şi din atîtea alte nenumărate pricini. Fapt este că poziţiile anterioare fuseseră mai puternice decît aceea de la Borodino (cea unde s-a dat lupta) şi că această poziţie, nu numai că nu era puternică, dar nu era deloc mai bună decît oricare altă poziţie din împărăţia Rusiei, pe can| căzînd la întîmplare am fi însemnat-o cu un ac pe hart|^

Ruşii nu numai că nu întăriseră poziţiile la BorodinŞj* în unghi drept pe stînga drumului (adică pe locul und§ s-a dat lupta), dar nici nu le-a trecut prin gînd, pînă W 25 august 1812, că bătălia s-ar fi putut da aici.

faptul eă, în primul rînd. nu numai că în ziua de 25 ncoîeţ,,» nu erau fortificaţii, dar fortificaţiile începute la 25 ni*' erau terminate nici în ziua de 26. în al doilea rînd, altf, dovadă este poziţia redutei de la Şevardino : aceastj^ redută, situată în faţa poziţ iei pe care s -a dat bătălia^ B-avea nici un sens. De ce a fost întărită, mai mult decî|' i toate celelalte puncte, această redută ? Şi de ce, apăraţi^ la 24 august pînă noaptea tîrziu, s-au risipit acolo atîtea eforturi, fără alt rezultat decît că s-au pierdut şase mii de oameni ? Pentru observarea mişcărilor inamicului ajungeau patrulele de cazaci. In al treilea rînd, ca dovadă că poziţ ia pe care a avut loc bătălia n-a fost aleasă cU premeditare şi că reduta de la Şevardino n-a fost un punct ' înaintat al acestei poziţ ii, slujeşte faptul că Barclay de Tolly şi Bagration erau încredinţaţi, pînă la 25 august, că reduta de la Şevardino este flancul stîng al poziţiei şi faptul că însuşi Kutuzov, în raportul scris pe care-1 face la cald, îndată după bătălie, numeşte reduta flancul stîng al poziţiei. Şi de-abia mai tîrziu, cînd s-au întoc-mit pe larg rapoartele asupra luptei de la Borodino, s-a născocit (probabil pentru justificarea greşelilor coman-dantului suprem, care trebuia să fie infailibil) afirmaţia falsă şi ciudată cum că reduta de la Şevardino ar fi fost un post înaintat (cînd, de fapt, ea n-a fost altceva decît un punct întărit al flancului stîng) şi că bătălia de la Borodino ar fi fost primită de noi pe o poziţ ie întărită şi aleasă dinainte, pe cînd, în realitate, ea s-a desfăşurat într-un punct cu totul neaşteptat şi aproape lipsit de întărituri.

Lucrurile s-au întîmplat, după toate probabilităţile, astfel : poziţia aleasă era cea de pe rîul Kolocea, care taie şoseaua principală nu în unghi drept, ci în unghi ascuţit, aşa încît flancul stîng era la Şevardino, cel drept în împrejurimile cătunului Novoe, iar centrul la Borodino, în preajma confluenţei rîurilor Kolocea şi Voina. Poziţia aceasta, care avea acoperirea rîului Kolocea, pentru armata ce avea rolul de a opri inamicul ce înainta pe şoseaua Smolenskului spre Moscova, sare în ochii oricui priveşte harta cîmpiei de la Borodino, uitînd împreju-rările în care a decurs bătălia.

Napoleon, pornind în ziua de 24 spre Valuevo, n-a văzut (cum se spune în cărţile de istorie) poziţiile ruşilor, de la Utiţa spre Borodino (n-a putut să vadă poziţijp'*-

214 f«

Jentru că ea'- % p ) ^ înaintat al armatei ruse, ci s-a izbit, în timp ce urmărea ariergarda rusă, de flancul stîng al poziţiilor ruseşti, de reduta Şevardino, şi a trecut prin surprindere rîul Kolocea. Şi ruşii, neavînd vreme să declanşeze un atac general, şi-au retras aripa stingă de pe poziţiile ce ocupau şi au ocupat altă poziţie, care nici prevăzută, nici întărită nu fusese. Odată trecut pe ţărmul stîng al rîuîui Kolocea, în stînga şoselei, Napoleon a schimbat tot cîmpul viitoarei acţiuni de la dreapta spre stînga (stînga ruşilor), mutîn-du-1 între Utiţa, Semionovskoe şi Borodino (pe această cîmpie care n-are în ea nimic mai avantajos decît oricare altă cîmpie din Rusia), şi pe această cîmpie s-a dat bătălia : <îe la 26 august. în linii mari, planul presupus al bătăliei şi cel al bătăliei reale se pot vedea pe hartă. > Dacă Napoleon n-ar fi ieşit în seara zilei de 24 pe malul rîului Kolocea şi n-ar fi dat, în aceeaşi seară, ordin să fie atacată reduta, ci ar fi început atacul a doua zi dimineaţă, nu s-ar fi îndoit nimeni că reduta de la Şevardino constituia flancul stîng al poziţiei noastre şi bătălia s-ar fi desfăşurat aşa cum ne aşteptam noi. în acest caz, noi am fi apărat, probabil, cu şi mai mare îndîrjire reduta Şevardino, flancul nostru stîng ; l-am fi atacat pe Napoleon în centru sau dinspre dreapta şi, în ziua de 24, s-ar fi dat bătălia decisivă pe poziţia care fusese dinainte aleasă şi fortificată. Dar, cum atacul asupra flancului nostru stîng a avut loc de cu seară, ca |irmare a retragerii ariergărzii noastre, adică imediat ffupă ciocnirea de lîngă Gridneva, şi cum comandanţii fţişi n-au vrut sau n-au apucat să înceapă bătălia generală Stunci, în chiar seara zilei de 24, această primă şi principală acţiune din bătălia de la Borodino a fost pierdută •fecă de la 24 şi ea a dus, desigur, şi la pierderea bătăliei «in 26. •;■- După pierderea redutei de la Şevardino, în dimineaţa 'iîlei de 25, noi ne-am trezit fără nici o poziţie la flancul îitîng şi puşi în situaţia unei imperioase nevoi de a retrage gripa noastră stingă şi de a o întări în pripă, unde s-a aimerit.

<f:-!/ Dar nu numai că la 26 august trupele ruseşti n-aveau 9ecît apărarea unor întărituri slabe şi neterminate ; mai iîlult ; inconvenientul acestei situaţii a sporit şi prin

pierderea poziţiei din flancul stîng şi mutarea viitorului împ de bătaie de la dreapta spre stingă), comandanţii uşi au continuat să rămînă pe vechea lor poziţie, mult irea întinsă, de la satul Novoe pînă la Utiţa şi, ca irmare, au fost nevoiţi să-şi împingă trupele de la dreapta ,pre stînga chiar în timpul luptei. în felul acesta, în tot :ursul bătăliei, ruşii au opus întregii armate franceze ndreptate asupra aripei noastre stingi, forţe de două ori nai slabe. (Acţiunile lui Ponjatowski asupra Utiţei şi ale lui Uvarov asupra flancului drept al francezilor au constituit acţiuni izolate de mersul general al acestei

bătălii.) Aşadar, bătălia de la Borodino s-a desfăşurat cu totul

altfel de cum este descrisă (anume ca să se poată acoperi greşelile comandanţilor noştri, şi în felul acesta să se micşoreze gloria armatei ruse şi a poporului rus). Bătălia de la Borodino nu s-a dat de pe o poziţie aleasă şi întărită şi cu forţe doar ceva mai reduse decît ale francezilor, cj, în urma pierderii redutei de la- Şevardino, bătălia de Iş. Borodino a fost primită de -VfUk la cîmp deschis, pe tŞp

loc aproape lipsit dfcHfctărituri, cu forţe de două ori maţ «labe decît ale francezilor, adică în condiţiuni în care niL kumai că era imposibil să te baţi zece ore şi să menţii şătălia nedecisă, dar era cu neputinţă să-ţi treacă prin i$înd să ţii armata trei ore în şir, fără s-o expuf de-C «astrului absolut şi completei derute. \i ft

XX ii

a LA 25 DIS-DE-DIMINEAŢA Pierre plecă din jaisk. Pe

coasta unui deal înalt, abrupt şi povîrnit, treP «ţînd prin dreptul catedralei în care se slujea şi se trăţ, igeau clopotele, Pierre se dădu jos din trăsură şi o luă pe, jos. în urma lui cobora panta un regiment de cavalerii cu cîntăreţii în frunte. înspre el, urca dealul un convojj ele căruţe cu răniţii în lupta din ajun. Mujicii care mîţ§ nau căruţele, alergau cînd într-o parte, cînd într-alta â ^căruţelor, strigînd la cai şi plesnindu-i cu bicele. Căruţele^ în care zăceau cîte trei şi cîte patru soldaţi răniţi, se hurrj ducau prin bolovanii aruncaţi drept pavaj pe paniij abruptă. Răniţii, bandajaţi cu cîrpe, palizi, cu buzelţţ» strînse şi sprîncenele încruntate, zdruncinaţi şi izbiţi uniat de alţii în fundul căruţei, se ţineau de loitre. Aproape toţii se uitau cu o curiozitate naivă şi copilărească la pălărisy albă şi la fracul verde al lui Pierre.

Vizit iul lui Pierre se răstea supărat la convoiul dej răniţi s-o ţină pe o singură parte a drumului. Regimentul de cavalerie cobora dealul cîntînd şi, ajungînd în dreptul trăsurii lui Pierre, îngustă şi mai mult trecerea. Pierre ră^ mase locului, înghesuit la o margine a drumului săpat îi^ deal. Datorită povîrnişului, soarele nu ajungea pînă drumul săpat adînc între două malur i, aşa că aici erC încă răcoare şi umezeală ; deasupra creştetului, Pierite* avea dimineaţa senină de august şi se auzea dangăt ^ţ ios de clopote. O căruţă cu răniţ i se opri la mărgineai" drumului, chiar în dreptul lui Pierre. Căruţaşul, încălţat cu opinci, se repezi gîfîind dinapoia căruţei şi CMpîatră sub roata fără şină de fier,_agoi începu să îrx-

uvlăguit. .*••;..-.. .

ţ ^ g@a pe jos în urma căruţei, se prinse cu mîna cea sănă-toasă deloitră şi se uită la Pierre. ni — Ce zici, om bun, aici or să ne lase, sau ne duc la Moscova ? întrebă el.

Pierre era atît de furat de gînduri, încît nici n-auzi întrebarea. Se uita cînd la regimentul de cavalerie, care acum se întîlnise cu convoiul de răniţi, cînd la căruţa de Mngă el, în care doi răniţi şedeau ridicaţi de mijloc, iar un âl treilea zăcea întins. Unul din cei doi soldaţi care şedeau era, probabil, rănit la obraz. Tot capul îi era bandajat cu cârpe şi la unul din obraji avea o umflătură cît un cap de Cjppil. Gura şi nasul îi erau strîmbate într-o parte. Solda tul se uita spre catedrală şi se închina. Celălalt, un recrut,' fcţăietan tînăr, blond şi alb la faţă, ca şi cum nici o pică-!

tiîră de sînge n-ar fi curs pe sub pielea lui subţire, se! «iita la Pierre cu un zîmbet blînd, împietrit ; al treilea. tlcea pe burtă şi faţa nu i se vedea. Cavaleriştii cîntăreţi» ajunseră chiar în dreptul căruţei. >

"•■*■ — Vai s-a dus... s-a prăpădit... S-a tot dus printre1

străini... intonau ei un cîntec săltăreţ, soldăţesc. Ca şi* CUm i-ar fi acompaniat, dar cu o veselie de altă natură, s&

spîndeau în înălţimi sunetele metalice ale clopotelor.) tot cu o veselie aparte scăldau creasta dealului din, faţă razele de soare. Dar sub mal, lîngă căruţa cu răniţi

unde stătea Pierre şi lîngă căluţul care sufla greu, era umed, întuneric şi trist.

Soldatul cu umflătura în obraz se uita mînios la cava-leriştii care cîntau :

— Of, sclivisiţi mai sînt ! rosti el cu reproş în glas. — Azi am mai văzut şi mujici nu numai soldaţi i

Hu început să-i ia şi pe mujici, spuse cu un zîmbet trist Sbldatul de lîngă căruţă, adresîndu-i-se lui Pierre. Azi toţi U o apă şi-un pămînt... vor să dea năvală cu tot norodul... Tot de Moscova şi iar de Moscova auzi. Vor să le pună, «dată capăt la toate ! Oricît de confuz vorbea soldatul, Pierre înţelese tot ce voia să spună şi clătină din cap ; în semn de aprobare. ţ jr Drumul se mai liberă, Pierre ajunse în vale şi o porn^ <ju trăsura mai departe. 3j '■t Mergea şi se uita de amîndouă părţile drumului, cău*. tînd 8* dea cu ochii * f J

f

care se \i\t*& q%#&wiii#40mfop&lăria albă şi la fracul lui verde.

Abia după ce merse cale de vreo patru verste, dădu cu chii, în sfîrşit, de cel dintîi cunoscut şi îl salută cu bucu-ie. Cunoscutul era un medic militar din conducerea ser-

ş.viciului sanitar. Venea spre Pierre într-o trăsură cu alt medic mai tînăr şi cînd îl văzu pe Pierre spuse cazacului jje pe capră, care ţinea loc de vizitiu, să oprească. 1 ;^ — Conte ! Cum de-aţi ajuns dumneavoastră pe aici, f&minăţie ? întrebă doctorul. "": " ' — Am vrut să văd şi eu... ; jf — Da, da, o să aveţi ce vedea.77 *~ Pierre opri, se dădu jos din trăsură şi începu să discute !i*ti doctorul, explicîndu-i că are de gînd să ia parte la ^Bătălie. *» Doctorul îl sfătui să se adreseze direct serenissiraului. **2 — De ce să vă aflaţi în timpul bătăliei, Dumnezeu ffie unde, în necunoscut, spuse el, schimbînd priviri cu nnărul său coleg. Serenissimul, oricum, vă cunoaşte şi vă va primi cu bunăvoinţă. Aşa să faceţi, conte, spuse doc-tOrul. '-"'; Părea obosit şi grăbit.

— Aşadar, dumneata crezi... Am vrut să te mai întreb ţjnde e poziţia ? zise Pierre.

— Poziţia ? făcu doctorul. Asta nu mai intră în com- Oetinţa mea. Treceţi dincolo de Tatarinovo şi veţi vedea o tttulţime de oameni care sapă. Acolo aveţi să daţi de o ttiovilă : din vîrful ei se vede tot, zise el.

— Şi se vede de acolo ?... Dacă dumneata cumva..7 Dar doctorul îl întrerupse şi se apropie de trăsură. — Eu v-aş fi condus, dar zău, am treburi pînă aici

(doctorul arătă cu un gest spre gît), mă reped pînă la comandantul corpului. Nu ştiţi cum merg la noi lucru rile ?... Ştiţi, conte, mîine se dă bătălia ; la o sută de mii âe oameni trebuie să socotim cel puţin douăzeci de mii de răniţi şi n-avem brancarde, paturi, sanitari şi medici nici pentru şase mii. Avem zece mii de căruţe, e drept, parcă numai căruţe ne trebuiesc ? poftim de fă faţă, că-ţi dă mîna.

Gîndul acesta ciudat că din r îndul miilor de oam# vii, sănătoşi, tineri şi băti^ni, cîţi se, ipiâaerik lai pălării

iii

J

mirare şugubeaţă, douăzeci de mii erau osîndifl : 3» «schingiuire şi moarte (poate chiar aceia pe care-i vă* ■ zuse), îl izbi pe Pierre. i *{;Mîine vor fi morţi, poate... de ce se gîndesc la orice fefeva decît la moarte ?" Şi, deodată, printr-o tainica •legătură de idei, îşi reprezenta viu povîrnişul de la Mo-î|aisk, căruţele cu răniţi, dangătul clopotelor, razele pieii feişe ale soarelui şi cîntecul cavaleriştilor. "■'. ; „Cavaleriştii se duc să intre în foc, se încrucişează în .'drum cu răniţii şi le fac vesel cu ochiul fără să se gin-» '"îiească o clipă la ceea ce-i aşteaptă. Iar din aceştia, două zeci de mii sînt osîndiţi să moară şi ei mai stau să se mire, pălăria mea ! Ciudat lucru !" îşi zicea Pierre, mergînd ai departe, spre Tatarinovo. } ,,. în faţa unui conac, pe stînga drumului, aşteptau cîtev^ ^frăsuri, f'urgoane şi grupuri de ordonanţe şi de santinele. 2Jpici era cantonamentul serenissimului. în clipa cînd sosi •Jpierre, comandantul suprem lipsea şi nu era aproape 'liimeni la statul-major. Toţi erau la sfeştanie. Pierre o *>orni mai departe, spre Gorki. / ' Urcînd dealul şi intrînd pe ulicioara satului, Pierre văzu atunci, întîia oară, mujicii miliţionari cu crucea pe căciuli şi îmbrăcaţi cu cămăşi albe ; mujicii aceştia, veseli şi asudaţi, lucrau de zor, vorbind tare şi rîzînd în hohote, pe o movilă uriaşă din dreapta drumului, pe care creştea iarbă.

Unii din ei săpau cu hîrleţele dîmbul, alţii cărau pef nişte scînduri pămîntul cu roaba, alţii stăteau cu mîinile în sîn.

Doi ofiţeri le dădeau ordine din vîrful movilei. Cînd îi văzu pe aceşti mujici, pe care noua lor situaţie era vă dit că îi înveselea încă, Pierre îşi aminti iarăşi convoiul de soldaţi răniţi de la Mojaisk şi abia acum i se lămuri ce voise să spună soldatul acela care zicea că vor să dew năvală cu tot norodul. Priveliştea acestor mujici bărboşi, care lucrau pe cîmpul de luptă, cu cizmele lor ciudate şi* grosolane, cu cefele asudate, unii dintre ei cu gulerele cămăşilor ţărăneşti răsfrînte şi sucite, de sub care li se vedea pielea arsă de soare de pe clavicule — priveliştea aceasta îl impresiona pe Pierre mai mult decît tot ce văzuse şi auzise pînătegtfunci despre solemnitatea şi sensul lîniomentului de faţă. dfe ,i .,..,

PIERRE COBORÎ DIN TRĂSURĂ şi, trecînd pe lingă fttiliţionarii care lucrau, se urcă în vîrf'ul dîmbului de pe *tre, aşa cum îi spusese doctorul, se vedea cîmpul de luptă.

Era pe la unsprezece dimineaţa. Soarele bătea din Snga şi puţin din spatele lui Pierre şi lumina puternic, fin aerul curat şi rarefiat, panorama ce i se deschidea Bl faţa ochilor, ridicată ca un imens amfiteatru.

Spre culmea şi spre stînga acestui amfiteatru, şerpuia drumul mare al Smolenskului, străbătînd un sat cu o biserică albă, ce se afla la vreo cinci sute de paşi, înaintea dîmbului, în vale. (Era Borodino.) Dincolo de sat, drumul trecea pe un pod şi apoi, cu scoborîşuri şi urcuşuri, şerpuia urcînd spre satul Valuevo ce se vedea la o distanţă de vreo şase verste (aici se afla acum Napoleon). Dincolo de Valuevo, la orizont, drumul era ascuns de o pădure cu verdele frunzişului îngălbenit din pricina depărtării. In pădurea aceasta de brazi şi mesteceni, în dreapta dru mului, strălucea în lumina soarelui, departe, crucea şi clopotniţa mînăstirii Kolocea. Deasupra întregii întinderi albastre, în stînga şi în dreapta pădurii şi a drumului, 'm vedea, din loc în loc, fumul taberelor şi mase nedesluşit^ de trupe, ruseşti şi duşmane. Spre dreapta, de-a lungul rîurilor Kolocea şi Moscova, se întindea un teren cu defic leuri şi dealuri. Prin defileurile acestea se zăreau, în de& părtare, satele Bezzubovo şi Zaharino. Spre stînga, tereaţl era mai neted, cu lanuri de grîu, şi se vedea fumegîraj satul Semionovskoe, căruia i se dăduse foc. fa

Tot ce văzu Pierre în dreapta şi în stînga era atît die nelămurit, încît nu-1 satisfăcu pe deplin. Peste tot, îjî locul cîmpului de luptă, pe care se aşteptase să-1 vadă aici, nu descoperi decît fineţe, poieni, trupe, păduri, fu mul bivuacurilor, sate, coline şi pîraie, şi, oricîtă oste neală îşi dădu, nu putu descoperi în această privelişte via' poziţiile strategice şi nici măcar nu putu deosebi trupelş noastre de ale duşmanului. j!

„Trebuie să întreb un cunoscător", îşi zise el şi, adre^ sîndu-se unui ofiţer care se uita curios 1$ uriaşa lui sta* tură de ^i^fm^^fm*msi9^mma^^ **

«K

;■;!. ii» Permiteţi-mi să vă «îttft&b» ce sat e acela dîn noastră ? *.*v< ■ \ v- -— Burdino, sau cum îi zice ? făcu ofiţerul, întrebîn-

jdu-şi la rîndul lui camaradul.1 " w' •: — Borodino, răspunse celălalt, corectîndu-1. ţn

Ofiţerul, dornic se vede de un pr ilej de a intra îs vorbă, se apropie de Pierre. ol

— Acolo sînt ai noştri ? întrebă Pierre. — Da, dar iată-i mai încolo şi pe francezi, spuse o|^-

ţerul. Uite-i, ei sînt, se văd, uite-i ! .1C, — Unde ? Unde ? întrebă Pierre. A — Se pot vedea cu ochiul liber. Uite-i colo ! Ofiţerul

arătă cu mîna spre fumurile care se ridicau dinspre stînga, dincolo de rîu, şi chipul său luă înfăţişarea aceea aspră şi ser ioasă pe care Pierre o văzuse pe chipurile multora din cei întîlniţi.

— Ah, aceia sînt francezii ? Dar acolo ?... Pierre arătă spre stînga un dîmb în jurul căruia se vedeau trupe.

— Aceia sînt ai noştri. — Ah ! Ai noştri ? ! Dar acolo ?... Şi Pierre arătă alt

dîmb, departe, cu un copac mare, lîngă un sat ce se zărea într-o văgăună unde fumegau de asemenea focuri şi parcă se mişca ceva negru.

— Acolo-i iarăşi el, spuse ofiţerul. (Era reduta de la Şevardino.) Ieri a fost a noastră şi acum e a Iui.

— Aşadar, care-i poziţia noastră ? ^ — Poziţ ia ? spuse ofiţerul cu un zîmbet de satis-facţie. Despre asta vă pot da eu toate lămurir ile, căci ifcu am construit aproape toate întăriturile noastre. Iată, iJBedeţi, centrul nostru este la Borodino, iată, aici. Şi arătă spre satul din faţă, cu biserica albă. Aici e trecerea peste t|tolocea. Şi acolo, vedeţi unde e fînul acela abia cosit, Ăămas nestrîns, în brazde, e podul. Acesta-i centrul nostru. jjjŢlancul nostru drept e acolo, uite-1 (şi arătă în jos spre ,<lreapta, departe în vale). Acolo e rîul Moscova şi acolo am construit noi trei redute, foarte puternice. Iar flancul stîng... aici ofiţerul se opri. Vedeţi, e greu să vă explic... Ieri, flancul nostru stîng a fost, uite colo, la Şevardino, vedeţi, acolo unde-i stejarul ; acum însă noi ne-am retras aripa stînga mai îndărăt şi iat-o, e colo, colo, vedeţi satul ■ acela, unde e fum ? E Semionovskoe ; şi apoi aici, şi arătă movila lui Raevski. Numai cji, m-aş mira să se dea aici bătălia. El şi-a masat trupele âicj,, asta ca să ne înşele

4§t

| ^ ^ Moscovei. Efe altfel, oriunde s-ar da bătSlia, tnulţi "âin noi mîine nu v^r mai fi ! spuse ofiţerul. r,f Un subofiţer bătrîn, care se apropiase cît vorbise, asista tăcut să-şi termine şeful său vorba ; aici însă, nemul-ţylnit se vede de cuvintele ofiţerului, îl întrerupse. gig- — Trebuie să mergem după gabioane, spuse el sever. ,f, . Ofiţerul, parcă pus în încurcătură, ca şi cum ar fi în -ţjipes că avea de ce să se gîndească la mulţimea celor care

i n e n u vor m a i r ă spun de l a a pel , da r că n u t r ebu i e ■şi dea gîndurile pe faţă, spuse grăbit : [/„ — Da, da, tr imite tot compania a treia. î'.( Apoi, către Pierre :

7g — Dar dumnea voast r ă ce sîn teţ i ? Nu sîn te ţ i unul <Entre doctori ? ^ — Nu, am ven it şi eu aşa , răspunse Pierre şi porni la, ^j|le, trecînd iarăşi pe lîngă miliţionari. •> "•. — Ah, blestemaţi i ! mormăi ofiţerul, care venea pe i fr aa lu i , a st upîndu -şi na sul cu mîna şi t r ecînd r epede, pş lîngă oamenii care lucrau. .j, — Iată-i... vin... O aduc... Iat-o... acum iateă... se auziră erodată glasuri, şi ofiţerii, soldaţii şi miliţiatiar ii fugiră îpaainte pe drum. S> v

De sub dealul de la Borodino apăru o procesiune reli-* gioasă. în fruntea tuturor, prin praful drumului, mergeau încolonaţi infanteriştii cu chivărele în mîini şi cu armele înclinate spre pămînt. în urma infanteriştilor se auzeau cîntări bisericeşti. U

Pe lîngă Pierre, întrecîndu-1, trecură în întîmpinareEÎ procesiunii în fugă, fără şepci, soldaţi şi miliţionari. H

— O poartă pe Maica Domnului ! Ocrotitoarea... Maică Domnului de la Iver... ).\

— Maica D'omnului de la Smolensk, corectă cineva! - Mil i ţ ionari i , a tî t cei care erau în sa t , cî t şi cei car©-

lucrau în baterie, aruncară cu toţii cazmalele şi se repezir îf întru întîmpinarea procesiunii. Batalionul de infanterişti f* car e înain t a pr in pra fu l şosel e i , er a urma t de preoţ i în odăjdii, de un bătrîn el cu potcap, de diaconi şi dascăli, iaff după ei ofi ţer i i şi soldaţ ii duceau în tr -un ch ivot o icoan# cu ch ipul înnegr i t . Era o icoană luată de la Smol enskfp car e în soţ i se de a t un ci t ot t impul oş t i r ea . în urma , în * r i^L t îşjl înaii^ş^ tipo§ngi t dj.» 4 tpat^ părţile mergeau, sf

t

ri de militari cu capetele descoperite. Ks *, Ajunşi în vîrful dealului, se opriră ; cei care ptSMfeu 8

susţinută pe nişte ştergare se schimbară, dascălii înteţiră iarăşi jarul în cădelniţi şi slujba începu. ^ az^ fierbinţi ale soarelui cădeau vertical ; un vîntuleţ uşor :J0 răcoros se zbenguia prin părul capetelor goale şi flutura panglicile ce împodobeau icoana ; cîntările răsunau slab sub cerul liber. O imensă mulţime de ofiţeri, soldaţi şi miliţionari, toţi descoperiţi, înconjurau icoana. în spatele preoţilor şi al dascălilor, pe un loc lăsat liber de mulţime, se aflau persoanele oficiale. Un general pleşuv cu ordinul Sfîntul Gheorghe atîrnat pe piept stătea chiar îndărătul preotului şi, fără să-şi facă semnul crucii (era probabil neamţ), aştepta cu răbdare sfîrşitul slujbei pe care credra1 necesar să o asculte, de bună seamă pentru stimularea patriotismului poporului rus. Alt general sta într-o poză militărească şi îşi mişca mîna în dreptul pieptului, uitîn-du-se împrejurul său. Pierre, care se oprise în mijlocul unei cete de mujici, observă în cercul acestor feţe oficiale şi cîţiva cunoscuţi. Dar nu la ei se uita. îşi îndreptase toată atenţia spre înfăţişarea serioasă a soldaţilor şi'^Ţ miliţionarilor din grup, care sorbeau toţi din ochi, la fft de nesăţios, icoana. Cum începură dascălii obosiţi (oficiaţi pentru a douăzecea oară aceeaşi slujbă) să cînte alene'ţţ; maşinal : „Mîntuieşte din nevoi pre robii tăi, născătoare de Dumnezeu", iar preotul şi diaconul le ţinură şi «• isonul : „Că toţi, după Dumnezeu, la tine scăpăm, ca •&> un zid nestricat, şi ocrotitoare", pe chipurile tuturor ae aşternu iarăşi aceeaşi expresie de adîncă înţelegere a în-semnătăţii clipei ce se apropia, pe care Pierre o văzuse întipărită pe feţele foarte multora dintre cei întîlniţi de el, în dimineaţa aceea, sub dealul Mojaiskului. Şi tot mai des se plecau capetele şi tot mai tare se auzeau oftaturile şi '.bătăile cu mîna în piepturile celor ce-şi făceau semnul crucii.

Mulţimea din jurul icoanei se dădu deodată la o parte şi Pierre se văzu înghesuit din toate părţile. Cineva, de bună seamă o persoană foarte importantă, judecind după graba cu care-i făcură loc toţi, venea spre icoană.

Era Kutuzoy, care inspecta poziţiile. întoreîndu-se la Pitri^îi recomoScu -

Cu un surtuc lung, ce-i îmbrăca trupul mare şi gras, §dus de spate, cu capul cărunt descoperit şi cu ochiul lui ş|b şi scurs, înecat în grăsimea feţei, Kutuzov se apropie |ff grup cu mersul lui rar şi legănat şi se opri îndărătul ^eotului. Îşi făcu din obişnuinţă semnul crucii, îşi aplecă, jflînd din greu, capul sur şi atinse pămîntul cu mîna. spatele lui Kutuzov era Benigsen şi toată suita. Cu ită prezenţa comandantului suprem, oare atrăsese ţia tuturor gradelor superioare, miliţionarii şi soldaţii, să-şi îndrepte privirile spre el, se rugară mai departe. şţ Cînd se sfîrşi molitva, Kutuzov se apropie de icoană, şiş lăsă greoi în genunchi, bătu o mătanie şi se chinui apoi ţiuită vreme să se ridice, fără rezultat din cauza corpo lenţei lui şi a slăbiciunii vîrstei. Capul cărunt îi tremura a$ efort. în sfîrşit, se ridică şi, lipindu-şi de icoană buzele ţuguiate, cu o smerenie copilărească şi naivă, se înclină işră şi iarăşi atinse pămîntul cu mîna. Generalii îi urmară pilda ; apoi ofiţerii, iar după ei, împingîndu-se unul pe a^tul, suflînd din greu şi îmbulzindu-se, cu chipuri emo- ţipnate, soldaţii şi miliţionarii. uu.t ~Yi ■ \

XXII

CLĂTINAT DE ÎMBULZEALA mulţimii care-1 prin-pe la mijloc, Pierre se uita împrejurul lui.

— Conte, Piotr Kirilîci ! Cum de sînteţi aici ? se auzi o voce. Pierre întoarse capul.

. Boris Drubeţkoi, scuturîndu-şi cu mîna genunchii murdăriţi de ţărînă (şi-i murdărise, probabil, îngenun-chind şi el în faţa icoanei), se apropie zîmbind de Pierre. Efa îmbrăcat elegant, cu o uşoară nuanţă de campanie. Rţjrta o tunică lungă şi cravaşa prinsă de umăr, întoc-mai cum purta şi Kutuzov.

Kutuzov, între timp, se apropiase de sat şi se aşezase la, umbră lîngă cea mai apropiată casă, pe o bancă adusă la repezeală de un cazac, şi pe care alt cazac aşternuse. grăbit un covoraş. Imensa şi strălucita lui suită făcuse cerc în jurul comandantului j^p^m, _A .

15 — Răzbat şl pace, v»l. in

ii.

iiJ&si...

p ^ i mulţime. se opri stînd de vorbă cu Boris, la vreo treizeci de

paşi de Kutuzov. iut îl lămuri că-şi pusese în gînd să ia parte la luptă şi să Wâteze poziţiile. fa: — iată ce să faceţi, spuse Boris. Je vous ferai Ies bonneurs du câmp. i Mai bine decît de oriunde veţi putea vedea de pe locul unde va fi contele Benigsen. Eu sînt, doar, ataşat pe lîngă el. Ii voi raporta. Iar dacă vreţi să vizitaţi poziţiile, n-aveţi decît să poftiţi cu noi ! Mergem eiliar acum să inspectăm flancul stîng. Pe urmă ne îna- fjtiem, şi vă rog respectuos să primiţi a fi găzduit la inapte de mine ; vom face şi o partidă. Mi se pare că pe • lâmitri Sergheici îl cunoaşteţi ? Uite, chiar aici stă. Boris >■ ajtătă a treia casă din Gorki. » § — Dar mie mi-ar fi plăcut să văd flancul drept ; am lijuzit că-i foarte puternic, spuse Pierre. Aş fi vrut să trec ■ gjp la toate poziţiile, începînd de la rîul Moscova. ; i — Bine, puteţi face asta mai tîrziu ; principalul este' fesă să cunoaşteţi flancul stîng... i •• — Da, da. Dar unde-i regimentul prinţului Bol-*

konski ? N-ai putea dumneata să-mi arăţi ? întrebă Pierrei — Regimentul lui Andrei Nikolaevici ? Trecem chiar

pe lîngă el. Vă conduc eu la dînsul. — Dar ce-i cu flancul stîng ? întrebă Pierre. — Să vă spun drept, entre nous 2, Dumnezeu ştie ce-1

cu flancul nostru stîng, zise Boris, coborînd confiden ţial tonul ; contele Benigsen plănuise cu totul altceva. El se gîndise să întărească dîmbul de colo, îl vedeţi ? Cu totul altfel... dar, şi Boris ridică din umeri, serenissimul n-a vrut, sau poate că 1-a influenţat cineva. Vedeţi că... Boris nu apucă să sfîrşească, fiindcă în vremea asta se apropie de Pierre, Kaisarov, adjutantul lui Kutuzov. A ! Paisi Sergheici, făcu Boris, adresîndu-i-se lui Kaisarov cu un zîmbet larg. Iată, încerc să-i explic contelui pozi ţia. E uluitor cît de bine a putut ghici serenissimul pla nurile francezilor !

— Vorbiţi de flancul stîng ? zise Kaisarov. i*. — Da, da, exact. Flancul nostru stîng e acum fo&te,

foarte puternic. i Voi face eu pe gazda taberei, w,. bffir, « întrp nni '■•-• • >•' . * -■"■ - '

III J«v> ,90* c; fţ !»<J\«H <

;, Cu toate că, după venirea lui la comandament, Kutu- ;zov izgonise de la statul-major pe toţi cei de priso:;. Borjş reuşise să se aranjeze aici după schimbările făcute ie serenissim, ca ataşat pe lingă contele Benigsen. Acesta, o» toţi cei pe lingă care avusese Boris vreun post pînă acurjiŞj îl considera pe tînărul prinţ Drubeţkoi drept un om ne preţuit. <■■- i

In conducerea armatei erau două partide opuse, binŞ determinate : partidul lui Kutuzov şi partidul lui Benig* sen, şeful de stat-major. Boris făcea parte din partidM al doilea şi, deşi îi arăta lui Kutuzov o stimă slugarnicii nimeni nu era mai meşter decît el să lase să se înţeleagă că bătrînelul nu e bun de nimic şi că toată acţiunea erl condusă de Benigsen. Acum sosise clipa hotărîtoare >m bătăliei, care trebuia ori să-1 nimicească pe Kutuzov şi să-i treacă lui Benigsen puterea, ori, dacă Kutuzov ar %tk cîştigat chiar bătălia, să dea tuturor de înţeles că, $| fapt, toate-s opera lui Benigsen. In orice caz, ziua cfce mîine trebuia să aducă o mulţime de decorări şi să scoată în frunte oameni noi. Din pricina asta Boris fu nervefs şi agitat toată ziua. ,

După Kaisarov se mai apropiară de Pierre şi alţi ctf-noscuţi de-ai lui, şi el nu mai prididea să le răspundă la întrebările ce-i puneau despre Moscova şi nu reuşea rii^jî să asculte atîtea noutăţi cîte i se povesteau. Pe chipurile tuturora se citea însufleţire şi nelinişte. Lui Pierre i se părea, însă, că pricina tulburării pe care-o exprimau uneft din aceste figuri sta mai mult în consideraţii referitoare la succesul lor personal, şi nu-i ieşea din minte cealaî® expresie a tulburării, pe care o văzuse pe alte chipuri, l% care era grăitoare nu pentru chestiuni personale, ci oW-şteşti, chestiuni de viaţă şi de moarte. Kutuzov zări silueta lui Pierre şi grupul ce se formase în jurul său.

— Chemaţi-1 la mine, spuse Kutuzov. Un aghiotant îi comunică dorinţa serenissimului şi Pierre se îndreptă spre bancă. Dar înaintea lui, izbuti să se apropie de Kutu zov un soldat de rînd, miliţionar. Era Dolohov.

' *— Asta ce caută aici ? întrebă Pierre. — Mare pişicher e ăsta ! Unde nu-1 afli ? ! răspunse

cineva. E degradat. Acuma umblă morţiş să se reabiliteze. A înaintat nu ştiu ce proiecte şi într-o noapte s-a strecUf rajjpînăla. ayanpoşturije jnamicului... dar e viteaz..., IM

; ^ ţ ^ # p | r espectuos în fa ţ j» îui Kutuzov. 'i • — M-am gîndit că dacă raportez luminăţiei-voastret Tnă puteţi goni, sau îmi puteţi spune că ştiţi dinaintf »ceea ce raportez, dar nu face nimic, spunea Dolohov. J

— Aşa, aşa. — Dar dacă am dreptate, atunci aduc un servicni

patriei pentru care sînt gata să mor. $ — Aşa... aşa... 1 — Şi dacă luminăţia-voastră va avea nevoie cumva •(de un om care nu-şi cruţă pielea, o rog să binevoiascâ ia-şi aminti de mine... Poate că-i voi fi de folos ! U — Aşa... aşa... repetă Kutuzov, uitîndu-se la Pierre ffiîmbitor cu ochiul cel sănătos, care se îngustase. ! In timpul acesta, Boris, cu abilitatea lui de curtean^ ise strecură lîngă Pierre în preajma comandantului si*"-■•;prem şi, cu aerul cel mai firesc, cu glas domol, ca şi cur» Par fi continuat convorbirea începută, îi spuse lui Pierre': J — Miliţionarii şi-au pus cămăşi albe, curate, ca să se •Ipregătească de moarte. Ce eroism, conte !

Boris îi spusese aceste cuvinte lui Pierre fără îndoială :,ca să fie auzite de serenissim. Ştia că ele aveau să atragă -atenţia lui Kutuzov şi într-adevăr serenissimul se întoarse ţjspre dînsul :

— Ce tot spui tu acolo despre miliţionari ?... — Spun, serenissime, că şi-au pus cămăşi albe ca să

,.,<se pregătească pentru mîine de moarte. 'r, — A !... Admirabil, fără de seamăn popor, zise Kutifr-

"jzov, închizînd ochii şi dînd din cap. Fără de seamăn po- :por ! repetă el oftînd. Ai chef să miroşi puţin praful de .puşcă ? i se adresă el lui Pierre. Da, e un miros plăcui.

rJAm cinstea să fiu un admirator al soţiei dumitale. E sănă-toasă ? Cantonamentul meu îţi stă la dispoziţie. Şi, aşa \

cum li se întîmplă adesea bătrînilor, Kutuzov începu să "privească în gol, ca şi cînd ar fi uitat ce avea de spus sau

'de făcut. r. Dar, amintindu-şi, se vede, ce căuta să-şi amintească,

el îl chemă la sine pe Andrei Sergheici Kaisarov, fratele aghiotantului său. r — Cum sună, cum sună versurile acelea, versurile '*. acelea ale lui Marin, cum sună, hai ? Cum ? Acelea pe care le-a scris despre Gherakov : „Vei fi profesor la co- legiu,ufcfi>pune-in§4e, spune-le>--îl îndemnă Kutuzov, .$>re-

2228 •eir

| u - s e vădit să rîdă puţin. 'mSăt9ov declamă ■Ale... Kutuzov, surîzător, dădea din cap în tactul ritmului. Usn Cînd Pierre se depărta de Kutuzov, Dolohov, apropiin-aSi-se de el, îl apucă de mînă. !4*t — Sînt foarte fericit că vă întîlnesc aici, conte, îi spuse tare, deosebit de hotărît şi solemn, fără să-1 stîn-ftStiească prezenţa celorlalţi. In ajunul zilei în care numai EJlimnezeu ştie cui dintre noi îi e sortit să mai rămînă în viaţă, sînt fericit de prilejul ce mi se oferă să vă spun că regret neînţelegerile care au avut loc între noi şi că aş dori să n-aveţi nici un resentiment împotriva mea. Vă rog să mă iertaţi.

Pierre se uita zîmbind la Dolohov şi nu ştia ce să-i răspundă. Dolohov, cu lacrimi în ochi, îl îmbrăţişa şi îl sărută.

Boris îi şopti ceva generalului său şi contele Benigsen, îndreptîndu-se spre Pierre, îi propuse să meargă cu el de-a lungul liniilor...

— Va fi interesant pentru dumneavoastră, spuse el. — Desigur, foarte interesant, răspunse Pierre. Peste o jumătate de ceas, Kutuzov plecă la Tatari-

novo, iar Benigsen cu suita sa, din cai% făcea parte şi Pierre, porni călare să inspecteze liniile. :

•■ti ■ ' - L XXIII

DE LA GORKI, BENIGSEN O porni la vale pe drumul mare, spre podul pe care ofiţerul de pe movilă i-1 indicase lui Pierre ca fiind centrul poziţiei şi unde, pe mal, erau culcate la pămînt brazde de iarbă de curînd cosită, miro-sind a fîn proaspăt. Trecură podul şi intrară în satul Borodino, de unde cotiră Ia stînga şi, după ce trecură pe lîngă o mare mulţime de trupe şi de tunuri, ajunseră lîngă un dîmb înalt, în care miliţionarii săpau şanţuri. Era o redută care n-avea încă nume, dar care s-a numit mai tîrziu reduta lui Raevski, sau reduta bateriei de pe dîmb.

Pierre nu prea dădu atenţie redutei. El nu ştia că local acesta îi va rămîne în amintire mai mult decît oricai"fe altul de pe cîmpia de la Borodino. Pe urmă trecură % rîpă ipre Semionovskoe şi văzură fe«iM*<s©ldaţifc*ărâu 4EMP>

m

jmele t&iftgihfliF «Şfelor şi hambarelor. De aici, la vale ^ ppoi la deal, merseră mai departe printr-un lan de secara, doborîtă la pămînt ca bătută de grindină, pe drumul de-abia croit de artilerie, peste cîmp, spre fleşe, poziţiile fînaintate, ale căror tranşee erau şi ele tot neterminate încă. |g ; Benigsen se opri la fleşe şi începu să se uite spff reduta de la Şevardino (care în ajun mai era încă a nqf-tră), unde se zăreau cîţiva călăreţi. Ofiţerii spuneau fi& erau acolo Napoleon sau Murat. Şi toţi urmăreau cu în-cordare grupul de călăreţi. Pierre se uita şi el într-aeojji, căutînd să-1 ghicească pe Napoleon între siluetele ce abia se zăreau. în cele din urmă, călăreţii se lăsară sub poalele dîmbului şi nu se mai văzură.

Benigsen se întoarse către un general care se apropiase de el şi începu să-i explice rînd pe rînd toate poziţiile trupelor noastre. Pierre asculta spusele lui Benigsen, con-centrîndu-şi toată puterea de înţelegere ca să priceapă caracterul bătăliei ce se pregătea, dar simţea cu părere de rău că toată capacitatea lui de înţelegere îl părăsise de astă dată. Nu înţelegea nimic. Benigsen sfîrşi de vorbit «, văzînd atenţia cu care Pierre îl asculta, spuse deodată, *dresîndu-i-se : *'■ — Pentru dumneavoastră, cred, lucrurile acestea nu-s îhteresante ? s

— Ah, dimpotrivă, foarte interesante, rfcspuflfte i*|eîT# nu prea sincer.

De la fleşe o luară spre stînga pe un drum care şer- mia printr-o pădure deasă de mesteceni scunzi. Din mij- ocul desişului pădurii le sări în cale un iepure cafeniu, :u picioarele albe, care, speriat de tropotul unui atît de nare număr de cai, se zăpăci atît de tare, încît o rupse la :ugă prin mijlocul drumului, înaintea lor, şi o bucată de jvreme fugi ştîrnind atenţia şi rîsul tuturor ; numai după ce Strigară cîţiya după el, iepurele se repezi într-o parte şi dispăru în desiş. Străbătînd vreo două verste prin pădure, ieşiră la un luminiş, unde se afla corpul de trupe al lui Ţucikov, care avea misiunea să susţină flancul stîng.

Aici, la extremitatea flancului stîng, Benigsen vorbi iarăşi mult şi aprins şi dădu, cum i se păru lui Pierre.^o dispoziţie importantă din punct de vedere militar. în faţa poziţiilor trupelor lui Tucikov se afla o înălţime. I Benigsen cri-.

tftf ;%§W$Kfe. greşeaW'aefeastftl j#J«#W(fc>câ era o nebunie să la ş i ne oc u pa tă o î nă l ţ ime C a re db mina împ re ju rimi le şi să pos tezi t rupele la poale le e i. Cîţ iva dintre general i exprimară aceeaşi părere . Unul , mai a les , a fi rmă cu vio -lenţă cazonă că t rupele erau expuse a ic i la măcel . Benig -sen ordonă pe răsp unde rea sa c a t rupe le să o cu pe înă l -ţimea.

, D is p oz i ţ i u nea a ce as ta d a t ă la f l an c ul s t î n g î l fă cu p e Pl fe r re să se î n do iască ş i ma i mul t d e ca pac i ta tea sa de a pricepe problemele mil i ta re . Ascult înd ce spusese Benig - . stfi jh. şi genera li i, care criticaseră poziţia t rupelor noastre , postate la poale le dealului , e ra cu totul de părerea lor ; dar t^fcmai din cauza aceas ta nu pricepea : cum de putuse ce l dâ re p os t ase t ru pe l e a c olo , la p o al e l e de alu lui , s ă f ac ă o g|eşeală a tî t de evidentă ş i de grosolană.

. J . Pierre nu şt ia că t rupele fuseseră puse aici într -un loc t atâcuns, nu pentru apărarea poziţiei, cum credea Benigsen,î: c | ca o c ursă , a dică pe ntru a -1 l ovi pr in su rp rin dere pe l i f tamic c înd ar f i îna inta t . Benigsen n -a ş t iut de lucrul*, sfcesta şi a împins t rupele înainte, din anumite conside-Â, rfente personale, fă ră să raporteze nimic comandantului suprem. fi»8 l

■\ 31!«' ) ' "T \i oh iî- iJaq ■ ■ ; >»an- milq

AAlV irV»

' IN AMURGUL ACESTA SENIN al zilei de 25 august, prinţul Andrei şedea întins, sprijinindu-şi capul pe mînă, într-o şură dărăpănată din satul Kneazkovo, la marginea poziţiei regimentului său. Se uita printr-o spărtură a peretelui ruinat la mestecenii bătrîni de peste treizeci de ani, înşiraţi de-a lungul unui gard, cu crengile de joi retezate, la cîmpul cu purcoaiele de ovăz împrăştiate m la tufişul din care se înălţau fumurile vetrelor de lajţ bucătăriile soldaţilor.

Oricît de searbădă, de nefolositoare şi de apăsătoare i se părea acum prinţului Andrei viaţa, se simţea la fel de tulburat şi cuprins de enervare ca şi cu şapte ani în urmă, în ajunul bătăliei de la Austerlitz.

Ordinele primite cu privire la bătălia de a doua g} ]« transmisese. .Ailc^todtatjfiiîBtjaii, mai ave»,

fo&rte simple şi clara^i tcwpaiii dm-Mim îngrozitoaţşa* «Btri dădeau pace. Ştia că bătălia de a doua zi trebuia să fii* cea mai cumplită din cîte-i fusese dat să cunoască şi, pentru prima oară în viaţă, posibilitatea morţii sale îi apăru aproape sigură, viu, simplu şi groaznic, fără nici o legătură cu existenţa pămîntească şi fără reprezentarea efectului pe care moartea lui l-ar avea asupra altora, ci în legătură doar cu el însuşi, cu sufletul lui. Şi de la înălţimea acestei reprezentări, tot ceea ce-1 chinuise şi îl preocupase pînă atunci se lumină dintr -o dată de o lumină albă şi rece, fără umbre, fără perspectivă, fără contururi distincte. întreaga lui viaţă i se păru un panopti-cum luminat de o lumină artificială, prin sticla căruia privise mult timp. Acum vedea dintr-o dată, fără nici o sticlă, la lumina vie a zilei, aceste tablouri prost pictate. „Da, da, iată-le, astea-s imaginile mincinoase care mi-au dat emoţii, m-au încîntat şi m-au chinuit odinioară, îşi spuse el, alegîndu-şi în închipuire tablourile principale din acest panopticum al vieţii sale şi privindu-le acum la lumina — rece şi albă ca a zilei — a gîndului limpede al morţii. Iată-le, aceste chipuri grosolan zugrăvite care mi s-au părut atît de frumoase şi de pline de ta ină. Gloria, binele obştesc, dragostea pentru o femeie, însăşi patria, cît de măreţe mi s-au părut aceste tablouri şi ce pline de sens adînc ! Şi, cînd colo, toate sînt atît de simple, de şterse şi de grosolane în lumina rece şi albă a acestei dimineţi care, o simt, se înalţă pentru mine." Trei mari dureri din viaţa lui îi reţineau cu deosebire atenţia * iubirea lui pentru femeie, moartea tatălui său şi invazia francezilor care cotropiseră jumătate din Rusia. „Iubirea !... Fetişcana aceea, care mi s-a părut înzestrată din belşug cu puteri tainice. Cît am iubit-o ! Ce poetice vise de dragoste şi de fericire alături de dînsa îmi făceam ! O, ce copil am fost ! spuse el tare, cu mînie. Credeam într-o iubire ideală, care trebuia să-mi păstreze credinţa ei un an de zile, cît am lipsit ! Ca amărîta turturea din fabulă, trebuia să se topească de dorul meu. Şi de fapt, totul e cu mult mai simplu... E îngrozitor de simplu, dezgustător !

Tata, tot aşa, a tot clădit la Lîsîe Gorî şi a crezut că-şi are acolo locul lui, pămîntul lui, atmosfera lui, mujicii lui; dar a venit Napoleon şi, fără să ştie măcar că există, t-a ^

,' împreunf cu el, viata' lui întreagă. Şi prinţefi •Măria spune că asta e o încercare trimisă de Sus. PentrŞ jce însă această încercare, cînd el nu mai este şi nici nu $| mai fi ? Niciodată, în veci, nu va mai fi ! El nu mai estrff Atunci, pentru cine această încercare ? Patria, pieirăt .-Moscovei ! Şi eu, mîine voi fi ucis, şi poate nici maci" de un francez, ci chiar de unul dintr-ai noştri, aşa cwSk £i-a descărcat ieri un soldat arma chiar lîngă ureche» .mea, şi vor veni francezii, mă vor lua de cap şi de picioanţ rşi mă vor azvîrli într-o groapă, ca să nu putrezesc suj» nasul lor, şi se vor statornici noi condiţiuni de viaţă, dţi care alţii se vor obişnui şi eu nu voi şti de ele şi nici urmă de mine nu va mai fi." i. ■$ Se uită la şirul de mesteceni cu frunzişul lor verde*-"gălbui neclintit şi cu scoarţa lor albă, ce strălucea în soard. #Să mor, să mă omoare mîine, să nu mai exist... să existfe toate astea, iar eu să nu mai fiu." Şi îşi închipui aievea toată viaţa aceasta fără de el. Şi mestecenii, cu lumina Şi umbra lor, şi norii creţi, şi fumul acesta de la bivuacuri! fotul în jur se transfigura pentru el, devenind cevş înspăimîntător şi ameninţător. îi trecu un fior rece prin şira spinării. Ridicîndu-se repede, ieşi din şură şi începu să umble încoace şi încolo. •■ De după şură se auziră voci.

— Cine-i acolo ? strigă prinţul Andrei. . Timohin, căpitanul cel cu nas roşu, fostul comandant Sie companie al lui Dolohov şi acum, din lipsă de ofiţeri, iebmandant de batalion, intră sfios în şură, urmat de fijijutantul şi de casierul regimentului. Ltt Prinţul Andrei sări în picioare şi, după ce ascultă ceea fgş aveau de raportat ofiţerii, le mai dădu cîteva ordine i se pregătea tocmai să-i concedieze, cînd din dosul şurii auzi o voce cunoscută, şoptind ceva parcă.

— Que diable i spuse vocea, căci omul se împiedicase pesemne. . Privind afară, prinţul Andrei îl văzu pe Pierre, care venea la el şi care se împiedicase de o prăjină azvîrlită pe jos şi era cît pe ce să cadă. în general, prinţului Andrei tto-i făcea plăcere să întîlnească oameni din lumea sa şi cnai ales pe Pierre, care-i amintea clipele grele trăite în tbnpul ultimei sale treceri prin Moscova.

MJOC. ,,fyua ,u 1 Ce dracu' !..

*233

- sa»

,. .. ^ Ia uiţi ! zise el Cu ce ocazie ? Nu mă aşteptam £ te văd. ^ , în timp ce vorbea aşa, în ochii şi pe chipul lui se citai imai mult decît răceală, un fel de vrăjmăşie, pe cai" jPierre o simţi numaidecît. Venise aici cu sufletul cupri^ de cea mai mare însufleţire, dar, văzînd expresia de ^chipul prinţului Andrei, se simţi ruşinat şi stînjenit. l-\ i — Am venit... şi eu aşa... ştii... am venit... mă intere sează, spuse Pierre, repetînd, pentru a nu ştiu cîta oar& în ziua aceea acest lipsit de orice sens „mă interesează! -Am vrut să văd şi eu bătălia. ', '] — Da, da, dar cum rămîne cu spusele fraţilor masoiii despre război ? Cum poate fi evitat ? zise în bătaie de joc prinţul Andrei. Ei, ce mai e pe la Moscova ? Ce-i cft iţii mei ? Au sosit, în sfîrşit, la Moscova ? întrebă el, d* «lata asta cu seriozitate. ; . — Au sosit. Mi-a spus Julie Drubeţkaia. Am fost pfe Ja ei, dar nu i-am găsit. Au plecat la moşia de lîngă Mos£ «ova.

■^ xxv . 1 ■ .-' OFIŢERII DĂDURĂ SA SE RETRAGĂ, dar prinţul Andrei, ca şi cum n-ar fi dorit să rămînă între patru ochi cu prietenul său, le propuse să rămînă să bea ceai. Se «duseră nişte bănci şi se servi ceaiul. Ofiţerii se uitau, tfu fără oarecare uimire, la trupul gras şi monumental »! lui Pierre şi-i ascultau istorisirile despre Moscova şi despre poziţiile trupelor noastre, pe care reuşise să le Sţfedă. Prinţul Andrei tăcea şi chipul său avea o expresie atît de puţin amabilă, încît Pierre se întreţinea mai mult ^•ju blîndul Timohin, comandantul de batalion, decît cu TÎolkonski. :'" — Aşadar, tu ai înţeles întreg dispozitivul ? îl 'Întrerupse prinţul Andrei.

.. — Da, adică oarecum, zise Pierre. In situaţia mea de civil, nu pot spune că l-am înţeles pe deplin, dar oricum, am înţeles dispoziţia generală.

"">, ■— Eh bien, vous etes pliis avanei que qui que că mitl, spuse prinţul Andrei. >$-. -; — A ! făcu nedumerit Pierre, uitîndu-se prin ochelari;

Iflf prinţul Andrei. Ei, ce spui de numirea lui Kutuzov ţ zJse el.

— Ştiu doar âtît că am fost foarte bucuros de această aomire, zise prinţul Andrei. ■■} — Bine, dar spune-mi, ce părere ai despre Barclay djjş Tolly ? La Moscova se vorbea Dumnezeu ştie în ce termeni despre el. Dumneata ce crezi ?

j — întreabă-i pe dumnealor, spuse prinţul Andrei, afjitmd spre ofiţeri.

. Pierre se uită la Timohin cu zîmbetul condescendent şi întrebător, cu care se uitau toţi la Timohin, fără voia Lor, cînd vorbeau cu dînsul.

— Am văzut iar lumina, înălţimea-ta, de cînd a venit îii fruntea noastră serenissimul, spuse Timohin sfios şi înjoreînd mereu capul spre comandantul său de regiment.

. — Cum aşa ? întrebă Pierre. — Iată, bunăoară, de n-ar fi să vorbesc decît în pri

vinţa lemnelor şi furajelor. Noi ne retragem tocmai de la Swiencjany şi n-avem voie, orice-o fi, să ne atingem nici de o aşchie, ori să luăm, acolo, o mînă de fîn. Bine, dar noi ne retragem şi, prin urmare, pune el mîna pe ele, nu-i aşa, luminăţie ? se adresă el prinţului său. Dar n-ai voie nici să te atingi. în regimentul nostru avem doi ofiţeri daţi în judecată pentru treburi de astea. Dar cum a venit serenissimul, în privinţa asta e simplu. Am văzut lumina...

— Dar de ce celălalt vă oprea ? Timohin se uită ruşinat împrejur, neştiind cum şi ce

trebuia să răspundă la asemenea întrebare. Pierre îi adresă şi prinţului aceeaşi întrebare :

— Păi, ca să nu devastăm ţinuturile pe care le lăsăm' în mîiniîe inamicului, spuse cu răutate, în bătaie de joc, ; prinţul Andrei. E foarte clar : nu-i permis să jefuieşti ţara • < ta şi nici să-ţi înveţi soldaţii cu jaful. Şi la Smolensk, tot'a. aşa de bine a judecat că francezii ne pot învălui şi că au forţe mai mari. Dar el n-a fost în stare să priceapă,' izbucni deodată prinţul Andrei, cu glas ascuţit, el n-a/V; putut pricepe că noi ne-am bătut acolo întîia oară pentru ;; pămîntul rusesc, că trupele au avut un moral cum nici- ,

odată n-am Mai vă^ flf eieţ c&i-*trft respiriTdouă zile Ia rînd pe francezi şi că acest succes ne-a înzecit forţele. El a dat ordin de retragere şi toate sforţările şi pierderile noastre au rămas fără folos. Nu s-a gîndit la trădare ; şi-a dat silinţa să iasă cît mai bine totul ; pe toate le-a chibzuit, dar tocmai de aceea nu-i el omul potrivit. Nu-i omul potrivit acum, tocmai din pricină că prea le judecă pe toate temeinic şi minuţios, cum se întîmplă cu orice neamţ. Cum să-ţi spun eu ţie... Să presupunem, de pildă, că tatăl tău are un lacheu neamţ, foarte bun lacheu, care satisface toate cerinţele tatălui tău mai bine decît tine. Şi-1 laşi să servească. Dar cînd tatăl ţi se îmbolnăveşte de moarte, alungi lacheul şi începi să-1 îngrijeşti tu, cu mîinile tale nedeprinse cu munca, stîngace ; şi-i vei alina durerea mai bine decît un om dibaci, dar străin. Aşa şi cu Barclay. Cît timp Rusia a fost sănătoasă, o putea sluji un străin şi el a fost un foarte bun ministru ; dar de îndată ce Rusia a fost primejduită, era nevoie de un fiu al ei, un om din ţara asta. Iar voi, acolo, la club, aţi născocit că Barclay e un trădător ! Cu clevetiri de astea s-a izbutit doar ca mai tîrziu, cînd se va adeveri că bîrfirea a fost mincinoasă, să se facă din el, pe loc, dintr-un trădător, un erou sau un geniu, ceea ce ar fi şi mai nedrept. E un neamţ cinstit şi, foarte corect.

— Dar se recunoaşte totuşi că-i un comandant iscusit, zise Pierre.

— Eu nu înţeleg ce însemnează un comandant iscusit, spuse ironic prinţul Andrei.

— Comandant iscusit, răspunse Pierre, e acela care a prevăzut toate eventualităţile... care adică ghiceşte toate gîndurile adversarului.

— Dar asta nu-i cu putinţă, spuse prinţul Andrei, ca şi cînd ar fi rostit un adevăr de mult dovedit.

Pierre se uită mirat la el. — Totuşi, zise el, se spune că războiul e ca un joc

de şah. — Da, confirmă prinţul Andrei, cu deosebirea minimă

că la şah te poţi gîndi la fiecare mişcare cît pofteşti, că acolo eşti în afară de legile timpului şi pe deasupra cu deo sebirea că la şah calul bate întotdeauna pionul şi că doi pioni sînt întotdeauna mai tari decît unul singur, pe cînd la război, un batalion e uneori mai puternic decît o divizie, iar alteori mai s^Mdecî*ttift.*&»npanie. Valoarea compa-

11

mttmni relativă a jM#tf«N$nimeQf n-o poate elfflşoaşte. Crede-mă, zise el, dacă soarta luptelor ar atîrna de ordi-nele statelor-majore, aş fi acum acolo, la ştab, şi aş da ordine, pe cînd aşa, am cinstea să slujesc aici, în regiment, cu domnii aceştia, şi socotesc că soarta bătăliei de mîine atîrnă de fapt de noi şi nu de ei... Izbînda n-a depins nici-odată şi nu va depinde niciodată nici de poziţii, nici de armament, nici chiar de efectiv ; de poziţii depinde mai puţin ca de orice.

— Dar de ce depinde atunci ? — De sentimentul care este în mine, în el, şi arătă

spre Timohin, în fiecare soldat. Prinţul Andrei îi aruncă o privire lui Timohin, care se

uita nedumerit şi speriat la comandantul lui. în contrast cu muţenia şi rezerva lui de pînă atunci, prinţul Andrei1

părea acum foarte agitat. Era vădit că nu se mai putedfe opri să-şi exprime gîndurile care-1 năpădiseră deodati-»'-

— Bătălia o cîştigă cel care e hotărît s-o cîştige ctlfi tot dinadinsul. De ce-am pierdut noi bătălia de la Austetf* litz ? Pierderile noastre erau aproape egale cu ale fran-<i cezilor, dar noi ne-am spus prea devreme că am piei&i du t-o, şi am pierdut-o de-a binelea. Şi lucrul acesta l-am'' spus pentru că acolo noi n-aveam de ce să ne batenîj, doream toţi să plecăm cît mai cur înd de pe cîmpul dâ luptă. „Dacă am pierdut, hai să fugim !" şi am şi fugit. Dacă n-am fi spus lucrul acesta pînă spre seară, Dum nezeu ştie ce s-ar fi întîmplat ! Mîine, însă, nu ne vom mai spune aşa ! Tu zici : poziţia noastră, flancul nostru stîne.. e cam slab, cel drept e prea întins, continuă el, toat^ astea-s fleacuri, n-au nici o valoare ! Şi ce ne aşteaptă, mîine ? O sută de milioane de eventualităţi, dintre cejjj, mai diferite, care se vor rezolva într-o clipită prin fapt că, ori duşmanii, ori ai noştri vor fugi, şi că va fi uc: cutare sau cutărică. Iar tot ce facem noi acum nu-i dec pierdere de vreme. Adevărul este că domnii aceia, c care ai vizitat poziţiile, nu numai că nu ajută mersunji general al lucrurilor, dar chiar îl stînjenesc. Ei nu s: preocupaţi decît de măruntele lor interese.

— în asemenea momente ? spuse cu reproş Pierre. — Da, tocmai în asemenea momente, repetă prinţiU

Andrei, fiindcă pentru ei acesta-i momentul potrivit ca sa dea peste cap un rival şi să primească o cruciuliţă sau % panglică ia plţis. După rai*», iată ce iva fi mîuaw?*;-a sutft

' ~ 23»

ţ . % ruşi şi o sută de mii de francezi se încaieră şi fa'pte că acela care se va bate mai cu furie şi care se va cruţa cel mai puţin acela va învinge. Şi dacă vrei, îţi pot spune că, orice-ar fi pe acolo, pe la ştab, şi oricît ar încurca cei de sus treburile, noi mîine tot cîştigăm bătălia ! Orice s-ar întîmpla, mîine cîştigăm bătălia !

— Aşa-i, luminăţie, ăsta-i curatul adevăr, interveni Timohin. Nu ne vom cruţa ! In batalionul meu, credeţi-mă, soldaţii n-au vrut nici să audă de votcă : nu-i zi de băut, zic ei. Toţi tăcură.

Ofiţerii se ridicară. Prinţul Andrei ieşi o dată cu ei şi dădu adjutantului ultimele ordine. După ce plecară ofi-ţerii, Pierre se apropie de prinţul Andrei, dar nici n-apucă să-i spună ceva, că pe şosea, nu departe de şură, se auzi tropot de copite ; erau trei cai, şi prinţul Andrei recu-Qpscu în călăreţi pe Wolzogen şi pe Klausewitz, însoţiţi de; u$ cazac. Trecură chiar pe lingă şură, continuînd să vor-, ^ească între ei, aşa că Pierre şi Andrei auziră fără să \njea următoarele fraze : „f — Der Krieg muss im Raum verlegt werden. Der Âşnsicht kann ich nicht genug Preis geben l, spunea unul. i: — O, ja, rosti cealaltă voce, der Zweck ist nur den Jfreind zu schwăchen, so kann vian gewiss nicht den Ver- lust der Privat Personen in Achtung nehmen. 2

' ■•" — O, ja, întări prima voce.

. — Da, im Raum verlegen3, repetă prinţul Andrei,, pufnind mînios, după ce trecură călăreţii. Im Raum''1 mi-au fămas tata, fiul şi sora la Lîsîe Gorî. Lui de asta nu-i pasă. "ţktă ce-ţi spuneam eu. Nemţii aceştia, mîine, nu vor cîş-tiga bătălia, ci se vor strădui din toate puterile să facă prostii cît mai multe pentru că în capetele lor nemţeşti n-au i>imic altceva decît raţionamente, care nu preţuiesc nici cît 0 ceapă degerată, şi în inimă n-au tocmai acel lucru, sin-, |urul de care va fi nevoie mîine, adică ceea ce are Timo-hin. Au lăsat în mîinile lui toată Europa şi acum au venii. £ă ne dea nouă lecţii ; halal profesori ! izbucni el iar, aproape răcnind.

v-- 1 Războiul trebuie transpus în spaţiu. Eu nu pot lăuda în

deajuns această părere... 2 O da... întrucît scopul nostru este de a-1 slăbi pe inamic, hu trebuie să dăm atenţie pierderilor de persoane particulare. 3 ...transpus în spaţiu... 4 în spaţlou i* *>

233

-n^r Aşadar, f#imneata- fMgt^iiyhătălijMle mîine va,rM cîştigată ? întrebă Pierre.

— Da, da, răspunse cu gîndul aiurea prinţul Andrei. Singurul lucru pe care l-aş face dacă aş avea puterea, începu el iar, ar fi că n-aş mai lua prizonieri. Ce înseamnă prizonieri ? Asta-i cavalerism. Francezii mi-au devastat casa şi se duc acum să devasteze Moscova, m-au insultat şi mă insultă în fiecare clipă. Sînt vrăjmaşii mei ; sînt toţi nişte criminali, aşa-i văd eu. Şi tot aşa gîndeşte şi Ţimohin, şi cu el întreaga armată. Trebuiesc executaţi, ftacă-mi sînt duşmani, nu-mi mai pot fi prieteni, oricare «f fi discuţiile purtate atunci la Tilsit. ** — Da, da, rosti Pierre, uitîndu-se cu ochi strălucitori W prinţul Andrei, sînt cu totul, absolut cu totul de acord fu dumneata !

Întrebarea care-1 chinuise toată ziua pe Pierre, încă de fe dealul Mojaiskului, i se păru acum cît se poate de lim pede şi pe deplin rezolvată. Pierre înţelese acum rostul şi însemnătatea războiului acestuia şi a bătăliei ce urma să se lea. Tot ce văzuse în ziua aceea, toate chipurile cu expresii

Serioase, semnificative, pe care le observase în treacăt, îi ^păreau acum într-o lumină nouă. El înţelese acea căldură latentă (latente), cum se spune în fizică, a patriotismului, aflată în inimile tuturor celor pe care-i văzuse şi care-£ âxplica acum pentru ce aceşti oameni se pregăteau, atît dţ

liniştit şi parcă uşuratic, de moarte.

„ jj — Să nu se ia prizonieri, continuă prinţul Andrei $.cest lucru ar fi de ajuns să schimbe singur întreg răz* {soiul şi l-ar face mai puţin crud. Pe cînd aşa, noi ne-am jucat de-a războiul şi facem paradă de mărinimie, iată partea proastă. Mărinimia şi sensibilitatea aceasta se asese- mană cu mărinimia şi sensibilitatea unei cucoane, căreia i se face rău cînd vede că se taie un viţel ; e atît de buna la inimă, încît nu poate vedea sînge, dar aceasta n-o îms. piedică să mănînce cu poftă viţelul gătit cu sos. Ni se tot vorbeşte despre codul războiului, despre cavalerism, deli» ,pre imunitatea parlamentarilor, despre cruţarea cele* loviţi de nenorocire, şi aşa mai departe. Toate acestea sîffl* fleacuri. Am văzut eu, în 1805, cavalerismul şi imunitate» parlamentarilor ; ne-au înşelat ei pe noi, i-am înşelat f& noi pe ei. Pradă vetrele în ţară străină, pun în circulaţfcjt bancnote false, dar ceea ce este mai grav decît toate e că hi ă copiii ^ ^

facă nici un prizonier, ci fiecare să ucidă şi să ştie că 8& duce la moarte ! Cine a ajuns ca mine, la această concluziţ^ datorită aceloraşi suferinţe... ' Prinţul Andrei, care-şi spusese că i-ar fi absolut indii iferent dacă francezii ar lua şi Moscova aşa cum luasefîl Smolenskul, îşi curmă vorba, simţind pe neaşteptate tfâ |iod în gît. Se plimbă de cîteva ori încoace şi încolo prM işură, tăcut, dar cînd îşi reluă firul vorbei, ochii îi strălulţ t:eau ca de friguri, iar buzele îi tremurau. l,

— Dacă nu s-ar face paradă de mărinimie în războ^ jiu ne-am mai bate decît atunci cînd am avea pentru ce iă ne ducem la moarte sigură, ca acum. Atunci nu s-a^r fnai face război numai pentru că Pavel Ivanîci 1-a jignit pa Mihail Ivanîci. Iar dacă e război, ca acum, apoi război si. fie ! Şi, în cazul acesta, şi îndîrjirea trupelor ar fi cu toiiţ I&lta decît acum. Atunci toţi nemţii ăştia din Westfalia ş cin Hessa, pe care-i mînă Napoleon, n-ar veni după e". în Rusia, iar noi nu ne-am mai duce să ne batem priţi Austria şi prin Prusia, fără să ştim nici noi pentru cd. •Războiul nu-i o amabilitate ; e cel mai hidos lucru pe lumş

i trebuie să pricepem odată asta şi să nu ne mai jucăni e-a războiul. Această groaznică necesitate trebuie accep*

iată cu gravitate şi seriozitate. Aici e totul : trebuie sî iăsăm minciuna la o parte şi, dacă-i război, război să fi! şi nu jucărie. Dar aşa, războiul e cea mai plăcută distracţii 3k leneşilor şi a uşuraticilor... Casta militară e cea mai iŞtimată dintre toate. Dar ce este războiul, de ce anume ai fievoie ca să reuşeşti în el şi care-s moravurile castei Jţiilitare ? Scopul războiului este omorul. Armele lui ; spio-najul, trădarea şi încurajarea ei, ruinarea cetăţenilor pră-jişjtaţi şi jefuiţi pentru îndestularea armatei ; minciuna şi înşelăciunea — aşa-numitele stratageme militare. Mora-urile castei militare sînt : suprimarea libertăţii — pore-ită disciplină — trîndăvia, ignoranţa, cruzimea, desfrîul, ;ţia. Şi, cu toate acestea, e casta cea mai sus-pusă, respectă de toţi. Toţi împăraţii, afară de al chinezilor, poartă Jiirtuc milităresc şi dau celui care a ucis mai mulţi oameni «ea mai mare răsplată... Se întîlnesc, aşa cum se va în-J||mpla mîine, ca să se omoare unul pe altul ; vor omorî fi vor schilodi zeci de mii de oameni şi apoi vor oficia lîujbe de mulţumire pentru că au omorît o mulţime de al căror numătf*U mapifp1 umflă. Ei trîmbiţează

f

Victoria, presupunînd că cu cît sînt ^ ucişi, cu atît mai mare le este meritul. Cum i-o fi ascultînd-ŞSi cum s-o fi uitînd la ei Dumnezeu, de acolo ! strigă1-pîrinţul Andrei cu un glas subţiat şi ascuţit. Ah, dragul ţkeu, în ult imul t imp viaţa a devenit o povară pentru iîiine. Văd că am început să înţeleg prea multe. Nu se tjâde, nu-i e dat omului să guste din pomul cunoştinţei binelui şi răului.. Ei, dar nu mai e mult ! adăugă el. Văd-că adormi de-a-n picioarele, e timpul să mă culc şi eu., Meacă la Gorki, spuse deodată prinţul Andrei.

— O, nu ! răspunse Pierre, uitîndu-se cu ochi speriaţi şi compătimitori la prinţul Andrei.

— Pleacă, pleacă : înainte de luptă trebuie să tragi un somn, repetă prinţul Andrei. Se repezi la Pierre, îl îmbră ţişa şi îl sărută. Pleacă ! strigă el, însoţindu-1 spre uşă. Du-te ! Ne-om mai vedea ori nu, cine ştie... Şi, întorcîn- du-se brusc, intră în şură.

Se întunecase de-a binelea, şi Pierre nu putu să ob-serve expresia de pe chipul prinţului Andrei : mărturisea ea oare mînie sau duioşie ?

Pierre stătu aşa tăcut, cîtva timp, gîndindu-se dacă trebuia să se întoarcă după dînsul, sau să plece la culcare. „Nu, n-are nevoie de mine ! hotărî el. Şi ştiu doar că asta-i ultima dată cînd ne vedem." Oftă adînc şi porni înapoi spre Gorki.

Prinţul Andrei, după ce se întoarse în şură, se întinse pe covorul aşternut pe jos, dar nu putu adormi.

închise ochii. Una după alta, amintirile se înşirau. La una din ele se opri îndelung cu multă plăcere. îşi reaminti viu o seară petrecută la Petersburg. Nataşa, plină de însu-fleţire, înfrigurată, îi povestea cum, vara trecută, ducîn-du-se după hribi, se rătăcise într-un codru des. îi descri fără prea multă legătură, de-a valma, şi desişul pădur şi sentimentele ei, şi convorbirea cu prisăcarul pe care întîlnise, şi la fiecare frază îşi întrerupea povestirea, sp nînd : „Nu, nu pot, nu povestesc aşa cum a fost, nu, ^ neata nu poţi înţelege", fără să ţină seama că el o liniştea? spunîndu-i că înţelege, şi într-adevăr înţelegea tot ce vo ea să spună. Pe Nataşa o nemulţumeau cuvintele ei ; sim$ (ea că nu i-a reuşit să exprime simţămîntul de teamă şi S poezie pe care-1 încercase în ziua aceea şi pe care ar vrut să-1 redea incandescent. „Era atît de minunat trînul, şi atît de întuneric în pădure... şi atît de blînd* H

16

u.:: ntf,-tei-ă-în acta'tt^ du-se tulburată. Prinţul Andrei zîmbi şi acum, cu ace-işi

zîmbet cu care-i zîmbise atunci, privind-o în ochi. „Eu g înţelegeam, îşi zise el. Nu numai că o înţelegeam, dar gfeea ce iubeam la ea era tocmai această forţă sufletească, ;«ceasta sinceritate a ei, sufletul, pe care trupul parcă-l încătuşa... Tocmai sufletul acesta al ei l-am iubit eu în fata asta... l-am iubit atîta şi-am fost atît de fericit... Şi deodată, îşi aminti de sfîrşitul acestei iubiri. Lui nu-i trebuia nimic din toate acestea. El n-a înţeles şi n-a văzut nimic din toate acestea. A văzut în ea doar o fetiţă dră-gălaşă şi mai ales fragedă cu care n-a crezut de cuviinţă să-şi lege soarta. Iar eu ?... Şi el tot mai trăieşte, de atunci, vesel şi fericit."

Ca ars, prinţul Andrei sări în sus şi prinse a se plimba iarăşi prin faţa şurii.

XXVI I fi»

ÎN ZIUA DE 25 AUGUST, în ajunul bătăliei de la .Borodino, prefectul palatului împăratului francezilor, monsieur de Beausset şi colonelul Fabvier sosiră, cel dintîi de la Paris, celălalt de la Madrid, la Valuevo, unde era cartierul general al lui Napoleon.

