konstantin v zorin - genele si cele 7 pacate capitale

': ''(1

COlfECTIA

PSIHOTERAPIA

ORTOD.XA

Konstantin V. Zorin

Genelesi cele .sapte

pacate capitale

-.: ..•.•.. ,. ~-~.I -....

~Ce~t!.e>scri~· m- frunt~ tI~e pusr- .~_.- Se poate 'schimba aceasta~"-

COLECTIA

PSIHOTERAPIA

ORTOD.XA

Cartea medicului si psihologuluiortodox K.V. Zorin este dedicataunei teme arzatoare: genetica.

Autorul analizeaza în ce masura personalitatea omului, sanatatea si atitudinea fata delumea înconjuratoare depind de mostenireasa genetica. În carte sunt descrise, într-oforma accesibila, radacinile genetice ale unor .boli si patimi pacatoase, precum si felul încare înclinatiile înnascute si instinctele influenteaza faptele noastre, materialul de fatadevenind foarte interesant si util pentru ogama larga de cititori. cartea este adresatacelor care vor sa înteleaga mai bine ce li seîntâmpla, sa-si înteleaga aproapele si sa-sirezolve problemele de sanatate existente.

www.sophia.roISBN 978-973-136-112-3

9"789731 "361123

....•... ,

KONSTANTIN V. ZORIN,>- •• '~..8-' t$" 1.:>

Genele si celesapte pacate capitale

Ce ti-e scris, în frunte ti-e pus!Se poate schimba aceasta?

Traducere din limba rusa de

Eugeniu Rogoti

Tiparita cu binecuvântareaPreasfintitului Parinte Galaction,

Episcopul Alexandriei si Teleormanului

Editura Cartea Ortodoxa

Bucuresti

Redactor: Elena Marinescu

Coperta: Mona Velciov

Traducere din limba rusa dupa originalul:Ghem i sem' smertnâh grehov, ed. Russkii Hronograf, Moscova, 2006.

© Sophia, pentru prezenta traducere

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a RomânieiZORIN, KONSTANTIN V.

Genele si cele sapte pacate capitale. Ce ti-e scris, înfrunte ti-e pus! Se poate schimba aceasta? IKonstantinv. Zorin; trad. din lb. rusa de Eugeniu Rogoti. - Bucuresti:Editura Sophia; Alexandria: Cartea Ortodoxa, 2008

ISBN 978-606-529-018-1; ISBN 978-973-136-112-3

I. Rogoti, Eugeniu (trad.)

28

Distrugerea ti eptata a sufletului uman, a ceeace este duhovnic sc, la cei apropiati ai nostri sau lastramosii nostri î departati, ni se poate transmite, ca

mosteAnire, iesind ~aiveala, dintr-odata, sub forma bolilor. Insa vreau sa spun ceva cu cea mai mare convin

gere: nici o boalatU poate fi pusa exclusiv pe seama

starii de pacatose ie, fie ea proprie sau a stramosilor.Este sigur ca tot ,e nu este bun ia nastere pe pamânt,

deoarece omul di1tru început, în persoana lui Adamsi a Evei, a cazut ~in unirea cu Dumnezeu. Totusi nu

putem spune ca rchizojrenia, cancerul sau vreo altaboala sunt legatel neaparat de starea de pacatosenie.

Se întâmpla însa fldesea ca Domnul sa-i dea omului oboala, spre mântUire.I

Mitropolitul Antonie de Suroj

Ce ti-e scris, în frunte ti-e pus!, ,Se poate schimba aceasta?

Un tânar nelinistit a venit odata la mareleduhovnic al timpurilor noastre, Sfântul PaisieAghioritul. Nu se putea stapâni în nici un chip.S-a aflat dupa aceea ca un duhovnic nepriceput,în loc sa-i dea un sfat întelept tânarului, a pustoate problemele si nenorocirile lui pe seamamostenirii genetice. Din cauza impasului în cares-a trezit, tânarul a cazut în deznadejde.1

Sfântului Paisie îi parea rau ca oamenii se chinuiesc uneori la gândul ca au parte de o mostenire foarte grea. De fapt, demonul le trimite unastfel de gând ca sa-i înfricoseze, sa le întunecemintea si sa-i scoata din fire, fara vreun motivserios. "Chiar daca în om ar exista vreo mostenire pacatoasa, ea nu poate rezista-în fata haruluilui Dumnezeu", spunea sfântuF.

1 Parintele Paisie Aghioritul, Cuvinte, voI. m, Lupta duhovniceasca, Moscova, 2003, p. 318.

2 Ibidem, p. 48.

7

KONSTANTIN V, ZORIN

Cu toate ace,stea,duhovnicul athonit nu negasau diminua rolul genelor. "Fiecare om a primitdaruri de la Dumnezeu pentru a se folosi, chiardaca aceste daruri sunt folosite de om în sco...;puri bune sau rele", mai spunea parintele. "Dacaomul va folosi darurile primite spre folosul sau,atunci va atinge treapta desavârsirii."l Neajunsurile noastre, fie ca sunt rodul propriei neatentii, fie ca sunt mostenite de la parinti, sunt, deasemenea, proprietatea noastra. Fiecare dintrenoi trebuie sa lupte corespunzator, pentru a seelibera de aceste neajunsuri (subl. ns. - K. Z.).

Despre influenta reciproca a mostenirii si aduhovniciei scrie si duhovnicul Manastirii Pecerska din Pskov, arhimandritul Ioan (Krestiankin). Acesta avertizeaza o femeie care i-a cerutun sfat, în legatura cu complicatiile spirituale simedicale pe care le are un avort: "Uciderea copiilor este un pacat de moarte. Urmarile acestuiase rasfrâng în primul rând asupra dumneavoastra, iar apoi asupra copiilor pe care i-ati nascut.Acestia se vor chinui în viata si va vor pedepsipentru uciderea fratiorului lor în asa fel, încât nuveti putea rezista. Asa ca alegeti dumneavoastrace doriti sa faceti în viata."2

În alta scrisoare, marele duhovnic mângâieinima plina de necaz a unei mame care a nascutun copil anormal din punct de vedere psihic."În

1 Ibidem, p. 159.2 Scrisorile arhimandritului Ioan (Krestiankin), ed. a 2-a,

Manastirea Pskov-Pecerska, 2002, p. 50.

8

I "

. GENELE SI CELE IAPrn PACATE CAPITALE

puterea mea sta doar· sa ma rog pentru toti ceinecajiti. V-asmai sfari sa analizati si din punctde vedere duhovniceec cele ce se petrec cu dumneavoastra. Caci, dacr nu ar fi existat boala copilului, ati fi continuat fa va «veseliti»în viata, farasa stiti ca înaintati sPfe bezna. Al doilea moment

important în viatadrmneavoastra este acela albolii fiului, care repr,zinta o epitimie1 pentru cei

care, din vointa du~eavoastra' nu au vazut lu

mina zilei. Iar daca a easta este o epitimie, atunciva urma si iertarea. P cetea nebuniei nu-i va face

rau sufletului copilulp-isi cei care vorbesc despresufletul sau luminat tPun adevarul."2Staretul a binecuvrntat ca fiul nenorocit sa fie

dus la un spital-inte1llat special si acolo sa fieÎmpartasit. "Alta solutie nu exista. Caci daca el vafA b' Iv. 'dace, In ne unIa sa, rau CUIva,atuncI umnea-

voastra, si nu el, va teti tângui pentru fapta savârsita. Fie ca Dumn~zeu sa va dea Întelepciunesi tarie!"3 I

Bolile urmasilor u sunt fundamentate Întotdeauna pe raul fa t de stramosi. Sa luam caexemplu hemofilia boala monarhilor Încoronati. Regii sunt oam ni din carne si sânge. Pen

tru a Înfrunta piedicile ivite În calea dinastiilor sia pastra dreptul la tron, acestia îsi alegeau sotul

este o p~eapSa' ci G masma sp,e md,ep

tare, pe care omul care s~ po~aieste o ia asupra sa, cu biI,lecuvântareaduhovnicului. In acest context, este cruceadata de Dumnezeu

2 Scrisorile arhimandrit~lui Ioan (Krestiankin), p. 55.3 Ibidem, p. 56,

9

KONSTANTIN ~ ZORIN

sau sotia din cercul foarte retrâns al rudelor regale. Astfel, în cazul concep1eriipruncului, acestaavea defectiuni genetice, c~renu permiteau sân

gelui sa se coaguleze în mo~ normal.Chiar si în cazul unei tr4ume minore, un astfel de bolnav are parte de remoragii importan

te, externe sau interne. Adetea aceasta boala cur

ma vietile reprezentantilor elor mailimportantecurti regale europene. Mut tia fatala l-a atins sipe printul Leopold, fiul rginei Victoria a Angliei, în aceeasi masura si pe tareviciul Aleksei,

mostenitorul tronului rus. I !

Desi cauza hemofiliei erte cunoscuta foartebine, boala->estepâna astazI incurabila, afectând

doar barbatii. Femeile sunt doar purtatoare aleacestui defect genetic. TotJsi nu toate bolile genetice reprezinta o pedeaps!apentru greselile generatiilor anterioare. Dar au siguranta ca oriceanomalie genetica ne face s!ane gândim la radacinile noastre, la duhovnicta celor adormiti dinneamul nostru si a rudelor în viata.

Dupa cum se vede, most~nirea genetica si duhovnicia trebuie privite înfr-o strânsa legatura.

Legatura aceasta este mul~ mai strâp.sa si com.plicata decât pare la prim. vedere. Pentru a ficlarificata, trebuie întelese atura duhovniceasca si trupeasca a om~lui, c uzele bdlilor si Vindecarea lor (vezi Addenda ).

Nu suntem doar fiinte uhovnicesti sau tru

pesti. Dupa cum se eXPrimr.foartebine mitropolitul Antonie de Suroj: "De linatatea omului nuconsta în duhul sau sufletill sau, ci în unitate a

10

"

GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE

dintre suflet si trup. În aceasta privinta trupulnostru este myltmai important,§i capata posibilitati foarte mari, în comparatie cu ceea ce credem de obicei."1

De aceea, atunci când analizam natura duhovniceasca a omului, trebuie sa avem în vedere neaparat partea biologica a acestuia, iar în cadrul analizarii functiilor organismului, sa avemîn vedere psihologia si duhovnicia sa. Si totusi,simptomele bolilor trebuie separate de cadereamorala. Nu este un secret faptul ca suntem tesuti din contradictii. Bucuria si tristetea, inspiratia si apatia, setea de câstig si mustrarile de constiinta, toate acestea sunt legate strâns, într-unnod. Sa ne amintim, de exemplu, de tarul Ivancel Groaznic, tiranul crud si, în acelasi timp, rugatorul smerit, în timpul caruia Rusia a cunoscutmari biruinte, dar si cutremure pe masura. Cinese poate edificamai bine cum a fost, de fapt, personalitatea acestui om?

Radacinile multor întâmplari, boli si neputinte din viata noastra se afla în tainitele sufletului," ,în "cele mai dinlauntru ale inimii", în faptele in-constiente, în tendintele mostenite si obisnuintele capatate pe parcursul vietii. Rolul geneticii nupoate fi totusi supraevaluat.

Influenta genelor si a mediului înconjuratorasupra comportamentului oamenilor este studiata de o ramura relativ noua a stiintei: genetica

1 Mitropolitul Antonie de Suroj, Opere, Moscova, 2002,p.l07.

11

.,'.;;

KONSTANTIN V. ZORIN

personalitatii. În cadrul acesteia au fost adunateo multime de fapte, inclusiv unele foarte interesante si controversate. Ele urmeaza sa fie analizate critic. Astfel, în "Science", una din revistele cunoscute în toata lumea, se considera într-omare masura ca pâna si alegerile politice, gusturile muzicale sau alegerea concediului sunt influentate genetic.1

Aceasta nu înseamna, desigur, ca exista vreogena a "predispozitiei pentru muzica rock" saua "concediului în Alpi". Totusi este putin probabil ca preadolescentul care este un împatimit almuzicii rock sa pretuiasca la fel de mult si cântarile bisericesti. La fel, un profesor de conservatornu va distruge totul în calea sa în urma înfrângerii suferitede echipa de fotbal al carei suporter este. Este clar ca trebuie sa se aiba în vedereatât vârsta, cât si educatia, reputatia, mentalitatea, cultura generala si premisele genetice alepersoanei. Ar fi gresit sa excludem total importanta ultimelor, caci este dovedit faptul ca genele actioneaza direct sau indirect asupra functiilor si trasaturilor psihologice. Printre acestea senumara masura activitatii, a închideriiîn sine, aagresivitatii, a sexualitatii. La tânar aceste caracteristici sunt diferite fata de cele ale omului învârsta.

Nu este usor sa raspunzi la întrebarea cumanume influenteaza genele structura trupului si

1 Holden C, "Genetics of Personality", în "Science",1987, nr. 237, p. 598.

12

GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALEI

dezvoltarea organis~ului, caracteristicile psihicului si ale personalitiatii.Genele pot fi legate depatimi si de pacatele tie moarte prin intermediulfiziologiei organismJlui, prin activitatea celule

lor si a tesuturilor. Aftiunea mostenirii depinde')de voia lui Dumnezeu, de ispitele demonilor, demediul înconjurator, ae cercurile sociale, de edu

catie si, desigur, de e~orturilepersonale ale omului. Nu punem aici 14 îndoiala importanta factorilor genetici, ci vorbim despre comportamentul

si bunastarea noastra{de sanatatea si lumea inte

rioara, care nu sunt <iiefinitede genetica în modexclusiv. Genele sdnt fundamentul organis

mului. În baza acestfi fundament, conformându-se Providentei d'rine sau ignorând-o, omulîsi poate forma pers na1itatea. Este foarte periculos si stupid ehi sa construiesti ceva pe unsol instabil ...

Sa aruncam opri .re, astfel, asupra relatiilordintre mostenire si dUhovnicieîn lumina învataturii ortodoxe si a ultunelor realizari ale stiintei.

CAPITOLULI

"Genealogia" pacatului

Meditând la soarta omului, Sfântul Nicolaedin Serbia ne spune urmatoarele: "Începând cuAdam si pâna în zilele noastre un râu rosu desânge acopera suvoiul negru al pacatului. Pacatul se ascunde în sânge si din sânge se transmitepacatul, prin sânge pacatul se mosteneste, de laAdam pâna în zilele noastre." 1

Diagnosticul este amar, dar just. Din punct devedere ortodox, noi toti suntem copiii lui Adamsi ai Evei si suntem vinovati, chiar daca nu avemvreo vina. Nimeni din noi nu a pacatuit personal, dar cu totii suntem partasi la pacatul originar. Aceasta înseamna încalcarea legii dumnezeiesti si îmbolnavire a sufletului cazut din haruldivin.

Pacatul originar este o alterare mostenitasau, dupa cuvântul Sfântului Maxim Marturisitorul, o patimire, putreziciune si mortificare2•

1 Sf. Nicolae Sârbul (Velimirovici), Convorbiri sub munte,

~oscova,2002,p.223.2 Sfântul ~axim ~arturisitorul, Opere, voI. II, ~oscova,

1994, pp. 129-131.

15


Analizând textele Sfântului Maxim, cercetatoriiajung la concluzia ca pacatul originar este unmecanism Înnascut sau o tendinta a omului de,a nu-L cauta pe Dumnezeu, ci placerea fizical.

"Biserica Ortodoxa Rasariteana a înteles întotdeauna prin pacatul originar «samânta putreziciunii», acel defect mostenit si înclinatie sprepacat, pe care oamenii le primesc de la Adam.[...] conceperea si nasterea sunt canalul prin carese transmite acest defect protoparintesc."2

Întru faradelegi m-am zamislit si în pacate m-anascut maica mea, spune cu pocainta în fata luiDumnezeu prorocul David (Psalmi 50,7). Apostolul Pavel leaga direct defectul pacatos al naturii umane de pacatul lui Adam: Printr-un om aintrat pacatul în lume si prin pacat moartea, asa camoartea a trecut la toti oamenii, fiindca toti au pacatuit(Romani 5,12).

"Adam a fost dat mortii si atunci judecata atrecut la toti oamenii, asa cum patima a trecut cade la radacina la crengi...Adam a raspândit asupra întregului neam omenesc o mostenire caretrece firesc la toti, în virtute a blestemului sau",ne învata Sfântul Chiril al AlexandrieP.

1 Epifanovici S.L., Sidorov A.I., Cuviosul Maxim Martu

risitorul si teologia bizantina, Moscova, 1996, pp. 83-84.2 Arhimandritul Alipie (Kostalski-Borodin), Arhim.

Isaia (Belov), Teologie dogmatica. Cursuri, Institutul SfântulTihon, 1994, p. 249.

3 Sfântul Chiril al Alexandriei, Glafire sau explicatii deosebite la locuri alese din Pentateuhullui Moise, în Opere, voI. II,Moscova, 2001, pp. 16-17.

16

1. "GENEALOGIA" rACATIJLUI

Autorul cunoscutelor Schite ale teologiei dogmatice ortodoxe, protoprezbiterul Nikolai Malinovski,identifica" pacatul mostenit în urmasii lui Adam"cu "starea pacatoasa a naturii sau cu defectul pacatos mostenit". Iata de ce parintii pot transmitecopiilor, nepotilor, stranepotilor si tot asa, ca într-unlant al generatiilor, înclinatiile spre patimi,neajunsuri trupesti si predispozitii spre boliI.

"Urmasii lui Adam, conchide protoprezbiterul Nikolai, mostenind natura infestata de pacat,înmultesc pacatosenia mostenita prin pacatelepersonale si de aceea rabda pedeapsa pentru pacatul condamnat În Adam, ca fiind cel din care setrag cu totii." 2

Defectul mostenit a lovit neamul omenesc celnefericit si îl împânzeste ca o tumoare canceroasa3.În om binele s-a amestecat cu raul si a Încetat samai fie bine cu adevarat, asemenea modului în care hrana gustoasa si folositoare devine otrava subactiunea elementelor chimice corespunzatoare.

"Toti se nasc stricati pe lumea aceasta, cu prezenta sau cu samânta tuturor patimilor, subliniaza Sfântul Teofan Zavorâtul. Depinde de temperament ca la unul aceasta samânta sa se dezvolteÎntr-un fel sau În altul, dar si de educatie si, celmai mult, de imitare, care se alimenteaza cuexemple, obiceiuri si relatiile cu societatea. Ase-

1 Prot. N. Malinovski, Introducere în teologia dogmatica,Moscova, 2003, pp. 328, 332.

2 Ibidem, p. 333.3 Despre aceasta vezi: Zorin K.V., Ce este "defectul moste

nit". Un punct de vedere al unui medic ortodox, Moscova, 2004.

17


menea unui copac tânar, omul se îndoaie dupacum bate vântul, iar daca ramâne astfel, ajungesa deprinda obiceiurile proaste, care devin, dupa cum se mai spune, a doua lui natura."l

De când Adam~ a dorit sa se aseze în centrul

creatiei pe sine, iar nu pe Dumnezeu, tendintaprincipala a inimii noastre a devenit egoismul.La baza iubirii de sine se afla cautarea placerilorsau, dupa cum spunea Sfântul Maxim Marturisitorul, "lipirea patimasa fata de trup"2.

Nu în zadar Apostolul Pavel ne spune sa umblam cuviincios, ca ziua: nu în ospete si în betii, nu în

desfrânari si în fapte de rusine, nu în cearta si în pizma. Culmea nesimtirii si a învârtosarii inimii estesa savârsesti cu nesat toatefaptele necuratiei (vezi Romani 13, 13-14;Galateni 5, 16;Efeseni 4,18-19).

Scrierile autorilor contemporani descoperanoi hotare ale prezicerilor teologice din vechime. Astfel, savantul englez Richard Dawkins, încartea sa Gena egoista numeste omul fiinta defecta din punct de vedere biologic, care se îngrijeste doar de interesele proprii. ,,«Egoismul genetic» ne conduce doar spre doua tipuri de sacrificii(mai degraba, ceva care împinge spre autosacrificare) comportamentale: apararea speciei si cautarea avantaj ului reciproc. Dragostea dezinteresata,

1 Sfântul Teofan Zavorâtul, Scrieri despre morala crestina,Moscova, 1994, p. 291.

2 Sfântul Maxim Marturisitorul, Opere, voI. 1,Moscova,1994, p. 108.

18

,. "GENEAt' PACATULUl

jertfelnica, fata de copp. este un instinct parintesc,un nucleu al maternitatii si paternitatii."1

Frâna care oprestJ înclinatia biologica spre

egoism consta, conf0F Providentei Divine, înporunca crestina Iubefte-ti aproapele ca pe tine în

suti (Matei 22, 39) si F alte recomandari crestine. Chemându-ne sa îe supunem interesele per

sonale în fata normelpr si a cerintelor societatii,aceste porunci sprij~a cresterea duhovniceasca

~ omului si supraviet4.irea umanitatii, în general.

In acest plan, PrinciPji.liilecrestine ajuta la tinerea

î~ frâu si chiar la biru rea egoismului oamenilor.Sprijinindu-se pe rezultatele obtinute, R.

Dawkins se adreseaza cititorilor ctI o chemare

caracteristica: "Haid,ti sa încercam sa învatamsa fim marinimosi s~laltruisti, deoarece suntemdin natura egoisti. Hrdeti sa întelegem spre cene împing genele egriste, deoarece doar astfelvom putea, cel putin, ra le diminuam activitatea,lucru pe care nu-l poate face alta specie biologicaîn afara omului" 2.

- Psihanalistul Peter IKutter din Stuttgart considera ca lacomia, în fapt egoismul, este baza sau

izvorul tuturor pa~or. Indiferent la ce am visanoi, fie mâncaruri deo~ebite sau bauturi înnebunitoare, relatie intima, b~gatie, dorinta de putere, de

slava, cauza unica a afestor dorinte este lacomia.Conform lui P.Kutter, aceasta este nevoia de a pri-

, Gena egoJsta, Moscova, 1993, p. 24.2 Ibidem, p. 3.

19

GENELE SI CELE SAI'fE pLATE CAPITALE

mi imediat ceea ce îti dore;" pentru a putea simti

placerea. Altfel, omul se s' te gol si parasitl.Cele spuse de R. Daw . s si de R. Kutter ser

vesc drept comentariu stijntific stralucit al cuvintelor Apostolului Iacov: De unde vin razboaielesi de unde certurile dintre v i? Oare nu de aici: din

poftele voastre care se lupta lîn madularele voastre?Poftiti si nu aveti; ucideti si izmuiti si nu puteti dobândi ce doriti; va sJ:atuiti si a razboiti, si nu aveti,-' 'J"', -' -'

pentru ca nu cereti. Cereti si u primiti, pentru ca ce-reti rau, ca voi sa risipiti în p aceri (Iacov 4, 1-3).

Asadar iubirea de sine e te samânta pacatului

semanata în noi din veChitl e. La fel ca buruienile, aceasta creste si împin .e omul sp.re orice felde faradelege .

.Sfintii Parinti au stabili care este Ilegatura în

tre genetica si ordinea ap~tiei patimiIor. Întâi

de toate, avem de-a face cui trei patimi ereditare:pofta trupului, pofta ochilor ~i trufia vietii (1 Ioan 2,

16). Aceste trei patimi de :t.aza dau nastere la alte opt patimi: lacomia, desJ.îânarea, iubirea de arginti, mânia, mâhnirea, deZfadejdea, ~lava desarta

si mândria. La fel ca Zalele~ui lant, acestea sunt

atrase una dupa alta. Doar s ava desarta si mândriasunt patimi autosuficiente . cele enumerate.

Sfântul Ioan Casian pr· supune ca "lacomia,

~esfrân~re~, iubirea de ar~ti, mânia: m~reaSI deznadeJdea sunt legate mtre ele prmtr-o mru

dire, astfel ca înfaptuirea teia dintre acestea da

1 Cutter P., Dragostea,. ura, inv~dia, gelozia! Psihanaliza patimilor, Sankt-Petersburg, 1998, b. 90.

20

1. "GENEALOGIA" PACATIJLUI

nastere celeilalte ... de aceea împotriva acestor patimi trebuie luptat în acelasi fel, trecând de la ultima catre cea dinaintea ei... Pentru a birui dezna

dejdea, mai întâi trebuie luptat împotriva triste tii;pentru a alunga tristetea, trebuie înabusita mânia;pentru a stinge mânia, trebuie alungata iubirea dearginti; pentru a scapa de iubirea argintilor, trebuie sa punem frâu desfrânarii; pentru a lupta cupofta trupeasca, trebuie strunita Iacomia"l.

Toate patimile se împart, de asemenea, în trupesti si sufletesti. Cele trupesti sunt lacomia sidesfrânarea, caci acestea îsi au radacina în necesitatile biologice si în instincte. Uneori este foarte greu sa deosebesti elementele lor fiziologicede cele psihologice. Însa omul hotaraste singurdaca se lasa ispitit sau nu.

Celelalte sase patimi sunt sufletesti, actionândfara ajutorul trupului. "Provenind din înclinatiasufleteasca, acestea nu numai ca nu aduc nici unfel de placere trupului, dar îl si lovesc cu boli periculoase, hranind sufletul bolnav cu dezmierdarile uneihrane iluzorii."2

"Unele patimi care s-au nascut în suflet trec întrup, iar altele invers"3 - învata Sfântul Ioan Scaraml. Într-adevar, unele feluri de mânie, dezna

dejde lumeasca si tristete apar din cauze interioa-

1 Scrierile cuvios ului parinte Ioan Casian, Moscova, 1993,p.246.

2 Ibidem, p. 241.3 Cuviosul Ioan, egumenul Muntelui Sinai, Scara, 1908,

p.127.

21

I

GENELE SI CELE SAPTE prATE CAPITALEre, inclusiv din cauza tulburarii sistemului nervos

si a hormonilor (vezi cap. allvrr-Iea - al IX-lea).

Alte patimi, trecând "~-o stare de pacat al

spiritului si învârtosând .. ma cu lipsa pocaintei, sunt privite ca fiind mu t mai grave. Acestea

striga la cer pentru razbunfre. Pacate de moarte(1Ioan 5, 16) sunt hula ÎInI10triva Sfântului Duh

(Matei 12, 31-32), dezicereal constienta si hot~âta de credinta crestina, mai fles de credinta în Intruparea Fiului lui Dumnezeu (1Ioan 4, 3; Evrei

la, 262-31), ura fata de oa~eni (1Ioan 3, 15), lipsirea lucratorilor de plata IIferitata (Iacov 5, 1-5),

jignirea si lovirea ParintiIO](Matei 15, 4).

Deosebit de grele, unele atimi duc sufletul la~lOartea vesnica si de aceea se cheam~ de moarteI.In conformitate cu traditia 'fintilor Parinti existasapte pacate de moarte:

- mândri a pâna la consi~erarea sinelui ca fiind Dumnezeu (cultUl pro~riului "eu");

- iubirea de arginti ca a Iri Iuda;- invidia fara margini (afunci când esti extrem

de necajit de binele aproapJlui, când dusmanesti

pe cei care au succes si-i bâtfesti s.a.)- lacomia nesfârsita a PFtecelui I (si bauturaintra aici); ,

1 Notiunea de sapte pacate d~ moarte e~ista în diferi

te conceptii filosofice,religioase ~ietice. Vom aminti doaraforismul lui Mahatma Ghandil: "Cele sapte pacate de

moarte ale lumii contemporanelsunt: bogatia fara truda,placerea fara rusine, cunostinte'e fara caracter, afacerilefara moralitate, stiinta fara umaIjlitate,religia fara sacrificiu si politica fara principii" .

22

1. "GENEALOGIA" PACATULUI

- desfrânare a de orice fel;- cruzimea extrema (razbunarea, rautatea si

ura pâna la ucidere, mai ales uciderea copiilor sia parintilor);

- neglijenta duhovniceasca legata de mântuire,ajungând pâna la deznadejde si chiar sinucidere1,

Cauzele patimilor sunt diferite. Dar acesteapot fi împartite în trei grupe mari: dorinta trupului, ispita mediului si viclenia demonilor.,,[...] Oamenii care au trup si traiesc în lume s-auispitit de diavolul" - auzim noi în rugaciuneapreotului înainte de Taina SpovedanieF.

Vom privi cu atentie acesti factori de aparitiea patimilor, social-psihologici sau biologici.

1. Dupa învatatura Sfintilor Parinti, fiecareipatimi îi corespunde propriul demon3• "Nu-istiti oare pe oamenii care mint întotdeauna? striga marele medic, arhiepiscopul Luca (Voino-Iasenetki). Oare nu sunt acestia posedati deduhul necurat al minciunii, în virtutea faptului ca Domnul a numit pe diavol tatal minciu-

1 În ajutorul celor ce se pocaiesc. Din operele Sfântului Ignatie Briancianinov, Moscova, 1995, p. 8; Epistolele dogmatice aleierarhilor ortodocsi din secolele al XVII-lea-al XIX -lea legate de

credinta ortodoxa, 1995, pp. 115-125; Sapte pacate de moarte,Moscova, 2005, p. 48.

2 Molitfelnic, Belgrad, 1983, p. 72.3 Despre aceasta vezi mai amanuntit: Cuviosul Ioan,

egumenul Muntelui Sinai, op. cit., pp. 207, 224; EpiscopulBarnaba' (Beleaev), Bazele artei sfinteniei. Experienta asceticiiortodoxe, Nijni-Novgorod, 1995, voI. 1,pp. 250-280.

23

J GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE

nii? Iar atunci când vedeti o desfrânata, nu veti, ,spune oare ca este posedata de demonul curviei? Tâlharii sau banditii care omoara zeci deoameni cu scopul de a fura si care sunt capabilisa ucida si un-copil, oare nu sunt ei posedatide demonii lacomiei, de demonii violentei? Toti, ,acestia sunt îndraciti si sunt multi printre noi.Dar oare noi suntem departe de acestia? Nu, caci suntem infestati de mândrie, de slava desarta, de invidie. Si ce sunt acestea, daca nu posedari de demonii mândriei, invidiei si slaveidesarte?l

2. Prieteniile rele strica moravurile bune (1 Corinteni 15, 33). Acest citat din epistola Apostolului Pavel arata ca imoralitatea este capabilasa descompuna bazele sanatoase ale societatii.Principiul este urmatorul: Putin aluat dospestetoata framântatura (1 Corinteni 5, 6). Sau, dupacum spune un proverb rusesc, "o lingura de pacura strica un butoi cu miere". Influenta nefastaa lumii înconjuratoare este atât de mare, ca e înstare sa distruga chiar pe cel mai întelept si statornic dintre oameni. Propaganda violentei, adesfrâului si a lacomiei ucide milioane de suflete, iar viata ne confirma aceasta tn permanenta.

Un rol negativ îl joacaîn aceasta schema educatia necorespunzatoare. Copilul este caun burete siabsoarbe deprinderile pacatoase ale rudelor si ale

1 Sfântul Luka (Voino-Iasenetki), Grabiti-va sa urmati luiHristos (predici în Simferopol, 1946-1948), Moscova, 2000,pp.191-192.

24


celor apropiati. Uneori, fara sa ne dam seama, el seobisnuieste sa manânce mai mult decât are nevoie, sa se uite la televizor foarte mult si sa se certe cusau fara motiv, tinând-o tot timpul pe-a lui s.a.

3. Nu arareori miezul pacatului se ascunde înfiziologic, adica în reactiile biologice normale siîn instincte, în "patimile firesti si fara pacat" (foame, sete, somn s.a.). Atunci când înclinatia catreceva anume este foarte puternica, aceasta iese dincontrolul constientului si acapareaza omul. Apoi,necesitatea, desfigurata de pacat, traieste înlauntrul nostru cu o viata independenta, în mod autonom. Se pare ca acesta este unul din semnalmentele "felului" deosebit al pacatului, despre careaminteste Cuviosul Macarie cel Mare si pe care,dupa interpretarea sa, Domnul ne îndeamna sa îlurâm (Luca 14, 2 si Ioan 12, 25)1.

Sfântul Teofan Zavorâtul scrie ca daca înclinatiaviolenteaza necesitatea, încuind-o într-o forma oarecare si denaturând-o, cu directie gresita, atuncinecesitatea si natura se afla în subjugare violenta2.

Instigând aparatul genetic, sistemul nervos siglandele cu secretie interna, pacatul cere, iar uneori ne obliga sa avem un comportament anume, care nu raspunde cerintelor reale ale organismului.Spre exemplu, în loc de o hrana rationala, el împinge spre îmbuibare. Astfel, tendinta fiziologica sprehrana devine lacomie, iar noi devenim "sclavi" ,

1 Cuviosul Macarie Egipteanul, Convorbiri duhovnicesti,

1994, p. 127.2 Sfântul Teofan Zavorâtul, op.cit., p. 305.

25

GENELE SI CELE SAPTE rCATE CAPITALE

dupa ce am fost"stapâni" PF.stetrup, fiind oameni

fara libertate si sanatate (vet'Cap. IV).Este naiv sa credem ca c le trei cauze indicate,

spiri~ala, ~ocial~~sih?l~g~ca.si.bi~logica, acti~neaza pe rand SImstiga :natimde Jiltr-o anumI-

ta ordine. Toti acesti fact~ri actioneaza asupr.anoastra împreuna, cu o pr,tere întreita. Atuncicând omul ajunge într-o rrlastina, totul îl trageîn jos, la fund: si apa, si sorl intern, si greutateaproprie, si gravitatia pam~tului...

Dupa parerea Avei Evagrie, daca demonul nu

reuseste sa ne distraga ~tfntia la rugaciune, el"obliga temperamentul ~pesc sa închipuie oimagine în minte". Demonii se ating de anumitezone ale creierului si prov Iacaoamenii spre fapte releI. Vorbind în limbaj .tiintificj puterea întunericului actioneaza asup a centrilor excitarii sistoparii în scoarta cerebrala.

"Astfel este viclenia d monilor - ne spune

Sfântul Paisie velicikOVSki~-'caci ei sunt ocupati

tot timpul cu noi; sunt ca niste paznici, care ne

urmaresc înclinatiile si do . tele... Daca observavreo înclinatie la noi, ne "1 deamna spre patimacorespunzatoare ei, aruncându-ne plase ca sa ne

prinda cât mai strâns ... D,mOnii cauta în noi unpretext, ca sa ne încurcam I cât mai repede în do

rintele si înclinatiile noas1e."21 Evagrie Ponticul, Opere asaetice si teologice, Moscova,

1994, pp. 84-85. I !

2 Arhimandritul Paisie (VeliFikovski), Crinii sau florilepreafrumoase, Odessa, 1910, pp. M~55.

26


Dupa cuvintele parintelui Paisie Aghioritul,omul sensibil si nervos de la natura va fi facut simai recalcitrant de demon, mai nesupus si violent, iar "betivul va fi influentat sa bea din ce în, ,ce mai mult"1.

Din fericire, Domnul nu permite niciodata ispite peste masura si dozeaza timpul de actiuneal acestora. Altfel, nimeni nu ar fi putut rezista în acest razboi nevazut. Creatorul compatimeste neputintele noastre si considera cacugetul inimii omului se pleaca la rau din tineretile lui(Facerea 8, 21).

Pentru aceea pedepsesti cu masura pe cei care cad

si, când pacatuiesc, le deschizi ochii si-i dojenesti,ca sa se lase de rautatea lor si sa creada întru Tine,

Doamne (Isus Sirah 12, 2). Lasând loc pocaintei similostivindu-Se de cei pacatosi, Dumnezeu stiefoarte bine ca neamul lor este viclean si rautatea lor

este fireasca si rasadita înlauntru si ca gândullor nuse va schimba în veac (Isus Sirah 12, 10-11).

Dupa cuvintele Sfântului Teofilact al Bulgariei, urmare a caderii în pacat a lui Adam, trupuluman s-a facut "prieten pacatului". Dar aceastanu este vina lui. Înclinatia sufletului spre rau îiofera pacatului libertate ca sa actioneze. "Dacatâlharul a ocupat un castel, nu este vina castelului. Asa e si aici: daca în madularele mele va 10-

1 Pr. Dionisie Tatis, Atunci când durerea straina devine ata. Viata si învataturile schimonahului Paisie Aghioritul, ed. a2-a, Moscova, 2002, p. 166.

27


cui pacatul, atunci nu trupul este rau, caci el esteviolentat în acest fel."l

"Faptele marturisesc despre cresterea pacat0seniei naturii noastre cazute si despre legaturadintre pacat si-predispozitiile genetice - conchide doctorul în teologie, protoprezbiterul Vladislav Svesnikov. În multe cazuri înclinatia catre oanumita patima are baze genetice. Astfel, adeseapoti vedea acelasi fel de mânie la trei generatii(la bunica, mama si fiica)... Caderea în pacat, indiferent de felul pacatului, poate fi legata de oanumita predispozitie fireasca... Unii oameni auînclinatii înnascute fata de anumite pacate, iarfata de altele au o respingere înnascuta."2

Mai subliniem ca se mostenesc nu patimile, cidoar înclinatia catre acestea, înclinatia cea rea., ,jnclinatia fireasca spre cadere, sub influenta patimilor, spune Sfântul Ioan Gura de Aur, poate fibiruita de minte cu ajutorullucrului."3

Din pacate, egoismul mostenit este ca o buruiana vie, care se înmulteste foarte rapid. Migrând dintr-o generatie în alta, acesta produce înnoi pleava patimilor pacatoase care, desi ne um-

1 Fericitul Teofilact, arhiepiscopul Bulgariei, Tâlcuire la

epistolele Sfântului Apostol Pavel, Moscova, 1993, p. 46.2 Prot. Vladislav Svesnikov, Schite ale eticii crestine, Mos

cova, 2000, pp. 65, 75, 102.3 Apud Vladimirski F.S., "Atitudinea gândirii cosmo

logice si antropologice a lui Nemesie din Edesa fata de literatura patristica si influenta acestuia asupra scriitorilorulteriori"; Nemesie al Edesei, Despre natura omului, Moscova, 1998, pp. 435-436.

28


breste libertatea, totusi nu ne-o paralizeaza total.Iata de ce suntem responsabili pentru comportamentul nostru si trebuie sa luptam cu patimilemostenite sau dobândite. Iata de ce în sufletelenoastre se ivesc zilnic diferite conflicte interioare: Între" vreau" si "nu e voie", Între "nu vreau"si "trebuie" .

CAPITOLUL II

Libertatea este

lungimea lantului?

Pierzând punctul de sprijin reciproc în urma caderii în pacat, duhul, sufletul si trupul, caparti ale firii umane, au încetat sa se într-ajutoreze. Armonia din Rai a ratiunii, a sentimentului sia vointei s-a disipat, înlauntrul nostru instaurându-se haosul. Noi ne descompunem aproape înmod real din cauza tensiunii ridicate, pe care oresimtim încontinuu, si a neîntelegerilor. Pacatulleaga sufletul de sine. Sufletul nu poate fi eliberat decât de adevar, dar acest lucru egreu de facut din cauza obiceiurilor rele.

Un rol important în sustinerea conflictelor interioare îl joaca puterea inconstienta a sufletului.În numele tuturor celor ce se pocaiesc, SfântulPavel striga: Caci nu fac binele pe care îl voiesc, ciraul pe care nu-l voiesc, pe acela îl savârsesc. Iar dacafac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci pacatulcare locuieste în mine. Gasesc deci în mine, care vo

iesc sa fac bi1!:e,legea ca raul este legat de mine. Ca,dupa omul cel launtric, ma bucur de legea lui Dumnezeu; dar vad în madularele mele o alta lege, lup-

31


tându-se împotriva legii mintii mele si facându-marob legii pacatului, care este în madularele mele. (Romani 7, 19-23).

Deosebit de frumos este caracterizata aceasta

lupta interioara în poezia Sclavul pacatului:Traiesc, dar asa cum nu e bine,Traiesc asa, cum nu vreau eu.Orice-as face, sufletul mi-e în pustie,Atunci când vreau sa plâng, eu strig mereu,De vreau sa fiu eu bun, ma fac mai rau,De vreau sa fiu eu treaz, ma-mbat din nou,De vreau sa postesc, ma îmbuib din nou,De vreau sa cânt, încep sa plâng,De vreau sa fiu modest, ma laud iar,De vreau sa daruiesc, zgârcit ma fac,De vreau munca sa fac, ma lenevesc,De vreau sa lupt, îmi este frica,De vreau sa ard, ma sting neaparat,De vreau, de vreau, de vreau ...De ce traiesc asa cum nu e voie?Si de ce traiesc asa cum nu vreau eu?Libertatea este cruce, iar nu un dar,Vreau binele si fac doar raul,Nu sunt robul lui Dumnezeu, ci al pacatului,Si m-am afundat în placeri, pentru care voi

muri,Sunt rob pacatului, fiindca îmi fac doar voia

mea,Si chiar de blestem pe cel rau,Îl slujesc în toata viata mea.1

1Apud Laisa N.A., "Patima ca motiv principal al comportamentului omului. Biserica si medicina", în revista

32

I

2. LIBERTATEA ESTE LUNGIMEA LANTULUl?

Care esle'atunci ~~aniSmUl ac~sla al înrobirii omului prin patiu~? Dupa învatatura SfintilorParinti asceti, pacatut nu se instaureaza în om

dintr-odata1. La înceRlutvine gândul catre pacat."Alipirea" de suflet a gândului de a pacatui este

asemenea unei lovitup cu sabia în perete. Aceasta nu înseamna înca pacatul, caci nu suntem înstare sa controlam moara gândurilor care se ro

tesc în mintea noastraIca un roi de muste. "Împa

carea" este alt mome:q.t,atunci când ne împacamcu un gând si ne lega±nde el, ca si cum am prin-I A

de o minge care ne-a fost aruncata. In aceasta fa-za dialogam cu gând+l de a pacatui, dar suntemînca în stare sa refuzv continuarea discutiei, saalungam gândul din inte ..

Daca gândul este acatos, iar noi suntem deacord cu el, placând -ne ideea, atunci "împacarea" devine "alcatui e" ("însotire") cu pacatul.Atunci când în interi Iram fost de acord cu gân

dul pacatos, încetânf sa-i opunem rezistenta,

acesta se transforma AIscurt timp din" prietenulnevinovat" de odinio. ra în "despot crud". ,,000birea" este unirea totala si subjugarea mintii de

catre gândul pacatos,j"distragerea violenta si nevolnica a inimii", care distruge pacea sufleteas

ca.A te elibera din aCFastarobie înseamna acumsa lupti pentru a rup~ "blocada" pacatoasa.

"Vestitorul Exarhatului $ielorusiei", Minsk, 1997, nr. 1(16), p. 58 ..

, 1 Despre aceasta veZ~lmai amanuntit: Cuviosul Ioan,egumenul Muntelui Sina', op.cit., p. 125; Cuviosul Nil, Regula vietii manastiresti, 19 1, pp. 17-23.

33

GENELE SI CELE SAPTE PACATE C~ITALE

Cu timpul pacatul se înradacineaza, devineobicei, parte a naturii, ca si cum ar fi fost tottimpul acolo. Aceasta este faza ultima a înrobiriide catre pacat. Acum 'patima îsi îmboldeste tottimpul victima spre noi caderi, jucându-se cu ea,asa cum face fotbalistul cu mingea.

Si totul începe de la niste gânduri nevinovate! De aceea, Sfintii Parinti ne sfatuiesc sa urmarim cu atentie aceste gânduri pacatoase si sa nepazim, asa cum o face soarecele care se teme depisica. A taia gândul pacatos înainte de a se înradacina este foarte usor. E la fel ca si cum ai smulge o mica buruiana, spre deosebire de smulgerea unui copac mare. În consecinta, libertateanoastra interioara depinde în primul rând decuratia gândurilor. Libertatea nu poate fi stapânita. Aceasta poate fi doar primita, ca dar al luiDumnezeu, cu gândul ca este tot timpul asaltatade dusmani si deci în pericol. Daca simtul san~tos al pericolului slabeste, atunci libertatea esteaproape pierduta si noi suntem bolnavi în interior. Atunci pacatul, ca o caracatita, ne prinde, Însfacându-ne cu tentaculele sale.

Sprijinindu-se pe traditia ascetica ortodoxamultiseculara, Sfântul Teofan Zavorâtul descrieamanuntit începuturile si mecanismele pierderii "libertatii inimii", ale pierderii independenteinoastre interioare. Fiecare dintre noi este chematsa se priveasca pe sine însusi si sa· vada acolo"prizonierullegat de mâini si de picioare, dusîmpotriva voii sale încolo si încoace". Cu toateacestea, prizonierul din noi se amageste, fiind

34

2. UBERTATEA ESTE LUNGIMEA LANfULUI?

convins ca are deplina libertate. În realitate, legaturile acestui prizonier îl tin alipit de lucrurilesi persoanele care îl înconjoara si de care îi estefoarte greu sa se desparta1.

Pestele care a muscat momeala, desi înoata încontinuare, este tinut de firul pescarului. Pasareadin colivie, desi se misca, face acest lucru doar îninteriorul coliviei. Patimile ne lasa libertatea de

a actiona, atât timp cât sufletul nu li se opune.Altfel, ne este foarte greu sa ne stapânim.

"Cu cât avem mai multe patimi, cu atât maiputina libertate este în jurul nostru. Se poate întâmpla ca un om sa fie legat cu totul, fara posibilitatea de a se misca si a nu provoca durere celorlalti. Acesta este asemenea celui care merge prinpadure si s-a încurcat în crengi si vegetatie, darcare, fiind legat de mâini si de picioare, nu are posibilitatea sa se miste. Astfel se simte cel care estelegat de cele lumesti", ne spune Sfântul Teofan2•

În acest plan noi toti suntem ca niste înotatoriîmpotmoliti în alge. Problema principala este, defapt, ca, desi nu stim sa înotam bine, ne aruncamîn apa fara a-i cunoaste adâncimea. Daca nu primeste refuzul imediat, pacatul se alipeste de noica o adevarata lipitoare. Omul se afunda în iluzia permisiunii totale, privita de el în mod falsca fiind "libertate", si nu mai apeleaza la "frâna"responsabilitatii. Astfel, el estompeaza mustrari-

1Sfântul Teofan Zavorâtul, Ce se petrece înlauntrul nostru?Cartea de masa a monahilor si mîrenilor, Moscova, 1998, p. 84.

2 Ibidem, p. 85.

35


le de constiinta si se afunda în "mlastina" .Omulcrede ca este stapân peste dorintele, necesitatilesi interesele sale. În fapt, el este legat de acestea.Libertatea fara limite este o capcana.

Nu trebuie sa mergem departe pentru exemple în acest sens: dependenta de tutun, de alcool, de droguri, de internet, de jocuri de noroc...Astazi avem în Rusia un boom de "institutii" ale,jocurilor de noroc. Rusii s-au dovedit a fi mariadepti ai acestor jocuri. Despre aceasta avem cunostinta si din literatura clasica, unde rusii suntdescrisi ca amatori ai jocurilor de noroc.

Jocurile de noroc au devenit ca un fel de a doua natura a oamenilor împatimiti de ele. De cândau aparut aparatele de joc în partile cele mai îndepartate ale tarii, locuitorii oraselor si ai satelorzangane din jetoane aproape încontinuu. S-aunascut deja legende despre câstiguri de povestesi de aceea toti s-au avântat, în lupta cu saracia,spre aparatele dejoc.

Exista si alte motive. Într-o emisiune televizata se vorbea despre jurnalistul Felix Medvedev, care lucra în timpul" perestroikai" la revista"Ogoniok". Pâna când s-a deschis cazinoul dinMoscova, acest om avea apartament, trei masini,sofer personal, o colectie extraordinara de cartis.a. Dupa aceea însa, cum iesea din redactie, elarunca de fiecare data zarurile, pentru a-si pierde iar si iar banii si obiectele. În curând, avereajurnalistului a disparut, iar datoria a ajuns sa fieastronomica: un milion de dolari.

36

2. UBERTATEA ESTE LUNGIMEA LANTULUI?

Alteori, când nu mai au bani, oamenii îsi punîn joc chiar si proprii copii, dupa logica: "Dacanu aduc banii, omorâti-mi familia!" Un paznic alunei sali de jocuri din Moscova nu juca pe seamarudelor, dar acestea l-au parasit singure. Alt jucator, de 35 de ani, a pus un anunt pe internet, cuurmatorul mesaj: "Le sunt dator tuturor. Nu amnimic. Nu pot trece de acest impas." Acesta îsiamintea urmatoarele: "Am vazut cum oamenii

pierdeau averi întregi. Ei, ca si mine, credeau capierd doar bani, dar si-au pierdut sufletele, starea, respectul de sine. Ei nu cred în altceva decâtîn imaginile pe care le arata aparatele de joc."

Iata înca o istorioara de groaza. Am citit-o înpresa centrala. Cadavrul tatalui a fost descoperitde fiul acestuia, Vitalie, dimineata, dupa ce s-aîntors din tura de noapte. Alaturi de sârma deîntins rufe, legata de mânerul usii de la balcon,tânarul a gasit un bilet: "Iertati-ma, nu pot sa facfata automatelor de joc. Am împrumutat de lacunostinte 1150 de ruble pentru a juca ..."

Apropiatii sai nici nu banuiau ca el face asaceva. Ei stiau doar ca tatal încearca sa reglementeze situatia financiara a familiei cu ajutorul jocurilor de noroc, dar nu pierdea niciodata sumemari. Si, deodata, finalul tragic survine în urmaunei banalitati!,

Medicii considera ca obsesia pentru jocul denoroc (ludomania) este o boala în adevaratul sensal cuvântu1ui. Ea poate dura luni sau chiar ani dezile si se agraveaza, de obicei, în timpul noptii.Boala este determinata adesea de factori spirituali,

37


sociali si psihologici. O influenta deosebita asupraoamenilor În cazul acestei boli o au devierile genetice si biochimice (vezi cap. VI). Bolnavii nu credaceste lucruri, explicându-si comportamentul astfel: cazinoul înseamna muzica, cântece, monitoaremulticolore, afise frumoase ... si nicaieri nu scrie:"Jocurile de noroc dauneaza grav sanatatii ..."

La început, constientizezi atractia aparatelorde joc. Oare nu te simti puternic atunci când într-o ora poti câstiga sume imense? Dupa aceasta, tendinta constienta de a câstiga se pierde sinu ramâne decât dorinta de a trage de maneta side a privi ecranul colorat. Astfel de oameni staupe marginea prapastiei. Ei tin minte uneori doarca au plecat din sala de jocuri ca sa manânce unsendvis, dupa care au revenit la joc. Ludomaniacii continua sa joace si În timpul somnului.

Atunci când problema se agraveaza, bolnavulpierde definitiv simtul realitatii. Pentru el nu maiexista vreun sens În cuvintele familie, reputatie,munca. Astfel se distruge personalitatea. Asa caaceste jocuri de "nenoroc" nu aduc nici un folos.

De ce atunci pierderea libertatii interioareatrage dupa sine asemenea urmari catastrofale?Pentru a raspunde la aceasta Întrebare trebuie saîntelegem care este relatia dintre personalitate,constiinta, libertate si mostenire.

Sfântul Ioan Damaschinul arata ca liberta

tea alegerii este strâns legata de constiinta - este constient de sine numai acela care este "stapânul actiunilor sale si nu depinde de acestea".Animalele nu sunt constiente si înseamna ca nu

38

I

2. UBERTAl'EA1LUNGIMEA LANTULilll

sunt libere. ,)Omul în~a, fiind constient, conducemai degraba natura, fefiindcondus de aceasta,iar urmarea acestuifapt ..., doar daca vrea, poatesa-si stapâneasca dorinta sau sa i se supuna."1

Aceasta explicatie B.0atefi comparata cu pare

rea vestitului medic si filosofgerman KarlJaspers.Dupa cuvintele aceshha, constiinta vine nu din

natura, ci din libertater umana. Atunci când procedam inconstient, ne rierdem demnitatea reala2.

Din pacate, oame,i se comporta adesea maiurât decât animalele'l?e ce sa ne miram atuncicând nemultumitul este numit porc, lenesul

trântor, desfrânatul ~uIaU, neînteleptul berbec,iar încapatânatul marar?! Cel care s-a coborât

din punct de vedere~oral, se aseamana prototipului sau din lume ·maIa. Vom aminti aici, dedragul dreptatii, si aSImanarile pozitive cu ani

malele: cel care vede r.ine este numit vultur, celharnic albina, iar cel1iteaz leu ...Astfel,personalita~e este acel om care este de

osebit în fata lui Du~ezeu, care are chipul Sauunic si irepetabil si al [arui nume este scris în car

tea vietii Mielului (Ap1calipsa 21, 27). Personalita

tea este omUL.cu inima fa o comoara (1Petru 3, 4).Potrivit t~ologulu V. Lossk)T,"personalita

tea este chipul lui Dfmnezeu în om, libertateaomului în relatie cu f1reasa". Pentru a-si confir-

_ 1 Cuviosul Ioan Dama~chirll Expunerea exacta a credintei

ortodoxe, Moscova, Rosto -pe-Don, 1992, p. 181.2 Jaspers K., Vernunft und Widernunft in ibserer Zeit,

Miinchen, R. Piper, 1950, P. 50.

39

I

GENELE SI CELE SAPTE Pt' CATE CAPITALE

ma afirmatia el apeleaza la autoritatea SfântuluiGrigorie de Nyssa: "Perso alitatea este izbavi

rea de legile necesitatii, nest1upunereafata de au

toritatea firii, posibilitatea . e a te defini în modliber". De obicei ne situam granitele pe care nile stabilesc genele, necesitatile naturale ale organismului, obiceiurile, caraherul, societatea etc.

Dar esenta omului nu dep~nde de nici una dinacestea, ci de demnitatea, df posibilitatea de a seelibera de firea sa, nu pentrU ca ea sa fie nimicita,

ci pentru transfigurarea ei îr Dumnezeul.O pozitie asemanatoare au cea a Sfântului Gri

gorie, pe care o aminteste Vr Lossky,are si psiho

logul si psihoterapeutul alfstriac Viktor Frankl,care presupune ca atractiiIa omului fata de anumite lucruri depind de spirltualitatea sa. În modideal, aceasta necontroleazk si ne Înfrâneaza ne

cesitatile biologice si SOcial}.1. Omul este atras de

lucruri, iar animalele sun compuse din astfelde atractii. Diferenta este e .denta. Omul reprezinta, în esenta, libertatea sa fata de propriile

atractii, fata de ereditate st de mediul înconjurator. Desi soarta si limita:hle sunt importante,

totusi noi suntem cei care fecidem felul Îil caretraim. Si aceasta nu ne-a p~ate lua nimeni. Fiin

ta personalitatii înseamna :[bertatea de a deveni

personalitate2• i

1 Lossky Y.N., Teologia mistica Bisericii de Rasarit. Dog

matica Ortodoxa, Moscova, 1991, lfP' 242-243;'2 Frankl V., Omul în cautarea Isensului, Moscova, 1990,pp. 106-112,208-220.

