karl may - opere vol.7 - slujitorii mortii [v 1.0 blankcd]

8/13/2019 Karl May - Opere Vol.7 - Slujitorii Mortii [v 1.0 BlankCd]

http://slidepdf.com/reader/full/karl-may-opere-vol7-slujitorii-mortii-v-10-blankcd 1/225



Slujitorii mor ii

Capitolul I - Tat ă l-celor-patru-ochi

— " Haï es sala" ― sculaţi la rugăciune! strigă cucernicul şeic El Djemali, conducătorul caravanei.A sosit el asr , vremea de închinăciune de la ceasurile trei de duă rn.

#amenii veniră în $ugă, îngenunchiară e ămntul în$ier%ntat de arşiţă şi, duă ce&şi $recarăminile cu nisi ― căci aă n&aveau ―, înceură să murmure cuvintele celei dinti sure din Coran'

" În numele prea milostivului, stăpânul lumii, prea îngăduitorului care va judeca în ziua de apoi.Ţie îţi slujim, pe tine te rugăm să ne duci pe calea cea bună , calea celor drepţi care se bucură de

milostivirea Ta şi nu pea celor rătăciţi."

(oţi se rugau cu $aţa sre )ecca $ăcnd mătănii nenumărate nă ce şeicul se ridică de jos dndu&least$el să&nţeleagă că rugăciunea s&a s$rşit.

)ahomedanul se slujeşte în deşert entru a%luţiunile* sale, de nisi în loc de aă, ustiul $iindconsiderat o "mare $ără de aă", din ricina întinderii sale nes$rşite.

Desigur, +ahara nu&i nemărginită, şi nici ammada, cea cu movilele ei unduitoare de nisi,asemenea unei mări %ătută de valori, ele au totuşi o întindere uriaşă în care ochiul nu vede altcevadect nisi şi iar nisi. -ici un coac, nici o tu$ă, nici măcar un $ir de iar%ă ct de $irav ar $i $ost el.

+oarele dogorea cu uteri şi mai nicăieri nu se a$la un ic de um%ră, dect în dosul unui gru destnci colţuroase care se ridicau din marea de nisi, asemuindu&se cu ruinele unei vechi $ortăreţe.

a um%ra aceasta oosise caravana cu un ceas înainte de rn, ca să&şi odihnească e timulcăldurii groave cămilele. /ugăciunea se s$rşise şi se regăteau de lecare.

0aravana nu era mare. -umai şase ersoane, tot attea cămile de călărit şi alte cinci de ovară.0inci dintre călători erau ara%i de&ai tri%ului homr, cunoscuţi ca oameni $oarte cucernici şi urnd demoarte e creştini.

0nd ara%ii se îndretară sre cămile, şeicul şoti celorlalţi ca să nu&l audă dect ei' — !lla" jena"rl el #elb, el nusrani ― Dumneeu să edesească e cinele ăsta de creştin! 1i se

uită e $uriş cu duşmănie la cel de&al şaselea călător, care, stnd liit de stncă urmărea cu rivirea o asăre în %or.

#mul nu avea trăsăturile ascuţite şi ochii ca de tăciune ai ara%ilor şi nici statura lor uscăţivă. Darcnd, dndu&şi seama că aceştia vor să ornească la drum, se ridică în icioare, se vău că avea un truînalt şi uternic, ca al unui o$iţer de gardă rusac. 2ărul îi era %lond, ca şi %ar%a deasă care&i

îmodo%ea $aţa. #chii al%aştri şi trăsăturile $eţei erau de o delicateţe neo%işnuită în ţările răsăritene.Era îm%răcat la $el cu însoţitorii săi ara%i, adică urta un %urnus deschis la culoare, cu o glugă care&iacoerea caul. 0nd se urcă însă e cămilă, %urnusul se des$ăcu în $aţă, lăsnd să se vadă cimeleînalte, de iu$t, e care le urta în icioare, lucru rar întlnit e meleagurile acelea. a %ru avea două

istoale şi un umnal, iar de o%lncul şeii atrnau două uşti, una mai uşoară entru vnat ăsări şi alta

1 +ălare rituală e m!ini şi e o%ra, înainte de rugăciune.

~ 2 ~



Karl May – Opere vol 7

mai mare entru animale mai voluminoase. 0a să se aere de raele uternice ale soarelui urta o ereche de ochelari de rotecţie.

— 2lecăm3 între%ă el e şeicul El Djemali, în ara%a vor%ită la 4ahira 50airo6. — Da, dacă doreşte !bu$l arba ijun, îi răsunse ara%ul.0uvintele acestuia erau suse e un ton cuviincios, dar se străduia adarnic să le dea o e7rimare

rietenoasă. !bu$l arba ijun înseamnă (atăl&celor&atru&ochi. Ara%ul o%işnuieşte să dea, mai alesstrăinilor al căror nume nu&l oate ronunţa %ine, un nume care să se otrivească întotdeauna unei

articularităţi a acestora. 2e străin îl orecliseră ast$el din ricina ochelarilor e care&i urta.Denumirile e care le dau înce de o%icei cu abu sau ben şi ibn, omm ori bent , adică tatăl sau $iul,

$iica sau mama. 8ntlneşti ast$el nume ca' (atăl&aloşului, dat unui om vitea9 :iul&înţeleciunii, datunui tnăr cuminte sau inteligent9 )ama cuşcuşului, la o $emeie care se ricee să gătească $oarte %ineacest soi de grăunţe9 :iica cuvntului, la o $ată clevetitoare.

— 0nd crei că vom ajunge la ;ahr el A%iad<3 între%ă străinul care nu mai $usese încă rin ărţile

acelea. — )ine. 8nainte de a se însera. — 1i la :ashoda3 — 0am e&aceeaşi vreme, dacă o vrea Allah. — 0u att mai %ine. -u cunosc ţinutul9 trag nădejde că&l ştiţi voi şi nu ne vom rătăci. — =n %eni&homr nu se rătăceşte niciodată. -oi cunoaştem tot ţinutul dintre Djesirah>, +ennar şi ţara

?adai, aşa că (atăl&celor&atru&ochi să nu ducă nici o grijă.@or%ea cu îngm$are şi siguranţă, uitndu&se în acelaşi tim cu o rivire ironică la tovarăşii săi,

rivire ce i&ar $i ărut susectă euroeanului, dacă ar $i văut&o, şi vrnd să sugeree că străinul nu vaajunge nici la -il şi mai uţin la :ashoda.

— 1i unde oosim la noate3 între%ă iar acesta.

— a ;ir Aslan

, unde vom ajunge la ausul soarelui. — De ce i se ice ast$el3 -u cumva vin leii să se adae la $ntnă3 — Acuma nu mai vin, dar, cu mulţi ani în urmă, +tănul&cu&caul&mare îmreună cu leoaica şi

uii săi îşi $ăcuseră aici sălaşul. )ultă lume a s$şiat el, şi toţi ră%oinicii şi vnătorii care au ornit să&l omoare s&au întors cu truurile schilodite ori nu s&au mai întors deloc. Allah să&i a$urisească su$letulşi su$letele strămoşilor lui. Dar a venit odată un om din :ranBhistan 5:ranţa6, a %ăgat otravă într&o

%ucată de carne şi&a us&o aroae de $ntnă. A doua i leul a căut mort lngă $ntnă. eoaica s&aseriat, şi&a luat uii şi a lecat. 8ncotro, n&a a$lat nimeni, numai Allah tre%uie să ştie. +ă se ducă şi eaşi $eciorii ei în $undul iadului. De atunci i s&a is $ntnii Cvorul leului.

Ara%ii ustiului nu cuteaă să vor%ească ast$el dect duă ce leul nu mai e în viaţă şi nu le mai oate $ace nimic. 0nd e însă vor%a de unul viu, se $eresc e ct le stă în utinţă să e7rime cuvinteinsultătoare sau %lesteme. -ici chiar cuvntul "leu" nu&l între%uinţeaă dect în şoată ca să nu cumvasă&l audă $iara.

0a şi toate ooarele de negri din +udan, mulţi ara%i cred că în truul leului sălăşluieşte su$letulunui şeic care a murit. De aceea şi suortă tot ce $ace el nă nu mai e de ră%dat. Atunci ornesc în

2 ;raţ rincial al -ilului, în artea de vest a $luviului.3 Cnsulă.4 Cvorul leului.

~ 3 ~



Slujitorii mor ii

cete să&l strească, şi nu&l atacă dect duă ce i&au ţinut un $el de cuvntare cu vor%e omoase.2e cnd vnătorul euroean nu se s$ieşte să&i iasă înainte singur, să&l atace de re$erinţă noatea

cnd $iara se duce să&şi otolească setea, ca să&l nimerească dintr&un glonţ %ine ţintit, ara%ului i se areaşa ceva nu numai o îndrăneală nemaiomenită, dar chiar o adevărată ne%unie.

0nd leul a rărit într&att turmele unui duar înct oamenii şi&au ierdut ră%darea, toţi %ăr%aţii înstare de lută ornesc să&l do%oare, şi asta, %ineînţeles, numai la lumina ilei.

Ara%ii se înarmeaă cu tot soiul de arme, nă şi cu %olovani, îşi $ac rugăciunea isă %at""a şi searoie de sălaşul leului care e de o%icei între stnci înconjurate de mărăciniş. =nul din ei, de o%iceicunoscut ca %un vor%itor, încee să&l roage în cuvinte alese şi oliticoase să ărăsească localitatea şi să

%inevoiască să se mai în$rute şi din vitele altor sate.;ineînţeles că leul nici nu se sinchiseşte de discursul ara%ului. Atunci cel mai %ătrn dintre

locuitorii satului intervine şi el şi&i sune în cuvinte stăruitoare şi severe că&l o$teşte să lece.Degea%a.

De data asta oratorul îl ameninţă e leu că vor $i siliţi să ia măsuri asre îmotriva lui şi înce cutoţii s&arunce cu ietre în tu$iş, nă ce $iara se treeşte din somn şi aare ăşind mndră şimaiestuoasă, de duă stnci. A%ia acum încee să louă cu săgeţi, suliţi şi se slo%od toate uştile. 8nacelaşi tim urlete şi răcnete cutremură văduhul.

-imeni nu s&a gndit să ochească. (oţi trag la întmlare. loanţele trec e lngă $iară $ără s&onimerească, altele a%ia o rănesc uşor.

Deodată ochii lui se arind ca nişte văăi ― un salt, şi ghearele lui groave au şi înhăţat e unul dinei. Alte îmuşcături. eul are ceva mai serios atins. 8ncă o victimă, aoi alta şi iar alta, nă ce cadeciuruit de gloanţe.

8n s$rşit, s&a isrăvit cu suunerea şi rugămintea de adineauri. Acum e mort şi9 nu le mai oate $acenimic. (oţi se înghesuie ca să&l calce în icioare, să&l lovească9 îl scuiă şi&i murdăresc numele, îl

înjură de toate neamurile, $olosind $el de $el de sudălmi, căci lim%a ara%ă disune de nenumărateînjurături.+trăinul, care vnase mulţi lei la viaţa lui, m%i la e7licaţiile ara%ului date în tim ce&şi $ăceau

regătirile de lecare, care niciodată nu sunt att de simle e ct îşi închiuie euroeanul.2e cal încaleci dintr&o săritură, îi dai inteni şi&a ornit ca glonţul. -u tot ast$el e să orneşti o

caravană de cămile, mai ales cnd ai şi din cele cu ovară cu tine. Acestea nu sunt "cele mai ră%dătoareanimale" ― duă cum scrie rin cărţi, ci mai degra%ă trndave, răutăcioase şi viclene, ca să nu maivor%im de urţenia şi mirosul lor resingător, att de nesu$erit, înct caii nici nu vor să stea o noatealături de ele.

"0ora%ia ustiului", cum i se mai ice, e un animal rău9 avrle cu icioarele de dinainte şi dinaoi,nu se ataşeaă de stăn, e arţăgos şi ră%unător. 2entru euroean e de multe ori $oarte rimejdios să searoie de o cămilă a ustiului' riscă să $ie muşcat sau călcat în icioare.

Adevărat e că se mulţumeşte să mănnce $oarte uţin şi oate duce overi grele în sinare, nu însăatt de grele duă cum se e7agereaă.

-ici o cămilă nu oate ră%da de sete mai mult de trei ile. Att şi nu mai mult ţine roviia de aă e care o acumuleaă în stomac. Dacă duă acest interval nu i se dă de %ăut, se trnteşte la ămnt şinu o oţi $ace să se scoale chiar dacă ai omor&o în %ătăi.

5 +at de corturi.

~ 4 ~




(ot att de uţin adevărat e că %eduinul îşi înjunghie cămila cnd nu mai are aă, ca să %ea ceea cese mai găseşte în truul ei. +tomacul unei cămile moarte nu conţine aă, ci un amestec călduţ de %alegăsu%ţire rău mirositoare. 0el mai însetat dintre oameni n&ar utea înghiţi un stro.

/elele însuşiri ale cămilei se dovedesc mai ales duă ce&ai lăsat&o să se odihnească. -u vrea să semai scoale, încearcă să muşte, dă din icioare, g$ie, geme, %iară din răsuteri, în vreme ce oameniidimrejur răcnesc şi înjură, îmingnd&o din toate ărţile. 8ţi vine uneori să laşi totul %altă şi s&o iei la$ugă încotro te&or duce ochii.

1aua cămilei de ovară este un harnaşament de $orma unui acoeriş în două ae, cu două cresteînălţate, care constituie cele două ciochine, din $aţă şi din sate. -umele ei ara% e "auia" în tim ceşaua cămilei de călărie 5"edşin în ara%ă6, veltă şi înaltă, se numeşte mac"lu&a". Este ast$el $ăcută înctcel care o $oloseşte să oată sta într&o adncitură comodă, ţinndu&şi icioarele încrucişate în dretulciochinei din $aţă, e grumaul cămilei. 2entru ca să $ie încălecată, cămila tre%uie să stea culcată la

ămnt. 8n clia în care animalul simte că omul a atins şaua, se ridică e icioarele dinaoi şi e urmă

e cele din $aţă, iar călăreţul tre%uie să&şi menţină %ine echili%rul, entru a nu $i aruncat la ămnt.#dată ornită, nă şi cămila de ovară înainteaă cu un as regulat şi sornic, înct oate arcurgedistanţe destul de mari.

Ara%ii se căneau e ct uteau să încarce iar overile9 în vremea asta străinul încălecase e cămilalui şi le&o luase înainte. Deşi nu cunoştea locurile, ştia totuşi direcţia e care tre%uia s&o urmee.

— 0inele nici nu s&a clintit e cnd ne $ăceam noi rugăciunea, ise cu ciudă şeicul. -&a îmreunatmăcar minile ori să mişte %uele. Duce&s&ar în $undul gheeneiF, să se erelească e jăratec!

— De ce încă nu l&ai trimis acolo nă acum3 mormăi unul din ara%i dret răsuns. — 2esemne că Allah ţi&a dat ca, dar nu şi minte ca să ricei. -u i&ai văut armele3 0u un istol

de cela mititel îmuşcă de şase ori una duă alta9 unde mai ui că uşca aia lungă nimereşte ştie dracul nă unde!

— Atunci tre%uie s&aştetăm să&l omorm în somn. — -u! Eu sunt ră%oinic, nu un laş. -u omor e nimeni cnd doarme, dar cu ăsta nu ştiu ce să $ac,de aceea i&am sus lui A%u el )otG că vom ajunge încă diseară la ;ir Aslari. +ă $acă acolo cu el ce&o

o$ti, numai să ne dea ce ni se cuvine. — -umai s&ai%ă ce! De $at ce are ghiaurul acesta asura sa3 2iei de animale, şi de ăsări e care

vrea să le îmăiee! +ticle line cu şeri, moluşte şi scorioni. :lori, $rune şi ier%uri, e care le uneîntre $oi de hrtie. # $i rimind e diavol în viită şi&i regăteşte cu ele masa.

— Car eu cred că tu ţi&ai ierdut minţile. Dacă ai avut vreodată aşa ceva. Ai $ost surd cndnecredinciosul ăsta ne&a ovestit ce vrea să $acă cu ele3

— )ie toate astea nu&mi ot $olosi la nimic, aşa că nici n&am dat atenţie la susele lui. — Dar ce este o medresaH, ştii3 — Da, am auit de ea. — Ei %ine, ghiaurul ăsta este învăţător, ro$esor la o medresa. El îi învaţă e tineri desre toate

lantele şi animalele de e ămnt şi a venit aici ca să strngă toate %uruienile şi vieţuitoarele de e lanoi, să le ducă la el în ţară, ca să le arate elevilor săi. @rea să&i ducă în dar şi sultanului din atria lui

6 Cadului.7 (atăl&morţii.8 =niversitate.

~ 5 ~



Slujitorii mor ii

lăi şi coşuri line cu lante şi animale care să $ie ăstrate în nişte case seciale, muee cum le ic ei. — 1i la ce ne ot $olosi nouă toate astea3 — :oarte mult! )ai mult dect îţi închiui! =nui sultan nu&i oţi duce dect daruri scume,

valoroase. Ai înţeles acum că toate astea sunt de mare valoare3 )&am gndit să i le iau şi să le vnd la4hartoum. 1i tu n&ai văut ce mai are asura sa3

— Da. # întreagă încărcătură de sto$e şi di$erite o%iecte, mărgele de sticlă, cu care oţi cumăra dela negri $ildeş şi sclavi.

— 1i mai ce altceva3 — )ai multe nu ştiu, nu am văut. — Dacă nu mai şti, îi luăm armele şi le vindem. 1i aoi, tre%uie să&ţi $i luat Allah lumina ochilor ca

să nu vei ce mai are la el. — 0e3 — 0easul, inelele şi o ungă de iele în sn lină cu nişte hrtii cu eceţi şi slove tiărite într&o

lim%ă de&a ghiaurilor. Am văut odată la un negustor din 4hartoum o ast$el de hrtie şi mi&a sus că ţise dau arale e ea, dacă şi&a us cineva numele dedesu%t.

— 1i crei că o să vrea3 — 0ămilele şi overile să şi le ia A%u el )ot. Aşa ne&am învoit. — Dar dacă nu vine3 Astăi e ultima i. hiaurul ne&a tocmit să&l ducem la :ashoda. Dacă aucă s&

ajungă mine acolo, s&a dus e cocă lanul nostru, $iindcă îşi oate urma drumul şi $ără noi. — :ii tu e ace că n&o să ajungă, răsunse şeicul cu o intonaţie ameninţătoare în glas. +unt sigur

că A%u el )ot e duă noi. a noate, înainte de a se lumina de iuă, tre%uie să ai%ă loc atacul. a douăceasuri duă mieul noţii o să înainte şase sute de aşi sre miaănoate de $ntnă şi o să&l găsescacolo e %ătrn.

— De ce nu ne&ai sus şi nouă nă acum3 Dacă aşa te&ai înţeles cu el, vine şi unem mna e

radă. +untem %eni&ara%i, ustiul ne e locuinţa şi din radă trăim. (ot ce&l cutreieră e al nostru, deci şighiaurul acesta rios care nici măcar nu îngenunche cnd ne ridicăm glasurile sre Allah.0uvintele lui e7rimau conceţia e care o au locuitorii ustiului, socotind ja$ul dret o meserie

cavalerească e care n&o tăgăduiesc, %a chiar se laudă cu ea.0aravana se use în mişcare şi în curnd ara%ii îl ajunseră din urmă e străin care nici nu %ănuia că

moartea îl ndeşte din urmă. El îşi concentrase atenţia asura unui alt lucru.Deodată îşi ori cămila în loc, o sili să se lase în genunchi, sări din şa şi use mna e uşcă.

— Allah! e7clamă şeicul seriat, nu cumva se vede vreun vrăjmaş3 — -u, răsunse el, ci asărea cea de colo, şi arătă în văduh.Ara%ii ridicară ochii.

— Ista e un "edji cu soaţa lui, n&aveţi şi voi de aceştia e la voi3 — ;a da, numai că li se ice alt$el. — @rei să&l îmuşti3 — Da. — -u o să $ii în stare, $iindcă nici un glonţ nu&l oate nimeri. — # să vedem noi acum, răsunse străinul m%ind.Amndouă găile urmăreau caravana rotindu&se mereu deasura ei, aoi cnd o văură orindu&se,

înceură să se lase jos din %or.

~ 6 ~




+trăinul se întoarse cu satele la soare ca sa nu&l or%ească lumina, ochi şi trase.aia lovită se cutremură o dată, îşi strnse ariile, le întinse iar entru cteva momente, vru să

%oare dar nu utu şi se ră%uşi la ămnt.@nătorul alergă la ea, o ridică de jos şi&o e7amină. Ara%ii veniră şi ei şi i&o luară din mnă, o

întoarseră e toate ărţile, e urmă şeicul e7clamă cu mirare' — !lla" a#bar ― Allah e mare! Ai do%ort&o cu un glonţ de uşcă3 — Da, cu glonţul şi nu cu alice. — 1i tot ai nimerit&o... — Duă cum vei. lonţul i&a intrat în iet dret în inimă, măcar că eu mă gndeam numai s&o

lovesc, unde s&o nimeri. — +ă îmuşti o gaie cu glonţul la înălţimea asta şi încă în inimă! +traşnic ochitor eşti, e$$endi! Dar,

mă rog, unde ai învăţat meşteşugul ăsta3 — a vnătoare.

— Atunci ai mai îmuşcat şi în alte dăţi ast$el de ăsări3 — Da. 2ăsări, urşi, cai, %ivoli săl%atici şi multe alte do%itoace dăunătoare omului. — E7istă de&astea în ţara ta3 — -u din toate. — 1i $iare săl%atice unde ai îmuşcat3 — 8n alte ărţi ale lumii. — 0e $acem acum cu gaia3 — # $rigem diseară entru cină, dacă vom avea cu ce arinde $ocul. — # s&avem, $iindcă la ;ir Aslan cresc tu$e destule. — ;ine. uaţi&o. E un %ăr%ătuş şi carnea lui e mai %ună dect a $emelei. — Aşa e. @ăduva a %urat să&şi jelească %ăr%atul nă şi&o găsi altul şi o să&l uite. Allah se,

îngrijeşte de toate $ăturile lui, nă şi de ăsările cerului, dar mai ales de 'ijur el djianeJ

e care le rimeşte în $iecare an în rai duă ce leacă de la noi.0redinţa aceasta e $oarte răsndită în Egit. #mul simlu nu ştie că rndu&nelele trăiesc de o%icei

în Euroa şi se duc numai e timul iernii în ţările calde. Deoarece ier rimăvara $ără ca el să ştieunde, crede mai ales că aceste ăsărele trăiesc numai e lngă casa omului, că se duc să se cui%ăreascăîn raiul lui Allah şi&i ciriesc rugăciunile dret&credincioşilor săi.

0aravana îşi vău de drum şi duă ctva tim ara%ii ăriră dealuri şi munţi steri la răsărit şimiaăi de ei,

+trăinul întoarse la un moment dat caul şi vău în urma lui la mare deărtare nişte uncte negre, lutind arcă în aer. +coase ocheanul din co%urul şeii şi se uită mai %ine într&acolo. 8l use aoi la locşi&l între%ă e şeic'

— Drumul e care suntem noi acum e stră%ătut des de caravane3 — -u, răsunse ara%ul. Dacă o luam e drumul caravanelor, $ăceam un ocol de vreo două ile. — Aşadar, nu oate $i vor%a de&o caravană rin locurile acestea3 — -u, mai ales că acum e secetă n&ar avea de unde lua aă. 0hiar şi&a noastră e e s$rşite9

%urdu$urile sunt aroae goale. — Dar vom găsi la ;ir Aslan, nu e aşa3

9 2asărea aradisului ― r!ndunica.

~ 7 ~



Slujitorii mor ii

— -egreşit, e$$endi. — m! 0iudat... ise străinul clătinnd îngndurat caul. — 0e e e$$endi, ce te une e gnduri3 E ceva ce nu&ţi lace3 — Da. +ui că nu trec caravane e aici şi cu toate acestea vin nişte călăreţi în urma noastră. — -u se oate! Ar tre%ui să&i vedem. — -u e nevoie. — Atunci ce te $ace să vor%eşti cu atta siguranţă3 — :iindcă nici eu nu&i văd e ei, ci numai urmele lor. — lumeşti, e$$endi. — De$el, vor%esc $oarte serios. — +e oate să vadă cineva nişte urme care nu e7istă3 — (u crei că e7istă numai urme întiărite în nisi, sunt însă şi urme în văduh. — 8n văduh3 !lla" a#bar ― Allah e mare9 entru el totul e cu utinţă, dar ca să ne îngăduie să

vedem urme în văduh, n&am mai auit nă acum... murmură ara%ul, uitndu&se la străin ca la un omcare nu e în toate minţile.

— 1i totuşi aşa e. =rmele e7istă, tre%uie numai să ai ochi să le vei. Ca adu&ţi aminte de gaia e caream îmuşcat&o adineauri.

— 0e&are a $ace gaia cu urmele3 — 0hiar $oarte mult. Aşa e că o văuseşi înainte de a o $i îmuşcat eu3 — Da. +e ţinea de ai&dimineaţă duă noi. 0nd ne&am orit să oosim, se tot rotea deasura

noastră, $iindcă, dacă nu găseşte altceva de mncat, se mulţumeşte cu ce rămne de e urmacaravanelor.

— Aha, atunci recunoşti şi tu că unde se aţin ăsări răitoare tre%uie să se a$le o caravană3 — Da.

— A$lă atunci că în urma noastră luteşte în văduh o altă ereche de gaie la care s&a alăturat şi gaiavăduvită de soţ. =ită&te îndărăt, îi vei31eicul întoarse caul şi rivi în sus.

— Da, îi văd, răsunse el. — 8nţelegi acum ce vreau să sun3 — 8nţeleg, e$$endi. — 1i cu toate acestea nu ne a$lăm e drumul caravanelor. — #amenii care vin s&au luat duă urmele noastre, ca să nu se rătăcească. — (oate caravanele au cte un şec" el djemali şi alţi ara%i care cunosc drumul. — +e întmlă cteodată şi unui %un #abir *K să greşească. — 2oate în ustiurile +aharei, nu însă la noi. 1eicul caravanei care vine în urmă nu se oate să nu

cunoască %ine drumul şi dacă s&a a%ătut din calea o%işnuită şi s&a luat duă noi, înseamnă că a $ăcut&odinadins.

— Dinadins! 0e&ţi vine în gnd, e$$endi! -u cumva îţi închiui că oamenii ăştia vor $i $iind... -u&i venea să s$rşească $raa. — Ai unui gum**3 întregi străinul. Da, asta e ărerea mea.

10 0ălăuă.11 Le$uitori de cadavre.

~ 8 ~




— !lla" #eri"m ― Allah e milostiv! -u se oate ce ici tu, e$$endi. 2e aici nu se a$lă ast$el de inşi. — Atunci ce caută duă noi3 — @or $i urmărind şi ei acelaşi sco. — Adică să scurtee din drum3 (ot ce se oate. — 0hiar aşa tre%uie să $ie. Eu cunosc rea %ine ţinutul şi ştiu că mă a$lu tot aşa de sigur ca în snul

2ro$etului ― %inecuvntat $ie de Allah!+trăinul îi aruncă o rivire care nu&i lăcu şeicului.

— 2entru ce te uiţi aşa la mine3 îl între%ă el. — 0a să&ţi citesc în su$let. — 1i ce vei în el3 Adevărul, nu e aşa3 — -u! — Allah! Atunci ce3 — )inciuna!

Ara%ul use mna e lăselele umnalului e care&l urta la %ru. — 8ţi dai tu seama ce&ai $ăcut acum3 se răsti el. )&ai insultat şi aşa ceva nu oate trece cu vederea

un om din neamul %en ara%ilor.E7resia de e chiul străinului se schim%ă %rusc. 2ărea că trăsăturile lui se înăsriseră dintr&odată.

=n m%et îi $lutură e %ue şi ise e un ton disreţuitor' — asă cuţitul unde e. -u&mi lace să văd e cineva cu mna e umnal cnd vor%eşte de insultă.

Dacă nu te astmeri, vă îmuşc e toţi ct ai clii.Ara%ul luă mna de e lăselele cuţitului şi răsunse $ier%nd de mnie'

— 2entru ce mă $aci mincinos3 — 2entru că eşti. 2nă acum susectam caravana, dar acum mai mult e tine. — De ce3

— @rei să ştii3 ;ine9 să&ţi sun. Cei aărarea gumilor şi cauţi să&mi înlături %ănuiala cu vor%e, caren&au nici un rost. — !lla" (a" &eda# ― Allah să te ăească, e$$endi, gndurile tale rătăcesc e căi greşite. 0e&mi

asă mie de cine vine în urma noastră! — 2are să&ţi ese chiar $oarte mult, altminteri n&ai căuta să&mi înlături %ănuiala ― duă cum ţi&am

sus ― cu o minciună. Mici că ţinutul e tot aşa de sigur ca snul 2ro$etului3 — Da, $iindcă aşa şi e. — (e înşeli, dacă tu crei că nu cunosc ce e e aici. -u voi $i ştiind eu drumul ― şi nici n&am

nevoie, entru că mă ot îndruma duă hartă şi $ără ajutorul tău ― încolo cunosc tot, şi chiar mai %inedect tine. 8n ţara mea sunt cărţi şi oe desre toate noroadele de e lume şi din ele oţi învăţa multe.1i aoi, nu crede tu că Egitul vostru îl cutreier entru întia oară. Aici, unde ne a$lăm noi, a curs multsnge omenesc. 2rin locurile acestea s&au ră%oit multe tri%uri de ale voastre' nuehrii, silluBii, denBaşii,djurii şi lanii, tuitcii, %ahrii, elia%ii şi Bietşii, a%galangii, agehrii, a%ugii şi dongolii s&au încăierat aici şis&au măcelărit ca vitele ― dacă nu s&or $i şi mncat între ei.

Ara%ul îl rivea încremenit. — E$$endi, strigă el de e cămila unde era cocoţat, ştii tu toate astea... cunoşti tu toate noroadele

desre care vor%eşti3 — )ai %ine dect tine. 1i ştiu încă şi mai mult, anume' e unde colindăm noi acum, trece, rin

~ 9 ~



Slujitorii mor ii

întunericul noţii g"asua"*< ca să scae de urmăririle aşei din :ashoda care vrea să strească eaceşti negustori de carne vie. )ulţi din %ieţii sclavi, negri şi al%i, au căut istoviţi în drum şi i&auamuţit e vecie cu o măciucă în ca sau cu un glonţ în inimă.

8i duc tocmai la )oBren el ;ohur, îi descarcă din vaoare şi coră%ii ca e vite, îi gonesc aoi rin ustiu ca să&i vndă mai dearte la 4hartoum. 1i locul acesta îl numeşti tu snul 2ro$etului3 +e oate ominciună mai s$runtată ca asta3

1eicul se uita întunecat în jos. +e vedea %ătut dar nu vroia s&o mărturisească. De aceea %om%ăniduă ctva tim'

— a ăştia nu mă gndeam, e$$endi. Miceam că eşti în siguranţă rintre noi. +ă&ndrănească numaicineva să se atingă de tine şi&i arăt eu!

— +tai, nu te&n$ier%nta aşa. 1tiu eu ce tre%uie şi ce nu tre%uie să cred. @&am tocmit să&mi duceţilucrurile e cămilele voastre nă la :ashoda9 ct entru ocrotire sau aărare, n&am nevoie eu de ea.2oate chiar să aveţi voi mai multă tre%uinţă de ocrotirea mea dect eu de a voastră.

— -oi3 — Da. 0unoşti tu numărul negrilor silluB e care ai voştri i&au răit ca să'i vndă sclavi la Dar :ur3

1tii tu ura de moarte care domneşte între ei şi voi3 -e a$lăm acum e meleagurile acestor negri9 ce&ar$i să vă vadă şi să ta%ere e voi3 2entru ce aţi ocolit drumul caravanelor şi m&aţi adus rin locurineum%late3 +ă scurtei calea, ici3 -u. 0a să nu vă întlnească negrii, asta e. 1i... oate că mai aveţi şialt motiv.

— 0are3 între%ă ara%ul cu teamă, vănd că străinul îi ghicise lanul. — 0a să mă ucideţi. — !lla", )alla", Talla"* 0e gnduri îţi trec rin minte, e$$endi3 — (u eşti de vină. Ca gndeşte&te la caravana care ne urmăreşte. E oate a %andiţilor ustiului care

vrea să mă atace. /vniţi la avutul meu e care nu&l uteţi avea, atta tim ct mă vedeţi în viaţă. 2rin

ţinutul vostru nu mă uteţi omorî, $iindcă, se ştie la 0airo unde&am lecat şi veţi $i traşi la răsundere.De aceea m&aţi adus aici, e căi neum%late, unde ştiţi că dacă mi se va găsi cadavrul, veţi utea aruncalesne vina e negrii silluB şi veţi avea un $olos îndoit' înti avutul meu, şi al doilea ră%unarea e %ieţiinegri nevinovaţi.

@or%ise calm, aroae rietenos, ca şi cnd nici n&ar $i $ost viaţa lui în joc. 2oate tocmai de aceeacuvintele lui $ăcură o imresie e7traordinară asura ara%ilor. -u cuteau să ună mna e arme. 0eerau ra%lele lor de uşti cu cremene e lngă ale lui!

(otuşi tre%uiau să $acă şi ei ceva ca să ară că sunt revoltaţi de insulta e care le&o $ăceaînvinuindu&i e nedret. 8şi oriră cămilele în loc şi iseră cu o indignare re$ăcută că descarcă tot şi seîntorc acasă.

+trăinul rse cu o$tă. — Asta n&o s&o $aceţi. 0um vreţi să lecaţi $ără aă3 (re%uie neaărat să mergeţi la Cvorul leului.

De altminteri, dinadins nu v&am lătit înainte ci vă voi da ce ne&am învoit tocmai duă ce vom ajungela :ashoda. 0t riveşte %ănuiala mea, v&am sus&o $ăţiş ca să vedeţi că nu mi&e $rică de nimeni. Amavut eu de&a $ace cu oameni mai şireţi ca voi şi nu mi s&a întmlat nimic, duă cum vedeţi. Dacă

%ănuiala mea a $ost nedreată, vă cer iertare şi să uităm ce&a $ost. 0um vom $i în :ashoda, voi une săse taie o vită şi vă dau carnea s&o îmărţiţi între voi, iar e lngă lată, mai căătaţi şi un %acşiş %un ca

12 0aravana de sclavi.

~ 10 ~




să cumăraţi cte ceva entru nevestele şi $etele voastre.Ara%ii ştiau rea %ine că străinul nu va mai auca iua de mine, de aceea, ca să&i înlăture

%ănuielile, se învoiră.+trăinul însă deveni revăător. 8n loc să călărească în caul convoiului, alături de şeic, cum $ăcuse

nă acum, rămase la coadă. Ei se re$ăcură că nu %agă de seamă, dar şeicul şoti la un moment datunuia din tovarăşii săi'

— 0inele ăsta de ghiaur e mai deştet dect %ănuiam. 0unoaşte toate ţinuturile astea, e toţi carelocuiesc e aici şi tot ce s&a etrecut între tri%urile noastre.

— 1i a ghicit întocmai ce lănuim noi, adăugă celălalt. ua&l&ar şeitan*> de chică! — )ai că&mi vine să i&o auc eu înainte... — 0ine te oreşte3 -u s&ar utea să rămnă unul din noi în urmă şi să&l îmuşte e la sate3 — 8ncearcă! Ar $i şi mai %ine aşa. 2entru ce să aştetăm nă mine ca să tre%uie să îmărţim rada

cu A%u el )ot3 eşul îl lăsăm e loc, ne ducem la Cvorul leului, umlem %urdu$urile cu aă şi ne

întoarcem este noate aici. )ine vom $i dearte şi n&o să ştie nimeni al cui glonţ l&a culcat e ghiaurla ămnt.

— +ă&l îmuşc eu3 — -&aş $i vrut să&l omorm noi, dar $iindcă ne&a $ăcut de ocară, $ie! — 0e mi se dă în schim%3 — anţul de aur de la ceasul lui. — 2e lngă îmărţeala celorlalte lucruri3 — +e înţelege. — ;ine. # să trag aşa de aroae e la sate, înct glonţul să&i iasă rin iet.8şi ori cămila în loc şi descălecă. +e aucă să ro%otească la chinga şeii, ca şi cnd i s&ar $i ărut că

s&a slă%it. 0eilalţi o luară înainte. +trăinul însă rămase lngă el şi&i ise cu o dojana %lndă şi

rietenoasă' — Asta se $ace întotdeauna înainte de lecare nu cnd eşti e drum ca să ne $aci sa ă%ovim. @eide vino reede duă noi, îndată ce vei isrăvi. =ite că uşca ta a rămas aroae su% %urta cămilei şi s&ar utea, doamne $ereşte!, să se descarce. Dă&o mai %ine&ncoaN să ţi&o duc eu.

8ntinse metrec*&ul, îl vrî su% cureaua de care era legată uşca şi o trase la el. 2e urmă îşi vău iarde drum.

Ara%ul rămase uluit. 2uşca i&o luase şi istol n&avea. =n atac cu umnalul, de e cămilă, era cuneutinţă.

— +ă $i %ănuit ceva ghiaurul acesta, $ecior şi neot de diavol...3 mormăi el în$uriat. Dar nu $acenimic9 în curnd o să se înnotee şi n&o să oată vedea cnd trag. (ot îl omor eu înainte de&a auca s&ajungă la Cvorul leului...

ndul acesta îl linişti. 8ncălecă iar şi orni duă ceilalţi. 0nd să treacă e lngă străin, acesta îiîntinse uşca icnd'

— 0remenea ţi&e lesnită în mai multe locuri. Acum nu&ţi mai $oloseşte la nimic, dar o să&ţi dau eumine dimineaţa alta, am vreo cteva în desagă.

13 Dracul.14 ;ăţ lung cu care se îndeamnă cămilele la drum.

~ 11 ~



Slujitorii mor ii

Capitolul II - Caravana

Era sigur că străinul deşuru%ase cremenea. 1eicul înţelese că lanul lui $usese ghicit şi de data asta9ardea de neră%dare să scae ct mai reede de ghiaur, $ie că l&ar $i îmuşcat un altul, $ie că l&ar $ido%ort chiar el, cu mna lui. Acesta însă ărea neăsător, deşi îşi ţinea una din uşti regătită şiurmărea cu încordare $iecare mişcare a tovarăşilor săi de drum.

(receau acum rintr&un ţinut deluros. =n lanţ de dealuri mărunte, mai mult movile dect dealuri,schim%a niţel monotonia riveliştei.

2e urmă ieşiră iar la şes. :ire su%ţiri de iar%ă, rlite de arşiţă. +oarele se lăsa tot mai mult la

as$inţit. 1eicul îşi ori deodată cămila şi strigă cu glas răsunător' — Haï es sala ― sculaţi la rugăciune! +oarele aune în marea de nisi şi timul mog"reb&ului* a

sosit.(oţi descălecară şi&şi $ăcură rugăciunea duă ceremonialul o%işnuit. )ahomeda&nul se roagă de

cinci ori e i şi $iecare din rugăciuni îşi are un nume secial. Aceea de la răsăritul soarelui se numeşteel &agr 9 de la&amiaă ― el deg"ri9 duă trei ceasuri vine el asr 9 la ausul soarelui ― mog"reb, iar la unceas duă aceea ― el aşia, ultima.

Duă ce s$rşiră, încălecară iar şi orniră mai dearte. +trăinul rămăsese în şa în tim ce ara%ii îşi$ăceau rugăciunea şi se uita oarecum îngrijorat în jurul său. -oatea se lasă reede în regiunile aceleaşi aroae imediat duă ausul soarelui.

-u merseră mult şi văură venind dinsre nord un mic gru de călăreţi. Era o djelaba ― caravană

de negustori ― şi încă una din cele mai sărăcăcioase. 0ălăreau e nişte răădiţi de măgari, numai iele şi os. 0aravana nu se asemăna nici e dearte cu $alnicele caravane din sute de cămile care leagăstatele )editeranei cu întinsele oae ale +aharei9 era o adevărată djelaba sudaneă care&ţi insiră deo%icei milă. Aceste caravane sunt cam ast$el alcătuite'

+udaneului nu&i lace să muncească. 8ndată ce a reuşit să&şi ună de&o arte ceva arale, se $ace

15 /ugăciunea de la as$inţitul soarelui.

~ 12 ~




negustor. 2entru meseria asta, care i se are lui mai $rumoasă ca oricare alta, îi tre%uie mai înti detoate un măgar care nu înghite dect o arte din caital. 2e urmă are nevoie de doi gurabi, desagi de

iele în care să&şi %age mar$a.Aceasta tre%uie să $ie ceva ce se caută mai mult e acolo şi să&l $acă e negustor milionar. 0umără

deci înti o cantitate de #"ol ― în mici %astonaşe în$ăşurate în$ăşurate în hrtie. 0u negreala #"oluluiîşi mnjeşte sudaneul chiul ca să&i lucească %ine $aţa şi să&l $acă mai $rumos. 8n a$ară de #"ol ,

%ulgări de sare, căci sarea e ceva rar e la ei şi se lăteşte %ine9 %olduri şi alte mărunţişuri. 0el maiimortant însă sunt cţiva coţi de stam%ă colorată.

0a să&şi aere avutul şi roria lui viaţă, negustorul îşi cumără cine ştie ce armă "groavă", vreosa%ie tocită, sau o uşcă ruginită care nu ia $oc nici măcar dacă ai vrî&o lină de ul%ere în so%aîncinsă.

-egreşit că armele acestea sunt mndria negustorului, dar nu le ia niciodată în serios. Cntenţia lui esă serie cu ele numai e hoţ9 dacă vede, însă, că n&ajută, se lasă ăgu%aş şi o ia la $ugă de&i s$rie

călciele.8n s$rşit, toate regătirile $iind $ăcute, oate să înceaă negustoria. 0a să ornească singur în lumea

largă şi rea, nici nu se gndeşte. 8şi caută tovarăşi ca şi el, se găsesc reede şase, şate, uneori chiarece, şi viitorii milionari, duă ce&au us desagii e măgari, leacă întru îmlinirea visului lor.

'jelabi&ul ia cu el o măciucă dravănă ca să ai%ă cu ce îndemna e îndărătnicul său animal de drum,leagă cu o curea sa%ia sau uşca de&a curmeişul e şa şi "caravana" se une în mişcare, însoţită o

%ucată de drum de toate neamurile şi rietenii negustorilor în goana duă milioane.8ntr&adevăr, unii se întorc acasă ricosiţi, duă mulţi ani9 altora însă li se ierde urma şi nu se ştie

ce s&a ales de ei.# ast$el de caravană era aceea care se aroia acum de ei.Ara%ilor, nu le convenea de$el, dar străinul era ct se oate de mulţumit de întmlarea aceasta. Ceşi

înaintea caravanei şi strigă cu %ucurie' — 8ncotro, oameni %uni3 +oarele a as$inţit şi noatea se lasă reede. -u vreţi să oosiţi la un loccu noi3

0aravana era alcătuită din oameni rost îm%răcaţi. =nii n&aveau dect un şorţuleţ de iele dinainteşi $ăceau arte din di$erite rase. +e a$lau şi cţiva negri rintre ei. 8n ca venea un omuleţ costeliv, cu$aţa ciuită de vărsat, cu vreo cteva $ire rare de mustaţă. Altă îm%răcăminte n&avea în a$ara unei

erechi de antaloni9 în sate îi atrna o uşcă imensă agăţată de curea9 caul gol şi o claie de ăr %ălan care&i cădea e umeri. El $u acela care răsunse la îm%ierea rietenoasă a străinului.

— @enim de la Dar (aBala şi ne ducem la :ashoda9 diseară vrem să oosim la Cvorul leului. Dardumneavoastră3

— (ot aşa avem şi noi de gnd. 2utem deci $ace drumul îmreună. — @ai de mine, stăne, cum utem să îndrănim3 # să ne $acem lagărul ct mai la o arte de voi.

8ngăduie&ne numai să ne adăăm caii şi să ne otolim setea. — (oţi oamenii sunt deootrivă în $aţa lui Dumneeu. @eţi rămne cu noi, aşa doresc eu.(otuşi omului nu&i venea să creadă.

— lumeşti, stăne... — -icidecum. @or%esc $oarte serios. +unt chiar %ucuros de tovărăşia voastră. — 1i oamenii tăi3

~ 13 ~



Slujitorii mor ii

— De ce n&ar $i3 — @ăd că sunteţi %eni ara%. Aş utea a$la din care tri%3 — Din al homrilor. — !lla" #eri"m ― Dumneeu e milostiv. 8ngăduie&ne să lecăm. — De ce3 — :iindcă nu avem încredere în voi. -egustorul îl lua şi e el dret un homr, %a încă dret conducătorul lor şi era într&adevăr o

îndrăneală din artea lui să&şi sună e $aţă ărerea. — -e iei dret tlhari3 îl întrea%ă euroeanul. — omrii sunt vrăjmaşii silluBilor e al căror ţinut ne a$lăm, ise negustorul, ocolind răsunsul. +&

ar utea isca vreo încăierare şi suntem %ucuroşi să nu $im de $aţă. — 2ari să $ii cam $ricos. 0um te cheamă3#muleţul se înălţă în şa şi răsunse cam înţeat'

— Dacă sunt ori nu $ricos, nu e trea%a ta. 1i dacă vrei să ştii cum mă cheamă, descalecă şi o$teşteîncoace să&ţi sun.

+ări de e măgar, aruncă arma sa şi trase umnalul de la %ru.omrii o luaseră înainte, aşa că rămăsese numai el singur cu străinii. =nul din ei, mărunţel ca şi

celălalt, se temu, esemne, să nu se isce vreo glceavă, căci ise îmăciuitor' — Cartă şi tu, stăne. #mul acesta, e ct îl vei de mic e att îi e de mare gura, măcar că e rost

şi nătng. -oi îi icem cnd +bn el djidri*F, cnd !bu el "adaşt şarin*G, ăsta e numele lui ― dacă vreisă&l şti.

— 2entru ce l&aţi oreclit aşa3 — :iindcă n&are dect unsreece $ire de mustaţă, şase în artea dreată a %uei şi cinci în cea

stngă.

E mndru de ele nevoie mare, şi le îngrijeşte arc&ar $i cine ştie ce odoa%ă de reţ.#mul încerca să dea o întorsătură glumeaţă lucrurilor, dar nu o nimerise, căci celălalt omuleţ se $ăcu$oc şi ară.

— (u să taci, tată al rostiei! se răsti el. )ustaţa mea e mai de reţ dect toată leava din caul tău. -u eu, ci tu ai gura mare. (e laui mereu cu o%rşia ta, dar nimeni nu&ţi crede lăudăroşenia.

Cnsulta îl scoase acum şi e celălalt din sărite. — 0um, ce&ai sus3 #%rşia mea! 0e se otriveşte numele meu cu numele tău! Aoi întorcndu&se

sre străin îi ise' +tăne, îngăduie&mi să&ţi sun cine sunt. )ă cheamă agi Ali %en agi CshaB al:aresi i%n agi #taO%a a%u Nl Aşer %en agi )arPan #mar el andesi a$id CaBu% A%dNAllah el+andşaBi.

0u ct e mai lung un nume, cu att ara%ul e mai mndru de el. )ndria lui e să se tragă din oamenide seamă, de aceea îşi adaugă la numele lui e ale strămoşilor săi, nă la a treia şi a atra generaţie.

— Aşadar, te cheamă agi Ali3 între%ă (atăl&celor&atru&ochi. — Da. — 1i e tatăl tău l&a chemat agi CshaB al :aresi3 — Da. &ai cunoscut şi tu3

16 :iul&ciuiturilor&de&vărsat.17 (atăl&celor&unsreece&$ire&de&ăr.

~ 14 ~




— -u. ;unicul tău se numea agi #taO%a a%uNl Aşer3 — 0hiar aşa. De el vei $i auit3 — -ici. 1i e stră%unicul tău îl chema agi )arPan #mar el andesi, nu3 — Da. — 1i acesta era străneotul şi urmaşul lui Lacu% A%dN Allah el 1andjaBi, stegarul3 — Aşa e. 2urta steagul ro$etului la lută. — -umele ăsta l&am citit într&adevăr într&o carte. Cacu% A%dN Allah a $ost un ră%oinic vitea. — =n erou, asta a $ost! ise cu mndrie Ali. — # $i, dar nu ţi&e strămoş cum nu mi&e mie! interveni întiul omuleţ. — Car încei! @oi $i ştiind eu mai %ine din cine mă trag, dect ştii tu. — 1i tot e nedret îţi sui agi Ali. -umai cine a $ost în elerinaj la )ecca îşi oate ice agi şi

ţie nu ţi&a călcat iciorul în viaţa ta acolo. — -ici al tău!

— -ici, dar eu nu mă laud ca tine. — Ar $i şi greu să te laui cu aşa ceva $iindcă eşti creştin şi creştinii n&au voie să intre în )ecca.

0um îi rind, îi omoară musulmanii. — 0e, eşti creştin3 întrea%ă străinul cu mirare e omuleţ. — Da, stăne, şi nici nu mă $eresc s&o sun. 0ine îşi tăgăduieşte legea, $ace un mare ăcat. 0reştin

m&am născut şi creştin o să mor.2nă atunci străinul ascultase înveselit la cearta lor. Ai $i is că sunt gata să se încaiere, deşi ăreau

să $ie cei mai %uni rieteni. Acum însă deveni serios şi ise convins de cuvintele e care le sunea' — :oarte %ine $aci. -imeni să nu&şi nege credinţa. Ar $i să ăcătuiască îmotriva +$ntului Duh ―

cum scrie în ,itab el mu##adas*H. — De unde ştii tu3 0unoşti şi tu Cartea s&ântă-

— -iţel. — 1i tu, ca musulman, mă s$ătuieşti să ţin la legea mea3 — -u sunt musulman, ci creştin ca şi tine.