După ce-şi îmbrăcă uniforma de curtean, monsieur de Beausset porunci să fie dusă, înaintea lui, în cortul împă-ratului, lada pe care el i-o adusese, şi intră în prima incă-pere a cortului lui Napoleon, unde începu să desfacă lada, stînd de vorbă cu adjutanţii care făcuseră cerc în jurul lui.

Fabvier nu intrase în cort ; rămăsese la intrare, de vorbă cu cîţiva generali pe care îi cunoştea.

împăratul Napoleon nu ieşise încă din dormitor, unde îşi termina toaleta. Un valet îl freca pe trup cu peria şi el, sforăind şi gîfîind, îşi întorcea spre dînsul cînd spinarea cărnoasă, cînd pieptul lui păros şi gras. Un alt valet, ţinînd în mînă o sticlă, stropea din ea cu apă de colonie, trupul bine îngrijit al împăratului, cu o expresie careî parcă spunea că el singur ştie cît şi unde anume trebuia să i stropească cu apă de colonie. Părul scurt al împăratului era ud şi atîrna încîlcit pe frunte. Faţa însă, deşi galbenă 1 şţ, :„jj|ihavă, exprima, j»ylţuşpip trţjşşpscă : Allez fermeţl

f c * %p\me& el, gîfîind şi îndesîndu-se îa* peria valetului care-1 fricţiona. Aghiotantul, care intrase în dormitor ca să raporteze împăratului cîţi prizonier* fuseseră luaţi în lupta din seara trecută, după ce-şi făcusii datoria raportînd ce avea de spus, rămase în uşă, aştep* tînd să i se permită să plece. Napoleon, îneruntîndu-se, îl privi pe sub sprîncene. ;\

— Point de prisonniers, repetă el cuvintele aghiotan-»- tului. Ils se font demolir. Tant pis pour Varmie russe\ zise el. Allez toujours, allez ferme 2, spuse el, gîrbovin-B du-se şi lăsînd să-i fricţioneze valetul umerii graşi.

— Cest bien ! Faites entrer monsieur de Beausset,, ainsi que Fabvier3, spuse el aghiotantului, făcîndu-i sema, cu capul.

— Oui, Sire/j, şi aghiotantul dispăru pe uşa cortului.-. Doi valeţi îmbrăcară în grabă pe majestatea-sa, şi»

Napoleon, în uniforma albastră a gărzii, intră cu paşi; grăbiţi şi apăsaţi în încăperea de primire. I

Beausset, în vremea asta, îşi grăbea mîinile să pridi-; dească a pune pe două scaune darul trimis de împără-; teasă. Împăratul se îmbrăcase şi ieşise însă atît de neaş--teptat de repede, încît el nu isprăvise de pregătit surpriza.

Napoleon băgă numaidecît de seamă ce trebăluiau ei> şi bănui că nu-s cu totul gata. Nevrînd să-1 lipsească de-plăcerea de a-i face lui o surpriză, se prefăcu că nu-1 observă pe domnul de Beausset şi îl chemă la el pe Fabvier. Tăcut, sever şi încruntat, Napoieon ascultă ceea ce-i spu-; nea Fabvier despre vitejia şi devotamentul trupelor sale, >: care se luptaseră lîngă Salamanca, la celălalt capăt al Europei şi care n-aveau decît un singur gînd : să fie vrednice de împăratul lor, şi o singură teamă : să nu-i displacă. Rezultatul luptei fusese jalnic. în timp ce Fabvier povestea, Napoleon făcea observaţii ironice, ca şi cum nici nu s-ar fi aşteptat să se petreacă altfel lucrurile în lipsa lui.

—Ţ Greşeala asta trebuie s-o îndrept la Moscova, zise Napoieon. A tantot5, adăugă el şi îl chemă pe Beausset,

1 bă-i înainte, dă-i zdravăn... 2 Nu sînt prizonieri... Vor să fie nimiciţi. Cu atît mai rău pen

tru armata rusă... 3 Bine ! Să intre domnul de Beausset şi Fabvier dfe asemenea» 4 Prea bine, Slro^fe £•/ -*•<■. ns.>Ui^î4!i Iun un nth ,sm< 5 Pe curînd..;1 ' -l»'' '-M

16*

care în timpul acesta pregătise surpriza, punînd ceva pe scaune şi acoperind totul cu un plocat.

De Beausset se ploconi adînc cu reverenţa franceză de curte, pe care numai bătrînii servitori ai Bourbonilof, mai ştiau să o facă, se apropie de împărat şi îi dete un pligi.

Napoleon i se adresă cu voie bună şi îl ciupi de urechii — Te-ai grăbit, sînt foarte mulţumit. Ei, ce spunft?

Parisul ? întrebă el, schimbîndu-şi brusc înfăţişarea sever$, de pînă atunci, în cea mai prietenoasă faţă. »i>

— Sire, tout Paris regrette voire absence i, răspunse^ aşa cum se cuvenea, de Beausset. Deşi ştia că de Beaussâlv trebuia să-i spună aceste cuvinte sau ceva asemănător, deşi în clipele lui de luciditate ştia că toate astea nu erau sirK cere, lui Napoleon îi făcu plăcere să audă lucrul acesta; de la de Beausset. Şi îl mai învrednici încă o dată cu cinstea- de a-1 ciupi de ureche.

— Je suiş fâche de vous avoir fait jaire tant d«" chemin 2, zise el.

— .Sire / Je ne m'attendais pas â moins qu'ă vous trouver aux portes de Moscou 3, spuse Beausset.

Napoleon zîmbi şi, ridicînd distrat capul, se uită spre dreapta. Un aghiotant cu pas săltat se apropie cu o taba-cheră de aur şi i-o prezentă. Napoleon o luă.

— Da, a fost un prilej bun pentru dumneata, zise el, ducînd la nas tabachera deschisă ; ştiu că-ţi place să călă toreşti ; peste trei zile vei vedea Moscova. Dumneata, probabil, nu te-ai aşteptat să vezi capitala asiatică. Vei face o călătorie plăcută.

Beausset făcu o plecăciune de recunoştinţă pentru această atenţie faţă de predilecţia sa pentru călătorii (pe care abia acum şi-o descoperea).

— A ! dar ce-i asta ? zise Napoleon, băgînd de seamă că toţi curtenii şi aghiotanţii se uitau la ceva, acoperit cu un plocat. Beausset, cu abilitatea lui de curtean, făcu doi paşi îndărăt, fără să-i întoarcă de fel spatele, şi în acelaşi timp trase plocatul de pe cele două scaune, rostind :

— Darul oferit majestăţii-voastre de către împărăteasă. Era portretul, pictat de Gerard în culori vii, al mici.

ţului fiu al lui Napoleon din căsătoria sa cu fiica împj 1 Sire, tot Parisul vă regretă absenţa... 2 îmi pare rău că v-am silit să faceţi atîta drum... 3 Sire, nici nu mă aşteptam să vă găsesc chiar la por

Moscovei...

râtului Austriei, fiu JM^are, nu se ştieţâ# cas toţi îl meau regele Romei. ' Copilul, un băieţaş splendid, cu păr buclat şi cu ochi,

de Isus în braţele madonei sixtine, era înfăţişat jucînd, b$boquet1. Bila reprezenta globul pămîntesc, iar beţiga-, şui, în cealaltă mină, reprezenta sceptrul.

• Deşi nu era destul de limpede ce anume voise pictorul, să; exprime atunci cînd îl înfăţişase pe aşa-numitul rege ⣠Romei împungînd globul pămîntesc cu un beţigaş, ale-gŞria i se păru lui Napoleon, ca şi celor care văzuseră tabloul la Paris, destul de clară şi îi plăcu mult.

— Roi de Rome 2, spuse el, arătînd spre portret cu o graţioasă mişcare a mîinii. Admirable !3 Apoi, cu acea uşurinţă, caracteristică italienilor, de a-şi schimba după plac expresia feţei, se apropie de portret, luîndu-şi o poză de îngîndurată duioşie. Simţea că ceea ce făcea şi spunea acum aparţinea istoriei. Şi i se păru că lucrul cel mai nimerit pe care-1 poate face acum este ca el — cu toată măreţia lui, datorită căreia fiul său putea să facă bilă de bilboquet din globul pămîntesc — el, să exprime, prin contrast cu această măreţie, numai simpla duioşie de părinte. Ochii i se înceţoşară ; se dădu puţin înapoi, cău-tînd din ochi un scaun (scaunul se şi strecură sub el) şi se aşeză drept în faţa portretului. Fu de ajuns gestul său pentru ca toţi să iasă în vîrful picioarelor, lăsîndu-1 pe marele om singur cu sine şi cu sentimentele sale.

' După ce stătu aşa cîtva timp şi pipăi, fără să ştie nici el pentru ce, asperităţile culorilor de pe portret, se ridică şi îi chemă din nou pe Beausset şi pe aghiotantul de serviciu. Ordonă să se scoată portretul afară din cort, pentru ca soldaţii din vechea gardă, care-i străjuiau de jur împrejur cortul, să nu fie lipsiţi de fericirea de a vedea pe regele Romei, fiul şi moştenitorul adoratului lor împărat.

Aşa cum se şi aşteptase, în timp ce el îşi lua gustarea cu domnul de Beausset, care fusese învrednicit cu această cinste, în faţa cortului se auziră strigătele entuziaste ale ofiţerilor şi ale soldaţilor din vechea gardă, adunaţi dinaintea portretului.

1 Jucărie formată dintr-o bilă găurită şi legată printr-un şniii" de un beţigaş ascuj.it la un capăt şi scobit la celălalt capăt. 2 Regele Romei... Ul

1 ....... ., ,. .,

Vempereiir !1 se auzeau strigătele lor entuziaste. j După gustare, Napoleon îşi dictă, în prezenţa Beausset, ordinul de zi către armată. ■-•

— Courte et energique 2, spuse Napoleon cînd îşi citt proclamaţia, care fusese scrisă de-a dreptul, fără coreâ» turi. Ordinul de zi suna :

„Soldaţi ! Iată bătălia pe care aţi dorit-o atîta ! Vicţg toria depinde de voi. Ea ne e neapărat necesară ; ea rţţ va aduce tot ce ne trebuie, încartiruire plăcută şi înapoieri cît mai grabnică în patrie. Luptaţi aşa cum aţi luptat |§ Austerlitz, la Friedland, la Vitebsk şi la Smolensk. Fie da posteritatea îndepărtată să-şi aducă aminte cu mînd: de faptele voastre de astăzi. Să se spună despre fiec din voi : a luat parte la marea bătălie de la Moscova

— De Ia Moskwa ! repetă Napoleon şi, invitînd plimbarea lui călare pe domnul de Beausset, căruia plăceau atîta călătoriile, ieşi în faţa cortului, unde caii aşteptau înşeuaţi.

— Votre Majeste a trop de bonte 3, spuse Beausset, ca răspuns la invitaţia împăratului de a-1 însoţi : îi era somn, călărea prost şi se temea chiar să călărească.

Dar Napoleon făcu un semn cu capul spre acest mare călător şi Beausset nu mai avu încotro. Cînd împăratul ieşi din cort, strigătele de entuziasm în faţa portretului fiului său se făcură şi mai puternice. Napoleon se încruntă.

— Luaţi-1, spuse el, arătînd portretul cu un gest de maiestuoasă graţie. E prea devreme pentru el să vadă un cîmp de luptă.

Beausset, închizînd ochii şi plecîndu-şi capul, oftă a,dînc, arătînd prin aceasta cît de bine ştie să preţuiască ţjfsă. înţeleagă spusele împăratului.

*■ X X V I I si ^ ZIUA DE 25 AUGUST, DUPĂ cum spun istoricii săi,, Napoleon şi-a petrecut-o toată călare, cercetînd terenul* J ■B 1 Trăiască împăratul ! Trăiască regele Romei ! 2 Scurtă şi energică... . , , . 3 Sînteţi prea bun, Majestate». i

m

lui

ştfudiind planurile care-i erau prezentate de mareşali şi i||nd personal ordine generalilor. ,

Linia iniţială a dispozitivului armatelor ruseşti, situată lungul rîului Koloeea, fusese frîntă, şi o parte din stă linie, anume flancul stîng al ruşilor, fusese retras

ziua de 24, ca urmare a căderii redutei Şevardinoj Această parte a liniei nu era întărită şi nu mai era nic| apărată de albia rîului, şi chiar în faţa acestei porţiuni I6cul era neted şi descoperit. Sărea în ochi nu numai unui militar, dar şi unui simplu civil, că tocmai această part* a frontului va fi atacată de francezi. Se părea deci ci {jentru aceasta nu era nevoie de prea multe deliberării pregătiri şi bătaie de cap din partea împăratului şi a ma<l reşalilor săi şi că nu era de ioc necesară marea capacitate! aşa-zisa genialitate, care se atribuie cu predilecţie lui Napoleon ; dar istoricii, care au descris mai tîrziu acest eveniment, şi oamenii care-1 înconjurau pe atunci pfe Napoleon, şi chiar el însuşi, gîndeau altfel. j> f Napo leon s t răbă tea c îm pul de lup tă , ce rce ta g înd i to f r terenul, dădea din cap în semn de aprobare sau neîncre^ dere şi nu le împărtăşea generalilor care-1 înconjuraţi procesul profund de gîndire care-1 ducea la hotărîrilfe luate, ci le transmitea doar concluziile, sub formă dj| ordine. La propunerea lui Davout, aşa-zisul duce cfe Eckmiihl, de a se învălui flancul stîng al ruşilor, Napoleoft spuse că lucrul acesta nu trebuie făcut, fără să explic^ pentru ce nu trebuie făcut. Cînd însă generalul Compant care trebuia să atace fleşele, propusese să-şi strecoare divizia prin pădure, Napoleon îşi dădu asentimentul, <gţ toate că aşa-numitul duce de Elchingen, adică Ney, îţi îngăduise să observe că marşul prin pădure e primejdie^ căci ar putea să răzleţească divizia. ^

După ce cercetă terenul din faţa redutei Şevardiot^ Napoleon se gîndi o vreme în tăcere şi arătă apoi locuri^ unde trebuiau aşezate, pentru ziua următoare, două bp. terii care aveau să acţioneze asupra întăriturilor ruseşti şi, alături de ele, locurile unde trebuia aşezată artileria âfe cîmp. /*r

După ce dădu aceste dispoziţiuni, ţJftfetSliWPşi alteli*- Napoleon se înapoie la cartierul său gifţatfa^şî sub diettaj lui fu redactată ordinea de bătaie. $-_—__—„

im

entuziasm istoricii francezi şi cu o profundă consideraţie Ceilalţi istorici, era următoarea : ; „La revărsatul zorilor, două baterii noi, care vor fi aşezate de cu noapte pe platoul ocupat de ducele de Şckmuhl, vor deschide focul împotriva celor două baterii ain faţă ale inamicului. * r f- In acelaşi timp, comandantul artileriei corpului întîi, generalul Pernetti, împreună cu cele treizeci de tunuri, ăle diviziei lui Compans şi cu toate obuzierele diviziilor ţţii Dessaix şi Friant, va înainta, va deschide focul şi va, î^riproşca cu mitralii bateria inamică, împotriva căreia jţpr avea de acţionat : - & Douăzeci şi patru tunuri ale artileriei de gardă, *£.' Treizeci tunuri ale dviziei lui Compans 9t, şi opt tunuri ale diviziilor lui Friant şi Dessaix. Ţptal... şaizeci şi două tunuri. ^ Generalul Foucher, comandantul artileriei corpului al

silea, va aşeza toate obuzierele corpurilor al treilea şi al fitulea, în total şaisprezece, în flancurile bateriei desem-âtă să bombardeze fortificaţiile din stînga, ceea ce va ze ca această fortificaţie să aibă împotriva sa un total patruzeci de tunuri.

Generalul Sorbier trebuie să fie gata să se arunce la c%l dintîi ordin, cu toate obuzierele artileriei de gardă, asupra uneia sau alteia dintre fortificaţii.

în timpul canonadei, prinţul Ponjatowski se va în-drepta spre sat, prin pădure, şi va învălui poziţia inami-cului.

Generalul Compans va înainta prin pădure, pentru a cuceri prima fortificaţie.

După ce se va fi pornit astfel bătălia, veţi primi ordine, potrivit cu acţiunile inamicului.

Canonada la flancul stîng se va începe imediat ce se va auzi canonada aripei drepte. Tiraliorii diviziei lui Morand şi ai diviziei viceregelui, văzînd începerea ata-cului aripei drepte, vor deschide un foc puternic. , Viceregele va ocupa satul1 şi va trece toate cele trei $Mriuri ale localităţii, postîndu-se la aceeaşi înălţime cu

ui s

diviziile lui Morand şi Gerard, car&jub comande vor îndrepta spre redută şi vor vşjjiL : la linia ceţ unităţi ale armatei. ^ "} ^ c: Toate acestea trebuiesc executate eu rînduială (te tout ae fera avec orare et methode) l, cruţîndu-se, pe cît este pdsibil, trupele de rezervă. - Dat la cartierul imperial de lîngă Mojaisk, azi, 6 sep-

tembrie 1812." Această ordine de bătaie, scrisă cu totul neclar, încîl-

cită, dacă ne îngăduim s-o cercetăm fără fiorii idolatriei faţă de genialitatea lui Napoleon, cuprindea în ea patru puncte, patru dispoziţiuni. Nici una din aceste dispoziţiuni nu putea fi, şi n-a fost, executată.

In ordinea de bătaie se prevedea întîi ca bateriile aşe zate pe locul ales de Napoleon, împreună cu tunurile din diviziile lui Pernetti şi Foucher, care urmau să li se ală ture, în total o sută două tunuri, să deschidă focul şi să tragă salve continue asupra redutelor şi avanposturilor ruseşti. Acest lucru nu se putea îndeplini, pentru că de pe locurile indicate de Napoleon salvele nu ajungeau pînă la lucrările de fortificaţie ale ruşilor şi cele o sută două tunuri ar fi tras în gol, pînă ce unul din comandanţii aflaţi în apropiere, contrar ordinului lui Napoleon, n-ar fi mutat bateriile pe o poziţie mai înaintată. îl3

A doua dispoziţie era ca Ponjatowski, îndreptîndu-§0 spre sat, prin pădure, să învăluie flancul stîng al ruşilâft? Lucrul n-a fost cu putinţă şi nu s-a îndeplinit, pentru dfc Ponjatowski, îndreptîndu-se spre sat prin pădure, s*a izbit acolo de forţele lui Tucikov, care i-a aţinut calea, şi n-ar fi putut învălui, cum nici n-a învăluit, poziţiile ruseşti. :,

A treia dispoziţie : Generalul Compans va înainta prim pădure pentru a ocupa prima fortificaţie. Divizia lui Com pans n-a reuşit să pună stăpînire pe fortificaţie, ci a fost respinsă pentru că, la ieşirea din pădure, a fost silită 3ă[ se regrupeze sub focul de mitralii al ruşilor, lucru pe cainţ Najapleon n-avea cum să-1 ştie. ii

Î3Ă. patra dispoziţie : Viceregele va ocupa satul (Bor<& şi va trece toate cele trei poduri ale localităţii, păst e la aceeaşi înălţime cu diviziile lui Morand fi

...toate se vor face în ordine şi cu metodă...

# C â W £ r g & s # c î n d ş i u n d e # deplasa), care sub comanda sa se vor îndrepta spr& redută şi vor veni la linia celorlalte unităţi. '■•■'

' 'După cît se poate deduce — dacă nu din această frază fără sens, cel puţin din încercările pe care le-a făcut vice-regele de a executa dispoziţiunea dată — acesta trebuia să înainteze prin Borodino spre stînga redutei, iar diviziile lui Morand şi Friant trebuiau să pornească simultan într-o mişcare frontală.

Întocmai ca toate celelalte puncte ale ordinei de bă taie, nici acesta nu putea fi şi nici n-a fost executat. Din colo de Borodino, viceregele a fost respins la Kolocea şi n-a mai putut înainta ; diviziile lui Morand şi Friant n-au cucerit reduta, ci au fost respinse, iar reduta a fost luată tocmai spre sfîrşitul bătăliei, de către cavalerie (lucru neprevăzut, probabil, de Napoleon şi nemaiauzit). Aşa dar, nici unul din punctele ordinei de bătaie nu putea fi şi n-a fost executat. în ordinea de bătaie se mai spunea însă că, după începutul bătăliei, vor fi date ordine, po trivit cu acţiunile inamicului ; prin urmare s-ar fi putut presupune că în timpul bătăliei vor fi date de către Na poleon toate dispoziţiile necesare ; aceasta însă nu s-a în- tîmplat şi nici nu putea să se întîmple, pentru că tot timpul cît a durat lupta Napoleon se afla atît de departe de locul acţiunii (după cum s-a şi arătat mai tîrziu), încît nu putea cunoaşte mersul luptei şi nici o dispoziţiune de-a lui nu a putut fi executată în timpul luptei. fi„!

4l XXVIII -ii

MULŢI ISTORICI SPUN CĂ bătălia de la Borodino fost cîştigată de francezi pentru că Napoleon avea Jpnturai şi că dacă n-ar fi avut el guturai, dispoziţiunile fffe care le-ar fi dat pînă la vremea bătăliei, înainte şi în timpul ei, ar fi fost şi mai geniale, Rusia ar fi fost pier-<§Ută, et la face du monde eut ete changee 1. Pentru isto-f|cii care afirmă că Rusia a luat naştere prin voinţa unui ifngur om, a lui Petru cel Mare, că Franţa s-a transformat pîn republică în imperiu şi că armatele franceze au powfflt - -■--* ...şi faţa pămîntului s-ar f£ schimbat

Ş din voinţa unui singur om, a lui Napoleon, ju- (jlşcata că Rusia a rămas în picioare pentru că Napoleon avea un guturai straşnic la data de 26 august, o asemene^ judecată este pentru astfel de istorici absolut logică. .-,

Dacă de voinţa lui Napoleon ar fi depins să dea sau să nu dea bătălia de la Borodino şi de voinţa lui ar fi depins să dea cutare ori cutare dispoziţiune, este sigufc Că guturaiul, care a avut o influenţă asupra manifestării voinţei lui, a putut fi cauza salvării Rusiei şi că, priA urmare, valetul care a uitat să-i dea lui Napoleon în ziufc de 24 cizme impermeabile a fost salvatorul Rusiei. Pentrtt cine gîndeşte astfel, concluzia este neîndoielnică, tot atît rde neîndoielnică cum este şi concluzia pe care o trăgea Voltaire cînd, glumind (fără să ştie nici el pe socoteala cui), spunea că noaptea sfîntului Bartholomeu s-a produ# din cauza deranjamentului stomacal al lui Carol al ÎX-leafc Insă pentru oamenii care nu pot admite că Rusia a luafc naştere prin voinţa unui singur om, a lui Petru I, niqi că imperiul francez s-a întemeiat ori că războiul lui CM Rusia s-a început din voinţa unui singur om, a lui Na-poleon, judecata aceasta apare nu numai greşită şi n$* logică, ci şi potrivnică întregii firi omeneşti. La întris-tarea : care sînt cauzele evenimentelor istorice, se impurafc un alt răspuns şi anume că mersul evenimentelor mon-diale este de mai înainte hotărît, de sus, că depinde cte coincidenţa tuturor voinţelor indivizilor care iau pavif la aceste evenimente şi că influenţa unui Napoleon asupr£ mersului acestor evenimente este numai aparentă, fictiv^

Oricît de ciudată ni s-ar părea la prima vedere ipoteiş că măcelul din noaptea sfîntului Bartholomeu, ordonat d§ Carol al IX-lea, s-a produs nu datorită lui, ci că lui i sjj părut numai că a ordonat el lucrul acesta, sau ipoteza măcelărirea celor optzeci de mii de oameni căzuţi la dino s-a produs nu din voinţa lui Napoleon (cu toate § el a fost cel care dădea ordinele de începerea şi cont£ ntfârea bătăliei), ci că lui doar i s-a părut că le-a ordonat el — oricît de ciudate ni s-ar părea aceste ipoteze, totugj deriinitatea umană, care-mi spune mie că fiecare din nai este, dacă nu mai mult, în nici un caz mai puţin om de<§§ marele Napoleon, îmi porunceşte să admit această soiţi» ţidhare a problemei, iar cercetările istorice confirmă ,Qjj P r is os in d a ce as tă pă r^ . ^ ^ f „ . v . , , . . . . , . . . . . , , „ . . . , ; . 4

rodino, Napoleon n-a tras în nimeni jArjn-a omorît nici un om. Toate acestea le-au făcut sol-iffeţii. înseamnă, deci, că nu el a ucis oamenii.

Soldaţii armatei franceze s-au dus să-i ucidă pe sol-daţii ruşi în lupta de la Borodino, nu în urma ordinului dat de Napoleon, ci din dorinţa lor proprie. Oamenii din toată armata — francezii, italienii, nemţii, polonezii flă-mînzi, rupţi şi vlăguiţi de marşuri — în faţa armatei care le bara drumul spre Moscova, simţiră că le vin est tire et qu'il faut le boire x. Dacă Napoleon i-ar fi oprit cumva să se mai bată cu ruşii, ei l-ar fi omorît şi tot s-ar fi dus să se bată cu ruşii, pentru că nu mai aveau încotro.

Cînd li s-a citit ordinul lui Napoleon, ce-i trimetea la schilodire şi la moarte de dragul posterităţii care-i va lăuda pentru că au luptat la Moscova, ei au strigat : „Vive l'Empereur !" exact aşa cum au strigat „Vive l'Empereur !" la vederea portretului de copil împungînd globul pămîn-tesc cu un beţigaş de bilboquet, şi cum ar fi strigat la orice gogomănie care li s-ar fi spus, căci nu mai aveau nimic altceva de făcut decît să strige : „Vive l'Empereur .'" şi să pornească la luptă pentru ca, biruitori, să găsească la Moscova hrană şi odihnă. Aşadar, nu pentru că le porun-cise Napoleon îşi omorau ei semenii.

Şi nu Napoleon a dispus de mersul bătăliei, pentru că din dispoziţiunile sale n-a fost executată nici una şi pentru că în timpul luptei, fiind departe, el n-a ştiut ce se petrece în faţa lui. înseamnă, deci, că nici chipul în cărei oamenii aceştia s-au omorît unii pe alţii nu se datoreştej voinţei lui Napoleon, ci că a decurs totul independent de el, conform voinţei cîtorva sute de mii de oameni, care âu luat parte la acţiunea comună. Lui Napoleon i se părea ftumai că acţiunea se desfăşoară în întregime după voinţa lui. De aceea, întrebarea dacă Napoleon a avut sau n-a avut guturai nu poate avea pentru istorie mai mare im| portantă decît întrebarea dacă a avut sau nu guturai mul soldat, vizitiu de furgon.

Cu atît mai mult guturaiul lui Napoleon din ziua de august n-a avut importanţă cu cît afirmaţiile scriito-care spun că din cauza guturaiului său ordinea de ^bătaie şi dispoziţiunile date de el în timpul bătăliei ^

*• ...au intrat? în horă şi trebuie sâ j«ace.

v :

iî fost chiar aşa de bune cum au fost cele anterioare, sînt absolut neadevărate.

Ordinea de bătaie citată aici n-a fost întru nimic mai proastă, ba chiar a fost mai bună decît toate planurile de luptă anterioare, care, urmate, duseseră la cîştigarea atîtor bătălii. Presupusele dispoziţiuni date în timpul luptei n-au fost nici ele mai proaste decît cele de altădată, căci nu se deosebeau întru nimic de cele pe care le dase el întotdeauna. Dar ordinea de bătaie şi dispoziţiunile acestea par a fi mai slabe decît altele, numai pentru că bătălia de la Borodino era cea dintîi bătălie pe care n-o cîştigă Napoleon. Cele mai bune dispoziţiuni şi cele mai profunde planuri şi dispozitive par foarte prost întocmite şi sînt aspru criticate de orice savant militar, atunci cînd o bătălie dată în conformitate cu ele nu este cîştigată, şi, dimpo-trivă, dispoziţiunile şi ordinele de bătaie cele mai greşite par foarte bune şi oameni serioşi demonstrează pe parcursul unor tomuri groase valoarea acestor greşite or-dine de bătaie dacă, urmîndu-le, a fost cîştigată lupta.

Ordinea de bătaie de la Austerlitz, elaborată de Weyro-ther, a fost un model de perfecţiune pentru lucrările de acest gen, dar cu toate astea a fost aspru criticată, şi a fost criticată tocmai din pricină că era desăvîrşită, din pricină că era prea din cale-afară de amănunţită.

în bătălia de la Borodino, Napoleon şi-a îndeplinit ro-lul de reprezentant al puterii tot atît de bine, ba chiar mai bine decît în alte bătălii. El n-a făcut nimic care să îm-piedice mersul acţiunii ; s-a supus părerilor celor mai în-ţelepte ; n-a încurcat lucrurile, nu s-a contrazis singur, nu s-a înspăimîntat şi n-a fugit de pe cîmpul de luptă, ci şi-& Îndeplinit cu mult tact şi cu experienţa războiului, calinîşi demn, rolul său de aparent comandant.

XXIX

IfTORCÎNDU-SE DIN LINIILE frontului inspectate cu amănunţime pentru a doua oară, Napoleon spuse :

— Figurile au fost aşezate ; partida de şah începe mîine.

.^poi porunci să i se dea punch şi, chemîndu-1 pe Beaus-set, încegu cu, el o discuţie «despre Paris şi despre uneje

^schimbări pe care voia să le ţ^i^7ţ£§j^f:40?¥&tiper ci-trice 1, uimindu-1 pe prefect prin memoria pentru cele ,*nai mici amănunte ale relaţiilor de la curte. ţ Se interesă de tot felul de nimicuri, îl tachina pe Jăeausset pentru pasiunea călătoriilor şi flecari sigur de £l şi cu nepăsare, aşa cum face un renumit chirurg stăpîn g>e meşteşugul său cînd îşi pune şorţul şi îşi suflecă mîn»-fgiie, în vreme ce bolnavul este legat pe masa de operaţi*. jgjToată acţiunea este în mîinile mele şi în mintea med, iislară şi precisă. Cînd va fi să se înceapă acţiunea, o vqi j|uce la bun sfîrşit ca nimeni altul, dar acum pot glumi, jjjeoarece cu cît voi fi mai glumeţ şi mai liniştit, cu atît Ifgţi fi mai siguri, mai calmi şi mai uluiţi de geniul meu.'' j|î Sfîrşindu-şi de băut al doilea pahar de punch, Napoleon

retrase să se odihnească înainte de treaba seiioasă care, pă părerea lui, îi stătea în faţă pe a doua zi. Era atît de preocupat de isprava ce-i stătea în faţă,

încît nu putu dormi şi, oricît i se agravase din cauza ume-zelii nopţii guturaiul, pe la trei noaptea intră în încăperea cea mare a cortului, suflîndu-şi tare nasul. întrebă dacă ruşii, nu s-au retras cumva. I se răspunse că focurile ina-micului se văd tot în aceleaşi locuri. Napoleon dădu din cap în semn de aprobare.

Aghiotantul de serviciu intră în cort. ■— Eh bien, Rapp, croyez-vous que nous ferons de

bonnes affaires aujourd'hui 2, i se adresă Napoleon. — Sans aucun doute, Sire 3, răspunse Rapp. Napoleon se uită la el. — Vous rappelez-vous, Sire, ce que vous m'avez fait

Vhonneur de dire ă Smolensk, zise Rapp, le vin est lire, ii faut le boire. 4

Napoleon se încruntă şi rămase o vreme tăcut, cu capul sprijinit pe mînă. : — Cette pauvre armie, zise el deodată, elle a bien di-tninue depuis Smolensk. La fortune est une franche courti* sane, Rapp ; je le disais toujours et je commence ă

* ...suita personală a împărătesei... 2 Ei bine, Rapp, ce zici, facem treabă bună azi ?..." 3 Fără nici o îndoială, sire... j 4 Vă amintiţi, sire, cuvintele pe care aţi MnevaH să ni li

S

— Oui, Sire 2, răspunse Rapp. , Napoleon luă o pastilă, o băgă în gură şi se uită la

N-avea somn şi pînă la ziuă mai era. Să-şi mai omoard timpul cu dispoziţii noi nu mai putea, căci totul era gatş pregătit şi ordinele date, în curs de executare. ' ■ ? ■ ■ ■ '■ _ _ A-t-on distribue Ies bisciiits et le riz aux regiment* d£ ta garde ? 3 întrebă sever Napoleon. ^

— Oui, Sire. i ,' v "':—-j Mais le riz ?5 ^ . .. ' Rapp răspunse că a transmis ordinul împăratului fit*

privire la orez, dar Napoleon dădu nemulţumit din cap, că şi cum nu i-ar fi venit a crede că ordinul îi fusese exe-ctrtat. Intră un servitor cu punchul. Napoleon porunci să se mai aducă un pahar şi pentru Rapp, şi începu să bea tâcut, sorbitură cu sorbitură, dintr-al său.

— Nu mai am nici gust şi nici miros, zise el, ducînd Iâ iias paharul. Guturaiul ăsta mă scoate din sărite. îmi tpt dau zor cu medicina ! Ce fel de medicină cînd nu sînt îna stare să vindece măcar un guturai ? Corvisard mi-a d0 pastilele astea, dar nu-s bune de nimic. Ce pot ele vlâdeca ? Nu se poate vindeca nimic. Notre corps est une machine ă vivre. II est organise pour cela, c'est sa nature ; lalssez-y la vie â son aise, qu'elle s'y defend elle-mâme; elle fera plus que si vous la paralysiez en Vencombrant ăe remedes. Notre corps est comme une montre parjaite qtiî ăoit aller un certain temps ; l'horloger n'a pas la ja- culti de l'ouvrir, ii ne peut la manier qu'â tâtons et Ies yeux bandes. Notre corps est une machine ă vivre, voilă toiii. 6 Şi, ca şi cum o dată ce ar fi alunecat pe panta de finiţiilor, dejinitions, care-i plăceau atîta lui Napoleon, L 1 Biata armată ! S-a împuţinat simţitor de la Smolensk. Noro cul © o adevărată curtezană, Rapp. Am spus-o totdeauna şi acurâ- încep s-o văd din experienţă. Dar garda, Rapp, garda e întreagă te ? Da, Sire... f^

* S-au împărţit pesmeţii şi orezul Ia regimentele de gardă ?..f" ,- .ţ Da, Sire. < B Dar orezul ? i

?^Trupul nostru e o maşină de trăit. Pentru asta e făcut, ăsta-C 'ui : lăsaţi-i viaţa în voia ei, şi ea se va apăra singură ; va' mult decît dacă o ţintuiesti cu medicamente. Trupul nos~ tru e ca un ceas perfect care trebuie să meargă un anumit timp ; ceasornicarul nu-1 poate deschide, n-are decît posibilitatea de a-1-; ' mînui pe pipăite şi cu ochii legaţi. Corpul postau fa o maşină de ' triit; asta-i. .mn'M ho am wau /

255

nu se mai putea opri, el dădu pe neaşteptate o nouă de-finiţie. Ştii dumneata, Rapp, ce-i arta războiului ? întrebă el. Arta de a fi la un moment dat mai puternic decît duşmanul. Voilă tout. l

Rapp nu răspunse nimic. — Demain nous allons avoir affaire ă Koutousoff !2

Spuse Napoleon. Vom vedea ! Iţi aminteşti, la Braunau, el comanda armata şi n-a încălecat o dată măcar, în trei săptămîni încheiate, ca să inspecteze fortificaţiile. Vom vedea !

Se uită la ceas. Era de-abia patru. De dormit, n-avea ,chef, punchul şi-1 băuse şi n-avea nimic de făcut. Se ridică, se plimbă încoace şi încolo de cîteva ori prin încăpere, îşi puse o tunică groasă şi pălăria şi ieşi din cort. Noaptea era întunecoasă şi umedă : o umezeală abia simţită se lăsa de sus. în apropiere pîlpîiau slab focurile gărzii franceze şi undeva, departe, în liniile ruşilor, sclipeau prin fum alte focuri. Era linişte pretutindeni şi se auzea clar tro-potul şi freamătul înnăbuşit al trupelor franceze, care în-cepeau să ocupe poziţiile.

Napoleon se plimbă prin faţa cortului, se uită la focuri, ascultînd tropotele trupelor şi, trecînd pe dinaintea unui soldat din gardă, înalt şi cu căciulă miţoasă, care sta de santinelă în faţa cortului, se opri în dreptul lui : soldatul încremeni la vederea împăratului ca o stană de stîncâ neagră.

— De cîţi ani eşti în armată ? întrebă Napoleon cu tonul acela milităresc, puţin afectat, grosolan şi prietenos, cu care se adresa întotdeauna soldaţilor.

Soldatul îi răspunse. — Ah ! Un des vieux. 3 Aţi primit orez la regiment < — Am primit, majestate. Napoleon clătină din cap şi se depărta.

Pe la cinci şi jumătate, Napoleon se îndreptă călăi! spre satul Şevardino.

începuse să se lumineze, cerul se înseninase şi dog un singur nor mai rămăsese, spre răsărit. Focurile părăsit! ■se mistuiau în lumina slabă a dimineţii. t|L

Dinspre dreapta se auzi o bubuitură de tun izolat^ care mugi o clipă şi se pierdu în liniştea generală. Tre-

1 Asta-i tot. 2 Mîine vom avea de-a face cu Kutuzov..; *■ Ah, unul diti ceii bâticiai. • - ■ ;

Ui- 4 iui.

,256

cură apoi cîteva minute. Izbucni a doua, apoi a treia loij vitwră, şi văzduhul hăuli ; a patra şi a cincea loviturijj, răsunară solemn, undeva la dreapta, mai aproape. . s

încă nu apucase să se stingă ecoul primelor obuze," cînd se auziră altele şi altele, contopindu-se între ele şi întretăindu-se una pe alta. {

Urmat de suită, Napoleon ajunse în faţa redutei de 14 Şevardino şi descăleca. Jocul începuse. ',

] XXX ;

ÎNTORCÎNDU-SE DE LA întîlnirea cu prinţul Andrei la Gorki, Pierre porunci gromului să fie gata cu caii şi să-1 deştepte dis-de-dimineaţă. Apoi adormi îndată, după un paravan, în ungherul pe care i-1 cedase Boris. ,.

Cînd Pierre făcu ochi de-a binelea, a doua zi de di«ţ mineaţă nu mai era nimeni în izbă. Ochiurile geamurilor mici se cutremurau. Gromul sta lîngă el în picioare şi îl zgîlţîia. .

— Stăpîne... Luminăţia-ta !... Stăpîne... repeta cu in* sistenţă gromul, zgîlţîindu-1 de umăr şi fără să-1 privească, pierzîndu-şi de bună seamă nădejdea că-1 va putea trezi.

— Ce-i ? A şi început ? E timpul ? întrebă Pierre, tre- zindu-se.

— Vă rog ascultaţi bubuiturile, spuse gromul, un sol4&t lăsat la vatră, boierii au şi plecat, toţi ; chiar se- renjssimul a trecut de mult. \

Pierre se îmbrăcă în grabă şi ieşi în cerdac. Afară evk cer senin, răcoare, rouă şi voioşie. Soarele, abia scăpat de sub norul ce-1 acoperise, arunca raze de lumină, frînte pe la jumătate, pe şindrilele caselor de peste drum, îii praful cu broboane de rouă de pe uliţă, pe zidurile clădi-rilor, pe garduri şi pe spinările cailor lui Pierre, care aşteptau la poartă. Din curte, bubuitul tunurilor se auzea mai clar. Pe uliţă se ivi la trap un aghiotant, urmat de un Cazac.

'-*-*- Ce mai stai, conte, e timpul ! strigă aghiotantul. Poruncind gromului să vină în urma lui cu calul,

Pietre porni pe jos spre dîmbul de pe care privise în ajun cîmjîul de luptă. Pe dîmb, găsi o mulţime de militari. au# vdfba franţuzească a celor de pe la comandamente şi zăr^

17 — Război şl pace, v»l. Ut

^ M" bântă m f albă vîrîtă între umeri. Kutuzov cerceta cu ochea- nul şoseaua principală din faţa lui.

Urcînd treptele, Pierre ajunse în vîrful dîmbului şi se opri, uitrndu-se drept înainte, înmărmurit de admiraţie în faţa splendorilor priveliştii. Era aceeaşi panoramă pe care 6 admirase în ajun, tot de pe dîmbul acesta ; acum însă tot acest cîmp era numai trupe şi fum de tunuri, în timp ce razele piezişe ale soarelui dogoritor ce se înălţa spre fetînga, în spatele lui Pierre, aruncau pretutindeni, în aerul curat al dimineţii, o lumină aurie cu reflexe trandafirii şi lungi umbre negre. Departe, pădurile care conturau pano-rama, parcă dăltuită dintr-o piatră preţioasă galbenă-ver-feuie, îşi profilau în zare vîrfurile dinţate, iar printre ele, fiincolo de Valuevo, îşi făcea drum şoseaua principală a femolenskului, înţesată de trupe. Ceva mai aproape stră-luceau holde aurii şi crînguri. Pretutindeni, în faţă, la ©reapta, la stînga, nu vedeai decît trupe. Toată priveliştea Iceasta era plină de viaţă, majestuoasă, surprinzătoare. fear ceea ce-1 uluia pe Pierre, mai presus de orice, era însuşi cîmpul de luptă, satul Borodino şi vîlcelele de pe Imîndouă malurile rîului Kolocea. i Deasupra Kolocei, în Borodino şi pe amîndouă laturile fui, mai cu seamă spre stînga, acolo unde, printre malurile fhlăştinoase, Voina se vărsa în apele Kolocei, pluteau neguri care, la ivirea soarelui strălucitor din nori, începu-geră să se destrame şi să se lumineze, înfrumuseţînd ma-2ic lucrurile ce se zăreau prin ele şi accentuîndu-le con*-Jurele. Negurilor acestora li se adăugă fumul tunurilor, şl arin fum şi ceaţă scăpărau razele soarelui de dimineaţă^ pretutindeni, cînd pe apă, cînd prin rouă, cînd pe baionete trupelor înghesuite pe malurile rîului şi în satul Boro-4ino. Prin ceaţa asta se vedea biserica albă şi ici-colo aco-perişurile caselor din Borodino ori, pe alocuri, mase tiampacte de soldaţi, chesoane verzi şi tunuri. Şi toate tfcestea se mişcau sau păreau în mişcare, căci ceaţa şi fumul pluteau pe deasupra întregii întinderi. întocmai ci Hi spaţiul acoperit de neguri al văilor din jurul satului Jîorodino, şi dincolo de el, mai sus şi mai ales spre stîng lle-a lungul întregului front, prin păduri, pe cîmpii, pri: «Păi, pe crestele înălţimilor, se vedeau, ţîşnind c% din s> ten, cînd răzleţi, cînd în şiruri, cînd mai de$p$qînd ma

in As-/ ..*M«J

rari, nouraşi de fum care se umfl&uv;-i#jî^teau, se ÎRCO1&»

ceau şi se uneau unii cu alţii cit vedeai dft ochii. *i Fumurile împuşcăturilor şi, lucru ciyHat, zgomotele lor,''

dădeau priveliştii tot farmecul. [■• i | Puff ! ţîşnea dintr-o dată un fum rotund, des, cu ]otf

de nuanţe viorii, cenuşii şi alb-lăptoase şi apoi — bumml răsuna peste o secundă zgomotul ce însoţea fumul. f

„Puf-puf" — se înălţau alţi doi nouraşi de fum, cari)' se atingeau şi se contopeau ; şi iar „bum-bum" — coni'ir-f*-' mau zgomotele ceea ce văzuseră ochii. f '■

Pierre căuta din ochi fumul dintîi, pe care-1 lăsase cît un ghemuleţ, rotund şi îndesat, şi în locul lui nu mai găsea'-decît nişte rotocoale de fum ce se abăteau într-o parte, apoi puf... (cu pauză) puf-puf, mai ţîşneau şi alte trei-pa-tru fumuri şi, fiecărei serii, la aceleaşi intervale, bum...' b^m^bum, îi răspundeau sunete plăcute, apăsate, sigure. Părea tind că fumurile acestea fug, cînd că ele stau pe lo^-şi că prin dreptul lor trec în goană păduri, cîmpii şi ba^, icnete sclipitoare. Dinspre stînga, de pe cîmpii şi diij ■ tufişuri, răsăreau necontenit aceşti nori mari, urmaţi dfc" ecourile lor solemne, iar puţin mai aproape, de prin văj'' şi păduri, ţîşneau fumurile mici ale puştilor, care n-apucaţj să se mai rotunjească şi îşi făceau şi ele auzite, exact la fe\j* ecourile îor mărunte. Trah-ta-ta-tah — trosneau, deşi foarte des, destul de neregulat şi de sărăcăcios, puştile îi|M

comparaţie cu bubuitul tunurilor. Pierre simţi dorinţa să fie şi el acolo, în fum, prin scliţ"

patul baionetelor, prin mijlocul forfotei şi zgomoteloţ" acestora. Se uită la Kutuzov şi la suita lui ca să-şi com^ pare impresiile proprii cu ale altora. Toţi se uitau întocmaţ ca şi el, drept înainte, şi erau cuprinşi de acelaşi sentiment.-.■ Pe feţele tuturor strălucea aceeaşi căldură latentă (cha? leur latente) a sentimentului, pe care-o observase Pier'-g în ajun şi pe care o înţelesese deplin abia după convorbi^.. rea lui cu.prinţul Andrei. ;

— Pleacă, drăguţă, du-te. Domnul cu tine, spuse Ku*„ tuzov, fără să-şi ia ochii de la cîmpul de luptă, adresîn-iu du-se unui general de alături. 1

Auzind ordinul, generalul trecu pe lîngă Pierre ca coboare de pe movilă.

— Spre vad, spuse rece şi sever generalul, drept r p\4«§ la întrebarea unuia din ofiţelUfrie qfl*fcrtna}«i>r-car4r-

ik M »n4§ se duce, <*-«* Mh. , / » • ■ « a

n*

-IJ! „Şi eu, şi eu", îşi zise Pierre şi o porni pe urmele ge- .j iieralului. Vtf Generalul încalecă pe calul adus de un cazac. Pierre se 8 apropie de gromul său, care-i ţinea caii. După ce întrebă f ttftre e mai cuminte, Pierre se urcă pe el, se agăţă del iesama lui, îşi îndesă călcîiele în burta calului şi îşi arcui Jj pulpele, apoi, simţind că-i cad ochelarii şi că nu mai el în stare să-şi ia mîna din coama calului şi de pe dîrlogi, o iliă la galop pe urmele generalului, stîrnind zîmbetele ofi-cierilor de stat-major, care se uitau din vîrful dîmbului la el.

XXXI

GENERALUL, ÎN URMA CĂRUIA galopa Pierre, coborî panta, apoi o coti brusc spre stînga şi Pierre, pier-zîndu-1 din ochi, nimeri în rîndurile unor infanterişti, care-i treceau chiar atunci prin faţă. încercă să iasă din mijlocul lor, apucînd-o cînd înainte, cînd spre stînga, cînd spre dreapta ; dar peste tot erau numai soldaţi, cu chipurile la fel de îngrijorate, preocupate de ceva nevăzut, dar de-sigur important. Se uitau toţi cu aceeaşi nemulţumire şi nedumerire la grăsunul acesta cu pălărie albă, care Dum-nezeu ştie ce căuta aici şi dădea cu calul peste dînşii.

— Ce-mi umbli aşa, prin mijlocul batalionului ?! răcni la el unul. Un altul îi îmboldi cu patul puştii calul şi Pierre, cocoşîndu-se în şa şi abia stăpînindu-şi bidiviul care luase vînt, se trezi dintr-un salt dincolo de rîndurile soldaţilor, la loc deschis.

In faţa lui era un pod şi lîngă pod, trăgînd cu puşca, alţi soldaţi. Pierre se apropie de ei. Fără să ştie, Pierre ajunse la podul de peste Kolocea, dintre Gorki şi Boro-dino, pe care francezii îl atacau acum, în primul iureş al bătăliei (după ce ocupaseră satul). Pierre văzu doar că în faţa lui era un pod şi că, de amîndouă părţile podului, pe pajiştea cu brazde de iarbă cosită pe care le văzuse în ajun, prin fum, nişte soldaţi făceau nu ştiu ce ; dar, în ciuda gloanţelor şi schijelor care plouau împrejuru-i, lui Pierre nici prin gînd nu-i trecea că aici era chiar cîmpul de luptă. Nu auzea detunăturile, nici vîjîitul gloanţelor jrenind din toate părţile, nici salvele care-i zburau pe dea-Supra creştetului, nu vedea nici inamicul de pe celălalt

fflalM #ÎMui, Şi multăf "vreme nu văzu hici morţii şi răniţii, #i toate că mulţi cădeau chiar prin preajma lui. Cu un «îmbet, care nu i se mai ştergea de pe faţă, se uita jur îm-prejurul său. i '— Ce tot umblă ăsta pe dinaintea frontului ? răcni ia-răşi cineva spre el. •• — Fă la stînga ! Mai la dreapta ! îi strigau.

Pierre o luă spre dreapta şi întîlni pe neaşteptate un cunoscut, aghiotantul generalului Raevski. Aghiotantul îi Szvîrli o privire supărată, gata-gata să-1 ia la rost, dan recunoscîndu-1 îi făcu un semn din cap. s , — Cum se face că aţi nimerit-o aici ? zise el şi-şi văzu mai departe de drum, cu calul său. i

Pierre care nu se prea simţea la locul lui aici, fără nicj 6 treabă, temîndu-se să nu mai stingherească iarăşi pfe cineva, porni în goana calului după aghiotant.

■— Ei, ce se întîmplă aici ? Pot să merg şi eu cu dum neata ? întrebă el. > \- — Numaidecît, numaidecît, răspunse aghiotantul şi, dînd pinteni calului, se îndreptă spre un colonel gras care 6e afla pe pajiştea cosită, îi comunică ceva şi abia după aceea se întoarse spre Pierre.

— Cum de aţi picat pe aici, conte ? îi spuse el, zîmbin- du-i. Tot din curiozitate ? \

— Da, da, zise Pierre. Dar aghiotantul, întorcîndu-şl calul în loc, porni mai departe. r,

— Pe aici, slavă Domnului, nu-i chiar cine ştie ce, zis® aghiotantul, dar în flancul stîng, la Bagration, e un adevây rat infern. 3

— Oare ? întrebă Pierre. Şi unde-i asta ? b> — Uite, poftiţi cu mine pînă pe dîmb ; de la noi ^e

Vede. La bateria noastră e încă acceptabil, spuse aghio tantul. Ei, mergeţi ? rt

— Da, merg cu dumneata, zise Pierre, rotindu-şi prft virea jur împrejur şi căutîndu-şi din ochi gromul. Ab: acum văzu Pierre pentru prima oară răniţii, unii tîrîndu-i încă pe picioare, alţii purtaţi pe tărgi. Pe aceeaşi pajişte .brazdele înmiresmate de iarba proaspăt cosită prin cale trecuse în ajun, zăcea de-a curmezişul brazdelor de fîn, du capul sucit incomod, trupul unui soldat cu chivără căzutt alături. Dar pe acesta de ce nu l-au ridicat, dădu să spun8| Pierre, însă, văzînd chipul încruntat al aghiotantului, caii pr iv ise to t în t r -aco lo, tăcu.^1 ^fa

V 1

tşntul, în jos de-ă lungul albiei rîului, spre movila lui Sftfevski. Calul începu să-i rămînă mai în urmă de al aghiotantului şi să-şi salte ritmic călăreţul. -şl'— Se vede că nu prea sînteţi deprins să călăriţi, conte? întrebă aghiotantul.

— Da' de unde, nici gînd, dar nu ştiu ce are că prea saltă tare, spuse nedumerit Pierre.

— A ! păi e rănit, făcu aghiotantul, la piciorul drept din faţă, mai sus de genunchi. Un glonte, probabil. Feli citările mele, conte, zise el, le bapteme du feu l.

Trecură prin fum, pe lîngă corpul al şaselea de armată, prin spatele artileriei care înaintase şi trăgea necontenit, asurzind lumea cu salvele ei, şi ajunseră lîngă o pădurice, în pădurice era răcoare, linişte şi miros de toamnă. Pierre şi aghiotantul descălecară şi porniră la deal pe jos.

— E aici domnul general ? întrebă aghiotantul, după ce ajunseră la o movilă.

— Pînă adineauri era, a plecat într-acolo, se grăbiră cîţiva să răspundă, arătînd spre dreapta.

Aghiotantul întoarse către Pierre o privire care părea să spună că nu ştie ce să se mai facă acum cu el.

— Nu te nelinişti, spuse Pierre. Mă urc pe dîmb... Se poate ?

— Duceţi-vă. De acolo se vede tot, şi pericolul nu e aşa de mare. Trec eu mai tîrziu să vă iau.

Pierre se urcă spre baterie, în vreme ce aghiotantul o porni mai departe. De atunci n-au mai dat ochi unul cu al-tul. Mult mai tîrziu, Pierre a aflat că aghiotantul şi-a pier-dut în ziua aceea o mînă.

Dîmbul pe care se urcase Pierre era renumitul loc, ră-mas celebru mai tîrziu la ruşi sub numele de bateria de pe movilă sau bateria lui Raevski, iar la francezi sub denu-mirea de la grande redMute, la fatale redoute, la redoute du centre 2, în jurul căruia au căzut cu zecile de mii, şi pe care francezii îl considerau drept punctul cel mai vrednic de atenţie al poziţiei.

Reduta aceasta consta din însăşi movila, care fusese întărită cu şanţuri din trei părţi. în şanţurile săpate erau postate zece tunuri, cu ţevile trecînd prin deschiderile fă-jfiute în meterez, care băteau ncconten.it. ^^fc1 ...botezul focului.

mm

1 • în Unie>.cu movili de Tt^ noii, care băteau de asemenea fără întrerupere. CevasiB8i îri lirma tunurilor erau trupele de infanterie. Ajunaţi» vîrful movilei, lui Pierre nici prin gînd nu-i trecea că spa-ţiul acesta mic, brăzdat de şanţuri, pe care erau postate şi trăgeau tot timpul cîteva tunuri, era punctul cel mai în-semnat al bătăliei.

Lui Pierre, dimpotrivă, i se părea (tocmai pentru că se afla el acolo) că locul acesta era unul din punctele cele mai lipsite de însemnătate ale bătăliei. ' Ajuns la dîmb, Pierre se aşeză la capătul şanţului care

înconjura bateria şi se uită, cu un zîmbet de inconştientă bucurie, la ceea ce se petrecea în jurul său. în răstimpuri, tot zîmbind, se ridica şi se plimba prin baterie dîndu-şi toată osteneala să nu împiedice de la lucru soldaţii, care forfoteau încoace şi încolo pe lîngă el, cu săculeţe şi încăr-cături de la chesoane la tunuri. Tunurile bateriei acesteia teăgeau necontenit, unul după altul, asurzind cu zgomotul Ier pe cei din preajmă şi întunecînd cu fumul lor împre-jurimile. n In contrast cu înfiorarea ce se simţea printre soldaţii infanteriei de acoperire, aici, în baterie, unde o mînă de Oameni, despărţiţi de ceilalţi printr-un şanţ, lucrau de zor, se simţea o însufleţire, una şi aceeaşi la toţi, ca un spirit d£ familie.

Apariţia cu totul neostăşească a lui Pierre, cu pălăria ftlbă, îi izbise la început într-un chip neplăcut pe aceşti oameni. Trecînd pe lîngă el, soldaţii îl priveau pieziş, cu mirare şi chiar cu spaimă. Un ofiţer superior de artilerie, înalt, cu picioarele lungi şi cu faţa ciupită de vărsat, îşi fâcu înadins de lucru pe lîngă tunul de la margine, se apropie de Pierre şi-1 privi curios.

Un ofiţeraş tinerel, cu faţa rotundă, încă băieţaş în, toată puterea cuvîntului, de-abia ieşit, cum se vedea, din şcoală, comandînd cu deosebit zel cele două tunuri ce-i

fuseseră încredinţate, i se adresă cu severitate :

t •— Fiţi bun şi faceţi loc, domnule, zise el, aici nu-i voieţ Soldaţii clătinară şi ei din cap cu dezaprobare, uitîn4

du-se la Pierre. Dar cînd toţi se convinseră că omul acesta cu pălărie albă nu numai că nu făcea nimic ci, ori sta cuminte pe dîmbul şanţului, sau se ferea politicos, cu un atmbet sfios, ^^JWilMk.. soldaţilca|H|j,)» piimba prin > bate-t

263

fi ri0%if«ttfo ploaia de obu«Bhîot atft de lilti^titca pe bule-1 liafd, atunci, încetul cu încetul, sentimentul lor de dez-* aprobatoare nedumerire faţă de el începu să se schimbe într-un soi de duioasă şi şăgalnică bunăvoinţă, asemenea dragostei pe care o au soldaţii faţă de animalele lor, cîini, cocoşi, ţapi şi, în genere, faţă de animalele aciuate pe lîngă unităţile militare. Pe Pierre, soldaţii îl primiră numaide-cît cu gîndul în familia lor şi-i deteră denumirea de „boierul nostru". Poreclindu-1 aşa, începură să rîdă binevoitor între ei, pe seama lui.

O ghiulea scormoni pămîntul la doi paşi de Pierre. El, scuturîndu-şi ţărîna azvîrlită de ghiulea pe haine, se uita zîmbind în jurul său.

— Şi cum, nu vi-i frică, zău, boierule ? i se adresă lui Pierre un soldat roşcovan la faţă şi spătos, arătîndu-şi dinţii albi şi puternici.

— Dar ce, ţie ţi-e frică ? întrebă Pierre. — Cum să nu-mi fie ? răspunse soldatul. Ghiuleaua nu

te iartă. Cum te-atinge, cum ţi-a dat maţele afară. Cum dracu să nu te temi ? zise el rîzînd.

Cîţiva soldaţi cu chipuri vesele şi prietenoase se opriră lîngă Pierre. Parcă nu s-ar fi aşteptat ca Pierre să vor-bească la fel cu toţi oamenii şi descoperirea aceasta i-ar fi umplut de bucurie.

— Asta-i treabă de noi, de soldaţi. Dar dumneata, bo ierule, e de mirare, zău aşa, boierule !

— La locuri toţi ! strigă ofiţeraşul cel tinerel la soldaţii adunaţi roată în jurul lui Pierre. Ofiţeraşul acesta, se vede, îndeplinea pentru prima sau a doua oară în viaţa lui ase menea însărcinare, căci prea vorbea răspicat şi reglemen tar şi cu soldaţii şi cu superiorii lui.

Salvele de tun şi focurile de armă se înteţeau pe tot cîmpul de luptă, mai cu seamă spre stînga, acolo unde erau fleşele, posturile înaintate ale lui Bagration, dar de pe locul unde era Pierre nu se putea vedea aproape nimic din i^ cina fumului împuşcăturilor. Pe lîngă aceasta, toată atenţijj lui Pierre se concentra asupra acelui cerc oarecum famip, Har, aparte de toate celelalte, care forma bateria. Senti* mentul de inconştientă bucurie pe care-1 încercase întîi| stîrnit de priveliştea şi de zgomotele cîmpului de luptă acum mai cu seamă după vederea soldatului care z singuratic gfb&razăei&jClp-Mşk, fuse§#r.înlocuit în sufleti

264

lfli Pierre de un alt sentiment. Şezînd acum pe taluzul şanţului, studia figurile celor din jurul său. ' Pînă la ceasurile zece, vreo douăzeci de oameni erau şt-evacuaţi din baterie, două tunuri era scoase din luptă, iar ghiulelele care nimereau bateria şi gloanţele care veneau de departe, vîjîind şi şuierînd, deveneau din ce în ce mai dese. Oamenii din baterie, însă, păreau că nici nu le observă ; nu se auzeau din toate părţile decît vorbe vesele şi glume.

— Plăcintă ! strigă un soldat, la auzul unei grenade eare se apropia şuierînd. Nu aici ! La pedestraşi ! adăugă aiLţul, rîzînd cu hohote cînd văzu că grenada zburase din colo de ei şi nimerise în rîndurile infanteriştilor. , — Ce, te ai bine cu ea ? glumi alt soldat pe socoteala unui mujic care se trîntise la pămînt, cît timp îi zbură ghiuleaua pe deasupra capului. •■':• Cîţiva soldaţi se adunaseră pe valul de pămînt şi se

uitau la ceea ce se petrecea în faţa lor. ■ — Vezi, şi-au ridicat şi avanposturile, spuse unul, ară-

tînd dincolo de valul de pămînt : Vezi, s-au retras. — Vedeţi-vă de treabă, se răsti la ei un subofiţer bă-

tiîîn. Dacă s-au retras, înseamnă că au de lucru îndărătul Ii«iilor. Şi subofiţerul, apucîndu-1 pe unul din soldaţi de umăr, îl împinse cu un genunchi în spate. Se auziră rîsete.

— La piesa numărul cinci, fii gata ! strigă cineva din- tP-b parte.

•' — Hei rup, băieţi, o dată voiniceşte, ca la edec ! se au-ziră strigătele voioase ale celor care urneau tunul.

— Hait, cît p-aci să-i zboare boierului pălăriuţa, rîse pe' socoteala lui Pierre şugubăţul cel roşcovan, arătîndu-şî cfînţii. Afurisito ! ocărî el ghiuleaua care zburase o roată şi'piciorul unui om. . '— Haideţi, măi, mormolocilor ! rîdea altul de miliţio-narii veniţi să ridice răniţii, care se tupilau de frica ghiu-lelelor.

',.— Ori nu vi-i gustoasă casa ? Of, aţi înţepenit, corbi-lor, strigau soldaţii la miliţionarii care înmărmuriseră în faţa soldatului cu piciorul rupt.

— Acu-i acu, băiete, îşi băteau ei joc de mujici. Nu vă place de loc, hai ?

,f Pierre băgă de seamă că însufleţirea generală creştea cvi fiecare ghiulea care lovea în plin, cu fiecare victimă.

fttlgere din ce în ce mai dese şi mai luminoase, ca o rezis-%nţă dîrză faţă de cele ce se petreceau, scăpărau pe feţele 4i8turor acestor oameni, fulgerele unui foc ascuns care se SBteţeşte. fl Pierre nu se mai uita înaintea lui, Ia cîmpul de luptă, |f nu mai căuta să afle ce se petrece acolo ; era adîncit cu ttltul în contemplarea acestui foc, care se înteţea mereu şi jjfcfe care-1 simţea arzînd întocmai şi în sufletul său. '*f* La ora zece, infanteriştii din faţa bateriei, care stătută prin tufişuri şi pe malul rîului Kamenka, începură să

retragă. Din locul unde era bateria se vedea bine cum eau înapoi prin dreptul ei, purtîndu-şi răniţii pe puşti, general se urcă pe movilă urmat de suita lui, vorbi cu

orlelul, se uită supărat la Pierre şi se lăsă iarăşi de vale, #fclonînd infanteriştilor de acoperire a bateriei, care erau ăfHărătul ei, să se culce la pămînt, ca să nu fie atît de expuşi tirului. Ca urmare a acestui ordin, în rîndurile infanteriei, la flancul drept, se auziră tobe, strigăte de co-mandă şi din locul bateriei se văzu cum şirurile de soldaţi înaintează.

Pierre se uita prin parapetul şanţului. Un chip îi sări în ochi, dintre toate. Era un tînăr ofiţer care, cu obraanfiif palid, venea de-a-ndaratelea, cu sabia lăsată în jos şi arUHtf cînd în juru-i priviri îngrijorate. • v.

Rîndurile de infanterişti se învăluiră în fum. Se auziră strigătele lor prelungi şi o ploaie de împuşcături. După cîteva minute, o mulţime de răniţi, mergînd pe jos sau purtaţi pe tărgi, trecură pe lingă baterie, venind dintr-a-colo. Obuzele începură să curgă şi mai des asupra bateriei. Cîţiva oameni zăceau, neridicaţi încă. Pe lîngă tunuri, mai preocupaţi şi mai însufleţiţi, forfoteau soldaţii. Lui Pierre nu-i mai da nimeni nici o atenţie. O dată, de două ori, mai răcniră la el soldaţii, pentru că le sta în cale. Ofiţerul superior trecea încruntat, cu paşi mari şi repezi, de la un tun la altul. Ofiţeraşul cel tinerel, îmbujorîndu-se şi mai tare la faţă, striga comenzile cu şi mai multă sîrguinţă. Soldaţii aduceau încărcăturile, se întorceau, încărcau tu-nurile şi îşi îndeplineau toţi misiunile cu o încordată ele-ganţă, în mersul lor săltau ca pe arcuri. ; _ Norul de furtună se dezlănţuise şi pe feţele tuturora

£66

I ^ ^ ^ ţ p Ofiferâşuî1 cel tiliferel alergă, cu mîna la chivără, spre superiorul său. > '■j!:> -ţ¥r Am onoare a vă raporta, domnule colonel, că nu mai avem decît opt încărcături. Ordonaţi să mai conti nuăm focul ? întrebă el. ; ■ k(li— Mitralii ! strigă superiorul, fără să-i răspundă, uitîn- dtfifi* peste valul de pămînt. !

Deodată se întîmplă ceva : ofiţeraşul scoase un geamăt Şî,;:iliircindu-se, căzu la pămînt ca o pasăre împuşcată din *ţ^»K Lui Pierre totul i se făcu tulbure în faţa ochilor, teafe i se păreau ciudate şi neclare.

<ţfna după alta şuierau şi izbeau în parapet, în soldaţi şi în' tfeiuri, ghiulelele. Pierre, care pînă acum parcă nu au-zise sunetele acestea, nu mai auzea acum nimic altceva decît zgomotul proiectilelor. în dreapta, în coasta bateriei, soldaţii fugeau strigînd „ura", dar nu înainte, ci înapoi, după cum i se părea lui Pierre.

O ghiulea lovi chiar muchea parapetului în faţa căruia sta Pierre, scormoni pămîntul şi, chiar sub ochii lui, zbură asemenea unei mici mingi negre pentru ca în aceeaşi clipă să se înfunde şi pocni, izbindu-se de ceva. Cîţiva miliţio-nari care tocmai urcaseră pînă la baterie o rupseră la fugă îndărăt. , — Toate piesele gata pentru mitralii ! strigă ofiţerul.

Subofiţerul se repezi la comandant şi îi şopti (cu în-grijorarea cu care şopteşte majordomul stăpînului său la masă că s-a sfîrşit vinul) că nu mai era muniţie.

— Tîlharii, ia uite-i ce fac ! strigă ofiţerul, întorcîn- du-se către Pierre. Faţa comandantului era roşie şi asu dată, ochii lui încruntaţi zvîrleau scîntei. Repede fugi la rezerve, adu chesoanele ! strigă el la unul din soldaţii săi, ocolind mînios privirile lui Pierre.

— Mă duc eu, spuse Pierre. ' Ofiţerul, fără să-i răspundă, porni cu paşi mari spre celălalt capăt al bateriei.

— încetaţi tragerea... Aşteptaţi, strigă el. : Soldatul, căruia i se ordonase să se ducă după muniţii,

se ciocni de Pierre. — Ei, boierule, nu-i locul dumitale aici, spuse el şi o

porni la vale. Pierre o luă la fugă după soldat, ocolind Ioculmnde că

zuse bfiţeraşul cel tinerelei'îe <yq» fî » n ai

1

A

î O ghiulea, două, trei ghiulele trecură pe deasupra lui, căzîndu-i în faţă, în lături, în spate. Pierre ajunse jos. „în-cotro mă duc ?" se gîndi el deodată, ajungînd aproape de ţiişte chesoane verzi. Se opri stînd în cumpănă dacă trebuie %ă meargă înainte sau înapoi. Deodată, ceva îl ghionti cu străşnicie în piept şi îl aruncă la pămînt. în aceeaşi clipă, ii învălui licărirea unui foc mare şi răsună un zgomot asurzitor, bubuituri, trosnete şi şuierături. i Cînd îşi veni în fire, Pierre şedea trîntit pe spate, sprijinit cu mîinile de pămînt ; chesonul, prin preajma căruia ee afla, dispăruse ; nu mai rămăseseră decît cîteva scîn-iiuri verzi arse de flăcări, nişte zdrenţe împrăştiate pe iarba pîrj oliţă. Unul din cai o luă speriat la goană de lîngă el, jCăutînd să se scuture de resturile hulubelor, pe cînd celălalt, întocmai ca.^Pierre, zăcea la g^mînt şi necheza pre-Jung, sfîşietor.

YYYTT^ *

* NEMAIŞTIIND DE SPAIMĂ UNDE-I e capul, Pierre ^ări în sus şi o luă la fugă înapoi, spre baterie, ca la unicul ■adăpost împotriva tuturor grozăviilor ce-l înconjurau.

în timp ce intra într-un şanţ, Pierre observă că în fcaterie tunurile amuţiseră, dar că nişte oameni tot mai trebăluiau ceva pe acolo. Pierre n-avu vreme să priceapă ce fel de oameni erau. îl văzu pe colonelul care stătea cu spatele la el, trîntit pe parapet, ca şi cum s-ar fi uitat în |os la ceva, şi mai văzu cum un soldat, pe care-l ştia, Striga : „Fraţilor !" zbătîndu-se să scape din mîinile unor oameni ce-l ţineau. Şi mai văzu şi alte lucruri ciudate.

Dar el nu reuşise să priceapă că fusese ucis colonelul, jpă soldatul care striga „fraţilor !" era luat prizonier şi că :sub ochii lui un alt soldat fusese străpuns în spate cu baioneta. Abia pătrunse în şanţ că şi văzu repezindu-se spre el un om slăbuţ, galben, cu faţa asudată şi îmbrăca||| In uniformă albastră care, cu sabia în mînă, îi striga ceva ferindu-se instinctiv de o izbitură, pentru că, nevăzm^ £u-se unul pe altul, fugeau unul spre celălalt, Pierre îr, tinse mîinile şi apucă pe acest om (era un ofiţer francei cu o mînă de umăr şi cu alta de gît. Ofiţerul, scăpîn| sabia din mînă, îl apucă pe Pierre de guler.

m

Cîteva '«fceâttde se uitară cu ochii speriaţi -.fiecare la, chipul necunoscut al celuilalt, întrebîndu-se amîndoi, ne-g, dumeriţi, ce fac şi ce au de făcut. „Oare eu sînt luat pri-jjj zonier, sau el e prizonierul meu ?" se gîndeau şi unul şfc celălalt. Probabil însă că ofiţerul francez înclina mai mult spre gîndul că prizonierul e el, fiindcă mina puternică a*. lui Pierre, împinsă de o frică involuntară, îi strîngea diri' ce în ce mai cu putere beregata. Francezul tocmai voia sa spună ceva cînd, dintr-o dată, chiar deasupra capetelor lor, se auzi şuierînd îngrozitor o ghiulea, şi lui Pierre i se păru că francezului îi zburase capul, atît de repede şi—1 plecase în jos.

Pierre îşi aplecă şi el capul şi dădu drumul mîinilor.î Fără să se mai gîndească care pe care-1 luase prizonier,] francezul o rupse de fugă înapoi spre baterie, iar Pierre o luă la vale, împiedicîndu-se de morţii şi răniţii, care ij so părea că-1 prind de picioare. Dar n-apucă s-ajungă îty vale că văzu venind spre el grupuri compacte de soldaf| ruşi care, cu strigăte voioase, împiedicîndu-se şi căzînd$ alergau vijelios spre baterie. (Acesta a fost atacul pe care şi 1-a atribuit Ermolov, spunînd că numai datorită vite-jiei şi norocului său a fost cu putinţă fapta aceasta, atacul, în timpul iureşului căruia el ar fi aruncat pe dîmb cruci de-«le ordinului sfîntul Gheorghe, pe care le avea în buzunar.)

:' Francezii care ocupaseră bateria fugiră. Trupele noas-tre în strigăte de ,,ura", îi fugăriră atît de departe, încît CU greu mai putură fi opriţi.

Fură luaţi şi prizonieri în baterie. Printre ei se afla şi un general francez, rănit, în jurul căruia făcură cerc ofiţerii. Mulţime de răniţi, unii cunoscuţi lui Pierre, alţii necunoscuţi, ruşi şi francezi, cu chipurile schimonosite de durere, treceau, unii tîrîndu-se singuri, alţii purtaţi pe tărgi. Pierre se urcă pe dîmbul unde-şi petrecuse mai bine de un ceas, dar din grupul acela de soldaţi care-1 primi seră între ei ca într-o familie, nu mai găsi pe nici unul. Erau aici o mulţime de morţi, necunoscuţi de el. Totuşi pe cîţiva îi recunoscu. Ofiţeraşul cel tinerel sta tot aşa, chircit, pe marginea parapetului, într-o baltă de sînge. Soldatul cel roşcovan la faţă mai mişca încă, dar nu-1 ridica nimeni. . ju, >■' Pierre fugi devale. ..

gfozeâseă de ceea ce au făcut !K îşi zicea Pierre, alergînfljJ Iră nici o ţintă după oamenii care cărau pe tărgi, de pe>! lipul de luptă, răniţii. V Dar soarele, întunecat de fum, era încă sus, iar în fa!ă>, mai ales spre stingă, lîngă Semionovskoe, fierbea prinţ fcm ceva, pe cînd împuşcăturile şi canonada nu numaif nu slăbeau, dar se înteţeau la disperare, ca un om care,, znădăjduit, ar striga din ultimele puteri ce i-au maiţ

J#mas. .

XXXIII

fi ACŢIUNEA PRINCIPALA A bătăliei de la Borodino' pavut loc într-un spaţiu de o mie de stînjeni, între Boro-#no şi posturile înaintate ale lui Bagration. (în afara ţfcestui spaţiu, ruşii au mai făcut la o extremitate, pe la ■miază, o demonstraţie cu cavaleria lui Uvarov, iar în eealaltă, dincolo de Utiţa, s-a produs ciocnirea dintre Po-ţţjatowski şi Tucikov ; acestea au fost două acţiuni sepa-Iftte şi cu totul neînsemnate în comparaţie cu ceea ce se

itrecea în centrul cîmpului de luptă.) Pe cîmpia cuprinsă tre Borodino şi avanposturi, la marginea pădurii, la loc deschis în văzul ambelor tabere protagoniste, s-a desfă-

ffirat acţiunea principală a bătăliei, în chipul cel mai lîmplu şi fără nici o stratagemă.

Bătălia a-a început printr-o canonadă de cîteva sute de tunuri din ambele părţi.

După aceea, cînd fumul a acoperit tot cîmpul, au înain-tet prin fum (dinspre liniile franceze), din dreapta, două 'livizii, a lui Dessaix şi a lui Compans, avînd ca obiectiv şvanposturile, iar din stînga regimentele viceregelui avînd ■C& obiectiv satul Borodino.

De la reduta Şevardino unde se afla Napoleon, avan-sturile ruşilor se găseau la distanţă de o verstă, iar Drodino la mai mult de două verste depărtare în linie t , şi de aceea Napoleon nu putea vedea ce se pe-ffecea acolo, cu atît mai mult cu cît fumul, amesteeîn-i-se cu negurile, ascundea toate poziţiile. Soldaţii di- lui Dessaix, îndreptată asupra avanposturilor ru-

t

t

j ş i | $ ţ (pip-i despărţea de avanposturi. De în- dată ce coborîră însă în rîpă, fumul salvelor de tun şi al împuşcăturilor se îngroşă atît de mult, încît acoperi cu totul celălalt mal al rîpei. Prin fum se mai desluşea ici- ş\ CQJO ceva ca nişte pete negre, oameni pesemne, şi, une- Otâ,; luciul baionetelor. Dar dacă stăteau pe loc sau se mi$$a.u, dacă erau francezi sau ruşi, nu se putea distinge' de j>§ reduta de la Şevardino. i

--«Poarele se ivise aprins, şi razele lui piezişe băteau drept!

în tfaţa lui Napoleon, care-şi pusese mîinile streaşină la ochi şi se uita spre avanposturi. Fumul se aşternea în faţa* avanposturilor şi se părea cînd că se mişcă fumul, cînd* că se mişcă trupele. Se auzeau uneori printre bubuituri* strigăte omeneşti, dar n-aveai cum şti ce făceau acolo cei' care strigau. s.

Napoleon, în vîrful dîmbului, se uita cu ocheanul, şip în micul cerc al lentilei vedea fum şi oameni, uneori de-a?-lui, alteori ruşi, dar unde se petreceau cele văzute pri# ochean nu mai ştia cînd se uita din nou cu ochiul liber..

