-*• ^ KjJ w XJî n

N A TU R AREVISTA PENTRU RĂSPÂNDIREA ŞTIINŢEI

R E D A C Ţ I A ŞI

BUCUREŞTI

A P A R E

ADMINISTRAŢIA

STR. PARIS, 1

LUNAR

Varietăţile botanice de porumb

No. 4 - A P R I L I E 1 9 2 5 A N U L A L P A T R U S P R E Z E C E L E A

E D I T A T Ă Ş I T I P Ă R I T Ă D E

C V L T V R A N A Ţ I O N A L A

6 o 0LEI 20

N A T U R AREVISTĂ PENTRU R Ă S P Â N D I R E A ŞTIINŢEI APARE IN EDITURA CVLTVRA N A Ţ I O N A L Ă

S U B Î N G R I J I R E A d - l o r G . Ţ I Ţ E I C A G . G . L O N G I N E S C U O C T A V O N I C E S C U

Profesor Universitar Profesor Universitar Docent Universitar

CUPRINSULLUI PETRU PON1 de C. G. Lon-

g in e s cu ..................................................1RADIOFONIA de Octav Onicescu . 1UN BOB DE PORUMB de Dr. D.

Andronescu ...........................................3HENRY LE CHATELIER de G. G.

Longinescu............................................13CORPURILE OBSCURE DIN UNI

VERS de Maria Ch. Theohar . . 17 SCRISORI DIN PARIS de I. N. Lon

ginescu ............................................ . 2 3DE VORBĂ CU STELELE de D. M. 26 DE VORBĂ CU CETITORII de G.

G. Longinescu....................................27NOTE ŞI DĂRI DE SEAMĂ . . . 29 ÎNSEMNĂRI • ..................................... 36

SUPLIMENT:

BULETINUL ASTRONOMIC SOCIETATEA ROMÂNĂ DE FIZICĂ RADIOTELEFONIA

VOLUMELE I—XI, PE PREŢ DE 50 LEI FIECARE, SE GĂSESC DE VÂNZARE LA D-L C. N. THEODOSIU, LABORATORUL DE CHIMIE ANORGANICĂ S P L A I U L M A G H E R U 2, B U C U R E Ş T I

VOLUMUL XII PE PREŢ DE 120 LEI SE GĂSEŞTE LA ADMINISTRAŢIA REVISTEI

ABONAMENTUL 220 LEI ANUAL / NUMĂRUL LEI 20 PENTRU STUDENŢI SAU ELEVI, CARI SE ABONEAZĂ IN GRUP ABONAMENTUL RĂMÂNE DE 180 LEI ANUAL REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. PARIS, 1

N ATU RAREVISTĂ PENTRU R Ă S PÂ N D IR E A ŞTIINŢEI

SUB în g r ijir e a d o m n il o r g . ţ i ţ e i c a , g . g . l o n g i n e s c u şi o . o n i c e s c u

ANUL XIV APRILIE 1925 NUMĂRUL 4

L U I P E T R U P O N I DE G. G. LONGINESCUD E ZIUA IMMORMÂNTĂRII TUI, DUM INECĂ 5 A P R IL IE 1925

A I fost profesor mare, ai fost om de ştiinţă, ai fost om politic, dar mai presus de toate ai fost un bun Român şi pildă preacurată de cinste şi dreptate. Mi-ai fost icoană vie la care mă închinam.

Pe cât erai de mare, pe atât păreai de mic în modestia ta. Pe cât gândeai de adânc, pe atât vorbeai de simplu şi lesne de înţeles. Pe cât erai de sfios, pe atâta glasul tău era impunător.

Pe unde ai trecut ai dres ce-ai găsit rău, ori ai făcut din nou când n’ai găsit nimic. Şi ai făcut atât! . . .

Erai născut la sat şi ai deschis şcoli pentru luminarea copiilor din sate. A i crescut la ţară şi ai făcut dreptate împărţind pământ la oamenii dela ţară.

Ai răspândit ştiinţă prin cărţile tale bune de fizică şi chimie pe care în liceu am învăţat şi eu, ca mii şi mii de tineri în patruzeci de ani.

Ai făcut ştiinţă şi descoperiri. Ai tras cele dintâi brazde adânci şi largi în câmpul înţelenit al chimiei româneşti şi peste o jumătate de veac ai muncit din greu la înflorirea ei. Ai colindat Carpaţii şi ai analizat pietrele din ei şi apele de leac. Douăzeci de ani te-a chinuit într’una petrolul românesc şi prin studiul lui ţi-ai înălţat singur un monument măreţ, mai trainic decât bronzul.

Ai fost Ministru şi ai răsturnat Miniştri. Ai făcut legi bune şi întocmiri trainice.

Ai trăit cinstit şi ai murit sărac. In timpul din urmă ai pătimit prea mult, spre ruşinea noastră şi spre cinstea ta.

încărcat de glorie, bătrâne Petru Poni, tu treci în nemurirea în care vei trăi de-apururi fericit. Să ai în grija ta România-Mare pe care ai iubit-o şi ai prea cinstit-o cu meritele tale.

Slavă ţie şi veşnică amintire. Dumnezeu cu tine.

R A D I O F O N I A DE OCTAV ONICESCUSuntem, de ani întregi, spectatori ai unei transformări a mediului în care trăeşte

omenirea. Altădată răsboiul avea un rost terapeutic, eră un factor de schimb, de omogenizare între diferitele societăţi omeneşti. Astăzi mijloacele de comunicaţie sunt de mult înlocuitoare ale acestui rost al răsboiului. Totuş mijloacele de comunicaţie nu

N A T U R A

1

sunt încă la îndemâna marilor masse, cari rămân deaceea lipite de pământul sau de colţul lor de vieaţă particulară. Gazeta scoate puţin pe om din obişnuitele relaţii imediate, î i face prieteni sau simpatii depărtate, îl face să se emoţioneze zilnic,'alături ae m ii de necunoscuţi dar presimţiţi tovarăşi, pentru aceleaşi lucruri omeneşti care sunt veşnice sau zadarnice, dar încântă şi interesează pe omul din orice ţinut. Gazeta însă e totuş prea individuală şi prea intelectuali stă, ea cere un fel de consimtimânt al omului de a traduce orice fapt omenesc în anunţ sau articol. Cea mai măiastră dare de seamă nu poate înlocui concertul, nici conferinţa, nici drama şi nici nu poate trezi emoţia. Lucrul tăcut dar triumfal al ştiinţei veacului din urmă, a deschis însă perspectivele unei prefaceri nebănuită cu puţini ani înapoi. Astăzi■ întorci un comutator dela o mică instalaţie, care poate f i la îndemâna tuturor, şi asculţi pulsaţiile lumii întregi, prefăcute în sunete, fără grija distanţei, fără paşaport, asculţi comod, cu lăcomie, armoniile creaţiilor sonore omeneşti. Glasul depărtat al omului se apropie datorită unui simţ nou ce amplifică cercul de existenţă mult peste ce eră el înainte N u vor trece ani mulţi şi un comutator tot aşa de simplu, cu aceeaş uşurinţă va pune în faţa noastră un tablou, sau o figură, sau un peisaj; vei puteă chemă prietenul care se găseşte în America, îl vei vedea şi îi vei vorbi ca şi când aievea ar fi în faţa ta. Omul va f i pretutindeni prezent, pretutindeni solidar cu oamenii ceilalţi. Puterea ş i iuţeala creaţiei omeneşti se vor spori în proporţii uriaşe. Dar omul nu va ieşi pentru aceasta din Natură. E l nu-i va fi decât mai aproape, mai intim legat de ea prin cunoştinţa lui despre dânsa. Am putui verifică aceasta asupra noastră înşi-ne. Ne-am păstrat liniştea puţin sceptică, în faţa entuziasmului pentru nouile câştiguri ale ştiinţei, pe cari le manifestă lumea apuseană cu un grad de tinereţe care ne surprinde.

In ultimul timp am meditat şi ne-am lămurit, poate, că tinereţea este semnul creaţiei continui şi este mirarea şi înoirea pe care maşina sau invenţia ce-ai făcut ţi-o întoarce, depăşindu-ţi intenţiile, surprinzându-te cu minunile ei, ne apropiem în sfârşit urechea la armoniile cari trezesc şi răscolesc lumea şi e ca o înviere.

A fost o sărbătoare înfiinţarea unei asociaţii a Prietenilor Radiotelefoniei. Numeroasele aderări de pretutindeni au luminat de bucurie pe cei cari au avut cu- ragioasa idee să rupă zăgazul unei inerţii care ne condamnă. Activitatea în masă p e tărâmul radiotelefoniei va începe prin o organizare patronată de aleşi ai ştiinţei române. (Natura», în ale cărei pagini telegrafia şi telefonia fără fir au găsit cea mai largă ospitalitate şi încurajare, e mândră să fie alături de mişcarea pe care «Radiofonia» o trezeşte în publicul românesc, căci vede în această mişcare o chezăşie pentru înaintarea culturală a ţării, o cale pentru răspândirea gustului şi a spiritului ştiinţific, (Natura» îşi îndeamnă prietenii la colaborare activă cu «Radiofonia» făgâduin- du-le pentru fiecare număr o largă preocupare cu telefonia şi telegrafia fără fir.

Decât, acum, când se deschid nu numai mari perspective culturale, prin acordarea libertăţii posturilor de amatori, dar suntem şi în preajma întreprinderii unei noui ramuri de industrie şi de comerţ la noi, nu trebuie să uităm că ştiinţei pure i se iatoreşte orice beneficiu şi că datoria celui ce va câştigă de pe urma telefoniei şi telegrafiei fără fir este să-şi împartă câştigul cu instituţiile sau organizaţiile menite să încurajeze creaţia ştiinţifică în direcţia radioelectricitâţii. Să începem odată un. lucru sănătos.

N A T U R A

2

UN BO B DE PORUMB d e d r . d . andronescuAgronom, Inspector General

O r i g i n a şi Istoricul Porumbului. Patria şi origina porumbului nu sunt tocmai bine cunoscute însă se crede că porumbul a apărut pentru prima oară în Statul Mexico din America de Nord cu mult înainte de apariţia Pieilor Roşii în acest continent (i). Planta originală din care porumbul a luat naştere este asemenea necunoscută dar se presupune că plantele spontanee Euchlaena mexicană sau teosint şi Tripsacum dactiloides

' ar fi cei mai apropriaţi strămoşi sau poatechiar părinţii porumbului actual. Pieile Roşii americane consideră porumbul ca un dar al Marelor Spirite trimes omenirei prin eroul legendar Hiawatha atât de mult cântat în poezia populară a indienilor celor două Americi.

Porumbul a fost introdus în Europa încă din anii 1002 şi 1006 de către navigatorii norvegieni Karlsen şi Throfin.

In ţara noastră agricultura rămâne fundamentul vieţii economice şi a organizării sociale. Deci grija continuă pentru îmbunătăţirea culturii şi pentru cunoaşterea factorilor ei, este prima noastră datorie.

Botanică. P o r u m b u l fa c e p a r t e d in o r d in u l gramineelor ş i a p a r ţin e t r ib u lu i maydeae c a r e c o n ţin e s p e c iile euchlaena, zea, tripsacum, polytoca, coin, e tc ., g r u p u r ile s p e c ie i z e a s u n t u r m ă t o a r e le :

z. Tunicata, e ste c e l m a i v e c h i g r u p d e p o r u m b ş i are fie c a r e b o b în v ă lu i t în g lu m e . z. Everta are b o b u l m ic şi cu u n e n d o sp e r m fo a r te d e s v o lt a t c a r e la c ă ld u r ă se u m flă ş i

p le z n e ş te , fo r m â n d cele m a i fr u m o a s e şi m a i b u n e floricele.z. Indurata are b o a b e d e d ife r ite fo r m e şi co lo ri, d a r t o a t e a u o z o n ă r e la tiv m ic ă d e a m id o n

a lb în c h is ă î n t r ’u n s tr a t g ro s d e g lu te n co rn o s.

z. Indentata are c o r o a n a b o b u lu i d e n t a t ă ş i d e aci v in e ş i n u m ir e a d e porumb dinte-de-cal. z. Amylacea b o b u l a c e s to r p o r u m b u r i e l i p s i t d e p a r t e a c o rn o a s ă s a u gluten. z. Zacharata are b o a b e le s b â r c ite , c o rn o a se ş i tra n s lu c id e .z. Ramoza are ş tu le te le r a m ific a t ş i f ie c a r e b o b se d e s v o ltă p e o ra m u ră m ic ă . V a r i e t ă

ţ i le d e p o r u m b ro m â n e s c portocaliu, cincantin, comun, scorumnic ş i hângănesc a p a r ţin g r u p u lu i indurata.