40

2. UBERTATEA ESTE LUNGIMEA LANTULUI?

Deplinatatea personalitatii noastre s-a compromis, ca rezultat al caderii în pacat. Înclinatiacatre pacat umbreste constiinta morala, limiteazalibertatea, independenta si autonomia. Nu putemsa nu pacatuim. Daca reusim sa ne ferim de pacate, atunci, daca nu vom cere ajutorul lui Dumnezeu în statornicie, ne vom întoarce din nou laele. Legat de aceasta Apostolul Petru citeaza unproverb întelept: Câinele se întoarce la varsatura luisi porcul scaldat la noroiul mocirlei (II Petru 2, 22).

Asadar suntem liberi doar în masura în caresuntem legati de Dumnezeu si luptam cu patimile. Fiind ei însisi robii stricaciunii, fiindca ceea cete biruieste, aceea te si stapâneste (II Petru 2, 19).Aceasta este o axioma: harul dumnezeiesc întareste puterea vointei catre bine. Libertatea personalitatii întarite duhovniceste se defineste prinatitudine a proprie fata de evenimentele care sepetrec în viata sa. Libertatea omului slab dinpunct de vedere duhovnicesc depinde de "lungimea lantului sau". Punctam: acel lant pe caresi l-a pus singur (sau a permis sa-i fie pus).

Sa te Înfrânezi sau, cu atât mai mult, sa trecipeste influenta paguboasa a demonilor, a lumiiînconjuratoare si a mostenirii genetice defectuoase este imposibil doar cu propriile puteri, însala Dumnezeu toate sunt cu putinta (Matei 19, 26).De aceea nu trebuie sa deznadajduim. Domnulare putere sa mântuiasca si pe cel mai pacatosdintre oameni. Dumnezeu poate sa ridice pe fiii luiAvraam din pietre ..., - astfel îi încurajeaza Sfântul

41


Ioan Botezatorul pe pacatosii care se pocaiesc siîi ,ameninta pe fariseii laudarosi.

Rezumam prin cuvintele lui V.Frankl: "Mos"tenirea nu este decât materialul din care se construieste omuL pe sine. Ea nu reprezinta maimult decât niste pietre care pot fi utilizate saupot fi aruncate de constructor. Constructorul însa nu este format din pietre."I

Aici apare o întrebare legitima: cum este maibine sa-ti utilizezi potentialul natural?

1 Ibidem, p. 79.

42

CAPITOLULIll

Noi si predispozitiilenoastre native

În literatura psihologica de specialitate predispozitia este înteleasa ca directionarea spre oactivitate corespunzatoare, necesitatea de a tepreocupa de aceasta. Atunci când suntem înclinati sa facem ceva, ne place sa procedam într-unfel anume. Aceasta usureaza munca. Ea devineatractiva si nu este doar un mijloc de atingere aunui scop oarecare!.

În aceasta carte nu vom analiza înclinatiiledin punct de vedere psihologic, ci medical si teologic. Vom considera ca înclinatii înnascute daturile naturale si predispozitia mostenita spreceva anume, de exemplu spre patima, boala sauanomalie.

Înclinatiile naturale sunt de tip mostenire(acestea apar în momentul fecundarii ovulului)

_ 1Despre aceasta vezi mai amanuntit: Capacitatile si înclinatiile: cercetari complexe, sub red. lui E.A. Golubeva, Moscova, 1989, pp. 151-152; Kadârov B.R., Capacitatile si înclinatiile. Cercetare psihojiziologica, Taskent, 1990, pp. 81-83.

43

I


sau se formeaza în perioaia embrionara (de la

concepere pâna la nastere) De aceea noi nu venim pe aceasta lume fiind t bula rasa. Suntem deja îngreunati sau, dimpotri .a, daruiti cu anumite

"bagaje mostenite". Forta ~clinatiilor mostenitedepinde de gene, de dezvo~~areaintrauterina, deeducatie etc. Mediul înconjlurator stinge sau stimuleaza aparitia înclinatii~or înnascute. Iata dece înclinatiile nu ies la iveala toate si în aceeasi

m~sura. I

Inclinatiile înnascute îsi pun amprenta asupraformarii organelor si a tesuturilor, asupra psihi

cului, capacitatilor, comP9rtamentului si, indirect, asupra formarii persbnalitatii.1 Trebuie saînvatam sa întelegem acea~ta. De exemplu, predispozitia pentru cancer,sCfzofrenie sau epilep-influenteaza în mod deosebit sanata

contactele ~ociale,precum~i viata duhovniceas

ca a omului. Nu este un sec et ca oamenii predispusi la oarecare boli se î bolnavesc mai rapidde acestea decât cei care n sunt predispusi.

Din punctul de vedere al teologieimorale,înclinatiile înnascute pot fi împaftite în trei categorii:- pozitive (înclinatia ca9'e acuratete etc.);- neutre (muzicalitate, bmdinta catre discipli-

ne umaniste si tehnice etc')f- negative (înclinatia sHre betie, mânie, me-

lancolie, isterie etc.). I

Trebuie sa avem o atitud~e foarte serioasa fatade "bagajul nostru mosterut". Principiul gener~l

este urmatorul: înclinatiile Ipozitive trebuie dezvoltate, cele neutre trebuit îndreptate spre vir-

44

3. NOI SI PREDISPOZITIILE NOASTRE NATIVE

tuti, iar cele negative taiate. Aceasta este o corn.;.ponenta foarte importanta a luptei duhovnicestia crestinului pentru mântuirea sufletului sau.

Vom da câteva exemple.Daca înclinatia înnascuta catre acuratete este, . ,

folosita "în mod direct", atunci aceasta îl ajutape om sa se gospodareasca, sa fie curat, pastratorsi sârguincios. Cine are aceasta calitate din nastere are un start excelent. Însa uneori (mai alesasociata cu un caracter epileptic) acuratetea sehipertrofiaza, se transforma în pedantism insuportabil, meschinarie, scrupulozitate si punctualitate excesiva. Asa ca este foarte dificil sa comunici cu un astfel de om.

Printre înclinatiile neutre din punct de vederemoral amintim tendintele de a calatori si de a staacasa, care sunt partial conditionate de gene. Este evident ca cel care are dor de duca e bine sa-sicanalizeze energia pentru a face ceva bun. El nutrebuie sa priveasca lumea fara scop, haIaduindpe unde apuca, ci sa cunoasca manifestarile culturale ale diferitor popoare sau sa faca pelerinaje la locurile sfinte, pentru folos sufletesc. Omulcaruia îi place sa stea acasa are, în acest fel, timppentru rugaciune, meditatie, lectura duhovniceasca ..., dar el îsi poate utiliza potentialul sialtfel: sa se închida în sine, sa se detaseze de durerea celor din jur si sa petreaca timpul în van.

La fel are dreptul sa se comporte si omul careeste daruit din punct de vedere muzical: sa cânte imnuri lui satan, sa compuna cântece murdare sau, dimpotriva, sa cânte în corul bisericii si

45


sa fie preocupat de arta autentica. Alegerea estea omului, dar auzul bun, memoria exceptionalasi simtul ritmului le are de la natura, mai bine zisde la Dumnezeu.

Din taria mostenita a caracterului se nasc fiestatorrucia, barbatia si hotarârea, fie cruzimea,încapatânare a si lipsa de condescendenta. Daca cineva a mostenit o sensibilitate deosebita,aceasta este calitate neutra din punct de vedereetic. Unii oameni pot dezvolta pe baza unei astfel de predispozitii trasaturi de caracter precummilostenia, întelegerea celuilalt, compatimirea,iar altii pot dezvolta suspiciunea excesiva, neîncrederea în oameni si supararea.

Staretul Paisie Aghioritul afirma: "Impresionabilitatea si sensibilitatea sunt daruri firesti.Din pacate însa, diavolul reuseste sa le foloseasca pe acestea în scopurile sale. Diavolul insuflacelui sensibil si impresionabil sa îngroase tonurile pentru a nu fi în stare sa treaca peste diferite greutati si sa cada foarte usor. Daca utilizezitrasatura sensibilitatii cu folos, atunci poti ajunge la ceruri cu ea. Daca însa permiti ca aceasta safie acaparata de diavol, atunci ea va fi daunatoare...Astfel, omul alunga de la el darurile divine.În loc sa multumeasca lui Dumnezeu, el întelegetoate pe de-a-ndoaselea."l

Problema nu consta în firea umana, ci în felulîn care o capacitam pe aceasta. Atunci când per-

1Parintele Paisie Aghioritul, op. cit., pp. 47-48.

46

3. NOI SIPREDISILE NOASTRENATIVE

sonalitatea face ale~,rea, exista posibilitatea sase realizeze· treptat il},spre bine sau înspre rau.

Înclinatiile neutre ~i, cu atât mai mult, cele bune sunt a~emenea ta~antilor din Evanghelie, pecare stapânulle-a las t slugilor sale. Unuia i-a lasat cinci talanti, altuia doi, iar altuia unul, fiecaruiadupa putere. RepeC : Fiecaruia dupa putere, nuprea mult, pentru ca cele primite sa nu frângasau sa striveasca omul. Dupa un timp, stapânul s-a

întors la slugi si le-a cer~t sa dea socoteala. c. el care aînmultit, prin truda Sil~gaciune, talantii, a intrat

întru bucuria stapânul~i sau. Dar sluga vicleana silenesa, care nu a vrutl sa munceasca, a fost aruncata în întunrricul cel rrzaidin afara, unde este plân

gerfa si scrâsnirea dintitor (vezi Matei 25, 14-30).Inclinatiile cele reld( înnascute, reprezinta pentru noi un interes mai'or. Acestea nu sunt daruriale lui Dumnezeu, ci" leava celui viclean". Într-ooarecare masura, ele îl împing pe om sa savârseasca fapte care nu sunt ineplacute Domnului.

Uneori poti întâlni oameni care cauta "senzatii tari". Acestia sunt înclinati spre pericol, spreriscul care le stârnest~ simturile. Unii ca acestiamerg pe "muchia cutitului". O astfel de viata se'1 '

exprima în diferite fe~uri: tendinta de a se preo-cupa de sporturi extrFme (curse auto, alpinism,sarituri cu parasuta S'f'); patima drogurilor sau a

alcoolului; ~atima jorrilor de noroc, a schimbarii frecvente de parte Ieri sexuali si alte extremeI.- 1 Despre aceasta vezi I1[1aiamanuntit: Egorova M.S., Zâ

reanova N.M., Parsikova q>.V., Peankova S.o., Certiukova I.O., Genotipul, mediul, dezvolltarea,Moscova, 2004, pp. 388-389.

47

J

GENELE SI CELE SAPTE P1CATE CAPITALE

Dorinta de"a fi pe mar~ea prapastiei", de a"întinde coarda la maximuf,1", reprezinta o particularitate a personalitatii, flegerea acesteia.Du.,.

pa parerea savantului ameIJicanMarvin Zuckerman, aceasta se explica, în II>arte,prin gene1•

Tendinta înnascuta de a~Jauta"senzatiile tari"este una din urmarile tipice ale caderii lui Adam,sursa a propriilor noastre acate. Pentru a trecepeste înclinatiile de felul acesta este nevoie celputin sa le calificam corec si sa le 'corelam cuînvatatura Parintilor. Ne v, m convinge în continuar~ ca înclinatiile paca oase îsi au radacinaîn felul de a fi patimas al omului si, de aceea,

corespund unor patimi COjcrete.Pentru ca pati

mile de baza sunt în numa de opt, ~ste logic sastructuram si înclinatiile n .gative ale omului înopt grupe.

Odata cu aceasta, vom r,marca din start ca nuse poate constitui un siste~ organic si neartificial în acest sens. Dupa cuvintele marelui râvnitor

al asc~ticii ortodoxe, ePisc!!pul Ba~aba (Beleaev): "In patimile nebunesti se vad doar indecenta si dezorganizarea". De .ceea ori~e schema apatimilor realizata de Sfin~i Parinti nu este universala, desi fiecare contine adevarul sau2 •.

, I

Acelasi lucru se refera si ta încercarile de a "le-ga" strâns înclinatiile înnasrute paguboase sibo!ileprovocate de patimile l,gate de simtul moral.In acest caz nu poti evita <conditionarea,omite-

, pp. 450-451. I

2 Episcopul Barnaba (Beleaev), op. cit., voI. 1, p. 312.

48

3. NOI SI PREDISPO E NOASTRE NATIVE

rea si rezerva. De exeFplu, Sfântul Ignatie Briancianinov considera Icabetia este o varietate a

lacomiei!. Episcopul ~amaba include în aceeasicategorie fumatul si drogurile, pe când deznadejdea si sinuciderea Ileleaga nu atât de deprimare, cât de tristete2• Este clar ca aceasta aborda-

, I

re e una acceptabila, dar nu reflecta în totalitate

pr~blema si nici toate fauzele bolilor respective.

Insumam cele spusf mai sus astfel:- caderea în pacat J lui Adam;

- degradarea mostinita a firii umane;- cele opt patimi;

- mecanismele g1netice si fiziologice alepatimilor;

- înclinatiile rele, Pftimase;- pacatele personalf ale omului;- conflicteleinteri0tre ale persoanei;-lupta duhovniceasca.

Acum vom relata lai amanuntit fiecare dintre cele opt grupe de î~clinatii rel~.

_ 1 În ajutorul celor care se pocaiesc, p. 1.

Z Episcopul Barnaba (13eleaev), Bazele artei sfinteniei.Experienta asceticii ortodoxJ( Nijni-Novgorod, 1996, voI. II,pp. 108-135,247-249.

49

CAPf['OLUL IV

Pântece]e nepotolit

Atractia spre hranf, este o necesitate fireasca a omului. Domnul IDumnezeu i-a permis lui

Adam sa manânce diIJorice pom al gradinii Raiului, în afara celui ~ cunoasterii binelui si ra

ului. Dupa ce protopf.rintele a încalcat aceastaporunca, toti urmasii lai au fost nevoiti sa-si dobândeasca lujana în su10area fetei. De aceea ne ru

gam Tatalui Ceresc: Pfinea noastra cea spre fiinta,da-ne-o noua astazi (Lufa 11, 3).Apostolul Pavel spune ca mâncarea nu ne apro-J.

pie de Dumnezeu, caci Jmparatia lui Dumnezeu nueste mâncare si bauturaJ ci dreptatea si pacea si bu

curia întru DUhU.lS.ifân~(1Corinteni 8, 8; Romani

14,7). Hrana este nec sara pentru activitatea organismului (vezi Fap e 27, 34) si este strâns le

gata de lumea interi0fa a omului. Atunci când

oamenii s-au purtat f,.a minte pen-tru faradelegilelor au fost umiliti. Ur~!a sufletul lor orice mâncare

si s-au apropiat de portilf mortii. Dar au strigat catreDomnul în necazurile lor si din nevoile lor i-a izbavit(Psalmi 106,17-19).

51


Uneori, din cauza unei bucati deApâine, uniiîsi chinuiesc sau îsi omoara fratii. Infometareaîndelungata desprinde adeseori masca de pechipul omului si atunci toate urâteniile pe carele ascundea aceasta ies la iveala. Cel care trecesmerit peste aceasta nenorocire, acela rabda cucinste încercarea pentru jertfeIrucie si omenire.

Cuviosul Ioan Casian arata ca,în conformitatecu trupul, vârsta si genul, trebuie sa analizam calitatea, cantitatea si timpul hranei: "Dar toti trebuie sa aiba aceeasi regula de strunire a trupuluipentru abtinerea inimii si întarirea duhului."1

Atractia pentru hrana se manifesta în mod subiectiv prin senzatiile de foame si de sete. Dacaîn sânge se încalca echilibrul dintre zaharuri, apasi alte substante necesare, atunci organismul aretendinta de a completa componenta lipsa. Centrele care reglementeaza utilizarea hranei se aflaîntr-un loc anume al creierului uman: hipotalamus. Zonele acestuia raspund pentru senzatiilede foame, sete si satietate. Astfel, functioneazaun sistem unic, ce mentine greutatea corpului laun nivel optim, indicat de gene.

SIabirea atractiei pentru hrana se exprimaprin scaderea apetitului, pâna la disparitia completa a acestuia, iar întarirea acestei atractii, princresterea apetitului. Lacomia, care include chiarsi mâncatullucrurilor necomestibile, se observala cei cu debilitate mintala, înnascuta saudobândita. Pe lânga excesul în mâncare, lacomia inclu-

1 Cuviosul parinte Ioan Castan, op. cit., p. 51.

52

A I

4. PANTEaELE NEPOTOLIT

de si nerespectarea ~osturilor, betia si alte "îndulciri" fara masura ale trupului.

1. Îmbuibarea

Cauzele îmbuib~ sunt diferite. Sfântul IoanScararul scrie ca "ade~ea demonul se asaza în sto

mac si nu-i permite 0flui sa se sature, desi aces

ta a mâncat deja toate ânarele din Egipt si a bauttoata apa dil'l Nil"l. C alte cuvinte, cel ispitit are

senzatia de satietate s~abita si nu mai simte cândse satura, nu simte c~d i s-a umplut stomacul.

Adesea motivul ~âncatului excesiv îl constituie mânia, tristet1a, plictiseala, frica, dar "si

sentimentu. 1 de singufatate si de gol interior. Inastfel de situatii oam~nilor li se pare ca hrana estompeaza durerea, îi fjuta sa treaca peste depresii si le confera un seftiment de siguranta. Uneori îmbuibarea devin~ metoda pentru eradicarea

stresului emotional. UihOIOgii sunt convinsi cahranirea din belsug s' grija excesiva pentru copilreprezinta mcercarea e a compensa insuficientadragostei parintilor entru copii. La rândullor,cu ajutoml hranei, c piii se apara de depresiileprovocate de lipsa t dretei materne.

Cultura hranei po a si amprenta diverselortraditii nationale. Po oarele au demult formate, ,ideile despre fmmus tea umana. În unele locuri

oan, egu enul Muntelui Sinai, ap. cit.,p.l09.

53


este pretuit trupul zvelt, iar în alte parti semnul pozitiei sociale înalte este considerat a fi obezitatea.

Un rol important este jucat si de factorii biologici. Astfel, unii oameni consuma multa mâncarebogata din punct de vedere caloric, dar nu se îngrasa, iar altii, dimpotriva, prind în greutat~ rapidsi depun eforturi'foarte mari pentru a slabi. In parte, aceasta se explica prin aceea ca înclinatia catreîngrasare sau slabire este mostenita. Ca reactie ladiferentele de greutate ale organismului, intra înactiune diferite mecanisme compensatorii. Astfel,organismul se împotriveste schimbarii greutatii,tinzând sa pastreze nivelul initial, fixat genetic.

Cercetatori din cadrul Spitalului Central dinMassachusetts si de la Universitatea Cambridgeau descoperit ca la reglementarea rezervelor degrasimi ale organismului participa aproximativ440 de gene. Trecerea de la "zvelt" la "plinut"se produce pe la vârsta mijlocie a omului, atuncicând cantitatea de energie acumulata depaseste consumul acesteia. Omul cu greutate normala manânca moderat si satisface nevoile firestiale organismului. Omul plinut manânca doarcu 0,1% mai mult decât are nevoie, iar cel foartegras doar cu 0,2-0,3% peste norma. S-ar parea canu este prea mult, dar este suficient pentru a seîngrasa semnificativ. Iata care este rolul genelorîn aceasta privinta! Desi cercetarea a fost facutape animale, specialistii sunt convinsi ca genelefunctioneaza în acelasi fel si la oameniI.

1 "Globul medical", Revista medicala, 2002, nr. 8, p. 22.

54

4. PÂNrECELE NEPOTOLIT

Pâna acum nu este înca foarte clar ce anume se

mosteneste: forta atractiei pentru mâncare, capacitatea tesuturilor de a acumula grasimi, activitateafizica redusa, obisnuinta de a pune capat stresuluicu ajutorul hranei sau dereglarea senzatiei fiziologice de satietate? Nu este exclus ca toti acesti fac

tor! sa aiba un aport comun la aparitia obezitatii.Imbuibarea este foarte periculoasa pentru cei

care sunt genetic predispusi spre obezi tate. Parintii cu o masa corporala normala au astfel de copiiîn 7% din cazuri. Daca unul dintre parinti suferade obezi tate, atunci copilul poate deveni obez în

40% din cazuri, iar daca ambii parinti s~t obeziposibilitatea îngrasarii creste la 80%1. In mare,masa corpului depinde de circumstante exterioare (de exemplu, caracterul hranei si al muncii), iarînaltimea si constitutia sunt conditionate genetic.

Aceasta ne obliga sa ne punem, în modul celmai serios, problema influentei reciproce a informatiei genetice si a substantelor nutritive.Omul predispus la obezitate slabeste greu si seîngrasa foarte usor, spre deosebire de cel carenu are o astfel de mostenire genetica. Tocmai deaceea el trebuie sa urmareasca atent felul în care

se alimenteaza, pentru a evita urmarile nefasteasupra starii sale de sanatate.

Trebuie sa începi de la nastere cu atentia sporita. S-a observat ca alaptarea în primele ore dupanastere blocheaza cu câteva luni gena obezitatii

1 Brautigam V., Christian P., Raad S., Medicina psihosomatica: Manual, Moscova, 1999, p. 280.

55

j

GENELE SI CELE SAPTE prATE CAPITALE

la copil, nepermitând astfr dezvoltarea asa-zi

sei "memorii a tesutului a' ipos". Pruncii alaptati imediat dupa nastere vita peri~olul obezi~

tatii, chiar daca au o mosteI're genetica negativadin acest punct de vedere. Aceasta 'se datoreaza nepretuitului colostru ( ,redecesorullapteluimatern, eliminat de gland~le mamare). AIaptare,: artificiala nu are astfel1e efecte. I

In continuare s.unt fOlte importante grija

pentru noul nascut, hrani ea acestuia, activitatea fizica s.a. Dar este un apt sigur ca anumi

te substante nutritive fie f~âneaZa,fie activeazadezvoltarea genei obezitati , '

Asadar nu este deloc in~iferent pentru aparatul nostru genetic si pentru sistemul imunitar ce

fel de hrana consumam! "iueste un secret fap

tul ca unele produse sunt t1xice, cancerigene sauprovoaca alergii. Noi însa, ljlemulte ori, avem în

credere în reclame, riscân<1astfel sa ne oferim,noua si copiilor, un "ucig~s" la masa, mai bine

zis în loc de masa. ' I~IPentru sanatatea omulili are importanta nu

doar ratia zilnica, ci si felU;:încare mâncau stra

bunii. În acest sens foarte' , teresante sunt cercetarile savantului suedez Gu ar Kaati si ale cole

gilor sai.Acestia au analiza~evolutia bolilor a 300de suedezi nascuti între 1890 si 1920. Datele pecare le aveau au f~st confruhtate cu d'ateledespre

recoltele strânse în Suedia ~nanii copilariei pacientilor. Datorita acestei infrrmatii este mai usorsa analizezi conditiile de hrranaale oamenilor În-,

56

'P~tEmrorom

tr-o anume periOada~poi cercetatorii au studiatsi starea de sanatate a epotilor acestor oameni.

S-a ajuns la concl .a ca nepotii celor care au

mâncat fara masura în Icopilarie au mai multe san

se sa se îmbolnaveasc~ de inima si au diabet de 4ori mai des decât nerjtii celor care au mâncat cumasura în copilar;ie.1Ij fapt, concluzionam ca bu

nicii lacomi distrug s~atatea nepotilor lor. Cauza acestei legaturi nu fste clara deocamdata, cacifoamea si satietatea nq se fixeaza în gene. Totusi,

particularitatile vietii ~unicului influenteaza Într-un fel oarecare starer. de sanatate a nepotilor1•

Rezultatele public'lte au dat nastere multorîntrebari. înca urmeazla sa se afle daca si regimul

alimentar al bunicilor-I~e linie materna (bunicile,strabunicile s.a.m.d.) re reflecta asupra sanatatii

urmasilor. Dar faptul ~escoperit ne obliga sa negândim bine la respo4sabilitatea noastra asuprasanatatii generatiilor viitoare.

2. Alcoolismul

~alizând bi~gr~rv împaratesei ~~aterina a

II-a SI pe cea a fiulUi rau Pavel 1, psihiatrul rusVladimir Fe(i)dorovici Cij ajunge la o concluzie

interesanta: acestia n~ erau gurmanzi, fiul mos

tenind de la mama sf neplacerea de a mânca.

ÎI!lparatul se mânia f arte repede daca nu i se

mânca al b nicului influenteaza nepotii?",în rev. "Stiinta si viata", 20p3, nT. 3, p. 50.

57


împlinea dorinta, oricât de mica ar fi fost, darniciodata nu a facut observatie vreunui servitorpentru mâncarea prost gatita1.

Ambilor nu le placeau bauturile alcoolice. Tinând seama de alcoolismul generalizat în societatea timpului respectiv, abtinerea lui Pavel 1estede mirare. Acesta nu si-a cautat niciodata mângâierea în vin si, desi era împatimit de militarie,nu se asemana cu ofiterii betivi. V.F. Cij explicatoate acestea prin ereditate2•

Sigur ca principala cauza a evadarii cuiva în împaratia iluziilor alcoolice si narcotice este golireaspirituala, pierderea sensului vietii, alienatea orientari10r morale, ideologia consumismului si cultul succesului material. Începuturile personalitatii "alcoolice" (si "narcomane") îsi au radacina, deasemenea, în educatia incorecta si obisnuinta de aîndeparta disconfortul cu ajutorul stupefiantelor.

Dar un aport important în cazul dependentei de alcool îl are si mostenirea genetica. Despreaceasta citim în ... Biblie. Acolo se spune ca îngerulDomnului a venit la sotia dreptului Manoe si i-aprezis: Iata, ai sa zamislesti si ai sa nasti un fiu; asadarsa nu bei vin si sichera si sa nu manânci nimic necurat,

caci copilul chiar din pântecele mamei si pâna la moar

te va fi nazireu al lui Dumnezeu (Judecatori 13, 7).

1 Cij V.F., Psihologia omului rau, a stapân ului, afanaticului.Notite ale unui psihiatru, cuvânt mainte de N.T. Unaneat,~oscova,2001,p. 107.

2 Ibidem, p. 107.

58

4. PÂNTE1LE NEPOIUlJT

Saamintim caîn ~purile VechiuluiTestamentnazireii îndeplinea~ slfjiri deosebite Domnului siîsi asumau de buna voie anumite privatiuni (maiales sa nu be~ alcool).Sa ne gândim acum putinde ceSfântuliIngerîi p I runceste mamei înainte dezamislire si în timpul arcinii sa aiba un mod deviata ca cel al nazireill r? Oare nu ca sa nu mân~jeasca în vreun fel pe alesul Domnului înca din

pântece, ci sa cultiveÎn!el înclinarea spre trezvie?Rezistenta la constmul alcoolului depinde,

într-adevar, cdemai mrlti factori spirituali si genetici. Genele anume controleaza cantitatea si

functiile fermentului Iare "prelucreaza" alcoo

lul în organi~m. Daca acest ferment este insuficient, atunci molecula de alcool din ficat se descompune cu dificulta e si astfel apare alergia laalcool.Aceasta este caracteristica, spre exemplu,eschimosilor, aleutilo~(locuitorilor din peninsu

la Ciukotka si indieni~~r din America de Nord.Chiar si de la doze mir persoanele care fac par

te din triburile enu~rate încep sa aiba tensiune joasa, pul~ intensij~at, pielea înrosita, senza

tii de voma. Reactia e~trema a acestora la alcooleste coma, care le pune viata în pericoF.

Nu doar rezistent4aa alcool se mosteneste, ci

si predispozttia spre ·lcoolism. Aceasta patimase transforma într-o oala grava, mai ales daca

omul creste de mic în ~edii sociale negative din

aGestpunct de vedere.

1 Karson R.,'Batcher J., Mineka S., Psihologia anormala,

ed. a ll-a, Sankt-Petersburg, 2004, pp. 634-635.

59

GENELE SI CELE SAPrE lCATE CAPITALE

Sa presupunem ca s-J adunat vreo 15 baieti la o petrecere. Dorind Ja se simta maturi sau, I

bine dispusi, beau alcOOl.~ general, beau camaceeasi cantitate de alcoo fiecare. Dupa un an

unii din ei mai beau la întE'~ . de acest gen, darpot sa se si abtina, iar altii nu pot rezista fara sabea alcool. Exista mai mul e explicatii ale acestui

fapt: duhovnicesti, pSihOlfgice si ~edicale. Nu

este exclus ca de vina sa fir' anume înclinatia genetica îrmascuta.

Subliniem ca se mosteneste nu alcoolismul însine, Ciriscul dezvoltarii ~cestuia. Una din ipo

tezele stiintifice afirma ca ,tgena biologica a alcoolismului" se transmite nemijlocit de la tata la fiu

si de la mama la fiica. Alti 4rcetatori indica faptul

ca nu exista o astfel de gen,. Numai ca acum s-audescoperit cam 15 gene, al~ caror defecte sunt le

gate de aceasta boala (alcoflismul). Iata de ce co

piii alcoolicilor, înfiati de f~lii în care nu se bea,se îmbolnavesc de 4 ori mit des de alcoolism cronic decât copiii parintilor sanatosi! Conform sta

tisticilor, în familiile sanator,se devin alcoolici cam

9% dintre fii, iar în cele de ~coolici 37%1. Diferenta, dupa cum se vede, este ~oplesitoare.

1Despre aceasta vezi mai ajanuntit: Liciko A.E., Bitenski V.S., Narcologie adolescentina Manual, Leningrad, 1991,pp. 138-139; Liskovski O.v., Ris I ul genetic de dezvoltare a alcoolismului: lntoxicatia si dependenta alcoolica, Minsk,1988;, I '

Romanov K., Kaprio J., Rose R.J' Koskenvuo 5., Genetics ofalcoh?lism: effects of migra!ion an oncordance rates among male twzns II Alcohol. Suppl., 1991 nr. 1, pp. 137-140.

60

4. PÂNTECELE NEPOTOLIT

La 30% dintre barbatii alcoolici cel putin unuldintre parinti a avut probleme cu alcoolismuLBoala se regaseste la astfel de persoane în 29,5%din cazuri, fata de 11,4% cum e cazul familiilorsanatoase. Atunci când ambii parintii sunt alcoolici aceasta cifra ajunge la 41,2%. Printre fiicele familiilor nebautoare nivelul celor care cad în

patima alcoolului este de 5%. Daca unul din parintii femeii a fost alcoolic, cifra creste la 9,5%,iar daca ambii au avut aceasta boala, la 25%1.

Sa ne închipuim acum urmatoarea situatie:doi gemeni sunt zamisliti în acelasi ovul fecundat. Este vorba de monozigoti, care sunt identicidin punct de vedere genetic si foarte asemanatorisi la exterior. Sa presupunem ca s-au nascut dinparinti care beau mult. În acest caz ambii gemenirisca în mare masura (54% din cazuri) sa devinaalcoolici, chiar daca din diferite motive sunt despartiti si educati în familii si sfere sociale diferite.

Alta situatie este atunci când parintii alcoolicizamislesc gemeni din doua ovule. Acestia suntdizigoti si, deoarece atât din punct de vedere genetic, cât si la exterior nu seamana între ei foartetare, nu este obligatoriu ca ei sa se îmbolnaveascade alcoolism în aceeasi masura. Unul din eipoatefi mai predispus decât celalalt. Doar în 28% dincazuri vor deveni alcoolici ambii. gemeni, indiferent daca acestia cresc împreuna sau separat.

Directorul Institutului pentru probleme medico-biologice din cadrul Centrului national

1Karson R., BatcherJ., Mineka S., op. cit., pp. 633-634.

61


de narcologie al Ministerului Sanatatii din Rusia, academicianul Irina Anohina, presupune cala baza dependentei psihice de alcool stau unele deranjamente ale sistemului nervos, în "centrul placerii" din creier. Impulsurile nervoase setransmit cu ajutorul diferitelor substante chimice - neuromediatori (dopamina, serotonina s.a.),iar alcoolizarea îndelungata duce la insuficienta dopaminei. Deficitul continuu al acestei substante contribuie la aparitia depresiei, la extenuarea psihicului si degradarea personalitatiil.

Mai mult, alcoolul reprima producerea "hormonilor fericirii" în organism (endorfina, encefalina) si slabeste functiile receptorilor corespunzatori. Din aceasta cauza organismul ducetot timpul lipsa de combinatiile biologice activenecesare. Atunci apare necesitatea acuta de a leprimi din afara. Alcoolul, în schimb, se substituie functiilor "hormonilor fericirii" si atunci cercul vicios se închide. Cu cât omul bea mai mult,

cu atât mai putin produce organismul acestuia"hormonii fericirii" si are nevoie din ce în ce maimult de alta doza de alcool. Astfel se formeaza

una din zalele dependentei.Odata cu trecerea timpului, la alcoolici, mai

ales pe fondul unei mosteniri negative, se schimba structurile responsabile de diverse procese

1 Anohina I.P., Mecanismele biologice ale dependentei desubstante psihactive (patogeneza). Cursuri de narcologie, Moscova, 2001, pp. 15-16; "Alcoolismul, narcomania si genetica", "Revista medicala", nr. 22, 26 martie, 2003, p. 9.

62


psihice si chimice. Copiii alcoolicilor sufera demulte ori de insuficienta "centrului placerii" (sistemul "recompensei pentru creier") si a "hormonilor fericirii". Pe urmele parintilor lor, acestiasunt împinsi spre cautarea anumitor placeri înviata, spre hedonism, si atunci încep sa beaI.

În lumea stiintifica si cea teologica exista paralele 'în ce priveste parerile despre aceasta boala.Sfântul Ioan Damaschin scrie ca trupul se dedacu usurinta patimilor, caci în el se afla "mirosulsi simtul pacatului, adica placerea si satisfactia".Fortele josnice ale sufletului împing omul spre dobândirea placerilor interzise de Dumnezeu. Sursaacestei înclinatii este senzualitatea, complacereaîn pacaf, "dulceata vremelnica a pacatului".

Traducând aceasta parere în limbaj contemporan, psihologul si preotul Andrei Lorgus vorbeste despre existenta în organism a unor complexe psihofiziologice stabile. În cadrul acestora"se pastreaza memoria stimularii specifice a trupului, care duce la placere" . Mai departe, dependenta chimica declanseaza mecanismul specialcare provoaca de fiecare data o stare emotionalaconcreta - placerea3•

Astfel, cu ajutorul alcoolului, placerea se dobândeste pe calea "Iatura1nica" (biochimica). Si,pentru ca, prin natura sa, omul tinde spre ferici-

1 "Alcoolismul, narcomania si genetica", p. 9.- 2 Cuviosul Ioan Damaschin, op. cit., p. 327.

3 Pr. Andrei Lorgus, Continutul teologic si psihologic alnotiunii de "patima", http://www.fapsyrou ..ru.

63


rea autel}tica, negasind-o, se multumeste cu unsurogat. In fapt, daca placerea este obtinuta usor,atunci omul nu se mai gândeste sa obtina si fericirea. Atunci când scopurile spirituale sunt schimbate cu reactiile chimice, viata se încheie într-unimpas, într-o capcana. Ratiunea nu tinde spre ceea ce este înalt, ci cauta fundul sticlei de bautura.

Astfel se împlineste ce este scris în SfântaScriptura: Vei fi ca unul care sta culcat în mijloculmarii, ca unul care a adormit pe vârful unui catarg.

M-au lovit ... Nu m-a durut! M-au batut ... Nu stiunimic! Când ma voi destepta din somn, voi cere iarasivin (Pilde 23, 34-35).

Copiii alcoolicilor sunt predispusi de obiceispre impulsivitate si risc, sunt instabili emotional si au greutati în privinta planificarii actiunilor. Pe viitor, adolescentii nervosi si tinerii cu intelect subdezvoltat vor fi înclinati spre cruzime,agresivitate, fapte criminale si vor fi foarte usorinfluentabili ... Problema se agraveaza pentru caastfel de persoane sunt convinse de binefacerile alcoolului, refuzând categoric sa se considerebolnave sau sa se trateze.

Astfel, obiceiul "otravitor" se implanteaza lanivelurile genetic, biochimie si fiziologic, dupacare trece de la o generatie la alta.

Despre asemanarea dintre mamele betive siodraslele acestora care s-au dedat aceleiasi patimi vorbea si Aristotel. "Betivii nasc betivi" sunaaforismul unui alt filosof grec - Plutarh. Genealogia urmareste astfel de familii nenorocite, dingeneratie în generatie.

64


Oricât de curios ar parea, fiicele alcoolicilor(indiferent care dintre parinti este bolnav), chiardaca nu sunt prinse de alcoolism, se marita dedoua ori mai des cu alcoolici decât fiicele parintilor care nu beau. Fiii alcoolicilor nu au astfel depreferinte. Probabil ca genele "rude" "atrag" sotia catre SOtI.

Un rol important în aceasta privinta este jucatde psihologie. Copilul copiaza inconstient "manierele" din familie si stereotipurile de comportament. El îsi însuseste stilul de comunicare învatatacasa si îl transmite ulterior în propria familie.

Dar sa nu ne grabim cu concluziile cond amnând! În viata reala nu sunt toate chiar atât declare si liniare. Putem vorbi mai degraba despre o tendinta decât despre o schema cruda. Într-adevar, genele influenteaza soarta oamenilor,dar nu o predetermina si nu ne lipsesc de libertatea vointei. Foarte mult depinde si de educatie,de efortul personal, de puterea de a înfrunta psihologic si pedagogic obiceiurile rele.

Tata1lui Beethoven era alcoolic cronic. De mic

copil compozitorul se îmbolnavea foarte des sigrav, iar pe la mijlocul vietii (31 de ani) a surzitcomplet. Toate acestea însa nu l-au împiedicat sacucereasca înaltimile artei muzicale si sa-si înscrie pe veci numele în istoria artelor. De aceea,

1 Despre aceasta vezi mai amanuntit: Schuckit S.A.,Tipp J.E., Kelner E., Are daughters of alcoholics more likelyta marry alcoholics?, Am. J. Drug. Alcohol Abuse, 1994, nr.20 (2), pp. 237-245; Velikov V.V.,"Încotro merge evolutiaomenirii?", în rev. "Omul" , 2003,nr. 2, p. 25.

65


proverbul batrânesc "Ce se naste din pisica soareci manânca" este adevarat doar în ce privesteanimalele si plantele, caci harul lui Dumnezeu sidragostea omului fac, cu adevarat, minuni.

Foarte multe depind de educatie, de efortulpersonal, de posibilitate a de a trece psihologic sipedagogic peste obiceiurile rele. Trebuie sa fimfoarte atenti la copiii si adolescentii care sunt hiper activi, emotionali, neastâmparati sau, dimpotriva, închisi (vezi Cap. VIII si Addenda VI).Acestia simt o stare de disconfort înca de timpuriu si nu înteleg ce se întâmpla cu ei, cautând oiesire din starea de stres care îi macina. Odinioara, o astfel de iesire din starea nervoasa era participarea la cercuri de creatie, de sport s.a., darcomercializarea societatii si "capitalismul salbatic", care au acaparat tara noastra, nu mai permitpetrecerea frumoasa a timpului liber si odihna.

De obicei, copiii alcoolici1or sunt predispusispre impulsivitate si risc, sunt instabili si îsi planifica actiunile cu dificultate. În viitor, adolescen-.tii nervosi si tinerii cu intelect redus vor fi predis-pusi spre cruzime, agresivitate, actiuni criminalesi influente negative ... Problema este ca si ei suntconvinsi de binefacerile alcoolului, refuzând sase considere bolnavi si, implicit, sa se trateze.

În multe cazuri este bine sa se mearga la unconsult medical-genetic Daca în familie s-au maiîntâlnit cazuri de îmbolnavire de alcoolism saude narcomanie, atunci este bine sa se stie caresunt riscurile de predispozitie la copil. Astfel sepoate prognostica riscul pentru sanatatea omu-

66


lui ale carui rude sufera de dependenta alcoolica. Mai mult, analiza genetica permite determinarea masurii în care utilizarea de catre parintipâna si în timpul sarcinii a substantelor toxice(în special alcool si droguri) poate dauna.

Testarea este doar primul pas. Cel de-al doileaeste sa convingi copilul sa nu încerce ceea ce estepericulos, desi i-l propun prietenii, vânzatorii sireclamele. Trebuie subliniat însa ca nu alcoolul

este periculos, ci alcoolismul. Din pacate, convorbirile educative despre folosul si daunele aceva anume îi irita, de obicei, pe copii, iar dorinta de a gusta din "fructul interzis", în ciuda "insistentelor celor maturi", este foarte mare. Mult,mai atractive par expoze-urile prietenilor despreextazul alcoolic, despre "nirvana" drogului, despre tigarile ca simbol al maturitatii si independentei fata de "babaci". Din povestirile prietenilor, chiar si mahmureala pare ceva romantic side dorit. De aceea este foarte important sa se explice ca testarea va arata doar predispozitia spreo anumita patima. Si astfel, poate ca aceasta nuva fi privita ca o sperietoare sau ca un pericol, cica o grija sincera pentru binele lui.

Daca cei maturi au motive sa creada ca odras

la lor are predilectie spre alcool, nu trebuie sa creeze tot felul de scene isterice sau sa mearga pe lavrajitoare. Este mai bine sa se adreseze dupa ajutor unui preot si unui medic narcolog. La primaîntâlnire este mai bine sa se mearga fara copil sisa se discute despre ce este nelinistitorîn comportamentul acestuia, despre cercul sau de prieteni

67


s.a. Pastorul iubitor si medicul experimentat vorputea da o mâna de ajutor la necaz. Terapia duhovniceasca (vezi despre aceasta mai amanuntitîn K. Zorin, Ce este blestemul mostenit?, pp. 226-276si idem, Scoala-te si umbla - pasi spre însanatosire,pp. 259-299),în asociere cu profilaxia ambulatoriesau stationara, va da rezultate excelente., ,

Din experienta unui medic narcolog din Mos-cova, Evghenii Brun, atunci când reusesti sa înveti un om sa primeasca placere nu de la substantele chimice, ci de la spirit, partea medicalaa problemei este rezolvata. Tocmai în aceasta siconsta tratamentul. Medicul încearca sa înteleaga din ce altceva, în afara de tutun, alcool saudrog, ar putea simti pacientul bucurie si satisfactie, indicând o iesire din situatie.

O semnificatie importanta o are educatia religioasa corecta. Aceasta trezeste o "imunitate spirituala" si previne aparitia dependentei la copil, deoarece omul credincios are sufletul plin de harulDomnului. Sufletul lui nu sufera de gol. Daca sufletul va este gol, atunci, dupa cuvântul Evangheliei, în el se va sa1aslui diavolul (Luca lI, 24-26).

3. N arcomania

Cele spuse despre alcoolism sunt în mare parte valabile si pentru narcomanie. Dupa parereacercetatorilor rusi si straini, formarea dependentei de alcool are trasaturi caracteristice comune

68


cu dezvoltarea dependentei de narcotice. Experienta confirma aceasta. Alcoolicii cronici combina destul de des bautura cu tigarile sau cu stupefiantele. Narcomanii sunt, de asemenea, înmare masura "omnivori". Câteodata, dorind sase desprinda de dependenta de heroina, metadona si alte opiate, acestia le înlocuiesc intentionat cu alcoolul. Dupa cum se spune, "cui pe cuise scoate". Dar cu ce pret?!

Nu este un secret faptul ca spre întrebuintareasubstantelor psihoactive stupefiante sunt predispusi în mare masura oamenii cu înclinatii înnascute. Specialistii rusi au cercetat 47 de familii încare au existat membri consumatori de narcotice,chestionând 816 rude ale acestora. S-a dovedit cadaca tata sau mama sunt narcomani, atunci copiiilor, la fel ca si copiii alcoolicilor, vor tinde spre placeri senzuale. Mult mai clar se petrece aceasta pelinie masculina, atunci când ambii barbati, si tatalsi fiul, sunt narcomani. Cu cât este mai departelegatura de rudenie cu narcomanul, cu atât maiusor îi este omului sa se lupte cu setea de dragI.

Drogurile au o influenta negativa nu doar asupra personalitatii, psihicului si comportamentului, ci si asupra vietii intime a omului. Ele diminueaza apetitul sexual, sucomba procesul de

1 Despre aceasta vezi mai amanuntit:- Radcenko A.F.,Rohlina S.L.,."Familiile celor bolnavi de narcomanie", în

lI~evista de neuropatologie si psihiatrie", Korsakova 5.5.,ed. a 2-a, 1990; Bogomolova R.T., Dumnezeu si natura vindeca. Cum sa ne izbavim de alcoolism, narcomanie si fumat, Mos

cova, 2003, p. 264.

69

GENELE SI CELE SAYrE PACATE CAPITALE

formare a spermatozoizilor si posibilitateaovulelor sa fie fecundate. În câteva luni de injectii cuheroina se deregleaza grav ciclul menstrual al femeii si functiile glandelor de secretie interna. Cutimpul, muschii uterului se atrofiaza. Sentimentul de om incomplet duce la un disconfort excesiv,ajungându-se la depresii si tentative de suicid.

Daca fecundarea a avut loc totusi, sansele dea naste un copil sanatos sunt foarte mici în astfel de cazuri. Placenta functioneaza anormal dincauza drogurilor. De aici si proasta hranire a fatuluj, ceea ce duce la un sfârsit letal. Copiii femeilor narcomane sunt de obicei nascuti prematur, slabi, au probleme în dezvoltare, au masamusculara mica si sunt scunzi. Imunitatea le este scazuta si de aceea risca sa se îmbolnaveascamai des de boli infectioase. Psihicul acestor copii este zdruncinat, dezvoltarea vorbirii îngreunata, memoria si concentrarea slabite. În viitortoate acestea pot împinge omul spre consumulde droguriI.

Înca un aspect important: medicina contemporana permite anestezicele la nastere. Astfelse poate naste fara dureri, chiar daca nasterea ecu probleme. Sigur ca femeile sunt de acord cuaceasta, deoarece durerile nasterii sunt insuportabile. Numai ca cercetatorii suedezi de la Universitatea din G6teborg au stabilit urmatoarele: daca femeii i se administreaza timp de zece

1 "Ginecologia", Revista Universitatii din California, subred.lui K. Nisvander si A. Evans, Moscova, 1999, pp. 55-63.

70

4. PÂNTECELE NEParOLIT

ore înainte de nastere nu mai putin de trei dozede barbiturice (somnifere) sau preparate pe bazade morfina, atunci posibilitate a ca pruncul sa fieatras de mircotice creste de cinci ori.!

Reiese ca anestezicele nu sunt chiar asa de ino

fensive pentru prunc, desi n~sunt un pacat în sine. Atunci când Domnul i-a prezis Evei ca în durere va naste fii (Facerea 3, 16), El S-a gândit si lausurarea durerii. În timpul nasterii, organismulfemeii însarcinate secreta în sânge hormoni speciali care ridica pragul de suportabilitate a durerii, pentru ca femeia sa nu intre în stare de soc.Asa ca avem la ce sa ne gândim: sa ne injectamsau sa rabdam durerea pentru ca mostenitorulsa fie sanatos? În cazul cezarienei, anestezicul es

te obligatoriu. Pentru ca preparatele anestezicesa nu faca rau copilului operatia este, în general,facuta foarte rapid. Mult mai putin periculoasapentru copil este anestezia epidurala.

Este evident ca în cadrul formarii asa-zisei

personalitati narcotice ultimul rol îl joaca faptul ca pruncul este deja obisnuit sa primeascapreparate narcotice din sângele matern. Aceastase refera mai ales la narcomanii cronici. Fatul se

obisnuieste cu primirea drogului, incluzându-lîn metabolism. Narcoticul devine parte a lantuluibiochimic al organismului sau si modifica actiunile unor hormoni. Producerea acestora scade, -

1 "Anestezicul: urmarile ne-inofensive", în rev. "Mama-info", 2001, nr. 5, p. 15.

71

'IIi

·1I


semnificativ si, odata cu încetarea drogarii, apare sevrajul intrauterin.

Dezechilibrul hormonal se acutizeaza atunci

când narcoticele sunt elimina te din organism. Lanou-nascuti a~est lucru se produce prin rinichi,intestine si plamâni. Corpul semnalizeaza ca arenevoie de completarea componentelor pierdutesi astfel se formeaza necesitatea de a primi noidoze de narcotice din afara - de aici dependentafizica. Daca necesitatea nu este satisfacuta, apare sevrajul- boli acute, varsaturi, diaree, friguri,pierderea cunostintei... Astfel de copii devin invalizidin pântecele mamei lor, fara sa aiba vreovina. Problema este ca ei sunt cei care sufera. Iar

parintii de multe ori renunta la crucea ce le-a fostdata si îi parasesc pe acesti copii nenorociti.

Mamele care utilizeaza cocaina nasc prunci cuorganele genitale si, în general, cu sistemul genito-urinar nedezvoltat. Testiculele la baieti suntprea mici, incorect dispuse si, spre exemplu, pot fiîn afara pungii testiculare. Defectele formarii testiculelor duc înca din perioada embrionara la disfunctionalitati în formarea hormonilor masculinisi la dezvoltarea organelor genitale conform tipologiei feminine. Atunci când copiii cresc, indeterminismul apartenentei sexuale este pentru ei otragedie. Asemenea disfunctionalitati se trateazaprost, deoarece au legatura nu doar cu organelegenitale, ci si cu parti ale creierului raspunzatoarepentru dezvoltarea sexuala (hipotalamusul).

În viitor, parte din tinerii si tinerele ale carormame Ils-au distrat" în timpul sarcinii cu cocaina

72

· I

4.PrELE NEPOTOLITvor avea ridicat nivel'tl hormonului "prolactina" .

Aceasta are, de asem,nea, repercusiuni negativeasupra dezvoltarii cafacterelor sexuale secunda

re si a posibilitatii detavea propriii copii.

Dupa cum se vede, influenta narcoticului asupra organismului fa lui este imensa si consecintele acesteia (inclu iv cele pe viitor) sunt foar

te grave. Pentru a ta~ao data pentru totdeaunaacest "nod gordian" ~amenii necredinciosi reco

manda avortul. Prin flceasta, ei ignora adevarulbiblic: Daca orb pe orb pa calauzi, amândoi vor cadeaîn groapa (Matei 15, 14).

Astfel, am analiza o seama de probleme spirituale, psihofizice s' genetice, conditionate deînclinatia înnascuta spre îngrasare, alcoolismsi narcomanie. Rad ~cinile acestor predispozitii subzista în dena I area necesitatii firesti de, ,hranire - lacomia, ca~e,la rândul sau, provoacapacatul desfrânarii.

Sa ne amintim ca pricinile pentru care a pierit Sodoma au fost m~ dria, Îmbuibarea si lenevia locuitorilor sai (v zi Iezechiel 16, 49). Nu vaîmbatati de t;in, în car este pierzare, ci va umpletide Duhul (Efeseni5,1 ), ne preîntâmpina SfântulApostol Pavel.

Acestui mare sfânt' se alatura si Cuviosul Ioan

Scararul: "Îmbuibaref este mama -desfrânarii;iarvinovata de curatie ~ste strâmtorarea stomacu-

, ~lui...Sa taiem întâi de toate mâncarea care ne Îm-buiba (alcoqlul,carne, condimentele-K.Z.). Daca se poate, da-i sto~acului hrana suficienta si

73

GENELE SI CELE SAPTE P1CATE CAPITALEdigerabila, pentru ca prin srtietate suficienta sa

fie ferit de lacomia fara m~.· . si prin digerarearapida a hranei sa te desp' i de aprindere ca de.

un bici. Saluam aminte Cat~lte feluri de mânca

re care umfla stomacul st" esc si dorinta"l.Spusele Sfintilor Parinti ste interesant sa fie

pozitionate alaturi de par riIe autorilor laici.

Astfel, psihanalistii remar9a faptul ca alcoolulimpulsioneaza pornirile hqmosexua1-esi mâni

oase2• "Noi, atunci când mfcam si bem, deve

nim opusul a ceea ce trebui sa fim, spune unuldin personajele lui J. Goeth . Digestia lenesa ne

îndreapta ratiunea în conformitate cu stomacul,iar din cauza relaxarii si a prea multei leneviri senasc dorinte care ne stapân~sc foarteusor."3

1 Cuviosul Ioan, egumenul M~ntelui Sinai, op. cit., pp.105,107.

2 Alexander F., Selesnik S., 0jul si sufletul acestuia: cu

noasterea si vindecarea din VeChim[epâna în zilele noastre,Moscova, 1995, p. 487...

3 Goethe J.W., Opere alese, Mos, ova, 1950, p. 253.

74

CAPITOLUL V

Mrejele iubirii de placeri

Duh cheltuit îi1pustiu de rusineE-n act desfrâul; sperjur mai întâiDe act, crud, ucigas, cu rau-n sine,Extrem, salbatic, fara capatâi;

Dar abia împlinit, sta iar sa cada;Vânat nu-n ratiune; tot ispite,Apoi urât ca înghitita nadaCe nebunie da celui ce-o-nghite.

Nebun daca-i vânat, nebun de-l ai;

Avut, având si mereu extrem vrându-l;Noroc probat, gonit apoi din Rai;Promise fericirii, apoi vis gândul.

Bine stiindu-l nu stiu sa nu cad,Sa scap de cerul unui asa iad.1

1 William Shakespeare, Sonetul129, trad. româneascade Miron Kiropol, http://convorbiri-literare.dntis.ro/KIROPOLsep3.html.

75

1GENELE SI CELE SAYfE PACATE CAPITALE

Am citat un sonet alluJwilliam Shakespeare. Marele poet descrie ded~blarea chinuitoare anaturii umane si drama vietii intime. Problemeleridicate aici sunt eteme: celînseamna dragosteaadevarata? Prin ce se deosebeste atractia sexuala

de pofta trupeasca? Care erite mobilui iubirii deplaceri/desfrânarii ?

Vom vorbi doar despre crteva aspecte spirituale si genetice ale relatiilor mtime.

1. Atractia sexuala,

Atractia barbatului sprelfemeie e~}enormalasi a fost introdusa în firea ~mana de Insusi Creatorul. Prorocul Moise, iar <llupael Domnul Iisus

Hristos au numit unirea d~tre barbat si feme

ie nu doar pereche de îndragostiti, ci un singurtrup. Si aceasta nu se ref~ra, desiiur, doar laapropierea fizica. Cuvântul "trup" are mai mul

te întelesuri în Biblie. În af~ra trupului, a relatiilor trupesti si a rudeniei df sânge, acest cuvânt

caracterizeaza omul ca întteg, incluzând si sufletul acestuia. Vedem acealstanumai daca citim

Prologul Evangheliei dUP~Ioan: Cuvântul trup

S-a facut... (Ioan 1, 14).~ Asa ca expresia "un sin r trup" simbolizea

za taina celei mai strânse yniri fizice, sufletesti

si duhovnicesti dintre sott. Verbul "se va uni"î~,~imba~iblica origina!,a~seamna "s~"asimilea-

. za, "devIne asemenea, "se confunda.