— 2esemne cot*J3 — (e înşeli. -u sunt nici cot şi nici măcar homr şi nici ara%. Eu sunt euroean. — Dumneeule, este osi%il3 1i eu, şi eu sunt! — Din ce ţară3 — Din =ngaria. +unt maghiar. 1i... — # să&mi sui mai triu. Acum tre%uie să mă gră%esc să&i ajung din urmă e ara%ii mei. Am

motive serioase să nu am încredere în ei. +er că de data asta nu mai ai nimic de is dacă vă o$er să oosim este noate în acelaşi lagăr.

— @ai de mine! +unt chiar $oarte %ucuros. @om utea vor%i desre ţările noastre îndeărtate. +ă negră%im s&ajungem ct mai reede la Cvorul leului.

Duă un s$ert de ceas amndouă caravanele înaintau în tăcere rin ustiul este care se lăsase o

18 0artea s$!ntă, .iblia.19 -ume dat, duă creştinare, oulaţiei indigene a Egitului, care a constituit o %iserică aarte, cu un număr restr!ns de

adeţi.

~ 15 ~



Slujitorii mor ii

noate înstelată $ără lună. — +e ăreşte ivorul, ise deodată ungurul. 2este cinci minute ajungem la ea. — (aci! se răsti şeicul la el. (e&a o$tit cineva să mergi cu noi3 — -u&mi tre%uie invitaţia ta, ne ducem şi $ără ea. — Dacă&ţi îngăduim noi. — -ici de îngăduiala voastră n&am nevoie. Cvorul e entru toată lumea, şi în a$ară de asta, vă a$laţi

e ămnt duşman. — !lla" i"ar#ili# ― arde&te&ar $ocul lui Allah! mormăi şeicul, aoi tăcu. -egustorul ărea să nu $ie $ricos din $ire. 1i de cnd a$lase că străinul ― e care&l luase la înceut

dret un conducător mahomedan ― e creştin ca şi el, nu se mai sinchisea de susele unui ara%.

Capitolul III - La izvorul leului

0aravana ajunse la oalele stncii unde se a$la ivorul. -u era un ivor roriu&is, şi nici o aă

curgătoare, ci un $el de ia înconjurat de tu$e dese de mimoă, alimentat de&o vnă de aă ascunsă&n ămnt.Descălecară. 2e cnd unii se aucară să&şi adae vitele, alţii se duseră s&adune vreascuri entru $oc.

Duă ce&l arinseră, homrii se aşeară ast$el în jurul lui, ca să nu mai rămnă loc entru ceilalţi.=ngurul nu ise nimic, ci adună alte vreascuri, $ăcu şi el alt $oc de artea cealaltă a iaului şi strigă

străinului' — AcuN hotărăşte&te cu cine vrei să stai, cu ei ori cu noi3

~ 16 ~




— 0u voi, răsunse acesta. uaţi din geanta şeii ce găsiţi de&ale mncării. +unteţi oaseţii mei.)ncaţi tot ce se a$lă în ea, $iindcă tot nu&mi mai tre%uie9 mine vom $i în :ashoda.

— Aşa crede el! şoti şeicul oamenilor săi. -u ştie că încă înainte de a se lumina de iuă se vavrcoli în $ocul gheenei. ;arem să se sature %ine înainte de a muri...

8n vreme ce toţi se regăteau de masă, străinul se aucă să cercetee îmrejurimile iaului.Deluşorul din satele lui era singurul din întreaga întindere care îi înconjura. Car%a era $ragedă şi deasă,datorită aei care umeea ămntul. a aus şi miaănoate nu se a$la nici urmă de tu$ă, dar sremiaăi şi răsărit, unde se a$la heleşteul, mimoele se întindeau nă mai sus e stnca steară şi cevamai dearte e şes.

-u se vedea nici o $ătură omenească şi îmrejurimea ărea să $ie ustie, doar dacă nu va $i venind este noate sta$ia +tănului&cu&caul&mare, otrăvit aici, să&şi $acă mendrele rin artea locului.

0nd străinul se întoarse la ia, vitele erau adăate şi ăşteau cu nesaţ mlădiţe $ragede de mimoă.8şi duse %agajul la $ocul arins de ungur şi se aşeă cu satele sre deal ca să oată avea vederea

li%eră.=ngurul des$ăcuse desaga şi scosese merindele din ea. ăsi nişte %i%ilici îmuşcate de cu iuă de

(atăl&celor&atru&ochi, e care le dădu celorlalţi să le cureţe, le useră aoi într&o $rigare şi, în vremece %i%ilicile se $rigeau, între%ă e străin'

— @rei să&mi sui acum din ce ţară eşti, stăne3 — # să a$li îndată. +une&mi însă tu mai înti din ce arte a =ngariei eşti3 — +unt maghiar din -agQ&)ihRlQ, lngă =ngvRr. — 2ăi atunci nu eşti ungur, ci slovac. — Aşa e, dar $iindcă m&am născut în =ngaria, ic că sunt ungur. 0unoşti tu locurile acelea3 — Da. 2rin multe ărţi ale lumii am um%lat şi am nimerit odată şi e acolo. 1i de unde nă unde ai

răsărit în A$rica3

— )&a adus stănu&meu. — 0ine era3 — )athias ?agner, — Am auit de el. 1tiu că a colindat Egitul, Ara%ia şi A%isinia9 l&a însoţit e ducele de otha, mai

e urmă a cutreierat +udanul şi a murit acum un an la 4hartoum ― dacă nu mă&nşel3 — Da, stăne, aşa e. @ăd că&i cunoşti toate călătoriile e care le&a $ăcut. =ltima dată am. $ost cu el

la 4ordo$an ca să cumărăm ene de struţ. Duă ce ne&am întors de acolo, %ietul meu stăn a murit şiam rămas singur. +&a ales ra$ul de agoniseala mea. )i&a mers din ce în ce mai rău nă ce am $ostnevoit să mă $ac ce vei acum. =n om, un măgăruş şi două desagi cu mar$ă.

— 1i merge trea%a3 — De mers ar merge9 am înceut acum o jumătate de an cu şase lire şi ce am acum în desagi $ace

vreo treieci. @iir n&o să ajung, $ii e ace! — Ar $i tre%uit să&ţi dea şi niţică minte Allah entru asta, ise celălalt negustor rnd. — (u să taci, !bu 'i"# <K* se răsti slovacul. )ie mi&a dat Allah destulă minte, e cnd ţie nici att

ct să ajungi hamal, cu toată o%rşia ta închiuită. — ;a e adevărată, aşa să ştii. 8n vinele mele curge sngele stegarului 2ro$etului. @rei să&ţi sun încă

o dată cum mă cheamă3

20 (atăl&r!sului.

~ 17 ~



Slujitorii mor ii

— +ă nu te&aud că te ocnesc! Si&ai sus numele de attea ori, că&l ştiu e dina$ară şi coiii+udanului, ct e el de mare.

— De ce să nu&l ştie dacă e att de vestit3 Dar e tine cum te cheamă, la o adică3 Am uitat! — =sBRr. — 0um vine cuvntul e ară%este3 — ,elb.<*

— =rt nume! 1i e tată&tău cum îl cheamă3 — (ot aşa. — Dar e %unicu&tău3 — a $el. — 1i e strămoşii tăi3 — 0a şi e ceilalţi. — Allah, ce nume sunt astea3 4el% %en 4el% C%n 4el% a$id 4el%, 4el% şi iar 4el%! )are minune

că nu latri în loc să vor%eşti. C&aui&l e&al meu' agi Ali %en agi Cshac el :aresi i%n #taO%a a%u... — (aci, taci, taci! strigă slovacul întinnd minile ca şi cum ar $i vrut să se aere de ceva. +ă nu&l

mai aud că mă găseşte dam%laua. 0e se otriveşte numele tău lung ct toate ilele cu erieţiile rincare am trecut eu în viaţa mea3 (u l&ai moştenit din tată&n $iu şi n&ai nici un merit, e cnd eu ce ştiu,am învăţat singur. A$lă că, aşa cum mă vei, cunosc şi lim%a tuturor9 înţeleciunilor, adică latina'Aui3 Am învăţat&o de la %ietul stănu&meu, Dumneeu să&l ierte.

— 1i eu, strigă celălalt, care înceuse să se în$ier%nte de&a %inelea, cunosc toate ţările şi noroadelede e lume, toate oraşele şi ţările de e sura$aţa ămntului şi ot să ţi le sun e nume.

— Asta e geogra$ie ― calul tău de %ătaie. Dar tare&aş vrea să ştiu de unde le&ai învăţat. — De la un unchi al meu care s&a mutat de la +tam%ul în ţara nemţilor, la isca, unde a vndut ani

de&a rndul miere al%ă la un colţ de stradă. Duă ce s&a îm%ogăţit, s&a întors acasă să mă înveţe şi e

mine ce ştia. Duă ce&am isrăvit de învăţat, m&am dus ca soldat în Egit şi de&acolo am ajuns în+udan. — #, tu, (ată&al&rsului! i%ucni slovacul în hohote. 1i vrei să sui că unchiul tău, care vindea

miere în ţara nemţească, te&a învăţat şi latineşte3 — (ot, tot, m&a învăţat! -umai Allah ştie milioanele de ţări care&mi mişună mie în ca, e cnd tu

nu ştii nimic, nimic nu ştii.(u nu eşti altceva dect :iul&ciuiturilor&de&vărsat şi (atăl&celor&unsreece&$ire&de&ăr. Ai auit

cine sunt eu, cum îndrăneşti să&mi sui (atăl&rsului, ăcătosule!2ăreau amndoi în$uriaţi şi&şi %ălăcăreau e $aţă de$ectele lor $iice. 2oreclele care li se dăduseră li

se otriveau într&adevăr. 0iuiturile de vărsat erau att de dese de te seriau şi era o adevărată minunecă mai rămăsese loc să crească $irele cele uţine de mustaţă. -u e vor%ă, erau ele mai mult deunsreece, dar nici de treieci nu treceau. 1i&aoi, att de îndeărtate una de alta şi att de neregulate,înct numai a odoa%ă nu semănau. (otuşi slovacul era $oarte mndru de ele, căci în $iecare moment lerăsucea vrnd să le dea aarenţa unei adevărate mustăţi ungureşti.

0t desre (atăl&rsului, acesta su$erea de&o %oală care îi contracta $aţa în aşa $el, mai ales cnd seenerva, înct o schimonosea groav şi&ţi $ăcea imresia că Ali se răădeşte de rs.

— 1i cu toate laudele tale că nu e ţară şi oraş să nu&l cunoşti, îi ise slovacul, sunt sigur că nu

21 0!ine.

~ 18 ~




ricei o vor%ă latinească. Dar tu, stăne3 între%ă el aoi e străin. — Aşa niţel... răsunse acesta m%ind. — =nde&ai învăţat3 -u cumva la un colţ de stradă vnnd miere3 — -u, ci de la ro$esorii mei. — Mău3 Atunci ai um%lat la şcoală3 — Da. — 1i ce&ai studiat3 — )edicina. — -u mai sune! a ce şcoală3 — a o universitate germană unde am $ost tim de trei ani şi ro$esor. — 8n ce ţară3 — 8n ermania şi... — 0e $ace, în ermania3 8nseamnă că eşti german, strigă omuleţul şi sări dret în icioare. 2ăi

atunci utem vor%i nemţeşte, $iindcă ştiu această lim%ă. Allah! =n rais eltibb<<! 0um de n&am riceut numaidect! 1i cu ochii lucitori de %ucurie, slovacul urmă într&o germană stricată' (ata lamine $ost musica... muicant...

— Din ce instrument cnta3 între%ă medicul, a%ia utndu&şi stăni rsul. — 0nt, cnt la clarinet. — 1i dumneata de ce nu ai învăţat să cnţi la clarinet3 — ur mare, rea gur mare. — Dar, de $at, care e numele dumitale3 — )ă numesc =sBRr CstvRn. — Asta ar veni în germană +tehan 2udel<> deoarece, întmlător, cunosc acest cuvnt. =n nume

neotrivit, chiar urt, într&o ţară musulmană, entru că aici cuvntul cine este considerat ca cea mai

mare ocară. -&ar $i tre%uit să le traduci tovarăşilor dumitale de drum cuvntul. — Aveţi dretate. Dar dumneavoastră, domnule doctor, cum vă numiţi3 — Eu mă numesc Emil +chPar şi mă a$lu aici entru a studia $auna şi $lora acestei ţări şi ca să

duc, e ct osi%il, ct mai multe e7emlare din ele acasă. — ;ine ice, an doctore. Eu schim% nume dacă an doctore ia e mine slugă... Dai la drac

negustorie... nu mai vrea djela%i, eu merge cu an doctore. — +ă vedem, oate că...;rusc îşi curmă, vor%a. Din deărtare se aui un muget care&i $ăcu e toţi să se în$ioare.

— 0e&a $ost asta3 între%ă +chPar în lim%a ara%ă e djela%i. (unet nu e, $iindcă nu e timul$urtunilor...

— -&a $ost tunet, răsunse slovacul în aceeaşi lim%ă, e care o vor%ea destul de %ine. E aslan<,stănul turmelor.

— =n leu3 E7istă deci lei e&aici3 — Aşa se are, şi o să ne omenim acum cu +tănul&cu&caul&mare, $iindcă a ărit $ocurile

noastre.

22 Doctor în medicină.23 0!ine cu ărul creţ, $locos.24 eu.

~ 19 ~



Slujitorii mor ii

— Att de devreme3 0redeam, că nu&şi ărăseşte culcuşul dect duă mieul noţii. — 0nd e $lămnd leacă şi mai devreme duă radă.@or%iseră cu glas tare. 1eicul se aroie de ei şi le ise în şoată, tremurnd de $rică'

— 2entru Dumneeu, vor%iţi mai încet că ne aude şi dacă vine&ncoace, suntem ierduţi... C&auiti!De astă dată mugetul se desluşea %ine. 0ămilele înceură să tremure şi măgarii se înghesuiră unii

într&alţii. — Aşadar, e leul, ise Emil +chPar mai mult entru sine. 8n s$rşit îi aud iar glasul în ustiu. — 2nă acum nu încă. Deocamdată mrie. # să vei mai triu ce oate. — &ai mai auit şi&n alte dăţi3 — ;a l&am şi văut chiar de multe ori. — :ără să te atace3 — -u s&a atins niciodată de mine. E7istă şi rintre lei mulţi laşi şi rea uţini mndri şi îndrăneţi.

0ei laşi vin titil şi&şi atacă rada e $uriş, aşa că de&a%ia la iuă %agi de seamă moartea sau disariţia

victimei. =n leu îndrăneţ şi mndru nu se s$ieşte să&şi anunţe în gura mare aariţia. 0uteaă să sunăcă&i e $oame şi a ornit să&şi otolească $oamea.

— 2ro%a%il că tocmai cu unul dintr&aceştia avem acum de&a $ace. — Aşa cred şi eu. 0nd va rage iar, ne vom utea da seama dacă vine încoace sau se duce în altă

arte.+e aui entru a treia oară glasul leului' e jumătate mria, e jumătate răgea. lasul venea din

deărtare. omr&ara%ii veniseră şi ei e lngă noi. e era $rică. — @ine, vine dret încoace... murmură şeicul cu glasul răguşit de saimă. — @ei că te&ai înşelat cnd suneai că nu mai sunt lei la ivor3 — De unde era să ştiu3 2esemne că sunt numai cteva ile de cnd se aţine e&aici. Dacă veneam

este i, am $i văut urmele la%elor lui în nisi. Cvorul e adăătoarea, $iindcă de aici nă la ru nu e

altă aă, nici stătătoare, nici curgătoare. — Atunci îşi are sălaşul e cmie3 — -u, stăne. a trei s$erturi de ceas de aici, e un la%irint de stnci9 de acolo venea răgetul. +e

aroie încet $iindcă se cam teme de $oc, dar este o jumătate de ceas o să&şi dea ocol lagărului. — 0a să&şi aleagă rada3 — 0u siguranţă, e$$endi. -e&a înştiinţat $ăţiş şi o să se ţină de cuvnt. +ă lecăm reede, ct mai e

tim. — Adică să $ugim, noi, aisreece oameni, de $rica unei isici3 — E$$endi, nu e o isică... — ;a e, numai că mai mare dect celelalte. 0ine vrea să $ugă, n&are dect, cămilele însă rămn aici,

le&am închiriat şi am dretul să le oresc. — Dacă&mi s$şie vreuna din ele... — Si&o lătesc. — 2oate mă s$şie chiar e mine... — -u $ace nimic, %ucură&te că ajungi mai curnd în aradisul lui Allah. — Eu mă duc... mie nu mi s&a urt încă cu viaţa... — -&ai dect să leci. ndeşte&te însă că îndeărtndu&te de $oc ― şi ştii că leul se teme de el ―

te e7ui la o rimejdie şi mai mare. -u vei utea vedea $iara rin întuneric şi o să se năustească

~ 20 ~




asura ta $ără măcar s&o $i simţit. — Allah, Allah! Atunci să stăm liniştiţi aici şi s&aştetăm e care din noi o s&aleagă3 — -&o să aleagă e nimeni, $iindcă am de gnd să&l îmuşc mai înainte. — (u3 -imeni n&o să&ţi dea ajutor. — -ici n&am nevoie. — 0um adică, vrei să te iei singur la lută ca el3 E$$endi, eşti ne%un, esemne! — -u sunt ne%un deloc. Am ucis eu $iare şi mai groave. # să&i sun şi ăstuia o vor%ă dulce.+e aui iar glasul leului. -u mai era mrit, nici răget, ci un $el de urlet scurt care $ăcu să li se

%urlească ărul de groaă. — +e aroie... a şi $ăcut jumătate din drum... se tnguia şeicul. 2este un s$ert de ceas e aici.

0ămilele... +ăracele cămilele mele!... — -u te mai %oci ca o muiere, să ne regătim de lută. (re%uie să&l $acem să se îndrete sre locui

unde&l voi aşteta eu. 2rin aă n&o să treacă, deci vine sau din stnga, sau din dreata. /ăsndiţi $ocul

şi aruncaţi vreascuri ct mai multe ca să se înalţe $lăcările, e urmă itiţi&vă, dacă vreţi, duă %agaje. — 1i tu, stăne3 între%ă slovacul. — Eu trec de artea cealaltă a iaului, sting $ocul şi stau la ndă. — +ingur3 — Da. -&am tre%uinţă de ajutorul nimănui.Emil +chPar dădea ordine şi comanda cu liniştea unui o$iţer înainte de lută.Ara%ii şi djela%ii se gră%iră să înteţească $ocul şi să lege cămilele şi măgarii ca să n&o ia la $ugă, e

urmă se înghesuiră toţi e duă %agaje, lngă eretele stncii. -umai slovacul şi Ali rămaseră lngămedic, ajutnd la stingerea $ocului.

(ocmai isrăviseră cnd se aui iar răgetul leului, de astă dată aroae de tot şi att de groav înct ărea că ămntul se cutremură su% icioarele lor.

Era adevăratul strigăt de lută al regelui animalelor şi Emil înţelese acum de ce ara%ii îl numesc9A%u /ad ― (atăl&tunetului. — E cel mult la o mie de aşi de noi, murmură şeicul. !lla" il !lla", ve /u"mmed rassul !lla"*

Miceţi în şoată s$nta %at"a, e urmă cu glas tare sura "s$şierei", care e a şaieci şi atra din Coran.Dihania va ocoli cinci&şase minute lagărul, e urmă se va năusti asura noastră...

0ămilele tremurau şi gemeau de saima' ăceau liite una de alta e ămnt, cu gtul întins.)ăgarii vrleau şi căutau să&şi ruă legăturile ca s&o ia la $ugă.

Doctorul usese mna e uşca lui cu tragere lungă, slovacul e o $lintă ruginită şi Ali ţinea o suliţălungă, singura armă e care o avea.

— Daţi&vă îndărăt! le şoti Emil. — -&o să oţi singur stăne, murmură slovacul. — -u&mi duce tu grija, am întminat eu în viaţa mea rimejdii şi mai mari, răsunse germanul. — +e rea oate, dar vei că am rins dragoste' de tine şi nu mă&ndur sa te las singur. — 0u ra%la aia a ta, nu mi&ai utea $i de nici un $olos, dragul meu. — (e înşeli, stăne. E un #atil el&il < şi glonţul trece dintr&o arte în cealaltă rin truul leului, lasă&

mă, rogu&te, să rămn...Deşi cu glas rugător, tonul cu care slovacul susese aceste cuviute era att de hotărt, înct Emil

25 =cigător de ele$anţi.

~ 21 ~




@nătorul tre%uie să ţintească ochiul9 şi cu uţin înainte de a se reei leul, să aese e trăgaci.ovită în creier, $iara mai $ace un salt şi în clia celui de&al doilea salt, e cnd e încă în aer, al doileaglonţ, tras în inimă, o culcă la ămnt. (otuşi, vnătorul să se arunce cu mare reeiciune la o arte,altminteri ar utea $i strivit sau s$şiat de la%ele leului în agonie.

Dar leul ărea că nu se gndeşte deocamdată la atac. Sinea ochii deschişi şi se uita cu mirare la ei,ca şi cnd s&ar $i între%at ce $el de $ături or $i acelea e care le avea înaintea lui.

Doctorul se gndi să se $olosească de rilej. 8ndretă ţeava uştii sre caul $iarei şi ţinti luminaochiului. eul ăru însă că&i înţelege gndul căci co%orî leoaele mrind.

(recu o %ucată de vreme nă să le ridice iar, dar de data asta $oarte uţin. (otuşi luceau ca douăglo%uri veri de $oc.

a lumina stelelor, îl uteau vedea desluşit. +tătea lungit e ămnt, cu caul e la%ele dinainte şicoada întinsă. +chPar înţelese că tre%uie sa aştete nă ce leul va deschide de tot ochii şi se va sălta

e artea dinaoi a truului entru a se reei asura lor. +e ărea însă că slovacul nu e de aceeaşi

ărere căci îi şoti' — Acum! (rage! — -u încă, îi răsunse germanul. — Atunci trag eu, e urmă o să $ie rea triu. — -u, entru Dumneeu, $iindcă... -&aucă să&şi termine vor%a deoarece slovacul ţintise caul leului, dar nă să ia uşca $oc. @eche

cum era, îi tre%uia niţică trudă. 8n s$rşit, glonţul orni şi ra%la de uşcă îl ocni e slovac cu atta utere în ca înct vău stele veri.

— Du&te dracului! mormăi el aruncnd&o ct colo şi aucndu&se cu minile de ca.a auul detunăturii, leul sări dret în icioare şi scoase, un răget groav. Din $ericire, doctorul nu&

şi ierduse cumătul. Sinti ochiul stng al $iarei strignd slovacului, în tim ce aăsa e trăgaci'

— +ări la o arte!Acesta se lii ca $ulgerul de eretele stncii.Emil nu utea şti dacă glonţul îşi nimerise ţinta căci în clia detunăturii leul $ăcuse un salt în aer.

ermanul ţinti cu snge rece $iara dret în inimă şi se aruncă aoi cu atta reeiciune la stnga înctajunse cu jumătatea truului în tu$iş.

+altul leului $usese att de groav că se ră%uşi chiar e locul unde stătuseră ei nă atunci. -u mai rămăsese acolo dect (atăl&rsului. Dar e ct era omuleţul acesta de mititel, e att îi era

de mare curajul. -u îşi luase nici el ochii de la leu, îl vău sărind şi ştia că va cădea la doi aşi de loculunde stătuseră tovarăşii săi. +e lăsă reede s&alunece înainte, înţeeni mai %ine coada suliţei, o aucăde vr$ şi&i dădu drumul ca un arc tocmai în clia cnd trecea leul deasura, e cnd el se rostogoli cao minge lngă ei. Dar +chPar se ridicase ca $ulgerul şi trăsese cuţitul de la %ru, hotărt să înjunghie$iara, dacă gloanţele n&o vor $i lovit mortal.

2recauţiunea lui $u însă de risos. +e aui ocnitul suliţei, leul cău la ămnt, se sculă iar, stră%ătutde un $ior, se clătină, se întoarse sre stnga, unde se a$lau Emil şi A%u DihB, se regăti să sară, dar nuse utu urni din loc. /ăgi o dată scurt şi jalnic, se lăsă e o rnă, e urmă e sate, îşi strnse ghearele,se întinse ct era de lung, aoi rămase nemişcat.

;ineînţeles că totul se etrecuse în mai uţin tim dect am ovestit noi, dar în ast$el de momentesecundele devin veacuri şi mintea omului lucreaă cu o iuţeală $ulgerătoare.

~ 23 ~



Slujitorii mor ii

0ei trei eroi n&avură vreme să se încredinţee dacă leul e mort sau nu, căci se aui imediat duădetunături un răget îndeărtat, tot att de groav ca acela de mai adineauri.

+lovacul sărise în icioare, A%u DihB de asemenea. Ascultară cu încordare. /ăgetul se reetăneîntrerut şi tot mai aroae. :iara venea în goană.

De unde erau, ara%ii şi djela%ii nu utuseră vedea nimic din ce se etrecuse. — !lla" il !alla"* se auea glasul şeicului, Assad ;eQ, +ugrumătorul&turmelor, i&a omort e toţi

trei şi&acum stă şi se osăteaă. A venit şi soaţa lui să&l ajute. # să se năustească e urmă la noi să nes$şie. (ruurile noastre sunt ierdute, să ne salvăm măcar su$letele rugndu&ne. +uneţi cu mine sura

+esin şi e a dreteredin& cioşilor, care e a douăeci şi treia din Coran. — (aci! se răsti doctorul. -oi trăim şi leul e mort. 0u %ocetele tale atragi atenţia sultanei lui şi o să

vină să te mănnce. — !lla" #eri"m ― Dumneeu e milostiv! răsunse nemernicul. Cacă tac, dar îmuşcaţi&o şi e

sultană, ca să se ducă dracului duă soţul ei şi să scăăm de ea.

8n tim ce răsundea ara%ului, germanul îşi încărca iar uşca. — Adevărat, %ine ice, asta e leoaica, ise slovacul. +tai să&ncarc şi eu. #are unde dracuN oi $i us...

%om%ăni el, căutnd rin %uunare muniţiile. — Astmără&te! se răsti Emil. 2nă să încarci tu, leoaica e aici. @ei mai %ine de te doseşte e

undeva, şi tu şi Ali, $iindcă nu mai aveţi cu ce vă aăra. ai, căraţi&vă! — 2ăi glonţul meu cntăreşte mai %ine de o litră de ul%ere, e cnd al tău... — :ugiţi, alt$el sunteţi ierduţi! le strigă doctorul şi se lăsă în genunchi e locul de&adineauri, cu

uşca întinsă. -u %ăgase de seamă că numai Ali lecase, e cnd slovacul se itise în tu$iş şi se cănea să&şi

încarce arma cu muniţiile e care le găsise în s$rşit în $undul unui %uunar./ăgetul leoaicei se aui acum aroae de tot. :iara în$uriată se ţinuse duă urmele leului şi se

îndretă mai înti sre $oc, e urmă se întoarse şi trecu de artea cealaltă a iaului. 8n vremea asta,slovacul avusese tim să&şi încarce în s$rşit ra%la lui de uşcă.+e auea $iecare as e care&l $ăcea leoaica, dar nu duă la%ele care atingeau ămntul ci duă

mritul ei. 0oti duă tu$e şi ieşi la iveală. 2ro%a%il că în $uria ei tur%ată, ar $i trecut e lngă doctor$ără să&l vadă, daca acesta nu s&ar $i ridicat dinadins în icioare ca sări atragă atenţia. :iara aroae%ură nă lngă stncă, se ghemui jos şi se regăti să sară.

Emil se lăsă iar în genunchi şi îndretă arma sre ea. a oalele stncii era întuneric, aşa că de&a%iao utea ări. 1tia că în$uriată cum era, săritura ei va $i şi mai groavă dect a leului, $ără să mai închidăînti ochii.

-u se înşelase, căci ochii ei luciră rin întuneric ca doi căr%uni arinşi. # cliă numai, e urma vaveni saltul. ermanul nu mai avu tim de ochit. Descărcătura $ulgeră în noate şi în acelaşi momentleoaica %ură cu un răget groav rin aer. +lo%oi al doilea glonţ, aruncă uşca, dar nu se dădu în lăturica adineauri ci se reei înainte cu %raţele liite de tru, se trnti la ămnt şi se dădu de&a %er%eleacul

nă la vreo doi metri de acolo. +ări aoi în icioare, smulse cuţitul de la %ru9 şi se întoarse sre $iară.Dacă nu şi&ar $i strns %raţele şi ar $i continuat să $ugă, cu siguranţă că leoaica l&ar $i aucat cu

la%ele ei groave, şi l&ar $i dro%it într&o cliită. Aşa însă se a$la dincolo de ea. "Acum, acum se vaîntoarceT" îşi ise el. (otuşi nu $u aşa. 2rivirea ei se ori la leul mort. Dintr&un salt $u lngă el, îlmirosi de cteva ori, ridică e urmă caul şi scoase un urlet relung, în$iorător, şi att de jalnic, înct ţi

~ 24 ~




se $ăcea ărul măciucă.Deodată se aui o detunătură şi răgetul încetă %rusc. (atăl&celor&unsreece&$ire&de&ăr ieşise titil

din tu$iş, se aroiase de leoaică şi&i descărcase în ca "toată litra" de ul%ere. 0a îminsă de un %rncigroav, $iara se dădu la o arte, cău, se ridică şi întoarse caul sre noul ei duşman. Acesta aucase

uşca de ţeavă şi i%ea ct utea cu atul în caul $iarei, răcnind' — ;ătu&te&ar Allah, arde&te&ar $ocul iadului, dracul dracilor! 8ţi lace carnea de om, ai3 0ine,

căţea, tartora căţelelor.8ndrăneala lui i&ar $i ieşit rin nas dacă leoaica n&ar $i $ost rănită de moarte9 nu mai avu utere să se

îmotrivească şi rămase nemişcată. — =itaţi&vă la ea! strigă el trium$ător. Aici, la icioarele mele! Am omort&o ca e o isică tur%ată.

-&a avut curaj, ticăloasa, să&şi arate colţii. @eniţi încoaN cu toţii s&o vedeţi...+e alecă este ea vrnd s&o iăie, dar doctorul îl trase îndărăt.

— 0e $aci, omule! Do%itoacele astea nu mor cu una cu două şi nu ştim încă %ine dacă e moartă, îi

ise el.8ncărcă iar uşca şi trase cte un glonţ leului şi leoaicei în ca ca să meargă la sigur. eoaica se mai

cutremură o dată, semn că nu $usese moartă.@or%iseră cu glas tare, aşa că&i auiseră şi ceilalţi.

— Aţi %iruit3 îi între%ă Ali, aroiindu&se de ei. — Da, am %iruit, răsunse slovacul. +ă vină toată lumea să vadă israva noastră vitejească.

+ugrumătorul&turmelor a trecut în îmărăţia morţii şi şi&a luat nevasta cu el. Au $ost ciuruiţi degloanţele armei mele, căreia nimeni nu i se oate îmotrivi.

Ali se aucă să tragă de la%e e lei, ca să se încredinţee dacă sunt într&adevăr morţi. — @ei ce %lni sunt3 urmă slovacul, mngindu&şi cu mndrie $irele de mustaţă. Acum te oţi

juca orict o$teşti cu ei că nu&ţi mai $ac nimic.

— agi Ali a dat şi el o mnă de ajutor, ise Emil. C&a în$it leului suliţa în %urtă. @om vedea îndatăcare din noi trei a ucis leii. Aceluia care le&a dat lovitura de moarte, i se cuvine %lana. Aduceţi o aşchiearinsă ca să dăm iar $oc vreascurilor.

Deşi ara%ii şi djela%ii aueau cuvnt cu cuvnt ce vor%eau, nici unul din ei nu îndrănea să searoie. 0nd omuleţii noştri se aroiară de $oc ca să ia niţel jăratec, ieşiră de duă %agaje şi şeiculîntre%ă'

— )ai trăiţi, nu v&a înghiţit +tănul&cu&caul&mare şi sultana lui3 — 0um îndrăneşti să mă între%i3 se răsti slovacul. 2e mine nu mă înghite nimeni, aşa să ştii. 1i de&

ar veni dracul în carne şi&n oase ca să mă mănnce, nu ştiu, ău, care din noi ar ajunge în %urtaceluilalt! @eniţi să vedeţi şi voi ce&am în$ătuit noi, $ără ca "sugrumătorul de turme" să $i cuteat să seatingă de un $ir de ăr din caul nostru!

Ara%ii se aroiară, nu însă rea mult, şi riveau în$ioraţi la lei. De&a%ia duă ce se convinseră căsunt într&adevăr morţi, $ăcură un cerc în jurul lor, şeicul ridică mna în semn că vrea să vor%ească şiînceu'

— !lla" il !lla" ve /u"ammed rassul !lla"* El a creat cerul şi ămntul, lantele şi animalele,aoi, la s$rşit, e om. Duă aceea a $ăcut e musulman ca să domnească este toate. ui îi sunt suusetoate vietăţile, nă şi $iarele cele mai groave din cte sunt e ămnt şi cnd acestea nu i se suun, leucide cu mna lui uternică. Acest ucigaş de cai, cămile, turme şi cirei e care&l vedeţi mort aici, era

~ 25 ~



Slujitorii mor ii

$lămnd. 8n loc să se mulţumească, duă cum s&ar $i cuvenit, cu un mistreţ, şacal sau alt animalsurcat, a avut neruşinarea să vrea să ne mănnce e noi, aleşii lui Allah. 8şi adusese şi soaţa cu el,dornici de sngele nostru. +e şi %ucurau la gndul că se vor în$ruta din carnea gustoasă a truurilornoastre. @roiau să ne în$ulece $ără oţet şi untdelemn, $ără unt şi mirodenii, întocmai ca un cor% e ohienă.

Dar Allah era aroae şi ne&a auit s$nta rugăciune şi surele din Coran e care le&au murmurat %uele noastre. Atunci curajul dretcredincioşilor săi a %iruit e vrăjmaş. Am us mna e arme şi amtrimis e mncătorul acesta de oameni cu sultana lui în $undul iadului ca să se rjolească în veciivecilor la $ocul $ără s$rşit. Csrava noastră neîntrecută va $i reamărită de urmaşii noştri, din tată în$iu, din $iu în neot, şi aşa mai dearte nă la a suta generaţie. -oi însă ne vom %ucura acum de rodulvitejiei noastre şi vom juui e vrăjmaşi de iele. 8nainte însă, să le arătăm tot disreţul e care&lmerită.

0u aceste cuvinte, şeicul se aroie de leu şi&l scuiă în $aţă, e urmă de leoaică, $ăcnd acelaşi

lucru. Ara%ii şi djela%ii îi urmară e7emlul, înceură aoi să dea cu umnii şi cu icioarele în %ietul"rege al animalelor", înjurnd şi ocărndu&l cum le venea la gură.

Duă ce se săturară, şeicul ― scoase cuţitul la %ru şi ise iar' — Acum au simţit şi au auit ce ărere avem desre ei. +ă le luăm îm%răcă&mintea ca să ne

îmodo%im, noi cu ea, căci %lana învinsului se cuvine învingătorului. 0nd ne vom întoarce încorturile noastre, %ăr%aţii, ne vor imui şi $emeile ne vor întmina cu cntece de laudă.

0eilalţi ara%i îşi regătiră şi ei cuţitele. — +taţi! orunci +chPar. @om juui într&adevăr ielea leului şi e a leoaicei, dar cui să le dăm3 — 8nvingătorilor, răsunse şeicul. — ;ine. 1i cine sunt aceia3 — -oi toţi.

— Aha, aşa! +ă le îmărţim atunci în aisreece %ucăţele3 — Asta nu, $iindcă n&ar mai $ace două arale. (u ştii că eu sunt şeicul, şi deci mie mi se cuvin. — 2arcă iceai adineauri că se cuvin %iruitorilor3 — Aşa e. Dar cnd e vor%a de mai mulţi învingători, se dă celui mai de seamă, dintre ei. — 0urios! Eşti deci şi tu unul dintre învingători3 — 2ăi n&am $ost şi eu de $aţă3 — 1i încă te socoţi cel mai de seamă! Aici te înşeli. 1tii tu cine sunt eu3 — Da. =n e$$endi, răsunse el cu un gest de disreţ. — E7istă multe soiuri de e$$endi, îl lămuri doctorul. 1i mai mari, şi mai mărunţi. Eu sunt unul din

cei mari, aşa că mie mi se cuvin, ieile leilor. 0u ce dret te numeşti tu învingător3 (e&ai ascuns ca unlaş ce eşti cnd i&ai auit venind şi acum, duă ce i&ai văut morţi, te $aci groav.

— @rei să mă insulţi, e$$endi3 — -u, vreau numai să&ţi cunoşti lungul nasului. Dintre toţi numai trei avem dretul să ridicăm

retenţii' eu, agi Ali şi C%n el Djidri, ceilalţi n&au ce se amesteca. — -u utem îngădui una ca asta, e$$endi. #i $i e$$endi, este toţi e$$endii tăi, dar nu eşti dect un

ghiaur care n&are nici un dret în ţara noastră. -oi suntem musulmani şi, dacă te îmotriveşti, vomT(ăcu.

— Ei, ce veţi $ace3

~ 26 ~




— (e vom sili, răsunse ara%ul cu glas ameninţător, arătnd sre umnalul e care&l avea în mnă.Emil se aroie de el, îi use mna e umăr şi ise $oarte liniştit'

— 0nd aţi auit răgetul leului, aţi $i $ost în stare să vă ascundeţi în gaură de şare, e cnd noi l&am în$runtat %ăr%ăteşte şi l&am %iruit. 1i crei tu că ne temem de voi3 ăsaţi cuţitele, la locul lor,altminteri vă îmuşc că e nişte cini tur%aţi.

+coase revolverul de la %ru şi într&o cliă cuţitele disărură ca rin $armec. — 1i mai reţine un lucru. (u cirei că religia ta e cea adevărată, şi eu de a mea tot aşa. :iecare are

dretul, %a chiar datoria, să ţină la legea lui. De aceea îţi cer să nu te mai atingi de credinţa mea. Dacăîndrăneşti să&mi mai sui o dată ghiaur, îţi %icmiesc o%rajii ca să&ţi rămnă semne entru toată' viaţa.1i să nu crei că glumesc9 eu ştiu să mă ţin de cuvnt.

2entru un %eduin nu e7istă o mai mare insultă dect să&l ameninţi cu %ătaia.1eicul tresări. Ara%ii ceilalţi înceură să murmure.

— E$$endi, ştii tu ce&a sus acum3

— 0e&ai auit ― şi aşa o să şi $ac. )&ai numit ghiaur şi te&am ameninţat cu %ătaia. Am încheiat osocoteală şi te s$ătuiesc s&o laşi moartă, altminteri ş&ar utea să te căieşti. 0t entru leii ucişi de noi,nimeni, din voi n&are voie să se atingă de ei, m&ai înţeles3

(ruul înalt şi voinic imunea teamă şi resect ara%ilor ierniciţi9 cuvintele şi atitudinea lui drăcontri%uiră încă şi mai mult să&i în$ricoşee. -imeni nu mai îndrăni să crcnească. +e traseră îndărătla locul lor şi se aşeară iar în jurul $ocului. 0e îşi şotiră acolo, numai ei ştiau, dar rivirileduşmănoase e care le aruncau celorlalţi, dovedeau că unelteau ceva.

0u mare greu djela%ii utură trî truurile leilor în lagărul lui Emil +chPar. Duă ce&i juuiră,cercetară rănile să vadă care din ele $usese mortală. lonţul germanului, tras înti, ătrunsese încreierul $iarei, al doilea trecuse $oarte aroae de inimă şi ar $i rovocat mai triu moartea, e cnddintiul avusese un e$ect sigur şi imediat. Deci %lana leului se cuvenea lui Emil.

+e dovedi însă că suliţa lui Ali intrase att de adnc în truul leului, înct vr$ul se în$isese în şirasinării. 1i rana aceasta tre%uie să $i rovocat moartea. Doctorul avea totuşi rioritate, deoarecegloanţele lui $useseră trase mai înti, dar şi (atăl&rsului merita o răslată.

0t entru leoaică, rimul glonţ al lui +chPar îi s$rtecase lim%a, trecuse rin gtlej şi se orise încea$ă. /ana era aducătoare de moarte, deşi nu imediată. 0el de&al doilea găurise lămnul şi se turtisede o coastă. Duă aceste două gloanţe, $iara n&ar $i utut trăi mai mult de cinci minute. Descărcătura de"o litră" a slovacului, atingnd creierul, scurtase această agonie de minute a leoaicei. Aşadar ielea eise cuvenea tot germanului.

agi Ali, şi 1te$an =sBRr, recunoscură acest lucru, deşi cu mare ărere de rău. +&ar $i %ucurat săai%ă şi ei arte la îmărţeală. De aceea Emil le ise'

— :iecare din lei are cte trei răni, două de&ale armelor mele şi una de&ale alor voastre. Ar tre%ui săiau eu două ărţi din %lană9 şi voi cte una. 2roastă îmărţeală, $iindcă am cioîrţi %unătate de %lană.De aceea o să $acem alt$el' eu iau leul şi voi amndoi leoaica. @ă alegeţi deci $iecare din voi cu cte o

jumătate de %lană, mai mult chiar dect vi s&ar $i cuvenit. 0e iceţi, sunteţi mulţumiţi3 — 0um să nu, răsunse slovacul. Eu iau jumătatea cu ca şi Ali e cea cu coadă. — -u vreau. De ce la adică să iei tu caul3 — :iindcă la ca l&am îmuşcat. — Allah! 0ă n&oi $i în$it eu suliţa în coada leoaicei! Eu ic să tăiem ielea e din două de&a lungul,

~ 27 ~



Slujitorii mor ii

aşa că avem $iecare jumătate din ca şi jumătate din coadă. 8mărţeală mai dreată nici cu se oate.+lovacul nici nu vru s&audă. Aşa că se luară la ceartă.a urma urmei doctorul se lictisi şi&i între%ă enervat'

— ;ine, oameni %uni, la ce atta glceava3 0e vreţi să $aceţi cu %lana3 — Eu vreau să mă îmodo%esc cu artea mea, răsunse slovacul. — 1i eu cu a mea, ise Ali cu încăăţnare. — 1tiţi ce3 (ăiaţi %lana de&a latul şi trageţi la urmă la sorţi, hotărî germanul.2rounerea $u rimită îndată. -orocul slovacului! 0aul îi reveni lui, aşa că Ali nu mai avu ce ice.

— ;ravo! strigă slovacul încntat. Am avut ce&am vrut. )ăi Ali, să ştii că o să&ţi schim% orecla' înloc de (atăl&rsului, o să&ţi sun de&acum încolo (atăl&coii.

agi Ali vru să $acă o mutră suărată dar muşchii $eţei i se contractară în aşa $el înct ărea că, se răădeşte de rs.

— 1i ţie ţi s&ar utea sune !bu el buz, (atăl&%otului, $iindcă ţi&ai ales %otul9 arcă nu&l aveai destul

de mare e&al tău ca să te legi de toată lumea. Dacă ai avea în caul tău attea noroade, ţări, oraşe şisate cte mişună într&al meu, ai utea să&ţi sui !bu$l lati& , (atăl&cuviinţei, şi n&ai $i un mojic cum eşti.

— asă că şi $ără oraşele şi satele tale mi&e caul destul de luminat! — -&oi $i vrnd să sui că al meu e întunecat3 — (ocmai asta vreau să sun, $iindcă în ţările şi satele tale nu e7istă $elinare e uliţi. 2e cnd ştiinţa

mea lumineaă nă dearte. -umai latina e care o ştiu eu te&ar utea $ace om învăţat, $ără să maivor%esc de celelalte ştiinţe, cu care m&a dăruit Allah.

— 0unosc toate satele de e ămnt, dar n&am auit încă de nici unul să i se ică atina. — #, Allah! atina un sat! 0um, mă rostule, nu ştii că e o lim%ă de dincolo de mare care... — @or%eşti într&adevăr aşa de %ine latineşte3 îl întreruse Emil curios, între%ndu&l în lim%a

germană.

— #ho, şi încă %ine de tot. Am învăţat de la domnul ?agner, $ostul meu stăn. @rei să&ţi dau o ildă3 răsunse acesta în aceeaşi lim%ă. — +&auim. 0e e oologia3 — Moologia e tot ce se găseşte într&un ier%ar. — 1i %otanica3 — ;otanica3 2ăi %otanica este... este toate $ăturile de la om la maimuţă, nă la vierme. — (ocmai de&a&ndoaselea. — Am sus aşa din greşeală. Eu, vei dumneata, stăne, am studiat chiar şi astronomia,

matematicile şi încă multe altele. — Mău3 Astronomia3 0e e asta3 — =nu şi cu unu $ac doi ― adică ta%la înmulţirii şi rădăcina ătrată. — Dar matematicile3 — 0alea latelui de e cer şi cum aleargă cometele îmrejurul lumii. — Carăşi de&a&ndoaselea. )atematicile trateaă desre rădăcina ătrată şi astronomia desre 0alea

latelui. — Am con$undat esemne din rea multă ştiinţă şi am us 0alea latelui de e cer e ămnt şi

matematica de e ămnt e cer. — 2rea con$uni des.

~ 28 ~




— Aşa $ăcea şi răosatul ro$esor, stănu&meu. ua coada măturii dret um%relă. 0ui îi e caulîm%i%at cu atta ştiinţă, se înşală şi el cteodată.

— @ăd şi eu. Dar la ce şcoală ai învăţat3 — 2ăi... la şcoală n&am um%lat. 0ine era să ăească vitele tatii dacă mă trimitea la şcoală3 )i&a dat

nu ştiu cine odată o tă%liţă şi un condei şi venea uneori %ăiatul vecinului să&mi arate cum să scriu şi săcitesc. 2e urmă îmrumutam e ici, colo un calendar, citeam ce aucam. )ai triu mi&am luat lumea&n ca şi am slujit e la oameni învăţaţi ca să mă $ac şi eu om învăţat ca ei.

— :oarte $rumos din artea dumitale! Acum n&ai vrea să $aci ce $ace (atăl&rsului cu artea lui3=ite că $reacă ielea cu cenuşă ca să nu se strice.

— Da, o să o $rec şi eu la $el.8n vreme ce vor%eau ei, djela%ii se aucaseră să juoaie leul, dret recunoştinţă entru Emil

+chPar că&i scăase de la o moarte sigură.

Capitolul IV - Abu el Mot

2e cnd îşi vedeau de lucru, djela%ii îşi ovesteau $el de $el de nă%tii desre lei, una maiîn$iorătoare dect alta. Emil asculta cu atenţie. 2ovestitorii erau convinşi că toate aceste %asme seîntmlaseră într&adevăr.

8n tim ce asculta, el se uita e $uriş să vadă ce $ac ara%ii lui. Aceştia şuşoteau între ei, căutnd sănu se audă dincolo de ia ce vor%esc.

ermanul ştia că orice %eduin e născut tlhar şi mai ştia, de asemenea, că rin atitudinea luienergică $aţă de conducătorul lor, şi&i $ăcuse vrăjmaşi de moarte. 1i&aoi gndul că e cineva cate vineîn urma lui, vreo caravană duşmană, nu&i ieşea de$el din minte.

Dar unde să $ie această caravană3 Ar $i tre%uit de mult s&ajungă la ia. 2entru ce oosise maidearte3 +ă nu $i cunoscut oamenii caravanei e7istenţa iaului3 Cmosi%il. 1i&aoi, cămilele simtumeeala aei la mare distanţă9 nu le oţi ori din drum entru nimic în lume şi aleargă ne%uneşte sreaă. Era deci ro%a%il că oamenii caravanei îşi ţinuseră cu $orţa cămilele în loc. 0u ce sco3 0oncluiacă era o caravană de je$uitori se imunea de la sine.

+unt di$erite soiuri de caravane. 0uvntul e7act e în realitate carva"n sau c"erva"n şi înseamnă un

convoi alcătuit din mai multe ersoane. # caravană de elerini care se duc la )ecca, )edina sauCerusalim, se numeşte "adja. # caravană de comerţ #a&&ila, în unele ţinuturi djelaba, de acolo cuvntuldjelab ― negustor. # caravană ornită duă ja$, oartă numele de gum.

+e întmlă însă ca o #a&&ila sau djelaba, ha chiar o "adja să se trans$orme ocaional într&o gum, şiduă ja$ să devină iar o aşnică şi cinstită caravană de negustori sau elerini.

=n soi secial de gum e g"asua" care are de sco negoţul de carne vie. Aceasta nu cutreierădeşertul roriu&is, ci acţioneaă la hotarul de sud al acestuia, unde oulaţia e alcătuită din negri e

~ 29 ~



Slujitorii mor ii

care îi răesc ca să&i vndă aoi ca sclavi.Dacă aceste e7ediţii se întrerind e aă, li se ice ba"ara, adică un $el de călătorii e ruri. De

o%icei ele se $ac e -ilul de +us, $luviu care are în ărţile acelea două %raţe rinciale în care serevarsă altele mai mici şi regiunea nu oate $i stră%ătută e timul c"ari& &ului<F dect e aă.

Deci, Emil resuunea că nu oate $i dect9 o caravană gum. Era aroae sigur că homr&ii lui erauînvoiţi cu %andiţii. -u utea însă $ace deocamdată nimic. +ingurul lucru era să o%serve cu %ăgare deseamă e ara%i şi să ună la curent e djela%i de rimejdia care îi ameninţa şi e ei.

— 1tiu că aţi trecut rin meleagurile, %aggaraşilor, ise el slovacului. 0um vi s&a ărut, era ace e&acolo3

— Da, răsunse el. 1i&aoi, cu noi n&au nimic. e suntem doar de $olos, că au de la cine să&şicumere ce le tre%uie.