Fizică. Bobul de porumb poate să fie de formă ovală, sferică, lată, ascuţită, dreptunghiulară sau triunghiulară.

Coloarea boabelor de porumb variază dela alb la galben şi de1a galben la roşu şi roşu închis până la albastru închis sau negru; se mai găsesc încă şi boabe dungate sau tarcate cu roşu. După coloare boabele de porumb se pot clasifica după cum se vede în Tabloul 1.

T A B L O U L 1

Clasificarea Boabelor de Porumb după coloareA l b ................................................ P u ţ in c o lo r a t P u ţ i n c o lo r a t P u ţ in c o lo r a tG a l b e n ...................................... » » » » G a lb e nR o ş u ......................................... R o ş u » » A lbR o ş u ................................................ » » » G a lb e nR o ş u d e s c h is ...................................R o ş u d e s c h is » » »

t> d u n g a t ............................. » d u n g a t » » A lbA l b a s t r u ...................................... P u ţ in c o lo r a t A lb a s tr u »N e g r u ...........................................R o ş u » »

G r i î n c h i s ................................. G a lb e n d e sch is » G a lb e n

(1) D r. D . A n d r o n e s c u . P o r u m b u l, B u c u r e ş ti 1 9 16 .

N A T U R A

3

F ig . i . Varietăţile botanice de porumb. D e la s tâ n g a la d r e a p ta a v e m : z e a t u n ic a t a , z e v e r ta , z. in d u r a ta , z. d e n ta ta , z. a m y la c e a , z. z a c h a r a ta ş i z . ra m o sa . F o to . U n v e r s ita t e a Illin o is , U . S . A .

Mărimea şi greutatea boabelor de porumb românesc se vede în Tabloul 2 (1).

T A B L O U L 2

Analiza fizică a boabelor de porumb românesc

V a r i e t ă ţ i

d e P o r u m b

Lu

ng

ime

a

bo

bu

lui

m.

m.

Ivă

ţim

ea

b

o

bu

lui

m.

m.

Gro

sim

ea

b

o

bu

lui

m.

m.

Gr

eu

tate

a

a

100

b

oa

be

Vo

lum

ul

bo

ab

elo

r

m.

m.

c.

Gr

eu

tate

a

sp

ec

ific

ă

C o m u n ............................. 9-3 ■ 9-5 4.6 34-0 266 1 .2 6S c o r u m n i c ........................ 9.0 7-3 25-3 201 1 .2 6H â n g ă n e s c ........................ 8.1 7-3 5-i 2 2 .1 178 1.2 3P i g n o l e t o ........................ 7-1 6 .1 3-5 1 3 1 i °5 1.2 3C i n c a n t i n ........................ 6 .7 5-7 3-3 I O . 9 88 1.2 4

Din punct de vedere al făpturei fizice bobul de porumb se compune din: vârful bobului care ocupă 1.43 la sută din totalul greutăţei bobului, coaja bobului care ocupă 5.83 la sută din totalul bobului, gluten cornos şi gluten ami- donos car ocupă 54.19 la sută, amidonul alb 27.54 la sută şi embrionul care ocupă11.02 la sută din greutatea totală a bobului de porumb (2).

Anatomie. Da prima vedere bobul de porumb se compune din embrion sau ger- 1 2

(1) D r. D . A n d r o n e s c u . T h e ro u m a n ia n v a r ie tie s o f C orn . U n iv . of. I llin o is 19 14 .(2) C . H o p k in s . S tr u c tu r e o f th e C o r n K e r n e l. I I I . A g r ic . K x p . S t a. B u i. N o . 87.

N A T U R A

4

men sau colţ, care poartă în spinare săculeţul cu merinde sau endospermul sau partea făinoasă a bobului, ambele părţi fiind învăluite în coaje sau testă.

Embrionul se compune din scutelum, plumulă sau tulpiniţă şi radicelă, ambele fiind închise în câte o teacă. Partea care leagă plumula de radicelă se numeşte mezocotil şi la locul de legătură al mezocotilului cu radicela se găsesc două straturi de celule din care se desvoltă primele două rădăcini adventive.

Dela exterior la interior endospermul se compune din: pericarp, aleuron, glu- ten cornos, gluten amidonos şi amidon alb.

Chimie. Din punct de vedere chimic bobul de porumb poate să fie bogat sau sărac în proteină sau ulei. Bobul de porumb bogat în proteină are partea cornoasă a endosfermului foarte desvoltată iar bobul bogat în ulei are embrionul mare.

După foştii mei profesori H opkinsşi Smith (i), compoziţia chimică a bobului de porumb este acel din Tabloul 3.

T A B L O U L 3

Distribuţia fizică şi chimică a 100 grame (sau kgr. j de porumb

Ş T U L E T B S Ă R A C I N P R O T E I N Ă

P ă r ţ ile f iz ic e ale b o b u lu i

d e p o r u m b

D i s t r ib u ţief iz ic ă

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă

P r o t e in ă U le i C en u şeH id r a ţ i

d e c a r b o n

grame grame grame grame grame

V â r f u l b o b u l u i ................................. 1.20 0.09 O . O I 0.01 1.09

C o a j a ........................................................... 5-47 O.27 0.05 0.04 5.10

G lu t e n c o rn o s . . . ........................ 1 1 .6 1 -> 23 0.46 O . I I 8.81

G lu t e n a m i d o n o s ............................ 37- t 5 3.02 O.06 0.07 3 )-« 1A m id o n d in c o r o a n ă ........................ 2 1 .2 6 i -53 0.04 0.07 19.62

A m id o n d in v â r f ............................. I 3-7 I 0.84 0.04 0.04 12 .79

E m b r i o n ............................................... 9-59 I . Ç I 3-50 1.01 n y

T o t a l . . . 99-99 9.89 4 .1 6 ’ •35 84-59

Ş T U L E T B I 0 G A T I N P R 0 T E I I4 Ă

V â r f u l b o b u l u i ................................. 1.62 0.08 0.03 0.03 1.48

C o a j a .................................................... 6.09 0.23 0.05 0.07 5-74G lu te n c o r n o s ...................................... 13-32 3-27 0.61 0.23 9.20

' G lu t e n a m i d o n o s ............................ 44.89 4-93 0 .10 0.09 39-76A m id o n d in c o r o a n ă ....................... 13.88 1.2 0 0.07 0.05 12.56

A m id o n d in v â r f . . . . . . . 8.28 O.60 O . I I 0.05 7-5 1E m b r io n ............................................... I l . Q ^ 2.33 4.02 1 .1 9 1 . 3 8

T o t a l . . . I O O . O I 12 .6 4 4.99 1 .7 1 80.63

(1) T h e c h e m ic a l c o m p o s itio n o f th e co rn k e rn e l. J o u r. of. C h e m . S o e i. 1903.

N A T U R A

5

F ig . -2. Boabele varietăţilor de porumb românesc. D e la s t â n g a la d r e a p ta a v e m : su s p o ru m b ro m â n e s c c o m u n , p o r u m b sco ru m n ic , p o r u m b p o r to c a liu sa u p ig n o le to p o r u m b ciu - c a n t in ; jo s , p o r u m b o r ig in a l a m e ric a n d in te -d e -c a l şi p o r u m b ro m â n e sc c o m u n c o r c it cu p o r u m b d in te -d e -c a l. F o t o D r. I). A n d r o n e s c u .

C u a lte c u v in t e t a b lo u l d e m a i su s re p r e z in tă o s u tă g r a m e sa u k ilo g ra m e d e b o a b e d e p o r u m b care s ’ ar d e s fa c e în cele ş a p te p ă r ţ i fiz ic e d in care s e c o m p u n e b o b u l d e p o r u m b şi fie c a r e p a r te f iz ic ă s 'a r a n a liz ă d in p u n c t d e v e d e r e a l p ro te in e i, u le iu lu i, cen u şei şi h id ra- ţ ilo r d e c a r b o n .

Din tabloul de mai sus se constată că glutenul cornos a ioo kgr. porumb sărac în proteină conţine numai 2.23 kgr. proteină pe când glutenul cornos al unei aceleiaş cantităţi de porumb, 100 kgr. însă bogat în proteină conţine 3.27 kgr. proteină. Se mai constată apoi că cea mai însemnată creştere în proteină apare numai în partea cornoasă a bobului de porumb şi anume în glutenul cor- -nos şi amidonos.

C u p r iv ir e la p r o p o r ţia la s u tă a p r o te in e i şi u le iu lu i în p ă r ţile fiz ic e ale b o b u lu i d e p o r u m b a m c o m p ila t d u p e fo ş t ii m e i p ro fe s o r i, c i t a ţ i m a i su s, u r m ă to a r e le ta b lo u r i:

T A B L O U L , 4

Distribuţia proteinei printre părţile fizice ale bobului de porumb

V â r f u l b o b u l u i ........................... 1 .1 4

C o a je ................................ 2.07

Total p e ric a r p ...................................... 3 .2 1

G lu t e n co rn o s .......................... 16 .6 7

» a m i d o n o s ..................... 4 2.36

Total endosperm c o rn o s ................... 59-03

A m id o n u l co ro an e i.» v â r fu lu i.

Total endosperm amidonos . . . . 17.6 3Total endosperm...................................... 76.66

E m b r io n .................................................................. 2 0 .14

Total general P ro tein ă..................... 1000.Oi

N A T U R A

6

Din acest tablou se constată că peste 75 la sută din proteină se găseşte în «ndospermul bobului, din care 60 la sută se află în partea cornoasă a endos- yennului.

T A B L O U L 5

Distribuţia uleiului printre părţile fizice ale bobului de porumb

V â r f u l b o b u l u i ........................ 0 .69

C o a je ...................................... .... 1.08

Total pericarp . . . . . 1 .7 7

G lu t e n co rn o s . . . . . . 1 2 .2 1» a m i d o n o s ................... 2 .32

Total endosperm cornos . . 14-53

A m id o n u l c o ro an e i . . . . 0-59» v â r f u l u i ................... 0.68

Total endosperm amidonos . I .2 7

Total endosperm. . . . . 15.80E m b r io n ...................................... . ■ ■ 82.43

T o t a l g e n e r a l ulei . . 100.00

Din acest tablou se constată că peste 80 la sută din ulei se găseşte în embrionul bobului.

Piin experienţe clasice, foştii mei profesori Hopkins şi Smith plecând dela o singură varietate de porumb au format patru varietăţi dintre care la una, în decurs de 19 ani de selecţiune, a ridicat procentul de proteină dela 10.92 la sută la 14.53 la sută; la varietatea a doua a scăzut procentul de proteină la 7.27 la sută, la varietatea treia a ridicat procentul de ulei dela 4.70 la sută la 8.46 la şută şi în sfârşit la varietatea patra a scăzut procentul de ulei la 2.07 la sută (1). Din analizele făcute de autorul acestui articol boabele porumburilor româneşti au compoziţia chimică următoare:

T A B L O U L 6

Proteina şi uleiul porumburilor româneşti

Porumb Proteina % Ulei %

R o m â n e s c c o m u n . . . IO. Of) 4 .2 6S c o r u m n ic . . . . . . . 12 .6 0 4.96

H â n g ă n e s c . . . . . . 1 3 -1 3 4-15P o r to c a liu . . . . . . . 12 .2 5 4 -1.5C in c a n t in ................... . . . 10 .9 7 4 -4°

Din acest tablou se constată că porumbul hângănesc ar fi cel mai bogat în proteină şi porumbul scorumnic cel mai bogat în ulei.