76

5. MREJELE LIRII DE PLACERI

I

Subliniem ca princ~piul unirii nu se pastrea-za doar în casatoria legala. Unirea ca atare, chiarsi ca rezultat al desfr~ului, îi face pe cei doi "un

singur trup", mai eX3!t"un singur corp". Sau nustiti ca cel ce se alipeste de desfrânata este un singurtrup cu ea? (1Corinte 6, 16). Numai ca unire duhovniceasca în acest ~az nu se mai produce. În

mare, totul se rezurnalla apropierea fizica si doaruneori la legatura sufleteasca.

În orice caz, în tim~ul "unirii barbatului cu femeia, fie ca vrea acestf sau nu, între ei se creeaza

o relatie care depases~e limitele impuse si care leva fi pe veci spre chinhire sau spre bucurie"l.Cartea Facerii descbpera si radacinile instinc

tului sexual femininl "Coasta" încearca întotdeauna sa ajunga ac6lo de unde a fost luata.

Acest lucru este no~al, fiindca ea este chemata

sa-i usureze barba~îr calea spre inima femeii,sa faca atractia ambi1~r dorita si sa o echilibreze.Dupa caderea în pacat, instinctul sexual femi

nin mai depinde înC~ de un aspect. Atrasa vei fi

catre barbatul tau si el e va stapâni (Facerea 3, 16).Stipunând genul fe inin celui masculin, Crea

torul ofera posibilita~Fa femeii sa îndrepte, prinsmerenia si blândetej sa, pacatul mândriei si neascultarii de Dumnez~u savârsit în Rai.

Parintele Paisie Agf0ritul este convins ca farao a~acti: ~~ea~~areciJ'r~ca b~~atu1 si ~emeia nuar fi hotarati ruClodata sa se casatoreasca, deoare-

'scriSOrile Jnui netrebnic, în Operealese,Moscova, 2000, voI. VIII, p. 69

77


ce s-ar gândi tot timpul la greutatile ce-i asteapta,la problemele familiale si la bataia de cap cu copiii. Sentimentul apasator al anxietatii si asteptarea ispitelor viitoare ar însemna mai mult decâtorice gând sanatos în favoarea crearii familieP.

La unirea sotilor în cadrul casatoriei se ajunge din mila Domnului datorita faptului ca genulmasculin si cel feminin au o natura comuna. Într-adevar, în afara particularitatilor medico-psihologice, acestia nu difera substantial. Principala diferenta biologica si sociala între barbatsi femeie este dictata de functiile ce privesc nasterea de copii. În cadrul unirii "într-un singurtrup" se naste o noua personalitate, un om. Iata de ce demnitatea genurilor în fata lui Dumnezeu este aceeasi, ele se armonizeaza ca douaparti ale unui întreg. Nici una din aceste parti nupoate ajunge la desavârsire fara ajutorul haruluilui Dumnezeu, în afara casatoriei (spre exemplu,în monahism).

Ideea deofiintimii, a originii comune, a apropierii principiale dintre femeie si barbat este unaautentic biblica. Femeia este latura fireasca a fiin

tei umane; ea nu este o completare a unui neajunsîn chipul lui Dumnezeu din Adam, ci încununarea acestuia, în toata plenitudinea naturii umane.Metoda crearii Evei nu îi înjoseste în nici un cazdemnitatea. Dupa cum Eva s-a nascut din Adam,la fel Hristos S-a nascut din Fecioara Maria (vezi

1 Parintele Paisie Aghioritul, Cuvinte, voI. IV, Viata de fa

milie, Moscova, 2004, pp. 68-69.

78

5. MREJELE IUBffiII DE PLACERI

Luca 1, 31-35), iar Biserica Sa (Mireasa si sotia) din Hristos (vezi Apocalipsa 19, 7 si 22, 17).

Meditând la latura fiziologica a instinctuluisexual, episcopul Nemesie al Emesei scria capartea producatoare (spermatike) a omului nuse supune ratiuniL "Dorinta actului intim estesadita în firea noastra. Noi suntem atrasi fara voia noastra spre acesta, desi actiunea efectiva estecontrolabila si depinde de suflet. Aceasta se savârseste prin organele care servesc tendintei naturale, dar a ne abtine de la tendinta aceasta si dea o înabusi depinde în totalitate de noi... Animalele necuvântatoare nu se conduc pe ele însele, cinatura le conduce, primind de la aceasta o anumita m,asura si timp."l

Glasul Domnului dezleaga pântecele cerboaicelor,spune psalmistul (Psalmi 28, 9). Este evident caDomnul nu are functia unei moase, dar El poate controla procesul de înmultire. Nu în zadarCreatorul a înzestrat animalele cu posibilitateade a se înmulti de sine statator (vezi Facerea 1,22). Verbul "a prasi/creste" indica atractia sexuala si comportamentul sexual adecvat, iar verbul"a se înmulti" indica, grija pentru urmasi. Acesteinstincte vitale sunt conditionate genetic.

Animalele se abtin instinctiv. Femelele nu primesc relatia cu masculii din momentul în care, .

simt ca sunt gestante. Dupa cunostintele zoolqgiei, împerecherea dupa fecundare se reflecta

1 Nemesie al Emesei, Despre natura omului, Moscova,1998, pp. 94-95.

79

GENELE SI CELE SAPTE ptATE CAPITALEnegativ asupra embrionull si a nou-nascutului.

~s~el, p~ Providenta Di~I' a, natura se reglea

za sIngura.La oameni lucrurile s nt mai I complicate.

Atunci când Eva a ramas A~Sarcinata si l-a nascut

pe Cain, a spus: Am doMn' it om de la Dumnezeu(Facerea 4, 1). Dupa naster, a lui Set a spus: Mi-adat Dumnezeu alt fiu în locul ui Abel, pe care l-a ucis

Cain (Facerea 4, 25). Nume~e Set în limba ebraicaînseamna, de fapt, "baza, ffndatie, asezare".Rahila, sotia lui Iacov, np avea copii si în du

rerea sa l-a rugat pe sot: Da-mi copii, iar de nu, voimuri. Mâniindu-se însa Ia ov pe Rahila, i-a zis:Au doara eu sunt Dumneze , Care a Istârpit rodul

pântecelui tau? (Facerea 30, 1-2).Cu toate acestea, naster a copiilor nu se redu

ce la vointa lui Dumneze I si la mostenire. Nu

se poate diminua rolul so4etatii si al parintilor:eforturile personale ale a~estora, starea lor desanatate, eficacitatea tratamentelor s.a. Aceeasi

Rahila spera nu doar în ajth.torul venit de sus, ciutiliza si mandragorele. Febeile orientale consi

derau ca aceste fructe avear:1p.roprietati beneficeîn privinta sarcinii. A auzit o Dumnezeu si i-a deschis pântecele! (Facerea 30,4-24).

Genul biologic al omul+ se determina astfel:în timpul fecundarii, noul @rganism primeste in ...

formatia genetica de la pa+nti (câte 50% cromo

zomi de la fiecare). Pe linie rpatema se mostenestecromozomul X, iar pe lini~lpatema cromozomulX sau Y, în ultimul caz em1!>rionulutmând sa fie

80

5. MREJELE IUBIRII DE PLACERI

barbat. Cromozomii X sau Y în plus sunt dejasemn de patologie.

Multi ani s-a presupus ca cromozomul Y nuare alta functie decât de a stabili sexul masculin.Astazi s-a dovedit altceva. Cromozomul Y are

functii unice. Desi este cel mai mic cromozom,genele acestuia raspund pentru producerea celulelor masculine si a functiilor "însotitoare".

Apropierea intima si zamislirea pruncului seproduc nu doar "din dorinta trupeasca", ci si dindorinta barbateasca (Ioan 1, 13). Sunt si eu om mu~ritor asemenea tuturor si coborând din neamul celuidintâi om zidit din pamânt. Si am fost înfiripat, cutrupul, în pântecele mamei mele, închegându-ma dinsânge, vreme de zece luni (dupa calendarul lunar K.Z.), din samânta barbateasca si în ceasul somnului

odihnitor ... (ÎnteÎepciunea lui Solomon 7, 1-2).Fiziologia contactelor intime este, într-ade

var, fundamentata pe pornirile instinctive inconstiente si pe circulatia hormoni lor în sânge, responsabili de dorinta sexuala. Dar lucrurile nu setermina aici.

Psihologia relatiilor intime presupune participarea ratiunii si a vointei. Oamenii au relatii intime atunci când vor aceasta sau atunci când nu

vor. Unii îsi vând trupurile, câstigând din aceasta, altii sunt violati, altii sunt usuratici, iar altii seofera jumatatii (sotului/sotiei). Intentiile sunt diverse si de aici apar toate problemele .. Asadar, atractia sexuala (libidoul) a omului

consta din doua componente interdependente - înnascuta si dobândita. Din perspectiva fi-

81

GENELE SI CELE SAYfE PACATE CAPITALE

ziologica, prima depinde de activitatea structurilor subcorticale si de glandele sexuale, iar a douade reflexele conditionate ale scoartei cerebrale., ,Având în vedere dualitatea aceasta, intensitate alibidoului se schimba în cazul abstinentei si subinfluenta unor circumstante concrete (boli, stres,alimentatie, consum de alcool, medicamente s.a.)

Timpul de începere a cresterii libidoului, amenstruatiilor, cic1icitatea acestora, masura. acti-,vitatii sexuale, cât si sosirea climaxului sunt în

~are parte conditionate de mostenirea genetica.Intreruperea functionarii glandelor sexuale sidiminuarea brusca în sânge a nivelului de hormoni al acestora se observa la femei pe la 50-55de ani, iar la barbati la 55-60 de ani.

Exista si exceptii, desigur. Sa ne amintim istoria dreptului Avraam. "Trupul sau amortit, caciavea aproape o suta de ahi" nu putea da nastereunei vieti. Sotia acestuia, batrâna si ea, era infertila. Cu toate acestea, din Providenta Divina eaprin credinta [...] a primit putere sa zamisleasca fiu,desi trecuse de vârsta cuvenita, pentru ca ea L-a socotit credincios pe Cel ce fagaduise (vezi Romani 4,19; Evrei lI, 11).

Analizând relatiile dintre aspectele genetice sicele spirituale ale intimitatii, subliniem urmatoarele: atractia sexuala nu înseamna înca dragoste, iar dragostea nu consta doar în atractie sexuala. Sentimentul autentic al dragostei este un dardivin. Întâi de toate, dragostea presupune comunicarea inimilor, drepturi si obligatii reciproce,caldura emotionala, încredere. Daca aceasta se,

82


reduce doar la reactiile genetice si biochimice,la placerea sexuala, atunci sensul autentic al familiei si al casatoriei se denatureaza. Genele reprezinta doar un fundament biologic, peste careconstruim casa dragostei noastre, în acord cu voia lui Dumnezeu sau împotriva acesteia.

Gândul despre unicitate si interactiune în procesele genetice, factorii sociali si devenirea spirituala este confirmat de Evanghelie. Ca sunt fameni care s-au nascut asa din pântecele mamei lor; sunt famenipe care oamenii i-au facut fameni, si sunt fameni cares-au facut fameni pe ei însisi pentru Împaratia cerurilor. Cine poate întelege, sa înteleaga (Matei 19, 12).

Vorbele Domnului sunt cu mai multe întelesuri. În parte, acestea descriu oamenii care nusunt înclinati spre desfrânare prin felul lor natural de a fi (constitutie). Abstinenta fireasca aacestora este conditionata genetic si aceasta nu lise considera a fi virtute. Altii însa, pentru mântuirea sufletelor, trebuie sa se abtina si sa· luptecu ei însisi ca sa învinga dorinta trupului. Acesteeforturi sunt pretuite mult de Dumnezeu.

2. Comportamentul sexual

Omul îsi valorifica de unul singur instinctulsexual, cu alte cuvinte, comportamentul sexual.Repetam: nevoia actului sexual nu este moralasau imorala în sine, fiind la fel ca nevoia de hrana, dar motivele si metodele satisfacerii aceste-

83


ia reprezinta deja altceva. În acest caz, nu genelesunt cele care dicteaza, ci vointa libera a omului.

Daca relatiile intime nu contrazic poruncileEvangheliei, atunci harul lui Dumnezeu le sfinteste. Altfel, apar devieri în ce priveste diferiteboli, denaturari, desfrânari, infidelitati si alte caderi de la gândul initial al Providentei.

Încalcarile celei de-a saptea porunci - Sa nufii desfrânat! - sunt cel mai des întâlnite si periculoase. Raul îl atrage insistent la sine pe ommai ales prin promisiune a "placerii instantanee"(Evrei 11, 25). Nu în zadar Dumnezeu i-a spusucigasului Cain ca la usa inimii sale sta pacatul:pacatul bate la usa si cauta sa te târasca, dar tu biruieste-l! (Facerea 4, 7). Pe lânga aceasta, atractiaspre pacat si atractia sexuala actioneaza concomitent, de foarte multe ori.

Înteleptul rege Solomon a demascat aceastaprin exemplul rasplatii pentru desfrâu: Nu te uita la femeia lingusitoare, caci buzele celei straine picura miere si cerul gurii sale e mai alunecator decâtuntdelemnul, dar la sfârsit ea este mai amara decâtpelinul, mai taioasa decât o sabie cu doua ascutisuri.Picioarele ei coboara catre moarte; pasii ei duc de-adreptul în împaratia mortii (Pilde 5,3-5).

Dorinta trupului vine din partea irationala asufletului si puterile întunericului se straduiescsa produca acolo un incendiu. "Sa nu gândestica-I poti învinge pe demonul desfrâului cu contraziceri sau dovezi, avertizeaza Sfântul IoanScararul, caci acesta are justificari convingatoa-

84


re, deoarece lupta împotriva noastra cu ajutorulfiriinoastre."l

Cred ca în nici o alta sfera din viata omului nu,sunt atâtea ocazii pentru pacat ca în cazul apropierii intime. Aceasta se explica prin aceea caatractia sexuala, atât cea barbateasca, cât si ceafeminina, ia adesea forme bolnavicioase, monstruoase. Daca devine excesiv, libidoul estompeaza orice altceva. Trupul, în acest caz, "se rascoala", sângele "se joaca", hormonii "danseaza"si este foarte greu sa te mai stapânesti. Atuncicând patima o acapareaza, ratiune a este ca si deconectata, de aceea si apar regretele ulterioare. Oastfel de stare neechilibrata a sufletului si trupului este exprimata foarte bine în cuvintele uneimelodii contemporane: "Când dragostea trece,ma doare capul". Din cauza pasiunii înnebunitoare si a "dorintei trupesti" omul, într-adevar,parca "îsi pierde capul" si libertatea. De acum e

d .,gata e once ....Suferintele celui prins în "mrejele dragostei", în

"capcana" acesteia, reprezinta tema centrala a multor opere din literatura clasica universala. Sa luam,spre exemplu, sonetullui William Shakespeare:

Dragostea este o neputinta. Sufletul îmi ebolnav

De-o sete de nepotolit si foarte grea,O astfel de otrava el îmi cere,

1 Cuviosul Ioan, egumenul Muntelui Sinai, ap. cit., p.115.

85

GENELE SI CELE SAPTE PtCATE CAPITALE

De care a patimit Odini1ra;

Dragostea mea a fost tra ata de ratiune, ca-re-mi este medic, I

Aceasta a respins cu to 1ierbi si radacini,

Si bietul vraci sleit e de r,utere,

Plecând, atunci când a g tat rabdarea.De-acum problema mea e pentru veci,

Iar sufletul a linisti nu s1 mai poate,Lipsit de ratiune

Si de sentiment, iar Slovfe îmi umbla-aiurea,

Siîndelung mi se parea, fiind eu tara minte,ladul în Rai, iar negura minaP

Dupa cum a remarcat, f~arte inteligent, diaco

nul Andrei Kuraev, "atunci când un tânar îi spune astazi unei fete "Teiubes, !",în 90de cazuri din100, în traducere libera acest Romeo a vrut sa-i

spuna Julietei sal~: "AUZ~.'gagico, ma simt coolalaturi de tine!" In cadrul culturii juvenile con

temporane te iubesc înse ~a ma folosesc de tine. Altfel spus, îmi plac se atiile acestea, suntnebun dupa ele, iar tu mi 1 provoci, fiind un sti

mulator. Aceasta nu este dtagoste, ci doar o alta

forma de exploatare a om~l6i de catre om."2PeJânga ispitele diavol lui si gândurile noas

tre (cuviincioase sau ne viincioase), compor

tamentul sexual este inf1ujntat si de înclinatiile

înnascute.

1 Shakespeare W., Sonetul147

2 Diac. Andrei Kuraev, BiseriC1 si tineretul: nu poate fi oareevitat conflictul?, Sankt-Petersbu~g, 2004, p. 55.

86

• 5. MREJELE rmn DE PLACERIInca de la începu 1 secolului al XIX-lea Cu

viosul Nil Izvorâtoru de Mir spunea ca mamele nasc prunci "dupa ânduiala si firea femeias-

pruncului". Aceasta e întâmpla deoarece sotii"se supun dorintei tru esti si zamislesc prunci înpacatul iubirii de plac .ri". Dar înainte de a sema

na un câmp trebuie s~-l cureti de grâu si pleava,iar semintele bune sa ~Farunci pe un teren pregatit, fara buruieni. Astff,l, paIamida nu va înabusicresterea plantei folosftoare. La fel trebuie sa fie

samânta bar~atului, d;t i ogorul femeii!.

"Daca saIhânta b v batului se va semana cugând bun, atunci si p cuI bun se va naste, in

sista Sfântul Nil, dar jaCa se va semana cu gândde desfrânare si curvi 1 atunci pruncul se va nas

te asa cum a fost Zami~lit. Pruncul se va naste, dar

nu va fi spre bucuria arintilor ... Daca mama vamerge pe o cale gresi a, atunci Dumnezeu Se va

îndeparta de ea si astfrl va fi umbrit harul Taineicasatoriei. Pruncul sla~este si de aceea mama nu-lva putea vedea sanatos, dar nici el nu se va putea

bucura de mama. P~I cuI se descompune sufle

teste înca din pântece e mamei sale, ca urmare afaptului ca ea a fost n .curata si s-a culcat cu barbatul împotriva legii, ând avea deja fatul în ea."2

Dupa cun;t spune quviosul Nil, relatia intimadin timpul sarcinii mineninta sanatatea fizica a

1Cuviosul Nil, Izvorât9rul de mir din Athos, Sentinte dedupa moarte, Sankt-Petersb]Urg, 1996, pp. 106-107.

2 Ibidem, p. 107.

87

1GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE

pruncului si îi produce rau ~uhOvnicesc. Nu esteobligatoriu ca pruncul sa Sf nasca cu vreun ne

ajuns fizic, dar, fiind mur1arit duhovniceste, elva. ca~eavusor lîn deprinderi' rele (viqlenie, hotie,mmCIUna s.a.) ;

La fel gândeste si Par~'. tele Paisie Aghiori

tul: "Sotii sunt obligati sa traiasca în abstinenta, pentru ca sa nu transmi a pasiunea trupeascacopiilor. Daca parintii se dedau dorintei carnii(Romani 8, 7), copilul lor la avea înclinatii dinacestea de la o vârsta-frage a. Aceasta se întâmpla pentru ca el mostenest dorinta carnii de laparinti (K. Z). La început, orinta carnii se manifesta usor, ca toate patimi e mostenite de la parinti, de altfel. Aceasta este asemenea unei urzici,tinere, care nu înteapa si ~ poti apuca de frunze, dar, atunci când mai creste, înteapa foarte tare. La fel este si cu dorintA carnii, care poate fi

vindecata într-un stadiu int'Pient, de un duhov

nic întelept. Dar daca nu t . dorintele lumesti latimp, în tinerete, atunci CA d devii matur va fi

nevoie de eforturi mari pertru atingerea aceluiasi rezultaf.Dupa ce se afla ca femeia a ramas !însarcinata,

duhovnicul sfatui a urgent EPIUI sa înceteze re

latiile intime, iar, daca nu plot sa le curme~ macar1,Izvorâtorul d~ Mir din Athos, Invataturi

de dupa moarte, Manastirea Novo polutvin, 1992, pp. 65-66.2 Parintele Paisie Aghioritul, q:uvinte, voI. IV, Viata de fa

milie, pp. 70-71.

88


sa le împutineze. Cel putin din luna a sasea contactele sexuale trebuie anulate completI.

Amintim ca si literatura stiintifica de specialitate nu recomanda relatii intime în ultimul trimestru al sarcinii. În ac~asta recomandare însanu se iau în considerare urmarile spirituale aleactului sexual, ci doar bunul mers al evolutiei fatului. Este foarte clar: cu cât se apropie mai multnasterea, cu atât este mai vulrierabil fatul, oricemiscare neatenta putând fi periculoasa pentruviata lui. Femeile însarcinate nu au voie sa stea,pe burta, sa preseze zona buricului si a bazinului,lucru greu de evitat în cazul unei relatii intime.

În plus, relatiile intime duc la excitare fiziologica si la puternice trairi emotionale, care potslabi dominanta sarcinii. Amintim ca dupa fecundare toate eforturile organismului femeiisunt îndreptate spre pastrarea, cresterea si nasterea fatului. Aceasta si înseamna dominantasarcinii. Acesteia i se supun toate: de la reactiilebiochimice si fiziologice pâna la activitatea subconstientului si constientului. Daca dominantase "cutremura", atunci cursul normal al sarciniise complica. Organismul mamei nu mai este înstare - în aceasta situatie -, sa satisfaca necesitatile crescânde ale embrionului.

Este ca si când -luând un exemplu din domeniul stomatologiei -, clatinând zilnic un dinte,p~tin câte putin, acesta va cadea pâna la urma.

1 R?kovalis A., Parintele Paisie mi-a spus..., Moscova,2003, pp. 28-29.

89


Punctul culminant al distractiilor si placerilortrupesti îl constituie orgasmul, un fel de "explozie" hormonala. În timpul acestuia în sânge seelimina o mare concentratie de combinatii bio-, ,logice active. Uterul este ca o locuinta comoda,unde locuieste fatul, si atunci când are loc "cutremurul biochimic" al întregului organism, secutremura si uterul...

Sa ne închipuim un astfel de scenariu: Cinevasta foarte bine la el în casa si dintr-odata toate încep sa tremure. Cauza "cutremurului" nu se stie.Ce simte omul acela atunci? Panica, frica paralizanta sau dorinta activa de a se feri de pericol?Dar daca o astfel de situatie se repeta periodic?Atunci locatarul poate ajunge chiar la spitalul denebuni, nu?!

În secolul al II-lead.Hr., despre dominanta sarcinii s-a exprimat Sfântul Clement Alexandrinul:"Orice întrecere a masurii este împotriva legilorfiri... Moise cheama pe barbati sa nu aiba relatiiintime cu femeile însarcinate, pâna când acestea nu vor naste ... Mama, în asteptarea nasteriipruncului, primind în sine samânta, nu mai doreste relatia rusinoasa ..., abtinându-se de la iubirea placerilor. Tendintele ei, îndreptate odinioaraspre îmbratisari dragastoase, acum se îndreapta spre interior, fiind preocupate doar de creareapruncului, ajutând Creatorul. De aceea nu estebine sa deranjezi natura, preocupata de astfel delucruri marete, cu lucruri de necinste."l

1 Clement Alexandrinul, Pedagogul, voI. II, cap. X, Moscova, 1996, pp. 187-188.

90

5. MREJELE IUBIRll DE PLACERI

Dupa cum vedem, pozitiile teologice concorda cu cele medicale în mod minunat.

3. Relatiile homosexuale,

Biserica Ortodoxa judeca foarte aspru homosexualitatea, declarând-o pacat de moarte.Aceasta reprezinta o orientare sexuala anormala, denaturare a firii umane.

Atunci când parintele Paisie Aghioritul afost întrebat daca homosexualitatea are radacini mostenite, el a contrazis aceasta idee. Dupa parerea sa, pacatul sodomit nu poate fi puspe seama erorilor din cromozomi. Întâi de toate,în astfel de cazuri este vinovata familia, educatianeadecvata si deprinderea rea a omului în relatiasa cu cei din jurI.

Este evident ca parintele Paisie vorbeste despre ceea ce medicina califica drept false perversiuni sexuale. Acestea sunt dobândite si apar înprocesul vietii sexuale a omului. Spre deosebirede acestea, perversiunile autentice sunt de obiceiînnascute si apar odata cu pubertatea. Însa hotarul clar dintre aceste doua feluri de disfunctiipsihosexuale este foarte greu de stabilit.

Potrivit cunoscutului psihiatru german EmstKretschmer, devierile sexuale nu sunt conditio-,nate doar endogen (mostenite, constitutive s.a.)sau doar psihogen (influenta mediului îrtconju-

1 Rakovalis A., ap. cit., p. 143.

. 91

GENELE SI CELE SAPTE 1CATE CAPITALE

rator, traume emotionale l.a.). În fiecare caz înparte- trebuie sa hotarasti tât de mult "este Îm

plantata homosexualitateal în constitutia corpului si cât de mult este form~ta de actiunea psihi-

ca din timpul vietii" 1• ISpecialistul în bioetica, Jjlreotul american John

Breck, scrie: "Relatia exactl~dintre natura si edu

catie - influentele genetice si actiunea mediului,\ care determina orientarea homosexuala - nu a

fost înca stabilita. Homose Iualii convinsi înclinasa sublinieze componenta genetica, pentru a fun

damenta teoria homosexu~'tatii înnascute si ireversibile, asigurându-si, ca uneia dintre grupuri

le minori tare, protectia le Iii.Oponentii acestora(spre exemplu, psihoterapeutul ortodox Elisabe

th Moberly) pun pe primuiiloc factorul mediului,mai ales relatiile nefaste dfu cadrul familieÎ."2

Influenta factorilor spir~tuali, sociali, psihologici si biologici asupra f0f:arii orientarii sexuale este fara îndoiala. Autorii crestini au afirmat

în multe rânduri ca demorW, cu permisiunea luiDumnezeu, ispitesc omul ~i-lîmping spre pacatesi patimi împotriva firiP.

1 Kretschmer E., Psihologia Imedicala, Moscova, 1995,p.163.

2 Prot. John Breck, op. cit., p.j155; Moberley E., Psychogenesis. The Early Development 01 Gender Identity, L. Kegan

Paul, 1988; Moberley E., Homofexuality. A New ChristianEthics, Cambridge, James Clarke, 1983.

3 Despre aceasta vezi mai at{anuntit: Episcopul Barnaba (Beleaev), op. cit., voI. II, PP:I~76-186; Egumenul N., Vi

zitatorii: noua cultura, noua reli~e, omul cel nou, Cap. "De

92

• 5. MREJELE ~ DE PLACERI

In cazul denaturari or sau exagerarilor în relatiile sexuale oame 'i sunt adesea singurii vinovati: Acestia, desi au cunoscut dreapta orânduirea lui Dumnezeu, ca cei ce fac unele ca acestea sunt

vrednici de moarte, nu n!umai cafac ei acestea, ci le siîncuviinteaza ~celorcare efac (Romani 1, 32).

Si genele îsi au ro~llor în ce priveste prefe

rintele sexuale ale o ului. Acest lucru este demonstrat si de cerc tarile specialistilor ame

ricani. Dintre homo~.xuali, atât barbati, cât si

femei, aproximativ 7 -75% sunt stângaci. Stângacia este legata de ctionarea specificaînnascuta a emisferelor crei ruluP.

Atractia fata de o ersoana de acelasi sex nupoate fi explicata p 'n predispozitia naturala.Dupa cum, pe buna reptate, indica cercetatorul John Harvey, apr ,ximativ jumatate din gemenii monozigoti nu împart înclinatiile homosexuale ale fratilor lor Cel mult se poate spuneca factorii genetici si hormonali pot predispu

ne spre orientare hOl1}osexuaIa,dar nu o deter

mina. Factorii genetict determinanti nu duc la oorientare homosexu~a (K.Z.)2.

ce vor sa ne «salveze» OZ -urile, medium-urile, ocultistii,vrajitorii?", Moscova, 2001 pp.123-126.

1 Sâcev M.M., Psihogen tica (baze biosociale ale comporta

mentului si ale individualitatii omului), Smolensk, 2001, pp.142-143.

" 2 Apud Prot. John Brec~, op. cit., p. 156; Harvey J., "Homosexual Orientation an Genetics" în "Ethics and Medics", 21/5 (May, 1996), pp 1-2.

93

I


În concluzie vom cita ~ fragment din brosura preotului Thomas Hop~o, publicata în 1989de catre Departamentul pentru educ~.tie religioa

sa al Bisericii Ortodoxe din ~erica: "Asemenea

tuturor ispitel~r, pacatelor si patimilor, inclusivcelor care par adânc înrad· cinate în firea noas

tra datorita unei mosteniri ~efavora1:Jile,orientarea homosexuala poate fi vrdecata, iar actiunilehomosexuale oprite ... Aturt-ci când homosexualii care doresc sa-si înfrunte înclinatiile întâlnesc

participarea rabdatoare si 1ragost~a autentica aprietenilor si a celor apropIati [...] Dumnezeu leda biruinta asupra patimi~ prin mijloace stiutedoar de El"l.

1 Apud Prot. JoOOBreck, op. qt., pp. 166-167.

94

lui Iuda

Daca patimile trup1' ti denatureaza necesitati

le firesti ale organism lui, patima iubirii de arginti este în totalitate pirituala, fiind lipsita deradacini fiziologice.D pa parerea Sfântului IoanCasian, invidia si iubirea de arginti "apar fara un

motiv premergator de la natura, fiind alimentatedoar de reaua vointa [...l, fara a avea vreo lega

tura cu instinctul natural"l.

_E drept ca unele fo~e de "acumulare a bogatiei" se observa si în l mea animala. Spre exemplu, veveritele si cârti ele aduna, ascund, dupacare îsi utilizeaza reze vele de hrana. Dar acestea sunt instincte înna cute, care le ajuta sa treaca peste perioadele ele ale anului. Astfel decomportamente sunt rogramate genetic.

Omul obsedat de i birea argintilor îsi pierde toata energia, posi ilitatile si talentul pentrua aduna bogatii, în def voarea bunurilor ceresti.Nu bogatia fu. sine est pacat, ci reaua utilizare aacesteia. Nu în zadar iblia spune: Nu nadajdu-

rinte Ioan Casian, op. cit., p. 86.

95


iti spre nedreptate si spre jefuire nu poftiti; bogatiade ar curge nu va lipiti inima de ea (Psalmi 61, 10).Altminteri, în baza acestui pacat se dezvolta nenorociri ca lacomia, zgârcenia, hotia, colectionarea (tezaurizarea) patologica, dorinta de înavutire, necredinta în Dumnezeu. Ne putem amintiaici, ca exemple, de Iuda Iscarioteanul, dar si depersonaje din operele literaturii clasice, subjugate de aceasta patima.

1. Virusii jocului de noroc

Sa începem cu exemple din viata cotidiana.Fiind foarte bogat, Igor nu se gândea câti bani

lasa zilnic în sala de jocuri. Si de ce s-ar fi gândit?Avea firma proprie, cont în banca, colectie de bibliofil, o sotie frumoasa. Cazinoul era, dupa cumgândea el, doar o parte din viata sa de om cu stare, asa cum era si clubul de golf, de altfel. Pe lânga aceasta, îl impresionau si câstigurile mari pecare, din când în când, le baga în buzunar.

-Luminarea a venit doar atunci când si-a datseama ca a pierdut milioane. Apartamentul si vila erau deja date pe datorie, sotia plecata, iar firma falimentata.

Igor a primit ceea ce cautase: cazinouul a intrat adânc în viata lui. El ajunsese sa si manânceacolo. Cazinoul îi platea casa si îi oferea o oarecare "pensie". Dar cu o singura conditie: sa joacetot timpul si sa ofere stapânului câstigul.

96

6. LAcoL LUIIUDA

Într-o emisiune te~l~zata se vorbea despre

jurnalistul Felix Med edev, care lucra în timpul"perestroikai" la revi ta "Ogoniok". Pâna cânds-a deschis cazinoul d Moscova, acest om avea

apartament, trei masipi, sofer personal, o biblioteca extraordinara s.e. Dupa aceea însa, iesind

din redactie, el aruncfl de fiecare data zarurile,pentru a pierde, iar si ~ar,banii si obiectele. În curând averea jurnalistu~ui a disparut, iar datoria aajuns sa fie astronomifa: un milion de dolari.

Unde este atunci rursa bolii? Patima pato

logica a jocurilor de ~oroc are radacini spirituale, sociale si chiar g netice. Vom vorbi despreaceasta mai amanunti .

Studiind perechi e gemeni, s-au constatatmutatii ale genelor reponsabil~ pentru functiileneuromediatorilor (re ponsabili cu transmitereaimpulsurilo~nervoas ). Cu cât sunt mai afectateaceste gene, cu atât m .. mult omul va avea o pre

dilectie mai mare penE de jocurile de noroc.21Pentru a întelege mecanismul mostenirii aces

tei disfunctii psihice, fa trebui sa facem o micaincursiune în genetica. Sistemul nervos este ca

pabil sa regleze actifitatea aparatului genetic,dispus în ceLule,tesuturi, organe si organism, îngeneral. Creierul are totdeauna în vedere necesitatile curente ale rganismului, mediul si ex-

1 Velkov v.v., "Încotro e îndreapta evolutia omenirii?",î~ rev. "Omul", 2003, m. 2 pp. 22-23; Ibanez A., De Castro

I.P. s.a., "Pathological g_+bling and DNA polymorphicmarkers at MAO-A and .l\1A0-B genes", în "MoI. Psychiatry", 2000, m. 5, pp. 105-109.

97


perienta individuala. În cazul unei excitari de nivel scazut a sistemului nervos, o parte din genesunt inactive. Aceasta e ca si cum ar "dormi" siunele tipuri nu se manifesta în mod real. În cazulunei excitari majore a sistemului nervos, acestegene, însa, se activeaza ("se trezesc") ...l

Creierul si aparatul genetic "se contacteaza" reciproc prin intermediul hormoni1or, inclusiv al hormoni1or stresului. Cercetatorii presupun ca activitatea genelor oscileaza ca reactie la un stres puternic.Modificarile activitatii genetice, conditionate de influenta hormoni1or stresului, pot fi mostenite2.

Dupa parerea Nataliei Semciuk, specialist al Centrului de stat pentru psihiatrie sociala si juridica ,;VP.Serbski" (din Rusia), înclinatia catre ludomanie estedeterminata, în mare parte, de mostenirea genetica."Cei mai multi jucatori au avut stramosi ludomani- jucatori de carti, curse de cai, pariuri, loterii, chiarsi... simpli fumatori! Daca strabunicul dumneavoastra a fost alcoolic, atunci dumneavoastra intrati în.categoria celor predispusi spre ludomanie."3

Dupa datele Nataliei Semciuk, mai mult de 83%

dintre ludomani au suferit în copilarie de sindromul

1 Ravici Serbo LV., Mariutina T.M., Grigorenko EL.,Psihogenetica. Manual, Moscova, 1999, pp. 276-278.

2 Ibidem, p. 279; Beleaev D.K., Borodin P.M., "Influentastresului asupra mostenirii si a schimbarii si rolul acestuiaîn evolutie", în "Genetica evolutionista", Moscova, 1982,pp. 35-39; Beleaev D.K., "Genetica, societatea, personalitatea", în "Omul în sistemul stiintelor", red. 1.Frolova, Moscova, 1989, pp. 155-164.

3 www.obozrevatel.com/news-print/2005/6/17j20474.htm

98

6. LACOMIA LUlIUDA

deficientei de atentie, cu hiperactivitate (ADHD),iar 96% din acestia au printre rude alcoolici. Astfel,bolnavii primesc o lovitura din doua parti: ADHD(posibil mostenit), precum siînclinatia genetica sprealcoolism. Deoarece impulsivitatea si hiperactivitatea copilului se transforma adesea în atractii patologice,predispozitiile ludomanului se vad uneori dincopilarie1 (veziAddenda a VI-a).

Numai ca nu putem pune toate pe seamageneticii. Parafrazând cunoscutul aforism, sa subliniem ca nu te nasti ludoman, ci devii ludoman.

Un factor foarte important al riscului de dependenta de jocuri este reprezentat de educatiaincorecta (grija insuficienta, cerinte prea mari,cruzime s.a.). Atunci când rolul bunurilor materiale este supraevaluat, atentia în familie se concentreaza pe posibilitatile financiare si pe greutati, cultivându-se sentimentul de invidie fatade ~ei mai bogati. În constiinta copilului apa;econvingerea ca toate problemele vietii sunt legate de absenta banilor, iar a trai în afara saraciei, .

nu înseamna altceva decât a trai bogat. Si atunciavem drept tel dobândirea banilor cu orice pret.De aici si pâna la business-ul rapid si facil al jocurilor de noroc nu mai e decât un pas.

La întrebarea despre cauzele comportamentului ludoman, seful centrului ortod.ox de îngrijire"Sfântul Ioan de Kronstadt", ieromonahulAnatoli(Berestov), raspunde astfel: "Pasiunea pentru joceste manifestarea caracterului si a temperamentu-

1 Ibidem.

99


lui omului, care [manifestare] depinde de particularitatile biologice ale creierului. Atunci când ludomanul începe sa joace, îi apare reflexul conditionatlegat de licarirea butoanelor, a cifrelor si a imaginilor de pe ecranul automatului de joc sau sunetul jetoanelor. În final, în scoarta cerebrala se elaboreaza o dominanta patologica grava, care îl facepe om dependent. El devine sc1avul propriei patimi, care i-a acaparat psihicul total si fatal. În acelasi timp, pasiune a pentru joc este si exprimareaspiritualitatii omului. În acest caz definitorii suntsi mediul social, atitudine a omului fata de viata simodul sau de trai. În timpul nostru, când în societate lipsesc, practic, abtinerile si oamenii se ferescde Dumnezeu, valorile lor spirituale se schimba.Dupa cum a spus Dostoievski, «fara Dumnezeu,toate sunt cu putinta». De aceea a devenit posibilasi pasiunea fulminanta pentru jocuri, care nu poate fi oprita cu nici un fel de frâne."l

2. Drogul virtual

o descriere excelenta a exteriorului si a stariiinterioare a tânarului înnebunit de magia ludomaniei este redata în cartea talentatului scriitor

Stefan Zweig, Douazeci si patru de ore din viata uneifemei. Personajul principal al operei este martoraunei situatii extreme într-un cazinou. Pierderea

lwww.znopr.ru/media/digest/2285.html?print_version=tr

100

i 6.LAcor LUIIUDA

si câstigul, speranta si~ezamagirea se reflecta cu

o forta nemaipomenit v asupra mimicii si gesturilor tânarului jucator. iecare muschi'al mâinilorsale si fiecare expresie _fetei transmiteau întrea

ga gama de patimi si ~airi din inima sa învolbu

rata. Scriitorul poveste1ste, prin gura eroinei sale,despre ceea ce acum 0lamenii de stiinta definesc

a fi dominanta patologica a jocurilor.Probabil ca nu a descris nimeni mai bine decât

S. Zweig aceste sentimFte. A repovesti textul sau

înse~a sa f~..ci portretl tân~lui pali.d si v~alat,asa ca vom ata un fra ent din carte. "...Mi-amridicat privir~a si chiar în fata mea am vazut - mi

s-a facut chiar friCa~OUa mâini. Astfel de mâini nu mai vazusem nici data! Se împlântasera unaîn cealalta, ca niste . ale turbate de mânie si, înînclestarea neobosita, s~ strângeau una pe cealal

ta, astfel ca d~getele tr0Eneau, din când în când, caniste vreascuri uscate, ca niste nuci sparte. Am pri

vit aceste mâini toata Jeara; ele ma fascinau prinirepetabilitatea lor. D~ în acelasi timp, erarri.spe

riata de emotia pe care 0I transmiteau, de pasiuneanebuneasca a strâns0rii si a luptei. Am simtit imediat ca omul plin de pariune a trimis aceasta pasiune în vârful degetelo , pentru a nu exploda dincauza ei. Si în secunda în care bila a cazut, cu unsunet surd, î:m. una din locatiile sale, mâinile s-au

I '

desprins, dintr-odata, c doua animale lovite de unsingur glont. Ele au caz t ca moarte, si nu ca si cum

ar-fifost epuizate. Au~ut cu o expresie de deznadejde, deprimare, dez agire, încât nu pot descrieprin cuvinte ce am vV tI Aceasta, deoarece nicio-

101


data, nici pâna atunci, nici dupa aceea, nu am vazut astfel de mâini vorbitoare, în care fiecare muschi al lor sa «urle», iar pasiunea sa iasa prin t0tiporii. Pentru un moment ele au ramas pe postavulverde morbid fara a se misca, asemenea unor meduze purtate de valurile marii. Dupa aceea, una,cea dreapta, a început sa învie, lent, începând cuvârfurile degetelor: a tremurat, s-a retras, a cotrobait câteva secunde pe masa, dupa care, apucândnervoasa un jeton, a început sa-I plimbe între degetul mare si cel aratator, ca pe o roata. Dintr-odatas-a încovoiat, ca o pantera, si a aruncat, ca si cumar fi scuipat, jetonul de o suta de franci la mijloculpartii negre a mesei de joc. În acel moment, ca la unsemnal, s-a trezit si mâna stânga, care fusese rapusa de somn. Aceasta s-a ridicat, s-a furisat, s-a târât lânga sora ei tremurânda, care se resirntea ca sicum ar fi fost obosita de aruncarea de acum câteva

~clipe. Ambele stateau acum împreuna, tremurândsi batând usor cu degetele pe masa, asa cum clantanesc dintii uneori. Nu, niciodata în viata mea nu" ,am vazut mâini care sa exprime cu atâta tarie su-rescitarea turbata ... Dar mai mult decât atât nu am

fost în stare sa ma abtin: trebuia sa vad fata omuluicaruia îi apartineau aceste mâini magice si, cu frica,da!, chiar cu frica, deoarece ma temeam de acestemâini, privirea mea a început sa pipaie mâneci1esi sa se îndrepte spre umerii îngusti. Atunci m-amcutremurat din nou, deoarece fata aceasta vorbea,în aceeasi limba neretinuta, foarte încordata, casi mâinile. La fel de tandra si aproape feminina,exprima acelasi joc tulburator de pasiuni. Nu am

102

6. LAcoL LUIIUDA

vazut niciodata o fata ltât de pierduta si absenta.Am avut posibilitate a ~ o vad ca pe o masca sau

ca pe o sculptura fara pchi, deoarece ochii de peaceasta fata nu vedea~ si nu observau nimic. Unvizor negru, ca de sticl1,privea, de parca ar fi fosto reflectie în oglinda fe:recata a bilei negre care se

învârtea voioasa, dans~A.d parca, în închisoarea sarotunda. Repet: nu am azut niciodata o astfel defata patimas încordata! O fata îngusta, tandra, pu

tin alungita, apartinânq unui tânar de vreo douazeci si cinci de ani. Ca ~i mâinile, ea nu produceao iml?resie a barbatiei, î parea a fi, mai degraba, o

fata de1:ânar posedat d~pasiunea pentru jocurilede noroc. Toate acestea însa le-am observat ulten.'or, deoarece în acel mo I ent ea nu era decât pasiu

ne si frenezie. Gura nu prea mare, cu buze subtiri,era întredeschisa si, chiar si de la o distanta de zece

pasi, se putea vedea câ~de febril îi clantaneau dintii. De frunte era lipita 1suvita de par blond, iar în

jurul «aripioarelor» na~ului ceva tremura încontinuu, de parca. sub piele Iarfi fost mici valuri. Capulputin plecat se dadea Fând înainte, când înapoi,parând ca în orice mOlfent ar putea sa însoteasca

ruleta, în rotirea ei. Abfa atunci mi-am dat seamade ce îi sunt atât de înclestate mâinile. Doar ele mai

puteau fi antidotul, e~brul care sa nu permitacorpului sa se rastoam~ de pe scaun.

Niciodata, niciodata în viata nu am întâlnit o

persoana care sa reflette atât' de clar, de voalat,

pasiunea! De aceea ~~1mi luam ochii de la el, priponita fiind de nebtmta sa, asa cum era el înnebunit si priponit de s~turile bilei pe masa. Din

103


acel moment nu am mai vazut nimic în jur; toate mi se pareau palide, tulburi, Iabartate, gri, încomparatie cu chipul acesta care ardea ca focul.Uitând de existenta celor din jur, l-am urmaritaproape o ora pe acest om, i-am urmarit fiecaregest al sau. Iata ca din ochi i-a izbucnit o luminaarzatoare, mâinile-nclestate desprinzându-i-se,ca în urma unei explozii, iar degetele tremurânde s-au întins cu aviditate. Crupierul i-a împinsdouazeci de monede aurii. În secunda urmatoa

re chipul i s-a luminat si a întinerit, ridurile s-aunetezit, ochii au stralucit, corpul încordat s-a îndreptat. Liber, ca un calaret în sa, barbatul statea,triumfând, iar degetele, sugubat si cu drag, strângeau monedele sunatoare, le ciocneau una de alta, le obligau sa danseze si sa sune melodic. Dupaaceea, a întors din nou capul, a surprins masaverde cu privirea unui tânar câine de vânatoarecare cauta urma, aruncând scurt toata movila demonede pe unul din patrate. Apoi a începutdinnou încordarea asteptarii. Din nou s-au vazut valurile de sub buze, mâinile s-au înclestat, fata tânarului a disparut, s-a ascuns în spatele expresiei nerabdatoare a lacomiei, care s-a transformatîn curând în dezamagire. Chipul tineresc, surescitat, s-a vestejit, s-a stins, a devenit palid si batrân, iar privirea s-a stins si s-a întunecat. Toateacestea s-au întâmplat în momentul când bila nua cazut pe numarul dorit. El a pierdut..."l

1 Zweig S., Douazeci si patru de ore din viata unei femei,Moscova, 1956, pp. 279-281.

104

LUI IUDA

Iata cum este pasiup.ea! Se pune atunci întrebarea: poti explica stiitltific ce anume "aprinde"aceasta pasiune?

Bombard~rea 'contirua a psihicului cu jocul

si cu procesele biochiI:ice însotitoare ale acestu

ia duce la aparitia în reier a unei surescitari. Înacelasi timp, activitat a altor centre ale sistemului nervos este stopata. Dominanta bolii este în

tretinuta de noi sesij de jocuri S.ide noi portiide doping interior (ho monal).

Jocul de noroc pro I oaca reactii chimice bine

definite în organism.~Omul, dupa cum se spune, cauta placerea fa~a-,_~~oguri.Jucatorul risca

încontinuu, ~imte eUlrie" si stres. În momentulunei mari pierderi sau al unui câstig neînsemnat

se produce o eliminaJe consistenta de adrenalina. Odata cu fiecare ~Jouaportie de adrenalina,apare si nece~itatea al~eidoze ....

D~ perspectiva ~si~ologul~i Univers~t~tiiNottingham, Mark Gr~ffiths,patima putertuca a

jocurilor provoaca 01.pendenta asemenea alco

olismului sau narco aniei. Omul de stiinta s-astraduit sa înteleaga e ce hobby-ul se transfor

ma adesea în manie. fentru aceasta el a masurat frecventa pulsului pinivelul hormonului cortizon din saliva câtor1a jucatori profesionisti de

bridge în timpul partifelor.Reamintim ca elim area cortizonului depin

de de actiunea altei substante: dopamina, ca

re provoaca senzatiaJde fericire. De fapt, chiaraceasta substanta, d I pamina, este activata în

105


formarea dependentei de alcool si droguri (veziCap. IV). Paralela este, în acest caz, evidenta.

S-a dovedit ca patima jocurilor de noroc in,..tensifica pulsul si creste continutul de cortizondin saliva. Când cartoforii joaca doar pe puncte,pulsul lor este de 80 de batai pe minut, iar nivelul cortizonului de 0,15 micrograme la un decilitru. Dar atunci când jucatorii pun pariu pe bani,pulsul le creste la 95 de batai pe minut, iar nivelul cortizonului se mareste de doua oriI.-

Pâna acum se considera ca o astfel de interde

pendenta chimica se poate obtine doar prin intermediul introducerii în organism a unor preparate speciale! Daca presupunerea lui Griffithsse va confirma, atunci lânga armata de fumatori,alcoolici si narcomani vom putea alatura sisuporterii fanatici, melpmanii, împatimitii jocurilor de carti, de domino, s.a.2•

Tehnoiogiile conte&'porane în domeniul calculatoarelor permit sa joci carti si alte jocuri din cazinou fara a pleca de lânga calculator (prin internet,de exemplu). În acest plan ludomania se suprapune computeromaniei (internetmaniei)( despreaceasta vezi mai amanuntit K. Zorin, Poseda tii. De-, ,pendenta de calculator, Moscova, 2007,pp. 120-124).

1 Despre aceasta vezi mai amanuntit: Jarnikov D., "Tratarea de ... distractie", în rev. "Sunetul", nr. 225, 2 decembrie, 2000, p. 4.

2 Ibidem, p. 4.

106

CAPITOLUL VII

Rautatea fara Imargini [mânia]

SfintiiParinti nume~c mânia "fiul iubirii de sine si fr~tele poftei". Dupa definitia data de Sfân

tul Ioan Scararul, m,.ia este dorinta de rau îndreptata împotriva lelui care ne-a suparat1.

Aceasta tendinta necr~stina a sufletului este insuflata de tinerea de :rrUntea raului si de ura, do

ved~d felul în.care n~1con~)lmamenergia interi

oara m scopun negatire. \Sa clarificamputin.l:a creatie Dumnezeu a in

trodus în sufletul lui {\dam o forta speciala, care îl îndemna sa faca finele. Datorita Providentei lui Dumriezeu, mâpia cu dreptate reprezintacapacitatea normala, . easca a sufletului, un felde nerv al acestuia. e aceea dreptii ne învatasa utilizam resursele terioare cu întelepciune:Mâniati-va si nu gresi, i; soarele sa nu apuna pestemânia voastra (Efeseni ,26).

Nu trebuie sa ne mEem pe oameni, ci pe pacatele proprii si pe J~~~ol. Conform SfântuluiIoan Casian, noi, jude~ându-ne pentru propriile

1 Cuviosul Ioan, egumetml Muntelui Sinai, ap. cit., p. 88.

107


pacate si greseli, trebuie sa facem cât mai multefapte bune, virtuoase. Mânia este chemata sa ne"stimuleze" în aceasta privinta, sa ne mobilizezeforta si barbatia1.

Numai ca Î1J- urma caderii În pacat mânia adevenit o boala a sufletului si a nascut o întreaga gama de buruieni "otravitoare": supararea,aprinderea, iritabili tate a, razbunarea, judecarea,bârfire a mincinoasa, înjuraturile, cinismul... Nute grabi sa te întarâti întru duhul tau, pentru ca mânia saIasluieste în sânul celor nebuni (Ec1esiast 7,9); Mânia ucide ~P€.cel fara de minte, iar aprindereaomoara pe cel ratacit (Iov 5,2).

1. "Sângele fierbinte"

Mânia apare deoarece dorintele noastre nusunt împlinite si atunci iubirea de sine este afectata. În Pildele lui Solomon este scris: Un raspunsblând domoleste mânia, iar un cuvânt aspru atâta

mânia. [.. .J Omul mânios atâta cearta, pe când cel domoI linisteste aprinderea (Pilde 15, 1; 18).

Alaturi de cauzele relatate ale acestei patimi,parintii asceti mai adauga doua: una duhovniceasca si alta fiziologica. Demonii se folosesc cumaiestrie de slabiciunile noastre si ne fac sa nemâniem pentru cea mai mica problema. Victimele demonilor sunt, în primul rând, cei predispusi de la natura spre mânie.

1 Cuviosul parinte Ioan Casian, op. cit., p. 85.

108

7. RAUTATEA FtMARGlN1 [MÂNIA]Ava Dorotei citeaz<tpe Sfântul Vasile cel Ma

re: "Iritabilitatea este ferbinteala sângelui lânga

inima"l. Episcopul Nfesie al Emesei si SfântulIoan Damaschin pres pun ca "mânia este învolburarea sângelui de r ga inima, produsa în ur

ma secretiei sau a «in1ignarii» fierii"2.

Aceasta opinie est1 preluata din operele luiAristotel si Hipocrate'l În Grecia antica fierea eranumita "chole", iar 0Tul "fieros" - coleric. Astfel de oameni au un temperament puternic, nee-

chilibrat si foarte irit~t.Colericul iritant si direct este asemenea per

sonajului lui Dumas, ,Artagnan. El este aprinssi "sare" de la orice. pre deosebire de flegmatic, acesta se irita foa te usor. Omul care a pri-

este mult mai aplecat spre mânie decât cel carenu a avut antecedente mânioase în familie. Dupacum spune proverbu : "Aschia nu sare departe

de trunchi" (se pare c~':'nici gena de gena!).

Remarcam ca nu ex'sta temperamente "bune"sau "rele", ci!fiecare a e proprietatile sale bune sineajunsurile sale. La <Leimai multi dintre noi se

regasesc proprietatilel mai multo~ teihperamente. Colericii, sangvÎnif' flegmaticii si melancoli

cii "puri" sel întâlnes1 mult mai rar. Manifestarea temperamentului se corecteaza treptat, subinfluenta mediului înconjurator, a educatiei s.a.

a DoroteiJ Învataturi si epistole folositoare de

suflet, Manastirea Pskov-PFcerska, 1994, pp. 100, 199.2 Nemesie al Emesei, op. cit., p. 89; Cuviosul Ioan Da

mas chin, op. cit., p. 159.

109

1·

GENELE SI CELE SAPTE PACATE-CAPITALE

De aceea, partile negative ~e temperamentului,care creeaza prem.ise fiziol gice pentru dezvoltarea patimilor pacatoase, u reprezinta în nici

un caz un balast pe viata a~omului. Acestea potfi strunite cu ajutorul vointei si al ratiunii. Iar trasaturile pozitive trebuie de~coperite.

D.upa parerea Sfântului pOfan Zavorâtul.,nu

trebuie sa ne iertam daca ânia este rezultatulI

teIIlReramentului, ci, dimp triva, sa ne pocaim

si sa"'Lrugam pe Dumneze~ sa ne izpaveasca de

patima1.Astfel proceda, sp e exemplu, CuviosulMoise de la Optina, care era exploziv din natura2.