— (otuşi am auit că de multe ori sunt şi djela%ii atacaţi şi je$uiţi. — Arareori şi numai de tri%uri cu care n&avem de&a $ace. -e interesăm întotdeauna dacă nu se a$lă

vreo gum în drum sau dacă a $ost văută e undeva rin aroiere. — 1i acum în urmă3 — Da. ;aggaraşii sunt toţi la vetrele lor iar cu suluBii, în ţinutul cărora ne a$lăm acum, trăim în

%ună înţelegere. — Dar e la tri%ul homrilor vă a%ateţi cteodată3 — -u. +atele lor sunt rea îndeărtate. — Atunci, nu v&aţi simţi %ine în aroierea lor3 — )ai %ucuroşi suntem să&i ocolim. Ai nu ne&a $ost cu utinţă. Dret e că nu s&au rea arătat

rietenoşi cu noi, suntem însă su% ocrotirea ta şi n&avem de ce ne teme. — #are crei că e destul3 — -egreşit. +unt tovarăşii tăi de drum, deci rietenii tăi. Ara%ul e întotdeauna rietenul rietenilor

săi. — -&ai %ăgat de seamă că urtarea lor $aţă de mine nu era deloc ca a unor rieteni3 — ;a da, dar nu $ace nimic. 1i&au dat cuvntul că te vor duce la :ashoda şi tre%uie să şi&l ţină. — 0u toate acestea nu am încredere în ei. C&am tocmit să&mi transorte %agajele la :ashoda şi să le

lătesc cnd vom ajunge acolo, atta tot. — 0um3 -u v&aţi înţeles să te aere e tot timul drumului cu reţul vieţii lor3 -&aţi schim%at între

voi cuvintele care reţuiesc ct un jurămnt " 'ali#a" ia 0eic" <G3 — -u. Eu am vrut, dar ei iceau că nu e o%iceiul la ei şi că, de alt$el, nici nu e nevoie. — /ău ai $ăcut. Aşa nu oţi avea nici o încredere în ei şi n&au nici o îndatorire $aţă de tine să te

aere9 mai mult încă, te ot je$ui şi omorî $ără ărere de rău, căci nu sunt siliţi să&şi calce jurămntul.(e&aş s$ătui să $ii cu mare %ăgare de seamă la noate. )ine vei $i la :ashoda şi acolo nu&ţi mai ot$ace nimic. 2oate că %ănuielile mele sunt neîntemeiate, mă tem însă că te aşteată o mare rimejdie şi

e noi îmreuna cu tine. Eu nu mă culc în noatea asta, %a o să&mi încarc şi "litra de ul%ere" în uşcă9ca să o am regătită entru orice întmlare.

(atăl&rsului $u şi el de ărerea tovarăşului său, căci adăugă' — Din nenorocire vr$ul suliţei mele s&a rut în %urta leului, dar o să mă aăr cu minile şi cu

26 Anotimul loios.27 "+unt ocrotitorul tău, stă!ne".

~ 30 ~




icioarele nă n&oi mai utea. -u un ei mna nici e mar$ă, nici e măgarul şi nici e viaţa mea, $iţi e ace. # să&i sugrum unul duă altul. 8i ştiu eu cine sunt dumnealor! omrii ăştia au toată iua eAllah în gură şi e diavolul în su$let. +unt nişte tlhari şi nişte ticăloşi $ără ereche. +ă le încuie Allahraiul cu o sută de ăvoare!...

— Atunci să ştiţi că e o gum de homrii e aroae, ise +chPar. — 0e&ai sus3 între%ă seriat slovacul. — +igur nu sunt9 dar aşa %ănuiesc.Emil le suse şi lor resuunerile lui întemeiate e o%servaţiile e care le $ăcuse în timul drumului.

— Dacă e recum sui, stăne, sunt şi eu de ărere că, ăsările urmau o caravană de %andiţi, iseslovacul, şi tre%uie să ne aştetăm la un atac din artea lor. -&ar $i mai %ine să îmuşcăm chiar acumîndată e ara%ii tăi3

— -u. -&avem încă nici o dovadă şi, chiar de&am avea, tot n&aş $ace&o. Eu nu omor un om dectatunci cnd nu mai am alt chi de scăare.

— Dacă e aşa, să lecăm numaidect. — -ici la asta nu v&aş s$ătui. Aici ştim ce ne aşteată. +tnca şi tu$ele ne ot sluji de adăost, dar e

dată ce am leca, e sigur că %andiţii s&ar lua duă noi şi ne&ar ataca la loc neadăostit. -u ştim ct demare e numărul lor, şi chiar uţini de&ar $i şi am reuşi să&i %iruim, tot n&am scăa $ără cţiva răniţi,

oate şi morţi. -u mai încae îndoiala că homrii noştri sunt înţeleşi cu %andiţii, ceea ce înrăutăţeştesituaţia. Aici cel uţin îi avem su% ochi şi&i utem suraveghea. +unt deci de ărere să rămnem eloc.

— Dar vei că nu ştim cnd vom $i atacaţi şi nu utem stă mereu cu arma la ochi. — -ici nu tre%uie, dacă ne $acem regătirile dinainte. 8n rimul rnd, tre%uie să stingem $ocul. 0ine

stă lngă un $oc arins, nu oate vedea ce se etrece dincolo de el. Dacă stăm e&ntuneric, homrii nu ot să ştie ce $acem. +ă&i lăsăm să creadă că ne&am culcat. Duă ce se vor otoli $lăcările, ne $urişăm

%inişor la oalele stncii şi ne adăostim duă cămile şi %agaje, %a ne mai dau şi tu$ele loc deacoerire. 2e urmă, voi încerca să a$lu unde e caravana %andiţilor. — 0um o să oţi a$la3 — 0ăutnd&o. A venit e&acelaşi drum cu noi, adică dinsre miaănoate, deci în direcţia aceea

tre%uie să mă duc. — (e e7ui la mare rimejdie. Dacă te rind, te omoară. — -&au să mă rindă, $iindcă o să mă trăsc e %urtă şi n&au să mă vadă. — # să te dea de gol %urnusul tău al%. — 8l las aici. ainele de dedesu%t sunt de culoare închisă şi s&aseamănă cu ţărna. — (ot au să te vadă la lumina stelelor9 şi&aoi care om e în stare să se trască e ămnt ca şarele3 — )ulţi. 0hiar şi eu. Am învăţat de la alţi vnători iscusiţi e cnd eram în +eni d1nja<H, unde

tre%uia să ne $erim de indieni. +unt sigur că voi da de %andiţi şi voi aui chiar ce vor%esc $ără să măsimtă ei.

— Dar cămilele lor au să miroasă aroierea ta şi au să te dea de gol. # să&ţi dau însă nişte icăturicare să le liniştească. Cve lace mirosul. 0um vei $i aroae de ele, stroeşte&te e haine. 2 mil"

28 America.

~ 31 ~



Slujitorii mor ii

enuşa"dir <J, amestec cu gir şi mooje>K.+lovacul se sculă de la locul lui, des$ăcu desaga şi scoase din ea o sticluţă cu amoniac e care i&o de

te lui +chPar.Djela%ilor le $usese $rică de lei, dar de %andiţi nu se temeau. Erau hotărţi să se aere cu îndrjire.

Acum nu mai era vor%a de $iare săl%atice în care, duă credinţa lor, se întruase siritul unui răosat uternic.

+e întinseră la ămnt şi se acoeriră cu ăturile, vrnd să dea ara%ilor imresia că au adormit.2este uţin se stinse şi $ocul, aşa că lagărul lor rămase în întuneric, e cnd al homrilor era luminat de$lăcările înteţite de ei.

Emil leădă %inişor %urnusul şi se strecură e %rnci din lagăr. -u luă nici una din uşti cu el, ca sanu&i îmiedice mişcările.

omrii se a$lau în artea de miaăi9 el luă direcţia ousă şi ocoli stnca. +e ori s&asculte. Darorict îşi încordă el auul şi văul, nu se auea şi nu se vedea, nici ţienie de om.

2orni mai dearte. (recuseră vreo ece minute de cnd um%la şi, nevănd nimic, îşi închiui că aluat o direcţie greşită, dar aui deodată un ăngănit uşor, ca şi cnd s&ar $i atins doua arme. 8naintă cuşi mai mare %ăgare de seamă şi ări nişte um%re nedesluşite aciuate la ămnt, aoi ajunse nă la elmirosul caracteristic de cămile.

;andiţii erau acum la o mică deărtare de el, în$ăşuraţi în o%işnuitele haiB&uri cenuşii ale %eduinilor.Doctorul se lăsă la ămnt şi înceu să se trască e %rnci. :ăcu un înconjur ca să le vină din sate.0a să nu i se deose%ească la lumina stelelor $aţa, scoase o %asma din %uunar şi şi&o legă e o%ra,lăsndu&şi numai ochii li%eri, aoi îşi trase %ine e $runte $esul.

0nd se mai aroie, vău cămilele culcate, nu înghesuite la un loc, ci la distanţă una de alta.Acum utu număra şi cţi ara%i avea caravana. Doisreece. +tăteau în cerc lngă două din cămile.

ui Emil îi ăru %ine9 oate că va utea aui ceva, stnd tuilat duă ele.

+e trî încet, încet de tot, mereu înainte. Adia o %oare de vnt. +coase %inişor sticluţa cu amoniac şise stroi e haine. 0um simţiră mirosul, cămilele întoarseră caul şi mirosiră cu nesaţ.iniştit, se dădu tot mai aroae. +e ghemui duă cocoaşa uneia din ele şi înceu s&o scarine

încetişor. 0ămila scoase un grohăit de lăcere.;andiţii erau la nici cinci aşi de acolo. @or%eau încet, dar +chPar utea aui în arte ce vor%esc.2rintre %eduini era unul înalt şi osos, mult mai înalt dect toţi ceilalţi. +tătea turceşte, e ămnt. 8n

icioare, omul acesta tre%uie să $i $ost înalt de este doi metri, ceva rar la ara%i.+e ţinea ceva mai dearte, vrnd să&şi dea ast$el aerul de mai&marele lor. @or%ea cu glas adnc, ca

din mormnt, cnd ise celorlalţi' — -u, nu mai e nevoie să ne încredinţăm. Am văut desluşit urmele de măgari. #t la număr. 0ine

călătoreşte e măgari3 -u ot $i dect nişte djela%i. Iştia sunt $ricoşi şi n&avem ce ne teme de ei. Dacăs&ar duce vreunul din voi la ia să cercetee, ar utea $i văut şi ne dăm de gol. 2e djela%i îi avem sigurîn mnă9 ne alegem e deasura şi cu mar$a şi măgarii lor.

— +ă omorm şi e negustori3 între%ă unul din ei. )ai că îmi are rău. #amenii ăştia sunt de&o legeeu noi, e cnd străinul e un ghiaur ― mnca&i&ar diavolul su$letul!

29 Amoniac.30 @ar şi aă.

~ 32 ~




— #are ţi&a uscat soarele creierii din ca că vor%eşti de milă3 +trăinul e su% ocrotirea unui ansul>*,care cum o a$la de moartea lui n&o sa ai%ă astmăr nă nu ne&o vedea e toţi în snurătoare.

— 0ă doar n&o să sunem djela%ilor cine suntem! — Car vor%eşti ca un rost. Dacă ne cunoaşte vreunul din ei3 — 2e ăsta îl amuţim noi e veci. — Aşa tre%uie să $acem cu ei toţi. 0hiar dacă nu ne cunosc ot să ne recunoască e urmă. Allah a

$ost cam rea darnic cu mine cnd mi&a dat un tru mai mare ca la alţi oameni şi nu&i mulţumesc deloc.+e ştie că sunt vnător de sclavi. Att ajunge, de9 cnd a$urisiţii de $rancei ― lua&i&ar toţi dracii! ―au reuşit la 4hartoum să interică negoţul cu sclavi. Acum au us aci la :ashoda un mudir >< care nulasă să treacă nici un vas cu sclavi, aşa că tre%uie să ne descărcăm mar$a aiurea şi să $acem drumul attde lung şi o%ositor e uscat.

)udirul ăsta are ce are mai ales cu mine. Dacă mă rinde şi găseşte un singur sclav la mine, m&amdus e cocă. ;a să mai a$le acum că mi&am $ăcut şi o caravană de %andiţi, mă trimite dret în

aradisul lui Allah. 8i $oarte mulţumesc! Eu ser să mai îmart încă multă vreme cu voi ce mi&o aducenegoţul meu cu încă mii de negri.

Aceşti ot djela%i vor şti, îndată ce mă vor vedea, că sunt A%u el )ot >> şi se vor duce mine lamudir să&i sună. -u, djela%ii tre%uie să moară! Dacă ţie ţi&e milă de ei, n&ai dect să te întorci acasă latine şi să cloceşti cu muierile lngă $oc. )ie nu&mi tre%uie oameni cu inima de %um%ac ci de $ier.

+coase cuţitul de la %ru şi îl învrti în mnă ca să riceaă celălalt că n&ar ajunge dearte dacă i&arveni o$ta să lece.

Acesta riceu. — )&ai văut tu e mine vreodată căindu&mă cnd cuţitul ori glonţul meu a curmat viaţa cuiva3

între%ă %anditul lundu&şi seama. De ce crei că m&am schim%at aşa, deodată3 2entru că am avut uncuvnt de milă entru djela%i3 Eu voi $i cel dinti care le va îmlnta cuţitul în inimă.

— -&ar strica. Ai risii îndoiala e care mi&ai strnit&o cu vor%ele tale de adineauri. =n negustor desclavi tre%uie să ucidă $ără măcar să cliească. Dacă nu se simte în stare s&o $acă, e mai %ine să se lase ăgu%aş. )ine dimineaţă cor%ii vor s$şia cu lăcomie carnea a nouă leşuri şi&au să se îndoae năce&or crăa. -oi însă ne vom duce răile la 4aBa ca să ne %ucurăm de ele.

— a 4aBa3 De ce să ne întoarcem e unde am venit, în loc să ne ducem la :ashoda3 — Dret e că ne vine mai aroae şi e loc mai rielnic entru des$acerea măr$ii9 mă ot chiar arăta

$ără $rică în oraş, $iindcă n&am nici un sclav cu mine. a 4aBa am însă agentul meu care le va ducetoate la 4hartoum, unde va găsi lesne muşterii.

— -&o să&l %ănuiască3 — -u cred. # să ştie el cum să se descurce. De alt$el o să vă sun o veste %ună. =n trimis de&al meu

care a venit de curnd de la seri%ahul> 3mm el Timsa"> mi&a comunicat că au sosit acolo doi al%i,unul tnăr şi altul %ătrn, care adună %uruie&ni e care le un între $oi de hrtie, gngănii, şeri şi tot$elul de lighioane e care le %agă în sticle. Au servitori negri cu ei, arme multe, măr$uri de schim% şi

31 0onsul.32 =n $el de re$ect.33 (atăl&morţii.34 Aşeare sta%ilă, $orti$icată, a v!nătorilor de sclavi, cetăţuie.35 )ama&crocodilului.

~ 33 ~



Slujitorii mor ii

%aloturi cu $el de $el de hrtii citare, duă cum ştiţi, ţin loc de %ani.Euroenii aceştia se îndeasă cu o%rănicie în ţinuturile noastre, ale negustorilor de sclavi. 2entru ce

să lăsăm e străinii ăştia să&şi vre nasul în tre%urile noastre3 +ă&i trimitem mai %ine în iad, unde le elocul, şi să le orim lucrurile. #amenii aceştia cred în +sa .en /arr(am>F, care a sus că nu tre%uie săe7iste sclavi, $iindcă şi negrii sunt coiii lui Allah. Dacă nu&i omorm, învăţătura asta se va răsndi

retutindeni şi ne va ăgu%i negoţul. De aceea vom omorî şi e aceşti doi al%i ca e ghiaurul care eacum la Cvorul leului.

— 0rei că nu o s să se aere3 — -&o să&i lăsăm tim. # să&l luăm att de reede că nici n&are s&auce să ună mna e arme.

(re%uie sa vină şi şeicul, acum îndată. @om a$la de la el unde&l găsim e ghiaur şi în ce loc dormdjela%ii. -e $urişăm nă acolo şi&i ucidem în somn ca să se ducă de&a dretul în iad $ără să se maitreească. 2oate că nici nu şi&au mai încărcat armele duă ce&au seriat mai adineauri leii.

— Allah il Allah, rin ce rimejdii am trecut şi noi! 0e&ar $i să vină şi încoace +ugrumătorul&

turmelor! — -&ar avea de ce să vină! 8şi are %rlogul la miaăi de ia şi acum s&a întors iarăşi acolo. Dacă ar

$i e&aroae, l&ar simţi cămilele şi n&ar sta aşa de liniştite cum stau de cnd nu s&au mai auitîmuşcăturile. Asta înseamnă că +tănul cu caul mare a lecat. Acum să lăsăm vor%a şi s&ascultăm.1eicul oate să ice din moment în moment şi tre%uie să luăm seama ca să nu treacă e lngă noi şi sănu ne vadă.

+chPar înţelese că nu mai avea ce căuta aici. +e trî iar e %rnci nă ce nu mai utu $i văut, seridică aoi în icioare şi se întoarse la lagăr.

/euşi să se trască nesimţit la locul lui ca să nu $i simţit homrii că lisise. Djela%ii $useseră camîngrijoraţi că ă%ovise att, dar se liniştiră cnd îi văură întorcndu&se. e ovesti ce auise şi&iîntre%ă dacă nu cumva cunosc e acest A%u el )ot. (oţi auiseră de el, de văut însă nu&l văuseră

încă nă acum. — 2rincialul e, ise germanul, că duşmanul nu ne va mai lua rin surrindere. 1tim cel uţin undese a$lă.

— Dar nu şi cnd va veni, răsunse slovacul. — ;a da. 1eicul se va duce să&i găsească. Deci atacul a $ost us mai de mult la cale. 8n lagărul lor e

lumină, aşa că vom utea vedea e ara% lecnd. +e va duce să le sună %andiţilor unde am oosit şise va întoarce ro%a%il cu ei.

— (ragem îndată ce&i vom vedea3 — -u. +unt doisreece şi noi numai nouă îi vom lua însă noi e ei e neaştetate, nu ei. e noi,

deci avem un avantaj asura lor. ;ineînţeles că nu rămnem aici unde suntem, ci&i vom aşteta lamarginea tu$işului, unde ne utem une întructva la adăost. 0um îi vedem aroae, dăm %una esteei. :iecare e cte un %andit. Daţi&le la ca ca să&i do%orţi dintr&o singură lovitură. 0eilalţi trei caremai rămn, îi lăsăm la urmă. Dacă $ug, ducă&se! Dar dacă încearcă să se îmotrivească, n&avem ce le$ace, îi do%orm şi e ei. Ar $i %ine ca e cei dinti să nu&i omorm9 să&i legăm numai dravăn şi să&iducem eşcheş mudirului din :ashoda.

— 1i cu homrii ce $acem3 — Atrnă de $elul cu s&or urta. ;ănuiesc că nu vor lua arte directă la atac9 vor lăsa asta în sarcina

36 Cisus, $iul )ariei.

~ 34 ~




%andei care e şi ea, duă cum am înţeles, alcătuită tot din acelaşi tri%. 2ărerea mea e că aceştia de&aici,au intenţia să stea liniştiţi lngă $oc nă ce ne vor $i omort ceilalţi. Deci, de ei nu avem ce ne teme.Cmortant e ca $iecare din noi să reuşească să&şi do%oare vrăjmaşul dintr&o lovitură.

— Eu de&al meu sunt sigur. 8ntorc ţeava uştii şi&i dau cu atul în ca nă îl las lungit la ămnt caadineauri e leoaică, ise slovacul.

— 1i eu, adăugă agi Ali, îl ocnesc cu ce&a mai rămas din suliţă să n&ai%ă vreme nici să ică s!@ai de ăla ce mi&o încăea e mini!

0eilalţi djela%i erau şi ei hotărţi să nu se lase mai rejos. :iecare cotro%ăia rin desagi să găseascăvreun lucru care să le oată sluji dret măciucă.

Ara%ii erau convinşi că doctorul şi djela%ii dorm. Aceştia vor%iseră între ei e şotite şi, îu a$ară deasta, tot nu i&ar $i utut aui, deoarece cămilele şi măgăruşii $ăceau gălăgie, $iind încă rea agitaţi desaima rin care trecuseră.

(imul trecea încet entru starea de sirit în care se a$lau att homrii ct şi djela%ii. 8n s$rşit, şeicul

se ridică de jos. — 2leacăT şoti Ali. — -u încă9 vine mai înti să vadă dacă dormim. # să se re$acă la înceut că se duce să&şi arunce

ochii la cămile. +ă ne $acem că dormim, răsunse +chPar.1eicul se aroie de cămile, aoi veni sre lagăr. @ănd că nici unul nu se mişcă, le strigă'

— Djimahlilor >G tot mai le e $rică9 n&ar $i %ine să ducem de aici leşurile leului şi sultanei lui38ntre%a aşa, numai ca să se convingă dacă djela%ii dorm într&adevăr. -erimind nici un răsuns, se

dădu mai aroae în vr$ul degetelor şi se alecă este ei. Atinse e german de %raţ, acesta însă nici nutresări. Acum era sigur că dorm toţi adnc. +e îndeărtă încet, duă cum venise, ocoli stnca şi orni îndirecţia e unde se întorsese adineauri medicul.

— A sosit momentul, şoti acesta tovarăşilor săi. uaţi&vă duă mine, dar încet să nu vă simtă

homrii.8i duse la locul unde se rărea desişul, şi $iecare se ascunse duă cte o tu$ă.Aştetară mai %ine de o jumătate de ceas, e urmă auiră aşi şi văură um%re aroiindu&se. 1eicul

mergea în $runte şi truul înalt al lui A%u el )ot se %ălă%ănea tocmai la coada convoiului.+e oriră lngă eretele de stncă. Doctorul s e a$la cel mai aroae de lagăr. +lovacul, aciuit la

caătul celălalt, îi avea dret în $aţă. 8l aui e şeic icnd' — Aşa. 2nă aici v&am adus eu, acum duceţi&vă singuri. 0olo duă colţ o să&i găsiţi dormind. Au să

moară nă n&aucă să se treească. )ă întorc la oamenii mei să le sun că a sosit momentul.+e îndeărtă şi&i lăsă singuri.

— 8nainte! orunci A%u el )ot. :ie ca umnalele voastre să&i i%ească dret în inimă...+chPar vroia s&aştete nă vor ajunge la ei, dar slovacul se simţea att de însu$leţit de dorul de

lută, înct nu mai aştetă momentul rielnic. — 4auvidşu ― reede, e ei! strigă el în lim%a lui maternă şi, aucnd uşca de ţeavă, lovi cu atta

sete e cel care&i venea mai aroae, înct %anditul se ră%uşi la ămnt, rostogolindu&se şi el duă %andit.

0eilalţi djela%i ieşiră şi ei dintre tu$e. Doctorul, care se a$la ceva mai dearte, nu utu $ace acelaşilucru. Cntenţia lui era să&l do%oare e A%u el )ot, acum însă slovacul cu gra%a lui îi stricase lanul.

37 0ămile.

~ 35 ~



Slujitorii mor ii

;andiţii rămaseră o cliă încremeniţi şi ar $i $ost cu siguranţă ierduţi dacă slovacul nu le&ar $i dattim să se desmeticească. Aşa însă avură vreme să se aere.

Emil sărise la cel dinti care&i venea la îndemnă şi&l ocni cu atul uştii în creştet, aoi e unaltul, culcndu&i la ămnt.

+e auiră strigăte de $urie. — 0ine sunt ăştia3 2e ei, nu vă lăsaţi! răcni A%u el )ot. — :ugiţi, $ugiţi! -e&a trădat şeicul! se aui cineva urlnd.Doctorul vru să se năustească asura celui de&al treilea %andit ca s&ajungă nă la A%u el )ot, dar

agi Ali aruncă suliţa duă el şi nimeri din greşeală în tmlă e german, care se rostogoli ameţit la ămnt.

— Allah! strigă omuleţul, ce&am $ăcut, ăcătosul de mine! (e&am omort, e$$endi3 — -u, dar nici mult n&a lisit, răsunse el ridicndu&se cu anevoie de jos. ăsaţi&i să $ugă. (re%uie

să rămnem e loc din ricina homrilor.

Deşi din ricina loviturii îi licăreau steluţe e dinaintea ochilor, ări e %andiţi $ugind. Sinti şi trasedouă gloanţe, unul duă altul, e urmă uterile îl ărăsiră, se reemă de stncă şi închise ochii.

Djela%ii lăsară e %andiţi să $ugă. +lovacul însă strigă auind îmuşcăturile' — Aşa. ;ine $aci. (rage, trage mereu! Istuia de&aici îi vin eu de hac...=nul din $ugari se oticnise aroae de el. #muleţul întoarse atul uştii şi&l ocni dret în moalele

caului. ;anditul rămase nemişcat. +lovacul îl trî duă el lngă stncă.Djela%ii stăteau în jurul lui Emil, şi se tnguiau în gura mare.

— 0e e, ce s&a întmlat3 între%ă slovacul uluit. — &am omort e e$$endi al nostru... se %ocea (atăl&rsului în tim ce disera&rea îi schimonosea

teri%il chiul. — 0e mă, ai înne%unit3

— -u, nu, l&am lovit din greşeală. — Do%itocule! (e laui că ai în caul tău toate noroadele şi satele din lume şi n&ai utut să veiunde dai3 E$$endi, e$$endi, ai murit3

— -u, răsunse acesta, %iruind cu greu un înceut de leşin şi ridicndu&şi de jos uşca. — +lavă Domnului! (ontul ăsta e or% de n&a văut că... — (ăcere! îi orunci Emil. Avem altă trea%ă acum. @ăd cinci din %andiţi întinşi la ămnt. (re%uie

să&i legăm.Ceşi de duă stncă şi se uită sre lagărul ara%ilor, care nu ştiau ce se etrecuse. 2resuuse că vor sta

acolo aştetnd e %andiţi. — +taţi aici, ise el aoi djela%ilor. )ă duc să văd dacă nu ot une mna e vreo cteva cămile. #

luă la $ugă în direcţia din care veniseră %andiţii. 0ămilele lor erau şi ele legate şi, $iindcă e acesteanimale nu le oţi scula lesne de jos, vor tre%ui să ă%ovească mai multă vreme.

8i găsi într&adevăr trudindu&se să le urnească din loc. #chi şi trase de două ori una duă alta.;andiţii reuşiseră să&şi delege $iecare cămila lui şi le rămnea acum să le delege şi e celelalte cinci.=nul din ara%i $u rănit.

— +ă $ugim! strigă A%u el )ot. ăsaţi&le unde sunt. (oţi dracii iadului sunt duă noi!Emil mai trase cteva gloanţe. 8i vău lund&o în goană e cămilele lor, lăsndu&le e celelalte unde

erau.

~ 36 ~




+e aroie de ele cu %ăgare de seamă, căci se temea să nu $i rămas vreunul din %andiţi ascuns e&acolo. -u era însă nimeni. 1eile stăteau alături una de alta iar lngă ele cţiva saci cu smochine şi

%urdu$uri cu aă. Deoarece era mai mult ca sigur că %andiţii nu se vor mai întoarce, lăsă cămilele şi seîntoarse la ai săi. 8i găsi ăind e rionierii legaţi %urdu$.

— )ai avem ceva curele sau $rnghii3 între%ă el e djela%i. — Da, stăne. -oi, djela%ii, urtăm întotdeauna de&alde astea cu noi, răsunse slovacul. — +ă legăm atunci şi e homrii noştri. — Dacă or vrea să ne lase! — -oi să&ncercăm.Ara%ii nu se mişcaseră de la locul lor. Auiseră îmuşcăturile şi răcnetele de adineauri şi %ănuiau că

atacul nu avusese oate reultatul dorit de ei, dar ce se etrecuse nu ştiau. (otuşi, ca oameni revăători, aştetau să vadă ce avea să vină.

2nă la lagărul djela%ilor nu uteau vedea din ricina întunericului, dar toată atenţia lor era

îndretată într&acolo. 8l văură deodată e Emil venind sre ei. 8şi lăsase dinadins armele la ceilalţi.Cntenţia lui era să ună înti mna e şeic.

— Aţi auit detunăturile3 între%ă el cu o agitaţie re$ăcută. — Da, răsunse şeicul. 0ine să $i $ost3 — -u ştiu nici eu. )&a deştetat gălăgia şi am văut că djela%ii nu mai sunt în lagăr. @oi eraţi treji,

tre%uie să ştiţi mai %ine ca mine ce s&a întmlat. — -u ştim nimic, e$$endi. 0redeam că a năvălit iar vreun leu şi aţi tras în el. — Atunci ar $i tre%uit să înghită e djela%i cu oase cu tot, $iindcă au ierit ca în ămnt. -u, altceva

tre%uie să $ie. -u vrei să mergi cu mine să vedem ce e3 — 0um să nu! Cacă vin.Ara%ul era şi el curios să a$le ce s&a întmlat, de aceea se învoi att de reede.

+e îndretară amndoi sre colţul de stncă. Duă ce cotiră duă el, şeicul ări e djela%i şi&i scăă$ără să vrea' — =ite&i! Dar unde e gum... — Adică %andiţii, îl întreruse Emil. Aşadar ştiai că tre%uie să vină3 -u credeam să recunoşti

singur att de lesne că îi aştetai. — 5um... e$$endi... iceam... e$$endi... că... %ol%orosi el. — Am înţeles. egaţi&l!Micnd acestea, aucă e ara% de gt şi&i aăsă cu atta utere %eregata, înct acesta nu mai utu

scoate un sunet. 8l legară dravăn şi&l întinseră jos. — +ă vină numaidect 1ue$ el A%aliB! strigă +chPar sre lagărul ara%ilor. 8l cheamă şeicul.1tia numele tuturor homrilor care îl însoţeau şi ştia că ara%ul va veni imediat. 1i ca şeicul să n&

auce să&l revină, slovacul se lăsă în genunchi lngă el şi&i use vr$ul umnalului în iet şotindu&i' — Dacă scoţi un cuvnt, te omor!Ara%ul nu&ndrănea nici să resire. +aima îl amuţise.1ue$ veni. 0u el nu $ăcură attea $iguri, ci&l legară ct ai clii. (ot aşa se întmlă şi cu ceilalţi.8n lagăr nu mai rămaseră dect doi. 8i legară şi e ei la reeeală şi&i trră aoi e toţi îmreună cu

%andiţii lngă $oc. Aceştia se treiseră din leşin dar se re$ăceau încă ameţiţi de loviturile rimite.Deschideau din cnd în cnd niţel ochii ca să vadă cine erau aceia în minile cărora căuseră.

~ 37 ~



Slujitorii mor ii

Aoi, djela%ii cărară în lagăr lucrurile şi cămilele,rămase de la %andiţi9 învingăto&rii se aşeară în jurul învinşilor $ără să schim%e un cuvnt între ei. 1eicul găsi că a venit momentul să ceară o lămurire.

— Allah e atotştiutor şi nimeni nu e vrednic să&i ceară socoteală de $atele sale, înceu el. 2e voiînsă v&aş între%a entru ce aţi năvălit asura mea şi a oamenilor mei şi ne&aţi legat ca e nişterău$ăcători.

— 1tii tu tot att de %ine ca şi mine. — -imic nu ştiu. — )inţi! (e cunosc rea %ine şi ştiu şi gndurile tale viclene. Ai venit în lagărul nostru şi m&ai

aucat de %raţ ca să te încredinţei dacă dorm, aoi te&ai dus la %andiţi să&i aduci încoace. — !lla" a#bar ― Dumneeu e mare! $u singurul răsuns al ara%ului. 1tia că $usese descoerit.

(otuşi încercă să nege. — 0ine m&a onegrit în $aţa ta3 strigă el e urmă cu o indignare re$ăcută. Am $ost ocrotitorii tăi şi

în loc să ne $ii recunoscător, ne legi ca e hoţi şi ne schingiu&ieşti. -oi suntem %eduini li%eri ai

deşertului. 0ine v&a dat dreturi asura noastră3 8ţi cer să ne delegi îndată şi să ne redai li%ertatea. — -u ot s&o $ac $iindcă nu eu sunt judecătorul tău. +oarta ta nu este în minile noastre ci în ale

mudirului din :ashoda, căruia te vom reda mine, sau mai %ine is chiar astăi. — !lla" #eri"m ― Dumneeu e milostiv! )udirul e vrăjmaşul nostru... — Are şi de ce. -u vei scăa din mna lui nici dac&ai sune de o sută de ori s$nta rugăciune

%at""a şi toate surele din Coran. — ndeşte&te că te e7ui la ura întregului tri% al homrilor. — -u mi&e mie $rică de un tri% al cărui şeic se ascunde ca un laş cnd aude leul răgind, e cnd

nişte %ieţi djela%i au curajul să&l în$runte e $aţă. — (eme&te atunci de A%u el )ot cel uternic. — De ăsta să&mi $ie mie $rică3 A luat&o la sănătoasa şi de gra%ă mare şi&a lăsat şi cămilele aici.

1eicul încercă în toate chiurile să&l îndulece, dar toate rete7tele lui au $ost adarnice. Dacă văuaşa, scoase o înjurătură şi se întoarse înciudat cu satele la el.0eilalţi nu scoseseră un cuvnt. @edeau hotărrea nestrămutată a germanului şi se suuneau, cu o

$urie de&a%ia stănită, soartei. +erau însă că A%u el )ot va veni să&i eli%eree.+eranţa lor ărea să se adeverească. Djela%ul us de aă veni este ctva tim să&i sună lui Emil

că ărise ceva, hienă sau om, nu ştia %ine. El se duse cu slovacul să se încredinţee ce e, dar nu maivăură nimic. +e hotărră amndoi să înconjoare stnca. De data asta ăriră şi ei o $ătură, care seasemăna cu un animal, între ei şi stncă. Animalul sau ce era îşi avea atenţia îndretată sre stncă, aşacă nu&i vău venind.

— 0e&ar $i să&i trag un glonţ hienei3 între%ă 1te$an slovacul e Emil. — -u sunt de ărere. )ie îmi $ace imresia că e un om care um%lă dinadins în atru la%e ca să se

creadă că e vreun animal oarecare. +ă ne aroiem trş şi să unem mna e el. Dacă ar $i $ost ohienă, ne simţea nă acum.

Aşa şi $ăcură. Era într&adevăr unul din %andiţi. 0nd ajunseră la ece aşi de el, 1te$an sări în icioare şi se reei cu atta $urie la %andit înct trecu e deasura lui ca o minge şi se dădu de&a %er%eleacul. ;anditul se ridică reede de jos şi vru s&o ia la $ugă, dar cău dret în %raţele lui +chPar,care&l aucă strns de mini.

— DăNncoaN o $unie! strigă el slovacului.

~ 38 ~




— -&am la mine. — +coate&mi %atista din %uunar şi leagă&i minile.8l duseră şi e %andit în lagăr lngă ceilalţi.

— 0ine te&a trimis3 îl între%ă doctorul şi, $iindcă ara%ul nu răsunse, îi lii ţeava revolverului detmlă şi ise ameninţător' vor%eşte, ori trag!

— A%u el )ot, %ol%orosi %anditul în$ricoşat. — 0a să sionei lagărul3 — Da. — =nde se a$lă acum ai tăi3 +une adevărul, căci dacă mă conving că m&ai minţit, s&a isrăvit cu

tine. Ei3 — a răsărit de&aici. — 0e deărtare3 — De ece ori ct ajunge glonţul.

— ;ine. +ă mergem.8şi oate oricine închiui $uria homrilor cnd văură e noul rionier. -ădejdea lor se sul%era tot

mai mult.Emil slo%oi un glonţ în aer e care A%u el )ot nu se utea să nu&l audă şi să creadă că a $ost tras în

iscoada trimisă de el. 2e urmă, îi luă e 1te$an şi e Ali ― e care îi credea mai curajoşi dect eceilalţi djela%i ― şi orni cu ei în căutarea %andiţilor. (atăl&rsului se înarmă cu uşca unuia din

rionieri. 8n curnd ăriră %urnusurile %andiţilor desluşindu&se din întunericul noţii. +e aroiară ct utură mai mult de ei şi&şi descărcară armele, mai mult cu gnd să&i serie şi să&i ună e $ugă, ceea cese şi întmlă.

— Aşa! Iştia nu se mai întorc ct o $i lumea şi ămntul, rse slovacul. — 1i nici iscoade nu mai trimit, adăugă Ali. Allah a $ost milostiv şi ne&a ajutat să %iruim e cel mai

arig duşman e care&i avem. — (u, mă3 =iţi că erai ct &aci să omori e stănul şi ocrotitorul nostru3 -&o să te slăveascănimeni în cntece de laudă nici în viaţă şi nici duă moarte, $ii e ace.

— -u cumva e tine, tu, (atăl&%otului, că numai gura e de tine! 0unoşti tu cte sate $i oraşe sunt elume şi ştii să sui măcar unuia e nume, lăudărosule3

— -ici nu vreau să ştiu. 2esemne că de aceea era ct &aci să omori e e$$endi al nostru, $iindcă&ţisunt ochii tul%uri de multe ce ştii şi l&ai luat dret unul din %andiţi.

— (ăcere! se răsti Emil la ei. 1i tu, C%n el Djidri, ai $ăcut adineauri o mare gogomănie. — Eu3 între%ă slovacul cu mirare. — Da. Eu vroiam să un mna e A%u el )ot dar, în loc să stai liniştit şi s&aşteţi să vei ce o să

$ac, te&ai aucat să tragi şi l&ai us e $ugă. — )ă rididise vitejia, e$$endi. -u&i mai uteam une $ru. — @itejia e strns legată de înţeleciune şi chi%uinţă9 greşeala lui Ali m&a lovit numai e mine, e

cnd a ta va dăuna multora. ra%a şi nesocotinţa ta va $ace e mulţi călători şi nenorociţi duşi însclavie să su$ere. Dacă reuşeam să rind e acest A%u el )ot, e sigur că mudirul din :ashoda scăalumea de el.

— Aici %ine&ai grăit9 e$$endi, răsunse omuleţul ruşinat. +u$letul meu e curins, de mare durere şiinima de căinţă. -ădăjduiesc însă că mă vei ierta.

~ 39 ~



Slujitorii mor ii

— (e iert, dar nu găsesc cu cale să $aci altora imutări atunci cnd tu însuţi le meriţi din lin. — #, stăne, aceste imutări e care i le&am $ăcut nu sunt cu suărare. Ali şi cu mine suntem %uni

rieteni. Aşa ne ciorovăim noi întotdeauna. -u e aşa mă, (atăl&rsului3 — ;a chiar aşa. Allah ne&a în$răţit inimile, dar minţile noastre nu se otrivesc. +ă ne rugăm de

2ro$et să $acă şi minunea asta.0nd ajunseră la lagăr, Emil rndui încă un djela% de santinelă, deşi era sigur că A%u el )ot nu va

mai cutea să se aroie. a somn nu se gndea nimeni, mai ales că nu mai era mult nă la iuă.+tăteau de vor%ă ceva mai dearte de rionieri ca să nu&i audă.

— 0unoşti :ashoda3 între%ă doctorul e slovac. — Da, am $ost de cteva ori e&acolo. — Dar e mudir l&ai văut vreodată3 — &am întlnit o dată e stradă. 8l cheamă Ali, e$$endi, dar i se ice mai mult !bu "amsa" mia">H. — Am auit şi eu. 2are să $ie un om $oarte asru, mai cu seamă entru neguţătorii de sclavi. 0um

rinde e vreunul din ei, une să i se dea cinci sute de %eţe, de acolo şi orecla (atăl&celor&cinci&sute. — Aşa e. 0nd i&om reda mine e ăştia de colo, o să le tragă $iecăruia cte cinci sute la tală. — 2oate un om să îndure attea lovituri3 — -&am cum să ştiu, e$$endi. +ocot însă că dacă i le dă în sate, îl ia dracuN reede. A, asta ce e3

2arc&a $oşnit ceva în tu$iş...Emil +chPar auise şi el $oşnetul. (ăcură toţi şi ascultară cu încordare. 8n tăcerea care se $ăcu, se

desluşi %ine un s$orăit uternic, ca şi cnd o $iară adulmeca urmele cuiva. — Allah să ne ai%ă în aă! strigă şeicul. Car un leu. Ista ne mănncă e toţi $iindcă suntem legaţi şi

nu utem $ugi. — (aci! se răsti slovacul. # $i vreun ui. =nul %ătrn dădea nă acum năvălă este noi. 2uiul nu

ştie încă gustul cărnii de om şi cum n&o vede, n&o să cutee să se aroie de noi.

— =n ui de leu3 între%ă Emil, %ucuros! (are&aş avea o$tă să&l rind. — Dacă vrei, e lesne. (re%uie însă să $im cu %ăgare de seamă $iindcă nu ştim ct e de mare. 2oatesă $ie numai o hienă care a simţit mirosul de strv al leilor.

— )ă duc să văd.Doctorul îşi luă uşca şi vru să lece, dar n&aucă să iasă din raa $ocului şi vău un ui de leu

aroiindu&se de el. Era mărişor, deci în stare să se aere. -u $ugi, ci se întinse e atru la%e şi înceusă u$ăie în$uriat, neîndrănind totuşi să se reeadă la el.

— =ite&l! strigă +chPar sre lagăr. Aduceţi reede ături... ct mai multe ături!Ali şi 1te$an erau singurii care nu ştiau ce e $rica. Alergară cu ături la el.eul era rea mare ca să se în$ricoşee şi s&o ia la $ugă, totuşi, nu destul de %ătrn ca să cutee un

atac. +tătu e loc, cu ochii lui de $oc aţintiţi la Emil. Acesta ar $i utut să&l omoare imediat cu unsingur glonţ, dar re$era să&l rindă de viu. uă ăturile groase şi trainice ― erau din ăr de cămilă ―şi, cu ochii aţintiţi într&ai leului, se aroie de el şi le aruncă este tnărul +tăn&cu&caul&mare.

Acesta nu $ăcuse nici o mişcare şi cnd se vău acoerit de ături, ăru într&adevăr seriat, căci nuîncercă să oună îmotrivire. Emil se trnti atunci cu toată uterea este uiul de leu ca să&l oată ţineîn loc cu greutatea truului său.

esne nu era. eul dovedea o $orţă musculară e7traordinară entru vrsta lui. /euşi de cteva ori să

38 (atăl&celor&cinci&sute.

~ 40 ~




se ridice, dar doctorul îl culca iar la ămnt. — :rnghii... aduceţi $rnghii! strigă el celor doi tovarăşi ai săi.@eniră în $ugă cu cele cerute de el şi este uţin tim leul era legat $edeleş.

— Hamdulilla" ― slavă lui Allah! e7clamă, ne%un de %ucurie, Ali. Am îmuşcat e +ugrumătorul&turmelor şi e sultana lui, acum am învins şi e $eciorul lor. =itaţi&vă la el. /uşine să&i $ie! )rienumai ca un cine în lanţ şi nu oate $ace nimic.

8ntinseră leul lngă $oc ca să le $ie mai %ine su% ochi. Măcea ca mort şi nu se mişca. — eul e al tău, stăne, ise slovacul. -u e vor%ă, te&am ajutat şi noi, dar tu l&ai %iruit. 0e&ai de

gnd să $aci cu el3 — # să&l e7edie de la :ashoda rin 4hartoum, acasă în ţara mea, unui %un rieten e care&l am

acolo, răsunse germanul. — 0a să&l dăruiască unei menajerii %otanice, nu e aşa3 — -u, unei menajerii oologice, rse Emil.

— Dar e rionieri cum îi transortăm3 — :oarte simlu. 8i legăm e cămilele care ne&au rămas de la %andiţi. — 2ăi sunt numai cinci, ne mai liseşte una. — Atunci să meargă şeicul e jos. 8şi merită edeasa, ticălosul!8n curnd se lumină de iuă şi caravana se regăti de lecare.

Capitolul V - Justi ţ ie pe malul Nilului

8n tim ce musulmanii, îşi $ăceau rugăciunea de dimineaţă, doctorul scoase dinţii leilor ca să&i ia ca

~ 41 ~



Slujitorii mor ii

tro$eu, e urmă orniră la drum.Sinutul era un şes întins şi din ce se aroiau de $luviu, din ce aerul devenea mai răcoros şi iar%a

mai deasă. Ajungeau acum în ţinutul locuit de negrii siluB. 0aravana ar $i $ost %ucuroasă să&iocolească, din două motive. 8nti entru că sunt cunoscuţi ca hoţi şi %andiţi9 şi al doilea ştiau că sunt înduşmănie cu homrii, din tri%ul cărora $ăceau arte, rionierii. Emil +chPar se temea ca, la vederealor, negrii să nu se în$urie şi să&i ucidă. Din nenorocire era greu de trecut neo%servaţi, căci satele lor seţineau lanţ e malul stng al -ilului. (otuşi, djela%ii, care cunoşteau %ine ţinutul, serau să&i oatăocoli şi chiar dacă s&ar întmla să se întlnească în drum cu vreo cţiva din ei, îi vor %irui lesne şi vor

utea ajunge nevătămaţi la :ashoda.8ndrumată de slovac, caravana coti e un drum, mai uţin um%lat, unde oulaţia era mai rară. a

vremea rnului oosiră ca să ai%ă vreme animalele şi oamenii să se odihnească niţel, deoareceacum tre%uia să meargă ct mai reede şi să treacă în goană rin satele negrilor ca să n&ai%ă aceştiatim să&i atace.

2orniră de&a%ia duă rugăciunea de duă rn. =m%lară vreun ceas, lăsnd în urmă ogoare ustiirămase nelucrate din ricina căldurii anotimului şi ăriră coli%ele unui sat.

— Am ajuns cu %ine nă aici $ără să&ntlnim icior de negru, ise slovacul mndru de israva lui.Aşa e că sunt o %ună călăuă3 Ista e singurul sat e care avem să&l mai trecem, e urmă ajungemcurnd la :ashoda. +ă orim cămilele ca să nu ai%ă vreme siluBii să ne orească. Dacă încearcăvreunul să ni se ună în cale trecem este el.

0aravana înainta mereu. +lovacul mergea în $runte, la as, călare e măgarul lui. 0um ajunse însă lamarginea satului şi ări e cei dinti locuitori, înceu să i%ească în măgăruş cu atta $urie înct %ietuldo%itoc orni în galo, urmat de ceilalţi.

1eicul, legat cu o $unie lungă de şaua cămilei lui Emil, alerga cu lim%a scoasă duă ei ca să nu $ietrt ca un achet. Era o ruşine nemaiomenită entru el, şe$ul unei caravane, să meargă e jos în loc

să stea ţanţoş, călare e cămilă, în $runtea ei.0oli%ele, răleţite una de alta, erau mai toate rotunde, din lemn şi aie, acoerite cu stu$ şiîmodo%ite cu schelete de gira$e şi dromaderi. 1osele sau uliţi nu e7istau. 2rintre coli%e se întindeauogoare, acum stere şi rlite de arşiţă.

+lovacul trecea rintre coli%e cu o siguranţă care te uimea. 2ărea să $i $ost adeseori e aci şicunoştea locul ca şi cnd s&ar îi născut acolo.

0ei dinti siluBi e care îi întlniră în cale se uitau uluiţi duă caravana care trecea în goană. Erauoameni înalţi, negri tăciune şi cu %ue su%ţiri cum nu le au de o%icei negrii. oi uşcă. +ingura

odoa%ă era ietănătura lor ciudată.+iluBii nu&şi tund niciodată ărul. 8l lasă să crească în voie, e urmă îl îmletesc în coi e care le

aşaă în jurul caului, ca o coroană, întocmai ca $emeile e la noi. Alţii îşi îmodo%esc aoi coile cu ene al%e, care dau imresia unei aureole.

=nul din %ăştinaşi stătea în $aţa coli%ei şi trăgea din lulea. Dar ce $el de lulea! 0iu%ucul gros ca emnă şi luleaua mare ct un dovleac. 1i $iindcă ciu%ucul nu era su%ţiat la vr$, negrul căscase gura de&iieşeau ochii din ca.

(utunul, ei îl macină mărunt duă ce l&au uscat, îl $ac aluat şi&i dau $orma unei ini, îl un la ăstrare şi cnd vor să&şi umle ia, îl amestecă a%ia atunci cu $el de $el de mirodenii.

-egrii văură caravana trecnd şi rămaseră încremeniţi de mirare. Dar duă ce se îndeărtă,

~ 42 ~




înceură să răcnească toţi ca ne%unii. Emil nu cunoştea lim%a siluBilor şi nu înţelegea ce sun, cumînsă cuvntul homr revenea mereu în răcnetele lor, îşi închiui imediat că sunt consideraţi dretduşmani.

De rin coli%e înceură să se adune %ăr%aţii cu neveste şi coii şi să se ia toţi urlnd duă caravană.Din $ericire negrii aceştia nu au arcuri şi săgeţi ci suliţe şi măciuci9 la rea uţini din ei se găseşte

cte o uşcă veche. De aceea nu cuteau să se slujească de armele lor dect ca o ameninţare $ărăurmări.