Industrie. Cea mai veche industrie a bobului de porumb e transformarea sa în mălai prin măcinat. In morăritul primitiv bobul întreg se sfărâmă şi se mă- runţeşte prin frecare între două pietre de moară. Foarte adesea se întâmplă ca din cauza căldurei desvoltată de frecarea pietrelor uleiul bobului de porumb să râncezească şi să dea un mălai încins. In nici un caz însă mălaiul obţinut prin 1

(1) D r. D . A n d r o n e s c u . S e le c ţiu n e a P o r u m b u lu i d in p u n c t d e v e d e r e c h im ic . V ie a ţa A g r i c o lă N o . 2 1 , 1924.

N A T U R A

7

F ig . 3. Anatomia bobului de porumb; a, a m id o n u l c o r o a n e i; b, g ln te n a m id o n o s ; c, g lu te n co rn o s; d, t e a c a p lu m u le i; e, p lu m u la ; /, m e z o c o til; g, s c u t e lu m ; h, a m id o n u l d in v â r fu l b o b u lu i; i, r a d ic e la ; î, v â r fu l b o b u lu i. M ă r it 10 d ia m e tr e ; p r e p a r a t şi fo t o g r a fia t d e D r. D . A n d r o n e s c u .

acest fel de morărit nu se poate conserva îndelungat din cauză că uleiul ce conţine se alterează uşor.

In morăritul modern bobul de porumb e mai întâiu înmuiat şi decorticat, apoi trece prin doi cilindri cu dinţi care-i smulge şi pileşte embrionii, se usucă şi apoi se macină între doi cilindrii cari se învârtesc în acelaş sens însă cu iuţeli ueegale. Mălaiul obţinut prin morăritul modern este format deci numai din endos- permul bobului de porumb, adică fără coaie şi fără embrion, putându-se conserva timp mult mai îndelungat.

Mălaiul eşit din morăritul primitiv este într’adevăr mai bogat în proteină şi în ulei decât mălaiul eşit din morăritul modern, dar din cauza uleiului care se alterează uşor şi din cauza fibrelor ce conţine este mult mai puţin asimilabil decât mălaiul de lux.

N A T A R A

8

F ig . 4. A n a t o m ia b o b u lu i d e p o r u m b s ă r a c (stân ga ) ş i b o g a t (d rea p ta ) în p r o t e in ă ; a a m id o n u l c o r o a n e i; b, g lu te n a m id o n o s ; c, g lu te n c o r n o s ; d, s c u t e lu m ; e, a m id o n d in b a z a b o b u lu i; /, v â r fu l b o b u lu i: g, p lu m u lă ; h, ra d ic e lă . B o b u l b o g a t în p r o te in ă are r e g iu n e a g lu te n u lu i a m id o n o s fo a r te d e s v o lta tă . F o t o . U n iv e r s ita te a Illin o is , U . S . A .

In morăritul perfecţionat din endcspermul bobului de porumb se scoate partea cornoasă care se macină separat pentru a se obţine făina de gluten sau cerealin. Din partea amidonoasă care rămâne, prin diferite procedee chimice şi mecanice, se prepară amidon, maisén, oswego, florin, scrobială, dextrinâ, glucoza, siropuri, etc.

Din embrionul bobului de porumb se extrage uleiul care se întrebuinţează la fabricarea cauciucului artificial sau se rafinează şi se întrebuinţează în locul untdelemnului. Rezidiile dela fabricarea uleiului se amestecă în cojile boabelor şi alte rezidii dela măcinat şi se formează turtele de ulei pentru hrana vitelor. Prin fermentare din bobul de porumb se fabrică spirtul din care se face basamacul ordinar care împreună cu mămăliga formează baza hranei şi a băuturei populaţiei noastre rurale, sau se poate face basamacul aristocrat numit whiskey.

Alimentaţie. Din punct de vedere alimentar porumbul are 79 la sută substanţe digestibile şi e întrecut numai de grâu care are 81 la sută pe când secara şi orezul au numai 78 la sută substanţe digestibile.

Din preparatele porumbului descrise mai sus gospodinele americane prepară peste o sută de feluri de mâncări şi băuturi pe cari le-am descris în alte publicaţii.

Vina cea mare ce se aduce porumbului în alimentaţia omenească este aceia că ar da naştere la pelagră. Măcar că în ultimii 50 ani pelagra s ’a studiat de cei mai mari învăţaţi din lume, totuş încă nu s ’a găsit cauza sau modul sau

N A T U R A

9

F ig . 5. G e r m in a ţia b o b u lu i d e p o r u m b în z iu a p a t r a ; a, p rim e le r ă d ă c in i s e c o n d a r e ; b, p lu m u la ; c, m e z o c o tilu l; d, s c u t e lu m ; e, t e a c a r u p tă a r a d i c e le i ; /, r a d ic e la ; g, e n d o sfe rm . F o to . D r. D . A n d r o n e s c u ; M ă r it 2 .5 d ia m e tre .

mai bine zis factorul specific care se desvoltă pe porumb şi care ar produce pelagra. Acest flagel, care este boala mizeriei, boala celor prost şi neîndestulător hrăniţi, conform cercetărilor recente s ’ar datori în întregime lipsei vitaminelor din porumb. Hrană intensivă cu porumb la care s ’a adăugat cantităţi mici de verdeţuri şi grăsimi nu au produs simptomele pelagrei nici la oameni nici la animale.

Fisiologie. Sămânţa este un artificiu al naturii prin care se asigură propagarea plantelor; sămânţa are deci viaţă şi vitalitate. Sămânţa nu este însă nici ou fertilizat nici embrion propriu zis ci e o combinaţie de plantă întreagă în miniatură şi amorţită şi o massă de materie nutritivă de care planta se serveşte în prima fază de desvoltare, când e redeşteptată de umezeală, de aer şi de căldură. Timpul cât o sămânţă poate să stea în această amorţială a format şi formează obiectul multor cercetări şi fraude ştiinţifice, căci s ’a susţinut că seminţe găsite prin peşteri şi mumii au germinat şi au crescut normal.

Vieaţa nu ştim ce este, dar ea se evidenţiază prin creştere, nutriţie şi repro-

N A T U R A

10

■ ducţie. Vitalitatea este o calitate a vieţii care se manifestă numai la anumite seminţe şi indivizi pe care îi face mai puternici şi mai rezistenţi.

Bobul de porumb pus în condiţiuni propice de umezeală şi de căldură va încolţi sau germinâ. Germinaţia are trei faze şi anume:

a) Absorbirea apei prin vârful bobului şi umplerea cu apă a tutulor spaţiilor goale din interiorul bobului de porumb. Această perioadă durează până la 24 •ore şi toate celulele bobului devin turgide. In această perioadă embrionul poate absorbi până la 60 la sută apă iar endospermul numai 25 la sută.

b) După 24 ore radicela umflată de apă rupe coaja bobului, ese afară, îşi rupe teaca şi începe a creşte prin diviziune de celule.

c) După 48 de ore şi când radicela a crescut până la 1— 2 c. m., mezocotilul se lungeşte şi împinge plumula în sus; aceasta rupând coaja bobului ese afară şi începe a creşte prin diviziune de celule. Plumula creşte cu teacă cu tot până ajunge la suprafaţa solului şi numai după aceasta o spintecă şi ese afară.

In aceste prime faze de germinaţie în interiorul bobului de porumb se petrec schimbări şi transformări chimice, cari încă nu sunt bine cunoscute dar •cari au de obiect transformarea amidonului în diferite zaharuri, prin diastază şi alţi fermenţi cari se găsesc în aleuron, în gluten şi în scutelum. Aceste zaharuri şi substanţe nutritive din endosperm sunt apoi absorbite de scutel şi servite *ca hrană embrionului. îndată ce plumula a început să crească se desvoltă şi primele două rădăcini adventine dela baza mezocotilului. Embrionul se serveşte de hrana din endosperm până când rădăcinele sale se ancorează în pământ şi se desvoltă prin absorbanţi cari se învârtesc în jurul grăunţilor de pământ din -care apoi absorb apa şi substanţele nutritive în soluţii.

Dela această dată desvoltându-se şi primele frunzuliţe ale porumbului prin ajutorul clorofilei ce conţin, se începe marea şi mosterioasa operă a fotosintezei.

E de remarcat însă că germinaţia bobului de porumb este influenţată de poziţia ce bobul are în pământ sau în raport cu umezeala. Boabe puse cu embrionul în jos pe o hârtie sugătoare umedă vor germinâ mai repede de cât cele puse cu embrionul în sus. Boabe înmuiate în diferite soluţii zaharate sau în soluţii ■ de sulfat de magneziu vor germinâ mai repede şi mai viguros decât boabele înmuiate numai în apă sau în soluţii de sulfat de cupru, etc.

Din experienţele făcute de autorul acestui articol (1), reiese că scutelul (cu ■ embrion) separaţi de endosperm şi pus direct în pământ creşte şi se desvoltă aproape normal şi aceasta dovedeşte că substanţele chimice cari se găsesc în scutel sunt suficiente pentru a hrăni embrionul în prima sa fază de desvoltare.

Genetică. Bobul de porumb provine din fecondaţia ovulului dela baza mă- tăsei, de către grăuntele de polen care*cade după spic pe mătase. Lui Guignard (2) însă îi revine meritul de a fi descoperit şi formulat marele secret al fecondaţiei la porumb şi la monocotiledonate în genere. Polenul de porumb are un nucleu vegetativ şi doi nudei generativi. Polenul căzut pe un fir de mătase trimete în interiorul şi dealungul firului de mătase un tub polemic până când atinge şi intră in interiorul ovulului. Pe acest tub polemic se mişcă şi cei doi nudei generativi cari de îndată ce au ajuns în ovar unul se fecondează cu ovulul dând naştere la embrionul bobului de porumb iar celalt nucleu generativ se fecondează,

(x) G .e rm in a tio n a n d fu r th e r d e v e lo p m e n t o f t h e e m b r y o o f z e a m a ize s e p a r a te d fr o m t h e e n d o sp e r m . A m e r Jo u r. o f B o t. D e c . 1 9 19 .

(2) D a d o u b le fe c o n d a tio n d a n s le m a is. J o u r. d e B o t. 1 5 : 3 7 — 50.

N A T U R A

I I

cei doi nudei polari ai ovulului dând naştere la endospermulbobului de porumb. Se înţelege că prin această fecondaţie dublă a ovarului şi endospermul bobului de porumb poate să aibă natură hibridă şi s’o manifeste în prima generaţie ca şi embrionul. Această influenţă a polenului asupra ţesutului maternal sau ovular a fost cunoscută încă din anul 1881 când i s’a şi dat numirea de Xenia de către Focke. Din punct de vedere al mendelismului caracterele dominante şi recesive ale bobului de porumb sunt următoarele-

T A B L O U L 7Caracterele alelomorfe ale bobului de porumb

Dominant RecesivB o b d e n t a t ................................ B o b n e d e n ta tA m id o n c o r n o s ................... A m id o n a lbE n d o s p e r m a m id o n o s . . E n d o s p e r m z a h a r a t

» » . . » cero sP e ric a rp r o ş u ........................P e r ic a r p n e c o lo r a t

» v a r i g a t ................... » »» r o ş u ........................ » v a r i g a t» g r i ........................- » n e c o lo ra *

A le u r o n - a lb a s tr u . . . . A le u r o n n e c o lo r a t» • ro şu ........................ » »» a l b a s t r u ................... A le u r o n r o ş -a lb» a l b ............................ » a lb ă s tr u i» a l b a s t r u ................... » g a lb e n

E n d o s p e r m g a lb e n . . . . e n d o s p e r m a lb» » . . . . » a lb g ă lb u i.

Pe lângă acestea mai putem menţiona că caracterul tunicat (boabe învăluite în glume) este incomplect-dominant faţă de toate celelalte forme de boabe. Coloarea roşie a pericarpului este produsă de cinci factori genetici iar coloarea galbenă a endospermului este produsă numai de doi factori.