Coborî dîmbul şi începu să se plimbe în sus şi în jog^* pifiri/îaţa lui. ^

fiin cînd în cînd se oprea, atent la împuşcături şi SQ:. uita la cîmpul de luptă. ,1

Nu numai din locul acela de la poalele dîmbului, undai se afla Napoleon, şi nu numai de pe dîmb, unde stăteau aclriR cîţiva din generalii săi, dar chiar din avanposturi*.& unde se găseau acum, laolaltă sau rînd pe rînd, cînd:. soldaţi ruşi, cînd francezi, morţi, răniţi şi vii, înspăimm-taţîşau înnebuniţi de groază, nu se putea desluşi ceea ce se petrecea în locul acela. De-a lungul cîtorva ceasuri, pâ acelaşi loc, apăruseră, în mijlocul focului necontenit al puştilor şi tunurilor, cînd numai ruşi, cînd numai frani-cezi, cînd infanterişti şi ckd cavalerişti ; se iveau, cădeau,,, trăgeau, se ciocneau, neştiind ce au de făcut unii cu alţii, strigau şi o luau la fugă îndărăt.

Pe pe cîmpul de luptă veneau la Napoleon în galop, tot timpul, aghiotanţii şi ofiţerii de ordonanţă ai mareşa lilor săi, trimişi cu ranoarte asupra mersului luptei ; dar toate aceste rapoarte erau mincinoase : şi pentru că în fodal luptei n-ai cum desluşi ce se petrece la un moment dat, şi pentru că cei mai mulţi dintre aghiotanţii trimişi nu ^

TSfetea ce auziseră la nndul lor de la alţii ; şi, încă, pentru !

fnotivul că, pînă să străbată aghiotantul cele două-trei '• verste ce-1 despărţeau de Napoleon, împrejurările se schim- ' bau şi ştirea adusă de el nu mai corespundea realităţii. Aşa, bunăoară, din partea viceregelui veni la galop un aghiotant cu ştirea că Borodino fusese luat şi că podul de pe Kolocea se afla în mîinile francezilor. Aghiotantul îl întrebă pe Napoleon dacă dă ordin să treacă podul, sau nu. Napoleon dădu ordin să se treacă podul, să se grupeze trupele pe celălalt mal şi să aştepte. Atîta doar că nu nu-mai în momentul cînd Napoleon dădu această dispoziţiune, dar chiar în clipa cînd aghiotantul pornise de la Borodino, podul şi fusese recucerit şi incendiat de ruşi, în timpul încăierării aceleia de la începutul bătăliei chiar, la care luase parte şi Pierre.

Un aghiotant, care sosi dinspre fleşe cu faţa palidă şi înspăimîntată, îi raportă lui Napoleon că atacul france-zilor fusese respins, că Davout e mort şi Compans rănit, cînd, de fapt, în timp ce i se transmiseseră aghiotantului aceste veşti, fleşele fuseseră ocupate de altă unitate a armatei franceze, iar Davout era doar uşor rănit. Napo-leon îşi lua măsurile lui potrivit cu aceste rapoarte false, măsuri care sau fuseseră îndeplinite mai înainte de a le fi luat el, sau nici nu puteau fi şi nici n-au fost îndeplinite. Mareşalii şi generalii care se aflau puţin mai aproape de cîmpul de luptă, dar care, ca şi Napoleon, nu luau parte la bătălia propriu-zisă şi nu se avîntau decît rar sub ploaia de gloanţe, dădeau, fără să-1 mai întrebe pe Na-poleon, dispoziţiuni şi luau măsuri după capul lor, ordo-nînd de unde şi în ce direcţie trebuia deschis focul, în-cotro să şarjeze la galop cavaleria şi încotro să atace în pas alergător infanteriştii. Dar chiar şi ordinele lor, îr tocmai ca şi acelea ale lui Napoleon, erau rar şi în foarţ mică măsură duse la îndeplinire. De cele mai multe or acţiunile se desfăşurau tocmai invers dispoziţiunilor daf de ei. Soldaţii cărora li se dăduse ordin de înaintare n| 'mereau sub un foc de mitralii şi o luau la fugă înapoi| alţii, cărora li se poruncise să stea pe loc, dînd pe neaşter tate cu ochii de ruşii care veneau spre ei, se retrage 'uneori fugind sau se repezeau alteori înainte, iar cavale friştii galopau fără ordin, gonind fugarii ruşi. Aşa de pilde Tdouă regimente de cavalerie trecură dincolo de rîpa Se mionovskoe şi abia ajunseră euv-pe deal^ oi--'JW«rser|

'-272

j! o porniră într-un suflet înaplâHTot aşa se itPi tîmpla şi cu infanteriştii care uneori ajungeau în locuri tai -totul diferite de cele unde li se ordonase să ajungă. ŢflWt# dispoziţiile ce indicau unde şi cînd să fie mutate Uimirile, cînd să fie trimişi infanteriştii ca să deschidă şi cînd cavaleriştii ca să calce în picioare infanteriştii i;;i4- toate aceste dispoziţii le dădeau comandanţii de t unităţi, care se aflau chiar în mijlocul trupelor şi Cfete* dădeau ordinele fără să-1 întrebe nici pe Ney, nici pe^Dâvout, nici pe Murat, şi cu atît mai puţin pe Napoleon. Lot na le era teamă că vor fi acuzaţi pentru neexecu-tarea ordinului sau pentru iniţiative arbitrare, pentru că într*o bătălie e în joc tot ce are omul mai scump : viaţa proprie ; şi salvarea pare să vie cîteodată fugind din faţa inamicului, şi alteor i fugind de-a dreptul spre el, aşa că potrivit cu situaţia fiecărui moment dat procedau şi oamenii aceştia, care se aflau în focul luptei. De fapt însă, toate aceste mişcări înainte şi îndărăt nu îmbunătăţeau şi rttt schimbau situaţia trupelor. Toate retragerile şi cioc-nirile lor aproape că nu le produceau vreun rău ; răul, pierderile de vieţi şi schimbările veneau de la ghiulelele şi gloanţele care zburau pretutindeni pe întinderea unde se frămîntau oamenii aceştia. Cum îşi părăseau locurile, deasupra cărora zburau gloanţele şi ghiulelele, coman-danţii îi şi regrupau, îi disciplinau şi, sub influenţa acestei discipline, îi mînau iarăşi în ploaia de foc, unde (sub im-periul fricii de moarte) ei îşi uitau din nou de disciplină şi Se comportau după întîmplătoarea dispoziţie a mulţimii.

XXXIV

GENERALII LUI NAPOLEON — Davout, Ney şi Mu-rat —- care se aflau în apropierea acestui tărîm al focului şi care, uneori, pătrundeau chiar în el, trimiseseră de cîtey'a ori în foc mase imense şi bine rînduite de trupe. t)ar, : contrar celor ce se întîmplaseră de obicei în toat' bătăliile de mai înainte, în locul multaşteptatei ştiri despie punfrea pe fugă a inamicului, aceste mase de soldaţi bine rînduite se înapoiau de acolo ca nişte gloate dezordonate, cu frica în oase. Erau regrupate o dată mai mu^lt şi tri-mise din nou, dau,de fiecare dată se împttjiM»tt*Qamenii.

273 18*

Be la amiază; Murat îşi trimise la- Napoleon aghiRtanti t^-i ceară întăriri. ,1 Napoleon şedea la poalele dîmbului şi bea punchi, cînc tpsi la el aghiotantul lui Murat \cu asigurarea că, dacă maf, j&statea-sa le va mai da o divizie, ruşii vor fi zdrobiţijni ij „întăriri ?" se întrebă Napoleon, cu o mirare severăj. t& şi cum n-ar fi înţeles cuvintele aghiotantului, uitindu-s^* ia acest tînăr frumos, cu pletele negre şi creţe (întocmai/ şum le purta Murat). „întăriri ! se gîndi Napoleon. Ce feţ._ cje întăriri mai cer, cînd au în mîinile lor jumătate dirţ toată armata, azvîrlită împotriva unei aripi slabe şi ne-| ţptărite a ruşilor !" fi — Dites au roi de Naples, spuse Napoleon sever, qu'il u'esl pas midi et que je ne vois pas encore clair sur nion qchiquier. Allez...1 i Tînărul aghiotant, un băieţandru frumos, cu plete? lungi, fără să-şi ia mîna de la pălărie, oftă din greu şi porni la galop înapoi, acolo unde se omorau oamenii. _ Napoleon se ridică şi, chemîndu-1 pe Caulaincourt şi pe Berthier, începu să se întreţină cu ei despre lucruri care n-aveau de-a face cu bătălia. r. Pe la mijlocul discuţiei, care începuse să-1 intereseze pe Napoleon, privirile lui Berthier se îndreptară către un general cu suită, care, pe un cal numai spumă, se apropia ţa galop de dîmbul lor. Era Belliard. Acesta, descălecînd, se apropie cu paşi grăbiţi de împărat şi începu să-i argu-menteze cu voce tare şi hotărîtă absoluta necesitate a în-tăririlor. Se jura pe onoarea lui că ruşii sînt pierduţi, dacă împăratul mai dă o divizie.

Napoleon strînse din umeri şi, fără să răspundă nimic, continuă să se plimbe. Belliard începu să vorbească tare şi agitat cu generalii din suită, care-1 înconjuraseră.

— Dumneata prea eşti aprins, Belliard, zise Napoleon, apropiindu-se iar de generalul nou sosit. Nu-i greu să te înşeli în viitoarea focului. Du-te şi cercetează şi apoi vino la mine.

N-apucase Belliard să iasă bine din raza privirilor lor, cînd din cealaltă parte sosi un nou trimis de pe cîmpul de bătălie.

— Eh. bien, qu'est-ce qu'il y a? 2 spuse Napoleon, cu 1 Spune-i regelui Neapolului... că nu e încă amiază şi că nu văd

încă destul de limpede situaţia pe tabla mea de şah. Du-*e.„ 2 Ei, ce mai e ?... b

•«13

tonal «&^işSpe*^S(Msărite se pun în cale. '- .tsi&i

, j.bw-tSire, le prince...l începu adjutantul. nrisl ■■ ! ; oPtf.îCere întăriri ? îl întrerupse Napoleon-feu un ge& tnlftios. Aghiotantul înclina din cap în semn de con£irman§ fi)*iaoepu să-şi facă raportul ; dar împăratul îi întoarn* spatele, schiţă doi paşi, apoi se răzgîndi, se întoarse î«f dărăt şi îl chemă pe Berthier. Trebuie să dăm din rezervift ■trase; el, cu un uşor gest al braţelor în lături. Dumnea&a ce crezi, pe cine să trimitem ? îl întrebă pe Berthier, pi ftoest oison que j'ai fait aigle 2, cum îl numea el mai tîrziuh ■is.T^ Sire, dacă am trimite divizia lui Claparede ? spvtd Berthier, care ţinea minte pe de rost toate diviziile, rejh- mantele şi batalioanele. a

Napoleon dădu din cap în semn de aprobare. *c ' ' ■ ■ . - Aghiotantul o porni la galop spre divizia lui Claparede şfy,îtt. eîteva minute, tînăra gardă, rămasă îndărătul dîm- bului, se puse în mişcare. Napoleon se uita tăcut în di recţia ei. ijs»

•<-*■■ Nu, se întoarse el deodată spre Berthier, nu-1 pdt trimite pe Claparede. Trimite divizia lui Friant, ziseaiţ

Tteşi trimiterea diviziei lui Friant în locul celei a"!Gl 6iftţ»arede nu prezenta nici un avantaj, ci dimpotrivă, Wa un neajuns vădit şi o întîrziere să mai opreşti acuma fihttzia lui Claparede şi s-o înlocuieşti cu a lui Friant, totiişi dispoziţia fu executată întocmai. Napoleon nu vedea că, faţă de armata sa, el juca acum rolul doctorului care mtli mult împiedică vindecarea cu doctoriile lui, rol pe oare el însuşi îl înţelegea atît de bine şi îl condamna.

Divizia lui Friant dispăru, ca şi celelalte, în fumuţ CÎrttpului de luptă. Din toate părţile continuau să sosească ft^hîGtanţi şi toţi, ca şi cînd s-ar fi vorbit, aduceau ace-* 16B$i ştiri. Toţi cereau întăriri, toţi spuneau că ruşii sâi ltlertţin pe poziţii şi că au dezlănţuit un feu ă'enfer 3 cari tOABteŞte armata franceză. s

Hapoleon şedea îngîndurat pe un scaun pliant. * f&onsieur de Beausset, amatorul de călătorii, care fia»

tttUlzise de dimineaţă, se apropie de împărat şi îşi îngădui respectuos să propună majestăţii-|a}e să ia o gustar^

l- Sire, prinţul... ' 2 ...boboc de gîscă pe care MBH făaltJiaitur„

18 m

itâastră pentru izbîndă, spuse el. Napoleon clătină tăcut din cap în semn de tăgadă.

ţftonsieur de Beausset, presupunînd că semnul de tăgadă Hi referea la izbîndă şi nu la gustare, îşi permise să ob-serve pe un ton glumeţ, totuşi respectuos, că nu există pe lume motive care să poată împiedica un om să deju-neze, atunci cînd stă în puterea lui s-o facă.

— Allez-vous...1 spuse brusc Napoleon, întunecat, şi îi întoarse spatele. Un surîs de beatitudine, în care era şi compătimire, şi căinţă, şi entuziasm, străluci pe chipul domnului de Beausset, care se retrase spre ceilalţi gene-rali, cu paşi care parcă n-atingeau pămîntul.

Napoleon încerca un sentiment apăsător, asemenea aceluia de care e cuprins întotdeauna jucătorul norocos, care, atunci cînd aruncă banii fără nici o socoteală, cîştige mereu şi care, tocmai cînd îşi calculează toate probabili- .^ tăţile jocului, simte că, cu cît chibzuieşte mai bine, cu.j atît merge mai la sigur cu pierderile.

Trupele erau aceleaşi, generalii aceiaşi, pregătirile ace-1

leaşi, ordinea de bătaie aceeaşi, proclamation courte et energique ~ aceeaşi, el însuşi era acelaşi, ştia lucrul acesta, ştia că era chiar mult mai experimentat şi mai iscusit( acum decit fusese înainte şi că inamicul, pînă şi el, era, acelaşi care fusese la Austerlitz şi la Friedland ; dar braţul lui ridicat pentru o lovitură grozavă cădea fără pu-^ tere, ca printr-un farmec...

Toate procedeele de alte daţi, care fuseseră întotdeauna încununate de succes : şi concentrarea bateriilor asupra unui singur punct, şi atacul rezervelor pentru ruperea liniilor, şi atacul cavaleriei des hommes de jer3, toate aceste procedee fuseseră folosite şi de data aceasta, şi nu numai că nici vorbă nu era de izbîndă, dar din toate păr-ţile îi veneau tot aceleaşi şi aceleaşi ştiri că generalii li sînt ucişi sau răniţi, că sînt neapărat necesare întării că ruşii nu pot fi respinşi şi că armata este dezorganizat

Altădată, după două-trei dispoziţii date, după două trei fraze spuse, mareşalii şi aghiotanţii veneau voioşi îl goana calului să-1 felicite şi îi anunţau capturarea de cătr ei a unor corpuri întregi de armată, des faisceaux de drc

1 Ia mai du-te... 2 ...proclamaţie scurtă şi energică.. 3 ...oamenilor de fier... îl

ifc.

£76

peatuc t&A'aigles ennemis^, tunuri şi convoaie, iar Murat ti ■ cerea doar învoirea să dea drumul cavaleriei pentru luacea trenurilor regimentare ale duşmanului. Aşa se întîaWplase la Lodi, la Marengo, la Arcole, la Jena, la Austerlitz, la Wagram şi aşa mai departe, în multe alte locuri. Acum însă, cu armata lui se petrecea ceva ciudat.

Cu toată ştirea cuceririi avanposturilor ruse, Napoleon vedea că lucrurile nu se petrec la fel, nu se petrec de loc la fel ca în bătăliile lui de altădată. Vedea că acelaşi sim- ţărnînt îl încercau toţi cei din jurul său, oameni cu ex perienţă în meşteşugul armelor. Chipurile tuturor eraii triate, toţi se fereau să dea ochii unii cu alţii. Singur Beausset putea să nu înţeleagă însemnătatea celor ce so întîmplau. Napoleon însă, cu îndelungata-i experienţă a războiului, ştia foarte bine ce înseamnă o bătălie necîşti% gata încă de către cel ce atacă, după opt ceasuri de sfor-4

ţări maxime. Ştia că aceasta însemna o bătălie pierdută' şi că cea mai neînsemnată întîmplare putea acum, cîn& rezultatul bătăliei era atît de nesigur, să-i aducă pieireiii şi lui şi armatei lui. >'k

Cînd îşi depăna în minte firul întîmplărilor acestei ciiyi date campanii ruseşti, în care nu fusese cîştigată nici pţ bătălie, în care, timp de două luni, nu luase nici drapel» nici tunuri, nici corpuri de armată, cînd se uita la chipip^s rile celor din jurul său care arătau o tristeţe ascunsă şi* cînd asculta rapoartele care spuneau că ruşii se ţin încă tari pe poziţiile lor, îl cuprindea un sentiment de groază. asemenea acelora care ne chinuie în vis, şi îi veneau în cap toate întîmplările nenorocite, care l-ar fi putut duce la pierzanie. Ruşii puteau să-i atace aripa stingă, puteau gă~i «trăpungă centrul ; vreo ghiulea rătăcită îl putea ucide şi pe el. Orice era cu putinţă. In bătăliile lui de altădată nu se gîndea decît la posibilităţile diferite ale izbînzilor ; acum însă, sumedenie de întîmplări nenorocite l ee ^prezentau închipuirii şi el se aştepta la oricare din ele. Da, era întocmai ca în vis, cînd i se pare omului că-1 atacă un răufăcător, şi omul, în vis, îşi adună forţele şi îl loveşte crunt pe răufăcătorul lui, cu o lovitură aşa de Straşnică, încît e convins că-1 va nimici pe duşman, dar îşi simte mîna neputincioasă şi slabă căzîndu-i ca o zdreanţă, şi groaza morţii, căreia nu i te poţi împotrivi, îl cuprinde pe bietul om lipsit de ajutor.

* ...mănunchiuri de drapele duşmane şi de vţflturi.J»;.- -.w:»t

m

i că ruşii ataeă aripa stingă a armatei 'franceze în Napoleon o groază de felul acesta. Şedea taci Ia poalele dîmbului pe scaunul său pliant, cu capul "piept şi cu coatele proptite pe genunchi. Berthier se <şie de el şi îi propuse să meargă de-a lungul liniilor, câ r«ă-şi dea singur seama de situaţia bătăliei. ,tm>. >l '• !>• — Cum ? Ce spui ? zise Napoleon, Da, dă 4Mlin să-mi îidueă imedia t calul. ml . '/

încalecă şi o porni spre Semionovskoe. P *#. ■£ }y P r in fu mu l d e p ra f d e p u ş c ă c e s e r i s i p e a în c e t , p S tfcia tă distanţa străbătută de Napoleon, zăceau în băl ţi de ^lînge ca i ş i oameni răzleţ i sau în pi lcuri. Asemenea gro -£pvii , a t î ţ ia morţ i pe un spaţ iu a t î t de res tr îns, încă nu ifăzuseră pînă a tunci nic i Napoleon ş i n ic i vreunul din ^ g e ne ra l i i l u i . V u ie tu l t u nu r i l o r , c a re n u ma i în c e tas e t i reme de zece ore în ş ir , î i obosise auzul şi dădea prive -lişti i o deosebită gravitate (întocmai ca muzica la tablou-» îf ile vivante). Ajuns pe înă l ţimea de la Semionovskoe* J iapoleon văzu prin fum, r înduri -r înduri , oameni în uni i l o rme d e o c u lo a re c u c a re o c h i i l u i n u e ra u d e p r in ş i* Erau ruş i i .

Ruşi i stăteau în rînduri s t rînse, în dosul sa tului Se -mio novs koe ş i a l d îmb ulu i , ia r t unu ri le l or n u co ntenea u să bubuie ş i să împrăş tie fum asupra l inii lor franceze . Nu ma i era o bă tă l ie . Era c on tin ua rea u n ui măc el ; care nu putea duce la vre un rez ulta t n ic i pen tru ruş i ş i n i c i pe n -tru francezi . Napoleon îş i opri ca lul ş i căzu din nou pe gînduri , ca a tunci c înd fusese t rez i t de Berth ier ; n -avea n i c i o p u te re să o p rea sc ă ac ţ i un ea c a re s e de s făş u ra î n fa ţa ş i în j urul lu i , pe care o c rezuse condusă de e l ş i depinzînd de e l, ş i ac ţ iunea aceas ta i se păru pentru prima oară, în urma neizbînzi i, inut ilă şi groaznică.

Unul din genera li, apropiindu-se de Napoleon, îşi per-mise să-i p ropună să vîre în foc vechea gardă . Ney ş i Berthier, care se aflau l îngă Napoleon, schimbară priviri în tre dînş i i, z îmbind dispre ţui tor la propunerea absurdă a acelui genera l.

N a p o le o n l ăs ă ca p u l î n p i e p t ş i t ăc u mu l t ă v reme . — A huit cent lieues de France je ne ferai pas de-molir

ma garde i, spuse el şi, întorcîndu-şi calul, porni spre Şevardino.

1 La opt sute de leghe departe de Franţa n-am să las gar mea să fie distrusă... ............. ■ < ■ ■ . . . ■

XXXV

frftjZOV ŞEDEA CU CAPUL în piepC revărsat c^ greutatea trupului său pe banca aşternută cu jj

£ţă, tot pe locul unde-1 văzuse dimineaţa Pierre. Nş nici un fel de ordine, ci se mulţumea să aprobi

să respingă ceea ce i se propunea. n r, ^Da, da, faceţi aşa", răspundea el la diferite propun

i)fţrv< „Da, da, dragul meu, du-te de vezi", se adresa cînţf unuia, cînd altuia din anturajul său, ori : „Nu, nu trebui% rj*ai_-.bine mai aşteptăm", spunea el. Asculta rapoartele cfe 1,89 prezentau, dădea şi ordine, cînd i le cereau subaltern riii ; dar, în timp ce asculta rapoartele, părea că nu-ţj Interesează sensul cuvintelor ce i se spuneau, ci altcevi C«va care era cuprins în expresia feţei, în tonul celui ce-i d£4şa raportul. Dintr-o îndelungată experienţă de militai ştia — şi cu mintea lui bătrînească pricepea — că un om Singur ţiu poate conduce sute de mii de oameni, care se luptă <hi moartea, şi mai ştia că soarta unei bătălii nu 6 hot^ţăşc ordinele date de comandantul suprem, nici locul undeţ sînt desfăşurate trupele, nici numărul de tunuri sau de morţi, ci forţa aceea insezisabilă pe care o numim moralul armatei ; şi el urmărea această forţă şi o conducea p« eît îi sta in putinţă. [

Expresia generală a feţei lui Kutuzov reflecta o atent ţie concentrată şi calmă şi o încordare care biruia cu greu oboseala trupului său trudit şi bătrîn. i

La unsprezece dimineaţa i se aduse vestea că avani pd&turile ocupate de francezi fuseseră reluate de ruşi, dâf Că prinţul Bagration a fost rănit. Kutuzov scoase un strigăt de1 Uimire şi clătină din cap. f 1 — Du-te la prinţul Piotr Ivanovici şi află cu de-amă+ nunţuj şe-i şi cum, îi spuse el unuia din aghiotanţi, după aceasta' se întoarse către prinţul de Wurtemberg, cars spatele lui. N-aţi vrea, excelenţă, să preluaţi co| a doua ?

Foarte curînd după plecarea prinţului, atît de curînd încft «fiprobabil că el nici nu ajunsese încă bine la Se-» mionovdcoe, aghiotantul prinţului se întoara©- .şt»tti«lil* portă serenissimului că prinţul cere trupe.

Kutuzov se încruntă şi îi trimise lui Dohturov ordin să ia comanda armatei a doua ; iar pe prinţul de Wiirtem-feerg, de care, cum spunea el, nu se putea lipsi în aceste 4tipe grele, îl rugă să se întoarcă la el. Cînd i se aduse

ea că Murat e luat prizonier şi cei de la statul-major iră să-1 felicite, Kutuzov zîmbi. — Aşteptaţi, domnilor, spuse el. Bătălia e cîştigată şi nu-i nimic neobişnuit

în prinderea unui prizonier ca Murat. Dar mai bine să mai aşteptăm pînă să ne bucurăm. Totuşi, el trimise un aghiotant să ducă vestea aceasta în rîndurile trupelor.

Cînd de la flancul stîng sosi Şcerbinin cu vestea că francezii au ocupat avanposturile şi satul Semionovskoe, Kutuzov pricepu, după zgomotele cîmpului de luptă şi după expresia feţei lui Şcerbinin, că-1 aşteaptă veşti rele ; se sculă, ca şi cînd ar fi vrut să-şi mai dezmorţească pi-cioarele şi, luîndu-1 pe Şcerbinin de braţ, îl trase la o parte.

— Du-te, dragul meu, îi spuse el lui Ermolov, du-te şi vezi ce putem face.

Kutuzov era la Gorki, în centrul poziţiilor armatei ruseşti. Atacurile îndreptate de Napoleon asupra flan-cului nostru stîng fuseseră de cîteva ori respinse. In centru, francezii nu putuseră înainta mai departe de Borodino. La flancul stîng, cavaleria lui Uvarov pusese francezii pe fugă.

Către ora trei după-amiază, atacurile francezilor con-teniră. Pe feţele tuturor celor veniţi de pe cîmpul de luptă, ca şi pe feţele celor ce stăteau prin preajma sa, Kutuzov citea o încordare dusă la extrem. Kutuzov era mulţumit de succesul zilei, care întrecuse aşteptările. Dar puterile fizice îl părăseau pe bătrîn. De cîteva ori, capul i se aplecă atît de jos, încît parcă i-ar fi căzut, şi aţipi. I se servi masa.

Aghiotantul imperial Wolzogen, cel pe care-1 auzise prinţul Andrei spunînd, cînd trecuse pe lingă el, că răz-boiul trebuie „im Raum verlegen" 1 şi pe care-1 ura atîta Bagration, sosi în timp ce Kutuzov lua masa şi se apropie de el. Wolzogen venea din partea lui Barclay cu un raport despre mersul luptei la flancul stîng. Înţeleptul Barclay de Tolly, văzînd pilcurile de răniţi şi de răzleţiţi de unităţi

1 ...transpus în spaţiu...

f

dindărătul liniilor şi cîntărind bine toată situaţia, trăsese concluzia că bătălia era pierdută şi cu vestea aceasta îşi trimisese favoritul la comandantul suprem.

Kutuzov mesteca anevoie găina friptă şi se uita printre gene la Wolzogen, cu priviri şăgalnice.

Wolzogen, călcînd nepăsător, cu un zîmbet dispreţuitor pe buze, se apropie de Kutuzov abia atingîndu-şi cozorocul CU mîna.

îl trata pe serenissim cu un soi de nepăsare afectată, Oare voia să spună că el, ca om cu o înaltă cultură mili-tară ce era, le lăsa ruşilor dreptul de a-şi face un idol din bătrînul acesta bun de nimica, dar că ştia el bine cu cine are de-a face. „Der alte Herr (cum îl numeau pe Kutuzov nemţii între ei) maeht sich ganz bequevi" l, gîndi Wolzo-gen şi, uitîndu-se cu asprime la farfuriile din faţa lui Kutuzov, începu să-i raporteze bătrînului domn situaţia de la flancul stîng, aşa cum îi ordonase Barclay şi cum o văzuse şi o înţelesese el însuşi.

— Toate punctele poziţiei noastre sînt în mîinile ina micului şi noi n-avem cum să-1 respingem fiindcă ne lipseâc trupele ; soldaţii noştri fug şi nu-i putem opri, raportă el.

Kutuzov, oprindu-se din mestecat, se uită la Wolzogen cu uimire, ţintă, ca şi cînd n-ar fi înţeles ce i se spunea. Observînd tulburarea des alten Herrn2, Wolzogen spuse zîmbind :

— Nu m-am socotit în drept să ascund excelenţei- voastre ceea ce am văzut cu ochii mei... Trupele noastre sînt complet dezorganizate...

T- Ai văzut dumneata ? Ai văzut dumneata ?... strigă Kutuzov încruntat, ridicîndu-se grăbit şi repezindu-se la Wolzogen. Cum în... cum îndrăzneşti şi dumneata ? !... Cum îndrăzneşti ?... strigă Kutuzov, înecîndu-se şi făcînd gesturi de ameninţare cu mîinile lui tremurînde. Cum în-drăzneşti dumneata, stimate domn, să-mi spui asta mie ? Dumneata habar n-ai ! Comunică-i din partea mea gene-: ralului Barclay că ştirile lui nu sînt juste şi că adevă-ratul mers al bătăliei îmi este cunoscut mie, comandantul. suprem, mai bine decît lui.

Wolzogen vru să obiecteze ceva, dar Kutuzqjj îl între rupse : 1M*B

1 „Domnul cel bătrîn s-a aranjat cum e mai bine" .£,»>' 1 ...bătrînului domn... itlja

281

Inamicul e respins la flancul s|f|p şi înfnijţjt kt t. Dacă dumneata ai văzut prost, apoi, stimate domn, şte rog să nu-ţi mai permiţi să-mi vorbeşti mie despre ce au ştii ! Du-te, te rog, şi spune-i din partea mea generalului Barclay intenţia mea fermă de a-1 ataca mîine pe inamic, zise cu severitate Kutuzov. Tăceau toţi ; nu se auzea decît respiraţia grea a bătrânului general, care vorbea gîfîind. E respins pretutindeni, lucru pentru care-i mulţumesc lui Dumnezeu şi vitejiei armatei noastre. Inamicul e înfrînt şi mîine îl vom izgoni de pe pămîntul sfînt al JLusiei, spuse Kutuzov, f ăcîndu-şi semnul crucii, şi deodată icni din pricina lacrimilor care-1 podidiseră. Wolzogen, dînd din umeri şi strîmbînd din buze, se retrase tăcut la h parte mirat iiber diese Eingenommenheit des alten Jierrn l.

— Dar, iată-1 şi pe eroul meu, spuse Kutuzov, arătînd Spre generalul care, în vremea asta, urca dîmbul, un băr bat gras, frumos, cu părul negru. Era Raevski, care petre- tuse toată ziua în punctul principal al cîmpului de luptă de la Borodino. -x - Ş Raevski raportă că trupele se ţin dîrz pe poziţiile lai- şi că francezii nu îndrăznesc să mai atace. ii if Auzind acestea, Kutuzov spuse în franţuzeşte :

— V o u s n e p e n s e z ă o n c p a s c o m m e I e s a u t r e s q v M ' ■ f to ws som mes ob liges de nous re t ir e r ?2 !>J

— Au contraire, voire altesse, dans Ies affaires ii «ises c'est toujours le plus opiniâtre qui reste victorieuxj Băspunse Raevski, et mon opinion... 3 j

— Kaisarov ! se adresă Kutuzov aghiotantului săUS| Stai jos şi scrie ordinul de zi pentru mîine. Iar tu, se adivsă* VI altui aghiotant, du-te şi anunţă unităţile de-a lungul frontului că mîine atacăm noi. P Pînă să termine convorbirea cu Raevski şi dictarea ttrdinului, Wolzogen se şi întoarse de la Barclay şi raportă £fi generalul Barclay de Tolly ar dori să aibă o confirmare Sfcrisă a ordinului dat de feldmareşal. TJ Kutuzov, fără să se uite la Wolzogen, porunci să fie ifcris ordinul pe care fostul comandant suprem dorea să-1

!$■ * ...de această îndărătnicie a domnului cel bătrîn. ţ|; a Aşadar, dumneata nu crezi, cum cred alţii, că trebuie să ne flŞtragem ? '•**' 3 Dimpotrivă, alteţă,'în luptele indecise, rămîne învingător acel Bfire e mai îndîrjit... şi părerea mea.- -^.. ...-. i>u..

■: Şt}1 "datorită acelei nedefinitfetffliifnisterioase legături o ' îritreţine în rîndurile unei «IftM'egi armate acelaşi! <: o i , fiumit moralul armatei, spirifteire constituie nerviJlît principal al războiului, cuvintele lui Kutuzov, ordinul liapi cfti privire la atacul de a doua zi se răspîndi într-o clipitfc- în rîndurile întregii oştiri. 8$i

Ajunse pînă la capătul ultimei verigi a acestui lanţ, Cuvintele şi ordinul lui Kutuzov erau departe de a mai fi aCfeteaşi. în poveştile pe care şi le spuneau unul altuia, în cele mai răzleţe unghere ale frontului, nu mai rămăsese ttftWJe echivalent cu ceea ce spusese Kutuzov, dar înţelesul Ctrvifetelor lui se răspîndi pretutindeni, pentru că ceea ce spusese Kutuzov izvora nu din calcule iscusite, ci din Bentimentul care trăia deopotrivă în adîncul sufletului comandantului suprem, ca şi în sufletul fiecăruia dintre soldaţii ruşi.

Şi, aflînd că a doua zi aveam să atacăm noi inamicul şi auzind din cercurile supreme ale armatei confirmarea tocmai,a ceea ce doreau ei, cei istoviţi şi şovăielnici se liniştiră,şi prinseră inimă.

f . ,►

XXXVI

* w *m şm «te PRINŢULUI Andrlt'făcea parte di|

rezerya care, pînă pe la orele două, stătuse în dosul sati lui Semionovskoe sub focul puternic al artileriei, fără sr Intre insă în acţiune. După ora unu, regimentul, care-şţ*" pierduse mai bine de două sute de oameni, fu împing;

înainte, în spaţiul dintre Semionovskoe şi bateria de pţs- movilă, într-un lan de ovăz călcat în picioare, unde î|§fe ziua aceea îşi găsiră moartea mii de oameni şi asuprgfe qftruia, pe la orele două, fusese îndreptat puternicul foi. concentric al cîtorva sute de tunuri inamice. es

Fără să se mişte din loc şi fără să tragă măcar o salvări regimentul pierdu încă o treime din oameni. Din iîpT'.-şijJxmAiiales dinspre dreapta, tunurile bubuiau mereţj iţi .IWilc^fyj^unei mase compacte de fum, care nu se

^ ierături iuţi şi' stridente, ghiulele şi grenade care răbufneau mărunt. :©m cînd în cînd, ca pentru a mai da un pic de răgaz oarne-;i»îlor, cîte un sfert de oră la rînd toate ghiulelele şi grena-'dele zburau pe deasupra capetelor lor, fără să-i ţintească ; alteori însă, într-un singur minut regimentul pierdea cîţiva oameni ; şi necontenit erau traşi la o parte morţii

şi evacuaţi răniţii. După fiecare nouă lovitură rămînea tot mai mică pro-

babilitatea de a supravieţui pentru cei ce nu fuseseră încă ucişi. Regimentul stătea încolonat pe batalioane, la inter-vale de cîte trei sute de paşi, dar cu toate acestea toţi soldaţii se găseau în aceeaşi stare de spirit. Toţi oamenii din regiment erau deopotrivă de tăcuţi şi de posomoriţi. Rareori mai răsuna printre rînduri cîte o voce, dar şi vocea aceea amuţea de îndată ce se auzea o lovitură ce nimerea în plin şi strigătul : „Brancardieri !" Cea mai mare parte din timp, potrivit ordinului, oamenii şedeau la pămînt ; care-şi scotea chivără, desfăcîndu-i cu grijă cureluşele şi iarăşi şi-o potrivea în cap ; care lua humă uscată şi, frecînd-o în palme, îşi curăţa baioneta ; care îşi slobozea centironul şi îşi schimba locul cataramelor, sau îşi îndrepta stăruitor moletierele şi şi le înfăşură iarăşi pe pulpe. Cîţiva făceau căsuţe din bulgări de pămînt sau lucrau împletituri din paiele de pe cîmp. Păreau cu toţii absorbiţi de îndeletnicirile acestea. Atunci cînd erau răniţi sau ucişi unii dintre ei, atunci cînd cei căzuţi erau duşi pe tărgi, atunci cînd ai noştri se înapoiau din foc, ori cînd se vedeau prin pătura de fum mişcîndu-se masele compacte ale duşmanului, nimeni nu dădea atenţie acestor împrejurări. Cînd însă trecea artileria şi cavaleria noastră sau se vedea infanteria noastră înaintînd, exclamaţii de încurajare se auzeau din toate părţile. Dar ceea ce-i inte-resa mai mult erau unele evenimente cu totul desprinse de moment, fără nici o legătură cu bătălia. Atenţia acestor suflete chinuite părea că se mai odihneşte, stăruind asu-pra întîmplărilor mărunte ale vieţii obişnuite. O baterie de artilerie trecu prin faţa regimentului. La unul din che-soanele bateriei, calul rotaş se încurcase în şleauri. „Măi, bagă de seamă la rotaş !... Descurcă-1 ! Acuşi cade... Uite la ei, că nu văd !"... strigară deodată toţi soldaţii regi-mentului, din rînduri. Altă dată, atenţia generală se con-centra asupra unui căţ#ttşr'*astaniu, cu coada dîrz ridicată,

281

care ■«efii^i'^ittiTiezeu ştie de unde şi alerga acum prin faţa >rîndurilor, pînă cînd răbufni prin preajmă o ghiulea şi bietul căţeluş, schelălăind, vîrî coada între picioare şi o luă la fugă într-o parte. Tot regimentul prinse a hohoti de rîs şi a chiui. Dar distracţii de felul acesta nu durau decît un minut-două şi oamenii stăteau de mai bine de opt ceasuri fără hrană şi fără nici o ocupaţie, ţinuţi sub ame ninţarea permanentă a morţii, aşa că feţele lor palide şi încruntate se îngălbeneau şi se posomorau din ce în ce. Prinţul Andrei, la fel de încruntat şi de palid ca toţi oamenii din regimentul lui, se plimba cu mîinile la spate şi cu capul în pămînt încoace şi încolo, de la un hat la altuţ pe pajiştea de lîngă un lan de ovăz. De dat vreun ordin sau de făcut ceva, n-avea. Totul se petrecea de la sine. Morţii erau ridicaţi, răniţii evacuaţi şi rîndurile se sţrîngeau la loc. Dacă se îndepărtau cîteva clipe, soldaţii se înapoiau grăbiţi la locurile lor. La început, prinţul Andrei, socotind de datoria lui să-şi îmbărbăteze oamenii şi să le dea exemplu, se plimba printre rînduri ; pe urmă se convinse însă că n-are ce-i învăţa. Toate puterile sufle- tulifi său, întocmai ca ale oricăruia dintre soldaţi, erau instinctiv îndreptate către un singur ţel : să nu se mai gîndească la grozăvia situaţiei în care se aflau. Ba se plimba pe pajişte, tîrîndu-şi picioarele, luînd în botul cizmei iarba şi uitîndu-se la praful care-i acoperea încăl ţămintea, ba făcea paşi mari, căutînd să calce pe urmele lăisate pe pajişte de cosaşi, ba îşi număra paşii, socotind d^ cîte^ri trebuia să meargă de la un hat la altul ca să facă O1 verstă, ba rupea frunzele de pelin de pe hat şi, frecîn*- du-le în palme, le mirosea parfumul tare şi amar. Din preocupările zilei trecute nu mai rămăsese nimic. Nu se gîridea la nimic. Asculta cu urechea obosită tot aceleaşi şl Iar "aceleaşi zgomote, desluşind şuieratul obuzelor de vuie tul bubuiturilor, se uita la chipurile atît de cunoscute alj* oamenilor din batalionul întîi şi aştepta. „Iat-o... astfc vine iar la noi ! îşi zicea el, trăgînd cu urechea la un şuierat ce se apropia din ce în ce prin norul de fum. Una, încă una ! Alta ! A nimerit..." Se oprea şi se uita la rin* durile soldaţilor. „Nu, a trecut mai departe. Dar uite, ast* fcfoimerit." Şi iarăşi începea să se plimbe, căutînd să facj| paşi cît mai mari, aşa fel ca din şaisprezece paşi să ajungi pînă la h«i -■ ■ ' . «onx&tw.mtiUi X n&v , ,j, _

«8

g cinci paşi da el, o ghf pămîntul uscat şi se înfundă în ţărînă. îl treci

g} reci prin spate. Se uită din nou la rîndurile soldaţii <j||ţpusese, desigur, pe mulţi, căci se adunase o mulţime'< jfşpjneni în faţa batalionului al doilea. ■.&&■ .g&fk îcp» — Domnule adjutant, strigă el, dă dlUftpfe- nu se îm-bulzească.

Adjutantul, executînd ordinul, se aprbpîe din nou de prinţul Andrei. Din partea cealaltă venea călare un co-mandant de batalion.

— Fereşte ! se auzi un strigăt înspăimîntat de soldat şi, ca o pasăre în zbor iute, ce se lasă la pămînt piscuind, la doi paşi de prinţul Andrei, lîngă calul comandantului de batalion, bufni înăbuşit o grenadă. Calul, cel dintîi, fără să se mai întrebe dacă era bine sau rău să se arate fricos, forai, se cabra, cît pe-aci să-1 trîntească pe maior, şi sări 'în lături. Groaza calului molipsi şi oamenii. 1 — Culcat ! se auzi strigînd vocea adjutantului, care 'se şi trîntise la pămînt. Prinţul Andrei rămăsese în neho-"tărîre. Grenada, ca o sfîrlează fumegîndă, se învîrtea între iei şi adjutantul culcat la capătul hatului, lîngă o tufă de * l . „Asta să fie moartea ? se gîndi prinţul Andrei, privi* cu un sentiment cu totul nou, de pizmă, iarba de si picioare, tufele de pelin şi şuviţa de fum ţîşnită în coaie din învîrtirea mingii aceleia mici şi negre. Nu pof Jiu vreau să mor, mi-i dragă viaţa, mi-i dragă iarba aceastq pămîntul, aerul..." Aşa gîndi el, dar totodată îşi aminţ că-1 privesc cei dimprejur.

— Ruşine, domnule ofiţer ! spuse el adjutantului. Cf fel de... dar nu-şi isprăvi vorba. In aceeaşi clipă răbufr Explozia, se auzi şuieratul schijelor, ca ţăndările un; &am spart, începu să duhnească înăbuşitor a praf puşcă şi prinţul Andrei zbură în lături ; cu o mînă ridicat^ în sus, căzu pe piept.

' Cîţiva ofiţeri deteră fuga la el. Din partea dreaptă Juntecelui i se lăţea, prin iarbă, o pată mare de sîngeJ A. Miliţionarii chemaţi în grabă cu tărgile se opriseră înî

aţele ofiţerilor. Prinţul Andrei zăcea pe piept, cu faţq| iarbă şi respira greu, horcăjn^. (._,. ^ , ^ „ i G ^ $ & ? V i ţ i b.i MA

tm

Mujicii se apropiară şi îl luară de umeri şi de picioare, dar :ttl gemu aşa de jalnic, încît oamenii schimbară o priyfre şi îl lăsară.

.+*.Ridică-l şi pune-1 pe targa ; acuma îi totuna, strigă O voce. îl mai luară o dată de umeri şi îl puseră pe targa.

***■ Ah, Doamne! Dumnezeule! Ce-i asta?... In pîn-tece J Ăsta-i sfîrşitul. Ah, Doamne ! se auziră voci printre ofiţeri. Mi-a vîjîit pe la ureche, spuse adjutantul. Mujicii, potrivindu-şi targa pe umeri, o porniră grăbit, pe cărarea bătătorită de ei, spre postul de prim-ajutor.

if-t Ţine pasul !... Măi !... ţărănoilor ! le strigă un ofiţer «iiliurmă mujicilor, care păşeau nervos şi zdruncinau brancerda.

.xr» Schimbă pasul, Hveodor, ei, Hveodor, spuse mujicul dlnfofca.

— Iac-aşa, acuma-i bine, zise bucuros cel din spate, nime^ljid pasul.

— .'tiuminăţia-ta ! A ? Prinţul ?... rosti cu voce tre murată Timohin, care se apropiase în fugă, uitîndu-se la targa.

Prinţul Andrei deschise ochii şi se uită, de pe bran-Carda rh care i se afundase adînc capul, la cel care vorbea, apoi îşi coborî iarăşi pleoapele.

Miliţionarii îl duseră spre pădure, unde se aflau nişte furgoane şi unde era instalat postul de prim-ajutor. Acest post de prim-ajutor consta din trei corturi cu poalele pre-latelor ridicate, aşezate la marginea pădurii de mesteceni. In spâchlre, printre mesteceni, staţionau furgoanele şi caii. Caii mîncau din traiste ovăz şi vrăbiile zburau pe lîngă ei şi ciuguleau boabele împrăştiate. Corbii, ademeniţi de mirosul sîngelui, croncăneau nerăbdători, zburînd din mesteacăn în mesteacăn. în jurul corturilor, pe o întindere de mai bine de două deseatine, zăceau întinşi şi şedeau joş pe pămînt, sau stăteau în picioare oameni plini de sîngef în fel de fel de veşminte. In jurul răniţilor se îmbulzeau ,b' mufylme de soldaţi — brancardierii, cu chipuri atente |T Compătimitoare, pe care zadarnic îi izgoneau de acolfif ofiţerii. Fără să-i asculte, ei se încăpăţînau să rămînă, re2 «lîrtdu-^e de tărgi, şi se uitau insistent, ca şi cum ar ctutftt să priceapă sensul greu de înţeles al acestui spec Uteod care se desfăşura în faţa lor. Din corturi se auzeai. Otnd vaiete de durere şi de mînie, cînd gemete jalnice. Dii§ CÎnd în cînd ieşeau de acolo sanitari, alergînd după apă, «&

28§ ','«! lîî

arătau la cei care trebuiau duşi înăuntru. Aşteptîndu-şi rîndul în faţa cortului, răniţii horcăiau, gemeau, plîngeau, strigau, înjurau sau cereau votcă. Unii aiurau. Pe prinţul Andrei, în calitate de comandant al unui regiment, îl tduseră, păşind pe deasupra trupurilor încă nepansate ale răniţilor, chiar în faţa unui cort unde oamenii se opriră, pşteptînd ordine. Prinţul Andrei deschise ochii şi multă .freme nu putu pricepe ceea ce se petrecea în jurul său. Âanul de ovăz, pajiştea, tufele de pelin, mingişoara aceea ^neagră care se învîrtea şi pătimaşa lui rîvnă de a trăi îi ■yeniră în minte. La doi paşi de el, vorbind tare şi atrăgînd gtenţia tuturora, stătea, rezemat de un ciot, un subofiţer cu fruntea bandajată, înalt, frumos şi cu părul negru. . fcra rănit de gloanţe la cap şi la picior. In jurul lui, ascul-tînd lacom ceea ce povestea, se adunaseră o mulţime di| brancardieri şi de răniţi.

— Numai cît am purces a-i înghesui noi de acolo, d| pe loc au şi lăsat toate celea şi au spălat putina ; l-ar prins pînă şi pe rege, striga ostaşul, uitîndu-se cu ochf aprinşi şi lucitori la cei din jurul său. Să ne fi venit numai, în clipa aceea, lezervele, măi fraţioare, nici numele nu le-ar mai fi rămas, fiindcă drept să-ţi spun...

Prinţul Andrei, ca toţi ceilalţi care-1 înconjurau pe povestitor, se uita la el cu priviri aprinse şi încerca un sentiment de uşurare. „Dar oare nu-i totuna acum ? îşi zise el. Dar ce va fi acolo şi ce-a fost aici ? De ce mi-a părut rău că mă despart de viaţă ? A fost ceva în viaţa asta ce n-am putut eu înţelege şi nici nu înţeleg." tt

3

XXXVII

UNUL DIN MEDICI, CU ŞORŢUL plin de sînge şi cu mîinile mici, la fel însîngerate, ţinînd cu una din ele o ţigară de foi între degetul mic şi cel mai mare (ca să n-o mînjească de sînge), ieşi din cort. Medicul înălţă capul şi începu să se uite în toate părţile, peste trupurile răniţilor. Voia, desigur, să se mai odihnească puţin. După ce-şi suci de cîteva ori capul la dreapta şi la stînga, oftă şi lăsă privirile în jos. .......... .. .5.

I

:, ■ "SJM'îJBJine, îndată, spuse el la vorbele sanitarului,' arătase spre prinţul Andrei, şi dădu ordinul să fie dus îtt cort. %

Din mulţimea răniţilor care-şi aşteptau rîndul se ridi* cară; murmure de protest. j

— Se vede că şi pe lumea cealaltă tot numai boierii $ duc bine, rosti unul.

1 Prinţul Andrei fu dus în cort şi întins pe o masă carif abia se eliberase şi pe care un sanitar o spăla de ceval Prinţul Andrei nu putea înţelege desluşit ceea ce se petrei-cea în cort. Gemetele jalnice ce se auzeau din toate părţili şi durerile chinuitoare de la coapsă, din spinare şi diA pîntece îl sustrăgeau oricărei atenţii. Tot ce vedea împrejui 8e redusese pentru el la o singură impresie generală, acee* a trupurilor omeneşti dezgolite şi însîngerate care păreai! să umple tot cortul acesta scund, aşa cum cu cîteva săp* tămîni în urmă fusese umplut în ziua aceea dogorîtoarl de august iazul murdar de pe drumul Smolenskului. Da^ era acelaşi trup, aceeaşi chair ă canon, care, ca şi cum i-af £1 prevestit cele ce se petreceau acum, trezise în el groazaj

In cort erau trei mese. Două erau ocupate, iar pe ă treia îl întinseseră pe prinţul Andrei. Cîtva timp îl lăsară Bingur, aşa că fără să vrea putu să vadă ce se petrece pd celelalte două mese. Pe cea de alături era întins un tătar; cazac probabil, judecind după uniforma aruncată lîngă masă. Patru soldaţi îl ţineau. Un doctor cu ochelari tăia ceva în spinarea lui arămie şi musculoasă.

-— Uh, uh, uh ! parcă grohăia tătarul ; şi deodată. îşi ridică faţa negricioasă, cîrnă şi cu fălci mari, îşi rînji dinţii albi şi începu să se zbată, scoţînd un vaiet ascuţit, prelung şi sfîşietor. Pe cealaltă masă, în jurul căreia se îngrămădise o mulţime de lume, zăcea întins un om înalt, bine făcut, cu capul răsturnat pe spate. (Buclele, culoarea părului şi forma capului i se părură prinţului Andrei ciudat de cunoscute.) Cîţiva oameni, infirmieri, se arun-caseră pe pieptul acestui om şi îl ţineau. Un picior alb,' mare şi rotund se zvîrcolea repede şi des, fără încetare, cu mişcări spasmodice. Omul plîngea cu sughiţuri şi se îneca. Doi inedici tăcuţi — unul era palid şi tremura — stau aplecaţi asupra celuilalt picior, roşu, ,$ţd;ăcea»hceva cu

- Rtzbol ţi P»ce, rM. EH

: li

el. După ce sîîrşi cu tătarul; £e care-f înveliră cu S' manta, doctorul cu ochelari, ştergîndu-şi mîinile, se apropie de prinţul Andrei.

Se uită la faţa prinţului şi se întoarse pripit. — Dezbrăcaţi-1 ! Ce staţi ? strigă el supărat, adresîn-

du-se infirmierilor. Timpul celei mai îndepărtate copilării îi reveni în minte

prinţului Andrei cînd infirmierul, cu mînecile suflecate, începu să-i descheie cu mîini grăbite nasturii şi să-i scoată hainele. Medicul, aplecîndu-se lîngă rană, jos, o pipăi şi oftă din greu. Pe urmă făcu un semn cuiva şi durerile chi-nuitoare din pîntec îl făcură pe prinţul Andrei să-şi piardă cunoştinţa. Cînd se trezi, oasele sfărîmate ale şoldului îi erau scoase, zdrenţele de carne tăiate şi rana bandajată. îl stropeau cu apă pe obraz. Cum deschise ochii, doctorul se aplecă asupra lui, îl sărută tăcut pe buze şi se depărta în grabă.

După chinurile suferite, prinţul Andrei se simţea cu-prins de o stare de beatitudine pe care de mult n-o mai încercase. Cele mai frumoase şi mai fericite clipe ale vieţii lui, mai ales timpul cel mai îndepărtat al copilăriei, cînd îl dezbrăcau şi îl culcau în pătucul lui, cînd dădaca veghea asupră-i, cîntîndu-i cîntece de leagăn, cînd, afundîndu-şi capul în pernă, se simţea fericit doar la gîndui că tră-ieşte — toate se prezentau acum închipuirii lui şi nu ca nişte năluciri ale trecutului, ci aievea.

Lîngă rănitul ale cărui trăsături i se păruseră prinţului Andrei cunoscute se îngrămădiseră medicii ; acum îl ridi-cau şi se sileau să-1 liniştească.

— Arătaţi-mi-1... Ooooo ! O ! Oooo ! se auzea vocea lui speriată, întretăiată de hohote de plîns, care trăda supu nere faţă de suferinţă. Auzind aceste gemete, prinţului Andrei îi veni să plîngă. îi venea să plîngă poate pentru că murea lipsit de glorie, sau poate pentru că îi părea rău să se despartă de viaţă, sau din pricina copilăriei de care-şi amintise şi care n-avea să se mai întoarcă niciodată, sau poate pentru că suferea că suferă alţii în jurul lui şi că omul acesta de lîngă dînsul gemea atît de jalnic ; destul că-i venea să plîngă ca WCopii, cu lacrimi binefăcătoare, de bucurie aproapt» &¥>* ,-sohiq iWîoba «"jquaa ÎS

îi arătară rănitului piciorul tăiat, încălţat' CH plin de Sînge închegat.

— O ! Oooo ! începu el să hohotească de ,plîns

q tnanenorocitul care se tînguia şi căruia abia i se tăiata ii el îl recunoscu pe Anatol Kuraghin. Cîţiva infift» susţineau de subsuori, încercînd să-i dea să b|» apă. fttfttr-un pahar, a cărui margine buzele lui umflate $ treawBT&toare n-o puteau prinde. Anatol suspina din gresii i»Daf iei este ; da, omul acesta este legat strîns şi puternîâ prin ceva. nu ştiu prin ce, de mine, îşi zise prinţul Andrei neînţfeîegînd încă desluşit ceea ce vedea în faţa ochildfl Ce legătură are omul acesta cu copilăria mea, cu viaţik ?ai se întreba el, fără să găsească răspunsul. Şi de- îi veniră în gînd alte amintiri neaşteptate, din curată şi plină de dragoste a copilăriei. îşi aduse de Nataşa, aşa cum o văzuse întîia oară la bal în anul 1810, cu gîtul fin şi braţele subţiri, cu chipul sperios, Işripit şi gata în orice clipă să se entuziasmeze ; şi dra-goştea şi duioşia pentru ea se redeşteptară în sufletul lui ttitfr vij decît oricînd. îşi aminti acum şi ce legătură era îtttr&nel şi omul acesta, care-1 privea pierdut, cu ochi umflaţi şi plini de lacrimi. Prinţul Andrei îşi aminti tot fi un sentiment de adîncă milă şi de dragoste faţă de omul acesta îi cuprinse sufletul fericit.

Sti se mai putu stăpîni şi începu să verse lacrimi de duioşie şi de iubire de oameni şi de sine, lacrimi pentru Fltftfcirlle lor şi ale sale. ■ „Compătimirea, dragostea de frate faţă de cei ce ne

iubesc, dragostea faţă de cei ce ne urăsc, faţă de vrăj-maşii noştri, da, dragostea aceea pe care a propovăduit-o Dumnezeu pe pămînt, de care îmi vorbea prinţesa Măria fi!pe care eu n-am înţeles-o — iată de ce-mi părea rău că mă despart de viaţă, iată ce mi-ar mai fi rămas l mai fi trăit. AcuiSl însă e tîrziu. Şttu că e tîjrsw &a wx

19*

' Medicul care stătuse pînă atunci în dreptul rănitul faşâ încît prinţul Andrei nu putuse să-1 vadă la faţă, Wrtă- h

xxxvm

ASPECTUL GROAZNIC AL cîmpului de luptă aco-perit de leşuri şi de răniţi, laolaltă cu greutatea pe care o |imţea în cap şi cu ştirile despre omorîrea şi rănirea a Ilouăzeci din generalii săi cei mai de vază, precum şi con-ştiinţa că braţul lui, altădată puternic, era acum neputin-cios, toate acestea produseră o impresie neaşteptată asu-pra lui Napoleon, căruia de obicei îi plăcea să privească fnorţii şi răniţii, punîndu-şi prin aceasta la încercare (cum credea el) tăria sufletească. în ziua aceea, priveliştea fio-roasă a cîmpului de luptă îi înviase tăria sufletească, pe ,jfcare o considera meritul şi măreţia lui. Se grăbi să se ■ jjjiepărteze de cîmpul de luptă şi se înapoie pe dîmbul de £a Şevardino. Galben, puhav, greoi, cu ochii tulburi, cu jţiasul roşu şi cu vocea răguşită, şedea, cu ochii în pămînt, •pe scaunul lui pliant, silit să asculte fără voia lui bubuitul lunurilor. Aştepta cu dureroasă nelinişte sfîrşitul acestei Jătălii, al cărei participant se considera, dar pe care n-o utea opri. Simţământul omenesc căpătase pentru o clipă scendent asupra acelei artificiale viziuni a vieţii, căreia ii

slujise el atîta vreme. îl impresionaseră suferinţele şi tnoartea, pe care le văzuse pe cîmpul de luptă, ca şi cum ar . £i fost ale lui. Greutatea ce-i apăsa capul şi pieptul îi |iminti că şi pe el îl pot ajunge suferinţa şi moartea. în ■jClipa aceasta, nu-şi mai dorea nici Moscova, nici victoria, frici gloria. (Ce glorie îi mai trebuia ?) Tot ce mai dorea Jacum era odihnă, linişte, libertate. Dar înainte, cînd era jpe înălţimea de la Semionovskoe, comandantul artileriei jVenise şi-i propusese să posteze acolo cîteva baterii, pentru a înteţi focul împotriva ruşilor îngrămădiţi în faţa localităţii Kneazkovo. Napoleon consimţise şi ordonase să | se raporteze ce efect vor avea aceste baterii.

Veni un aghiotant să raporteze că, la ordinul împă-.fătului, două sute de tunuri au fost îndreptate asupra Jpelor ruseşti, dar că ruşii nu se urnesc din loc. Î3 — Focul nostru îi seceră rînduri-rînduri, dar ei clintesc, zise adjutantul. I — Ils en veulent encore !... l spuse Napoleon cui

t

4t§- Sire ? repetă adjutantul care n-âuztse bine: ' • "J v *->r Hs en veulent encore, spuse iar, încruntîndu-se,1

Napoleon cu glas răguşit, donnez-leur-en !1 Şi fără ordinul său, de altfel, lucrurile pe care le voia

el şi pe care dacă le mai ordona era doar fiindcă îşi încm\ puia. că se aşteaptă ordine din partea lui se săvîrşeau.s Şi LaJfăşi se întoarse în lumea lui artificială de odinioară,; lumea fantomelor măreţiei, şi din nou începu să-şi joacef (aşa cum calul care pune în mişcare roata unui puţ îşi închipuie că face asta pentru el însuşi) supus, rolul acel% crud,, trist, greu, neomenescul rol care-i fusese hărăzit^

Dar nu numai în momentul acela şi în ziua aceea i-a fost; întunecată mintea şi conştiinţa acestui om care purta partea cea mai grea a poverii ce-i apăsa pe toţi partici-ţ panţii la această acţiune, ci niciodată de atunci şi pînă la ifîrşitul vieţii sale n-a mai putut înţelege nici binele nic| frumosul, nici adevărul, nici însemnătatea acţiunilor sale^ care erau în prea vădit contrast cu binele şi cu adevărul» prea străine de tot ce-i omenesc, pentru ca să le fi putut e| pricepe înţelesul. Nu se putea lepăda de faptele lui, slă^ Vite de jumătate din omenire, şi de aceea a fost nevoit lâ se lepede de adevăr, de bine şi de tot ce e omenesc»

Nu era întâia oară cînd, străbătînd călare cîmpul de luptă ticsit de morţi şi de schilozi (din voinţa sa, cun^ credea el) şi socotind la vederea lor cîţi ruşi revin la un francez, se înşela singur, găsind motiv să se bucure că la urji singur francez ieşeau cinci ruşi căzuţi. N-a fost singura zi în care a scris el în scrisoarea trimisă la Paris că le champ de bataille a ete superbe 2, pentru că pe cîmp ză^- eeau cincizeci de mii de leşuri ; dar pînă şi pe insula Sfînta Elena, Jn liniştea izolării, unde spunea că vrea să-şi con sacre răgazul întreg descrierii marilor fapte pe care le-B iăvîrşlt, el scria : '•"

„Laguerre de Russie a dîi etre la plus populaire deş tempsmodernes ; c'etait celle du bon sens et des vrafa inUr§tş} celle du repos et de la securite de tous ; elle etalt puremmit pacifique ea conservatrice. i{

C'itait pour la grande cause, la fin des hasards et ^ CommGftcement de la securite. Un nouvel horizon, de not|f|

1 Toţ mai vor, săluraţi-i ! »n i, • ^.cîmpul de luptă a fost superb... U

1

J

veaux trcnnm^^aientm>Mroulei^ ' t e* i ' 'pi ^n^^ b ien - ţtKM^Stude la prosperite de tous. Le systeme europeen se trouvait fonde ; ii n'etait plus question que de l'organiser. eifj&atisfait sur ces grands points et tranquille partout, faUrais eu aussi mon congres et ma sainte-alliance. Ce sont des idees qu'on m'a volees. Dans cette reunion de

, grands souverains, nous eussions trăite de nos interets en [ familie et compte de clerc ă maître avec Ies peuples.

L'Europe n'eut bientât fait de la sorte veritablement ^qu'un mime peuple, et chacun, en voyageant partout, se ţjfut trouvâ toujours dans la patrie commune. J'eusse ăe--mande toutes Ies rivieres navigables pour tous, la com-munaute des mers et que Ies grandes armees permanentes ijussent reduites desormais ă la seule garde des souverains. t De retour en France, au sein de la patrie, grande, forte, imagnifique, tranquille, glorieuse, j'eusse proclame ses li-mites immuables ; toute guerre future purement defen-isive ; tout agrandissement nouveau antinaţional. J'eusse associe mon fils ă l'empire ; ma dictature eut fini et son \regne constitutionnel eut commence... i Paris eîit ete la capitale du monde et Ies Frangais "l'envie des nations !...

Mes loisirs ensuite et mes vieux jours eussent ete con-sacres, en compagnie de l'imperatrice et durant l'appren-tissage royal de mon fils, a visiter lentement et en vrai couple campagnard, avec nos propres chevaux, tous Ies recoins de l'Empire, recevant Ies plaintes, redressant Ies torts, semant de toutes parts et partout Ies monuments et Ies bienfaits." 1

1 Războiul din Rusia era menit să fie cel mai popular război al timpurilor moderne : a fost un război al bunului simţ şi al adevă-ratelor interese, al tihnei şi al securităţii tuturor ; un război cu adevărat paşnic şi conservator.

îl purtam pentru cauza cea mare, sfîrşitul hazardului şi înce-putul securităţii. Un orizont nou, iniţiative noi aveau să se desfă-şoare, totul plin de bunăstarea şi de prosperitatea tuturor. Sistemul european era fondat; acum nu mai trebuia decît organizat.

Satisfăcut în ceea ce priveşte aceste mari chestiuni şi liniştit pretutindeni, aş fi avut congresul meu şi Sfînta Alianţă a mea. Aceste idei mi-au fost furate. în această adunare a marilor suve-rani noi am fi tratat în familie despre interesele noastre şi am fi dat socoteală popoarelor noastre cum dă învăţăcelul dascălului său.

Şi astfel, curînd Europa ar fi devenit un singur popor, iar fie-care, călătorind oriunde, s-ar fi aflat mereu în patria comună. Aş fi cerut acces liber tuturor pr-ttife flu#8#■iifagabti4?*Smmitatea

294 jj

şi silnic de călău al naţjjjpŞor, voia să se singur că scopul faptelor?|ifţ|e era binele pop putea să aibă în mîini soa$Hg£ milioane de oame putefe, să facă binele 1 ţ„ (fe

Des 400 000 hommes qui passerent la VistuW$ " mai departe despre războiul din Rusia, la rnoitie Autrichiens, Prussiens, Saxons, Polonais, Bavarois, ^ tembergeois, Mecklembourgeois, Espagnols, Italiens, Napo-UtaÎTis. L'armee imperiale, proprement dite, etait powr Un tiers composee de Hollandais, Belges, habitants des b d ş du Rhin, Piemontais, Suisses, Genevois, Toscans, Ro~

iifţJs, habitants de la 32-e division milităire, Brime, Ham-? )>ourg etc. ; elle comptalt ă peine 140 000 hommes parlant franşâis. L'expedition de Russie couta moins de 50 000 hommes ă la France actuelle ; l'armee russe, dans ta re trăite de Wilna ă Moscou, dans Ies differentes batailles, a, perău quatre jois plus que l'armee jrangaise ; Vincendie de t Moscou a caute la vie â 100 000 Russes, morts de froid et» de misere dans Ies bois ; enfin, dans sa marche de Moscom ă VQder, l'armee russe fut aussi atteinte par VintemperiS de la saison; elle ne comptait ă son arrivee ă Wilna qu& SQOOO hommes, et ă Kalisch moins de 18 000 l. 3 ■ ------------ ..... i mărilor şi reducerea marilor armate permanente doar la gărzile personale ale suveranilor.

îtitors în Franţa, în sînul unei patrii mari, puternice, magriii> flfcs, liniştite, glorioase, eu i-aş li proclamat hotarele imuabile $f orlcş viitor război pur defensiv ; orice nouă extindere a teritoriului antinaţională. L-aş fi asociat pe fiul meu la imperiu, dictaturţp finea1 ar fi luat sfîrşit şi domnia lui constituţională ar fi începufe

Parisul ar fi ajuns capitala lumii, iar francezii ar fi stîrnţk Invidia naţiunilor. **

Apoi, clipele mele de răgaz şi ceasurile bătrîneţii le-aş fi conM Wvcrat, In tovărăşia împărătesei, cit ar fi durat ucenicia regală a fiului meu, să cutreier pe îndelete cu caii noştri — ca o adevăraţi pereche de boieri de la ţară — cele mai îndepărtate colţuri afe Imperiului, să primesc plîngerile, să repar nedreptăţile şi să preSJT pretutindeni monumente şi binefaceri. «4 1 Din cei 400.000 de oameni, cîţi au trecut Vistula... jumătal* erau austrieci, prusieni, saxoni, polonezi, bavarezi, wurtemberghe^g rrtec'klemburghezi, spanioli, italieni, napolitani. O treime din arma*» Imperială propriu-zisă era compusă din olandezi, belgieni, locuit(H% de pe malurile Rinului, piemontezi, elveţieni, genovezi, toscan^ romani locuitori din divizia 32 militară, din Bremen şi Hambu»$ etc .; abia daca aveff^H» 000 «fteni «DţWM.Si -yorbeasBŞ .irţncaşp

El şi-a înc'hfpuît dă războiul cu Rusia a fost dezlănţuit din voinţa lui şi groaza celor săvîrşite în acest război nu i-a cutremurat sufletul. Şi-a luat cu semeţie asupră-şi toată răspunderea evenimentelor şi mintea lui întunecată vedea îndreptăţire în faptul că, în numărul sutelor de mii de oameni omorîţi, erau mai puţini francezi decît bavarezi şi nemţi din Hessa.

XXXIX

CÎTEVA ZECI DE MII DE oameni zăceau morţi în diferite poziţii şi uniforme pe ogoarele şi fîneţele boie-rilor Davîdov şi ale ţăranilor de pe moşiile statului, pe ogoarele şi fîneţele pe care sute de ani de-a rînul îşi strîn-seseră grînele şi îşi păscuseră turmele sătenii din Boro-dino, Gorki, Şevardino şi Semionovskoe. In jurul postu-rilor de prim-ajutor pe o întindere de cîte o deseatină, pămîntul şi iarba erau îmbibate de sînge. Răniţi şi nerăniţi din diferite unităţi, cu chipuri înspăimîntate, se retrăgeau înapoi în pilcuri, unii înspre Mojaisk, alţii înspre Valuevo. Alte pilcuri de oameni, istoviţi şi flămînzi, mergeau înainte conduşi de comandanţi. A treia categorie de oameni stă-teau pe loc şi continuau să tragă.

Pe toată cîmpia, atît de veslă şi de frumoasă înainte, cu licăririle ei de baionete şi cu fumurile înălţîndu-se în soarele dimineţii, se întindea acum o pîclă de umezeală şi de fum, şi mirosea ciudat, a acreală de salpetru şi de sînge. Se strînseră cîţiva nouraşi şi o ploicică începu să picure încet peste morţi, peste răniţi, peste înspăimîntaţi, peste istoviţi şi peste şovăielnici. Părea că spune : „Ajunge, oameni buni, ajungă-vă... Opriţi-vă... Treziţi-vă ! Ce faceţi?"

Expediţia din Rusia a costat actuala Franţă mai puţin de 50 000 oa-meni ; armata rusă, în retragere de la Wilna la Moscova, a pierdut în diferitele bătălii de patru ori mai mulţi oameni decît armata franceză ; incendierea Moscovei a costat viaţa a 100 000 de flUşi morţi de frig şi de mizerie prin păduri ; în sfîrşit, în marşul '■•#. de la Moscova la Oder, armata rusă a fost şi ea atinsă de Wtemperiile anotimpului ; la sosirea ei, ţa. Wilna ea nu mai %fea decît 50 000 de oameni, şi la Kaliş mţj$*tgj$£le 18 000.

OamertiiVtoceştia vlăguiţi, lipsiţi de hrană şi de odihnă, (Hntixs tabSră şi din cealaltă, fura cuprinşi deopotrivă de îndoiala dacă se cuvine sau nu să se împuşte mai departe uniţi: şe alţii şi pe toate feţele se putea observa şovăiala şi la,} fiecare suflet de om se ivea întrebarea : „De ce şi pentEU cine să ucid sau să fiu ucis ? Ucideţi pe cine vreţi, faceţi ce vreţi, eu nu mai vreau !" Gîndul acesta crescu, »pre' seară, în mintea fiecăruia. Din clipă în clipă toţi oamenii aceştia se puteau îngrozi de ceea ce făceau, puteau •4 anittice tot şi să plece care încotro.

Dar, deşi către sfîrşitul bătăliei oamenii simţeau toată grozăvia faptei lor şi deşi ar fi fost bucuroşi să se oprească, 0 putere misterioasă, de neînţeles, continua să-i conducă fi, asudaţi, plini de praf şi de sînge, rămaşi doar cîte unul din trei, tunarii, cu toate că se împleticeau şi gîfîiau de Oboseală, cărau înainte muniţii, încărcau tunurile, ocheau ţi puneau fitiluri ; iar ghiulelele zburau tot atît de iuţi şi de cumplite dintr-amîndouă părţile, sfîrtecînd trupuri de oameni, şi se săvîrşea mai departe opera aceea de groază

i «are nu se săvîrşeşte din voinţa oamenilor, ci din voinţa i aceluia care conduce oamenii şi lumile.

Cel care ar fi văzutjsp&iegărzile ruseşti dezorganizate •r fi spus că francezilor!**!» le mai trebuie decît o mică ttorţare şi armata rusă v$t dispărea, iar acela care s-ar fi Uitat în spatele frontului francez ar fi spus că ruşii nu mai aveau de făcut decît o mică sforţare şi francezii erau pier-duţi. Dar nici francezii, nici ruşii nu făceau acest efort şi, flacăra luptei se stingea domol.

Ruşii nu făceau acest efort, pentru că nu ei erau aceia care-i atacaseră pe francezi ; la începutul bătăliei ei doan ie postaseră în drumul Moscovei, ca s-o apere, şi tot aşa ntftteau şi acum, la sfîrşitul bătăliei cum stătuseră şi la început. Dar chiar dacă ţinta ruşikaf-ar fi fost să-i zdro-» bruscă pe francezi, ei tot n-ar fi puţiifcface această ultimă; «forţare, pentru că toate trupele Ruseşti fuseseră greii lovite şi 'im exista unitate care să aiai.fi avut de suferit îm luptă, aţantii ruşii, păstrîndu-şiî|lf>ai*MWe, pierduseră juma** (a te din sţaaaată. q *■-•. ■ Francilor, care aveau vii M chinte toate victoriile lor! rtin ultimii; cincisprezece ani, «stas credeau în invincibili?" lui Napoleon, care ştiau pă.bcupaseră în bună partS-

ifcnpul de luptă, eă nu pierduseră decît tm sfert din efec-ift/ul lor şi că mai aveau în spate, neatinsă încă, o gardă de itouăzeci de mii de oameni, le-ar fi fost uşor să facă această ■forţare. Francezii, care atacaseră armata rusă cu scopul de Jjo scoate de pe poziţiile ei, ar fi trebuit să facă sforţarea,

ei, atîta vreme cît ruşii le tăiau drumul spre Moscova tocmai ca şi înainte de bătălie, ţinta francezilor nu era Iţtinsă şi toate sforţările şi pierderile lor rămîneau

zadar-ftjce. Dar francezii nu făcură acest efort. Unii istorici spun că lui Napoleon i-ar fi fost de ajuns să arunce în foc fpehea sa gardă, încă neatinsă, pentru ca bătălia să fie itigată. A spune ce s-ar fi întîmplat dacă Napoleon şi-ar vîrît garda în foc e ca şi cum am spune ce-ar fi dacă pamna s-ar împrimăvăra. Asta nu se putea întîmpla, căci jjapoleon a refuzat să-şi dea garda, nu pentru că n-a jrut, ci pentru că n-o putea face. Toţi generalii, ofiţerii î soldaţii armatei franceze ştiau că asta nu era cu putinţă îlentru că moralul scăzut al trupelor n-o permitea.

Nu numai Napoleon încerca sentimentul acela ase-mănător stării de vis, cînd braţul ridicat pentru o lovitură teribilă cade fără putere, ci toţi generalii şi toţi soldaţii francezi, care luaseră sau nu luaseră parte la luptă şi care aveau atîta experienţă din celelalte bătălii (unde, după sforţări de zece ori mai mici, inamicul fugea), încercau acelaşi sentiment de groază în faţa unui inamic care, după ce-şi pierduse jumătate din armată, rămăsese tot atît de ameninţător pe poziţie, acum la sfîrşit ca şi la începutul luptei. Forţa morală a armatei franceze, cea care atacase, se irosise. Nu o victorie din acelea care se stabileşte după numărul bucăţilor de pînză atîrnate de beţe, aşa-numitele drapele smulse de la inamic, sau după terenul pe care l-au ocupat sau îl ocupă trupele, ci o victorie morală, o vic-torie din acelea care-1 conving pe inamic de superioritatea morală a adversarului său şi de propria lui neputinţă, a fost victoria ruşilor la Borodino. Armata franceză, ase-menea unei fiare înfuriate care a primit în goana ei o rană mortală, îşi simţea pieirea ; dar ea nu se mai putea opri, tot aşa cum nu se putea să nu dea înapoi armata rusă, de două ori mai slabă. Printr-o ultimă sforţare, ar-mata franceză s-a mai putut tftjî |âa» la Moscova ; acolo fosă, fără site sforţări din parti^Mţmatei ruse, a trebuit

t

să piară de atîtal!h^f&j£ierdus^fSjţ<£îţă rănii mortale de la Borodino. Coft'Secînţâ directă a Bătăliei de la Boro-dino a fost fuga nejustificată de nimic a lui Napoleon din Moscova, înapoierea lui pe vechiul drum, cel al Smolensku-lui, pieirea a cinci sute de mii de invadatori şi pieirea Franţei napoleoniene, asupra căreia, întîia oară la Boro-dino, căzuse braţul unui potrivnic de o forţă morală su-perioară.