8n curnd satul rămase în urmă. +lovacul îşi încetini galoul şi ise răsu$lnd uşurat' — 8n s$rşit am scăat de ei şi colo înaintea noastră, se vede :ashoda.Emil ări la mică deărtare de ei o aşeare de coli%e sărăcăcioase în mijlocul cărora se înălţa

clădirea care adăostea autorităţile judeţului. — (u cu djela%ii unde tragi3 între%ă el e slovac. — (oţi avem cte un rieten în oraş care ne găduieşte %ucuros, răsunse 1te$an. Dar tu3

— ;ineînţeles că la mudir. — Atunci tre%uie să ai vreun tes#ire">J la tine. — ;a chiar un "attişeri& K al viceregelui şi alte scrisori de recomandaţie. — Au să te rimească $oarte %ine cu ast$el de hrtii şi n&o să duci lisă de nimic. @rei să te duc

chiar acum la alatul mudirului3 — Da. 8i voi reda e rionieri şi cred că are nevoie şi de mărturia voastră. — +ă se&ndure Allah de sinarea şi tălile lor. -u scaă ei de cele cinci sute de %eţe, $ii e ace!:ashoda nu era e vremea aceea un oraş roriu&is, ci o localitate $oarte veche, $osta caitală a

negrilor siluBi, Dena%, omenită de 2linius su% numele de Danusis, caitala Etioiei -u%iene.2alatul mudirului şi caarma e clădită din cărămidă şi înconjurată de iduri groase. 8n vr$ul idului

se a$lă cteva turnuri ca măsură de revedere dacă le&ar veni o$tă siluBilor să se revolte, ceea ce e

$oarte cu utinţă.8n jurul acestor două clădiri se a$lă ici&colo cte o casă de cărămidă şi multe coli%e în care locuiescsoldaţii care n&au încăut în caarmă, îmreună cu $amiliile lor. :ashoda avea e atunci o armată devreo mie de inşi, alcătuită din arnăuţi şi un ge"adia"*, mai lesne de discilinat dect donolanii,

%er%erii sau egitenii din care se comune armata sudaneă. 0lima :ashodei e att de nesănătoasăînct localitatea serveşte ca loc de edeasă entru criminali.

8n Dena% mai trăiesc şi cţiva siluBi. 0nd aceştia văură caravana, înceură să scoată răcneteasuritoare. -u cuteau să se atingă de ea de $rica soldaţilor, dar alergau ameninţnd şi ocărnd înurmă&i. 8n curnd lumea de rin coli%e alergă să vadă ce s&a întmlat şi cnd caravana ajunse la,

orţile cetăţii, alaiul se îngroşase cu cteva sute de inşi.# santinelă între%ă e noii sosiţi ce doresc. Emil răsunse că are un hattişeri$ entru mudir şi vrea

să&i vor%ească. +antinela încuie oarta şi se duse să&l anunţe.(recu o %ucată de vreme nă să se întoarcă, însoţit de un onbaşi< care le use aceeaşi între%are şi

39 2aşaort.40 /ecomanaţie o$icială.41 (ruă edestră de negri.42 :runtaş.

~ 43 ~



Slujitorii mor ii

aoi lecă şi el ca să vină cu un bulu# emini> ca să a$le acelaşi lucru9 veni aoi un ceauş, duă el unlocotenent, e urmă un căitan şi la s$rşit un aghiotant.

Doctorul tre%ui s&aştete aroae un ceas în curte, în tim ce a$ară lumea se aduna mereu şirăcnetele nu mai conteneau.

0aravana descălecă. De&a%ia, duă altă jumătate de ceas veni un colonel să&i ceară actele delegitimaţie, le duse mudirului şi se întoarse să&l o$tească sus.

)udirul ieşi în întminarea musa$irului său, încrucişă minile e iet şi&l salută cu cuvintele6alam alei#um, la care +chPar răsunse cu 7$alei# issalam. +alutul mudirului era un semn de cinstiredeose%ită, deoarece mahomedanul nu între%uinţeaă entru un creştin dect 6alam ― e scurt.

(ot în semn de consideraţie, înaltul sluj%aş al statului îl conduse singur în selamli# ― salonul lui de rimire ― şi&l o$ti să şadă e un divan în $aţa lui. ;ătu aoi din alme şi aărură cţiva %ăieţi negri9unul aducea o măsuţă cu tă%lia de aramă e care o use în $aţa musa$irului, altul turnă ca$ea în ceşti, unal treilea aduse ciu%ucele îndoate cu tutun şi cel de&al atrulea căr%uni arinşi cu care arinse lulelele.

Duă aceea negrii se retraseră lăsndu&i singuri.)udirul $uma dintr&un ciu%uc o%işnuit, e cnd lui Emil îi o$eri unul de mare reţ. Era din lemn de

tranda$ir, îmodo%it cu ietre scume şi vr$ul de chihlim%ar.0u ct vrea să&şi cinstească mai mult musa$irul, cu att orientalul îi o$eră un ciu%uc mai scum. Din

acest unct de vedere, germanul nu avea de ce se lnge.8n s$rşit, mudirul luă de e divan hrtiile de legitimaţie ale doctorului, i le înaoie şi înceu'

— 1tiu că te a$li su% o%lăduirea Bedivului, a cărui voinţă ne lumineaă mintea. Si&am citit numele şiînţeleg că eşti acela e care&l aştetam.

— 1tiai că voi veni3 între%ă cu mirare acesta. — Da. )umtas 2aşa, guvernatorul, sueriorul meu, Allah să&l %inecuvntee, mi&a scris. (e&a

cunoscut la 4hartoum şi i&ai $ost drag de cum te&a văut. )i te&a recomandat ca e un om cum nu sunt

mulţi şi cred că nu se înşală. 2orunceşte şi orice dorinţă a ta va $i îmlinită ― e ct va sta în uterilemele. 1i încă un lucru vreau să&ţi sun' a venit un om cu o scrisoare entru tine şi aşteată să ţi&o redea.

— De la cine e scrisoarea3 — De la un rieten al tău, care a cutreierat lumea ca şi tine să&şi luminee tot mai mult mintea.

Acum, sune&mi şi mie, rogu&te, cum a $ost călătoria nă aici3 — Destul de %ună nă aseară, cnd era ct &aci să $iu ucis. — Aseară3 =nde3 între%ă mudirul încruntndu&se. 0um ar $i îndrănit să se atingă cineva de un $ir

de ăr din caul tău cnd te a$lai în ţinutul stănit de mine3 — a Cvorul leului. — ocul cade în districtul meu. 1i îmotriva cui ai să te lngi3 +une&i numele şi voi şti să&l scot

din gaură de şare. — @inovaţii sunt ara%ii homr e care i&am tocmit să m&aducă aici. — omrii nu cad su% o%lăduirea mea. 8i ot edesi numai dacă au trecut dincoace de hotarul

districtului. — +unt jos în curte. C&am luat rionieri şi i&am adus cu mine.

43 0aoral.44 +ergent.

~ 44 ~




— 0um, cum3 2ovesteşte&mi, rogu&te, şi mie cum s&a întmlat, ise cu însu$leţire mudirul.Emil îi istorisi luta cu leii şi întmlarea cu %andiţii. )udirul îl asculta cu atenţie încordată. 0nd

germanul s$rşi, sări dret în icioare, aruncă jos ciu%ucul care se stinsese şi strigă' — Ai ucis doi lei şi ai reuşit să rini de viu un ui de&al lor3 Dar %ine, e$$endi, eşti un vitea, un

adevărat erou! 1i ticăloşii aceştia au cuteat să vrea să se atingă de tine3 -ici o îndurare entru ast$elde nemernici! Ai omenit şi de unul A%u el )ot9 ştii cine e3

— Am auit că e un negustor de sclavi, $oarte temut. — Aşa şi e. 0el mai ticălos dintre toţi. ai şi amar de el dacă mi&o cădea în mnă! 0e ăcat că te&a

îmiedicat să&l rini rostul acela de&i ice (atăl&rsului. Acum cine ştie ct o să treacă nă ce&l vomavea iar e aici. +&a dus ro%a%il la seri%ahul #mm et (imsah şi nu mai dă cu nasul rin ărţile acesteamultă vreme.

— 1tii tu unde se a$lă acest seri%ah3 — Da. C&a mers vonul nă dearte din ricina nelegiuirilor care se etrec acolo. E tocmai la

răsărit, în tara niam&niamilor. — 0e3 ise Emil, chiar unde se a$lă $ratele meu Lose$, naturalistul3 — Dacă se a$lă chiar în artea aceea a acestei ţări întinse, nu ştiu, dar ştiu că e în ţinutul tri%ului

maBraBa. — -&am auit încă de tri%ul ăsta. — (rimisul $ratelui tău $ace arte din acest, tri%. — Atunci tre%uie să $ie şi el acolo. -umai de nu ar $i rintre acei desre care l&am surrins e A%u

el )ot vor%ind. Micea că a a$lat desre doi euroeni care adună lante şi insecte şi lănuieşte să&iomoare.

— :ratele tău e însoţit de cineva3 — 2e ct ştiu eu, nu.

— Atunci nu e el, aşa că oţi $i liniştit. @om mai vor%i noi desre asta duă ce vei a$la lucruri mai recise de la trimisul lui. Acum vom judeca e homrii tăi. )ai înti, tre%uie să ascult mărturiadjela%ilor.

;ătu din alme şi imediat aăru unul din negri căruia îi dădu nişte ordine. 2este uţin veniră cţivao$iţeri care se aşeară în tăcere de o arte şi de alta a mudirului.

:ură introduşi mai înti djela%ii, care ovestiră e scurt ce ştiau. 0ele suse de ei coincideau cuistorisirea ger$nanului.

omrii $ură aduşi de santinele. 8n satele lor se aşeară cţiva Bavaşi cu gr%acele în mnă.omrii nici nu se închinară înaintea mudirului. Ara%ul li%er se crede suerior unui sluj%aş, orict de

sus&us ar $i el. 2entru egiteni are un adnc disreţ, considerndu&i sclavii aşei. 1eicul se credea cel uţin egalul mudirului. 2oate că rin atitudinea lui căuta să&l intimidee e mudir. -ici n&aştetă să $ieîntre%at şi strigă cu o%rănicie'

— Am $ost atacaţi rin vicleşug şi legaţi, $iind rea uţini, nu ne&am utut aăra. Acum însă nea$lăm acolo unde tre%uie să ni se $acă dretate. -oi suntem ara%i neatrnaţi ai tri%ului homr şi nuîngăduim nimănui să ne oruncească. De ce nu ni se deleagă minile3 @oi înştiinţa e Bediv cum sunttrataţi %eni&ara% de slugile lui.

/eultatul $u altul dect se aşteta el. )udirul încruntă srncenele şi răsunse cu glas otolit dartăios, care e mult mai ameninţător dect o i%ucnire de mnie'

~ 45 ~



Slujitorii mor ii

— 0e tot sui, cine3 -eatrnat, ici3 @rei să mă reclami aşei3 @ăd că nu&ţi dai seama ce viermeneutincios eşti, de aceea o să ţi&o dovedesc eu îndată. Aţi ăşit în $aţa mea $ără să înclinaţi măcarcaul. -u e7istă o$iţer sau e$$endi care să nu mă salute, şi voi, hiene îmuţite, aduşi ca vinovaţi şicriminali, îndrăniţi s&o $aceţi3 # să vă învăţ eu ct de adnc tre%uie să va loconiţi, înaintea mea.8ntindeţi&i la ămnt, şi daţi $iecăruia din ei cte ece %eţe, dar şeicului, entru o%rănicie, atrueci.

=nul din Bavaşi aduse o %ancă lungă care avea numai două icioare la un singur caăt şi o aşeă jos e cele două icioare. 2e urmă Bavaşii întinseră e unul din homri e ea şi&l legară dravăn cu icioarele în sus ca să nu se oată mişca. =n alt Bavaş luă un %ăţ gros ct degetul şi&i arse cte ecelovituri la $iecare tală. a înceut, ara%ul strngea dinţii ca să nu ţie, dar e urmă durerile $ură attde groave înct nu se mai utu stăni. 0nd îl dădură jos, cău grămadă, urlnd.

Acelaşi lucru se etrecu şi cu ceilalţi tovarăşi ai săi.)udirul vor%i acum din nou'

— 0inii aceştia nu tre%uie să rămnă needesiţi şi să mă ameninţe că mă vor reclama aşei. +ă&

mi sună acum şeicul dacă cunoaşte e e$$endi acesta străin care sade lngă mine.1eicul, care căătase atrueci de %eţe, se văicărea mai tare dect ceilalţi. 1i $iindcă se codea să

răsundă, mudirul adăugă' — Dacă nu vrei să răsuni, o să te $ac eu să vor%eşti numaidect. 2entru $iecare între%are $ără

răsuns, cte douăeci de %eţe. Ei, cunoşti e e$$endi3 — Da, îl cunosc, ise şeicul ştiind că mudirul se va tine de cuvnt. — )ărturiseşti că vroiaţi să&l ucideţi3 — -u. 0ine susţine asta, e un mincinos. — Eu susţin, deci m&ai $ăcut mincinos, ceea ce îţi înăsreşte edeasa. 0unoşti tu e un negustor de

sclavi A%u el )ot3 — -u.

— E$$endi acesta s&a $urişat nă la lagărul %andiţilor şi a ascultat ce vor%esc ei. (e&a văut e urmăducndu&te la A%u el )ot şi te&ai întors cu %andiţii la lagăr. (e&au văut şi djela%ii aceştia de trea%ă.(ot mai îndrăneşti să tăgăduieşti3

— -&am $ost eu, m&au asemuit cu altul. — Eşti încăăţnat ca un catr! (u nu ştii că mie mi se ice !bu"amsa"mia", (atăl&celor&cinci&

sute3 2entru că tăgăduieşti, ceea ce e o mare insultă entru mine, $iindcă mă socoţi un om $ără minte,atunci o să $iu entru tine un !busitta"mia", (atăl&celor&şase&sute. Duceţi&l în curte şi daţi&i şase sutede %eţe la sate.

— +ă nu îndrăneşti! răcni şeicul. Atta nu oate îndura nimeni. # să mă omoriT ndeşte&te lară%unare! /ă%oinicii tri%ului meu vor săla ruşinea în sngele tău...

— 2nă s&o sele ei, să a$le că mă ot numi şi !busabalimia", (atăl&celor&şate&sute. Daţi&i tot eattea %eţe, şi de $iecare cuvnt e care&l va mai sune, cte o altă sută.

1eicul se uită îngroit şi denădăjduit. 8n juru&i, dar $u luat reede de Bavaşi şi scos a$ară de unde seauiră aoi răcnete în$iorătoare.

— 8l auiţi3 între%ă mudirul e homri. Dacă scaă, n&are dect să se ducă la aşa să mă reclame.Datoria mea e ca în ţinutul e care&l stănesc eu, orice călător să&şi oată vedea de drum nesuărat denimeni. #amenii de teaa lui sunt ca $iarele săl%atice, care tre%uie strite de e $aţa ămntului. 0inecuteaă să mă mintă, şi mai ales să mă ameninţe, aceluia îi voi dovedi că ot $i chiar un !bual&a",

~ 46 ~




(atăl&celor&o&mie. 1i acum, ia sune tu, ăla de colo, aşa e că aţi vrut să ucideţi e e$$endi3 între%ămudirul e unul din homri.

— Da, răsunse omul în$ricoşat. — 1i tu3 ise el altuia. — Da, răsunse şi acesta.0eilalţi mărturisiră acelaşi lucru, înţelegnd că, tăgăduind, ar $i mai rău.

— :iindcă aţi răsuns cinstit, urmă mudirul, cu glas rietenos, nu o să vi se dea dect attea %eţe ctmi&e orecla. 0inci şute ajung să vă înveţe că legea 2ro$etului ice să nu omori un om e care l&ai luatsu% ocrotirea ta, şi noi, cei chemaţi să îmlinim oruncile lui, tre%uie să ne $acem datoria.

Ludecata s&a s$rşit. Am osndit duă dretate. Allah e %un entru toţi dretcredincioşii săi care seţin de recetele Coranului, dar e nelegiuiţi îi edeseşte $ără milă.

Micnd acestea, mudirul se sculă în icioare, dnd să înţeleagă că judecata s&a terminat. #$iţerii seînclinară adnc, aoi se retraseră în tăcere. omrii $ură duşi jos în curte şi djela%ilor li se îngădui să $ie

de $aţă la edesirea lor.0nd Emil rămase singur cu mudirul, acesta îi ise'

— Si s&a $ăcut dretate. (ot aşa de reede ar $i mers lucrurile şi în ţara ta3 — Dret e că osnda s&ar $i dat ceva mai triu, deoarece caul ar $i tre%uit luat mai înti în

cercetare. — 2entru ce atta ă%avă3 (ot s&ar $i încredinţat că homrii sunt vinovaţi, nu e aşa3 — Desigur. — 1i ce edeasă li s&ar $i dat3 — 0ţiva ani de închisoare. — a mine merge mai reede. @inovaţii îşi încaseaă %eţele şi e urmă ot leca. — 2entru ucigaşi e o edeasă destul de %lndă, dacă %ineînţeles ot ră%da loviturile.

)udirul m%i cu înţeles. — Dacă edeasa mea e rea %lndă sau rea asră, e trea%a lui Allah. C&a dat utere sau nucriminalului +ă le ra%de, îl riveşte. 1i la voi, e tot cam acelaşi lucru. +unt unii care ot şi alţii care nu

ot trăi ani de ile în închisoare. -u te îngriji tu de soarta homrilor9 ilele lor sunt însemnate în carteavieţii. Eu nici nu le ot scurta, nici relungi. 0e le e scris! Acum o să te duc la trimisul cu scrisoarea,

e urmă în aartamentul regătit entru tine.ermanul era %ucuros să iasă ct mai reede din selamli# 9 unde se aueau răcnetele ara%ilor care îşi

rimeau edeasa.+tră%ătură cteva încăeri în care nu se a$la altă mo%ilă dect un covor e jos şi cteva erne

reemate de erete9 aoi ajunseră într&o curticică în mijlocul căreia se ridica un chioşc de scnduriacoerit tot de lante agăţătoare.

— Aici vei locui tu, ise mudirul. =ite şi e %ăiatul care a adus scrisoarea. 2nă la lecare te va slujiel. 2oate să&ţi servească şi de tălmaci $iindcă vor%eşte lim%a niam&niamilor şi ştie şi e cea ara%ă.

ngă uşa chioşcului era întinsă o rogojină9 de e ea se ridică un %ăietan care se aruncă într&oatitudine de adncă suunere iar la ămnt. (nărul negru n&avea mai mult de şaisreece ani şi eraaroae gol. 2ielea lui avea o culoare roşie& ămntie, ro%a%il din ricina terenului unde îşi arelocuinţa oorul său.

E ceva caracteristic că unele ooare de negri caătă culoarea ămntului e care trăiesc. ocuitorii

~ 47 ~



Slujitorii mor ii

unui ţinut cu ămnt negru, cum e de ildă al siluBilor, nuehrilor şi denBaşilor, au ielea de un negrude catran, e cnd %ongoşii, niam&niamii şi mon%utuşii ― care trăiesc e un teren roşiatic, din ricina$ierului e care&l conţine ămntul ― sunt de un negru arămiu.

)udirul orunci %ăiatului să se scoale. Emil +chPar vău un tru scurt şi&ndesat, care ărea însă să$ie e7traordinar de uternic. )uşchii icioarelor erau mai %ine devoltaţi ca de o%icei la negri,trăsăturile chiului său aduceau cu tiul caucaian. ura %uată dar mică, nasul dret şi su%ţire9 ochiimari, tăiaţi în migdală erau îndeărtaţi unul de altul şi&i dădeau o e7resie ră%oinică, insirnd înacelaşi tim încredere.

;ăiatul îşi usese armele alături de el e rogojină' un arc, o tol%ă lină cu săgeţi, un cuţit în $ormăde seceră şi un trum%aciu ― un $el de ghioagă ghimată ―, o armă ct se oate de rimejdioasă.

8n a$ară de astea, %ăiatul urta un $el de manşete alcătuite din cercuri de $ier alăturate unele de alteleîn jurul %raţelor, dar numai nă la cot, lăsnd restul %raţelor li%ere.

0iudată şi nu lisită de graţie era odoa%a naturală a caului, e care o urta %ăiatul. 2ărul lnos şi

destul de lung, era îmletit în codiţe su%ţiri, îmletite aoi şi ele într&altele mai groase, aşeate ca ocoroană în jurul caului în care stătea în$it ian ămătu$ de ene.

De jur îmrejurul $runţii atrna un şirag de dinţi de cine, înşiraţi e un şiret.2rivirea lui deschisă, cu care se uita la norvegian, $ăcu acestuia o %ună imresie.

— 0um te cheamă3 îl între%ă el. — +unt $iul lui ;iU, răsunse el în lim%a ara%ă în care îi vor%ise doctorul. #amenii noştri îmi sun

-u%ah, dar al%ul care m&a trimis aici îmi ice ;en ?a$aF. — E un nume $rumos care insu$lă încrederea. 1i cum îl cheamă e al%3 — 1Pa&a. — @rei să sui +chPar3 — Da, dar cum numele e rea greu entru mine, eu îi ic 1Pa&a.

— 2e mine ştii cum mă cheamă3 — +une&mi şi o să ştiu. — Eu mă numesc la $el şi sunt $ratele lui. — Atunci tu eşti e$$endi la care m&a trimis. )ă %ucur $iindcă&mi laci, Ai rivirea %lndă ca şi a lui,

nu asră şi rea ca a ara%ilor care vin la noi să ia re8i8G. De aceea o să te iu%esc ca şi e el şi o să teslujesc cu credinţă.

0oilandrul ărea sincer şi ochii lui luceau de %ucurie. — Ai venit să mă duci la el care e acum oasetele vostru, nu e aşa3 îl între%ă Emil. — Da, e$$endi. — # să $ie greu. Drumul sre locuinţele voastre, ale sandehilor, duce rin ţinuturi duşmănoase

neamului vostru.;ăiatul aucă mna germanului şi ise'

— E$$endi, tu eşti %un şi nu ne sui cuvntul de ocară niam&niamH ci e adevăratul nostru nume. Eusunt $ecior de rege şi nu slujesc e nimeni. 2entru tine însă, sunt gata să mă arunc şi în $oc. De dragul

45 /egele niam&niamilor.46 :eciorul&devotamentului.47 +clavi.48 ")ăn!ncă tot", %a chiar ")!ncători de oameni" în dialectul denBa.

~ 48 ~




al%ului, $ratele tău, m&am o$erit singur să vin, $iindcă un altul nu ar $i $ost destul de riceut s&ajungă nă aici. DenBaşii şi nuehrii l&ar $i ucis sau l&ar $i luat slcav.

— 1i ţie nu ţi s&ar $i utut întmla aşa ceva3 — -u, e mine nu mă rinde nimeni. Eu mă duc la lută în rnd cu ră%oinicii, %a am $ost adesea şi

căetenia lor.@or%ea cu mndrie, dar $ără urmă de îngm$are. (nărul tre%uie să $i $ost într&adevăr $oarte curajos

din $ire, ca să $acă un drum att de lung şi rimejdios rin ţinuturi duşmane şi să ajungă nevătămat laţintă.

— -u era mai %ine să $i luat şi cţiva ră%oinici cu tine3 îl între%ă +chPar. — -u, $iindcă mai mulţi atrag %ăgarea de seamă, e cnd unul singur trece neo%servat. — Ai venit e jos sau călare3 — -ici una nici alta. )i&am $ăcut singur o luntre cu o singură nă. Am ornit cu ea e ;ahr er

/ohl, e urmă am co%ort ;ahr el Dje%el, ca s&ajung aici. Aă găseam retutindeni. Dacă mi se $ăcea

$oame, rindeam eşti şi&i mncam, şi cnd ăream vreun vas duşman, îmi ascundeam luntrea în tu$işsau duă trestii.

— 0unoşteai %ine drumul3 — Da, $iindcă mai $usesem de două ori la 4hartoum, unde am şi învăţat lim%a ara%ă. — Dar la seri%ah n&ai co%ort3 — @ai de mine, e$$endi, cine&ar cutea!... 8n seri%ah locuiesc numai vnătorii de sclavi. e cunosc

toate cetăţile, dar n&am trecut dect noatea e lngă ele, şi ct uteam mai reede. — Ai auit tu de o cetate a lor căreia i se ice #mm et (imsah3 — Da. E cea mai rimejdioasă dintre toate entru noi, căci se a$lă la hotarul ţării noastre şi a unui

om cunoscut entru groăviile lui. — A, ştii deci unde locuieşte A%u el )ot. 2e el l&ai văut vreodată3

— &am văut. Are chi de mort, şi resară moarte e unde trece. 0etatea lui e un loc de groaă.eşurile celor omorţi în %ătaie ac e toate uliţele9 cor%ii şi $iarele vin să le s$şie în voie. — =nde l&ai lăsat e $ratele meu cnd ai lecat3 — a noi acasă. — Aşadar, se a$lă în aroierea vnătorilor de sclavi3 — Da, e$$endi. Deărtarea e numai de trei ile de drum. — :ratele meu nu e singur3 — -u, mai e încă. un al% cu el. — Ah! Atunci desre ei vor%ea A%u el )ot. 0ine e şi cum îl cheamă e celălalt al%3 — E un baija et tijur J. Are icioare lungi ca de cocostrc şi nasul lung ca un cioc de %ară. De

aceea ai noştri l&au oreclit !bu la#la# K. -umele lui adevărat nu&l ot ronunţa. — (re%uie să lecăm imediat $iindcă $ratele meu şi celalalt al% sunt ameninţaţi de o mare rimejdie.

A%u el )ot vrea să&i omoare. — 1tiu şi eu, ise mudirul, că ticălosul nu îngăduie nici unui străin să ătrundă e meleagurile lui şi

sunt sigur că ameninţarea %anditului nu va $i o vor%ă goală îndată ce&i va rinde e al%i acolo.2rimejdia în care se a$lă $ratele tău e într&adevăr destul de mare, căci regele sandehilor nu&l oate aăra

49 -egustor de ăsări.50 (atăl&cocost!rcului.

~ 49 ~



Slujitorii mor ii

de vicleşugurile şi armele vnătorilor de sclavi. — #, sandehii noştri sunt viteji! ise tnărul cu mndrie. — 1tiu, totuşi mulţi dintr&ai voştri au căut, în minile lor. (ot curajul şi vitejia voastră nu ot $ace

nimic îmotriva lăcomiei acestor nemernici, şi săgeţile voastre sunt un $leac e lngă armele lor de $oc. — Din cţi inşi e alcătuită de o%icei o e7ediţie de a acestor %andiţi3 întrea%ă Emil. — =neori din cteva sute, răsunse mudirul. +e întmlă adeseori ca să se întovărăşească mai multe

din aceste %ande şi uterea lor e atunci att de mare înct nici un sat, ct de oulat, nu&i oate ouneîmotrivire. +eri%ahul #mm et (imsah e cea mai mare cetate din cte ştiu eu şi A%u el )ot are destuioameni ca să&şi oată realia lanul.

— Atunci nu ot să mai ă%ovesc un ceas. (re%uie să i&o iau înainte şi să&i ădărnicesc acest lan. — 8mi are rău să te las să leci, dar văd că nu se oate alt$el. 8ţi voi da însă o escortă de cincieci

de soldaţi %ine înarmaţi ca să&ţi înlesnească rinderea lui A%u el )ot, e care îl urmăresc de mai multăvreme.

;ineînţeles că Emil $u încntat de rounerea mudirului. 8n timul acesta, negrul scosese din tol%acu săgeţi o scrisoare şi o întinse germanului, e urmă mudirul îşi duse musa$irul în chioşc, care secomunea din două încăeri mici dar mo%ilate $oarte %ine.

— Aici găduiesc numai ersoanele care îmi sunt simatice, e$$endi, ise el. -iam&niamul te vasluji. Aşteată a$ară ordinele tale şi eu voi orunci oamenilor mei să&ţi îndelinească toate dorinţele caşi cnd ar $i ale mele rorii. Djela%ii veniţi cu tine vor $i şi ei oaseţii mei, căci te&au însoţit la drum.

— 1i ce se va întmla cu homrii3 — 0e&a $ost să se întmle s&a şi întmlat, răsunse mudirul cu un gest de neăsare. E de risos să

te mai interesei de ei. Eu vreau ordine în ţinutul meu9 cine o tul%ură, îşi rimeşte edeasa meritată.Allah să le $ie milostiv, dar de la mine nu se ot aşteta la îndurare, ci numai la dretate.

)udirul se înclină şi lecă, în vreme ce doctorul se aucă să citească scrisoarea.

:ratele lui, Lose$ +chPar, un naturalist de seamă al ermaniei, trecuse cu vreo cteva sătămni înurmă rin 0airo şi a$lase de la consulatul german că doctorul, Emil, $usese chemat în Egit entru oa$acere gravă9 sera să se întlnească undeva cu el în timul călătoriei. 1tia că drumul lui Emil va $i

rin :ashoda, aşa că trimisese la întmlare scrisoarea, rugnd e mudir să&i $ie redată la sosirea luiacolo. 8n timul călătoriei sale rin continentul a$rican, naturalistul $ăcuse cunoştinţă cu un e7celentornitolog german a$lat în călătorie de studii. /euşiseră îmreună să adune cteva iese de valoare

entru mueu, e care serau să le ducă în %ună stare în atrie.8l trimitea e :iul&devotamentului, un tnăr negru, $oarte inteligent, să&l aducă la el, ca să continue

aoi îmreună călătoria care, eventual, oate ajuta şi scoului urmărit de $ratele său Emil, deşi nu ştiacare anume e. ;ănuieşte însă că nu oate $i dect în serviciul Bedivului, şi ar vrea să contri%uie şi el larealiarea acestui sco, deoarece Bedivul a avut într&adevăr o atitudine mai mult dect %inevoitoare $aţăde el.

8n tim ce Emil isrăvea de citit scrisoarea, slovacul veni să&l roage ceva. — +ă mă ierţi, e$$endi, înceu el, că vin să te suăr, dar am să&ţi $ac o mare rugăminte. — Ei, s&auim! răsunse doctorul m%ind. — 1i rugămintea nu e numai din artea mea ci şi din artea, lui Ali, (atăl&rsului, e$$endi. — 1i ce doriţi, amndoi3 — )udirul ne&a o$tit să $im oaseţii săi şi ne&a sus că tu o să leci în curnd cu soldaţi de&ai lui la

~ 50 ~




negri9 te&am ruga să ne iei şi e noi la niam&niami, $iindcă e rost de $ăcut ceva a$aceri. 0umărămmar$ă aici şi o vindem acolo cu mare cştig. 0e ici, e$$endi, nu e aşa că nu ne re$ui3

— Dimotrivă. 2rounerea voastră îmi convine de minune. 1i tu şi (atăl&rsului sunteţi oameniviteji şi de ast$el de oameni avem oricnd tre%uinţă.

— Atunci, ne îngădui să te însoţim3 — 0hiar vă rog. — Eu, e$$endi, am învăţat lim%a negrilor şi mă rice cum să&i iau. # să $acem cercetări ştiinţi$ice

― am învăţat eu de la răosatul stănu&meu care era un mare savant, Dumneeu sări ierte! ― şi o săni se ducă vestea în toată lumea, ca să ai cu ce te mndri, e$$endi. Acum mă duc reede să&i sun şi luiAli ce mare %ucurie îl aşteată!

1i omuleţul nostru, ieşi în gra%ă, e cnd Emil rămase rivind îngndurat în urma lui. 1tia căînsărcinarea e care şi&o luase ca să strească e vnătorii de sclavi şi să găsească e rinţesadisărută, se comlicase acum şi cu salvarea $ratelui său şi a celuilalt al%, la rndul său în mare

rimejdie.

Capitolul VI - Planuri ascunse

Acolo unde ;ahr el haal, adică rul gaelei ― în traducere ―, trece în ţinutul %ongoşilor, vei

numai e malul dret, ici&colo, cte un almier singuratec, ale cărui $rune $oşnesc în adierea uşoară avntului.

2e artea cealaltă se întinde o ădurice de mimoe care se relungeşte nă jos la mal.2e aă se vedeau insule întinse acoerite de %uruieni, întretăiate de $şii late de omm su&a"*, care

îngusteaă şi mai mult rul.Ascunsă rintre trestiile înalte, stătea rionită o cora%ie din cele cu o singură nă, cu catargul

lăsat în jos. 0ine nu ştia că se a$la acolo cora%ia, ar $i utut trece e lngă ea $ără să o vadă, deşi oagitaţie vie domnea e micul vas. @reo şase sclave stăteau îngenuncheate una lngă alta ca să iseedurr"a e o mur"a8ua. /ur"a8ua e un $el de iatră asemănătoare cu cele de moară. a mijloc e săatăun $el de lnie în care se toarnă această durr"a, umeită mai înti, şi cu o altă mur"a8ua mai mică se

iseaă $ăina.

Acest sistem de măcinat e $oarte o%ositor şi %ietelor sclave le icura sudoarea de e $runte în aluatul$ăcut cu atta trudă.2ăsatul din această $ăină umedă e temeiul hranei sudaneilor. +e $ace din el o cocă, se coace e

tă%lii de $ier în $ormă de ine şi slujeşte ca merinde sudaneilor în călătoriile lor de luni de ile.Aluatul muiat şi su%ţiat cu aă, dă o %ăutură acrişoară şi destul de răcoritoare.

51 (restie de ahăr săl%atică.

~ 51 ~



Slujitorii mor ii

a caătul coră%iei, doi negri îmleteau $unii din $i%re de almieri vor%ind încet între ei ca să nu&iaudă sclavele.

-egrii aceştia urtau ceea ce se cheamă gulu$, adică trei crestături în $iecare o%ra, semn că $useserărăiţi. Dacă vnătoarea reuşeşte, sclavii tineri de arte %ăr%ătească sunt în$ieraţi ast$el e viaţă. /ănilesunt unse cu ier, sare şi cenuşă ca să se tămăduiască $oarte încet şi crestăturile să se sae ct maiadnc în carne.

+ingura îm%răcăminte a lor este şorţuleţul dinainte. 2ărul încleiat cu o materie liicioasă stătearidicat în sus ca un $el de jo%en $ără %oruri. @or%eau în dialectul negrilor %elanda, în care cuvintele cee7rimă ceva siritual sau a%stract sunt reluate din ara%ă şi unde nu se ronunţă niciodată ronumele

ersonal singular. 8n loc de "eu", de ildă, ei îşi sun numele. — o%o e trist, $oarte trist, şi o%o nu tre%uie să arate că e trist, icea unul din ei. — 1i (olo e trist, şi mai trist dect o%o, răsunse celălalt. 0nd o%o şi (olo au $ost răiţi, A%u el

)ot a ucis e toate neamurile lui o%o, e cnd ărinţii lui (olo au utut să scae şi trăiesc, dar %ietul

(olo nu se oate duce la ei, de aceea are de ce să $ie şi mai trist ca o%o. — De ce să nu $ie o%o tot att de trist3 2ărinţii, surorile şi $raţii săi au $ost toţi ucişi, e deci şi mai

nenorocit ca el. 1i ― adăugă el att de încet, înct de&a%ia a utut $i auit de celălalt ― ce tre%uie să$acă un %elanda cnd al%ul a ucis e ai săi3

— +ă se ră%une! murmură celălalt cu ochii în$lăcăraţi. +ă omoare e A%u el )ot. — Da, aşa tre%uie să $acă, dar să nu sună nimănui ce are de gnd. — :ratelui său (olo oate să&i sună, $iindcă el nu o să&l trădee ci o să&l ajute cu umnalul lui sau

cu săgeata al cărei vr$ l&a înmuiat în venin. — Au să ne %iciuiască nă ce ne vor ucide. — -u, entru că o să $ugim. — 0rei că e lesne3 Au să ne $ugărească al%ii cu cinii lor nă ce ne vor rinde.

— Atunci (olo se omoară singur. -u se lasă el %iciuit, şi nici $ără ărinţii lui nu oate trăi. Al%ul nuse gndeşte că şi negrul are su$let, %a oate un su$let mai %un ca al lui. 1i aoi, suntem suuşii săi, şine oate omorî cnd îi lace. (e&ai gndit tu ce&ar $i dacă ar orni iar la vnătoare de sclavi3 -e&ar luacu el ca să lutăm îmotriva $raţilor noştri. Dar (olo nu vrea să vadă şi e alţii sclavi ca el.

— 0rei că are de gnd să ornească iar3 — Da. -u vei cum regătesc $emeile de attea ile merinde de drum3o%o îşi îmreună minile şi ise cu admiraţie'

— 0e înţelet eşti! a asta nici nu s&a gndit o%o. El socotea că ara%ii vor orni de&a%ia duă ce seva întoarce A%u el )ot din ţara homrilor.

— !bd el /ot < oate să lece oricnd vrea. E a doua căetenie, din seri%ah, iar A%u el )ot întia.Dacă liseşte unul, orunceşte celălalt. 2entru ce şi&au ascuţit oamenii ieri cuţitele şi şi&au curăţitalaltăieri uştile3 -imeni nu ştie încă nimic, dar o să a$lăm este uţin.

— ;ănuieşte (olo încotro au de gnd să se ducă3 — De unde vrei să ştie (olo3 -u ştiu nici măcar soldaţii care se a$lă în seri%ah. -umai A%d el )ot

singur... -egrul îşi curmă vor%a şi se aucă să îmletească de or la $rnghie, ca şi cnd n&ar avea tim nici

măcar să răsu$le. (ovarăşul său $ăcu la $el, căci văuseră o luntre aroiindu&se de cora%ie şi un om

52 +lujitorul morţii.

~ 52 ~




urcndu&se e unte.#mul acesta era un ara%, adică un al% entru negrii care au ielea $oarte închisă în comaraţie cu a

ara%ilor. 0hiul lui era încadrat de o %ar%ă neagră, trăsăturile $eţei asre şi ochii riveau întunecaţiînaintea lui.

2urta un %urnus al%, un %ru lat de lnă din care luceau două istoale şi lăselele unui umnal, în jurul caului avea în$ăşurat un tur%an verde ― semn că omul se trage din neamul 2ro$etului ― şi în icioarele goale nişte sandale veri, în mna dreată ţinea o %iciuşcă lungă de curele îmletite.

— A%d el )ot! şoti o%o rietenul său. — +st! răsunse acesta cu $rică.Al%ul era deci al doilea comandant al cetăţii, îşi icea +lujitorul&morţii, e cnd întiul se numea

(atăl&morţii.Ara%ul se ori un moment lngă sclave, care măcinau şi cu mai multă srguinţă de cnd îl ăriseră

venind9 ara%ul ăru totuşi nemulţumit, căci se răsti în$uriat la ele'

— ua&v&ar dracuN, ticăloaselor! :emei uturoase, care de&a%ia vă mişcaţi la%ele. -u ştiţi că mine lecăm3 Și voi nici n&aţi isrăvit încă de măcinat...

C%i cu %iciuşca la nimereală în grămadă9 $emeile ţiară de durere, dar nici una nu cuteă să seorească din lucru.

+e aroie aoi de tinerii negri, se uită ctva tim cum lucreaă, luă $rnghia, o e7amină, o aruncăcu disreţ şi i%i e $iecare din ei cu atta utere cu %iciul înct lesni carnea unde lovise cureaua.

-egrii scrşniră din dinţi, dar nu scoaseră măcar un geamăt văndu&şi de trea%ă. — Aha, nu v&a durut esemne, rse el crud. 0nd oi mai da o dată, o să urlaţi s&audă nă în sat,

nemernicilor! Aruncaţi&vă la ămnt cnd vor%esc cu voi!C%i şi mai cu sete în carnea $ragedă şi lucioasă, şi negrii căură în genunchi.8i rivi ctva tim cu disreţ, i%i e unul cu iciorul şi urmă'

— +unteţi %elandaşi, are&mi&se. 0unoaşteţi %ine ţinuturile voastre3 — Da, stăne, răsunse (olo $ără să ridice ochii. — 1tiţi unde vine satul #m%ula3 — (olo a $ost adesea e acolo. — 2entru ce3 — +ora mamei locuieşte cu %ăr%atul şi coiii de mai multă vreme în sat. — Aşadar ai neamuri acolo. 0ţi locuitori are satul3 — )ulţi, $oarte mulţi, stăne, răsunse negrul care, ca şi semenii lui, nu utea număra dect nă

la douăeci. — E %ine întărit3 — Da, cu un gard ţeos de jur îmrejur, stăne. — 1i în jur ce e' cm ori ădure3 — (u$e şi coaci, stăne. — Au locuitorii vite multe3 — -u, stăne, sunt toţi oameni săraci.@itele sunt entru vnătorii de sclavi mult mai de reţ dect oamenii. a un atac, negrii caută să&şi

salvee în rimul rnd vitele şi&şi sacri$ică la nevoie coiii. ;ăiatul dăduse dinadins un ast$el derăsuns ca să $acă e ara% să renunţe la rădarea satului.

~ 53 ~



Slujitorii mor ii

Acesta însă înţelese intenţia. C%i e %ăiat de cteva ori cu %iciul e sinare şi strigă în$uriat' — )inţi, cine. +une adevărul că te omor! +unt multe vite în sat3 — Da, mărturisi negrul în$ricoşat. — 0e arme au sătenii3 — +ăgeţi, suliţe şi cuţite. — 2uşti nu3 — -u, stăne. — +ă ştii că dacă găsesc o singură armă de $oc în sat, te %iciuiesc nă&ţi iese su$letul. 0unoşti

drumul nă acolo3 — Da. — Dar o%o3 — 1i el. — Dacă lecăm dis&de&dimineaţă de aici, cnd ajungem în sat3

— A treia i e înserat. — ;ine. Am hotărt să atac #m%ula ca să&i aduc lui A%u el )ot sclavi şi vite9 vreau să vadă că n&

am stat degea%a în lisa lui. @oi doi o să ne $iţi călăue şi vă s$ătuiesc, sre %inele vostru, să vă urtaţicum tre%uie. Dacă sunt mulţumit de voi, vă vnd unui stăn %un care să nu vă %ată, altminteri vă vrîntr&o casă de arda> ca să vă mănnce de vii. uaţi %ine aminte la ce vă sun şi răsundeţi&mi cinstit'vreţi să ascultaţi de oruncile mele3

— Da, stăne. — Miceţi aşa acum, să vedem însă e urmă. Deocamdată rămneţi aici nă la lecare. # să un un

om să vă ăească cu ordinul să vă îmuşte dacă încercaţi să $ugiţi. 2entru drum o să vă atrn niştegreutăţi de icioare ca să nu uteţi $ugi. 1i acum, vedeţi&vă de trea%ă şi lăsaţi ălăvrăgeala, altminteri

un să vi se coasă gura ca să muriţi de $oame. 1tiţi că nu e numai o ameninţare, am mai $ăcut&o şi

altora.)ai i%i o dată cu %iciul în ei, e urmă se urcă în luntrea cu care venise şi ieri în ăuriş. ;ăieţii nucuteară încă să vor%ească, temndu&se că stă ascuns acolo şi&i sioneaă. De&a%ia duă ce&l ărirăco%ornd e mal şi urcnd cărdrea care ducea în ădurea de mimoe, răsu$lară uşuraţi.

— Ai văut că (olo a avut dretate3 şoti %ăiatul, tovarăşului său. )ine ornesc.o%o îşi iăi rănile de e sate, scrşni din dinţi, roti ochii şi răsunse'

— 8n ţara noastră... la #m%ula. Allah, Allah, rietenii noştri au să $ie $ăcuţi şi ei sclavi! — 1i e noi ne&au ales al%ii să&i ducem acolo... 2utem noi s&o $acem3o%o se codea cu răsunsul. 0elălalt ărea mai inteligent şi mai înestrat dect $ratele său de

su$erinţă. — De ce nu sui nimic3 îl între%ă acesta. +ă călăuim noi e ara%i în ţara noastră şi să le ajutăm la o

mrşăvie ca asta3 — -u, ise o%o cu hotărre. @om $ugi. Dar atunci nu vom mai utea ucide e A%u el )ot care nu

s&a întors încă. — +ă omorm e A%d el )ot în locul lui. -umai aşa utem îmiedica nenoroci&rea $raţilor noştri. — ;ine, dar cum să $acem3 2este i nu se oate şi noatea stau anici de veghe. Au să ună mna

e noi. -&ar $i mai %ine să nu ne unem viaţa în rimejdie, oate degea%a3

53 (ermite ― $urnici al%e.

~ 54 ~




(olo înţelese că rietenul său avea dretate şi rămase e gnduri. Deodată se auiră de duă ădurice strigăte de %ucurie, cntece şi ţiete.

-egrul tresări şi ăru să ia o hotărre. — Aui3 A%d el )ot le&a sus că mine ornesc şi %andiţii se %ucură, ise el. Au des$ăşurat steagul

şi întrea%ă e vraciul lor. — # să le rorocească i%ndă, ei au să&l creadă $iindcă e un $achir $oarte cucernic. Ar tre%ui să&l

ascultăm şi noi, măcar că nu ne rugăm lui Allah cum se roagă ei. — -u, (olo nu ascultă de $achir ci de marele lui şeic care trăieşte ururi dincolo de stele şi lăteşte

$iecăruia duă $atele lui. — C&ai mai ovestit lui o%o desre el, dar o%o nu l&a văut niciodată. — 1i cu toate astea, el e retutindeni ca şi aerul e care nu&l oţi vedea. — 2oate că străinul care ţi&a vor%it aşa, te&a minţit. — -u. +trăinul acela al% era un #"assis, un om %un care nu minţea niciodată. 8mi ovestea desre

atotuternicul şeic care a $ăcut cerul, ămntul şi oamenii cărora le&a oruncit să $ie %uni şi %lni cusemenii lor, dar ei nu l&au ascultat. A trimis atunci e $iul său e ămnt ca să&i mntuiască, şi ei l&auucis mişeleşte. 8nvăţa e oameni să se iu%ească unii e alţii şi să se ajute între ei.

Aşa ne sunea Bhassisul. -ouă ne era drag şi ascultam de vor%ele lui. 2e urmă au venit vnătorii desclavi şi l&au ucis. (olo n&a uitat cuvintele lui şi va $ace cum l&a învăţat el. Cu%irea îi orunceşte să&şicaute ărinţii şi să scae satul de ieire, chiar de&ar $i să&şi iardă viaţa.

:iul şeicului din cer a murit şi el $ără să crtească. 0ine moare $ăcnd o $ată %ună şi îmlinindlegile marelui şeic, acela se înalţă la cer, alături de $iul său, unde trăieşte o viaţă $ără de moarte.

-egrul vor%ise cu su$letul ătruns de credinţă şi cu mare însu$leţire. 0elălalt clătină caul şi ise' — o%o nu înţelege cuvintele lui (olo, dar (olo n&a minţit niciodată, de aceea crede ce&i sune va

$ace întocmai ca tine. Aşadar $ugim şi salvăm #m%ula.

— Da, şi e A%d el )ot îl omorm ca să&l edesim entru $atele lui şi ca să nu mai $acă şi altinenorociţi. — 2ăi suneai că marele şeic nu vrea să $acem rău altora şi (olo vrea să omoare e ara%. — Asta nu e o $ată rea, răsunse negrul neştiind ce interretare să dea .ibliei. — :iindcă aşa ice (olo, o%o crede. Dar chiar dacă i%utim să&l omorm, cum $ugim de&aici3

untre n&avem de unde lua şi, dacă lecăm e jos, ne ajung cinii din urmă. — 2entru ce te codeşti3 )arele şeic din cer o să ne ocrotească. Au să %age de seamă de&a%ia mine

dimineaţă moartea lui A%d el )ot şi $uga noastră. 2nă atunci, noi vom $i dearte. uăm cu noi attaBisrah ct să ne ajungă nă acasă şi să nu murim de $oame.

— )arele şeic nu sune să nu $uri3 — ;a da. Atunci nu luăm. ăsim noi în drum rădăcini, oame şi aă destulă.o%o tot mai şovăia. 2rivea îngndurat înaintea lui, e urmă ise'

— 0um crede (olo că o să utem leca de e cora%ie dacă A%d el )ot une e cineva să ne ăească3

— Aştetăm nă ce adoarme anicul. — -&o să adoarmă $iindcă, o să&i oruncească să veghee. — 8l omorm.

54 )isionar.

~ 55 ~



Slujitorii mor ii

— -u e %ine să $acem aşa. E o $ată rea. -u mi&a sus (olo că voinţa şeicului din cer e să $aci %inechiar vrăjmaşului tău3

— E vina lor, răsunse (olo cu ― hotărre. (aci acum şi îmleteşte înainte, uite că vine anicul.untrea se aroia iar. 8n ea se a$la un al% care ărea $urios că&l trimiseseră aici în loc să ia şi el

arte la etrecerea care se dădea în cinstea e7ediţiei de a doua i. 8njură %ine e sclavi şi şeu joslngă ei cu %iciul în mna. ;ăieţii tăceau, dar mintea lor lucra cu în$rigurare.

2ădurea de mimoe de e malul stng al rului se întindea nă dearte în lungime, dar era destulde îngustă. De la mal, cteva oteci o stră%ăteau în lăţime. Dacă aucai e una din ele, duă cinciminute ieşeai la cm deschis.

De o%icei un seri%ah, adică o cetate a vnătorilor de sclavi, era aşeată undeva în aroierea uneiae. (ot ast$el şi #mm et (imsah.

Duă ce ieşeai din ădure, dădeai de o îmrejmuire înaltă, ţeoasă, înăuntrul căreia se a$lau coli%ele %andiţilor. (oate aceste aşeări au în jurul lor un ast$el de gard des sinos care le aără $oarte %ine de

săgeţi şi suliţe, dar nu şi de armele moderne euroeneşti. 2orţi nu au ci se închid seara cu nişte tu$e şise un santinele de aă în %arăci aşeate e ari înalţi.

+eri%ah #mm et (imsah era o cetate destul de mare, căci curindea este două sute de coli%e sauto#uls ― cum li se sune acolo. /idicate e o temelie de lut, ereţii şi acoerişul de trestie, $iecare dinele îşi avea gardul ei searat. (oate la un loc $ormau un sat sau cetate.

-ici coli%ele n&aveau uşi.Aşa&isele uliţe ale satului erau destul de %ine întreţinute, dar în a$ara de gardul cetăţii era o

murdărie de neînchiuit care răsndea un miros e care nasul unui euroean nu l&ar $i utut suorta.eşurile sclavilor ucişi în %ătaie, şi tot $elul de murdării erau deootrivă aruncate acolo ca e unmaidan. -oatea veneau hienele şi chiar alte $iare săl%atice să le mănnce, e cnd iua cor%iicroncăneau în jurul cadavrelor, certndu&se cu cinii satului, care îşi cereau şi ei artea la osăţ.