••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••«••••••••••J„ N A N C Y “ }

G R A N D C E N T R E U N I V E R S I T A I R E *FACULTÉS DE DROIT, MÉDECINE, SCIENCES, LETTRES, PHARMACIE •

INSTITUTS TECHNIQUES conduisant au diplôme d’ ingénieur: *(Chimique—Electrotechnique et de Mécanique appliquée — Agricole et Colonial — Géologie a appliquée — Commercial — Dentaire — Sérothérapique — Ecole supérieure de la Métallurgie Z

et de l'Industrie des Nines — Ecole de Brasserie). Zles diplômes d’ ingénieur délivrés par l’Université de Nancy sont enregistrés au Ministère Z

de l’ Instruction Publique ZÉCOLE NATIONALE DES EAUX ET FORÊTS •

Conservatoire de Musique— Éco'e Éupérieure de Commerce— École professionnelle—École S pratique d’Agriculture — Ecole des Beaux-Arts Z

ETUDIANTS ÉTRANGERS: ENSEIGNEMENT SPÉCIAL DU FRANÇAIS •Préparation aux Examens de l’Alliance Française •

Cours de l’année scolaire : 15 Novembre-ler Juillet—Cours de vacances: 7 Juillet-fer Octobre •Diplômes d’Etudes françaises {

Relations avec des Familles françaises assurées par un Comité de Patronage £OEUVRES UNIVERSITAIRES POUR LES ÉTUDIANTS ET DIVERS •

Cercle dé l’Association Générale des Etudiants (Restaurant Universitaire) mSection sportive des Etudiants (Stade Universitaire Lorrain) — Foyer d e là Jeune Fille £

THÉÂTRE MUNICIPAL—CONCERTS DU CONSERVATOIRE •NANCY THERMAL (Parc des Sports—Théâtre d’été) •

Pour tous renseignements, s’adresser à l’Office de Renseignements de Z l’Université, 13, Place Carnot •

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

HENRY LE CH ATELIER d e g . g . l o n g in e s c u

D IN LECŢIA DE SÂMBĂTĂ i NOEM VRIE 1924î n c h i n a t ă m a r e l u i c h i m i s t

DUMINICĂ 22 Ianuarie 1922 ora 10 dimineaţa, în amfiteatrul dela Sorbonna, a fost sărbătorit profesorul Henry Le Chatelier pentru cincizeci de ani de muncă ştiinţifică, rodnică şi glorioasă. Elevi şi admiratori din lumea întreagă, au ţinut să-şi arate respectuoasă admiraţie şi adâncă recunoştinţă pentru strălucitul învăţat, pentru profesorul distins şi pentru omul datoriei, al disciplinei şi al punctualităţii.

Vieata marelui chimist e pilda cea mai vrednică de imitat de orice tânăr, de orice student al Facultăţii de Ştiinţe şi mai ales de oricine doreşte să ajungă prin Chimie la înălţimile atinse de Henry Le Chatelier.

Un comitet de 130 membri a pregătit sărbătorirea şi a adunat suma d,e 170.000 franci. Sculptorul Lamourdedieu a săpat o medalie a cărei reproducere în aur a fost înmânată sărbătoritului. Pe una din feţe e chipul lui Le Chatelier. Pe cealaltă faţă e arătat învăţatul gânditor, în picioare în laborator în mijlocul aparatelor pe care el le-a născocit şi cu care a făcut descoperirile lui mari.

D-l Noblemaire, preşedintele comitetului organizator, deschide serbarea. In cuvântarea sa arată şi dragostea pentru sărbătorit şi recunoştinţa pentru sprijinul ce ca tânăr de treizeci de ani, l-a primit acum şaizeci de ani, dela marele inginer Le Chatelier tatăl care a făcut cele dintâiu drumuri de fier în Franţa. D-l Molliard, decanul Facultăţii de Ştiinţe, preamăreşte opera lui Ee Chatelier. îşi arată părerea de rău că tocmai un biologist vine să preaslăvească pe un chimist. Dar tot el găseşte că e la locul său, deoarece lucrările lui Le Chatelier au pătruns şi în biologie fiindcă Le Chatelier a făcut Ştiinţă, şi nu o ştiinţă.

Arată dâra de lumină pe care descoperirile lui Le Chatelier au aruncat-o în chimia teoretică şi cea aplicată.

In 1869 Le Chatelier a intrat întâiul lâ Şcoala Politecnicd la vârsta de 19 ani. A fost numit profesor de Chimie generală la Şcoala de M ine la 27 de ani. In 1887 a fost numit tot acolo profesor de Chimie Industrială şi metalurgie. In 1907 a urmat lui Moissan atât la catedra dela Sorbonna cât şi ca membru al Academiei de Ştiinţe. E membru de onoare al Societăţii de Ştiinţe din Bucureşti.

A studiat cimentul şi a explicat întărirea lui prin formarea de cristale care se împletesc între ele. A studiat exploziile în minele de cărbuni şi arderile în cuptoarele din fabrici.

Cartea sa, încălzitul Industrial, e şi astăzi clasică şi a fost de cel mai mare folos în timpul răsboiului când trebuia să se facă economii de tot felul.

A arătat ce sunt aliajele metalice. A construit galvanometrul Saladin-Le Chatelier, pirometrul termoelectric, microscopul metalografic.

In mecanica chimică, continuând cercetările marilor săi înaintaşi Berthollet, Henri Sainte-Claire-Devitte şi Berthelot, a descoperit legea care îi poartă numele, principiul lu i Le Chatelier. El a arătat astfel că se poate prezice mersul unui fenomen, dacă trebuie să încălzim sau să răcim ca să formăm cutare corp, ori dacă trebuie să mărim sau să micşorăm presiunea.

N A T U R A

13

Industria amoniacului sintetic, întemeiată de nemţi în 1914 la Oppau, se sprijină pe principiile stabilite de Le Chatelier încă din 1900.

A luat parte la desvoltarea unui.mare număr de industrii fie prin descoperirile sale, fie prin sfaturile date de-adreptul.

Studiind în laborator probleme tehnice, născocind aparate şi creând metode de măsurători exacte, Le Chatelier a adus industriei servicii strălucite, perfecţionând fabricarea materialelor de construcţii şi lucrarea metalelor.

S'a silit şi a reuşit să aproprie cât mai mult ştiinţa de industrie.După Le Chatelier, nu este nici o deosebire între ştiinţa teoretică şi cea aplicată.In vremea groaznicului răsboiu, Le Chatelier a sărit în ajutorul patriei ame

ninţată de duşmani cu toate otrăvurile şi cu mijloacele de luptă cele mai perfecţionate. A fost însărcinat cu controlul materialului de răsboiu din marile fabrici metalurgice şi a studiat călirea ghiulelelor, cauzele exploziilor tunurilor, curăţitul metalelor, fabricarea azotatului de amoniu, cărămizile de nisip curat, fixarea azotului ca cianură.

Pentru a aduce ştiinţei atâta glorie, spune d-l Molliard, a fost nevoie de însuşirile alese ale sărbătoritului, trebuia gustul de precizie şi de generalizare, trebuiau calităţile personale de cercetător şi educaţia temeinică de matematician şi inginer.

...O statornicie fără seamăn in cercetări, o vigoare neînfrântă în lupta cu piedecile întâlnite în drum, o blândeţe niciodată desminţită, în legăturile cu colegii...

...intre oamenii de ştiinţă deosebirile intelectuale sunt mai mici decât aceea dintre caracterele lor. Un om de ştiinţă trebuie sa aibă pe lângă voinţa de a. lucră şi bunăvoinţă faţă de cei cu care lucrează.

Astfel de oameni sunt rari, şi astfel de om e Henry Le Chatelier.*

* *

Frumoase au fost cuvântările rostite la sărbătorirea marelui învăţat dar şi mai frumoasă e povestirea lui Le Chatelier însuş, a propriei sale vieţi. S’a spus- cu drept cuvânt că în fiecare ins trăesc moşii şi strămoşii lui, cu virtuţile şi pă-, catele lor. Ua fel se poate spune că fiecare din noi trăeşte toată vieaţa cu deprinderile bune sau rele, luate în copilărie. Creşterea de acasă şi din şcoală e hotăiî- toare pentru ori şi cine. Aşa a fost şi pentru învăţatul nostru. Mama sa cu totul distinsă, l-a deprins de mic cu ordinea şi punctualitatea. Ea îl siliâ să se scoale dimineaţa la acelaş ceas şi să mănânce la masă din toate mâncările. Tatăl său, inginer vestit şi membru al Institutului, îl ţineâ de scurt, îl puneâ să facă problemele pe care le făcuse el însuş ca elev, îl puneâ să cetească memorii originale şi îl ductâ în adunări de învăţaţi. Ce deosebire între această creştere şi între acea primită de atâţia copii la noi, care cresc fără ştirea părinţilor, între slugi, şi care iau atâtea deprinderi uiîte, fiindcă părinţii lor sunt prea ocupaţi şi nu găsesc vremea să-i crească aşâ cum se cuvine.

Iată şi cuvântarea lui Le Chatelier'.Scumpul meu Preşedinte! E o mare cinste pentru mine să primesc această

medalie, pe care mi-o dăruiţi în numele prietenilor mei, a elevilor mei, a colegilor mei, a nenumăraţilor industriaşi francezi şi străini. Sunt de două ori fericit să o primesc din mâinile unui prieten vechi al tatălui meu. Intrat în şcoala Politecnică, în anul chiar al naşterii mele, m’aţi precedat în vieaţă. Aţi fost o

N A T U R A

1 4

glorie a yechei noastre şcoli, toţi camarazii dcmniei-vcastre mai tineri, au aplaudat succesele domniei-voastre de inginer, de artist, de literat, şi v ’au ţinut drept un model greu de imitat, înţelegeţi fără greutate, bucuria şi mândria pe care le simt să vă văd astăzi prezidând încoronarea carierei mele ştiinţifice. Ingă- duiţi-mi să vă mulţumesc din toată inima.

In tinereţă, spune istoria, v ’aţi fi compromis cu retortele chimiştilor.N 'aţi avut dece să vă pară rău. In fundul baloanelor aţi întâlnit aluminiul din mineralul de Baux, (numit de atunci bauxit) dând astfel lui Sainte-Claire-Deville ocazia de a creă o măreaţă industrie franceză. Sunteţi aşadar ca la domnia-voastră acasă, într’un laborator de chimie, înconjurat de chimişti.

D-le Decani Sunt foarte mişcat, de cuvintele pe care mi le-aţi adresat în numele Facultăţii de ştiinţe. îmi veţi da voie totuş să nu primesc părerile de rău că sunteţi biologist. F numai o singură ştiinţă experimentală. O îngrijim amândoi în două părţi destul de vecine. Biologia nu face oare apel la mecanică, fizică şi

^chimie? E o singură ştiinţă sintetică, ce stăpâneşte ştiinţele parţiale pe care se sprijină. Aveţi aşă dar toată competinţa să judecaţi lucrările chimiştilor.

Numirea mea la catedra de chimie, ocupată de Dumas, Sainte-Claire-Deville şi Moissan, a fost unul din popasurile cele mai strălucite ale carierei mele ştiinţifice.»

Pe când, tânăr student urmam cursurile lui Sainte-Claire-Deville în Sorbona veche, nu prevedeam deloc, că voiu puteâ fi chemat într’ozisă-lînlocuesc. A fost pentru mine o bucurie foarte mare de a fi urmaşul unui maestru strălucit, care mi-a arătat întotdeauna cea mai mare bunătate. In momentul numirii mele, am fost foarte mişcat de primirea excelenta a viitorilor mei colegi, am păstrat cu deosebire amintirea celei dintâiu întâlniri cu rectorul Louis Liard, de care mă apropiasem cu oarecare nelinişte. îmi va cere oare demisia în alb, din slujba mea de inginer de mine cum a făcut-o pentru Henri Poincaré, fie numai ca să o puie într’un saltar, ceeace eră deajuns ca să salveze regulamentul ; nu eram prea dispus să-i fac pe plac. Când i-am pus întrebarea, el îmi răspunse «nu ştiu de sunteţi inginer, vă cunosc numai ca om de ştiinţă, chestia nu se pune prin urmare». l-am păstrat deatunci o recunoştinţă foarte mare pentru acest gest liberal. In sfârşit mulţumesc Universităţii că mi-a îngăduit să exercit activitatea mea, la o vârstă la care celelalte administraţii de care am atârnat, m’ar fi şters ar asprime din cadre.