învataturile Sfintilor p,rinti sunt apropiatede punctul de vedere al stirtei. Psihanalistii indica faptul ca rautatea se tiransforma adesea în

mânie. Daca cineva sau ce~a ne împiedica sa neatingem vreunul dintre scopuri, atunci "sângele

începe sa fiarba în vene". "q~ul turbat de mânieîsi iese din fire, urla si amerpnta, fiind gata sa în

frunte orice piedica i se P~'''3

Odata cu aceasta organi mul secreta în sângeo cantitate marita de hor ni ai stresului. Estefiresc faptul ca oamenii cu temperament colericse aprind de la o mica scân,eie. i

Autorii laici desemneaza mânia prin doi ter

meni: agresiune si agresivitate. Agresiunea estecomportamentul îndreptat $preproducerea rau-

1 Sf. Teofan, Opere, ed. a 2-a, Moscova, 1898, "Scrisoareanr. 253", pp. 81-82.

2 Cuviosii parinti ai pustiei Opti~a. Vietile, minunile si învataturile, Moscova, 1995, pp. 98-99

3 Cutter P., op. cit., p. 58.

110

7. RAUTATEA FARA MARGINI [MÂNIA]

lui unei persoane. Agresivitatea este disponibilitatea pentru diferite actiuni agresive, înclinatiacatre utilizarea fortei fizice si a violentei, aplecarea spre duritate, certuri si batai.

Exista multe teorii ale agresiunii. De exemplu,psihiatrul austriac Sigmund Freud considera agresiunea ca fiind manifestarea instinctului înnascut

al distrugerii si mortii. Cercetatorii contemporaniînsa critica o astfel de versiune (vezi Cap. IX).

Rolul factorilor biologi ci nu poate fi totusi negat. În primul rând, aceste componente sunt determinate de anomalii ale alegerii cromozomilorgenului. Prezenta în plus a cromozomului Y labarbati si lipsa acestuia la femei schimba maniera de comportare. Astfel de oameni sunt, de obicei, expusi încalcarii legii. Sa luam aminte însa:în cazul acestor boli se mosteneste nu criminalitatea însasi, ci înclinatia spre savârsirea de faradelegi si, mai ales, spre agresivitatel•

Persoanele bolnave de sindromul Kleinfelter au unul, doi sau chiar trei cromozomi X în

plus. Din punct de vedere biologic, sunt barbati,dar influenta cromozomului Y este slaba. Bolnavii manifesta debilitate, au semnalmente de gen

nedezvol}ate si, uneori, tendinte de perversiunesexuala. In cazul unei educatii incorecte, acestinenorociti umplu rândurile marginalizatilor societatii. Pomenindu-se "la fund", ei devin victi~e usoare ale lumii criminale ...

1BalOn R., Richardson D., Agresiunea, Sankt-Petersburg,1997, pp. 228-233.

111


Asupra masurii agresivitatii au influenta, deasemenea, si mutatiile genelor care.regleaza sin':'teza si schimbul de serotonina si dopamina dinorganism. Probabil ca cel mai razboinic trib dinlume sunt indienii Ianomamo din America de

Sud. Aproape jumatate din populatia barbateasca a tribului ucide înainte de a atinge vârsta medie. În genele acestora s-a descoperit o mutatie ~care, dupa versiunea cercetatorilor, îi face pe oameni foarte energici, impulsivi si agresivi. Darpasnicii bosimani din Africa de Sud nu au o astfel de mutatie.1

Sigur ca aceasta nu este singura explicatie aobiceiurilor sângeroase, dar ea ne da ocazia sameditam asupra mostenirii genetice.

Nivelul agresivitatii este o caracteristica Înnascuta a omului. Aceasta se confirma prin faptul ca durerea si mânia sunt corelate din punct devedere genetic. Durerea stimuleaza inarnicitia sidusmania. Copiii reactioneaza adesea la durereaputernica (la vaccin, spre exemplu) prin tipat sigrimasa. Este sigur ca ei nu au avut timp sa învete acest lucru de la cineva. Odata cu vârsta si Îndependenta de educatie, agresivitatea se diminueaza sau sporeste. Copiii agresivi care nu pot sacomunice în societate, devenind maturi, demon

streaza un comportament agresiv si antisociaF.·

1Velikov V.V.,op. cit., pp. 19,23; Meiers D., Psihologie sociala, Sankt-Petersburg, 1996, p. 487.

2 Isard K.E., Psihologia emotiilor, Sankt-Petersburg, 1999,pp. 258, 267.

112

" J " .

7.RAUTATEAFTMARGINI [MANIA]Un grup de geneticieni moleculari din cadrul

Institutului de pSihiathe al Colegiului londonez

regal, sub îndrumare, profesorului lan Craig, afacut o cercetare fara.lprecedent. Primind acor

dul parintilor, specialiptii au urmarit aproape 30de ani soarta a peste 0lmie de copii, studiindu-Ie

mostenirea genetica. ~ fost descoperita interde

pendenta între gene si comportamentul antisocial. Tendinta spre viole I ta poate fi mostenita prinintermediul activitatii I edusea genei care codifi

ca fermentul monoamflOxidazei A (MAO-A).Ce~cercetati au fo~t împartiti în 'patru gru

puri. In primul grup fU intrat tinerii din familiile defavorizat~, care aveau o activitate scazuta a genei date. In cel de-al doilea grup au intrat

.. I l t d'

oamenn cu gene no~ e, care au avu, e ase-

menea, o copilarie gre . În al treilea au intrat oamenii cu geI1eproble atice, care au crescut în

conditii normale. În ~l patrulea grup au intratoamenii aVaJ;1.tajatid1 perspectiva cercetatorilor. Cu ajutorul parintlor, al medicilor, al învatatorilor, profesorilor te liceu si facultate, dar sial altor oameni, cerce~atorii au fixat diferite cazuri de comportament agresiv în toate cele pa

tru grupuri. S-a ?yut r vedere întreaga viata acelor urmariti: bataile re la scoala,-îmbrâncelile,

huliganismul mn:or, crar si cazurile de omucidere sau violuri. In baza datelor obtinute, cercetatorii au calculat pedtru fiecare din cei obser

vati un "indice al comt0rlarnentulUi antisocial".

f13

I


CU cât mai mare este aceJ indice, cu atât omul

respectiv este mai agresiv.IIRezultatele experimentp.lui sunt extraordinare. Oamenii din primul frup, car~ aveau pro

bleme cu genele si cu medj'UI'au avut un indice

de 2-3 ori mai mare decât al celor din celelaltegrupuri. Profesorul Craig explica: "Daca suntnormale conditiile de viat , atunci predispozi

tia genetica nu are un rol fmportant. Daca însamediul este nefavorabil, a I nci factorul geneticse potenteaza. Conditiile ele pot avea diferiterepercusiuni asupra comp rtamentului: genele«bune» ofera aparare de i uentele negative, iarcele «rele»nu fac acest luc ."2

La început multi colegi . medicilor londonezi

au fost sceptici cu privire IJ rezultatele cercetarii,dar studiile independente, ~e primate, au dat ace

leasi rezultate. Gena MAo-l este,într-adevar, res

ponsabila pentru agreSivitj~lte.Soarecii de la careaceasta era îndepartata dev neau mult mai raP.

Desigur, comportamenttf11omului si al anima

lului nu este identic. Test~"nldun copil, nu trebuie

sa-I cataloghezi imediat în I -un anume fel, deoarece îi poti distruge viitoru .

Si totusi concluziile spefialistiior au o semni

ficatie practica. Acestea tr buie luate în seamade pedagogi, de asistentii ociali, de psihiatri si

1 Apud Kokurina E., "Demo~ul dinauntru", în "Newsweek", 27.12.2004 - 02.01.2005, I1P. 57-58.2 Ibidem, p. 58.3 Ibidem, p. 57.

114

_ J _ A

7. RAUTATEA Ft MARGINI [MANIA]de catre judecatori. formatiile despre genelesuspectilor ar prinde b' e în rezolvarea cazurilorcriminalilor "în serie". Se cunoaste, spre exemplu, ca fiul maniacului Chikatilo l-a urmat în crime pe tatal sau. Ce l-a împins spre un asemenea

comportament pe aceft copil nenorocit? Proba

bil ca nu doar faptele tpizerabile ale tatalui!

Sensibilitate a sisten~llUului nervos si agresivita

tea sunt conditionate de compozitia chimica asângelui. Nu întâmpl v tor în vechime ostasii pri

meau înainte de IU. pta 1mixtura de burete pestrit,pentru a fi mai rai. Crifele de turbare si nebuniemai sunt provocate d, hasis, dar si de alte sub

stante psihotrope. Ca ~a nu mai amintim de câtaviolenta, inclusiv sexuala, se produce sub influ

enta bauturilor alcoollte! Alcoolul etilic stârneste cele mai josnice ins~ncte si împinge spre faptemizerabile, fErspingatoare. Predispozitia spre al

coolism poate fi înnasfta (vezi cap. IV)..

Asupra gradului a~resivitatii influenteaza sihormonul barbatesc s~lual- testosteronuL Nivelul acestuia este prograrat genetic. Exista prepa

rate care diminueaza Cjncentratia acestui hormon

diminuând, totodata, si agresivitate abarbati1orînclinati spre violenta. În cazul condamnatilor pentru acte de violenta n provocati de alti oameni,

concentratia de testost,ron este mai mare decât lacondamnatii pentru înfa1cari ale legii car~ nu au

legatura cu violenta. Pttre adolescentii normalisi barbatii maturi se în[âlnesc unii care sunt mai

rs


Înclinati spre acte ilegale, consum de droguri siagresiune, ca raspuns la orice fel de provocare1•

Surplusul acestui hormon se asociaza, de obicei, cu înjuraturile, cinismul si preferarea rezolvarii prin forta a problemelor. Delincventuladolescent minor care are un nivel crescut de testosteron în sânge este un tip comunicativ, energic si Încrezut. El este capabil sa se apere si nudoreste sa respecte regulile de buna purtare2•

Trebuie sa repet aici expresia parintilor asceti:"Iritabilitatea este aprinderea sângelui În zonainimii"!

Sfântul Luca (Voino-Iasenetki) remarca faptul ca actiunile si starile psihologice depind defunctiile sistemelor nervos si hormonal. "Tot cese produce În organism, chiar si constructia anatomica a acestuia, confera o amprenta clara asupra psihicului. Diferitelor constructii ale organismului le corespund anumite forme de caracter,iar caracterul este una din manifestarile cele maiimportante ale sufletului si duhului."3

Concluziile Sfântului Luca sunt perfect aplicabile si patimii mâniei. În creierul animalelor sial omului au fost descoperite parti care sunt responsabile pentru nivelul agresivitatii acestora,pentru disponibilitatea de a "se bate" sau de "ao sterge". Cercetatorii au facut urmatorul expe-

1 Meyers D., ap. cit., p. 490.2 Baron R., Richardson D., ap. cit., p. 237.3 Sfântul Luca (Voino-Iasenetki), Duhul, sufletul si tru

pul, Moscova, 1999, p. 110.

116

. J . A

7. RAUTATEAFARAMARGINI [MANIA]

. t . d J d vd ..nmen : unUl con ucator e turma e maImute 1s-a implantat în centrUl agresivitatii un microe

lectrod. O maimuta ~ca, pe care acesta o batea,

a primit dupa aceasta~ telecomanda si a fost În

vatata sa o f@loseasca. Atunci când tiranul Începea s-o ameninte, ea I utea sa apese pe buton sisa-I linisteasca. Proba il ca era foarte interesant

sa privesti o astfel de fctiune1!

Al doilea experimEt: o pisica era introdusa În aceeasi cusca cu n soarece. Daca anumitepuncte ale hipotalam sului pisicii erau stimulate cu curent electric, Jtunci ea se comporta fata

de soarece speriata, r~actionând ca în fata un~idusman carelîi periclit'faza teritoriul, suierând si

zbârlindu-se; "Atacul'I cu sânge rece, prin însfacarea rapida a victim~, se producea Însa atuncicând era stimulata altf zona a hipotalamusului.

Dupa ce s-au mutat dr nou electrozii în primazona a hipotalamusul~~ pisica nu mai ataca soa-recele, ci era foar iritata2 de el. .

Desigur ca felul deT~ se comporta al oamenilor este mult mai complex. Acesta nu se rezuma

la "focarul agreSiVitaflT" Însa activarea anumi

tor structuri ale creie lui creste sau, dimpotriva, scade nivelul agre ivitatii noastre. Subliniem

ca functionarea anunpitor parti ale sistemuluinervos este condition4ta de gene si factorii dezvoltarii embrionare.

- 1 Meyers D., op. cit., PP.t87-488.2 Danilova N.N., Krâlo aCA.L., FiZ.iologia activitatii nervoase superioare. Manual, M scova, 1997, p. 132.

117


2. Agresivitatea copiilor

Impulsurile agresive constiente (si cu atât maimult cele inconstiente) împotriva copilului zamislit reprezinta o deviere psihologica grava,contravenind instinctului matern. Atitudineanegativa fata de prunc creste posibilitatea nasteriipremature si a depresiei postnatale. Psihana1istiipresupun, întemeiat, ca "refuzul subconstient" alunei sarcini nedorite este o forma neterminata aunei sinucideri. Uneori aceasta duce la varsaturineîntrerupte si la alte simptome de toxicozal.

Sistemul nostru nervos este asemenea cartierului general al statului-major în timpul actiunilor militare, iar sufletul este asemenea conducatorului. În baza analizei împrejurarilor internesi externe, sufletul reactioneaza, prin creier, lao anumita situatie, problema sau cerinta. Sarcina nedorita este o asemenea situatie complicata,generatoare de stres. Aceasta este întotdeaunaînsotita de emotii inconstiente negative. Nelinistea, neîncrederea, frica si înraire a dau nastere unui complex de sentimente, analogice stariiomului care se afla într-un mare pericol.

însa sistemul nervos "nu cunoaste" cauzelesentimentului sau interpretarea acestuia de catrenoi. El îsi da seama doar ca ceva este în neregula.Din "cartierul general al conducatorului operat!ilor militare" vine atunci un semnal de pericol. In

1 Lakosina N.D., Usakov G.K.,. Psihologie medicala,Moscova, 1984, p. 187.

118

7. RAUTATEA F. MARGINI [MÂNIA]

organism sunt declansfte imediat procese care reprezinta o reactie la strrs, iar aceasta nu înlesnesteîn nici un fel dezvoltarea normala a sarcinii.

Dupa parerea p~ihanalistilor, orice con

flict-protest interior o1j)ligaorganismul sa se debaraseze de ~ursa ne~ultumirii. În acest caz este

vorba despre gândurife negre legate de sarcina.

De aici porneste curs~ patologic al acesteia. Si

gur ca problema poa e fi conditionata si de alte circumstaRte, dar întâmplator cercetatoriiprivesc toxicoza târzi ca fiind o boala de adaptare. Organismul femeii se adapteaza pentru sta

diile ultime ale dezv~ltarii fatului, deoarece, încaz contrar, s-ar îmbo1favF.

Starea de rau a 9rganismului matern estetransmisa si fatului, aCfstuia înrautatindu-i-se alimentarea cu oxigen si cu substante nutritive. Da

ca aceasta se întâmpla Ides sau permanent, atuncisunt foarte probabile ~isfunctiile în dezvoltareacopilului, care se va na~te slabit si nedezvoltat din

punct de vedere fiziolpgic. Stresul mamei scadeimunitate a copilului, cre se trezeste neînarmatîn

fata infectii10r si a alto~ pericole care îl pasc.Este periculoasa ~E si intentia de a întrerupe

sarcina. GânCiurile mcvnei legate de avort spontan chiar obliga fatul I sa se teama si îi formeaL

1 Despre aceasta vezi JI ai amanuntit: Amon D., Carteade capatâi a tinerilor parinti, oscova, 1993; Pecinikova E.E.,

Sarcina nedorita, Moscovaf 1997; Brutman v.I., FilipovaG:G., Hamitova !.Iu., "Dinamica starii psihologice a femeii

î~ ti~pul sarcinii si dupa ~astere", în "Probleme psihologIce ,2002, nr. 1, pp. 59-681.

119

za "complexul ucigasului"l Femeia tare vrea saavorteze îi transmite fatulili înclinatia spre uci

dere. Poate ca aceasta încl0atie nu provoaca în~sasi crima, dar ea se va m~festa prin cruzimeasi sadismul copilului fata d~ ceilalti oameni si fa

ta de mediul înconjurator1• tChiar si atunci când ma a doar se gândeste

la avortul chirurgical, fatul "întelege" despre cee vorba si i se mareste pul~ul, deoarece "simte"pericolul. Daca un astfel de copil se va naste totusi, nu este exclus ca dragostea fata de parinti

sa fie una lipsita de caldur1vl.Trauma intrauterina îi cutremura sistemul

nervos. Daca femeia înSaJcina:ta a i gândit rau

despre fat, nou-nascutul va fi predispus spre ne-vroze si boli psihosomatice . I

Foartepericuloase sUnt~ acestecazuri nu doarintentia rea a mamei, ci si 1tarea îndelungata de

neliniste, sentimentul de r,spingere si antipatiafata de prunc. Mama iubit0'fe, care are un contact

emotional bun cu pruncul St':' u, va da nastere unui

copil mult mai bine pazit si .tapân pe 'sine.Cercetarile stiintifice de onstreaza ca prun

cii proveniti din sarcini ne I orite, nemtâmpinatidragoste în aceasta lume, sufera foarte mu

Acestia devin adesea cri~ali. Analizele evolutiilor medicale ale grupurifr de copii si adoles-

1 Arhimandritul Rafail (Karelin), Calea crestinului. Pre-

dici, Moscova, 1999, p. 187. I

2 Amonn G., Teoria prihoS01patica, Sankt-Petersburg,2000, p. 64.

120

7. RAUTATEA FAtMARGlNI [MANlA]

centi cu stare proasta dF sanatate indica faptul ca

majoritatea s-au nascuf fie din mame nemaritate, fie din femei care nî si-au dorit sarcina, fiind

stresate din cauza pro~.lemelorfamiliale1.Dupa cum reiese d~n cercetarile cunoscutului preot ortodox, neutopatolog infantil, doctorîn stiinte medicale, pror. Anatolii Berestov,patologia sistemului nervoî la copil se manifesta ne

sativ asupra 'dezvoltari psihofizice a acestuia.Intr-o masura oarecarl se provoaca si comportamentul asociat al acejstuia,precum si tendintacatre consumul de drogurF.

O, de am tine seam4 de suferinta spirituala acelui nenascut sau na1cut de curând în timpul"scenelor" familiale si al conflictelor de zi cu zi!Atunci ne-am stradui 4ne comportam mult mai

atent. Comportamentu~ irational al celor maturieste capabil sa influent~ze în cel mai rau fel asu

pra starii copilului si s~ lase în inima acestuia unmare strat de "noroi" 11Oral. .

Chiar daca noi nu~vem, în sufletul copiluluise insereaza otrava mA' ei si a rautatii, iar în sânge se ridica nivelul ho onilor stresului. Copila

sul este "Împresurat"., ,:~mbibat"de mediul agresiv. Orice emotie negalva se împlânta în el si îldistruge, aselTleneaun~i baionete. Sufletul pri-

1 Witwell J.E., Rolul mUticii în dezvoltarea prenatala si

postnatala. Aspecte medico-p ihologice ale perinatologiei contemporane. Conferinta a III-a despre educatia prenatala, Moscova, 2001, p. 76..

2 Ierom. Anatbly (Berest~v), Întoarcerea la viata, Moscova, 2001, p. 14.

21

"


meste în astfel de momente o lovitura puternica,negativa din punct de vedere moral. Dupa aceeaparintii se mira: "Ce fel de copil am crescut? Cenedreptate! Am consumat atâta energie pentrucresterea lui, iar el este neascultator si egoist!"

Copilul nedorit simte intuiti-v, subconstient,o oarecare nedreptate, un rau din partea mameisau a tatalui. El le plateste parintilor, cu voie saufara voie, cu aceeasi moneda: raceala, lipsa prieteniei, însingurare si asezarea barierelor. Doardragostea crestina poate distruge acest zid.

Familia este un organism spiritual si biosocialunic, de aceea vatamarea unui membru se reflecta asupra tuturor. Copiii sunt mai sensibili si resimt mai puternic din climatul psihologic si duhovnicesc din casa.

Copiii înclinati spre rautate si agresivitatecresc de obicei în familii defavorizate. Acolo nu

îsi gasesc locul tandretea si caldura sufleteasca,ci indiferenta si delasarea; acolo domnesc exemplul negativ si strada. Copilul agresiv nu arecontacte cu rudele, iar cu vârsta aceasta caracteristica se accentueaza.

Gaz pe foc mai pun si prostioarele copilariei, precum si distractiile. Daca analizam putin,chiar si desenele animate hollywoodiene sau jocurile pe calculator, unde eroii mint la fiecare passi se bat unul pe celalalt, ne dau de înteles acelasi lucru. Dupa ce vede mai multe astfel de imagini, baietelul împinge fetita în piscina si râde delacrimile acesteia, iar fetita ascunde încaltamintea prietenei si se bucura de nelinistea ei. La în-

122 .

7. RAUTATEAFARA MARGINI [MÂNIA]

ceput durerea fizica si înjosirea morala a semenului provoaca o senzatie de satisfactie, iar maitârziu ele devin un scop în sine. În constiinta copilului cruzimea se fixeaza ca un comportamentpermis si util. Agresiunea naste agresiune si astfel cercul vicios se închide.

Despre actiunea distructiva a diferitelor "jocuri cu împuscaturi" avertizeaza si psihologii.Imaginea de pe monitor corespunde, de obicei,exprimarii personale - a spectatorului, sângelecauzat de împuscatura parând foarte real. Sarcina eroului din joc coincide cu a jucatorului. Eacere sa ucizi cât mai multi dusmani. Jucatorulnu numai ca îsi vede eroul, ci se si transformaîn acesta. De aceea, scenele violente distrug psihicul si provoaca un comportament agresiv.

Savantul german -Klaus Mathiak de la Universitatea din Aachen a cercetat 13 persoanecu vârsta cuprinsa între 18 si 26 ani si care petreceau în fata jocurilor de calculator, zilnic, numai putin de doua ore. În procesul de testareli s-au propus subiectilor jocuri video cu scenede violenta, batai si salvarea ostaticilor. Aparatespeciale fixau impulsurile creierului voluntarilor. În timpul jocului se activau doar functiilede cunoastere (memoria, atentia, vorbirea, centrul de miscare). Este interesant ca emotiile lipseau cu desavârsire la acesti jucatori ..

Ca rezultat al experimentului, cercetatoriiau demonstrat ca scenele de violenta din jocuriservesc drept antrenamente. Aceste antrena-

123


mente învata sa procedezi în acelasi fel, rece sifara emotii, în situatii reale din viata., , ,

Astfel, în 2002, în Germania, un absolvent alunei scoli, care nu fusese primit la examene, aîmpuscat 13 rrofesori, doi elevi si un politist,dupa care s-a sinucis. Politia a constatat ca preocuparea lui principala erau jocurile sadice pe calculator. Este evident ca acestea au dus la un asemenea final. În China, un adolescent de 13 ania sarit de pe fereastra apartamentului, în urmapierderii la un joc pe calculator.

Conform cercetarilor Asociatiei americane depsihologie, atunci când copiii stau în fata calculatorului, jucând jocuri violente, chiar si mai putinde 10 minute pe zi, felul în care vad ei lumease schimba. Acestia ajung sa aleaga o anumitavarianta de comportament, devin violenti si seevalueaza ca fiind agresivi. Copiii care joacaastfel de jocuri sunt mai putin prietenosi siînclinati sa-si contrazica învatatorii si colegii.Dupa astfel de jocuri, tinerilor terminatori leapare înclinatia spre banditism, iar situatiileconf1ictuale le rezolva prin intermediul fortei.Membrii asociatiei au luat hotarârea de a recomanda producatorilor de jocuri sa micsorezecantitatea violentei în jocurile video si în alteproductii multimedia adresate copiilor.

Identificându-se cu eroul din joc, copilulprimeste posibilitatea sa se autorealizeze înspatiul virtual. Jocul îi permite sa ia rolul altcuiva, sa devina acel cineva, asa cum nu ar putea fiîn viata reala. Jucatorul - copiii, adolescentii si

124


chiar unii dintre adulti - le proiecteaza asuprasa calitatile de invidiat ale eroului (curajul, forta,dibacia, capacitatile deosebite s.a.). Întoarcereala realitate îl lipseste însa de posibilitatile acestea si îl readuce la problemele cotidiene.

Din punctul de vedere al specialistilor, principala caracteristica a copiilor agresivi este atitudinea rea a acestora fata de semenul de aceeasi vârsta cu el. Acesta din urma este privit caun inamic, concurent, bariera care trebuie neaparat trecuta. Copilul agresiv îsi formeaza o opinie prefabricata despre faptele oamenilor din jurul sau. El pune intentiile rele pe seama celor dinjur, gândind ca este neglijat1.

Si ce se întâmpla pâna la urma? "Mai demultcriminalitatea juvenila era superioara procentual celei adolescentine. Acum acestea tind sa de

vina egale - se îngrozesc juristii. Încalcarile careacum 10 ani erau facute de tineri cu vârsta de 20

de ani, se fac astazi la 15 ani. Aproape o treimedin cazuri este reprezentata de huliganism, 20%de furturi, iar mai departe se regasesc tâlhariile,vatamarile corporale grave, violurile."2

Tinerii certati cu legea se comporta din ce în cemai des animalic cu semenii lor. Se comporta desantat si cinic cu oamenii straini, deoarece nu sunt

1 Smirnova E.O., Huzeeva C.R., "Particularitati psihologice si variante ale agresivitatii infantile", în rev. "Probleme psihologice", 2002, nr. 1, pp. 21-22.

- 2 Pisarenko D., "De ce sunt atât de cruzi copiii?", în"Argumentî i faktî" [Argumente si fapte], Moscova, 2004,nr. 47, p. 56.

125


constrânsi de nici o regula. Aceasta este o dovadade agresiune nemotivata si neprovocata. În acelasi timp, creste si numarul tentativelor de suicid,care este, de asemenea, o forma de violenta, numai ca îndreptata împotriva propriei persoane.

Asadar sursele agresivitatii se înradacineazauneori în adâncurilefiintei noastre cazute. Mostenirea negativa creeaza o atmosfera fertila pentru dezvoltarea patimii mâniei. Cel mai adeseaînclinatia spre impulsivitate, cruzime si iritare semosteneste si poate apasa omul pe parcursul întregii sale vieti, din pruncie pâna la batrânete.

Mult mai evident este acest lucru la copiii detrei-patru ani, care se irita foarte rapid, sunt hiperactivi si de necontrolat. Asupra comportamentului acestora nu se resimt înca atât de mult

mediul nefavorabil, urmarirea programelor deteleviziune violente, atractia pentru alcool si droguri. De aceea cauzele agresivitatii copiilor micise afla fie în gene, fie în perioada intrauterina.

Autorii crestini nu uita si de actiune a demonilor - posedarea1• Nu este exclus însa ca toti acestitrei factori sa "conlucreze" .

Sigur ca aceasta nu demonstreaza posibili tatea transmiterii genetice a mâniei, dar ne oferaun motiv bun sa ne gândim la ceea ce semanamîn sufletele si trupurile urmasilor ...

1 Despre aceasta vezi mai amanuntit: Episcopul Barnaba (Beleaev), op. cit., val. I, pp. 433-434; Egumenul N., Despre cauzele interesului pentru satanism la tineri. Ma lepad detine, satana: cum sa-i salvam pe copiii nostri de satanism, Moscova, 1999, pp. 7-35.

126


Batausi si zurbagii, ce-i de facut?

Psihologii au descris semnalmentele caracteristice ale copilului mânios. Iata aceste criterii!:

Copilul adeseaarareori

1. Se cearta, se contrazice cuadultii2. Pierde controlul propriu3. Da vina pe altii pentru gre-selile proprii4. Este invidios si razbunator5. Se supara sau refuza sa fa-ca ce i se cere6. Supara oamenii intentionat7. Refuza sa se supuna regu-lilor8. Este sensibil, reactioneazafoarte rapid la actiunile celorcare-l înconjoara, la ceea ce îisupara pe alti copii si pe adulti

Numarati câte raspunsuri pozitive aveti în coloana "adesea". Daca într-un timp de sase lunila copil apar patru din cele opt semnalmente, sepoate presupune ca este agresiv.

1 Liutova E.K., Monina G.B., Training-ul interactiunii eficace cu copiii, Sankt-Petersburg, 2000, p. 151.


Chestionaml "Semnalmentele agresivitatii"l

Raspundeti la fiecare afirmatie:

Copilul DaNu

1. Se pare ca imeori îl poseda un duh necurat2. Nu poate tacea daca nu-i placeceva3, Vrea sa înjure uneori, chiar si faravreun motiv4. Adesea este foarte îmbufnat, caun om mare5. Atunci când cineva îi face rau,încearca sa-i plateasca cu aceeasimoneda6. Se întâmpla sa strice jucariile cuplacere7. Câteodata insista asupra unorlucruri, încât cei din jur îsi pierdrabdarea8. Nu rateaza ocaziile de a chinuianimalele9. Se supara foarte tare daca i se pa-re ca se fac glume pe seama lui10. Uneori îi apare dorinta sa facaceva rau, care sa-i socheze pe cei dinjur

1 Idem, pp. 151-152.

128


11. Ca raspuns la ordinele obisnui-te, tinde sa faca totul invers12. Nereusitele îl supara foarte taresi cauta întotdeauna vinovati13. Are destul de des perioade desuparare14. Când se supara îsi musca buze-le, strânge din pumni, devine palid/se înroseste15. Se cearta foarte usor si se ia labataie16. Tinde sa comunice mai mult cucei mai mici si mai slabi decât el17. Nu se socoteste cu cei de-o vâr-sta, nu lasa de la el si nu da jucarii-le altora18. Este sigur ca va împlini oricesarcina mai bine ca altii19. Se considera de sine statator sihotarât20. Ii place sa fie primul, sa coman-de si sa aiba subordonati

Raspunsul pozitiv la fiecare afirmatie se evalueaza cu un punct. Numarati câte puncte, dupaparerea dumneavoastra, aduna copilul cercetat.

Agresivitate mare - 15-20 puncte.Agresivitate medie -7-14 puncte.Agresivitate mica - 0-6 puncte.

129

GENELE SI CELE SAYfE lCATE CAPITALE

Atunci când parintii nu ~COrdasuficienta atentie copilului, acesta reuses~e sa se faca vazut cuorice pret: rasfat, cruzime rata de alti copii, fatade lucruri, jucarii s.a. Este grav si atunci când co

pilului îi place sa se compprte ca un huligan, sa~upere intentionat pe cineVi, sa provoace durere.In acest caz nu poti rezolv problema fara ajutordin partea psihiatrului sau a psihoterapeutului.

Supararea si mânia nu trebuie închise în interior. Dimpotriva, copiii ebuie învatati sa ex

prime corect aceste senti~ente. Spre exemplu, ebine sa-i propui copilului Isase joace: întâi sa-si"verse" mânia într-un "m<Ddspecial", "sa se ba

ta" cu un paianjen de jucare sau sa loveasca unsac de box. Dupa aceasta copilul va trebui sa deci-dU' d' u lUd Ua smgur m ce cauza s-a suparat, aca s-a com-

portat "binesi ~m trebuie Is~t>roce~ezeîn continuare m caz ca se enerveaza SI vrea ceva anume.

Uneori aceasta este sufici+t pentru ca scaparilede rautate sa devina din ce în ce mai rare.Comunicarea reala cu ~arintii este foarte im

portanta. Posibilitatea sa Jpui despre ce te doa

re si sa fii înteles este un ~as simplu si eficaceîntransbordarea emotiilor nregative.Daca apropiatii nu doresc sau nu încearca sa descopere cauz~le comportamentului agresiv al copilului, daca sunt indiferenti fata de lumea lui interioara,

copilul se simte singu~ sif plus. Tocmai de ace

ea el se rascoala împotriVf întregii lumi si a lui

însusi.Pentru a evita aceasta, pecialistii au unele re

comandari pentru parinti:

130

~x, .1 .. A

7.MUTATEA Fj MARGINI[MANIA]- sa învete copilul saIfie responsabil pentru actiunile sale si sa nu dea vina pe altii;

- sa învete copilul sahi "verse" mânia prin me

tode social acceptate (fe exemplu, sa rupa hârtii,

sa loveasca jucarii go abile, sticle de plastic);sa-I înscrie la 'omanife •tare sportiva; sa-i dea posibilitatea sa se descar e prin intermediul jocurilor si al competitiiloretc.;

- sa ajute COPilU1~n evaluarea adecvata aemotiilor si alstarii e otionale a celor pe care îijigneste;

- sa-i explice copilu ui de ce nu trebuie sa seafirme înjosind alte pe soane;

- sa dezvolte la cop 1sentimentul de empatiefata de colegi, adulti si natura.

Raul se poate birui I rin bine si dragoste, înte

legere si iertare. Copilfl trebuie învatat nu doarsa se apere, ci si sa fie ~asnic, sa ierte si sa-si ceara iertare, sa recunoasfa si sa-si îndrepte greselile. Cum poti face ace.r.sta? Spre exemplu, sa teapropii de jignitorul b1taus si sa-i oferi din jucariile tale. Atunci poate fa si copilul conflictual va

avea inima un pic înmp.iata. Sigur ca aceasta nuse va întâmpla imediat!. dar macar va fi facut unpas în calea spre bine .

.Despre felul în care le formam copiilor înclinatia spre pace se pov steste în interesanta cartea psihologului germ K. Butner, A trai cu copii

agresivi. Din aceasta papntii si educatorii vor aflacum pot organiza timPflliber si actiunile de joaca ale copiilor fara iesi1 violente la adresa altora.

Provocarea pentru p,nti este sa-si ajute fiul sau

r


fiica sa-si faca prieteni adevarati. Daca reusescsa faca aceasta, atunci problemele cu educatia sevor diminua considerabil.

De obicei, copilul reproduce ceea ce vede. Daca tata ridica mâna asupra mamei, copilul credeca asa trebuie si copiaza acest comportament...O greseala mare a adultilor este sa raspunda cuagresiunea la agresiune. Prin aceasta, ei provoaca doar cruzime drept raspuns. De aceea trebuiesa începi cu tine însuti: sa-ti Înfrânezi patimile.Acest lucru va ajuta copiii, cu siguranta.

Si ultimul lucru: fara ajutorul lui Dumnezeunu te poti vindeca de vreo patima. Toate eforturile vor fi fara efect daca fiul/fiica nu va fieducat/a în spiritul valorilor traditionale religioase, daca nu va avea formata dorinta de a seadresa lui Dumnezeu si sfintilor, de a se spovedisi împartasi.

CAPITOLUL VIII

Tremurul sufletului

Sfintii Parinti remarca doua feluri de întrista-, ,re: întristarea pentru Dumnezeu si Întristarea lumeasca. Prima este sentimentul binefacator al

parerii de rau pentru pacatele savârsite. Aceastanaste tendinta de îndreptare si, dupa cuvinteleApostolului Pavel, întristarea cea dupa Dumnezeuaduce pocainta spre mântuire, fara parere de rau; iarîntristarea lumii aduce moarte (II Corinteni 7, 10).

Întristarea lumii acesteia este ca o otrava. Ea es

te tesuta dintr-o gama întreaga de senzatii: de laelegia mâhnirii, înfrumusetata în tonuri poetice,pâna la apatie, delasare si chin sufletesc insuportabil. Întristarea lumeasca este un produs al mâniei, urmare a unei nemultumiri interioare, datorata neîmplinirii sau a imposibilitatii de împlinirea pretentiilor, dupa cum indica Apostolul Iacov:Poftiti si nu aveti (Iacov 4, 2). De aici si supararea,nerabdarea, nemultumirea, micimea, putina credinta, cârtirea împotriva lui Dumnezeu.

Ce fel de motive are întristarea lumeasca? Lipsa banilor, sanatatea subreda, conflictele, stre-

133

GENELE SI CELE SAPTE PfCATE CAPITALE

sul... Nu în zadar un prov1rb spune: "Unii suntnemultumiti ca supa e cam chioara, iar altii ca

diamantul e cam mic ..." J -Pe lânga factorii sociali si psihologici, un rolimportant îl au si cei spiri ali. Atunci când vrea

sa distruga omul, diavolJI îi prinde inima, îialunga linistea si îi tulbur1 sufletul cu o nelinis-

te fara capat. ;

Analizând radacinile A • starii, Sfântul Ioan

Casian remarca: "Indign ,ea nu se produce în

noi întotdeauna din cauzf altcuiva, ci de cele

mai multe ori din cauza I acatoseniei noastre,deoarece avem în noi cauz ascunse de jigniri si

samânta a patimilor, care, f' ediat ce varsa în su

fletul nostru ploaia ispitel, r, produc buruieni siroade."l . -

Ce este "samânta patimp0r" si care sunt "bu

mienele" pe care le produGe? Vom încerca sa privim aceste probleme din p~rspectiva genetica.

1. N elinistea2

Nelinistea este mâhnirer proiectata în viitor.

Simtind o neliniste nedeterrminata, pericole indecise, omul asteapta înc9rdat sa i1se întâmple

ceva rau sau chiar o catasrofa. Oamenii cu un1 <:;uviosulparinte Ioan Casifl' op. cit., p. 115.2 In functie de forma, duratf. si intensitat~, nelinistea

si depresia sunt adesea legate re pacatul1mâhnirii (veziCap. IX). I

134

8. TREMURUL SUFLETULUI

nivel ridicat de neliniste (anxiosi) reactioneazafoarte prost la un astfel de stres. Ei si asa sunt neÎncrezatori în fortele proprii, neajutorati, se supara repede, se sperie si se panicheaza. La acestea se adauga si cosmarurile nocturne, insomnia,palpitatiile, senzatiile de rau si durerile de cap.

Mult mai reliefat se vede un astfel de tablou În

cazul unor disfunctii generalizate, legate de neliniste. Aceasta desemneaza o anxietate cronica sipresimtiri negative, ale caror urmari sunt "diluate", nefiind legate de vreun eveniment, obiectsau situatie concreta.

Iata un caz caracteristic. S-a întâmplat cu untânar pe nume Dmitri, asistent în cadrul unei catedre dintr-o universitate prestigioasa. Din copilarie acesta era nelinistit, agitat si obosea repede.În ultimii 7-8 ani simptomele devenisera din ceîn ce mai vizibile. Tânarul era nelinistit în ce privea propria-i sanatate si starea parintilor sai.

Odata i s-a parut ca inima îi batea prea rar sia început sa se gândeasca la o moarte iminenta. Era nelinistit si pentru ca "inima" si "nervii"nu-i permiteau sa-si termine la timp disertatia.Mai era nelinistit si pentru ca se temea sa nu "pice" la examene, ~desi în timpul anilor de studiula facultate aceasta nu se întâmplase niciodata.Obisnuise sa se supraasigureîntotdeauna. Lacursuri el lua cuvântul doar atunci- când nu avea

prea multi ascultatori în sala si când era absolutsigur de cunostintele sale.

Timiditatea nu-i permitea sa-si largeasca grupul de prieteni. Se temea ca nu va fi pretuit si ca

135


va primi remarci negative. Se obisnuise sa se îndoiasca Înainte de orice lucru major pe care îl începea. Din fericire, a avut însa suficienta forta sase adreseze medicilor si acestia l-au ajutat sa înteleaga ce i se întâmpla.

Nelinistea, ca orice alta manifestare patologicaa tristetii, are diverse cauze. Cercetatorii au descoperit o gena speciala a nelinistii si nervozitatii. Aceasta actioneaza asupra posibilitatii creierului de a utiliza serotonina, a carei insuficienta,provoaca anxietatea. Gena aceasta raspunde, Înparte, ,pentru neliniste si pentru trairile negative. Într-o oarecare masura ea determina înclinatia noastra spre liniste si echilibru. Cercetatoriiobserva ca influenta mostenirii genetice asupragradului de nervozitate nu este mare (aproximativ 4%)1.

Gena nelinistii si a nervozitatii poate fi considerata ca "samânta a patimii" (dupa expresIaSfântului Ioan), iar nelinistea ca o "buruiana" tipica de pe câmpul sufletului uman. Nu poti explica însa totul prin defecte genetice. Trebuie satinem seama si de educatie, de posibilitatea deautocontrol, de deprinderile de comunicare, desustinerea din partea apropiatilor s.a.

Este cunoscut ca parintii nelinistiti au maides copii nelinistiti. Aceasta nu se întâmpla întotdeauna din cauza mostenirii, ci din cauza imitarii modului de gândire si actionare aladultilor. Parintii nu reusesc sa vada aceste lu-

lCarson R., Batcher J., Mineka S., ap. cit., pp. 332-333.

136


cruri în familia lor, deoarece au diferite motive de neliniste. În plus, asupra copilului actioneaza si îngrijorarea apropiatilor pentru el:

..cUm se va descurca într-o anumita situatie.Daca acasa este tot timpul o atmosfera nelinistita, aceasta este contagioasa. Copiii primescaceasta forma nesanatoasa de a reactiona chiar'..

si la evenimentele obisnuite ale vietii. Pe de altaparte, se întâlnesc parinti care nu se îndoiesc denimic si stiu exact cum sa dobândeasca totul înviata. Copilul acestora este nevoit sa le îndreptateasca întotdeauna asteptarile. De aceea, el seafla într-o permanenta t~nsiune, în tendinta de aface pe plac parintilor. Ii este foarte greu atuncicând cerintele si reactiile adultilor nu sunt predictibile sau sunt inconsecvente. Aceasta poateduce, de asemenea, la boala.

Vom contura acum portretul unui copil nelinistit. Din primele zile de viata el reactioneaza latot ce este nou cu prudenta, este înclinat sa deaînapoi, sa se supere sau sa gaseasca alinare lamama, în cazul în care întâlneste necunoscuti.

Iata, acest copil ajunge la gradinita. Se uita cuîncordare împrejur, saluta foarte încet si se asazasuspicios pe marginea unui scaun din apropiere.Se pare ca asteapta tot felul de neplaceri. Copilulse simte neajutorat, se teme sa se joace si sa întreprinda noi activitati. Are cerinte mari de la sine,fiind deosebit de autocritic. Astfel de copii credca sunt mai slabi decât altii, ca sunt mai urâti simai neîndemânatici. Ei cauta laude si aprobaride la adulti în tot ceea ce fac.

137

1.

GENELE SI CELE SAPTE ~CATE CAPITALE

Pentru copiii nelinistiti sunt caracteristice situlburarile somatice: dure' de burta si de cap,ameteli, spasme în gât, respiratie greoaie, uscaciune în gura, slabiciune fu picioare, ritm cardi-

ac rapid etc. IPsihologii au realizat c,terii speciale ale descoperirii copilului nelinistit. Daca macar unuldin criteriile de mai jos sJ regaseste permanent

în comportamentul copi~ului dumneavoastra,atunci el este înclinat spre r.eliniste1.

1 Liutova E.K., Monina G.B, bp. cit., p. 164.I

138


Criteriile de recunoastere a copiluluinelinistit

Copilul DaNu1. Este tot timpul nelinistit

2. Se concentreaza cu greu3. Simte încordare musculara (deexemplu, în zona gâtului sau a fetei)4. Este irascibil5. Are tulburari de somn si îi placesa doarma împreuna sau în aceeasicamera cu adultii

Daca gasiti ca macar unul din criteriile enumerate apare în mod constant la copil, atunciacesta este înclinat spre neliniste.

139


Chestionarul "Semnalmentele nelinistii"l

Raspundeti, va rog, la urmatoarele afirmatii:

Copilul DaNu1. Are o privire pierduta

2. Se concentreaza foarte greu3. Orice tema îi provoaca neliniste

deosebita4. In timpul îndeplinirii vreunei te-me este foarte încordat5. Se rusineaza mai des ca ceilalti6. Vorbeste adesea despre nepla-ceri posibile7. De obicei roseste într-o situatienecunoscuta8. Se plânge de vise de groaza9. Are, de obicei, mâinile reci siumede10. Are adesea tulburari de scaun11.

Transpira atunci când esteemotionat12. Nu are pofta de mâncare13. Doarme nelinistit si adoarmecu greu

1 Ibidem, pp. 164-165.

140


14. Se sperie, tremura fara motiv simulte lucruri îl fac sa aiba temeri

15. Este adesea nelinistit si se su-.para usor16. Adesea nu se poate abtine sanu plânga17. Nu suporta asteptarile18. Nu-i place sa înceapa lucrurinOI19. Nu este sigur de sine, de pro-priile forte20. Se teme sa se confrunte cugreutatile

Raspunsul pOzi"tivla fiecare afirmatie se evalueaza cu un punct. Insumati raspunsurile cu "da",pentru a primi punctajul general al nelinistii.

Neliniste marita - 15-20 de puncte.Neliniste medie -7-14 puncte.Neliniste mica - 0-6 puncte.

J

GENELE SI CELE SAPTE PJCATE CAPITALE

Cum poti ajuta copilul1elinistit?

De parinti depinde fO;] mult daca copilul

va creste nervos sau nelini tit, daca mostenireanegativa se va accentua sau u. Psihologii ne sfatuiesc sa respecam urmatoarele reguli:

1. Sa nu comparam copi~ul cu alti copii si sanu-i accentuam insucceseleIDimpotriva, trebuie

remarcate succesele, laudate virtutile si trebuie

sa credem În el atâ.tde putrmiC, Încât sa fie patruns de aceasta credinta.,

2. Sa nu grabim sau Sa~Apingem de la spate

copilul. Sa-i oferim posibili atea de a se obisnuitreptat cu noua situatie si de a actiona Într-un

tempo obisnuit. Copilul . 11 . d si slab are nevoiede timp pentru a face cunostinta, a vedea si a întelege noile legi dupa care ~econduce În situatii

necunoscute, fie ca este vor~a de un nou grup decolegi, de un învatator sau leducator nou sau deun apartament nou. Copiluf.se va linisti, convin

gându-se ca nu risca sa i se rtâmple nimic rau.3. Sa nu obligam copilull_safie "curajos". Da

rurile si observatiile, în ac~st caz, sunt inutile.

Nelinistile copilului sunt i ationale prin naturalor, fiindca el traieste Într-o lume a senzatiilor sia Închipuirilor, iar nu a sensului sanatos. De ace

ea, a-l convinge ca "nu e 1mic grav" este inu

til. Frica este alungata de t~dretea si apropierea

mamei si a tatalui. Este mai bine sa discutam daca este chiar asa de înfrico atoare situatia. Este

mai bine sa gasim împreunr calitati ale obiectului fricii si sa ne împrietenim cu acesta.

142

I

8. TREMUrUL SUFLETULUI4. Sa nu tipam la copii sau la alte persoane în

prezenta lor. Copilulltrebuie sa simta ca este bine primit si pretuit. probarea nu trebuie facuta doar-ca recompens" pentru succes, ci din dragoste. Cerintele prea I ari, severitatea, judecareasi notele proaste pro uc traume psihicului slab.

5. Sa cream situa:' în care copilul si-ar puteademonstra talentul si vrednicia, ca sa merite respectul colegilor. Spr exemplu, se pot organizasarbatori acasa, unde sa fie invitati prietenii co-

pilului. Aici, în.atmO!fera confortabila pen.tru el,

copilul timid se va c porta foarte Încrezator siprietenii Îsi vor schi ba parerea despre el.

6. Sa-i oferim cop'lului libertatea de initiativa, de a lua singur h tarâri si de a rezolva problemele. Este însa pe iculos ca el sa fie lasat singur în fata greutatiI r pentru care nu este încapregatit.

Conform unei ex resii frumoase, experienta insucceselor si a îrlfrângerilor te aduce cu picioarele pe pamânt, iJr experienta victoriilor si asucceselor îti da aripif Copilul slab trebuie ajutatsa-si desfaca aripile ~gase. Pentru aceasta sunt

utile consultarea PSiliIOIOguIUi,activitati de psihocorectie st jocuri.Copilul nelinistit nu trebuie împins spre jocuri

1 b" I . " J'

care au a aza conar:renta SI mtrecerea. OCUTI-le pentru elitrebuie ~a fie bune, cognitive si de

dezvoltare, fara nota~ea unor rezultate sau comparatii cu alti copii. iecare participant la acestejocuri trebuie sa priInfeascapremiul sau.

143


2. Depresia

Alaturi de neliniste, o alta "samânta a patimii" care creste în sufletul nostru este formatadin factorii biologi ci ai depresiei. Nucleul depresiei (de la latinescul depressio - a apasa)este constituit din mâhnire, mai ales în asociere cudeprimarea, rusinea si dusmania. Depresia esteuna din cele mai raspândite disfunctii psihice.Ea se caracterizeaza prin înrautatirea dispozitiei,apasare, evaluarea pesimista a evenimentelor sioboseala excesiva. In popor se spune: melancolie, tristete, jale. În timpul depresiei se deregleaza somnul, apetitul, atentia, gândirea. Bolnavulpierde tonusul si simte un gol interior acut, o neîmplinire personala, deprimare si vinovatie. Segândeste adesea la sinucidere.

Depresia se întâlneste si la copii. În functie devârsta copilului, simptomele acesteia se manifesta diferit. Astfel, depresia copiilor pâna la 7ani este mai putin clar exprimata si greu de recunoscut din cauza fricilor care le sunt în general specifice copiilor mici, legate de neputintade a povesti despre starea lor. Pâna la 1,5-2 anicopilul pare pasiv, indiferent si abatut. Poate sanu aiba pofta de mâncare, sa aiba disfunctii alesom.rl.ului,temeri. Prescolarul poate fi întârziat,închis în sine, posomorât si trist. El nu manifestaacea bogatie de fantezie, vioiciune si entuziasmîn jocuri care sunt caracteristice vârstei sale. Copiii plângaciosi, mofturosi, neretinuti si agresivise plâng de durere fizica (de cele mai multe ori

144

I

8.TREMURr SUFLIITULUIla burta). La vârsta scolara mica simptomele se

acutizeaza. I

Iata povestea unui laietel pe nume Denis. Lascoala si acasa el se .I istingea prin iritabilitatesi mânie. Plângea din orice, tipa si arunca oriceavea în mâna. Se concentra foarte greu la ore si

îi.evita ~e ceilal}icc:.Piil.~e~nisprefera sa ~ejo~ce

smgur, Iar acasa se mcpla m camera sa SIse UIta

la televizor. Dupa CUrrlrspunea mama baiatului,

el dormea prost si me teca aproape încontinuucâte ceva.

Este de mentionat ~a un astfel de comportament al copilului a în~eput imediat dupa divortul parintilor. LucrurFe s-au înrautatit atunci

când tatal lui Denis sl recasatorit cu altcineva,s-a mutat în alta zona orasului si îsi vizita mairar copilul. Situatia es e de înteles si, din pacate,destul de des întâlnita

Adolescentul depre~iv simte adesea vinovatie

si disperare, respingete si retragere. El este închis, iritabil, pierde s~nzatia de placere siinte

res fata de viata. AStfjede copii se concentreazagreu, obosesc rapid, s cearta adesea cu parintii,

nu dorm bine si nu af pofta de mâncare. Une

ori ei arata neîngrijiti, îsi schimba rapid prietenii, preferintele muzic .le si înceteaza sa mai facaceea ce odinioara le pr ducea satisfactii.

Unul din factorii cafe înlesnesc cresterea starii de depresie o reprezinta schimbarile sociale

rapide. Orasele pline ~e oameni, familiile carese despart, alcoolul si ~rogurile, pauzele mari înactivitatea profesional si de munca si tempoul

GENELE SI CELE SAPTE tCATE CAPITALEnebunesc al vietii sporesc Femnificativ actiuneastresurilor asupra copilulu~.

În afara de aceasta, preFa si televiziunea eticheteaza generatia aflata lljt crestere cu un "chipideal" de tânar contemporE' Conform studiilor

cercetatorului britanic al Cpnsiliului pentru protectia sanatatii, aproximativ 17% dintre scola

rii care se considera a fi c4nform acestui "chip"sunt predispusi atacurilorlregulate de panica siipohondrie. Perspectiva int;arii în lumea adultilor îi duce la disperare. Atlolescentii se nelinis

tesc la gândul daca vor putea sa faca fata acesteilumi si sa ocupe o pozitie femna.Din multimea de forIfe de depresie vom

aminti doar doua: cea nevrotica (psihogena) sicea endogena (vitala, bioIJgica).

Depresia nevrotica se d~1zvolta "pe teren ner

vos": ca rezultat al unui onflict interior nerezolvat, al unei traume ps' .ce, al unei sperante

neîmplinite, al pierderii C1j1ivasau a ceva foarteimportant (o ruda apropiata, serviciul, reputatia,sensul vietii s.a.).

Depresia endogena nul este conditionata destres, pierderi sau de un xrod pacatos de viata,

ci de particularitatile înn'lscute ale organismului. Dupa definitia parinti1or, aceasta provine

din "fire", adica se datorea~a devierilor genetice,biochimice si hormonale. 1 ..

Amintim ca "Bisericap1veste bolile psihice cape manifestari ale deteriorr pacatoase a naturii

umane". Separând în struftura personalitatii nivelurile duhovnicesc, sufletesc si trupesc, "Sfin-I

146

8. TREMURL SUFLEtuLUI

I

tii Parinti diferentiaza ~olile firii de bolile dato-rate actiunii demoni ceIsaupatimilor omului"l.

Victor Frankl atrag~ atentia asupra unui faptimportant. Depresia eI1jdogenaeste o boala ceîm

piedica omul sa vada qare este sensul vietii sale.Depresia nevrotica îns~ poate aparea din cauzapierderii sensului vietif. Aceasta este diferenta.

Acum vom vorbi d~ar despre depresia endo

gena. Hipocrate pres~~unea ca deprimarea apare datorita excesului ~ organism a "fierii negre"

si de aceea este caract~'istica melancolicilor (din

gr. melas - negru si ch le - fiere).Oamenii cu un te perament slab, neechili

brat sunt foarte supara l' osi, sentimentali, nu suntenergiei si nu au încredere în sine. Pentru ei este

suficient si un motiv ntînsemnat de tristete ca sa

înceapa a plânge, iar ce~mai mica greutate îi facesa se lase pagubasi. Me ancolicului închis în sine,

sfios,usor de ranit si sl~ îi este foarte greu sa lupte cu tristetea si mâhni~ea. Gândurile negre si pe

simismul îl înving mai ~es decât pe sanguin.Depresia endogena 1. de tip melancolic (ca si

temperamentul, de aljel) se mosteneste. Sa nuantam: nu se transmit. depresia, ci depresivitatea - înclinatia omului de a se afla într-o stare,abatuta, coplesita3.

1 Bazele conceptiei sociale I a Bisericii Ort6doxe Ruse. Sino

dul Arhieresc 2000: despre n[ii marturisitori rusi, Moscova,

20QO, p. 60.