-u dearte de seri%ah, se deunea %ălegarul vitelor din sat. Acesta era strns în grămei şi uscat lasoare, aoi seara se arindea cu el $ocul ca să aere e locuitori de năvala unor insecte înţeătoare ―un $el de ţnţari ― laga +udanului.

8n mijlocul satului se a$lau două coli%e mai mari9 erau locuinţele celor doi şe$i' A%u el )ot şi A%del )ot.

Deoarece $iecare coli%ă e destul de încăătoare ca să curindă în ea mai multe ersoane, satultre%uie să $i avut e uţin cinci sute de locuitori. @acile, oile, caii şi cămilele ăşteau în voie rin sat.Aceste două din urmă soiuri de animale nu trăiesc mult acolo. 8n timul şi imediat duă anotimul

loilor, mor toate.2rorietarul unui seri%ah e arareori văut e acolo. ocuieşte de o%icei în 4hartoum sau în alt oraş

şi nu ia niciodată arte la o vnătoare de sclavi, ci îşi trimite locţiitorii sau îmuterniciţii lui, care ot$ace tot ce o$tesc. Aceştia se numesc 9o#ala şi au su% ordinele lor căitani şi marinari, căcivnătoarea se $ace imediat duă anotimul loilor, cnd aele sunt în creştere. 2ersonalul se maicomune din sajadini, adică vnători, şi asa#e, soldaţi. @nătorii au însărcinarea să rocure carnea

entru oameni, iar soldaţii, indivii de toate soiurile, al%i şi de culoare, sunt din leava care a venit încon$lict cu justiţia şi numai aici ot scăa de uşcărie.

)o#ala sau îmuterniciţii negustorilor de sclavi au o lea$ă destul de mare şi articiare la cştig./estul armatei e de asemenea lătit în %ani şi i se dă întreţinere comletă. 0elelalte lucruri de tre%uinţă

~ 56 ~




le cumără însă din lea$ă şi sunt att de scume înct la s$rşitul lunii nu se alege cu mai nimic.Dacă vnătoarea a $ost %ună, se întmlă să li se lătească oamenilor solda în sclavi. -egrul devine

rorietatea soldatului care oate $ace cu el ce o$teşte' să&l vndă, să&l %ată, să&l schilodească ori să&lomoare.

=n luton de ece nă la douăeci de soldaţi e comandat de un su%o$iţer, numit bulu# . +ocotelile leţine un bulu# emini care ştie să scrie, să citească şi să socotească9 acesta e de o%icei un $achir de mnaa ecea şi slujeşte şi de vraci, reice viitorul şi vinde talismane care să aere e oameni de %oli şinecauri. Duşmănia unuia din aceşti vraci oate $i unora $oarte rimejdioasă.

Miua cnd un g"asua" 5caravană de radă6 tre%uie să ornească la drum, e hotărtă de $achir careştie ilele norocoase şi nenorocoase ale anului.

8ndată ce a $ost anunţată e7ediţia, se înalţă bara#"a, o %ucată ătrată de nă roşie e care e %rodată semiluna mahomedană sau o sură din Coran. 0um văd %andiţii steagul, ştiu că se duc duă radă şi se naşte în cetate o gălăgie şi o agitaţie de nedescris.

A%d el )ot hotărse lecarea entru a doua i, $iindcă $achirul revestea i%ndă. +teagul $l$ia şioamenii îşi mani$estau %ucuria în cntece şi răcnete săl%atice.

@eni $achirul, le ţinu o cuvntare lină de însu$leţire, le o$eri talismane care să&i aere de gloanţe şide moarte, aoi înceu muica.

Doamne, ce $el de muică! Cnstrumente imosi%ile care scoteau sunete asuritoa&re, răgete şimugete, iar cine n&avea un ast$el de instrument, ţinea isonul din gură. =nii ştiau să scoată sunete ealtă cale. De ildă trăgeau un cine de coadă ca să schelălăie, altul învrtea o %ucată de ta%lă legată cus$oară, în aer, ca să imite şuieratul vntului9 e scurt' un concert care ar $i înne%unit cu siguranţă e uneuroean civiliat.

0oncertul $u întrerut entru ctva tim de $achir care îndemna e vitejii cetăţii să cnte în corimnul vnătorilor de sclavi. Aceştia se aşeară e două rnduri şi înceură'

Haidem, "aidem cu toţii, :uptând în &aţa morţii 6ă biruim.

'e oameni nu ne pasă9 Cu inima voioasă 6ă c"iuim. ;n sclav, o sută, mia

2 toată bucuria Ce noi simţim*

=rlau toţi, lundu&se la întrecere care mai de care să i se audă glasul, în tim ce $achirul %ătea din alme tactul.

i se îmărţi oamenilor merissa", %ăutura aceea dosită care îm%ată reede, şi acum răcnetele şicntecele se aueau nă dincolo de ădure.

0ei doi negri din cora%ie ascultau cu su$letul îndurerat, în tim ce anicul se lim%a de colo năcolo, necăjit că nu oate lua şi el arte la etrecere.

55 +teagul s$!nt.

~ 57 ~



Slujitorii mor ii

+clavele $useseră chemate în sat ca să slujească e soldaţi.0urnd duă mieul noţii veni şi A%d el )ot să vadă dacă santinela îşi $ace datoria, e urmă lecă,

şi gălăgia din sat se otoli. @nătorii de sclavi, %eţi de entuiasm şi rachiu, adormiseră.a un moment dat, e cnd anicul se îndeărtase niţel, o%o şoti tovarăşului său'

— Al%ul acesta e tare suărat, dar măcar că are %iciul în mna, nu ne&a %ătut ca să&şi verse necaul e noi. De aceea o%o n&ar $i %ucuros să&l ucidă.

— Alt$el nu utem $ugi. — -u s&ar utea să&l strngem niţel de %eregată ca să nu ţie şi duă ce&l vom lega să&i astuăm

gura cu ceva3 — 1i lui (olo i&ar lăcea mai %ine aşa dect să&i ia viaţa, dar dacă aucă să scoată un singur strigăt,

suntem ierduţi. — )inile lui o%o sunt mai uternice. Are să&l auce aşa ca să nu&i dea răga să ţie. — 1i în vreme ce o să&l ţină, (olo să&l lege %ine. :rnghii avem destule.

— 0nd înceem3 — +ă mai treacă niţel nă ce&or adormi al%ii toţi. — untrea o iau seara de&aici ― cum lecăm3 — 8not. — A uitat (olo că mişună rul de crocodili3 — (olo se lasă mai %ine mncat de crocodili dect să ducă e al%i la #m%ula. — (ot aşa şi o%o. ;unul şeic din cer o să ne ocrotească entru că am cruţat viaţa anicului. — 0rei tu att de neclintit în acest şeic3 — o%o a cugetat toată seara. Dacă #"assisul a sus adevărul, atunci ştie el mai %ine, $iindcă era un

om tare înţelet. 1i e %ine entru noi că e7istă un ast$el de şeic în cer, entru că toţi al%ii de e lume nesunt duşmani. o%o se încrede în el şi o să&l roage să le ajute la $ugă.

-egrul îmreună minile, ridică ochii în sus şi %uele lui şotiră cuvinte e care numai Dumneeule utea aui.2anicul se aşease iar la locul lui. (recu multă vreme într&o adncă tăcere, e urmă omul se ridică

şi înceu iar să se lim%e de colo nă colo. — +ă mai aştetăm3 între%ă o%o. — -u. o%o a şi regătit $rnghia. 0nd al%ul o $i mai aroae de noi, îi sărim în sate.Aşa se şi întmlă. #mul rămase înlemnit de saimă. -u scoase nici un ţiăt, nu $ăcu nici o

îmotrivire cnd (olo îi în$ăşură $rnghia în jurul truului. o%o îi smuci $esul de e ca, îl ruse în %ucăţi, $ăcu un căluş şi i&l vrî în gură.

8l trră aoi jos în ca%ina coră%iei, o%o îi luă cuţitul, (olo %iciul, e urmă se întoarseră sus e unte.

8ncet, ca să nu $acă gomot şi să atragă atenţia crocodililor, se lăsară în aă şi înceură să înoatesre mal. -u era lesne din ricina tu$elor, totuşi în cele din urmă reuşiră.

— )ilostivul şeic din cer ne&a aărat de crocodili, ise o%o. (ot el ne va ocroti şi de acum încolo. -u crei că ar $i mai %ine să&l lăsăm e A%d el )ot în ace şi să ne vedem de drum3

— -u, omul acesta tre%uie să moară. — De cnd ai vor%it astăi de şeicul din cer şi $iul său, nu&i mai vine lui o%o să&l omoare. — Dacă&l lăsăm în viaţă, ne ajunge din urmă, dar dacă&l ucidem, oamenii vor $i att de îngroiţi

~ 58 ~




cnd îl vor găsi mort, înct se vor ăăci de tot şi nu se vor gndi să ne urmărească. — o%o $ace tot ce ice (olo. 0um intrăm însă în seri%ah3 2anicii au să $acă gălăgie. — :acem o gaură în gard cu cuţitul e care l&am luat de la al%. — Au să ne dea cinii de gol. — -u. Au să ne miroasă că suntem din cetate şi&i ştim e toţi e nume. aidem!+e $urişară nă la marginea ădurii9 tre%uiau însă să $ie cu mare %ăgare de seamă, căci cerul era

senin şi la lumina stelelor se utea vedea nă la douăeci de aşi.(rndu&se e ntece, ajunseră la gard, căutnd să se aroie ct mai mult de locul unde eira

coli%a lui A%d el )ot.Din $ericire nu&i simţi nici un cine, aşa că o%o utu $ace o gaură în gardul des de sini, att ct să

oată trece un tru su%ţire ca al lor. 0nd $ură dincolo, se oriră s&asculte. -imic9 doar un cal carenechea în ţarc şi o hienă ce urla în deărtare.

— Acum! şoti (olo. Dă&i lui (olo cuţitul.

— 2entru ce lui (olo3 — :iindcă lovitura vrea s&o dea el. — -u (olo ci o%o, el e mai voinic ca (olo. — Miceai că n&ai $i %ucuros să&l ucii. — Ai sus doar că tre%uie, aşa că e totuna de mna cui moare. Dacă şeicul din cer s&ar mnia, o să

ierte mai degra%ă e o%o dect e (olo, $iindcă el crede numai de astăi în %unătatea şi uterea lui, ecnd (olo este încredinţat mai de mult. /ămi deci aici şi aşteată nă se întoarce o%o.

— 0um, o%o vrea să se ducă singur3 -u îngăduie (olo aşa ceva. # să&l însoţească nă la coli%ăca să&i sară în ajutor la nevoie.

— Ai dretate. @ino!0unoşteau %ine drumul. 0ei mai mulţi dormeau în coli%e9 cţiva stăteau întinşi %eţi morţi în

reajma lor.0oli%a lui A%d el )ot era ăită de ece soldaţi. (icălosul n&avea încredere în negrii lui şi seînconjura noatea de anici al%i. Dar şi aceştia dormeau duşi.

— +tai aici, şoti o%o. -u e greu să mă strecor rintre ei. Ara%ul e singur în coli%ă. @a $i şi el %eatca şi ceilalţi. # singură lovitură şi o%o e iar lngă (olo.

@or%ea cam reede ca să nu se %age de seamă tul%urarea lui. :ata i se ărea totuşi destul denelăcută.

+e trî ca un şare rintre soldaţii adormiţi ţinnd cuţitul între dinţi. Ajunse la uşă şi vru să dearogojina la o arte dar dinăuntru se aui un mrit. (rase mna&ndărăt crend că otaia se va otoli.

-u $u însă aşa. 0inele ruse rogojina şi se reei lătrnd sre el.Deşi tnăr încă, negrul avea o utere neo%işnuită entru vrsta lui. +ări într&o arte, aucă javra cu

stnga de gt şi cu dreata îi în$ise cuţitul în iet. 0inele se lăsă jos schelălăind.(oţi cinii din sat înceură să latre9 oamenii se treiră şi anicii coli%ei lui A%d el )ot săriră&n

icioare. @rură să se năustească asura lui o%o, şi ar $i reuşit cu siguranţă, dacă nu i&ar $i sărit (oloîn ajutor. 0u %iciul lui din iele de crocodil ― ale cărui lovituri ot s$ărma şi oasele cuiva ― înceusă i%ească în dreata şi în stnga, $ăcnd, loc rietenului său să ai%ă e unde $ugi. 8nsăimntaţi,oamenii se dădură la o arte şi cei doi negri îşi utură croi calea rintre ei. 2orniră într&o goană ne%unăsre sărtura e care şi&o $ăcuseră în gard. =nul din oamenii cetăţii, care $u ct &aci să rindă e

~ 59 ~



Slujitorii mor ii

$ugari, era su%o$iţer şi o%işnuit să comande. 2otoli gălăgia şi strigă cu glas răsunător' — A văut careva din voi e $ugari la $aţă şi i&a recunoscut3 — Da, erau cei doi %elanda, o%o şi (olo, răsunse cineva din mulţime. — +&au $urişat esemne în sat înainte de a se închide orţile cu gnd să omoare e A%d el )ot.

Alergaţi la ieşiri, ăiţi&le %ine ca să nu $ugă şi adunaţi cinii ca să le luăm urma.8n tim ce se e7ecutau ordinele lui, se trei şi A%d el )ot. Ceşi din cort şi veni să vadă ce s&a

întmlat. :u şi el de ărerea su%o$iţerului, aşa că, în tim ce toţi dădeau %una la ieşiri, negrii avurăvreme să ajungă la sărtură. o%o vru să iasă la cm, dar (olo îl ori icndu&i'

— +tai, unde se duce o%o3 -&aude cum adună cinii ca să&i trimită duă noi3 De muşcat n&au săne muşte, dar dau de veste al%ilor şi ne rind imediat.

Auiră cinii alergnd e cm aoi întorcndu&se cu coada între icioare îndărăt în sat şi e A%d el)ot strignd'

— egaţi&i de $unii şi aduceţi&i la mine&n cort ca să miroasă urma $ugarilor.

— Acum e momentul, şoti (olo tovarăşului său. +ă $ugim reede. — 0inii au să găsească sărtura şi aduc e al%i duă noi. Dacă am $i călări, n&am atinge ămntul

cu icioarele şi nu ni s&ar mai cunoaşte urmele. — 0u neutinţă să avem e ce călări. — De ce3 — 0aii şi cămilele sunt închise în ţarc şi le ăesc al%ii. — +ă&i omorm. — -u se oate9 sunt mulţi şi n&avem dect un singur cuţit. 1i&aoi, nă vom reuşi să&i omorm, ar

trece rea mult tim şi ar da cinii de noi. (re%uie să $ugim e jos.Ceşiră la cm şi o luară la goană în direcţia unde ştiau că le e ţinutul.+e înşelau închiuindu&şi că sărtura oate $i lesne descoerită. Douăeci de cini $ură duşi în cortul

lui A%d el )ot. Erau într&adevăr acolo urme de&ale negrului, dar se amestecaseră acum cu aleoamenilor care dăduseră năvală în cort şi cinii nu le mai utură deose%i. Adulmecau în dreata şi înstnga, schelălăiau, mriau, nu ştiau însă ce li se cere.

— Aşa nu merge, ise A%d el )ot. (re%uie să le arătăm ce vrem. — 0um vrei să le arăţi ce nu e3 între%ă un %ătrn ceauşF. — ;ar%a ţi&e al%ă ca lumina ilei, dar mintea întunecată, ise căetenia. -egrii au $ugit e cora%ie.

De acolo o să le utem lua mai lesne urma. )ă duc eu numai cu unul din cinii mei, e cel mai %undintre toţi. 8mingeţi luntrea la mal, dar nu e oteca e care tre%uie să $i venit negrii, ca să nu călcaţi

este urmele lor. Eu o să vă conduc.A%d el )ot luă cinele de $unie şi se îndretă sre intrarea rincială unde era trasă luntrea.1ase oameni o luară e umeri şi&l urmară. 0otiră e o cărăruie care stră%ătea ieiş ădurea şi ieşiră

la mal. ăsară luntrea în aă9 aoi co%orră A%d el )ot, cinele şi doi din ei care tre%uiau să vslească.Ajunşi la cora%ie, vnătorul de sclavi ieşi la mal, urcă cinele cu el şi orunci vslaşilor să nu

cumva să se mişte din luntre ca să nu şteargă urmele $ugarilor.2untea coră%iei era ustie. A%d el )ot strigă e anic e nume, dar nu&i răsunse nimeni. 0hemă

şi e cei doi negri ― degea%a! 0inele ciuli urechile, se uită la stănu&său şi adulmecă aerul. — Ai simţit tu ceva3 0e&ai auit3 Du&mă acolo, îi ise A%d el )ot slă%ind niţel $unia.

56 +ergent&major.

~ 60 ~




0inele mirosea mereu odeaua şi încet&încet trase e stăn duă sine nă la locul unde ăcealegat anicul. Ara%ul se alecă, îl iăi, îi scoase căluşul din gură, dar nu&l delegă.

— 0ine te&a legat şi te&a adus aici3 îl între%ă el cu glas tremurător de mnie. — -egrii. !man, aman*G

— =nde sunt3 — 2esemne că au $ugit. )&au luat e negndite... erau în satele meu şi nu i&am văut... Cartă,

stăne... n&am nici o vină... se rugă nenorocitul.0unoştea cruimea ara%ului, %l%ia cuvintele mai mult în neştire. Acesta nu&i răsunse. 8l luă în

sinare şi&l scoase a$ară e unte. — 8n numele lui Allah şi al 2ro$etului, îndură&te, se ruga el cu diserare înţelegnd ce&avea de gnd

să $acă. — +ă se&ndure Allah şi 2ro$etul dacă vor, e mine însă să nu mă rogi de iertare. 0ine n&ascultă de

oruncile mele şi nu&şi vede de sluj%ă, n&am ce $ace cu el. Ai lăsat e sclavi să treacă este %ord, du&te

duă ei.#mul se %ătu adarnic, în %raţele lui.

— 8ndură&te, stăne, oate că o să ai şi tu o dată nevoie de îndurarea lui Dumneeu... se ruga el, cuglas sugrumat de groaă.

— (aci, cine, şi du&te dracului!8l aruncă în aă şi stătu să vadă ce are să mai $ie. -enorocitul aăru încă o dată la sura$aţă şi răcni'

— Dumneeu să te ardă în $ocul iadului în vecii vecilor!ura i se umlu aoi de aă şi ieri în adnc.

— =m%lă sănătos, cine! hohoti ara%ul duă el. — 2e locul unde disăruse nenorocitul, se iviră doi crocodili care trăgeau duă ei truul sre mal.)onstrul, mai groav încă dect aceste două trtoare, rse şi murmură cu satis$acţie'

— Aşa ăţeşte cine calcă oruncile mele. Acum să vedem de ceilalţi doi.Duse cinele la locul unde stătuseră este i negrii, îi aăsă %otul de odea şi&i orunci' — 0aută, caută!0inele mirosi, ridică în sus caul, adulmecă aerul şi scoase un lătrat scurt şi răguşit.

— Ai găsit, da3 Atunci haidem!+e aroie de marginea unţii, lăsă cinele în luntre, co%orî duă el şi suse vslaşilor să tragă la

oteca rincială care ducea sre sat.Aceştia $useseră martori la scena etrecută su% ochii lor, $ără să simtă însă ic de milă entru

nenorocitul e care îl văuseră s$şiat în %ucăţi de crocodili. 2edese de soiul acesteia era cevao%işnuit şi nu&i mai imresiona.

0nd ajunseră la mal, A%d el )ot luă cinele de $unie şi&i orunci să caute iar. Duă ctevamomente, cinele lătră iar scurt, ceea ce vroia să sună că a găsit urma şi trăgea ct utea, să se ruădin mna stănului.

— 8nceutul s&a $ăcut, ise ara%ul. 0inele o să ne ducă reede e urmele $ugarilor şi moartea lor osă $ie s$rşitul.

0u mare greu utea urma A%d el )ot cinele care se smucea să o ia la $ugă. Ajunseră în s$rşit lasărtura $ăcută în gardul de sini. Animalul vru mai înti să treacă rin ea, aoi se răgndi9 se întoarse

57 Certare, iertare.

~ 61 ~



Slujitorii mor ii

lătrnd sre cmie şi trase cu utere e ara% duă el.8n vremea asta se arinseseră iar $ocurile în cetate şi se vău %ine locul e unde $ugiseră negrii.

— 2e aici au intrat şi tot &aici au ieşit, ise A%d el )ot. 8n tim ce noi căutam, au avut vreme să seîndeărtee. Dar degea%a, tot n&o să le $olosească la nimic.

Ara%ul intră în seri%ah, unde&i găsi e toţi adunaţi la un loc şi discutnd cu arindere evenimentul.e ovesti reultatul cercetărilor şi orunci su%o$iţerilor să iasă din rnd ca să le sună ce au de $ăcut.

— +tăne, ise %ătrnul ceauş de adineauri, voinţa ta să $ie şi a noastră, noi nu utem îndrăni să&ţidăm un s$at. (otuşi eu o s&o $ac. 2ărerea mea e să ornim atţia inşi cţi cai avem şi să luăm cinele cunoi. Dacă mai ă%ovim, s&ar utea ca s&ajungă $ugarii înaintea noastră la #m%ula şi să dea de vestelocuitorilor că sosim.

— Eşti %ătrn şi&ţi iert îndrăneala, răsunse A%d el )ot cu asrime, altă dată însă ar $i %ine săaşteţi nă ce vei $i între%at. 0e&ai sus tu acum, hotărsem eu înaintea ta. #ri crei tu că o să

oruncesc oamenilor să se întoarcă înaoi în cetate, duă ce&i vor rinde e $ugari3 0a să ostenească

într&att caii înct să nu&i mai utem avea mine %uni de nimic3 @nătoarea e hotărtă. Dacă ornimacum sau mine dimineaţă, entru voi e totuna. @reau să $iu şi eu de $aţă la rinderea negrilor, duăcum tre%uie să $iu de $aţă la lecarea voastră. 2regătiţi&vă, deci. 2este un ceas să $iţi gata de drum. (uînsă, dret edeasă entru îndrăneala ta, nu vei lua arte la vnătoare ci vei rămne comandantulcelor cincieci de soldaţi e care îi las să ăească în lisa noastră cetatea.

2entru un vnător de sclavi, şi mai ales entru un su%o$iţer, edeasa era $oarte asră. -egreşit că secere să rămnă un detaşament în cetate, dar $iindcă soldaţii nu iau arte la lută, nu au nici dret la

radă. 0a să nu se isce nemulţumiri, se trage la sorţi, sta%ilindu&se ast$el cei care tre%uie să rămnă.(ot ast$el se $ace şi cu comandantul detaşamentului. Aici însă era vor%a ca su%o$iţerul să rămnă $ărăsă $i căut la sorţi, ceea ce lui i se ărea o mare nedretate. Din ricina vrstei, a e7erienţei şi agradului său, se creuse îndrituit să&şi e7rime o ărere care nici măcar nu era în contraicere cu a

sueriorului său. De aceea ise cu glas otolit' — )artor mi&e Allah, stăne, că n&am avut de gnd să te jignesc. +unt nevinovat de vina e caremi&o aduci şi n&am meritat o edeasă att de asră. -u oţi să mă ruşinei ast$el, umilindu&mă în $aţacelor o sută de in$eriori ai mei.

— +ă taci! se răsti A%d el )ot. -u cunoşti tu legile unui seri%ah3 (e ot ucide chiar, dacă încerci sămi te îmotriveşti.

— Asta nu o s&o $aci, $iindcă sti că sunt cel mai destoinic şi curajos dintre oamenii tăi. )oartea meaar $i o agu%ă entru tine şi întreaga cetate. 1i&aoi, nu ştii ce va ice şi A%u el )ot, stănul şi întiacăetenie a cetăţii.

+usese cuvintele acestea cu glas domol, dar cu o tru$ie vădită. A%d el )ot recunoştea adevărulsuselor lui, dar nu vru să îngăduie ast$el de cuvinte, de aceea răsunse'

— De ucis nu o să te ucid, te ot însă edesi, $olosindu&mă în acelaşi tim de serviciile tale. Dinmomentul acesta nu mai eşti ceauş ci simlu soldat şi rămi arestat în cetate. 1i&acum, să tragem sorţiica să vedem cine rămne să comande detaşamentul.

+entinţa scoase din sărite e %ătrn. — 0e3 strigă el indignat. +imlu soldat, %a încă şi arestat3 +ă $erească Allah! )ai sunt e aici

oameni care să&mi ia artea...+e uită mndru şi rovocător în juru&i. =n murmur uşor ărea să întărească vor%ele lui. Dar A%d el

~ 62 ~




)ot trase amndouă istoalele de la %ru, use degetul e trăgaci, şi răcni ameninţător' — 0el dinti care cuteaă să se îmotrivească oruncilor mele e mort! =n ceauş mai uţin, o

avansare mai mult. @reţi să renunţaţi la o ast$el de ersectivă3 +au vreţi să mai un şi e alţii înlanţuri3 uaţi&i sa%ia şi istolul şi legaţi&l %ine.

— +ă mă lege... e mine3 %ieră ceauşul. )ai %ine să mor. (rage dacă...+e ori %rusc. +cosese sa%ia din teacă şi o învrtea ameninţător deasura caului. +e ărea însă că&i

venise ceva în gnd. ăsă în jos arma, îşi mngie cu stnga chiul %ăr%os ― ca să ascundă, oate,e7resia $eţei ― şi urmă cu glas umil'

— Cartă&mă, stăne! Ai avut dretate. (u eşti mai&marele meu şi tre%uie s&ascult de oruncile tale.Degradeaă&mă dacă vrei. 1tiu că o să mă $ac vrednic în curnd de $ate care să mă ridice iar de undem&am co%ort. Allah e mare şi ştie el mai %ine ce tre%uie să se întmle.

=ltimele cuvinte ascundeau o ameninţare, e care A%d el )ot nu o înţelese. Dearmă cu mna lui e ceauş şi&i ise'

— )ulţumeşte %ătrneţelor tale şi milostivirii mele că am lecat urechea la căinţa ta. Ai ridicatsa%ia îmotriva mea şi ţi se cuvenea moartea. (otuşi te iert şi&ţi dăruiesc viaţa. Duceţi&l la închisoare şi

uneţi o santinelă la uşă ca să nu oată $ugi.#rdinul era dat la doi su%o$iţeri care luară e ceauş între ei şi&l duseră $ără cea mai mică

îmotrivire.0eilalţi toţi se îndretară sre coli%a lui A%d el )ot unde se traseră sortii. 0ei cincieci de soldaţi şi

su%o$iţerul se suuseră în tăcere, deşi $ier%eau de mnie. a vnătoarea de sclavi lecau este o sută deinşi. +e $ormau două %atalioane.

Din cel dinti $ăceau arte soldaţii care aveau cai, cel de&al doilea era $ormat, arte din oamenicălări e %oi ― căci aceste animale suortau uşor clima ―, arte e jos. 2rima truă o comanda însuşiA%d el )ot, e a doua su%o$iţerul numit în locul ceauşului degradat.

Duă un ceas, armata era e icior de lecare. 2e ct de neomenos e scoul unei ast$el ae vnătoride oameni, %anda nu leacă $ără să ai%ă steagul în $runte şi %inecuvntarea cerească. :achirul, careîndelinea sluj%a de reot şi conta%il în acelaşi tim, se aşeă în $aţa $rontului lngă stegar, ridică

%raţele sre cer şi strigă' — Ajută&ne, Doamne, milostiveşte&ne cu %elşugul tău!0uvintele acestea $ură reetate într&un glas de toată ceata.

— ;inecuvnteaă&ne tu, rea %inecuvntatul tu, cel $ără de moarte!Acestea erau entru 2ro$et. =rmă aoi o%işnuita $ormulă din Coran înaintea $iecărei rugăciuni'

— "8n numele rea milostivului şi îndurătorului Dumneeu!"2e urmă suse rima sură din Coran, s$nta %at""a, duă care vine a şase sute şaieci şi treia sură,

e care )ahomed a numit&o +nima Coranului şi tre%uie susă de orice %un musulman, chiar şi de cei înagonie.

@ersetul e cam lung şi se încheie ast$el' — "-ecredinciosul tăgăduieşte deştetarea la viaţă9 el une icoane în locul lui Dumneeu uitnd că

are un creator. Mice' V0ine oate da oaselor re$ăcute în cenuşă iarăşi viaţă3W Dar noi răsundem'VAcela care i&a dat&o entru întia oarăW. #are acela care a creat cerul şi ămntul n&are utere să&nviemorţii3 ;a da, $iindcă el e atotuternicul şi înţeletul 0reator. 2orunca lui e cnd vrea ceva' V+ă se$acă!W şi se $ace. De aceea laudă şi mărire lui, care e toate le stăneşte. De la el aţi ornit şi la el vă

~ 63 ~



Slujitorii mor ii

veţi întoarce"(recu multă vreme nă să sună $achirul rugăciunea şi nă s&o reete ceilalţi duă el. 8n vremea

aceasta, la răsărit se ivi o geană de lumină şi în curnd răsări soarele. Acum nu uteau leca nă să&şi$acă rugăciunea de dimineaţă. 8n s$rşit se isrăvi şi asta. +e ridicară de jos ca să ornească la drum.

)ai înti încălecă A%d el )ot cu ai săi, ducnd cinele legat cu o $unie lungă de9şa. 2otaiadescoerise iar urmele şi trăgea ct utea de $unie. 0ălăreţii o luară în galo sre răsărit.

A doua comanie urma la as cu stegarul în $runte. Acesta îşi îmăturise cu %ăgare de seamă etecul de nă şi&l învelise într&o cră.

+e trase o salvă de uşcă în semn de rămas&%un şi în curnd ieiră şi edestraşii în are.+oldaţii lăsaţi de aă în cetate se uitau osomorţi şi necăjiţi duă camaraii lor. i se lua

ersectiva unei e7ediţii de unde s&ar $i întors încărcaţi de glorie şi răi, dar erau $ericiţi de rimejdia unei lute din care oate ar $i ieşit învinşi. 1i&aoi, muncă destulă. 0eea ce $ăceau înaintetoţi, tre%uia să $acă acum ei cincieci. -u rareori se întmla ca atunci cnd garnioana unui seri%ah

leca la vnătoare de sclavi, oulaţia din aroierea cetăţii să se revolte şi să se dea o lută crncenăîn cetate. Era deci nevoie de muncă îndoită şi destul de rimejdioasă.

-u era de mirare că se auiră ici&colo murmure îmotriva nedretăţii soartei şi a rea marei asrimia comandantului. Acesta era numai locţiitorul adevăratului stăn, A%u el )ot, şi în lisa acestuia îşilua întotdeauna aer de atotuternic stănitor, cu dreturi nelimitate.

De aceea A%d el )ot nu era numai temut, dar şi urt de soldaţi. ;ătrnul ceauş însă se riceea cumsă se oarte cu oamenii. Era sever dar nu crud9 îşi resecta rangul, dar nu era îngm$at. Era iu%it detoţi9 şi toţi erau indignaţi de atitudinea de adineauri a lui A%d el )ot.

+u%o$iţerul rămas să comande detaşamentul %ăgă de seamă nemulţumirea oamenilor săi. Aui şimurmurele lor, tăcu însă şi nu ise nimic. Era şi el revoltat de jignirea camaradului său şi&lcomătimea. -u rotestase în rimul moment sernd că va lua locul %ătrnului, dar A%d el )ot

re$erase e un altul, deşi se credea în dret să $ie numit el.Ara%ul dădea dretate în gndul său soldaţilor, totuşi nu&i lăsă să înţeleagă ce gndeşte.8şi rouse însă să uşuree e ct îi va $i cu utinţă situaţia arestatului.2use să se coacă #isra", să se răjească eşte, îmărţi oamenilor cte o orţie şi luă o %ună roviie

ca s&o ducă la coli%a care servea de închisoare în cetate.Aceasta nu era o clădire de id sau de iatră ca să îmiedice $uga arestaţilor. -ici vor%ă. # coli%ă ca

oricare alta în care se săase o groaă adncă şi unde erau lăsaţi rionierii. 0um groaa nu se curăţaniciodată, îşi oate oricine închiui mirosul care ieşea de acolo.

Acum ceauşul era singurul arestat. 0nd vău e su%o$iţer, anicul se dădu resectuos la o arte. — Si&am adus de mncare, strigă su%o$iţerul alecndu&se este groaă. 2eşte şi #isra", ce nu se dă

de o%icei arestaţilor. # să un să&ţi dea mai triu şi o oală lină cu merissa" ca să&ţi otoleşti setea.0eauşul stătea nă la genunchi în murdărie.

— Allah să&ţi răslătească, dar nu mi&e $oame, răsunse el. — 2ăstrea&o entru mai triu. — =nde3 E ăsta un loc unde să&ţi ăstrei mncarea3 — Ai dretate. @rei să ţi&o învelesc într&o ătură3 — Da. Eu te cunosc e tine, camarade. Allah ţi&a dăruit o inimă milostivă şi recunoscătoare. )&am

urtat eu vreodată rău cu tine cnd erai su% ordinele mele3 (e&am jignit cu ceva3

~ 64 ~




— -iciodată! — Atunci $ă&mi un mare %ine şi Allah o să ţi&l ia în seamă. (rage&mă sus şi lasă&mă să mănnc a$ară

la aer. 2e urmă mă laşi iar în groaă. — -u se oate. — 0ine te oate ori3 Eşti doar acum comandantul cetăţii. #ri nu oţi $ace ce&ţi lace3;uluB&ul se simţi atins la coarda simţitoare, de aceea răsunse'

— Eu oruncesc aici şi ce vreau eu tre%uie să se $acă9 dar dacă $ugi3 — +ă $ug3 0u neutinţă. -&am nici o armă la mine ca să mă aăr şi mă oţi îmuşca într&o cliă.

1i&aoi, cincieci de oameni, cţi sunteţi voi, n&ajung să mă ăească3 — Aşa e, ise %uluBul codindu&se încă. — 2e urmă, adăugă ceauşul, nu o să rămn toată viaţa în gaura asta îmuţită. A%u el )ot ştie să

reţuiască serviciile e care i le&am $ăcut de cnd ne cunoaştem şi, cum s&o întoarce, mă $ace iar ceauş. — Asta e sigur, mărturisi su%o$iţerul cu sinceritate.

— Atunci o să ştiu şi eu să te răslătesc entru %inele e care mi&l vei $ace acum. — ;ine, iacă $ac. +ă nu mi&o iei însă în nume de rău dacă dau ordin santinelei să stea cu arma

întinsă şi să tragă îndată ce vei îndrăni să te îndeărtei de groaă. — -&am de ce să mă suăr, $ă&ţi datoria.8n tim ce %uluBul se ducea să sună santinelei ce are de $ăcut, ceauşul îşi mngia mulţumit %ar%a

murmurnd' — )erge, merge... Allah o să&i luminee mintea ca s&asculte şi mai dearte rounerile mele. 8n

groaa asta îmuţită nu mă mai întorc eu şi A%d el )ot ― duce&s&ar în $undul iadului!! ― n&o să maiauce să $acă dintr&un ceauş un simlu soldat ca să $ie de %atjocură tuturor...

;uluB&ul aăru iar, de astă dată însoţit de santinelă9 lăsară jos o $rnghie şi traseră e ceauş a$ară.Acesta se aşeă lngă groaă şi înceu să mănnce cu o$tă, sre %ucuria su%o$iţerului, mulţumit că

$ăcuse o $ată %ună. — 0t tim voi avea eu comanda cetăţii, îi ise el, n&o să&ţi lisească nimic. -ădăjduiesc că o să ştisă&mi mulţumeşti la vreme.

— )ai ales că o să şi ot, răsunse ceauşul. 0nd voi $i eu stănul unui seri%ah şi mai mare caăsta, şi&oi orni la vnătoare de sclavi...

— (u3 îl întreruse celălalt încremenit. — Da, eu. — 2arale ai3 — 0e să $ac cu ele3 2entru asta nu se cer arale. — ;a se cer şi încă multe de tot, de ildă cum are A%d el )ot al nostru. — m! 0rei tu că a $ost el întotdeauna aşa de %ogat cum îl vei acum3 — -u ştiu. — 1tiu eu. 8l slujesc de ani de ile şi&i cunosc tot trecutul. — Atunci eşti singurul, $iindcă nimeni nu ştie cine e şi ce&a $ost înainte. — =n horm, asta e, a $ost cndva sărac liit. A intrat ca simlu soldat la un negustor de sclavi şi

ajunsese ceauş ca şi mine.;ătrnul minţea, dar căuta rin ovestea asta să cştige e %uluB entru sine.

— Mău3 se minună acesta. 8nti %uluB şi e urmă ceauş, ca mine şi ca tine3 2ăi cum a ajuns e urmă

~ 65 ~



Slujitorii mor ii

să ai%ă un seri%ah mare ca ăsta3 — 2e o cale ct se oate de uşoară. +tănu&său l&a jignit odată $oarte adnc. Atunci s&a jurat să se

ră%une, şi cnd a mai ornit stănul la vnătoare de sclavi, s&a întmlat ca A%u el )ot să rămnăcomandant al cetăţii.

— 0a mine acum. — Da, dar tu n&o să $ii att de deştet ca el şi %uluBul lui de&atunci. — Avea şi un %uluB cu el3 — -egreşit că avea, îl cunoşti şi tu. — Eu3 a%ar n&am! — Aha, uitasem că nu ştii toată ovestea... ;uluBul lui de&atunci e aghiotantul lui de acum. — -&o $i A%d el )ot3 — 0hiar el. +&au înţeles între ei şi au us la cale lovitura care i&a ricosit e amndoi. — 1i ce&au $ăcut3

— 0e&ar utea să $acă oricare su%o$iţer în locul lor. Au aştetat nă ce&a lecat stănul, au je$uitcetatea, i&au dat $oc şi au $ugit, lund cu ei vitele şi tot ce se utea lua9 e urmă au venit de s&au sta%ilitaici şi au înceut negoţul e socoteala lor rorie.

— !lla" $l !lla"* )&am ăăcit de tot, e7clamă %uluBul rivindu&l cu ochii hol%aţi. — :oarte rău, $iindcă n&o să te oţi îm%ogăţi niciodată. — +ă mă îm%ogăţesc, eu3 — Allah e atotuternic9 cnd se milostiveşte el de cineva, acela n&are dect să&ntindă mna. — 1i s&o întind3 — De ce nu! -&o să te mai întlneşti în viaţa ta cu un mai %un rilej ca să te ricoseşti.;uluBul era destul de destoinic în meseria lui, dar cam rostuţ din $ire. +e uita la ceauş uluit şi

aroae nu&l înţelegea ce vrea să sună.

— !lla" a#bar* %l%i el. Am auit %ine3 +ă $ac şi eu ce&au $ăcut ei3 — -u tu singur, ci îmreună cu mine. — -u... nu... nu&mi intră mie&n ca... — ;a să&ţi intre. 1i vei de nu ierde vremea degea%a. A%u el )ot oate să se întoarcă dintr&un

moment într&altul, e urmă o să $ie rea triu şi nu te mai întlneşti tu ct vei trăi cu un rilej ca ăsta. — @or%eşti serios3 — Lur e Allah şi e 2ro$et că nu glumesc! — 1i crei că s&ar ute a să reuşim3 — Dacă au reuşit A%u el )ot şi %uluBul lui, de ce n&am reuşi şi noi3 Ca gndeşte&te ce de lucruri se

găsesc aici. Arme, muniţii, haine, unelte, roviii şi cte altele e care, cnd vrem să le cumărăm, din %iata noastră soldă, ni se ia de ce ori e ct $ac. ndeşte&te la cte vite sunt aici şi socoteşte cam ct reţuieşte tot ce vei ochii. Ca socoteşte tu ct $ildeş am utea lua de la negri entru o singură vacă3

— #, asta ştiu eu. 2e reţul ăsta ni s&ar da numai treieci, dacă nu şi mai multe vaci. — Avem aici este trei sute de vite cornute. Dacă $acem şi noi ce&au $ăcut atunci A%u şi A%d el

)ot, ne îm%ogăţim dintr&o dată. 0umăneşte %ine şi reede, $iindcă nu e tim de ierdut.;uluBul se aucă de ca cu amndouă minile, se trase e urmă de nas, se iăi e iet, e

genunchi, ca să vadă dacă e trea, aoi strigă' — +ă mă luminee Allah, că eu nu mai ştiu ce să ic! +tai că mă duc să&mi iau un ajutor.

~ 66 ~




— 2e cine3 — (utun entru luleaua mea. — 0iu%uc am şi eu, dar n&am tutun. — asă că&ţi aduc şi ţie.;uluBul lecă în gra%ă, dar duă ce $ăcu vreo cţiva aşi se ori în loc şi strigă ceauşului'

— -u e aşa că n&o să $ugi3 — -u, nu $ug, $ii $ără grijă. — -u încerca, $iindcă santinela are ordin să tragă. — Si&am $ăgăduit că n&o să $ug şi eu mă ţin de cuvnt. @ei numai de nu sune nimănui ce&am

vor%it amndoi. — 1i să sun cuiva, nu m&ar crede.;uluBul lecă, iar ceauşul rămase nemişcat la locul lui. 8şi mngia doar %ar%a căruntă cu

amndouă minile şi mormăia cuvinte neînţelese.

0elălalt se întoarse numaidect. Sinea în mnă unga cu tutun, dar se vedea că nu rea era cine ştiece în ea. (utunul este rin locurile acelea ceva $oarte scum. (otuşi, întinse, duă ce&şi îndoă %ine

ia, şi ceauşului unga.Acesta vrî mna înăuntru, scoase niţel ra$ de %uruieni uscate amestecare cu vreo cteva $irişoare

de tutun, se strm%ă niţel, aoi înceu să&şi umle ciu%ucul agale. — Al cui e tutunul ăsta3 între%ă el e %uluB. — Al meu, al cui vrei să $ie3 răsunse ara%ul mirat. — De unde&l ai3 — &am cumărat aici. — Atunci %ine iceai adineauri că minţile ţi s&au rătăcit de tot. — 0um aşa3 suse %uluBul scăărnd cremenea.

— Alt tutun mai %un n&ai3 — -u. — # Allah! -u ţi&a dat A%d el )ot toată cetatea e mnă3 — ;a da. — 1i coli%ele cu roviii3 — 1i. Micea să am %ine grijă de ele. Au lacăte la uşi. 2e cnd celelalte coli%e n&au nici uşi, nici

ăvoare, cele care servesc de magaii au uşi de lemn şi lacăte %une. — Dar cheile sunt la tine, nu&i aşa3 cercetă mai dearte ceauşul. — Da. — 1i cnd ţi&ar $i lesne să te duci să iei din tutunul e care&l $umeaă A%u el )ot şi A%d el )ot, tu

te mulţumeşti cu %uruiana asta!;uluBul căscă gura, se uită cteva momente cu ochii giţi la ceauş, e urmă %l%i'

— 1i... crei că... — Da, aşa cred. — !lla", 9$alla", t$alla"* ;ine&ar $i să&mi umlu %ine unga cu tutun din cel %un şi să nu mai

tre%uie să&l lătesc e urmă! — -umai tutun3 (ot, tot oţi să iei $ără să lăteşti. Distruge cetatea #mm et (imsah şi&ţi $aci alta

dearte de&aici.

~ 67 ~



Slujitorii mor ii

— =nde3 — )ai la răsărit, unde măr$urile sunt mai scume şi sclavii mai ie$tini. — Adică la -iam&niami3 — Da. +e ot $ace acolo a$aceri strălucite.;uluBul rămase ctva tim e gnduri, ise aoi cu ărere de rău'

— Dacă ţi&aş urma s$atul, dret e că aş utea întemeia reede o cetate. Dar vei, nu sunt destul dedeştet...

— 2ăi eu unde sunt3 )ă $ac tovarăşul tău. 1i&aoi, înveţi reede meseria... — Mău3 — )ai ales că acum tot asta $aci. -u te&a lăsat e tine să conduci un seri%ah3Ara%ul se %ătu cu umnul în iet şi ise cu mndrie'

— Da, da, eu, eu sunt comandantul... stănul! 1i ici că... — +unt sigur că este uţin tim am $i amndoi cei mai %ogaţi şi vestiţi vnători de sclavi.

— @estit... vei asta mi&ar lăcea mai %ine ca toate. — Atunci $ă ce&ţi sun. Eu ţi&am arătat calea. 1i dacă vrei să ştii şi mai %ine ce noroc te aşteată, hai

cu mine să&ţi arăt. — =nde3 între%ă el vănd e ceauş sculndu&se în icioare. — a magaii. @reau să&ţi dai tu singur seama ce %ogăţii sunt acolo. — ;ine, să mergem. 0heile le am în %uunar9 să reţuim din ochi ct $ace.Aucă e ceauş de %raţ şi&l trî duă sine. +antinela nu cutea să tragă, vănd e sueriorul lui

ducnd cu el e arestat.+oldaţii erau îmrăştiaţi arte în cetate, arte aveau trea%ă a$ară în ocolul de vite, alţii dormeau în

coli%e. 0nd cei din cetate văură e comandantul lor îmreună cu ceauşul e care&l credeau în $undulgroii, se %ucurară că stănul de acum se oartă omeneşte cu %ietul %ătrn, edesit e nedret.

Ajunseră amndoi la magaii şi %uluBul descuie uşa9 însă, cnd să intre, se ori deodată în loc şistrigă în$uriat' — )$alla"* # să un să&l %iciuiască! — 2e cine3 între%ă ceauşul. — 2e santinelă. — De ce3 — :iindcă n&a tras în tine cnd te&a văut lecnd. Aşa îi oruncisem9 cinele! — 0um vroiai să tragă, dacă m&a văut cu tine3 Ar $i însemnat că se ridică îmotriva ta. -u eşti tu

comandantul3 — ;a da, şi n&aş s$ătui e nimeni să&ndrănească. &aş $i %iciuit nă la snge, dacă te îmuşca.

Acum să intrăm în magaie şi să&mi arăţi lucrurile mai de reţ, $iindcă te ricei mai %ine ca mine.Duă ce cercetară toate magaiile, şi încuiară ultima uşă, %uluBul use mna e umărul ceauşului şi

ise cu ochii lucind de lăcomie. — Lură acum e %ar%a ta că eşti încredinţat de i%nda lanului tău. — Lur! răsunse acesta ridicnd mna. 1i cnd vei $i mai triu milionar, o să&mi mulţumeşti entru

s$atul e care ţi l&am dat. — Dar vei că nu uterii $ace numai noi doi ce&am lănuit. — ;ineînţeles. (re%uie să&i cştigăm şi e soldaţi de artea noastră. Asta las&o în grija mea. # să

~ 68 ~




vor%esc eu cu ei. — Au să ceară să&martă cu noi rada. — -&o să ne învoim, $iindcă nu am mai avea cu ce întemeia un seri%ah. e $ăgăduiesc însă solda

îndoită, dacă vor să rămnă în sluj%a noastră, şi toată rada e care o va aduce A%d el )ot cnd se vaîntoarce.

— 0um o să le&o dai dacă n&o ai3 — # s&o am, $iindcă o să i&o iau. — !lla" #eri"m ― Dumneeu e milostiv! -u cumva ţi&a luat minţile3 — -u mi le&a luat de$el. 2lanul meu e mai măreţ dect îţi închiui tu. @om ieşi înaintea lui A%d el

)ot şi&l vom ataca la întoarcere. )i&a luat gradul şi m&a aruncat în închisoare9 tre%uie să&şi isăşească$ata.

— Dar are cinci sute de oameni cu el! — e îndoiesc şi lor solda şi îi las să îmartă rada cu ăştilalţi. Au să treacă toţi de artea noastră.

0are nu vrea, e îmuşcat ori îl lăsăm să lece încotro vede cu ochii. — Eşti ne%un3 Dacă rămn toţi credincioşi lui A%d el )ot suntem ierduţi. -u te gndeşti cţi

sunt3 — -&are a $ace. 1tiu eu cum să mă aroii de ei. 2rincialul e să nu mai ă%ovim. A%u el )ot vrea

să aducă mulţi nuehri cu el. Dacă aucă să sosească aici nă a nu leca noi, s&a sul%erat tot lanulnostru.

— +&a sul%erat el şi&aşa. — 2entru ce3 — :iindcă e rea rimejdios. @rei să mergi mai dearte dect mi&am închiuit eu. — Atunci dai îndărăt3 — Da. Aş $i $ost %ucuros să mă îm%ogăţesc, dar nu să&mi ierd viaţa.

— ;ine. # să îmlinesc singur ce&am lănuit. — -u oţi s&o $aci, $iindcă eşti rionierul meu. — -u tăgăduiesc. # să vor%esc însă cu oamenii tăi şi sunt sigur că au să se învoiască. 2e urmă te

areste $u e tine, dacă îndrăneşti să ne ui %eţe în roate. — Allah, Allah! strigă ara%ul însăimntat. )i&ai sus că n&o să $ugi... — -ici nu mă gndesc la $ugă... @reau să lec de aici ca învingător, ca stăn este tot ce se a$lă în

cetate, nă şi al sclavilor e care o să&i iau cu mine. — Eşti un om groav de hotărt. — Da, aşa sunt şi aş $i dorit să $ii şi tu ca mine. )ai ai vreme să te hotărăşti. Mii "da" şi te $ac

tovarăşul meu. -u3 (e luăm ca simlu soldat în armata noastră. -&aş vrea să $iu rea asru cu tine, darn&am ce&ţi $ace. Ei, ce ici3

Ara%ul se uită ctva tim în ămnt, e urmă ise cu glas hotărt' — ;ine, $ie! 8nţeleg şi eu că su% o%lăduirea ta ot ajunge mai dearte dect su% a lui A%u el )ot,

unde aş rămne toată viaţa ce sunt acum' un %iet %uluB. @om lua sclavi, mulţi sclavi, mii de sclavi şi,duă ce ne vom îm%ogăţi, ne ducem la 4ahiraH, ne cumărăm alate şi vom duce o viaţă ca în rai.