Rog pe prietenii mei: d-nii Charfiy, Dubrisay, Guichard, Guillet şi Jolibois să creadă că mi-a făcut o plăcere mare organizând această sărbătorire. Dacă bucuria omului de ştiinţă e să cunoască adevărul, ea nu e deajuns să facă fericirea completă a existenţei. Trebuie să te simţi încurajat de prietenii sincere. M-aţi susţinut într’una cu dragostea domniei-voastre, m-aţi făcut să cunosc camaraderia bună de laborator, care e unul din cele mai bune îndemnuri pentru mine în cercetările ştiinţifice. Mi-aţi acordat o colaborare prietenească în conducerea Revistei de Metalurgie.

Colegilor mei din trecut şi din prezent, delà Academia de Ştiinţe, delà Sorbona, delà Collège de France, delà Şcoala de Mine, delà Societatea de încurajare pentru Industria Raţională, le adresez toate mulţumirile mele pentru onoarea ce mi-au făcut, chemându-mă la situaţiile cele mai râvnite ale ştiinţei franceze. Am fost cu atât mai mişcat de aceste distincţii, cu cât de cele mai multe ori le-am obţinut fără să le cer. Aşă mi s’a oferit locul de profesor la Şcoala de M ine, la Collège

N A T U R A

15

de France şi la Sorbona. Mă grăbesc să mă folosesc de această ocazie ca să spun vechilor mei colegi cât am fost de simţitor faţă de bunăvoinţa lor.

Nu uit pe industriaşi, a cărora dărnicie generoasă, mi-a îngăduit să creez sub numele meu la Academia de Ştiinţe, o fundaţie menită să ajute desvoltarea ştiinţelor industriale. Această mărturie de simpatie are un preţ mare pentru mine. Deprins din tinereţe să trăesc în atingere cu industria, ţinut mai târziu în acelaş mediu prin funcţiile mele de inginer de mine, am ţinut întotdeauna în stimă mare realizarea practică, şi am închinat toată munca mea la aplicaţiile ştiinţei în industrie.

După părerea mea, rolul unui om de ştiinţă nu stă în a se închide într’un turn de fildeş. El trebuie din contră prin cercetările lui să mărească buna stare a semenilor lui.

E o mare bucurie pentru mine să văd sforţările mele preţuite de ingineri eminenţi. Mulţumesc tuturor prietenilor mei, francezi, englezi, americani, belgieni, danezi, spanioli, japonezi, portughezi, elveţieni, suedezi, pentru mărturia lor de simpatie, şi cu deosebire d-lor Transenster şi Greiner, care şi-au dat osteneala să vie la Paris ca să-mi aducă salutările Belgiei.

îndrept recunoştinţa mea gravorului îndemânatic, d-lui Lamourdedieu, care a binevoit să se însărcineze cu reproducerea trăsăturilor mele. Pe medalia pe care mi-o dăruiţi astăzi, veţi găsi expresia artei sale delicate. E o onoare pentru mine să-i fi servit de model. Sărbătoarea de azi e încheierea unei cariere fericite. Mulţumesc la un loc tuturor acelora, părinţi, prieteni, elevi, colegi, care m’au ajutat să ajung la capăt fără prea mult sbucium.

(Va urma)

Urma în formă de «Fire-bouchor» a unui meteor

N A T U R A

l 6

CORPURILE O B S C U R E DIN UNIVERSDE MARIA CH. THEOHAR

O b i e c t e U i observaţiei şi studiului astronomilor sunt în genere aştrii, corpurile ce apar pe cer sub aspectul de puncte luminoase sau discuri foarte mici.

Dintre aceste unele sunt luminoase prin ele însăş, lumina ce ne vine dela aceste corpuri fiind lummă proprie, rezultat al stării lor fizice; în condiţiunile termice şi electrice în care se găsesc ele, pot emite şi radiaţiuni luminoase. In aceste condiţiuni se găsesc stelele şi nebuloasele.

Alte corpuri cereşti, sunt luminoase numai atâta timp cât lumina altor aştrii, din categoria de mai sus, cad pe ele, devenind vizibile prin lumina ce reflectă. Acestea sunt aştrii obscuri, corpurile întunecoase din univers şi de acestea ne vom ocupă în rândurile ce urmează.

Mă opresc puţin la cele mai apropiate de noi, pământenii, planetele sistemului solar şi sateliţii lor. ,Ştim că aceşti vecini ai noştri, nu se pot vedea decât când sunt luminaţi de soare, în anumite poziţiuni ale lor în orbitele ce descriu în jurul soarelui, iar vizibilitatea lor depinde în bună parte de mărimea lor şi de strălucirea suprafeţii lor luminată de soare numită în astronomie albedo. Dintre planete, cea mai exterioară este Neptun, considerat azi ca formând limita sistemului solar la o distanţă de 30, 10957 u. a. şi cu un diametru de 55.000 km. Acest corp obscur este încă vizibil, dar o altă planetă existentă care ar fi de ex. la o distanţă de o dată şi % ori mai mare ca Neptun ar trebui să aibă dimensiuni mult mai mari, şi să prezinte şi un albedo diferit spre a mai putea fi vizibilă ca o stea de o mărime observabilă.

Dintre corpurile sistemului solar, unele se apropie ca natură destul de mult cu planeta care ne poartă în călătoria-i vertiginoasă prin spaţiu. Asemănătoare pământului sunt Marte, Venera şi Mercur, probabil că şi sateliţii mai mari (cei patru descoperiţi de Galileu) ai lui jupiter, şi cel mai mare satelit al lui Saturn, Titan, pot să se numere printre ele, chiar şi sateliţii din Uranus şi Neptun. Căci sateliţii celor două mari planete prezintă la anumite epoce pete polare mai deschise, în acelaş fel ca Marte, ce ar arătă că şi acolo există lichide superficiale, capabile a îngheţă în anumite epoce, deci aceste corpuri s’ar găsi în stadii de evoluţie asemănătoare pământului şi roşiaticei noastre vecine Marte.

O altă grupă ar cuprinde corpurile obscure ce se găsesc într’un stadiu mult mai înaintat, sau care au terminat ciclul de evoluţie, ar fi astrele numite «moarte» de către astronomi. Ca tip caracteristic ar fi Duna, palida noastră însoţitoare pe drumul ursit de legile naturii. Aceste corpuri de dimensiuni mici (luna are un diametru de 3483 km.), au probabil suprafaţa constituită din deşerturi nisipoase, şi din stânci bogate în minerale, lipsite de o atmosferă înconjurtătoare. In această categorie ar intră toţi sateliţii mai mici ai planetelor începând cu Phoe- bus (60 km. diam.) şi Deimos (15 km. diam.), micii însoţitori ai lui Marte.

Tot aci se pot clasă şi micile planete, planetozii, peste 1000 cunoscute azi, toate de dimensiuni foarte mici (între 500 km. şi 5 km. în diametru), foarte multe

N A T U R A

Vieaţa fizică a corpurilor cereşti se înfăţişează cercetătorilor cerului ca o dramă uriaşă. E i găsesc în înfăţişarea actuală a corpurilor luminoase şi a celor obscure scara întreagă a posibilităţilor de existentă fizică.

17

având probabil forme neregulate, produse din altele mai măricele prin sfărâmarea acestora din cauza tensiunilor interne prcduse în massa lor, sub variaţiunea foarte mare a radiaţiunilor solare la care sunt expuse în drumul lor, când aceste au o excentricitate mai marcată.

In această grupă putem considera şi meteoriţii, fie că ne gândim la acele stele căzătoare singuratice, meteoriţi ce întâlnesc în mişcarea lor pământul, şi atraşi de acesta pătrund în atmosfera noastră aprinzându-se şi arzând din cauza frecării aerului; fie că considerăm acele ploi de stele căzătoare, abundente în anumite epoce, produse de întâlnirea planetei noastre cu roiuri mai compacte de meteoriţi ce se mişcă în orbite eliptice în jurul soarelui, ca şi noi.

Dela meteoriţi ar fi natural să trecem la comete între aceste două feluri de corpuri cereşti existând o mare analogie, dacă nu chiar identitate, căci se cunosc multe comete care, după câteva drumuri în jurul soarelui s’au desagregat trans- formându-se, desfăcându-se în meteoriţi.

Totuş apariţia fizică a cometelor fiind cu totul deosebită de a celorlalte corpuri din sistemul solar, astronomii au stat la îndoeală dacă trebuie sau nu să le considere în această grupă. Dar singura explicaţie admisă ca exactă azi, a formaţiunilor codale, fiind bazată pe propietăţile radiaţiunii solare când corpurile supuse acţiunii sale au dimensiuni foarte mici. nu exclude ipoteza că cometele sunt un conglomerat de meteoriţi, aşâ că le lsăm în această grupă.

Tot aci ar intră — ca un corp obscur ■— inelul lui Saturn, această formaţie unică, din sistemul nostru şi constituită conform teoriilor moderne din corpuşoare minuscule.

Am lăsat de o parte până acum planetele cele mari ale sistemului nostru Jupiter, Saturn, IJranus şi Neptun. Acestea nu se pot clasă în nici una din primele două grupe. Considerând pe Jupiter şi Saturn se poate confirmă după observa- ţiunile făcute, că aceste corpuri nu au ajuns încă la starea de soliditate, suprafaţa lor nu este încă constituită în scoarţă solidă. Starea lor superficială este fluidă poate chiar în mare parte gazoasă. Partea accesibilă observaţiunilor astronomice, atmosfera, este formată din vapori şi produse de condensare, nori, pe regiuni mai întinse. In genere suprafaţa acestor planete este încă în starea în care se produc transformări importante. Jupiter în special trebuie să se găsească la o temperatură relativ destul de ridicată încă. Mai mult chiar, sunt unii astronomi, astrofizi- ciani, care din studiul spectrului ce dă lumina acestei planete au crezut că pot admite că în lumina ce primim dela jupiter sunt radiaţiuniproprii, adică pe lângă lumina soarelui, care o reflectă, ar avea şi lumină proprie. Planeta s ’ar găsi încă — ■ natural într’o măsură destul de redusă, — în stare de incandescenţă. Despre Saturn şi Uranus nu se poate spune azi mai mult căci studiul în amănunt din punct de vedere al suprafeţii şi a structurii, cere instrumente optice de puteri foarte mari şi condiţiuni excepţional de bune. Nici observatorii americani,

N A T U R A

18

Fig. 2. O nebuloasă întunecoasă în Constelaţia Vulturul

cărora le stau la dispoziţie instrumente uriaşe prevăzute cu tot ce optica şi mecanica a putut face mai perfect in această privinţă, nu au putut merge mai departe în acest studiu.

Să ieşim din sistemul solar «micul» nostru domeniu familiar şi să ne avântăm în lumea largă, a spaţiului interstelar, în lumea stelelor.

Corpurile obscure ce vom consideră în primul rând sunt fără îndoeală mulţimea nenumărată de planete şi satelite ce vor fi circulând după aceleaşi legi şi în acelaş fel ca în sistemul soarelui nostru, în jurul celorlalte stele, căci formaţiunea sistemului nostru nu poate fi un caz unic în lumea siderală. Nu le putem vedea şi nimic nu ne indică existenţa lor, fiind prea mici în raport cu steaua principală.

Unui corp obscur, însă de dimensiuni comparabile ca soarele nostru, mai mare de cele mai multe ori ca el (soarele nostru este una din stelele mici ale Universului), i se poate totuş află existenţa chiar dacă nu ajungem să-l vedem. Sunt corpuri obscure de dimensiuni stelare, care formează cu o altă stea luminoasă, sau cu mai multe stele un sistem dublu, triplu sau multiplu, şi atunci, cu toată întunecimea uneia din ele, sau a intensităţii sale luminoase foarte slabe, astronomii le-au putut cunoaşte existenţa, le-au putut determină mărimea, massa, distanţa care le desparte de steaua principală a sistemului lor.