2 Frankl V., op. cit., p. 89.

3 Egorova M.S., Zâreanol a ~.M., Parsikova O.v., Pean

kova S.D., Certkova Iu. D, dfP' Clt., pp. 372, 384-385.

147


Directorul Institutului stiintific de cercetare "Prince of Wales", prof. Peter Shofield, presupune ca 21% din populatie este predispusa,în situatii grele de viata, spre depresie. Daca peparcursul anului omul predispus genetic se vaconfrunta cu mai mult de trei situatii neplacute, probabilitatea caderii sale în depresie este de80%. Cei care sunt genetic rezistenti la depresii(26%din oameni) se îmbolnavesc, daca se afla înaceeasi situatie, în 30% din cazuri. înseamna capredispozitia spre boala este stabilita la nivel genetic. Riscul de a avea o criza de ipohondrie/depresie depinde de mostenire1•

Aceasta înclinatie înnascuta este legata deconcentratia scazuta, în celulele creierului, a treineuromediatori (noradrena1ina, dopamina si serotonina). Sinteza si functiile mediatorilor suntdate genetice. Atunci când mutatiile tulburafunctionarea genelor corespunzatoare, omul este înclinat sa reactioneze la orice fel de stres printr-o depresie2•

Cercetatorii au stabilit ca insuficienta noradrenalinei duce la o tristete profunda, iar suprasaturarea cu acest mediator la stresuri majore.Insuficienta dopaminei duce la slabirea sistemului nervos, iar nivelul ridicat al acesteia provoaca manie (dispozitie buna, euforie) si simptome

1 www.effecton.ruj381.html2 Despre aceasta vezi mai amanuntit: Velkov V.Y.,op.

cit., pp. 23-24; Kato T., "Molecular genetics of bipolar disorder", în "Neurosci. Res.", 2001, nr. 40 (2), pp. 105-113;Carson R., Batcher J., Mineka S., ap. cit., p. 143.

148

8. TREMURlsUFLETULUl

asemanatoare SchiZOfjeniei.Deficitul serotoninei naste temeri, impu sivitate si agresivitate, iar

suficienta acesteia în t~.suturile creierului îmbu

natateste vizibil dispo ,itia1•În dependenta de b lanta neuromediatorilor,

fazele depresiei, ale mFiei si starii de buna dispozitie se înlocuiesc Uja pe cealalta. Aceasta estec~racteristica pentru v~sihoza mania~al-depr:siva. Bolnavul ba sufera re accesede trIstete, mâhnire si deznadejde, ba re o irumpere de energiesi bucurie, pâna la ferif.ire.Perioadele depresivesunt mai des întâlnite ecât cele maniacale.

Aceasta psihoza se transmite genetic, se pare, pe linie feminina ( rin cromozomul X). Daca unul din gemenii onozigoti se îmbolnaves-

doilea ajunge pâna la 0-96%2.În cadrul cercetariI r la Universitatea San-Di

ego, sub co:p.ducerea doctorului John Kelso,s-a descoperit o gena care este raspunzatoarede dezvoltarea psih zei maniacal-depresive.Aceasta gena stabile te sensibilitate a creierului la impulsurile ne voase, care trec prin celule specializate prin intermediul neuromediatorilor. Daca gena elste modificata, acuitate a

1Sidorov P.I.,ParneakovIA.Y., Introducere în psihologia clinica. Manual pentru studentii facultatilor de medicina, Moscova, 2000, pp. 199-200; Dani ova N.N., Krâlova A.L., op. cit.,

p. S5; Carson R., Batcher J., .. eka S., op. cit., pp. 441, 582.2 Isard K.E., op. cit., p. 23; Neploh Ia. M., Omule, cu

noaste-te pe tine însuti! Not"te ale unui psihiatru, Sankt-Petersburg, 1991, p. 126.

149


creierului se mareste considerabil si omul dobândeste o depresie cronica, altemând cu faze maniacale. Dar cu aceasta nu se încheie tot.

Se presupune ca mai exista câteva zeci de gene"ale depresiei'!l.

În perioada 2001-2004, cercetatorii au efectuatstudii asupra unor femei care sufereau depresiisi asupra copiilor acestora, în vârsta de 7-17 ani.Pentru început, 30% dintre copii aveau diferiteprobleme psihice (de exemplu, tulburari psihice, depresii si comportament deviant). Mameleau fost tratate de depresie timp de trei luni. Laaproape 30% dintre acestea tratamentul a avutsucces. Copiii femeilor vindecate au avut un indice de îmbolnavire cu 11% mai mic. La copiii aicaror mame nu se vindecasera, disfunctiile psihice s-au marit cu 8%. Prin urmare depresia poatetrece de la mama la copil. Dar daca mama se vatrata, atunci riscul ca fiul sau fiica sa aiba aceastaboala scade considerabil. 2

Cum poate fi atunci ajutat omul care sufera?Atunci când simptomele depresiei se regasesc

la copil macar si o luna, parintii trebuie sa se adreseze specialistilor (psihologi, psihoterapeuti, psihiatri). Tratarea bolii depinde de vârsta pacientului. Astfel, copiii sunt tratati prin ludoterapie. Eisunt invitati sa se joace cu papusi si alte jucarii,adica li se creeaza conditii pentru o exprimare câtmai directa a sentimentelor. Copiii mai mari sunt

lwww.roI.ru/news/med/news/03/06/16_007.htm2 www.medlinks.ru/article.php?sid.

150


pusi în situatii care le permit sa vorbeasca, sa-siîmpartaseasca fricile si problemele.

De asemenea, se folosesc bai cu adaos de sare de mare si extract (cu concentratie scazuta) deconifere. Un rol important îl are si munca fizica, calirea, precum si aerul curat. Sunt bune excursiile în afara orasului, mai ales cu toata familia. O si mai mare importanta o are atmosfera dedragoste din familie, relatiile calduroase reciproce ale parintilor si, desigur, ale acestora cu copilul. Vointa copilului trebuie calita, iar rabdarea simunca învatate. Educatia înseamna întâi de toa-, ,te dragoste si exemplu bun. Cel mai important,dupa convingerea psihiatrului si psihoterapeutului ortodox D.A. Avdeev, este sa fii întotdeauna cu Hristos. Atunci copilul va creste cu o personalitate morala sanatoasa.

Pentru tratarea si profilaxia depresiilor, adultilor le sunt recomandate psihoterapii rationale(tratarea prin convingere). Aceasta este bazatape utilizarea argumentelor logice sanatoase careîi permit omului sa reconsidere situatia creata.Daca nu suntem în stare sa o schimbam, înseamna ca trebuie sa schimbam atitudine a noastra fa

ta de aceasta (de exemplu, sa renuntam la pretentii nejustificate, la planuri irealizabile, la grijiinventate). Corectarea mecanismelor psihologice ale comportamentului care ne duc la nevrozeeste necesara pentru surmontarea crizei personale si pentru prevenirea recidivelor.

Alcoolul si drogurile sunt strict interzise, deoarece agraveaza boala. Vitaminele din grupul B

151

--".

l

. GENELE SI CELE SAPTE PJ. CATE CAPITALE

sunt antidepresive excelen e (mai ales B6 si acidul folic), vitamina C (aci· ul ascorbic), mierea,

I

ciocolata amara, smochinele, bananele, precum

si plimbarile în aer liber, 11ailE~de soare, muzica placuta, aromele unor pante, efortul fizic re

gulat. Toate acestea ajuta IClJ secretia endorfinelor

(hormonii fericirii), care nblrmalizeaza dispozitia, redau putere si curaj.

Câteodata este util sa sc~imbi, pur si simplu,locul si, odata cu aceasta, I atentia, pentru a diminua stresul. Daca simtim o greutate pe suflet

nu trebuie sa ne izolam dt,1prieteni si sa încercam sa ne dam drept omu fara probleme. Ne

cazul trebuie spus, iar ~rul plâns. Nu trebuiesa ne fie jena sa-i îmbarba~am pe altii. Cel careîntinde o mâna de ajutor aproapelui este ajutat

de Domnul. r'Pentru tratarea disfuncti~lordepresive mediciirecomanda diverse antidepresive, care regleazaîn or~anism schimbul de substante biologic active. Insa utilizarea acesto~preparate, fara recomandarea specialistului, este pasibila de compli

catii grave. Noi, cei slabi s~neputinciosi, trebuiesa asociem ajutorul medic~l calificat cu eforturiduhovnicesti (smerenie, rabdare, rugaciune, citi

rea cuvântului lui Dumnet,eu s.a.).Dupa convingerea cre I inciosilor ortodocsi,

daca demonul tristetii a a es ca victima un om,

atunci trebuie pusa ~rdine ~nviata duhovniceasca cu ajutorul unui duhovnic experimentat. Nu

trebuie sa ne obisnl!im cu 1epresia noastra, plângându-ne de mila. In spatele unui astfel de com-

I

152

8. TREMUTLSUFLETULUI

portament este demoIrlIul care încearca sa ne tri

mita În fundul iadulul" Sa raspundem atacurilor

acestuia cu rugaciuni si psalmi din Ceaslov. Saînfruntam depresia, S ea va pleca de la noi împreuna cu stapânul e' viclean. Altfel, boala firii

poate sa se transformf Într-o cruce deosebit degrea, aproape insuportabila.

CABITOLUL IX

""Intunedarea inimii"

Întristarea este înrUdita genetic cu patima me

lancoliei. Simptomel~ întristarii, în cazul melancoliei,se acutizeaza si.liauo forma cronica.Atuncisunt rapuse toate pu~erile sufletului si, în parte,cele ale trupului.

La baza melancoli~i sta închipuirea incorecta

a omului despre pacatele sale, despre posibilitatisi realizari, despre r4latiile cu Dumnezeu si cuoamenii. Aceasta te Pfate duce la caderea cu duhul, manifestându-se re prin plâns amar si oftat,

fie prin rautate si lip~a vointei, indiferent de ce

se întâmpla. De aici si~olullauntriC, lipsa de îndrazneala pentru lucj~rile bune, lenevia, profanarea, zadarnicia, in~ensibilitatea duhovniceasca, cruzimea, deznad,jdea ..

Sfântul Ioan Scarmyl numeste întristarea "slabire a sufletului", "neputinta a mintii", "melan

colie a inimii", lucruj!' ce s~ petrec din voia dia

volului. Demonul tri tetii este cel mai puternic.El îl împinge pe mo ah sa-si paraseasca ascultarea, rugaciunea, vi~ta duhovniceasca, adica îi

155


schimba atitudinea, târându-l spre lume. Acestduh misel se napusteste asupra calugarilor pe lamiezul zilei1•De aceea psalmistul îl numeste molima ce bântuie Întru amiaza (Psalmi 90, 6).

Straduindu-se sa îi induca omului starea de

deznadejde, ispititorul îi sopteste: "Esti un marepacatos si Dumnezeu nu te va ierta. Nu nadajdui, caci nu te vei mântui! Iar daca tot vei ajungeîn iad, atunci de ce îti mai porti crucea? Nu e maibine sa întrerupi chinul?"

Parintele Paisie Aghioritul avertizeaza ca întristarea si greutatea sufleteasca vin la omul sensibil si usor de ranit din mustrarile constiintei sidin hula celui viclean2•

În rând cu acest fel demonie de întristare,Sfintii Parinti asaza si întristarea fireasca. Pentru noi aceasta este foarte interesanta, deoareceeste conditionata doar de procesele fiziologiceale organismului.

Dupa parerea Cuviosilor Varsanufie cel Maresi Ioan, ,,întristarea fireasca se formeaza din cauza neputintei trupesti", din cauza prea multeimunci si a obos~liP. Episcopul Barnaba (Beleaev),citându-l pe Sfântul Isaac Sirul, spune ca întristarea fireasca apare din cauza muncii prea grele si

1 Cuviosul Ioan, egumenul Muntelui Sinai, op. cit., pp.103-104.

2 Parintele Paisie Aghioritul, Cuvinte, voI. ru, Lupta duhovniceasca, pp. 173-174.

3 Cuviosii Varsanufie cel Mare si Ioan, "Îndreptar pentru viata duhovniceasca" în Raspunsuri la întrebarile ucenicilor, Moscova, 1993, p. 355.

156

9. "ÎNfUNECAREA INIMll"

a ascu1tarilor foarte mari. Oboseala fizica, emoti-,onala si mentala reprezinta" urzeala cu care demonul împleteste modelele sale blestemate"l.

Cauza acestui fapt este oboseala cronica. Aceasta se aduna în om cu trecerea anilor si datorita ritmului nebunesc al vietii, stresului îndelungat, grijilor permanante si lipsei odihnei complete.

Cercetând oameni în vârsta, psihiatrii stabilesc adesea urmatorul diagnostic: melancolie involutiva. Simptomele acesteia sunt: tristetea, nelinistea, dezamagirea, autoflagelarea, suparareape propria persoana, supararea pe soarta. Dinpunct de vedere psihologic este de înteles: multicetateni au muncit cinstit pentru binele statului,dar nu au primit ca recompensa respectul cuvenit. Functiile lor, economiile si meritele sunt toate în trecut. Nu-i de mirare ca stingerea tuturoridealurilor si a sperantelor lor, cât si nedreptateaîi duc la disperare. Atunci când nu se bucura deviata, unii mormaie, altii fac scandal, iar altii se, , ,resemneaza ...

Starea de spirit bolnavicioasa, scaderea dispozitiei si melancolia sunt numite de psihiatri "hipotimie". Registrul acestei disfunctionalitati estelarg: de la o simpla suparare si pesiIl1ism pânala sentimentul neputintei, al inutilitatii si al uneiexistente fara sens. De aici pâna la sinucideremai este doar un pas.

1 Episcopul Barnaba (Beleaev), op. cit., voI. II, pp.240, 386; Sfântul Grigorie Teologul, ArhiepiscopulConstantinopolului, Opere, Moscova, 1994, voI. II, p. 43.

157


1. "Instinctul mortii",

Dumnezeu n-a facut moartea si nu se bucura de

pieirea celor vii. [...J Dumnezeu l-a zidit pe om sprenestricaciune si l-a facut dupa chipul fiintei Sale. Iarprin pizma diavolului moartea a intrat în lume si ceice sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoasca, marturiseste Biblia (Solomon 1, 13 si 2, 23-24).

Alungându-i pe protoparinti din Rai, Domnul i-a spus lui Adam, iar prin persoana lui noua tuturor, urmatoarele: Pamânt esti si în pamântte vei întoarce (Facerea 3, 19).De atunci trupurilenoastre sunt muritoare. Putrezirea si decadereasunt razbunare pentru pacat si au devenit legeorganica a naturii (vezi Romani 6, 23 si 8, 19-23).Nu în zadar Sfântul Grigorie Teologul numestesufletul "purtator de trup"l. În esenta, toata fiziologia omului este construita pe lupta cu putrezirea, pâna când viata biologica se va încheiaprin descompunerea trupului.

Cercetatorii au descoperit demult un fenomenunic: moartea programata genetic a celulelor,apoptoza (din gr. apoptosis - caderea frunzelor).Aceasta este o sinucidere conditionata fiziologic.Spre exemplu, dupa îndepartarea testiculelor,mor definitiv celulele prostatei. La femeie, odata cu îmbatrânirea, sunt distruse celulele glandelor mamare, ale corpului galben de pe ovare

1 Afanasiev Iu.L, lurina N.A., Kotovski E.F., Histologia.Manual, ed. a S-a, Moscova, 2002, p. 92.

158

9. "ÎNTUNECAREA INIMll"

s.a.m.d. Genele autodistrugerii regleaza dezvoltarea normala a tesuturilor embrionare1•

Moartea unor celule este si o reactie de aparare a organismului. Aceasta sustine continuitateamediului intern al organismului. Viata îsi croieste drumul prin moarte, ca ghiocelul care împin~ge zapada, chiar daca e firav, si îsi face loc spresoare.

Atitudinea fata de moarte se manifesta la oameni în diferite moduri. De exemplu, în Japonia pleaca anual pe lumea cealalta câtiva oamenidornici sa "atâte moartea". În restaurante speciale acestia comanda bucatarilor special licentiati fugu, o specialitate din pestele-luna. Clientiiplatesc bani buni pentru aceasta delicatesa, careeste gatita foarte atent, deoarece unele parti alepestelui-luna contin tetrodotoxina, o substanta extrem de otravitoare, o picatura din aceasta fiind suficienta pentru a omorî omul. Avem,de fapt, de a face cu o varianta gastronomica aruletei rusesti: manânci "posibilitatea de a muri". Cei mai buni bucatari se straduiesc sa pastreze ideea otravii si atunci începe sa-ti amorteascagura un pic. Aceasta aminteste de jocul cu moartea, trezind o gama larga de senzatii tari.

La fel ca în cazul ruletei rusesti, una din placeri este si sentimentul de usurare. Acesta survine la finalul mesei, care înseamna, de fapt,supravietuirea, "amagirea" mortii, ceea ce ar sugera si ca "esti nemuritor". Atunci, ura! Tristetea

1 Freud S., Instinct primar, Moscova, 1997, pp. 225-236.

159

j

GENELE SI CELE SAPTE P[CATE CAPITALEvietii si frica de moarte, as I se în adâncul ini

mii, sunt învinse! Ce ilUZi,naiVa, dar ademeni

toare! Aceasta demonstrea a ca echilibrul moralal omului este distrus.

La un seminar cu studentii la medicina am auzit urmatoarea istorie: O batrânica suna în mod

regulat la ambulanta si solifiota sosirea medicilor.De fiecare data, intrând în casa, medicii se pomeneau în fata aceluiasi ta I lou: fem~ia se spânzurase cu câteva secunde în urma. Medicul de

serviciu îi acorda imediat primul ajutor, chemapsihiatrii, dar, din pacate, Hlcrurile se repetau înacelasi fel. I

Medicii au observat ca ~emeia urmarea foarte atent când ajungeau ei. ~tunci când ambulanta se oprea la scara bloculuf, batrâna fugea de lapervaz. Probabil dupa acearta ea descuia usa, îsiintroducea capul în lat si, auzind pasii la usa, îm

pingea scaunul de sub pici~are. Dupa aceea, urmarea cu placere cum era salvata de specialisti.

La un moment dat, me+cii primesc din nouapelul batrânei si situatia s, repeta întocmai, numai ca felcerul îi spune mericului: "Auzi, hai sastam în fata usii apartametttului, sa fumap1 o ti

gara, si vom mai vedea ce.~întârnPIa!" In consecinta, lucrurile s-au sfârs't la crema.toriu ...Sigur ca nu justificarn în .ci un fel gestul me

dicilor. Acestia sunt întotd~auna chemati sa salveze oamenii aflati în necar- Nu cunoastem nici

motivele interioare ale aC~leibiete femei. Astfelde tentative demonstrative de suicid sunt modalitati de a manipula oame i (de a le atrage aten-

160

9. "ÎNTUN}AREA lNIMIl"

tia, compasiunea) si dr a mai iesi din plictisealazilnica. Pentru aceastalse si aleg, uneori, metodede suicid atât de bine îândite.

Nu este exclus ca acfesteviclenii sa-i fie inoculate persoanei de catre demonul tristetii...

Instinctul de supra .etuire este opus tendintei spre moarte. Creatorul l-a introdus poate în

natura tocmai pentru E contrabalansa instinctulmortii. Caci nimeni vreo1datanu si-a urât trupul sau,cifiecare îl hraneste si îl fncalzeste (Efeseni 5, 29).

Intr-adevar, necesitttile de hrana si înmultire,reactiile de aparare al! organismului (frica, mânia s.a.) reprezinta stirruli de comportament determinati genetic. Ace~tia ajuta la supravietuire.Exacerbarea bolnavicioasa a instinctului de supravietuire duce la pehuca, agresiune si violen

ta. Slabirea acestuia arr1edrept urmari depresii sitendinte de suicid.

Asadar, instinctul ortii... Aceasta notiune afost introdusa în stiinta de Sigmund Fre~d. Savantull-a numit Thanktos, dupa numele zeului

antic grec al mortii, fiiI zeitei Nichta (noaptea),fratele geaman al ze~lui somnului - Hypnos.Thanatos era' imaginaf ca un tânar înaripat, cuo faclie stinsa sau cu o sabie de calau în mâna.

Grecii credeau ca ace~t zeu nemilos avea inimade fier,nu primea darnri si era urât de ceilalti lo-

cuitori ai cerului. jDupa interpretarea lui S. Freud, Thanatos în

truchipeaza tendintaE· ascuta catre agresiunesi distrugere. Acesta ste vazut ca un contrabalans al instinctului vie'i (Eros),care include libi-

161


doul. Între acestia este un etern conflict. Ambele instincte se afla biologic în toate organismelevii si, prin urmare, nu pot fi îndepartate. Dacaenergia lui Thanatos este îndreptata în afara,atunci aceasta distruge oamenii, natura si diferite obiecte (huliganism, sadism, vandalism, terorism s.a.).Daca însa este îndreptata spre interior,atunci îl distruge chiar pe purtator (masochism,autoflagelare, sinucidere s.a.)1.

Ipoteza lui S. Freud este contrazisa în partede psihologul si filosoful german Erich Fromrn.Acesta considera ca agresivitatea si dorinta dedistrugere nu se afla în gene. Dragostea pentruviata (biofilia) sau dragostea pentru moarte (necrofilia) reprezinta ,,0 alternativa de baza, caresta în fata fiecarui om. Necrofilia se amplificaacolo unde a slabit biofilia. Posibilitatea de a fi

biofil îi este data omului de natura, dar el are posibilitatea psihologica sa mearga si pe calea necrofiliei..."Daca omul nu este capabil sa construiasca ceva, atunci este nevoit sa se îndepartezede sentimentul insuportabil al neputintei si nimicniciei si se afirma distrugând ceea ce nu esteîn stare sa creeze2•

Dupa parerea lui E. Fromrn, la animale agresivitatea are fl.11 de aparare si nu este în nici unfel similara cu atractia omului pentru distrugere.

1 Frornrn E., Adolf Hitler: caz clinic de necrofilie, Moscova,1992, pp. 43-44.

2 Apud Frornrn E., Anatomia destructivitatii umane,Moscova, 1998, pp. 45-46.

162

9. "ÎNTUNECAREA INIMII"

La om ea reprezinta o patima, o "urâtenie psihica", o patologie, nu o normalitate. De aceea, cercetatorul scrie ca teoria lui S. Freud se sprijina perationamente speculative abstracte, fara sa aibadovezi obiective}"empirice1•

Ce-i drept, astazi savantii au descoperit încreier doua centre: al "placerii" si al "nepIacerii". La unii bolnavi "zona placerii" este stimulata mai mult, iar cea a "nepIacerii" mai putinsau invers, mai puternic fiind "focul agresivitatii" (vezi cap. IV si VII).

Aceste descoperiri se aseamana cu ideile luiS. Freud despre existenta a doua instincte puternice: viata si moartea. Numai ca actiunile noastre nu se reduc la atractia biologica si la functiilesistemului nervos. Este prea simplist sa gândestica suicidul înseamna reprimarea unui instinct firesc de catre altul, care este mai putin firesc.

Tendinta spre moarte este privita de crestinism ca lucrare a diavolului - ucigator de oameni,de la început (Ioan 8, 44). Astfel, ispitind pe Hristos, acesta L-a dus în Ierusalim si L-a asezat pe aripa templului si I-a zis: Daca esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te de aici jos ... Numai ca Mântuitorul,spre învatarea noastra, a raspuns: Sa nu ispitestipe Domnul Dumnezeul tau! (vezi Luca 4, 9-12).

1 Dostoievski F.M., Opere complete, voI. XXIII, Moscova,1981, pp. 146-148.

163


2. Deznadejdea si sinuciderea

Pierzând sau neobtinând credinta în Domnul,, ,sufletul are sentimentul lipsei de sens, al pierderii valorilor, al parasirii, tristetii, singuratatii si, înfinal, se lipseste de Izvorul vietii, care este Dumnezeu. Tristetea duce la criza personala acuta, latraire a sentimentului de nonsens si determinareanegativa a existentei. De aici nu mai este mult pâna la deznadejdea totala si la suicid. Sa ne amintim numai de istoria lui Iuda Iscarioteanul!

Sinucigasul arde de nerabdare sa gaseasca unteren stabil, dar nu reuseste. Atunci el îsi scoate de sub picioare si ultima stabilitate pe care omai are: propria viata. Prin acest fapt omul, lainstigarea diavolului, nu vrea sa se simta sclavulîmprejurarilor, ci personalitatea care ia hotarârigândi te si libere.

Printre motivele care determina la sinucidere

se disting cele existentiale si cele demonstrative.Sinuciderea din motive existentiale este foarte,

"Înrobitoare". Ea ispiteste cu posibilitatea mortiidin proprie alegere, ca urmare a sentimentuluide libertate, punând capat sentimentului chinuitor de pierdere, fie si în dauna vietii reale,pamântesti. Patimasul descopera, dintr-odata,uneori chiar inconstient, despartirea sa de Dumnezeu. Aceasta îi dedubleaza definitiv sufletul siîl obliga sa iasa de sub stapânirea fatumului, intrând în deznadejde. Ultima smucittira a deznadejdii extreme consta în gustarea vietii, în procesul mortii. Un astfel de om viseaza sa devina

164

9."lNrUNfEA INIMII"observator exterior, aSIstent la propria-i moarte.El tremura îr\.fata mo~tii sufletului si de aceea,

pentru a pune capat c$nurilor insuportabile, încearca sa "omoare" a~easta moarte a sufletului

prin moartea trupulut. Dar în zadar, deoarece

doar Hristos a reusit s.lr:Vomoare "cu moartea pemoarte"!

Sinuciderea din carze demonstrative (a sediferentia aceasta de tentativele demonstrative,de suicid) devine acel gest prin care omul ama-git încearca sa fuga de golul interior, sa demon

streze celor din jur, dfr si lui însusi, ca el încaeste viu. Pentru aceasra el trebuie sa faca cevairemediabil: sa descoPfre si sa demonstreze propriul"eu" altor oamer si lui însusi, chiar daca

pretul acestei fapte Vtfi propriul sfârsit. Logi

ca este paradoxala: " unt viu si voi demonstraaceasta prin moartea ea. În aceasta consta salvarea si viata mea!"

Sinuciderea din ca~ze existentiale si demonstrative este' privita 9a unica ie'sire din situa

tia problematica a s~esului' care este atât de

încurcata si.g~eu..de r .z~l~at. Iata de ce pierderea sensulm VIetiI,de partind omul de Dumne

zeu, Care este Izvoru~ si Sensul vietii (Ioan Il,25-26), constituie cauzk principala a tentativelor

dess~ici~. Il 'tVd EI.. ti' . d t v 'bV

mUC1gasqU1a e 1 v SInu ores e sa al ade-a face cu Mântuit rul Dumnezeiesc, cu responsabilitatea în fata cestuia sau cu darul Sau

nepretuit - viata. Co~stient sau inconstient, unastfel de om face un pacat de moarte: face rau

1165


sufletului nemuritor, dându-l în mâna satanei pevecI.

F.M. Dostoievski, în Jurnalul scriitorului- pe1876,a reusit sa modeleze un monolog interioral "sinucigasului din plictiseala", "sinucigasulcu idei", dezamagit total de lume: "Nu pot fi fericit, chiar si în momentul celei mai mari fericiridatorate iubirii aproapelui si iubirii pe care mi-oarata întreaga umanitate, deoarece stiu ca mâinetoate acestea vor fi distruse. Eu, toata aceasta fericire, toata dragostea, dar si întreaga umanitatene vom transforma în nimic, în haosul anterior ...În calitatea mea indiscutabila de reclamant si pârât, de judecator si acuzat, eu condamn aceastanatura care m-a facut sa sufar atât de urât, împreuna cu mine, spre distrugere ... Deoarece nupot distruge natura, atunci ma voi distruge doarpe mine, anulând tirania din plictiseala, tiraniacare nu are un vinovat anume."!

Scriitorul a exprimat stralucit ceea ce a traittânarul Tolstoi în perioada de pasiune a acestuia pentru Schopenhauer: schimbarea problemei"vietii autentice" cu problema "mortii autentice" .F.M.Dostoievski a remarcat ironic faptul ca sinucigasul este "desigur, materialist". Ideile acestuimonolog din Jurnal au fost utilizate ulterior în romanul Demonii (chipul lui Kirilov). Distrugereaa tot "ceea ce este uman, mult prea uman" (Fr.Nietzsche) a fost înfaptuita de catre ateul mili-

1 Apuci Durkheim E., Sinuciderea: schita sociologica,Moscova, 1994, pp. 122-126,363,385.

166

I 9. "ÎNTUNErl AREA INIMII"tant Kirilov prin suicid Acesta s-a revoltat împo

triva lui Dumnezeu, dIrind ca în moarte sa do

bândeasca asemanarea cu Dumnezeu. Amagireadiavoleasca veti fi ca Dumnezeu, cunoscând binele

si raul (Facerea3, 5) a dFvenit, într-o noua forma,simbolul civilizatiei co~temporane.

Numarul de sinuciferi creste în fiecare an.Sociologul ErpiI Dur eim, un clasic al stiintelor sociale occidentale, observa ca: în jumatateaa doua a secolului al X X-lea numarul de sinucideri a crescut de trei ri, de-patru ori sau chiarde cinci ori, în functie (le tara. Analizând statis

ticile, savantul a aj~s Ila ~oncluzia ca principalele cauze ale sinucidejilor sunt dezorganizarea,

decaderea morala, distjrugerea colectivitatii, de

caderea religiozitatii (atj,eeiismul).Cauzele prin care se explica tie obicei sinuciderile (saracia, gelozia, patologia psihica, betia, chinurile trupesti

- provocate de boli - sla.) nu reprezinta, în fapt,adevaratele motive pe1tru aceasta actiune. Sursa

sinuciderilor nu const1,dupa Durkheim, în greutatile vietii. Oamenii,1se sinucid în mare parte

din cauza "lipsei de s,ns a continuturilor", deoarece nu stiu unde selopresc necesitatile lor legitime si ce scop are aftivitatea pe care o desfasoara. Prin urmare mnocul de a opri crestereasinuciderilor nu este a ela de a usura viata1•

Numarul tentativeI r de suicid, care nu s-auîncheiat deci cu moart a, este însa de 15 ori mai

mare .decât toate sinu t·derile cu efect mortal. ÎnIbldem, pp. 128, 146-14 ,302.

167


una din universitatile sta~lui Idaho (SUA), caurmare a unui test sociologic în rândul studenti

lor, s-a ajuns la urmatoarei concluzie: 85%dintreacestia nu vedeau nici un fel de sens al vietii lor.Pe lânga aceasta, 93%din~e ei erau ;sanatosifizic

si psihic, aveau conditii bene de trai, nu se certau cu membrii familiei, p rticipau activ la viatasociala, aveau toate motiv le sa fie satisfacuti de

ltele la învatanoneaza Victor Frankl, nu fe putea vorbi desprenecesitati nesatisfacute."},

Psihologul pune o întrebare principiala: ce l-aputut îndemna pe om sa cerce sa se sinucida,desi necesitatile materiale îi erau satisfacute? V.Frankl considera ca una d' tre cauze este tocmai

lipsa de "continut a vietii" si "fuga de gol", adicao criza personala2.

Adesea se sinucid ad~llescentii în vârsta de

. ,10-14 ani. Si acestia nu s t orfani sau saraci!În 78%din cazuri ei sunt draslele unor oameniînstariti si aparent fara p 'obleme. De multe oriacestia sunt rasfatati, fiindca nu trebuie sa lup-

, , I

te pentru existenta. Nestil'nd ce este refuzul, eise comporta ca "tineretul de aur": arunca banii

în stânga si-n dreapta, se~bata si se drogheaza,

o fac pe bravii la volan. Il}cercul unor astfel deadolescenti domneste cultiIl vitelului de aur.

1 Frankl v., op.cit., p. 26.2 Ibidem, pp. 27, 182.

168


Printre factorii care influenteaza hotarâre a dea încheia viata amintim relatia imatura cu societatea si atitudinea usuratica fata de moartea altoroameni. A devenit o banalitate sa privesti moartea cuiva. Moartea îsi pierde semnificatia sacra atrecerii în viata vesnica. Pe lânga acestea, interdictia religioasa a mortii este abolita, subiectulfiind discutat la scoala, în familie si în presa.

Cu alte cuvinte, cauza este nivelul extremde singuratate interioara, de deznadejde, neajutorare si apasare. Tendinta normala spre viata este schimbata întru totul de atractia mortii., , ,În afara lui Dumnezeu multor oameni le es

te greu, fara Dumnezeu ei se îmbolnavesc înmod obligatoriu de vreo boala sufleteasca. Dardin punctul de vedere al psihiatriei traditionale acestia pot ramâne foarte sanatosi. Tendintelesocietatii contemporane se îndreapta într-acolo,încât psihologul rus B. Bratusi stabileste un diagnostic caracteristic: "Sanatos psihic, dar bolnavde personalitate" 1.

Într-adevar, nu doar cu pâine va trai omul, ci sicu orice cuvânt al lui Dumnezeu (Luca 4,4)!"Fiindca taina existentei umane nu consta în a trai, pursi simplu, spune F.M.Dostoievski în Fratii Kara

mazov. Fara o reprezentare clara a sensului vietiiomul nu va fi de acord sa traiasca si mai degraba

1 Bratusi B.5., "Despre problema omului în psihologie"în "Probleme de psihologie", 1997, nr. 5, pp. 9-10.

169

GENELE SI CELE SAPTE P!ACATE CAPITALE

se va autodistruge. decât lramânai pe pamânt,chiar daca în jurul lui toti r fi satui."I

Asadar am examinat e scurt cauzele, mq.i

mult spirituale, ale suicid:lri. Dar, p~ lânga acestea, exista si ca~ze etnice, ~recum si genetice.

Enigmele suicidului

Abundenta sinuciderilot în tarile scandinave(mai ales în Danemarca si ~uedia) se încadreaza

foarte bine în logica lui E. purkheim: se despartmai usor de viata acele cl~se sociale care traiesc

mai liber si au mâncare su'cienta. Este mult mai

greu sa întelegi înClinatiil1.de sinucidere la popoarele ugro-finice. Ungu 'i, estonienii, finladezii, udmurtii si komii sunt e multa vreme adeptiiunor traditii culturale dife .te si traiesc în conditii politice si economice dif rite. Unele din acestepopoare nici nu seamana la înfatisare între ele. Cutoate acestea, de parca s-ar fi vorbit, toate mentin

un nivel înalt, stabil, în ce ~riveste siDuciderile.Primul si al doil~a loc la ~inucideri le ocupa Un

garia si Finlanda. In fosta ~S, din acest punct

de vedere, "lideri întunecaj"" erau EstOnia.,Republica Komi si Udmurtia. Sp leexemplu, fata de Armenia, numarul sinucigas' or în aceste republici

era de 15 ori mai mare. C~pitala sinuciderilor în

Uniunea Sovietica era oras~l udmurt Ustinov.21 Dostoievski F.M., Opere com~lete, Leningrad, 1991, voI.

IX, pp. 286-287. 12 Chartisvili G., Scriitorul si si I uciderea, ed. a 3-a, Moscova, 2003, p. 193.

170

9. "ÎNTUNECAREA INIMll"

Ce oare, în afara rudeniei îndepartate si a radacinilor comune în limbaj, apropie popoareleugro-finice? De ce firul mistic invizibil al autodistrugerii s-a întins de la Budapesta, prin Tallinn si Helsinki spre Vorkuta si Ijevsk?

Autorii contemporani nu au un raspuns clarla aceste întrebari. Versiunea fost enuntata descriitorul maghiar Keresturi: "Trasaturile caracteristice ale poporull;li maghiar sunt considerate ca fiind individualismul caracterului, manieralinistita de contemplare si exprimare în ce priveste imaginatia obiectelor. Dar sunt evidente sitrasaturi ca tineretea irationala, imposibilitateade distrugere a misticii populare, înclinatia spreanarhie. Aceste manifestari ne fac sa ne gândimla rezervele imense de energie neconsumata, care se ascund sub o înfatisare linistita si care asteapta un moment istoric prielnic pentru a izbucni cu putere la suprafata."l

Abtinerea (calmul) exterioara care ascundeîncarcatura interna "a lavei vulcanice" este otrasatura periculoasa de caracter a unui popor.A suprima presiunea din cazan si a nu permiteaburilor sa iasa înseamna sa provoci o explozie.

Predispozitia spre suicid este uneori mostenita. Acest lucru este confirmat de multiplele exemple din istoriile diferitelor familii. Aprox~mativ6% dintre sinucigasi au parinti care aumurit în acelasi fel.

1Apud Chartisvili G., Ibidem, p. 194.

171Î


Conform unei stiri de 1 radio "Libertatea",specialistii Universitatii W shington au realizatun sondaj pe 3000de adole centi gemeni. Fetele,ale caror surori au încerca I sa se sinucida, repe

tau mult mai des experient1anegativa decât fetele ale caror surori nu auî9cercat sa moara. Fratii si surorile care au difererte genetice apeleazamult mai rar la acelasi scenariu, spre deosebirede gemenii monozigoti. I

Sa presupunem ca unu~ din gemenii monozigoti savârseste un suiciel. Conform statistici

lor, cel de-al doilea geamar face acest pas fa~alde cinci ori mai des decât r geaman dizigot. In

consecinta, nivelul de sinuqideri în rândul gemenilor monozigoti este de cinci ori mai ridicat decât al celor dizigotil.

Conform datelor Centrulfi Suedez National de

~cetarea suicidului, aces~final tragic este

diat de o gama întreaga de factori d~ dezvoltaredeficitara a embrionului. S diind 700de mii de

pacienti, un grup de cercetrtori din Stockholm astabilit ca greutatea mica a fatului la nastere (mai

mica de 2 kg.) creste ulterirlr de doua ori proba

bilitatea sinuciderii. Alt fa tor de ris~ este reprezentat de înaltimea fatului. Sinucigasul potentialnu are, la nastere, mai mul de 47 cm.2

1 Ibidem, p. 166; Carson R., 13atcher J., Mineka S., ap.

cit., p. 441; Kaplan G.L, Sadoc Bt., Psihiatrie clinica, vol. II,Moscova, 1994, p. 23.

2 Înclinatia înnascuta spre sui:id, http://www.mignews.com.ua.

172


La capitolul semnale de alarma intra si vârstamamei copilului în momentul nasterii. Acei oameni ale caror mame însarcinate erau adolescente se sinucid, în medie, de doua ori mai des decâtoamenii ale caror mame i-au nascut dupa majorat (pâna la 29 de ani). 1

Subliniem ca timpul zamislirii, înaltimea sigreutatea fatului depind foarte mult de modulde viata al femeii. Hrana necorespunzatoare, alcoolul, drogurile, stresul si destraba1area sexuala duc la nastere prematura sau la dezvoltare insuficienta. Acestea, dupa cum s-a stabilit, crescprobabilitatea suicidului pe viitor.

La întrebarea cum se reflecta asupra pruncului zamislit tentativa de suicid a mamei, din timpul sarcinii, nu exista înca un raspuns generalacceptat. Cel mai probabil copilul va avea o trauma psihica serioasa intrauterina, cu repercusiuniimpredictibile. Daca femeia a fost re animata saudaca a urmat un tratament, atunci nu este exclusa si actiunea toxica a medicamentelor asuprafatului (inclusiv deficiente în dezvoltarea lui).

Dar a transpune fiascoul propriu pe seamapacatelor parintilor este totusi absurd. Factoriiantenatali neprielnici (ca si mostenirea negativa, de altfel) nu constituie justificare si nici circumstante fatale (vezi "Încheierea"). Din milalui Dumnezeu si cu ajutorul specialistilor, influe~ta paguboasa a acestora poate fi neutralizatasau micsorata.

1 Ibidem.

173

1-

GENELE SI CELE SAPTEJ:ACATE CAPITALE

Înclinatiile sinucigase unt caratteristice urmasilor familiilor cu pro leme. De obicei, ast

fel de copii sufera de tra~1me psihice grave, de

violenta sexuala, bataie si se tem sa-si defulezemânia asupra vinovatilor directi. Depresia, ne

linistea, frica si panica fo1eazauneori tendintapatologica spre autodistru ere.

În cazul disfunctiilor depresive, trombocite

le sângelui sufera de insupcienta a fermentuluimonoaminoxidazei. Sav<1ftii au descoperit ca

predecesorii celor care au r nivel foarte scazutal acestui ferment s-au sinycis de 0:Rtori mai desdecât predecesorii celor care aveau nivelul fermentului în limite normalI.

De asemenea, în cazul epresiilor, se remarca scaderi ale nivelului de serotonina în creier side acid 5-hidroxi-indolac tic (5-HIAA) în lichi

dul cerebrospinal. Bolnavitdepresivi care au savârsit tentative de suicid F utilizarea metodelor "garantate" (împuscarf' sarituri de la mareînaltime s.a.) aveau o con entratie foarte mica acombinatiilor chimice ami tite. La pacientii de-, ,presivi care nu încercau a se sinucida sau faceau aceasta prin metode "crutatoare" (cum arfi o supradoza de somnife e), nivelul serotoninei

si a 5-HIAA era de trei ori mai mare.Persoanele spitalizate în urma tentativelor dk suicid care

aveau un continut scazut dleserotonjna erau predispuse de 10 ori mai mult spre o noua tentati

va de suiod în timPUlunjatorului an, spre deo-1 Caplan G.I., Sadoc B.J., ap. qit., p. 24.

174


sebire de cele ce aveau nivelul normal al acestei

substante.1Insuficienta celor trei compusi biologici ac

tivi este conditionata de mostenire si de mediul înconjurator sau de modul de viata (obiceiuri proaste, stres, hrana irationala s.a.). Astfel, în2001, biologii francezi si elvetieni au descoperitgenele ale caror modificari întaresc atractia spresuicid. Mutatiile limiteaza posibilitatea celulelornervoase de a utiliza serotonina, care conduceemotiile umane. Amintim ca deficitul acesteia înlesneste nelinistea, tulburarea, fricile nemotivate si comportamentul impulsiv-agresiv (vezi cap.VII-VIII). Astfel, defectele acestor gene tulburaschimbul de substante în tesuturile creierului siservesc drept baza biochimica a suicidului.

Numai ca aici este bine sa repetam: omul nueste un biorobot, ale carui reactii sa fie determi-,nate în întregime de gene, hormoni si fermenti.Omul poate fi robul lui Dumnezeu sau robuldiavolului, însa nu robul serotonineF.

În afara de aceasta, pâna acum nu este clar unde se afla prima za din lantul vicios al suicidului.Nu sunt excluse doua variante: fie dramele din

viata duc la deficienta serotoninei si, prin aceasta, la suicid, fie deficienta acestei substante provoaca o criza personala extrema si atunci omul,

1 Cijevschi A.L., Pulsul cosmic al vietii, Moscova, 1995,pp.350-406.

2 Ibidem, pp. 23-24, Carson R., Batcher J., Mineka S., op.cit., pp. 441, 582.

175


cu psihicul darâmat, cauta moartea. Se poatepresupune si faptul ca ambele procese ar mergeîn paralel. Oricum ar fi, tulburarea echilibruh~ibiochimic în organism are, fara îndoiala, importanta în privinta comportamentului nostru.

Nueste un secret faptul ca sinuciderile în rândul femeilor se produc de obicei în perioada premenstruala. Explozia hormonala cu 1-3zile înainte de menstruatie "apasa psihicul" si atuncibuna dispozitie scade vizibil, apar caderi nervoase, isterii, dureri, diminuarea fortei fizice s.a.

Femeile întrec barbatii în ce priveste numarulde tentative de suicid. Si totusi unei femei sinucigase îi corespund, în lume, trei barbati sinucigasi. Relatia de 1:3 este graitoare. Adaugam caîn grupul de risc în ce priveste suicidul intra demult narcomanii, alcoolicii si homosexualii.

Cunoscutul cercetator rus A. Cijevski lega tulburarile grave spirituale nu doar de dezechilibrele hormonale, ci si de fazele activitatii solare side schimbarile vremii. Nu amurgul serii, nu melancolia stinsa a noptii, ci tocmai ziua luminoasaserveste drept "tragaci" pentru constiinta omului nenorocit. "Ziua în amiaza mare" este cea maipericuloasa parte a zilei, în plan sinucigasl.

Într-adevar, fereste-ne, Doamne, de "demonul amiezii" - duhul deznadejdii! Se crede caacest "demon al deznadejdii" nu lupta de unulsingur cu noi. El tinteste întotdeauna în "calcâiullui Ahile" al omului, constituind factorul de

1 Pr. Dionisie Tatis, ap. cit., p. 101.

176

9. "ÎNfUNECAREA INTh1lI"

risc care poate fi folosit la momentul potrivit. Înconsecinta, cauzele duhovnicesti si cele biologice ale suicidului se unesc si "varsa apa la unasi aceeasi moara" .

Omul cu un sistem nervos instabil este cel mai

predispus sinuciderii. Omul neechilibrat, cu caracter slab, usor de ranit... Nu în zadar parintele Paisie Aghioritul spunea: "Oamenii care au oconstructie spirituala fina, mândrie [...] patimescde melancolie sau încheie prin sinucidere. Ei suntsensibili si diavolul îi face si mai sensibili."}

"Sunt bolnavi psihic acei oameni care, sfârsind viata prin sinucidere, au circumstante atenuante, deoarece mintea nu le este în regula. Unastfel de om simte o greutate pe suflet chiar siatunci când vede cum se aduna norii pe cer. Daca la aceasta se adauga vreo disfunctie, atuncinorii devin negri (de doua ori mai periculosi)."2

Asadar teologia si stiinta arata clar ca existadiferite impulsuri spre sinucidere. Uneori acestea sunt reprezentate de factori care nu sunt subordonati puterii omului. Este vorba de mostenirea genetica negativa, de nasterea prematura, detulburarea nivelului anumitor substante biochimice active s.a. Pe de alta parte, nu putem negarolul alegerii libere si constiente a persoanei caredoreste cu de la sine putere sa paraseasca aceasta lume.

-1 Parintele Paisie Aghioritul, Cuvinte, val. IV, Viata de familie, p. 289.

2 Prot. JoOO Breck, op. cit., p. 384.

177

GENELE SI CELE SAPTE PlA..CATE CAPITALE

Daca demonul mortii es~e alaturi.Cum poti ajuta omul (c~pilul) sa pastreze ra

tiunea si sa nu ajunga la lir' ta dintre acceptareasau refuzarea vietii?

Când va, la dispozitia m1dicilor se va pune untest de laborator sigur care va scoate la iveala înclinatia genetica spre suie d. Când vei reusi sa"scanezi" omul de când este în scutece si sa vezi

daca are predisP.oZitii sprelo astfel de problema,stiinta va face un mare pa1 înainte! Atunci, probabil, vor fi dezvoltate metiode eficace de tratare

genetica si de profilaxie ~I edicamertoasa. Dar,

deocamdata, "injectia împ triva suicidului" estedoar un vis si nici nu exis a indicii ca va deveniîn curând realitate. I

Exista metode mult maifficace de a preîntâm

pina raul: sistemul de ajuto· psihologic si psihoterapeutic acordat populatie. Sistemul include telefonul încrederii, locuri deschise non-stop unde

poti discuta cu PSihOlogul~sihiatrull si cu alti oa

meni pregatiti, dar si brig v . i de ambulanta, stationare pentru stari de criza i centre medicale.

Prima linie telefonica ~ntru convorbiri alespecialistilor cu oamenii ati în diferite neca

zuri a aparut în SUA, în 1'150. De atunci profesionistii în domeniul sanatatii psihice au elaborat

metodologii interesante si Iau gasit diferite cheite care sa dezlege misterul suicidului. Ce sfaturidau acestia? .

Fiecare din noi trebuie I sa aiba un loc undesa se plânga un pic. Chiar si maturii au nevoie,

178

A I

9.••INTUN1CAREA INIMII"

în momentele grele dip viata, de sustinere si decompatimire. Cu atât Tai mult un suflet tânar, încare s-au adunat emotiile. Daca un copil stie ca

parintii îl vor întelege 1sau,cel putin, vor încercasa-Iînteleaga, le va înctedinta necazul. Numai ca

nu trebuie sa ne tinemfîn acest caz, de facut morala sau scandal. O as~menea atitudine respingesi provoaca actiuni ir1tionale. In vârful emotii

lor este nevoie de co~orbire si de compasiune.Dupa aceasta ne puteT da seama, în liniste, cine

si ce a facut. SUblinier: nu trebuie sa rezolvamomul, ci problema!Nu trebuie sa râdeIf- de necazul copilului, in

diferent cât de absur1 ar parea acesta. Astazi,

chiar si în scoala Prim~ra se pot urmari scene care amintesc de Romeo si Julieta. Numai ca, spredeosebire de majorita ea oamenilor maturi, co

piii sunt maximalisti. ~i functioneaza dupa prin

cipiul "totul sau nimiq". E putin probabil ca uncopil sa se linisteasca lr încurajari de genul: "Ai

viata înainte!", "Veimt' avea o gramada de astfel de fete/baieti!" Cop luI nu este int.eresatde viitorul îndepartat, deo ece el traieste cu prezentul. Daca în acel minut nu primeste ce vrea, el nu

vede decât o singura sflutie: "nimic".Psihologii levidenti1za cinci cauze care îi fac

pe adolescenti sa-si pura capat zilelor:- dragostea fara ra~funs sau de -cares-a râs;-lipsa puterii de a IfPta cu greutatile;

- tendinta de a atra1eatentia;- dorint~ de a cauz· dure~e altora ("în ciuda

tuturor!", fIsase chinu asca cu acest gând"); .

. f79

GENELE SI CELE SAPTE tCATE CAPITALE- forma extrema de pro~:st si comparare ("ni-

meni nu are nevoie de mi1e")' _ .Sunt descrise câteva tiRuri de copii înclinati

spre suicid. Iata semnalel~ de alarma, la care artrebui sa reactioneze parin~i:

- ~oyilul ~u ar~ prietetj. E!aproape ~a.nu.~omumca cu mmem, nu estf sIncer cu parrntiI, eobisnuit sa-si rezolve sinsur problemele si nu

are încredere în nimeni. Atunci când îl doare ceva sau îi este frica, nu plânge, ci se închide în el.

- Copilul nu este interesat de nimic. Este indi

ferent la toate: la mâncare,lînvatatura, distractii,

oameni. Nu vrea nici ma~ar sa fac,amici prostioare. La întrebari el rasHunde cam asa: "Mi-e

totuna", "Normal!". poatelil"l1.plinitoate solicitarile adultilor, deoarece nu fn'edorinte proprii ..

- Copilului îi place sa ~e bolnav si nascoceste întotdeauna "boli groaznice", încercând sademonstreze ca daca parilitii îi sunt alaturi, în

grijindu-l, îi este mai usorj Membrii mai mari aifamiliei se obisnuiesc înc~t, încet cu bolile "închipuite" si nu le mai bagt în seama. Atunci copilul încearca sa-i sperie pe adulti. Din pacate,

"moartea ca gluma" de:1e moarte Ireala.- Cel mai tulburator semnal: copilul îsi în

chipuie adesea cât de raul le va fi tuturor dupa

moarte. Aceasta se despril1de din semnale ca atitudinea rezervata, mimicaJ teama de viitor, lipsa

dorintei de a lua parte la Iplanurile familiei s.a.Adesea o problema sau o ~auza minora servestedrept ultima picatura.

180


Copiii care au fost salvati de la moarte povestesc ca gândurile legate de sinucidere îi vizitaudestul de des. Pentru început erau ca o fantezie.Mai târziu însa, ideea nu mai parea atât de absurda, apareau diferite detalii despre tehnici desinucidere, care se tot nuantau.

Din punct de vedere crestin, astfel de idei fixesunt insuflate de diavol (vezi mai sus). De aceea,fara ajutorul unui duhovnic experimentat si alunui psiholog ortodox nu poti face fata situatiei.

Religia era vazuta de catre E. Durkheim ca fiind una din caile de profilaxie a suicidului. Dupa opinia sa strict pragmatica, dogmele si ritualurile unesc foarte bine oamenii între ei. Teologiainterpreteaza altfel rolul optimist al crestinismului. Sunt, de asemenea, importante felul în careeste privit în crestinism sistemul de simboluri,prin intermediul carora societatea se constientizeaza pe sine însasi, si modul de gândire propriu omului, ca fiinta colectiva, sociala. Este deremarcat caîn cantoanele catolice ale Elvetiei, in-,diferent de nationalitate a populatiei, sunt de 4-5ori mai putine sinucideri decât în celelalte cantoane. "Prin urmare influenta religiei este atâtde mare, încât se situeaza deasupra oricarui altmotiv."1

Suicidul este o problema spirituala care poate fi rezolvata de credinta si încrederea în Dumnezeu. Credinciosii sunt, de obicei, interlocutoriexcelenti, întelegatori, sensibili si întelepti. Nu-

1Frankl v.1ap.cit., p. 26.

181


mai ca printre ei sunt si unii care nu reusesc sa tescoata din starea de criza. Moralismul si învataturile banale nu fac decât sa împinga omul spreizolare si autoflagelare. În circumstantele acestea este mai bine sa nu judeci, sa nu "tuni sau safulgeri", sa nu faci apel la constiinta, ci sa sustii, sa mângâi, sa manifesti grija sincera fata deaproapele. Cu alte cuvinte, este nevoie de minte"rece" si inima fierbinte.

Unei femei i-a murit singurul fiu într-un accident de masina. Mama nemângâiata nu a rezistat acestei lovituri din partea sortii si a vrutsa-I întâlneasca din nou cu orice pret, sa-I vada.Aceasta a devenit la ea o idee fixa, aproape nebuneasca. Chinurile interioare au devenit atât de

grave, încât femeia a ajuns la spitalul de psihiatrie, dar, chiar si dupa tratament, trairile intenselegate de acest moment din viata ei au ramas vii.Nenorocita a pierdut sensul vietii si se gândeadin ce în ce mai des la sinucidere. Sperând ca,odata ajunsa pe "lumea cealalta", îl va revedeape fiul ei iubit, ea a încercat de mai multe ori sase sinucida.

Dusa de ambulanta la clinica oraseneasca, a fostmutata dupa un timp de la reanimare la sectia deterapie. Dupa ce si-a revenit, femeia a hotarât dinnou sa puna punct vietii, desi medicii si colegii desalon încercau sa o convinga de contrariu.