— ;ine. Dă&mi cheile. — (re%uie neaărat3

58 0airo.

~ 69 ~



Slujitorii mor ii

— Da, entru că eu sunt acum comandantul din #mm et (imsah, iar tu aghiotantul meu.;uluBul îi dădu cheile, e urmă se îndretă cu inima vcnind sre locul unde era atrnată de un ar

o to%ă mare. 0nd se %ătea to%a, se adunau toţi din seri%ah, chiar şi cei a$laţi a$ară în ocolul vitelor.+e aucă singur să %ată to%a şi este cteva, minute soldaţii se a$lau în mijlocul cetăţii. )are le $u

mirarea cnd văură e ceauş alături de %uluB.8nalt, voinic, %ătrnul stătea dret şi mndru în mijlocul lor, $ără nici o armă şi $ără urmă de teamă.

Era aroae sigur că lovitura va reuşi.8şi cunoştea oamenii. 0a şi el, $ăceau toţi arte din drojdia omenirii9 nu aveau simţăminte alese, nici

conştiinţă şi nici credinţă, căci rugăciunile e care le $ăceau nu erau entru ei dect o $ormă goală, acărei însemnătate nici n&o înţelegeau.

# viaţă aventuroasă în trecut, asemenea în viitor9 cunoşteau şi erau derinşi cu toate rimejdiile şinu se dădeau înaoi de la nimic, cnd era vor%a să tragă vreun $olos. Erau deci oameni care se

otriveau $oarte %ine cu lanul %ătrnului ceauş.

Acesta le descrise viaţa lor sear%ădă de acum, îşi des$ăşură lanul, att ct creu el de cuviinţă, leenumeră $oloasele e care le&ar avea de e urma lui, le $ăgădui o soldă întreită şi la s$rşit le suse căîntreaga radă e care o va aduce A%d el )ot va $i îmărţită între ei.

0nd îi între%ă dacă sunt gata să treacă în sluj%a lui, toţi îi rimiră rounerea cu strigăte de %ucurie. 0erură însă %ăutură ca să săr%ătorească această i mare duă cum se cuvine.

:ără să le răsundă deocamdată, %ătrnul se duse în coli%a lui A%u el )ot, luă de acolo un Corandrenţuit şi, $iindcă nu mai era nici un $achir în sat, îi use să jure cu mna e cartea s$ntă. =n ast$elde jurămnt e entru un musulman tot att de sacru ca şi cnd l&ar $i $ăcut în $aţa imamuluiJ.

De&a%ia duă ce se asigură ast$el de suunerea lor, ceauşul le suse că nu e acum tim de che$ şi etrecere, deoarece. A%u el )ot oate sosi chiar astăi cu nuehrii lui, $ăgăduindu&le însă că le vaîngădui mai triu nu numai o i, ci şi o sătămnă de %ăutură şi etrecere.

8nţeleseră că are dretate şi nu rotestară, în schim% dădu $iecăruia atta tutun ct să&i ajungăsătămni întregi.)ăr$urile, armele şi muniţiile, $ură încărcate în sinarea vitelor, ceea ce necesită trudă multă, e

urmă legară e sclavi şi sclave cu minile la sate ― erau vreo treieci la număr ― de o $rnghielungă şi convoiul se use&n mişcare.

8nainte de a orni, soldaţii dădură $oc cetăţii. 0oli%ele cu acoerişurile lor de stu$ uscat de arşiţăardeau în vlvătăi şi $lăcările se întinseră şi la gardul de sini. 2este un ceas, locul de su$erinţă al attornenorociţi, nu va mai $i dect un morman de cenuşă.

Dogoarea goni oamenii şi vitele de&acolo şi convoiul se îndretă în direcţia e unde ornise înaceeaşi dimineaţă A%d el )ot cu vnătorii lui de sclavi.

Capitolul VII - Sc ă pa ţ i din sclavie

59 2reot.

~ 70 ~




2rimul detaşament de călăreţi ai e7ediţiei urmaseră în goană urmele negrilor $ugari. Ajunseră la unloc unde rul cotea sre răsărit şi urmele duceau în linie dreată la o cmie întinsă şi steară, cu iar%ăarsă de soare.

2e ămntul uscat de arşiţă urmele nu se mai uteau recunoaşte, dar cinele ştia ce $ace şi nu sea%ătu un moment din cale.

0eas duă ceas trecea9 distanţa care îi desărţea de cetate sorea mereu, $ugarii însă nu se vedeaunicăieri. (re%uie să $i alergat într&o goană ne%ună, deoarece nu lecaseră dect cu două ceasuri înainteaurmăritorilor lor.

Dret e că nici caii vnătorilor de sclavi nu erau cine ştie ce armăsari de soi9 dar, în +udan, cei mai %uni cai se răădesc reede, $ie din ricina umeelii din anotimul loilor, $ie din ricina relei tratăride către indigeni sau a muşcăturilor de insecte.

2e tim de secetă, ămntul e att de uscat, înct %ietele do%itoace nu găsesc nutreţ şi mor de$oame. 0nd înce e urmă loile, vin ţnţarii şi nişte ditere araitare, a căror înţeătură e un marechin, att entru oameni, ct şi entru animale. +e aşaă cu miile e sinarea vitelor şi $ormeaă unstrat gros care acoeră cu desăvrşire ielea.

De aceea nu e de mirare că acum, e tim de secetă, caii lui A%d el )ot erau istoviţi şi călăreţiitre%uia să&i lase din cnd în cnd la as ca să mai oată răsu$la uţin.

2e la vremea rnului ăriră în deărtare o ădure. ;raţul ;ahrului Djur al -ilului al% cotea iar înlinie dreată. Car%a era aici mai uţin uscată şi în curnd dădură de coaci su&&ara"FK, un $el de soc dincare coiii sudaneilor îşi $ac $luiere ca şi la noi.

0inele mergea cu %otul mereu în ămnt, $ără să se orească din drum. 8n curnd ădurea se $ăcutot mai deasă şi caii tre%uiră să înaintee $oarte încet rintre coaci.

Cci&colo o %ăltoacă şi e ămntul umed din aroierea ei se desluşeau %ine urmele $ugarilor. =nindian sau un vnător al reriilor ar $i utut sune $ără să greşească de cte ceasuri trecuseră $ugarii eacolo, dar vnătorii de sclavi nu se rice la aşa ceva.

Din nenorocire entru %ieţii $ugari, urmăritorii lor nu mai erau dearte. 0nd ăriseră ădurea,negrii se creură scăaţi, dar întorcnd caul văură convoiul de călăreţi şi, deşi istoviţi de tot, $ăcură oultimă s$orţare şi o luară iar la $ugă sre ădure, cu gnd să se ascundă acolo.

(otuşi îşi iceau că le va $i adarnică încercarea, ştiind că A%d el )ot va lua cu sine unul sau maimulţi din cinii săi ca să le adulmece urma. +e aroiaseră de ru cu gnd să se arunce mai %ine în aădect să se lase rinşi. @ăură însă caetele hidoase ale crocodililor ieşind din mocirlă şi se dădurăseriaţi îndărăt. (ot mai %ine sclavi dect mncaţi de crocodili...

:ugeau, sărmanii, cu ultimele uteri care le mai rămăseseră cnd (olo ― deşi mai inteligent şi maiager la minte, mai sla% însă $iiceşte ― înceu să se clatine e icioare.

— (olo nu mai oate $ugiT se tngui el g$ind. — # să te srijine o%o, răsunse celălalt, şi&l trase cu anevoie duă sine. — +caă măcar tu... Au să&l găsească e (olo şi au să te lase să $ugi. — -u. )ai %ine să scai tu dect o%o. Eşti mai deştet dect el şi o să reuşeşti să ajungi la

#m%ula ca să scai neamul nostru de urgie.

60 6u&&ar se numeşte e lim%a sudaneă $luier, de acolo şi numele coacilor.

~ 71 ~



Slujitorii mor ii

)ai merseră o %ucată de drum, e urmă (olo se ori. — ;unul şeic din cer nu vrea esemne să trăim, ise el, şi ne cheamă la el. (olo nu mai oate

um%la, tre%uie să rămnă aici. — # să te ducă o%o în sinare.;ăiatul îşi luă rietenul în crcă şi orni cu el. -&aucă însă să $acă douăeci de aşi şi nu mai utu

să meargă nici el.8şi use încetişor tovarăşul jos, rivi denădăjduit în juru&i şi o$tă'

— +&a isrăvit! 0rei tu cu adevărat că sus, în cer e un şeic %un care ne iu%eşte şi o să ne rimeascăla el3

— Da. Eu cred şi tre%uie să crei şi tu. — 1i duă ce&ai murit aici e ămnt, trăieşti acolo mai dearte3 — Alături de el şi $iul său nu mai e moarte. — Atunci el e mai %un dect Allah al ara%ilor care vrea ct mai mulţi sclavi şi îngăduie să $im

omorţi. — -u te $rămnta att. 1eicul nostru o să vadă cnd ne&om da su$letul şi o să co%oare de unde e ca

să ne ia la el. — ui o%o nu are de ce să&i ară rău duă viaţă $iindcă ărinţii şi $raţii lui nu mai sunt rintre cei

vii, dar moartea e aşa de $ioroasă! Cci crocodilii şi colo A%d el )ot, ara%ul. 0are din ei e mai rău3 — +unt deootrivă de răi, căci nici unul nu crede în marele şeic şi $iul său care a murit entru noi,

oamenii, ca să ne mntuiască. — Dacă o%o ar utea să te scae rin moartea lui, n&ar şovăi o cliă. — -u mă oţi scăa, suntem amndoi ierduţi. (olo mai ţine minte rugăciunea care se sune

înainte de moarte. (olo o s&o sună şi tu s&o reeţi duă el, ca să ne rimească marele şeic în cer. =ite,ii aşa' +a abana iledsi &i ssemavati jaba "addeso smo#aF*.

;ăiatul îmreunase minile şi se uita la tovarăşul său, e urmă rivirile lui căutară în juru&i şi, lacuvintele "addeso smo#a, ise cu ochii, lucitori' — Dacă $iul marelui şeic a murit entru mntuirea oamenilor, de ce n&am $ace şi noi ca el3 — -umai de s&ar utea... — 0e&ai $ace tu dacă o%o s&ar sacri$ica entru tine3 — (olo n&ar rimi sacri$iciul tău, ci ar re$era să moară. — -u, nu, tu tre%uie să trăieşti... — ;a tu! — 2oate că utem scăa amndoi. @ei suba#"ul şi luba"nul de colo3 0rengile lor sunt îmletite

unele în altele şi att de dese înct nu se oate vedea cineva ascuns în $runiş. +ă ne tuilăm acolo.6uba#"ul e un coac nu rea înalt cu ramurile dese şi $runa lungăreaţă. :uba"nul creşte mai înalt şi

din el se e7trage tămia a$ricană.0oacii crescuseră alăturaţi şi $ormau în vr$ o tu$ă att de deasă înct s&ar $i utut $oarte %ine

ascunde cineva în $runiş, şi mai ales negrii, a căror iele nu se deose%eşte de culoarea închisă a$runelor.

— (olo n&are utere să se urce nă sus, răsunse %ăiatul. — # să te ajute o%o să te agăţi de o cracă, e urmă căneşte&te să te ţii deasura.

61 "(atăl nostru carele eşti în ceruri, s$inţească&se numele (ău."

~ 72 ~




(olo, care nu %ănuia intenţia rietenului său, reuşi să se auce, urcat în sinarea acestuia, de ocracă, aoi de alta şi încordndu&şi toate uterile, ajunse tot mai sus în $runiş.

— )ai, mai! îi strigă o%o de jos. 8ncă atru crăci. Aşa. Acum nu te mai vei. Sine&te %ine detrunchi.

— )ă ţin, hai, vino şi tu duă mine. — 8ndată! A, aui3lasuri omeneşti şi urletul ca de $iară al cinelui setos de snge ajungeau acum nă la ei.

— @in! =rcă&te reede! strigă (olo curins de saimă. — 2rea triu, răsunse o%o. )&ar vedea9 tre%uie să&mi caut o altă ascună&toare. — ră%eşte&te, gră%eşte&te atunci!...o%o rămase însă e loc şi murmură ca entru sine'

— o%o a auit că un ast$el de cine săl%atic îşi ierde mirosul duă ce s&a în$rutat din carne deom. # să&i dau să guste din aceasta ca să nu&ţi mai oată simţi mirosul. (u, vei de nu te mişca de unde

eşti.2nă să ai%ă (olo vreme să&i răsundă, tnărul negru se îndeărtă de coaci entru a nu $i văut de

%andiţi. ătratul cinelui se auea tot mai aroae, amestecat cu răcnetele ara%ilor şi necheatul cailor.o%o se duse ct mai dearte de coacul unde era rietenul său şi se aşeă aşa ca să&l vadă cinele.

2ădurea era att de deasă înct nu uteau trece doi inşi călări rin desişul ei. @nătorii de sclavi nudescălecaseră ca să nu&şi lase caii în urmă şi înaintau unul duă celălalt, cu A%d el )ot în $runte, careţinea cinele de $unie.

0nd se ivi A%d el )ot dintre coaci, o%o o luă la $ugă ca să nu %ănuiască ara%ul că a stat e loc şică rietenul său s&ar a$la e aroae.

Ara%ul îl vău. — Diavole! răcni el. =ite&l cum $uge... celălalt e esemne înainte. /eede, reede duă ei!

8n$ise intenii în %urta calului, dar, sre norocul %ăiatului, nu dădu drumul cinelui. 0eilalţi ara%ise reeiră în urma lui, att e ct le ermitea terenul. 0inele se smucea să ruă $unia urlndîn$iorător. Ara%ii răcneau ct uteau, de asemenea şi o%o ca să atragă atenţia asura lui. (olo, dincoac, îi ţinea isonul, dar în ăăceala care se strnise nu&l aui nimeni. +ăl%aticii gonaci trecură elngă coaci şi se îndeărtară în direcţia rului.

— Dă drumul cinelui! strigă unul din călăreţi.A%d el )ot îl aui, scoase cuţitul de la %ru şi tăie $unia. 0inele orni ca o săgeată duă negru, a

cărui intenţie era să se lase s$şiat de javră ca aceasta să&şi iardă mirosul. 8n clia aceea îl stră$ulgerăînsă gndul că totuşi ar mai utea $i scăare entru el. 0e&ar $i să omoare cinele3 Dacă ara%ii nuluaseră dect e acesta cu ei, era lesne. Dar nu era un moment de ierdut. +e reemă de trunchiul unuicoac, g$ind de o%oseală şi alergătură. @ău cinele venind în goană sre el, cu ochii injectaţi şilim%a atrnnd din gura căscată cu colţii ascuţiţi.

+coase reede cuţitul din şorţuleţul de iele şi aştetă. — Los de e cai... am us mna e el! strigă A%d el )ot sărind din şa.0eilalţi îl urmară.Acum cinele nu mai era dect la cţiva aşi de negru. +e reei cu toată uterea asura lui9 acesta

însă sărise într&o arte şi javra se i%i cu caul de trunchi. 2nă să ai%ă cinele vreme să se ridice de jos, o%o se lăsă în genunchi lngă el şi&i în$ise cuţitul de cteva ori în inimă, $ără să ia în seamă că

~ 73 ~



Slujitorii mor ii

javra îşi în$igea cu diserare colţii în %raţul său.+e smuci cu utere şi o luă la $ugă. Ara%ii tur%au de mnie. +e luară duă el înjurnd, nu vrură însă

să tragă căci ţineau să&l rindă viu.o%o, era istovit de tot, e cnd ei nu. 8i vău aroiindu&se din ce în ce.")ai %ine în gura crocodililor dect în ghearele lor" îşi ise el hotărt şi coti sre stnga, în direcţia

rului. 0u diserarea în su$let se reei cu un ţiăt în aă. +troii ţşniră în juru&i şi nu se mai vău.Duă cteva momente sosiră şi ara%ii. Din ricina cotului e care&l $ăcea aici ădurea, nu&l văuseră

sărind, dar îşi închiuiră că aşa va $i $ost. — -e&a scăat! ise unul din ei deamăgit. — -ouă da, dar nu şi crocodililor, răsunse A%d el )ot. +taţi că o să vedeţi voi acum.2nă la mal era un teren li%er de vreo nouă coţi, e urmă venea un ăuriş, şi dincolo de el iar aa

care îmrejmuia un $el de insulă cu verdeaţă mărginită de o mlaştină.Deodată aăru aroae de ăuriş caul negrului deasura aei.

— (rageţi! (rageţi! răcni A%d el )ot.Ara%ul de lngă el use uşca la ochi şi aăsă imediat e trăgaci. lonţul orni, dar dădu greş!

-egrul înotă nă la marginea ăurişului, îl ocoli, aoi se ori %rusc, ca şi cnd ar $i văut ceva ce&i rovocase saimă.

Deodată scoase un ţiăt care sintecă văduhul ― ţiăt de saimă sau de %ucurie ― şi ieri duă ăuriş.

— De ce&o $i ţiat3 între%ă unul din ara%i. — 2esemne că a văut vreun crocodil, răsunse A%d el )ot. — 2arcă era un ţiăt de %ucurie. — -&ar rea avea de ce să se %ucure. A, uitaţi&vă acolo, îl vedeţi cum vine3Arătă cu mna o dungă negricioasă care se îndreta sre ăuriş.

— =n crocodil, un crocodil! strigară ara%ii în$iorndu&se. Allah îl trimite ca să înghită e a$urisitulăla de negru!0rocodilul ieri duă ăuriş şi în clia următoare se aui un răcnet de groaă.

— ata, l&a înhăţat! suse A%d el )ot cu o %ucurie săl%atică. A scăat însă lesne, $iindcă hotărsemsă&l îngro într&un muşuroi de $urnici ca să&l mănnce de viu. Dar de ce&a scăat el n&o să scae (olo,care tre%uie să $ie undeva, rin ădure. -emernicii ăştia doi m&au ăgu%it de cei mai %uni cini ai mei.

— #are crei ci (olo o mai $i e aici3 între%ă unul din ara%i. — Da. &am văut eu. # luase înaintea lui o%o. +ă ia doi din voi caii, să&i scoată din ădure şi să

ne aştete acolo cu ei.#rdinul lui $u e7ecutat imediat şi orniră cu toţii în căutarea lui (olo. -u&l găsiră însă nicăieri.

— 2arcă a ierit în ămnt, ise A%d el )ot scrşnind. — Miceai că l&ai văut mai adineauri, suse unul din vnătorii de sclavi. — 0um te văd şi mă vei. Dar care ochi omenesc oate desluşi urmele unui icior gol în muşchi3 1i

aoi, ădurea asta se întinde nă cine ştie unde dracuN e malul aei. 2asN de găseşte dacă oţi! — Atunci cinele de negru a scăat cu viaţă. — De scăat nu ne scaă el, $iţi e ace. /ul curge sre răsărit şi #m%ula se a$lă la miaăi.

-egrul tre%uie să treacă rintr&un şes destul de mare ca să se îndrete într&acolo. Dacă vrem să&l rindem, n&avem dect să i&o luăm înainte şi să&l aştetăm.

~ 74 ~




— # să treacă este noate şi n&o să&l vedem. — Atunci să ne îmrăştiem şi să $ormaţi un lanţ9 nu se oate să nu dea este vreunul din noi. Acum

să încălecăm şi la drum!2orniră sre miaănoate. :atul că lui A%d el )ot i se ăruse că a ărit e (olo, salvase oate

viaţa acestuia. Ara%ii căutaseră tot înainte, nu şi în urma lor, unde se a$lau coacii în care se ascunseseel. #are tot acolo să $i rămas3 1i %ietul o%o $usese într&adevăr înghiţit de crocodil3

/ăsunsul ni l&ar $i utut da ersoanele care se a$lau acum într&o %arcă ornită e la vremea rnului din )ehana, un sat de negri, devale e ru.

;arca era destul de mare, căci ar $i încăut în ea nă la treieci de inşi, acum nu erau însă în eadect douăeci şi trei. Douăeci de negri, cte ece la vsle, un %ăiat de vreo şaisreece ani, cu ieleade o culoare mai deschisă, la crmă, şi doi al%i care stăteau de vor%ă la. rora vasului.

-egrii erau goi ― doar cu un şorţuleţ dinainte ―, ărul lor lnos ung cu grăsime le atrna îmletitîn codiţe su%ţiri e cea$ă şi e umeri. ;ăiatul avea ărul negru dar lins şi urta o manta largă de ostav

în$ăşurată ca o togă în jurul caului.=nul din al%i era îm%răcat cu un %urnus al% cu glugă, în icioare avea cime înalte în carm%i,

întocmai ca Emil +chPar, medicul. 1i statura, recum şi trăsăturile semănau cu ale acestuia. Era de$at Lose$ +chPar în ersoană, care&şi trimisese înainte $ratele, e :iul&devotamentului, şi care acumîi venea el însuşi în întminare. 0elălalt al% era îm%răcat în haine cenuşii şi urta un tur%an, totcenuşiu, în$ăşurat în jurul caului. 2ărul îi cădea în lete lungi, cărunte, e umeri. 0el mai deose%it eraînsă nasul ersonajului, un nas e care&l uteai întlni cel mult o dată în viaţă. Acest nas erae7traordinar de lung, teri%il de dret şi e7trem de su%ţire, terminndu&se cu un vr$ deose%it de ascuţit.+emăna cu liscul unui cocostrc, att că acesta nu e de culoare cenuşie. 0ineva care ar $i avut rilejulsă&l audă vor%ind la :ashoda e :iul&devotamentului desre A%uN el aBlaB, (atăl&cocostrcului, şi&ar$i dat imediat seama că are în $aţa lui tocmai acest ersonaj.

0ei doi al%i riveau cu atenţia unor cunoscători luciul aei $luviului, care aici era de lărgimeconsidera%ilă. -imic nu scăa rivirii lor, mai ales celui de al doilea, (atăl&cocostrcului, care se arătaentuiasmat atunci cnd vreo asăre se ridica în %or din desişul de trestii sau traversa $luviul de la unmal la altul. 0onversaţia lor nu se orea nici o cliă. @or%eau în lim%a germană' Lose$ +chPar în celmai curat Hoc"deutsc"F<, iar (atăl&cocostrcului într&un dialect $oarte caracteristic şi dur, care tre%uiecă era vor%it "acasă" într&o onă întinsă, situată între 2ădurea (uringiei, 2ădurea ;oemiei, Cnns%rucB,AlgUu şi graniţa ?Xrtem%ergului.

0ei doi al%i riveau cu lăcere la ta%loul care se des$ăşura înaintea lor şi&şi schim%au ărerile întreei asura moravurilor ooarelor.

— -oi euroenii avem o conceţie $oarte greşită desre negrii +udanului, ise unul din ei. 0a să&icunoşti, tre%uie să $i trăit ctva tim rintre ei.

— 1i&ţi lace3 între%ă m%ind cel mai în vrstă dintre cei doi. — Da. — 0hiar atunci cnd mănncă oameni3 — Da, numai e mine să nu mă mănnce. -ici nu&şi dau seama de groăvia $atului. Duă o lută

crncenă cnd şi&au %iruit duşmanii, se osăteaă din carnea lor sunnd că e totuna dacă intră înstomacul lor ori în ămnt.

62 ermania literară, cultă.

~ 75 ~



Slujitorii mor ii

— ustul meu nu se otriveşte cu al lor. 2re$er să utreesc într&un cavou $rumos dect să mămistuie stomacul unui cani%al, rse savantul.

— 1i eu tot aşa, dragă doctore. (re%uie însă să $aci o deose%ire întreT — +tai! îl întreruse (atăl&cocostrcului, în tim ce nasul lui se mişca de sus în jos şi invers, de

arcă ar $i $ost de sine stătător. Dacă mi te mai adresei cu "doctoreNN am să&ţi trag una de&o să mă omeneşti. (u eşti tot doctor, ca şi mine, dar eu aşa îţi sun. ţie3 0e rost are asta între oameni care au %ăut .rudersc"a&t F>, chiar dacă au $ăcut&o cu merrisa", de care m&aş lisi cu lăcere, dacă aş avea înschim% o cană de %ere de a noastră, de +aten. Doar îmi cunoşti numele!

— ;ineînţeles, răsunse m%ind Lose$. — 2ăi atunci3 în lumea ştiinţi$ică sunt cunoscut ca domnul 2ro$esor&doctor Cgnatius 2$otenhauer.

Acasă mă ştie lumea duă orecla mea de "2asărea&-atius". 2e aceste meleaguri mi se sune !bu$ el :a#la# , adică (atăl&cocostrcului, din caua nasului meu. Eu îţi sun +e, aşa că te rog să ai %unătatea să&mi sui -atius. Ai înţeles3

— :oarte %ine, am înţeles! +er să nu&ţi mai greşesc numele. — Asta aş dori să nu se mai întmle. Doar ştii că sunt un ins deose%it, aşa că... stai! @ei ce %oară

colo3 — 0e3 =nde3 — +sst! =ite&o colo cum %oară! ise %ătrnul întrerundu&l şi arătnd cu mna în aer. 1tii ce e

asta3 — Da. # %i%ilică de aă ― Trac"(p"onus margaritatus. — Aşa e. ait, s&a dus. Dar ştii cum o numesc %ăştinaşii3 — -u. — # să&ţi dau o dovada că oamenii ăştia sunt %uni, %a chiar o%servatori glumeţi uneori. e&au

%oteat duă $elul cum ţiă ― $emeiuşcă într&un $el, %ăr%ăţelul într&altul. De ildă ăsta ice'

beşerrretu, beşerrretu* Ei, ce înseamnă, asta e lim%a lor de aici3 — Si&ai rut rochiţa, ţi&ai rut rochiţa! ― dacă nu mă înşel. — Aşa e. ;i%ilica e mai închisă la ene şi stroită cu ete al%e, ca şi cnd i&ar $i rochia numai găuri.

1i ştii ce&i răsunde ea %i%iloiului3 .a#si#i, ba#si#i* Asta ştii ce vrea să ică3 — 0oase&o tu, coase&o tu! — ;ravo! 0nd vei că un oor vor%eşte cu atta simatie şi ha desre ăsări, nici nu&ţi vine să

crei că ăştia sunt în stare să mănnce carne de om. — Am mai auit că niam&niamii sunt consideraţi cani%ali, eu însă n&am o%servat aşa ceva la ei. — :iindcă ştiu că nouă nu ne lace o ast$el de mncare, se $eresc să ne&o sună. (oţi suntem în

er$ectă siguranţă rintre ei. :ac tot ce le stă în utinţă ca să ne mulţumească. Aleargă i şi noate săvnee ăsări ca să mi le aducă mie. -&am adunat uneori într&un an ce&am adunat acum într&o singurălună.

— # să iasă ro%a%il o oeră interesantă şi voluminoasă din cercetările dumitale de acum. -u eaşa3

— (ot ce se oate. -u s&a găsit încă nimeni nă acum care să se ocue de studiul într&ariatelor de rin meleagurile astea.

— Eşti cel mai indicat s&o $aci. Dar de unde dragostea dumitale entru ornitologie3 E datorită unui

63 :răţie 5lim%a germană6.

~ 76 ~




$at deose%it3 — a%ar n&am! De unde vine, ici3 m... 1tiu şi eu! îmi aduc şi ai aminte cu saimă de întia

aventură ornitologică din viaţa mea. — Mău3 +une&mi&o şi mie. — @ei că n&am sus&o încă nimănui nă acum, dar hai, $ie! Eram în clasa a treia de liceu...

2ro$esorul meu de ştiinţe naturale nu mă utea su$eri $iindcă, în rostia mea, îl între%am tot lucruri lacare nimeni n&ar $i $ost în stare să răsundă.

— +e întmlă adeseori la vrsta asta, dar e o dovadă de interes ştiinţi$ic. — Aşa3 2ro$esorul icea că sunt rea riit şi curios şi chi%uia cum să mă tămăduiască de cusurul

ăsta.Era la e7amenul de s$rşit de an. )ă gătisem cu haine noi şi credeam că e de ajuns ca să reuşeşti la

e7amen. )ersese %inişor la celelalte materii, nă la ştiinţele naturii. 1i ce crei că m&a între%at emine ro$esorul3

— 0e3 — De ce au ăsările ene3 — 1i ce i&ai răsuns3 — 0e i&am răsuns3! )ai înti mi&am închiuit că... stai! =ite&l, îl vei3+ărise în icioare şi&şi curmă vor%a, arătnd în$rigurat sre mal.

— 0ine3 =nde3 între%ă Lose$. — 0olo, tocmai în vr$ul coacului. — Aha, un vultur de ruri, Haliaetus voci&er . :rumos e7emlar! — ;ăştinaşii îi ic A%u undş. )ănncă numai eşti şi ştii cum tălmăcesc ei ţiătul lui3 — -u. — 6e& F, c"ari& F, ja#ull "ut , hut adică în se& şi în c"ari& mănnc eşte. @ei şi de aici dragostea lor

de natură. -egrii nu sunt chiar att de nătngi şi roşti duă cum sunt arătaţi rin unele cărţi.8n momentul acela atenţia celor doi savanţi $u atrasă de o comandă scurtă a crmaciului.@slaşii se oriră din vslit.

— @reţi să trageţi la mal3 între%ă Lose$ e %ăiat, în ara%ă. — -u, e$$endi. Aici nu oţi ancora dect duă ce ai tras %arca mai înti în ăuriş, ca să cercetei

dacă nu se vede cineva e mal. — 1i ce&ai de gnd să $aci3 2entru ce nu ţi&ai văut de drum3 — 0a să nu ne aroiem rea mult de cetatea #mm et (imsah a lui A%u el )ot. Dacă ne ăreşte,

une mna e noi şi ne ia în sclavie. — +ă încerce! — -u numai că o să încerce, dar o să şi reuşească. @oi sunteţi amndoi oameni înţeleţi şi curajoşi,

noi de asemenea ştim să ne slujim de armele noastre, A%u el )ot însă are este cinci sute de oameni ecare nu i&am utea %irui. Am utea omorî treieci, atrueci din ei, oate chiar mai mulţi, e urmă totam $i do%orţi de numărul lor mare.

0uvintele acestea erau suse cu glas otolit, limede şi lămurit. ;ăiatul ărea, cu toată tinereţea lui,cot la minte.

64 2e vreme de secetă.65 8n anotimul loilor.

~ 77 ~



Slujitorii mor ii

— 0rei atunci că să ne orim aici şi să ornim iar duă ce se va înnota3 îl între%ă iar Lose$. — Da. — De ce nu şi acum3 @slim reede şi întindem nele ca să meargă mai reede. — -imeni nu oate şti dincotro va %ate vntul este un ceas. -e vine din $aţă, nele nu ne&ar $i de

nici un $olos, %a dimotrivă, iar e loeţi nu ne utem %iui. A%u el )ot are undeva la mal ascunsă ocora%ie de unde oate vedea nă dearte e aă. -e&ar ări numaidect şi ar %ate to%a să se aduneoamenii. /eede ar $i cora%ia la mijlocul rului ca să ună mna e noi. -u merge alt$el, tre%uie săancorăm undeva e aici şi s&aştetăm nă ce se va înnota.

— -e&ar utea ări şi atunci rin cine ştie ce întmlare. — Dacă tragem trestie şi crengi deasura %ărcii, va crede că e o insulă lutitoare de verdeaţă,

îngădui dar să trag la mal3 — ;ine, trage.;arca se aroie de mlaştina care mărginea insula desre care am mai vor%it şi de acolo de ăuriş.

Aruncară ancora care se în$ise adnc în ămnt.De e malul stng, în aroierea căruia se a$lau, nu uteau $i văuţi din ricina trestiilor înalte, dar

de e cel dret, deşi rul era aici $oarte lat, unui ochi ager nu i&ar $i utut scăa %arca. De aceea negriităiară o grămadă mare de crengi şi trestii e care le aşeară deasura %ărcii ca să&i dea aarenţa uneiinsule de verdeaţă.

(oţi vor%eau în şoată, dar stăteau cu auul încordat ca să nu le scae nici cel mai uşor gomot.Deodată auita von de glasuri omeneşti. (nărul crmaci ascultă niţel, e urmă ise'

— +unt doi negri, care vor%esc colo e mal, nu dearte de noi. — De unde ştii că sunt negri3 îl între%ă savantul. — Am înţeles numai uţine cuvinte căci nu rea cunosc lim%a %elanilor, dar arcă vor%eau de

salvare... moarte... vnători de sclavi...

— 2oate că sunt nişte %ieţi sclavi $ugăriţi. — Atunci vor $i scăat din cetatea lui A%u el )ot. — (re%uie să&i salvăm, să&i luăm la noi în %arcă. — De, ştiu şi eu, e$$endi, ce să sun3 +unt gata oricnd să sca e un nenorocit din rimejdie, dar

nici să mă arunc de %unăvoie în %raţele morţii nu vreau. De rimejdie nu mă tem, să mă e7un însă rosteşte la moarte iar nu se oate, $iindcă nu l&aş utea scăa nici e acela e care vreau să&l sca.

— răieşti ca un om învăţat şi cu e7erienţă. — /i, dar dă&mi dretate. Aui3+e aueau acum răcnete de oameni şi un $urios lătrat de cine.

— Duă ei, duă ei! striga cineva. — Dă drumul cinelui, icea altul. — =rmăresc doi sclavi, tre%uie neaărat să&i scăăm hotărî Lose$ unnd mna e uşcă. — +t! e7clamă tnărul. +unt mulţi şi dacă ne văd, nu numai că nu&i utem salva e $ugari, dar

suntem şi noi ierduţi. 2nă să ajungem noi la mal, au şi us mna e ei. Auiţi! =n ţiăt. =nul din ei asărit în aă. Dacă nu s&a înecat, îl s$şie crocodilii.

(nărul se aroie de crmă, ceilalţi se aşeară e %ăncile de la loeţi ca să oată vedea ce se etrece şi dădură niţel trestiile la o arte. :u clia cnd o%o scosese întiul ţiăt şi ara%ul susese către%uie să $i văut ceva. Aoi o îmuşcătură.

~ 78 ~




— /eede, reede, crocodilii! strigă crmaciul negrului.Acesta ări un om cu jumătatea truului deasura aei9 îşi încordă uterile şi înceu să înoate cu

diserare sre el. Aucă să se agaţe cu minile de marginea %ărcii şi cteva %raţe se întinseră sre elcnd unul din vslaşi strigă cu glas scăut'

— 2l Timza", el Timza", amal , amal ― crocodilul, crocodilul, reede, reede! — Din ce arte3 între%ă crmaciul. — +tnga, răsunse vslaşul. — (oţi e stnga, altminteri ne răstoarnă %arca.8l traseră în gra%ă e o%o cu o smucitură sre ei, dar monstrul i%i cu utere %arca dinsre stnga9

dacă cei dinăuntru nu s&ar $i ţinut în mijlocul ei, cu siguranţă că ar $i răsturnat&o într&o cliă. Aşa însăgreutatea attor inşi îi ţinu echili%rul. (otuşi crocodilul mai avu vreme să auce în gura lui groavă

ula lui o%o, nă însă a auca s&o înghită îi $u smulsă cu utere de vslaşi. -egrul scoase un ţiăt de durere ― ţiăt e care urmăritorii săi îl auiră, crend că $ugarul a $ost

înghiţit de crocodil. -egrul însă se a$la în clia următoare în %arcă, lin de sngele care&i curgea din rana $ăcută la %raţ

şi de la ula s$şiată de crocodil.8nchise ochii şi&şi ierdu cunoştinţa.

— A murit3 între%ă Lose$. — -u, răsunse %ătrnul în haine cenuşii care se alecase asura rănitului ca să&l e7aminei. E

numai leşinat. — +t, tăcere! şoti crmaciul. @or%eşte cineva e mal.Ascultară şi auiră cuvnt cu cuvnt ce suneau ara%ii.

— =nul a scăat, slavă domnului! ise Lose$. 0um am $ace să&l salvăm şi e celălalt ca să nu&l rindă3

— -&au să&l rindă, răsunse tnărul. — De unde ştii3 — Am auit ce vor%eau. 1i&au ierdut doi cini, ro%a%il că e unul l&a omort negrul, $iindcă văd

că ţine şi acum cuţitul în mnă. Dacă ara%ii ar mai avea vreunul cu ei, acesta ar $i sărit cu siguranţă înaă duă el. 0ă a avut de lutat cu un ast$el de animal tur%at, se vede duă rana de la %raţ, dar că s&armai $i a$lnd altul e mal, nu cred. 0um vreţi să găsească e $ugar într&o ădure lungă ca asta e careîţi tre%uie o i întreagă s&o cutreieri şi nu&i oţi găsi urmele3

— 0red că ai dretate. Atunci ce eşti de ărere să $acem! — +&aştetăm aici unde suntem să vedem ce o să mai $ie!0ei doi savanţi tre%uiau să recunoască şi să admire la tnărul acesta o minte şi o judecată mult

suerioară vrstei lui.#mul în haine cenuşii use su% nasul celui leşinat o sticluţă cu amoniac. Duă cteva momente,

o%o înceu să se agite. — (oloT ţine&te %ine de... trunchi..., şoti el dar $ără să deschidă ochii.0hiar şi acum, în starea în care se a$la sărmanul, se gndea la salvarea rietenului său! ;ătrnul

savant german ― căci omul în haine cenuşii nu era altul dect marele naturalist 2$otenhauer ― îi dăduiar să miroasă amoniacul şi %ăiatul deschise ochii. +e uită mirat la chiul %lnd al savantului, închiseiar ochii, şi şoti m%ind mulţumit'

~ 79 ~



Slujitorii mor ii

— (olo... trăieşti... şi..., suntem amndoi la, la %unul şeic din... cer. — 0rede ro%a%il că eşti Dumneeu, ise Lose$ +chPar. #are să $ie creştin3 — 0reştin sau ăgn, n&are a $ace. E om şi tre%uie să&l salvăm, răsunse naturalistul.Deschise o lădiţă e care o avea lngă el, scoase nişte medicamente, vată şi $eşe şi se aucă să

ansee cu îndemnare e negru ajutat de Lose$.8n regiunile acelea, rana cea mai neînsemnată oate deveni rimejdioasă, dacă nu e tratată tim. De

acolo şi mortalitatea ridicată a acestor ooare care se ră%oiesc mereu între ele.:şiile de carne s$şiate de colţii crocodilului tre%uiau neaărat înlăturate ca să nu înveninee rana

― oeraţie dureroasă care trei e negru comlet din leşin.+e uită în juru&i.

— #ameni al%i şi sandehi... murmură el recunoscnd e niam&niami duă ortul caului. Aceştia nusunt vnători de sclavi...

— -u, dragul meu, noi îţi suntem rieteni, nu duşmani, îl linişti Lose$.

— Atunci... atunci o%o n&a murit3 — (răieşti. 0olo e malul de e care ai sărit în aă. — +unt într&o... %arcă! Da, l&aţi tras e o%o în ea... acum şi&aduce o%o aminte. +unteţi oameni

%uni. Dar (olo unde e3 — +e va $i salvat şi el, $iindcă nu l&am găsit. — /eede, reede la coacii unde s&a ascuns...@ru să sară în icioare dar durerile îl rididiră şi cău îndărăt e sate.8n tim ce&l ansau, ovesti ce li se întmlase lui şi rietenului său.

— Aşadar, A%u el )ot nu e la seri%ah, ci în drum sre casă, iar A%d el )ot e şi el lecat. 2rinurmare cetatea e aroae ustie3

— -u, $iindcă lasă întotdeauna cincieci de oameni s&o ăească, răsunse negrul.

— De aceştia nu ne temem noi şi ne utem urma drumul $ără grijă. — Dacă lecaţi, o%o tre%uie să se ducă să&şi caute rietenul. — +ă leci în starea asta3 -u se oate, %ăiatule. +tai liniştit, dacă nu vrei să ţi se înveninee rănile.

-u te lăsăm de lngă noi, nă ce nu te vei tămădui de tot. — -u se oate! o%o se duce la (olo. =nde e el3 — E scăat. Ara%ii s&au dus tot înainte şi coacul unde e ascuns rietenul tău a rămas în urmă. # să&

l căutăm noi. — (re%uie găsit ca să se ducă la #m%ula, $iindcă o%o nu oate să um%le, să dea de veste satului că

vin vnătorii de sclavi. — )ă duc eu la mal să văd dacă s&au îndeărtat ara%ii, ise tnărul crmaci. — )ergem cu toţii, răsunse 2$otenhauer. (ragem %arca acolo. — -u se oate. Ar $i o greşeală din artea noastră. )ă duc deocamdată singur să mă încredinţe că

au lecat, ise cu hotărre tnărul. — 8not nu se oate, $iindcă au să te mănnce crocodilii. — 8mi $ac o lută din trestie şi ajung reede la mal. Dacă luta e destul de mare ca să înca %ine e

ea şi să mă acoăr cu trestie, nu mă văd şi nu se ating de mine.8minseră %arca mai adnc în ăuriş şi vslaşii se aucară să taie trestie entru întocmirea lutei.

— 0eea ce vrei tu să $aci, ise îngrijorat Lose$ crmaciului, e ct se oate de rimejdios. 0e te $aci

~ 80 ~




dacă te văd3 #ri te îmuşcă, ori te iau rionier. — -ici una nici alta, $iindcă, mă rice destul de %ine să mă strecor neo%servat, răsunse tnărul cu

o siguranţă demnă de admirat.8n curnd luta $u gata şi tnărul se îndretă sre mal, ocolind însă locul unde sărise o%o în aă, ca

să $iu $i rămas vreunul din vnătorii de sclavi acolo de aă. — 0urajos %ăiat, ise Lose$ +chPar în germană naturalistului. — (nărul acesta mi&a devenit $oarte drag, răsunse savantul. E ceva în atitudinea lui care mă $ace

să cred că %ăiatul $ace arte dintr&un strat mai ridicat. (are aş vrea să ştiu din ce colţ de lume o $i. -iam&niam nu e, judecnd duă culoarea ielii şi trăsăturile $eţei sale.

— -ici eu nu ştiu ce sa ic. =neori îmi vine să cred că e mulatru, alteori somale. De cte ori l&amîntre%at de o%rşia lui, a ocolit răsunsul.

— Acelaşi lucru mi s&a întmlat şi mie. -ici chiar niam&niamii tri%ului în mijlocul cărora trăieştenu ştiu de unde vine. 2re să&şi $i ăstrat şi $aţă de ei taina. :atul că&i sun !bd es 6irr FF dovedeşte că&

l %ănuiesc de neam ara%. — Atunci tre%uie să $ie mulatru, deoarece ara% curat nu e. Eu cred că %ăiatul ăsta a trecut rin

întmlări groave. -u rde niciodată. Arareori îi $lutură un m%et $ugarnic e %ue. &ai văutvreodată %urdnd cu %ăieţii de vrsta lui3

— -u. — -ici eu. rav şi serios întotdeauna, ca un om care a su$erit cumlit în viaţa lui 0ine ştie ce

tragedie se ascunde în su$letul lui $raged! Duă uţinele mani$estări religioase e care le&am o%servatla el, mă $ace să resuun că e mahomedan. @ai văut vreodată $ăcndu&şi rugăciunea3

— /ugndu&se, da, dar n&am auit ce sune. 1i niciodată la ore anumite, odată cu ceilalţi, ci atuncicnd crede că nu&l vede nimeni.

— Eu l&am sionat o dată. 1otea s$nta %at""a9 duă cuvintele "Atotstănito&rul lumii" şi

"Atotmilostivul" adăuga e7resii care nu aarţin versetului, adică /ir ita#amFG

şi 6abit el meglisFH

,ceea ce dovedeşte că&l $rămntă gnduri de ră%unare. — )&am gndit şi eu la asta. 0nd se crede singur, se uită încruntat înaintea lui şi încleşteaă

umnii, ca şi cnd ar vrea să omoare e cineva, scrşneşte din dinţi şi... ia te uită colo! e vei3 ecunoşti3

+avantul sărise în n icioare şi arăta agitnd %raţele sre un stol de ăsări care %ura dret deasuraaei.

— Da, răsunse Lose$. +unt aşa&isele )ncătoare&de&al%ine, ― /erops caeruleo cep"alus.+lendide ăsări! =ite cum scliesc enele lor ca nişte smaralde şi ru%ine în %ătaia soarelui.

— # minune, nu altceva! 1tii cum le sun %ăştinaşii3 — Da. 'şurull , $iindcă ţiătul lor se aseamănă cu aceste două sila%e. — Ai dretate. @ad că eşti un %un cunoscător al ăsărilor. AcuN s&au dus... au ierit în desişul

ădurii. 8n Euroa nu e7istă dect un singur soi din aceste ăsări, /erops apiaster . Au $runtea al%ă,cercuri al%astre în jurul ochilor, ochi al%aştri şi ariile al%astre&verui. Eu mă interese îndeose%i de

ăsările astea $iindcă au $ost întiul meu desen la lecţia de ştiinţe naturale e care l&am urtat e urmă

66 :iul&tainei.67 +tă!nul&ră%unării.68 +uremul&judecător.

~ 81 ~




— 0e e de $ăcut3 ise germanul în nemţeşte rietenului său. rija entru siguranţa noastră ersonală ne îmiedică să ne ocuăm de a$acerea asta, e de altă arte, datoria de oameni şi creştini ne orunceşte contrariul. +ă lăsăm un sat întreg de %ăr%aţi, $emei şi coii radă unor ticăloşi3 Dumneatace ici3

— 1tiu şi eu ce să ic3 Ca să mă uit e hartă unde dracuN vine #m%ula asta. 2e ct mi&aduc aminte, e rin ţinutul negrilor %elanda, răsunse 2$otenhauer.

+coase din %uunar o hartă drenţuită, o desături, o întinse e genunchi şi înceu s&o studiee cuatenţie.

— -u o ăresc, ise el duă ctva tim şi o %ăgă iar în %uunar. ;elandaşii locuiesc între %ongoşi şiniam&niami, deci la sud&vest de aici, sre munţii 2am%isa. Dar unde se a$lă #m%ula lor nu găsesc ehartă şi în căăţna mea şi mai uţin.

— 2am%isa! strigă o%o care, deşi nu înţelesese ce vor%iseră al%ii între ei dar desluşise cuvntul,acolo e #m%ula.

— Aşadar, acolo e. 0te ile de drum3 — (rei, de la seri%ahul #mm et (imsah. — Adică două şi jumătate de aici. -e&am duce degea%a. Ara%ii au cai şi noi n&avem. =nul de&ai

noştri ar ajunge mult mai triu dect ei. — ;a mult mai devreme, ise crmaciul care tăcuse nă atunci. — 0um aşa3 — 0ălare e cămilă. a tri%urile djur, se găsesc întotdeauna. 1tiu un sat djur, nu dearte de

seri%ahul #mm et (imsah. +ă ne ducem acolo9 utem închiria sau chiar cumăra una sau mai multecămile.

— E $oarte aroae3 — Sine de cetatea lui A%u el )ot. Acesta a %iruit e locuitori şi de atunci tre%uie să muncească

entru el ― e lată, ce e dret ― dar ar $i %ucuroşi să&l tragă e s$oară, numai să nu se a$le. — 1i crei că ar vrea ei să trimită un om de&al lor călare la #m%ula3 — Asta nu, $iindcă sunt în duşmănie cu %elandaşii. Si&ar rimi %anii şi în $aţa ta ar sune omului să

lece. :ii însă sigur că s&ar întoarce e altă arte $ără ca să&l vei tu. +untem nevoiţi să trimitem eunul din noi. )&aş duce eu, dar nu ot lăsa %arca $ără crmaci, mai ales că nici unul din voi nucunoaşte cursul rului.

— Atunci nu rămne dect să lecăm ori eu ori dumneata, ise Lose$ +chPar lui 2$otenhauer. 0reică e neaărată nevoie să luam a$acerea asta în sarcina noastră3

— -egreşit. )ai înti, e de datoria noastră să venim în ajutorul negrilor, şi al doilea, mare o$tă aşavea să&i joc renghiul ticălosului de A%u el )ot. @oi căuta, să un mna e o cămilă şi mă duc de&adretul la #m%ula.

— -u, nu, nu ot îngădui una ca asta! Am şi eu aceleaşi datorii ca şi dumneata. A$acerea e $oarte rimejdioasă, roun deci să tragem la sorţi.

— :ie şi aşa. 2rimejdie e retutindeni. #ri că ies $ratelui dumitale înainte cu %arca, ori că mă duc eula #m%ula, tot aia e. 1i ici şi colo îmi oate $ace cineva de etrecanie.

— ;ine. +ă luăm două $ire de trestie, unul, mai lung şi altul mai scurt şi... — -u! îi curmă naturalistul vor%a. -u noi să hotărm ci ăsările cerului. 0ea dinti care o %ura

deasura aei să ne sună care din noi doi să lece. Dacă vine de e malul celălalt încoace, te duci

~ 83 ~



Slujitorii mor ii

dumneata9 dacă %oară de e ăsta într&acolo, mă duc eu. -e&am înţeles3 2er$ect. 8n acelaşi tim să neurmăm calea e aă nă la satul cu ricina.

Dădură ordin vslaşilor să ună mna e loeţi dar să urmărească în acelaşi tim %orul ăsărilor.:iul&tainei ise'

— Deoarece în cetate nu se mai a$lă dect cincieci de ara%i, nu e nevoie să ne $erim. @om trage %arca e malul stng, o ascundem în ăuriş şi eu vă duc la satul desre care v&am vor%it şi al căruişeic îl cunosc $oarte %ine.