Un corp întunecos, în mişcare, poate în anumite împrejurări să treacă în faţa altui corp luminos şi să-l acopere cu totul sau în parte, după dimensiunile lor relative şi poziţiunile ce au unul faţă de altul. Se zice atunci că corpul luminos este eclipsat.

In sistemul nostru avem acest fenomen la producerea unei eclipse totale sau parţiale de soare când luna se interpune în faţa soarelui, şi pentru o anumită parte de pe pământ, anumit timp. Soarele e eclipsat de lună, lumina sa este oprită.

N A T U R A

!9

Fig. 3. Regiunea norilor obscuri «dark niarkings» la nordul stelei Theta Opliiucus

Acelaş lucru se întâmplă şi în sistemele stelare binare. Considerăm sistemul a'două stele, una luminoasă ceiitrală, alta obscură, rotind în jurul centrului comun de gravitate. Când planul orbitei lor este aproape în acelaş plan cu raza noastră vizuală, sau are numai o mică înclinare, faţă de această direcţie, steaua obscură trece prin faţa celei luminoase şi o ascunde în total sau în parte. Această eclipsă stelară având loc la o distanţă enormă faţă de noi, zeci şi sute de ani de lumină, fenomenul nu se poate vedeâ se poate totuş aprecia prin efectele sale luminoase. »Sistemul dublu apare astronomilor ca o singură stea, însă a cărei strălucire adică intensitate luminoasă, e variabilă în mod periodic. Din felxrl acestei variaţiuni se poate deduce existenţa unui însoţitor cu totul obscur, sau mai puţin luminos ca steaua principală strălucitoare, care eclipsează pe aceasta din urmă, şi produce astfel variaţiunea luminoasă observată. Sunt stelele variabile zise cu eclipsă. Dăm ca exemplu sistemul dublu cq Lebăda considerat ca sistem cu eclipsă parţială pentru explicarea variaţiunii luminoase observate. Se văd din schiţă dimensiunile probabile ale componentelor sistemului în comparaţie cu soarele. Variabile Sx Casiopea, a fost presupusă a fi un sistem binar în care corpul cel mare e luminos iar cel mic mai întunecos. Eclipsa produsă, conform elementelor orbitale calculate, este inelară, ambele componente sunt stele uriaşe, una având un diametru de 13 ori, cealaltă de xo ori mai mare ca soarele.

Ca sistem multiplu să considerăm sistemul stelei polare. Steaua polară este o'stea dublă, un sistem cu perioadă scurtă. Insă din iregularităţile variaţiei luminoase s’a putut vedeâ limpede că în sistemul stelei polare se găseşte încă o a treia componentă invizibilă, cu care împreună se mişcă întreg sistemul în jurul unui centru comun de gravitate, într’o orbită foarte eliptică în timp de cel puţin 20 de ani. In acelaş fel se presupune că steaua Algol if> Perseu) e de tipul unei

N a t u R A

Fig. 4. Regiuni cu nori înlunecoşi din constelaţia Ophiucus

variabile cu eclipsă, constitue un sistem multiplu, căci variaţiuui secundare în curba luminoasă, ar mai arătă existenţa a două componente obscure; a treia componentă pare a fi cu siguranţă determinată prin lucrările lui .Schlesinger.

Exemple de acestea sunt foarte numeroase.Dar nu am isprăvit încă cu corpurile obscure.Observaţia vizuală şi fotografia cerului au arătat că se află unele regiuni în

care se deosebesc părţi întunecoase, mai închise ca fondul cerului. Unele din ele sunt în parte puţin luminoase, prezentând diverse tonuri de cenuşiu, altele din contră apar complet lipsite de lumină, fac impresia de «găuri» întunecoase unde lipsesc stelele. Fenomenul acesta se observă pe tot cerul atât în părţile polului galactic cât şi în regiunea Căii Eaptelui, este însă mult mai izbitor în vecinătatea acestor aglomeraţiuni de stele.

S'au clasificat cam 5 nuanţe de tonuri închise în aceste configuraţiuni curioase. Cele mai închise au aspect mai clar, celelalte mai turburi. S ’au numit nori cosmici întunecoşi sau nebuloase obscure (dark markings). Cele mai închise par ca nişte pete de cerneală neagră pe fundul luminos al Căii Laptelui, probabil nu sunt complet obscure ci par astfel prin contrast. In reproducerile ce dăm sunt regiuni întunecoase din Calea Laptelui, regiunea spre nord de Theta Ophiucus şi o regiune obscură din constelaţia Aquila, ambele fotografiate la Observatorul American din Mont Wilson.

Caracteristică este observaţia ce s’a făcut că aceşti nori întunecoşi se găsesc tocmai acolo unde se găsesc şi nebuloase luminoase. Pe marginele acestor regiuni găsim de cele mai multe ori abundenţă de stele pe când în interior nu se află nici odată stele. Astronomii nu sunt încă de acord dacă norii întunecoşi vizibili cu observaţia vizuală, şi porţiunile închise găsite pe fotografii sunt unul şi acelaş fenomen, cu toate că compararea acestor două metode de observaţiuni se confirmă în linii mari. Detaliile variază, ochiul şi placa fotografică având sensibilitate diferită.

Acest fenomen a fost de aproape studiat de doi astronomi moderni de seamă. Astronomul american E. Barnard, mort de curând, le-a studiat vizual şi fotografic, dând un catalog de 182 «dark markings» completat cu fotografii admirabile, iar

N A T U R A

Fig. 6. Nebuloase luminoase şi întunecoase în constelaţia Orion

D. P. Hagen, Directorul Observatorului Vaticanului din Roma, a pregătit în ultimul timp un catalog analog.

întrebarea este cum se pot explica aceste aparenţe. Nu se poate admite o lipsă completă de stele în aceste regiuni dacă ne gândim la adâncimea enormă, zeci de mii de ani lumină, până la care poate pătrunde astronomul prin ajutorul plăcii fotografice.

Explicaţia ar fi alta. Se admite că în spaţiul interplanetar, până la distanţe foarte mari — peste tot putem zice — există materie cosmică obscură care absoarbe într’o anumită măsură lumina.

Această materie se concentrează pe alocuri în masse considerabile, massă obscură a cărei structură şi constituţie e complet necunoscută. Când această materie cosmică formează nori sau masse compacte ea absoarbe lumina stelelor ce vin în dosul ei, fiind opacă, şi ne ascunde aceste regiuni stelare sau nebuloase. Uneori lasă să treacă în parte lumina stelelor din urma sa, difuzând-o, astfel se nasc diversele nuanţe de cenuşiu ce prezintă unele din ele. Uumina ce pot transmite atari nori cosmici obscuri fiind foarte slabă, se explică şi aparenţele diverse ce dă observaţia vizuală şi fotografia.

Se pot numi aceşti nori întunecoşi, şi nebuloase obscure, indiferent dacă sunt de natură gazoasă sau nu, caracteristica lor fiindcă întunecă sau opresc complet lumina stelelor, când sunt interpuse între noi şi stelele depărtate. Aceşti nori ar fi deci mai aproape de noi ca stelele a căror lumină o opresc.

Din cele ce am spus vedem că Universul întreg — sistemul stelar până la limitele sale extreme conţine aproape tot atâtea corpuri întunecoase şi masse considerabile de materie obscură ca şi corpuri strălucitoare şi materie luminoasă, dar şi unele şi altele se supun cu regularitate aceloraşi legi generale admirabile ce le conduc mişcările şi asigură evoluţia continuă a materiei.

N A T U R A

O o

S C R I S O R I DI N P A R I S d e i . n . l o n g in e s c uUrbain a s fâ r ş it c u rsu l. I a t ă u n cu rs d e c a r e -m i p a r e r ă u c ă s ’a is p r ă v it . L e c ţ i i le lu i Ur-

bain s u n t in te r e s a n te c a fo n d ş i a tr ă g ă to a r e c a fo rm ă .M ie rc u rile v o r b e a d e sp re C h im ia a n a litic ă , c ă u tâ n d s ă e x p lic e d ife r e te le r e a c ţ ii s a u m a i

b in e z is s ă f a c ă o le g ă tu r ă în tr e fe n o m e n e le c h im ie i a n a lit ic e şi c h im ia g e n e r a lă . S â m b e te le v o r b e a d esp re c h im ia c o m p le x ilo r . I n a c e ste le c ţ i i , c a r i n u s u n t o b lig a to a r e p e n t r u lic e n ţă , e x p u n e â id e i m a i m u lt s a u m a i p u ţ in o r ig in a le , m a i m u lt s a u m a i p u ţ i n n o u i. C h im ia c o m p le x ilo r c u p r in d e u n d o m e n iu c a re e c u m u lt m a i m are c a a l c h im ie i m in e r a le ; e a fa c e le g ă tu r a în t r e c h im ia m in e ra lă ş i c h im ia o r g a n ic ă . C h im ia o r g a n ic ă e a î n s ă ş n u e s t e d e c â t c h im ia c o m p le x ilo r d e c a r b o n ; t o t a s tfe l e x is t ă o c h im ie c o m p le x ă p e n tr u fie c e e le m e n t în p a r t e . I n u l t im ii an i, s p u n e Urbain, s ’a u f ă c u t a ş a d e m u lte c e r c e tă r i în c h im ia c o m p le x ilo r , în c â t t r a t a t e le s ’a u d u b la t .

L e c ţi i le lu i n u s u n t o s im p lă în şir a re d e fo r m u le , r e a c ţ ii ş i p r o p r ie tă ţi. E l fa c e c o m p a r a ţii la f ie c e p a s în le s n in d m u lt le g ă tu r a id e ilo r ş i o r i d e c â te o r i se p r e z in t ă p rile j e l fa c e p a r a n te z e ş ti in ţ if ic e s a u s p u n e g lu m e şi v o r b e d e s p ir it , d e s tin z â n d a s tfe l g â n d u r ile a d â n c ite în î n ţe le g e r e a p r o b le m e i.

D e sp r e fo n d u l c u r s u lu i lu i Urbain a m v o r b i t în t r ’o a l t ă scriso a re . I n cele c e u r m e a z ă m ă v o i u în c e r c ă s ă r e d a u d in m e m o rie c â t e v a d in id e ile ş i g lu m e le cu care Urbain îş i p r e s a r ă cu rsu l.