* * ut ••î *i ;

.1 >! ti

" j 5 • - ■ " . f i i * , ' . '

ti'- St **»

Q *, el ■%

*\& '• a i-r-

i a * ■C .^fii'

Partea a treia

..' t '. ÎIAJ-,

■$&

-vq- :'- ontD ionula Rost o-n Ba ,b ia slijâ.Hn;: «iuniinon I

iu-, >•■ • -**Î-IT*

un &: ati'inoroo estrum

asiei

:■- ;Î;PE$ÎTRU MINTEA OMENEASCĂ E de neconcep absoluta continuitate a mişcării. Omul poate înţele legile unei mişcări, oricare ar fi ea, numai atunci cînd e în situaţia de a observa unităţi izolate şi arbitrar luate ate acestei mişcări. Dar, în acelaşi timp, tocmai din aceasta dţyizare arbitrară a mişcării neîntrerupte în unităţi dis- ţiţintinui decurg, în mare parte, greşelile omeneşti. '.,' Este cunoscut aşa-numitul sofism al anticilor, care ţonstă în afirmaţia că Ahile nu poate ajunge din urmă niciodată o broască ţestoasă care a pornit înaintea lui, în ciuda faptului că Ahile merge de zece ori mai repede decît broasca ţestoasă : căci, de îndată ce Ahile parcurge distanţa ce-1 desparte de broasca ţestoasă, broasca mai înaintează cu o zecime din această distanţă ; Ahile stră-* bate şi această zecime de distanţă, dar broasca ţestoasă Înaintează şi ea cu o sutime, şi aşa mai departe la infinife Problema aceasta li se părea anticilor de nerezolvat. Ab surditatea concluziei (că Ahile nu va ajunge din urm& niciodată broasca ţestoasă) decurge numai din fapt\)j câ sînt luate, în mod arbitrar, unităţi discontinui aţa naişcării, deşi atît mişcarea lui Ahile, cît şi mersul broaşti^ ţestoase se produc fără întrerupere. K

Luînd unităţi din ce în ce mai mici ale mişcării r|ţ| facem decît să ne apropiem de rezolvarea problemei, da^ nu ajungem s-o rezolvăm niciodată. Numai dacă admitem 0 ;mărime infinit de mică şi o progresie geometrică cu raţia de o zecime din ea şi luăm suma termenilor acestei progresii geometrice, ajungem la soluţionarea problemei. O nouă ramură a matematicii, după ce a găsit metoda de a se tetporta la mărimi infinitezimale, dă acum răspuns la ftUiiMprobleme, mai complicate q^pjgş&rU, care păreau de nerezolvat." ^ i&i t i i

ttt

/ ■ ■ f

Această nouă ramură a matematicii, necunoscută an-ticilor, admiţînd, în cercetarea problemelor mişcării, mă-rimi infinitezimale, adică mărimi de natură să restabi-lească principala condiţie a mişcării (continuitatea abso-lută), repară implicit greşeala de neînlăturat, pe care mintea omenească nu poate să n-o facă atunci cînd ia în consideraţie, în locul mişcării continui, unităţile ei discon-tinui.

în aflarea legilor mişcării istorice se întîmplă exact acelaşi lucru.

Mişcarea omeniriL pare-şi are originea în nenumărate acte ale liberului aroftru omenes«j|^se produce în mod Continuu. %" Bh ' Stabilirea legilof jftestei mişcărPeste scopul istoriei, jpar, pentru a pricepe legile mişcării neîntrerupte, a su-jhei tuturor actelor născute din libera voinţă a oamenilor, mintea omenească admite unităţi arbitrar luate, discon-tinui. O primă metodă a istoriei constă în a lua, după punul plac, un şir de evenimente continui şi a le cerceta Separat de celelalte, cînd în fapt nici un eveniment nu şre şi nu poate avea vreun început, ci întotdeauna un jycniment rezultă din altul. A două metodă constă în a pţjnsidera acţiunea unui singur om, împărat sau coman-dant de oşti, ca pe suma liberelor voinţe ale oamenilor, ş^unci cînd, în fapt, suma liberelor voinţe omeneşti nu se gjţprimă niciodată în acţiunea unui singur personaj istoric. -c, Ştiinţa istoriei, în evoluţia ei, admite spre a fi cercetate âRitaţi din ce în ce mai mici şi pe calea aceasta caută să ke apropie de adevăr. Dar, oricît de mici ar fi unităţile pe care le admite istoria, noi simţim că ipoteza unităţilor izolate, ipoteza începutului unui fenomen oarecare şi ipo-teza că liberul arbitru al tuturor oamenilor se exprimă în acţiunile unui singur personaj istoric sînt false prin ele însele.

Orice concluzie a istoriei se risipeşte, fără cea mai mică sforţare din partea criticii, ca pulberea care nu iasă nici o urmă, şi asta numai datorită faptului că critica îşi alege drept obiect de cercetare o unitate discontinuă, mai mare sau mai mică ; fapt la care ea este întotdeauna îndreptă ţită, de vremj8i«!i.iHP^i|e§ii§toriQ|.jdată este totdeauna arbitrară. *

£04

Num©! adihîţînd Spre cercetare « unitate infinitezi-malăr>^K;:diferenţialele istoriei, adică tendinţele de acelaşi gen .aten oamenilor — şi însuşindu-ne arta calculului in-i tegral;^iMÎnd adică suma acestor unităţi infinit de mici),; putem nădăjdui să ajungem la înţelegerea legilor istoriei.

Primii cincisprezece ani ai veacului al XlX-lea se caracterizează în Europa printr-o deplasare cu totul ie-şită din comun a milioane de oameni. Oamenii îşi părăsesc ocupaţiile obişnuite, se aruncă dintr-o parte în cealaltă a Europei, jefuiesc, se ucid unii pe alţii, triumfă şi deznădăj-duieşc, şi tot cursul vieţii se schimbă cîţiva ani în şir, prezentînd o mişcare intensă, care la început merge cres-cînd şi apoi slăbind. Care a fost pricina acestei mişcări, sau după care lege s-a produs ? se întreabă mintea omenească.

Istoricii, răspunzînd acestei întrebări, ne înşiră faptele şi vorbele cîtorva zeci de oameni într-una din clădirile Parcului, dînd acestor fapte şi discursuri numele de re-voluţie ; după aceea, ne dau o biografie amănunţită a lui Napoleon şi a cîtorva personaje care l-au simpatizat sau i-au fost ostile, ne vorbesc despre influenţa unora din acesite personaje asupra celorlalte şi ne spun : iată de ce 8-a produs această mişcare şi iată-i şi legile.

Insă mintea omenească nu numai că refuză să dea crezare acestei explicaţii, dar spune de-a dreptul că me-toda jde a explica nu este cea justă, căci prin acest fel de a explica, un fenomen mai slab apare drept o cauză a unuia mai puternic. Suma tuturor liberelor voinţe ome-neşti'a produs şi revoluţia şi pe Napoleon, şi numai suma acestor libere voinţe i-a suportat întîi şi pe urmă i-a nimţeit, şi pe prima şi pe ultimul.

„^Vcolo unde au existat cuceriri, au existat de fiecare dată şi cuceritori, şi ori de cîte ori au fost revoluţii într-un stat au existat şi oameni mari", spune istoria. într-adevăr, ori de cîte ori s-au ivit cuceritori au fost şi războaie, răspunde mintea omenească, dar asta nu dove-deşte că cuceritorii erau pricina războaielor şi că ar fi cu putinţă să găseşti legile războiului în activitatea perso-nală a unui singur om. De cîte ori mă uit la ceasul meu şi

305

L

. *ud sune clopotele, dar, din fap<B§Si|p!«le fiecare dată

efiid'*bele ajung la zece încep să sun# flltobtele, eu n-am dreptul să trag concluzia că poziţia acelofi§§ la ceasornicul ; meu ar fi cauza mişcării clopotelor, 1 De fiecare dată cînd văd mişcarea locomotivei aud şi ' şuierul ei, văd şi deschiderea supapei şi mişcarea roţilor ; dar de aici n-am dreptul să deduc că şuierul şi mişcarea roţilor sînt cauza mişcării locomotivei.

Ţăranii spun că în primăvara tîrzie suflă vîntul rece pentru că se desfac mugurii stejarilor şi, într-adevăr, în fiecare primăvară vîntul reca bate atunci cînd înmugu

reşte stejarul. Dar, cu toate că mie mi-e necunoscută pricina pentru care o dată cu înmugurirea stejarilor bate vîntul rece, nu pot fi de aceeaşi părere cu ţăranii, cînd spun că desfacerea mugurilor de stejar e cauza vîntului rece, pentru simplul fapt că tăria vîntului este în afară de influenţa mugurilor de stejar. Eu văd doar coincidenţa condiţiilor care se poate vedea la apariţia oricăruia dintre fenomenele vieţii şi îmi dau seama că, oricum şi oricît de atent şi de amănunţit aş observa acele ceasornicului, supapa, roţile locomotivei şi mugurii stejarului, nu voi putea găsi în ele cauza sunetului clopotelor, a mişcării ; locomotivei şi a vîntului de primăvară. Pentru a o afla, sînt nevoit să-mi schimb cu totul punctul de vedere cînd cercetez şi să studiez legile mişcării aburilor, clopotelor i şi vînturilor. Acelaşi lucru trebuie să-1 facă istoria. Şi

încercări în acest sens au şi fost făcute. ; Pentru studierea legilor istoriei trebuie să ne schim băm în întregime obiectul cercetărilor : să-i lăsăm în pace pe împăraţi, pe miniştri şi pe generali, şi să studiem ele mentele infinitezimale, de acelaşi gen, care conduc masele. 'Nimeni nu poate spune în ce măsură este dat omului să ajungă pe calea aceasta la înţelegerea legilor istoriei ; ; dar este evident că pe această singură cale se află posibili

tatea surprinderii legilor istoriei şi că, pe drumul acesta, mintea omenească n-a depus încă nici a milioana parte ; din energia pe care au depus-o istoricii în descrierea fap- ■ţelor diferiţilor împăraţi, conducători de oşti şi miniştri şi

în expunerea teoriilor lor în tegătUrS C '

306

II

FORŢELE A DOUĂSPREZECE popoare din Europa ' RU năvălit în Rusia. Armata rusă şi locuitorii se retrag, «vitînd ciocnirile, pînă la Smolensk şi de la Smolensk' pînă la Borodino. Armata franceză se îndreaptă cu o iu-' ţeală mereu crescîndă spre Moscova, ţinta mişcării sale. * Iuţeala marşului sporeşte pe măsura apropierii ei de ţintă, , tot aşa cum creşte iuţeala unui corp în cădere, cu cît se apropie de pămînt. Francezii au în spate o ţară de mii de verste, înfometată şi învrăjbită ; în faţă, doar cîteva zeci„ de yerste-i mai desparte de ţintă. Asta o simte fiecare , soldat al armatei napoleoniene şi invazia progresează de la.sjne, numai prin forţa inerţiei. ;

îp armata rusă se aprinde din ce în ce, pe măsura ' retragerii, duhul urii împotriva inamicului : cu cît se re-> trag, cu atît sentimentul de ură se concentrează şi creştet Lîngă Borodino, se produce ciocnirea. Nici o armată, nici '■■* cealaltă nu se dezagregă ; armata rusă se retrage însă Imediat, tot atît de inevitabil cît de inerent este să se-rostogolească un glob, ciocnindu-se de alt glob ce vine" asupra lui cu forţă mai mare ; şi este la fel de inerent ca şi globul invaziei să se mai rostogolească o bucată de vreme în virtutea inerţiei (deşi, în ciocnire, îşi pierde toată forţa).

Ruşii se retrag la o sută douăzeci de verste, dincolo de Moscova ; francezii ajung pînă la Moscova şi acolo se opresc, *După asta, timp de cinci săptămîni, n-are loc nici 0 lup«L Francezii nu înaintează. Asemenea unei fiare rănite de moarte, care, pierzînd sînge, îşi linge rănile, ei Stau pinici săptămîni pe loc, la Moscova, fără să întreprindă ceva, şţ, dintr-o dată, deşi n-a intervenit nimic nou, o iau la fugă înapoi : se reped la drumul către Kaluga şi (după Victorie, de vreme ce cîmpul de luptă de la Maloiaroslaveţ rămăsese tot în mîinile lor), fără să se mai angajeze în vreo bătălie serioasă, o iau şi mai repede la fugă înapoi, e&tre âmolensk şi dincolo de Smolensk, dincolo de Wilna, dincolo de Berezina şi aşa mai departe.

In seara de 26 august, atît Kutuzov, cît şi armata rusă In întregimea ei erau convinşi că bătălia de la Borodino fusese cîştigată. Kutuzov îi şi scrisese asta împăratului. Kutuzov dăduse ordinul de pregj^pjfco* >Wl*i nc^^ătălii,

307

ipr© să-1 zdrobească pe inamic, şi asta nu pentru că el ar fii ,jşrut să mintă pe cineva, ci pentru câ ştia că inamicul erai .învins, aşa cum ştiau acest lucru toţi cei care luaserăl jjarte la bătălie. 1 •■< Dar în aceeaşi seară şi a doua zi începură să sosească,|| jftna după alta, ştirile că pierderile au fost nemaipomenite şi că jumătate din armată a pierit, aşa că o nouă bătălie "'4e dovedea, materialiceşte, cu neputinţă.

Nu se putea da bătălia cîtă vreme încă nu erau culese loate informaţiile, cît timp nu erau adunaţi răniţii, cît nu 4e completaseră muniţiile şi nu se număraseră morţii, nici 4iu fuseseră numiţi noi comandanţi în locul celor căzuţi ,fi cît timp oamenii n-apucaseră să fi mmcat şi să se fi odihnit. Pe de altă parte, îndată după bătălie, chiar a doua zi de dimineaţă, armata franceză (în virtutea ace-leiaşi forţe a mişcării care acum sporise parcă invers pro-porţional cu pătratele distanţelor) se şi avîntă, de la sine, asupra armatei ruseşti. Kutuzov avea chef să dea atacul a doua zi şi toată armata voia acest lucru, dar, pentru a pu-Hea ataca, nu-i destul să vrei să faci lucrul acesta ; trebuie să ai putinţa s-o faci, şi posibilităţile lipseau. N-aveai cum •'să nu te retragi cu o etapă, apoi tot aşa n-aveai cum să nu te retragi cu încă una, apoi cu o a treia şi, în sfîrşit, la *1 septembrie, cînd armata ajunse la Moscova, în ciuda moralului în creştere al trupelor, se cerea prin forţa lu-crurilor ca aceste trupe să se retragă dincolo de Moscova. ,Şi trupele purceseră la încă o retragere, etapa ultimă, şi lăsară Moscova în mîinile inamicului.

Pentru oamenii care s-au deprins să creadă că planurile de război şi de luptă se întocmesc de către comandanţii de armate, aşa cum fiecare din noi, stînd în cabinetul de lucru, dinaintea hărţii, ne închipuim cum şi în ce fel ne-am descurca în cutare sau cutare bătălie, se pun mai multe întrebări : de ce Kutuzov, în retragere, n-a procedat într-un fel sau altul, de ce n-a ocupat poziţii înainte de Fiii, de ce nu s-a retras dintr-o dată pe drumul Kalugăi, abandonînd Moscova ş.a.m.d. Oamenii care s-au deprins să creadă astfel uită, sau nu cunosc, inevitabilele condi-ţiuni în care se desfăşoară totdeauna activitatea oricărui comandant suprem. Activitatea unui conducător de oşti n-are nici cea mai mică asemănare cu activitatea pe care ne-o închipuim noi, stînd comod la birou şi urmărind pe hartă o «ttmpaiue^oarecare^cit u» număr ştiut de soldaţi

168

dintr-o tabără şi din alta, pornind de la un loc ştiut, în- cepîndu-ne presupunerile dintr-un moment oarecare, ştiut dinainte. Comandantul suprem nu se află niciodată in faţa acelor elemente de început al unui eveniment oare care, în care începem noi să luăm în consideraţie eveni mentul. Comandantul suprem se află întotdeauna în cen trul unui şir întreg de evenimente în curs, aşa că nu se găseşte niciodată, în nici un moment, în situaţia de a reflecta asupra întregului înţeles al evenimentului ce are loc. Clipă după clipă şi pe neobservate, evenimentul îşi modelează înţelesul şi, în fiecare moment al acestei modelări succesive şi continui a evenimentului, coman dantul suprem se găseşte în centrul celui mai complicat joc de intrigi, de griji, dependenţe şi jurisdicţii, de pro iecte, sfaturi, ameninţări şi minciuni ; el este obligat, ne contenit, să rezolve nenumăratele probleme, adesea contradictorii, ce i se pun. «

"Savanţii istorici militari ne spun cu toată seriozitate^ că pe drumul Kalugăi ar fi trebuit să-şi îndrepte Kutu-Î zov armata mult mai înainte de a se îndrepta spre Fiii şl că i-ar fi propus chiar cineva acest proiect. în faţa unui comandant suprem însă, mai ales într-un moment greu, se găsesc întotdeauna zeci de proiecte, nu unul. Şi toatd aceste proiecte, alcătuite după regulile strategiei şi tacticii* se bat cap în cap. Treaba comandantului suprem n-ar iii pare-se, alta decît să aleagă unul din aceste proiecte. DM nici lucrul acesta nu-1 poate face. Evenimentele nu-i dsrtî răgaz. I se pune problema, să zicem, ca pe data de 28 să treacă pe drumul Kalugăi, dar între timp apare un aghio-tant trimis de Miloradovici şi-1 întreabă dacă să angajeze imediat lupta cu francezii sau să se retragă. Trebuie să dea, pe loc, cît ai bate din palme, o dispoziţie. Şi dispoziţia de a se retrage abate armata rusă din drumul Kalugăi. După aghiotant, un intendent întreabă încotro să îndrume carele cu proviant, iar şeful ambulanţei unde să ducă răniţii, pe cînd un curier din Petersburg vine cu o scri-soare a împăratului, care nici nu vrea să-şi închipuie măcar că ar putea fi abandonată Moscova ; tot atunci, rivalul comandantului suprem, cel care-1 sapă din umbră (şi din aceştia se găsesc totdeauna nu numai unul), se prezintă cu un nou proiect diametral opus planului de ieşire la drumul Kalugăi ; putei^Usothawiailttului suprenv

f : t l a p ^ |g un onorabil| gşneral, omis la decorare, vine să se plîngă, şi populaţie jjţiploră să fie apărată, iar ofiţerul trimis să recunoasc ifrenul soseşte cu veşti care contrazic cu totul pe cele 8|duse de ofiţerul trimis înaintea lui ; un spion, un prizo-l Iţier şi un general trimis în recunoaştere înfăţişează fie-§are altă situaţie a armatei inamicului. Lumea, deprinsă să nu ţină seamă ori să uite aceste condiţii, în care se gesfăşoară inevitabil activitatea oricărui comandant su-prem, judecă lucrurile bunăoară după situaţia trupelor ţa Fiii şi de aici presupune că putea hotărî foarte uşor cpmandantul suprem, la 1 septembrie, dacă Moscova tre-|juia să fie părăsită sau apărată, cînd de fapt de problema ftceasta nici nu putea fi vorba în situaţia de atunci a arma-tei ruseşti, la numai cinci verste de Moscova. Cînd s-a branşat această chestiune ? Ea s-a tranşat şi la Drissa şi la Smolensk şi, mai ales, la 24 august la Şevardino şi la 26 şugust la Borodino şi, în fiecare zi, în fiecare a retragerii de la Borodino pînă la Fiii.

III t

■' RETRĂGÎNDU-SE DE LA BORODINO, trupele nJSti 4e opriră la Fiii. Ermolov, care plecase să studieze teri yeni la feldmareşal. i — Pe aceste poziţii nu ne putem bate ! zise el.

Kutuzov se uită mirat la el şi îl puse să mai rep' 4ată. Cînd Ermolov sfîrşi ce avea de spus, Kutuzo tinse o mînă spre el :

— Ia dă-mi mîna ! zise el şi, răsucindu-i-o în aşa tel, încît să-i poată pipăi pulsul, zise : Nu ţi-e bine, dragul meu. Ia seama la ce spui !

La şase verste de bariera Dorogomilovskaia, pe dealul Poklonnaia, Kutuzov se dădu jos din trăsură şi se aşeză pe o bancă la marginea drumului. Un grup numeros de gene-rali i se strînseră în jur. Contele Rastopcin, sosit de la Moscova, li se alătură. Toată această strălucită societate, împărţită în cîteva grupuri, discuta despre avantajele şi dezavantajele poziţiei, despre aşezarea trupelor, despre

310

deeprt tpqDbtertieJtaaBJBtaee. Sin||şau cu toţii că, deşi ieâ fusese»^h^avitaţi la aşa ceva şi; cu toate că adunarea <fl* purtapabest nume, era vorba de un consiliu de război. Dis-cuţiunile $e menţineau toate pe tărîmul problemelor de ©Wâtab general. Dacă vreunul împărtăşea altuia sau afla de Wbel vreo noutate, despre asta vorbea numai în şoaptă şl fcecea din nou, imediat, la probleme generale ; nici glume, nici rîs şi nici măcar zîmbet nu se pomenea la oamenii aceştia. Toţi, se vedea cît de colo, se sforţau să life-la înălţimea situaţiei. Toate grupurile care discutau întrfe ele căutau să fie cît mai aproape de comandantul suprem (banca pe care şedea el forma centrul grupurilor) şt"1 toţi vorbeau în aşa fel. încît să fie auziţi de acestaa Goî&andantul suprem asculta şi, uneori, punea să se repeta ceea ce auzea, dar el însuşi nu se amesteca în discuţie şt nu-şi dădea nici o părere. De cele mai multe ori, ascultînd discuţiile vreunui grup, îşi întorcea capul, în semn da dezamăgire, ca şi cum s-ar fi spus cu totul altceva dec|| ae aştepta el să audă. Unii vorbeau despre poziţie, criti^ cîrwi nu atît poziţia însăşi, cît mai ales capacitatea şi pric%| perea celor care o aleseseră ; alţii argumentau că greşea]^ fusese săvîrşită mai demult şi că bătălia trebuia primiţi încă de alaltăieri; grupul al treilea discuta despre bătăl|a de Ja Salamanca, despre care tocmai le povestise francezei Qpessard, sosit de curînd şi purtînd încă uniforma sp% nicflă. (Francezul, împreună cu unul dintre prinţii germani care serveau în armata rusă, analiza asediul Saragos% Spunînd că tot aşa ar putea fi apărată şi Moscova.) într-ţp ii rpatrulea grup, contele Rastopcin spunea că el, cu \g$ţ luntarii din Moscova, e gata să piară sub zidurile capitalei, dar că, totuşi, nu poate să nu regrete nesiguranţa în care a fost lăsat şi că, dacă ar fi ştiut lucrul acesta mai demult, ar; fi fost cu totul altceva... Alţii, dintr-un al cincilea grup, vrînd să arate profunzimea concepţiilor lor strategice, vorbeau despre direcţia în care trebuiau să fie îndreptate armatele. în fine, cei dintr-al şaselea grup discutau ceva cu totul absurd. Chipul lui Kutuzov devenea din ce în ce mai îngrijorat şi mai trist. Din toate discuţiile acestea, Kutuzov vedea un singur lucru : să aperi Moscova era o imposibilitate materială, în toată puterea euvîntuluu adică era în aşa grad exclusă orice putinţă de a o apăra) încît dacă un comandant suprem, nebun, ar fi dat ordin d$ atac,.nu «w«»îilpr<jdy& decii .a zăpăceală generală şi bătălia

tot nu fc-ar fi putut da ; şi riii s-ar fi putut da pentru că toţi comandanţii superiori nu numai că socoteau poziţia imposibilă, dar nu prevedeau, în discuţiile lor, decît ce avea să se întîmple după părăsirea neîndoielnică a acestei poziţii. într-adevăr, cum şi-ar fi putut duce comandanţii armatele la atac, pe un cîmp de luptă pe care-1 considerau o poziţie imposibilă ? Comandanţii subalterni şi pînă şi soldaţii (care judecă şi ei) considerau, de asemenea, pozi-ţia ca fiind imposibilă şi de aceea nu puteau porni să se bată atîta vreme cît erau încredinţaţi că vor fi înfrînţi. Dacă Benigsen rămînea la ideea apărării poziţiei şi dacă ceilalţi o mai discutau încă, problema asta nu mai avea nici o importanţă în sine ; ea prezenta importanţă doar ca motiv de ceartă şi de intrigi. Asta o înţelegea bine Ku-tuzov.

Benigsen, care alesese poziţia, făcea aprins paradă de patriotismul său rusesc (ceea ce Kutuzov nu putea asculta fără să se încrunte) şi rămînea la ideea apărării Mosco-vei. Kutuzov vedea limpede ca ziua scopul lui Benigsen : în caz că apărarea nu reuşea, să dea vina pe Kutuzov, care adusese, fără să dea vreo luptă, armatele pînă sub dealurile Vorobiov ; iar în caz de reuşită, să şi-o atribuie ; în cazul însă cînd Kutuzov ar fi refuzat apărarea, să se pună la adăpost de crima părăsirii Moscovei. Problema aceasta, a intrigii, nu-1 preocupa de fel pe bătrîn în mo-mentul acesta. O singură şi groaznică întrebare îl ardea ca jarul. Şi la această întrebare nu-i dăduse încă nimeni răspuns. întrebarea ce-şi punea era : „Sînt eu oare cel care 1-a lăsat pe Napoleon să ajungă pînă la Moscova şi cînd am făcut eu lucrul acesta ? Cînd s-a hotărît lucrul acesta ? Nu cumva ieri, cînd i-am trimis lui Platov ordinul să se retragă, sau acum trei zile, seara, cînd am aţipit puţin şi i-am ordonat lui Benigsen să mă înlocuiască la comandă ? Sau şi mai demult ?... Dar cînd, cînd s-a hotărît oare această grozăvie ? Moscova trebuie părăsită ! Trupele trebuiesc retrase şi eu trebuie să dau ordinul acesta !" Să dea acest ordin îngrozitor, lui Kutuzov i se părea .totuna cu a renunţa la comanda armatei. Dar, pe lingă că iubea puterea şi se obişnuise cu ea (onorurile ce i se dăduseră prinţului Prozorovski, sub ordinele căruia ser-vise în Turcia, îl sîcîiseră), era convins că e predestinat Bă salveze Rusia, fiindcă doar de aceea fusese adus, din ivoinţa poporului şi împotriva voinţei suveranului, la.

m

comanda supremă. Avea convingerea că el era singurtlt care se putea menţine la comanda armatei în împrejurai! file adestea grele, că singur el, în toată lumea, era în stării tft nu'Se lase cuprins de panică, ştiindu-şi-1 ca adversa» pe "neînvinsul Napoleon ; şi acum se îngrozea la gîndia ordinului pe care era nevoit să-1 dea. Dar trebuia să ia ffl hotărîre, trebuiau curmate odată discuţiile acestea dirii jurul său, care începeau să ia un caracter prea liber. .1

Chemă la locuinţa lui pe generalii cei mai vechi grad.

— Ma tete, fut-elle bonne ou mauvaise, n'a «'(ţider d'elle meme ! l zise el, ridicîndu-se de pe bancă porni Spre Fiii, unde îl aşteptau trăsurile. ^^ "

,m~. 'ii

IV '* +> ■ < * Î O

' ÎN ODAIA CEA MARE A CELEI mai bune izbe dij Fiii, izba mujicului Andrei Savostianov, la ceasurile douîj^ ge, întruni consiliul. Bărbaţii, femeile şi copiii din num^ţ roasa familie a mujicului se înghesuiră în odăiţa întune-coasă de cealaltă parte a tindei. Numai nepoţica lui Andrei, Malaşa, o fetiţă de şase ani, pe care serenissismul, mîn-gîind-o, o dăruise la ceai cu o bucăţică de zahăr, rămăsese pe cuptor în încăperea cea mare. Malaşa privea de pe cuptor, sfioasă şi fericită, la chipurile, uniformele şi de-coraţiile generalilor care intrau unul după altul în izbă şi se aşezau pe laviţele late sub icoanele din colţ. Singur moşul, cum îl numea în gîndul ei Malaşa pe Kutuzov, şedea deoparte, în umbra celuilalt colţ, lîngă cuptor. Şedea cufundat cu toajtă greutatea într-un jilţ de campanie, suflînd greu şi potrivindu-şi tot timpul gulerul tunicii, care, deşi descheiat, parcă-1 tot strîngea de gît. Cei care intrau, se apropiau unul după altul, mai întîi de feldmare-şal, care, unora le strîngea mina, altora le făcea semn din cap. Kaisarov, aghiotantul său, voi să dea la o parte per-deluţa ferestrei din faţa lui Kutuzov, dar el făcu supărat un semn cu mîna şi Kaisarov înţelese că serenissimul nu dorea să-i fie văzută faţa.

1 Capul meu, bun sau prost, aşa curia''J^te, trebuie .singur să se ajute !... i w - l-

313

M.

Hiadă hărţi, planuri, creioane şi hîrtii, se adunase atîtal hune, încît ordonanţele fură nevoite să mai aducă o laviţăJ ~'pB care o puseră lîngă masă. Pe ea luară loc ultimii veniţi : Ermolov, Kaisarov şi Toii. Chiar sub icoane, în capul mesei, şedea, cu crucea Sfîntul Gheorghe la gît, cu fruntea lui înaltă ce i se împreuna cu creştetul pleşuv şi cu chipul lui de o paloare bolnăvicioasă, Barclay de Tolly. Erau două zile de cînd îl chinuiau frigurile şi chiar în clipa aceea îl scuturau şi îi dădeau dureri. Alături de el şedea Uvarov care, cu glas scăzut (aşa cum vorbeau toţi), gesti-culînd, îi spunea ceva lui Barclay. Dohturov, mic şi rotofei, cu sprîncenele ridicate şi cu mîinile pe pîntece, asculta atent. De cealaltă parte şedea, sprijinindu-şi într-o mînă capul lat cu trăsături severe şi cu ochi scînteietori, contele Osterman-Tolstoi, care părea adîncit în gînduri. Ra-evski, care avea un aer nerăbdător, îşi răsucea mereu, cu un gest care-i devenise deprindere, părul negru de pe tîmple, uitîndu-se cînd la Kutuzov, cînd la uşa de la ferare. Chipul blînd, puternic şi frumos al lui Konovniţîn -*i*ra luminat de un zîmbet şiret şi delicat. întîlnise privirea iKlalaşei şi îi făcea din ochi semne, care o îmbiau pe fetiţă ^Să zîmbească. •"* Toţi îl aşteptau pe Benigsen, care îşi sfîrşea prînzul %

ftfiustos, sub pretextul unei noi inspectări a poziţiilor. Aş-teptarea se prelungi de la patru pînă pe la şase, ]'Si în toată vremea aceasta se discută încet, în grupuri 'Separate, fără să se înceapă consfătuirea propriu-zisă. Hs Numai după ce intră în izbă Benigsen, Kutuzov îşi ►trase, din colţul său, jilţul pînă aproape de masă, dar în fel, încît să nu-i bată în faţă luminările puse pe masă. Benigsen deschise consiliul cu întrebarea : „Să pără-fără luptă sfînta şi vechea capitală a Rusiei, sau s-o îftpărăm ?" Urmă o tăcere îndelungată şi generală. Toate tchipurile se posomoriră şi, în liniştea aceasta, se auze;i ■bfloar răsuflarea grea şi tuşea lui Kutuzov, tuse ce trăchi l Supărare. Ochii tuturora erau îndreptaţi asupra lui. Malaş:1

(fie uita şi ea tot la moş. Era mai aproape decît toţi de f-cîînsul şi văzu cum i se încreţise faţa ; parc-ar fi fost gala ■V6ă plîngă. Dar numai pentru puţină vreme. *j — .Şfînta şi vechea capitală a Rusiei! rosti el deodată, ^epetfiw:>lteipăr«t t^orbele -lui- Benigs«n-fi-arătînd prin

#314

asta nota falsă â ace'stor duviîfte. Eteţl *i<>feH*ă tffîspuii» luminăţia-voastră, că întrebarea n-are rost pentru un rufg (Şi îşi aplecă trupul greoi înainte.) E o întrebare care nu se ppaţe pune ; asemenea întrebare n-are nici un sens. PrţŞf^ W©ma pentru care i-am poftit pe aceşti domni să se aduijjl aţei esie o problemă militară. Chestiunea este următoarea^ „Salvarea Rusiei e în armată. Este mai folositor să riscăjr A pierde şi armata şi Moscova, primind lupta, sau ' pţiedăm Moscova fără luptă ? Iată asupra cărei întrebă Vreau să vă cunosc părerea." (Şi se lăsă pe spătarul ji

., Începu dezbaterea. Benigsen nu considera încă jocul pi totul pierdut. De acord cu Barclay şi cu ceilalţi asupra imposibilităţii de a primi o luptă defensivă la Fiii, §J| P,JM;runs de patriotismul rus şi de dragoste pentru Moscova, propunea să fie trecute, în noaptea aceea, armatele din ftancul drept în flancul stîng şi să fie atacat a doua zi francul drept al francezilor. Părerile se împărţiră ; înce pură să se certe, unii susţinîndu-1, alţii împotrivindu-i-se. Ermolov, Dohturov şi Raevski erau de aceeaşi părere cu BeSiidjSen. Împinşi fie de sentimentul necesităţii jertfelor înalte de predarea capitalei, fie de alte socoteli, perso nale,* generalii aceştia parcă nu înţelegeau că acest con- SlUU hu putea schimba cursul inevitabil al evenimente- Wr'şî'că Moscova era ca şi părăsită, de pe acum. Ceilalţi generali înţeleseră asta şi, lăsînd la o parte discuţia despre Moscova, vorbiră doar din direcţia pe care, în retragerea ei, urma să o ia armata. Malaşa, care era numai ochi la tot ce se petrecea în odaie, înţelegea altminteri tîlcul aces- ţui consiliu. Ei i se părea că era vorba doar de o luptă personală între „moş" şi „lungan", cum îl numise ea pe Benigsen. îi vedea cum se înfurie cînd vorbesc unul cu altul şi, în sufletul ei, ţinea partea moşului. Pe la jumă tatea discuţiei, ea prinse privirea iute şi vicleană pe carş IXioşul i-o aruncase lui Benigsen şi,, după asta, spre bucu-i t'la ei, băgă de seamă că moşul, spunîndu-i ceva lunga-, nului, îl doborîse : Benigsen se înroşise deodată şi înce-^ puse să se plimbe, scos din fire, prin odaie. Cuvintele care-1 necăjiseră pînă într-atîta pe Benigsen exprimau calm şi domol părerea lui Kutuzov despre avantajele şi dezavantajele propunerii lui Benigsen referitoare la trans ferarea ..trupelor— în cursul nopţii — j

cil/i stîng, în vederea atacării flancului drept al fr afllbr.

— Eu, domnilor, zise Kutuzov, nu pot aproba planul contelui. Mişcările de trupe, la mică distanţă de inamic, sînt întotdeauna periculoase şi istoria militară confirmă acest lucru. Aşa, bunăoară, iată... (Kutuzov părea adîncit în gînduri, căutîndu-şi exemplul, şi se uita la Benigsen cu o privire luminoasă, naivă). Da, iată, să luăm chiar bătălia de la Friedland, de care, pe cît cred eu, contele îşi aduce bine aminte ; această bătălie... n-a fost tocmai reuşită, doar din pricină că poziţiile trupelor noastre s-au schimbat la prea mare apropiere de inamic... — Urmară eîteva clipe de tăcere, care li se părură tuturor nesfjrşit de lungi.

Dezbaterile fură reluate, dar pauzele deveneau t| dese şi pricepură toţi că nu mai au ce-şi spune.

în răstimpul uneia din aceste pauze Kutuzo| din greu, ca şi cum s-ar fi pregătit să vorbească, întoarseră privirile spre dînsul.

— Eh bien, messieurs ! Je vois que c'est mc payerai Ies pots casses !* zise el. Şi, ridicîndu-se înceti şor, se apropie de masă. Domnilor, v-am ascultat păre rile. Unii nu vor fi de acord cu mine. Dar eu (se opri o clipă), cu puterea încredinţată mie de suveran şi de patrie, eu ordon retragerea !

După asta, generalii începură să se împrăştie, cu pre-cauţia tăcută şi solemnă cu care se împrăştie lumea după o înmormîntare.

Unii din generali se apropiau de comandantul suprem | şi, cu glas scăzut, cu totul pe alt ton decît atunci cînd jkteseră cuvîntul la consiliu, îi raportau cîte altceva. |

Malaşa, care era de mult aşteptată la cină, se dădu cu băgare de seamă jos de pe poiată, pe la spate, punîn-du-şi unul cîte unul picioruşele goale pe prichiciul cupto-rului şi, strecurîndu-se printre picioarele generalilor, o zbughi pe uşă afară.

După ce dădu drumul generalilor, Kutuzov rămase| multă vreme singur, cu coatele pe masă, cu gîndul tot, la aceeaşi groaznică întrebare : „Cînd, cînd oare s-a hotă-

1 Ei bine, domnilor, văd că eu voi plăti oalele sparte !

qui

rit la sWtifear «WJrttei, -părăsirea Moscovei ? Cînd s-a săvîrşit faptul care a provocat această hotărîre şi cine-i vinovat

. •*- La asta, la asta, nu m-am aşteptat, îi spuse el lui Bchfceider, un aghiotant de-al său, care veni la el noap-tea tîrziu, la asta nu m-am aşteptat ! Asta nu mi-a putut ttece prin cap ! U' ' «— Ave ti nevoie de odihnă, serenissime, spuse 4khneider.

— Dar nu se poate ! Or să mănînce şi ei carne de cal, dft ş$. turcii ! strigă, fără să răspundă, Kutuzov, lovind ihniasă cu pumnul lui puhav. Or să mănînce şi ei, nu-maiiriU

V

IN CU TOTUL ALT CHIP, opus lui Kutuzov, a pro: cedat, tot cam pe atunci, cu prilejul unui eveniment şl mai'important decît retragerea fără luptă a armatei, ş| atujrfne cu prilejul părăsirii Moscovei şi al incendierii ei COtftele Rastopcin, care trece în ochii lumii drept condu»-câtor al acestui eveniment.

Evenimentul acesta — părăsirea şi incendierea Moscqp vei ■— a fost tot atit de inevitabil ca şi retragerea trup% lor, fără luptă dincolo de Moscova, după bătălia de Iş Borodino. , ,. Ceea ce s-a întîmplat ar fi putut fi prezis de fiecarp ,rus, nu pe temeiul deducţiilor logice, ci bizuindu-se ţ^f !Un simţămînt pe care l-au avut părinţii noştri şi caţfc trăieşte în oricare din noi. '„

Incepînd de la Smolensk, în toate oraşele şi satele (jft pe pămîntul rusesc, fără participarea lui Rastopcin şi fă|gi afişele sale, s-a întîmplat tot ce s-a petrecut şi la Moscovă Poporul aştepta cu nepăsare venirea inamicului, nu si r&scula, nu provoca tulburări, nu făcea pe nimeni bucăj||| ci îşi aştepta liniştit împlinirea ursitei, simţindu-şi lăun-tric puterea de a găsi, în cele mai grele clipe, tocmai ceea ce trebuia făcut. Şi, cum se apropia inamicul, elementele cele jŞiai înstărite ale raoulaţiei fj^ea,u., părăsindu-şi

i;-%ărăciSM răfflîneâ"peîoc, 8îhd foc şi distrugînd| yjjS§6a ce rămăsese.

Conştiinţa că aşa trebuia să fie şi că aşa va fi întot-deauna se afla şi se află în sufletul fiecărui rus. Con-ştiinţa şi, mai mult, presimţirea că Moscova avea să fie luată exista în sufletul societăţii moscovite a anului 1812. Cei care începuseră să părăsească Moscova încă din iulie şi de pe la începutul lui august arătaseră că se aşteptau

la lucrul acesta. Cei care plecau cu ceea ce puteau lua, . lăsindu-şi casele şi jumătate din avut, procedau aşa, dato-

jjrită acelui patriotism ascuns (latent), care se exprimă ;nu prin fraze, nu prin jertfirea copiilor pentru salvarea .patriei şi aşa mai departe, prin mijloace nefireşti, ci pe ■. nesimţite, simplu şi organic, şi tocmai de aceea şi dă

întotdeauna cele mai viguroase rezultate. „E ruşinos să fugi din faţa primejdiei ; numai laşii fu/.* din Moscova", li se spunea moscoviţilor. Rastopcin, cu „^fişele lui, le vîra în cap că era ruşinos lucru să fugi din ^Moscova. Şi moscoviţilor le era ruşine să primească nu iele de laşi, le era ruşine să plece, dar cu toate aste.i plecau, ştiind că aşa trebuia. Pentru ce plecau ? Nu se poate presupune că Rastopcin i-ar fi speriat cu groză pe care le făcea Napoleon pe teritoriile cotropite Tf'lecau, şi cei dintîi au plecat bogaţii, oamenii cu carte !bare ştiau foarte bine că Viena şi Berlinul rămăsesem 'întregi după ocupaţie şi că locuitorii de acolo, în timpul Ocupaţiei, îşi petrecuseră de minune vremea cu îneîntă-♦lorii francezi, pe care-i iubeau atîta pe atunci bărbaţii ruşi şi mai ales femeile* ruse. 9* Plecau fiindcă pentru poporul rus nu putea încăpea J^itrebarea dacă- va fi sau nu va fi bine la Moscova sub îjliiministraţia franceză. Sub administraţia francezilor nu puteau rămîne : era tot ce putea fi mai rău. Plecaseră e'il şi pînă la bătălia de la Borodino ; plecau, cu atît mai gră-| biţi, după bătălia de la Borodino, fără să răspundă lai chemarea de a apăra oraşul şi fără să ţină seamă de mani-festele comandantului suprem al Moscovei — ce-i destăi-nuiau intenţia de a scoate icoana Maicii Domnului de la Iver şi de a merge la luptă cu ea în frunte — nici de ba-loanele care trebuiau să aducă pierzania francezilor, nici de toate nimicurile de care pomenea Rastopcin în afişele iude. Mos#8$ippî$tiau că armata e cea care trebuie să

lupte, §ir:)ş|,- p*ş^^*rt%#t iJMtarev%*£uiw:i ri8kc*vjflomnişaf|. l Ş j ^servitorii nu puteau da piept cu Napoleon ţm QJ9Eiţ,#şa că trebuiau să plece, oricît i-ar fi durut săţp jţ tot avutul. Ei plecau şi nu se gîndeau la mft*

.ţţ^ş^nnătate a acestei imense şi bogate capitale; ită <4f locuitori şi lăsată pradă focului (marele oraş p părăsit de locuitorii lui, era sigur că avea să fie âli ! ™geau) fiecare pe socoteala lui, şi cu toate astea numai pentru că au plecat ei s-a săvîrşit acel măreţ eve niment, care va rămîne pentru totdeauna gloria supremă t poporului rus. Boieroaica aceea care s-a urnit din Moscova încă din iunie, cu harapii şi cu măscăricii ei cu tot, spre un sat din gubernia Saratov, avînd vaga conştiinţă că ea nu-i sluga lui Bonaparte şi cu teama să DjU fţş cumva oprită de cineva din ordinul lui Rastopcin, C\ s^vţ^it cu simplitate şi adevăr fapta aceea mare care 4 Rusia. Dar contele Rastopcin care, cînd îi făcea pe cei care plecau, cînd evacua autorităţilife $Bşrma cu puşti scoase din uz vreo ceată de beţivii cind i ieşea cu icoanele, cînd îi interzicea mitropolitului A.Ugustin să scoată moaştele şi icoanele, cînd aduna toati Căruţele particulare aflate în Moscova, sau cu o sutl tferzttti şi şase de căruţe transporta balonul la care luciU Leppich, cînd lăsa să se înţeleagă că el va da foc Moscove^ clrKJŢ povestea cum şi-a incendiat propria casă şi scrja CătrŞ jfrancezi o proclamaţie, prin care-i acuza solemn c& aji fîistrus căminul copiilor săi, Rastopcin care aci îşţ. ♦ţritmia gloria incendierii Moscovei, aci se lepăda djş ea, aci ordona populaţiei să pună mîna pe toţi spionii şj şăfi &foc& la el, aci îşi ocăra poporenii pentru acest lucriţj aci îi deporta pe toţi francezii din Moscova, aci îi dăde§ vaie să rămînă în oraş doamnei Aubert-Chalme, carg constituia punctul central al întregii populaţii franceza din Moscova, ordonînd însă prinderea şi deportarea nejustificată de vreo vină vizibilă, a bătrînului şi ono rabilului director-adjunct al poştelor, Kliuceariov ; Rastopcin care, ba aduna poporul la Tri Gorî ca să se bată cu francezii, ba ca să scape de popor, îi dădea în mîinî, să-1 omoare, un om, iar el fugea de acasă pe uşa de din dos, ba'spunea că nu va putea supravieţui dezastrului M ba ■. mim tifafe W**EBa*ii#iJranţi şte, versur|

ţSespre rolul sau în acest dezastru * — omul acesta n-:i priceput însemnătatea evenimentului care se săvîrşe;i dar voia să facă şi el ceva, să uimească pe cineva, s;i făptuiască ceva patriotic şi eroic şi, ca un copil, zburda în faţa acestui eveniment, măreţ şi de neînlăturat, can B fost părăsirea şi incendierea Moscovei, străduindu-sc cu mîna lui mică, ba să împingă înainte, ba să opreasc.i cursul imensului torent popular, care-1 lua şi pe el Iu vale.

VI

HELENE, ÎNAPOINDU-SE CU toţi curtenii de la Wilna la Petersburg, se afla într-o situaţie foarte dificilă.

La Petersburg, Helene se bucurase de ocrotirea deosebită a unui potentat care ocupa una din cele mai înalte demnităţi în stat. La Wilna însă, ea se apropiase de un tînăr principe străin. Cînd se întoarse la Petersburg, prinţul şi potentatul erau amîndoi în capitală ; fiecare din ei îşi revendica drepturile şi Helene se găsi în faţa unei probleme încă noi în cariera ei : să păstreze raporturi strînse cu amîndoi, fără a-1 jigni pe vreunul. T Ceea ce pentru altă femeie ar fi părut foarte greu şi chiar imposibil nu-i dădu de gîndit nici măcar o clipă contesei Bezuhova, care, cum se vede, nu degeaba so .bucura de reputaţia unei femei inteligente. Dacă ar fi încercat să-şi ascundă faptele sau să iasă prin şiretlicuri din încurcătură, tot s-ar fi dat cîndva de gol, recunoscîn- du-se prin asta vinovată ; dar Helene, dimpotr ivă, ca un om cu adevărat mare, care poate tot ce vrea, luase Ide la început poziţ ia celui care are dreptate, lucru pe

1 Je suiş ne Tartare, Je voulus etre Romain. Les Franc, ais nrappelerent barbare, Les Russes — George Dandin. (M-am născut tătar, Ani vrut să fiu latin. ,-s• m. Francezii m-au poreclit barbar, Ruşii — George Dandin.)

George Dandin — personaj din comedia cu acelaşi nume d<-ÎMoliere, ţăran bogat dornic să se înnobileze printr-o căsătorie can n-a dus însă la rezultatul dorit.

&20 ;

care îl cmlfia sincer, ca şi faptul că vinovaţi' sînt ftoţi Milalţi. :

;:;i La .cea dinţii ocazie cînd tînărul personaj străin îşi

Permise să-i facă reproşuri, ea îşi înălţă mîndră capul "frumos şi, privindu-l peste umăr, îi spuse cu tărie :

Voilă l'egoisme et la cruaute des hommes ! Je ne ţ'fltteţidais pas ă autre chose. La femme se sacrijie pour eîte souffre, et voilă sa recompense. Quel droit ofeş, Monseigneur, de mc demander compte de mes \iti6s, Jde mzs affections ? Cest un homme qui a ete 18 qu'un pere pour moi. 1

JJ'1 Personajul dădu să spună ceva. Helene îl întrerupse : $h bien, oui, zise ea, peut-etre qu'il a pour moi ţ'fltUres seniiments que ceux d'un pere, mais ce n'est 18 une raison pour que je lui ferme ma porte. Je ne. suiş ÎS un homme, pour etre ingrate. Sachez, Mon- uifjneuf '■ pour tout ce qui a rapport ă mes sentimente Uttimest',je ne rends compte qu'ă Disu et ă ma conscience 2, ea, ducîndu-şi mîna la frumosul ei piept, care i se pşste măsură, şi înălţîndu-şi ochii la cer. ,

— Mais ecoutez-moi, au nom de Dieu ! . —. Epousez-moi et je serai votre esclave ! *— Mais c'est impossible ! ? — Vous ne daignez pas descendre jusqu'ă moi}

\\>6us .',.. 3 spuse ea, izbucnind în plîns. • Personajul încercă s-o liniştească ; Helene, însăj JUnea printre lacrimi (ca şi cînd şi-ar fi uitat de sine laşi, ieşită din fire cum era) că nimic n-o poate opr | se mai căsătorească o dată, că mai sînt asemene^. [iXcmple. (pe atunci erau încă prea puţine exemple, daţ- i ' latft egoismul şi cruzimea bărbaţilor ! Nici nu mă aşteptări Iu ultceva. Femeia se sacrifică pentru voi, suferă şi, poftim, carc-l fi l'lisplata ? Cu ce drept îmi cereţi socoteală, Alteţă, de priete niile şi. de afecţiunile mele ? Omul acesta a fost pentru mine mai decîţ un tată. ? 2 Desigur... poate că el are pentru mine alte sentimente riecty

jle părinteşti, dar asta nu-i un motiv ca să-i închid uşa în nas, IVI nu sînt bărbat, ca să fiu ingrată. Aflaţi, Alteţă, că pentru to't

itum ce priveşte sentimentele mele intime, eu nu dau 4tttoteall (Jteit lui Dumnezeu şi conştiinţei mele. ---- 3 Dar ascultă-mă, pentru numele lui Dumnezeu ! t,

Ia-mă de nevastă şi voi fi roaba dumitale ! îjfe- Bine, dar nu e cu putinţă ! • ■ ■ ■ . ., td.U Siguiyilu binevoieşti să te cobori f — Război şi pace, voi. III

niciodată soţia bărbatului ei, că a fost o victimă. — Dar legile, religia... spuse personajul, dîndu-se'l

aproape bătut. — Legile, religia... De ce-ar mai fi fost născocite,',

dacă n-ar putea face lucrul acesta ! zise Helene. Personajul important rămase uimit că nu-i trecuse

prin minte o judecată atît de simplă şi se adresă pentru sfat sfinţilor fraţi din Comunitatea Iezuiţilor, cu care se afla în strânse relaţii.

Cîteva zile după această convorbire, la una d i n fermecătoarele serbări pe care Helene le dădea în v i l i sa de la Kamennîi Ostrov, îi fu prezentat un om în vîrsi:i cu părul alb ca zăpada şi ochi negri, strălucitori — fasc i nantul -monsieur de Jobert — un jesuite â robe courtc ' care stătu mult timp de vorbă cu Helene, în grădină, su l . lumina feerică şi în sunetele muzicii, despre dragostea d > -Dumnezeu, de Christ, de sfînta inimă a Maicii Domnului şi despre mîngîierile pe care le dă credincioşilor, în această viaţă şi în viaţa viitoare, singura religie adevăraţii. cea catolică. Helene fu mişcată şi de cîteva ori le dădură lacrimile, şi ei şi lui monsieur Jobert, iar vocea le tremură. Dansul, la care un cavaler veni să o poftească pe Helene, îi tulbură convorbirea cu viitorul ei directeur de conscience 2, dar a doua zi, monsieur de Jobert se prezentă singur, seara, la Helene şi de atunci începu să o viziteze foarte des.

Intr-o zi, el o conduse pe contesă la biserica catolic,': unde ea îngenunche în faţa altarului la care fusese s Francezul cel tomnatic şi fascinant îi puse mîinil creştet şi ea, cum singură povestea mai tîrziu, simţi ca un suflu înviorător pogorîndu-i-se în suflet. I se ex i apoi că aceasta fusese la grâce 3.

Pe urmă, veni la ea un abate, d robe longue 4, o spo i şi o dezlegă de toate păcatele. A doua zi îi aduse > cutiuţă în care se afla cuminecătura şi i-o lăsară a< ca să se poată împărtăşi. După cîteva zile, spre mare, i mulţumire, Helene află că fusese primită în sînul bisericii

1 ...domn de Jobert — un iezuit în haină scurtă™ 2 duhovnic şi mentor moral la catolici. 3 ...harul. l'.3 * ...în haină lungă... <• *

322 iu .Iov

lnvărate, citolice,! ţf r<?a' Hes'prs ''âfetâ va 'afla în" Uuşi papa, *care-i va trimite un document.

Tot ce se petrecea în vremea aceasta în jurul ei şi cu : I, toată atenţia ce i se acorda din partea atîtor oameni IttUgenţi, intr-o formă atît de plăcută şi de rafinată, ,, şi puritatea de porumbiţă în care se afla (purta acum '\ timpul numai rochii albe cu panglicuţe albe) — toate IMtea îi făcsau plăcere ; dar din satisfacţia aceas'ta nu lipsea nici o clipă imaginea ţelului urmărit şi, cum se j t k p l ă întotdeauna în materie de vicleşuguri, unde [tlfQttul se descurcă mai bine decît cei deştepţi, pricepînd '

C» toate aceste vorbe frumoase şi toate aceste stăruinţe |*iveau alt scop decît ca, îndată după convertirea ei la tolicism, să i se stoarcă bani în folosul instituţiilor «Uite (lucru cu privire la care i se şi făcuse aluzie), alene, înainte de a da bani, stărui să se facă mai grabnic {ţitele formalităţi care să o libereze de cel care-i era i\. După părerile ei, rostul oricărei religii consta doar i a , satisface dorinţele omeneşti, în schimbul respectării Jnulttitor convenienţe. Şi, fără să-şi piardă din vedere Ului, într-una din convorbirile cu duhovnicul ei, ea îi , tru insistent să-i răspundă în ce măsură căsătoria o Ip de bărbatul ei. ;

Erau amîndoi în salon, la fereastră, pe înserate. Pe '*'■": fireastră venea miros de flori. Helene era în rochie albă, pftnsparentă la piept şi umeri. Abatele, bine hrănit, cu Ifbia plinuţă, proaspăt rasă, cu gura frumoasă, cărnoasă, mîinile albe puse blînd pe genunchi, şedea foarte îroape de Helene şi, cu un zîmbet fin pe buze, cu ivirea calm-fermecată de frumuseţea ei, se uita. din tftd în cînd la chipul ei şi îi expunea punctul său de vedere privire la chestiunea care-i preocupa pe amîndoi. liline, zîrftbind neliniştită, se uita la părul lui buclat'-[$i la obrajii lui oacheşi, plini şi bine raşi, şi din clipă în [lllpă se aştepta ca discuţia să ia altă întorsătură. Abatele, I, deşi se desfăta vădit cu frumuseţea inter locutoarei Mic, era preocupat doar de propria-i iscusinţă în susţine-r*ci argumentelor.

Teza susţinută de apărătorul conştiinţei era următoa-fM.

— Necllnoscînd însemnătatea pasului întreprins, dumneavoastră aţi făcut legămînt de credinţă conjugală Unui bărbat care, la rîndul său, primind taina cununiei

ii*

fără să creadă în valoarea ei religioi|iţfftfl|- săvîrşi .sacrilegiu. Căsătoria aceasta n-a avut importanţa d fie care trebuia să o aibă. Dar, cu toate acestea, făgădi JJată v-a legat. Aţi călcat-o. Ce aţi săvîrşit prin a.1 Peche veniel sau peche mortel ?i Peche veniel, pei că dumneavoastră aţi greşit fără intenţie rea. Dacă face o nouă căsătorie acum, cu scopul de a avea c-păcatul v-ar putea fi iertat. Dar chestiunea prezu iarăşi un dublu aspect. Intîi...

— Dar eu cred, zise deodată, cu zîmbetul ei ferme tor, Helene, pe care toate astea o plictiseau, că eu, o d u ce am trecut la religia cea adevărată, nu mai pot fi legala, de obligaţiile pe care mi le-a impus o religie falsă.

Le directeur de conscience fu uimit de felul în carc-i fusese prezentat, cu atîta simplitate, oul lui Columb. Era; îneîntat de repeziciunea neaşteptată a progreselor elevelj sale, dar nu putu să se lepede de edificiul argumggie lor pe care şi-1 clădise cu atîta trudă.

— Entendons-nous, comtesse !2 zise el zîmbj|^({!i începu să combată raţionamentul fiicei lui spirituale.

VII

ftstf HELENE ÎNŢELEGEA CA afacerea era foarte sii :

şi uşoară din punct de vedere bisericesc, dar că apără conştiinţei sale îi făceau dificultăţi, numai pentru ci ştiau în ce chip avea să privească autoritatea laică ace. chestiune.

In urma acestei concluzii, Helene hotărî că acţiui trebuie pregătită, mai întîi, în societate. Ea stîrni geL' bătrînului dregător şi îi spuse ceea ce-i spusese i celuilalt adorator, adică îi puse problema în aşa ci1 ' incit singurul mijloc de a cîştiga drepturi asupra ei con în a se căsători cu dinsa. Bătrînul dregător rămase, prima clipă, la fel de uluit ca şi cel dintîi, tînărul persor de propunerea de a se căsători cu o femeie al cărei bărl era în viaţă ; dar convingerea neclintită a Helenei • lucrul e tot aşa de simplu şi de firesc ca şi măritişul un< i

§24

1 Păcat lesne iertător sau păcat de moarte ? 3 Să ne tatelegem, contesă .'... .» .. . , ,„■, ., *>. ,- .'f|;

fete avu\t£^'ţl--aB&pMiv&*-T)fâtw*m'& bSgat «le seSnă, fie şi cea mai neînsemnată urmă de şovăire, de ruşine^ iau de fereală din partea Helenei, cauza ei ar fi fost fără Îndoială,pierdută ; dar nu numai că nu erau semne de aşa ceva,, ci, dimpotrivă, ea povestea cu simplitate şi naivă bunăvoinţă tuturor prietenilor (şi tot Petersburgul ti era prieten) că îi făcuseră propuneri de căsătorie şi principele şi demnitarul, că ea îi iubea pe amîndoi ş i nu ştia cum să facă să nu-i amărască nici pe unul, nici pe celălalt.

Prin, Petersburg, zvonul se răspîndi cît ai clipi, dar nu gvonuli fc;ă Helene vrea să se despartă de bărbat (dacă Ş-ar fi răspîndit acest zvon, foarte mulţi s-ar fi ridicat împotriva unei asemenea intenţii nelegiuite), ci că nefericita, frumoasa Helene se află în dilemă, neştiind pe car^ din cei doi pretendenţi să-1 ia în căsătorie. Chesti-unea nu: mai era deci, în ce măsură acest fapt ar fi fost posibil, ci doar care ar fi fost partida cea mai convenabilă şi cum avea să fie pr ivit faptul la curte. E drept, se găseau şi cîţiva îndărătnici, care nu fuseseră în stare să Re ridice la înălţimea problemei şi care vedeau în aceste planuri G adevărată terfelire a tainei cununiei ; dar aceştia erau puţini şi tăceau ; pe cei mai mulţi îi preocupa insă chestiunea fericirii care dăduse peste Helene şi alegerii celei mai bune. Cît priveşte întrebarea dacă era bine Hau rău şa se mărite o femeie atît timp cît bărbatul îi era în Via(ă, despre asta nici nu se discuta, căci problema fusese, desigur, rezolvată de oameni mai cu cap decît noi (cum SC spunea) şi să te încumeţi a judeca însemna să-ţi arăţi. prostia şi lipsa artei de a trăi în societate.

Singură Măria Dmitrievna Ahrosimova, sosită în vara «ceea la Petersburg pentru a-şi revedea unul din feciori, iţii permise să-şi spună de-a dreptul părerea care era opusă aceleia a societăţii. întîlnind-o pe Helene la un bal, Măria Dmitrievna o opri în mijlocul sălii şi, în tăcerea generală, îi spuse cu vocea ei aspră :

— Pe aici, pe la voi, au început să se mărite femeile înainte de a le muri bărbaţii. Tu, poate, crezi că ai născocit ceva nou ? Te înşeli, drăguţă ! Asta-i de mult născocită. în toate... se face la fel ! Şi, cu vorbele acestea, suflecîndu-şi mînecile largi cu gestul ei obişnuit de ameninţare. Măria Dmitr ievna treeu mai departe, aruncînd priviri supărate în dreapta şiiftrstţiîga. '****

.■•, Deşi ■ toţi •*# tfemeau ScUf eb;r Mari» DmitiSevna era privită aici, la Petersburg, ca un fel de măscărici, aşa că din cuvintele spuse de ea oamenii nu reţineau decît cuvîntul grosolan, pe care şi-1 repetau unii altora, în $oaptă, convinşi că în acest cuvînt era toată sarea celor apuse. i Pr inţul Vasili, uit înd cam des în ult ima vreme ce Ipunea şi repetînd de sute de ori acelaşi lucru, rostea de feîte ori avea prilejul s-o întîlnească pe fiica sa, urmă-toarele : i — Helene, j'ai un mot ă vous dire ! şi, smucindu-i ţnîna în jos, o lua deoparte. J'ai eu vent de certains pro-jets, relatifs ă... Vous savez. Eh bien, ma chete enfant, pous savez que mon coeur de pere se rejouit de vous sa-poir... Vous avez tant soujjert... Mais, chere enfant... ne consultez que votre coeur. Cest tout ce que je vous dis. l Şi înăbuşindu-şi de fiecare dată aceeaşi tulburare, îşi lipea obrazul de tîmpla fiicei lui şi se depărta.

Bilibin, care-şi menţinea reputaţia de om extrem de jnteligent şi care era prietenul dezinteresat al Helenei, prieteni dintre aceia pe care îi au întotdeauna în jurul lor femeile frumoase şi care nu-s niciodată avansaţi la rangul de amanţi, Bilibin odată, într-un petit comite - îi spuse prietenei sale Helene părerea asupra întregii chestiuni. , — Ecoutez, Bilibine (Helene îşi chema totdeauna acest soi de prieteni pe numele de familie), şi îi atinse cu mîna ei albă, încărcată de inele, mîneca fracului. Dites-moi, pomme vous diriez ă une soeur, que dois-je faire ? Lequel des deux ? 3 j Bilibin îşi încreţi pielea de deasupra sprîncenelor rămase pe gînduri, cu un zîmbet pe buze. i — Vous ne me prenez pas prin surprindere, voi savez, zise el. Comme veritable ami, j'ai pense et reper a votre affaire. Voyez-vous, si vous epousez le princ% (era vorba de cel tînăr), şi îndoi un deget, vous perdez ' l Helene, am o vorbă să-ţi spun... Mi-au ajuns la ureche nişte planuri de-ale tale cu privire la... ştii tu. Ei bine, copila mea dragă, să ştii că inima mea de tată se bucură să te ştie... A suferit atît de mult. Dar, copilă dragă... să faci după cum te îndeamnă inima. Mai mult nu-ţi spun. ,„ ' 2 ...cerc intim. i' ■ iJJr , , , a ascultă, Bilibin... Sp»|^i^mi, cum l-ai ţţmţr unei surori. trebuie să fac ? Pe care di&^şpi ? j/V; tsqii<s', l'livxiq Wwan

pour tom.jour$iJfl. ch&fâf: d'âpouser Văntre'refef!ţHii*,;.(§Otta micontentez la CourTJComme vous le savez, ii y a une espdce de parente.) Mais si vous epousez le vieux comte, V0U8 faites le bonheur de ses derniers jours, et puis, comme Vţiţvc.fţţt grand... le prince ne fait plus de mesalliance etţ, VOUf 4$pusanti, şi Bilibin îşi descreţi iar pielea f runţiiL

<->•> $oilă un veritable ami! zise Helene, strălucind de bţişwie şi atingînd, încă o dată, cu mîna, mîneca lui Bilibin. Mais c'est que faime l'un et l'autre ; je n9t twudrais pas leur faire du chagrin. Je donnerais ma uit. pour leur bonheur a tous deux !2 spuse ea. **

■' Bilibin strînse din umeri, vrînd să spună că, în fatik ttnci dureri ca asta, nici chiar el nu ştie ce-i de făcu^

„Une maîtresse-jemme l Voilă ce qui s'appelle posef ţtarfiment la question. Elle voudrait epouser tous Ies troî & la fois" 3, gîndi Bilibin.

•^--'par, spune-mi, cum va privi bărbatul dumitalţ Mesiâtă chestiune ? zise el, fără să-i fie teamă, ştiindu-$$ reputaţia, că se va descalifica punînd o întrebare aşa de Daivâ. Va fi el oare de acord ?

— Afe •' II m'aime tant ! răspunse Helene, căreia i se părea,' nii.se ştie de ce, că şi Pierre o iubeşte. II fera tout ■pour moi i4

Bilibin îşi încreţi fruntea, ca să atragă atenţia că vine

— Meme la divorce,b zise el. făcu haz.

1 Să ştii că nu mă iei... Ca un adevărat prieten ce-ţi sînt m-an»- gtndit şi m-am tot gîndit la situaţia dumitale. Vezi, dacă te măriţ|; CU prtliţul, pierzi pentru totdeauna ocazia de a te ţnărita cu celăj Uit ţi, to plus, nemulţumeşti Curtea (după cum ştii, ei sînt în oare*' Qftrl Uşgjituri de rudenie). Dar, dacă te măriţi cu bătrînul conte, H Vel face fericite puţinele zile, cîte le mai are de trăit şi apoi, cjjş Văduvă a marelui... prinţul nu mai face o mezalianţă însurîndu-aş eu dumneata... j£ 3 lată ce se numeşte un prieten adevărat!... Dar, vezi, eu W Iubesc şi pe unul şi pe celălalt. Mi-aş da viaţa pentru fericire* amîndorura !... ,i a Asta zic şi eu femeie ! lată ce înseamnă să pui problema Mt |leau. Ea ar vrea să se mărite cu toţi trei deodată... ,,'

* Ah ! Mă iubeşte atît de mult!... E dispus la orice penolt' e ! ■ • ; . . . 4 . - .> ■- , . 5 ...o vorbă de duh. /«i • •.

M

; Din r îndul celor care-şi permiteau i ;W*se de legitimitatea căsătoriei ce se plănuia, era şi jHelenei, prinţesa Kuraghina. O rodea neîncetat i (aţă de fiica-sa şi acum, cînd obiectul invidiei era tqw* butea fi mai aproape de inima ei, nu se putea împăijMe joc cu gîndul acesta. Consultă un preot rus în ce măs4pk' fu putinţă un divorţ şi o nouă căsătorie, atît t imp iii iotul este încă în viaţă, şi preotul îi spuse că lucrul nu-i 'eu putinţă ; ba, spre marea ei bucurie, îi arătă .şi textul '^vangheliei, în care (după părerea preotului) se condamnă de-a dreptul căsătoria atîta timp cît soţul este în viaţă. 'r; înarmată cu aceste argumente care i se păreau de ne-ciombăîut, bătrîna prinţesă se duse la fiică-sa într-o zi, dis-de-dimineaţă, ca s-o găsească singură acasă.

După ce ascultă obiecţiunile mamei sale, Helene zîmbi blînd, batjocoritor.

— Bine, dar în Evanghelie stă scris de-a dreptul : cine se căsătoreşte cu o femeie divorţată... spuse bătrma prinţesă.

— Ah, maman, ne dites pas de betises ! Vous ne com- prenez rien. Dans ma position, j'ai des devoirs, ' spuse Helene, înlocuind cu franceza limba rusă, în care i se părea întotdeauna că rămîne oarecare impreciziune în chestiunea ei.

~ Dar, scumpa mea... — Ah, maman, continent est-ce que vous ne comj-

prenez pas que le Saint Pere, qui a le droit de don des dispenses... 2

în timpul acesta, doamna de companie pe care o a Helene în casă intră să o anunţe că al teta-sa e în salon" că doreşte să o vadă. ,

— Non, dites-lui que je ne veux pas le voir, que suiş furieuse contre lui, parce qu'il m'a manque parol

— Comtesse, ă lout peche misericorde !'' zise, intrî un tînăr blond, cu faţa prelungă şi nasul lung.

Bătrîna prinţesă, respectuoasă, se ridică şi făcu reverenţă. Tînârul care intrase nu-i dădu nici o atenţi

1 Ah, mamă, nu mai vorbi prostii ! Nu înţelegi nimic. în sitii ţia în care mă aflu, am obligaţii... 2 Ah, mamă, cum de nu înţelegi că Sfîntul Părinte are drepl să dea dispense... 3 Spune-i că nu vreau să-1 văd şi că sînt furioasă pe el că

■ şi-a ţinut cuvîntul. ţ 4 Contesă, există iertare pentru orice ai i*

Prinţesa în#iwi: din cap spre fiica:«i şi se îndreggfcfeSette lin sprşJwşă. t- „Da, are dreptate ! îşi zicea bătrîna prinţesă, aletj

conviţigeri se năruiseră la apariţia alteţei-sale. ■ dt'cptate ; dar, cum de n-am ştiut şi noi oare lucrul acestag [In tinereţea»: noastră ? Era doar atît de simplu", îşi zicea, | în cupeu, prinţesa cea bătrînă. e

La începutul lui august, situaţia Helenei se clarificasfc CB îi scrise bărbatului ei (care o iubea, cum credea ea$ Ittc mult) o scrisoare prin care-i anunţa intenţia de Sb ■ căsători cu X şi trecerea ei la singura religie adevăratăg? 141 ruga să facă toate formalităţile necesare pentru divorţ^ re- care avea să-i vorbească aducătorul scrisorii de f ţ% „Sur_ce, je prie Dieu, raon ami, de vous avoir ty Bdinte et puissante garde. Votre amie, Helene." l

ţ, ■ Scrisparea aceasta ajunse acasă la Pierre în timpul cînş| 1 »e_afla pe cîmpul de luptă de la Borodino. fţ

■ • ■ « ■ ■ • : '§

: - ; . ■ . . : , . ' - V I 1 1 ^

SCOeORÎND ÎN FUGĂ DE PE movila bateriei lufi Rtevski, pentru a doua oară spre sfîrşitul bătăliei, Pierrff *e îndreptă, o dată cu grupurile masive de soldaţi, prirţf, tl'«O rîpă spre Kneazkovo, ajunse pînă în dreptul punctu lui de prim-ajutor şi, auzind strigăte şi gemete şi văzîn|| ilnge, porni în fugă mai departe, amestecîndu-se cu gruţ purile de soldaţi. ij

Tot ce mai dorea acum Pierre, cu toate fibrele sufl®ş (ului său, era să scape cît mai repede de îngrozitoarei^ impresii trăite în ziua aceea, să se întoarcă la modul lv$ obişnuit de viaţă şi să se culce liniştit în patul lui, acasăl Simţea că numai în condiţiuni de viaţă normală ar fi ţţ Ni are să se înţeleagă pe sine şi toate cele văzute şi trăite. Dur condiţiunile acestea obişnuite de viaţă nu erau de gâsit nicăieri.

Cu toate că aici, pe drumul pe care mergea acum, g Ielele' şi gloanţele nu mai şuierau, oriunde-ţi roteai Virile era acelaşi lucru ca acolo, pe cîmpul de luptă. Era'j|

'.Şi , rog pe Dumnezeu să te aibă în sfînta şi puternica IM& pază. Prietena dumitale, Helene." f, ,, ...._, .iawi'.jfeft.JîVJ

aeeleaşi chipuri suferinde, chinuite, şi uneori ciudat de indiferente, acelaşi sînge, aceleaşi mantale soldăţeşti, ace-leiaşi focuri de armă care, deşi mai îndepărtate acum, pro-\focau aceeaşi groază. ; pe lîngă toate astea, mai era şi jŞiduful şi praful.

|fi După ce bătuse ca la trei verste pe şoseaua principală flrMojaiskului, Pierre se aşeză jos, pe marginea drumului. i: Amurgul învăluise pămîntul şi bubuitul tunurilor în-<^tase. Pierre se sprijini într-un cot, se lungi la pămînt şi şjizu aşa multă vreme, privind la umbrele care se perin-eteu prin întuneric, pe lîngă el, trecînd înainte. I se părea t&k timpul că vine spre el o ghiulea, cu un şuierat îngrozitor ; tresărea şi se ridica brusc. Nu mai ştia de cînd fidea acolo. Pe la miezul nopţii, trei soldaţi poposiră lîngă eâ, aduseră vreascuri şi se apucară să facă foc. t, Soldaţii, uitîndu-se cu coada ochiului la Pierre, aţîţară u->-*"wcul, puseră la fiert o gamelă, în care sfărîmară pesmeţi, s4< dumicară şi ceva slănină. Mirosul plăcut de mîncare grasă se amesteca cu mirosul de fum. Pierre se înălţă puţin şi oftă. Soldaţii (erau trei) mîncau fără să-i deâ vreo atenţie şi vorbeau între ei.

— Dar tu, cine-oi fi fiind ? se întoarse către Pierre unul din soldaţi, vrînd, desigur, să înţeleagă prin între barea aceasta ceea ce înţelese şi Pierre, şi anume : dacă ţi-e foame, ţi-om da şi ţie, numai să ne spui dacă eşti om de treabă.

— Eu ? Eu ?... zise Pierre, simţind nevoia să-şi coboare cît mai mult situaţia socială pentru a fi mai pe înţeles şi a se putea apropia cît se poate mai mult de soldaţi. Sînt ofiţer de rezervă, miliţionar, dar detaşamentul meu nu-i aici ; am luat parte la bătălie şi m-am rătăcit de ai me*

* * -— I-auzi ! zise unul din soldaţi. if Al doilea soldat dădu din cap. — Păi, mănîncă, dacă vrei, nişte kavardaciok, zise'

dintîi şi îi întinse lui Pierre, lingînd-o mai întîi, o lingi de lemn.

Pierre se dete mai aproape de foc şi începu să mănîi kavardaciok, mîncarea din gamelă, care i se păru cea mâl gustoasă mîncare din cîte avusese vreodată prilej să mă- nînce. In timp ce sta aşa, aplecat deasupra gamelei, şi în fuleca lacom, lingură după lingură, alegîndu-şi bucăţile cele mai mari, cu chipul luminat de foc, soldaţii se uitau tăcuţi la el. . . . . . .

— $i încotro vrei s-6 ! lei acuma? Zi-ne şi nouă ! trebă iarăşi unul din ei. M '1

— Eu ? la Mojaisk. SIÎK — Eşti cumva, cum s-ar zice, boier ? *$•*■ — Da. f. •— Şi cum îţi zice ?

■ — Piotr Kirillovici. — Păi, Piotr Kirillovici, hai ş-om merge ; te-ora

ace noi. ■<■ Prin bezna grea, soldaţii o porniră împreună cu Pierre

Ipre Mojaisk. Cîntau cocoşii cînd ajunseră la Mojaisk şi începură s| panta abruptă. Pierre mergea în rînd cu soldaţi^ iltlnd cu totul că hanul la care trăsese era jos, sub deatj r|l Că trecuse de el. Nici nu şi-ar fi adus aminte de lucrul AMsta (atît era de zăpăcit), dacă nu s-ar fi întîlnit la rmjy tocul dealului cu gromul său care, după ce umblase să-) Mute prin tot tîrgul, se întorcea înapoi la han. Gromu-J ti recunoscu după pălărie, care se vedea albă în întuneric Luminăţie, zise el, ce spaimă am mai tras ! De ce pe jos ? Unde vă duceţi ? Poftiţi ! ţf,

— Ah, da, zise Pierre. g' ,$oldaţii statură locului. fţ — Ei, ce-i, te-ai găsit cu ai tăi ? zise unul din ei. „ — Păi, rămîi sănătos, Piotr Kirillovici, parcă aşa-r||

llce, nu ? Rămîi sănătos, Piotr Kirillovici ! se auziră ,gţ vocile celorlalţi.

•— Mergeţi sănătoşi! spuse Pierre şi porni împreună OU gromul spre han.

„Trebuie să le dau ceva !" se gîndi Pierre, ducînd Rllna la buzunar. „Nu, nu trebuie !" îi şopti parcă o voce.

In odăile hanului nu mai era loc. Pierre ieşi în curte ţi •§ culcă în trăsura lui, trăgîndu-şi mantaua peste cap.

IX

NICI NU PUSESE BINE PIERRE capul pe perna ţră-•urll, pS şi simţi cum îl fură somnul, dar, deodată, i se toăru că aude, aproape, cu claritatea realităţii însăşi, bu-buituri âe tun, gemete, strigăte, explozii de obuze şi simţi In nari mirosul sîngelui şi al prafului des|>U$ei>;<g^Qtaa şi

m

jfcj

Spaima morţii îl năpădiră. Deschise ochii speriat şi scoase capul de sub manta. Era linişte în toată curtea. Doar Imgă poartă, lipăind prin noroi şi discutînd ceva cu rîn-■daşul, umbla ordonanţa cuiva. Deasupra capului lui Pierre, sub streaşină întunecată a şopronului de lemn, porumbeii se zburătăciră speriaţi de mişcarea pe care o făcuse .„ eîndu-se. In toată curtea se răspîndise un iz puternicul fîn, bălegar şi catran, caracteristic hanurilor, evocîndîf aceste clipe, în sufletul lui Pierre, pacea şi bucuria. înt cele două streşini negre, se vedea cerul limpede, înstelat.