(nărul crmi %arca sre. mijlocul rului aoi o lăsă s&alunece ca săgeata e întinsul aei la vale.(olo dormea adnc în urma medicamentului luat şi o%o închise şi el ochii. 1tia că s&a găsit cineva

care să înştiinţee e ai lui de rimejdia care&i ameninţa şi se simţea uşurat ca de o grea ovară.

Capitolul VIII - Un nou tovar ăş de drum

0ei doi germani stăteau tăcuţi la rora vasului. Aroiata desărţire tre%uia să $ie de scurtă duratăsau oate entru totdeauna. (atăl&cocostrcului era $rămntat de gnduri. Deodată întreruse tăcerea şi

ise' — -umai dracuN ştie de ce mi&e inima att de grea! De desărţit tre%uie oricum să ne desărţim şi

măcar de am utea ajuta cu ceva e nenorociţii ăia de negri. +ă&i lăsăm în lata Domnului, nu merge.)&ar mustra conştiinţa toată viaţa.

— (ot aşa ic şi eu. De alt$el, să nu ne închiuim lucrurile mai grave dect sunt. =nul din noi seduce să le dea de ştire, căutnd în acelaşi tim să nu $ie rins e drum de vnătorii de sclavi. 0red cănu e chiar aşa de greu să te $ereşti.

— 1i da şi nu. (e omeneşti că un mna e tine şi te&ai dus e cocă. Eu... ha, uite, le vei3+ărise iar de la locul lui şi arăta sre malul celălalt de unde venea în %or un stol de ăsări.

— Da. +unt ciovlici intenaţi, Hoplopterus spinosus. — Aşa e. )i se are curios că %oară att de sus. 2esemne că le&a seriat vreun hiootam. Aici li

se ice si#sa# , duă ciriitul lor. =ite că au intrat în ăuriş, esemne duă melci. — +ă serăm că o să găsim în sat o cămilă srintenă de icior. Acela dintre noi care va tre%ui +ă lece să&şi ia merinde entru şase ile. 0elălalt să stea să aştete e $ratele tău. Dar unde3 8n aroierede seri%ahul #mm et (imsah, nu se oate.

— Adevărat. Aici nu oţi s&aşteţi, răsunse Lose$ +chPar m%ind, $iindcă te&ar vedea cei dincetate. # să tre%uie să te duci mai la vale nă la seri%ahul )adunga, e ai cărei locuitori îi cunoaşte

%ine crmaciul nostru. Mice că vom $i rimiţi de ei cu %ucurie. 2e acolo o să treacă şi $ratele meu, aşa

~ 84 ~




că o să te întlneşti cu el înainte de a mă întoarce eu de la #m%ula. — +ă te întorci de la #m%ula3 între%ă naturalistul încremenit. 0um adică, nu mă duc eu3 0ine ţi&a

sus dumitale3 — Aşa ai hotărt doar. — Eu3 -ici rin gnd nu mi&a trecut. — 2ăi nu ai sus că ăsările să hotărască3 Au hotărt. — a%ar n&am. -u cumva vrei să mă tragi e s$oară, dom... ruse vor%a şi se uită ctva tim cu

ochii hol%aţi la tovarăşul său, e urmă i%ucni' :ir&ar a dracului de trea%ă! =itasem, domnule, cudesăvrşire! 0iovlicele, lua&le&ar nai%a! Dincotro veneau, că eu nici n&am %ăgat de seamă3

— De e malul celălalt. — Atunci... — +orţii m&au ales e mine. /ecunoşti3 — -&am încotro. ;ătu&le&ar Dumneeu să le %ată! +ă mă $i gndit le îmuşcam e toate. 0e&ar $i să

mai tragem o dată la sorţi3 — -u rimesc. — +ă ştii că de ai încolo cnd oi vedea o ciovlică îi trntesc un glonţ în ene să se ducă dracului!

0ine nai%a şi&ar $i închiuit că o să cadă sorţii e tine ― nu te sueri că te tutuiesc, nu e aşa3 ― cnd usesem aşa de $rumos lucrurile la cale3

— 0um3 — 0e mi&am is eu3 Dacă o %ura asărea din artea asta, mă duc eu. 1i cum %arca noastră se

aţinea aroae de malul de colea, o să se serie ăsările şi o să %oare e malul celălalt. — Ai $ăcut o socoteală greşită, entru că ăsările seriate n&ar $i %urat e deasura %ărcii, ci s&ar $i

îndretat sre ădure. — +tai, domnule, că nu merge &aşa. Dacă s&a întmlat din rostia mea, tre%uie s&o luăm de la

înceut. — -u&ţi mai da osteneala, dragul meu, ar $i degea%a. 0e s&a hotărt, rămne %ine hotărt. — Mău3 Atunci ştii ce3 (rage&mi o almă dravănă ca să mă învăţ minte. Aui, domnule, naturalist

sunt eu, ori ce dracuN sunt3 +ă nu ştiu atta lucru!Lose$ +chPar rse, dar 2$otenhauer lăsă nasul lui mare în jos şi rămase multă vreme e gnduri.;arca aluneca cu reeiciune e aă. +oarele înceuse să se lase la as$inţit. 0rmaciul îndreta

luntrea tot sre malul dret al rului. a între%area lui Lose$, tnărul răsunse' — -e aroiem de seri%ahul #mm et (imsah. Dacă vrem să nu $im văuţi, tre%uie să ne aţinem ct

mai aroae de mal. -aturalistul ridică deodată caul şi înceu să adulmece aerul. — 0e e, simţi vreun miros3 îl între%ă Lose$. — Da. (u nu3 — -imic. +e va $i înşelat nasul dumitale, $iindcă văd că nici negrilor nu le miroase a nimic. — 0e, nasul meu se înşală3 între%ă acesta indignat. -u&l cunoşti %ine. )ă %iui e el mai mult ca e

oricine, aşa să ştii dumneata! — Ei şi ce&a mirosit dumnealui3 rse Lose$. — 8i miroase a ars, a rjol. — # $i $ăcut cineva $oc e mal ca să&şi $rigă eşte.

~ 85 ~



Slujitorii mor ii

— -u, nu, miroase a lemn arins, a lut şi aie arse. 2un rămăşag că a ars undeva o casă.Acum simţiră şi ceilalţi mirosul. 0rmaciul se ridică de la locul lui, se uită însre malul stng şi

ise' — Arde la seri%ahul #mm et (imsah. Altundeva nu oate să $ie. E $oc mare, nu glumă. =itaţi&vă

colo cum se ridică trm%ele de $um deasura vr$urilor coacilor.@slaşii strnseră loeţile aştetnd să vadă ce are să hotărască tnărul lor crmaci. Acesta cercetă

cu rivirea area, mirosi aerul aoi ise iar' — Arde cetatea. C s&a us ro%a%il dinadins $oc, altminteri cnd s&arinde o singură coli%ă au aă

destul de aroae ca s&o stingă. 2oate că ara%ii s&au gndit să&şi $acă altă cetate mai la răsărit. +ăîntre%ăm e o%o, oate că a auit el desre un ast$el de lan al lor.

Deştetară e %ăiat care rămase încremenit cnd aui desre ce e vor%a. 2e ct ştia el, nici gnd n&aveau vnătorii de sclavi să&şi strămute seri%ahul de unde era.

0rmaciul trase la mal, acoeri %arca din nou, ca rndul trecut, şi o lăsă aoi să alunece încetişor

devale dusă de curent.Din ce înaintau, mirosul devenea tot mai ătrunător. @slaşii stăteau tăcuţi la locurile lor cu ochii

aţintiţi sre mal, uitndu&se rintre trestiile ce acoereau %arca. 0nd $ură mai aroae, :iul tainei isearătnd într&acolo'

— Acum se desluşeşte %ine unde e $ocul. @edeţi $umul acela gros3 Arde seri%ahul lui A%u el )ot,sau mai %ine is a şi ars. :umul e doar de la temeliile care au mai rămas. 2nă şi e ru a ars. =itaţi&văla trestii ce înnegrite sunt de $um. )ai mult încă, arde şi acum.

— 2ăi cum o să ardă aa, domnule3 interveni savantul cu mirare. — Aa nu9 doar cora%ia e care o avea ascunsă în ăuriş. C&au dat şi ei $oc. -u oate să $ie dect o

mnă de vrăjmaş la mijloc. #are să $i năvălit djurii în seri%ah e care îl ştiau acum sla% aărat şi să&l $iarins3 (re%uie neaărat să a$lăm ce s&a întmlat.

— 8n nici un ca nu ne ducem de&a dretul acolo, îşi dădu cu ărerea Lose$. — -u, înaintăm att ct să nu utem $i, văuţi şi să tragem e urmă în ăuriş.8ntr&adevăr, mirosul de incendiu ajungea nă la ei. De&a%ia aştetau s&ajungă la mal.ăsiră în s$rşit un loc otrivit. otărră ca vslaşii să rămnă în %arcă şi crmaciul îi învăţă ce

aveau de $ăcut dacă vor $i surrinşi de cineva, e urmă co%orî îmreună cu cei doi savanţi la mal.(nărul se înarmă cu o măciucă ghintuită şi o suliţă, al%ii cu revolvere şi uşti şi Lose$ îşi luă şiocheanul cu el.

# luară e su% coacii rari ai malului şi ieşiră de artea cealaltă a ădurii $ără să vadă 0eva susect.8naintea lor se întindea şesul nemărginit. a dreata lor se vedea cetatea din care nu mai rămăsese

dect un morman de cenuşă $umegndă. +e aroiară cu %ăgare de seamă9 nici o vietate rimrejur.2nă şi ăsările de rin coaci %uraseră de dogoreala $ocului.

(otuşi, rintre ruinele coli%elor, ăriră la un moment dat nişte um%re mişcndu&se. — +unt oameni, ise tnărul. #are9 cine să $ie3 Dacă aş şti că se a$lă şi al%i rintre ei, aş crede... — +tai că&ţi sun eu imediat, îl întreruse savantul scoţnd ocheanul din %uunar. Aoi adăugă

duă cteva momente' -u văd dect negri şi încă $oarte uţini ― cel mult douăeci. — 8narmaţi3 — 8i văd cotro%ăind în mormanele de cenuşă. — 0aută ro%a%il să ia ce&o mai $i rămas de e urma $ocului. 0um sunt îm%răcaţi3

~ 86 ~




— -&au nimic e ei, dect un şorţuleţ în jurul mijlocului. 2ărul îl au îmletit ca o coroană e ca. — Atunci sunt djuri, rieteni de&ai mei. # să mă $urişe nă la ei. Dacă mă&nşel eu şi mă atacă, o

să strig numele lui A%u aBlaB ca să veniţi să mă scăaţi. Armele voastre ajung să&i ună e $ugă.(nărul se lungi la ămnt şi înceu să se trască în lungul $ostului gard de mărăcini re$ăcut şi el

în cenuşă, aoi îl văură ierind duă un morman de ruine. Sineau armele regătite ca să&i oată veniîn ajutor, dacă îl vor aui strignd.

(recură cteva minute, e urmă Lose$ ări rin ochean cum oamenii se adună toţi la un loc şi rintreei aar doi inşi e care nu&i văuse nă atunci. =nul era un negru, celălalt ărea să $ie al%.

Duă ctva tim, negrul se desrinse din gru cu încă unul şi orni sre ei cu aşi gră%iţi. — @in încoace, ise Lose$ tovarăşului său. — Doar nu cu gnd rău3 — -u, cred. =nul are să $ie conducătorul lor, iar celălalt crmaciul nostru. — 2ăi, dacă&i aşa, n&avem de ce ne teme. +unt curios să văd cu ce $el de oameni avem de&a $ace.

Dacă sunt din tri%ul djur, nu o să&mi ară rău de$el.Aceştia erau acum att de aroae înct li se desluşea destul de %ine $aţa. :iul&tainei m%ea $oarte

mulţumit. 0elălalt era un negru %urtos al cărui chi lucea de %ucurie. /idică încă de dearte %raţele şile $lutură în aer în semn de salut. 2e urmă se ori, se alecă nă la ămnt şi strigă'

— 6alam, salam alei# ! ;ine&aţi venit! Allah m&a învrednicit cu milostivirea lui trimiţndu&vă lamine. Eu, cu tot ce e al meu, cu tot tri%ul meu şi ră%oinicii mei, vă rimim cu %raţele deschise.

— +ă nu&l luăm în serios, şoti naturalistul. Ista ştie de Allah tot att ct ştie cămila lui deastronomie.

Dar cu glas tare mulţumi $oarte călduros negrului, de asemenea şi Lose$. ;urtosul se aroie şi maimult, se loconi iar şi urmă'

— +unt şeicul tri%ului djur care locuieşte aici în aroiere. Am ărit astăi un $oc groav rin

reajma cetăţii şi am alergat să dăm ajutor ara%ilor9 cnd am sosit noi, nu i&am mai ărit şi ne&amaucat să mai salvăm ce e de salvat. — 8ncotro s&au dus3 — Allah stie, că eu nu.#mul era un ăgn, credea însă că cei doi al%i sunt mahomedani, de aceea îl tot omenea e Allah.

— 0unoşti tu e locuitorii din seri%ah3 îl cercetă +chPar. — Da, îi cunosc %ine e toţi. — 0nd ai $ost entru ultima oară aici3 — 0u iua de ieri mai trecuse una. A%d el )ot a trimis duă mine ca să&mi cumere nişte cai. — Si&a sus unde se duce3 — )i&a sus numai că se duce în ţinutul %elandaşilor, anume unde nu mi&a sus, cum nu sune nici

A%u el )ot cnd leacă la drum. — =nde e acum A%u el )ot3 — 8n ţinutul homrilor, dar ştiţi că tre%uie să se întoarcă în curnd. — +unteţi rieteni31eicul m%i cu gura de la o ureche la cealaltă ― ceea ce ar $i însemnat un m%et dilomatic ―,

se scărină în ca şi răsunse' — +tăne, un om sărac tre%uie să $ie rieten cu cei de sus ca să nu&l înghită. +unt şi rietenul tău şi

~ 87 ~



Slujitorii mor ii

te slujesc cu suunere, $iindcă ştiu că o să mă lăteşti %ine. — Dacă o să te lătesc %ine sau deloc, atrnă de răsunsurile tale. 0nd a lecat A%d el )ot3 — Dis&de&dimineaţă9 i&am adus încă din ajun caii. — A lăsat ceva oameni de aă în seri%ah3 — Da. Aşa $ace întotdeauna şi icea că aşa o să $acă şi acum. — =nde sunt oamenii3 — Au lecat, dar nu ştiu unde. — 0ine a us $oc cetăţii3 — 2esemne că ei, $iindcă au luat şi vitele. +&or $i răsculat îmotriva lui. — Aha, aşa! Atunci A%u el )ot a rămas om sărac. — # să se îm%ogăţească iar reede, stăne. 0nd a lecat icea că o să tocmeas&că mulţi ră%oinici

de&ai nuehrilor să&i aducă aici, $iindcă are de gnd să ia de la niam&niami o grămadă de sclavi. 0nd ovedea că oamenii lăsaţi aici de aă au ars şi rădat seri%ahul, o să ornească duă ei ca să le ia îndărăt

rada. — -u cumva $ocul l&o $i us A%d el )ot3 — -u, $iindcă e credincios stănului său3 — 0a şi tine!Lose$ rivi cu asrime e dolo$ana căetenie a negrilor care m%i, se înclină şi răsunse cam

încurcată' — +tăne, eu slujesc cu credinţă e cine mă lăteşte %ine. — 0e $el de lată rimeşti tu, vite ori lucruri de tre%uinţă casei3 — 1i una şi alta, dar mai mult îmi lac taleriiFJ. — +&ar utea atunci să caeţi aşa ceva şi de la mine. Eşti în duşmănie cu %elandaşii3 — Da, stăne, duşmănie de moarte.

— 0unoşti drumul sre satele lor3 — -u e djur să nu&l cunoască. — Aş vrea să mă duc la #m%ula. Ai utea să&mi dai e cineva să mă însoţească3 — #ricare dintre djuri te oate însoţi. Dacă dai trei taleri de argint, cea mai %ună călăuă a tri%ului e

la oruncile tale. — ;ine, îi dau atru nu trei taleri de argint cu o condiţie' să mă ducă şi să mă aducă îndărăt9 lata la

întoarcere. -egrul îşi îmreună minile şi strigă' — Allah să te ocrotească, stăne! 0e&ţi trece rin minte! (re%uie să dai %anii înainte. — -u, asta n&o $ac. — 2ăi atunci n&o să&i mai văd niciodată. — 2entru ce3 — :iindcă n&ai să te mai întorci. ;elandaşii au să te omoare şi e călăuă tot aşa. — 8mi lace că eşti sincer! Dacă e aşa, nu iau nici o călăuă cu mine, dar nici tu n&o să vei arginţii. -egrul înţelese că se dăduse rosteşte de gol. (otuşi încercă să&şi salvee cştigul. — -ici un djur n&ar cutea să ăşească e meleagurile %elandaşilor dect însoţit de mulţi ră%oinici.

+ă $acem atunci altminteri' călăua o să te ducă nă la hotarul lor, e urmă te lasă acolo şi se întoarce

69 (aler, monedă de argint 5austriacă6, care a circulat în trecut şi în ţările rom!ne.

~ 88 ~




acasă. Ar $i să se ducă la moarte sigură, dacă ar îndrăni mai mult dect att. 8ntrea%ă şi e +ejad i$jal,să vei dacă n&o să&ţi sună şi el tot aşa.

6ejad înseamnă vnător şi i&jal e luralul de la &il ― ele$ant9 un 6ejad i&jal însemna vnătorul deele$anţi.

Lose$ $u $oarte mirat auind că rintre djuri se a$lă un ast$el de vnător. — 1i cu ce omoară vnătorul vostru ele$anţii3 între%ă el. — 0u uşca. — Aveţi şi voi ast$el de arme3 — -oi nu. 2ăi ăsta nici mi e dintr&ai noştri. — Din ce tri% $ace arte3 — -u ştiu. E un al%. 2e el nu&l cunoaştem, auisem doar de numele lui. E un om tare vestit. -e&am

omenit ai cu el şi, cnd a auit că a ars seri%ahul, a venit şi el să vadă ce a $ost e&aici. — 1i de la voi unde se duce3

— -u ştiu, n&am avut vreme să&l între%. — Am vrea să vedem şi noi seri%ahul. — ;ine, haideţi cu mine. 2e urmă vă o$tesc să $iţi oaseţii mei. 2eşte e destul şi o să vă $ac un

osăţ să vă lingeţi degetele.0ercetară ce mai rămăsese din seri%ah, dar rea mult nu era de văut. )ormane de cenuşă şi ce

aucaseră djurii să scoată din coli%e9 nu era mare lucru.Lose$ trimise e crmaci să sună vslaşilor că nu e7ista nici o rimejdie entru ei şi să&i aştete

acolo, unde sunt.2rintre djuri se a$la un %ăr%at lat în sate, cu $aţa rlită de soare, dar nu de culoarea negrilor.

Ludecnd duă trăsăturile chiului său, ărea să $ie un amestec de ara% şi negru. 2urta un BaiB de ostav deschis şi era încălţat cu anto$i de cneă. 8n mnă ţinea o uşcă de mare cali%ru, întocmai ca

a slovacului oreclit (atăl&celor&unsreece&$ire&de&ăr.# %ar%ă mare căruntă îi acoerea ietul. #%rajii suţi. 2ărea să $ie su$erind şi $oarte slă%it de multelisuri, dar rivirea ochilor lui negri era vie şi ătrunătoare.

— Ista e +ejad i$jal, ise căetenia arătnd sre %ăr%at. +ă&ţi sună şi el dacă nu am dretate cndvă sun că e tare rimejdios să vă duceţi la %elandaşi.

— @reţi să vă duceţi acolo3 între%ă el e germani măsurndu&i cu rivirea. — -umai eu singur, răsunse Lose$. — Dai dovadă de mult curaj. 8mi îngădui să te&ntre% din ce tri% $aci arte3 — Din nici unul. +unt euroean, din ţara germană, de care nu cred să $i auit vreodată. — ;a am auit şi am cunoscut e un euroean care mi&a scăat chiar viaţa. — @rei să&mi sui şi mie cine e3 — Da. -umele lui e ururi e %uele mele ca să&i aduc laude şi cuvinte de mulţumire. 8şi ice Emin

2aşa şi stăneşte ţinutul ?adelai. Ai auit vreodată de el3 — Da. E un om vestit care $ace tot ce&i stă în utinţă entru %inele suuşilor săi. )ai ales urăşte de

moarte negoţul cu sclavi e care l&a strit în ţinutul său. — :oarte $rumos din artea lui. De aceea îi sunt rieten din toată inima, măcar că nu e adet al

2ro$etului. — 0um3 (e credeam ara% şi mă miră că eşti un duşman al negoţului cu sclavi.

~ 89 ~



Slujitorii mor ii

— )ă trag din Dar /unga şi am avut e vremuri mulţi sclavi ca să mă slujească. )ai aveam însă şiun duşman care, ca să se ră%une e mine, mi&a răit $eciorul, singurul meu coil, ducndu&l aoi însclavie. Atunci am eli%erat e toţi sclavii mei, am lăsat e $ratele meu să&mi ăească turmele şi cortulşi am ornit să&mi caut coilul.

— 1i nu l&ai găsit nă acum3 — -u. Au trecut de&atunci mulţi ani în care nu mi&am mai revăut nici casa nici $eciorul. Am rătăcit

ca Lahudi el A%adiGK, desre care creştinii sun că nu se va odihni în vecii vecilor, entru că a răitliniştea lui Csa ;en )arrQamG*. -ici e duşmanul care mi&a $urat coilul nu l&am mai văut de&atunci şinici de urma unuia din ei n&am dat. /ătăcesc mereu din ţinut în ţinut, de la un tri% la altul crend că

oate întmlarea să&mi scoată e cineva în cale care să ştie ceva de coilul meu. Acum vin de la idrişişi mă duc la %elandaşi şi %a%uBari.

— 2arcă iceai că e rimejdios lucru să treci hotarul %elandaşilor. — Dacă le&aş sune că vin de la djuri da, deoarece sunt în duşmănie cu ei, dar n&am să le sun. (u

ce trea%ă ai cu ei3 — @reau să&i înştiinţe că A%d el )ot a ornit să atace marele sat #m%ula, răsunse Lose$ încet ca

să nu&l audă negrii. — 1tiu aceştia de&aici ce sco urmăreşti3 — 2oate că a ghicit căetenia lor, eu însă nu i&am sus încă. — -ici să nu&i sui9 djurii sunt rieteni cu A%u el )ot şi te oţi aşteta să&ţi ună iedici în cale,

rimejdioase chiar. +ă ne dăm niţel mai la o arte ca să nu ne&audă ce vor%im.+e traseră mai dearte de negri, e urmă %ătrnul între%ă e german rivindu&l ţintă în ochi'

— 0e interes aveţi voi de la %elandaşi3 +unteţi rieteni cu ei3 — -u. -ici măcar nu&i cunoaştem şi nu ne&a călcat în, viaţa noastră iciorul e&acolo. Dar nu numai

religia ci şi inima noastră ne îndeamnă să&i revenim.

— Aşadar nu sunteţi din acei creştini care caută să ună stănire e ct mai multe ţări şi ooare.@ă asemănaţi atunci cu Emin 2aşa care a venit să&şi $ericească suuşii. Aţi utea să&mi suneţi cemotiv v&a $ăcut să cutreieraţi meleagurile acestea3

— 0a să cunoaştem oamenii şi vietăţile care trăiesc e aici.Ara%ul clătină caul nedumerit.

— 1i ce $olos aveţi din asta3Lose$ ştia $oarte %ine că sunt destui oameni cu oarecare cultură, care nu înţeleg cum îşi oate e7une

cineva viaţa cutreiernd ţări îndeărtate de dragul ştiinţei. 0ăută totuşi să&l $acă să înţeleagă. — (u n&ai auit nă acum de di$eritele ulumG< cu care se îndeletnicesc învăţaţii3 — ;a da, cunosc chiar e unul care&şi etrece noţile rivind stelele rintr&o ţeava. Ei, şi ce cştig

are de e urma asta3 — +ocoate mersul stelelor şi hotărăşte aoi timul, anii, lunile, sătămnile, ilele şi ceasurile. — m! Ar $i ceva... Am mai văut şi e Emin 2aşa cum unea să i se adune ietre şi %uruieni. 0e

$ace cu ele3 — @rea să vadă care din aceste %uruieni sunt entru tămăduirea %olnavilor. 2ietrele îi tre%uiau ca să

70 Lidovul rătăcitor.71 Cisus, $iul )ariei.72 2luralul de la ilm ― ştiinţă.

~ 90 ~




deose%ească e cele de reţ $iindcă unele din ele conţin aur, argint sau metale. — 0um îmi lămureşti tu lucrurile tre%uie să recunosc că ştiinţa $oloseşte şi ea la ceva. @oi tot

învăţaţi de&aceştia sunteţi3 — Da. @rem să ne statornicim într&un sat de&al niam&niamilor şi să adunăm din ţinutul lor ietre,

lante, ăsări şi alte vietăţi e care %ăştinaşii ot să le vndă cu reţ %un. 0nd oamenii vor aveamijloace cinstite de cştigat arale, au să se lase de ruşinosul negoţ de sclavi.

— :oarte $rumos din artea voastră! @ăd că aţi venit rintre noroadele acestea ca să le îndemnaţi la %ine.

— Aşa şi e. De aceea vrem să înştiinţăm e %elandaşi că vine o năvală a negusto&rilor, de sclavi. -ute&ai însărcina tu să le duci vestea3

— -u ot. Ar a$la că am $ost e aici şi m&ar omorî. — Atunci o să mă omoare şi e mine. — 2e tine nu, entru că tu nu eşti ara%, ci străin. Eu de cte ori ajung într&un ţinut, $ac aşa ca să se

creadă că vin de la vreun tri% rieten, altminteri aş ăţi&o rău de tot. 0u voi nu e aşa. @oi nu sunteţisuuşi ră%unării unui neam, ci lătiţi cu viaţa voastră numai atunci cnd aţi luat şi voi viaţa altuia. Darde unde ştiţi voi că A%d el )ot vrea să se ducă la #m%ula3

Lose$ +chPar îi ovesti întmlarea de este i cu salvarea celor doi negri de la care a$lase intenţiacăeteniei vnătorilor de sclavi.

— @ăd că nu sunteţi numai oameni curajoşi, dar şi dreţi, ise ara%ul. )&aş duce %ucuros cu tine la#m%ula dacă mi&ai $ăgădui că n&o să sui9 că venim de la djuri, $iindcă %elandaşii sunt duşmanii lor demoarte şi m&ar crede şi e mine duşmanul lor. Alt$el tri%ul mă cunoaşte şi ţi&aş utea $i chiar de $olos.(oate noroadele de aici nă la lacul (anganjdBa au mare stimă entru omul e care&l cunosc su%numele de +ejad i$jal. :ără mine nu te&ai mai întoarce din ţinutul %elandaşilor şi ai cădea cu siguranţăîn minile negustorilor de sclavi.

Ara%ul ărea $oarte mndru de sine, de aceea Lose$ nu se utu stăni să nu&i sună' — 2oate că n&ar $i chiar att de rimejdios recum crei. Am avut eu de&a $ace şi cu alţii, şi maigroavi dect vnătorii de sclavi şi deşi nu cunosc ţinutul, n&ar $i întia oară că m&aş descurca şi singur

rin locuri e unde n&am mai $ost nă acum. — Da, da, ştiu, m%i cu îngăduinţă ara%ul. 8nvăţaţii ot totul, ştiu tot şi s&ar utea ca Allah să&ţi $i

ajutat să ieşi din încurcătură, socot totuşi că n&o să&ţi strice să mă ai alături' eşti euroean şi vreau să team rieten, nădăjduiesc că n&o să mă resingi.

— +ă te resing3 -ici rin gnd nu&mi trece. Dimotrivă, mă simt $oarte $ericit că am avut rilejulsă te cunosc şi te rog să mă consideri rietenul tău.

Ara%ul strnse mna e care i&o întinse germanul şi răsunse' — (e voi însoţi deci şi te voi ocroti. 2ari să $ii un om curajos dar voi, învăţaţii, nu vă riceeţi să vă

aăraţi de lei şi antere, de ele$anţi şi hiootami, e cnd eu din vnatul lor trăiesc şi te voi scăa deei. 0u uşca ta ca o jucărie nu oţi ucide nici una din $iarele astea. =ită&te la a mea!

8i use su% ochi uşca lui enormă, dar Lose$ îi ise m%ind cu ironie' — Adevărat, e de două ori mai mare dect jucăria asta, cum îi ici tu9 Allah dă însă uneori şi

sla%ului utere. 0u toate acestea, mă %ucur de ajutorul e care mi&l o$eri tu. Aşadar, rămne. %inesta%ilit că lecăm îmreună9 cnd crei că utem orni3

— 8ndată ce&mi voi găsi la djurii aceştia un animal de călărie. ;oul e care am venit e istovit, şi

~ 91 ~



Slujitorii mor ii

cum se cere să ne gră%im, o să&mi cumăr o cămilă sau un cal. — 0eea ce o să tre%uie să $ac şi eu. Ai %ani la tine3 — -u. Eu n&am niciodată %ani. 2lătesc tot cu dinţi de ele$ant sau de rinocer. Am venit încoaN cu doi

%oi. =nul mă ducea e mine în sinare, celălalt mar$a, adică $ildeşul. Ajunge este ca să cumăr eldoi cai sau cămile şi merinde entru drum. (rgul o să&l $ac eu, e urmă tu n&ai dect să&mi lăteşti în

%ani ca să văd şi eu o dată un %an în unga mea. — ;ine, dar lasă&mă să&mi aleg singur cămila ori calul. — -u se oate. (re%uie să $im cu %ăgare de seamă. 8n djurii ăştia nu te oţi încrede. Sin cu A%u el

)ot care se oate întoarce dintr&un moment într&altul. 0um îi vor sune că vrei să te duci la #m%ula,te ucide. )are greşeală ai $ăcut că ai cercetat încotro vine9 acum tre%uie să&ţi îndreţi greşeala $ăcnd

e şeic să creadă că ţi&ai luat seama, $iindcă drumul ţi se are rea rimejdios. =ite&i că încarcălucrurile e care le&au mai găsit rintre ruine ca să se întoarcă în satul lor. Eu mă duc cu ei. 0um oiisrăvi trgul, mă întorc să te iau.

— 0um adică3 +ă te aştet aici3 — Da, dar ascunde&te ca să nu te vadă A%u el )ot, dacă se întoarce cumva nă atunci. Duceţi&vă

la %arcă, daţi&i drumul e aă ca să vă vadă lecnd, e urmă trageţi undeva mai dearte la mal şi vinoiar aici. @ei tu coacul de colo, mai înalt dect ceilalţi3 Acolo să te găsesc. ;arca să se ducă la seri%ah)adunga, unde te vei întlni la întoarcere cu ai tăi.

— )ă ot încrede în vor%a ta3 îl între%ă Lose$ cam îngrijorat. 8nchiuieşte&ţi situaţia mea dacă %arcamă lasă aici şi eu te aştet degea%a.

— :ii $ără grijă. Lur e Allah şi e 2ro$etul său, e %ar%a&i şi strămoşii mei că mă voi întoarce, duăce voi $i îngrijit de tot ce ne tre%uie la drum.

=n ast$el de jurămnt e s$nt entru un musulman şi re$eră să moară, dect să&l calce, odată ce l&a$ăcut. De aceea germanul era sigur că ara%ul se va ţine de cuvnt.

(ocmai isrăviseră de us la cale lecarea cnd veni şi şeicul djurilor. — -&aş utea să ştiu şi eu ce&aţi vor%it atta vreme3 între%ă el rivindu&i %ănuitor. -oi ne&ntoarcemacum în sat. Dacă străinul tot mai vrea să se ducă la %elandaşi, o să&i dau o călăuă ct se oate de

riceută care să&l însoţească nă la hotarul nostru. — -u mai e nevoie, răsunse vnătorul de ele$anţi. #amenii aceştia au înţeles că ar $i rimejdios

entru ei să calce e meleagurile lor şi s&au hotărt să&şi vadă de drum. — 2ăi vei că mi&au $ăgăduit arale... ise %urtosul deamăgit. — 2entru călăuă, nu entru tine, şi $iindcă nu le mai tre%uie, n&au de ce să&ţi dea. — 1i încotro se duc acum3 — Devale e ru nă or da de un vaor ca să&i ducă la 4hartoum. — +e cuvine atunci să&i însoţesc nă la %arcă şi să le ure drum %un.+e vedea că %ănuiala lui tot mai dăinuia încă. @roia să se încredinţee că al%ii leacă într&adevăr.

@nătorul se desărţi imediat de ei, $ăcnd într&adins semn lui +chPar că se va ţine de cuvnt9 negrulînsă se duse cu ei nă la locul unde era trasă %arca. +e uită cine era înăuntru, e urmă ise'

— @ăd că tre%uie să renunţ la %ani, dar se cuvine să&mi daţi ceva în dar. +unt şeicul satului şi amdretul să cer de la orice străin care calcă ămntul meu un tri%ut.

— -oi n&am $ost la tine în sat, ci numai la seri%ah, răsunse Lose$. (otuşi nu vreau să sui duă ce&om leca de aici că suntem nişte calici9 o$tim!

~ 92 ~




Avea ca toţi euroenii care cutreieră ţările acelea o întreagă roviie de măr$uri entru schim%. uăcteva şiraguri de mărgele şi le întinse negrului. Dar în timul din urmă, negustorii care trecuseră rinsatele djurilor le vnduseră attea mărgele de sticlă, înct acestea nu mai aveau nici o valoare entru ei.

-egrul ţinu cteva momente mărgelele în mnă, se uită cu ciudă la ele, e urmă le aruncă în$uriat în %arcă şi strigă'

— =n $leac ca ăsta îndrăniţi voi să&mi o$eriţi3 -u mărgele îmi tre%uie mie. Atrnaţi&le de gt,muierilor! Allah să vă trimită vnt otrivnic şi o mie de crocodili să vă înghită!

Aoi negrul orni în $ugă ― att ct îi îngăduia truul lui %urduhănos. @slaşii hohotiră, dar al%iirămaseră îngnduraţi. 0nd %arca $u la mijlocul rului, Lose$ suse îngrijorat'

— #mul acesta s&aşteta să&i dau arale şi, $iindcă n&am vrut, mi l&am $ăcut duşman. -&ar $i rău sămă cam $eresc de el.

— /ău n&ar $i, %ine ici. Aş $i de ărere să nu mai dai ochi cu araul ăsta. Eu cred că, duă ce&orcăra acasă la ei ce&au adunat acum de rin ruine, au să se întoarcă iar să vadă dacă n&a mai rămas ceva.

Dacă te văd, nu ic că ai $i ierdut, totuşi n&ar strica să stau cu tine nă ce s&o întoarce ara%ul. — 2oate că ai dretate. 1i ca să nu rămi nici tu e urmă singur, o să luăm şi e unul din vslaşi cu

noi. De alt$el n&aş s$ătui de$el e negri să ne atace, $iindcă ar avea de&a $ace cu gloanţele uştii mele.;arca aluneca dusă de curent şi în curnd $u destul de dearte ca să nu $ie ărită de e mal.# îndretară iar sre ăuriş şi o ascunseră ct mai la adăost.+chPar luă cu sine ce credea că&i va $i de tre%uinţă, şi, însoţit de 2$otenhauer şi unul din vslaşi

%ine înarmat, co%orî e mal. 0rmaciului i se dădu ordin să&i aştete aici şi să nu iardă din ochi ce se etrece e uscat.

2ădurea nu era nici aici mai lată ca dincolo, aşa că ieşiră reede la cm.# luară îndărăt sre seri%ah şi duă vreun s$ert de ceas de drum ăriră mormanele de ruine din care

mai ieşea ici&colo cte o trm%ă su%ţire de $um.

0a să nu $ie văuţi, se aţinură tot e su% coacii de la marginea ădurii nă la coacul hotărt demai înainte. 1eură jos su% el ca să aştete venirea ara%ului. — 0e ici de vnătorul tău de ele$anţi3 între%ă naturalistul e rietenul său. 2are să $ie om de

trea%ă, dar avea ha cnd sunea că o să te aere la nevoie cu ra%la lui de uşcă. a o adică, ştiu că tu osă $i mai în setare să&l aeri cu jucărioara ta, dect el e tine.

— )ai ştii! 8n orice ca sunt $oarte %ucuros de tovărăşia lui şi omul are să $ie vrednic de toatăîncrederea. 1i&aoi, %ietul om, e de comătimit. =n ărinte care&şi caută de ani de ile coilul $urat!

— #amenii aceştia sunt consideraţi e jumătate săl%atici, dar au şi ei su$let şi simţire ca şi noi. )i&eşi milă de el, săracuN, $iindcă... =ite&o, o vei3 ;a sunt douăT 1tii ce sunt3

Arătă cu mna două ăsări care alergau e su% coaci. 0nd îi văură se oriră cu teamă în loc.+inarea le era al%ă, ntecele găl%ui, coada şi ariile negre îmestriţate cu al% şi cenuşiu.

— Da, răsunse Lose$. i se ice anicii crocodililor ― în cărţile de ştiinţe naturale, <luvianusaeg(pticus. 0hiar şi erodot le omeneşte undeva. ;ăştinaşii le ic' %unica şi anicul crocodililor.

— Aşa e. @ăd că te ricei la ăsări. 0red că ai o%servat şi tu măcar o dată cum o ăsăruică de astase aşaă în gura deschisă a şorlei acesteia uriaşe ca să ciugulească viermii care se găsesc acolo. Areha să vei cum crocodilul cască gura ct o şură şi o lasă să&şi $acă voia ştiind că e sre %inele lui.

— -oi, naturaliştii, cunoaştem din e7erienţă că lumea animală osedă o inteligenţă e care nici nuşi&ar utea&o închiui neştiutorii în ast$el de materii.

~ 93 ~



Slujitorii mor ii

— Ai dretate. E7istă ăsări care ţin întruniri şi discursuri. Am văut acum de curnd scenăinteresantă. @reo treieci de cocori stăteau în cerc şi în mijlocul lor unul ţia întruna ceva e lim%a lui.2esemne că era vreo adunare arlamentară ori un e7amen, deoarece cnd şi cnd aueai e cte unulrăsunnd cu un "curnuc& nucnuc" de&al lor, ca şi cnd ar $i vrut să se scoată în evidenţă sau să

rotestee. 2oate că răsunsurile acestea erau mai inteligente dect se întmlă în şcolile noastre. — +er că nu $aci aluie chiar la dumneata! rse naturalistul. — De ce nu3 0rei că am răsuns întotdeauna cum tre%uia3 Dret e că între%ările erau uneori aşa că

rămneai ca viţelul la oarta nouă. 0nd eram în clasa a treia de liceu... 2arcă ţi&am mai sus... — 0ă ai trecut şi rin liceu, îmi închiui... — -u asta vroiam să sun. )ă gndeam la între%area e care mi&a us&o ro$esorul. )ă gătisem cu

haine noi şi&mi închiuiam că att ajunge să treci un e7amen. +&a întmlat însă alt$el dect credeameu.

— 0um3 între%ă Lose$, vănd că savantul $ace o auă.

— -ici n&o să&ţi închiui. @ei că ro$esorul de ştiinţe naturale rinsese ică e mine $iindcă rea îlîntre%am multe şi mi&o cocea. 0nd mi&a venit rndul, m&am sculat în icioare convins că o să&i las etoţi cu gura căscată de multă ştiinţă ce era în caul meu. Ei, ce crei că m&a între%at3 De ce au ăsările

ene3! — reu de răsuns... — 2ăi nu&ţi suneam că mi&o cocea3 — Dar cred că te&ai riceut să ieşi din încurcătură. — )ai înti n&am răsuns nimic, e urmă am hol%at ochii la el, mi&am $rămntat creierii să găsesc

tui răsuns, şi cnd ro$esorul a reetat între%area... — 'ir ba"la#*G> şoti în momentul acela al%ilor vslaşul, arătnd cu mna sre cărarea care ducea

din ădure sre seri%ah.

Măriră doi oameni înarmaţi care se uitau de dearte la mormanele de ruine şi ăreau înlemniţi desaimă. Aoi o luară în gra%ă sre locul deastrului cu e7cla&maţii de indignare şi gesturi deordonate. — Doi al%i! şoti (atăl&cocostrcului. De unde&or $i venind şi cine dracuN or $i3 — Euroeni nu sunt, răsunse Lose$. 0red că sunt din locuitorii cetăţii, altminteri nu s&ar $i

însăimntat aşa. — (ot ce se oate, %a e chiar sigur. -u cumva or $i din ceata lui A%u el )ot şi să $i venit înainte ca

să&i anunţe sosirea în seri%ah3 Ca să&i e7aminăm mai %ine rin ochean.8i vău ocolind cteva momente seri%ahul aoi cercetnd cu %ăgare de seamă urmele vnătorilor de

sclavi lăsaţi de aă şi lund&o în goană sre miaănoate. — +e duc la satul djurilor ca să a$le ce s&a întmlat, ise +chPar. @om avea răga să vedem

dincotro vin. ;ănuiesc că şi&au lăsat %arca la. mal. ai cu mine!0nd co%orră la mal, văură o luntre mică rionită cu o $unie de o rădăcină de coac. 8n luntre nu

era nimeni. — )i&am închiuit eu că aşa o să $ie, ise Lose$. — Iştia doi sunt din oamenii lui, A%u el )ot şi i&a trimis înainte. E de aştetat că se vor întoarce

să&i sună ce s&a întmlat şi să&l $acă să&şi gră%ească sosirea. — +ă nu&i lăsăm. 0e&ar $i să le s$ărmăm luntrea3

73 Ca seama.

~ 94 ~




— -u sunt de ărere, $iindcă ar %ăga de seamă că se a$lă duşmani de&ai lor e aroae. )ai %ine s&odelegăm şi să&i dăm drumul la vale. 8şi vor închiui că n&au legat&o %ine şi a luat&o aa.

Aşa şi $ăcură. untrea se învrti de două ori în loc, e urmă alunecă cu reeiciune e unde, dusă decurent.

0ei doi savanţi se întoarseră iar la locui lor su% coac. Aştetau cu neră%dare venirea ara%ului, daracesta nu se ărea nicăieri.

)ai trecu un ceas. +oarele as$inţea şi vnătorul de ele$anţi nu mai venea. 8n schim% îi văură e ceidoi ara%i alergnd sre locul unde&şi lăsaseră luntrea.

— @or să lece, ise +chPar. Au să vadă că a disărut luntrea şi au să se auce s&o caute. +ă neascundem ca să nu dea de noi.

(u$e nu erau, de aceea se căţărară în coacii în al căror $runiş des se uteau ascunde $oarte %ine. De e mal se aueau e7clamaţiile de neca ale celor doi ara%i. 2ăreau într&adevăr convinşi că nu

rioniseră destul de %ine luntrea şi o luară iar în $ugă sre sat. 0ei trei co%orră din coaci.

Amurgul $ăcu loc noţii9 ara%ul nu mai venea. 0easurile treceau într&o aştetare în$rigurată. 8ns$rşit, e la mieul noţii auiră aşi aroiindu&se.

— El e! şoti Lose$.8ntr&adevăr, dinsre marginea ădurii cineva strigă'

— Ei, unde sunteţi, oameni %uni3+chPar îi recunoscu glasul, totuşi între%ă'

— 0ine e3 — Eu, +ejad i$jal ― vino încoace!Ceşiră de duă coaci şi se îndretară dincotro venea glasul. @ăură jos la ămnt două cămile şi

lngă ele e vnătorul de ele$anţi. Era singur. — 8mi închiuiam eu că vei mai $i adus încă e cineva cu tine, ise el văndu&i însoţitorul. 1tiu că

m&ai aştetat cu neră%dare, dar n&am utut veni mai devreme. — De ce3 între%ă 2$otenhauer. — 1eicului i se ăruse că rea am stat mult de vor%ă cu voi şi căătase %ănuieli. 1i aoi, era $oc e

voi că n&aţi vrut să&i daţi nici un %acşiş. -u mai vroia nici în rutul caului să&mi vndă cămilele. 2ecnd mă ciorovăiam eu cu el, au venit oamenii lui A%u el )ot şi ne&au întrerut.

— Mii, tot trimişi de ai lui erau9 ne&am închiuit noi. — @eneau să&i sună ara%ului că ceata se întoarce este două ile. 0nd au auit ce s&a întmlat, s&

au gndit să&i iasă înainte ca să&i dea de veste şi să&l îndemne e A%u el )ot să se ia duă $ugari. -uşi&au mai găsit însă luntrea9 esemne că n&au rionit&o %ine şi a luat&o aa.

— -oi am delegat&o dinadins, căci %ănuiam cine sunt şi la ce&au venit. — :oarte %ine aţi $ăcut. -u mai au luntre şi djurii n&au unelte cu ce să $acă alta la reeeală, aşa că,

A%u el )ot n&are cum să a$le ce s&a întmlat. — =nde e el acum3 — a deărtare de două ile de drum. @ine e aă, nu e uscat. A închiriat la DiaBin două coră%ii

mari în care înca o grămadă de oameni. Aduce cu el trei sute de nuehri %ine înarmaţi. 2roviiile i s&auisrăvit, de aceea a trimis e aceştia doi înainte ca să&i aducă de la seri%ah. De aici nu mai are ce lua,iar la )adunga, singurul seri%ah care îi e în drum, nu se oate ori, $iindcă e în duşmănie cu căeteniade acolo. E deci nevoit să se mulţumească numai cu escuitul şi vnatul, ceea ce&i va întria $oarte

~ 95 ~



Slujitorii mor ii

mult sosirea. Dacă vreţi să vă duceţi cu %arca la )adunga, vă s$ătuiesc să $iţi cu %ăgare de seamă. 0umi&aţi ări coră%iile, $eriţi&vă ca de $oc şi ascundeţi&vă imediat rin ăuriş nă ce&or trece.

— 2ornim chiar acum şi nu ne orim toată noatea. 0um mergem la vale, cred că o s&ajungemînaintea lui la )adunga. Dar tu cnd leci3

— 0nd s&o lumina de iuă. — De ce tocmai atunci3 între%ă cu mirare Lose$. — Din două motive. @oi sunteţi creştini şi nu ştiţi că musulmanul nu orneşte la drum de ct la

vremea asr &ei, adică trei ceasuri duă vremea rnului. Dacă nu&i e cu utinţă să rămnă nă atunci,îi e îngăduit duă ce&şi $ace rugăciunea de la răsăritul soarelui. 8n nici un ca însă între aceste douărugăciuni. -u se oate a%ate de la regulă, dect în îmrejurări cu totul nerevăute. (e las să $aci cumîţi orunceşte legea ta, dar lasă&mă şi e mine să nu mi&o calc e a mea. 1i aoi, chiar de&am lecaimediat, ce $olos am avea3 (re%uie să ne luăm duă urmele vnătorilor de sclavi şi e întuneric tot nule&am utea vedea.

— Dacă aştetăm nă dimineaţa, vin iar djurii şi mă ot vedea. — -&au să vină. +tau şi acum şi %eau. Au să doarmă nă e la rn. 1eicul era %eat încă de cnd

am lecat eu. -orocul tău şi al meu, altminteri nu&mi vindea cămilele. =na e a ta, cu şa cu tot9 o să&midai e ea cinci %ani de argint. e&am luat ie$tin, $iindcă se aroie vremea loilor şi tot mor ele şi aşa.

0inci iese de argint entru o cămilă este, cum s&ar ice, de omană. +chPar lăti $ără să setocmească.

-u utu însă hotărî e ara% să lece imediat9 acesta ţinea să resecte, ca %un musulman, receteleCoranului, aşa că tre%uia să mai, aştete încă atru ceasuri nă ce va răsări soarele. 2$otenhauer, caren&avea aceleaşi motive, se gră%ea sa ajungă ct mai reede la seri%ahul )adunga, ca să i&o ia înaintelui A%u el )ot.

— +ă dea Dumneeu să ne vedem sănătoşi, ise el întinnd mna tovarăşului său. Acum, cnd a

venit vremea să ne desărţim, mă gndesc că %elandaşii aceia nu merită să&ţi rimejduieşti viaţa entrunişte arai. 0e ne asă nouă la urma urmei de ei! 2e urmă, iar mă întorc şi ic' dacă conştiinţa îţidicteaă să $aci o $ată %ună, $ă&o! 0e&ar $i să mă laşi însă e mine sa mă duc în locul tău3

— -u, dragul meu, nu se oate. 0e&am hotărt o dată, rămne %un hotărt. /ămi cu %ine şi larevedere e curnd.

— (ii, da încăăţnat om! Du&te cu Dumneeu şi vei de nu te rea răădi cu $irea entru nişte...nişte arai...

Lose$ se uită mişcat duă el nă ce&l vău ierind în întuneric. ;ătrnul savant cu aucăturile luiciudate şi graiul lui simlu îi devenise mai drag ca un $rate.

Capitolul IX - Povestirea V â n ă torului-de-elefan ţ i

~ 96 ~




Duă ce rămase singur cu ara%ul, se aşeară amndoi jos în iar%ă şi vor%iră ctva tim desre lanullor, aoi tăcură amndoi. )ulte n&aveau să&şi aună. :iecare se gndea la ce&l interesa, şi interesele lornu erau aceleaşi.

0easurile treceau mult rea încet ― duă cum i se ărea lui Lose$ +chPar, neo%işnuit să&şi iardăvremea în adar.

8n s$rşit aăru în are o geană de lumină şi în curnd răsări soarele. @nătorul&de&ele$anţiîngenunche ca să&şi $acă rugăciunea de dimineaţă, germanul îşi îmreună şi el minile murmurndTatăl nostru, e urmă se sculară de jos şi încălecară e cămilele aduse de ara%. 2orniră duă urmelevnătorilor de sclavi, $ără să ştie ce&i aşteată ele acum înainte.