A d e s e a n e v o r b e a d e im p o r ta n ţă ip o te z e lo r d e d e o s e b ir e a d in tr e p a r tic u la r ş i g e n e r a l, d e te o r iile , c a r i d e fo rm e a z ă în t o t d e a u n a r e a lita te a . D a r n u în t â r z ia s ă a d a u g e c ă în t o a t e a c e s te a , te o r iile s u n t fo a r te im p o r ta n te , n u a t â t p e n tr u c ă e x p lic ă f a p t u l , c ă c i o e x p lic a r e în a d e v ă r a t u l în ţe le s n u e x i s t ă ( Urbain e d e p ă r e r e a lu i Poincare c ă te o r iile n u s u n t a d e v ă r a te s a u n e a d e v ă r a te , ş i c ă n u p o t f i d e c â t c o m o d e s a u n u ), c i p e n tr u c ă u ş u r e a z ă m e m o r ia , le g â n d n u m e r o a se f a p t e p a r tic u la r e în t r ’u n m ă n u n c h iu d e id e i g e n e r a le . N e s p u n e a c ă a c e la care a r v r e a s ă în v e ţ e c h im ia n u m a i c u a ju to r u l m e m o rie i, a r tr e b u i să r e n u n ţe , c ă m e m o r ia p o a te g r e ş i,u n e o r i, p e c â n d r a ţ iu n e a n u . M a i m u lt c h ia r . C u a ju to r u l a c e s t u i r a ţio n a m e n t c h im ic , c a re se fo r m e a z ă t r e p t a t p r in în tr e tă ie r e a a n u m e ro a se id e i p a r tic u la r e , u n c h im is t p o a t e s p u n e c a m c u m v a f i la u n m o m e n t d a t u n co rp p e c a re n u l- a c u n o s c u t p â n ă a tu n c i. A l t ă d a t ă n e s p u n e a c ă c h im ia f iz ic ă ş i c h im ia m in e ra lă s u n t u n a ş i a c e e a ş, s in g u r a d e o se b ire f i in d , că c e a d in tâ iu p r iv e ş te fa p te le d in tr ’u n p u n c t d e v e d e r e g e n e r a l, c e a la ltă d in tr 'u n p u n c t d e v e d e r e p a r t ic u la r ; d a r c ă p a r tic u la r u l tr e b u ie să m e a r g ă m â n ă în m â n ă c u g e n e r a lu l ş i v ic e v e r s a . N e s p u n e a c ă în a in te v r e m e fiz ic ie n ii fă c e a u m ă s u r ă to r i e x a c t e c u s u b s ta n ţe n e c u r ă ţite b in e , ia r c h im iş tii fă c e a u m ă s u r ă to r i g re ş ite cu s u b s ta n ţe fo a r te c u r a te . D a r v r e m e a a c e a s tă a tr e c u t. Ş i c u a c e a s ta o c a z ie a r ă t ă c â t e d e g r e u să c u r e ţi u n co rp . A ş a , o d a tă , i - a u t r e b u i t lu i tr e i lu n i c a s ă o b ţie u n co rp n u a b s o lu t c u r a t, c i «p resq u e pur». A c e s t e a m i le m a i sp u se se ş i m ie în t r 'o a u d ie n ţă . T o t a tu n c i îm i sp u se se c ă e m a re d e o se b ire , fo a r te m are c h ia r , în tr e a lu c r ă su b c o n d u c e r e a a s is te n tu lu i ş i a lu c r ă s in g u r . P e n tr u e l u n l i c e n ţ ia t ro m â n n u e s te m a i p r e jo s d e u n l i c e n ţ ia t fr a n c e z , d a r n ic i m a i su s. N i c i u n u l n ic i c e la lt n u ş tie s ă lu c r e z e s in g u r .

L a le c ţiile d e c h im ie a n a lit ic ă fă c e â d e o s e b ir e a d in tr e a n a liz a s p e c tr o s c o p ic ă ş i a n a liz a p e c a le u m e d ă s a u u s c a tă . N e s p u n e a c ă ce i m a i m u lţi c h im iş ti îş i în c h ip u e s c c ă m e to d e le d e a n a liz ă p e c a le u m e d ă s u n t r ig u r o a s e şi d in a c e a s tă c a u z ă fa c n u m e r o a se g r e ş e l i ; d a r a c e s te m e to d e n u p o t f i r ig u r o a s e , p e n tr u c ă n u e x i s t ă n ic i u n c o r p a b s o lu t in s o lu b il ş i d e c i d u p ă î n d e p ă r ta r e a c o r p u lu i s u b fo r m ă d e p r e c ip it a t , t o t m a i r ă m â n în s o lu ţie u rm e d in a c e l c o r p , u r m e c e p o t f i id e n t if ic a t e la s p e c tro s co p . A s t f e l u n c h im is t c u n o s c u t d u p ă ce în d e r p ă r ta s e cantitativ t o a t e s u b s ta n ţe le d in tr ’o s o lu ţie , o b ţin u s e u n lic h id , c a re d ă d e a fe l d e f e l d e r e a c ţ i i . C r e z â n d c ă are d e a fa c e c u u n c o rp n o u , c h im is tu l î l c o m u n ic ă la o s o c ie ta te s u b n u m e le d e Bauxiu. D a r s p re d e z ilu z ia c h im is tu lu i s ’ a d o v e d it p e c a le s p e c tr o s c o p ic ă c ă Bauxiul n u e r ă d e c â t u n a m e s te c d e t o a t e e le m e n te le c o n ţin u te în s o lu ţia d e la în c e p u t.

A d e s e o r i c h im iş tii d e ca rie ră se îm p ie d e c ă d e lu c r u r i d e n im ic a . U n u l s ’a în c u r c a t c u u n m in e r a l c a r e d e f a p t n u c o n ţin e â d e c â t o x id d e s ta n iu . Ş i d is p e ra re a lu i a f o s t a ş â d e m a r e î n c â t ş i-a s m u ls p ă r u l d in c a p . Ş i a s t a n u m a i d in p r ic in a s ta n iu lu i. E u , a d ă u g ă Urbain, n ’a m f o s t n ic i o d a t ă a t â t d e d is p e r a t — D ie u m e g a r d e — d o v a d ă c ă a m ... p ă r .

P e n tr u a g r e ş i c â t m a i p u ţ in p o s ib il la fa c e r e a u n e i a n a liz e , e x p e r im e n ta to r u l tre b u ie s ă aibă fo a r te d e s v o lt a t s p ir itu l ş t i in ţ if ic . Ş i s p ir itu l ş t i in ţ if i c în s e a m n ă în p r im u l r â n d în d o ia lă , fa im o s u l Dubito a l lu i Descartes.

A lt e o r i n e v o r b e â d e s p re o a m e n ii m a ri, n e v o r b e a cu re s p e c t, d a r a r ă t ă şi p ă r ţ ile lo r s la b e . D e sp re Berthelot n e -a s p u s c ă ş i-a im p u s id e ile în î n v ă ţ ă m â n t în c a l i t a t e d e in s p e c to r g e n e r a l. D a c ă v r e -u n p ro fe so r n u - i u r m ă id e ile , a p o i se p o m e n iâ c u o h â rtie , c a r e ... N e - a m a i p o v e s t i t

N A T U R A

23

c u m m a r e le Moissan î i a firm a se c ă n u e x i s t ă o ch im ie a c o m p le x ilo r , c i n u m a i c h im ia b in a " r ilo r ; a c e a s ta în u r m a u n o r lu c r ă r i s tr ă lu c ite p e care le fă c u s e Moissan în a c e a s tă d ir e c ţie .

R e fe r in d u -s e l a u n u l d in u ltim ile co n g re se d e ch im ie , a s p u s c ă s ’a h o t ă r â t o n o u ă n o m e n c la tu r ă în c h im ia m in e ra lă şi c ă a r f i b in e c a c h im iş tii s ă ţ i e s e a m a d e a c e a s tă sch im b a re . S e p ă r e a d e c i c ă Urbain a p r o b ă în tr u t o t u l n o u a n o m e n c la tu r ă , d a r în c lip a u r m ă to a r e ad re - s â n d u -s e c ă tr e a s is te n tu l lu i, î l în tr e b ă , d a c ă c o n g re su l a h o t ă r â t să se scrie în tâ iu m e ta lu l s a u în t â iu m a ta lo id u l.

N u c r u ţă p e n im e n i, n u se c r u ţă n ic i p e el. O d a t ă n e -a is t o r is it a p r o a p e ir o n ic d e sp re o te o rie d in tin e r e ţe a lu i, care s u p u s ă u n u i prim c a lc u l n u n u m a i c a n u s ’a v e r if ic a t , d a r c ifrele o b ţin u t e e ra u d e s e m n c o n tra r c u cele g ă s ite e x p e r im e n ta l.

A l t ă d a tă n e -a s p u s c ă m a r ile re fo rm e ş ti in ţ if ic e n ’a u fo s t n ic i o d a t ă fă c u te d e s p e c ia - , liş ti, p e n tr u c ă s p e c ia liş t ii a u id e i c r is ta liz a te . A s t f e l M e d ic in a a f o s t re fo r m a tă d e Pasteur, c a re n u e ră d o c to r, c i c h im is t. T o t a şa r e fo r m a to r u l c h im ie i, Lavoisiem’&iost... c h im is t. La- voisier a r e fo r m a t c h im ia p e n tr u c ă a f o s t f iz ic ia n ş i f i l o z o f ; el e ră a d e p t d e a lu i Condillac.

I n le c ţiile d e c h im ie a n a lit ic ă Urbain s ’ a a r ă t a t b u n p s ic h o lo g . N e -a v o r b it d e t e m p e r a m e n tu l s tu d e n ţilo r , îm p â r ţin d u -i în d o u ă . U n ii s tu d e n ţ i to a r n ă d in s tic la d e r e a c t iv c u g h io t u r a ; a lţi i, o p u ş ii lo r to a r n ă fie ce p ic ă tu r ă c u fo a rte )m u ltă s fia lă . M a i fă c e a ş i a lte o b s e r v a ţi i a s u p r a s tu d e n ţilo r .

A d e s e a n e d ă d e a ş i s fa tu r i. S p u n e a c ă o r i d e c â te o r i fie r b e m h id r a ţi a lc a lin i, e x p e r im e n t a t o r u l s ă p o a r te o c h e la r i, d e o a re ce a c e s te s o lu ţ ii f ie r b n e r e g u la t a r u n c â n d str o p i. O p ic ă tu r ă d e s o d ă s a u p o t a s ă c a u s tic ă s ă r ită în o c h i p o a te a v e a u r m ă r i fo a r te g r a v e .

T o t a t u n c i n e -a s f ă t u i t să n u p u n e m n ic io d a tă s t ic la d e a c id a z o tic a lă tu r i d e s t ic la de e te r, p e n tr u c ă v a p o r i i d e e te r c o m b in â n d u -s e c u a c id u l a z o tic p o t p r o v o c ă o e x p lo z ie p u t e r n ic ă . F i in d v o r b a d e e te r n e -a s p u s c u m o d a t ă în tin e r e ţe a lu i s e p ro d u s e se o e x p lo z ie , c u m f lă c ă r ile să rise ră a s u p r a lu i, a d ă u g â n d a p o i în i la r it a t e a în tr e g e i s ă li, c ă a a v u t n o ro c d e u n c o le g c a r e l- a s tin s «qui m ’a etein t».

O d a t ă a m ă r tu r is it c ă e l n u ş tie d a c ă b is m u t h y l (e v o r b a d e c u v â n t u l fran cez) se s c r ie cu u n y s a u c u d o i, p e n tr u c ă n u ş tie o r to g r a fia . P ă r e a a s tfe l c ă are u n e o ri o d e o s e b ită p l ă cere s ă sp u e c ă e l n u ş tie lu c r u r i p e c a re t o a t ă lu m e a le ştie .

O g lu m ă , c a re a p lă c u t m u lt , e u r m ă to a r e a . V o r b e a d e o r e a c ţie în care în tr ă o m o le c u lă d e a p ă . Urbain s p u s e c ă în r e a c ţii le c h im ic e n u se p r e a ţ in e s e a m a d e ap ă , c a şi c u m n ic i n ’a r e x is t ă a c e s t co rp . D a r e d e s tu l c a c h im iş tii să tr e a c ă o c e a n u l p e n tr u c a s ă se c o n v in g ă d e c o n tr a r u l.

I n fe lu l a c e s t a le c ţi ile lu i Urbain a u u n fa r m e c d e o s e b it.. . . I n v ir t u t e a a s o c ia ţie i d e id e i, fa p te le p r e z e n te c h e a m ă în c o n ş tiin ţi id e i ş i re p r e z e n

t ă r i a s e m ă n ă to a r e d in t r e c u t. . .Ş i a s tfe l n u r a r e o r i m i se în t â m p lă la le c ţiile p ro fe s o r u lu i Urbain ca, fă r ă v o i a m e a , în

lo c u l p e r e tu lu i d e a i c i p e care e p i c t a t r a iu l ş i ia d u l, să v ă d u n p e r e te a lb d e a iu r e a , tr e i b u s tu r i d e c h im iş ti d e a s u p r a u n e i t a b le ia r m a i jo s în d o su l m ese i p lin e d e a p a r a te şi p r o e c tâ n d u -s e p e fo n d u l n e g ru a l ta b e le i, im a g in ă c e lu ila lt p ro fe so r...