„Slavă Domnului că s-a isprăvit ! îşi zise Pierre, vîrîn- du-şi capul la loc, sub manta. O, îngrozitor lucru e fricg şi ce ruşinos m-am lăsat cuprins de ea ! Iar ei... ' fost tot timpul, pînă la sfîrşit, tari şi liniştiţi..." îşi ziselî Ei, în mintea lui Pierre, erau soldaţii — cei pe car văzuse în baterie, cei care-1 .hrăniseră şi cei care se chinaseră la icoană. Ei, oamenii aceştia ciudaţi, pe ca nu-i cunoscuse pînă acum, ei erau în mintea lui Pief limpede şi izbitor deosebiţi de toţi ceilalţi oameni. i~

„Să fii soldat, simplu soldat ! îşi zise Pierre, gata aţipească. Să intri în viaţa obştească aşa, cu toată fiinf să te pătrunzi de ceea ce-i face pe ei să fie aşa cum si Dar cum să arunc de pe mine tot ce e de prisos, tot e diavolesc, toată povara celuilalt om, exterior ? O vrei1 t:m putut fi aşa. Puteam să fug de la tatăl meu, cum iam. Aş mai fi putut fi înrolat în armată, după duelul Dolohov." Şi, în mintea lui Pierre licări o clipă masa cff la club, la care el îl provocase pe Dolohov, şi chipul binefăcătorului său, atunci, la Torjok. Şi iată că se văzu apoi la şedinţa festivă a lojii masonice. Loja ţine şedinţă la Clubul englez, iar cineva cunoscut, cineva apropiat, stă în capul mesei. Da, e el ! E binefăcătorul. „Bine, dar n-a murit ? se întrebă Pierre. Da, a murit ; dar n-am ştiut că trăieşte iar. Şi cît de rău îmi pare că a murit şi cît de fericit sînt că-i iarăşi viu !" De o parte a mesei şedeau Anatol, Dolohov, Nesviţki, Denisov şi alţii de teapa lor (categoria aceasta de oameni era tot atît de bine delimitată în mintea lui Pierre, acum, în somn, ca şi categoria celor pe care-i numea ei). Şi aceşti oameni, Anatol, Do-johov, strigau tare, cîntau. Dar pe deasupra glasurilor lor ţ-âsuna glasul binefăcătorului, şi sunetul vorbelor lui era |a fel de vajnic şi de neîntrerupt ca bubuitul cîmpului 4e luptă;;, doar „că. jag .pişcat ji .^t^w.. &ggtttiPlL î

pgea ce spunea binefăcătorul, dâf ştia | Ideilor o avea la fel de limpede în vis) că binefăcătorul fbeşte despre bunătate, despre posibilitatea de a deveni Pft ce erau ei. Iar ei, cu feţele lor simple, blajine şi dîrzq! înconjurau din toate părţile pe binefăcător. însă, de-jâ |U buni, nu se uitau de fel la Pierre, nu voiau să şti| #1. Pierre voi să le spună ceva, să le atragă atenţi» flp sa. Se ridică. Dar, în aceeaşi clipă, simţi că-i în*. Iţaseră, dezgolite, picioarele. q

I se făfcu ruşine şi îşi acoperi, cu mina, picioarele, c\« Care, într-adevăr, mantaua lunecase. Pentru o clipii 'timp ce^-şi potrivea mantaua, Pierre deschise ochii şi IU tot aceleaşi şoproane, tot aceiaşi stîlpi, tot aceeagţ te, dar toate erau, de data aceasta, albăstrii, luminoa»f imălţate de licăriri de rouă sau de brumă. »/

I „Se lUfninează ! îşi zise Pierre. Dar nu vreau ; trebuit rlscult şi să înţeleg cuvintele binefăcătorului." Se accW ffl din nou cu mantaua peste cap ; dar nici localul lofjl 'nici binefăcătorul nu mai erau. Rămăseseră doar idei, Jtprimate limpede prin cuvinte, idei pe care i le spunî* rcă altcineva, sau le concepea el. Pierre, aducîndu-şi mai tîrziu aminte de ideile acestea, f% convins, cu toate că ele evocau doar impresiile zilei, i le spusese cineva din afara lui. Niciodată în viaţă, |lt I se părea, n-ar fi fost în stare să cugete aşa şi să-şi tprime în felul acesta gîndurile.

,.Războiul este cea mai grea supunere a libertăţii Mllui faţă de legile divine, spunea vocea. Simplitatea |lte supunere faţă de voia lui Dumnezeu : de el. nu te iţi ascunde. Şi ei sînt simpli. Ei nu vorbesc, ci acţionează. ba-i de argint, tăcerea e de aur. Omul nu poate stă- nimic cît timp se teme de moarte. Iar celui ce nu se de ea, aceluia îi aparţine totul. Dacă n-ar fi existat flUferinţa, omul nu şi-ar fi cunoscut limitele, nu s-ar fi itUnoscut pe el însuşi. Lucrul cel mai greu (continua Pierre [li cugete în somn, sau să audă) este să ştii să întruneşti, f DUfletul tău, rosturile tuturor ideilor. Să întruneşti to-l ? îşi spuse Pierre. Nu, nu să întruneşti. N-ai cum întruni ideiv trebuie să îmbini toate aceste idei. Iată ce tfibuie ! Da, trebuie să le îmbini, să le îmbini .'" repeta Pierre cu entuziasm lăuntric aceste cuvinte, simţind csţ Jiumai şi numai prin ele se poate exprima ceea ce voia el |l exprime şi îşi găsea soluţionare întrebarea ce-1 ch

■. — Da, trebuie să le îmbi%.f,tjânpulsi le îmbin _— Trebuie să înham, e timpul să înham ' caii, a—.,

naţie ? Luminăţie, repetă o voce, trebuie să înham, e timpul ■ să înham caii...

Era gromul care venise să-1 trezească. Soarele băteai drept în faţa Jui Pierre. El îşi roti privirea prin curtea I murdară a hanului, în mijlocul căreia, la fîntînă, cîţiva soldaţi îşi adăpau caii deşălaţi ; nişte căruţe ieşeau pe poartă. Pierre se întoarse cu dezgust şi, închizînd ochii, se trînti la loc pe perna trăsurii. „Nu, nu vreau asta, ni' asta vreau să văd şi să înţeleg, vreau să pătrund ceea ce mi s-â arătat în vis. încă o clipă şi aş fi pătruns t<; Acuma, ce să fac ? Să îmbin, dar cum să le îmbir toate ?" Şi Pierre simţi cu groază că tot înţelesul o. văzute şi cugetate în vis se năruise.

Gromul, vizitiul şi un rîndaş îi anunţară lui Pierre un ofiţer adusese ştirea înaintării francezilor pînă cî Mojaisk şi că ai noştri se retrăgeau.

Pierre se sculă şi, ordonîndu-le să înhame şi s ajungă din urmă, o porni prin oraş, pe jos.

Trupele se retrăgeau, lăsînd în urma lor ca la vreo zece mii de răniţi. Răniţii aceştia împînziseră tot oraşul : îi vedeai prin curţile hanurilor, pe la ferestrele caselor, în-ghesuindu-se pe străzi ; în jurul căruţelor care trebuiau să care răniţii, n-auzeai decît strigăte, înjurături şi ples-nete. Pierre, ajuns din urmă de trăsură, luă cu sine pe un cunoscut de-al lui, un genera] rănit, şi cu el împreună o porni spre Moscova. Pe drum, află despre moartea natului său şi a prinţului Andrei.

X

ÎN ZIUA DE 30, PIERRE AJUNSE din nou la Moscova. Aproape de barieră se întîlni cu aghiotantul contelui Rastopcin.

— Ce v-am mai căutat, în toate părţile ! zise aghio-tantul. Contele vrea să vă vadă neapărat. Vă roagă să veniţi imediat pînă la el, pentru o chestiune foarte. portantă.

1 Joc de cuvinte intraductibil, făcut pe. baza asemăn㪠Jimba rusă, dintre te^^^^^P^p(^b

pe ai Hrrrer fădiasâ

?L se duse Ia coniariîfantul supreftt "âî brasului. In dimineaţa aceea, contele Rastopcin abia sosise de • sa din Sokolniki. Camerele de primire şi coridoarele contelui erau pline de funcţionari chemaţi de el sau' Iţi să ceară ordine. Vasilcikov şi Platov apucaseră să ' iască cu Rastopcin şi-i explicaseră că nu putea fi de aipărarea Moscovei şi că oraşul va fi predat. Ştiţi acestea, deşi erau ţinute în ascuns faţă de locuitori, anosteau totuşi funcţionarii şi şefii diverselor admi-\ Iţii. Ei•< ştiau, aşa cum ştia şi contele Rastopcin, că1*

va.fi dată pe mîinile inamicului. Şi toţi aceştia, se desearce de orice răspundere, veniseră la coman-lul Moscovei cu întrebarea cum să procedeze cu insti-* ! pe care le conduceau.

timp Ce Pierre intra în sala de primire, un curier' |t de pe.front tocmai ieşea de la conte. ,"

~ irierul^dădu deznădăjduit din mîini la întrebările'; ft plouau din toate părţile şi îşi făcu drum prin sală.1

Ind în anticameră, cu ochii obosiţi de drum, re se uita la feluriţi oameni, bătrîni şi tineri, militari,

funcţionari importanţi sau mai puţin importanţi, se aflau acolo. Toţi păreau nemulţumiţi şi îngrijoraţi. \ irre se apropie de un grup de funcţionari, în care văzuse Unul dintre cunoscuţii săi. După ce se salutară cu.. •rre, cei din grup vorbiră mai departe între ei. — Dacă e vorba să evacuăm şi pe urmă să cărăm îna-

I totul, nu-i mare pagubă. Dar, într-o situaţie ca asta, |u mai poţi răspunde de nimic.

Da, dar iată ce scrie aici, spuse altul, arătînd foaia Jipărită pe care o avea în mînă.

— Asta-i altceva ! De asta-i nevoie pentru gloată ! cel dintîi.

— Ce-i asta ? întrebă Pierre. — Ia, un afiş nou.

' Pierre i-1 luă din mînă şi începu să citească. „Sereftissimul principe, pentru a se uni mai curînd cu

trupele care-i vin întru întîmpinare, a trecut dincoace de Mejaisk şi *-â oprit într-un loc bine întărit, unde ina-micul nu-1 va putea ataca cu una, cu două. I s-au trimis rin aici paielfeeci şi opt de tunuri cu muniţia lor şi sere-niisimul

ă o

_ | g r'chiar şi pel Străzile oraşului. Voi, fraţilor, nu vă uitaţi că s-au închi-.| focalurile autorităţilor ; să le punem numai la adă; Că pe urmă ne răfuim noi cu nelegiuiţii ! Cînd vom aji l& asta voi avea nevoie de flăcăi de nădejde, si dintre 's^oveţi şi dintre ţărani. Dau eu sfoară în ţară cu vreo c zile înainte ; acum nu-i nevoie şi de aceea şi tac. E să veniţi cu toporul, nu-i rău nici cu vreun par ase dar şi mai bine-i cu ţăpoiul ; un franţuz nu-i mai j decît un snop de secară. Mîine după-amiază duc sf icoană de la Iver la răniţii de la spitalul Sfînta Ecater Facem acolo o sfeştanie, să se însănătoşească mai curî şi eu sînt acum sănătos ; m-a durut un ochi, dar ac văd cu amîndoi."

— Dar mie mi-au spus oameni de arme, zise Pier:' ■. că în oraş nu se poate cu nici un preţ da o bătălie şi <■: poziţia...

— Păi, da, tocmai despre asta discutăm şi noi, spuse funcţionarul ce vorbise primul.

— Dar ce vrea să zică asta : m-a durut un ochi, dar acum văd cu amîndoi ? întrebă Pierre.

— Contele a avut un ulcior, spuse un aghiotant zîm- bind, şi era foarte îngrijat cînd i-am comunicat că poporul a început să se întrebe ce-i cu dînsul. Dar ce-i, conte, îi spuse aghiotantul deodată lui Pierre, am auzit că aveţi neplăceri în familie, că, zice-se, contesa, soţia dumnea voastră, ar...

— Eu n-am auzit nimic, zise Pierre cu nepăsare. D3 dumneata ce-ai auzit ?

— Nu, ştiţi, lumea, de multe ori, scorneşte... Vă spui| numai ce-am auzit.

— Dar ce-ai auzit ? — Păi, se spune, zise aghiotantul cu acelaşi zîmbH

pe buze, că soţia dumneavoastră, contesa, pleacă în străi- .nătate. Probabil, vorbe goale...

— Poate, spuse Pierre, uitîndu-se distrat împrejur. Dar ăsta cine-i ? întrebă el, arătînd un bătrînel mic de statură, îmbrăcat într-un caftan albastru-închis, curat, ai p barbă mare, albă ca zăpada ca şi sprîncenele, şi ruţ Ja faţă.

— Ăsta ? E un negustor, adică e birţaş, Vereşcea i i |^)ate?v|s|pria cu proclamaţia ?

I

— Ah da. aşay"ăsta-i Vertsşceaghin ! • «fMBKPinrqţ LultJndu-se la faţa hotărîtă si liniştită a bătrinulm negustori li căutlnd să descopere pe chipul lui expresia de trădători

_ Nu-i el în persoană. E tatăl celui care a scris procla-, jMţla, zite'iaghiotantul. Acela, tînărul, stă la beci şi sq, lire că o săi se înfunde. f l Un bătrloel cu stea pe piept şi un neamţ, funcţionar ş% II, cu o decoraţie la gît, se apropiară de cei care discutaug

— Să vedeţi, povestea aghiotantul, e o istorie cam în-i i Bttrcată. Blestemata de proclamaţie a apărut acum dou%. 1 luni. S-a adus la cunoştinţa contelui. El a dat ordin să sţ ■ fScâ cercetări Cercetările le-a făcut Gavrilo Ivanici, care IBUne că proclamaţia a trecut exact prin şaizeci şi trei de.. Mini II ia "mtîi pe unul : de unde-o ai ? De la cutare. Sţ llnr-K la acela : dumneata de unde-o ai ? şi aşa mai departe^. | | , s-a ajuns la Vereşceaghin... un negustoraş semidoct,, i iui de lele, ştiţi, ca toţi negustoraşii, zise, zîmbind, "otantul. Şi îl întrebară : de la cine-o ai ? Important | , oi .ştiam de la cine o are. N-avea de unde sa o aib* ,i de la directorul poştei. Dar se vedea bine că era, ,'• ei o înţelegere. Zice : de la nimeni, am compus-o e^ ar L-au ameninţat, l-au luat cu bimşorul, dar el Q i una si bună că a scris-o singur. Şi aşa i s-a raporta^ contelui Contele a dat ordin să fie adus în faţa luţ> : îa cine ai proclamaţia ?"

„Eu am scris-o." Ei, îl ştiţi p^ ie ! făcu înveselit aghiotantul, cu un zimbet de î f î d i ţ i ă i dumneavoastră :

uznicie, atîta minc ş b — Ah ! Contelui i-ar fi convenit să spunâ Vereşceaghift. o are de la Kliuceariov, înţeleg ! zise Pierre. rt — Ba nu i-ar fi convenit de loc ! spuse aghiotantul

IHt-riat Asupra lui Kliuceariov apăsau şi aşa destule pă- mie • de aceea a şi fost deportat. Fapt este că contele era ieitrte indignat. ,Cum ai putut tu să scrii asta ? zice cor^ tale, Si înşfacă de pe masă o gazetă din Hamburg. Uite-o^ N-ai compus-o tu, ci ai tradus-o şi ai tradus-o prost, pen, tru c& tu nici franţuzeşte, nătărăule, habar n-ax !" Şi, dsţ

' ori-deti ? „Nu, zice, n-am citit nici un fel de gazeta, am iei'ls-0 eu " „Dacă-i aşa, eşti un trădător ; te dau în judaŞ eotâ Si vei fi spînzurat. Vorbeşte : de la cine-o ai ?•' „N-ad Vflzut nici un fel de gazetă ; am compus-o singur.'- Şi ctt. Mta a terminat. Contele 1-a chemat şi^pe batrm : tînărUă l'ftmîne la.ideea lui. E dat în judecatfeţna şi ««St condam-

n

! făcu înveselit aghiotantul, cu g S-a făcut foc, gîndiţi-vă şi dumneavoastră : atîta nicie, atîta minciună şi atîta încăpătoare ! b

â V

i se pare, la mu«^fe silnică. să se roage pentru el. Al dracului băiat ! Ştiţi, un fecior de bani gata, un sclivisit, un craidon ; a învăţat şi el pe ici pe colo ceva legi, la universitate, şi acum nici dracu nu-i mai ajunge cu prăjina la nas. Iată cine-mi este junele ! Tată-sâu are o circiumă, aici, lîngă podul Kamennîi şi în circiumă, ştiţi, avea o icoană mare, reprezentînd pe Dumnezeu, atotştiutorul, într-o mînă cu sceptrul, iar în cealaltă cu globul ; băiatul a luat icoana acasă pentru cîteva zile şi ce credeţi c-a făcut ? A găsit un nemernic de pictor, care...

XI

< PE LA MIJLOCUL ACESTEI NOI povestiri, pe $ chemară la comandant. >* j Intră în cabinetul contelui Rastopcin. Acesta, încflgj ■fat, îşi freca fruntea şi ochii cu mina. Un ins mic de* tfură îi spunea ceva, dar cum intră Pierre tăcu şi ieşi. ">"> c — Ah ! fii binevenit, războinicule ! zise Rastopcin, de îndată ce omul ieşi. Am auzit şi noi de „prouesses" i-ele dumitale ! dar nu de asta e vorba. Mon cher, entre nous 2, dumneata eşti mason ? întrebă contele Rastopcin pe un fon sever, ca şi cînd faptul acesta ar fi fost ceva foarte f|rav şi el era totuşi dispus să i-1 ierte. Pierre tăcu. Mov cher, je suiş bien informe3, dar ştiu că sînt masoni ş Ihasoni şi nădăjduiesc că dumneata nu eşti dinttfe «cei; care, sub pretextul salvării neamului omenesc, «r sî. dOtâ la pieire Rusia. g *_ -ăq-t- Da, sînt mason, răspunse Pierre. B'rt-A. Păi, iată, vezi, dragul meu ! Dumneata ai aflat. Cfeă, că domnii Speranski şi Magniţki au fost trimişi unde te cuvine ; tot aşa s-a procedat şi cu domnul Kliuceariov fi cu alţii care, vrînd, chipurile, să zidească din nou tem-{ţiul lui Solomon, căutau să dărîme altarul patriei lor Dumneata înţelegi că am avut motive întemeiate şi că nu tfaş fi deportat eu pe directorul poştei dacă n-ar fi ,i i§n om periculos. Am aflat acum că i-ai trimis trăsura|

1 ..„.isprăvi de vitejie"... 2 Intre noi, dragul meu... ' i bine ii#atişat,'-«nşai{,i«Mtt#u

S iul £•»ib

al

m

mltale c hîrtii m păstrare. Eu ţin la dumneata şi ni

ftul şi, cura eşti de două ori mai tînăr decît mine, te văţuiesc ca un tată să rupi orice legături cu oamenii de Iul acesta şi să pleci de aici cît mai curînd posibil. * fii — Dar, conte, în ce constă vina lui Kliuceariov ? stn» bă Pierre. tfaw-

— E t r e a b a m e a s ă ş t i u a s t a ş i n u - i a d u m i t a l e s ă w A întrebi, strigă Rastopcin. stai

—- Dacă a fost învinuit că a răspîndit proclamaţiiWiW Mii lui Napoleon, lucrul acesta nu s-a dovedit, zise Pierfre (f!l'& să se uite la Rastopcin), iar Vereşceaghin...

i«— Nous y voilă, i strigă şi mai tare Rastopcin, încrun-,u-se şi întrerupîndu-1 pe Pierre. Vereşceaghin e un ,tor şi un ticălos, care-şi va primi pedeapsa meritată, Rastopcin, cu focul omului care-şi aminteşte de o ire. Dar nu te-am chemat aici ca să-mi judeci acţiunile, să-ţi dau un sfat sau un ordin, dacă o vrei cu tot ladinsul. Te rog să întrerupi orice relaţii cu domni de ,1 lui Kliuceariov şi să pleci din Moscova. Am de să stîrpesc răul, ori de unde ar veni. Şi, dîndu-şi — se vede — că prea strigase la Bezuhov, care încă ■e făcuse cu nimic vinovat, continuă, luîndu-1 de mînă .este * Nous sommes ă la veille d'un desastre public it n'ai pas le temps de dire des gentillesses ă tous ceux i ont affaire a moi. Mi se învîrte, uneori, capul ca o iscă ! Eh bien, mon cher, qu'est-ce que vous faites;

peraomnellement ?2

, »- Mai* rien, 3 răspunse Pierre, tot fără să ridice ochii flrft sa-*si schimbe expresia de îngîndurare. l

Contele se încruntă. ■— Un conseil d'ami, mon cher. Decampez et, au plu-

', c'est tdut ce que je vous dis. A bon entendeur, salut !i I bine, dragul meu. Ah, da, îi strigă el din uşă, e adevărat Contesa a picat în ghearele des saints peres de la Societe

• Tocmai asta e... î ' Ne aflăm în ajunul unui dezastru general şi n-am timp să

dvAgălăţenii tuturor celor care au de-a face cu mine... SI dragul meu, dumneata, personal, ce ai de gînd să faci ? 1

\ Pal, nimic... ' Un sfat prietenesc, dragul meu. Şterge-o şi cît mai iute,

lt nu-ţl'apuri. Gine are urechi de auzit, să audă !... saHr »,«.iflnţll<ari*rinti ^

Pierre nu răspunse nimic ; încruntat şi supărat cum nu mai fusese văzut niciodată, ieşi de la Rastopcin.

Cînd ajunse acasă, amurgea. In seara aceea trecură p>-la el vreo opt inşi. Secretarul unui comitet, colonelul care-: comanda batalionul, administratorul său, un vechil şi al li solicitanţi diferiţi. Toţi aveau treabă cu el şi Pierre tr< -buia să le găsească soluţii. Dar el nu pricepea nimic, n u ! interesa nimic din toate astea şi dădea la fiecare ches tiune doar răspunsurile cu care să scape de ei. In sfîrşi-îrămas singur, desfăcu şi citi scrisoarea pe care i-o tri misese nevastă-sa.

„Ei, soldaţii, au rămas cu bateria, prinţul Andrei < rnort... bătrînul... Simplitatea este supunere faţă de voi. lui Dumnezeu. Trebuie să suferim... adevăratul rost a. lucrurilor... trebuie să le îmbinăm pe toate... nevastă-me; pe mărită... Trebuie să uit şi să înţeleg..." Şi, apropiindu-si pe pat, se trînti în aşternut, fără să se mai dezbrace, şi adormi îndată. 5 Cînd se trezi a doua zi de dimineaţă, vechilul veni să-i -faporteze că din partea contelui Rastopcin venise un sluj -Jjaş de la poliţie, trimis anume ca să afle dacă a pleca tjiacă pleacă în curînd contele Bezuhov. ,*■ Vreo zece oameni de tot soiul, care aveau treat (Jpierre, aşteptau în salon. Pierre se îmbrăcă în grabă ;|oc să se ducă la cei care-1 aşteptau, se strecură p< jitie din dos, iar de acolo ieşi pe poartă. '.' Din momentul acela şi pînă la sfîrşitul dezastf J^oscovei, nimeni din ai casei Bezuhov nu-1 mai vă? nici nu-i dădu de urmă, cu toate cercetările întrepr

sJ-.«

XII

ROSTOVII RĂMASERĂ ÎN ORAŞ pînă !a 1 tembrie, adică pînă în .preziua intrării inamicului Moscova.

După înrolarea lui Petea în regimentul de cazac lui Obolenski şi plecarea lui la Belaia-Ţerkov, unda forma acest regiment, pe contesă o cuprinse frica. Gîţ 'Că amîndoi băieţii ei erau la război, că nu-i mai avejj nici unul sub aripa ei, că azi-mîiae ».j3£i£qjrc^4in.. ei,*|

m

I

iv chiar amîn^oi deodată, puteau muri, aşa cum murţ Cei trei feciori ai unei cunoscute, gîndul acesta îi veij JttFU întîia oară limpede şi crud, în vara aceea, în minţi i Ulndea să-l: cheme pe Nikolai acasă, voia să plece chiâi Ii Petea, să-1 repartizeze undeva la Petersburg, dar ş| tul plan şi cel de-al doilea erau irealizabile. Petea n& : |î)Utea fi udus înapoi decît o dată cu regimentul sas* o transferare într-un alt regiment combatansfe se afla undeva pe front şi, de la ultima sa scrisoaţ descria amănunţit întîlnirea cu prinţesa Mari% dăduse semne de viaţă. Contesa nu dormea nopţiiife aţipea îşi visa feciorii omorîţi. După multe chibzvtMT. 1 fi consfătuiri, contele găsi, în sfîrşit, mijlocul s-f% |ttuscă. îl transferă pe Petea din regimentul lui Obafe litt în regimentul lui Bezuhov, care era în formacft |A Moscova. Deşi Petea rămînea tot în armată, datoriţii Itel mutări contesa avea mîngîierea să-şi vadă măcaf? |t din feciori acasă, sub aripa ei, şi nădăjduia să^t ţljeze pe Petea al ei în aşa fel, încît să nu-i mai de* iul de lingă ea şi să-i găsească veşnic numai însăr-H care să-1 ferească de a nimeri vreodată pe cîmpul luptă. Cit timp în primejdie fusese numai Nicolas, j ' s e păruse (şi se caia chiar de lucrul acesta) ţ i iubeşte feciorul cel mare mai mult decît pe toţi U copii, dar cînd mezinul ei, Petea cel neastîmpărat, învăţa prost, care făcea numai stricăciuni prin casă, tiare se săturase toată lumea pînă în gît, cîrnul de ÎS, cu ochii lui negri şi vioi, cu obrajii rumeni şi aco-iflţl cu un puf de-abia mijit, fu trimis acolo, printre l'buţii aceia, maturi, cruzi, îngrozitori, care se tot bat IfM ei şi găsesc în asta nu ştiu ce plăcere —r- atunci, i se păru că pe el, pe Petea, îl iubeşte mai mult, Uit mai mult decît pe or icare din ceila lţi copii ai ei. eît se apropia sorocul întoarcerii la Moscova a mult t»ptatului Petea, cu atît sporea îngrijorarea contesei. Junsese să creadă că n-are să mai apuce să-şi vadă iul împlinit. Prezenţa, nu numai a Soniei, ci şi a scum-|l tale Nataşa, şi chiar prezenţa soţului ei, o enerva. „Ce Btibă am eu cu ei ? N-am nevoie de nimeni, afară de lita !" îşi zicea ea. In ultimele zile ale lui august, Rostovii primiră a Jii scrisoare de la Nikolai. Le scria din gubernia Voro-unde.

m

î-şi unul din copii în afară de orice iftericol, ea începu să-şi facă şi mai multe griji pentru . Petea.

Cu toate că, încă de la 20 august, aproape toţi cunoscuţii Rostovilor plecaseră din Moscova, cu toate că i< sfătuia toată lumea să plece cit mai repede, contesa nu voia să audă de plecare pînă nu se înapoia comoara v\ adoratul ei Petea. La 28 august, Petea sosi. Duioşia bol năvicioasă şi pătimaşă, cu care îl întîmpină mama < nu-i plăcu ofiţerului de şaisprezece ani. Oricît îi ase mama sa intenţia de a nu-1 mai scăpa de sub ar ip Petea îi înţelese gîndul şi, temîndu-se instinctiv să i răsfeţe alătur i de maică-sa, să nu dea cumva în c '"'muierilor (cum îşi zicea el, în sinea lui), se purta c i i rece, ocolind-o şi petreeîndu-şi tot timpul cît rămase i;i i Moscova numai în tovărăşia Nataşei, pentru care avusese -întotdeauna o afecţiune frăţească deosebită şi de car* « fusese aproape îndrăgostit. "' Din cauza obişnuitei indolenţe a contelui, la 28. au-

gust nimic nu era încă gata de plecare, iar căruţele aştep tate să sosească de la ţară, din Riazan şi de lingă Moscova ca să care lucrurile din casă, sosiră abia la 30. De la 28 pînă la 31 august, toată Moscova fu num;i .

zarvă şi forfotă. Prin bariera Dorogomilovskaia era-aduşi şi repartizaţi zilnic prin casele moscoviţilor mii di răniţi din bătălia de la Borodino şi mii de căruţe c locuitor ii şi avutul lor ieşeau pe alte bariere. în ciur afişelor lui Rastopcin, independent de ele ori ca o urmai a lor, cele mai contradictorii şi mai ciudate zvonuri face;: înconjurul oraşului. Unii spuneau că nimeni n-are vo să părăsească oraşul ; alţii, dimpotrivă, povesteau că ; fost r idicate toate icoanele de pr in biser ici şi că ton lumea este scoasă din oraş cu forţa ; alţii spuneau că du| bătălia de la Borodino s-a mai dat o luptă, în care frai cezii au fost înfr înţi ; alţii găseau cu cale să spună c dimpotrivă, toată armata rusă e nimicită. Unii vorbe; , de organizarea unei miliţii a Moscovei care avea să plec cu clerul în frunte, spre Tri Gorî ; alţii spuneau, pe şo, tite, că mitropolitului Augustin nu i s-a dat voie să plec * că au fost prinşi trădătorii, că mujicii se răscoală şi jef 1 iese avutul celor care pleacă, şi altele ca acestea. Dar r i erau decît vorbe goale, căci în realitate atît cei ca fc -df 'ţ/£>'&& «are rfenîneau (<m toate că nu avuse

LJL li

loc conafiiul te fă v$»Hv-*m căiWIMMwlttrît părasir eovei), toţi simţeau, deşi n-o spuneau, că Moscova negreşit părăsită şi că trebuia deci să fugă cît Ind, ca să se salveze pe ei şi să-şi salveze avutul. ea că totul avea să se năruie şi să se schimbe dintr^fe dar pînă la întîi ale lunii următoare nu se schimbă Aşa cian un condamnat condus la locul de execuţie e cu vai picior în groapă, dar tot se mai uită de jur Jur şi îşi îndreaptă căciula pusă strîmb pe cap, tot Moscova continua să-şi ducă, în virtutea inerţiei, obişnuită, deşi ştia că i se apropie ceasul pieirii, e vor nărui toate aşezările convenţionale ale vieţii, ;■ toţi efrau obişnuiţi să li se supună.

lungul acestor trei zile care precedară ocuparea ii» toţi membrii familiei Rostov îşi văzură de lor ocupaţii. Capul familiei, contele Ilia An- cutreiera necontenit oraşul, aduna din toate părţile file Care circulau şi, întors acasă, dădea dispoziţiuni iltuială şi pripite cu privire la pregătirile de plecarev itesa supraveghea împachetarea lucrurilor, evŞ nemulţumită de toate şi se tot ţinea de Petea, car$ necontenit de ea, aşa că era geloasă pe N ataşa, cil Îşi petrecea aproape tot timpul. Sonia era singurş •e ocupa de partea practică a lucrurilor : împachei bagajelor. Dar Sonia era deosebit de tristă şi d» de la o vreme. Scrisoarea în care Nicolas pomengjl înţesa M*aria stîrnise, în prezenţa ei, raţionamente!! _„_,roase ale contesei şi o făcuse să spună că vede ti pjjjteltrea cu prinţesa Măria voinţa lui Dumnezeu. *'

Eu nu m-am bucurat niciodată, spusese contesa, pe ga cînd Bolkonski era logodnicul Nataşei, dar am Întotdeauna ca Nikolenka să se însoare cu prinţesa hm eu presimţirea că aşa se va întîmpla. Şi ce bine

\\& simţea că era adevărat, că singura putinţă de l»tar© a situaţiei familiei Rostov era însurătoarea lui lM CU 0 fată bogată şi că prinţesa era o partidă bună. tllcrul acesta o durea mult. Neţinînd seama de dure-'rifi iau, poate, chiar din pricina acestei dureri, îşi luă •şi toată truda strîngerii şi împachetării lucrurilor tntregi avu de lucru. Atît contele, cît şi contesa i adresau ei cînd aveau de luat vreo măsură. Petea şi ||* nu numai căinur^iiitQutau,ou.nimic.părinţii,

I

^

'.J

dimpotrivă, de cele mai multe ori îi încurcau pe toţi t l iu j casă şi îi stinghereau de la lucru. Toată ziulica, aproap răsunau prin casă rîsetele lor fără motiv, strigătele i| fugărelile lor. Rîdeau şi se veseleau fără să aibă nici departe vreun motiv de rîs sau de veselie ; dar le emul vesele şi pline de voie bună sufletele şi, de aceea, oricui li se întîmpla era pentru ei motiv de voioşie şi de h;i Petea era vesel pentru că, plecînd de acasă copilandru, : înapoiase acum bărbat nu glumă (cum îi spuneau toţi ci din jur) ; era vesel, pentru că era acasă, pentru că, de I, Belaia-Ţerkov, unde nu mai avea nădejde să intre aşa t l < curînd în luptă, nimerise aici, la Moscova, unde înti - < zi-două aveau să se dea lupte ; şi era vesel mai ales pentru Nataşa, care-i transmitea întotdeauna starea ei sufleteasca Iar Nataşa era veselă fiindcă prea fusese multă vrenir tristă, fiindcă acum nimic nu-i mai amintea de cauza supărării ei şi fiindcă era din nou sănătoasă. Şi mai o i i veselă pentru că se găsise un om care să fie încîntat d< ea (încîntarea celorlalţi era, pentru ea, ca unsoarea re ţilor, de care e neapărată nevoie pentru ca o maşină : ; . i poată funcţiona bine) ; şi Petea era încîntat de Natali Dar mai cu seamă erau veseli pentru că războiul bătea li porţile Moscovei, pentru că aveau să se dea lupte li barieră, pentru că se împărţeau populaţiei arme, penb că toată lumea fugea, plecînd care-încotro, şi pentru c în general, se petrecea ceva neobişnuit, ceea ce este întc , deauna pricină de veselie pentru oameni, mai ales penti cei tineri.

XIII

j LA 31 AUGUST, SlMBĂTĂ, ÎN casa Rostovilor, toate păreau întoarse cu susul în jos. Toate uşile erau date di .perete, toate mobilele scoase sau mişcate din loc, oglinzii' ".şi tablourile date jos din cui. Odăile erau numai lă/.i ,grămezi de fîn, hîrtie de împachetat şi frînghii. Mujici> tşi servitorii care cărau bagajele călcau cu paşi grei p< ,parchet. Curtea era. ticsită de căruţe ţărăneşti, unele în-.cărcate cu vîrf şi legate, altele încă goale.

Glasurile şi paşii servitorilor şi ale mujicilor vc-niti pa căruţele răsunau, întretăindu-se, prin curte şi prin

plecase ?de dimineaţă #ţ u-o durea capul de grijă şi d.$ :,a.tîta zgomot, zăcea jivan, cu comprese de oţet la cag^Petea nu era acasă dusese la un camarad al său care, ca şi el, intenţiona mute din trupele de miliţie în armata combatantă). 1 supraveghea, în salon, împachetarea cristalelor şi, „rţelanurilor. Nataşa, în odaia ei răvăşită, şedea pe,. le, în mijlocul unui maldăr de rochii, panglici şi eşarfq |U ochii ţintă în podea, ţinea în mîini vechea ei rochiei de bal (demodată acum), aceea cu care fusese 1^ iul ei bal, la Petersburg.

era ruşine că nu făcea nimic în casă, cîtă vreme toţi uşa de ocupaţi şi de cîteva ori, încă de dimineaţă, PlTCtt.se să se apuce de o treabă ; dar nu punea suflet în ce făcea şi ea nu putea, nu era în stare să facă ceva? 'f, decţţ din tot sufletul şi din toate puterile. Stătuse lfl cu Şonia la împachetarea porţelanurilor şi voise 6% fA ţi ea o mînă de ajutor, dar se lăsase repede păgubaşă pltcase la ea în cameră să-şi împacheteze lucrurile. IM put, se distrase împărţind cameristelor o bună par^S rochiile şi panglicile ei, dar pe urmă, cînd văzu câ ce mai rămăsese tot trebuia împachetat, lucrul i ae foarte plictisitor. fâ j — ©uniaşa, drăguţo, le împachetezi tu ? Da ? Da ? <ţZ Şl cînd Duniaşa îi făgădui să facă orice, cu dragă inimii F iţa se aşeză pe podele, îşi luă în mîini rochia caa Bh? de bal şi prinse a se gîndi la cu totul altceva deq|i ce trebuia să o preocupe acum. Din gîndurile ei io l un zgomot de paşi grăbiţi şi de glasuri venind dinspre Io slujnicelor. Nataşa se ridică şi se uită pe fereastră Hlfuda.se oprise un convoi imens de căruţe cu răniţi. , Slujnicele, un lacheu, chelăriţa, dădaca, bucătarii, |1UU, gr&ii&rii, ajutorii de bucătari se îmbulzeau în ă Uitîndu-se la răniţi. iNatasa,.i.!aruncîndu-şi o batistă albă pe creştet şi ţinîn-■şl-o de capete cu amîndouă manile, ieşi în stradă. 0 băţrîntcâ, fostă chelăriţa, Mavra Kuzminişna, se l' djjv mulţimea care stătea în poartă şi, apro-e de o căruţă cu coviltir de rogojină, intră în |l'b& cu urx.ţînâr ofiţer palid, care şedea lungit în căruţă.

făcu...şi ea cîţiva paşi şi se opri, sfioasă,, tşa, cu mîinile, batista pe cap şi ascultînd t

— Si cum, n-aveţi H>unea Mavra Kuzminişna. V-ar fi mai bine dacă age

la cineva... Iaca, bunăoară, chiar şi la noi. Stăpruii ■aşa pleacă.

— Nu ştiu, dacă ne-or da voie, spuse cu voce sti t • ■ Sfiţerul. Uite-1 pe comandant... întreabă-1 dumneata .' el arătă spre un maior gras, care venea pe uliţă înap ■ mergînd de-a lungul şirului de căruţe.

Nataşa se uită cu ochi speriaţi la chipul ofiţerului rîm şi plecă, în aceeaşi clipă, în întîmpinarea maiorului.

— Pot să rămînă cîţiva răniţi la noi în casă? î n - l trebă ea.

Maiorul duse, zîmbind, mîna la cozoroc. — Pe cine aţi prefera, mamzel ? întrebă el, făcîml

ochii mici şi zîmbindu-i. Nataşa îşi repetă, liniştită, întrebarea ; chipul şi toal.'

ţinuta ei, deşi tot îşi mai ţinea de capete batista de creştet, erau atît de serioase, încît maiorul încetă să zîn bească şi, gîndindu-se o clipă, ca şi cînd s-ar fi întreb ii în ce măsură e posibil, îi răspunse afirmativ.

— O da, de ce nu, se poate ! zise el. Nataşa înclină uşor din cap şi se întoarse cu pa,;i

grăbiţi la Mavra Kuzminişna, care şedea la căpătîiul ofi ţerului şi vorbea cu el, tristă şi compătimitoare. ' — Se poate, a zis că se poate ! îi spuse Nataşa în |oaptă. , Ofiţerul trase cu căruţa în curtea Rostovilor şi, la invi Jaţia locuitorilor, zeci de alte căruţe cu răniţi înce şă tragă prin curţi şi să oprească la scara caselor d Sjtrada Povarskaia. Nataşei îi plăcură, se vede, a

jlaţii cu oameni noi, relaţii care ieşeau din cadrul ce ilor obişnuite ale vieţii. Ea, împreună cu Mavra Ku nişna, stărui să mîne în curtea lor cît mai mulţi

rs ., — Trebuie, oricum, să-1 întrebăm şi pe tatăl ma Şase Mavra Kuzminişna. ^ — Da' de unde, da' de unde, parcă nu-i totur Iţutăm noi în salon, pentru o zi. Putem chiar să' pată aripa locuită de noi. A — Dar, domnişoară, gîndeşte-te ! Chiar de-ar ^#mai de odăile din curte, de odaia flăcăilor sau a tot ar trebui să întrebăm. cl: — Bine,.

f

I

,Nntaşa alerj^ îrf ca^ i^ 4ntră iB-prîi;fin pitiofa-eioE, ţie • JumătateiiâBschisă, în camera i(|,Aiivanur^}W)â&- tni-

a oţet ştiapicături Hof fmann. frtw *nrt.ţ /5< Dormi, Bsamă ? ttl.$t wm f r Ah, ee somn ! zise, trezindu-se, contesa, cqfeţ iabia

ie. h'm Mamă dragă, spuse Nataşa, îngenunchind în faţa ei

şi lipindu-şi obrazul de faţa ei. Iartă-mă, sînt fttă, nu mai fac altă dată, te-am trezit. M-a trimis fa Kuzminişna, au adus aici nişte răniţi, ofiţeri, le dai . n? N-au unde să se ducă ; ştiu că ai să le dai voie... ea repede, într-un suflet.

Ce ofiţeri? Pe cine au^JKhjfttnH»\fittţeleg nimic» rmtesa. ■-:■. te,

lataşa rîse şi contesa zîmbi şi earttşofw,-;-,-:. •; .1 — Ştiam eu că ai să dai voie... aşa, mă duc să le spun. . . Şl, sărut îndu-şi mama, Nataşa se ridică şi porni spre

n s&lpn dădu de tatăl ei care se întorsese din oraş cu rele.

De ce n-am plecat şi noi mai din timp ? ! zise el jjgcaz involuntar. Şi clubul s-a închis, şi poliţia pleacă.

Tată, nu-i nimic dacă am pofti t răniţ i în casă ? î i 1 Nataşa.

Se înţelege că nu-i nimic, răspunse contele, dus pe Juri. Nu-i Vorba de asta, dar acum te rog să laşi la o J i f leacuri le ş i să ajuţ i ş i tu la împachetat , f i indcă

e să plecăm, mîine trebuie să plecăm... Şi contele IComandă acelaşi lucru vechilului şi slujitorilor. Intor-Ju-ue la masă, Petea poves ti şi el noutăţ i de -ale lui.

spuse câ la Kremlin s-au dat arme populaţiei, chiar ţţHuri, că, deşi în afişele lui Ras topcin se spunea că

vreo două zile va da el sfoară-n ţară, se părea totuş i luaseră măsuri ca poporul să iasă chiar a doua zi la

3orî înarmat şi că acolo avea să fie bătălie mare. Contesa se uita temătoare, sfioasă la chipul a prins şi al fiului ei, cît timp el povestea toate acestea. Ştia Itcă-i spune cumva o vorbă măcar, rugîndu-1 să nu ia tt la bătălie (îşi dădea seama că această bătălie, care-i uainte, îl bucura), Petea avea să-i răspundă cine ştie |4fipre bărbaţi, despre onoare, despre patrie, ceva atît d, de îndărătnic şi de bărbătesc, încît să nu i te

Oi*

sduia să facă ea cum e mai •pînă a nu începe bătălia şi să-l ia şi pe Petea cu ei ca rător şi ocrotitor ; nu-i spuse deci nimic lui Petea şi îr,. .-după masă îl chemă pe conte, implorîndu-1 cu lacrir. «>chi să o scoată de aici cît mai curînd, chiar în noapit >Bceea dacă e cu putinţă. Cu involuntara viclenie feminin *pe care i-o dădea dragostea, ea, care nu arătase nici ci anai mic semn de teamă pînă atunci, spunea că va muri a lirică dacă nu pleacă chiar în noaptea aceea. într*lj^|vă| JBU se prefăcea ; se temea acum de orice. l<

,'X XIV"

MADAME SCHOSS, CARE SE dusese să-şi vao»c.-i. o vîrî şi mai tare în sperieţi pe contesă cu povestii despre ceea ce văzuse lingă depozitul de băuturi f Miasniţkaia. întorcîndu-se pe drum, nu putuse să spre casă din pricina unei cete de beţivani care se îngi suiau lingă depozit. Luase o birjă şi ajunsese acasă pe stradelă lăturalnică, iar birjarul îi povestise pe drum < poporul spărgea butoaiele de rachiu din depozitul de bă turi şi că aşa era porunca.

După-amiază toţi ai casei începură să împacheteze şi facă pregătiri de plecare, cu grabă plină de însufleţii' Bătrînul conte, care se pusese deodată pe treabă, alerg.i fără întrerupere toată după-amiaza din curte în casă ;i ,iar în curte, strigînd fără nici un rost la oamenii zăpăci11 de atîta pripeală şi făcîndu-i să se grăbească şi mai mull Petea dădea dispoziţii în curte. Sonia nu mai ştia ce s;i facă, sub influenţa ordinelor date de conte care se bătea i ;cap în cap, şi se zăpăcise cu totul. Oamenii alergau ştii feînd, certîndu-se şi răcind gălăgie, prin curte şi prin odăi. ,JNrataşa se apucase şi ea de treabă, brusc, cu pasiunea pr "tare o punea în orice făcea. La început, amestecul ei în treburile împachetatului fu privit cu neîncredere. De Ifi %a, toţi se aşteptau doar la glume şi de aceea nu sta nimeni %ă-i asculte ordinele : ea, însă, cerea cu îndărătnicie şi pi «une să i se supună toţi, se supără şi numai cît nu pin, ■■ 'Mfk n-o ascultă nimeni, pînă cînd, în sfîrşit, ajunse să i n -thuată în serios. Prima ei ispravă, care-i ceru eforturi fo;u ' ri, dar cu care prik| dădu ţJovatf» tie;ttnergie şi îşi c ; .

84S

,111 autoritatea, fu irrq^etatv&l'G&ră&ttâfr. l#lui erau gQbelinuri de mare preţ şi covoare persane. Cînd K apucă Nataşa de lucru, în salon erau două lăzi deschise r ■na plină aproape pînă sus cu porţelanuri, alta cu covoare* arţelanuri mai rămăseseră încă o mulţime pe mese. şi tot j mai cărau mereu altele, din cămară. Trebuia încărcată ► fiouă ladă, a treia, şi oamenii plecaseră s-o aducă.

— Sonia, stai puţin, le punem aici pe toate, spuse tataşa. '

— Nu se poate, domnişoară, doar am încercat, zise su-^ ifragiul. >.i< — Nu, stai, te rog ! k Mi Şi Nataşa începu să scoată din ladă tot felul de taler#. M de farfurii, învelite în hîrtie. - i\ > , — Talerele trebuiesc puse aici, între covoare, zise ea, I — Păi, mai avem şi covoare ; măcar de-ar da Dumnezeu ifli încapă şi în trei lăzi, spuse sufragiul. >• I1 — Dar stai un pic, te rog. Şi Nataşa începu să aleag^

ipede, cu dibăcie. Astea nu trebuiesc, spuse ea desprdf şte farfurii de Kiev. Astea da, astea trebuiesc puse întreb

are^ spuse ea despre porţelanurile de Saxa. * — De ajuns, Nataşa, opreşte-te ! Am înţeles. Acumj*

punem noi, spuse, cu reproş în glas, Sonia. — Vai, domnişoară ! zise şi intendentul. Dar Nataşa'

U se dădu bătută ; scoase toate lucrurile şi începu să \4 ipună la loc cu repeziciune, hotărînd că scoarţele proastejf jQt> casă, şi vesela de toate zilele nu trebuiau luate de loc! jClnd toate fură scoase, începură iar să le pună la loc. ŞiJ, Jntr-adevăr, dînd deoparte tot ce nu era de valoare şl lucrurile care nu făcea să fie luate, putură pune tot cer (ira de preţ în două lăzi. Numai că nu se închidea capacul lAzil cu covoarele. Se puteau scoate ceva lucruri ; dai* Nataşa voi să facă după capul ei. Ea scoase unele lucruri,. hi VÎrî iar }a loc, apăsă, îl puse pe sufragiu, ca şi pe Petea pe care-1 tîrîse după ea la împachetat, să apese capaculg. făcînd ea însăşi sforţări deznădăjduite. §

— Ajunge, Nataşa ! îi spuse Sonia. Văd că ai dreptate^. dar scoate unul de deasupra. <

— Nti vreau ! strigă Nataşa, ţinîndu-şi cu o mînf pirul, care* i se despletise şi îi cădea pe faţa asudată, ş| ttpăsînd cu cealaltă covoarele. Hai, Petka, presează, pre- Kt'ază ! Vasilici, apasă ! strigă ea. Covoarele se mai presari |i capMtf.jMtJiitWMnirataşa, bătîdWtfiJ'palme, efiiii de

I

şi îi dădură lacrimile. Dar asta nu dură decît o . Pe dată, se şi apucă de altă treabă. îşi cîştigase încrederea tuturor, iar contele nu se mai supăra cînd i se spunea 6Ă Natalia Ilinişna schimbase dispoziţiile date de el şi cînd Servitorii veneau la Nataşa să o întrebe dacă trebuia sau I3JU trebuia încă sa lege o căruţă, dacă era de ajuns bagaj în ea ori nu. Lucrul mergea strună ; datorită dispoziţiunilor Hataşei, lucrurile netrebuincioase erau lăsate şi se în-cărcau, cît mai înghesuit posibil, numai lucrurile cele mai & Pţ

Dar oricît se străduiră toţi oamenii, pînă noaptea tîrziu încă nu fusese încărcat tot ce trebuia. Contesa adormise, iar gontele, amînînd plecarea^jf^-a doua zi dimineaţa, se duse şi el la culcare. >3

g>„ Sonia şi Nataşa se culcară în salonaş, fără să se dez-

In noaptea aceea, un nou rănit trecu într-o trăsură pe sţf,ada Povarskaia şi Mavra Kuzminişna îl pofti în casa Kbstovilor. Rănitul acesta, după cît se pricepea ea, era un om foarte însemnat. Era dus într-o caleaşca complet în-chisă şi cu poclitul ridicat. Pe capră, alături de vizitiu, şedea un bătrîn şi respectabil valet. In urmă, într-o căruţă, veneau un doctor şi doi soldaţi.

—■ Poftiţi la noi, poftiţi ! Boierii pleacă. Toată casa e goală ! spuse bătrînica, adresîndu-se bătrînului servitor.

— Ce să facem ? zise bătrînul valet, oftînd. Nu ştiu nici dacă mai trăieşte pînă acasă ! Avem şi noi casa noas tră, aici în Moscova, dar e departe şi nu mai e nimeni în ea.

— Poftiţi, vă rog, la noi ! Boierii noştri au de toate, din belşug, poftiţi, spuse Mavra Kuzminişna. Dar ce, i-e rău tare ? adăugă ea.

Valetul dădu din mînă : — Nici nu ştiu dacă mai trăieşte pînă acasă ! Trebuie

să întrebăm doctorul. Şi valetul sări de pe capră şi se apropie de căruţă. ,sii— Bine ! zise doctorul.

Valetul se apropie iar de caleaşca, se uită înăuntru, clă-ţ j k din cap şi spuse vizitiului să vîre trăsura în curte, iar iâ şe opri lîngă Mavra Kuzminişna. •^î'— Doamne, Isuse Christoase ! murmură ea. sjjfiMayra Kugminişna propuse să.fie dus rănitul,în ca

-l fie cruţat rănitului urcuşul scării şi*Hi"<âceea fu du» pavilionul destinat personalului şi ăşStUt în fosta c*4-ră a doamnei Schoss. Rănitul nu era atftll dec» ţrinţsâ irei BteSkonski. ,txvtkx -,U*-.UJ ......■.faitfSui.x .»?/«■ t/i

: oier «iu* ES bnîmjqa u- -' i

X. V

CEA ŢDIN URMĂ ZI A MOSCOVEI sosise. Era u& l, o zi, senină şi veselă de toamnă. Ca de obicei durra» 1, clopotele sunau de liturghie la toate bisericile. Nimeîfi pricepea, s-ar fi zis, la ce soartă trebuia sa se aştept lOscova.

Două lucruri doar, semnificative pentru starea socW ţ arătau situaţia în care se găsea Moscova : gloata, Sică pătura sărăcimii, şi preţurile. Lucrători de

fabrică, iritori şi puzderia de mujici, între care se amestecaseră

incţionari, seminarişti şi nobili, ieşiră dis-de-dimineaţă Tri Gorî. După ce-1 aşteptă acolo fără nici un rezultat

i Rastopcin şi se convinse că Moscova avea să fie predată, UUlţimea se răspîndi prin Moscova, prin cârciumi şi ospă- lii. Preţurile indicau şi ele în ziua aceea adevărata stare Ie lucruri. Preţul armelor, aurului, căruţelor şi cailor se ; urca, pe cînd cursul hîrtiei-monedă şi preţul obiectelor |âe lux Scădea necontenit, aşa fel că pe la amiază se puteau Vedea cazuri în care căruţaşii să transporte mărfuri i icumpe, ca de pildă postavuri fine, numai dacă li se dădea l>ii lor jumătate, sau altele, cînd pentru un cal ţărănesc se ' plăteau cinci sute de ruble. în schimb, mobilele, oglinzile şi bronzurile se dădeau pe degeaba. ' în casa bătrînească, solidă, a Rostovilor, prăbuşirea vej filor condiţii de viaţă se simţea prea puţin. In ce priveşte purtarea slujitorilor, doar atîta se întîmplase că dispăf fUSeră' trei din nenumăraţii servitori, dar nu furaseră nimic ; iar în ce priveşte preţurile ieşi la iveală că cele treizeci de căruţe aduse de la moşie să care bagajele erau 0 comdară nepreţuită, la care rîvneau mulţi şi pentru care H se OÎeriră Rostovilor sume imense. Dar, pe lîngă că li si Ofereau pentru căruţele acestea sume imense, în curtet Rtito începuseră să vină din partea ofiţerilor răniţi. i zilei trecute şi di#aWt izilei aHfeftHii

\>:*rr.

|ţli, Siă

ţ ftlrii.

<!» rrfulţime de trimişi — ordonanţe şi servitori ■— ba chiar •Sşă se Urască pînă la ei înşişi răniţii găzduiţi în casă şi •prin vecini, cerîndu-le oamenilor de casă ai Rostoviior să focă în aşa fel, încît să li se dea şi lor căruţe să iasă din Moscova. Intendentul curţii, căruia i se adresau aceste «îereri, cu toate că-i era milă de răniţi, îi refuza hotărît, Spunînd că nici nu îndrăzneşte să raporteze contelui aşa C$va. Oricîtă milă ţi-ar fi fost de răniţii care rămîneau, un Slfigur lucru era sigur, că dacă-i dădeai unuia n-aveai nici ttn motiv să nu le dai şi altora, să dai tot, şi va trebui să dai gjpar şi trăsurile proprii. Treizeci de căruţe nu puteau jj|lva toţi răniţii şi într-o asemenea nenorocire generală Jfeaveai cum să nu te gîndeşti la tine şi la familia ta. Aşa Mdeca intendentul, punîndu-se în locul stăpînului său. In dimineaţa zilei de 1 septembrie, trezindu-se din somn, contele Ilia Andreici se strecură din dormitor, uşurel ca să n-o trezească pe contesă, care abia aţipise spre ziuă, şi ieşi în cerdac, cu halatul lui de mătase violetă. Căruţele, încărcate şi legate, aşteptau în curte. La scară erau trase trăsurile ; intendentul stătea în faţa casei de vorbă cu o ordonanţă bătrînă şi cu un tînăr ofiţer palid la chip, cu o mînă bandajată. La vederea contelui, intendentul făcu ofiţerului şi ordonanţei un semn sever şi plin de înţeles, să se depărteze.

— Ei. cum îi, Vasilici, gata tot ? întrebă contele, fre- cîndu-şi chelia, uitîndu-se cu blîndeţe la ofiţer şi la ordo nanţă şi răspunzîndu-le la salut printr-o înclinare a capu lui. (Contelui îi plăceau chipurile noi.)

— Doar cît să înhămăm caii, luminăţie ! — Foarte bine ; cum s-o scula contesa, cu Dumnezeu

înainte ! Dumneavoastră ce doriţi, domnilor ? se adresă el ofiţerului. Vreţi poate să rămîneţi la mine în casă ?

Ofiţerul se apropie cîţiva paşi. Chipul lui palid se îm-bujora dintr-o dată.

— Conte, faceţi-vă pomană şi îngăduiţi-mi.,. pentru Dumnezeu... să mă caţăr şi eu undeva, într-una din căru ţele dumneavoastră. Acum n-am nimic asupra mea... Ori unde, sus pe car, mi-e totuna... t Nu-şi sfîrşise bine vorba ofiţerul, că ordonanţa, care fierea favoarea asta şi pentru stăpînul său, se adresă de bsemenea contelui.

— Ah ! Da, da, da, spuse grăbit contele. Sînt foarte, foarte bucuros ! Vasilici, ai tu grijă să |3

*două, ai tu grijă... ce să-i faci... vezi tu ce-i de făcut^ contele, folosindu-se de expresii lipsite de preciziuneîj )nr în aceeaşi clipă privirile aprinse de recunoştinţă al% IFUlui îl întăriră în hotărîrea luată. Contele se uit% .Ijur : peste tot în curte, la poartă, la ferestrele pavi* illui dih curte, se vedeau răniţii şi ordonanţele. Toţi l'Cu ochii la conte şi înaintau încet spre cerdac. > Vă rog, luminăţie, poftiţi în galerie : ce porunciţi să CU tablourile de acolo ? zise intendentul. Şi contel^- icu el în casă, repetînd ordinul să nu fie refuzaţi răni». pe cer; să fie scoşi din Moscova. I-

Ei, ce-i, se mai poate da jos cîte ceva, adăugă ei i pe UA ton misterios, ca şi cum s-ar fi temut să nu-i cineva. ,;

l.ceastirile nouă se trezi contesa şi Matriona Timofe-fosta ei cameristă, care îndeplinea acum pe lîngj|* slujba de şef al jandarmeriei, veni să-i raporteze; li ei duduci că Măria Karlovna e necăjită peste măsur^ rochiile de vară aie domnişoarelor nu pot fi lăsatŞ' Contesa, cercetînd ce-o necăjise atîta pe doamn|f ieşi la iveală că fusese dat jos din căruţă cufăruţ" ine,i Sehoss, că se dezlegau toate căruţele, că se des-, DBU de-a binelea bagajele şi că în locul lor se încărcau' Iţi, cărora contele, în naivitatea lui, le făgăduise să-i |u el. Contesa trimise să-1 poftească pe conte la dînsa. E— Ce-i asta, dragul meu, aud că iar se descarcă lumile ? i— Ştii, ma chete, uite ce voiam să-ţi spun... ma chete, Uesină... a venit la mine un ofiţer şi m-a rugat să le CÎteva căruţe pentru răniţi. Lucrurile le putem face Dar răniţii... Au şi ei suflet, cum să rămînă, gîi*-j,î |tt-te... Avem ofiţeri şi la noi în casă, i-am chemat chişf. ştii, mă gîndesc, zău, ma chere, uite, ma chere, săt-i pe ei întîi... la ce să ne grăbim ?.. Contele spusesş fctl astea sfios, aşa cum vorbea el totdeauna cu contesa, erau în joc chestiuni băneşti. Contesa era însă de^ ( llfllâ de mult cu tonul acesta ce prevestea întotdeaunş lituleli menite să-i ruineze copiii, ca de pildă construirsf lunei galer ii or i a unei sere, a unei săli de teatru s^ muzică pe lîngă casă. Era şi deprinsă şi de mult găsea « de datoria ei să se împotrivească veşnic propunerilM făcute pe tonul acesta sfios. *iţ|.

m ftl'bnl ţi pace, voi. III

(tji îşi luă pe dată înfăţişarea ei resemnată şi plîr şi îşi avertiză bărbatul :

— Ascultă, conte, după ce că ne-ai adus în situaţie a vedea că nu ne mai dă nimeni nimic pe casă, acum vrei să ne pierdem şi ce ne-a mai rămas — averea copii Nu spuneai chiar tu că avem în casă bunuri în valoare c sută de mii de ruble ? Eu, dragul meu, nu consimt, consimt şi pace ! Faci cum vrei, dar răniţii au ocîrmu: care să se ocupe de ei. Ei o ştiu. Bagă de seamă ce ft uită-te, peste drum, la Lopuhini : au cărat tot ce-au av şi nu de azi, de trei zile ! Iată cum procedează Iun Numai noi sîntem proşti. Dacă nu ţi-e milă de mine milă măcar de copii.

Contele dădu din mîini şi, fără să spună ceva, ieşi odaie.

— Tată ! Despre ce vorbeaţi ? îl întrebă Nataşa, c intrase în dormitorul maică-si pe urmele lui.

— Despre nimic ! Ce-i treaba ta ? se răsti supărat tele. .. fţ

— Ba, am auzit eu, spuse Nataşa. De ce adicăgl nu vrea ?

— Ce-i treaba ta ? strigă la ea contele. Nataşa se retrase lingă fereastră şi căzu pe gîndi — Tată, a venit Berg să ne vadă, spuse ea, uitînăi:

pe geam.

XVI îsto

l-l

BERG, GINERELE ROSTOVILOR, ajunsese colonel ordinul Sfîntul Vladimir şi ordinul Sfînta Anna şi oci tot acelaşi post liniştit şi plăcut, de ajutor al şefului stat-major al secţiei întîia din statul-major al corpului doilea de armată.

In ziua de 1 septembrie venise la Moscova de pfl N-avea nimic de făcut în oraş ; dar, văzînd că ti _

terii îşi iau permisii de pe front şi pleacă la Moscova ea se afle în treabă, găsi cu cale să facă şi el la fel şi îşi , permisie pentru chestiuni personale şi familiale.

Într-un docar aş foarte îngrijit şi tras de doi cai mu bine hrăniţi, exact ca aceia pe care-i văzuse el la un pri i Berg trase la scara socrului^ său. Se uită, gu Atenţie p'

tlt .iov ,

Jfte la furgoane şi, urcînd treptele casei, scoase 6 tiatMS Jt'ută şi îi făcu un nod. Din antreu se repezi cu paşi uşqpi }domoli în salon şi îl îmbrăţişa pe conte, sărută minutele Itaşei şi ale Soniei şi se grăbi să se informeze desprte latatea măicuţei. fg

M«— Cum ar putea fi sănătoasă acum ? spuse contele. 1, spuae-ne mai bine ce-i pe front ? Ne retragem, sac , dă o bătălie? m

1 ■— Ntimai Dumnezeu cel dinainte de toţi vecii, ri#-ie Berg, mai poate hotărî soarta patriei, tăicuţuls. ata arde de duhul eroismului şi tocmai acum condtt-Ofli efc.ca să-i numim aşa, s-au adunat şi stau la s£#fc. ,ya ii, nu se ştie. în general însă, trebuie să-ţi sptuv, că străvechiul eroism, bărbăţia trupelor ruse^i jvârat legendară, pe care ea, ele — se corectă Berg «r-|U arătat sau le-au dovedit, în această luptă de la ţie lunii, nu se pot descrie prin cuvinte... Vă spun eu, Jţule1 (şr'se lovi cu pumnul în piept, aşa cum se lovise pumnul în piept un general care povestise lucrul acesta de el, cu singura deosebire că el făcu acest gest cam liU, c&ciar fi trebuit să se lWBiască în piept la cuvin-„trupele ruseşti"), vă spiste'icinstit că noi, coman-i, nu numai că n-am fost neiMiţi nici pe departe să-i din urmă pe soldaţi ăati să facem ceva asemă-r, ci, dimpotrivă, abia îi puteam tempera de la aceste... .aceste,isprăvi de legendară vitejie, spuse el repede. seralul Barclay de Tolly, trebuie să vă spun, şi-a expus antenit: "Viaţa, stînd în fruntea trupelor. Corpul nostru j».armată a fost postat pe povîrnişul dealului. Vă puteţi Upui !. Şi aici, Berg povesti tot ce-şi aducea aminte Istorisirile auzite de la alţii, în legătură cu această de timp. Nataşa, care nu-1 slăbea din ochi, ceea intimida pe Berg, căuta, parcă, pe chipul lui, dezle-Fta unei probleme.

"- In general, un eroism ca acela de care au dat dovadă ţii ruşi nu poate fi imaginat şi nici lăudat îndeajuns ! el, uiţîndu-se la Nataşa şi, ca şi cînd ar fi vrut s-e ineze, îi zîmbi cu un zîmbet care voia să fie un răs-la privirea ei stăruitoare... „Rusia nu-i în Moscova, In iniriâSe fiilor ei !" Nu-i aşa, tăicuţule ? întret

l-Intre timp/ din salonaş apăru, cu faţa obosită şi nemul-*ltă, eojptelRv;Berg. sări grăbit, sărută mîna coîitesei, se

■informă de sănătatea ei ^fjTwltînd printr-o mişcare n şcapului că-i înţelege durerea, rămase lîngă dînsa. î — Da, măicuţă, vă spun drept, au venit timpuri givl-ţi triste pentru orice rus. Dar la ce bun să-ţi faci atib'i griji ? Mai aveţi timp să plecaţi... .! — Eu nu mai înţeleg ce fac oamenii, zise eoni âdresîndu-i-se soţului ei, mi s-a spus chiar adineau fru-i încă gata nimic. Ar trebui să fie cineva care ; 4>cupe serios. Mai că-mi vine să-1 regret pe Mitenka. bu mai isprăvim niciodată.

Contele voi să spună ceva, dar îşi înghiţi, se vi ( I r vorba. Se ridică de pe scaun şi se îndreptă spre uşă.

Berg, în timpul acesta, îşi scoase batista — ca şi C I P ar fi vrut să-şi şteargă nasul — şi, uitîndu-se la nod, ?1 ; I ; I o clipă pe gînduri, dînd din cap cu un aer trist şi sem nificativ.

— Am o mare rugăminte la dumneata, tăicutulc, zise el.

■— Km ?... făcu, oprindu-se, contele. — Cum treceam adineauri pe lîngă casa Iusupov, sp

Berg, rîzînd, administratorul, care mi-e prieten, îmi în drum şi mă întreabă dacă nu vreau să cumpăr c Eu intru, ştii, din curiozitate şi dau cu ochii de un şifo: şi de o toaletă. Dumneata ştii ce mult şi-a dorit Veru aşa ceva şi cîte discuţii au fost între noi (Berg adoptă I voie un ton satisfăcut, gîndindu-se la interiorul lui t amenajat, cînd începu să vorbească despre şifonier şi i letă). E o frumuseţe ! Demontabil şi cu sertare secr englezeşti, ştii ? De cînd îşi dorea Verocika aşa ceva. vrea aşa de mult să-i fac o surpriză ! Am văzut că avei. n mulţime de mujici d-ăştia în curte. Daţi-mi şi mie unul, vă rog, am să-1 plătesc bine şi...

Contele se încruntă şi începu să tuşească. '■ — Cere-i contesei, eu nu mă amestec. — Dacă vă deranjează, vă rog, nu trebuie, spus

Mie, doar, aşa, pentru Veruşka, mi-ar fi plăcut — Of, duceţi-vă cu toţii dracului, dracului, d

şi iarăşi dracului... începu să răcnească bătrînul îi M-aţi năucit de cap. Şi ieşi din odaie.

Contesa începu să plîngă. %

Nttlaşa ie$i o dală cu tatăl ei şi, cih^QUffwitr fi chi$-l teva, se luă întîi după el şi pe urmă o porni repede

1 faţa casei stătea Petea, ocupat cu înarmarea oame-care plecau din Moscova. în curte, căruţele aşteptau |U, încărcate. Două din ele fuseseră golite şi într-una ti se urca un ofţer rănit, ajutat de ordonanţă.

Tu ştii pentru ce ? o întrebă Petea pe Nataşa. (Na-* Înţelese ce vrea să spună Petea : pentru ce se certa-jftiontele şi contesa.) Nu-i răspunse.

Pentru că tata voia să dea toate căruţele pentru I1,1 spuise Petea. Mi-a spus Vasilici. După mine... După mine, se trezi Nataşa aproape strigînd, în-[idu-şi mînioasă faţa înspre Petea, după mine e o }{e, o nemernicie... O... nu ştiu ! Ce, noi sîntem nişte oarecare ? Hohote de plîns spasmodic îi strîngeau |ata şi, temîndu-se să nu-şi irosească furia în zadar, luci pe loc şi porni ca o furtună pe scări. Berg şedea

contesă şi o liniştea respectuos, ca o rubedenie ce-i contele se plimba prin cameră cu luleaua în mînă i Nataşa, cu chipul desfigurat de furie, năvăli

vijelios eră şi se apropie de mama ei. Asta-4 o ticăloşie ! Asta-i o nemernicie ! începu ea

Irige. Eu nu cred să fi dat mata asemenea ordin. [Btug şi contesa se uitau nedumeriţi şi speriaţi la ea. |tele se ogri la fereastră, ascultînd-o.

Asta nu se poate, mămiţico ; priveşte, te rog, ce-i Arte ! strigă ea. Ei rămîn aici !

Ce a,i ? De cine-i vorba ? Ce vrei ? fi— Răniţii, cine să fie ! Asta nu se poate, mămiţico, e nemaipomenit... Nu, mamă dragă, sufletul meu, nu-i lartă-mă... mămico, ce folos că putem căra tot... uită-te jjurte... Dragă mamă... asta nu se poate !... |jContele stătea la fereastră şi, fără să întoarcă capul, ce spunea Nataşa. Deodată trase cu zgomot aer pe Iţi îşi lipi fruntea de geam. 'Contesa o privi pe fiică-sa, văzu expresia indignată a i, căreia îi era ruşine de mama ei, îi văzu tulburare^ s motivul pentru care bărbatul ei nu i se uita îrj Al acum.,, .t

Of, fda' faceţi ce-oţi vrea ! împiedic eu pe cineva ţ i ea, iievoind să se dea bătută dintr-o dată. *

— Mamă dragă, sufletuy§§a» ţjKtăţfgy3 U3 miJ jirvoi

|iar

-^i Dar contesa o dete la o parte şi se apropie de coi ..^fv — Mon cher, dă tu ordine cum trebuie... Eu nu pricep la de-astea, spuse ea, plecînd ochii vinovată.

— Oul... oul dă sfaturi găinii... spuse contele prin lacrimi de fericire şi îşi îmbrăţişa nevasta, bucuroasă ca poate ascunde la pieptul lui faţa ruşinată.

— Tăticule, mămică ! Pot să dau ordin ? Se poate , întrebă Nataşa. Tot avem să luăm noi ce ne trebuie... ; Contele dădu din cap în semn de aprobare şi Nataşn porni, ca pe vremea cînd se juca de-a prinselea pi

, salon, într-o fugă prin antreu şi de aici pe scări în j< pînă în curte.

■ Oamenii se strînseră în jurul Nataşei şi nu voiră i , loc să ia în serios ordinul ciudat pe care-1 transmisese, pîi .ce nu ieşi contele însuşi şi confirmă în numele soţie! <; că în adevăr toate căruţele vor fi date răniţilor şi că ..trebuie descărcate şi duse în cămări. înţelegînd i ' ?iţiile date, oamenii se apucară voioşi şi cu mult 2 treaba aceasta nouă. Servitorilor nu numai că nu părea ciudat lucrul acesta, dar dimpotrivă, li se părea că nici nu se putea altfel, tot aşa cum, cu un sfert <■ oră înainte, nu numai că nu li se păruse de loc ciudat 1 rămîneau răniţii în timp ce lucrurile plecau, ba li se p.' * iruse că nici nu se putea altfel.

Toţi ai casei, ca şi cum ar fi vrut să-şi răseumpere vin He a nu fi făcut acest lucru mai din vreme, se apr acum cu sîrg de această nouă operaţie a punerii răn în căruţe. Răniţii se tîrîră de prin odăile lor şi, cu feri 1 întipărită pe chipurile lor palide, înconjurară cari Vestea că sînt căruţe se răspîndi pe la casele vecine 1 ''f-urtea Rostovilor începură să vină şi răniţii din alte '■ Mulţi dintre răniţi se rugau să nu dea jos lucrurile pe 1 ei, ci să fie doar aşezaţi deasupra bagajelor. Dar o 1 începută descărcarea — ea nu mai putea fi oprită. < totuna dacă rămînea tot sau numai jumătate din luc ;,fei toată curtea zăceau de-a valma lăzi cu porţelanur Sronzuri, cu tablouri, cu oglinzi şi cu fel de fel de .Ibcruri, care în cursul nopţii fuseseră împachetate îatîta grijă. Toţi căutau şi găseau posibilitatea de a i Bescărca, ba una, ba alta, de a mai goli noi şi noi căi

— Mai putem lua încă patru inşi, spuse adminis torul, dau eu căruţa mea r- clina'■«NsăH:ilăsăm#lf>i'<->-'

kpr Daţi §|ruţa cutjgprderoba mş% zise ~ i mergercţi mine în cupeu. r*» lai fu golită şi căruţa cu garderoba contesei şi trimisă liţi, <|fiuă case mai la vale. Toţi ai casei şi oamenii Pviciu erau acum veseli şi mulţumiţi. Nataşa era într-o i de năvalnică fericire, aşa cum nu mai fusese de mult. Unde să-1 legăm ? spuseră cîţiva oameni, care în- |U &ă aşeze un cufăr pe scara îngustă a cug§j|Lui. Ar i\ să oprim măcar o căruţă. g rgr jq

Dar cu ce-i ? întrebă Nataşa. Cu ,c«p?ţi de-ale contelui.

, Ljwjaţ£-1. Vasilici are să-1 pitească pe ijpieva. de el. -;-.IT?- Bura,fra înţesată cu oameni ; nu se ştia unde

, şadă şi Petea. ?., Pe capră. Nu-i aşa că te urci pe capră, Petea ? strigă

3nia, fără să stea o clipă, robotea şi ea ; dar grijile IU cu totul altele decît ale Nataşei. Ea aduna obiectele . trebuiau să rămînă pe loc, le înscria, după dorinţa pş, o listă şi căuta să poată lua cît mai multe

•-. ut.

XVII

BÂTRE ORELE DOUĂ, CELE patru trăsuri ale Ros-jr erau aranjate, gata de plecare şi trase în faţa casei. Iţele cu răniţi ieşeau una după alta din curte. Buleaşca în care era transportat prinţul Andrei trecu l'fiţa casei, atrăgînd atenţia Soniei care, împreună cu Jftlcă, aşeza nişte perne în trăsura ceva mai mică şi a contesei.

A cui o fi caleaşca asta ? întrebă Sonia, scoţînd ! pe gettiuleţul cupeului.

Cum, dumneavoastră nu ştiaţi, domnişoară ? zise ea, E un prinţ rănit : a poposit astă-noapte la noi, ge CU noi împreună. Dar cţne-i ? Cum îl cheamă ? t E chi$r fostul nostru logodnic, prinţul Bolkonski J

10fttad,,c*ncj.ensta. Se zice că-i pe moarte. , f • S i " \\

358

Sonia sări din trăsură şi se dtisfe în i§Qgă la co Contesa, îmbrăcată de drum, cu pălăria şi cu şaln plimba obosită prin salon, aş.teptîndu-i pe ceilalţi ai Să vină şi să se roage toţi, cu uşile închise, înain plecare. Nataşa nu era în odaie.

— Maman, spuse Sonia, e aici prinţul Andl de moarte. Merge cu noi.

Contesa făcu ochi mari, speriată, şi, luînd-olBMri pe Sonia, se uită cercetător împrejur.

— Nataşa ? rosti ea. Atît pentru Sonia, cît şi pentru contesă ştirea acea

fivea, în clipa aceea, o singură însemnătate. O cunoşte bine pe Nataşa a lor şi groaza celor ce s-ar putea întîmj tu ea la vestea aceasta înăbuşi în ele orice milă, omul la care ţinuseră amîndouă. , * — Nataşa n-a aflat încă ; dar el merge împil noi, spuse Sonia. , — Şi zici că-i pe moarte ? ţ Sonia dădu din cap. t Contesa îşi îmbrăţişa nepoata şi începu să plîng ",'■ „Căile Domnului sînt de nepătruns !" gîndi simţind că în toate cele ce se petreceau se vădeaj atotputernică, ascunsă pînă atunci privirilor omBr

— Hai, mamă, totul e gata. Ce faceţi ?... înt Nataşa, intrînd de-a fuga în cameră, cu chipul învii

— Nimic, spuse contesa. Dacă e gata tot, să mei| Şi contesa se aplecă spre poşetă, ca să-şi ascundă

răvăşită. Sonia o îmbrăţişa pe Nataşa şi o sărută. Nataşa se uită întrebător la ea. — Ce-i cu tine ? Ce s-a întîmplat ?

, — Nimic... nu-i... — Ceva foarte rău pentru mine ?... Ce este ?:

■nsibila Nataşa. Sonia oftă şi nu răspunse nimic. Contele, Peteâ" me

Schoss, Mavra Kuzminişna şi Vasilici intrară în on şi, închizînd toate uşile, se aşezară pe scaune şi răni a | seră aşa, tăcuţi, cîteva secunde, fără să se uite unul la

Contele se ridică primul şi, oftînd greu, începu închine la icoane. Toţi făcură la fel. Pe urmă conte îmbrăţişa — pe Mavra Kuzminişna şi pe Vasilici, mîneau la Moscova — şi, în timp ce ei căutau să-L mîna şi îl sărutau pe umăr, el îi bătea uşor pe spaş tind;nelămurite',cuvinte de.,m|Bg#ere. Contra se

| | c u i c o a n e , u n c i e S o n i a ' o - g ^ |hl în faţa icoanelor desperecheate de pe pereţi (ceţk 6 preţ, legate de felurite tradiţii ale familiei, fusese»

scară şi în curte, oamenii care plecau, înarmaţi dsă cu săbii şi pumnale, purtînd cizme şi încinşi strîiîfe pntiroane şi chimire, îşi luau rămas bun de la cei caţ^ «au. *

întotdeauna înainte de a porni la drum, multe lţfcjf ^fuseseră uitate, altele erau prost aşezate, şi ce doi 1#*

Şteţ>tau cam de multă vreme unul de o parte şi celă-talta a scării, la uşa cupeului, pregătindu-se să-i ajute ei să' se urce, în timp ce cameristele alergau cu perne Cele din casă afară, la trăsură, la brişcă sau la ca-

i înapoi : ţi treci o viaţă cu ele să le înveţi şi tot nimic nu 1 tpuse contesa. Ştii doar că eu nu pot şedea aşa.

strînse din dinţi şi, fără să răspundă, se repezi cu o expresie de imputare pe faţă, ca să aşeze perna. Uf, ce oameni ! spuse contele, clătinînd din cap.