În fata personalului medical si a pacientilor eaa alergat spre fereastra, a spart geamul si... se tinea deja doar cu o mâna de marginea ferestrei,fiind cu picioarele pe pervaz, când a trecut pe

182

A I

9. "INTUNECAREA INlMII"

1 't tV 1. ITi' O 'aco o o aSlSen a, care ~-as gat:" ncum nu ov ti' 'fi II" D '11" A b f ' F'

~a-, vve~I ~' ~~~ ce) : a,mtre, at eme~a,:, 1-mdca smuC1gasllajung m Iad SInu pot IesI deacolo si nici sa-i ajute ~e altii. Dar daca te vei ruga pentru fiul tau, îl vef ajuta mai mult, iar dupam~arte îl vei si întâlni,'!

In acea clipa femeia r simtit ca ceva s-a schimbat în ea. Ea a înteles ~a,în încercarea sa disperata, nu-si va atinge sC1puidorit si s-a lasat, faraputeri, pe podea .., Ulterior, oamenii au vazut-ofv Adi b' I ' v

acan parastase a IS~.nca.

Autorul acestei carti a consultat odata o femeie în vârsta. De treispr zece ani nu-si mai simtea

picioarele, nefiind în ~tare sa se miste singura.Diagnosticul a fost decalcefiere a coloanei verte

brale, fara a fi trimisa dentru alte verificari si tratamente. Bolnava s-a ~dresat si altor specialisti,

care au diagn~StiC~t-~_Etumora în regiunea toracica a coloanei, In ~~~a operatiei, în }995, amai fost diagnosticata cu "meningiom". In 1999

si în 2001, dm cauza ~urerii tot mai mari în regiunea spatelp-i,a fost operata din nou, În urmaultimei operatii, feme' i s-a recomandat un tratament fizioterapeutic, dar de atunci iar nu si-amai simtit picioarele .. -au mai adaugat tensiunea, pancreatita, diabe 1tip II si ulcerul duodenal. "Stau tot timpul î tinsa si nadajduiesc sa fiueutanasiata, s'eplânge bolnava. Cine are nevoiede mine, cu «buchetul> meu de boli? Ajutati-ma,macar cu un sfat!"

Iata raspunsul dat: 'tVaspun cinstit ca nimeninu ar vrea sa fie în sihiatia dumneavoastra. Du-

1183


pa cum se stie însa, din orice situatie, oricât degrava ar fi, exista cel putin doua iesiri. Una atispus-o chiar dumneavoastra: eutanasia. C1J.vântul acesta este frumos pentru a desemna osinucidere, activa sau pasiva. Sinuciderea va este insuflata de deznadejde. Va urmaresc idei fixedespre sfârsitul vietii. Dar eutanasia ar avea sensdaca «pe cealalta lume» nu ne-ar astepta nimic,nici viata vesnica, nici chinul cel vesnic. Numaica oamenii care si-au pus capat zilelor de bunavoie patimesc acolo si mai grav: ei sunt judecatica fiind sinucigasi.

A doua iesire din situatie este terapia duhovniceasca. Întelepciunea straveche spune: «Dacanu poti schimba o situatie, atunci trebuie sa-tischimbi tu atitudinea fata de ea». Atunci îti va fi, ,mai usor si vei avea o noua perspectiva asupravietii. Cum poti face aceasta?

Este necesar sa constientizezi ca nimic din cele ce ni se petrec nu sunt întâmplatoare. Evenimentul este semnal de la Dumnezeu, iar boalaeste un semnal de alarma, trimis de suflet, printrup. Despre ce ne vorbesc bolile? Despre faptul ca misiunea din viata dumneavoastra nu esteîncheiata. Poate ca trebuie sa ne pocaim de cevaanume. Puneti-i aceasta Întrebare constiintei sicomparati raspunsul cu poruncile divine.

Dumneavoastra nu traiti În padure. Putetigasi, daca doriti, oameni credinciosi care sa vaajute sa veniti la biserica, sa-i povestiti preotului despre necazul pe care îl aveti sau sa-I invite

184

A I

i 9. "INTUNECAREA INIMII"

pe preot la dumneav~stra acasa. Astfel vi se vadescoperi un nou sen9,al vietii.

Omul care.nu are~icioare poate totusi sa faca

bine. Spre exemplu, gându-se si citind Psalti-rea pentru vii si ado "ti,el cere cu tarie Domnu

lui mila pentru acestif' Si rugaciunea care porneste din adâncul inirii unui om pironit la patare mare eficienta. Nu degeaba în Rusia oame

nii evlaviosi le acord,u mare cinstire saracilor,

con.siderând ca rugacitnile lor su.nt bineplacute

Domnului. De aceea s' cuvântul rusesc "nenorocit, sarac" deriva de 1. cuvântul Bog - Dumne

zeu (uboghii = în fataJui Dumnezeu).

Sa credeti ca Domn 1va va usura soarta, va vadarui mângâiere si ra dare, dupa care va va lua

la El. Si mai tineti~' te ca, daca Domnul da o

astfel de cruce grea, în eamna ca sunteti puternica si puteti rezista. O ul slab cu duhul nu poatesuporta asa ceva. Sa v întareasca Dumnezeu!"

Existenta fara sensJfrica în fata ceasului mor

tii si deznad~jdea sun tratate de crestinism prinrugaciune, pocainta, .rtutea amintirii de moarte (memento mori), natlejdea în Dumnezeu, învatatura despre nem$rirea sufletului, învierea

'rtilor si "vial

ne cheama sa fim pretazatori si sa ne pregatim

din ~p pe~~ trecere~ în c~alalta lume (veziPsalmi 89, 12, Sirah 7, f9, 8, 8 SI 9, 16-18).

Omul are nevoie df credinta în Dumnezeu,de un sens al vietii, silnu doar de cunostinte si

de urmarirea SCOPUrilrrimediate ale vietii. Su-

185

GENELE SI CELE SAPTE pL CAPITALE

fletul nu se multumeste cu ~n adevar partial, ciasteapta deplinatatea Adevarului Ceresc.

Dupa opinia contempo[anului nostru, parintele Paisie Aghioritul, majoritatea oamenilor"sufera pentru ca nu înteleg sensul adânc al vie

tii. Atunci când aceste senslal vietii devine clar,toate lucrurile devin limpezi". Staretul sfatuiaparintii sa-i ajute pe copii sa înteleaga' ce este bi

nele. Binele este "cel maia1âncsens al vietii".Din pacate, se întâmpl adesea ca totul sa

înceapa cu un gol interior .i cu plictiseala si sasfârseasca printr-o criza in!terioara si sinucide

re. Sigur ca nu exista vreo sfhema generala pentru trecerea prin viata. To~l tine de fiecare înparte. Câteodata omul m01re duhovniceste sauchiar fizicfara a ajunge la stiadiulsuicidului. DarDomnul poate salva oricâb.d, chiar si în cazul

unei tentative de suicid. I. A~ton:l. ace~tor.rându1 ~ a~zit ~rmatoareaIstOrIe:Cativa tinerI au hotarat sa se dIstreze astfel: au rep~tat scena cunosbta din romanul lui

Tolstoi Razboi si pace. Au pl6s pariu care va beamai mult si va rezista sa se tina pe marginea ferestrei, în picioare. Un tânar a baut mult si, faraa-si mai da seama ce face, Ia urcat pe fereastra,gândind ca poate sa stea.

În câteva secunde însa s~-apierdut echilibrul.Dupa cum a povestit ultenor, "o putere l-a împins în camera". Atunci el $i-avenit în fire si s-a

speriat foarte tare. I

Probabil ca în cazul ace~tui mare stres organismul a mobilizat toate resursele pentru a su-I

186

9. ,.mrulCAREAINIMU"

~ravietui."Si?ro~abil fa ~g~rul a fos~cel care l-atinut pe tanar sa nu fada. Intr-adevar, Dumnezeu nu doreste moar~ea pacatosului, ci sa se întoarca si sa fie viu (Iezechiel18, 23).

Biblia propune fiec~Cruia alegerea libera: viata

si binele sau moartea i raul, binecuvântarea saublestemul. Alege viata, cheama cuvântul Domnului,

ca ~a traiesti tu si urmafii tai (Deuteronom 30, 19).In învatatura lui Hfistos gasim acele idealuri

si valori datorita carora avem sansa unica sa obtinem sensul autentic laIvietii. Crestinismul estemântuitor, deoarece ~estaureaza legatura omu

lui cu Dumnezeu. Ac~sta este cel mai important

lucru În terapia probl .melor spirituale.Dar daca raul s-a produs totusi? În fiecare

caz concret este nevoie de judecarea amanuntita

a motivelor si circum~tantelor, pentru a fi în cu

nostinta faptului dac~ suicidul s-a savârsit cândomul era "În deplin~fatea facultatilor mintale"

sau ,,fara mihte". Tre~uie sa avem în vedere câtde activ era, În ce ma~era c6nstiinta sa era supusa deformarii, întunec~rii, afectelor sau slabiciunii de moment.

Potrivit parerii spetl• alistului ortodox În etica

biomedicala/'John Bre I ,vointa sinucigasului este de-a dreptul parali ata atât de pacat, cât si deboala. Dragostea cres' a si sensibilitatea pastorala nu trebuie sa ignor faptele dovedite stiintific.De aceea, parintele Jo Breck propune sa se alcatuiasca o rânduiala peciala de înmormântarea sinucigasilor bolna . mintal. În cadrul acesteia,starea lor dinainte de oarte sa fie "recunoscuta

187

GENELE SI CELE SAPTE P~CATE CAPITALE

ca legata întru totul de fire~noastra cazuta (ana

logie fiind rânduiala nuntii a doua si a treia)".Meditând la soarta de upa moarte a sinu

cigasilor, parintele Paisie scrie: "Nu stim de ce

au ales sa moara si în ce fi tare se aflau în ulti

mul moment al vietii lor. Poate ca atunci cândsufletul lor parasea trupul ei s-au pocait, au cerut iertare Domnului si po~ainta lor a fost primi

ta. Poate ca sufletul lor a t'ost primit de Ingerul

Domnului."1Totusi Dumnezeu nu p ate fi mintit. Daca în

inima era ascuns gâTIdulIjffiselde "a pleca frumos" si de a "se pocai" 09ata cu ultima suflare,atunci Domnul Se va purtf cu "cel viclean dupaviclenia lui" (Psalmi 17, 27]).

Rezumam citatul din ~azele conceptiei sociale

a Bisericii Ortodoxe Ruse: "pinucigasul care face

aceasta din suparare om~easca sau din alt mo

tiv de micime sufleteasca nu se poate învrednici de înmormântare cres· a sau pomenire litur

gica... Daca sinucigasul sit pus capat zilelor în

stare de inconstienta, adifV fiind bolnav psihic,rugaciunea bisericeascaest permisa, în urma cercetarii cazului de catre arhiiereullocului. Trebuie

sa se tina minte ca vina sa"/ucigasuluieste împartita de multe ori de cei car 1înconjoara si care nuau putut sa-Icompatimeas a si sa arate miIa."2

1 Parintele Paisie Aghioritul,lCuvinte, val. IV, Viata de familie, op. cit., p. 290.

2 Bazele conceptiei sociale a Bis4riicii Ortodoxe Ruse, op. cit.,p.70.

188

CAPITOLUL X

"ladullauntric"

În schema parintilor legata de cele opt pacate capitale, ultimele doua, vanitatea si mândria,sunt deosebite. Aceste patimi sunt cel mai greude dezradacinat. Uneori sunt unite, fiindca se

aseamana ca faina cu pâinea. "Deoarece vanitatea, dupa cum spune Sfântul Ioan Scararul, esteînceputul, iar mândria este sfârsitul."!

Vanitatea este cautarea slavei care vine de la oa

meni. Manierele si actiunile omului vanitos suntîmbibate de fatarnicie, servilism, viclenie, irividie,,teatralitate, sete de complimente si laude. Omulvanitos are nevoie, neaparat, de "un telespectatormultumi tor ", de un "auditoriu captivat".

Omul mândru se considera a fi vedeta si judecator. Propriul "eu" este considerat de acestaca fiind Universul. În popor se spune ca se crede"buricul pamântului". Acesta este încrezut, arogant, sfidator, îngâmfat si iubitor de putere. Elrespinge orice fel de autoritate, este ambitios si

1 Cuviosul parinte Ioan Casian, ap. cit., p. 240.

189


se supraapreciaza, de obicei nu crede în Dumnezeu, profaneaza si blasfemiaza.

Vanitatea si mândria sunt patimi exclusivspirituale. Dupa expresia Sfântului Ioan Casian,acestea apar "fara vreun aport al trupului"l. Deaceea ele nu sunt în nici un fel conditionate genetic sau fiziologic.

Exista însa si unele anomalii ale personalitatiisi caracterului, ale caror simptome sunt înruditecu semnalmentele acestor patimi. Cum se poateexplica aceasta? Probabil astfel: fie vanitatea simândria dau nastere"unor devieri psihice si psihologice corespunzatoare, fie, dimpotriva, acestea devin efectul unor descrieri. Sau poate suntadevarate ambele explicatii.

Factorii genetici pot juca un rol definit în dezvoltarea tulburarilor de personalitate "isteroida", "schizotipaIa", "paranoida" si "borderline". Printre astfel de factori de risc biologici seevidentiaza înclinatiile înnascute (spre exemplu,activitatea crescuta sau scazuta a sistemului nervos, întârzierea comportamentala) si scadereanivelului neuromediatorilor creierului (serotonina, dopamina, noradrenalina). Aceste caracteristici genetice sunt capabile sa predispuna spredepresii si actiuni impulsiv agresive, chiar pânala automutilare (vezi cap. VII-IX).

Subliniem ca tulburarile de personalitate nusunt mostenite în întregime. Cauzele spiritua-

1 Despre aceasta mai amanuntit vezi: Carson R., Batcher J., Mineka S., ap. cit., pp. 559, 562-570, 582.

190

10. "IADUL LAUN1RIC"

le, duhovnicesti au un aport mult mai mare înaparitia lor (ispita lumii înconjuratoare, traumele emotionale, lipsa grijii parintesti, greselile deeducatie s.a.).

il

A

Incheiere

Asadar am urmarit Într-o strânsa legatura cele opt pacate-patimi si cele opt grupe de predispozitii înnascute. Mu titudinea exemplelor si a

faptelor, cOIl}entariile teologice si stiintifice neconving ca radacinile unor patimi se gasesc în

adâncurile fiintei um<1fe, în mostenirea genetica.De aici si o seama de cpnduzii foarte serioase:

1. Oamenii sunt, într-o oarecare masura, pre

dispusi genetic la unele boli si spre un comportament imoral.

2. Alaturi de cauze e spirituale si social-psi

hologice, înclinatiile I înnascute negative aupremise genetice si ~iochimice în ce priveste

aparitia lor. Genele P~fi raspunzatoare pentru

patimi si pacate de oarte, prin intermediulproceselor fiziologice e organismului.

3. Mult mai strâns lfgate de genetica sunt patimile trupesti (lacom a si desfrânarea). Dintrepatimile spirituale, d gene depind, într-o oarecare masura, mânia, deznadej dea si tristetea,iar iubirea de arginti, anitatea si mândria suntlegate doar tangential de mostenirea genetica.

4. Oamenii cu o mOltenire genetica negativaau adesea o înclinati 1 spre pacatele de moar-

r3

GENELE SI CELE SAPTE tl-CATE CAPITALE

te, care apar pe fondul p ~lor trupesti (betia, homosexualitatea s.a. Intr-o masura mai

mica se poate remarca p~edispozitia geneticaspre pacatele de moarte a~emâniei, tristetii lumesti si deprimarii (agresivitatea, cruzimea pâna la ucidere, sinucidere~ s.a.m.d.). Mândria,

I

vanitate a si iubirea de argtnti duc uneori la pa-cate de moarte care nu pol fi explicate prin in

fluenta mostenirii biolo~ce (autoîndumnezei

rea, invidia nebuneasca, irbirea de arginti faramargini).5. Factorii biologiti de risc ai patimilor (spre

exemplu, gena nelinistii si a nervozitatii, insufi

cienta sau surplusul uno~ Ihormoni si fermenti)nu genereaza si nu înlantra pacatul, prin sim

pla lor prezenta. Dimpofriva, acestia servesc

pacatul~i ~ept un~alta, 1a structura materialaa acestuIa fi organIsm.

6. Prin intermediul mUfatiilor patologice pacatele neamului pot proveca la urmasi un "incendiu genetic" si atunci ~emonilor le este maiusor sa ne împinga spre rau, sa ne stapâneasca.

7. Mostenirea genetica ~efavorabila ne încatuseaza partial libertatea ~~terioara, dar nu într-un procentaj maxim si ,ici pentru totdeauna.Exceptie face patologia psihica grava, care face

omul sa fie inconstient df faptele sale (sindro-mul Down s.a.). 1_

Nimeni nu se îndoieste ~e faptul ca omul cu omostenire genetica negativa are nevoie de eforturi

mari pentru a-sibirui predfPozitiile. Trebuiesa sefereascamai ales de acea ispita la care este celmai

I

194

In b'l' ~ ~r.f t v'. ti' v

VU' era 1 SIweacea mfercare m a,a careIa S e cava rezista cu mare gre",tate. De exemplu, oamenii

cu înclinatie genetica ;' fiziologica spre alcoolism

refuza mult mai greu pahar cu vin, iar cei înclinati spre consumul e droguri - sa se drogheze.La început pacatul cre~te si se transforma în boa

la, dupa care boala ne Epinge spre pacat.Sa învinuiesti un as~el de om si sa-I obligi sa

se pocaiasca pentru deflantuirile si placerile stra

bunilor este un gest c 1putin ne crestin. Sa retinem ca el este ostaticu greselilor altora, victitpa

nevinovata si demn df compasiune adânca. Inclinatiile, mostenirea ~pre patimi reprezinta circumstante atenuante, ]a fel cum sunt saracia saueducatia proasta.

Nu' este c~rect totupi sa trecem totul pe seama genelor "rele". OmrI viclean cauta cu osârdie

un alibi si îsi justifica ~eajunsurile. Pentru acestescopuri meschine el se Ifoloseste si.de descoperiristiintifice. Gaseste ar~mente în folosul patimilor

sale paguboase: "Gene~e sunt de vina, nu eu ...""Ei, spune el cu trisfete, asta-i o problema ge

netica! Nu se poate fac~ nimic. Sunt nevoit sa facceea ce îmi dicteaza g nele. Sunt ca un computer, respect p~ogramul instalat în mine."

Sa ne amintim filmpl sovietic O. minune obisnuita. Regele se plâng~: "Sunt rau, capricios, razbunator. Nenorocirea fste ca nu am nici o vina,ci strabunii ... Ei s-au purtat în viata ca porcii, iar

eu trebuie sa raspun4 pentru aceasta. Eu suntbun din fire, ador mu ica, pescuitul, pisicile, dar

95


Odata cu averea am mostenit si trasaturile familiei. Va închipuiti ce placere am eu?! Daca fac ceva rau, toti sunt suparati si nimeni nu vrea sa Îrl

teleaga ca vinovata este matusa mea ... Altul ar davina pentru ticalosii1e sale pe prieteni, pe sefi, pevecini, pe sotie. Eu dau vina pe strabuni, caci suntmorti. Lor le este indiferent acest lucru, iar eu masimt usurat". (Aceasta este, desigur, o mare greseala, fiindca, din punct de vedere crestin, mortiinu sunt indiferenti la ce gândesc si fac cei vii.)

Simtind ca vecinul sau îl priveste acuzator, regele continua: "Taci!Stiu ce vei spune! Sa raspundsingur pentru faptele mele si sa nu dau vina pestramosi este peste puterile mele! Nu sunt un geniu, ci doar un rege, asa cum sunt o multime".

Urându-si stramosii, regele îsi iubea nebuneste fiica. Aceasta nu semana deloc cu elIa carac

ter, iar el era bucuros în sinea lui pentru aceasta.Se gândea însa adesea daca este bine ca prunciisa nu-ti semene!

Repetam concluzia înteleapta a lui ViktorFrankl: "Mostenirea genetica nu este altceva decât un material din care se construieste omul pesine însusi. Nu reprezinta altceva decât pietrecare pot fi sau nu utilizate de constructor. însaconstructorul nu este numai din piatra"l.

Cunoscând puterea pacatului în firea noastracazuta, Creatorul nu ne-a lasat "în voia genelor rele". În ajutorul nevointelor noastre duhovnicesti,

1 Frankl V., op. cit., p. 79.

196

EIERE

El a creat m~canisme naturale care sa blocheze

dezvoltarea înclinatiil r negative înnascute.

Exista gene antagoFste, care contravin altor

gene. Spre exemplu, îtioncogenele ne apara ce

lulele de traIlsformarla lor în tumori canceroase.Daca antioncogenele le distrug, atunci, din cauza factorilor negativi fi mediului (radiatii, stres,alcool s.a.), se activeaza oncogenele care pâna

atunci "dormitau". R.'zultatul acestui proces este cancerul. În condi~ile functionarii normale aaparatului g~netic si' r sistem'ului imunitar, organismul se apara în Fod natural si tumora nuapare. Iata de ce predtspozitia genetica spre îmbolnavire nu înseamna predeterminare.

Cu atât mai mult, 9~easta nu se refera la vreopatima al caljeipunct re plecare este lipsa de vo

inta a omului, adica ~acatul care s-a încuibat îninima sa. Domnul ne-r. cn;:at dupa chipul Sau sine-a dat libertatea vo,tei. In definitiv, noi singurialegem daca, cedam sru mi pacatului. Iar, dacanu avem putere, Dorrrui ne întinde întotdeau

na o mâna de ajutor. S~ respingem sau sa primimacest ajutor depinde, d.in nou, doar de noi.

"Dumnezeu este &fpt, afirma parintele PaisieAghiorituL El are o drîgoste deosebita pentru aceicopii care au fost ned~eptatiti în aceasta lume: decatre parintii lor sau df, altcineva. Daca fiul merge

pe calea cea strâmba ~in cauza parintilor, atunciDumnezeu nu paraseste acel copil, deoarece acestaare nevoie de ajutorul pau. Si noi vedem cum unii

197

1. I

GENELE SI CELE SAPTE rCATE CAPITALE

tineri, si nu doar tineri, 0j' . vârstnici, într-un moment oarecare se întorc de 1. rautate si fac binele."1

Sigur ca nu ne este pe l' s sa abuzam de înde

lunga rabdare a Domnulut si de mila Sa. Parintiitrebuie sa se straduiasca sr taie orice patima, fie

acesta mostenita sau dOb1"·dita. Altfel, Judecato

rul cel Ceresc va-cere soco eala parintilor pentrulipsa lor de cainta si de rija spirituala~ În afa

ra de aceasta, ei "vor fi rEsponsabili pentru catransmit astfel de patimi c piilor lot"2.

A te lupta cu mostenire spirituala si biologicaeste bine înca din frageda copilarie. Lovitura cuanticipatie asupra proble elor mostenite trebuieaplicata cât mai devreme. ste clar ca buruienilee bine sa fie smulse atunci când sunt mici, cât în

ca nu au prins radacini a1ânci. Acei parinti care

cunosc patimile si bolile ~opiilor, dar nu fac nimic în aceasta privinta, nUlau nici o justificare.

Daca copiii au crescut, ~ebuie sa actionam conform principiului: "Mai bine mai târziu decât nici

odata!" Dar în ambele cazup este foarte importantsa asociem eforturile medidilor cu posibilitatile de

vindecare duhovnicesti prjpuse de Biserica Orto

doxa (legat de aceasta, a se vedea Si vor fi ambii un

trup de K. Zorin, Moscova, 2004, pp. 129-168, pre

cum si Ce este "blestemul mo~tenit". O analiza a unuimedic ortodox, Moscova, 20Q4, pp. 226-227).

1 Parintele Paisie Aghioritul, ICuvinte, voI. I~ Viata de familie, p. 110.

2 Ibidem, p. 112.

198

ÎNCHEIERE

Cu cât mai mult ne împotrivim lui Dumnezeu,cu atât mai mult ne stapânesc mediul si demonii,fricile noastre interioare si dorintele. Nu în zadarcântarea bisericeasca glasuieste: "Unde lucreazaDumnezeu se biruieste puterea firii." Cu alte cuvinte, din vointa lui Dumnezeu se schimba mersul firesc al lucrurilor.

Parintele Paisie Aghioritul ne învata astfel:"Pocainta si Spovedania sunt cele de care avemastazi nevoie. Sfatul meu catre oameni este ur

matorul: Pocaiti-va si va spovediti, pentru ca demonul sa fie lipsit de drepturi, iar voi sa nu maifiti sub puterea lui. Pentru ca oamenii sa întelea

~a si sa se pocaiasca, au nevoie de o smucitura ...Inca nu au constientizat ca prin pocainta omulpoate schimba decizia lui Dumnezeu (subl. n.- K. Z.). Faptul ca omul are atâta forta nu esteo gluma. Faci rau? Dumnezeu îti va da dupa cefaci. Iar daca spui: «Am pacatuit!», Dumnezeuschimba mânia în mila si îti .da binecuvântare."l

Pocainta din inima curata, neformala, schimba cele rele, modifica evenimentele petrecute, numai ca, de data aceasta, în plan interior. Atuncicând constientizam puterea ucigatoare a pacatului si nevrednicia acestuia, atunci când rusinea sisperanta ne coplesesc sufletul, inima noastra seumple de har dumnezeiesc. Acesta ne smulge dinrobia diavolului, ne elibereaza de legaturile paca-

1 Parintele Paisie Aghioritul si sfintii de curând proslaviti în vremurile de pe urma, Preziceri si jnvataturi,Orenburg, 2002,pp. 47-48.

199

GENELE SI CELE SAPTE prCATE CAPITALE

tului si sterge urmele aces.~ia. Harul face ca actiunile noastre sa apara în fa~ lui DuIrinezeu "ca sicum nu ar fi fost" .

Pacatul distruge omul, I iar harul îl vindeca.Daca boala noastra sau a al~cuiva este rodul înca!

carii legii lui Dumnezeu, a~ci în urma îndepartarii cauzelor duhovnicesti ~ispar si urmarile fizi

ce ale acesteia (vezi Marcu l' 3-12). "Prin pocaintate poti izbavi de bolile Pfdepsitoare"l, spuneaSfântul Varsanufie cel Mare (vezi Addenda III).

Dar nu este obligaAtOriulca pocainta sa duca

la vindecarea totala.' In pr~mul rând, pentru ca

aceasta nu intra întotdearuh.f în planul lui Dum-

nezeu, iar în al doilea rân I , întrucât credinta siosârdia noastra sunt slabe. ine dintre noi va auzi cuvintele Domnului ad esate femeii bolnave

de scurgere de sânge: [...] ~redinta ta te-a mântuit(Marcu 5, 34)? JNumai ca de dragul pOFaintei autentice Pro

videnta Divina poate î~uia manifestarile clinice ale bolii: poate sa fac1 mai rar~ acutizarile,

mai blânde crizele, sa usur~ze durerea, sa elimine complicatiile aparute sajUposibile, sa înlatureefectele secundare ale medtcamentelor s.a. Domnul îi sustine pe cei credinciosi în activitatea lor,

chiar daca pare imposibil {eea ce li se întâmpla.El întareste rabdarea si da Itutere pentru trecereapeste greutati, îndeparteaza micimea sufleteascasi panica, ajuta la mobilizate si orientare în viata

rsanufiecel MJe si Ioan, op. cit., p. 335.

200

ÎNCHEIERE

(alegerea medicului, metoda de tratament, cautarea medicamentelor s.a.).

Exista însa si ispita mare pentru diagnosticarisi tratamente care nu sunt pe placul Domnului.Printre acestea se numara tehnologiile genetice (selectia si distrugerea embrionilor considerati "în plus", clonarea, manipularea constiintei,sin;turilor pacientilor s.a.).

In vestitul roman-antiutopie O lume minunata,scriitorul englez Aldous Huxley descrie amanuntit "roadele" constiintei oamenilor programati întimp. Citim ca manipularile genetice cu embrionii le-au permis cercetatorilor sa "treaca din sferaasemanarii servile, simpliste cu natura în lumeamult mai atractiva a ingeniozitatii umane". Acolo, cei aflati la putere predetermina si fo~eazaoamenii pentru viata în caste bine stabili te. In acelasi timp, oamenilor li se incumba dragostea pentru soarta lor implacabila, aleasa de altcineva1•

Daca vom considera pat:in:rilemorale si neajunsurile ca fiind variatii ale bolilor mosteni te, atunciomul nu mai raspunde pentru nimic. Nu mai arenici un sens ca el sa fie educat. Este suficient sa i

se corecteze codul genetic si reactiile biochimice.Atunci nenorocitul se va transforma, în mod automat, într-un fericit, iar pacatosul în sfânt. Esentaanticrestina a unof astfel.de planuri este evidenta.

Încheiem cu un citat din Bazele conceptiei sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse: ,,0 parte importanta

1 Huxley A., O lume minunata, Moscova, 1989, pp.173-175.

201

lGENELE SI CELE SAJYfE PACATE CAPffALE

din totalitatea neputinleIJ omului este formatadin bolile mostenite. DeZV~ltarea m~todelor medico-genetice de diagnosti9are si tratament poa:te contribui la prevenirea p;:or astfel de boli si

la usurarea suferintelor mlfLltoroam~ni. însa nu

trebuie uitat ca deformari~~ genetice sunt adesea urmarea patimilor morale, consecinta unuimod pacatos de viata, car~ afecteaza negativ siurmasii (subl. ns.- - K. Z.). eformarea pacatoasa a naturii umane se poat surmonta prin eforturi spirituale; daca patim stapâneste în viataneamului, din generatie în generatie, cu o putere crescânda, se împlines cuvintele Scripturii:Neamul cel nedrept are sfârsi groaznic (Solomon 3,19). Si, dimpotriva: Fericit arbatul care se teme de

Domnul; întru poruncile Lui ~a voi foante. Puternicava fi pe pamânt semintia Luitneamul dreptilor se vabinecuvânta. (Psalmi 111, 112).Astfel, cercetarileîn domeniul geneticii nu fac decât sa confirme

legile spirituale descope~te omenirii cu mul

te secole în urma în cuv~tul lui Dumnezeu

(sbl. ns. - K. Z.). Atragândalltentia oamenilor asupra cauzelor morale ale b lilor, Biserica saluta,

în acelasi timp, eforturile ~dicilor de a vindeca

neputintele mostenite. Nu ai ca scopul cercetarilor genetice nu trebuie sa fie acela al «desavârsirii» neamului omenesc SI al imixtiunii în planul lui Dumnezeu legat delom."1

1 Bazele conceptiei sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse, op. cit.,

p.66.

202

Duhovnicii sefolului al XX-lea

.. despre lteputinteleînnascute si dobândite1

"Suferinta copiilor Ine doare mai mult decâtcea a oamenilor matuE' Afunci când omul matur sufera, este mai us10rsa vezi care este rostul,folosul adus de sufe~ta sa, cu conditia ca acestom sa creasca la masura deplina a chemarii sa

le. Dar poate oare CO~'IUI care sufera sa înveteceva val~ros: rabdare i smerenie, barbatie si ascultare? Imi amintesc I e un copil despre care se

vorbea în viata unui ~fânt francez din secolul alXIX-lea.Un preot l-a ~trebat (copilul avea noua

ani) cum îsi poate r~Vba cumplita sa boala. Co

pilul a raspuns: «pv . te, am învatat sa nu simt

1 Antologie realizata de autor pe baza a doua carti: Mi

tropolitul Antonie de S.wI?j, Opere, Moscova, 2002, pp.13i-133, 136-137, 140-14~~,[arintele Paisie Aghioritul, Cuvinte, val ~ Viatafamilial~, Moscova, 2004, pp. 251-253,260-261, 264-268.

203

ADDENDAI

astazi durerea de ieri si sa nu o prevad pe.cea demâine.» Sa faca acest lucru sunt capabili foarteputini maturi, caci suferinta, fie ea morala, fizi:ca sau emotionala, devine insuportabila, deoarece în fiecare moment noi traim cu amintirea momentelor trecute din boala si asteptam cu fricace se va mai întâmpla, gândind ca nu va aveasfârsit. Nu suntem în stare sa facem fata suferintelor trecute si viitoare, desi în cele mai multecazuri am putea rabda «portia» de suferinta dinmomentul respectiv.

Acest exemplu vorbeste despre un copil denoua am. Dar ce sa credem despre pruncii carenu sunt capabili sa gândeasca astfel? Poate oare suferinta sa însemne ceva pentru sufletul lornemuritor sau aceasta este fara sens si o dovadade cruzime? Suntem înclinati sa gândim ca cresterea noastra spirituala se produce prin mijlocirea mintii, a raspunsului constient. Ne închipuim ca viata noastra duhovniceasca este compusadin gândurile înaltatoare din mintea noastra sidin sentimentele adânci. Dar nu aceasta este viata duhovniceasca, nu aceasta este viata Duhului,ci acea parte de mijloc care nu apartine nici trupului, nici sufletului. Sa ma explic printr-o comparatie. Noi botezam copilul si asteptam ceva.Dar ce anume, în caz ca asteptam totusi ceva?De ce consideram ca aceasta are vreun sens? Deoarece credem, în mod constient sau nu, ca duhul cel viu, sufletul viu al copilului este capabilsa se întâlneasca, fata în fata, cu Dumnezeul cel, ,Viu. Indiferent de exprimarea psihologica, inte-

204

· tD~DAI ,lectuala sau emotionrla, sufletul viu Il întâlnestepe Dumnezeul cel VtU, iar Tainele Bisericii suntîndreptate catre acest suflet viu, care, în cunoasterea lui Dumnezeu, nu depinde nici de intelect,nici de constiinta sa de ceva asemanator.

În acest caz 'luc 1 este valabil cu referire latot ce se întâmpla în trupul si sufletul copilului

chiar si pâna în mOlfentul în care el poate con

stientiza ceea ce se îp.tâmpla, la nivel intelectu

al. Prin urmare, da~~1un copil de vârsta mica es

te bolnav, atunci c" d noi nu ne asteptam ca elsa înteleaga ceea ce i se întâmpla, atunci când elnu este capabil sa în ete ce necesita vointa, intelect, sentimente ma re, credinta arzatoare, nu,înseamna ca ceea c i se întâmpla nu duce nicaieri, ca aceasta nu a fi pentru el folositor sauca nu va avea un ap rt pozitiv la viata lui vesnica. Si aceasta, cred u, este foarte important sa

fie constientizat de ~arintii maturi, atunci când

li se pare ca nu au ni~. un fel de contact cu copiii,asa cum se lîn.tâmPIaîn cazul copiilor nedezvoltati. Exista o limita d comunicare în cuvânt, dar,

nu exista astfel de liFte în cazul altor forme decomunicare. În cons~cinta, întâlnirea dintre doi

oameni are loc în ~~ara cuvint~lor. Aceasta areloc acolo Ulildeeste Lfumnezeu. In Biserica Orto

doxa insistam ca fel eia însarcinata sa se spovedeasca, sa-si îndrept viata, sa se împartaseasca,sa se roage, pentru a legatura dintre ea si copil

este atât de strânsa, ~~ncâtceea ce i se întâmpla eiafecteaza si copilul. upa ce copilul s-a nascut,asteptam ca parintii sa se roage pentru el. Bote-

205

ADDENDAII

zam, mirungem si împarta~im copiii din acelasi

motiv: pentru ca DumneZ~1 cel Viu poate întâl

ni creatura Sa vie la adân' ea care este dincolode limitele oricarei comuni ari umane obisnuite. Atunci când copilul este oInav,parând ca nurealizeaza ce i se întâmpla, ~vem posibilitatea sane rugam permanent penhl el, sa-I tinem înaintea Domnului si sa-Iîmpart" sim cu Tainele Bisericii. Daca parintii si cei ca e înconjoara copilular constientiza aceasta, ar fi mare lucru! Daca, înloc sa se straduiasca, sa se bata pentru a treceprintr-un zid de netr~cut, a estia s-ar afunda înacele adâncuri unde Îl întâ .m pe Dumnezeu,ar putea aparea o legatura eciproca, pe care copilul sa o simta si care sa e începutul vesniceilor relatii.

Ace~sta se refera si la moarte. Dumnezeu nu es

te Dumnezeul mortilor, ci al ce~orvii (Marcu 12, 27).Daca traim în Dumnezeu, rtre noi este apropi

ere. Adesea, atunci când vrFun copil pleaca dinaceasta lume, parintii sufera de doua ori maimult. Pe de o parte, le-a mfrit copilul. Nu mai

exista prezenta fizica a aces~ia si nici comunica

re palpabila. Dar, în afara d . aceasta, ne închipuim în mod straniu ca acel c pil, adormit în stare

de copil, va ramâne astfel ~entru vesnicie, ca vafi de acum încolo fara un cortact constient cu cineva, deoarece pe pamânt el nu a avu.ttimp sa se

dezvolte si sa comunice cu ~Oila nivelul intelec

tual cu care suntem obisnu ti. Insa el este sufletviu, care traieste în Dumn zeul cel Viu si prinputerea Lui, si daca noi am utea atinge adânci-

206

tDENDAImea propriului sufl~~,a duhului nostru, am putea fi convinsi,fara'\eama ca: nimic nu ne poate desparti., Atunci cFd va veni plinirea vremii,împlinirea tuturor, noi nu ne vom întâlni la nive

lul bogatiei sau nim~cnicieinoastre psihologice,ci duh cu duh si sufl~t cu suflet. Relatiile noastre

cu cei care au plecat ~in aceasta viata nu sunt întrecut sau în viitor. r,le sunt în prezent, în mo

mentul de nedescris fiI prezentului, în care ne întâlnim cu vesnicia, cit Dumnezeu."

litroPolitul Antonie de Suroj

"Daca, fiind mutilfti, rabdam si nu cârtim, pri

mim o mare rasplata Pentru ca toti oamenii schilozi îsi pun deoparte unele depozite (spirituale).De exemplu, în casa de economii din ceruri es

te deschis un cont p~ntru un surd având ca tinta urechea ~ care n± aude, pentru orb - datorita ochiului, pentru chiop - datorita piciorului.Acesta este un luc mare! Daca acesti oamenimai lupta si împotri a patimilor, atunci ei vor firasplatiti cu cununa in partea Domnului. Uita-tela invalizii de razboi, ca primesc o pensie specialasi, în afara de aceast , mai sunt si decorati.

Daca omul are f usete, maiestrie, sanatate,si nu lucreaza la m~tuirea sa, nu încearca sa su-

prime neajunsuri~e~e care le are, atunci D.umnec

zeu îi va spune: «In .ata de pe pamânt te-ai bucurat de bunatatile e care le aveai: de maiestrie

si de celelalte. Ce îti rai datorez acum? Nimic.»

Dar iata ca omul car~are o neputinta, fie din nastere, fie mostenita d~ la parinti sau dobândita pe

207

ADDENDAI

parcursul vietii, trebuie sa se bucure pentru caîn viata de apoi va primi rasplata cuvenita. Mai~les daca el nu este vinovat pentru neputinta sa.In acest caz el va avea o rasplata curata, fara «comisioane» si «taxe». Caci, daca omul nu poatesa-si întinda piciorul toata viata, spre exemplu,sau nu poate sa se aseze, sa faca o metanie s.a.,aceasta este o încercare foarte mare pentru el. Înviata de apoi Durimezeu îi va spune unui astfelde om: «Vino, copilul Meu, si te asaza pe vecipe acest tron!». De aceea, eu spun ca mie mi-arfi fost de o mie de ori mai bine sa ma nasc debilmintal, orb sau surd, deoarece în acest caz m-arfi asteptat rasplata din partea Domnului. [Aceasta este pozitia unui om cu o viata duhovniceasca înalta. Parintele Paisie nu ne îndeamna sa neschilodim, ci sa ne purtam crucea cu barbatie sirationalitate - nota ns. - K. Z.]

Daca oamenii schilozi nu cârtesc, ci slavescsmeriti pe Domnul si traiesc cu El, atunci vorocupa un loc foarte bun în Rai. Dumnezeu îiva aseza împreuna cu marturisitorii si mucenicii care si-au dat mâinile si picioarele lor pentrudragostea de Hristos, iar acum saruta cu evlaviemâinile si picioarele lui Hristos, în Rai."

Parintele Paisie Aghioritul

lISane oprim pentru un minut la acest ultimmoment. La felul în care trebuie sa privim suferinta în ochi. Exista o diferenta: sa rabzi suferinta, , ,pasiv, dârz si cu indignare sau sa o primesti asacum este. Nu orice suferind primeste suferinta

208

I

AiDENDAIprivind-o în' ochi. A~esea noi evitam suferinta,dar ea ne urmareste ca o cazna a Domnului. Nuputem privi suferinta în ochi în momentul în care ne adunam si dori sa privim viata cu barbatie. Putem face aceast doar atunci când stim ca~vem un sprijin. În ca contrar, putem privi pentru o clipa suferinta în ochi si sa ne loveasca tea

ma, nelinistea, constiihta lipsei de sens a acesteia. Pentru a privi clarisuferinta trebuie sa avem

o atitudine curajoasaf" fata vietii. Daca noi con

sideram dintru înce ut ca viata trebuie sa fieusoara, ca suferinta n are ce cauta aici, cea mai

importanta fiind PIaJrea, atu.nci este foarte greu

sa avem de-a face cu suferinta. Putem manifesta barbatie pentru un timp scurt, dar nu suntemcapabili sa facem d' aceasta o pozitie perma

nenta a vietii noastre] Daca traiesc pentru ceva,daca sunt gata sa mot pentru ceva, daca pentrumine exista valori mat mari decât eu însumi, de

cât ceea ce se întâmpfa cu mine, atunci mai amun sprijin si pot privi ~uferihta în ochi.

Veti spune: lIpai,~cesta este eroism!". Nu.

Astfel actioneaza fie are dintre noi în privintaunei anumite sfere de îndatorirt sau de relatii in

terumane. Suntem ga~Sa întâmpinam suferin

ta si s-o rabdam pen cineva anume, împreuna cu acest cineva s u dintr-o anumita cauza,si respingem mai deg' aba suferinta atunci cândea ne este data pen altcineva sau pentru altscop. Aceasta arata fa , tul ca noi suntem capabilisa privim suferinta în ochi atunci când este legata în vreun fel de val ,riIe pe care le consideram

209

ADDENDAI

demne de servit sau de o]enii de dragul caroraam putea uita de noi însin . Astfel, iatuncicândvorbim de sacrificiu, fie p ntru Dumnezeu, fie

pentru oameni, cuvântul ~otarâtor este dragos

tea, nu datoria sau barbati . Notiunea de dato

rie.se dezvolta atunci când dragosteil este slaba.Mama sta noaptea lânga p tul copilului bolnavsi nu are sentim~ntul ca (Ksi-aîndeplinit dato

ria», ea nu poate proceda ~ltfe1.Tiitoarea platita

îsi împlineste datoria. Aceffi·si lucru poate fi spus

atunci când ne dam viata entru ceva ce este sa-dit adânc în noi, pentru ce este foarte importantpentru noi, mai important ecât lucrurile carorane împotrivim.

Suferinta nu înseamna întotdeauna rau.Aceasta o stie medicul si asistenta. Aceasta o stiu

si pacientii. Durerea este ~omentul în care ni se

da un semnal, un avertislnt ca ceva nu este în

regula. Altfel, am fi într-o ituatie dificila, tragica, fara vreun avertisme t. Medicul începator

este învatat astfel: daca pqcientul simte dureri,

uneori nu trebuie ca aceste~:>~sa fie curmate pânacând nu se descopera cauz lor. Daca nu mai estedurerea, nu mai ramân da e de observatie. Este

inutil sa oferi calmante, în1epartând oamenii desuferinta. Trebuie sa fim gata sa ajutam oamenii

sa descopere cauza sUferinl'ei si sa o învinga.Poate veti spune ca în azul medicinei totul

este mai clar, mai simplu, eoarece medicul afla

destul de rapid care ~ste dauza durerii si poateprescrie calmantele. Intr-atlevar, dar avem si oalta fateta a problemei. Atilobservatlprobabil cât

210

ADDENDAI

de usor ne apare frica în fata suferintei si aceastafrica devine cauza unei suferinte chiar mai maridecât suferinta obiectiva pe care o avem. Dacanu vom învata sa rabdam suferinta atunci când, ,aceasta survine, vom fi din ce în ce mai sensibili,pâna când vom daca în fata oricarei probleme.Gândul la suferinta, frica de aceasta, de faptulca se va întoarce, ne forteaza sa luam masuri saumedicamente si, astfel, ajungem sa fim înfrântitotal. Stiti doar cât de des apeleaza oamenii laaspirina sau la alte medicamente de acest genpentru ca simt ca ceva nu este în regula. Adeseaacest sentiment este amagitor. Dar daca va scadeti nivelul de suportabilitate, la ~mmoment datnu veti mai putea rabda nimic. In acest caz vaasteapta o cadere totala, deoarece veti fi temator,fara vreo cauza anume, nelinistit, tot timpul lagândul ca suferinta poate interveni. Cât de desnu se întâmpla ca oamenii sa petreaca o viata întreaga, saptezeci, optzeci de ani, cu frica sa numoara ... Ei ar putea trai linistiti, fara frica, toataviata, cu exceptia unei zile, daca ar amâna asteptarea mortii.

Acelasi lucru se poate spune si legat de alte feluri de suferinta, de care ne temem si împotrivacarora luptam, uneori chiar cu succes, formândastfel predispozitia de a fi nelinistiti. Este însamult mai lesne sa privim realitatea în fata. Acestlucru este foarte important în atitudinea fata desuferinta. Foarte des gasim suferinta insuportabila nu pentru ca nu avem putere sa rabdamla un moment dat, ci pentru ca durerea supor-

211

tabila a momentului respettiv este exagerata de

amintirile despre tot ce am rabdat deja si la gândul ca durerea nu va avea fârsit. Adesea oame

nii se dau batuti, pierd currjul în fata suferintei,din cauza celor pe care le prevad ÎnIviitor. Ar fi

foarte bine sa putem rabdaldurerea 9.inmomentul dat, în loc sa ne gândif la ce va fi în viitor,la durerea eterna sau sa n, vina în minte un alt

gând absurd. Putem cita u~atoarele cuvinte, cu

aceasta ocazie: «Nu am ni .c în comun cu moartea. Atunci când aceasta va veni, eu nu voi mai fi,

caci daca am murit, ea nu e~ista».Daca traiesc înprezent, nu exista nici trecpt si nici ~tor. Cândma voi afla într-un punct ~patial si temporal pe

care îl numesc viitor, mo~entul de acum nu va

mai fi. De ce sa traiesc atun i totalitatea amintirilor si a viitorului închipui anume în momentulprezent, care si asa este gr u de suportat?"

Mitrlo1itul Antonie de Suroj

,,[...] Uneori oamenii se ~curca în gânduri care îi pot înnebuni, chiar în cazuri când cele petrecute sunt firesti si, daca ma pot exprima astfel, îndreptatite. «Poate ca o boala spiritualamostenita? Poate ca sunt b lnav?» - se chinuiescastfel de oameni. Am cu oscut un tânar care,atunci când învata, citea cate unsprezece ore pezi. El primea bursa si îsi ajuta familia, deoarecetatal sau era bolnav. La sfârsitul studiilor a cla

cat, deoarece era un om seribil. Îl durea tot timpul capul si si-a dat lucra~ra de licenta cu mare

dificultate. Dupa aceasta 1· început sa se chinu-

212

· ADDENDAI

iasca la gândul ca mosteneste o boala spirituala.Dar nu era vorba despre asa ceva. E suficient caun om sa citeasca unsprezece ore pe zi ca sa fiesurmenat, dar daca acel om mai si învata, îsi ajuta parintii si, pe lânga acestea, este foarte sensibil, ce se va întâmpla cu el?!

- Parinte, un copil a cazut în melancolie dupa ce tatal sau s-a sinucis. Poate este vorba de omostenire genetica?

- Da, dar poate ca acel copil a fost traumatizat sufleteste. Nu putem spune cu exactitate care este cauza si daca aceasta consta în mostenirea negativa. În plus, nu stim în ce stare se aflatatal copilului si care a fost mobilul sinuciderii.Desigur, daca tatal era un om interiorizat, atuncicopilul are nevoie de ajutor. Caci daca cel mic vafi si el închis în sine si va mai avea si ideea ca areo mostenire negativa, atunci se poate îmbolnavicu adevarat.

Dumnezeu da omului încercari peste care poate trece. Dar la greutatea încercarilor se adaugagreutatea ironizarii din partea oamenilor, asa casufletul se apleaca din cauza greutatii suplimentare si începe sa cârteasca. Prin bataia lor de joc,oamenii îsi înnebunesc si mai mult semenii."


lISa luam drept exemplu al raului cruzimeaomeneasca, violenta. Cruzimea umana se Înfige întotdeauna ca o rana în sufletul si în trupulomului. Vorbim aici de locul de întâlnire al rau

lui si binelui... Exista în aceasta relatie atât caIa-

213

ul, cât si victima. Dar careieste situatia pe careo vedem ca se creeaza? Se poate crea o stare de

ura. Victimaîsi poate privi ~aIaulcu ura si îl poate transforma, la rândullui1 în victima sau poate

sa transforme situatia într-tcompetitie a urii si aechilibrului, mai bine zis a distrugerii echilibrului puterii. Dar acest lucru u rezolva nimic nici

în privinta raului, nici în a~SUferintei'pentru ca,daca privesti invers lucruri e, victima devine calau, agresor, si raul se mul plica, iar suferinta semuta dintr-o parte în alta. IDinpunctul dumneavoastra de vedere diferen~ este mare, dar din

punct de vedere obiectiv nr este asa. Cantitatea

urii s-a marit, cea a suferip.tei de asemenea, sitoate acestea fara vreun rejultat creativ. Nu este

posibil sa te dezveti în a-i ~ate pe altii, deoarecesi tu ai fost batut cu cruzimr Tuhotarasti doar înfelul urmator: trebuie sa d~vin mai puternic.

Dar sa luam în consideraJ~ alta situatie, sa vorbim despre un om concret. ~n prieten de-al meu,

mai mare ca vârsta, Fedor timOfeevici Pianov, afost închis în timpul razbo ului într-un lagar deconcentrare. L-am întâlnit upa razboi si, într-o

discutie, el mi-a spus ca a fIe cat din lagarul de

concentrare, unde statuse ~atru ani, cu neliniste.

L-am întrebat la ce anume· e refera: si-a pierdutcredinta, e deznadajduit? Ei a raspuns: «Nu. Darcât timp am fost în lagar imteam ca am drep

tul si puterea sa ma rog Pfntru cei care ne chinuiau, deoarece în fiecare ~oment eu sufereamsi aveam puterea dumnezeiasca sa cer.Acum numai sufar. Acei oameni dre ne-au cauzat atâ-

214

I

AFDENDAIta suferinta. morala ~i trupeasca sunt în fata lui

Dumnezeu'l La un mfment dat, ei vor sta în fata

Judecatii de Apoi si, atunci când ma rog pentruei, simt ca nu ma p It ruga cu încredintarea caDumnezeu ma asculta, deoarece eu nu mai su

far. Nu-I pot demon~tra prin nimic lui Dumnezeu ca rugaciunea m a este sincera, ca pleaca dincele mai adânci str~nduri ale sufletului meu».

Iata un o;mcare a firuntat suferinta si a fost

în stare sa o abordezF creativ. Aceasta a devenitposibil deoarece în artudinea sa a existat sufici

enta tarie pentru ca ~rul sa fie anulat, desi durerea si suferinta au r~as. Unul dintre episcopiinostri, morti în timplfrile staliniste, a spus: «Pentru crestin este un p .vilegiu sa moara ca martir,fiindca doar un marti va putea lua apararea chinuitorilor s~ în Ziua Judecatii, spunând: În numele Tau si dupa ex mplul Tau i-am iertat; numai ai ce sa ceri de I a acesti oameni!» Aceastaeste o atitudine crea . a pâna la sfârsit, atât la ni

velul celui care sUfert~'cât si la nivelul raului care este echivalentul s ferintei.",Mitropolitul Antonie de Suroj

"Exista asemenea Imame care, aflând în tim

pul sarcinii ca Prun~l se va naste cu o malfor

matie sau debil mint 1,avorteaza si ucid copilul.Ele nu se gândesc cv si copilul acela are suflet.

Multi parinti vin la~' e si îmi spun: «Copilul

meu va fi întreg? De e face asa Dumnezeu? Nupot suporta aceasta». Fiecare nerusinare în relatie cu Durrwezeu dU<j::edupa sine o atitudine de

215

ADDENDAI

încapatânare si egoism! Astfel de oameni, dacaDumnezeu nu-i ajuta, vor deveni si mai rai. Avenit odata la mine în chilie, Împreuna cu tatalsau, un student care înnebunise. Acel tânar fusese tratat cu electrosocuri. Nenorocitul a suferit si acasa multe privatiuni. El se distingea printr-o evlavie deosebita. Facea metanii si se bateacu capul de pamânt. «Poate ca Dumnezeu Se vamilui de pamânt, spunea el, si-I va parea rau demine, care l-am lovit.» Adica el credea ca Dumnezeu, parându-I rau de pamânt, care sufera durere din cauza loviturilor sale, se va îndura sispre el. Acest lucru m-a impresionat foarte tare!Tânarul se considera nevrednic. Atunci când îiera mai rau, venea la Sfântul Munte. Eu îi faceamordine în gânduri, îi era mai bine o luna-doua,dupa care problemele reveneau. Tatal tânaruluinu voia ca apropiatii lor sa vada copilul, pentruca aceasta îi leza orgoliul. El suferea de egoism.«Fiul ma compromite în fata oamenilor», mi-aspus el. Auzind aceasta, fiul i-a spus: «Asculta,mai bine smereste-te! Eu sunt nebun si ma portnormal. Vrei sa ma încadrezi în bunele maniere?Daca stii ca fiul tau este nebun, atunci comporta-te firesc! Tu nu esti singurul care are un copilnebun!» Atunci eu mi-am pus întrebarea: «Caredintre ei este nebunul?»

Vedeti unde ne duce egoismul? Tatal poatesa doreasca pâna si moartea copilului sau! Cândtraiam în lume, aveam printre cunostinte un copil alienat. Parinti lui nu-l luau cu ei când plecauîn vizita, ca sa nu le fie rusine. Altii râdeau de

216

ADDENDAI

mine ca ma jucam cu un astfel de copil. Numaica acel copil avea un loc special la mine în inima,mai bun decât cei care râdeau de mine."