Paris, 20 Februarie 1925

B O L I D U L D E L A

I n s e a r a z ile i d e 10 M a r tie ( 1 8 0 . 34 m . T . M . G .) , c â n d p ă r ă s e a m c a s a îm p r e u n ă c u d -1 p r o f. H e r o v a n u , d -n a H e r o v a n u ş i d -1 a v o c a t P o p e s c u , z ă r ii c ă tr e r ă s ă r it u n b o lid d e u n d ia m e tr u e g a l c u o o p tim e d in a c e l a l lu n ii. C e r u l e ră s e n in ş i lu n a p lin ă . C u t o a t e c ă d ia m e tr u l a p a r e n t a l b o lid u lu i e ră d e s tu l d e m ic , t o t u ş s tr ă lu c ir e a a c e s tu ia în tr e c e a c u m u lt p e a lu n ii. C u lo a r e a s a e r ă a lb -a l- b ă s tr u ie , fo r m a e l ip t ic ă a v â n d s p r e p a r t e a d in d ă r ă t d o u ă m ic i p r o e m in e n ţe p u r p u r ii. B o lid u l e r ă a n im a t d e o iu ţe a lă fo a r te m a re

1 0 M A R T I E 1 9 2 5

p e o tr a ie c to r ie o r iz o n ta lă , lă s â n d o u r m ă p u ţ in s t a b i lă d e c o lo a re g a lb e n ă ş i d e o i n t e n s it a t e lu m in o a s ă d e s tu l d e m a r e . P e a lo c u r e a u r m a p r e z e n tă d is c o n tin u ită ţi. N u s 'a a u z it n ic i u n z g o m o t. B o lid u l a f o s t o b s e r v a t n u m a i c u 3 s e c u n d e în a in te d e d is p a r iţie a ş â c ă p u n c tu l r a d ia n t n ’ a p u t u t f i d e te r m in a t. A v e n i t d in d ir e c ţia P ă r u lu i B e - re n ice i, a t r e c u t la ju m ă t a t e a d is ta n ţ e i d in tr e y B o u a r u l şi U r s a M are ( B e n e tn a s c h ) s t i n - g â n d u -s e în a p r o p ie re a lu i 6 D r a g o n u l.

Mircea E. Herovanu.

N A T U R A

24

C Â N D A V E M E C L I P S A

ana avem eclipse•imarduLui Patpâri

,UWi

^ «4

B r u m v i l ecîip&e* 3

■ una

N A T U R A

-25

D E V O R B A C U S T E L E L E de d . m .

E a s t r o n o m i a d e v r e -u n f o l o s ?

PE N T R U p r o fa n ii în a le ş t i in ţ e i p u r e , c e r c e tă to r ii a c e s tu i d o m e n iu a l c u n o ş tin ţe lo r o m e n e ş ti, p e r s o n a g ii re s p e c ta b ile p e n tr u c ă n u fa c ră u n im ă n u i, se io n fu n d ă cu c e le la lte c a te g o r ii d e « ilu zio n işti» , c a r i-ş i p r ă p ă d e s c v ie a ţ a în t r ’o p e r p e tu ă c ă u ta r e a u n o r a d e v ă r u r i fă r ă n ic i o u t i l i t a t e p r a c tic ă . P e n tr u a c e ş ti n e in it ia ţi , s in g u r u l r o s t a l a s tro n o m ie i, d a c ă p o a te a v e a v r e u n u l, ar f i « ce tire a în stele», a că ro r m e n ire p e lâ n g ă fr u m u ş e ţe a — şi a ce e a , fo a r te r e la t iv ă — p e care o a d a u g ă c e r u lu i în tu n e c a t, ar fi d o a r să in d ic e v ii t o r u l m ic ilo r şi tr e c ă to a r e lo r lo r p e rso a n e .

C u t o a t e a c e s te a , c â m p u l a s tro n o m ie i s ’a d o v e d it a f i m u lt m a i fe r t il în r e z u lta te p r a c

tic e d e c â t s ’a r f i a ş t e p t a t ch ia r c e i m a i m o d e r a ţi d in tr e s c e p tic i. C u n o ş tin ţe le ş ti in ţ if ic e n o u i în to td e a u n a au p r o v o c a t m in te a o m u lu i să c a u te a p lic a r e a lo r la n e v o ile sale.

«Elefantul de lână»

I n 1868, L o c k y e r , în d r e p tâ n d u -ş i s p e c tr o s c o p u l spre flă c ă r ile ce ţâ şn e sc la p e rife r ia s o a re lu i, d e s co p e r ă u n g a z n e c u n o s c u t c h im iş tilo r p ăn ^ ân ten i. P e s te 28 d e a n i, S ir W illia m R a m - s e y o b ţin e c a n t it ă ţ i in fim e d in g a z u l a c e s ta n o u d in u r a n in ită . M a i tâ r z iu , S ir B r n e s t R u t h e r - fo r d g ă s e ş te c ă r a d iu l, p r in d e s in te g r a r e , d ă n a ş te r e la a c e la ş g a z . I n sfâ r şit, în u r m a p lâ n g e r ii u n o r lo c u ito r i d in K a n s a s (A m e r ic a ), c ă g a z u l n a tu r a l ce li se fu r n iz e a z ă n u d ă d e s tu lă c ă l d u r ă şi lu m in ă , se d ă d e u r m a a c e lu ia ş g a z — heliu — t o t a t â t d e in e r t şi ju c â n d p e n tr u g a z u l n a tu r a l a c e la ş ro l c a p ia tr a d in c ă rb u n i.

A c u m , h e liu l n e in fla m a b il e ste în t r e b u in ţ a t la u m p le re a d ir ija b ile lo r c a re — c a L o s A n - g e le s (fo st Z R - 3 ) — s t r ă b a t m ări şi c o n tin e n te , fă r ă t e a m ă d e e x p lo z iile care a u n im ic it a t â t e a s p le n d id e n ă v i aerien e.

U n a lt e x e m p lu : T o a t ă lu m e a c u n o a ş te ş i se m in u n e a z ă d e te le fo n ia fă ră fir . D a r ce i m a i m u lţ i n ic i n u v is e a z ă c ă d a to r ită u n u i r ă b d ă to r astronom d a n e z te le fo n u l lu i B e ll a fo s t l ib e r a t d e s c la v ia fire lo r, .pe care le -a în lo c u it cu e te r u l s p a ţiu lu i.

N A T U R A

DE VORBĂ CU CETITORII DE G. G. LONGINESCU. .Iar se vorbeşte, domnule profesor, de învăţământul clasic şi de întoar

cerea la liceul unitar. Ce ziceţi de această nenorocire care ameninţă pe bieţii noştri copii? Iar vor s i tâmpească şcolarii cu regul.le gramaticii greceşti. Aveţi datoria să vă spuneţi cuvântul şi aveţi autoritatea ca părerea domniei-voastre să fie primită...».

Cetitorul care mi-a trimis aceste rânduri, putea să puie şi un «amin» pentru ca reuşită să fie asigurată. Iată răspunsul meu.

Nici o nenorocire şi nici o tâmpi :e. Cetitorul trebuie să ştie că nu tot ce se spune se şi face, şi nu trebuie să uite că ce se face azi se poate desface mâine. Ce-a făcut ministrul Bérard în Franţa a desfăcut ministrul François Albert. Şi apoi cum n’au fost tâmpiţi elevii pe vremea când se învăţă greceşte în liceu, nu vor fi tâmpiţi nici pe viitor. Din două una. Ori vor învăţă cu plăcere, ori nu vor învăţă. In cazul întâiu vor trece clasa, în cazul al doilea iar o vor trece, fiindcă mai repede va trece funia corăbiei prin urechile acului, decât să rămână repetenţi elevi slabi, pentru care stârnesc părinţi tari şi chiar autorităţi şi mai tari.

Dar de unde şi până unde îşi închipue cetitorul că am vreo autoritate. N'am făcut politică de când sunt. Mă duc la vot din respect pentru lege, care mă sileşte de altfel să pun stampila în văzul acelora ce se uită prin crăpăturile anume lăsate în cuşca de votare. Odată, un nespălat de aceştia m ’a bătut prieteneşte pe umăr, drept mulţumire că votasem cum doria el, am mai făcut atunci şi pe placul altuia, care învăţă lumea cum trebuie să puie cineva ştampila, în dreptul crucii, în dreptul stelei, în dreptul secerei ori a ciocanelor şi care adăugă, aşa în treacăt, că alegătorul inteligent votează semnul cutare, (semn votat apoi de mine).

Sunt dator să-mi spun cuvântul. Da. Şi l'am spus în totdeauna, chiar când am fost singur în contra tuturor. Această datorie e ceă mai mare dintre toate. De şi-ar împlini-o toţi, am aveă o opinie publică în ţara noastră. Având o opinie publică am puteă face minuni. Vinovaţii ar fi pedepsiţi, iar cinstea, munca şi împlinirea datoriei ar fi răsplătite aşă cum se cuvine.

Toate bune, dar cetitorul meu vrea să ştie ce cred eu despre introducerea gramaticii greceşti, cu regulile şi excepţiile ei, care-1 sperie pe el, cum mă sperie pe mine în visurile groaznice, când mă visez elev de liceu. Cred că ar fi o greşeală foarte mare în împrejurările de azi. Şi ca m'ne mai cred mulţi. Suntem înconjuraţi din toate părţile de duşmani cari stau la pândă. De putem ţine piept, numai, printro desăvârşită tehnică mecanică şi chimică. Cu vorbe frumoase, dar goale, nu se umplu ghiulele de tun. Şi pentru a aveă aceă tehnică ne trebuesc bani, bani şi iar bani şi un temeinic învăţământ ştiinţific. Bani nu avem, şi laboratoare şi mai puţin încă. Tot numai printr’un învăţământ ştiinţific putem ţine piept duşmanilor din ţară care ameninţă să ne copleşească. E cu totul neiertat să încărcăm bugetul cu cheltuelile cerute pentru predarea regulelor şi excepţiilor din gramatica grecească. In orice caz, pentru multă vreme, putem merge aşă cum ne găsim azi.

«A sunat ceasul când trebuie să înţeleagă ori şi cine că am intrat într’o vârstă nouă: vârsta ştiinţifică şi industrială... Franţa a făcut, fără îndoeală, multe descoperiri, mai multe chiar de cât alte neamuri, dar prea adesea a semănat fără să culeagă, lăsând altora, ca boierii cei mari, foloasele materiale. Ea e trăit ţ: rea mult

N A T U R A

27

în trecut şi s’a îmbibat prea mult cu o cultură literară şi artistică... In alegerea unei cariere trebuie să se facă o parte mai mare ştiinţelor şi tehnicei... Să facem cât mai mulţi producători şi pentru aceasta să prefacem sistemul nostru de creştere, să ne inspirăm ceva mai puţin din idealul din vechime şH să privim mai serios înspre viitor Ştiinţă şi putinţă, iată legea nouă la care trebuie să ne închinăm. Sub pedeapsa de fi ştearsă din rândul marilor naţiuni Franţa trebuie să facă o parte cât mai mare culturii şi producerii ştiinţifice. Spiijinitâ pe ştiinţă, gândirea franceză va avea o putere mai mare ca tot deauna.

Franţa, trebuie să fie o naţiune cu structură ştiinţifică fiindcă altfel, în condiţiile vremurilor noui, nu va cunoaşte nici siguranţă, nici prcpăşire». (Charles Moureu, chimia şi răsboiul, Natura anul X II, No. 2, pagina 33).

Aşa se gândeşte în Franţa şi aşa gândim şi noi. Ştiinţă şi laboratoare, iată, armele cu care vom putea învinge în lupta de întrecere cu vecinii noştrii. Altfel, cum am mai scris, Christ şi să fim, cum ar spune Coşbuc, şi nu scăpăm nici în mormânt de blestemul generaţiilor de azi şi de mâine, pentru cari nu vom fi făcut ceeace trebuie să facem ca să le asigurăm viitorul.

In lecui gramaticii greceşti şi a liceului unitar, să introducem mai bine cinstea, munca şi împlinirea datoriei în toate şcoalele de azi dela cele din sate până la facultăţile din Universitate.