îfttrînul vizitiu, Efim, singurul cu care se hotăra să la drum contesa, şedea sus pe capră, fără să se uite ce se petreceau în spatele lui. Cu îndelunga lui ex-ţă de treizeci de ani, ştia că nu i se va spune

aşa de : „Hai, cu Dumnezeu înainte !" şi că avea să mai fie de vreo două ori, chiar şi după ce i se va spune, ca mai trimită oamenii după niscai lucruri uitate, şi bla după asta va mai fi oprit o dată, cînd însăşi contesa BOate capul pe fereastra trăsurii şi îl va ruga, pentru lui Christos-Dumnezeu, să ţină bine caii la vale. IfU toate acestea şi de aceea aştepta mai răbdător de-fw săi (mai cu seamă Sokol, roibul din stînga, îşi |CB zăbala şi bătea într-una cu copita în pămînt). în t, toţi se urcară, scara fu ridicată, uşa fu închisă cu iot, mai trimiseră după o casetă uitată, contesa scoasa i\ şi spuse ceea ce trebuia. Atunci Efim îşi scoase în-|0r căciula din cap şi începu să-şi facă semnul crucii. Sreţul din faţă şi ceilalţi oameni făcură la fel.

Doamhe-ajută ! spuse Efim, punîndu-şi căciula. ■I drumul. Călăreţul din faţă se urni din loc. Rotaşul dreapta oiştii se opinti în ham, arcurile înalte scîr-| f i caroseria începu să ei ieUâfylfâi Wtti tităt f

?

llo

pe capră. In urma cupeului, porniră şi celelalte furi, huruind şi hurducîndu-se de jocul bîrnelor cu A*a podită strada, şi convoiul se înşiră pe drum în Jti dreptul bisericii toţi cei din cupeu, din trăsură şi hrişcă îşi făcură semnul crucii. Cei care rămîneau la J ibva mergeau pe lîngă trăsuri, pe amîndouă părţile sti petrecîndu-i pe cei care plecau. n ţ Rar încercase Nataşa un sentiment de bucurie ca no$j pe care-1 încerca acum, stînd în cupeu, lîngă mamă-sa, t,i| aitîndu-se la zidurile părăsitei şi agitatei Moscove, ce i perindau încet prin faţa ochilor. Din cînd în cînd, îşi se tea capul pe fereastra cupeului şi se uita înainte şi îr poi, la convoiul lung de răniţi care mergea în faţa lor. Ca fel capul convoiului se vedea caleaşca cu poclitul ridicat, prinţului Andrei. Ea nu ştia cine era înăuntru, dar de ci ori voia să-şi reconstituie convoiul ei, căuta din ochi tr| sura aceea. Ştia că merge înaintea tuturor celorlalte. b La Kudrino se întîlniră cu alte convoaie, care vc: de pe Nikitskaia, din Presnia şi din Podnovinskoe, iar ajunseră pe Sadovaia, trăsurile şi căruţele se înşirar două rînduri.

In timp ce ocoleau turnul Suhareva, Nataşa, care curioasă, din fugă, mulţimea de oameni care mer >e jos şi cu trăsurile, strigă deodată cu bucurie şi mir

— Doamne ! Mamă, Sonia, uitaţi-vă, el este !j — Cine ? Cine ? — Uitaţi-vă, zău, e Bezuhov ! spuse Nataşa,^ ipul pe fereastra cupeului şi uitîndu-se după un gras, îmbrăcat într-un caftan de vizitiu — boier degh • vedea cît de colo după ţinuta şi mişcările lui —

tpcmai se apropia de arcul turnului Suhareva, alătui jjn bătrînel gălbejit şi spîn, îmbrăcat cu un suman rr ■ ' — Ei, Doamne, e chiar Bezuhov cu caftan, împr< /J^u un băiat bătrîn. Zău, spuse Nataşa, uitaţi-vă, uitaţi !jj — Nu se poate, nu e el ! Cum poţi să spui asem prostii ! _, — Mamă, strigă Nataşa, îmi pun capul că-i el. J^e-mă ! Opreşte, opreşte ! strigă ea la vizitiu, dar li i«ra cu neputinţă fiindcă de pe Meşcianskaia apăru alt jjfoi şi lumea striga la Rostovi să mîne mai departe, să ijp.nă şi pe alţii în loc.

înteTadevăr, deşi între timp se îndepărtase mu ,

a#a Iii

neobi^m^ *.^ult,'4«Hjîfa«|- iM*roiif*«tn de vizitiu l'gind pe stradă cu cafSuî îti; iptlqat""şjigâiipul .serios^ de un bătrînel scund, fără barbă, eti înfăţişare dr;

, Bătrînelul observase că cineva din Cupeu se uita- la ei şi îi şopti ceva lui Pierre, atingîndu-1 respec-

cotul şi arătîndu-i cupeul. Pierre nu putu înţelege timp ce voia bătrînul, atît era de adîncit, se vede, în Urile sale. în sfîrşit, cînd pricepu despre ce era vorba" arăta el şi, recunoseînd-o pe Nataşa, în ace**" lăsîndu-se în voia primului impuls, se în» repede spre trăsură. Dar, după ce făcu vreo zecjf- î-şi probabil ceva, se opri. "*

Ipul Kataşei, la fereastra cupeului, radia de o dur fjronie.

Piotr Kirilîci, hai, vino încoace ! Te-am recunoscut Asta-i uimitor ! strigă ea, întinzîndu-i mîna. Ce-i eata ? De ce te-ai deghizat aşa ? re îi luă mîna

întinsă şi, din mers (căci cupeul con-lă înainteze), i-o sărută cu stîngăcie. Ce-i cu dumneata, conte ? întrebă contesa uimită, plin de compătimire. Cum ? Cum ? De ce ? Să nu mă întrebaţi, zise aruneîndu-şi ochii la Nataşa, ale cărei priviri stră-e de bucurie (simţea lucrul acesta chiar atunci cînd la ea) îl învăluiau cu farmecul lor.

cu dumneata, nu cumva rămîi la Moscova ? e tăcu un timp. La Moscova ? spuse el întrebător. Da, rămîn. Mer-

Ah. ce-^aş mai vrea să fiu şi eu bărbat; aş rămîne lt şi Jst cu dumneata. Ah, ce bine-ar fi fost, zise Na-nj^, .dă-mi voie să rămîn ! Pierre se uită distrat la vru să spună ceva, dar contesa îl întrerupse. Am auzit că ai fost şi dumneata la bătălie ? t?ft, aţe fost şi eu, răspunse Pierre. Mîine iar se dă -,lle... începu el să spună, dar Nataşa îl întrerupse : •, Dar ţşeri cu dumneata, conte ? Parcă nu mai eşti

Ah, nu mă întrebaţi, nu mă întrebaţi, qţ§$ eu sin-: U no^i ştiu nimic, mîine... Dar nu ! La rjipdere, lah. el. îngrozitoare vremuri ! o _ r

. în urma fluxului, trecu în,daturi, pet,|

36*

Ari

leu

Nat lumini ironic.

urmări multă vreme de la fereastra cupeul i !1 cu zîmbetul ei fericit, mîngîietor

DOUĂ ZILE, DIN MOMENTUL dispariţiţei lui < !acasă, Pierre locuia în casa părăsită a răposatului l i . i ideev. Iată cum se petrecuseră lucrurile.

După înapoierea sa la Moscova şi după întrevedere a < contele Rastopcin, cînd se deşteptă a doua zi din E < > H Pierre nu-şi putu da mult timp seama unde se află .şi ■ îvor oamenii de la el. Cînd i se raportă că printre cei < • < Jaşteptau în salon era şi un francez cu o scrisoare din parii .contesei Elena Vasilievna îl cuprinse deodată sentimen acela de zăpăceală şi de disperare căruia nu era în s t a i l eă-i ţină piept. I se păru dintr-o dată că totul s-a sf'n p-a încurcat şi s-a năruit, că nu mai există nici vinc>v;i| nici nevinovat, că nu mai poate nădăjdui nimic penlr| Viitor şi că nu mai este nici o ieşire din această situa! £îmbind silit şi tot murmurînd ceva, ba se aşeza pe camj Jjea, în atitudinea omului neajutorat, care nu ştie ce tărîre să ia, ba se ridica, se ducea la uşă şi se uita t ^aura cheii în salonul de primire, ba se întorcea iar; canapea, gesticulînd deznădăjduit şi lua o carte să cite Intendentul venise pentru a doua oară să-1 anunţ francezul care adusese scrisoarea din partea contese tea foarte mult să-1 vadă, fie şi numai pentru un m $i că cineva din partea văduvei lui I. A. Bazdeev îl rm £onte să primească în păstrare cărţile răposatului, doamna Bazdeev pleca şi ea la ţară.

— Ah, da, îndată, aşteaptă puţin... Sau nu..7 da, nu, <îu-te şi spune-i că viu numaidecît, spuse Pierre i n l m «lentului.

De îndată însă ce acesta ieşi, Pierre îşi luă pălăria * I«• {Se masă şi se furişă din cabinet pe uşa de din dos. I '■ fală nu era nimeni. După ce străbătu coridorul în Inai X-ingimea lui pînă la scară, încruntîndu-se şi frecînd:; < ţîmplele, coborî pe primul palier. Portarul şedea la m lararea principală. De pe palierul unde se oprise P i c i . şltă scară ducea spre uşa de din dos. Pier.re, p.cobori ,>

w&w

l în curte. Nu-1 văzu nimeni. în stradă însă, de-îndată Ieşi pe poartă, rîndaşul şi vizitiii care-i aşteptau cu trâ-t'ile pe cei dinăuntru îl şi văzură pe boier şi îşi scoaseră ţJulile. :Simţind privirile acestora îndreptate spre el, procedă ca struţul care îşi ascunde capul în tufiş lă nu fie văzut : lăsă capul în jos şi, iuţind pasul, o Itu înainte pe stradă.

toate treburile pe care le avea de făcut în dimi- ţa aceea, să cerceteze cărţile şi hîrtiile lui Iosif Ale- /Ici i se păru cea mai importantă. :

cea dintîi trăsură ce-i ieşi în cale şi îi porunci' rulai să mîne spre Iazurile patriarhiei, unde era casa* ivei lui Bazdeev. ie uita tnereu la convoaiele de căruţe şi de trăsuri ala care plecau din Moscova, mişunînd din toate direc-j |, şi simţea o bucurie asemenea celei pe care o încearcaţ l-copil fugit de la şcoală ; şi, aşezîndu-se mai bine cuţ. • trupul lui greoi, ca să nu alunece din birja veche ş| Brogită, intră în vorbă cu birjarul. ^ îlrjanil ,îi povesti că în ziua aceea se împărţeau litts'- că a doua zi, tot norodul avea să fie colo de bariera Triohgornaia şi că acolo se va da o Iile., *i ' ,,

jună & Iazurile patriarhiei, Pierre găsi casa lui Bazjţ| unde nu mai fusese de mult. Se apropie de portiţgţj |trttSim, acelaşi bătrînel gălbejit şi spînatic pe carig rre îl mai văzuse cu cinci ani în urmă la Torjok îrrfl iUnă cu. Iosif Alexeevici, îi ieşi întru întîmpinare. E cineva acasă ? întrebă Pierre. Luminăţie, din cauza evenimentelor, Sofia \ cu copiii a plecat la moşie, lîngă Torjok. F— Voi intra, totuşi, spuse Pierre, trebuie să cercetez

— Vă rog, poftiţi ! Makar Alexeevici, fratele răposa-il, Dumnezeu să-1 ierte, n-a plecat, dar, după cum ştiţi, \4v, CU slăbiciunea lui, zise bătrînul servitor.

Alexeevici era, după cum ştia Pierre, un frate ,c şi pe jumătate nebun al lui Iosif Alexeevici.

_•>• Da, da;.ştiu. Să mergem, să mergem... spuse Pierre \ în casă.

bătrîn înalt, chel, cu nasul roşu, purtînd halat' ^picioarele goale în galoşi stătea în vestibu} ; dînd

. 5 bolboitfei*'supărat ceva şi se retrase fn| cWdor. % — Om tare deştept a fost, dar acuma, cum binevoi (i sil» vedeţi şi dumneavoastră, e slab la minte, zise Gherash i Eferiţi să intraţi în birou ? Pierre încuviinţă din cap. ]'•> flaul a rămas ca atunci cînd l-au sigilat. Sofia Danilovii.i a dat ordin că, dacă vine cineva din partea dumneavoastj.i, să-1 las să ia cărţile.

Pierre intră în odaia aceea întunecoasă, în care cu atîlft strîngere de inimă intrase şi alte daţi, pe vremea cirul binefăcătorul său trăia. Biroul acesta, colbăit acum, jn care nu păşise nimeni de la moartea lui Iosif Alexeevici, era şi mai întunecat ca pe atunci. '■ Gherasim deschise un oblon şi ieşi în vîrful picioarelor din odaie. Pierre făcu ocolul încăperii, se apropie de du fopul unde se aflau manuscrisele şi scoase unul din ccU fnai valoroase documente de pe vremea aceea ale ver felului ordin. Erau nişte acte scoţiene originale, cu a ţările şi comentariile binefăcătorului. Se aşeză la mas «ţris plină de praf, cu manuscrisele dinainte, le desf le strînse, le dădu în sfîrşit la o parte şi, cu capul în pal *e adinei în gînduri.

: Gherasim se uită de mai multe ori pe furiş în cabi ■ şi văzu că Pierre rămînea în aceeaşi poziţie. Trecură mai bine de două ceasuri. Gherasim îşi luă îndrăzm să facă puţin zgomot, în prag, ca să atragă atenţia Pierre. Pierre însă nu-1 auzea.

— Porunciţi să dau drumul birjarului ? — Ah, da, spuse Pierre, trezindu-se şi ridieîndu

repede. Ascultă ! mai zise el, apucîndu-1 pe bătrîn de nasture al tunicii şi privindu-1 de sus în jos, cu ochi urne J, sclipitori şi extaziaţi. Ascultă, ştii că mîine dăm bătălia ?,.,

— Am auzit, răspunse Gherasim. — Să nu spui nimănui, te rog, cine sînt eu. Şi să faci

ce ţi-oi spune... , — Am înţeles, spuse Gherasim. Porunciţi să pi

— Nu, de cu totul altceva am nevoie. îmi trei; baine ţărăneşti şi un pistol, spuse Pierre, înroşindf să vrea. 9 — Am înţeles, spuse bătrînul după ce stătu pul§n pe gînduri. /; Tot restul zilei, Pierre sj-Ipetrecu singur în cabinetul ^^M^M^it^^^ de la un col(.

îl li tot fi©olo, în aşternutul ce i se pregăti. îherssifti, ca orice servitor deprins să VJ ciudate în viaţa lui, privi mutarea lui'>lllferre aici'- nioi O mirare şi părea să fie mulţumit că are" cui fac# Cii. In aceeaşi seară, el îi aduse lui Pierre un caftail ' "Căciulă şi îi promise pe a doua zi şi pistolul ceruta' B& se întrebe nici măcar pe sine însuşi la ce erai» toate acestea. în noaptea aceea, Makar Alexeevicls, tine de două ori în pragul uşii, lipăind din galoşi, şi • iscoditor la Pierre. Dar, de îndată ce Pierre s$ l cu faţa spre el, îşi strînsese ruşinat şi supărat \ şi fugise îndărăt. Şi pe cînd Pierre, îmbrăcat cil ^ iul ele birjar — cumpărat şi spălat de Gherasim.. el i«U apă clocotită — se ducea cu servitorul în> ţ* »ca'Săr?şi> cumpere pistol, în dreptul turnului Suharev^ - Itîlni Qyj-Rostovii. , a

iţXtM rwn

XIX

1 SEPTEMBRIE, NOAPTEA, Kutuzov dădu ordinul ?ejre a trupelor ruseşti prin Moscova, pe drumul'"

inului. *le trupe porniră chiar în noaptea aceea. Marşul

japte fu săvîrşit încet şi în ordine, fără grabă, dar * lumină de ziuă trupele care înaintau, apropiindu-se îul Dorogomilovski, văzură de partea cealaltă, în faţa Inghesuindu-se grăbite la capătul podului şi pe pod, ' ţhd "toate străzile şi ulicioarele ce urcau dincolo de * Sfîrşite mase de trupe, împinse mereu din spate. '" |«bă! şî o> Nelinişte cu totul nejustificată cuprinse atunci' ToţS se repeziră înainte spre pod, spre bacuri şi :

i HI Jpftrciv Kutuzov dădu ordin să fie trecut, pe uliţe lă-:, ■ flWce, d©-cealaltă parte a Moscovei. .i

Pi la ceasurile zece, în dimineaţa zilei de 2 septembrie, ţi • | Hyburbia,-Dorogomilovskaia nu mai rămăsese pe mălai Hrtţ arieiţgarda. Armata trecuse toată şi era în celălalt iăt al MPjSCPvei; 0ri dincolo de Moscova. ;- ' in acelaşi timp, adică pe la ceasurile zece în dimineaţa |4 de, 2,.septembrie,, Nappleoii., îii.mijlocul trjipejQr sale, >

a pe dealul de.;Wtf <Skk>nrtaia<^iuse uita la' poivaiişite» F

mtn se deschidea în faţă. începînd de l&fttl august şi pîn/1 Ise 2 septembrie, din ziua bătăliei de la Borodino şi pun la data intrării inamicului în Moscova, în toate zi]<■ ' ■ acestei zbuciumate şi memorabile săotămîni, vremea ■■<■ menţinuse neobişnuit de frumoasă ; era una din acel. ' toamne care uimesc totdeauna, cînd soarele, foari< scoborît, foarte aproape de orizont, dogoreşte mai fierbini--chiar decît primăvara, cînd în văzduhul limpede şi pn, strălucesc toate, de te dor ochii, cînd ţi se umflă pieptu! înviorat să respire aerul îmbălsămat al toamnei şi cînii pînă şi nopţile sînt calde, iar în nopţile acestea negre calde cad necontenit, spre spaima şi bucuria oameniloi stele de aur.

La 2 septembrie, la orele zece dimineaţa, vremea c< aşa. Strălucirea dimineţii avea ceva de vrajă. De j" dealul Poklonnaia, Moscova se aşternea larg cu panglici rîului ei, cu grădinile şi cu bisericile ei, şi părea că-şi trii ieste viaţa obişnuită, cu turlele bisericilor sclipind ca nişd stele în razele soarelui.

La vederea acestui oraş straniu, cu forme arhitectonice heobişnuite, nemaiîntâlnite de el, Napoleon fu cuprins d~ Curiozitatea aceea pizmaşă şi tulburătoare pe care o în-£earcă oamenii în faţa unor forme noi de viaţă, necu ftoscute lor. Se vedea bine că oraşul îşi trăia intens viatu îui proprie. După semnele imponderabile, care te fac s;"i Cunoşti şi să distingi fără greş de la mare distanţă un trup jfoort de unul viu, Napoleon observă de pe dealul Pokion • Sdîaia pulsaţia vieţii în oraş şi simţi parcă respiraţia acestui

are şi frumos trup. Orice rus, văzînd Moscova, are sentimentul că ea îi eşti* Iţiamă ; orice străin, văzînd Moscova şi necunoscînd în-Seninătatea ei maternă, nu

poate să nu simtă, totuşi, c;i-feacterul feminin al acestui oraş, şi Napoleon îl simţi şi p], *jB — Cette viile asiatique av.x innombrables egliscs, Moscou la sainte. La voilă enfin, cette fameuse viile ! 11 etait temps,1 spuse Napoleon şi, descălecînd, porunci r/i i se desfăşoare în faţă planul acestei Moscou şi să f i r chemat tîlmaciul Lelorme d'Ideville. „Une viile occu)> par l'ennemi ressemble ă une fille qui a perdu son huv

1 Acest oraş asiatic cu biserici nenumărate, Moscova cea sfînl-Iată în sfîrşit acest faimos oraş J.Era şi tk

368

t

el-> (aşa cum îi spusesem dealtfel •sşb-'Jui F^qysl Smolensk). Şi cu acest fel de a vedea lucru-i\ţ$ Sft ţj|ta el la această frumuseţe răsăriteană, pe care ■O ţnşifftăzuse încă. I se părea şi lui ciudat că, în sfîrşit, [,l€'>îm@linise un vis de demult, pe care îl crezuse ireali--ibil. In lumina vie a dimineţii se uita cînd la oraş, cînd ,verificînd amănuntele, iar siguranţa posesiunii îl

ir1 mflora- „Dar putea fi oare altfel ? îşi zicea el... Iată, în sfîrşit, pas-tă' capitală ; stă la picioarele mele, aşteptîndu-şi ' p(. Unde-o fi acum Alexandru şi ce-o fi gîndind ? pit, frumos şi măreţ oraş ! Ciudată şi măreaţă clipă ! ILC^plumină mă văd ei acum ! (Se gîndea la oştenii lui.) |{a răsplata tuturor acestor sceptici, îşi zise el, uitîndu-se i trupele dimprejurul său şi la cele care veneau şi se I i Ă u . Un singur cuvînt al meu, o singură mişcare a mîi-(^i: această străveche capitală des Tzars2 e pierdută. nftlţsrna clemence est toujours prompte ă descendre sur l vaincus.3 Trebuie să fiu mărinimos şi cu adevărat 6.'.. Dar nu, nu-i adevărat că am ajuns la Moscova, t'trecu deodată prin minte. Şi totuşi, iat-o, e la picioarele fele',', sclipeşte şi tremură în soare, cu crucile şi turlele ''jfjejaur. Iar eu o voi cruţa. Pe fostele monumente ale ^r.iei şi despotismului voi grava inscripţii măreţe, cu-de dreptate şi îndurare... Pe Alexandru, lucrul acesta j'i'.'şfc-l doară mai mult decît orice ; îl cunosc (lui Napo-i se părea că importanţa evenimentului care se pro-acum se reducea la lupta personală dintre el şi itul Alexandru). Din înălţimea Kremlinului, da, aces-,'Krernlinul, da, le voi dărui legile dreptăţii, le voi [.însemnătatea adevăratei civilizaţii, voi face ca ge-ffitregi de boieri să-şi amintească cu drag numele ri. Voi spune deputăţiei de boieri, care va veni . n-am voit şi nu vreau războiul ; că am dus Păzboiul numai din cauza politicii mincinoase a curţii lor, 'ftli'Wiubesc şi îl stimez pe Alexandru şi că voi primi 1,' îA> Moscova, condiţiuni de pace vrednice de mine şi î#âtele mele. Nu vreau să mă folosesc de un război J

1 „Un oraş ocupat de duşman e asemeni unei fete ce şi-a pier-|4ut fedoria...

'•' ...a tarilor,., t Dar clfcibinîâ mea e totdeauna sgata să coboare asupra celor *

369

sponfe, eu nu vreau războiul, eu vreau par si bunăstarea tuturor supuşilor mei. De altfel, ştiu că pr zenţa lor mă va însufleţi şi că le voi vorbi aşa cum vorbr eu întodeauna : clar, solemn şi măreţ. Dar e oare adevărat că sînt la Moscova ? Da, iat-o !"

— Qu'on m'dmene Ies boyarâs i, se întoarse el să spună suitei. Un general, urmat de o strălucită suită, porni în galop să-i aducă boierii.

Trecură două ceasuri. Napoleon îşi luă dejunul şi veni iarăşi în acelaşi loc pe dealul Poklonnaia, aşteptînd de-putăţia boierilor. Avea gata închegat în minte cuvîntul lui către boieri. Cuvîntarea aceasta era plină de demnitate şi de măreţie, cum înţelegea el măreţia.

Mărinimia pe care voia s-o pună în tot ce avea să facă la Moscova îl încîntase pînă şi pe el însuşi. în închipuirea Jui stabilise nişte zile de reunion dans le palais des Tzars -, unde trebuiau să se întîlnească demnitarii ruşi cu demni-tarii împăratului francez. Tot în gînd numise şi un guver-nator care să ştie să atragă de partea lui locuitorii. Şi, Iflînd că în Moscova sînt multe instituţii de binefacere1, |si făcu în închipuirea lui planul să le copleşească cu dăr-nicia. Credea că, tot aşa cum în Africa fusese nevoit să-şi pună burnuz în moschee, tot aşa aici, la Moscova, trebuia Să fie mărinimos ca ţarii. Şi, pentru a face să vibreze ~'înă la refuz inimile ruşilor, Napoleon, ca orice france/ e altfel, neputîndu-şi închipui nimic mai mişcător decît şomenirea acelei ma chere, ma tendre, ma pauvre mere :\ j'otărî că va da ordin să se graveze pe frontispiciile tuturoi' :estor instituţiuni, cu litere mari : fitablissement dedic

ma chere Mere. Ba nu, mai simplu : Maison ere.' l „Dar sînt eu oare la Moscova ? Da, iat-pe |ţiea ; dar de ce întîrzie oare atîta deputăţia ore

ţş întreba el. lg_ In timpul acesta, în spatele suitei împăratului, printre generalii şi mareşalii lui, se încinse în şoaptă o discuţie Jlgitată. Cei trimişi după delegaţie se înapoiară cu vestea că Moscova era pustie, că toată lumea plecase, în-tcăsun

■*> ---------------- ■ ■mt ~^4

f

1 Să mi se aducă boierii... ' 2 ...adunare în palatul ţarilor... io( 3 ...draga, duioasa, sărmana

k « Instituţie dedicată scumpef hţel* ifeame. Casa ma

...TOÎt

llftu pe jos. Cei care vorbeau erau palizi şi agitaţi nu pen-ÎJ

iţru faptul că Moscova fusese părăsită de locuitorii ei (oricît" blo important ar fi putut părea acest fapt), ci pentru că ' ştiaiit în ce chip să aducă acest lucru la cunoştinţa înv'" Uratului, fără să pună pe maiestatea-sa în acea situatid" oaznică pe care francezii o numesc ridicule, în ce chip' -1 anunţe că aşteptase zadarnic boierii vreme atît de în*1

ungată şi că în oraş, în afară de cetele de beţivi, mj~ i rămăsese nimeni ? Unii spuneau că trebuiesc adunaţi

k orice preţ măcar cîţiva inşi care, chipurile, să alcă^,> flască o deputăţie, alţii erau împotriva acestei păreri şjB iţineau că împăratul trebuie pregătit cu multă pruv ;

inţă, ţntr-un mod inteligent, iar pe urmă să i se spunŞj "tvărul. );'

, — II faudra le lui dire tout-de-meme... spuneau domniiji suită. Mais, messieurs...1 r Situaţia era cu atît mai grea cu cît împăratul se plimb^j 'ător, de colo pînă colo, prin faţa hărţii oraşului, gîn|C a-se tot mereu la planurile sale generoase şi, din cîno, ' ud, iăcîndu-şi mîna streaşină la ochi, se uita la drumu|j ducea spre Moscova, zîmbind voios şi mîndru. J. - Mais c'est impossible... 2 spuneau domnii din suitEJh igînd din umeri, fără să se hotărască totuşi a pronunţii atiil care se înţelegea de la sine, groaznicul cuvînti. idicule... S|

Intre timp împăratul, obosit de atîta aşteptare zada > şi simţind cu simţul său actoricesc că o clipă măreaţ i e prelungită din cale-afară, începe a-şi p ierde di (îţie, făcu un semn din mînă. Se auzi o unică bubuitu tun ;— semnalul — şi trupele, postate în diferite punct Moscovei, înaintară în oraş prin bariere Calujskaia şi Dorogomilovskaia. Din ce în repede, întrecîndu-se între ele, trupele înaintau, rid nori. de praf în vuietul strigătelor care umple liduhul.;

Prllii fei el în iureşul trupelor, Napoleon ajunse cu e lRltă i>îna la bariera Dorogomilovskaia ; aici se opri d descSBfecă şi rămase multă vreme, plimbîndu-se me^ezul Kamer -Kollejski în aşteptarea deputăţie^

Ortetlrfl,14fei 'trebui să i se spună... Dar, domnilor... V»

f

îlfc

'EA ACEASTA, era pustie. Mu rămăsese cam a cincizecea parte chi

locuitori — dar oricum era pustie. Era pustie, cum e pusim un stup care, rămas fără regină, trage să moară.

In stupul rămas fără regină nu mai e viaţă, dar, privit pe din afară, el pare tot atît de viu ca şi ceilalţi stupi.

Albinele roiesc în razele calde ale soarelui amiezii. l;i fel de vesel împrejurul stupului fără matcă ca şi în jurul stupilor vii ; la fel de plăcut miroase de departe a miere, şi la fel intră şi ies din el albinele în zbor. Dar trebuie să te uiţi cu atenţie ca să-ţi dai seama că în stup nu mai este jviaţă. Albinele zboară aici altfel decît în stupii vii, mi-losul nu mai e acelaşi şi prisăcarul este izbit de un altfol ide zumzet. Cînd prisăcarul ciocăneşte în ştiubeiul bolnav, fn locul acelui obişnuit răspuns, imediat şi solidar, ; i l jîîtorva zeci de mii de albine care-şi contractă amenintătn; trupuşoarele şi bat nervos din aripioare, producînd ui' zumzet viu şi sonor, îi răspund acum bîzîituri izolate o'i ii diferitele colţuri ale stupului gol. Urdinişul nu m;i:

ană ca înainte parfum spirtos de miere şi venin, nu ai exală suflul cald de plinătate, ci, o dată cu mir.--- n ' mierii, se revarsă un iz de gol şi de putred. La urdiniş se mai văd străjile stînd cu codiţele în sus, gata să ■ alarma şi să se sacrifice pentru apărarea stupului. Nu mai aude acel zumzet monoton şi liniştit, freamătul mun eii, asemănător clocotului apei care fierbe, ci doar nişle sunete dezordonate şi intermitente. In stup şi din stup intră şi ies timide, pe furiş, nişte albine negre, lunguieţe şi năclăite de miere ; sînt albinele hoaţe ; ele nu înţeapă, ci fug de primejdie. Odinioară, erau împovărate numai cînd intrau ; cînd ieşeau erau uşurate. Acum sînt încăr-cate cînd ies. Prisăcarul desface partea de jos a stupului şi se uită înăuntru. în locul lanţului negru de albine îm-blînzite de muncă şi care atîrnau pînă la fundul stupului agăţate unele de picioruşele altora şi întinzînd ceara în zumzetul neîntrerupt al muncii, rătăcesc acum distrai pe pereţii stupului, în toate părţile, albine somnoroase vlăguite. In locul podelei bine lipite cu clei şi mătura!-cu evantaliile aripioarelor, pe fundul, stupului zac acuii: fărîmiţe de cearjţ,Jjguff|$rij'.id£ alb§jj|j|<şi!jalbine pe juma

m.

MOSCOV erau oameni în ea

llte moarte, care abia dacă mai dau din picioruşe, sau jhlar albine moarte de-a binelea şi nescoase din stupf Prisăcarul deschide partea de deasupra şi se uită îlj •pul de sus al stupului. în locul rîndurilor compacte di Iblne, care umpleau altădată fagurii şi îşi încălzeau Iar»? 'fie, el vede acum construcţia măiastră a fagurilor, daj§ tr-0 stare foarte departe de puritatea de altădată. Sîri§ rtumai ruină şi mizerie. Albinele prădalnice şi negre cd* tfobăieSc, forfotind peste tot ; albinele stupului însă, vlăa Jhllte, pipernicite şi veştede ca nişte babe, rătăcesc alen^ fără să se opună la nimic, fără nici o dorinţă, fără să ma^ ibă conştiinţa că trăiesc. Trîntorii, bărzăunii, bondarii şl Uturii se izbesc din zbor prosteşte de pereţii ştiubeiuluj| "' şi colo, printre fagurii cu larve moarte şi cu miere; mai aude arareori cîte un bîzîit supărat ; undeva, din <>l>i':nuinţă, două albine se mai trudesc încă să-şi cureţă» II i n i ştiu ele să ţie curat, cuibul, şi fac sforţări peste pu* 1' n l e lor să tîrască o albină moartă sau un bondar, fără IM -tie nici ele de ce mai fac lucrul acesta. în alt col& i i i . n a albine bătrîne se bat alene, ori se curăţă sau se hrăa Huse una pe alta, fără să-şi dea seama dacă fac un lucru. (juşmănos sau prietenesc. în altă parte, o grămadă de al* "ine s-au năpustit, dînd una peste alta, asupra unei vie» me, şi o bat de o omoară. Iar albina slăbită sau omorîta de încet, uşor ca fulgul, de sus, pe muşuroiul de cadavre^ rlsăcarul desface două rame de la mijloc, ca să vadf lUibul şi, în locul miilor de albine care şedeau în cercurf ifcgre, Compacte, spate la spate, să păzească marea taină procreaţiei, vede cîteva sute de albine vlăguite, amorţitef . ,ormiţe, pe jumătate moarte de istovire. Aproape toat^ Hiurlseifă fără să prindă de veste, lîngă sanctuarul pe care-| llft'/eau „§i care nu mai există. Duhneşte din ele a putredf || a mortăciune. Numai cîteva se mai mişcă, se ridicăf zboară greoi şi se aşază pe mîna duşmanului, dar nu mar nlli't în 'Stare nici măcar să moară mţepîndu-1 ; celelalte rWoarte:'cad jos, uşor ca nişte solzi de peşte. Prisăcaruţ închide' stupul, îl înseamnă cu creta pe capac şi, cînd îşi Ift*p$te timp, îl curăţă şi îl pîrleşte. s La'.ţ|l de pustie era Moscova în momentul cînd Na-s '^.e plimba obosit, neliniştit şi încruntat de-a lungul zuiui Kamer-Kollejski, aşteptînd să vină o depu-«, Iţle, chiarşi numai de formă, dar absolut necesară după' ,rerea lui pentru păstrarea regulilor protocolului. '■''

m

cine $ti#Ife Mhghmtti'%t&c#H* la»i©a tdt mai umbli "fără rost, supunîndu-se deprinderilor vechi, fără i Qfea seam de ce o face. so Cînd i se anunţă lui Napoleon, cu menajament vffriite, că Moscova e pustie, el se uită supărat la cej fâporta aceasta şi, întorcîndu-i spatele, continuă' plimbe în tăcere.

— Să mi se aducă trăsura, spuse el. Se urcă în cup< alături de aghiotantul de serviciu, şi intră în suburb

„Moscou deşerte. Quel evenement invraisemblable ! spuse el ca pentru sine.

Nu intră în oraş, ci se opri la un han din suburbia Don i gomilovskaia.

Le coup de theâtre avait rate. 2

XXI jpe se produse la podurile Kamennîi, Moskvc

jiuzski. In timp ce trupele se împărţiră în două coloane în Irul Kremlinului şi se îndesară pe podurile Moskvoreţki j| Kamennîi, o mulţime de soldaţi, profitînd de popas şi înghesuială, se întoarseră pe tăcute de la pod îndărăt, pe lîngă biserica Vasili Blajennîi şi pe sub poarta Boro-viţkie în sus, spre Piaţa Roşie, pe unde simţiseră ei, nu se ştie cum, că pot pune fără nici o greutate mîna pe tot felul de lucruri străine. O altă ceată asemănătoare um-pluse Gostinîi-Dvor 3, ca la o desfacere cu hurta, cotro-băind prin toate gangurile şi pasajele. Dar prin hale nu se mai auzeau glasurile îmbietoare şi ademenitoare ale negustorilor, nu se mai vedeau vînzători ambulanţi, nici mulţimea pestriţă de femei venite după cumpărături ; vedeau numai vestoanele şi mantalele soldaţilor care, fă, i

m

1 „Moscova pustie. Ce eveniment de necrezut I" 2 Lovitura de teatru nu reuşise. » Ve<M tîrg ^ ^ W

" TRUPELE RUSEŞTI SE SCURSERĂ prin Moscova d Ift două noaptea şi pînă pe la ceasurile două din ziua ur jţyiătoare, luînd cu ele şi pe ultimii locuitori şi ultimii ră f'ţi care voiau să părăsească oraşul. »§g 4 Cea mai mare îmbulzeală în tot timpul mişd!» d<

B, ihifau tăcuţi prin prăvălii cu mîinile goale şi ieşeau CffţfoUegustorii şi băieţii de prăvălie (puţini la număr) îai*fiBa pierduţi printre soldaţi, îşi deschideau şi îmi leat» iprflvăliile şi îşi cărau ei singuri marfa care în» cot la cot cu flăcăii aceştia. în mijlocul tîrgultfiji eftu toba pentru adunare. Dar bătăile tobei soldaţii care umblau după jafuri, nu să ş% în grabă ca altădată, ci dimpotrivă, să se îndepăgf ţ. (Eriţi^e soldaţi, prin dughene şi ganguri se vedeau nf$infy}„£aftane cenuşii şi cu capetele rase. Doi ofiţerk "\jnumai în tunică şi cu eşarfă, călare pe un cal sug abănog, altul în manta, pe jos, şedeau în colţ la IlinKa ceva între ei. Un al t reilea ofiţer, călare, se opfî â lîngă ei. ju

t ordin generalul să-i alungăm îndată pe to^ E mai mare ruş inea ! Jumătate din oameij i

g ^ ji ~'încotro ?... încotro ?... răcni el la trei soldaţi dş

■fttefie care se strecurau spre tîrg, fără arme, şi cp ietk mantalelor ridicate. Stai, canalie ! fj

—r Iaca poftim şi încearcă de-i adună, spuse celălalt tWi'-if-ai cum să-i mai aduni ! Mai bine să ne grăbii» nil', ne fugă şi cei care ne-au mai rămas. **

- £u m s ă ne grăb i m ? H a ide m to ţ i g ră ma dă acoS nd, că nu se mai urnesc. Sau să punem cordoane, ăa t toţi pînă la unul ?

ă într-acolo ! Daţi-i odată afară, strigi

»t

)fiţeial cu eşarfă descăleca, îl chemă pe toboşar $J 1 W rfel sub arcade. Cîţiva soldaţi o rupseră de fugjl i Un negustor cu obrazul punctat de coşuiâ

ul nasului, cu o faţă plină, calmă, neclintită^, lat, se apropie de ofiţer, grăbit şi gesticulînţj? spuse el, faceţi-vă milă, nu mă lăsaţi" j ţ j^ împotrivă ,

dacă putem da ceva, dar de \yplftj, .foftiţi dacă doriţi stofă, aduc pe loc, chial & j Ă ţ i de stofă^ pentru o persoană nobilă ca dumţf ]CU cea mai mare plăcere. înţelegem doar ş | d£m,;dar nu aş a; ă s^ ţ i adevă rat ja f I Vă rugămj IJ tpuşetţ ^ştei i santindi§ţ*)peva, mă.car să avem timjp l|ltchjdaBJ[J^aB- ogmi B ab sieg s-ja^nq o« ăa n a r i

>

Cîţiva negustori se îngrămădiră în jurul ofiţerului*] — Ei ! Vorbe de clacă, spuse unul din ei, un om uscăr-'

tiv şi cu faţa aspră. Cînd î ţ i cade capul, ce să mai piîngi după păr. N-are decît să ia cine ce vrea ! Şi, dînd energic: din mîini, se întoarse cu spatele la ofiţer.

— Uşor îţi vine ţie să vorbeşti, Ivan Sidorîci, rosti cu !' obidă primul negustor. Vă rugăm, domnule ofiţer nu no i lăsaţi.

— Ce să vorbesc ! strigă uscăţivul. Am aici, în trei prăvălii, marfă de o sută de mii de ruble. Am s-o mai pot eu păzi cînd armata pleacă ? Ei, oameni burii, voia Dom nului nu stă în mîna omului !

— Fă-ţi pomană, măria-ta, repetă primul negustor, înclinîndu-se.

Ofiţerul era nedumerit. Chipul lui trăda nehotărîre. — Dar ce amestec am eu ! strigă el deodată şi se de

părta cu paşi repezi. într-o prăvălie deschisă se auziră lovituri şi înjurături, iar în clipa cînd ofiţerul ajunse în dreptul ei, din uşă îi sări în faţă, îmbrîncit, un om cu' caftan sur şi cu capul ras.

Omul se strecură cu fereală pe lîngă negustori şi ofi-ţeri. Ofiţerul se repezi la soldaţii din prăvălie. Dar, în timpul acesta, dinspre podul Moskvoreţki tunară strigă-tele puternice ale mulţimii, şi ofiţerul dete fuga în piaţă.

— Ce-i ? Ce s-a întîmplat ? îşi întrebă el tovarăşul, care şi pornise în galop prin dreptul bisericii Vasili Bla jennîi, spre locul de unde veneau ţipetele. Ofiţerul sări şi el pe cal şi porni după tovarăşul său. Ajungînd aproape de pod văzu două tunuri în poziţie de tragere, infanterişti mergînd pe pod, cîteva căruţe răsturnate şi chipuri de oameni îngroziţi alături de chipurile soldaţilor care rîdeau. Lîngă tunuri se oprise o căruţă cu doi cai. Sub osia de dinapoi a căruţei stau vîrîţi unul într-altul patru ogari cu zgărzile la gît. In căruţă era un munte de bagaje şi, chiar în vîrf, alături de un scăunel de copil întors cu picioarele în sus, stătea o femeie care ţ ipa cît o ţinea gura. Tovarăşii ofiţerului îi spuseră motivul strigătelor mulţimii şi ţipetelor femeii : generalul Ermolov, care dă duse peste această mulţime, aflînd că soldaţii se împrăş- tiaseră prin dughene şi că populaţia blochează trecerea pe pod, poruncise tunarilor să pună tunurile în poziţie do tragere şi să se prefacă gata de a trage asupra podului.

376

Mulţimea, ţipînd, înghesuindu-se şi răsturnînd căruţele, ,j rupsese la fugă, îngrozită. Astfel, podul se goli şi tru-k> se putură mişca înainte.

'K-

XXII

ORAŞUL PROPRIU-ZIS, ÎN VREMEA asta, era pustiu; ) 'c străzi nu era aproape nimeni. Porţile caselor şi prăvă-l i i l or erau toate închise ; ici-colo, prin preajma vreunei t'lrciumi, mai auzeai cîte un chiot singuratic sau un cîn-|ir de beţiv. Nu se vedea nici o căruţă şi nici o trăsură, Şl rareori se auzeau paşii vreunui trecător. Pe strada Po-Viirskaia, pustie, era o linişte desăvîrşită. în curtea imensă d casei Rostovilor, plină de resturi de fîn şi de bălegar tir la convoiul de căruţe care plecase, nu era nici ţipenie IV om. Dintre cei rămaşi să păzească întregul avut al Jlostovilor, doi se aflau în salonul cel mare. Erau rîndaşul Ifinat şi copilul de casă Mişka, nepotul lui Vasilici, rămas ic Moscova cu bunicul său. Mişka, deschizînd clavicordul, fcilrângănea cu un singur deget. Rîndaşul, cu mîinile în ţ iu lt lur i , stătea dinaintea unei oglinzi mari şi zîmbea plin (Ir voioşie.

- I-auzi ce bine-i zic ! Ai ? Nu-i aşa, moş Ignat ? copilul, repezindu-şi dintr-o dată amîndouă mîi- pe-

clape. Ia te uită ! răspunse Ignat, minunîndu-se cum i se i

din ce în ce mai zîmbitor chipul, în oglindă. Neobrăzaţilor ! Zău, ce neobrăzare ! se auzi răstin-

«■ dindărătul lor vocea Mavrei Kuzminişna, care in■ pe nesimţite. Ian te uită cum îşi arată fasolele rînjitul l.a de-alde astea vă pricepeţi ! Toate stau colea vraişte

Vaniliei pică din picioare. Las'că v-arăt eu vouă ! l^nat îşi strînse cureaua fără să mai zîmbească şi, cu hii în pămînt, ieşi supus din odaie. — Mătuşica, le-am atins cu binişorul, spuse băiatul. — Iţi dau eu ţie cu binişorul, împieliţatule ! strigă

ivra Kuzminişna, ameninţîndu-1 cu mîna. Fugi de-ncinge movarul pentru bunicu-tău. Mavra Kuzminişna suflă praful de pe clape, închise

■ ivieordul şi, oftînd din greu, ieşi din salon şi încuie uşa.

l_

377

i I I 1 < •

fA

tlu

I ! ;

In curte, Mavra Kuzminişna rămase locului tiîteva clipe, gîndindu-se încotro să se îndrepte : la Vasilici so bea ceai, sau în cămară, să mai pună ceva rînduială în lucrurile rămase încă neorînduite.

Pe strada pustie se auziră paşi grăbiţi. Paşii se opriră la portiţă ; zăvorul începu să clămpăne sub mîna caic încerca să-1 deschidă.

Mavra Kuzminişna se apropie de portiţă. — Pe cine căutaţi ? ■— Pe conte, pe contele Ilia Andreici Rostov. — Dar cine sînteţi dumneavoastră ? — Sînt ofiţer. Aş fi vrut să-1 văd, răspunse o voce plă

cută, de boier rus. Mavra Kuzminişna deschise portiţa. In curte ini:

un ofiţer durduliu, rotund la faţă, de vreo optspreze ani, asemănător, după trăsăturile figurii, cu Rosto\

— Au plecat, maică ! Ieri, pe seară, au binevoit : pornească... spuse, blajină, Mavra Kuzminişna.

Tînărul ofiţer rămase nehotărît în pragul portiţei, stînd la îndoială dacă să intre sau să nu intre, apoi zise cu amărăciune :

— Ah, ce păcat ! începu el. Trebuia să fi venit de ieri... Ah, ce rău îmi pare !...

Mavra Kuzminişna se uita între timp cu atenţie la tră-săturile familiare ale tînărului, care părea să fie din neamul Rostovilor, la mantaua lui ruptă şi la cizmeh scîlciate pe care le avea în picioare.

— Dar de ce aveţi nevoie de conte ? întrebă ea. — Păi acum... ce să-i faci, rosti ofiţerul cu necaz şi

se prinse cu mîna de portiţă, dînd parcă să plece, dar & < ■ opri din nou, şovăind.

— Vezi dumneata, spuse el deodată. Sînt o rudă de-;i contelui şi el a fost totdeauna bun cu mine. Aşa că, ve/i dumneata (îşi privi cu un zîmbet voios şi blînd haine] i şi cizmele), cele de pe mine s-au zdrenţuit de tot şi n-am nici un ban ; aşa că vroiam să-1 rog pe conte...

Mavra Kuzminişna nu-i dădu răgaz să sfîrşeascli. '— Numai un minut să mai zăboveşti, maică. Numai

un minut, spuse ea. Şi de îndată ce ofiţerul îşi luă mîn.i de pe portiţă, ea se şi repezi, cu mersul ei de femeie bă-trînă, spre odaia sa din curtea de din dos.

In timp ce Mavra Kuzminişna fugea spre camera ei. ofiţerul, lăsînd capul în jos şi dînd cu ochii de cizmele lui

373

rupte, zîmbi şi începu să se plimbe prin curte. „Rău îmi pare că nu l-am găsit pe unchiul ! Dar ce bătrînică de ispravă ! Unde o fi alergînd ? Şi cine-o să-mi spună mie ncum pe ce străzi s-apuc ca să-mi ajung mai repede regi-mentul, care trebuie să fie acum aproape de Rogojskaia", li j l zise în vremea aceasta tînărul ofiţer. Mavra Kuzmi-nisna, speriată, dar hotărîtă, cu o batistă cadrilată în mînă, npăru de după colţul casei. La cî^iva paşi de ofiţer ea despături batista, scoase un bilet alb, de douăzeci şi cinci de ruble şi i-1 întinse repede. — Să fi fost luminaţi a-sa acasă, se înţelege că v-ar fi primit ca pe o rudă, dar aşa, poate că... acuşica... Mavra i i/minişna se intimida şi se încurcă în vorbă. Ofiţerul, n, fără să refuze şi fără să se grăbească, luă biletul i mulţumi frumos Mavrei Kuzminisna. Să fi fost contele >să... tot spunea, dezvinovăţindu-se, Mavra Kuzminisna. rgi sănătos, maică, şi Dumnezeu să te păzească, mai i' ea, conducîndu-1 pînă la portiţă şi înclinîndu-se. Ofi-ul dădu din cap şi, zîmbind ca şi cînd ar fi rîs de el uşi, o porni aproape în fugă pe străzile pustii spre I ■■ ><Iul peste Iauza, ca să-şi ajungă din urmă regimentul. Tar Mavra Kuzminisna rămase mult timp dinaintea portiţei zăvorite, dînd din cap gînditoare, cu ochii umezi, »uprinsă pe neaşteptate de duioşie maternă şi de milă ntru ofiţeraşul acesta necunoscut.

XXIII

DINTR-O CLĂDIRE NETERMINATA de pe Yarvarka, Rubsolul căreia era o crîşmă, se auzeau strigăte şi cîn-'C(! de oameni beţi. Pe bănci, în faţa meselor, şedeau ,tr-o cameră mică şi murdară vreo zece lucrători de lirică. Toţi beţi, asudaţi, cu ochii tulburi, se forţau să Io cît mai tare gura, cîntînd ceva. Cîntau fiecare de >ul lui, căznit, în silă. de bună seamă nu pentru că ■ ■nu chef să cînte, ci doar ca să ştie lumea că ei s-au . lirttat şi chefuiesc. Unul din ei, înalt, blond şi tinerel, u.lirăcat cu un caftan lung foarte curat, albastru-închis,'

"' în picioare. Faţa lui, cu nas drept şi fin, ar fi fost imoasă dacă n-ar fi avut buze subţiri si strînse, ce-i murau necontenit, şi ochi tulburi, încruntaţi şi neclin-

379 f

tiţi. Stătea în spatele celor ce cîntau şi, încbipuindu-şi probabil cine ştie ce, dădea solemn şi neîndernînatic din braţul alb, dezgolit pină la cot, silindu-şi mîna să-şi resiiiv în chip nefiresc degetele murdare. Mîneca îi aluneca mereu în jos şi el o sufleca grijuliu la loc, ca şi cum ar fi fosl un lucru de mare importanţă ca braţul acesta alb şi vin jos să-i fie tot timpul dezgolit. Pe la mijlocul cîntecului, din tindă şi de afară, din cerdac, se auziră strigăte şi buf-nituri ca de încăierare. Tînărul cel înalt făcu un semn din mînă.

— Drepţi ! strigă el poruncitor. Păruială, băieţi ! şi se repezi în tindă, suflecîndu-şi mereu mîneca.

Ceilalţi lucrători se luară după el. Lucrătorii care beau în dimineaţa aceasta aici, sub conducerea tînărului acelui:* înalt, aduseseră crîşmarului nişte piei de la fabrică, încn de dimineaţă, şi pentru asta li se dăduse de băut. NişU: fierari de la covăliile din vecinătate, auzind chiolhanul dinăuntru şi crezînd că au spart alţii circiuma, voiseră să intre în ea cu de-a sila. Pe treptele casei se încinsese bătaia.

Crîşmarul se bătea în uşă cu un fierar şi, cînd apărură lucrătorii, fierarul se smuci din mîinile birtaşului şi căzu, izbindu-se cu faţa de trotuar.

Un al doilea fierar se năpusti în uşă, aruncîndu-se cu toată greutatea asupra crîşmarului.

Tînărul cel cu mîneca suflecată îl izbi pe fierar în faţă încă din mers şi strigă :

— Băieţi ! îi bat pe ai noştri ! în timpul acesta, primul fierar se ridică de jos şi, cum

degetele cu care-şi pipăia obrazul stîlcit i se umpluseră do sînge, începu să strige, tînguindu-se :

— Ajutor ! Săriţi ! Mă omoară... săriţi, fraţilor !... Moarte de om, fraţilor !

— Of, mamă, l-au omorît de tot, începu să strige o femeie care se ivise dintr-o curte vecină. Moarte de om ! O grămadă de oameni se adunară în jurul fierarului cel cu faţa însîngerată.

— N-ai jefuit lumea de ajuns, cînd luai şi cămaşa de pe om ! spuse unul, răstindu-se la crîşmar, vrei să mai şi omori oamenii acuma ? Tîlharule !

Tînărul cel înalt, stînd pe scară, se uita cu ochi tul-buri cînd la cîrciumar, cînd la fierar, chibzuind parcă la care să se repeadă.

380

— Ucigaşule ! răcni el deodată la cîrciurnar. Legaţi-1, oiiioţi !

— Aşa ? Pe mulţi ai mai legat în viaţa ta ? strigă cîr- i ui mărul, ferindu-se de cei care se repeziră la el şi, scoţîn- ilu-şi căciula din cap, o trînti de pămînt. Ca şi cum gestul ni'(-sta ar fi avut vreun înţeles misterios de ameninţare, i i ' i de la fabrică se retraseră din preajma lui şi rămaseră urhotărîţi. — Vă învăţ eu ce-i rînduiala, fraţilor. De-ar fi s-ajung

pînă la poliţai. Ce, crezi că n-ajung ? Adică, v-a porun cit cineva să tîlhăriţi ? mai strigă cîrciumarul, ridicîndu-şi

de jos. Păi, să mergem, iote colo, ce, crezi că mă sperii ?... '

SA mergem... ia uite la el ! se îngînau unul pe altul cîrciu-i'ul şi tînărul cel înalt şi o porniră împreună, pe stradă, nte. Fierarul cel cu faţa însîngerată se ţinea în rînd cu Lucrătorii şi norodul adunat veneau după ei, făcînd nă şi ţipînd.

In colţul străzii Maroseica, în dreptul unei case mari obloanele închise, pe peretele căreia atîrna o firmă cizmărie, stăteau abătuţi vreo douăzeci de cizmari,

■ meni cu chipurile trase, cu şorţuri şi caftane rupte. — Să ne facă socoteala cinstit ! spunea o calfă, un

mu slab, cu barba rară şi sprîncenele încruntate. Ne-a supt sîngele şi alt nimic. Ne-a dus cu vorba toată săptă- imua. Şi acum, cînd nu mai e nimic de făcut, p-aci ţi-e iii umul !

Văzînd mulţimea de oameni cu unul însîngerat printre H, calfa care cuvînta tăcu şi toţi cizmarii se luară grăbiţi, minaţi de curiozitate, după dînşii.

In mulţime se auzi : — Unde s-o fi ducînd lumea asta ?

M-~ La poliţie, unde să se ducă ! . — Păi, cum adică, nu i-au dovedit ai noştri ?

— Da' de unde ! Ascultă colea, ce spune lumea. 1 i Cîrciumarul, folosindu-se de faptul că mulţimea spo-. fon, râmase în urma cetei şi o luă îndărăt spre circiuma

Ti nărui cel înalt, fără să prindă de veste că adversarul pliu, cîrciumarul, dispăruse, vorbea întruna, gesticulînd }u luatul dezgolit şi atrăgînd astfel asupra sa atenţia tutu-|Ul', Lui începu poporul să-1 spună păsurile, crezînd că

331

poate veni de la el dezlegarea tuturor chestiunilor care-i preocupau.

— Să ne facă dreptate, să ne arate legea, că doar d < ' 'aceea-i stăpînire ! Nu-i aşa, pravoslavnicilor ? spunea tînărul cel înalt, zîmbind de-abia percetibil.

— Ce-or fi crezînd, că n-avem stăpînire ? S-ar pute.i să n-avem stăpînire ? Am încăpea în gheara tîlhariloi

— Ce să mai vorbim degeaba ? se auzeau voci din mulţime. Cum adică, să lase ei Moscova aşa ? Ţi-o fi spu cineva în bătaie de joc şi tu ai şi luat-o de bună ! N-aţi văzut ce de-a trupe de-ale noastre vin ? Cum au să-1 lase să vină peste noi ? Doar de asta avem stăpînire ! Auzi ce spune lumea ! se auzeau voci din toate părţile şi oame nii arătau spre tînărul cel înalt.

La zidurile Kitai-Gorod i-ului, alt grup de oameni, mai mic, se înghesuia în jurul unui bărbat îmbrăcat într-o manta de aba, în mînă cu o hîrtie.

— Ukazul, se citeşte ukazul ! se auziră voci din toate părţile şi mulţimea se grămădi către cel care citea.

Omul în manta de aba citea un afiş cu data de 31 august. Cînd mulţimea îl înconjură, el tăcu încurcat parcă, dar, la cererea tînărului celui înalt care răzbătuse pînn la el, prinse a citi de la început afişul, cu un uşor tremur în glas.

„Eu, mîine dis-de-dimineaţă plec la serenissimul, citi el («Sărănisimul !» repetă solemn tînărul cel înalt, lăţin-du-şi gura într-un zîmbet şi încruntîndu-şi sprmcenele), pentru ca împreună să discutăm cum vom acţiona şi cum vom da ajutor armatelor ca să nimicească pe duşmanul făcător de rele ; ne vine şi nouă rîndul să le scoatem su-fletul... urmă cititorul şi se opri («Aţi văzut ? strigă tri-umfător tînărul. li arată el...»), şi să-i trimitem mai repede la dracu pe aceşti musafiri ; vin mîine spre amiază îna-poi şi ne vom pune pe treabă şi vom face şi-om direge şl de duşman praful s-o alege."

Ultimele cuvinte fură citite într-o tăcere desăvîrşit i Tînărul cel înalt puse trist capul în piept. Se vedea bir< că ultimele cuvinte îi nedumeriseră pe toţi. Mai cu searii cuvintele : „vin mîine spre amiază înapoi" dezamăgiser se vede, şi pe cititor şi pe ascultători. Poporul se aştept să audă cuvinte cu un înţeles mai înalt şi cînd colo auzi •

1 Vechi cartier al Moscovei.

382

ucruri prea de tot simple şi ţară de înţelesuri tainice : ■ ia u cuvinte pe care le putea apune oricare din ei şi de uceea n-aveau ce căuta într-un ucaz dat de înalta stă-

Tăceau toţi, dezamăgiţi. Tînărul cel înalt, mişcînd din buze, se tot legăna.

— Pe el ar fi bine să-1 întrebăm !... Chiar el îi !... Cum tulică, să întrebi ? Păi, altfel cum ?.., El are să ne lămu- i ■ .iscă... se auziră dintr-o dată voci în rîndurile ultime ale mulţimii şi întreaga atenţie se îndreptă asupra trăsurii pnliţaiului, care. tocmai trecea prin piaţă urmată de doi ilragoni călări.

Poliţaiul, care cutreiera oraşul în dimineaţa aceea din ordinul contelui pentru a da foc barăcilor şi care cîşti-gase, cu prilejul acestei misiuni, o mare sumă de bani, In clipa aceea la el în buzunar, văzu gloata ce venea spre tlinsul şi ordonă vizitiului să oprească,

— De ce v-aţi adunat ? strigă el la oamenii care se npropiau sfioşi de trăsură, unul cîte unul. De ce v-aţi iiilunat ? N-auziţi ce vă întreb ? repetă poliţaiul, văzînd t ii nu i se răspunde.

—. S-au adunat, înălţimea-voastră, vorbi slujbaşul cu mantaua de aba, s-au adunat după ordinul prealumina-t u l u i conte, ca să-şi facă datoria, înălţimea-voastră, şi nicidecum pentru ca să se răscoale ; după porunca prealu-minatului conte...

— Contele n-a plecat, e aici, cu noi ; vă vâ da şi vouă i'dine, să ştiţi ce aveţi de făcut, spuse poliţaiul. Mină !

ir INI? el vizitiului. Gloata rămase locului, cu ochii la trăsura nre se îndepărta ori îmbulzindu-se în jurul celor care putuseră auzi ce spusese stăpînirea.

Poliţaiul se uită între timp speriat în urmă, spuse ceva Vi ii iului şi caii lui iuţiră pasul.

Ne-a înşelat, fraţilor ! Să mergem la ăl mare ! strigă ui cel înalt. Nu-1 lăsaţi, băieţi ! Să dea socoteală ! I ! se auziră din toate părţile strigăte şi mulţimea se '.i în goană după trăsură. Pe urmele poliţaiului, gloata lutoasă se îndreptă spre Lubianka. - Se poate, oameni buni, boierii şi negustorii să plece, noi să rămînem să pier im pe aici? Ce, noi sîntem ? ! Sau ce ? se auzea din ce în ce mai des în mulţime.

383

I

XXIV

IN SEARA ZILEI DE 1 SEPTEMBRIE, după întrevr derea sa cu Kutuzov, contele Rastopcin, mîhnit şi jignii că nu fusese invitat la consiliul de război, că generalii simul nu da nici o atenţie propunerii sale de participare ! i apărarea capitalei şi uimit de noul punct de vedere ce i se revelase în tabără, în virtutea căruia sîngele rece > patriotismul cu care capitala înfrunta primejdia erau pi i vite ca nişte lucruri nu de mîna a doua, ci cu totul neîn semnate şi de pr isos — mîhnit, jignit şi uluit de toan acestea, contele Rastopcin făcu drumul înapoi la Moscov.i şi, după ce cină, se trînti pe o canapea fără să se mai de brace. Către orele unu noaptea fu deşteptat de un curii i care-i aducea o scrisoare din partea lui Kutuzov. In sci i soare se spunea că, întrucît trupele se retrag dincolo <! ■ ■ Moscova pe drumul Riazanului, contele este rugat a bin. voi să trimită personalul său poliţienesc pentru a con duce trupele în timpul trecerii lor prin oraş. Vestea un era o noutate pentru Rastopcin. Contele n-avusese nevoia să se vadă în ajun cu generalissimul ca să priceapă < > Moscova urma să fie predată, ci ştiuse aceasta chiar d i n i zilele ce urmaseră bătăliei de la Borodino, de cînd, ajunşi la Moscova, toţi generalii într-un glas spuneau că o nouă bătălie nu va mai putea fi dată şi de cînd bunurile publice erau evacuate noapte de noapte, din însuşi ordinul săuJ iar jumătate din populaţie părăsise oraşul ; totuşi ştirea| aceasta, adusă sub forma unui simplu bileţel cu carae- r de ordin din partea lui Kutuzov şi primită de el noapt i, la vremea întîiului somn, îl uimi şi îl supără pe Rastop-; 111

Mai tîrziu, explicîndu-şi în notele sale memorialistici' activitatea din vremea aceea, contele Rastopcin a scrW în mai multe rînduri că pe atunci urmărise două mai i scopuri : De maintenir la tranquillite ă Moscou et dVii faire partir le habitants L. Dacă am admite că avea într-a devăr acest scop dublu, atunci oricare dintre acţiunili lui Rastopcin apare ca ireproşabilă. De ce n-au fost eva-cuate odoarele Moscovei, armele, cartuşele, praful d< puşcă, rezervele de grîne, de ce au fost înşelaţi mii c l i

1 Să menţină liniştea în Moscova şi să-i facă pe locuitori ■ .< plece.

384

locuitori că Moscova nu va fi predată şi s-au trezit astfel minaţi ? Pentru a se păstra liniştea în capitală, răspunde ■ ■ ■ L I tole Rastopcin în notele sale. Pentru ce au fost eva-

ile teancuri întregi de hîrtii fără valoare de prin lituţii, balonul lui Leppich şi alte lucruri ? Pentru a a. oraşul pustiu, răspund notele contelui Rastopcin. E

>!■ ajuns să admiţi că a existat ceva care ameninţa liniştea oraşului şi orice acţiune devine justificată.

Toate grozăviile teroarei lui se bazau numai pe grija lui populaţia să fie liniştită. Dar pe ce se întemeiau temerile contelui Rastopcin,

Vii privire la anumite tulburări în Moscova anului 1812 ? Le motiv avea să presupună existenţa vreunui gînd de Jftucoală în oraş ? Populaţia pleca, iar trupele, retrăgîn-|w--se, înţesaseră Moscova. De ce, prin urmare, s-ar fi ic.ulat populaţia ?

Nu numai la Moscova, dar nicăieri în întreaga Rusie, ||n lot timpul înaintării inamicului, nu s-a produs nimic «vi1 să semene cu o răscoală. La 1 şi 2 septembrie, mai " de zece mii de oameni rămăseseră încă în Moscova şi, ''ară de mulţimea adunată în curtea comandantului rm al oraşului, adunare provocată chiar de el, nimic va nu s-a întâmplat în oraş. Ar fi fost cu siguranţă ai puţin de aşteptat tulburări în sînul populaţiei dacă, i bătălia de la Borodino, cînd părăsirea Moscovei •nise un lucru evident, sau măcar probabil, dacă după stă dată, în loc să tulbure poporul cu împărţirea ar->r şi afişelor, Rastopcin ar fi luat măsuri de evacuare loarei or, a rezervelor de praf de puşcă, a muniţiilor şi

■iiilor, şi ar fi făcut cunoscut tuturor că oraşul va fi

Ilastopcin, temperament aprins şi sanguin, om care o Iflnţu întreagă se învîrtise în cercurile superioale ale admi-raţiei, deşi plin de simţăminte patriotice, n-avea nici tm mai mică idee de ce înseamnă populaţia pe care credea o conduce. încă de la intrarea inamicului la Smolensk, Jtthlopcin îşi alesese în închipuirea lui rolul de îndru-ur al sentimentelor poporului, rolul de inimă a Ru-|i»4. Nu numai că i se părea (aşa cum i se pare oricărui ad-llnlHtiator) că el era acela care conducea activitatea ex-floură a locuitorilor Moscovei, dar avea credinţa că el dirijează şi starea de spirit, cu ajutorul apelurilor şi

385 HÎUbot <jl pace, voi. III

afişelor sale scrise în limba aceea de actor de bîli care poporul o dispreţuieşte chiar în mediul ei firesc care n-o înţelege cînd o aude la cei de sus. Lui Rat>u>j cin îi plăcuse atît de mult frumosul rol de conducător spiritului poporului, se obişnuise atît de mult cu el, î^ necesitatea de a-1 abandona, necesitatea de a părăsi Mo cova fără nici un act de eroism, care să fie de efect, îl prin surprindere, îl făcu să simtă că pămîntul îi fuge sub picioare şi, hotărît lucru, nu mai ştia ce are de făcvj Deşi ştiuse că Moscova va fi părăsită, în sufletul lui putuse totuşi crede pînă în ultima clipă lucrul acesta nu făcuse nimic în acest scop. Populaţia pleca împotri1! voinţei sale. Şi dacă instituţiile se evacuau, aceasta făcea la insistenţele funcţionarilor, la care contele ce simţea doar călcîndu-şi pe inimă, căci el personal preocupat exclusiv cu rolul pe care şi-1 făurise. Aşa se întîmplă adesea cu oamenii care au o imaginaţie flăcărată, Rastopcin ştia de mult că Moscova va fi predaj dar ştia numai raţional lucrul acesta, căci în adîncul suf tului el nu-1 credea şi nu se putea transpune, cu ir ginaţia, în această nouă situaţie.

Toată activitatea lui desfăşurată cu multă stăruinţâ| energie (în ce măsură însă această activitate era de vre folos sau avea vreo influenţă asupra populaţiei, e al întrebare), toată activitatea lui avea doar scopul de deştepta în sufletul populaţiei sentimentul pe care-1 cerca şi el : ură patriotică împotriva francezilor şi înc dere în sine.

Cînd însă evenimentele ajunseră la adevăratele Ic proporţii istorice, cînd se constată că nu-i de ajuns să exprimi numai prin vorbe ura faţă de francezi, cînd se mai putu exprima această ură nici măcar prin lupt cînd încrederea în sine însuşi, raportată exclusiv la blema Moscovei, se dovedi nefolositoare, cînd toţi locul* torii ca un singur om începuseră să părăsească oraşul, 1&« sîndu-şi la voia întâmplării avutul şi demonstrînd, prln| această acţiune negativă, toată forţa sentimentului popu« Iar, atunci rolul pe care şi-1 alesese Rastopcin se dovedi] deodată absurd şi el se simţi dintr-o dată singur, slab caraghios, cu pămîntul fugindu-i de sub picioare.

Primind, năuc de somn, bileţelul acela rece şi porur citor de la Kutuzov, Rastopcin se simţi cu atît mai înfl riat cu cît se ştia vinovat. Rămîneau la Moscova toal

S86

Imnurile publice care îi fuseseră încredinţate şi pe care M I- fi trebuit să le evacueze. Să le evacueze în întregime «cum nu mai era cu putinţă.

i „Dar cine-i vinovat de toate astea ? Cine ne-a adus hună aici ? se întreba el. Se înţelege că nu eu. Eu am fost h'jţăt it, am ţinut Moscova uite-aşa ! Iar ei, ia tă unde ' - a u adus ! Mişeii, trădătorii !", gîndea el, fără să hotă-'U'ă prea bine cine erau acei mişei şi trădători, din a că-r vină se găsea el în această situaţie falsă şi ridicolă ; lintea totuşi nevoia să-i urască pe aceşti trădători.

Toată noaptea aceea, contele Rastopcin nu făcu decît dea ordinele după care veneau la el oamenii din toate Ittrfile Moscovei. Cei din anturajul său nu-1 văzuseră Mandată pe conte atît de posomorit şi de furios. „Excelenţă, directorul departamentului bunurilor a lniis după instrucţiuni... De la consistoriu, de la senat, la universitate, de la azilul de copii, vicarul a trimis... livabă... Cu privire la corpul de pompieri, ce ordine vt'ţi de dat ? A venit directorul închisorii... directorul i de nebuni..." i se raportă contelui toată noaptea, |i a încetare. | La toate aceste întrebări, contele nu dădea decît răs-luusuri scurte şi răstite, vrînd să sublinieze că dispoziţiu-e lui erau acum de prisos, că tot ce pregătise el cu atîta ftnuiiţă era acum dăr îmat de alţ ii şi că aceştia vor liui să tragă consecinţele pentru tot ce avea să se în-ilnplc de aci înainte.

- Spune-i t împitului ăstuia, răspunse el cu privire instrucţiunile cerute de directorul departamentului bu-şirilor, să rămînă de planton lîngă hîrţoagele lui. Ce mă iul întrebi prostii despre corpul de pompieri ? Au cai, »mi decît să plece la Vladimir. Doar n-au să-i lase în ltfiit francezilor !

-■- Excelenţă, a venit directorul casei de nebuni, să 1 be ce ordine daţi.

Ce ordine dau ? Să plece toată lumea, asta-i tot..? icbunilor să le dea drumul în oraş. Cînd nebunii ndă la noi armatele, ăştia de ce n-ar fi liberi ? <u,rebat despre puşcăriaşii de la închisoare, contele i supărat la director :

Oi fi vrînd, poate, să-ţi dau pentru escortarea lor două batalioane pe care le am ? Să le dea drumul > \ n !

387

— Sînt deţinuţi politici, excelenţă : Meşkov, Verfl ceaghin...

— Vereşceaghin ! Tot n-a fost spînzurat ? urlă Rtj topcin. Aduceţi-1 la mine.

XXV

PE LA NOUĂ DIMINEAŢA, ClND trupele şi încey seră să treacă prin Moscova, nu mai veni nimeni să ce; dispoziţiuni de la contele Rastopcin. Toţi cei care pul( pleca, plecau pe socoteala lor ; cei care rămîneau hotăi singuri ce aveau de făcut.

Contele poruncise să-i înhame caii la trăsură, ca plece la Sokolniki şi, cu mîinile încrucişate pe piept, ga ben la faţă şi tăcut, şedea acum încruntat în cabine tu său.

Fiecărui ocîrmuitor, în vremuri liniştite, fără furtuna, i se pare că viaţa ocîrmuiţilor săi se desfăşoară pe de-a-nlru^ gul doar datorită sforţărilor lui ; şi în conştiinţa că est indispensabil îşi vede orice ocîrmuitor principala răsplaţ a muncii şi a sforţărilor sale. Se înţelege că, atît timp marea istoriei e calmă, cel ce administrează, care din luf| trea lui şubredă se sprijină cu o prăjină de corabia popor lui şi se mişcă doar el, trebuie să aibă impresia că num| datorită sforţărilor sale se mişcă şi corabia de care el 1( sprijină barca. Dar, de îndată ce se stîrneşte furtuna, agită marea şi corabia se urneşte singură, confuzia nu n\i este posibilă. Corabia îşi descrie drumul ei uriaş, indepi dent, prăjina nu mai ajunge pînă la corabia în miş' şi ocîrmuitorul, din poziţia lui de stăpînitor, izvor al 1. ror forţelor, decade pînă la situaţia de om mărunt, n lositor şi slab.

Rastopcin simţea lucrul acesta şi tocmai asta îl înfi Poliţaiul, cel pe care-1 oprise mulţimea, intră în t

netul contelui o dată cu un aghiotant care venea sii porteze că trăsura fusese pregătită de drum. Amn erau palizi şi poliţaiul, raportînd de executarea misiunii sale, îl înştiinţa pe conte că se adunase în curte o mi mulţime de oameni, care doreau să-1 vadă.

Rastopcin, fără să spună un cuvînt, se ridică, se ă\i cu paşi grăbiţi în salonul său luxos şi plin de lumină,

338

apropie de uşa balconului, puse mîna pe clanţă, apoi şi-o retrase şi trecu la fereastră, de unde se vedea mai bine toată mulţimea. Tînărul cel înalt era în primele rînduri şi, vu faţa încruntată şi gesticulînd cu o rnînă, spunea ceva. Fierarul cu faţa însîngerată, posomorit, sta lîngă el. Vuie-tul glasurilor se auzea pînă în salon prin ferestrele închise.

— Gata trăsura ? întrebă Rastopcin, depărtîndu-se de fereastră.

— Gata, luminăţie, spuse aghiotantul. Rastopcin se apropie din nou de uşa balconului. — Dar ce vor ? întrebă el pe poliţai.

— Excelenţă, ei spun că s-au adunat la porunca dum neavoastră, ca să meargă împotriva francezilor ; şi mai ni ligă ceva despre trădare. Dar e o gloată înfuriată, exce- li'ii^ă. Eu abia am scăpat. Excelenţă, îndrăznesc să vă propun...

— Poţi pleca ; ştiu eu şi fără dumneata ce am de incut, strigă supirat Rastopcin. Stătea la uşa balconului, uilindu-se la mulţime. „Iată ce-au făcut din Rusia ! Iată cf-au făcut din mine !" îşi zicea Rastopcin, simţind cum II creşte în suflat o nestăpînită mînie împotriva acelui rlneva, căruia i-ar fi putut pune în spinare vina celor ce m> petreceau acuma. Cum se întîmplâ adeseori cu oamenii Iuti, mîn.a şi pusese stăpînire pe el, dar nu găsise încă n';u )ra cui s-o reverse, „ha voilă la populace, la lie du l ' l ) l e , îşi zicea el, uitîndu-se la mulţime, la plebe qu'ils ■ mi soulevee par leur sottise. II leu/r faut une victime" l, n i ecu prin cap, uitîndu-se la tînărul cel înalt care ges- h ' i i la , Şi lucrul acesta îi trecu prin minte, pentru că el

uşi simţea nevoia unei victime, asupra căreia să-şi mînia.

— Gata trăsura ? întrebă el pentru a doua oară. — Gata, excelenţă. Ce ordin daţi în privinţa lui Ve-

ţceaghin ? Aşteaptă jos, răspunse aghiotantul. J' — A ! exclamă Rastopcin, ca şi cum şi-ar fi amintit

neaşteptate ceva. Şi, deschizînd repede uşa, ieşi cu paşi hotărîţi în bal-

i ' i r i , Gălăgia se potoli dintr-o dată, căciulile şi şepcile ilup&rură de pe capete şi ochii tuturor se ridicară spre i "Uleie ivit în balcon.

1 „lată prostimea, drojdia poporului... plebea pe care au ridi->u din neghiobie. Le trebuie o victimă"...

339

— Bună ziua, băieţi ! spuse contele, repede şi tar Vă mulţumesc că aţi venit. Voi coborî îndată la voi, d; mai întîi trebuie să isprăvesc cu mişelul. Trebuie să pedepsim pe nemernicul care a dus Moscova la pierzani Aşteptaţi-mă puţin ! Şi contele se întoarse tot atît ci repede, trîntind uşa cu putere.

Din mulţime se ridică un murmur de aprobare şi c satisfacţie. „înseamnă că-i pedepseşte mai întîi pe ni mernici ! Şi tu spuneai că-i franţuz... Are să te facă : pricepi tot !" spuneau oamenii, imputîndu-şi, oarecur unii altora neîncrederea de care se lăsaseră cuprinţ

După cîteva minute, pe uşa principală ieşi un of iţei dete o comandă şi dragonii luară poziţia de drepţi. Mu! ţimea se repezi lacom din dreptul balconului spre intrarea principală. Apăru pe peron şi Rastopcin, călcînd mînios, cu pripeală şi tot cătînd ceva din ochi în jurul lui.