,,[...] as vrea sa va mai povestesc pe scurt despre o femeie, de vârsta mea, care a murit de cancer la sân. Era o femeie simpla, cu credinta puternica. Atunci când s-a descoperit ca are o formade cancer care o poate ucide într-un timp relativscurt si i s-a spus ca·poate încerca sa se trateze,desi sansele sunt mici, ea a început tratamentul.Considera ca Dumnezeu, dupa cum spune Scriptura; a creat medicamentul si doctorul (Sirah 38,1-15) si ca este foarte bine sa se trateze. Tratamentul nu a ajutat-o si a început sa se apropiede moarte. La început i-au aparut bube, apoi rani adânci si, la sfârsit, boala i-a «mâncat» coastele, asa ca i se puteau vedea plamânii. În tot acesttimp femeia, cu o credinta simpla si cu o barbatie deosebita, spunea: «Nu voi lua analgezice, ~aci înca pot suporta durerea.» Si astfel rabda. Intr-o noapte, spre dimineata, si-a chemat sotul sii-a spus: «Acum poti sa-mi dai otice, ca sa nu maisimt durerea. Eram culcata si, dintr-odata, L-amvazut pe Hristos si m-am linistit. De acum încolonu II}aiare importanta daca sunt vie sau am murit.» In acea clipa ea a simtit ca poate sa primeasca, la fel, viata sau moartea, întrucât primise de lasuferinta (nu atât de la cea fizica, deoarece aveapatruzeci si ceva de ani, avea doi copii, sot si iubea viata) tot ceea ce îi putea oferi aceasta. Ea a

217

ADDE~tI

primit în liniste suferinta ~. a gasit viata vesnica

în persoana Celui Care este Viata Vesnica...Dupa cum am mai sp ,s, dau exemple care

sunt deasupra experientei noastre si care suntdeasupra credintei, barbatiei si profunzimii ce

lor mai multi dintre noi. ~fr aceasta ne arata dece sunt în stare sufletul si trppul omului, cepoateface omul atunci tând are simplitate si credinta.Si sa nu-mi spuneti ca aceJtia puteau face astfel

de lucruri deoarece nu erai sensibili la durere!"Mitronolitul Antonie de Suroj

"Daca cerem ceva de l~ Dumnezeu si nu sacrificam nimic de la noi, ~tunci cererea noastra

nu înseamna foarte mult. f:' aca stau cu mâinile

în sân si spun: «Doamne, Te rog sa vindeci peun anumit bolnav!» si nu fac nici un sacrificiupentru acest lucru, e ca si cum as pronunta cu

vinte bune în vânt. Daca qsa am dragoste, dacama sacrific, atunci Hristos) auzindu-mi cuvinte

le, îmi va împlini cererea si sigur ca aceasta va fispre folosul celuilalt. De ~ceea, atunci când oamenii va cer sa va \liga-tip'entru un bolnav, spu

neti-le ca si ei trebuIesa sf roage sau, cel putin,

sa încerce sa se elibereze~d1neajunsurile lor.

Vin la mine unii oame . si îmi cer astfel: «Vindeca-ma, am auzit ca ma oti ajuta!» Numai caacesti oameni vor sa prim asca ajutor fara a de

pune vreun efort pentru ~ceasta. De exemplu,daca îi spui unui om: «N mânca dulciuri, sacrifica aceasta pentru ca umnezeu sa te ajute!»,el îti raspunde: «De cJ? Oare Dumnezeu nu

218

ma poate ajuta fara cest sacrificiu?» Astfel deoameni nu pot sacri ca ceva nici macar pentrubinele lor. Ce sa mai spunem despre binele altora!?Dar exista si o eni care nu manânca dul

ciuri pentru I ca Hrist~s sa-i ajute pe cei care sufera de diabet, sau nUldorm pentru ca Hristos sadea somn celor care spfera de insomnie. Facând

astfel, omul intra în ;denie cu Domnul. Astfel,

Dumnezeu le da oam· nill[il1Jrul Sau.Când cineva îmi sune ca nu se poate ruga

pentru rudele sale borave, îl sfatuiesc sa sacrifice ceva pentTu aceste , sa renunte la ceva care levatama sanatatea.

A venit la mine în c~ilie un om din Germania.Fiica lui începea sa Pfralizeze. Medicii au refuzat sa o mai. trateze. Tatal, nenorocit, era dispe

rat. «Fasi tu un saCri~ciUpentru sanatatea copilului tau, l-am sfatuit FU.Nu poti face metanii sinici nu te poti ruga. 11spune, câte tigari fumezipe zi?» El mi-a spus ca patru pachete si juma

tate. Atunci eu i-am ~is: «Fumeaza doar un pachet si banii de celelalle da-i unui sarac». El mi-azis: «Parinte, daca se ~sanatoseste copilul meu,

II1avoi lasa d.e fumatJde tot». «Nu, am spus eu,atunci când copilul sJ va însanatosi, aceasta nuva mai avea lnici un sfns. Trebuie sa lasi fuma

tul acum. Lasa-te de ifmat, daca-ti iubesti copilul! Oare nu-ti iubes~.copilul?» El a zis atunci:

«Eu nu-mi iubesc cOPflul?Pentru copil sunt gata-sa ma arunc si de Ia etajul sase!» «Nu-ti spun

sa te arunci de la eta~,ci sa lasi fumatul. Dacafaci o astfel de fapta irationala, ca aruncatul de

1219

ADDENDAI

la etaj, atunci vei lasa copiHIlorfan si îti vei pier

de sufletul. Eu te sfatuiesc jSafaci ceva mult maiusor: lasa-te de fumat chia~acum!» Dar el nu vo

ia în nici un chip sa se lasr de fumat si a plecatde la mine plângând. Ei, ctfm poti ajuta un astfel

de om?!Dar cei care ascultI~sfatul, aceia primescajutor."

- Pa lintele Paisie Aghioritul

"Si înca una, ultima. U1ul din elementele suferintei în cazul bolii este. rentimentul ca suferi,iar lui Dumnezeu Îi -este~diferenta aceasta su

ferinta. De parca Dumnez~u ar fi undeva, în afara. El ar sta undeva, ca uryarbitru, si ar urmaridaca suferi cum se cade, Hfd gata sa te încunu

neze ca pe un martir atun~i când vei suferi înca

un timp peste puteri, mai mult decât s-ar puteaastepta de la tine...Dar nu este asa din doua motive: Probabil ca stiti din E'roprie experienta cât

de chi@itor este sa vezi fum sufera cineva pecare~rîubesti mai mult decât pe tine însuti sau

chiar ~ toat~ puvtere~dra~~stei pe care o ai..As~fel, nOItrebUIesa retinem ta exact asa este SIatitudinea lui Dumnezeu fa~ade noi. Suntem atâtd .. D '1 "" de Importanti pentru umnezeu, mcat ne-a at

fiinta pentru a putea devef prietenii Lui pentru

vesnicie. (Ma tem ca, uitrdu-ma la mine si lacei care ma înconjoara, p~tini dintre noi ar dorisa-si aiba vecinii prieteni fentru vesnicie!)Si, în

afara de aceasta, evaluareijlpe care Dumnezeu oface pentru noi consta în Yiata si moartea Fiului

220

Sau, Cel Unul-Nas t. Iata ce semnificatie avem,noi pentru El!

Atunci când vor im despre compatimireadumnezeiasca, ave si masura acesteia. Ea nuconsta în suferintele oastre sufletesti, ci în ceva

mai mult. Caci noi np murim din cauza lor, darEl a murit. Si solidarilt~teacare este între El si noinu este doar o solidafitate dintr-un sentiment de

simpatie, ci aceasta rperge mult mai departe. Ela devenit om si a IU~Ltoateîngradirile firii noas-tre. Mai mJlt: a dev~nit om si a fost de acord S;:Lff~

faca p~rte din uniCa~aged~e a omenirii: pierde~rea lUIDumnezeu. -am pIerdut pe Dumnezeusi de aceea murim, p Intru ca nu avem în noi via-

ta vesnica. Am muti~at groaznic întreaga noas-

tra lume pentru ca ~Iuavem o cheita care sa nedeschida usa armon·ei. În cuvintele lui Hristos:

Dumnezeul Meu, Du I nezeul Meu, pentru ce M-ai

parasit? (Marcu 15,3t) trebuie sa vedem un sensautentic. Acesta este.l~omentul în care El a fostde acord sa Se identifice cu noi atât de mult, încât a trait deplin lipsladumnezeirii, în mod ucigator; pentru ca a îmfartit cu noi lipsa îndumnezeirii noastre, lipsa l~i Dumnezeu ...

Iata masura soliraritatii dumnezeiesti, si

~ce~sta, cred eu, tret~ie sa ne demonstre~e ca,mdIferent de ce suf rmte am avea, sufenntele, ,Lui sunt mai mari d cât ale noastre si El sufe

ra în noi, pentru noi ISicu noi. Iar daca este asa,atunci putem rabda mult mai mult decât rabdamîn mod obisnuit.

221

ADDENDAII

Asa ca trebuie sa privim rata în ochi cu toatabarbatia si hotarârea de car1 suntem capabili, cutoata de~chiderea pe care o putem mpnifesta. Sa·

primim suferintele mici si ~e cele mari pâna la

limita puterilor- noastre, pe tru a ne dezvata defrica înrobitoare în fata neli .stii si a durerii, frica ce ne distruge. Sa extragem din durerea fizica

si spirituala, din ptlrticipare~ la chinul din Ghet

simani, din întelegerea ace~tuia, din suferinta simoarte tot ceea ce aduc ace~teasi atuJ;lcivom vedea cum poate fi, într-adevar, pe pamânt, popo-mI lui Dumnezeu!"· I :

Mitropqlitul Antonie de SurojI

ADDENDAII

Ajutor vindecatorla rugaciunile Cuviosului

Aristoclie Athonitul1

Parintele Aristoclie (în lume Aleksei Alekseevici Amvrosiev) s-a nascut în 1846. Ramas vaduv, el a plecat, în 1876, la Athos, unde a intrat înmanastirea ruseasca Sfântul Pantelimon. În lunamartie 1880novicele Aleksie a fost tuns în monahism, cu numele Aristoclu. Pe 12 decembrie 1884

a fost hirotonit ieromonah,Jar peste doi ani a luat schima mare.

În 1887 ieroschimonahul Aristoclie s-a întors

la Moscova si s-a ocupat de constructia metocului Sfântului Munte. Cladirea metocului, de pestrada Bolsaia Poleanka, s-a pastrat pâna astazi.Prin grija parintelui Aristoclu s-a construit aicio biserica în cinstea icoanei Maicii Domnului

"Grabnic ajutatoarea". Alaturi de aceasta se afla

1 Scrisa de autor în baza marturiilor si a vietii Sf. Aristoclie, Editura Manastirii Sfântul Pantelimon, Moscova,2004, pp. 5-6, 18-21; 58-59.

223

chili V' tI" A ADIDEN+ "lni t d .a parm e UI. co o pnmea ZI c su e e VI-zit~tori si fii duhovnicesti. I

In perioada 1891-1894quviosul Aristoclie aslujit ca paroh la biserica ~,SfântulPantelimondin Athos" din orasul Mostova. Dupa aceasta aI "-

avut din nou o ascultare în Sfântul Munte. In pe-rioada 1909-1918,pâna la adormirea sa, el a traitîn Moscova, fiind.din nou ~arohul bisericii me

tocului Sfântului Munte. ICuviosul Aristoclu a fo* un truditor neobo

sit în ogorul Domnului, aVf:d grija de pastoritiiortodocsi. Pâna în ultimele Iclipedin viata sa pa

mânteasca el s-a straduit sr ajute .saracii, neputinciosii si nevoiasii. Expef~mentatul duhovnicavea darul vederii cu duhul, al vindecarii si fa

cerii de minuni. Dragostea Isajertfelnica atragea

sufletele celor mai mari pafatosi. Un har deosebit iesea din el si acesta lumlinacu lumina adeva

rului lui .~stos ~mil.e celpr ~ar~îsi pierduser.asensul VietiI.Dupa prIma intalnire SIconvorbI

re cu marele duhovnic, crefinciosii nu mai pierdeau niciodata legatura cu el.

Aducem marturiile contemporanilor. La sfa,:ulmedi~ilor loca~i,o f~meje a mers ~aMoscova,Impreuna cu copIlul el, nâscut orb. Bolnavul a

fost aratat celor mai buni s~ecialisti.Acestia i-aufacut radiografii si l-au p~ogramat la operatie.Dar mama, îngrijorata pestr masura, nu se hotara sa se încreada pe deplin Emedici.

Si iata ca, trecând pe lânga biserica parinteluiAristoclie, din mila DoITIIiului,femeia a vazutmultime de popor. Aflând I de la oameni despre

224

ADDENDAII

parintele rugator, ea a fost profund impresionata. Astfel o credinta deosebita si o speranta nemaipomenita s-au ivit în inima ei îndurerata. Adoua zi a venit la parintele cu copilu1.

Oamenii se apropiau de parintele dupa ce stateau la rând, dar parintele, nu se stie de ce, se uita atent la femeia care intrase cu copilul în brate. Atunci când i-a venit rândul, parintele a unscopilul cu untdelemn sfintit pe ambii ochi, iarpe mama, pe cap. Apoi a întrebat: "Cine îp estesot?" Dar, fara sa astepte raspuns, a zis: "Insusisatana!"

Femeia statea fara sa miste. Dupa aceea i-a povestit parintelui despre sotul ei demonizat, despre copilul nascut orb si despre faptul ca venise în Moscova la operatie. Sotul era de acord cuoperatia, dar ea se îndoia ..

Dupa ce a ascultat-o pe biata mama, parintele a binecuvântat-o si i-a spus: "Sfatul meu esteurmatorul: sa nu faci operatia, iar în toate zilelecât stai în Moscova sa vii aici, la biserica, la rugaciuni. Anul viitor sa vii din nou cu fiul tau la mine... Dupa aceea vei veni si cu sotu1."

Auzind aceasta, femeia a spus: "Parinte, nicinu pot sa ma gândesc ca sotur meu ar veni ladumneavoastra!" "Da, da, a adaugat parintelevazator cu duhul, vei veni apoi cu fiul si cu sotu1." Si, binecuvântând din nou femeia cu copilul, a lasat-o sa plece. Femeia a facut asa cum îispusese parintele.

Anul urmator, dupa prezicerea parintelui, eaa revenit împreuna cu copilu1.Femeia era schim-

225

ADDEND~nb v 1 înfv. d . A.I . C . tiVata a atisare, ar SI m mtenor. UVll1 e e pa-, , I

rintelui Aristoclie s-au împlinit exact. Ca de obi-

cei, în ajunul praznicelor bi~ericesti sotul ei aveacrize. si îsi batea sotia pfu/ta când o învinetea."Dar pe mine, spunea femeia, nu ma durea de

loc." Sotul nu o lasase sa m~arga la Moscova. Eavenise în taina. Nici nu-si p tea închipui ce se vaîntâmpla cu ea când se va A toarce acasa.

Petrecând mai multe sa~tamâni în oras, femeia a venit în fiecare zi la Slujbele facute de pa

rintele Aristoclie, iar Paritle îi ungea în semnul crucii, cu untdelemn s· tit, ochii copilului.La ultima ungere el a bine vântat copilul astfel:

"Domnul stie cine are nev~ie."Si la rugaciunile parintelui s-a întâmplat o mi

nune. Femeia a venit cu so~l ei, dar si cu copilul

care vedea. Tatal copilului f fost dus la cuvios decâtiva barbati. Desi acestia re straduiauAsaîl tina,el se zbatea, striga si cadea pe podea. In sfârsit,

S7aprabusit si zacea ca u~mort, apoi a început

sa tuseasca, având spume la gura. Parintele l-astropit din plin cu agheas a, l-a uns cu untdelerrin sfintit si l-a binecuvA tat. Barbatul nu si-avenit în fire multa vreme. I~r atunci când si-a revenit, s-a aruncat la picioJele facatorului de minuni cu strigate si a plâns bar.

Iar femeia a vorbit cu b9curie despre vindecarea copilului: "Dimineata 1evreme citeam, ca deobicei, Acatistul Maicii Domnului «Grabnic ajutatoarea» si Acatistul Sfânblui tamaduitor Pan

telimon. Dintr-odata am ~uzit: «Mama, mama,vino repede la mine!»Am <crezutca s-a întâmplat

226

ADDENDAll

ceva rau si am alergat la copil. Acesta statea pepat cu ochii deschisi. M-a privit si mi-a zis: «Mama, te vad, te vad!» Am început atunci sa plâng.A venit si tatal copilului. Aceasta s-a întâmplatduminica. Si asa am venit la dumneavoastra."

Atunci când, la spital, i-au facut alte radiografii copilului, care avea ochii de un albastru ceresc, medicii erau constemati. Pe radiogafii auaparut crucile de la mirul sfintit! Ce semn minunat a fost de la Domnul: un semn mai presus defire, care a fost fixat în analele medicinei de catrespecialisti. Aceasta dovedeste clar viata placutalui Dumnezeu a sfântului. Prin rugaciunile sale,Domnul vindeca neputintele grave ale oamenilor, provocate de ereditatea rea si de factorii negativi ai dezvoltarii intrauterine.

Cuviosul Aristoclie a adormit în Domnul pe24 august/6 septembrie 1918,în chilia sa de pePolianka. Privind rugator la chipul iubit al celei "Grabnic Ajutatoare", el s-a închinat de treiori si si-a dat sufletul în mâinile Domnului. Trupul sau a fost înmormântat lânga biserica celei"Grabnic ajutatoare", dar în 1923,pentru a ferimormântul de profanare, sicriul a fost mutat lacimitirul Danilovski.

Minunile, prin rugaciunile Cuviosului parinte Aristoclie, continua si astazi. El ajuta multoroameni, inclusiv autorului acestor rânduri. Oamenii i se adreseaza parintelui ca unui om viu.- Se stie si cazul unei moscovite cu numele Ta

tiana~În august 1999,fiica acesteia a nascut înainte de termen. Sarcina era de cinci luni si juma-

227

ADDENDJn

tate. Fetita nedezvoltata avl doar 900 de grame.

Medicii ~-au luptat sa o mrntina în viata patruluni de zile, iar bunica se ruga fierbinte la parin::

tele Aristoclie. Tatiana a fos~de multe ori la mormântuI acestuia si a facut pj'lrastase.Acasa plecalinistita, sperând ca dreptul o va ajuta.

Peste patru luni prunca la fost extemata, starea ei fiind stabila. Dar peste doua saptamâni a

fost din nou spitalizata, ~diagnOStiCUI "pneu

monie". Organismul ei, si asa slabit, nu puteasuporta boala. Copila a fo •t în coma aproape oluna si medicii nu îi qadea nici o sansa.

Dar credinta si speranta hu au parasit-o pe Ta

tiana. Ea s-a rugat la cel car~1i-a bineplacut Dom

nului si rugaciunea i-a fost· scultata. Prunca (botezata Tamara), în pofida tuturor prognozelor,

s-a însanatosit complet. Afum copila are pestesapte ani si, slava Domnulfi, nu este mai putindezvoltata decât cei de-o seama cu ea.

În 2004a avut loc aflare~moastelor neputrezi

te ale sfântului".Iar pe 24 a. gust (6 septembrie stil nou), în Catedrala "A rmirea Maicii Domnului" din Kremlin, Sanc .tatea Sa Alek~ei II,

Patriarhul Moscovei, a citi~"Declaratia de canonizare a Cuviosului AristocrlieAthonitul, duhov

nicul moscovit"; În aceast1 zi, Biserica îl pome

neste pe sfânt. Incepând t13 noiembrie 2004,

sfintele sale moaste se afla lametocul athonit dinMoscova.

Sa ne adresam dar, cu .. ma curata, mareluiom care I-a bineplacut Do~nului, având în minte spusele Apostolului: ~arturisiti-va deci unul

228

ADbENDAII

altuia pacatele si va ruIati unul pentru altul, ca sava vindecati, ca mult po/ate rugaciunea staruitoare adreptului (Iaaov 5,16).

***

În 2007, la doi ani ~e la prima editie a acestei

carti, o femeie ortOdlXa (sa o numim Svetlana)

a povestit autorului o istorie uimitoare. Dupa ce

s-a despartitl de sotul i, a cunoscut un barbat casatorit, Maksim. Fiul lor, Vania, s-a nascut în afa

ra casatoriei. Maksimlraia în doua familii, fara afi în stare sa se hotaratca definitiv cu cine vrea sa

ramâna. Atât el, cât Sf Svetlana erau departe deBiserica si credeau ca 10 astfel de situatie este ac

ceptabila. Numai ca Af relatiile lor apareau ner

vozitatea, încordarea ..Svetlana a mers sa ceara un sfat la clar-vaza-

I

toarea maica,Ana de l . Manastirea moscovita Za-

ciatievski. Maica Ana la avertizat-o: "Ei, de ce nuîntelegi ca elieste casatorit? Daca îi distrugi fami

lia, poti da nastere unp.i copil bolnav." Iar despre

Vanea ea a spus ca se ~Ia îmbolnavi de oreion.Dupa ce s-a întors acasa, Svetlana a plâns si

s-a rugat: "Doamne,~u-mi pedepsi copilul pen

tru pacatele mele! D ca se poate, îngaduie-mimie sa «platesc» pen ele". Peste o luna, mama

s-a îmbolnavit de o f<rrrna grava de oreion. Maitârziu au aparut comfplicatii si a încetat sa maiauda cu urechea dreapta.

În 2000 totusi SvetlfIDasi Maksim s-au casatorit. Datorita Irugaciuntlor sârguincioase ale mul-

229

ADDENDAll·

tor crestini ortodocsi, boala nu l-a atins pe celde-al doilea fiu al lor. Dar, din pacate, sotul nu apastrat curatia cununiei. Dupa aceasta s-a si împlinit prorocia maicii Ana.

Cel de-al treilea fiu al Svetlanei cu Maksim s-anascut cu sindromul Down si cu insuficienta cardiaca. Chirurgii au insistat sa-I opereze imediat.Mama a fost foarte îngrijorata, s-a rugat mult si aavut grija, fara odihna, de nou-nascut. La un moment dat, a cumparat dintr-o biserica volumulGenele si cele sapte pacate capitale, sperând ca va gasi raspunsuri la întrebarile pe care le avea. Carteai-a confirmat temerile: copiii pot patimi din cauza pacatelor parintilor, dar i-a si dat speranta.

Svetlana a fost miscata mai ales de viata Sfântului Aristoclie Athonitul, care a vindecat un baietel nascut orb. "Daca sfântul a vindecat orbirea din nastere, a gândit mama, atunci îl va ajutasi pe fiul meu." Sperând aceasta, ea a mers lamoastele sfântului, în Moscova. A facut fagaduinta sa citeasca timp de 40 de zile si nopti rugaciunea catre Sfântul Aristoclie, Acatistul Maicii Domnului "Grabnic ajutatoarea", icoana înfata careia se ruga sfântul, dar si ru~aciuni catre Sfântul Pantelimon, vindecatorul. In afara deaceasta, Svetlana a dat pomelnice de 40 de zile îndiferite rnanastiri si cereri pentru citirea Psaltirii,în vederea însanatosirii.

Dupa ce au trecut zilele stabili te, Svetlanei i-afost aratata mila Domnului: a reusit sa vorbeasca despre necazul ei cu un mare duhovnic. Parintele i-a prezis ca operatia de inima nu va avea

230

ADDENDAII

succes acum si i-a promis sa se roage pentru copil timp de un an. Tatal si mama copilului au fostsfatuiti sa-I împartaseasca în mod regulat, sa seroage pentru el, sa amâne termenul operatiei sisa traiasca duhovniceste (sa se pocaiasca, sa participe la Tainele Bisericii, sa dea acatiste s.a.).

Dupa un an de la binecuvântarea primita de!a duhovnic, Svetlana a fost de acord cu operatia.In ciuda prognosticului negativ, toate au mersbine. Mama este convinsa ca s-a întâmplat o minune: copilul este viu si nu mai are insuficientacardiaca. Svetlana nu se îndoieste ca mila Domnului s-a revarsat datorita rugaciunilor celor pecare i-a rugat sa mijloceasca la Domnul pentruea si copil.

Cu adevarat, Dupa credinta voastra, fie voua!(Matei 9, 29).

Rugaciune catre Cuviosul Aristoclie,facatorul de minuni din Moscova

O, sfinte al lui Dumnezeu, bineplacutule sipreaslavite parinte Aristoclie, lucrator în SfântulMunte Athos si rugator neîncetat în cetatea Moscovei; cinstind cum se cuvine pomenirea ta, cadem înaintea sfintelor tale moaste si cu credintacântam: Cauta spre noi, fiii tai cei duhovnicesti,care ne grabim spre ajutorul si apararea ta întrunevoi, vindecarea întru bolile sufletesti si trupesti,înteleptirea si mângâierea întru necazuri; lucreaza credinta noastra statornica, prin rugaciuniletale, ca prin aceasta sa ne mântuim de orice na-

231

ADDENDLpasta si lovitura a vrajmaLui; pazeste nadejdea

noastra nerusinata, ca sa nr cadem m deznadej

de în ceasul ispitelor celorr~ele; înfierbânta în noi,

cei putini la suflet si nepu' ciosi, dragostea nefatarnica, ca sa lucram fapteI· crestinesti si, urmându-L pe Hristos, sa ne ducem crucea Vietii noastre

pamântesti cu buna biruint~, caci tu ai fagaduit cadupa adormirea ta vei ascttlta cererile tuturor celor ce vin cu credinta la mormântul tau. Si acum,

proslavit fiind de Biserica I lui D11I1.1Pezeu,raclasfintelor tale moaste sta zalog al dragostei si grijii tale pentru noi, care astJptam mijlocire în fata

Tronului împaratului cerefc. Cere de la Dumnezeu Atottiitorul pace si . I ste tarii noastre, pastorilor cârmuire înteleapta, monahilor împlinireavotului, poporului evlavie si tot lucrul de folosspre mântuire. Sa nu încet zi a te ruga lui Dumnezeu, Cel în Treime slavit, aruia 1se cuvine toa

ta slava, cinstea si închina~~ea, Tatalui si Fiuluisi Sfântului Duh, acum si ~rurea si in vecii vecilor.Amin!

Troparul, glas 4

Înflorit-ai ca un finic în S~ântul Mlfnte Athos sica un cedru pe pamânt ru~esc ai odraslit, Duhul

Sfânt prin curatia vietii tal~ dobânqind si pacealui Hristos întru tine saI,sluindu-se, Cuvioaseparinte Aristoclie; roaga-t1lui Hristos Dumnezeu sa se mântuiasca sufletele noastre.

232

ADDENDAII

Condac, glas 8

Stralucit-ai ca o noua stea pe al Bisericii cer,prin trudnicul drum al vietii monahi cesti trecând; cununi nestricacioase cu virtutile ai do-,bândit, si lucrarea ta pe care în cetatea Moscoveidrept ascultare o aveai, cu barbatie o ai savârsit. Pentru aceasta si Hristos Dumnezeu cu darulminunilor te-a îmbogatit pre tine, Cuvioase parinte Aristoclie, lauda Athonului si pamântuluiRusiei împodobire; pomeneste-ne pe noi, cei cecinstim sfânta pomenirea ta!

Marimurile

Fericimu-te pe tine, Cuvioase parintele nostruAristoclie, si cinstim pomenirea ta, îndrumatorulmonahi lor si împreuna vorbitorule cu îngerii.

I

ADDENDAIII

"Rugaciunea mamei te scoate sidin fundul marii"1

Scrisoarea de mai jos este scrisa de o femeie care a trecut printr-o tragedie în familie. Este adresata altei femei, asupra careia a navalit,de asemenea, un mare necaz si care are nevoiede sustinere si mângâiere. Scrisoarea este atâtde sincera si patrunzatoare, încât fiecare din noipoate lua din ea ceva folositor pentru suflet. Oredam cu acest scop.

"Buna ziua, Tamara, _Am primit scrisoarea în care cereti un sfat legat

de fiul dumneavoastra, care consuma droguri.Probabil ca nu am dreptul sa va dau sfaturi

medicale si, cu atât mai mult, duhovnicesti. Darpoate ca povestea mea va va ajuta sa gasiti caleape care trebuie mers pentru a va ajuta copilul.

Fiul meu avea 15 ani când am aflat ca el consu

ma droguri. La început a fost vorba de iarba, duRa care a încercat si altceva, mult mai tare si mai

1 Dupa cartea Fiul meu a fost narcoman, Moscova, 2000,pp.142-147.

235

ADDENDAill

dur, pâna când a ajuns la heroina. Mi s-a facutfrica. Am citit mult despre aceasta boala si mi-afost din ce în ce mai frica pentru copilul meu.

Odata, sora sotului meu, stiind despre necazul familiei noastre, mi-a dat sa citesc o carte aunui autor american, cu titlul Mama lui David.Aceasta carte povestea istoria unei familii dinAmerica, al carei.copil era narcoman. Am citit-oimediat, sperând ca voi putea prelua experienta izbavirii de un astfel de cosmar. Citeam cartea si vedeam cât de asemanatoare sunt situatiiledin familia mea cu cele descrise acolo. Am cititcum mama lui David a mers la medici si la psihologi cu fiul ei si despre cât de multe facea pentru a-si salva copilul. De asemenea, am citit înce fel au decurs relatiile cu sotul ei în acel timp.Toate erau atât de asemanatoare! Citeam absorbita, sperând sa gasesc o iesire din situatie. Trebuie sa recunosc ca am sarit peste unele pagini,pentru a gasi mai rapid reteta. Dar, din pacate,cartea s-a terminat cu faptul ca, în urma eforturilor mamei, a asteptarilor insuportabile, a spitalizarilor copilului, a banilor cheltuiti, acesta, dupao remisiune îndelungata, a început din nou sa îsifaca injectii...Am plâns foarte mult atunci. Eramaproape de deznadejde. Dar Domnul nu m-a lasat, si aceasta am constientizat-o mai târziu.

Fiul meu era atras din ce în ce mai mult înmrejele drogului. Fura bani de acasa si nu doarde acasa... Alerga în cautarea drogului, era rau,crud, mintea cu nonsalanta. Câteodata îl credeam, dar întotdeauna eram paca1ita.

236

ADDENDJm

I

dur, pâna când a ajuns la terOina. Mi s-a facutfrica. Am citit mult despre aceasta boala si mi-a

fost din ce în ce mai frica PIntru copilul meu.Odata, sora sotului me~, stiind despre neca

zul familiei noastre, mi-a <!latsa citesc o carte aunui autor american, cu tltlul Mama lui David.Aceasta carte povestea is~oria unei familii din

America, al carei copil era ~arcoman. Am citit-oimediat, sperând ca voi phtea prelua experienta izbavirii de un astfel dJ cosmar. Citeam car

tea si vedeam cât de asem~atoare sunt situatiiledin familia mea cu cele descrise acolo. Am citit

cum mama lui David a m~rs la medici si la psihologi cu fiul ei si despre cft de multe facea pentru a-si salva copilul. De asemenea, am citit în

ce fel au decurs relatiile c~ sotul ei în acel timp.Toate erau atât de asemanI~toare!Citeam absorbita, sperând sa gasesc o iesire din situatie. Trebuie sa recunosc ca am silit peste unele pagini,pentru a gasi mai rapid rJteta. Dar, din pacate,cartea s-a terminat cu fapMI ca, în urma eforturilor mamei, a asteptarilor uh.suportabile,a spitalizarilor copilului, a banilor cheltuiti, acesta, dupao remisiune îndelungata, ai început din nou sa îsi

faca injectii...Am plâns fo4rte mult atunci. Eram

aproape de deznadejde. Dt1a<rDomnul nu m-a la

sat, si aceasta am constien ·zat-o mai târziu.Fiul meu era atras din ce în ce mai mult în

mrejele drogului. Fura bani de acasa si nu doarde acasa... Alerga în caudrea drogului, era rau,

crud, mintea cu nonsalafta. Câteodata îl credeam, dar întotdeauna erqm pacalita.

236

AODENDAIll

Eu, în acest timp, 10ntinuam sa caut. Unde nuam f~st ca sa ap~lez p~ntru atutor?! Fiu.lmeu afost SIla un medICPfrticular, mtr-un spItal. Amajuns si la cel mai renumit medic din Moscova,

specialist în problem~llenarcomanilor. Totimedi

cii începeau discutia cu întrebarea: "Stiti ca fiuldumneavoastra va fi narcoman pâna la sfârsitulvietii?Aceastaboala ste incurabila! Doar 6%din

tre bolnavii narco~' se vindeca." Dupa astfel

de convorbiri cade în deznadejde, dar aceastatrecea rapid si eu sp ram din nou. Nu stiam dece speram. Tot caut si cautam. Mi-am dat sea

ma ca atunci eu sper,\m în mine si în medici. Totibanii pe care îi avea4 în casa au fost cheltuiti cu

aceste sperante. Am f~cut datorii foarte mari.

Odata, din mila Do ului, am ajuns la biserica«Întâmpinarii icoane Maicii Domnului din Vladimir», de la Manasti ea Întâmpinarii Domnului.Aceasta ma+1astirees e situata în centrul Moscovei, alaturi de piata ubeanka, locul de adunareal narcomanilor. MV astirea are o biserica micuta, dar foarte bine am najata, aparând ca o insulade salvare în mijlocul orasului pacatos. Astfel amperceput eu asezam A tul si am mers acolo.

În curând mi-a a;Iarut dorinta sa ma spove

desc, sa rostesc paca le facute pe parcursul vietii si care ma chinuia .La sfatul preotului, pe care astazi îl consider I arintele meu duhovnicesc,am citit cartea arhi andritului Ioan Krestiankin: Experienta Spove aniei, retraind·foarte multemomente din viata .. -a fost foarte rusine, darsimteam ca trebuia a fac acest lucru neaparat.

237

ADDENDAIII

Mi-am dat seama la un moment dat ca eu sunt

vinovata pentru faptul ca fiul meu se prapadeste.Si asta, în ciuda încredintarilor medicilor ca m()tivele sunt legate de vremuri, societate s.a. Cu omare rusine si cu sentimentul de vina în fata luiDumnezeu si a copiilor, îmi spuneam mie, dar sila Spovedanie, ca sunt vinovata si îmi pare rauca viata mea a_fost goala, fara sens, deoarece s-ascurs în grija pentru sanatatea trupeasca si pentru bunastarea familiei. Nu m-am îngrijit nici deviata duhovniceasca, nici de spiritualitatea copiilor mei. Se pare c~ aceasta este cauza problemei eteme care exista între parinti si copii. Dacafamilia traieste cu o viata duhovniceasca, atunciparintii si copiii au în comun credinta, poruncilelui Dumnezeu si sensul vietii pe pamânt.

Eu m-am pocait, dar, în acest timp, fiul meu seafunda tot mai mult. El a savârsit doua infractiuni, dar din mila Domnului nu a fost luat la închisoare, desi infractiunile erau grave. Fiul meucontinua sa îsi injecteze droguri.

Eram atât de îngrijorata, încât nu simteam catraiesc. Odata, dupa serviciu, am plecat spre casa, dar am ajuns la biserica. De atunci, merg acolo în fiecare zi dupa ce termin serviciul. Ma rugam si le c~ream preotilor, monahilor si fratilorManastirii Intâmpinarii si chiar simplilor credinciosi sa se roage pentru fiul meu. Desi îmi creaatâta amar, îl iubeam pe fiul meu mai mult chiardecât atunci când era mic si bun. Îl asteptam întotdeauna, indiferent de starea în care ajungeaacasa. Îl ungeam în fiecare zi cu ulei sfintit, îi da-

238

ADDENDAill

deam sa bea agheasma, sa manânce o bucatica deprescura, stropeam apartamentul cu agheasrna.Ii spuneam, legat de acestea, fiului meu ca acumdoar Domnul si Maica Domnului îl pot salva sica acest lucru se va întâmpla cu siguranta. Deobicei, la auzul acestor cuvinte, el plângea.

Dupa ce am trait cu sotul meu treizeci de ani,am facut si cununia. Am dat pomelnice de 40 dezile la manastiri, am scris la Manastirile Solovatsi Pskov-Pecersk, am mers la duhovnicul Kirilcu rugamintea ca el sa se roage pentru fiul meu.Am mers la bisericile din Moscova, unde se aflauicoane facatoare de minuni, m-am rugat si amfacut milostenie.

Odata, în cadrul unei convorbiri, parintele mi-aspus: «Multumiti Domnului pentru toate!» M-amsperiat si nu l-am înteles, dar îl credeam si, venindacasa, am plâns mult, multumind. Faceam aceasta în fiecare zi, dar ma chinuia întrebarea: «Pentruce multumesc?» În curând am citit cartea arhiepiscopului Luca (Voino-Iasenetki), intitulata Putereamea se vede din neputinta. Acolo am citit una dinpredicile vestitului ierarh-medic, cu titlul Ia-ti crucea si urmeaza-I lui Hristos. Doar atunci am întelespentru ce Îi multumesc DomnulUi. Mi s-a aco'rdato mare mila. Dupa ac~asta multumirea venea dinstrafundul sufletului. In rugaciunile mele nu maiceream ceva concret de la Domnul, ci spuneam:«Doamne, nu pot face nimic pentru a-mi salva fiul. Ti-l încredintez Tie. Salveaza-I prin caile pe caredoar Tu le cunosti.}}Rosteam tot timpul rugaciunea lui Iisus, la care adaugam: «[.,,] si mântuieste-l

239

ADDENDAIII

pe fiul meu». Uneori chiar strigam aceasta rugaciune în metrou, unde este zgomot de la miscareatrenurilor si nu ma auzea decât Dumnezeu.

Si iata ca s-a întâmplat o minune. Fiul meu aînceput sa mearga la biserica, sa se spovedeasca,sa se împartaseasca. Pentru el se ruga întreagaManastire a Întâmpinarii. Pentru el se rugau laSolovat, în pestert, se rugau marii duhovnici, iarDomnul a auzit aceste rugaciuni.

Procesul fiului meu a fost stabilit abia la un an

dupa comiterea infractiunii. Nu am nici o îndoiala ca si aici s-a aratat.Providenta lui Dumnezeu,deoarece acest timp a fost acordat pentru pocainta si rugaciune. înca o minune petrecuta a foststabilirea datei procesului pe 3 iunie, ziua pomenirii icoanei Maicii Domnului din Vladimir .

...Fiul meu nu mai consuma droguri de unan. S-a angajat. Golul sufletesc umplut de drog afost înlocuit de credinta în Dumnezeu si de acele bucurii si greutati care sunt simti te de oameniicredinciosi. S-a casatorit cu o fata minunata.

Medicii nu vindeca de narcomanie cu ajutorul medicamentelor si al altor tehnici medicale,ci· scot omul din starea de durere. În Peru me

dicii au realizat operatii de îndepartare a partiidin creier responsabile cu atractia pentru drog,dar pacientii se apuca de droguri la un an dupaoperatie. Aceasta, deoarece golul sufletesc ramâne în continuare.

Nu deznadajduiti! Credeti în salvarea fiuluidumneavoastra!

Sa va ajute Dumnezeu!"

240

ADDENDAIV

Copilul handicapatîn familieI

Iisus a raspuns: Nici el n-a pacatuit,

nici parintii lui, ci ca sa se arate în el

lucrarile lui Dumnezeu aoan 9, 3)

Copiii CU handicap sunt astfel fie din nastere,fie au dobândit handicapul (în urma unui accident, unor complicatii ale unei boli, unor vaccinuri). De tipul handicapului depind foarte multe, încât problemele legate de o anumita boalamerita o discutie aparte. Una este natura somatica a bolii si alta este cea psihica. Dar exista si lucrurI comune.

Este, de asemenea, necesar sa deosebim familiile îmbisericite ale copiilor de cele neîmbisericite.

1. Atunci când, într-o familie îmbisericita,apare un copil bolnav, parcursul vietii ei duhovnicesti se deterioreaza mult. Aceasta [viata du-

_ 1 Autorul îi multumeste parintelui Leonid, parohulBisericii Icoanei din Kazan a Maicii Domnului, din satulPucikovo, regiunea Moscova, pentru materialul pus la dispozitie în vederea publicarii.

241

ADDENDllV

hovniceasca] se supnne lui bolnav si particu

laritatilor bolii sale, încep-~d cu maruntisurile(daca, spre exemplu, copilfl autist are mania de

a varsa uleiul din candela ~au agheasma din sticle) si terminând cu imposibilitatea de a te spo

vedi întotdeauna, de a participa la s~ujbesi la actiunile din parohie; Se schimba întreaga viatasocia!a a familiei._ ·1

2. In cazul familiilor ne~mbisericite,multi oameni vin la Dumnezeu tocrhai datorita bolii ~opi

ilor. Dar, desigur, acesti p~rinti nu cunosc multesi nu au timp sa citeasca literatura duhovniceasca, sa se spovedeasca regulat, sa discute cu pre

otul s.a. Mai trebuie avut ~nvedere ca un copil

handicapat este adesea ed[ltcatfara tata.Problemele îmbisericirii copiilor cu handicap

trebuie privite avându-se A vedere urmatoarele:

Din interiorul familiei

Aici vorbim despre atifi dinea parintilor si aaltor rude, daca acestia, s re exemplu, ajuta copilul sa mearga la biserica se ocupa de el în bi

serica sau îi permit mameirsa mearga la biserica,

sau nu dau decât sfaturi d~ genul: "Ei, mergeti la

biserica.si ce rost are? M bine mergeti la vreobaba vrajitoare."

Totiparintii sunt rosi de o întrebare: cu cine sa

las copilul acesta dupa mo1arte?Caci este posibil

ca el sa nu se poata adaPt~unei vieti autonome.Daca acesta este primu copil, atunci parintii

se tem sa mai dea naster. altora. Oamenii cre-

242

ADDENDAlV

dinciosi sigur ca mai dau nastere altor copii, darse tem si ei. În primul rând, este frica de posibilitatea repetarii bolii (mai ales daca boala este genetica). Frica îi urmareste pe parinti în Atimpul unei noi sarcini, daca aceasta survine. In aldoilea rând, temerile sunt fondate si pe faptul caprimul copil, care are nevoie de atentie, nu o vamai avea dupa nasterea celuilalt. Parintilor le este greu, din punct de vedere psihologic, "sa-sipermita aceasta". În al treilea rând, este greu, fizic, sa faci fata sarcinii când ai de îngrijit un copil cu handicap, mai ales când acesta trebuie dusîn brate.,

Fratii si surorile unor astfel de copii, daca exista, se afla, de asemenea, într-o situatie dificila. Eisunt adesea sacrificati pentru nevoile copiluluibolnav. Acestia sufera de insuficienta dragostei sia atentiei si uneori sunt nevoiti sa se maturizezemai devreme, alteori chiar înstrainându-se, faptcare provoaca o si mai mare durere parintilor.

Cu toate acestea, experienta demonstreaza caîntr-o astfel de situatie este mai bine sa ai maimulti copii decât unul singur. Trecând de vârstaprunci ei, copiii usureaza în mod real viata parintilor, ajutându-i cu cel bolnav. Pe de alta parte, alaturi de ei parintii traiesc bucuriile obisnuite, de care au fost lipsiti în cazul copilului bolnav(acesta produce alt fel de bucurii). Iar pentru copilul cu handicap ajutorul dat prin comunicareaeu copiii sanatosi este foarte mare. El învata cumpoate sa aiba grija de altii, fara sa se mai considere "buricul pamântului", pericol care îi paste

243

ADDENDAIV

mai ales pe acei copii care au nevoie de îngrijirispeciale, acestea plasându-i în centrul atentiei.

Familia credincioasa încearca, bineînteles, saprimeasca voia Domnului. Dar, din pacate, lucrurile nu sunt atât de simple.

Redam un citat din cartea Carolinei Philps:Mama, de ce am sindromul Down? Autorul este sotia unui preot anglican, mama a trei copii. Fiicacea mare, pe nume Lizzy, are sindromul Down.Philps scrie: "Trebuie sa privesc nasterea fiiceimele ca pe un dar deosebit de la Dumnezeu.Trebuie sa cred ca fiica ne va aduce bucurii. Da,nu putem sa ne sprijinim acum decât pe credinta, pe credinta în Dumnezeu si în fiica noastra.Greutatile care îi asteapta pe parinti în primele luni de dupa nastere nu sunt legate de copil,desi sunt complicatii si în aceasta privinta. Luptade baza se da în suflet. Parintele poate primi saurespinge cele întâmplate. Nu este obligatoriu sarespingi copilul: tata sau mama nu vor sa recunoasca, de fapt, ca el ar fi altfel decât ceilalti...Daca scopul este acela de a îndeparta toate problemele copilului, atunci noi nu suntem gata saprivim copilul asa cum este el... pâna când acesta va deveni «totul». Si ce înseamna aceasta dacanu respingere?"

"Am trait ca în prima linie a frontului, continua Philps, gata întotdeauna de lupta: semn claral faptului ca înca nu ma obisnuisem cu gândulca am pierdut. Da, am pierdutun copil sanatos siînca nu stiam cine ne-a fost dat în schimb. Uneorieram disperata. Eforturile pareau inutile si sen-

244

ADDENDAIV

sul acestora era doar unul: eu credeam în Cel ceaude toate rugaciunile noastre, chiar si cele mainebune sti, si întoarce toate împrejurarile în folosul nostru. Calea lui Dumnezeu nu duce întotdeauna la succes, în întelesul obisnuit al acestuicuvânt... Dumnezeu nu-i alege pe puternicii lumii acesteia, ci pe cei mai neputinciosi, pentrua-Si arata slava Sa. Lizzy nu ramânea deloc fara ca cineva sa fie în preajma ei. Acum are treiani. Comparând-o cu copiii de vârsta ei, intru dinnou într-o stare depresiva ...Uneori mi se pare caLizzy doar ne verificadaca putem sa mai rabdamaceasta stare ... Ma tem ca nu cumva sa-i provocdurere. [...] Iar uneori, Doami1e,iarta-ma! -vreausa-i produc durere acestei mici napaste ... cât degroaznic este! Încerc sa ma adresez Domnului,dar nici sa ma rog nu pot într-o astfel de stare."

Cercurile nebisericesti

Acestea se împart în oameni care înteleg, care nu înteleg si care "înteleg prea mult" - adica cei curiosi, fara tact si prea sfatuitori. Exista si atitudini rautacioase sau, uneori, straniu,chiar invidioase, în sens ca ne este bine, nu platim transportul în comun, primim ajutoare sociale ... Atunci când în centrul de reabilitare s-aadus aparatura noua si strainii au dat cadourifrumoase, unii spuneau: "Ce, toate acestea suntpentru nebuni? Si ai nostri au nevoie de asa ceva!" Dar, daca le propuneai sa "faci schimb" deviata, închideau imediat gura.

245

ADDENDAIV

Mamele se sfiesc, sunt~complexate, se rusi

neaza din cauza compo tamentului copiluluiîn strada, în mijloacele d transport în comun,

la magazin. Astfel, un au~st poate da impresiaunui copil rastatat si needucat. Mama se nelinisteste si este crispata din cJuza atitudinii negati

ve a celorlalti fata de copil, iar acesta simte starea mamei si înc~pe sa se fomporte si mai urât.Câteodata mama numai s~ gândesteca se poate

astepta la ceva grav, ca im,diat acel ceva "grav"se si întâmpla. De obicei, e$temai usor sa gasestiîntelegere la oamenLdaca te explici situatia si tescuzi pentru neplacerile oare pot Ciparea.Si înastfel de cazuri, ce-i drep~, auzi deja prea mul-

te vcon:patimiri: ,'v~'.ce nfl..norOcirel Saraca ma~

ma! El, pentru ce patimes una ca qsta?l" Dupaastfel de cuvinte "saraca ama" îsi vine foartegreu în fire.

A Iata alt fragment din car~ealui Caroline PhiIP.s:"In lume ma tineam bin~r Aceasta era singuraoptiune. Nu reuseam sa-i fac fata lui Lizzy si nicipropriilor mele sentimentJ. Trebuie cel putin sama prefac ca toate sunt în ±-eguIa,ca macar celordin jur sa nu le provoc ne~Iaceri. D~ca tot a tre-b 't v v d I • A

Ul sa ma trezesc evreIljle,atunCI m-am gan-dit ca ar fi bine sa dedic aaest timp rugaciunii si

Bibliei. Dar pleoapele mi ~e lipeau si nu ma pu-team concentra. J

Îl invidiam pe sotul m~u, Marc. El are serviciu, poate pleca de acasa s~sa-si vada de treburi.

Eu însa, ca un prizonier, stplt legata de copiii care tipa si de pantalonii uz~.Nu eram multumita

246

+E~ANde mine si de neputi-fta mea de a face fata situatiei; ma suparam si fe Marc, desi el facea tot ce

putea. Marc lucra mp1t; si acasa, si la biserica.Uneori bateam la uSf ,biroului lui si, cu lacrimiîn o~, îi cer~~ sa.~a ajute. Nu J?uteamsuporta sa-l deranjez In ti~pullucruIUl. «Nu reusesc

sa-mi achit Obligati~'il ., gândeam eu, probabil ca

sunt o sotie si o marea!» Iritarea mea se rasfrângea asupra lui M rc si ne certam. Câteodatami se parea ca toata 1 mea îmi sta împotriva.

Si tot nu "m-am îfvatat sa am încredere în

Dumnezeu. In fiec~r noua situatie, înainte deun pericol neasteptat, trebuie sa în~at acest lucrudin nou. Ii sunt re oscatoare lui Lizzy pentruca m-a ajutat sa îmi r cunosc slabiciunile si partile fragile si, în sfârsi, sa ma schimb. În afara deaceasta, eram supar ta pe Dumnezeu. «Doamne, de ce se întâmpla toate astea cu mine? - strigam eu. De ce permi: una ca asta?» Nu întelegeam ca eu însami cr ez cercul vicios... Tot ceea

ce avea nevoie Lizzy ~ra pUtina-tandrete si iubi

re. Dar eu nu putea~1 fi tandra cu omul care îmi

transformase viata" cosmar si... totul se relua,de la capat. '

Am avut ocazia ad sea sa vorbesc în fata unui

public divers. De fiecfre data, repetând ca Dumnezeu ne-a daruit-o p, Lizzy ca pe o binecuvântare, ma simteam o min . oasa fara constiinta.Dacaar fi auzit oamenii cu ce fel de cuvinte cinstisemeu în ajun aceasta bin cuvântare! Încercam sa fiucinstita si,în acelasi' p, sa nu ies din cadrul modelului «mamei feri 'te», dar aceasta îmi reusea

247

ADDENDAIV

din ce în ce mai greu si mai prost. Atunci când nupornea motorul la masina, Lizzy striga: «Mama,roaga-te!» Si sfatul ei adesea ma ajuta."

Cercurile de -oficiali(medici, pedagogi, functionari)

În policlinici de obicei nu poti primi nici unfel de informatie -care sa te ajute. Medicii bunisunt cautati personal. Pediatrul de sector, aflândde diagnosticul autism, poate spune: "Ei, cine v-aspus aceasta? Prostii,. nu-i mai ascultati!" În cadrul departamentului de asistenta sociala nu credeti ca suntem doar niste functionari? Noi avemcompasiune, dar nu va putem ajuta cu nimic."

Dupa parerea directorului Centrului de pedagogie medicala din Moscova, Roman Dimenstein, "în anii sovietici toti s-au obisnuit ca singurulcare poate da ceva sa fie statul. Daca statul nu-ti

9-aceva, înseamna ca nu poti face nimic altceva ...In încercarea lor de a interactiona cu functionarii, parintii cad adesea în depre~ii" .

Caroline Philps recunoaste: "Intelegeam ca nu

voi ,putea rezista împotriva masinariei birocratice. Incercam sa îmi pun nadejdea în Dumnezeu.Dar undeva, în adâncul sufletului, mi se parea caîmpotriva Departamentului pentru educatie este neputincios chiar si Dumnezeu ... De ce trebuiesa alergam prin diferite instante si sa ne rugamacolo ca fetita noastra sa mearga la scoala? Dece alti copii sunt primiti la scoala fara obstacole?Doar pentru ca acestia sunt «normali» ?

248

Stiu ca alti parinti de copii «cu probleme» simt

acelasi lucru. Parintiifopiilor obisnuiti aleg cumvor o scoala pentru copil, dar noi trebuie sa ne

rugam pentru ca OdrJSlelenoastre sa aiba drep

tul sa învete macar ndeva ... Oare copiii «normali» nu au si ei gre tati la învatat sau în comportament? Dar a încercat, din aceste motive,

cineva sa trimita un ~Stfelde copil într-o scoalaspeciala? .. Am simtit ca am fost înghititi de masinaria birocratica. N manui nu-i pasa de greu

tatile noastre. Daca ~I m insista asupra dreptu

rilor copilului nostru, atunci vom fi etichetati ca«nemultumiti de oric », «cu asteptari prea mari»

sal.!,pur si simplu, «Pfrinti dificili>>".In postfata cartii C~rolinei Philps, doctorul R.Dimenstein afirma: "Lizzy a putut deveni matura si de sine statatol re nu pentru ca s-a «vindecat de sindromul D wn», ci pentru ca parintiisi învatatorii ei au re sit sa-si formeze asteptariadecvate fata de dez oltarea fetitei si sa-i creeze un mediu propi e pentru educatie. Chiarsi cei mai sanatosi o eni este bine sa înteleaga problemele, nevoi e si posibilitatile copiilor«speciali», pentru a s comporta fata de acestiacu demnitate si omen ste, evitând stereotipurileconstiintei sociale.

Unul din Griteriilesocietatii civilizate este ace

la al atjtudinii fata de fnembrii mai slabi ai acesteia... Intregi' prograII}e de stat sunt îndreptatespre descoperirea înca din primele luni ale sar

cinii a sindromului Dbwn (si nu este greu sa nedam seama de ce!).M!ajoritateacelor nascuti cu

1249

ADDENDAlIV

aceasta neputinta sunt abJdonati în matemitati.Dintre acestia, care sunt «trbsmisi statului», pâna la 18 ani supravietuiestJ doar o zecime... -

Independent de niVelUI~edezvoltare, copilulcu sindromul Down nu ar practic sanse sa intrela o scoala obisnuita. Iar d. ca el întârzie în dez

voltare, atunci eticheta de «[SindromDown» îi închide toate usile în nas. T9ti se tem de astfel decopii, ca si cum ar fi contagiosi ..."

Din partea preotului

Ca o forma de cO~des~~ndentapentru copiiicu handicap, de la ei nu rrebuie sa se ceara nimic? Cât de permis este ~omportamentul neadecvat al acestora în biserica?

I

Un preot a refuzat sa s.qnteasca un centru dereabilitare, deoarece, dupalparerea lui, "acest h.1

cru nu este placut lui Dunrezeu. Copiii nu tre

buie reabilitati, ci sa-si p]arte crucea". Alteori

acestora li se refuza împar asirea. Se spune ca încazul bolii de care vorbim nu avem de-a face cuo patologie a creierului sa a altor organe, ci cu

îndracire si de aceea ei suit trimisi la molitfe deexorcizare (alungarea demonilor).