— Unde-i ? spuse el şi, în aceeaşi clipă în care rosti vorba asta, se şi ivi de după colţul casei, dus între doi dragoni un tînăr înalt, cu gîtul lung şi subţire, cu creştetul ras, pe care părul începuse să-i crească din nou. Tînărul era îmbrăcat cu un cojocel de vulpe cu faţa de postav albastru învechit, care fusese cîndva elegant, cu panta loni slinoşi de puşcăriaş, vîrîţi în nişte cizme subţiri, mur dare şi scîlciate. De picioarele lui subţiri şi slăbite atîrnau lanţuri grele care-i stinghereau şi mai mult mersul şo văielnic.

— A ! făcu Rastopcin, întorcîndu-şi grăbit privirile de la tînărul cu cojocel de vulpe şi arătînd spre treapta cea mai de jos a peronului. Aşezaţi-1 aici ! Lanţurile zăn găniră şi tînărul păşi greoi pe treapta arătată, răsu- cindu-şi în două rînduri gîtul lung, ca să-şi potrivească gulerul, şi îşi împreună pe pîntece, cu un gest supus, oftînd, mîinile subţiri, de om nedeprins cu munca.

Cîteva secunde, pînă se instala tînărul pe scară, domni o tăcere desăvîrşită. Numai în rîndurile din spate se au-zeau paşii celor care se înghesuiau către acelaşi loc, gîfi ieli, ghionturi şi murmure.

Rastopcin, aşteptînd ca tînlrul să ajungă la locul indicat, îşi ştergea faţa cu mîna, încruntîndu-se.

— Băieţi ! spuse el cu o voce metalică, răsunătoare, acest om e Vereşceaghin, mişelul care a dus la pierzanie Moscova.

390

Tînărul cu cojocel de vulpe stătea umil, cu mîinile împreunate pe pîntece şi cu trupul puţin încovoiat. Pe i a lui slăbită, cu capul ras, urîţit, aplecat în jos, era o pvesie de deznădejde. La primele cuvinte ale contelui, işi înălţă încet capul şi privi, de jos, spre conte, ca şi in ar fi vrut să-i spună ceva, sau cel puţin sa-i întîl- ască privirea. Dar Rastopcin nu se uita la el. Pe după c chea tînărului, de-a lungul gîtului subţire, se umflă şi

i . < - învineţi o vînă ca o funie şi faţa i se înroşi deodată. Toate privirile erau aţintite asupra lui. El se uită la

mulţime şi, încurajat parcă de expresia pe care o citi pe Irţole oamenilor, zîmbi trist şi sfios, apoi îşi plecă iarăşi capul, îndreptîndu-şi picioarele pe treapta peronului.

— Şi-a trădat ţarul şi patr ia ; s -a vîndut lui Bona- pnrte ; el singur, din toţi ruşii, ne-a făcut de ruşine nu- tiu.'le de ruşi ; el a adus pierzania Moscovei, rosti Rastop cin cu o voce egală şi aspră, dar, dintr-o dată, îşi aruncă plivirile jos asupra lui Vereşceaghin, care păstra aceeaşi at itudine de supunere. Ca şi cum lucrul acesta l-ar fi Indîrjit şi mai mult, el, ridicînd o mînă, se întoarse din nou cftlre mulţime, aproape strigînd : Judecaţi-1 voi cum ştiţi ! Jl las în seama voastră !

Mulţimea tăcea şi doar îşi strîngea rîndurile din ce In ce mai mult. Aşteptarea acelui ceva necunoscut, neîn-ţi'los şi groaznic, devenea insuportabilă, în atmosfera mcasta încinsă de atîtea respiraţii şi în înghesuiala, în riire fiecare îl ţinea, parcă, în cîrcă pe celălalt. îngroziţi, ni ochii larg deschişi şi cu gurile căscate, cei din faţă, rare văzuseră şi auziseră tot ce se petrecuse în faţa lor, lyl încordau toate puterile ca să reziste opintelilor celor din «pute.

— Daţi în el !... Să piară trădătorul, ca să nu mai facă di> ruşine numele de rus ! strigă Rastopcin. Nimiciţi-1 ! Vft ordon eu !

Mulţimea, care auzise nu cuvîntul, ci doar sunetul înfuriat al vocii lui Rastopcin, icni şi se împinse înainte, Uiir we opri iarăşi.

— Conte !... se auzi într-o clipă de tăcere vocea sfi- i şi totodată teatrală a lui Vereşceaghin. Conte, este Dumnezeu deasupra noastră... şi vîna groasă i se umflă i.ji pe gîtul subţire, iar roşeaţa îi năvăli iar în obraz şi

i • i >t;de se retrase. Nu sfîrşi însă ce voia să spună.

391

— Nimiciţi-1 ! O poruncesc eu .'... strigă iarăşi Rast cin. pălind dintr-o dată cum pălise şi Vereşceag'hin.

— Trageţi săbiile ! strigă ofiţerul căti'e dragoni, ţînd el însuşi sabia.

Alt val şi mai puternic străbătu mulţimea şi, ajunj: la primele r înduri, îi urni din loc pe cei din faţă ş: apropie, legănîndu-i, de treptele scării. Tînărul cel în cu faţa împietrită şi cu braţul ridicat, era acum alai ! de Vereşceaghin.

— Loveşte ! porunci aproape în şoaptă ofiţerul, unul din dragoni, cu faţa schimonosită, lovi deodată < muchia săbiei în capul lui Vereşceaghin.

,,A .'" strigă scurt, cu uimire, Vereşceaghin, uitîndu-speriat împrejur, ca şi cînd n-ar fi înţeles de ce se puri. aşa cu el Acelaşi geamăt de uimire şi de groază străbuiu mulţimea. „O, Doamne !" se auzi de undeva tînguindu-se o voce. j îndată după exclamaţia lui de uimire, Vereşceaghin j scoase un ţipăt jalnic de durere şi ţipătul acesta îi aduse j pieirea. împinsă pînă la limita extremă, bariera sentimen-telor omeneşti care mai ţinea încă pe loc mulţimea, sa j rupse într-o clipă. Crima fusese începută şi trebuia dusa , la capăt. Geamătul ja lnic, de imputare, fu înăbuşit da urletul ameninţător şi furios al mulţimii. Aşa cum ulti-mul val — al şaptelea — sfărîmă corabia, pornit năvalnic. din rîndurile ultime ale mulţimii, acest ultim val ajur pînă în primele rînduri, le sfărlmă şi înghiţi totul < furie care nu mai putea fi oprită. Dragonul care lovise să repete lovitura. Vereşceaghin scoase un ţipăt de grc ridică mîinile ca să se apere şi se repezi spre mulţii Tînărul cel înalt, de care el se împiedicase, îşi înfipse i-nile în gîtul subţire al lui Vereşceaghin şi, scoţînd ţipăt sălbatic, căzu cu el de-a valma sub picioarele n ţimii care năvălea urlînd.

Unii îl loveau şi îl sfîşiau pe Vereşceaghin, alţii tînărul cel înalt. Şi ţipetele celor călcaţi în picioare şi celor care încercau să-1 salveze pe tînărul cel înalt nu cură decît să îndîrjească şi mai tare mulţimea. Le trei mult timp dragonilor pînă să-1 salveze pe muncitorul i t înăr, plin de sînge şi mai mult mort decît viu. Şi, toată febrila grabă cu care se străduia mulţimea sfi-sfîrşească opera începută, oamenii care îl loveau, îl sugr mau şi îl sfîşiau pe Vereşceaghin, multă vreme nu izbuti.

392

MII-1 omoare ; mulţimea îi înghesuia din toate părţile, se dintr-o parte într-alta cu ei în centru — ca o masă, şi nu le dădea răgaz nici să-1 ucidă, nici n/1-1 lase. „Cu toporul, dă-i, ce mai aştepţi ?... L-au sugrumat ? Trădătorul ! L-a vîndut pe Christos !... E viu... Trăieşte... A'.'.n-i trebuie tîlharului ! Cu barda !... Tot mai e viu ?" Numai cînd victima încetă să se mai zbată şi cînd, în Incul ţipetelor sale, se auziră doar horcăituri prelungi şi fltmice, numai atunci mulţimea începu să se îndepărteze gr.lbită din preajma cadavrului însîngerat. Se apropiau, unul cîte unul, se uitau la ceea ce făptuiseră şi se îmbul-|t;uu înapoi îngroziţi, cu uimire şi cu părere de rău. „O, Doamne, ce fiară mai e şi gloata asta : cum putea pfl Hcape cu viaţă ! se auzeau voci din mulţime. Şi-i tînăr, tinerel... trebuie să fie neam de negustor. Da' aşa-i noro-flul !... Zice lumea că nu-i acela... Cum adică, să nu fie Urda ?... O, Doamne... L-au snopit pe altul, zic că-i gata jft-şi dea duhul... O, norodul ăsta... Cui nu-i e frică de prtcat..." spuneau acum aceiaşi oameni, uitîndu-se cu fnllă şi durere la trupul fără viaţă, vînăt la chip, mînjit de nge şi de praf, şi cu gîtul lung şi subţire sfîrtecat. Un slujbaş grijuliu al poliţiei, găsind că nu se cuvine zacă un cadavru în curtea luminăţiei-sale, dădu dra-H inilor ordin să scoată trupul în stradă. Doi dragoni îl Apucară de picioarele stîlcite şi scoaseră cadavrul tîrîş. Cupul ras, plin de sînge închegat şi de ţărînă, atîrnînd de jillul lung al leşului, se bălăbănea, răsucindu-se pe cal-(liii'îm. Mulţimea se dădu înapoi în faţa cadavrului. In momentul cînd Vereşceaghin căzuse, iar mulţimea dr

aruncase asupra lui, uriînd sălbatic, înghesuindu-se şi luliizuind, Rastopcin păli brusc şi, în loc să se îndrepte » in ' c scara de din dos unde îl aştepta echipajul, porni

i l > i l , fără să ştie nici el încotro şi pentru ce, cu capul în mint, pe coridorul ce ducea spre odăile de la parter, (a contelui era palidă şi nu-şi putea stăpîni tremurul ci i de jos, care-i clănţănea ca de friguri. — Excelenţă, pe aici... încotro aţi apucat-o ?... Pe aici, ' i'og, se auzi în

spatele lui o voce speriată şi tremurare. Contele Rastopcin nu fu în stare să răspundă nimic intorcîndu-

se supus, o porni în direcţia în care i se ! : i s < \ La scara de din dos aştepta trăsura. Urletul în-i. purtat al

mulţimii întărîtate se auzea pînă aici. Contele

393

Rastopcin se urcă grăbit în trăsură şi porunci vizitiului să mîne spre vila lui cîmpenească din Sokolniki. Ajuns pe strada Miasniţkaia şi nemaiauzind strigătele mulţimii, începu să aibă remuşcări. îşi aminti acum, cu nemulţumire, cit de fricos şi de tulburat se arătase faţă de subaltc i săi. „La populace est terrible, elle est hideuse, gînde; în franţuzeşte. Ils sont comme Ies loups qu'on ne p apaiser qu'avec de la chair." x „Conte, este un Dumne deasupra noastră !" îi veniră brusc în minte cuvin" lui Vereşceaghin şi simţi fiori reci în spate. Dar senz; asta nu ţinu decît o clipă şi contele rîse cu dispreţ dî însuşi. „J'avais ă'autres devoirs, îşi zicea el. II fal apaiser le peuple. Bien d'autres victimes ont peri et pe sent pour le bien public."2 Şi începu să se gîndească l a i obligaţiile obşteşti pe care le avea faţă de familia sa, fatal de capitala sa, care-i fusese încredinţată, şi faţă de sino [ însuşi, nu în calitate de Feodor Vasilievici Rastopcin (' considera că Feodor Vasilievici Rastopcin se sacrifică sine pentru le bien public, ci faţă de sine însuşi în călii de comandant suprem al oraşului, de reprezentant al ; pînirii şi de împuternicit al ţarului. „Dacă eu aş fi ;> numai Feodor Vasilievici, ma ligne de conduite aurait tout autrement tracee 3, eu, însă, am avut datoria să a şi viaţa şi demnitatea comandantului suprem al oraşul'

Legănat uşor de arcurile moi ale trăsurii şi nemai zind zgomotul îngrozitor al mulţimii, Rastopcin se lir. fiziceşte şi, aşa cum se întîmplă întotdeauna, o dată redobîndirea liniştii fizice, mintea lui scorni şi puncte sprijin pentru împăcarea morală. Gîndul care-i împ lui Rastopcin remuşcările nu era nou. De cînd există mea şi oamenii se omoară unii pe alţii, niciodată vreun n-a săvîrşit o crimă faţă de semenii săi fără să-şi Iii tească mustrările de conştiinţă cu gîndul acesta. Gîn acesta este le bien public, binele celorlalţi oameni.

Pentru omul nestăpînit de nici o patimă, binele ace e întotdeauna necunoscut ; însă omul care săvîrşeşte cr ştie întotdeauna cu certitudine în ce constă acest b. Şi Rastopcin ştia acum aceasta.

1 Groaznică, hidoasă e gloata... Sînt ca nişte lupi pe care n poţi sătura decît cu sînge. 2 „Aveam alte îndatoriri. Trebuia liniştit poporul. Multe victime au pierit şi pier pentru binele obştesc". 3 ...linia mea de conduită ar fi fost cu totul altfel tras;i

394

Nu numai că nu-şi făcea mustrări pentru ceea ce fiăvîrşise, dar găsea motive să se felicite că se folosise cu nlît succes de acest d propos 1 ca să pedepsească un vino-vat şi, totodată, să liniştească populaţia.

„Vereşceaghin a fost judecat şi condamnat la pedeapsa cu moartea, îşi zicea Rastopcin (deşi senatul îl condam-nase pe Vereşceaghin numai la muncă silnică). A fost un trădător şi un vînzător de ţară ; eu nu-1 puteam lăsa m-pedepsit şi, apoi, je faisais d'une pierre deux coups 2 ; n ni dat poporului o victimă ca să-1 liniştesc şi am pedepsit un criminal."

Ajungînd la vila sa şi ocupîndu-se cu de-ale casei, Ras-topcin se linişti de-a binelea.

Peste o jumătate de ceas contele străbătea, într-o tră- " i ă cu cai iuţi, cîmpia de la Sokolniki şi nici nu se mai •: ulea la cele petrecute, închipuindu-şi tot timpul numai ' > a ce avea să fie. Se îndrepta acum spre podul Iauzski, nude se afla, după cum i se spusese, Kutuzov. Contele n.i.stopcin îşi pregătea în minte imputările usturătoare şi

i i i i o a s e pe care avea să i le adreseze lui Kutuzov, pentru i 1 păcălise. Avea să-1 facă pe acest bătrîn vulpoi de curte imperială să simtă că răspunderea pentru toate nenoro-

i l e care se vor abate, ca urmare a părăsirii capitalei, ipra Rusiei duse la pierzanie (cum credea Rastopcin), ■ le în întregime asupra capului lui de bătrîn fără minte. ibzuind cele ce avea să-i spună, Rastopcin se tot vîn- •■•a furios în trăsură şi se uita încruntat, cînd într-o io, cînd în cealaltă.

Cîmpia de la Sokolniki era pustie. Doar la capătul ei, n preajma azilului şi a ospiciului de nebuni, se vedeau ■«■uri de oameni îmbrăcaţi în alb şi cîţiva oameni tot în i nmbîînd care încotro şi strigînd ceva şi dînd din mîini. Unul din ei a lergă să ta ie drumul trăsur ii Iui Ras -icin. Şi contele, ca şi vizitiul şi dragonii se uitau cu un ii-stec de spaimă şi de curiozitate la aceşti nebuni lăsaţi libertate şi, mai cu seamă, la cel care venea în fugă i' trăsură. Legănîndu-se pe picioarele lui lungi şi slabe, halatul fluturînd în vînt, nebunul alerga din răsputeri nu-şi mai lua ochii de la Rastopcin, strigîndu-i ceva cu re răguşită şi făcîndu-i semne să oprească. Chipul poso-u1t şi solemn al nebunului, cu barba neîngrijită, era

,' ...prilej. '* ...am omorît doi iepuri cu o singură lovitură-;

395

slab şi galben. Pupilele negre ca agata îi jucau, tulburi, în globul ochilor holbaţi, galbeni ca şofranul.

— Stai ! Opreşte îţi spun ! striga nebunul, cu v< ascuţită şi cu intonaţii şi gesturi poruncitoare.

Ajunsese în dreptul trăsurii şi alerga acum alăl de ea.

— Am fost ucis de trei ori şi de trei ori am înviat < morţi. M-au lovit cu pietre, m-au răstignit... Voi învi voi învia... voi învia. Mi-aţi sfîrtecat trupul. împărăţia i Dumnezeu se va prăbuşi... De trei ori o voi dărîma şi trei ori o voi zidi din nou, striga el, ridicînd din ce în mai tare glasul. Contele Rastopcin se îngălbeni deod; aşa cum se îngălbenise atunci cînd gloata se năpust; asupra lui Vereşceaghin. îşi întoarse faţa.

— Mî... mînă mai repede ! strigă el la vizitiu cu vu. tremurată.

Trăsura zbura, caii goneau cît îi ţineau picioarele, li i contele Rastopcin auzi încă multă vreme în urma l ' . i strigătele deznădăjduite ale nebunului şi nu vedea în f;i >.. -ochilor decît expresia de uimire de pe chipul îngn > ■. i şi însîngerat al trădătorului cu cojocelul de vulpe.

Oricît de proaspătă era, Rastopcin simţea acum r.i amintirea aceasta i se înfipsese adînc, pînă la sînge, în inimă. Simţea bine acum că urma însîngerată a acestei îngrozitoare amintiri n-awa să se mai şteargă niciodai.fi şi că, dimpotrivă, cu cît va trece timpul, cu atît ea îi trăi mai chinuitor în inimă, pînă la capătul zilelor s. îşi auzea acum, parcă, răsunetul propriilor sale cuvir • „Nimiciţi-1, altfel îmi veţi răspunde cu capul !" „De cr rostit eu cuvintele acestea ? Nu le-am spus cu tot dinar sul... Aş fi putut să nici nu le spun (îşi zicea el) şi ati nu s-ar fi întîmplat nimic." Vedea faţa speriată şi ;. îndîrjită a dragonului care lovise şi privirea de tăc sfioasă mustrare, pe care i-o aruncase băiatul acela cojocel de vulpe... „Dar n-am făcut-o pentru mine. fost dator să procedez aşa. La plebe, le traltre... le I public *, îşi spunea el.

La podul de peste Iauza, trupele tot se mai îmbul/' Era cald. Kutuzov, trist şi posomorit, şedea pe o bi. lîngă pod şi se juca cu cravaşa în nisip, cînd o trăs.i se opri cu zgomot lîngă el. Un bărbat în uniformă < ! ■ general, purtînd pălărie cu plumaj, fixîndu-1 cu nişte oi In

1 Plebea, trădătorul... binele obştesc...

396

i i ' aslîmpăraţi, cînd furioşi, cînd speriaţi, se apropie de Kuluzov şi începu să-i spună ceva pe franţuzeşte. Era mutele Rastopcin. Ii spuse lui Kutuzov că se află aici |»'iitru că de Moscova şi de capitală nu se mai putea vnfbi ; tot ce mai exista era armata.

— Ar fi fost cu totul altceva dacă excelenţa-voastră im mi-ar fi spus că nu va preda Moscova fără a mai da o luptă : toate acestea nu s-ar fi întîmplat ! zise el.

Kutuzov se uita la Rastopcin şi, ca şi cînd n-ar fi înţeles sensul cuvintelor ce-i erau adresate, se silea din (oale puterile să citească acel ceva deosebit, înscris în rlipa aceea pe chipul omului care-i vorbea. Rastopcin, Intimidat, tăcu. Kutuzov clătină uşor din cap şi, fără , \ ş [ clintească privirea iscoditoare de pe chipul lui Ras- 'ipi'in, zise încet :

— Da, nu voi preda Moscova fără luptă. Să se fi gîndit Kutuzov oare la cu totul altceva atunci 1 rostise aceste cuvinte, sau, poate, le va fi spus dina-, ştiind cît erau de absurde ? Destul că Rastopcin nu-i unse nimic şi se depărta de el grăbit. Şi, lucru ciudat ! umdantul suprem al Moscovei, mîndrul conte Rastop-puse mîna pe nagaică, se apropie de pod şi, răcnind,

in:pu să pună rînduială printre căruţele convoaielor kre se înghesuiau să treacă podul.

XXVI

PE LA ORA PATRU DUPĂ-AMIAZĂ, trupele lui Iurat intrară în Moscova. în frunte mergea un detaşa-Ic-nl de husari din Wiirtemberg, iar la urmă, înconjurat o mare suită, venea călare însuşi regele Neapolului. Către mijlocul bulevardului Arbat, în apropiere de i .i'rica Nikolai Iavlennîi, Murat se opri, aşteptînd de la angardă ştiri cu privire la starea în care se afla cetatea i\;ului, „le Kremlin".

In jurul lui Murat se strînsese o mică ceată de locuitori ■ ! ■ -Hi Moscovei dintre cei care rămăseseră pe loc. Toţi, ■ n sfială şi nedumerire, se uitau la acest ciudat coman-tl. iiU pletos împodobit cu pene şi cu aur.

— Ei, ăsta o fi fiind ţarul lor ? Ce zici ! Nu-i rău ! se mr/,kră cîteva voci domoale.

397

\ Tîlmaciul se apropie de ceata de oameni. — Scoate căciula... căciula, începură oamenii să

îndemne unii pe alţii. Tîlmaciul se adresă unui rine bătrîn, întrebîndu-1 dacă mai e mult pînă la Kremlil Bătrînul ascultă, fără să se dumirească, accentul polonq străin pentru dînsul, cu care vorbea tîlmaciul şi, nerec noscînd în graiul tîlmaciului sunetele specifice liml ruse, nu înţelese ce i se spusese şi se ascunse în spatţ celorlalţi.

Murat se apropie de tîlmaci şi îi porunci să întret unde sînt trupele ruseşti. Unul din ruşi înţelese ce-1 înt base şi cîteva glasuri începură să-i răspundă de-a val; tîlmaciului. Un ofiţer francez din avangardă se apropl de Murat şi îi raportă că porţile fortăreţei sînt încuiat şi că, de bună seamă, trebuie să li se fi întins acolo o ci

— Bine, spuse Murat şi, adresîndu-se unui domn suita sa, porunci să fie puse în bătaie patru tunuri şi să se tragă asupra porţilor cetăţii.

Artileria ieşi în trap întins din coloana care-1 urs pe Murat şi o porni pe Arbat în sus. La capătul str Vzdvijenka, artileria se opri şi se postă în mijlocul pie Cîţiva ofiţeri, după ce puseră tunurile în poziţie de trage şi se împărţiră în baterii, începură să cerceteze Kremlin^ cu ocheanul.

Din Kremlin se auzeau clopotele de vecernie şi si tele lor îi puseră în încurcătură pe francezi. Ei ere; că era o chemare la arme. Dintre infanterişti fură tri cîţiva oameni spre poarta Kutafievî. Poarta era barictv. cu grinzi şi scuturi de seînduri. Două focuri de armţ bucniră din dosul porţii îndată ce ofiţerul şi patrv." îndreptară spre ea. Un general ce sta lîngă tunuri spre ofiţerul pornit în recunoaştere un ordin şi ofi| se întoarse cu patrula înapoi.

Dindărătul porţii se mai auziră încă trei împuşc Un glonte nimeri un soldat francez în picior şl

dosul porţii se auziră strigătele stranii ale cîtorva Ca la comandă, expresia de voie bună şi linişte de pp purile generalilor, ofiţerilor şi soldaţilor francezi făe unei expresii de atenţie dîrză şi concentrată, de prej pentru luptă, pentru suferinţă. Pentru ei toţi, în<: cu mareşalul şi terminînd cu ultimul soldat, aceste nu erau Vzdvijenka, Mohovaia, turnul Kutafia sau y Troiţkie, ci un teren nou, probabil un nou cîmp de luyţ

398

nmgeroasă. Şi toţi se pregătiră de luptă. Strigătele de la porţile cetăţii se potoliră ; fură instalate tunurile. Tunarii ►aifiară în fitilurile cu care trebuia dat foc. Un ofiţer co-mandă : „feu !" 1 şi două şuierături, produse parcă de nişte llnichele, se auziră una după alta. Mitraliile păcăniră în zidul porţii, în grinzi şi scînduri ; pe urmă doi nouraşi de fum se ridicară în aer deasupra pieţei.

Cîteva clipe de la încetarea focului deschis asupra zi-\ durilor de piatră ale Kremlinului, un zgomot ciudat se deasupra capului francezilor. Un stol mare de stăn-Ve îşi luase zborul de pe zidurile cetăţii şi se rotea în |Vfi*.duh, croncănind şi fîlfîind din mii de aripi. Laolaltă yu zgomotul acesta se auzi un strigăt omenesc la poartă din norul de fum se ivi figura unui om cu capul gol, ibrăcat într-un caftan. Cu o armă în mînă, el ţintea în ţtuncezi. Feu .' repetă ofiţerul de artilerie şi, aproape în irceaşi clipă, răsunară un foc de armă şi două bubuituri tun. Fumul ascunse iarăşi poarta.

Dincolo de scuturi nu mai mişca nimic şi infanteriştii futncezi se îndreptară, cu ofiţerii alături, spre poartă. La Intrare zăceau trei răniţi şi patru morţi. Doi oameni în i ul'lane o luară la fugă în 30S, pe sub ziduri, spre Zna-

— Enlevez-moi ga2, zise ofiţerul, arătînd spre grinzi Iţi spre cadavre ; şi francezii, după ce le făcură răniţilor petrecanie, aruncară cadavrele peste zid. Cine fuseseră jonmonii aceştia nu ştia nimeni. Despre ei nu se spusese „Enlevez-moi ga", şi fuseseră mai întîi aruncaţi şi ţnml tîrziu ridicaţi, doar ca să nu impută aerul. Numai a dedicat memoriei acestor oameni cîteva rînduri vente : „Ces miserables avaient envahi la dtadelle re, s'etaient empares des jusils de l'arsenal et tiraient miserables) sur Ies Frangais. On en sabra quelques-uns n purgea le Kremlin de leur presence." 3 1 .ui Murat i se raportă că drumul a fost curăţit. Fran-ii pătrunseră pe poartă şi îşi întinseră tabăra în Piaţa

1 ...„foc !" ' Luaţi asta de aici...

■' „Aceşti mizerabili invadaseră cetatea simtă, puseseră mîna puştile din arsenal şi trăgeau (aceşti mizerabili) asupra fran-lllliu'. Cîţiva din ei fură trecuţi prin sabie şi Kremlinul fu curăţat lor,"

339

senatului. Soldaţii aruncară pe ferestrele senatului, in piaţă, scaune şi aprinseră cu ele focuri.

Alte detaşamente trecură prin Kremlin şi cantonar, Maroseika, Lubianka, şi Pokrovka. Se răspîndiră pr tindeni prin Vzdvijenka, Znamenka, Nikolskaia şi TV skaia ; neaflîndu-se nimeni prin case, francezii nu încartiruiţi, aşa cum se obişnuieşte prin oraşe, ci pope ca într-o tabără, întinsă în plin oraş.

Deşi zdrenţăroşi, flămînzi, istoviţi şi reduşi la o tre din efectivul lor de altădată, soldaţii francezi intraser; Moscova încă în ordine. Era o armată obosită, epuiz dar încă bravă şi de temut. Şi aşa a fost armata aco; numai pînă în clipa în care soldaţii ei s-au răspîndit la case. Cum s-au împrăştiat oamenii vreunui regim prin casele bogate şi pustii, pe loc s-a şi nimicit pe v< trupa respectivă, transformîndu-se în ceva care nu i era nici populaţie, nici oştire, ci ceva între ele : jefuit Cînd, după cinci săptămîni, aceiaşi oameni ieşiră ii Moscova, ei nu mai alcătuiau o armată. Erau o bandă tîlhari ; fiecare din ei îşi căra cu caii sau ducea asin> sa o grămadă de lucruri, care i se păreau de preţ sau folos. La ieşirea din Moscova, ţelul nici unuia din ei mai era, ca înainte, cuceririle, ci doar păstrarea celor ii| nisite. Asemenea maimuţei care îşi vîră mîna într-un ' cu gîtul îngust şi, luînd un pumn de alune, nu-şi i desface pumnul ca să nu piardă ceea ce a luat, lăsîndu prin asta prinsă, tot astfel francezii, la ieşirea din Mosco au trebuit, se vede, să piară, deoarece cărau cu ei c-< ce prădaseră, iar să arunce lucrurile de furat li se pfu la fel de imposibil ca şi maimuţei, care nu vrea să di facă pumnul plin de alune. în zece minute de la intrai unui regiment francez într-un cartier oarecare din Mi cova, nu-i mai rămînea din el nici un soldat şi nici ofiţer. Pe ferestrele caselor puteau fi văzuţi oam< mantale şi botine care se plimbau rîzînd prin odăi pivniţe şi prin cămări aceiaşi oameni gospodăreau a viziile, prin curţi tot ei descuiau şi spărgeau uşile ziilor şi ale grajdurilor ; prin bucătării aprindeau îşi suflecau mînecile, coceau, frămîntau şi găteau meau cu femeile sau le speriau, se jucau cu copiii. O de aceştia erau pretutindeni şi erau mulţi, şi prin şi prin prăvălii ; dar de trupe nu mai putea fi vorba.

400

încă din prima zi, comandanţii francezi începură să i lra ordine peste ordine să fie opriţi soldaţii de a se îm-prăştia prin oraş, de a săvîrşi acte de violenţă asupra populaţiei şi de a jefui ; dar cu tot ordinul de a se face < Iiiar în prima seară un apel general şi în ciuda oricăror măsuri, oamenii care pînă mai ieri alcătuiseră armata împînzeau acum bogatul oraş pustiu, care le oferea con-fort şi îndestulare. Aşa cum o cireada flămîndă poate fi minată buluc pe cîmpul gol, dar se împrăştie numaidecît IViră să mai poată fi stăpînită de îndată ce dă de păşune mănoasă, la fel de cu neputinţă de stăpînit s-a împrăştiat prin bogatul oraş şi armata. Locuitori nu mai erau în Moscova şi soldaţii se infil-I râseră ca apa în nisip în tot oraşul, nestăviliţi, pornind ui formă de stea din Kremlinul în care pătrunseseră mai inUi, în toate părţile. Soldaţii de cavalerie bunăoară, in-I r î n d într-o curte de negustor bogat şi găsind acolo graj-duri mult mai încăpătoare decît aveau nevoie pentru caii lor, umblau, cu toate astea, să ocupe casa vecină, care li w părea şi mai bună. Mulţi ocupau cîteva case de-a rîndul, Insemnînd cu cretă de cine fuseseră ocupate şi se încin-pţcau dispute sau chiar bătăi între unităţile armate pentru iu'este case. Soldaţii n-apucau să se cuibărească bine prin i' iiso că o şi porneau pe uliţi să caşte gura prin oraş şi, iiu/ind că totul fusese părăsit, se zoreau într-acolo unde-şi puteau însuşi lucruri mai de preţ. Comandanţii se duceau nA-ţii oprească soldaţii, dar se lăsau şi ei atraşi, fără să vrea. de aceleaşi îndeletniciri. în cartierul Karetnîi rămă-nt'sen'ă prin prăvălii trăsuri, şi generalii dăduseră buzna tnir-acolo ca să-şi aleagă carete şi cupeuri. Locuitorii ră-niuşi locului pofteau prin case comandanţi, sperînd să se pună, prin aceasta, la adăpost de jaf. Era prăpăd cu atîtea I'"iviţii, cărora nu li se mai putea da de fund ; pretutin-i l ' - n i , jur împrejurul locurilor ce fuseseră ocupate de fran-'' i se mai aflau încă tot alte locuri noi. pe care nu pu-' 'ă încă stăpînire, unde, cum li se părea francezilor , i scundeau încă ş i ma i mari bogăţ i i. Iar Moscova î i i rbea din ce în ce mai adînc. O armată flămîndă a pă-I :; într -un oraş părăs it ş i p lin de belşug ş i n-a ma i ' ■ îs nici armată, nici oraş îmbelşugat. Aşa cum, atunci i l plouă pe un pămînt uscat, nu mai rămîne nici apă, l pămînt uscat, tot aşa, în urma intrăr ii unei armate înde într-un oraş prosper şi părăsit, s-a năruit şi

401

armata, cum s-a năruit şi oraşul prosper ; şi totul n-a mal| fost decît noroi, n-a mai fost decît foc şi jaf.

Francezii au pus incendierea Moscovei pe seama acelui patriotisme fâroce de Rostopchine 1, ruşii, pe seama atrc citaţii francezilor. In realitate însă, cauze certe ale incen-dierii Moscovei, în sensul de a se azvîrli asupra unui om sau mai multor oameni răspunderea acestui incendiu, n-au existat şi nici nu puteau exista. Moscova a ars în urma faptului că a fost pusă în condiţii în care orice oraş con-struit din lemn trebuie să ardă, independent de fap tul că existau sau nu mai existau în oraş o sută trei zeci de pompe proaste de incendiu. Moscova trebui să ardă, pentru că-i plecaseră locuitorii, trebuia s ardă tot aşa de inevitabil cum trebuie să ardă grămadă de vreascuri, pe care timp de cîteva zii în şir sar seîntei de la un foc. Un oraş de lemn în car* cu toată grija locatarilor-proprletari şi a poliţiei, izbucne; vara focuri aproape în fiecare zi, nu poate să nu ardă cîi nu mai sînt în el locuitori, ci numai trupe, soldaţi ca fumează pipă, care fac în Piaţa Senatului foc cu scaune din clădirea senatului şi îşi gătesc mîncare de două ori \ zi. Chiar şi în vreme de pace, de-ar fi să băgăm prin s; i trupe şi să încartiruim soldaţii prin case, tot am vedea ■ numărul incendiilor sporeşte considerabil în regiunea r< pectivă. Pînă în ce măsură trebuia, deci, să sporească nu mărul incendiilor într-un oraş de lemn, părăsit, în care in traseră trupe străine ? Le patriotisme feroce de Rastopchinu şi atrocităţile francezilor nu pot fi aici întru nimic dn vină. Moscova a ars din pricina pipelor, a bucătăriilor, n vetrelor din bivuacuri, din pricina neglijenţei soldat ]

inamici — locuitori care nu erau stăpînii caselor. Şi, d au mai şi fost, ici-colo, cazuri de foc pus (ceea ce e fo:^ îndoielnic, pentru că nimeni n-a avut nici un motiv să ( lucrul acesta şi, în orice caz, pentru că era ceva compl şi periculos), focul pus nu poate fi considerat cauză a cendiului Moscovei, fiindcă şi fără el tot acolo s-ar fi aj

Oricît le-ar fi francezilor de plăcut să-1 acuze pe 1; topcin şi ruşilor să-1 învinovăţească pe mişelul de B( parte sau, mai tîrziu, să pună facla eroismului în mi poporului nu se poate să nu pricepem că Moscova n-;;

* ...patriotismul feroce al lui Rastopeirw

482

cum să nu ardă, aşa cum nu poate să nu ardă orice sat, orice fabrică, orice casă, din care stăpînii pleacă şi în care sînt lăsaţi să gospodărească şi îşi pun la fiert ciorba străinii. Moscovei i-au dat foc locuitorii, e adevărat, dar nu locui-torii rămaşi în ea, ci locuitorii plecaţi din ea. Moscova ocupată de inamic n-a rămas întreagă, aşa cum au rămas Berlinul, Viena şi alte oraşe, şi asta numai din pricină că locuitorii ei n-au ieşit cu pîine şi sare în întîmpinarea fran-cezilor să le predea cheile oraşului, ci au lăsat-o pustie.

XXVII

INFILTRAŢIA FRANCEZILOR, răspîndiţi în formă rle stea prin Moscova, începută în dimineaţa zilei de 2 sepii 'tmbrie, ajunse abia pe seară în cartierul unde locuia acum l'ierre.

După aceste două zile petrecute în izolare într-un chip cu totul neobişnuit, Pierre ajunsese într-o stare vecină cu nebunia. Pe toată fiinţa lui pusese stăpînire un singur KÎnd. Nu ştia nici el cum şi cînd se întîmplase, dar gîndul acosta îl stăpînea acum pînă într-atîta, îneît nu-şi mai uducea aminte de nimic din trecut şi nici din prezent nu pricepea nimic ; tot ce vedea şi auzea trecea prin faţa lui ia in vis. Fugise de acasă numai ca să scape de roiul cerinţelor Inetlcite ale vieţii, care-1 copleşiseră şi pe care, în starea Iul de atunci, nu se simţea în stare să le descurce. Venise -iiih pretext că avea de cercetat cărţile şi actele răposatului, în casa lui Iosif Alexeevici, numai ca să se desprindă ilo toate frămîntările vieţii şi fiindcă de amintirea lui Iosif Mexeevici se lega în sufletul său lumea gîndurilor veşnice, Împăcate şi solemne, cu desăvîrşire opuse lumii de tulburi i'lWnciri, în care se simţea tîrît. Căutase un refugiu tihnit şi năşise, într-adevăr, în cabinetul lui Iosif Alexeevici. ■irl, în liniştea de mormînt a cabinetului, se aşeză cu coa-

• pe masă la biroul colbăit al celui mort, prin minte epură să i se perinde domol şi semnificativ, una după a, amintirile zilelor din urmă, îndeosebi bătălia de la i-"rodino, şi fu cuprins de simţămîntul acela de nebiruit Hi nimicniciei şi falsităţii lui în comparaţie cu adevărul, \ t>ti simplitatea şi forţa acelei categorii de oameni, care i se

403

întipăriseră în conştiinţă sub denumirea de ei. Cînd Ghe rasim îl trezi din gînduri, lui Pierre îi venise în cap idecn să ia parte alături de popor la apărarea Moscovei, apăraiv care, după cum aflase, tocmai se plănuia. în acest scop îi ceru, pe dată, lui Gherasim să-i găsească un caftan şi un pistol şi îi împărtăşi intenţia lui de a rămîne, ascunzîndu-1-; \ identitatea, în casa lui Iosif Alexeevici. Mai pe urmă, de-, ■ lungul celei dintîi zile de izolare şi de stat degeaba (Pierr-încercase de mai multe ori şi nu izbutise să-şi concentreze atenţia asupra manuscriselor masonice) îi veni în repetate rînduri gîndul tulbure care-1 chinuise şi înainte, în legă-tură cu înţelesul cabalistic al numelui său, raportat la numele lui Bonaparte, dar gîndul acesta, anume că el, VRusse Besuhof, e predestinat să pună capăt domniei fia-rei, îl străbătu deocamdată doar ca una din acele idei fu-gitive care trec uneori, fără rost şi fără urme, prin cape-tele oamenilor.

Cînd însă, după ce-şi cumpărase caftanul (doar în sco-pul participării la apărarea populară a Moscovei), se în-tîlni cu Rostovii şi Nataşa îi spuse : „Dumneata rămîi ? Ah, ce frumos !" îi fulgeră prin minte ideea că, într-adevăr, frumos ar fi ca el să rămînă, totuşi, chiar dacă Moscova va fi ocupată, şi să-şi îndeplinească rolul care-i fusese pro» destinat.

A doua zi, fără alt gînd decît de a nu da înapoi în faţa oricărui sacrificiu şi de a nu se lăsa întru nimic mai p i * jos de ei, se îndreptă spre bariera Triohgornaia. Dar cînd se înapoie acasă, după ce se încredinţase cu ochii lui ft Moscova nu va fi nicidecum apărată, simţi dintr-o dai A că ceea ce înainte i se păruse doar o simplă probabilităţii devenise acum ceva absolut necesar şi de neînlăturat, Trebuia să rămînă ascuns sub alt nume, la Moscova, sii-1: întîlnească pe Napoleon şi să-1 ucidă, pentru ca, ori NB J piară, ori să pună capăt nenorocirilor care se abătuserfc i asupra întregii Europe, şi care veneau toate, cum socoteli Pierre, numai de la Napoleon.

Pierre ştia pînă şi amănuntele atentatului la viaţa lufcj Napoleon săvîrşit de studentul acela german, la Viena, Sn 1809, şi ştia că studentul fusese împuşcat. Dar primejdia în care-şi punea viaţa, prin aplicarea planului său, îl în* \ dîrjea şi mai tare.

Două sentimente deopotrivă de puternice îl îndemnai), irezistibil să-şi pună planul în aplicare. Primul era senU«

404

nientul trebuinţei de a se jerfti şi de a suferi, avînd con-ştiinţa catastrofei obşteşti, sentiment care-1 făcuse să plece Sn ziua de 25 august la Mojaisk şi să se avînte în chiar focul luptei, tot aşa cum fugea acum de acasă şi îşi schimba viaţa de huzur şi de confort cu viaţa de aici, unde dormea îmbrăcat pe o canapea tare şi mînca aceeaşi mîncare ca şi Gherasim ; al doilea sentiment era dispreţul acela nedefinit, caracteristic doar ruşilor, faţă de tot ce este convenţional, artificial în societatea omenească, faţă de tot ce majoritatea oamenilor numeşte „cel mai mare bun al omenirii". Pierre Încercase pentru prima dată acest ciudat şi îmbietor senti-ment la palatul Slobodskoi, cînd simţise dintr-o dată că şi bogăţia, şi mărirea, şi viaţa, tot ce făuresc sau apără cu nlita stăruinţă oamenii, toate acestea, chiar dacă au vreun l>reţ, îl au numai prin voluptatea cu care ne putem lepăda ■ le ele.

Era sentimentul care-1 face pe recrutul-voluntar să-şi I n i i ultima copeică, sau pe omul beat să spargă oglinzile i geamurile fără vreo pricină vizibilă, deşi ştie că fapta . i ' casta are să-1 coste şi ultimii bani ; sentimentul de pe nuna căruia omul, săvîrşind fapte nebuneşti (în înţelesul vulgar al cuvîntului), pare a-şi pune la încercare autori-l.'ilea şi puterea personală, dovedind prezenţa unui înalt fel de a judeca viaţa, care se situează dincolo de convenţiile omeneşti.

Din ziua cînd încercase pentru prima dată acest senti-ment, acolo, la palatul Slobodskoi, Pierre fusese tot timpul h i ib influenţa lui, dar abia acum îi dăduse deplină satis-f i i i ' ţ i e . Pe deasupra, tot ce făcuse pînă acum pe calea un'«sta îl întărea, în clipa de faţă, pe Pierre în intenţiile Mi le şi îl împiedica să şi le mai poată schimba. Şi fuga lui i t e acasă, şi caftanul, şi pistolul, şi declaraţia făcută Ros-Invllor că rămîne la Moscova nu numai că şi-ar fi pierdut ni Ice sens, dar l-ar fi făcut şi de ruşine în faţa lumii (lucru Iu care Pierre era foarte simţitor), dacă, după toate aces-U'U, el ar fi plecat ca şi ceilalţi din Moscova.

Starea trupească a lui Pierre corespundea, cum se în-t l i n p lă întotdeauna, cu starea lui sufletească. Mîncărurile tir1 i md, cu care nu era deprins, votca pe care o bău în ( l ir ic acestea, lipsa vinului şi a ţigărilor de foi, rufele Hninlnre, neprimenite, două nopţi pe jumătate nedor-l i i l l c , petrecute pe o canapea prea scurtă şi fără aşternut,

405

toate acestea îl menţineau într-o stare de surescitare, v> cină cu nebunia.

Era aproape două după-amiază. Francezii intraseră îi Moscova. Pierre ştia asta, dar, în loc să treacă la fapt'' chibzuia pînă în cele mai mici amănunte lucrul pe cap avea de gînd să-1 săvîrşească. în visurile lui, Pierre nu reprezenta clar nici procesul însuşi al săvîrşirii atentai lui şi nici moartea lui Napoleon, dar îşi vedea cu o lucii tate neobişnuită şi cu tristă voluptate propria-i pieire bărbăţia lui eroică.

„Da, unul pentru toţi, trebuie să-mi îndeplinesc raia', nea sau să pier ! îşi zicea el. Da, am să mă duc... şi pe urn deodată... Cu pistolul sau cu pumnalul ?... se întreba De altfel, e totuna. Nu eu, ci mîna providenţei te ped< seşte... voi spune eu (chibzuia Pierre cuvintele pe care le rosti în clipa cînd îl va omorî pe Napoleon). Şi acum, staţi, luaţi-mă, şi mă pedepsiţi", vorbea singur mai r parte Pierre, cu o expresie tristă, dar hotărîtă, întipăr pe obraz şi aplecîndu-şi capul.

în vreme ce Pierre, stînd în mijlocul camerei, îşi fă( asemenea planuri, uşa cabinetului se deschise şi în prag ivi chipul cu totul schimbat al lui Makar Alexeevici, ev fusese întotdeauna sfios înainte. Era descheiat la halal avea faţa roşie şi desfigurată. Se vedea că e beat. Dînd ochii de Pierre se sfii o clipă dar, băgînd de seamă cîi Pierre era stingherit, prinse numaidecît curaj şi veni, gănîndu-se pe picioarele lui subţiri, pînă în mijlo camerei.

— Li-i frică, spuse el răguşit, pe ton confidenţial. 1 ■ ia aminte la ce-ţ i spun eu : nu mă predau... Ia amin Nu-i aşa, domnule ?

Stete puţin pe gînduri şi, deodată, zărind pe masă pfc' Iul, se repezi şi—1 înhaţă, cu o iuţeală la care greu s-ai putut aştepta cineva, apoi fugi în tindă.

Gherasim şi rîndaşul, care erau tot cu ochii pe el opriră în tindă, încereînd să-i ia pistolul din mînă. Pici care ieşise şi el în tindă, se uită cu milă şi dezgust la ac bătrîn, pe jumătate ieşit din minţi. Makar Alexeevici, cruntîndu-se de atîta sforţare, strîngea în mînă pistolii striga cu glas răguşit, închipuindu-se, probabil, actor cin*3 ştie ce scenă măreaţă.

406

— La arme ! La abordaj ! N-ai să mi-1 smulgi ! Jur \ striga el.

— Gata, ajunge, gata, vă rog. Fiţi bun, faceţi bine şi lăsaţi. Hai, boierule, vă rog... spunea Gherasim, căutînd să-1 împingă de braţ cu grijă spre uşă.

— Tu cine eşti ? Bonaparte... strigă Makar Alexeevici. — Nu-i frumos, stăpîne. Intraţi, vă rog, în cameră şi

vă odihniţi. Daţi, vă rog, pistolul. — înapoi, sclav nemernic ! Nu te atinge de mine ! îl

vezi ? strigă Makar Alexeevici, agitînd pistolul. La abordaj !

— Acuma ! Pune mîna pe el ! şopti Gherasim către i'îndaş.

Makar Alexeevici fu prins de mîini şi tîrît spre uşă. Zgomote nedefinite de luptă şi horcăit de om beat um-

plură tinda. Deodată răsună de pe trepte alt strigăt ascuţit, de fe-

meie, şi bucătăreasa dădu buzna în tindă. — Ei sînt, dragii mei ! Zău că-s ei ! Patru, călări !...

ut rigă. ea. Gherasim şi rîndaşul îl scăpară din mîini pe Makar

Alexeevici şi, în liniştea ce cuprinse coridorul, se auziră desluşit mai multe lovituri în uşa de la intrare.

XXVIII

PIERRE, CARE HOTĂRÎSE ÎN sinea lui că pînă îşi va pune în aplicare planul nu trebuia să-şi dea pe faţă nici numele şi nici cunoştinţele de limbă franceză, sta în uşa Ini redeschisă a coridorului, cu intenţia ca, de îndată ce aveau să apară francezii, să se ascundă. Dar francezii inii ură şi Pierre tot la uşă rămase : o curiozitate de neînvins U lintuia locului. firau doi. Unul, ofiţerul, era înalt, voinic şi frumos, nitul — pesemne soldat sau poate ordonanţă — era un om \d, slab, cu chipul ars de soare, cu obrajii supţi şi cu resia feţei tîmpă. Ofiţerul, sprijinindu-se într-un bas-• şi şchiopătînd, mergea în faţă. După ce făcu doi-trei , ofiţerul, ca şi cînd şi-ar fi spus lui însuşi că locuinţa ună, se opri, întoarse ochii spre uşă şi strigă cu glas ', do comandant, la soldaţii de afară să bage caii în Le. După ce-şi luă grija în privinţa asta, ofiţerul îşi

407

ridică mîna din cot, cu un gest voinicesc, îşi netezi mus-| ţaţa şi îşi duse degetele la pălărie.

— Bonjour, la compagnie !1 spuse el, zîmbind cu voie | bună şi uitîndu-se împrejurul său.

Nu~i răspunse nimeni nimic. — Vous etes le bourgeois ?2 se întoarse ofiţerul spra|

Gherasim. Gherasim se uită speriat şi întrebător la ofiţer. — Quartire, quartire, logement, zise ofiţerul, privindu-l|

de sus pe măruntul Gherasim şi zîmbindu-i condescendent, cu bunăvoinţă. Les Frangais sont de bons enfants. Quc. diable, voyons ! Ne nous jâchons pas, mon vieux 3, adăugă el, bătîndu-1 pe umăr pe Gherasim, care, speriat, îl pri vea tăcut.

— Ah, ga ! Dites donc, on ne parle ăonc pas jrangau dans cette boutique ? 4 adăugă el, uitîndu-se roată împre jur şi dînd cu ochii de Pierre. Pierre se dete în lături de lingă uşă.

Ofiţerul se întoarse din nou către Gherasim. li ceru să-i arate odăile.

— Stăpîn nu, la mine nu înţelege pe dumneavoastră, spunea Gherasim, străduindu-se să-şi facă spusele înţelese prin stîlcirea cuvintelor.

Ofiţerul francez, zîmbind, îşi mişcă mîinile chiar sub nasul lui Gherasim, vrînd să arate prin semne că nici el nu înţelege, şi se îndreptă schiopătînd spre uşa lîngă caro stătea Pierre. Pierre voi să se retragă ca să se ascundă, dar, chiar în aceeaşi clipă, văzu cum pe uşa dinspre bucătărie, care se deschise, apăru Makar Alexeevici, se uită la ofiţe-rul francez, ridică pistolul şi ochi.

—■ La abordaj ! ! ! strigă beţivul, dibuind trăgaciul pis-tolului.

Ofiţerul francez se întoarse spre locul de unde răsun; i" acest strigăt şi, în aceeaşi clipă, Pierre se repezi la b< în momentul cînd Pierre apucă pistolul şi îl întoars( ţeava înspre tavan, Makar Alexeevici reuşi, în sfîrşii nimerească cu degetul trăgaciul şi răsună o detună asurzitoare, care umplu de fum tot coridorul. Franc, < păli şi se repezi înapoi, spre uşă.

1 Salut la toată lumea !... 2 Dumneata eşti stăpînul ?... 3 Cartir, cartir, locuinţă... Francezii sînt băieţi buni. Ce n :h l •

zău aşa ! Doar n-o să ne certăm, unchiaşule... 4 Ei, poftim ! Va să zică nimeni nu vorbeşte franţuzeşte aici

408

Uitîndu-şi intenţia de a nu arăta că ştie limba fran-ceză, Pierre srnuise pistolul din mina beţivului, îl aruncă şi, alergînd după ofiţer, îl întrebă pe franţuzeşte :

— Vous n'&tes pas blesse ? 1 — Je crois que non, răspunse ofiţerul, pipăindu-se, mais

je Vai manque belle cette fois-ci, adăugă el, arătînd spre t encuiala peretelui, căzută. Quel est cet homme ? 2 întrebă ofiţerul uitîndu-se sever la Pierre.

— Ah, je suiş vraiment au desespoir de ce qui vient d'arriver, spuse repede Pierre, uitîndu-şi cu desăvîrşire rolul. Cest un fou, un malheureux, qui ne savait pas ce qu'il faisait. 3

Ofiţerul se apropie de Makar Alexeevici şi-1 înşfacă de guler.

Makar Alexeevici îşi lăsă colţurile gurii în jos şi, ca şi i'înd ar fi adormit, se rezemă, clătinîndu-se, de perete.

— Brigand, tu me le payeras, spuse ofiţerul, dîndu-i drumul. Nous autres nous sommes clements apres la vic- Unre : mais nous ne pardonnons pas aux traîtres '\ adăugă el cu o expresie întunecată şi solemnă pe faţă, însoţită de un gest energic, studiat.

Pierre continuă să vorbească în franţuzeşte, încereînd n-1 convinge pe ofiţer că nu trebuie să-i ceară socoteală itcostui nebun beat. Francezul îl ascultă în tăcere, privind In fel de întunecat ; apoi, deodată, se întoarse cu zîmbetul \w buze spre Pierre şi îl privi aşa, tăcut, cîteva secunde. UTipul său frumos luă o expresie de tragică duioşie şi îi întinse mîna.

— Vous m'avez sauve la vie ! Vous etes Frangais, rosti ■ - l . Pentru un francez, concluzia aceasta era neîndoielnică. Numai un francez putea să facă o faptă mare şi a-i salva li II viaţa, viaţa lui monsieur Ramball, capitaine du 13-me l' <K'.r 5 era, fără îndoială, cea mai măreaţă faptă.

I Na sînteţi rănit ? '* Cred că nu... dar cît pe ce era s-o păţesc de data aceasta... I

i . 'ir1 ăsta cine-i ?... ■' Vai, sînt pur şi simplu disperat de ceea ce s-a petrecut... E

nu nebun, un nenorocit care nu ştia ce face. '• Tîlharule, ai să mi-o plăteşti... Noi ăştia sîntem mărinimoşi

iinpft victorie, dar pe trădători nu-i cruţăm... II Mi-aţi salvat viata ! Sînteţi francez !... domnul Ramball că

lii lan din regimentul 13 cavalerie uşoară...

409

Dar, oricît de neîndoielnică era atît concluzia aceaj: cît şi convingerea francezului bazată pe ea, Pierre găsi i cuviinţă să o răstoarne.

— Je suiş russe l, spuse el repede. — Na, na, na, ă d'autres, spuse francezul mişcîndu-

un deget prin dreptul nasului şi zîmbind. Tout ă l'heu vous allez me conter tout ga, zise el. Charme de rencon.tr> un compatriote. Eh bien l qu'allons nous faire de cet hon me ? 2 adăugă el, adresîndu-i-se lui Pierre ca unui frat< Chiar dacă Pierre nu era francez, o dată ce i se dădus< acest titlu, cel mai înalt din lume, nu se mai putu lepăd de el; aşa părea că vrea să spună expresia feţei şi tonu ofiţerului francez. La ultima întrebare, Pierre îi mai ex plică o dată cine era Makar Alexeevici, îi explică şi că, numai cu cîteva clipe înainte de sosirea lor, acest beţiv cu mintea rătăcită şterpelise un pistol ce-i căzuse sub ochi, pe care nu avuseseră timp să i-1 ia din mină, şi îl rugă po ofiţer să lase fapta aceasta nepedepsită.

Francezul îşi umflă pieptul şi schiţă un gest regw cu mîna.

— Vous m'avez sauve la vie. Vous etes Frangais. V me demandez sa grâce ? Je vous î'accorde. Qu'on e mene cet homme 3, rosti repede şi cu energie ofiţerul în cez, luîndu-1 de braţ pe salvatorul vieţii sale, decretat fiii cez, şi intrând cu el în casă.

Soldaţii din curte, auzind detunătura, năvăliră în tine:. căutînd să afle ce s-a întîmplat şi arătîndu-se gata de ÎI I pedepsi pe cel vinovat; ofiţerul însă îi opri sever :

— On vous ăemandera quand on aura besoin de vous '■ zise el. Soldaţii ieşiră. Ordonanţa, care între timp izbuti.se să iscodească prin bucătărie, se apropie de ofiţer.

— Capitaine, ils ont de la soupe et du gigot de mou* on dans la cuisine, zise el. Faut-il vous l'apporter ? 5

— Oui, et le vin 6, spuse căpitanuL 1 Sînt rus... 2 Ei, hai, hai, asta s-o spui altuia... Lasă că-mi povesteşti (I11111-

eata mai tîrziu... Incîntat să mă întâlnesc cu un compatriot. I'i icem cu omul acesta ? 3 Mi-aţi salvat viata. Sînteţi francez. Doriţi iertarea lui rt. Luaţi-1 pe omul acesta de aici... 4 Veţi îi chemafi cînd va fi nevoie... 5 Domnule căpitan, la bucătărie e ciorbă şi friptură de o; wunciţi să vă aduc aici ? 6 Da, şi vin...

XXIX

CIND OFIŢERUL FRANCEZ INTRA în casă, cu Pierre, acesta crezu de datoria lui să-1 încredinţeze încă o dată pe căpitan că nu era francez şi dădu să plece, dar ofiţerul nici nu voia să audă de aşa ceva. îi arăta atîta politeţe, atîta bunăvoinţă pentru faptul că-i salvase viaţa, încît Pierre nu mai avu putere să-1 refuze şi luă loc alături de el în salon, prima cameră în care intraseră. La afirmaţia cate-gorică a lui Pierre că nu-i francez, căpitanul, neputînd I icsemne să înţeleagă cum de se putea lepăda cineva de un litiu atît de măgulitor, ridică din umeri şi spuse că, dacă vrea cu tot dinadinsul să treacă drept rus, n-are decît, dar ai el, oricum, în ciuda acestui fapt, va fi legat pe vecie de fi insul printr-un sentiment de recunoştinţă, pentru că i-a cnlvat viaţa.

Dacă omul acesta ar fi fost înzestrat doar cu un dram fir putere de înţelegere a sentimentelor altora şi i-ar fi putut trece prin minte cam ce fel de sentiment nutrea l'icrre, de bună seamă că Pierre ar fi plecat de lîngă el, dur flagranta lipsă de înţelegere a acestui om faţă de tot cf n-avea legătură cu sine însuşi îl făcu pe Pierre să se dea bătut.

— Frangais ou prince russe incognito, spuse francezul, i ochii la lenjeria lui Pierre murdară, dar fină, şi la inelul

de pe deget. Je vous dois la vie et je vous offre mon itie. Un Frangais n'oublie jamais ni une insulte, ni un : nice, Je vous offre mon amitie. Je ne vous dis que ga. i ftra atîta bunătate şi nobleţe (în înţelesul francez al întului) în tonul, în expresia feţei şi în gesturile aces- ofiţer, încît Pierre, răspunzînd fără voia lui cu acelaşi l» 't la zîmbetul francezului, strînse mîna pe care acesta II Unsese. - Capitaine Ramball du 13-me Uger, decore pour l'af-

/■ < ' d u Sept, se recomandă el, fără să-şi poată stăpîni

Francez sau prinţ rus incognito... Vă datorez viaţa şi vă ofer i nia mea. Un francez nu uită niciodată nici o insultă, nici un i iu. Vă ofer prietenia mea. Asta e tot ce vă spun.

411

zîmbctul de mulţumire de sine, care-i încreţea buzele ] ■ sub mustaţă. Voudrez-vous bien me dire ă present ă q ■ fai l'honneur de parles aussi agreablement au lieu de re ier ă Vambulance avec la balle de ce jou dans le corps

Pierre răspunse că nu-şi poate spune numele şi, înn> şindu-se, începu să caute a-şi scorni vreunul, tot vorbir"1

de pricinile pentru care nu-1 putea da pe faţă, dar frai. cezul se grăbi să-1 întrerupă :

-— De grâce, spuse el. Je comprends vos raisons, vov etes officier... officier superieur, peut-etre. Vous avi porte Ies armes contre nous. Ce n'est pas mon affaire. . /. vous dois la vie. Cela me suffit. Je suiş tout ă vous. Vot etes gentilhomme ? adăugă el cu o nunaţă de întrebai'' Pierre înclină capul. Voire norn de bapteme, s'il vor plaît ? Je ne demande pas davantage. Monsieur Pierr dites-vous... Parfait. Cest tout ce que je deşire savoir.

Cînd fu adusă pulpa friptă de berbec, scrobul, same varul, votca şi vinul cărat de franţuji cu ei din cine ştie i ■ pivniţă rusească, Ramball îl pofti pe Pierre să ia parte I acest ospăţ şi în aceeaşi clipă începu să mănînce el însumi grăbit şi lacom, ca un om sănătos şi înfometat, mestecînd pe întrecute cu dinţii lui puternici, plescăind din buze yi spunînd mereu : excellent, exquis !3 Se roşi şi se îmbro*. bonă tot la faţă. Pierre era şi el flămînd, aşa că luă parta' cu plăcere la ospăţ. Morel, ordonanţa, aduse un castron cu apă caldă şi puse în el o st iclă de vin roşu. Afară de aceasta, mai aduse şi o sticlă de cvas pe care o luase de probă din bucătărie. Cu băutura aceasta francezii făcusei't mai demult cunoştinţă şi o botezaseră limonade de cocho ■• (limonada porcească) şi Morel lăuda această limonade d cochon pe care o dibuise în bucătărie. Dar cum căpitani

1 Căpitanul Ramball din regimentul 13 de cavalerie uşoa: corat pentru povestea din Şapte*... Veţi fi acum atît de bun spuneţi cu cine am cinstea să vorbesc într-un mod atît de in loc să mă aflu într-o ambulantă cu glontele nebunului în

* Victoria de la 7 septembrie. 2 De ajuns, vă rog... Vă înţeleg motivele, sînteţi ofiţer... superior poate. Aţi purtat armele împotriva noastră. Nu e li mea. Eu vă datorez viaţa. Aceasta mi-e de ajuns şi sînt cu al dumneavoastră. SinteU gentilom ?... Numele durnneavoasl botez vă rog? Nu vă cer mai mult. Domnul Pierre, aţi si Perfect... E tot ceea ce doresc să ştiu. J ...escale;-,!, minunat !

412

nvea vinul pe care-1 dobîndise trecînd prin Moscova, îi lăsă lui Morel cvasul şi îşi păstră pentru el sticla de Bor-deaux. Înfăşură sticla într-un şervet şi îşi turnă lui şi apoi l u i Pierre vin. Foamea astîmpărată şi vinul îl însufleţiră şi mai mult pe căpitan şi nu-i mai tăcu gura tot timpul mesei.

— Oui, mon cher monsieur Pierre, je vous dois une fiere chandelle de m'avoir sauve... de cet enrage... J'en ai assez, voyez-vous, de balles dans le corps. En voilă une (arătă sub coastă) ă Wagram et de deux ă Smolensk (arătă cicatricea de pe obraz). Et cette jambe, comme vous voyez, qui ne veut pas marcher. Cest ă la grande bataille du 7 ă la Moskwa que j'ai regu ga. Sacre Dieu, c'etait beau. II fal- lait voir ga, c'etait un deluge de jeu. Vous nous avez taille une rude besogne ; vous pouvez vous en vanter, nom d'un petit bonhomme. Et, raa parole, malgre l'atout que j'y ai <;agne, je serai preţ a recommencer. Je plains ceux qui ii on pas vu ga. l

— J'y ai ete 2 zise Pierre. — Bah, vraiment ! Eh bien, tant mieux, continuă fran-

rozul, Vous etes de fiers ennemis, tout de meme. La grande rcdoute a ete tenace, nom d'une pipe. Et vous nous l'avez I t i i t crânement payer. J'y suiş alle trois fois, tel qus vous ine voyez. Trois fois nous etions sur le canons et trois Uns on nous a culbutes comme des capucins de cartes. Oh ! < "etait beau, monsieur Pierre. Vos grenadiers ont ete su pe rbes, tonnerre de Dieu. Je Ies ai vas six jois de suite y.vrrer Ies rangs et marcher covime â une revue. Les beaux hommes ! Notre roi de Naples qui s'y connaît a crie : hravo ! Ah, ah ! soldat comme nous autres ! spuse el, • lupă o clipă de tăcere. Tant mieux, tant mieux, monsieur l'wrre. Terribles en batailles... galants... şi făcu cu ochiul,

1 Da, dragă domnule Pierre, vă sînt cum nu se poate mai îndatorat că m-aţi salvat... de acest turbat. Vedeţi dumneavoastră, ut sătul să primesc gloanţe în trup. Iată, asta e de ia Wagram... i asta de la Smolensk... Plus piciorul ăsta, după cum vedeţi, care ■ ■i vrea să meargă. La marea bătălie din 7 pe rîul Moscova m-am . i e s cu asta. Dumnezeule, tare era frumos. Merita să vezi, era un potop de foc. Ne-aţi dat mult de furcă, atunci, aveţi de ce să fiţi M i u i d i i , fir-ar să fie. Şi pe curind cu tot atu-ul pe care l-am dobîn- 'M. acolo, aş fi gata s-o iau de la început. Ii plîng pe cei care n-au

V;i/ut ce a fost. 2 Mă aflam acolo,,. ,•■, .•

413

zîmbind, avec Ies belles, voilâ Ies Francais, monsieut Pierre, n'est-ce pas ? l

Căpitanul era în aşa hal de naiv şi de voios în bună-voinţa lui, atît de plin de sine şi de mulţumit de el însuşi,! încît Pierre numai cît nu-i făcu şi el cu ochiul, privindu-l,| înveselit. Cuvîntul „galant" îi adusese, probabil, căpitanu-lui Ramball aminte de situaţia Moscovei.

— A propos, ăites donc, est-ce-vrai que toutes Ies \ femmes ont quittâ Moscou ? Une drole d'idee ! Qu'avaient-, elles â craindre ? 2

— Est-ce que Ies ăames francaises ne quitteraient pai Paris si Ies Russes y entraient ? 3 întrebă Pierre.

— Ah, ah, ah !.., Francezul izbucni în hohote de rr vesel, de om sanguin, şi îl bătu pe Pierre pe umăr. Ah elle est forte, celle-lâ, spuse el. Paris ?... Mais Paris. Paris... 4

— Paris, la capitale du monde... 5 rosti Pierre, ducîn-l la capăt gîndul francezului.

Căpitanul se uită la el. Avea obiceiul să se opreas* în mijlocul unei discuţii şi să se uite ţintă, cu ochi zîni bitori şi prieteneşti.

— Eh bien, si vous ne m'aviez pas ăit que vous eU Russe, j'aurais paria que vous etes Parisien. Vous avez (■ je ne sais quoi, ce... 6 şi după ce-i făcu acest compliment, iarăşi tăcu şi iarăşi începu să se uite la Pierre.

1 Ce spuneţi ! cu atîta mai bine... Sînteţi nişte duşmani gro zavi, zău aşa. Reduta cea mare s-a ţinut, nu glumă. Ne-ati făcut să v-o plătim scump. Am fost acolo, aşa cum mă vedeţi, de trei ori. De trei ori ajunseserăm la tunuri şi de trei ori ne-au dat peste cap ca pe nişte soldaţi de carton. Oh, ce frumos era, dom nule Pierre. Grenadierii voştri au fost nemaipomeniţi, pe legea mea ! De şase ori la rînd i-am văzut strîngînd rîndurile şi mărşfl- luind ca la paradă. Minunat popor ! Regele Neapolului, al nostru, care se pricepe în chestii de astea, a strigat : bravo ! Aşadar sînloţt soldat ca şi noi... Cu atît mai bine, cu atît mai bine, domnula Pierre ! Straşnici la luptă... şi curtenitori... cu frumoasele, ăştia-« francezii, domnule Pierre, nu-i aşa ?

2 Apropo, spuneţi-mi, vă rog, e adevărat că toate femeile au părăsit Moscova ? Ce idee ! De ce ar fi putut să se teamă ? 3 Oare doamnele franceze n-ar părăsi Parisul dacă ruşii l-ar ocupa ?... 4 Ah, ah, asta-i bună. Parisul ? Dar Parisul... Parisul... 5 Parisul, capitala lumii...

6 Să ştiţi că dacă nu mi-aţi fi spus că sînteţi rus, eu a? fl pariat că sînteţi parizian. Aveţi acel nu ştiu ce, care...

414

— J'ai âte o Paris fy ai passe des annees. l spuse Pierre. — Oh, ga se voit bien. Paris !... Un homme qui ne con-

naît pas Paris est un sauvage. Un Parisien, ga se sent ă tleux lieues... Paris c'est Talma, la Duchesnois, Potier, la Sorbonne, Ies boulevards, şi, înţelegînd că încheierea era mai slabă decît introducerea, se grăbi să adauge : ii n'y a qu'un Paris au monde. Vous avez ete â Paris et vous etes reste Russe. Eh bien, je ne vous en estime pas moins. 2

Sub influenţa vinului băut şi după zilele petrecute în Izolare, doar cu gîndurile lui triste, Pierre, fără să vrea, încerca o deosebită plăcere să stea de vorbă cu acest om voios şi blajin.

— Pour en revenir ă vos dames, on Ies dit bien belles. Quelle fichue idee d'aller s'enterrer dans Ies steppes, quand Varniee frangaise est â Moscou. Quelle chance elles ont manquee, celles-lâ ! Vos moujiks, c'est autre chose, mais vous autres gens civilises vous devriez nous connaître mieux que ga. Nous avons pris Vienne, Berlin, Madrid, Naples, Rome, Varsovie, toutes Ies capitales du monde... On nous craint, mais on nous aime. Nous sommes bons ă connaître. Et puis l'Empereur3, începu el, dar Pierre îl întrerupse :

— L'Empereur, — repetă Pierre, şi chipul lui luă tlintr-o dată o înfăţişare tulbure şi încurcată. — Est-ce que l'Empereur... 4

— L'Empereur ? C'est la generosite, la clemence, la justice, l'ordre, le genie, voită l'Empereur ! C'est moi, Ram- ball, qui vous le dis. Tel que vous me voyez, j'etais son vnnemi, ii y a encore huit ans. Mon pere a ete comte emi-

1 Am fost la Paris, am petrecut ani de zile acolo... 2 Oh, se vede. Parisul !... Un om care nu cunoaşte Parisul e un «trtlbatic. Pe parizian îl cunoşti de la o poştă... Parisul e Talma, Duchesnois, Potier, Sorbona, bulevardele... Nu-i decît un Paris pe lume ! Aţi fost la Paris şi aţi rămas totuşi rus. Ei bine, vă stimez c II atît mai mult. :l Să revenim la femeile de la voi, se zice că sînt foarte fru-moase. Ce dracu le-o fi venit să se înmormînteze de vii în stepe, ni armata franceză e la Moscova. Doamne, ce mai ocazie scapă î i

rog, cu mujicii e altceva, dar dumneavoastră, ăştia, oamenii ilizaţi, ar trebui să vă pricepeţi mai bine la asta. Noi am cucerit •na, Berlinul, Madridul, Neapole, Roma, Varşovia, toate capitalele

imnli... Sîntem temuţi, dar iubiţi. E bine să ne cunoşti mai înde-aproape. Şi apoi, Imijăratul... i împăratul... Oare împăratul_

415

gre... Mais ii m'a vaincu, cet homme. II m'a empoigne, nai pas pu resister au speclacle de grandeur et de glc dont ii couvrait la France. Quand j'ai compris ce voulait, quand j'ai vu qu'il nous faisait une litiere de\ luuriers, voyez-vous, je me suiş dit : voilă un souverainA et je me suiş ăonne ă lui. Eh voilă ! Oh, oui, mun cher, | c'est le plus grand homme des siecles passâs et ă venir. • -

— Est-il ă Moscou ?2 întrebă şovăind Pierre, cu 0 figură de răufăcător.

Francezul privi chipul de răufăcător al lui Pierre şi zîmbi ironic.

— Non, ii fera son entree demain s, spuse el şi î$i con tinuă povestirea.

Convorbirea lor fu întreruptă de strigătele mai mu!lf r glasuri, care se auziră dinspre poartă, şi de intrarea ] i ' i Morel, care veni să raporteze căpitanului că nişte hus; wurtemberghezi voiau să-şi lase caii tot în curtea unde aflau caii lui. Neînţelegerea venea mai mult din faptul husarii nu pricepeau nimic din ce li se spunea.

Căpitanul ordonă să fie chemat subofiţerul cel m i mare în grad şi îl întrebă, cu glas sever, din ce regiment făcea parte, cine le era comandant şi cu ce drept îşi per-mite să ocupe o locuinţă care e gata ocupată. La primols două întrebări, neamţul, care înţelegea prost franţuzeşte», dădu numele regimentului din care făcea parte şi al co« mandantului său ; dar, la întrebarea din urmă, neînţele* gînd-o şi împănîndu-şi cu frînturi de fraze franţuzeşti vorbirea iui nemţească, răspunse că el e însărcinat cu in cazarmarea regimentului şi că i s-a dat ordin să ocupi toate casele la rînd. Pierre, care ştia nemţeşte, îi traduse căpitanului ce spunea neamţul şi transmise în limba gor mană husarului wurtemberghez răspunsul căpitanului. în-ţelegînd ce i se spunea, neamţul cedă şi îşi scoase oamenii

1 împăratul ? E generozitatea, clemenţa, dreptatea, ord geniul, acesta e împăratul. Eu, Ramball, vă spun una ca aste cum mă vedeţi, eram duşmanul lui pînă acum opt ani. Tatăl a fost conte, emigrat. Dar omul acesta rn-a învins. Mă stăpîn N-am putut să rezist văzînd grandoarea şi gloria cu care a aci> el Franţa. Cînd am înţeles ce voia, cînd am văzut că ne fa litieră de lauri, vedeţi mi-am zis : iată un adevărat suverat m-am dăruit lui. Oh da, dragul meu, este cel mai mare oi secolelor trecute şi viitoare. 2 E la Moscova ?... 3 Nu, mîine îşi face intrarea...

416

I

din curte. Căpitanul ieşi în cerdacul casei şi dădu cu glas puternic cîteva ordine.

Cînd se întoarse îndărăt în cameră, Pierre şedea tot în locul unde stătuse şi mai înainte şi îşi ţinea capul între nuini. Chipul lui exprima suferinţă. într-adevăr, în clipa ;iceea suferea. Abia după ce ieşise căpitanul şi Pierre rămă-sese singur, se dezmetici brusc şi îşi dete el seama de si-luaţia în care se găsea. Nu faptul că Moscova fusese ocu-pată şi nici faptul că învingătorii aceştia norocoşi erau stă-pîni în ea şi—1 luaseră sub ocrotirea lor, oricît de greu ar fi resimţit Pierre această stare de lucruri, nu asta îl chinuia in clipa aceea. îl chinuia conştiinţa slăbiciunii lui. Cîteva pahare de vin băute şi conversaţia cu acest om blajin ni-miciseră dispoziţia aceea încordată şi întunecată a spiri-lului, în care trăise de cîteva zile şi care-i era neapărat li obuincioasă pentru aducerea la îndeplinire a planului său. Avea şi pistolul, şi pumnalul, şi caftanul. Napoleon sosea ii doua zi. Pierre credea ca şi înainte că e o faptă necesară i de seamă să ucizi răufăcătorul, dar simţea că acum n-o v . i mai putea face. De ce ? Nu ştia, dar parcă presimţea ' . i nu-şi va putea duce la îndeplinire planul. Se războia ■ 11 slăbiciunea pe care şi-o recunoştea, dar simţea vag < .1 nu-i era dat s-o învingă, că firul întunecat al gîndurilor Im de răzbunare, omorul şi jertfa de sine se împrăştiaseră t -A pulberea în vînt, dinaintea primului venit.

Căpitanul, şchiopătînd uşor şi fluierînd ceva, intră în ■; un eră.

Flecăreala francezului, care pînă mai adineauri, îl amu- ■ pe Pierre, acum i se părea, dimpotrivă, dezgustătoare. melodia fluierată, şi mersul, şi gesturile şi răsucirea

... .Laţilor, toate i se păreau acum lui Pierre jignitoare. „Plec chiar acum, nu-i mai spun o vorbă", îşi zise

1'ii'ire. îşi spunea aşa şi totuşi nu se clintea din loc, tot pe ii ic rămînea. Un simţămînt ciudat de slăbiciune îl pironea iiciilui. .. Voia, dar nu putea să se ridice şi să plece.

Căpitanul, dimpotrivă, părea foarte voios. Se plimbă Iu două ori în sus şi în jos, prin cameră. Ochii îi strălu-i tui şi mustăţile îi tremurau uşor, ca şi cum şi-ar fi zîm-i i l l singur, la un gînd care-i făcea plăcere.

HVboi şl p»re. voi. III

417

— Charmant, spuse el deodată, le colonel de ces Wur- tembergeois ! Cest un Alleviand, mais brave garson, s'il en jut. Mais Allemand.l

Se aşeză în faţa lui Pierre. — A propos, vous savez donc l'allemand, vous ? 2

Pierre îl privea tăcut. — Comment dites-vous asile en allemand ? 3

— Asile ? repetă Pierre. Asile, en allemand ? TJnter kunjt. 4

— Comment dites-vous ? 5 întrebă repede şi neîncreza tor căpitanul.

— Unterkunft, repetă Pierre. — Onterkoff, spuse căpitanul şi se uită cîteva clipe U

Pierre. li rîdeau ochii. Les Allemands sont de jieres beţi N'est-ce pas, monsieur Pierre ? 6 conchise el.

— Eh bien, encore une bouteille de ce Bordeaux m< covite, n'est-ce pas 1 Morel va nous chaujjer encore u i petite bouteille. Morel ! 7 strigă înveselit căpitanul.

Morel veni cu luminările şi cu sticla de vin. La flaci; luminărilor, căpitanul se uită la Pierre şi îl izbi, pesemn chipul descompus al interlocutorului său. Cu o sinceră <■ presie de tristeţe şi de compătimire pe faţă, se apropie Pierre şi se aplecă deasupra lui.

— Eh bien, nous sommes tristes, spuse el, atingînc mina. Vous aurai-je fait de la peine ? Non, vrai, avez-v quelque chose contre moi ? îl tot întreba el. Peut-etre rapport ă le situation ? 8

Pierre nu răspunse nimic, dar se uită cu duioşie, ochii francezului. Expresia aceasta de compătimire îi ii-plăcere.

— Parole ă'honneur, sans parler de ce que je vous < j'ai de l'amitie pour vous. Puis-je faire quelque c;

pour vous ? Disposez de moi. Cest ă la vie et ă la v 1 Minunat om., colonelul wlirttenberghez ! E un neamţ, i!

un băiat tare de treabă ! Atîta că e neamţ ! 2 Apropo, ştiţi nemţeşte deci ? 3 Cum spuneţi azil pe nemţeşte ? 4 Azil ? Azil în nemţeşte ?... 5 Cum aţi spus ?... 6 Sînt nişte tîmpiţi nemţii ăştia. Nu-i aşa, domnule Piei 7 Ei, încă o sticlă din acest bordeaux moscovit, nu ? Mo: va mai încălzi o sticluţă. Morel !... 8 Ce e, părem trişti ?... V-am supărat cu ceva ? Nu, !,i poate aveţi ceva împotriva mea ?;.. Poate dată fiind situaţia

418

Cest la main sur le coeur que je vous le dis 1, spuse el, bătîndu-se în piept...

— Mergi, zise Pierre. Căpitanul se uită insistent la Pierre, întocmai cum se uitase atunci cînd aflase cum se spune azil pe nemţeşte, şi faţa i se lumină deodată.

— Ah ! dans ce cas je bois d notre amitie !2 strigă el vesel şi umplu cu vin două pahare. Pierre îşi luă paharul plin şi îl bău. Ramball îl bău pe al său, îi mai atinse o dată rnîna lui Pierre şi se aşeză, într-o poză melancolică şi gîn- ditoare, cu coatele pe masă.

— Oui, mon cher ami, voilă Ies caprices de la fortune, începu el. Qui m'aurait dit que je serai soldat et capitaine de dragons au service de Bonaparte, comme nous l'appe- Ilons jaăis. Et cependant me voilă â Moscou avec lui. II lăut vous dire, mon cher, continuă el cu vocea tristă şi măsurată a omului care se pregăteşte să spună o poveste lungă, que notre nom est l'un des plus anciens de la France,3

Şi, cu francheţea naivă a francezului, căpitanul povesti istoria strămoşilor săi, vorbi de copilăria, adolescenţa şi maturitatea lui, de toate legăturile sale de rudenie, de si-I uaţia lui materială. „Ma pauvre mere" 4 juca, bineînţeles, un rol de seamă în toată povestirea.

— Mais tout ga ce n'est que la mise en scene de la vie, le fond c'est l'amour. L'amour ! N'est-ce pas, monsieur } yierre ? zise el, însufleţindu-se. Encore un verre ! 5

Pierre îşi bău iarăşi pînă la fund paharul şi îşi turnă un al treilea.

— Oh .' Ies femmes, Ies femmes !6 şi căpitanul, uitîn- (!u-se la Pierre cu ochi languroşi, începu să vorbească tlrspre iubire şi despre aventurile sale amoroase. Avusese

1 Pe onoarea mea, fără a mai vorbi de ceea ce vă datorez, «Imt prietenie pentru dumneavoastră. Pot să vă fiu de folos cu M'va ? Dispuneţi de mine. E pe viaţă şi pe moarte. Vă spun arivista cu mina pe inimă... '•'■ Ah, în cazul ăsta, beau pentru prietenia noastră !... :1 Da, dragul meu, asta-i roata destinului... Cine mi-ar fi spus că 1 să. fiu soldat şi căpitan de dragoni în serviciul lui Bonaparte, ,i îi ziceam noi pe vremuri. Şi totuşi, iată-mă acum la Moscova, i el. Trebuie să-ţi spun, dragul meu... că numele nostru este unul i i in cele mai vechi din Franţa. < „Sărmana mea mamă".

r' Dar toate astea nu-s decît decorul vieţii, fondul ei e dra-tca. Dragostea ! Nu-i aşa, domnule Pierre ?... încă un pahar ! 11 Oh, femeile, femeile !... 419 t

foarte multe, ceea ce puteai crede uşor, judecind după chipul mulţumit de sine şi frumos al ofiţerului şi după entuziasmul care-1 însufleţea cînd vorbea despre femei. Cu toate că din orice istorie amoroasă de-a lui Ramball nu lipsea acel libertinaj, în care văd francezii farmecul exclusiv şi întreaga poezie a iubirii, căpitanul îşi istorisea aventurile atît de sincer convins că numai el gustase şi cunoscuse toate desfătările iubirii şi atît de atrăgător zu-grăvea femeile, îneît Pierre îl asculta cu interes.

Era vădit că l'amour, după care se da în vînt francezul, nu era nici iubirea comună de calitate inferioară, pe c a i ' Pierre o simţise cîndva pentru soţia sa, nici iubirea ace romantică pe care o încerca el pentru Nataşa, mai exaj?j rînd-o (Ramball dispreţuia deopotrivă amîndouă ace;-:

feluri de a iubi — unul era l'amour des charretiers, cel. lalt l'amour des nigauds1); l'amour căruia i se închi;1

acest francez consta mai ales în raporturi nefireşti femeile şi în combinaţii monstruoase, care, după parei . lui, dădeau sentimentului tot farmecul.

Astfel căpitanul povesti emoţionanta istorie a dragostei sale cu o fermecătoare marchiză de treizeci şi cinci de ani şi, totodată cu o minunată codană de şaptesprezece, un co-pil nevinovat, fiică a fermecătoarei marchize. Conflictul dintre mamă şi fată, care se întreceau una pe alta în mă-rinimie, luase sfîrşit prin aceea că mama, iertfindu-se, ii oferise amantului fata de soţie, ceea ce-1 mai emoţiona i,;i acum pe căpitan, deşi azi totul era doar o îndepărta' > amintire. Pe urmă povesti un episod în care soţul juc;: rolul de ibovnic, iar el (amantul) rolul de soţ, şi alte cît( episoade comice dintre propriile lui souvenir d'Allemag r unde asile înseamnă Unterkunft, unde Ies maris manc/i de la choucroute şi unde Ies jeunes filles sont trop blonde

în sfîrşit, ultimul episod din Polonia, încă proaspăt amintirea căpitanului, pe care-1 istorisi cu gesturi rep şi aprins la faţă, consta în faptul că el salvase viaţa ui polonez (îndeobşte în povestirile căpitanului dădeai ' timpul de episodul salvării unei vieţi omeneşti), iar po nezul acesta i-o încredinţase lui pe îneîntătoarea sa si ' (Parisienne de coeur3), pentru timpul cît avea să slujea

1 ...dragoste de birjari ....... dragoste de nătăfleţi... 3 unde soţii mănîncă varză acră iar tinerele fete sînt pi

blonde. 3 (Pariziană în sufletul ei).

420

el în armata franceză unde se înrolase. Căpitanul era fe-ricit ; încîntătoarea poloneză voia să fugă cu el ; dar, din-tr-un imbold de mărinimie, căpitanul îi restitui soţului nevasta, spunîndu-i cu prilejul acesta : ,,Je vous ai sauve 7a vie et je sauve voire honneur !'' J După ce repetă vorbele acestea, căpitanul se frecă la ochi şi se scutură, ca si cînd ar fi vrut să-şi alunge slăbiciunea care-1 cuprinsese la această mişcătoare amintire.

Ascultînd povestirile căpitanului, Pierre urmărea, aşa turn se întîmplă adesea noaptea tîrziu şi sub influenţa vinului, tot ce spunea, înţelegea tot, dar urmărea totodată şi un întreg şir de amintiri personale, care-i năpădiseră dintr-o dată, fără să ştie de ce, imaginaţia. Ascultînd aceste poveşti de dragoste, el îşi aminti deodată propria lui dra-goste pentru Nataşa şi, depăşindu-şi in gînd imaginile iu-birii sale, începu să le compare în minte cu istorisirile lui Ramball. Urmărind povestirea lui despre conflictul dintre datorie şi iubire, Pierre văzu în faţa ochilor pînă în cele mai mici amănunte ultima lui întîlnire cu obiectul dragostei sale, lîngă turnul Suhariova. Atunci întîlnirea aceasta nu-1 impresionase de loc ; nu-şi mai amintise nici măcar o dată de ea. Acum însă i se părea că întîlnirea aceasta avea în ea ceva de tîlc şi poetic.

„Piotr Kirilîci, vino încoace, te-am recunoscut", auzea c\ acum cuvintele Nataşei, îi vedea aievea ochii, zîmbetul, boneta de voiaj, şuviţa de păr căzută... şi îi apărea, în toate acestea, ceva duios şi emoţionant.

Sfîrşindu-şi de istorisit povestea cu încîntătoarea polo-neză, căpitanul îi puse lui Pierre întrebarea dacă a în-cercat vreodată asemenea sentimente de jertfire de sine din dragoste şi de gelozie pentru soţul legitim.

Provocat de această întrebare, Pierre îşi înălţă capul, simţi nevoia să-şi spună gîndurile care-1 preocupau şi în-cepu să explice că el înţelegea întrucîtva altfel iubirea pentru o femeie. Spuse că toată viaţa lui n-a iubit şi nu iubeşte decît o singură femeie şi că această femeie nu-i poate aparţine niciodată.

— Tiens !2 făcu căpitanul. Pe urmă, Pierre îi arătă că el a iubit această femeie

încă de pe cînd era doar o copilă, dar că n-a îndrăznit sa 1 ,,Ţi-am salvat viaţa, îţi salvez şi onoarea !" 2 Ia te uită !...

421

se gîndească serios la dînsa, pentru că era prea tînără, iar el fiu nelegitim, lipsit de nume. Mai tîrziu însă, cînd i-a fost dat să capete nume şi avere, n-a îndrăznit să se gîndească la ea, pentru că prea o iubea mult, prea o punea mai presus de lumea întreagă şi de aceea, cu atît mai mult, mai presus de el însuşi. Ajuns la acest punct al povestirii, Pierre îi puse căpitanului întrebarea dacă înţelegea lucrul acesta.

Căpitanul făcu un gest care vroia să spună că, şi dacă nu înţelegea, îl ruga totuşi să continue.

— L'amour platonique, Ies nuages... * mormăi el. Poate vinul băut, ori nevoia de a fi sincer, ori gîndul că omul acesta nu cunoaşte şi nici n-are cum identifica nici un personaj din povestirea sa, ori toate laolaltă, îi dezlegării lui Pierre limba. Şi el îşi istorisi, cu gura încleştată şi cu ochi învăluiţi, aţintiţi undeva departe, toată povestea : şi căsătoria, şi povestea dragostei Nataşei pentru cel mai bun prieten al lui, şi trădarea ei, şi toate naivele lui relaţii cu dînsa. Provocat de întrebările lui Ramball, îi povesti şi ceea ce-i ascunsese la început : situaţia lui în societate şi îşi destăinui chiar şi numele.

Mai mult decît toate îl impresiona pe francez în po vestirea lui Pierre faptul că acesta era foarte bogat, ci: avea două palate în Moscova şi că părăsise totul şi nu plecase din Moscova, ci rămăsese în oraş, ascunzîndu-şi numele şi starea.

Noaptea tîrziu, ieşiră împreună pe stradă. Era o noapte caldă şi luminoasă. în stînga casei, cerul era luminat de văpaia celui dintîi dintre incendiile ce începeau în Mos-cova, la Petrovka. Spre dreapta se ridica secera lunii noi, iar, în partea opusă lunii, atîrna pe cer cometa aceea luminoasă, care se lega în sufletul lui Pierre de iubirea lui. în poartă stăteau Gherasim, bucătăreasa şi doi fran-cezi. Se auzea rîsul lor şi discuţia dintre ei dusă într-o limbă pe care celălalt n-o înţelegea. Priveau la văpaia incendiului ce se iscase în oraş.

N-avea nimic înfricoşător acest mărunt şi depărtat incendiu în imensitatea oraşului.

Privind înaltul înstelat al cerului, luna, cometa şi văpaia incendiului, Pierre se simţea înduioşat şi fericit. „Uite ce frumos e, ce-mi mai trebuie ?" îşi zicea el. Dar

Iubirea platonică, nourii...

422

brusc, aducîndu-şi aminte de planul său, începu să simtă că i se învîrte capul şi i se făcu rău, aşa că se sprijini de gard ca să nu cadă.

Fără să-şi mai ia rămas bun de la noul său prieten, Pierre plecă cu paşi şovăitori de la poartă şi, întorcîndu-se în odaia lui, se întinse pe canapea unde adormi pe dată.

LA VlLVĂTAIA CELUI DINTÎI incendiu, izbucnit la 2 septembrie, priveau, de pe drumuri deosebite şi cu senti-mente deosebite, locuitorii care se refugiau pe jos sau în echipaj şi armatele în retragere.

Convoiul Rostovilor făcea în noaptea aceea popas în Mîtişci, la douăzeci de verste de Moscova. Porniseră de acasă atît de tîrziu în ziua de 1 septembrie, drumul fusese atît de înţesat de căruţe şi de trupe, uitaseră acasă atîtea lucruri după care trebuiseră să trimită oameni înapoi, încît se hotărîră să înnopteze în ziua aceea la numai cinci verste de Moscova. A doua zi dimineaţa, se treziră tîrziu şi iarăşi mai avurâ cîteva opriri, astfel încît de-abia ajunseră pînă la Bolşie Mîtişci. Pe la zece seara, Rostovii şi răniţii care se retrăgeau cu ei se răspîndiră toţi prin curţile şi izbele satului acestuia întins. Slugile şi vizitiii Rostovilor, împreună cu ordonanţele răniţilor, după ce-şi isprăviră serviciul pe lîngă stăpînii lor, cinară şi ei, apoi dădură nutreţ cailor şi ieşiră pe prispă.

în izba vecină zăcea rănit un aghiotant de-al lui Raevski, cu încheietura mîinii zdrobită, şi durerile îngro-zitoare pe care le avea îl făceau să se vaiete jalnic, fără încetare ; gemetele lui răsunau înfricoşător în întunericul nopţii de toamnă. în prima noapte, aghiotantul acesta poposise la aceeaşi casă unde trăseseră şi Rostovii. Contesa spunea că nu putuse închide ochii de gemetele lui şi de aceea, aici la Mîtişci, se mutase într-o izbă proastă numai ca să fie mai departe de acest rănit.

Unul din oameni observă, în întunericul nopţii, pe deasupra poclitului înalt al unei trăsuri din faţa casei, încă o vîlvătaie de incendiu, mai mică. O pălălaie se vedea încă de multă vreme şi toţi ştiau că într-acolo e Malîie Mitişci, căruia-i dăduseră foc cazacii lui Mamonov.

423

— Ia, uitaţi-vă colo, fraţilor, încă un foc, spuse o ordonanţă.

Toţi îşi îndreptară privirile spre văpăiîe incendiului. — Da, cică la Malîie Mîtişci au pus foc cazacii lui

Mamonov .' — Ei ! Dar nu, focul nu-i la Mîtişci, e mai încolo. — Ia te uită, parcă ar fi chiar la Moscova. Doi dintre oameni se dădură jos de pe ceardac, ocoliră

cupeul şi se aşezară pe scară. — E mai la stînga ! Da' de unde, Mîtişci uite-1 înco-

tro-i şi focu-i cu totul în altă parte. Li se mai alăturară şi alţii. — Ia uite cum arde, spuse unul. Asta, domnilor, e la

Moscova, arde ori pe Suşcevskaia, ori pe Rogojskaia. Nimeni nu răspunse la această remarcă. Destul de

multă vreme, toţi oamenii aceştia statură şi se uitară lung, tăcuţi, la flăcările îndepărtate ale noului incendiu ce se întindea tot mai mult în zare.

Un bătrînel, valetul contelui (cum îi ziceau ceilalţi), Danilo Terentici, se apropie de grup şi se răsti la Mişka.

— Tu ce ai de văzut aici, zăpăcitule ?... Dacă cheamă contele şi nu-i nimeni să-1 servească ? Fugi şi strînge hainele !

— Păi, eu numai aşa, după apă, dădusem fuga, zise Mişka.

— Dumneata cum crezi, Danilo Terentici ? Oare să fie la Moscova focul ăsta ? întrebă unul din lachei.

Danilo Terentici nu răspunse nimic şi mult timp după aceea tăcură iarăşi toţi. Vîlvătăile se întindeau şi creşteau în sus din ce în ce.

— Mila ta, Doamne !... Vînt cum e şi secetă... spuse o voce.

— Ia uite cum s-a înteţit ! Doamne ! Şi stăncuţele se văd cum zboară ! Doamne, ai milă de noi, păcătoşii !

— li sting ei, nu te teme ! — Cine să-1 stingă ? răsună glasul lui Danilo Terentici,

care tăcuse pînă atunci. Vorba lui era potolită şi tărăgă nată. E chiar Moscova, fraţilor, spuse el, ea e, mămuca noastră mîndră... Glasul i se frînse şi-1 înecă deodată, bă- trîneşte, plînsul. Şi, ca şi cum doar atîta ar fi aşteptat toţi ca să înţeleagă tîlcul pe care-1 avea pentru ei vîlvătaia

424

iscată în noapte, o dată cu sughiţurile de plîns ale bătrî-nului valet începură să se audă acum oftaturi şi cuvinte de rugăciune.

XXXI

BATRÎNUL VALET, INTRÎND ÎN casă, raportă con-telui că arde Moscova. Contele îşi puse halatul şi ieşi afară să vadă. O dată cu el ieşi şi Sonia, care nu se dez-brăcase încă şi madame Schoss. Nataşa şi contesa rămaseră singure în odaie. (Petea nu mai era cu ai săi : plecase înainte, cu regimentul, spre Troiţa.)

Contesa izbucni în plîns, auzind vestea incendiului Moscovei. Nataşa însă, palidă, cu ochii aţintiţi în gol, stătea pe laviţa de sub icoane (pe acelaşi loc unde se aşezase de la sosire) şi nu dădu nici o atenţie cuvintelor tatălui ei. Asculta vaietul neîntrerupt al adjutantului, care se auzea peste trei case.

— Vai, ce grozăvie ! exclamă, întorcîndu-se din curte, Sonia înfrigurată şi înspăimîntată. Cred că are să ardă toată Moscova, groaznic incendiu ! Nataşa, uită-te şi tu, se vede şi de aici, pe fereastră, îi spuse ea verişoarei sale, de bună seamă cu intenţia de a-i schimba prin ceva firul gîndurilor. Dar Nataşa se uită la ea, ca şi cînd n-ar fi înţeles ce i se spune, şi rămase iarăşi cu ochii aţintiţi înspre colţul cuptorului. în această stare de împietrire se afla de dimineaţă, din clipa cînd Sonia, spre uimirea .şi supărarea contesei, găsise de cuviinţă, dintr-un motiv de neînţeles, să o înştiinţeze pe Nataşa că prinţul Andrei, rănit, se afla în convoiul ce era cu ei. Contesa se supărase pe Sonia aşa cum numai arareori se supăra ea. Sonia plînsese şi îşi ceruse iertare, şi acuma, ca şi cum ar fi vrut .să-şi ispăşească vina, nu mai contenea cu atenţiile pentru vorişoara sa. Uită-te, Nataşa, ce tare arde, zise Sonia.

— Ce arde ? întrebă Nataşa. Ah, da, Moscova. Şi, parcă din dorinţa de a nu o jigni pe Sonia cu re-

fuzul său şi a o îndepărta de ea, îşi lungi gîtul spre fe-reastră şi se uită, în aşa fel, încît era vădit că nu putea vedea nimic, apoi îşi reluă locul în poziţia în care stătuse pînă atunci.

— Dar n-ai văzut nimic l

425

— Ba da* am văzut, spuse Nataşa cu o voce care implora parcă linişte.

Şi contesa şi Sonia înţelegeau că Moscova, incendierea Mosrovei, sau orice ar fi fost să fie, nu puteau avea, cu siguranţă, nici o însemnătate pentru Nataşa.

Contele se retrase iarăşi după peretele despărţitor făcut din scînduri şi se culcă. Contesa se apropie de Nataşa, îşi lipi dosul mîinii de tîmpla ei aşa cum făcea cînd se întîmpla să-i fie bolnavă fiica, apoi îi atinse cu buzele fruntea ca şi cînd ar fi vrut să vadă dacă are febră şi o sărută.

— Ţi-e frig ? Tremuri toată ! Ai face bine să te culci, îi spuse ea.

— Să mă culc ? Da, bine, mă culc. Mă culc chiar acuma, zise Nataşa.

în clipa în care, în aceeaşi zi, dimineaţa, i se spusese că prinţul Andrei e grav rănit şi călătoreşte împreună cu ei, Nataşa doar întrebase : unde ? cînd ? e în primej-die ? îi este permis să-1 vadă ? După ce i se răspunse însă că nu avea voie să-1 vadă, că era rănit grav, dar că viaţa nu-i era în pericol, Nataşa, care se vedea că nu crede ce i se spunea, dîndu-şi seama că oricît i-ar trage ea de limbă îi vor răspunde tot unul şi acelaşi lucru, încetase de a mai vorbi şi de a pune vreo întrebare. Tot drumul stătuse ghemuită într-un colţ al cupeului, cu ochii ei mari pe care-i cunoştea atît de bine contesa şi de a căror ex-presie îi era atît de teamă ; şi tot aşa stătea şi acuma pe laviţa pe care se aşezase. Plănuia ceva în mintea ei, hotărîse ceva, sau lua acum o hotărîre, de asta era sigură contesa, dar ce anume nu ştia, şi faptul acesta o înspăi-mânta şi o chinuia.

— Nataşa, dezbracă-te dragă, culcă-te în aşternutul meu. (Numai contesei i se aşternuse să doarmă în pat : madame Schoss şi amîndouă domnişoarele trebuiau să doarmă jos, pe nişte fîn.)

— Nu, mamă, eu mă culc aici, pe jos, spuse răstii Nataşa, apoi se apropie de fereastră şi o deschise. Vaietele aghiotantului năvăliră pe fereastra deschisă şi mai pu ternice. Ea scoase capul în aerul umed al nopţii şi contesa văzu cum îi zvîcnea de plîns gîtul subţire, lovindu-se de tocul ferestrei. Nataşa ştia că nu prinţul Andrei gemea. Ştia că prinţul Andrei zăcea sub acelaşi acoperiş cu ei, în odaia de dincolo de tindă ; dar geamătul acesta îngro-

426

zitor ce nu se mai ostoia o făcea să plîngă cu hohote. Contesa schimbă priviri cu Sonia,

— Culcă-te, sufleţelule, culcă-te, draga mamei, spuse contesa, atingînd uşor cu mîna umărul Nataşei. Hai, culcă-te.

— Ah, da... Numaidecît mă culc, numaidecît, zise Nataşa, dezbrăcîndu-se cu grabă şi rupîndu-şi şireturile fustei. După ce-şi scoase rochia şi îşi puse camizolul de noapte, se aşeză cu picioarele strînse sub ea în aşternutul întins pe podele şi, trecîndu-şi peste umăr, în faţă, cosiţa nu tocmai lungă şi foarte moale, începu să şi-o împle tească. Degetele ei fine, lungi şi îndemînatice despărţeau, alegeau şi împleteau repede şi cu uşurinţă şuviţele. Capul i se înclina cînd într-o parte, cînd într-alta, cu gestul ei obişnuit, dar ochii măriţi ca de febră priveau ţintă în gol. Cînd sfîrşi cu toaleta de noapte, Nataşa se lăsă încet pe cearceaful întins pe fîn, la marginea dinspre uşă.

— Culcă-te la mijloc, Nataşa, spuse Sonia. — Eu vreau aici, răspunse Nataşa. Dar culcaţi-vă

odată ! adăugă ea cu necaz şi îşi înfundă faţa în pernă. Contesa, madame Schoss şi Sonia se dezbrăcară în

grabă şi se culcară. Doar candela mai rămăsese aprinsă în odaie. Afară însă, incendiul din Malîie Mîtişci lumina de la două verste curtea ; răsunau strigătele noptatice ale gloatei din circiuma de la răspîntia uliţei, pe care o spăr-seseră cazacii lui Mamonov, şi se auzea într-una geamătul neostoit al aghiotantului rănit.

îndelung ascultă Nataşa fără să se mişte zgomotele din casă şi pe cele de afară. Auzi mai întîi rugăciunea mamei sale, suspinele ei şi trosnetele patului sub ea, sforăitul bine cunoscut, cu şuierături, al doamnei Schoss şi răsu-flarea liniştită a Soniei. Pe urmă contesa o chemă. Nataşa nu-i răspunse.

— Mi se pare că a adormit, mamă, îi răspunse încet Sonia.

Contesa, după o clipă de tăcere, mai cheamă o dată, dar nimeni nu-i răspunse.

Peste puţină vreme, Nataşa auzi respiraţia regulată a mamei. Nu făcu nici o mişcare, deşi piciorul mic şi desculţ, ficăpat de sub plapomă, îi îngheţa pe podeaua goală.

Sărbătorind parcă o izbîndă asupra tuturor, un greiere tîrîi într-o crăpătură. Cîntă undeva, departe, un cocoş, Ingînat de altul de pe aproape. La circiumă se domoliseră

427

strigătele şi de afară nu se mai auzea acum decît geamătul aghiotantului rănit.

Nataşa se ridică din aşternut. — Sonia, dormi ? Mamă ! şopti ea. Nu-i răspunse

nimeni. Nataşa se sculă binişor şi cu multă grijă îşi făcu cruce şi păşi desculţă, cu picioarele ei subţiri şi delicate, pe podeaua murdară şi rece. Duşumelele scîrţîiră. Ea. cu paşi iuţi şi uşori, dete fuga ca o pisicuţă la uşă şi apucă minerul rece al clanţei.

I se părea că ceva greu, lovind cadenţat, izbea în toţi pereţii odăii ; nu erau decît bătăile inimii ei, care zvîcnea să se spargă, de spaimă, de groază şi de dragoste.

Deschise uşa, păşi pragul şi puse piciorul pe lutul umed şi rece al tindei. Frigul ce i se strecura în oase o învioră. Atinse cu talpa desculţă un om care dormea în tindă, păşi peste el şi deschise uşa odăii une zăcea prinţul Andrei. în odaie era întuneric. în colţul din fund, lîngă patul pe care era ceva întins, ardea pe laviţă o luminare de seu cu flacăra pîlpîind între ţurţurii groşi ce se scurse-seră din ea.

încă de dimineaţă, de cînd aflase de prezenţa şi de rănirea prinţului Andrei, Nataşa hotărîse că trebuia să-1 vadă. Nu ştia pentru ce trebuia să-1 vadă, dar ştia că revederea va fi chinuitoare şi cu atît mai mult se convingea că lucrul acesta era neapărat necesar.

Toată ziua trăise doar cu nădejdea că în timpul nopţii îl va vedea. Acum însă, cînd sosise clipa, o cuprinse groaza de ceea ce avea să vadă. Cît era de desfigurat ? Ce mai rămăsese din el ? Să fi fost oare la fel de îngrozitor ca şi geamătul neostoit al aghiotantului ? Da, la fel era. în închipuirea ei, el era întruchiparea acestui geamăt cum-plit. Cînd dădu cu ochii de o grămadă informă într-un colţ şi îi luă drept umeri picioarele ridicate sub plapumă, ea îşi reprezenta un corp monstruos şi se opri pradă groazei. Doar o forţă de neînvins o împingea înainte. Făcu cu grijă un pas, apoi altul, şi se pomeni în mijlocul unei odăi nu prea mari, ticsită de oameni. Pe laviţă, sub icoane, mai era lungit cineva (era Timohin, iar pe duşu-mea zăceau alţi doi (doctorul şi valetul).

Valetul se ridică şi şopti ceva. Timohin, pe care-1 durea piciorul rănit, nu dormea şi se uita cu ochi mari la strania apariţie a acestei fete în cămaşă albă, camizol şi bonetă de noapte. Speriate şi somnoroase, cuvintele vale-

428

tuiui : „ce vreţi, de ce-aţi venit ?", nu făcură decît s-6 îndemne pe Nataşa să se apropie mai iute de ceea ce zăcea în colţ. Oricît de înfricoşător era acest trup, care nu semăna de loc a om, ea trebuia să-1 vadă. Trecu pe lingă valet ; ţurţurii de seu ai luminării se desprinseră şi ea îl văzu clar pe prinţul Andrei care zăcea pe spate cu mîinile întinse peste plapomă şi era aşa cum îl vedea ea mereu.

Era întocmai ca altădată : dar culoarea aprinsă a feţei, ochii strălucitori aţintiţi, ca în extaz, asupra ei, şi mai ales gîtul copilăresc, delicat, care apărea de sub gulerul răsfrînt al cămăşii, îi dădea un aer deosebit, nevinovat, de copil, aer pe care ea nu-1 văzuse încă niciodată la prinţul Andrei. Se apropie de dînsul şi, cu o mişcare iute, sprin-tenă şi tinerească, se aşeză în genunchi lîngă el.

El surise şi îi întinse mîna.

XXXII

ŞAPTE ZILE TRECUSERĂ PENTRU prinţul Andrei de cînd se trezise la postul de prim-ajutor de pe cîmpui de luptă de la Borodino. Aproape tot timpul acesta zăcuse fără cunoştinţă. Starea febrilă şi inflamaţia intestinelor, care fuseseră vătămate, trebuiau să-i aducă, după păre-rea medicului care însoţea răniţii, sfîrşitul. Dar în a şaptea zi el mîncă cu poftă o felie de pîine cu ceai şi doctorul observă că febra îi scăzuse. Spre dimineaţă îşi recapătă cunoştinţa. Prima seară, după plecarea din Moscova, fusese destul de cald şi prinţul Andrei fusese lăsat să-şi petreacă noaptea în trăsură ; la Mîtişci însă, rănitul ceru singur să fie dus în casă şi să i se dea ceai. Durerile pri-cinuite de transportarea lui în izbă îl făcură să geamă tare şi să-şi piardă iarăşi cunoştinţa. După ce-1 întinseră pe patul de campanie, rămase multă vreme nemişcat, cu ochii închişi. Pe urmă îi deschise şi şopti încet : „îmi daţi ceaiul ?" Această memorie pentru amănuntele neînsem-nate ale vieţii îl izbi pe doctor. El îi luă pulsul şi, spre mirarea şi nemulţumirea sa, constată că mergea spre normal. Observă cu nemulţumire lucrul acesta pentru că, din experienţa pe care o avea, doctorul era sigur că prinţul

429

Andrei n-avea să scape cu viaţă şi că, dacă nu murea acum, trebuia să moară ceva mai tîrziu, numai că în chinuri mai mari. Cu prinţul Andrei fusese dus împreună în convoi şi un maior din regimentul său, Timohin cel cu năsucul roşu, ce fusese rănit la un picior în aceeaşi bătălie de la Borodino şi care i se alăturase încă de la Moscova. Cu ei mergeau : un doctor, valetul prinţului, vizitiul său şi două ordonanţe.

I se dădu prinţului Andrei ceaiul. El îl bău cu lăcomie, căutînd tot timpul cu priviri febrile spre uşă, ca şi cum-s-ar fi străduit să înţeleagă sau să-şi amintească ceva.

— Nu mai vreau. Timohin e aici ? întrebă el. Timohin se tîrî pe laviţă pînă aproape de el. ,

— Sînt aici, luminăţie. — Cum merge rana ? — A mea ? Nici o grijă. A dumneavoastră ? Prinţul

Andrei rămase iarăşi pe gînduri, ca şi cînd ar fi vrut să-şi amintească de ceva.

— Nu se poate găsi o carte ? spuse el. — Ce carte ? — Evanghelia ! Eu n-o am. Doctorul făgădui să i-o găsească şi începu să-1 întrebe

cum se simte. Prinţul Andrei răspunse fără chef, dar cu luciditate, la toate întrebările doctorului, apoi spuse că e nevoie de încă o pernuţă sub el, fiindcă stă prost şi are dureri mari. Doctorul şi valetul dădură la o parte man-taua cu care era învelit şi, strîmbîndu-se din pricina miro-sului greu, de carne putrezită, ce se răspîndea din rană, începură să se uite la locul acesta înfiorător. Doctorul păru să fi rămas foarte nemulţumit, schimbă ceva şi îl întoarse pe rănit în aşa fel încît acesta gemu iar, şi de durere îşi pierdu din nou cunoştinţa cît dură pansamentul şi începu să delireze. Cerea întruna să i se aducă mai repede cartea şi să-i fie pusă acolo, dedesubt.

— Ce vă costă pe voi asta ? spunea el. Eu n-o am ; aduceţi-mi-o, vă rog, puneţi-mi-o dedesubt numai o clipă, cerea el cu glas tînguitor.

Doctorul ieşi în tindă să se spele pe mîini. — Ah, nemernicii, îi spunea el valetului care-i turna

apă de spălat. O singură clipă l-am scăpat doar din ochi. Are dureri atît de mari, încît mă minunez cum de le poate îndura.

430

— Vai de mine, noi i-am pus-o, parcă, doamne Isuse-Christoase, spuse valetul.

Prinţul Andrei înţelegea azi pentru prima oară unde era şi ce se petrecuse cu el şi îşi aminti că era rănit şi că, în clipa cînd trăsura se oprise la Mîtişci, el ceruse să fie dus în casă. Pierzîndu-şi de durere din nou cunoştinţa, el se trezi pentru a doua oară în casă, bînd ceai, şi din nou, recapitulînd aici în mintea lui tot ce se petrecuse, îşi aminti mai limpede ca orice clipa cînd, în încăperea pos-tului de prim-ajutor, la vederea chinurilor celui pe care-1 ura, îl năpădiseră gînduri noi şi promiţătoare de fericire. Şi gîndurile acestea, deşi vagi şi nelămurite, puseseră acum din nou stăpînire pe sufletul său. îşi aminti că în-cercase o nouă fericire şi că fericirea aceasta avea ceva comun cu evanghelia. De aceea ceru evanghelia. Dar poziţia greşită în care-1 aşezaseră la început neconvenind rănii sale, faptul că îl răsuciseră din nou îl făcuseră să-şi piardă încă o dată cunoştinţa ; îşi veni în fire pentru a treia oară abia mai tîrziu, în liniştea desăvîrşită a nopţii. Toţi în jurul său dormeau. Un greier ţîrîia dincolo de tindă, cineva pe uliţă striga şi cînta, gîndacii foşneau pe masă, pe icoane şi pe pereţi, iar o muscă grasă se tot ciocnea de cîte ceva prin jurul capului său şi prin preajma luminării care abia mai ardea din pricina ţurţurilor de seu strînşi împrejurul mucului.

Starea lui sufletească nu era normală. Omul sănătos de obicei gîndeşte, simte şi îşi aminteşte în acelaşi timp de nenumărate lucruri, dar are putinţa şi forţa să-şi aleagă un şir de idei sau de fenomene şi să-şi oprească atenţia asupra lor. Omul sănătos poate să se smulgă din cea mai adîncă meditaţie, pentru a spune un cuvînt celui ce a intrat la el, şi poate să-şi reia apoi şirul gîndurilor. în privinţa aceasta însă, sufletul prinţului Andrei era într-o stare anormală. Toate forţele sufletului său erau mai active, mai limpezi ca oricînd, dar lucrau independent de voinţa lui. Cele mai felurite gînduri şi reprezentări îl stăpîneau în acelaşi timp. în răstimpuri, mintea începea să-i lucreze brusc, cu o putere, o limpezime şi o adîncime cum nici odată cînd era sănătos nu-i mai funcţionase ; dar, deodată, în mijlocul activităţii, se întrerupea ; o reprezentare oare care, neaşteptată, îi schimba cursul şi nu mai avea puterea să revină la gmdul de la început. >

431

„Da, mi s-a revelat o nouă fericire, pe care nu-i e dat omului să mi-o răpească, îşi zicea el, zăcînd în liniştea şi semiîntunericul izbei şi uitîndu-se ţintă înainte cu ochi măriţi de febră. O fericire care se află în afara forţelor materiei, în afara influenţelor exterioare ale materiei asu-pra omului, o fericire care e numai a sufletului, fericirea iubirii. O poate înţelege orice om, dar s-o conceapă şi s-o prescrie poate numai unul Dumnezeu. Dar cum a dat Dumnezeu această poruncă ? De ce fiul ?"... Şi deodată, şirul acestor idei se rupse şi prinţul Andrei auzi (fără să ştie dacă aiurează sau o aude în realitate) o voce lină, şop-tită, care-i repeta fără încetare, în tact : ,,î-piti-piti-piti", şi apoi „î-ti-ti" şi iarăşi : „I-piti-piti-piti" şi iar „I-ti-ti". Totodată, în sunetul acestei muzici şoptite, prinţul Andrei simţea că deasupra feţei sale, chiar de la mijloc, se înalţă un fel de straniu edificiu aerian din ace subţiri sau din aşchii. Simţea (deşi îi era greu) că de el însuşi depindea să ţină cu atenţie echilibrul, pentru ca edificiul acesta, care se tot înălţa, să nu se năruie ; edificiul se năruia totuşi şi iarăşi se înălţa lin, în sunetele ritmice ale muzicii şoptite. „Creşte ! Creşte ! se întinde şi tot creşte", îşi spunea prin-ţul Andrei. O dată cu această senzaţie a creşterii edifi-ciului mişcător de ace, cu auzul muzicii şoptite, vedea în răstimpuri şi cearcănul roşiatic al feştilei şi auzea foşnetul gîndacilor şi bîzîitul muştei care i se izbea de pernă şi de faţă. Şi, de fiecare dată cind musca se atingea de obrazul lui, îi dădea o senzaţie de usturime ; dar, o dată cu sen-zaţia aceasta, îl mira faptul că, izbindu-se chiar de locul unde i se înălţa pe chip edificiul, musca nu-1 dărîma. In afară de aceasta mai era ceva important. Era albul acela de la uşă, era statuia albă de sfinx, care de asemenea îl apăsa.

„Poate că nu-i decît cămaşa mea pe masă, îşi zicea prinţul Andrei, iar acestea sînt picioarele mele şi asta-i uşa ; dar ce se tot întinde şi se depărtează şi piti-piti-piti — şi ti-ti şi piti-piti-piti... Ajunge, încetează, te rog, lasă-mă", se rugă din suflet prinţul Andrei de cineva. Şi deodată gîndul şi sentimentul acela de la început îl invada din nou, cu neobişnuită limpezime şi forţă.

„Da, iubirea (se gîndi el iarăşi cu o luciditate perfectă), dar nu iubirea care te face să iubeşti pentru ceva, într-un scop oarecare sau pentru un motiv oarecare, ci iubirea pe care am simţit-o prima oară atunci cînd, murind, mi-am

432

văzut vrăjmaşul şi totuşi l-am iubit. Am încercat atunci simţămîntul acela al iubirii care este însăşi esenţa sufle-tului şi care renunţă la obiect. încerc şi acum fericirea dragostei. Să-ţi iubeşti aproapele, să-ţi iubeşti vrăjmaşii ; să iubeşti totul, să-1 iubeşti pe Dumnezeu în toate mani-festările lui. Pe un om care ţi-e drag îl poţi iubi omeneşte, dar numai pe un vrăjmaş îl poţi iubi cu dragoste dumne-zeiască. Şi de aceea m-a năpădit atîta fericire cînd am simţit că-1 iubesc pe omul acela. Ce-o fi făcînd ? Mal tră-ieşte oare ?... Iubind omeneşte, iubirea se poate pre-schimba în ură, dar dragostea dumnezeiască nu se poate schimba. Nimic, nici moartea chiar, n-o poate distruge. Ea este esenţa însăşi a sufletului. Şi cîţi oameni n-am urît eu în viaţă. Şi dintre toţi oamenii, pe nimeni n-am iubit şi n-am urît atît cît am iubit-o şi am urî t-o pe ea." Şi de-odată şi-o închipui aievea pe Nataşa ; dar nu aşa cum şi-o închipuia înainte, numai cu farmecul ei, care-1 bucura ; îşi închipui pentru prima oară sufletul ei. Şi îi înţelese sen-timentele, suferinţa, ruşinea şi căinţa. Acum înţelese întîia dată toată cruzimea refuzului său, văzu toată cruzimea ruperii legăturii cu ea. „Dacă aş putea s-o mai văd o dată măcar ! O singură dată, să mă uit în ochii ei şi să-i spun..." Şi piti-piti-piti şi ti-ti, piti-piti, bum, se izbi musca... Şi atenţia i se strămută brusc în altă lume, amestec de realitate şi de vis, în care se întîmpla ceva deosebit. Totul creştea la fel în această lume, fără să se năruie, edificiul părea că se întinde, feştila continua să ardă cu cearcăn roşu împrejur şi aceeaşi cămaşă-sfinx străjuia uşa ; dar pe lîngă toate acestea, ceva scîrţîi, în odaie răbufni o undă de aer proaspăt şi un alt sfinx alb, în picioare, se ivi în prag. Capul acestui sfinx avea obrajii palizi şi chiar ochii strălucitori ai Nataşei, la care se gîndea acum.

„O, ce chinuitor e delirul acesta fără de capăt !" îşi spunea prinţul Andrei, căutînd să izgonească din imagi-naţia sa chipul acesta. Dar chipul rămînea dinaintea lui cu toată puterea realităţii şi, chiar mai mult, chipul se apropia di; el. Prinţul Andrei dorea să se întoarcă la lumea dina-inte, lumea gîndurilor pure, dar nu mai putea ; năluca îl răgea pe tărîmurile ei. Vocea lină continua să-şi şoptească murmurul ei cadenţat ; îl gîtuia ceva, ceva crescu şi chipul ct.'l straniu era acum chiar în faţa lui. Prinţul Andrei îşi adună toate puterile ca să-şi vină în fire ; se mişcă şi deodată urechile începură să-i vijîie, ochii i se împăien-

433

jeniră şi, întocmai ca un om care se cufundă într-o apa îşi pierdu cunoştinţa. Cînd îşi reveni în simţiri, Nataşa,| chiar Nataşa, aceea vie, pe care mai mult decît pe oricine în lume ar fi dorit să o iubească, cu acea iubire nouă, cu-rată şi dumnezeiască ce i se revelase acum, stătea în ge-| nunchi lîngă el. înţelese că era chiar Nataşa cea vie şi adevărată şi nu se mai miră, ci se bucură în tăcere. Na-taşa, stînd în genunchi aproape de el, îl privea speriată şi înmărmurită (nu se putea mişca), abia stăpînindu-şi plînsul. Chipul îi era palid şi împietrit. Doar spre bărbie parcă i se zbătea uşor ceva.

Prinţul Andrei scoase un suspin'de uşurare, zîmbi şi îi întinse mîna.

— Dumneata ? spuse el. Ce fericire ! Nataşa se apropie de el în genunchi, cu mişcări repezi,

dar grijulii, şi, luîndu-i cu băgare de seamă mîna, începu să i-o sărute, abia lipindu-şi buzele de ea.

— Iartă-mă ! spuse ea în şoaptă, ridicîndu-şi capul şi privindu-1. Iartă-mă !

— Te iubesc, spuse prinţul Andrei. — Iartă-mă... — Ce să iert ? întrebă prinţul Andrei. — Iartă-mă, pentru ceea ce ţi-am fă... cut, spuse Na

taşa cu un şopot întretăiat, care abia se putea auzi şi începu să-i sărute mîna şi mai des, abia lipindu-şi de ea buzele.

— Te iubesc mai mult, mai frumos decît înainte, spuse prinţul Andrei, ridicîndu-i cu mîna capul aşa ca să se poată uita în ochii ei.

Ochii aceştia, plutind în lacrimi de fericire, îl priveau sfioşi, compătimitori şi plini de bucuria dragostei ! Faţ« slabă şi palidă a Nataşei, cu buzele răsfrînte şi umflate, en mai mult decît urîtă, era înspăimîntătoare. Dar prinţul Andrei nu vedea faţa aceasta ; el îi vedea ochii strălucite) i ochii ei minunaţi. In spatele lor se auzi vorbă.

Piotr, valetul, care se trezise de-a binelea din somn, deşteptase pe medic. Timohin, care din cauza durerii de i picior nu dormise de loc, văzuse de multă vreme tot ce : petrecea şi se făcuse ghem pe laviţă, trăgîndu-şi cu gri, cearşaful să-şi învelească trupul gol.

— Ce-i asta ?- spuse doctorul, ridicîndu-se în capul oaselor, în aşternut. Vă rog să plecaţi, domnişoară !

434

In vremea aceasta, începu să bată în uşă camerista, trimisă de contesă, care observase lipsa Nataşei.

Ca o somnambulă deşteptată în mijlocul visului ei, Na-taşa ieşi din odaie şi, întorcîndu-se în cameră, căzu, plîn-gînd cu hohote, în aşternut.

Din ziua aceea, tot timpul cit dură călătoria Rostovilor, de cîte ori înnoptară sau poposiră, Nataşa nu mai plecă de lîngă Bolkonski şi doctorul trebui să recunoască şi el că nu se aşteptase ca o fată să fie atît de tare şi atît de pricepută în îngrijirea unui rănit.

Contesa, oricît o înspăimînta gîndul că rănitul putea muri pe drum (ceea ce, după spusele medicului, era cu totul posibil) în braţele fiicei sale, nu i se mai putea împo-trivi Nataşei. Deşi în urma apropierii de acum dintre Nataşa şi prinţul Andrei le trecuse la toţi prin cap că, în caz de însănătoşire, vechile relaţii de la logodnic la logod-nică vor fi reluate, nimeni, şi cu atît mai puţin Nataşa şi prinţul Andrei, nu pomeneau nimic de lucrul acesta : chestiunea nerezolvată, însă suspendată, a vieţii sau morţii, care plana nu numai deasupra lui Bolkonski, ci deasupra întregii Rusii, alunga orice alte preocupări.

XXXIII

PIERRE SE TREZI TlRZIU, ÎN ziua de 3 septembrie, îl durea capul, dormise îmbrăcat şi hainele îi atîrnau grele pe trup, iar conştiinţa tulbure că săvîrşise în ajun ceva ruşinos îi apăsa sufletul ; îi era ruşine de convorbirea lui din ajun cu căpitanul Ramball.

Ceasornicul arăta unsprezece, dar afară vremea părea foarte întunecată. Pierre se sculă, se frecă la ochi şi, văzînd pistolul cu mîner sculptat pe care Gherasim i-1 pusese iarăşi pe masa de scris, îşi aminti de locul unde se afla şi de ceea ce avea anume de făcut în ziua aceea.

„N-am întîrziat cumva ? se gîndi el. Nu, sigur că el fju-şi va face intrarea în Moscova mai devreme de două-iprezece." Nu-şi îngădui să mai chibzuiască ce avea de făcut şi se grăbi să treacă cît mai repede cu putinţă la fapte.

435

După ce îşi netezi şi aranja hainele de pe el, Pierre îşi luă în mînă pistolul şi se pregăti să plece. De-abia atunci îi trecu întîia oară prin minte gîndul că nu poate merge pe stradă aşa, cu pistolul în mînă. Chiar sub caftanul larg pistolul acesta mare era greu de ascuns ; nici în brîu, nici la subsuoară nu-1 putea ţine neobservat. Şi apoi pistolul era descărcat şi Pierre n-avea timp să-1 încarce. „Iau pumnalul, mi-e totuna", îşi spuse el, deşi nu o dată, cît timp îşi chibzuise planul, hotărîse în sinea lui că marea greşeală a studentului, care atentase la viaţa lui Napolean în 1809, consta în faptul că alesese ca armă pumnalul. Dar, ca şi cînd ceea ce l-ar fi interesat mai mult ar fi fost nu atît executarea planului său, cît trebuinţa de a se con-vinge pe sine însuşi că nu se dă înapoi de la hotărîrea luată şi că face totul pentru îndeplinirea ei, Pierre apucă grăbit pumnalul greoi şi ştirb, cu prăsele verzi, cumpărat de el o dată cu pistolul la turnul Suhareva şi îl ascunse sub vestă.

După ce îşi încinse caftanul şi îşi îndesă căciula pe cap, Pierre, străduindu-se să nu facă zgomot şi să nu dea ochi cu căpitanul, se strecură pe coridor şi ieşi în stradă.

Incendiul la care aseară se uitase cu atîta indifer.enţă so întinsese peste noapte. Moscova ardea acum din mai multe părţi. Ardeau în acelaşi timp cartierul Karetnîi, Zamoskvorecie, Gostinîi-Dvor, Povarskaia, şlepurile de pe rîul Moscova şi depozitele de lemne de lîngă podul Doro gomilovski.

Drumul lui Pierre ducea prin nişte ulicioare pînă l : i Povarskaia şi de acolo, prin Arbat, către biserica simţului Nikolai Iavlennîi, locul unde, în imaginaţia lui, îşi puses>-el de multă vreme în gînd să-şi aducă la îndeplinire planii! La cea mai mare parte din case, obloanele erau trase ;, uşile zăvorite. Străzile şi ulicioarele erau pustii. Vîntt'l aducea miros de pîrlit şi de fum. Din cînd în cînd, întîlnci ruşi cu înfăţişarea neliniştită şi sfioasă şi francezi cu înfăţişarea marţială, neorăşenească, de oameni trăiţi în tabără, mergînd prin mijlocul străzii. Şi unii şi alţii privenn miraţi la Pierre. Ruşii se uitau cu atenţie la el nu numn pentru că era înalt de statură şi gras şi avea o expresi ciudat de posomorită, concentrată şi chinuită a feţei şi ■■ întregii lui înfăţişări, ci pentru că nu puteau pricepe din n categorie socială făcea parte. Francezii, însă, îl petrecem din ochi cu mirare, mai ales fiindcă Pierre, contrar tutun n

436

celorlalţi ruşi, care-i priveau speriaţi şi curioşi, nu le dădea nici o atenţie. La poarta unei case, trei francezi, ce se apucaseră să le explice ceva unor ruşi care nu înţelegeau nimic, îl opriră pe Pierre şi îl întrebară dacă nu cumva ştie franţuzeşte.

Pierre dădu din cap negativ şi trecu mai departe. Pe altă ulicioară, strigă la el o santinelă de lîngă un cheson verde şi Pierre, abia cînd se repetă strigătul ameninţător şi se auzi zgomotul armei pe care santinela o luase de la umăr, pricepu că trebuia să treacă pe cealaltă parte a uliţei. Nu auzea şi nu vedea nimic în jurul lui. îşi purta cu înfiorată precipitare gîndul ascuns ca pe ceva groaznic şi străin, temîndu-se — cuminţit de cele păţite noaptea trecută — ca nu cumva să-1 piardă. Dar nu-i fu dat lui Pierre să-şi păstreze starea de spirit pînă la locul unde se îndrepta. Pe lîngă asta, chiar de n-ar fi fost reţinut de nimic în drum, planul tot nu şi-1 mai putea îndeplini, pentru că Napoleon trecuse de mai bine de patru ceasuri, de suburbia Dorogomilovskaia, prin Arbat, spre Kremlin, şi se afla acum, cătrănit la suflet, în cabinetul imperial din palatul Kremlinului, dînd dispoziţiuni temeinice şi amă-nunţite cu privire la măsurile ce trebuiau luate cît mai grabnic pentru stingerea incendiilor, evitarea jafurilor şi liniştirea populaţiei. Pierre, însă, nu ştia de toate acestea : absorbit cu totul de sarcina ce-i stătea în faţă, era chinuit, aşa cum sînt chinuiţi oamenii care ţin morţiş să facă un lucru cu neputinţă de făcut şi nu din cauza greutăţilor materiale ci din pricină că nu stă în firea lor să-1 facă ; îl chinuia teama că va fi slab de înger în clipa hotărîtoare şi că, drept urmare, şi-ar putea pierde respectul faţă de sine.

Cu toate că nu auzea şi nu vedea nimic în jurul său, Pierre îşi alese instinctiv drumul şi nu greşi uliţele întor-tocheate, care-1 duseră în Povarskaia.

Pe măsură ce se apropia de Povarskaia, fumul devenea tot mai gros şi începuse chiar să se simtă căldura flăcărilor incendiului. Din cînd în cînd se înălţau limbi de foc peste acoperişurile caselor. Tot mai mulţi oameni se vedeau pe străzi şi oamenii erau tot mai agitaţi. Pierre, însă, deşi simţea că se petrece în jurul său ceva neobişnuit, nu-şi dădea seama că se apropie de locul incendiului. Străbătînd cărarea care tăia maidanul, mărginit într-o parte de strada Povarskaia şi de parcul casei prinţului Grunzinski de cea-

437

laltă, Pierre auzi deodată, chiar lîngă el, un plînset deznă-dăjduit de femeie, Se opri ca trezit dintr-un vis, ridicînd capul.

Puţin mai în lături de cărare, pe iarba uscată şi plină de praf, erau azvîrlite mormane de lucruri casnice : perne, un samovar, icoane, cufere. Lîngă cufere şedea pe pămînt o femeie slabă care nu mai era tînără, cu dinţii de sus lungi şi ieşiţi în afară, îmbrăcată cu un zăbun negru şi cu bonetă pe cap. Femeia, legănîndu-se, spunea ceva, se văicărea şi plîngea. Două fetiţe, între zece şi doisprezece ani, îmbrăcate cu rochiţe scurte, murdare, şi cu zăbunuri, se uitau la mama lor cu nedumerirea înscrisă pe feţele palide şi speriate. Un băieţaş mai mic, de vreo şapte ani, în caftan şi cu un imens cartuz al altcuiva în cap, plîngea în braţele unei dădace bătrîne. O slujnică tînără, mur-dară şi desculţă stătea pe un cufăr, despletindu-şi coadele bălane, îşi scutura părul pîrlit, tot mirosindu-şi-1. Bărbatul, un om de statură mică, adus niţel de spate şi îmbrăcat în uniformă de funcţionar civil, cu favoriţi mici şi învîrtiţi ca nişte roţi şi cu părul la tîmple lins şi ieşind de sub cartuzul pus prea drept pe cap, muta cu chipul împietrit cuferele trîntite unul peste altul şi scotea de sub ele nişte haine.

Femeia numai cît nu se aruncă la picioarele lui Pierre, cînd îl văzu.

— Oameni buni, creştini pravoslavnici, ajutaţi-mi, sal vaţi-o, dragii mei !... ajutaţi-mă careva, rostea ea printre lacrimi. Fetiţa !... Fata mea... Mi-au lăsat-o pe cea mică acolo !... A ars ! O-o-oh ! De asta te-am legănat eu pe tine... O-o-oh !

— Destul, Măria Nikolaevna i se adersă bărbatul cu glas domol, de bună seamă mai mult ca o scuză faţă de omul străin. Trebuie s-o fi luat soră-ta, fiindcă altfel unde ar putea fi ? adăugă el.

— Stai ca o momîie, păcătosule ! strigă femeia cu ciudă, oprindu-se deodată din plîns. N-ai pic de inimă, nu-ţi pasă de copilaşul tău. Altul s-ar fi aruncat în foc să-1 scoată. Momîie, nu om e ăsta, nu-i tată, se jelui femeia. Dumneata eşti un suflet nobil, i se adresă ea lui Pierre, vorbind repede, printre sughiţuri. A luat foc alături, s-a întins la noi. Fata a strigat : foc ! Ne-am repezit să strîn- gem lucrurile. Cu ce era pe noi, aşa am scăpat... Iaca numai ce-am putut salva... Icoanele sfinte şi ţoalele de zestre, încolo am pierdut tot. Dau să iau copiii, ia-o pe Kali-

438

cika de unde nu-i. O-o-o ! Oh, Dumnezeule !... şi izbucni iarăşi în hohote. Copilaşul meu drag a ars ! A ars !

— Dar unde, unde a rămas ? întrebă Pierre. După expresia feţei lui care se însufleţise, femeia înţelese numai- decît că omul acesta o putea salva.

— Tătucule ! Eşti tatăl meu ! strigă ea, îmbrăţişîndu-i picioarele. Binefăcătorule, împacă-mi sufletul... Aniska, du-te, scîrboaso, şi arată unde, strigă ea la fată, deschizînd larg gura şi arătîndu-şi mai mult prin asta dinţii peste măsură de lungi.

— Arată-mi, hai şi mi-arată, am... am să... am să în cerc... se grăbi să spună, înecîndu-se, Pierre.

Fata cea murdară ieşi de după un cufăr, îşi strînse părul şi, oftînd, o porni înainte pe cărare cu tălpile ei late, desculţe. Pierre parcă se trezise brusc la viaţă după un leşin greu. îşi ridică mai sus fruntea : ochii începură să-i strălucească, şi porni cu paşi grăbiţi după fată, o în-trecu şi ieşi în Povarskaia. Strada era toată numai nori de fum negru. Ici colo, limbi de foc răzbăteau prin norul acesta. Lumea se adunase grămadă la locul incendiului, în mijlocul străzii sta un general francez care spunea ceva celor din jur. însoţit de fată, Pierre ajunsese aproape de locul unde era generalul, cînd nişte soldaţi francezi îl opriră.

— On ne passe pas, * îi strigă o voce. — Pe aici, nene, strigă fata. Trecem pe ulicioară şi

apoi pe la Nikulini prin curte. * Pierre se întoarse înapoi şi porni în urma fetei, făcînd

uneori.cîte un salt ca să o ajungă. Fata străbătu în fugă strada, coti la stînga pe o ulicioară şi, după ce trecu de a treia casă, făcu la dreapta şi intră într-o curte.

— Iac-aicea, numaidecît, zise fata şi străbătînd curtea pînă la un gard de lemn, deschise o portiţă, apoi oprin- du-se, îi arătă lui Pierre în fundul curţii o căsuţă de lemn care ardea cu flăcări luminoase şi dogoritoare. O aripă a căsuţei se dărîmase, cealaltă ardea şi flăcări puternice ieşeau pe ferestre şi pe sub streşini.

Focul dogorea atît de tare cînd Pierre păşi pragul por-ţii, încît fără voia lui se opri locului.

— Care-i, care-i casa voastră ? întrebă el. 1 Pe aici nu se trece.-

439

i

— O-o-oh ! începu să se jelească fata, arătînd căsuţa.' lacăt-o, asta-i, asta ne-a fost casa. Ai ars tu, comoara noastră, Katicika, duducuţa mea frumoasă, o-oh ! se bocea Aniska la vederea focului, simţind nevoia de a-şi arăta şi ea sentimentele.

Pierre se năpusti înspre căsuţă, dar focul dogorea atît de tare, încît, fără voia lui, descrise un arc în jurul lui şi se pomeni lîngă o casă mai mare, neaprinsă încă decît la o parte a acoperişului, în jurul căreia mişuna un grup de francezi. Pierre nu înţelese la început ce făceau francezii aceştia care tot cărau ceva. Numai cînd văzu în faţa ochi-lor pe unul din franţuzi cum îl bătea cu un paloş bont pe un mujic ca să-i ia din mînă o blană de vulpe, Pierre pri-cepu vag că jefuiau, dar n-avea timp să se oprească la gîndul acesta.

Trosnetul şi zgomotul pereţilor ce se năruiau şi al tava-nelor prăbuşite, vuietul surd şi sfîrîitul flăcărilor, strigătele întărîtate ale mulţimii, priveliştea norilor de fum care se înălţau şovăielnic, cînd groşi şi negri, cînd destrămaţi şi alburii, cu scăpărări de scîntei, şi vederea văpăilor ce ţîşneau, cînd ca nişte snopi roşii, cînd ca nişte solzi aurii, senzaţia dogoarei, a fumului şi a repeziciunii cu care se perindau toate îi dădură lui Pierre starea de surescitare care e efectul obişnuit al oricărui incendiu. Incendiul acesta avu un şi mai puternic efect asupra lui Pierre, pentru că de îndată ce văzu focul se simţi eliberat de povara grea a gîndurilor. Se simţea acum tînăr, vesel, sprinten şi hotă-rît. înconjură în fugă, pe partea dinspre casa cea mare, căsuţa în flăcări şi voia acum să înainteze spre partea care se mai ţinea încă în picioare, cînd auzi chiar deasupra capului strigătele mai multor glasuri şi zgomotul unui obiect greu care căzu lîngă el.

Pierre se uită în sus şi văzu la fereastra casei celei mari cîţiva francezi care aruncaseră de sus un sertar de scrin plin cu nişte obiecte de metal. Alţi soldaţi francezi, de jos, se repeziră la sertar.

— Eh bine, qu'est-ce qu'il veut celui-lă l, strigă unul din francezi după Pierre.

— Un enjant dans cette maison. N'avez-vous pas vu un enjant ? 2 zise Pierre.

i

440

1 Da' ăsta ce mai vrea ?.,. 2 Era un copil în casa asta. N-aţi văzut un copil ?...

— Tiens, qu'est-ce qu'il chante celui-lă ? Va te pro- mener ', se auziră citeva glasuri şi unul din soldaţi, temîn- du-se probabil ca nu cumva să le ia Pierre argintăria şi bronzurile din sertar, se repezi spre el ameninţîndu-l.

— Un enfant ? strigă de sus unul din francezi. J'ai en- lendu piailler quelque chose axi jardin. Peut-elre c'est son moutard au bonhomme. Faut etre humain, voyez-vou...2

— Oii est-il ? Ou est-il ? 3 întrebă Pierre. — Par ici 1 Par ici ! îi strigă din fereastră francezul,

arătînd grădina din dosul casei. Attendez, je vais des- cenăre.

Şi, într-adevăr, peste o clipă, francezul, un băiat oacheş cu o pată pe obraz, numai în cămaşă, sări pe fereastra parterului şi, bătîndu-1 pe Pierre prieteneşte pe umăr, o porni împreună cu el îuga în grădină. Dăpechez-vous, vous aulres, le strigă el tovarăşilor săi, ii commence ă jaire chaud. 4

Ajunşi în dosul casei pe o potecă presărată cu nisip, francezul îl trase pe Pierre de mînă şi îi arătă un rond de flori. Sub o bancă sta întinsă o fetiţă de vreo trei ani, cu rochiţă roz.

— Voila votre moutard. Ah, une petite, tant mieux, spuse francezul. Au revoir, mon gros. Faut etre humain. Nous sommes tous mortels, voyez-vous ;), şi francezul cu pata pe obraz o porni în goană îndărăt, la tovarăşii lui.

Pierre, sufocîndu-se de fericire, se repezi la fetiţă şi dădu s-o ia în braţe. Dar, văzînd un om străin, fetiţa scro'' fuloasă, bolnăvicioasă, leit maică-sa, urîtă la vedere, îrv cepu să ţipe şi o rupse la fugă : Pierre o prinse totuşi şi °_ luă în braţe ; ea începu să ţipe furioasă şi disperată $} încercă să-i desprindă cu mînuţele ei micuţe mîinile şi »a

i le muşte cu gura ei băloasă. Pierre fu cuprins de \in

sentiment de scîrbă şi necaz asemenea celui pe care-1 'xP~ cerca de obicei cînd punea mîna pe vreo jivină mică. D^r

făcu sforţări să se stăpînească, să nu scape copilul din 1 Ei poftim, ce mai îndrugă şi ăsta ? Ia mai cară-te... 2 Un copil ?... Am auzit eu ceva piuind în grădină. Să ştii c'°

îi plodul lui ăsta. Ce mai, trebuie să fim omenoşi... 3 Unde e ? Unde e ?... '• Pe aici ! Pe aici !... Aşteaptă-mă, cobor. ...Voi ăştia, ia

grăbiţi-vă... începe să se înfierbînte. 5 Uite şi plodul dumitale. Ah, e o fetiţă, cu atît mai b? La revedere, grasule. Trebuie să fim omenoşi. Toţi o să mv>nrn

odată... ;<

441

braţe şi porni alergînd cu el înapoi spre casa cea mare.' însă pe drumul pe care venise nu se mai putea trece. Nici urmă de Aniska nu mai era şi Pierre, strîngînd cît putu mai delicat în braţe cu un amestec de milă şi de scîrbă, fetiţa care hohotea de plîns şi era udă, o luă la fugă prin | grădină să caute altă ieşire.

XXXIV

GlND PIERRE, TĂIND OGRÂZI şi fundături, ajunsei cu povara lui lîngă parcul prinţului Gruzinski, în colţull străzii Povarskaia, nu mai putu, în primul moment, recu-l noaste locul de unde plecase după copil, atît era de înţesaţi de lume şi de lucruri cărate de prin case. Pe lîngă familiile! de ruşi cu avutul lor, pe care şi-1 salvau de foc aici, mai" erau şi cîţiva soldaţi francezi în diferite uniforme. Pierre nu le dădu nici o atenţie. Se grăbea să găsească familis funcţionarului, ca să-i dea mamei fetiţa şi să se ducă apoil să mai salveze pe cineva. I se părea că mai are de făcui) multe şi cît mai repede. Aprins de atîta alergătură şi de dogoarea focului, Pierre simţea acum şi mai multă tine-reţe, vioiciune şi hotărîre, decît simţise cînd pornise să salveze copilul. Fetiţa se liniştise ; ţinîndu-se cu minutele de caftanul lui Pierre, stătea pe braţul lui şi se uita îm-prejur ca un pui de fiară sălbatică. Pierre o privea din cînd în cînd şi îi zîmbea uşor. I se părea că descoperise ceva înduioşător de nevinovat în mutrişoara asta speriată, mică şi bolnăvicioasă.

La locul ştiut, nici funcţionarul, nici nevastă-sa nu mai erau. Pierre porni cu paşi repezi prin mulţime, ca să-i caute, scrutînd feţele celor pe care-i întîlnea. Fără s(\ vrea, privirile i se opriră asupra unei familii de gruzini, sau armeni, compusă dintr-un bărbat foarte bătrîn, fru-mos, cu chip oriental, îmbrăcat într-o şubă îmblănită nouă, descheiată, şi cu cizme noi, dintr-o bătrînă de acelaşi tip şi o femeie tînără... Femeia aceasta foarte tînără, cu sprîn-cene negre arcuite, cu faţa lungă neobişnuit de delicată .şi de rumenă la ten, fără nici o expresie, i se păru lui Pieri» un model de frumuseţe orientală. Printre bulendrele răvă site, în îmbulzeala din piaţă, femeia aceasta, cu zăbunul ei bogat de atlaz şi cu o broboadă de un violet viu prinsă pe

442

creştet, te făcea să te gîndeşti la o gingaşă floare de seră aruncată în zăpadă. Şedea pe nişte boccele puţin mai în urma bătrînei şi se uita în pămînt cu ochii ei mari, negri, neclintiţi şi prelungi, umbriţi de gene mari. Se vedea că era conştientă de frumuseţea ei şi că se temea pentru ea. Pierre fu atras de chipul acesta şi, cu toată graba lui, tre-cînd de-a lungul ulucilor, se uită de cîteva ori la ea. Ajuns la capătul gardului, cum tot nu-i găsea pe cei de care avea nevoie, Pierre se opri şi începu să privească în jurul său. Silueta lui Pierre cu copilul în braţe sărea acum în ochi şi mai mult decît înainte, şi în jurul lui se strînseră cîţiva ruşi, bărbaţi şi femei.

— Te-ai pierdut de cineva, măi omule ? Dumnea voastră n-oţi fi fiind cumva boier ? Al cui e copilul ? îl tot întrebau.

Pierre le răspunse de copil că era al unei femei cu zăbunul negru, care stătuse cu copiii ei aici, pe locul acesta, şi întrebă dacă nu cumva ştie cineva cine era şi unde s-a dus.

— Păi, ăştia trebuie să fi fost Anferovii, zise un diacon bătrîn, vorbind cu o femeie ciupită de vărsat. Doamne miluieşte-mâ, mila Ta, Doamne, adăugă el din obişnuinţă cu voce cîntată, de bas.

— Da' de unde Anferovii ? zise femeia. Anferovii au plecat de azi-dimineaţă. Asta-i ori a Măriei Nikolaevna, ori a Ivanovei.

— El vorbeşte de o femeie, şi Măria Nikolaevna e cu coană, spuse un servitor.

— Nu se poate să n-o ştiţi : una slabă, cu dinţii mari, spuse Pierre.

— Chiar ea e, Măria Nikolaevna. Au plecat în parc, de cum i-au văzut venind pe lupii ăştia, spuse femeia, aratînd la soldaţii francezi.

— O, Doamne, fie-ţi milă de noi, zise iarăşi diaconul. Luaţi-o pe aici. Ea e, sigur. Tot plîngea şi se jeluia, spuse iarăşi femeia. Chiar ea e. Uite, pe aici, aşa...

Dar Pierre nu mai asculta ce-i spunea femeia. De cîteva clipe era atent la ceea ce se petrecea la cîţiva paşi de el. Se uita la familia de orientali şi la cei doi soldaţi francezi care se opriseră lîngă armeni. Unul din soldaţi, un omuleţ mărunt şi sprinten, era îmbrăcat cu o manta sinilie încinsă pe la mijloc cu o frînghie. Era desculţ şi pe cap avea o bonetă. Celălalt, care-i atrase mai cu deosebire lui Pierre

443

atenţia, era un lungan deşirat, blond şi adus de spate, cu o expresie idioată pe chip şi cu mişcările tărăgănate. Era îmbrăcat cu o manta de dimie, pantaloni sinilii şi botfori mari, rupţi, în picioare. Francezul cel mărunţel şi desculţ, cu manta sinilie, se apropie de armeni, le spuse ceva şi se repezi la picioarele bătrînului. Acesta începu să-şi scoată pe loc, grăbit, cizmele. Celălalt, cu mantaua de dimie, se apropiase de frumoasa armeanca şi, tăcut, sta nemişcat în faţa ei, cu mîinile în buzunare, privind-o ţintă.

— Na, ia copilul, spuse Pierre cu voce poruncitoare şi grăbită, întinzîndu-i femeii copilul. Du-1 părinţilor, să-1 duci, ai înţeles ? aproape se răsti la femeie, lăsînd jos copilul care începuse să ţipe ; se uită din nou la francezi şi la familia de armeni. Bătrînul rămăsese desculţ. Francezul cel mărunt îi smulsese a doua cizmă ş i le lovea acum una de alta. Bătrînul, plîngînd cu sughiţuri, spunea ceva, dar Pierre nu văzu decît în treacăt lucrul acesta ; toată atenţia lui era îndreptată asupra franţuzului cu manta, care, cu mersul lui rar şi legănat, se apropiase în vremea asta de femeia cea tînără şi, scoţînd mîinile din buzunar, o apucase de gît.

Frumoasa armeanca stătea tot aşa nemişcată, cu genele lungi plecate, ca şi cum n-ar fi văzut şi nici n-ar fi simţit ce-i făcea soldatul.

Pînă să parcurgă Pierre cei cîţiva paşi, care-1 des-părţeau de francezi, tîlharul de lungan în manta izbutise să smulgă de la gîtul armencii salba pe care o purta şi tînăra femeie duse mîna la gît şi ţipă ascuţit.

— Laissez cette femme l, urlă ca turbat Pierre, apu- cîndu-1 de umeri pe lunganul cel adus de spate şi îmbrîn- cindu-1. Soldatul căzu, se ridică şi o luă la fugă. Tovarăşul său, însă, aruncă cizmele, duse mîna la baionetă şi se repezi ameninţător la Pierre.

— Voyons, pas de betises ! 2 strigă el. Pierre era la paroxismul turbării, cînd nu-şi mai dădea

seama de nimic, şi forţele i se înzeciseră. Se repezi Li francezul cel desculţ, şi pînă să apuce el să-şi scoal.i baioneta din teacă, îl şi trînti la pămînt cu un picior .şi prinse a-i căra la pumni. Se auziră strigăte de aprobaiv prin mulţimea din jur, şi, în acelaşi timp, de după colţ K* ivi o patrulă de ulani francezi călări ; ulanii se apropiam

1 Lasă femeia... 2 Ia lasă-te de prostiile astea !

444

4n goană de Pierre şi de francez şi îi înconjurară. ^ ier* hu-şi mai aducea aminte ce s-a mai întîmplat pe ^r-m^, îşi amintea doar că bătuse pe cineva, că-1 bătuseră f.1 ig la sfîrşit, se trezise cu mîinile legate, în timp ce un p ^ Soldaţi francezi făcuseră roată în jurul lui şi îl scot°ce

prin haine. — II a un poignard, lieutenant i, fură primele

pe care le înţelese Pierre. _e — Ah, une arme !2 zise ofiţerul şi se întoarse ,c ,g.

soldatul cel desculţ, care fusese arestat o dată cu ?*er , — Cest bon, vous direz lout cela au Cons^1

Guerre, spuse ofiţerul. Şi se întoarse apoi spre pie

Parlez-vous frangais, vous ? 3 Pierre se uită în jurul său cu ochii injectaţi \

răspunse. Trebuie că avea o înfăţişare foarte fioro^sa, vreme ce, la porunca şoptită, a ofiţerului, încă ^a

ulani se desprinseră din front şi se postară de-a şi de-a stingă lui Pierre. 2,

— Parlez-vous frangais ? îşi repetă ofiţerul între^a^ j-- tinîndu-se la oarecare distanţă de el. Faites venir t'tn

prete 'k. De după rînduri se ivi călare un omuleţ în hains ^

ruseşti. După vorba şi îmbrăcămintea lui, Pierre re

noscu imediat în el pe unul din francezii de la moscovite. — IZ n'a pas Vair d'un homme du peuple 5,

raaciul, după ce îl măsură din ochi pe Pierre. — Oh, oh, ga m'a bien Vair d'un des incendiair0s>

ofiţerul. Demandez-lui ce qu'il est ? 6 adăugă el. — Cine fost tu ? întrebă tîlmaciul. Tu trebuie

la autoriteţ, zise el. — Je ne vous dirai pas qui je suin. Je suiş votfe

sonnier. Emmenez-moi7, spuse deodată în ^2

Pierre. 1 Are un pumnal, domnule locotenent. 2 A, o armă... 3 Bine, bine, toate astea ai să le povesteşti în

de Război... Franţuzeşte ştii ? 5 Vorbeşti franţuzeşte ?... Să vină translatorul, 5 N-are aerul unui om de rînd... 6 Staţi, ăsta are mutră de incendiator... Ia Intrebatl- 7 N-am să vă spun cine sint. Sînt prizonierul vostru.

'— Ah, ah ! făcu ofiţerul, încruntîndu-se. Marchons ! * In jurul ulanilor se adună o mulţime de lume. Cea mai aproape de Pierre era femeia aceea ciupită de vărsat cu fetiţa. Cînd patrula porni, femeia ieşi în faţă.

— Unde te-or fi ducînd, măiculiţă ? spuse ea. Dar cu fetiţa, ce mă fac eu cu fetiţa, dacă nu e a lor ? urmă femeia.

— Qu'est-ce qu-elle veut cette femme ?2 întrebă ofi ţerul.

Pierre era ca beat. Starea de surescitare îi spori la vederea fetiţei pe care o salvase.

— Ce qu'elle dit ? spuse el. Elle m'apporte ma fille que je viens de sauver des flammes, mai zise el. Adieu !3

şi, fără să ştie de ce a născocit minciuna aceasta fără rost, porni cu paşi hotărîţi şi solemni, dus între francezi.

Patrula de ulani era una din acelea pe care francezii Ie trimiseră din ordinul lui Durosnel pe străzile Moscovei, pentru a pune capăt jafurilor şi mai cu seamă pentru prin-derea incendiatorilor care, după o părere scornită în ziua aceea şi generalizată la toţi comandanţii francezi de mari unităţi, provocaseră incendiul Moscovei. Cutreierînd alte cîteva străzi, patrula mai aresta vreo cinci ruşi suspecţi; un prăvăliaş, doi seminarişti, un mujic, un argat şi cîţiva jefuitori. Dar, din toţi suspecţii, cel mai suspect părea să fie Pierre. Cînd îi duseră pe toţi să-i ţină noaptea la corpul de gardă, instalat într-o clădire mare de pe mete-rezul Zubovski, pe Pierre îl închiseră într-o încăpere aparte, sub pază severă.

SFlRŞITUL, VOLUMULUI TEEI

1 Aha !... Să mergem î 2 Ce mai vrea şi femeia asta ?..T 3 Ce vrea ?... îmi aduce fetita mea flăcări... Adio !

pe care am salvat-o din

CUPRlNSUt.

Partea întîi : .* . Partea a doua . . Partea a treia . .

5 115 301