În una din manaStirile{;1are se afla alaturi deun spital a fost închisa po rta, pentru ca cei care

merg în carucioare sa nu ~eranjeze maicile!Din nou, din cartea Carolinei Philps: "Atunci

când fiicamea cea mica s-~îmbOlnavit grav,exista pericolul de a i seîmb0lr1avisi creierul. Cu totiine rugam pentru ea, dar ep eram disperata. Oa-

250

ADDENDAIV

re Dumnezeu ne-a dus atât de mult timp în susdoar pentru a ne permite sa cadem? Nu voi maisuporta, credeam eu. Pentru ce mi se întâmplatoate acestea? Lizzy s-a nascut astfeL., dar cândun copil absolut normal, lovit de o boala misterioasa, devine invalid ... Nu, asa ceva nu pot suporta. Slava Domnului ca nu s-a întâmplat, pânala urma, nimic grav!A Credinta lui Lizzy a trecut prin câteva stadii.Inca din copilarie, Lizzy îmi amintea de rugaciunea dinainte de culcare si îmi cerea sa ma rogpentru cei din jur. Dar în ultima vreme ea a început sa mediteze si sa-mi puna tot felul de întrebari. Astfel, îi este greu sa înteleaga cum poateDumnezeu sa fie tot timpul cu noi, daca El traieste în ceruri. Asculta cu placere istorioarele biblice. Îi plac cântarile crestine si chiar le intoneaza ... Pentru Lizzy Biserica este un loc de bucurie.Aici ea este fericita.

Într-o duminica, dimineata, am ajuns la biserica devreme, când nu venise înca nimeni ... Lizzys-a îndreptat spre masuta, a luat un pahar cu apasi, înmuindu-si degetele, le~a apropiat de frunte.«Mama, eu spal sindromul Down. Vreau ca acesta sa nu mai fie. Ma botez, asa cum face tata». Separe ca Lizzy a confundat botezul cu rugaciuneade vindecare. Dar ea a facut toate acestea foarteserios."

251

ADDENDAIV

Din partea enoriasilor (ajutorul, rabdarea,tactul, fariseismul)

Din nou, un citat din cartea Carolinei Philps:"Ma gândesc adesea la câte poate face comunitatea bisericeasca pentru oamenii cu dizabilitati- copii si adulti! Caci acestia, împreuna cu familiile lor, se afla adesea într-o izolare completa.Apartenenta la ci societate bisericeasca ajuta larezolvarea acestei probleme si sunt convinsa caastfel de oam~ni ar putea aduce obolul lor la viata comunitatii, astfeLca pâna la urma cu totii sacâstige din aceasta experienta."

Si, în sfârsit, din perspectiva copilului însusi

Exista câteva carti despre autism, scrise la persoana I, adica de bolnavi însisi:

1. Temple Grandin: Deschizând usile sperantei.Experienta mea de surmontare a autismului.

2. Iris Juhanson: O copilarie deosebita.3. Nikolai Dilighenski: Cuvânt prin necuvânta

re (Autorul este deja matur, autist nevorbitor, sipovesteste despre sine cu ajutorul tatalui).

4. D. Sinclair: Nu ne plângeti (articol peInternet).

Ruben David Gonsales Galiego, invalid dincopilarie, a scris în cartea autobiografica Alb pe

negru: "Ajutorul este necesar familiei. Sunt convins ca este nevoie de ajutor, dar fara a se împarti familia în copii si parinti. Cui îi este mai greu,copiilor sau parintilor? Ce este mai greu sa fii,

252

ADDENDAN

copil sau parinte? Fara a raspunde mai întâi laastfel de întrebari, nici nu te poti apropia de tema invaliditatii.

O alta nuanta importanta: când se termina copilaria omului? În ce moment al vietii copilul invalid devine adult invalid? Si cine trebuie ajutatîn acest caz? Cui îi este mai greu: adultului invalid sau parintilor în vârsta ai acestuia?

Copilul invalid, ca orice copil, este întâi detoate om. Invaliditatea este doar o deosebire,uneori nesemnificativa. Parintii trebuie sa educeun om bun. Cel mai mult îmi place când copiiistriga: «Uite,mama, un nene în carucior!»Copiiisunt fapturi sincere si se mira în mod sincer. Sieu m-as mira în locul lor. Vreau sa le spun cevaparintilor: va rog sa nu credeti ca invalidul sufera în astfel de momente. Atunci când un copilarata cu degetul spre mine, eu ma bucur ca el înca nu a fost învatat sa întoarca privirea de la totce este incomod si neplacut."

Din cartea lui N. Dilighenski: "Am în fata omultime de grozavii atunci când ma gândesc laviitorul meu. Punctul critic pentru mine a fostmomentul în care mi-a aparut-dorinta puternicade a vorbi. Cu toate acestea, nu reuseam sa facacest lucru. Nu puteam începe sa vorbesc... Nuaveam curaj, înainte de toate ... Simteam ca dacavoi începe sa vorbesc viata mea se va schimbadrastic si va trebui sa traiesc cu totul altfel. Nueram convins ca voi fi pregatit pentru o astfel deviata.

253

ADDENDAN

Sigur ca înteleg ca produc multe neplaceri parintilor. Fac lucruri rele: încerc sa iau ceainiculpentru a bea ceai din el, ceea ce o supara pe ma:ma. Dar eu fac din nou asta. Umblu prin galeatade gunoi si scot de acolo chistoacele. Îmi placemult sa fac asta, pentru a le roade, sau mai arunccarti si caiete sub pat. Înteleg perfect ca toateacesta nu sunt bune si totusi nu-mi dau seamade ce nu pot înceta sa le mai fac. Solieit ajutor.În general, ma controlez foarte putin si de aceeasunt îngrijorat, deoarece as vrea sa ma comportnormal si sa ies în lume.

Comunicarea mi-a fost greoaie în cazurile când interlocutorii mei ma priveau ca pe unom care are nevoie de ajutor. Daca eram privitcu compasiune, atunei eram tentat sa anulez comunicarea ... Îmi este foarte greu sa comunic cuoamenii energiei, care ar vrea, si aceasta se vede,sa ma scoata din starea mea cât mai rapid. Astfelde oameni îmi produceau teama si eu nu voiamajutorul lor.

Nu am trairi negative din cauza ca viata meanu este asa cum ar fi mai frumos ... M-am obisnuitcu limitele la care sunt supus ... Si, în acelasi timp,sunt nemultumit de psihologia aceasta a mea deobisnuinta, deoarece a devenit un obstacol în a malupta cu greutatile ... Mi se pare ca daca voi începesa vorbesc îmi voi crea o multime de probleme side aceea mi-e frica. Nu pot cântari cu exactitate ceam mai mult: dorinta de a-mi schimba viata si dea ma transforma într-un om normal sau frica în

fata unei astfel de transformari.

254

ADDENDAIV

Doua cuvinte despre atitudinea fata de religie. Aceasta chestiune este importanta pentrumine si, în acelasi timp, neclara. Am fost foarteinteresat de crestinism si de Hristos atunci cânderam mic. Tata ... mi-a povestit si mi-a citit Evanghelia. Pentru mine nu exista un interes pentrureligie, ca atare. Nu-mi este clar ce înseamna acrede în Dumnezeu si daca exista pentru aceasta vreo fundamentare. Am avut o parere mai degraba materialista despre lume. Dar simteam caîn spatele acesteia exista o sfera superioara a vietii si poate ca aceasta este cel mai important lucru pe care au putut oamenii sa-I cunoasca despre ei însisi .

... Nu mi-a placut deloc atunci când am fost învizita la M.P. si întreaga lui familie rostea rugaciunea înainte de masa. Era evident ca fetitele nuprea voiau sa se roage si ca faceau aceasta doarde frica tatalui. Aceasta mi-a produs o impresierespingatoare. Daca as fi putut sa ma convertesc,aceasta nu s-ar fi produs sub auspiciile unui ast-fel de învatator dur si nerabdator. Cu toate acestea povestirile lui despre religie, gândurile luimi se pareau foarte interesant~, fiindc~ am aflatfoarte multe lucruri noi si importante. Ii sunt recunoscator lui M.P. si pentru ca mi-a indus sentimentul demnitatii umane. Pentru parinti am fostcopilul pe care ei îl iubeau si voiau sa-I ajute. M.P.ma privea ca pe un om cu responsabilitati .

... Daca viata mi-ar fi oferitposibilitatea sa particip la lucrari stiintifice în calitate de student, iarnu de obiect de studiu, poate ca ar fi fost mai

255

ADDENDAIV

usor sa trec peste greutati ...Atunci când am fostinternat în spital cu o fractura la picior, baietiima considerau doar om cu o fractura, si nu trn.

om neîntreg. Ceea ce mi-a fost foarte pe plac."Întrebari deosebite:1) Este bine sa speram în tratamentul medica

mentos sau doar în rugaciuni? Se poate apela lacele doua cai concomitent? În diferite familii esteposibila o atitudine diferita fata de aceasta. Estenevoie de o combinare înteleapta a lucrurilor.

2) Sa dam sau nu copilul într-un centru special pentru copiii cu probleme? R.P.Dimensteinconsidera astfel: "Copiii cu sindromul Down sicu alte probleme sunt foarte des dati în astfel deinstitutii... Dar daca un copil are autism, aceasta iese la iveala mai târziu: cam în al treilea an alvietii. Parintii s-au atasat deja foarte mult de copil si nu-l mai dau asa usor.

Nu exista copii «fara perspective». Metodele contemporane de ajutor permit unui marenumar de copii sa intre într-un ritm normal alvietii. Parintii care sunt gata sa depuna pentruaceasta eforturi considerabile pot atinge succeseenorme cu ajutorul specialistilor. A devenit deja ceva obisnuit ca medicii sa îndrume spre institutionalizarea copilului, ca singura solutie, casa aflam ca astfel de copii au absolvit o scoalanormala si chiarîsi construiesc o viata normala ...Sunt cunoscute si astfel de cazuri: daca unui copil cu un oarecare diagnostic nu i se acorda atentia cuvenita, se poate ajunge la un prognostic negativ al medicului. Daca un copil cu sindromul

256

ADDENDAIV

Down nu este învatat cum sa se descurce, el va,trai cu mult mai putin. Iar medicii care lucreazala noi sunt nevoiti sa-si schimbe atitudinea, deoarece vad ce se întâmpla daca te ocupi de copil", conchide R.P.Dimenstein.

3) Este bine ca parintii sa cunoasca legile. Amîntâlnit functionari cu diferite niveluri de pregatire. Nici unul dintre ei nu cunoaste legislatia actuala foarte bine. Atunci când e nevoie, acestia sefolosesc de parti din legislatia veche si se sprijinape interdictii învechite, care nu mai sunt valabile în ziua de astazi... Între timp, legile au "înaintat" chiar si la noi. Avem o gama larga de acorduri internationale. Avem o Constitutie în careeste scris ca avem cu totii, fara exceptie, dreptul la educatie. Legea învatamântului confirmaacest fapt. Mai exista si Legea protectiei socialea invalizilor.

4) În ce consta catastrofa pentru parinti? Eivad un copil, dar nu-i va~ drumul în viata. ÎnOccident vin imediat factorii raspunzatori si încep sa-ti prezinte ce solutii exista pentru viitorulcopilului si toate trec mult mai usor. Dar atuncicând nu vezi nici o solutie pentru viitor, estefoarte greu.

5) În cazul problemelor foarte grave, parintiinu sunt în stare sa se descurce singuri. Sigur catrebuie sa-ti porti crucea, dar daca alegi o institutie buna, în unele cazuri si aceasta este o solutie. Mai ales daca institutia este sub obladuireaunui preot si a comunitatii acestuia.

257

ADDENDAIV

În încheiere, vreau sa citez din nou din carteaCarolinei Philps: "În primele zile [...] necazul neunea. În ultimii ani noi ne mândrim împreuna desuccesele lui Lizzy si ne uneste bucuria. Da, presupun ca Lizzy ne-a apropiat si ne-a facut sa fimuniti. Poate ca o încercare grea are efectul hârtieide tumesol, scotând la iveala baza adânca a relatiilor umane. Nasterea unui copil «deosebit», casi boala sau alta nenorocire, poate distruge o casnicie în care nu exista apropiere duhovniceascasi întelegere. Dar o relatie stabila nu va face decât sa se întareasca.

Încercând sa duce~ copilul spre un scop anume, taiem toate celelalte cai de dezvoltare. Maimult, pierdem copilul printre carti si programari. Începem sa-I privim ca pe o problema greude rezolvat, si nu ca pe un dar de la Dumnezeu,frumos doar pentru ca exista, pur si simplu.

întrebarile grele nu au raspunsuri usoare.De ce este nevoie de suferinta? Fiecare întelegeaceasta singur, în masura experientei sale si adezvoltarii sale spirituale. Calea mea a fost lunga si grea, dar, pâna la urma, m-a adus la bucurie, pace duhovniceasca si multumire adresatalui Dumnezeu, Care ne-a daruit cu atâtea.

Acum nu mai demonstram nimanui cevaanume. Facem tot ce putem, iar restul îl lasam în seama lui Dumnezeu."

ADfENDAVCum poti recunoastetiLlentelkcopiluluil

Fiecare din noi es~e convins ca e obligatoriusa tinem seama de în linatiile naturale ale copilului. Cu cât le vom I escoperi mai devreme, cuatât mai bine ne vom orienta în ce priveste educatia lui si vom face ai putine greseli psihopedagogice. Daca, spre exemplu, copilul are o în

clinatie înnascuta pe~tru muzica, atunci nu ares~r:s~afie obliga~s~ tu~i~z~ in:ens matematicaSIfizIca.Este mal bm sa fie mvatat cu arta mu-

zicala, dar fara a lasala o parte celelalte discipline. Daca un copil are daruri sportive, nu trebuie

sa-I Obligam.sa dese I eze sau ~a faca programepe calculator.

Domnul :file-aporu~cit sa fim întelepti ca ser

pii si blânzi ca poru beii, iar nu încapatânati camagarii (vezi Matei O, 16). Educatia inteligen

t~ presupune o malefbilitate înteleapta si crearea conditiilor prie~ce pentru descoperirea a

1 Text alcatuit de autor.

259

ADDENDAV

ceea ce este dat "de la natura" (mai bine zis, dela Dumnezeu). Dar iata ca ceea ce "este dat" este bine sa se cunoasca la timp si sa fie dezvoltat, iar ceea ce "nu este dat" este absurd sa fiecerut! Este periculos pentru sanatate! Pretentiileprea mari, neîndreptatite si, cu atât mai mult, fara o baza clara, nu fac decât sa enerveze generatia aflata în crestere, si asa atât de "nervoasaI1 însecolul nostru.

Subliniem ca nu trebuie sa lipsim copilul decopilarie si sa încercam sa facem din el, cu oricepret, un copil minune. În spatele unor astfel deambitii se afla de obicei doar egoismul parintilor, dorinta de a compensa lipsa lor de realizari sipropriile vise. Atunci când parintii se gândesc, înmod constient sau inconstient, mai întâi la ei, copilul simte aceasta intuitiv. Dorind sa le faca celormari_pe plac, el poate face ceea ce vor ei. Astfel,calea lui în viata, aleasa de altii, îl împinge spre oactivitate care îi va fi tot timpul straina.

Un proverb rusesc spune asa: "Daca-i tot spuiomului ca e porc, va începe sa grohaie." La fel este si în cazul nostru: îndreptând copilul spre ceeace vrem sa vedem la el, îl programam. Presingulagresiv si grija prea mare au frânt multi copii ... Deaceea planurile si interesele personale trebuie corelate cu recomandarile rudelor, ale pedagogilorcu experienta, ale medicilor, psihologilor etc.

Este bine sa ascultam sfatul parintelui PaisieAghioritul: "Nu trebuie sa împingi copiii sa facaceea ce vor parintii, daca ei însisi nu vor aceasta ...

260

I

A1DENDAV

Vazând cum tinerilor ~eeste greu sa aleaga o specialitate, îi sfatuiesc s~ faca astfel: Vedeti ce profesie sau stiinta va lace mai mult. Trebuie safaceti ceea ce sunteti înclinati din nastere. Daca, "

tinerii sau tinerele se gândesc sa aleaga în viataocale pentru care nu au înclinatii, îi sfatuiesc sase dedice lucrarii care le este pe plac, pentru care

au atractie, <Lasa le fi, spre folos. Adica îi aju..t saaleaga lucrul care le ptace si profesiile care le sunt

pe puteri. Este sUficie~ ca ceea ce fac ei sa fie în

conformitate cu voint. lui Dumnezeu. Daca cineva are înclinatie spre I uzi ca, atunci este bine ca

el sa devina un bun mpzician sau un bun cântaret

bisericesc, pentru ca, Ifrin cântare, sa-i ajute pe ceicare îl vor asculta, ca îi acestia sa iubeasca biserica si rugaciunea. Dacf cineva deseneaza frumos,

atunci sa devina pictor sau iconar si sa picteze cuevlavie icoane, care 10r deveni facatoare de minuni. Daca cineva are fhemare spre stiinta, atuncisa se dedice acesteia st sa lu~reze cu drag."1

La un moment da~, un barbat a adus la parintele Paisie doi nePfti de-?-i sai. Unul dintre ei

s-a asezat lânga par;.}tele si-i tot punea diferite

întrebari. "Ce vrei sv devii, când vei fi mare?"

l-a întrebat parintele. ,Avocat", a.raspuns acesta.Cel de-al doilea copi plecase, între timp, unde

va. "Unde este copiluF a întrebat atunci parinte

le. Fiti atent, sa nu cjda în prapastie." CautândC9pilul, cei mari au i1Sit din curtea manastirii si1 Parintele Paisie Aghiqritul, Cuvinte, voI. IV, Viata de fa

milie, pp. 183-184.

261

ADDJAV

au auzit lovituri de ciocJ în atelieIl.Acolo au va

zut cum copilul lovea ma~a de lucru a teslarului.Aceasta nu mai era buna r.cum decât pentru foc."Ce vrei sa te faci, când v1i fi mare?", l-a Întrebat

atunci parintele. "Tâmplar'" a strigat acesta. "Veideveni, l-a încredintat vaFatorul Ct!l duhul. Nu-i

nimic ca ai stricat SCândUr."l -Pentru a evalua corecti dinea presupozitiilor

noastre despre înclinatiil înnascute ale copilu

lui ne va ajuta un sondaj~!est,elaborat de specia

listii în psihologie infantil v A. de Haan si G. Kaff.-(Testul, prelucrat de aut r, este preluat din cartea Enigma cu copilul du neavoastra, de HahalinL.N., Moscova, 1990, pp. 1L28-132):

Asadar, copilul dumnflavoastra

tehnice daca: !

-. s: .~tereseaza de iferite mecanisme simaslnarll; I

- îi place sa construiJ,ca modele de masini,aparate si mecanisme;

- îsi da singur seama e cauzele defectiuniloraparaturii; este atras de 1efectiuniie enigmatice

si de dereglarile din func~onarea mecanismelor;

- repara cu placere apt ratele defecte si mecanismele, foloseste piese vtchi pentru constructiaunor jucarii noi si gasestf solutii originale pentru aceasta;

- îi place sa deseneze ~sausa vada) schite alemecanismelor;

1 Ibidem, pp. 184-185.

A]IDENDAV

- se intereseaza .de literatura tehnica despecialitate.

(f semnalmenle caracteristice!

Copilul are talent luzical daca:- îi plac muzica si înregistrarile muzicale,tinzând tot timpul s ~re locurile unde le poateasculta;

- este atent la ritm i la melodii, iar, dupa ce leasculta cu atentie, le emoreaza;,

- cânta sau inter I reteaza la un instrument

muzical, punând suflrt si sentiment în cântare;- compune uneori propriile melodii;

- învata sau a învttat sa cânte la un instru-ment muzical.

( semnalmente caracteristice)

Copilul are înclina~e spre cercetarea stiintificadaca:

- întelegEibine nu doar !l0tiunile concrete, cisi pe cele abstracte, si poate generalizarea;

- poate exprima el în cuvinte o idee strainasau proprie ori o obse atie, uneori notându-si-o,dar nu cu scopul de a se Iauda;-

- îi place sa citeas a nu literatura distractiva,ci carti de populariza e a stiintei, articole pentru

maturi, întrecându-i In aceasta activitate pe cei

de-o vârsta cu el cu cltiva ani;

,- încearca adesea .a gaseasca explicatia pro

prie a cauzelor si seIl!Suluidiferitor evenimentesi fenomene;

263

ADDENDAV

- petrece cu placere timpul creând proiecteproprii, constructii, scheme, colectii;

- nu se întristeaza si nu se îndeparteaza pentru mult timp de la lucru, daca proiectele si inventiile sale nu sunt sustinute sau sunt luate înderâdere.

(6 semnalmente caracteristice)

Talentul actoricesc se manifesta la copil atuncicând:

- daca nu-i ajung cuvintele, îsi exprima sentimentele prin gesticulatie si miscari;

- povestind, atras de ceva anume, tinde sa trezeasca reactii emotionale la alti oameni;" ,

- schimba tonalitatea si expresia vocii, imi-tând fara sa vrea omul despre care povesteste;

- se desfasoara cu mare placere în fata unuiauditoriu si tinde ca printre spectatorii sai sa fiesi adulti;

- imita cu usurinta deprinderile, pozitia si expresiile cuiva;

- este plastic în miscari;- îi place si întelege semnificatia îmbracamin-

tei frumoase sau speciale.(7 semnalmente caracteristice)

Copilul are intelect dezvoltat daca:- gândeste bine, clar, întelege lucrurile nede

monstrate, "prinde din zbor" cauzele si motivele actiunilor altor oameni;,

- are o memorie buna;

264

ADDENDAV

- "prinde" foarte usor materia predata la scoala;- pune multe întrebari bine gândite si îndrep-

tatite de situatie;, ,- îi place sa citeasca, lectura lui fiind mai avan

sata decât a colegilor sai;- are rezultate mai bune la învatatura decât

colegii sai, desi nu este întotdeauna premiant sispune ca se plictiseste la scoala;

- este mult mai bine informat decât colegii saidespre evenimentele si problemele care nu îl intereseaza în mod direct;

- are un orizont larg si logica, fiind foarte chibzuit, chiar prevazator;

- este foarte receptiv, perspicace, reactioneazarapid la noutate si la neprevazut în viata.


Copilul are abilitati sportive daca:- este energic si vrea sa se miste tot timpul;- este curajos pâna la n~bunie, nu se teme de

vânatai si cucuie;- este aproape întotdeauna primul la joaca

sau câstiga întrecerile în diferite sporturi;- este îndemânatic cu patinele si cu schiurile,

cu mingile si crosele;- este mai bine dezvoltat fizic decât cei de o

seama cu el, se misca usor, plastic si gratios;- prefera distractiile si jocurile în aer liber,

competitiile sau chiar alergarea în sine, decât saciteasca;

- se pare ca nu oboseste niciodata;

265

ADDENDA

- se intereseaza de unelelsau de toate sportu

rile si are ca model un spor~v.(8 sem~almente cq.racteristice2

Copilul are ~aruri literare daca:- povestind despre ceva anume se poate tine

de subiect, fara a pierde ide1eade baza;- îi place sa improvizeze pe tema hnui eveni

ment real, adaugâlld ceva ~ou si neobisnuit;

- alege în cadrul poves~rilor sale, scrise sau

vorbite, cuvinte care tran mit sentimentele siemotiile eroilor subie<;:tuluiprezentat;

- descrie personajele famteziilor sale în modviu si interesant;

- îi place sa ramâna singtjusi sa scrie povestirisau poezii, nu se teme sa în~eapa un 'roman despre propria viata ...


Si, în sfârsit, înclinatiilelspre arte plastice alecopilului se remarca de obi ei prin faptul ca el:

- fara a gasi cuvintele pOtnvite sau "încurcându-se" în acestea, foloseste I~esenesau modelaje

pentru a-si arata sentimentr·le si dispozitiile;- în desenele si tablouril· sale reflecta diversi

tatea obiectelor, a animalel, r si situatiilor, nu se

opreste la ceea ce a surprinf deja; 1-

- are o atitudine serioa a fata de operele de

arta, priveste atent interi0fele, peisajele, sculp-turile s.a.; l'- în timpul liber model~aza cu placere, dese

neaza, schiteaza, combina r;naterialesi culori;

266

I

AOrENDAV- tinde SaIcreeze o pera care sa aiba functio

nalitate (decoratiune i entru casa, pentru haines.a.); ,

- îsi spune cu clari ate propria parere despreoperele clasicede arta si chiar le critica, aducândargumente rationale.

( , semnalmente caracteristice)

Facând cunostinta cu aceste "semnalmente de recunoastere" a talentului, înarmati-vacu un creion si cu o I ârtie. Încercati sa evaluati în puncte (de la 2 a 5) fiecare indiciu din cele opt regiuni ale ac vitatii umane, enumerate

mai sus. Daca vreo crracteristica se potriveste

mai mult copilului, n~tati-o cu cinci puncte; daca este exprimata binf' cu patru s.a.m.d. Nota

rea sub doua puncte ~u o mai puneti pe hârtie.Dupa aceasta însumati punctele în cadrul fieca

rui sondaj, legat de ~ecare tip de talent. Sumatotala împartiti-o la numaru) indiciilor de talent.

De exemplu, suma da~adupa adunarea punctelor care evalueaza app-tudinile sportive trebuieîmpartita la optI.

Chiar si în aceasta I etapa a lucrului se poatevedea cu ce a fost da~it mai mult copilul. Acumeste necesar sa descrieltigraficul nivelului intereselor sale. Pentru acefsta desenati doua axe de

coordonate. Pe cea orizontala dispuneti opt pozitii (dupa numarul tiwurilor de talent cercetate).

1 Hahalin L.N., Enigma Icopilului dumneavoastra, Moscova, 1990, p. 133.

267

ADDENDAV

Pe cea verticala treceti, la distanta egala, cifrelede la 2la 5.La intersectarea proiectiilor punctajului mediu cu tipul de talent desenati un punct îngrosat. Unind punctele îngrosate astfel obtinute,veti desena graficul necesar. Privindu-l, veti evalua În mod obiectiv perspectivele copilului...1

Nu va suparati daca linia din grafic este lipsita de vârfuri. P~ntru comparatie faceti un astfel de sondaj cu alt copil, de aceeasi vârsta cu aldumneavoastra. Aceasta va va disipa sau, dimpotriva, va va confirma presupunerile si asteptarile pe care le aveti. Acest sondaj este valabilpentru copiii care au de la cinci ani în sus. Exactitatea lui sporeste atunci când copilul are sase-sapte ani.

Si totusi metoda evaluarii înclinatiilor cuiva, cu ajutorul sondajelor, nu este universala,deoarece talentul este de multe ori "ascuns" pentru o perioada oarecare. Sa ne amintim ca marele Einstein a avut, când era copil, note proastetocmai la matematica si fizica. Iar Saleapin, spredeosebire de Gorki, a "picat" la examenele deadmitere la Conservator. Dar marele cântaret aintrat la Facultatea de litere, unde Gorki nu aputut intra ...

În concluzie, sa ne amintim de cuvintele întelepte ale parintelui Paisie Aghioritul: "Profesorul trebuie sa aiba grija nu daca lectia a fostbine învatata, ci sa aiba În vedere si alte virtutisau trasaturi caracteristice ale elevilor, cum ar fi

1 Ibidem, p. 133.

268

ADDENDAV

evlavia, bunatatea, cinstea. Notele pe care le pune Dumnezeu copiilor nu coincid întotdeaunacu cele ale profesorilor. Doiul profesorului poate fi pentru Dumnezeu zece, iar zecele cu plus alaltuia sa fie doi pentru Dumnezeu."I

1Parintele Paisie Aghioritul, op. cit., p. 192.

269

Cbpilulprin ocl{ii adultului1

Lumea copiilor cOfxista spatial cu cea a adul

tilor. Numai ca, uneori, noi suntem orbi si nu vedem particularitatilet greutatile si "colturile ascutite" ale vârstei cîpilariei. Este însa absolut

necesar ca toate aces~ea sa fie vazute si luate înconsiderare. I

Urmatoarele se~almente caracteristice ale

copilului trebuie sa-i faca pe parinti si pe educatori sa se gândeasca d ca nu exista unele anomaliiîn comportamentul sau dezvoltarea lui. Daca estenecesar, este bine sa e consultati specialistii (psihologi infantili, psih eurologi: pedagogi s.a.).

1 Compusa de autor pe baza a doua carti: Liutova

E.K., Monina C.B., Trainifgul interactionarii eficace cu copiii,

Sankt Petersburg, 2000, l1'P.174-178, 184-185 si RomanovA.A./ Ludoterapia directio1ata a disfunctiilor de comportamentsi emotionale la copii (prestolari si scolari de vârsta mica): album de metode de diagnoshcare si corectare, Moscova/ 2000/pp. 24, 38-39.

271

ADD~Dl~

Portretul copilului "deojebit"(vârsta 4-6 ani) I~- refuza jocurile colectivF;- se joaca foarte mult tirrp, poate chiar ani la

rând, acelasi joc;

- are o parere prea bunaI despre sine;- evalueaza neadecvat propriul comporta-ment;

- adesea îsi pierde contrplul;

- îsi controleaza înCOnti:rltlluu propriul compor-tament;

- nu întelege sentimeljltele si trairile altoroameni;

- se simte îndepartat;- îi plac ritualurile;- se contrazice sau se cearta des cu adultii;

- adesea irita adultii în fod spedal; ,- creeaza situatii conflictuale;

- este suspicio~ si anxioJ;

- este agitat, nelinistit înl'miscari;- se învârte în loc, este ftarte mobil;- are contractii musculare;- îsi coordoneaza prost tfscarile;- face miscari mecanice ftereotipe;- se orienteaza foarte prost în spatiu;

- da vina pe altii; I

- se plânge de diferite dtfreri (la burta, cap, gâts.a.);

- pare indiferent, rupt lceea ce-l înconjoara;- se remarca prin lipsa ei pareri;- îi place sa rezolve reb suri s.a.;

272

ADIt)ENDAVI

- refuza sa dea curslcererilor;- este impulsiv;- se bate des;

- împinge, strica si ~arâma totul în jurul sau;- se simte neajutora~;

- este foarte nelini.t' t din cauza unor eveni-

mente; ~- are adesea presim .ri negative;

- se teme sa aiba nOt'contacte, jocuri s.a.;

- saluta foarte slab;- doarme putin si n linistit;

~pune m~H: întrebfl~, dar nu asteapta sa primeasca raspunsun;

- vorbeste foarte ,lt;

- ramâne în urma" ceea cepriveste dezvolta-rea limbajului;

- vorbeste despre silp-ela persoana a II-a ("tu")sau a III-a ("el",',~ea").

r3

ADDENDAVI

Semnalmentele copilului impulsiv

Copilul DaNu

1. Nu îsi poate regla propriile actiuni.2. Nu se poate supune regulilor.3. Raspunde înainte de a fi întrebat.4. Intra în vorba, îi disturba pe altii.

5. Nu îsi poate astepta rândulla joa-

ca, la lectii s.a.6. Se concentreaza cu greu.7. Vrea sa primeasca cât mai repede

remuneratia promisa, cadoul s.a.

8. Este labil în comportament (la

unele ore este foarte linistit, iar la altedistrat).

Daca pâna la vârsta de 7 ani apar macar sasedin criteriile mentiona te, atunci copilul este, celmai probabil, impulsiv.

274

ADJENDAVIChestionarul "semLlmentele impulsivitatii"Raspundeti, va rog,la fiecare afi;

Copilul

DaNu

1. Raspunde'imediat liîntrebari, desi

nu stie întotdeauna rasl

unsul corect.2. I se schimba adesea

dispozitia.3. Multe lucruri îl irita

îl supara.

4. Îi place lucrul care poate fi facutrapid.5. Este suparacios, dar

mu tine min-te raul. 6. Se simte atunci când

s-a plictisit.7. Poate sa refuze pe neasteptatemâncarea8. Este distrat la ore.9. Atunci când un copi

striga la el, îiraspunde cu aceeasi mo

neda.

10. Se supara în timpu

convorbirii,adesea ridica tonul. 11. Poate vorbi urât pa

rinti1or, peda-gogilor s.a. 12. Se pare uneori ca e Iteplin de_energie .

.

13. Prefera sa actioneZIînainte de a

se gândi. 14. Ia hotarâri rapid si

ara a se îndoi.

15. Cere atentie, nu VrE

a sa astepte.

[75

ADDENDAVI

16. In jocuri nu se supune reguWor

generale.17. Este convins ca poate îndeplini

-

orice sarcina.18. Uita usor sarcinile date de parintisi merge la joaca.19. Îi place sa organizeze si sa fieconducator.

-

20. Lauda si mustrarile actioneazamai puternic asupra lui decât asupraaltor copii.

Un raspuns afirmativ la fiecare întrebare esteevaluat cu un punct.

Impulsivitate crescuta - 15-20 de puncte.Impulsivitate medie -7-14 puncte.Impulsivitate mica - 0-6 puncte.

276

ADDENDAVI

Criterii de descoperire a copilului hiperactiv

1) Apetit crescut de miscare

Copilul DaNu

1. Este nelinistit în miscari (bate toba cu degetele, se suie pe lucruri s.a.).

2. Se vânzoleste tot timpul.

3. Este tot timpul în miscare.

4. Este foarte vorbaret.5. Doarme mai putin decât ar trebui(chiar si când este prunc).

2) Deficit de atentie activa

Copilul DaNu

1. Este inconsecvent în comportament (este ilogic în fapte).2. Îsi organizeaza cu greu actiunile(construieste planuri cu graba s.a.).3. Are multe proiecte neterminate.4. Începe cu entuziasm sa îndepli-

neasca o sarcina, dar nu o termina.

5. Evita sarcinile care sunt plictisi-

toare sau care necesita efort mintal.6. Nu aude atunci când i se adresea-za cineva.

277

ADDEND<\VI

7. Este uituc (întreaba tot timpul pe

altii s.a.).8. Pierde obiecte.

I

Daca pâna la vârsta de ~ ani gasim la copil ma-

car zece din semnalmentrle enumera te, atunciputem presupune ca aces~ copil este hiperactiv.

278

+rnDA~Raspunsurile la urmatoarele întrebari ne

ajuta sa stabilim hiPfractivitatea copilului:

1. Sunt caracterisr'ce pentru copil miscarile

nervoase sau de ordonate (datul din piciors.a.)?

2. Îi este greu sa a:sculte pâna la capat o po

veste (PoveStire~1istorie) pe care i-o citeste

adultul?

3. Atunci când cop'lul asculta, mâinile îi sunt

ocupate (se joacf' deseneaza s.a.)?4. încalca adeseorilregulile de comportamentI~decent?

5. Este prea exprefiv (plânge tare, se sperie,

râde în gura mafe s.a.)?

6. Este deschis la 11crurile noi?

7. Suporta cu greu upararile?

8. Are depresii?9. Se enerveaza des?

10. Este usor sa-I s oti dili sarite?, ,11.1 se schimba de dispozitia?

12. Este usor sa-I d stragi de la vreo sarcina?

13. Nu are oare în linatia de a face lucrurile

mai rau decât ariputea de fapt?14. Nu are oare ob~ceiul sa treaca de la un ca-

nalla altul la te~.vizor?

15. Îndeplineste in xact sarcinile adultilor?

16. Miscarile copil 1sunt bine coordonate?

17. Îi este greu sa" i ceapa temele?

279

ADDENDAVI

18. Nu spune secretele sale sau ale altora laterte persoane?

19. Îi este caracteristic rolul de clovn în grupasau în clasa?

20. Îi este greu sa-si astepte rândulla joaca sauatunci când raspunde la ore?

21. Atinge adesea sau scapa lucruri?

22. Sufera cineva din familia copilului de neatentie sau uitare?

23. Are oare copilul rude apropiate înclina tespre depresii, alcoolism sau narcomanie?

Simptomele fundamentale ale disfunctii lor încomportamentul copilului (vârsta 9-15 ani)

1. Are adesea rabufniri de mânie, care uneori,se manifesta foarte dur.

2. Se contrazice adesea cu adultii, striga si insista ca are dreptate.

3. Refuza adesea si în mod activ sa îndeplineasca sarcinile logice si îndreptati te aleadultilor.

4. Savârseste adesea si, foarte probabil, intentionat fapte care supara oamenii.

5. Îi acuza adesea pe altii pentru greselile salesi pentru un comportament neadecvat.

6. Se supara des; este foarte usor sa-I scoti dinsarite.

7. Este adesea mâhnit si suparat.

280

ADDENDAVI

8. Este adesea rau si razbunator.

9. Minte si îsi încalca adesea promisiunile, pentru a avea un profit sau de dragulneascultarii.

10. Desi parintii îi interzic, ramâne afara pânacând se înnopteaza.

11. Chiuleste adesea de la scoala (începând cuvârsta de 13 ani).

12.A fugit de acasa, de sub supravegherea parintilor sau a celor care le tin locul, cel putin de doua ori, dar pentru perioade maimari de o noapte (în afara de cazurile plecarii de acasa cauzate de bataie sau violen

ta sexuala).

13. Adesea începe batai (în aceasta categorienu intra bataile cu fratii sau surorile).

14. Foloseste obiecte care pot pricinui rau fizic oamenilor (bâta, ,caramida, sticla sparta, cutit, arma).

15. Da dovada de cruzime fizica fata de altioameni (de exemplu, le provoaca durereintentionat, îi înjoseste si îi chinuieste, leaga victima, îi face taieturi sau arsuri).

16. Este crud cu animalele (pâna la omorâreaacestora).

17. Distruge intentionat proprietatea straina.18.Face intentionat focul, cu riscul sau cu inten-,

tia de a provoca o paguba serioasa cuiva.

281

IADDENDA ViI

19. Fura obiecte pretioasel de acasa sau din al

te locuri (de exemPIU'~in magazin, din ca

se în care patrunde pr' efractie etc.).

20. Comite infractiuni în ata victimei (inclu

siv furtul portofelelor ,au al gentilor).

21. Intra fara permisiunl în casele altora, înautomobile s.a.

22. Poate sa oblige persoape sa întretina relatiisexuale cu el (inclusiv perversiuni).

282

ADDENDAVI

Caracterul Simptomeleproblemelor decomportamentAprinderea

În actiuni fizice: arunca, pe neas-

teptate, jucariile, poate rupe carti-le, scuipa s.a.;În vorbire: poate raspunde urât,necenzurat, pe neasteptate.NegativismulÎn actiuni fizice: face totul invers,

intra cu greu În jocul celorlalti, re-fuza chiar activitatile interesante,pentru ceilalti.

În vorbire: adesea spune "Nuvreau!", "Nu fad", "Nu!" s.a.Demonstrati-În miscari: se Întoarce cu spatele,

vitateaexagereaza sau parodiaza miscari-

le cuiva la ore.Ca orientare la starea propriesi comport'!l1lent: tinde sa atragaatentia asupra sa, disturbând ore-le; urmareste reactia celorlalti, fa-când lucrurile pe dos.SuparareaCa reactie la un obstacol: se su-

(instabilitateapara daca nu a câstigat la un joc.

emotionala)În mimica: face fete de nemultu-

mit, plânge.Si reactia la notare: reactionea-za dureros la observatii, ton ridi-cat s.a.

283

J

ADDENDAVI

Stare Activa sau reactiva: provoacaconflictuala

sau raspunde la provocari, la acti-unile conf1ictuale ale altora.Urmare a egocentrismului: nu ti-ne seama de dorintele si de intere-sele colegilor.Urmare a greutatii de trecere dela O stare la alta: nu da jucariile al-tora s.a.Separarea

Ca tendinta centrifuga: atunciemotionala

când toti copiii sunt împreuna, tin-de sa fie singur.Ca acaparare emotionala de acti-vitate: cum intra în încapere mer-ge direct la jucarii, este ocupat detreburile sale si nu îi observa peceilalti.În vorbire: nu foloseste vorbireaca mijloc de comunicare, ca atuncicând vorbeste, iar cuvintele nu-isunt îndreptate spre interlocutor.Ca pseudosurzenie: nu îndepli-neste sarcini, desi le aude si le în-telege continutul, nu reactioneazala schimbarile tonalitatii (trecereade la tonul obisnuit la soapta s.a.).Si particularitatile contactuluivizual: evita sa priveasca interlo-cutorul în ochi.

284

Prosteala

Nehotarârea

Frieile

JDDENDAVI

Si r[actia la observatii: reaction9aza prin râs la observatiileadultilor, iar lauda si cearta nu îi

S~ba semnificativ atitudinea.În ctiuni fizice si mimica: seros e te, îi imita e altii.În i teractiuni: refuza sa aiba un

rol TIflportant în jocuri, evita raspunsfrile orale la lectii si nu raspunde, desi cunoaste tema.

În J\orbire: nu raspunde la întrebare, desi cunoaste raspunsul corect, oloseste cuvintele "Nu stiu!",

Pt"E V"" A oa( ... ,,, greu sa spun s.a.

In aCItiuni fizice.: se teme sa sarachiar si de la o înaltime mica.

Si tactia la noutate: într-o situ

atie oua are reactii întârziate siram A, e legat de comportamentulcare .eamana cu situatiile cu cares-a olPi nuit.

Co crete: se teme de aspirator,de câ' e, de întuneric, de furtuna,

de VA t puternic s.a.Si r actia la noutate: se teme sa

intreftr-o încapere noua.În i teractiuni: se fereste de oameni noi în situatii noi, de expuneri fata unui public Iar!:!:s.a.

285

ADDENDAVI

Încatusarea In miscari: este încatusat în mis-cari, inactiv.În vorbire: se încurca în cuvinte. -Si reactia la noutate: este stân-gaci în situatii noi.Lentoarea

În activitatea de cunoastere: nu

stie cu ce sa se ocupe.Î!l perceptia vizuala: priveste înlaturi, fara activitate.În vorbire: vorbeste prea încetsau rar.Si timpul de reactie: tempoulactiunilor este încetinit; întârzieatunci când i se spune sa faca cevala comanda.NestapânireaSi vorbirea sonora: vorbeste prea

în vorbiretare, chiar striga uneori.

Si tempoul vorbirii: vorbesteprea repede, "înghitind" cuvinte.În interactiuni: vorbeste cu altiila ore, desi i se atrage atentia asu-pra acestui fapt.

Devierea de

In timpul liber: îi place sa se ui-la eforturi

te la televizor, urmarind desenementale

prostesti, fara continut.La actiuni organizate: obosesterapid la sarcini care îi sunt pe ma-sura, având în vedere vârsta.

286

AJDENDAVI

EgocentrismuI Ca a ·tudine fata de sine: consi-

dera cr toate jucariile, bomboaneles.a. s~t doar pentru el.În f ' pul interactiunilor: îi obli-

g~ pell~ sa joace ceea ce joaca el._ < In v rbue: foloseste des pronu-mele ,leu".

IinpotmolireaÎn ~cari: deseneazade multeori ele ente care se repeta.În in eractiuni: este fixist în co-

,muni are, atrage atentia asupra sa,repet v una si aceeasi rugaminte.În v rbire: repeta de multe oriaceea i fraza.

In s~timente si emotii:ramâ-ne su arat, s~fe~d mult ~p din

acea~ cauza,tra:estemult timp

cu g dulla neplacen s.a.Ca d ficuItate a schimbarii: cugreu s

ba o activitate cu alta.

Carti si brosuri ale lui K.V. Zorin

1. Vrei sa fii sanatos? Ortodoxia si terapia, Moscova,Ed. Ruski Hronograf, 2000, 192 pag.

Continutul acestei-carti a devenit cursul special "Introducere în cultura spirituala a omului", predat de autor încadrul unei facultati de medicina din Moscova. Cartea vorbeste despre problemele sanatatii trupesti si sufletesti înspiritul teologiei Sfintilor 'parinti si într-un limbaj pe întelesul cititorului contemporan. Este vorba despre istoria terapiei crestine, despre aspectele spirituale ale bolii, desprelegaturile tainice ale fiecareia dintre cele opt patimi cu problemele somatice si psihice si despre felul în care te potitrata corespunzator cu ajutorul medicamentelor spirituale.

2. Scoala-te si umbla: pasi spre însanatosire, Ed.Ruski Hronograf, 2001, 352 pag. (editia a 2-a, 2003)

Lucrarea este o continuare logica a cartii precedente.Ideea de baza este de a ajuta cititorul sa foloseasca potentialul unic al psihologiei orientate ortodox si al tratarii diferitelor boli. Autorul analizeaza sensul si cauzele bolii, factoriispirituali si mecanismele dezvoltarii acesteia. Sunt nuantate diverse probleme ale ginecologiei si mositului, dar si aletratarii prin cultura fizica si sport. Dupa cum a dovedit experienta, aceste teme sunt foarte cautate de cititori.

3. De ce sufera copiii, Ed. Ruski Hronograf, 2002, 224pag. (editia a 2-a, 2003), traducerea româneasca aaparut la Editura Sophia, Bucuresti, 2006

De ce sufera copiii care nu au pacate personale, ce greseli trebuie evitate în cadrul educatiei, pentru a nu face

288

cARn SI BROsURI

rau copilului, la ce duce !Pierderea sensului vietii - acestea sunt unele din temele abordate în carte. Exemplele da

te sunt chemate sa-Ilini~teasca pe cel care simte durereapierderii copitului sau cJre este necajit, traind greutatileîmpreuna cu ~dele. Cartr.a îi face pe adulti sa se gândeas

ca serios la responsabilittea pe care o au pentru nasterea

si educatia copilului, fer' du-i de greseli fatale, pentru care copilul va plati cu san tatea .

. 4. Pacatele parintilor fi bolile copiilor, Ed. RuskiHronograf, Moscova, ~002, 192 pag. (editia a 2-a, 2002;

editia a 3-a, 2003), traqucerea româneasca a aparut la

Editura Sophia, Bucu1esti, 2006.

Autorul sCfie despre ~uferintele copilului ca urmare apacatelor parintilor, cum ar fi casatoria cu o ruda apropia

ta, destrabalarea sexuala,1 alcoolisJ!lul, fumatul, narcomania si avorturile anterioafe. Daca tatal si mama provoacastres copilului, traume p~ihice, conflicte interpersonale siinterioare, atunci pe viitor acestea pot duce la îmbolnaviritrupesti, psihice si sufletesti. Urmarile grave apar câteoda

ta dupa zeci de ani si oan}enii se întreaba care sunt cauzele necazurilor lor. Nu poti stabili întotdeauna cu exactitate ce anume provoaca b~ala. Dar uneori aceasta se poateface totusi...

5. De ce se hasc copiii ~olnavi, Moscova, Centrul

medical ortodox "Viat(, 2003, 44 pag.De ce se nasc copiii bqlnavi, editia a 2-a, Moscova,2003, 80 pag.

Teza principala a cartif este urqlatoarea: suferintele in

trauterine si de dupa na~tere ale pruncului apar adesea

din vina parintilor. Fara a fi direct vinovati pentru faradelegile neamului, urma ii sunt strâns legati de stramosi,

ctin punct de vedere genf.tic, psihologic, cultural si spiritual. Meditati~ asupra te~telor patristice si asupra cercetarilor stiintifice ofera cheill întelegerii dependentei bolilor

289

KONSTANTIN VJZORIN

embrionului s.i a nou-nascutuIU]' de comportamentul pa

rintilor sai.

6. Vindeca-ma, Doamne. Ar01raterapia bolilortrupesti si sufletesti, Moscova, Ed. Ruski Hronograf,2003~256 pag.{editia a 2-a, 2d03)

Cartea este dedicata temelor Iare nu s-au discutat maiînainte în literatura ortodoxa. cf rol au mirosurile ceresti

si pamântesti în lucr_area mân~irii sufletului si a vinde

carii trupului; în ce fel diavolul încearca s~ perverteascagândullui Dumnezeu legat de ubstantele mirositoare si

cum le-au utilizat oamenii în difFrite epoci istorice, inclusiv în Rusia? Cartea vorbeste despre principiile de baza si

metodele aromaterapiei contemp,orane. Sunt caracteriza

te amanuntit cincisprezece din c~le mai raspândite uleiurieterice, actiunea vindecatoare a acestora, ir\.dicatii si contraindicatii. Sunt propuse retete oncrete d~ trat~re si profilaxie a diferitelor boli.

7. Si vor fi amândoi un truP"'r Ed. Ruski Hronograf,2004, 288 pag. I

Cartea descrie diferite problefe ale relatiilor intime din

trei puncte de vedere: teologic, ~edical si psihologic. fie

care tema discutata - fie aceasta 'sihologia patimii desfrânarii, motivele apropierii dintre oti sau inftuenta acesteia

asupra sanatatii copilului - ne ~fera informatii utile pentru meditare. Autorul se sprijina.lpe faptele deja cunoscutesi pe parerile teologilor. El se strfduieste nu numai sa aso

cieze aceste chestiuni, ci sa rasppnda la întrebarile care îiframânta pe cititori si sa reflecte hoi aspecte ale problemei.

8. Vina desfrâului. Pacatele t~neretii sa~ sanatatea

~amiliei?, Moscova, 2004, 111pag.Aceasta lucrare este dedicatr în întregime problemei

influentei pacatelor tineretii asuwra sanatatii oamenilor. Se

290

CARTII SI BROSURI

vorbeste despre bolile careie transmit pe cale sexuala, despre complicatiile contrace tiei si de urmarile genetice ale

desfrâului. sc,oP,ul cartii ej e acela d,e a avertiza cititorii înprivinta influentei negativ1 a patimii desfrânarii asupra sa-:natatii omului si a bunastafii membril~r familiei sale, întâide toate a sotiei (sotului) st a copiilor. Intr-adevar, omului

înte,lept, care analizeaza dr' ainte, nu i se potriveste zicala:

"Daca ar fi stiut tineretea S daca ar fi putut batrânetea ..."1

9. Ce este "blestemul mostenit"? O parere a unui

medic ortodox, MOscovlc'Ed. Ruski Hronograf, 2004,384 pag. (editia a 2-a, 2eS)

"Fiecare din noi se na~te nu ca o faptura noua, ci camostenitor al generatiilor 1are i-au premers. În toate aceste neamuri sunt sfinti, sun~ din acei pe care îi numim pacatosi de rând - oameni n1desavârsiti -, dar sunt si mariipacatosi... Fiecare din noi . rimeste, prin mostenire, particularitati ale trupului si s fletului de la toti stramosii, începând cu Adam si Eva. ar primim atât particularitatibune, cât si rele si de noi depinde ce facem cu acestea."Aceste cuvinte frumoase unt ale mitropolitului Antoniede Suroj si ele servesc ca i ee centrala a acestei carti.

10. "Posedatii". Depen4entele:. de calculator, de jocuri,de nicotina ..., Moscovaj Ed. Russki Hronograf, 2007,

~S6 pag. I

In ultimul timp, oam~ii se confrunta tot mai des cu

manifestari paguboase, m ar fi dependentele de computer, de jocuri si de ni otina. Copiii contemporani siadolescentii prefera fuma 1, calculatorul si jocurile de no

rocîn locul distractiilor trafitionale. Cum poate fi evaluataaceasta alegere din pers]f'ectiva psihologiei crestine si

a medicinei? De ce se întfmpla lucrurile în acest fel, cepericole exista si cum putlm reactiona la ele? Cartea esteadresata unui cerc larg de fititori, mai ales celor carora nule este indiferenta soarta tinerei generatii.

291

-----~.)

KONSTANTIN V. ZORIN

11. Ce se ascunde de cei tineri.lspitele si bolile veacului,Moscova, Ed. Russki Hronograf, 2008, 224 pag.

Astazi, multe mijloace de informare în masa fac prop~ganda unui mod nesanatos de viata si îi atârna omului degât un mod "ideal" de a fi. Victima acestei campanii esteîn primul rând tânara generatie. Jucându-se cu sentimentele si patimile, televiziunea si presa ispitesc cu ceea ce este periculos pentru suflet si daunator pentru trup. Autorulvorbeste despre ceea ce ascund reclamele la tutun, alcool, muzica rock, avorturi si "dragostea libera". Cartea este adresata unui cerc larg de cititori, care nu doresc sa fiemintiti si vor sa aiba urmasi sanatosi.

Cuprins

Ce ti-e scris, în frunte ti-e pus! Se poateschimba aceasta? 7

1. "Genealogia" pacatului 15

II. Libertatea este lungimea lantului? 31

III. Noi si înclinatiile noastre native 43

IV. Pântecele nepotolit. 511. Îmbuibarea 53

2. Alcoolismul 57

3. Narcomania 68

V. Mrejele iubirii de placeri 751. Atractia sexuala 76

2. Comportamentul sexual 83

3. Relatiile homosexuale.- 91VI. Lacomia lui Iuda 95

1. Virusii jocului de noroc 96

2. Drogul virtual ' 100

VII. Rautatea fara margini [mânia] 107

1. "Sângele fierbinte" 108

2. Agresivitatea copiilor 118VIII. Tremurul sufletului 133

1. Nelinistea 134

2. Depresia 144

293

KONSTANI1N V. ZORIN

IX. "Întunecarea inimii" 155

1. "Instinctul mortii" 158

2. Deznadejdea si sinuciderea 164X. "Iadullauntric" 189Încheiere 193

Addenda 1.Duhovnicii secolului al XX-lea

despre neputintele înnascute sidobândite 203

Addenda II. Ajutor vindecator la rugaciunileCuviosului Aristoclie Athonitul 223

Addenda m. "Rugaciunea mamei te ajungesila fundul marii" 235

Addenda IV. Copilul handicapat înfamilie 241

Addenda V. Cum poti recunoastetalentele copilului 259

Addenda VI. Copilul prin ochii adultului .. 271

Carti si brosuri ale lui K.V. Zorin 288

DIFUZARE:

S.c. SJpergraph S.R.L. .Str. Ion Minllescu m. 36, sector 3,

031~16' Bucuresti

Tel.: 021-320. 1.19; fax: 021-319.10.84e-mail: [email protected]

WwJ.brariasophia.ro

w.sophia.ro .

Societatea de I ifuzare SUPERGRAPH

va ofera posibilit~tea de a primi prin posta

cele mai bun~ carti de spiritualitate,teologie, cultur1 religioasa, arta, filozofie

aparute la fdituri de prestigiu.Plata se face ra:tlfburs la primirea cartilor;

taxele postale sunr suportate de Supergraph.Va ~steptam la

LIBRj\RIA SOPHIAstr. Bib~scu Voda m. 19,

040151'~.licuresti, sector 4

(lânga Fa ltatea de Teologie)tel. 021-33 .10.00; 0722.266.618

www.brariasophia.ro

Sacrifica putina vrem~' pentru a rasfoi cartile noastre:este cu nepu inta sa nu gasesti ceva

pe gustul si spre folosul tau!

~ Str. Bucidm nr. 34 lasi

tel.: 0232/211225

fax: 0132/211252PRINT office@print't'ulticolor.romulUcolor www.print.l.ulticolor.roSERVICII TIPOGRAFICE tOMPLETE

konstantin v zorin - genele si cele 7 pacate capitale

Documents