0mia se întindea nă dearte. Dinsre satul djurilor nu se ărea ţienie de om, aşa că nu aveacine să&i vadă.

Ara%ul se aroviionase cu merinde din %elşug. De o%lncul şeii atrnau cteva găini tăiate şi douădesăgi line ro%a%il cu $ăină, aşa că nu vor duce lisă de hrană e drum.

8i îngrijora însă starea cămilelor. Erau din cale&a$ară de sla%e şi răădite. 1eicul se descotorosisede ele ştiind că, imediat ce vor încee loile, nu o vor duce mult. Era imosi%il să le $aci să meargă întra, ci numai la as, aşa că e la vremea rnului ajunseră de&a%ia la locul unde $useseră în ajunsalvaţi o%o şi (olo. +e cunoşteau încă %ine urmele lor.

0ei doi călăreţi îşi adăară cămilele înainte de a se îndeărta de ru şi adunară cteva mlădiţe ca săai%ă ce da seara nutreţ animalelor.

+oarele dogorea şi căldura era att de înă%uşitoare înct de&a%ia le uteau urni din loc. Aceasta îl use e gnduri e german. 0a să nu&l jignească e ara% îl între%ă e dearte'

— Djurii n&aveau alte cămile mai %une3 +au nu era mai %ine să cumeri în locul lor cai3 — -u mai aveau, îi luase A%d el )ot şi alte cămile n&au vrut să&mi dea, aşa că a tre%uit să mă

mulţumesc cu ce&am găsit.

— Dar %oi de călărie or $i avut3 — -ici. A%d el )ot nu le mai lăsase nici unul. -umai Allah ştie ce&o să se întmle... — 1tiu şi eu, nu numai el' # să ajungem rea triu la #m%ula, asta o să se întmle. )ergem mai

încet dect truele edestre ale lui A%d el )ot şi acestea au o i de mers înaintea noastră. )i se are căîn loc să&şi iuţească mersul, o să ne omenim că nu mai utem urni cămilele din loc ori craă su% noi.Degea%a le îndemnăm la drum9 nu le ajută nici vor%a, nici %ătaia.

— Atunci mai ştiu eu un mijloc. Au să ne ajute crengile de su$$arah e care le&am luat tot entruele, ise ara%ul.

+coase de la %ru cuţitul şi $ăcu un $luier. 8l duse la %ue şi scoase un $luierat ascuţit. 0ămileleciuliră urechile. a al doilea $luierat, o luară în tra de nu le mai uteai ori.

— Ei, văuşi3 rse ara%ul. # să&ţi $ac şi ţie un $luier de ăsta. +ă $luierăm cu rndul, altminteri neiese su$letul din noi.

0nd $luierul $u gata, Lose$ îl duse la %ue şi înceu să $luiere de or. 0um înceta unul din ei,cămilele îşi încetineau iar mersul, aoi cum aueau $luieratul, nu le mai uteai ţine în loc.

2e înserat ajunseră la o mlaştină aroae secată, care va $i $ost e vremea loilor un eleşteu în toatăregula. +e găsea aici destulă trestie uscată cu ce să $acă $ocul, dar nici o altă vietate dect niştecrocodili lihniţi de $oame care, în lisă de altă hrană, se mncau între ei.

Ara%ul se orise la amiaă şi aoi duă alte trei ceasuri, ca să&şi $acă rugăciunile rescrise de lege.

~ 97 ~



Slujitorii mor ii

Acum se aroia /ogrebul , rugăciunea de la ausul soarelui. De aceea se ori aroae de mlaştină şihotărî să oosească aici.

Lose$ n&avea încotro şi se învoi $ără să rotestee. De altminteri era nemulţumit de iua de astăi,deşi se aroiaseră întructva de aceia e care îi urmăreau.

Duă ce se întunecă, arinseră $ocul ca să&şi regătească de mncare şi să se $erească de crocodilicare $ug la vederea $ocului. 0ămilele tre%uiau să le ţină ct mai dearte de mocirlă, tot din ricinacrocodililor. e legară de icioare şi le dădură mlădiţele e care le aduseseră anume entru ele. Aă n&aveau. Deoarece nu uteau lăsa $ocul să se stingă, era nevoie să rămnă cineva trea ca să&l alimenteemereu, aşa că hotărră să veghee cu schim%ul.

#%osiţi şi nemulţumiţi de reultatul de este i, cei doi drumeţi vor%eau numai ce era de tre%uinţă.ermanului nu&i lăcu deloc $ritura de găină care înceuse să se îmută din ricina căldurii, şi mncă$oarte uţin. +e culcă aoi ca să doarmă nă ce&i va veni vremea schim%ului.

2e la mieul noţii $u treit %rusc de o îmuşcătură. +ări, seriat, în icioare şi use mna e armă.

— (e&ai seriat degea%a, îi ise ara%ul liniştit. A$urisitul ăla de crocodil o$tise esemne la carne deom, că venea de&a dretul sre noi' C&am tras un glonţ în ca ca să&l satur.

+chPar vău un crocodil vrcolindu&se în ultimele sasmuri ale agoniei nu dearte de ei. — -&ar $i %ine să ne ducem niţel mai dearte3 ise el. — a ce3 8muşcătura i&a seriat şi n&o să mai îndrănească nici unul să se aroie. 0ulcă&te şi

dormi $ără grijă. 2este o jumătate de ceas te scol eu ca să&mi iei locul. — )ă lisesc. 2re$er să îmuşc cţiva crocodili dect să mă mănnce vreunul din ei, răsunse

morocănos Lose$. — 0um vrei. Ai văut că ştiu să te ocrotesc cnd tre%uie. -ădăjduiesc că o să $aci şi tu acelaşi lucru

entru mine.Ara%ul îşi încărcă iar uşca, se în$ăşură e urmă %ine în ătură şi adormi imediat. #mul acesta era

mai tre%uincios şi mai $olositor dect îşi închiuise el.ermanul se simţea mai singur şi mai trist ca oricnd. Din deărtare se aueau sunete ciudate. 2oateglasuri de animale care nu cuteau să se aroie de teama crocodililor şi a $lăcărilor. ienele şi şacaliinu sunt rimejdioşi. 2anterele şi leii nu aveau ce căuta, $iindcă aa era secată. Atenţia lui era deciîndretată numai sre smrc, de unde vreun crocodil mai hămesit ar $i încercat să se aroie. Dar nuveni nici unul.

0nd orile înceură să se ivească, deştetă e ara% ca să&şi $acă rugăciunea rescrisă de lege, duăce mai înainte aruncase o mnă de trestie cămilelor.

ăinile se stricaseră de tot, aşa că nu mai aveau ce $ace cu ele. e aruncară crocodililor care senăustiră asura lor şi luta între ei $u att de crncenă înct se s$şiau unii e alţii.

Ara%ul delegă cămilele şi orniră la drum. Din ce înaintau, ţinutul devenea mai uţin ster. /ulcurgea iar în linie dreată duă ce lăsase în urmă cotul e care&l $ăcuse este cmie. =rmelevnătorilor de sclavi erau încă destul de desluşite nă la o lim%ă de ămnt de la malul rului. Acestegol$uleţe se aseamănă cu %ăile )ississiiului, care se umlu e timul loilor cu aă. Duă ce scadaele, ămntul rămne umed şi e rielnic devoltării unei vegetaţii %ogate. )ulte din aceste groisunt att de adnci înct ăstreaă şi în lunile cele mai călduroase ale anului aă în ele şi li se icemaije".

ngă una din acestea se oriseră drumeţii noştri. a cteva sute de aşi de acolo se a$la un %ao%a%

~ 98 ~




uriaş al cărui trunchi tre%uie să $i măsurat este cincieci de icioare G în circum$erinţă. -u era însăînalt, aşa că vr$urile crengilor lui des$run&ite atingeau aroae ămntul $ăcnd un $el de chioşc în

jurul trunchiului.+e vrră su% acest um%rar trăgnd cămilele duă ei, cu gnd să&şi etreacă noatea aici. Erau de

alt$el mai $eriţi de ţnţari dect la malul rului.Ara%ul îşi $ăcu rugăciunea de seară aoi, în tim ce Lose$ îmuşca o gscă săl%atică, se aucă să

$acă $ocul. Arinse atru, nu unul, căci vreascuri aveau destule, ca să gonească mai %ine ţnţarii şi$iarele săl%atice.

Duă ce $riseră gscă se aşeară lngă $oc să mănnce. Deodată auiră crăcile trosnind şi un s$orăitciudat. 2useră reede mna e uşti, regătindu&se de lută.

— !lla" a#bar , djamus ― Dumneeu e mare, un %ivol, un %ivol! strigă ara%ul, ochi şi descărcădouă gloanţe, unul duă altul.

Dar $ie că ara%ul nu ochise %ine din ricina luminii $ocurilor care îl or%eau, $ie că era rea agitat,

gloanţele dădură greş.;ivolul a$rican e mult mai uternic şi mai săl%atic dect cel indian. 8i lac smrcurile, înoată

admira%il şi&şi $ace cu uşurinţă cale rintre coacii cei mai deşi. @nătorii cei mai di%aci considerăvnătoarea acestor %ivoli mult mai rimejdioasă dect a ele$anţilor, a hiootamilor şi a rinocerilor.0hiar rănit, de moarte, nu se lasă şi lută înainte.

Aceia care um%lă răleţiţi de cireadă sunt încă mai rimejdioşi $iind şi mai săl%ăticiţi. +udaneul areo vor%ă' "Dacă întlneşti o cireadă de %ivoli, $uge ea de tine, dacă întlneşti unul singur, $ugi tu de el".

=n răleţit dintre aceştia îşi vrse acum caul lui enorm rintre crengi. :ocul, în loc să&l gonească,îl ademenise într&acolo. @ău cămilele şi oamenii şi tocmai vroia să se năustească asura lor cnd@nătorul&de&ele$anţi îşi descărcase arma. loanţele îl atinseseră numai în treacăt. /ămase o cliălocului, ca şi cnd s&ar $i mirat că îndrăneşte cineva să&l atace, e urmă lăsă9 caul în jos şi se reei

cu un muget groav sre ei. — Ascunde&te duă trunchi! strigă Lose$ ara%ului.Acesta n&aştetă să&i sună de două ori. ermanul însă nu&şi ierdu cumătul şi rămase e loc cu

uşca întinsă. ;ivolul vru să&l auce&n coarne, dar acesta sări ca $ulgerul la o arte9 două detunături seauiră aroae în acelaşi tim şi... %ivolul se cutremură de două ori, se oticni, cău în genunchi, aoise ră%uşi cu o %u$nitură groavă la ămnt, unde rămase nemişcat.

ermanul nici nu cliise măcar. (re%uie să $i $ost într&adevăr un %un ţintaş ca să $i cuteat săîn$runte o ast$el de rimejdie. +coase alte gloanţe din cartuşieră şi, e cnd încărca din nou uşca, isect se oate de liniştit ara%ului'

— 2oţi să vii, %ivolul e mort. — )ort3 se miră acesta scoţnd caul cu $rică de duă trunchi. -u se oate! — @ino de vei. — Atunci tot l&am nimeritT — (u3 -u cred. Ca să ne uităm.+e lăsă în genunchi şi se aucă să e7aminee $runtea $iarei.

— 0e $aci3 răcni ara%ul seriat. Dacă nu şi&a dat încă su$letul, eşti ierdut... — -u te teme, ştiu eu ce $ac. Ca te uită aici. =nul din gloanţele tale i&a sintecat urechea, celălalt s&a

74 Aroae douăeci de metri.

~ 99 ~



Slujitorii mor ii

i%it de corn şi a alunecat jos.Ara%ul se aroie cu $rică, întinse mna de la distanţă ca să iăie animalul, îl aucă de coadă, aoi

de icior ca să se încredinţee că e într&adevăr mort şi de&a%ia e urmă veni mai aroae ca să se uiteunde ătrunsese glonţul.

— Allah, Allah! e7clamă uimit. Ai dretate, nici măcar nu l&am nimerit ca lumea. Dar tu ce i&ai$ăcut3 &am văut cutremurndu&se de două ori şi s&a ră%uşit la ămnt $ără să mai mişte.

— C&am s$ărmat înti şira sinării, aoi i&am tras al doilea glonţ dret în inimă. — 2ăi nici nu l&ai ochit, cum s&a $ăcut de l&ai nimerit3 — 8n rice ca mai %ine ca tine. 2oţi ţinti $oarte %ine $ără să duci uşca la ochi. Am îndretat ţeava

unde vroiam să nimeresc. ;ineînţeles că tre%uie să lucrei cu iuţeala $ulgerului, ca să n&ai%ă vreme %ivolul să te ia în coarne. De asemenea se cere să $ii sigur de arma ta, altminteri eşti ierdut.

:oarte liniştit, ca şi cnd nimic nu s&ar $i întmlat, Lose$ se aşeă iar lngă $oc şi&şi tăie o %ucată de$ritură. Ara%ul nu se dumirea deloc9 se uita cnd, la el, cnd la uşca lui şi clătina mereu caul. Aoi

urmă ilda tovarăşului său şi s&aucă să mănnce în tăcere. -u&l ră%dă însă inima şi duă a %ucată devreme între%ă e +chPar'

— 0e $acem cu acest !bu #uru"nG- Dacă&l mai lăsăm aici o să se adune toate $iarele de radă de rimrejur.

— Deocamdată nu. +nge n&a curs de$el şi dacă nu&l sintecăm, n&o să se simtă mirosul. 1i&aoi,nici un leu n&ar îndrăni să se aroie de $oc.

— @ei că se tem cămilele de el şi n&au astmăr. — Au să se otolească. ;ivolul e %ătrn şi carnea lui nu e %ună de mncat, aşa că o să&l lăsăm hrană

cor%ilor. 8n alte îmrejurări i&aş lua scheletul caului entru coarnele lui minunate, dar acum nu evreme de aşa ceva.

— E$$endi, văd că eşti tot att de curajos şi vitea ca şi Emin 2aşa. (e admir şi te stime. -u vrei

să&mi sui cum te cheamă ca să ştiu cum să te numesc3 — -umele meu ţi l&aş sune degea%a, $iindcă nu l&ai utea ronunţa, de aceea i&mi !şvad GF şiajunge. Acum aş vrea să ştiu cum te cheamă e tine.

— 0nd am lecat de la Dar /unga, am jurat e Allah să mă leăd de numele meu nă ce&mi voiregăsi $eciorul. 0um aceasta nu s&a în$ătuit încă, nu mi&e îngăduit să&l sun. (oţi îmi ic @nătorul&de&ele$anţi, dacă nu vrei să mă numeşti ca toţi ceilalţi, sune&mi .ala +bnGG9 mi se otriveşte $oarte

%ine. — ;ine, aşa să $ie. Ai $ăcut şi jurămnt să nu ovesteşti nimănui cum ţi&a $ost $urat coilul3 — -u, e$$endi. 0um aş $i utut nădăjdui să mai dau de $eciorul meu dacă nu a!ş vor%i de el3 Am

ovestit la sute de inşi nenorocirea care m&a lovit, nu s&a găsit însă nimeni nă acum ca să&mi dea unsemn de îndrumare. Am înceut să cred că $iul meu a murit, rămn însă credincios jurămntului ecare l&am $ăcut şi o să&i caut, e el şi e omul care l&a răit, nă ce s&o îndura Allah să&mi ia ilele.

Ara%ul duse minile la ochi şi îşi şterse o lacrimă' — Eram cel mai %ogat om şi mai cu vaă al tri%ului meu, căetenia ră%oinicilor noştri şi întiul în

s$atul înţeleţilor. )ă credeam mai $ericit dect toţi, şi chiar eram, nă în ceasul cnd s&a a%ătut

75 (atăl coarnelor&de&%ivol.76 -egru 5+chPar în germană6.77 :ără $ecior.

~ 100 ~




nenorocirea este caul meu. 8mi iu%eam nevasta şi singurul meu coil, un %ăiat, căruia îi dădusemnumele /esu& et Tmeni 6a9abi +lidjGH. 8ntr&o i...

— 2entru ce i s&a dat orecla asta3 îl întreruse germanul. — :iindcă avea numai ot degete la icioare. -u ştiu dacă la voi se întmlă mai des, dar la noi aşa

ceva e $oarte rar. — 1i la noi.;ăiatului îi lisea degetul cel mic la $iecare icior, în schim% îl înestrase Allah cu multă minte.

)ai deştet dect el nu era coil în tot tri%ul. -ici nu îmlinise trei ani cnd veni într&o i în satulnostru un negustor de sclavi cu o grămadă de sclavi de vnare. ;ăieţi, $ete şi $emei, toţi negri, a$arăde un %ăiat care avea ielea mai deschisă, ărul lins şi chiul alt$el dect al lor. -egustorul îşi aşeămar$a în mijlocul satului ca la %lci şi din toate ărţile alergau ara%ii să cumere sclavi. ;ăiatul

lngea toată iua, dar de vor%it nu utea vor%i, $iindcă îi tăiaseră lim%a de la rădăcină. — 0e groăvie! 0ţi ani avea3

— @reo aisreece. (recuse o sătămnă de! cnd era negustorul în sat, cnd veni un om din;irBet :atma însoţit de cţiva inşi şi învinui e negustor că&i $urase coilul. uase urma ticălosului şi&lgăsise aici. -egustorul tăgădui, se jura e Allah că nici nu&l cunoaşte, că nu l&a văut de cnd e. 0umera oasetele nostru, se cuvenea să&i luăm aărarea, dar cnd am dus e %ăiat în $aţa străinului s&areeit la el, l&a luat de gt şi a înceut să&l sărute lngnd. -u era asta cea mai %ună dovadă că

%ăiatul îşi recunoscuse ărintele3 — 0red şi eu! — 1i aoi, oamenii veniţi cu el au jurat e Allah şi 2ro$etul său că %ăiatul e cel căutat. -egustorul

$urase coilul unui dretcredincios şi&l $ăcuse sclav. 0rima se edeseşte cu moartea. 2e urmă îi tăiaselim%a ca să nu&l oată trăda. +e cerea altă edeasă. +e adună s$atul ca să hotărască. -egustorul $uosndit la moarte, dar mai înti să&şi rimească edeasa entru că schilodise %ăiatul, adică să $ie

%iciuit şi să se dea %ăiatului mar$a dret desăgu%ire. — 1i şi&a rimit într&adevăr edeasa3 — -umai în arte. Duă legile noastre, nu uteam reda e negustor tatălui %ăiatului dect duă o

sătămnă, $iindcă îl luasem su% ocrotirea noastră entru două sătămni. &am us însă su% aă şi în$iecare i îl scoteam din închisoare ca să $ie %iciuit. Dar numai două ile, $iindcă a treia i nu l&am maigăsit. :ugise. 0ţiva din ră%oinicii noştri s&au luat călări duă el să&l rindă, s&au întors însă $ără să&l$i găsit. #amenii din ;irBet :atma şi&au luat %ăiatul şi au lecat acasă la ei.

— 1i ce legătură are întmlarea asta cu răirea coilului tău3 — +tai să vei. Duă cteva sătămni a venit la mine un om din +alamat cu o scrisoare de la E%rid

;en a$sa, negustorul de sclavi cu ricina. 0inele îmi scria că a $ost învinuit e nedret şi o să seră%une e mine în aşa $el că o să&mi aduc aminte ct oi trăi de %ăiatul din ;irBet :atma.

-&a trecut nici o lună de atunci şi am $ost o$tit cu ră%oinicii mei la o :antasiaGJ e care o dădea untri% vecin. 0um am ajuns acolo, a sosit un trimis din satul meu să&mi aducă vestea că %ăiatul meu a $ostrăit este noate. 2e stlul din $aţa cortului era în$it un %ilet în care E%rid ;en a$sa scria că mi&aluat $eciorul în locul celuilalt şi că n&am să&l mai văd ct oi trăi.

— 0e&mi sui tu, e îngroitor... nemaiomenit! strigă Lose$ indignat.

78 )esu$&cu&ot&degete&la&icioare.79 +er%are ră%oinică.

~ 101 ~



Slujitorii mor ii

— )ai scria că va %iciui e %ăiat ilnic entru %ătaia care i s&a dat şi că o să&i taie şi lui lim%a ca şiceluilalt. Eram ca ne%un. Am ornit cu toţi ră%oinicii noştri şi cu ai vecinilor mei în căutareacoilului9 adarnic! 0nd ne&am întors duă cteva sătămni, am găsit&o e nevastă&mea %olnavă şide inimă rea a murit a doua i. Am îngroat&o duă lege, am sus sclavilor mei că sunt li%eri să seducă unde or vrea, şi am $ăcut jurămnt să nu mă întorc acasă nă nu mi&oi regăsi %ăiatul. -ici ocăetenie de tri% care stă su% stănirea Bedivului n&are voie să&şi cumere sclavi al%i. A tre%uit deci sămă îndret sre ţinuturile unde uterea legii n&a ajuns încă. Am cutreierat ani de&a rndul ţări întregi,

ărul mi&a al%it şi inima încă sngereaă şi acum ca în iua cnd mi&a $ost $urat singurul meu coilcare mi&era drag ca lumina ochilor.

Am trăit în tot timul ăsta de e urma vnatului. Am ajuns să cred că cercetările mele au $ostîndretate în direcţie greşită. 2rin ce rimejdii am trecut, nu e nevoie să&ţi sun. De cteva luni cutreierţinuturile unde curge aă multă. (oţi mă cunosc aici su% numele de +ejad i$jal. 2e $iul meu nu cred căo să&l mai revăd vreodată. @a $i murit de mult. =n singur lucru mai rog. şi noatea e Allah. +ă&mi

îngăduie să dau o singură dată ochii cu E%rid ;en a$sa, dacă va mai $i trăind. 1i atunci... vai şi amarde el! -u sunt în iad chinuri e care să nu le îndure de mna mea...

Ara%ul suse cuvintele acestea cu atta ură înct Lose$ se în$ioră. ăsă aoi caul în jos şi&şi reemă$aţa în alme. (resări aroae seriat cnd germanul îi ise duă ctva tim cu glas %lajin'

— Allah e atotuternic şi milostiv. 2oate că te&ai urtat şi tu odinioară rea asru cu sclavii tăi şi avroit să&ţi arate ce durere groavă înseamnă cuvntul sclavie.

Ara%ul gemu adnc, e urmă răsunse o$tnd9 — Am $ost un stăn asru. 0te un negru a murit de %iciul meu, e alţii i&am schilodit e viaţă

tăindu&le minile. =nuia i&am smuls lim%a din gură $iindcă mă insultase. Duă ce mi&au $urat coilul,m&a curins mustrarea de cuget, de aceea mi&am eli%erat sclavii.

— (oţi oamenii sunt $ăturile lui Dumneeu, negrii ca şi al%ii. Allah te&a judecat9 acum vede căinţa

ta şi su$erinţele e care le&ai îndurat şi se va milosti de tine. +unt încredinţat că&ţi vei vedea în curndcoilul. — -iciodată! — -u vor%i aşa! De ce nu vrei să crei în îndurarea cerească3 2oate că seranţele tale se vor realia

cnd nici nu te aşteţi. — Dacă Allah ar $i vrut să se milostivească de mine, o $ăcea nă acum. — -imeni nu cunoaşte căile lui. 2oate că niciodată căinţa ta n&a $ost mai sinceră ca în cliele

acestea.Ara%ul tăcu o %ucată de vreme, e urmă răsunse'

— -imeni nu cutea e atunci. să&mi sună că asrimea mea era neomenoasă. (u eşti singurul careai îndrănit. -u mai ot îndreta răul e care l&am $ăcut şi&mi merit edeasa. Aş muri însă $ericit dacămi&aş utea vedea numai o dată $eciorul, chiar aşa schilod, $ără lim%ă.

@or%ise cu atta durere înct germanul se simţi mişcat nă la lacrimi. — 2oate că Allah ţi&a auit ruga, ise el unndu&i mna e umăr, şi mărturisirea căinţei tale îţi va

îmlini visul e care l&ai mngiat o viaţă întreagă. 0e&ar $i să&ţi $i găsit eu din întmlare %ăiatul3;ala C%n se uită încremenit la Lose$. 0hiul lui se însenină, ochii lui căătară o strălucire ciudată.

— Allah e dătător de moarte, şi tot el dă viaţă. 0uvintele tale nu ot $i $ără rost, mă tem însă că tevei $i înşelat cum m&am înşelat eu de attea ori, totuşi vor%eşte! 0unoşti tu e cineva care se aseamănă

~ 102 ~




cu $eciorul meu3 — Da. — De cţi ani e %ăiatul3 — De vreo otsreece. — =nde e3 — (răieşte rintre niam&niami. — 0um îl cheamă3 — C se ice A%d es +irr, :iul&tainei, o dovadă că e de o%rşie necunoscută. :iul căeteniei niam&

niamilor e rieten cu el. Am sionat odată o convor%ire a lor şi am auit cum acesta îi icea )esu$. 8n$aţa altora însă nu.

— Allah e mare! @a $i $ost numai o otrivire de nume. — -u cred. -umele )esu$ e o%işnuit e la voi3 — Dimotrivă, îl întlneşti $oarte rar. Dar rincialul, rincialul... C&ai văut tu icioarele3

— Da. -&are dect atru degete la $iecare icior, al cincilea îi liseşte. — Dumneeu e mare9 Dumneeu e milostiv şi îndurător! strigă ara%ul cu adncă evlavie. Cnima mea

renaşte la viaţă şi arcă&mi vine să ţi de %ucurie. Dar nu, nu, să nu mă %ucur rea de timuriu, nă cenu voi şti lucruri mai amănunţite desre %ăiat.

— 8ntrea%ă şi o să a$li. — )i&ai sus că %ăiatul e rieten cu $iul rinţului niam&niamilor şi l&ai auit vor%ind cu el. Eu însă

sunt încredinţat că, chiar dacă mai trăieşte, nu oate vor%i. — 0e te $ace să crei3 :iindcă negustorul de sclavi te&a ameninţat atunci că o să&i taie lim%a3 — Da. — A $ăcut&o ro%a%il ca să&ţi mărească durerea. -u era el rost să schilodească %ăiatul. 8nainte

vreme era re$erat un sclav mut, astăi s&au schim%at lucrurile. =n servitor tre%uie să oată vor%i ca să

ştie să răsundă la între%ările stănului. )uţii nu mai au căutare şi asta o ştia rea %ine negustorul desclavi. 0red deci că n&a $ost dect o ameninţare şi atta tot. — @ei că el nu&l $urase entru lăcomia cştigului, ci ca să se ră%une e mine. &a amuţit ca să nu

sună nimănui cine e. — Aşa ar $i, dacă %ăiatul ar $i $ost mai mare. 0hiar şi aşa, tot nu&l schilodea. =n mut oate învăţa să

scrie şi aşterne e hrtie ce gura lui nu e în stare să sună. 0oilul n&avea însă dect trei ani. a vrstaasta uită reede şi negustorul îşi va $i is că, nă ce se va $ace mare, va $i uitat de mult cine şi al cui e.

— E$$endi, cuvintele tale îmi mngie su$letul, deşi mă doare că %ăiatul nu&şi mai aduce aminte de ărinţii şi de coilăria lui.

— -&aş utea să&ţi sun nimic hotărt în rivinţa asta. :iul&tainei nu vor%eşte niciodată de trecut,ştiu însă că oartă în inimă dorul ră%unării şi %ănuiesc că ura lui se îndreată sre omul care l&a răit.

Ara%ul sărise în icioare şi stătea dret înaintea germanului cu ochii aţintiţi la %uele lui, ca şi cndde ele îi atrnau viaţa, $ericirea lui viitoare.

— /ă%unare... dor de ră%unare... murmură el. 2oate că a uitat totul, numai nu şi $atul că a $ostrăit de la snul mamei lui. De cnd ici că e la niam&niami3

— De vreo doi ani. A venit singur şi a rămas la ei, $ără să sună cine e şi de unde vine. De aceea, i&au is :iul&tainei.

— 0e $ace la ei3 Din ce trăieşte3

~ 103 ~



Slujitorii mor ii

— :iul căeteniei lor l&a găsit rătăcit în ădure şi l&a adus la tatăl său. ;ăiatul s&a dovedit reededestoinic la mnuirea armelor şi rinţul l&a luat e lngă el. E deştet, cuminte şi aşeat, aşa că e dragtuturor. 0unoaşte toate noroadele de la ;ahr el A%Qad nă la aele cele întinse şi vor%eşte multe dingraiurile lor.

— 1i e cel ara%3 — Da. 2e urmă e $oarte riceut şi ştie lucruri e care oamenii în mijlocul cărora trăieşte nu le ştiu. — Atunci e un om %un şi nu se aseamănă la minte cu negrii, ise ara%ul cu un m%et de $ericire e

chiul lui îm%ătrnit de su$erinţe. — Da. Cnima lui e %ună şi neîntinată. 1tie că e alt$el dect ceilalţi, e mndru de sine dar mndria lui

nu jigneşte e nimeni. De cte ori mă uitam la el, îl asemuiam cu un mn de rasă, semeţ şi $rumosnevoit să ască alături cu nişte cai de rnd. +e îmacă %ine cu ei, aşte aceeaşi iar%ă cu ei, cunoşti însăde la întia aruncătură de ochi că o dată în utere, va urta în sinare o şa de reţ şi un călăreţ mndruca şi el.

— Allah, o Allah9 strigă ara%ul îmreunndu&şi minile. De&ar $i coilul meu... $eciorul meu...(re%uie să mă duc ct mai curnd la niam&niami să&l văd.

— &ai şi văut. — &am văut eu3 =nde3 între%ă @nătorul&de&ele$anţi, încremenit. — 2rintre ruinele cetăţii lui A%u el )ot. -&ai %ăgat de seamă un tnăr care venise cu noi şi care s&a

dus să vor%ească el mai înti cu şeicul djurilor3 — &am văut şi mi&a $ăcut mare %ucurie ochilor. Ista să $ie3 # )ahomed şi voi toţi s$inţi cali$i!

&am avut aroae de mine şi n&am %ănuit că e cel mult căutat... =nde se a$lă acum... la cine s&a dus3 — a seri%ah )adunga. E crmaciul vasului meu. — /aşalla"* 1tiu că oanienii tăi te aşteată acolo. )ă duc acum cu tine la #m%ula, e urmă mă

întorc să vor%esc şi eu cu acest :iu&al&tainei. Da, stăne, ai avut dretate cnd ai sus că nu tre%uie să

ne îndoim de milostivirea lui Allah. )&am schim%at dintr&o dată, arcă&aş $i alt om. 1i nu numai luiAllah îi datore schim%area mea ci şi ţie. +une, vrei să $ii rietenul, $ratele meu3 — Din toată inima!8şi întinseră minile.

— 1tii tu, urmă ara%ul, care sunt cuvintele la noi cu care se încheie o rietenie e viaţă şi emoarte3 2s sub"i l$es sub"i, el umr la umr HK. +une&le duă mine.

Lose$ +chPar reetă $ormula, e urmă ara%ul îl curinse cu %raţele de gt, îl sărută e amndoio%rajii icnd'

— Acum suntem un tru şi un su$let. (u eşti eu şi eu sunt tu. @ai şi amar de duşmanul care arcutea să te insulte, sau să mă insulte!

Capitolul X - Î n lan ţ urile sclaviei

80 2rietenie entru rietenie, viaţă entru viaţă.

~ 104 ~




@nătorul&de&ele$anţi nu utu adormi de emoţie şi se o$eri să veghee el toată noatea.ermanul se trei de&a%ia dimineaţa, cnd îl aui $ăcndu&şi cu glas tare rugăciunea. :ocul mai

lia încă şi $ăcură din $ăina adusă cteva turte e care le coaseră în cenuşă. 8n tim ce ara%ul seîndeletnicea cu cotul lor, Lose$ adăa cămilele şi le use niţică iar%ă verde dinainte.

2orniră aoi iar la drum. Erau siguri că e la amiaă vor ajunge la vnătorii de sclavi. Era însă alt$eldect s&aştetau ei.

Duă ce lăsară în urmă ostrovul, văură iar urmele ducnd aroae de malul rului. +e a$la aici o ădure deasă, care înceea duă ce treceai mai înti rintr&o cmie lină de tu$e şi iar%ă. 2e ămntulacesta jilav urmele se vedeau încă şi mai desluşit. Erau multe şi răsndite e o întindere destul demare. @itele e care incendiatorii le luaseră de la seri%ah nu mai utuseră $i ţinute în $ru cnddăduseră de iar%ă roasătă şi se răleţiseră unele de altele.

0ei doi drumeţi mergeau alături vor%ind între ei cu glas tare, ştiind că n&are cine să&i audă, cnddeodată Lose$ ― care o luase niţel înainte, $iindcă tu$ele erau rea dese şi nu uteau trece amndoideodată ― îşi întoarse reede cămila şi şoti ara%ului'

— +t! # cliă să mai $i înaintat şi ne vedeau! — 0ine3 între%ă ;ala C%n. — #amenii ceia de colo care îşi asc vitele e cm. +unt şi negri şi al%i rintre ei. — #are cine să $ie3 — # să vedem noi îndată, dar aşa ca să nu ne vadă ei e noi.8ndemnă cămila să se lase&n genunchi şi descălecă. Ara%ul $ăcu acelaşi lucru. +e ascunseră în tu$iş

şi se uitară cu %ăgare de seamă rintre tu$e.a dreata lor, sre aus, se întindea un şes care se ierdea în are. 2e stnga, la marginea ădurii,

oosiseră vreo atrueci de oameni de toate culorile şi îm%răcaţi tot aşa, cu armele lngă ei. -udearte de ei ăşteau vitele. Erau şi cţiva cai şi cămile rintre ele. +u% coaci ăriră, îngrămădite %aloturi cu mar$ă. @reo ece inşi ăeau vitele ca să nu o ia rana este cm.

— 1tii tu cine sunt ăştia3 între%ă germanul e tovarăşul său. — Da. #amenii lăsaţi la seri%ah s&o ăească şi care i&au dat e urmă $oc. — Aşa %ănuiesc şi eu. -u înţeleg însă cum au îndrănit să urmee acelaşi drum e care a ornit

A%d el )ot. -u se oate să nu&i cadă în gheare. — #ri el lor. — 0e vrei să sui3 — Am a$lat de la djuri că A%d el )ot nu e de$el iu%it de oamenii lui, $iindcă se oartă rău cu ei.

2esemne că de aceea s&au răsculat îmotriva lui. )ai cred că, în a$ară de aceşti cincieci, sunt şi alţiicare ar $i %ucuroşi să&i $acă de etrecanie, mai ales dacă ar utea trage şi ceva $oloase de e urmamorţii lui. 0aul răscoalei tre%uie să $ie %ătrnul ceauş. Dar la ce&o $i luat vitele cu el3 Doar ca săîntemeiee alt seri%ah. 0u cincieci de oameni nu se oate. 1i&aoi vnătoarea de sclavi cere o armatăîntreagă. De unde oate să şi&o adune, dacă nu din $oştii lui tovarăşi3

— 0red că ai dretate. — -umai aşa îmi lămuresc eu de ce a luat&o e urmele lui A%d el )ot. @rea să le iasă înainte la

întoarcere ca să cadă la învoială cu ei. )ai mult ca sigur că au să vrea, $iindcă o să le $ăgăduiască

~ 105 ~



Slujitorii mor ii

marea cu sarea. — 1i cu A%d el )ot ce&au să $acă3 — 2ro%a%il ca au să&l omoare şi vor une mna e avutul lui ― resuunnd că atacul de la

#m%ula i&ar reuşi. — 0e urmări groave are şi negoţul acesta cu sclavi! #mul devine o adevărată $iară. — )i&am dat şi eu seama. +unt deci convins că oamenii ăştia aşteată aici e A%d el )ot ca să&l

ucidă. -umai că au să&şi ia reede edeasa. — -u înţeleg ce vrei să sui... — =iţi că mai e şi A%u el )ot la mijloc, care tre%uie să se întoarcă este două ile cu trei sute de

nuehri. 0nd şi&o vedea seri%ahul în ruine şi o a$la de la djuri ce s&a întmlat, ce crei tu că o să $acă3 — # să ornească duă răsculaţi3 — ;a %ine că nu! îi găseşte aici şi&i măcelăreşte e toţi. Aşa se s$şie cor%ii între ei şi să mulţumim

lui Allah că nu e altminteri. 2entru noi însă întmlarea asta nu e de$el lăcută şi ar $i %ine să ne $erim,

ca să nu ne vadă. — ;ine ici. (re%uie să ne întoarcem din drum şi să $acem un ocol. 2nă să găsim iar urma lui A%d

el )ot o sa ă%ovim cteva ceasuri. — Asta aşa e. De aceea să lecăm îndată ca să nu mai ierdem vremea degea%a.8ncălecară şi&o luară îndărăt e unde veniseră. 0nd ajunseră la loc deschis, Lose$ se uită rin

ochean şi ări oamenii şi vitele ca nişte uncte mici în deărtare. 0u ochii li%eri nu i&ar $i $ost cu utinţă să&i vadă, deci nici ei e el. Duă ctva tim $ură nevoiţi să schim%e direcţia ca să dea iar deurme. e tre%ui însă atru ceasuri şi jumătate de drum ca să $acă ocolul şi nu se a$lau acum dect la odeărtare de trei s$erturi de oră de lagărul ara%ilor. Moreau e ct uteau cămilele, dar acestea erau attde istovite înct nici $luieratul nu le mai ajuta.

Din ce se îndeărtau de ru, din ce ămntul era mai ster şi mai uscat nă ce la urmă ajunseră la

un loc unde erau numai %olovani. De aici drumul ducea rintre dealuri şi văi şi în are aăru un şir demunţi. — )unţii 2am%ija! ise ara%ul arătnd într&acolo. — a oalele cărora se a$lă #m%ula, nu e aşa3 0t crei că mai avem nă acolo3 între%ă neamţul. — -u cred s&ajungem înainte de a se întuneca. — Atunci o să $ie rea. triu. — +ă nu&ţi închiui asta. -ici un vnător de sclavi nu atacă un sat la lumina ilei. De o%icei

aşteată nă în ori. Avem destulă vreme să înştiinţăm e locuitorii satului ― cel uţin aşa cred. — Eu nu. 2ărerea mea e că A%d el )ot şi&a $ăcut lagărul undeva e aroae şi aşteată, să se

înnotee. — (e înşeli. ;andiţii aceştia rocedeaă alt$el. (re%uie să iei în consideraţie că ţinutul e rea uţin

oulat. -u e7istă sate şi oraşe aroae unele de altele ca în Egit sau aiurea. Aă nu au aici dect în -il şi în aroierea lui. ngă ru nu se statornicesc %ucuroşi negrii, $iindcă sunt e7uşi la vreo năvalăde&a vnătorilor ele sclavi. 8şi $ac mai %ine satele rin reajma iaurilor sau ostroavelor maiîndeărtate. Aşa va $i şi cu #m%ula. 1eicul djurilor îmi sunea că satul e într&un ţinut singuratic la

oalele munţilor aroae de o mlaştină care $ormeaă e timul loilor un eleşteu mare şi lat. De aceeanegustorii de sclavi n&au nevoie să se ascundă, ci se duc de&a dretul9 ştiind că nu e7istă alte sate ca săsară în ajutorul locuitorilor.

~ 106 ~




— Atunci îi ot vedea venind. — -u se aroie att de mult este i. — Dar dacă întlnesc din întmlare săteni în drum3 — #ri îi omoară, ori îi un în lanţuri ca să nu se ducă să&şi înştiinţee consătenii. @nătorii de

sclavi nu ornesc niciodată în număr rea mare. 0nd au ajuns la o deărtare de o jumătate de i desat, trimit iscoade riceute, e urmă altele, nă $ormeaă un lanţ rin care nu oate trece nimeni.2este noate atacă satul. Dau mai înti $oc în mai multe locuri gardului de sini care îmrejmuieştesatul şi&l înconjură ast$el de $lăcări. #amenii se treesc din somn %uimaci9 n&au e unde $ugi. 0ineîncearcă să se aere, e îmuşcat e loc. De o%icei %ăr%aţii sunt mai toţi ucişi, $iindcă nu se ot îmăcacu soarta şi sunt greu de transortat. De asemenea şi $emeile mai %ătrne, căci nu le cumără nimeni.;ăieţii, $etele şi $emeile tinere sunt o %ună radă. @itele la $el. +e întmlă deseori că sclavii suntvnduţi sau schim%aţi e $ildeş chiar în timul drumului. Dacă trec rin ţinuturi unde trăiesc mncătoride oameni, se taie cţiva sclavi mai graşi şi îi vnd locuitorilor.

— Dumneeule, e cu utinţă una ca asta3 — 0u utinţă, ici3 0unosc o căetenie de a acestora care îmi sunea odată că nu e7istă ceva mai

%un ca o almă de om la $rigare. +e ră%oia cu toate tri%urile vecine numai ca să ai%ă rilej să rindăcţiva inşi şi să&i ună la $rigare. 2nă şi e ră%oinicii lui răniţi ori căuţi în lută îi mncau. )inileerau artea lui, restul truurilor le lăsa celorlalţi. @or%eam odată cu un vnător de sclavi care icea căvnătoarea de oameni în A$rica $ace ilnic este şase mii de victime, ceea ce înseamnă două milioaneşi mai %ine de su$lete e an. #mul îşi cunoştea meseria şi nu greşea socoteala. E%rid ;en a$sa,ticălosul care mi&a $urat coilul, ne sunea că el nu vneaă dect rin ţinutul lui ;ahr 4uta, ţinutdestul de mic, care îi aducea totuşi este o mie de sclavi în $iecare an, în a$ară de aceia e care îiomoară.

— De unde este omul acesta3

— Din ;agirmi. — &ai căutat acolo3 — Da, de mai multe ori chiar, dar nu l&a mai văut nimeni de atunci. — 1i l&ai mai utea tu recunoaşte duă atţia ani3 — Cmediat. 0hiul lut e dintre acelea care nu se uită şi e care vrsta nu le schim%ă. Dar ia te uită

colo, dunga aceea negricioasă. 0oaci să $ie3 Atunci tre%uie să $ie şi un C"or care ivorăşte din munţi,deci vom găsi e alocurea aă entru noi şi entru %ietele cămile care de&a%ia se mai mişcă de sete şio%oseală.

2resuunerea lui se adeveri. # al%ie adncă a unui ru, care se scurgea din munţii 2am%isa, etimul loilor duă revărsarea -ilului, mai ăstra şi acum niţică aă la $und. Acestor raie li se icec"or ― la lural c"eran. Datorită acestei mici cantităţi de aă, cresc acolo un $el de tu$e dese în careîşi $ac cui%urile unele secii de ăsărele.

Duă urme se cunoaşte %ine că vnătorii de sclavi trecuseră rin al%ia rului şi ieşiseră e malulcelălalt $ără să se orească să&şi adae vitele.

— )ă mir de ce n&or $i $ăcut&o, ise ;ala C%n. 0ămilele noastre sunt mai ostenite ca ale lor şitre%uie să le lăsăm niţel să se odihnească.

Descălecară şi&şi duseră cămilele de căăstru devale la aă şi le lăsară aoi să ască din mlădiţeletu$elor, în vreme ce ei stăteau de vor%ă cu glas tare, crendu&se singuri.

~ 107 ~



Slujitorii mor ii

Dar se înşelau. +us e colina de artea cealaltă a rului unde se a$la un şedr es simmH* stătuserădoi inşi să găurească trunchiul coacului şi useseră lngă el un vas în care icura sucul. Erau negri.

-&aveau altă îm%răcăminte dect şorţuleţul dinainte, în schim% înarmaţi cu $linte şi umnale, ceea cedovedea că $ăceau arte din armata lui A%d el )ot.

0ei doi drumeţi ha%ar n&aveau că sunt în imediata aroiere a vnătorilor de sclavi. -u uteauvedea de aici că dincolo era o maijeh înconjurată de o ădurice în care A%d el )ot îşi $ăcuse lagărul.El n&avea de$el intenţia să atace satul în chiul cum îl descrisese @nătorul&de&ele$anţi lui Lose$. -utrimise nici iscoade şi nici nu aşease lanţ de santinele, ci vroia să aştete aici noatea ca să&şi urmeeaoi e întuneric marşul.

0nd stră%ătuseră al%ia rului, unul din negri văuse Euhor%ia şi venise e urmă cu încă untovarăş să ia suc ca să&şi moaie în el vr$urile săgeţilor şi al cuţitelor.

— 8n tim ce s$redeleau trunchiul ăriseră sre marea lor mirare e cei doi călăreţi înaintnd la assre c"or .

— Doi al%i! 0ine&or $i şi ce&or $i căutnd aici3 ise unul din negri. — Dintr&ai noştri nu sunt, răsunse celălalt. +tai duă trunchi să nu te vadă. 2esemne că vor să se

ducă la #m%ula. A%d el )ot nu tre%uie să&i lase. — =ite&i că s&au aşeat e mal lngă tu$iş. (u rămi aici, eu mă duc s&aud ce vor%esc. -egrul se $urişă nesimţit la satele lor, ascultă ctva tim, e urmă cnd se întoarse ise celuilalt' — 0ine sunt nu ştiu, dar am a$lat că ştiu că ne ducem la #m%ula duă sclavi şi vor să ne&o ia înainte

ca să dea de veste %elandaşilor. ai reede să&i sunem lui A%d el )ot.0nd a$lă ara%ul desre ce e vor%a, sări ca ars şi strigă în$uriat'

— Doi al%i care vor să ne trădee3 (re%uie unem imediat mna e ei. 2utem să&i vedem $ără ca săne vadă şi ei e noi3

— Da, stăne, te duc eu, răsunse negrul.

— ;ine. (u să&mi arăţi locul. Dacă&i lăsăm să urce ovrnişul, s&ar utea să ne scae ori să încercesă se aere şi te omeneşti că omoară vreunul din noi. Dacă locul unde sunt acum e rielnic, mai %inedăm năvală este ei şi&i legăm. uaţi $unii cu voi.

Alese vreo ece inşi mai voinici şi orni cu ei sre c"or . De văut nu&i vedea $iindcă erau ascunşi detu$e.

— Dacă reuşiţi să uneţi mna e ei, $ără să le lăsaţi tim să se aere, ise A%d el )ot oamenilor,vă dăruiesc reţul unui sclav voinic9 dacă nu, acela din ricina cui scaă cei doi al%i, va $i îmuşcat eloc.

/ămase singur în vr$ul ovrnişului şi&i vău lăsndu&se %inişor unul cte unul devale. 0nd $urătoţi jos, se năustiră asura celor doi al%i care, luaţi rin surrindere, nici n&avură vreme să $acă omişcare9 se auiră răcnete, înjurături, aoi nimic.

ovitura reuşise.A%d el )ot se întoarse în lagăr, se aşeă iar unde stătuse adineauri şi&şi adună oamenii în jurul lui.

— 0inii aceia au vrut să ne trădee, le ise el. (re%uie să moară şi încă imediat, $ie ei cine or $i.Duă cteva minute veniră şi asaBii. Aduceau e rionieri legaţi cu minile la sate. Doi soldaţi

mnau cămilele dinaoi.ui +chPar i se ărea că viseaă, @nătorului&de&ele$anţi de asemenea. -enorocirea se a%ătuse att

81 Euhor%ia veninoasă.

~ 108 ~




de neaştetat este caul lor înct nu le venea să creadă. Din strigătele de trium$ ale soldaţilor,înţeleseseră că A%d el )ot e acolo cu ceata lui şi&i duc la el.

— -u ştim nimic, n&am văut nimic... şoti ara%ul, germanului. +ă mă laşi e mine să vor%esc.Ara%ul era destul de liniştit. +căase el din rimejdii mult mai mari şi situaţia de acum nu i se ărea

deloc diserată. 0e motive ar $i avut vnătorii de sclavi să&i omoare3 -u ştia că $usese sionat şi negriiauiseră convor%irea lor.

De la ru nă la lagăr nu era dearte. Ajunseră reede, mai ales că soldaţii îi îmingeau înghionturi de la sate. Amndoi erau curioşi să vadă e comandantul acestor %rute şi să a$le ce au cu ei.Acum se a$lau înaintea lui. Era înconjurat de aşa&isul său stat major.

— 0um se $ace, înceu ara%ul cu glas semeţ, că oamenii tăi...+e ori în mijlocul $raei cu gura căscată, ţeaăn, şi cu ochii hol%aţi. 2ărea o stană de iatră.0nd rinsul înceuse să vor%ească, A%d el )ot tresărise şi el. Acum sări dret în icioare, scoase o

e7clamaţie de %ucurie drăcească şi strigă cu ochii scliitori'

— Emirul! ;araB el 4asiH<, emirul din 4enadem! — E%rid ;en a$sa... scrşni ara%ul. — Da, eu sunt, ju%ilă A%d el )ot. E%rid ;en a$sa. )ă recunoşti, $ecior de cine3 — E%... rid... ;en... a$... sa, reetă @nătorul&de&ele$anţi, de&a%ia utnd ronunţa sila%ele. #

Allah, el e... el e!... — Da, da, eu sunt. =ite&te %ine la mine, dacă nu mă crei. Eu sunt acela e care l&ai osndit la

moarte, căruia i&ai luat sclavii. Eu sunt acela e care ai us să&l %iciuiască, care ar $i murit cu siguranţăsu% ochii tăi, dacă nu reuşea să scae cu $uga. Eu sunt acela care a tre%uit să&şi ărăsească atria ca sănu $ie snurat din ricina ta. Eu sunt acela care de cincisreece ani hrănesc în su$let dorul deră%unare. Acum Allah mi te&a adus în gheare. aude şi mărire lui!

— =nde eT coilul meu3... %igui ara%ul $ără să ia în seamă ameninţările.

— 0oilul tău3 răsunse ticălosul rnjind satanic. @rei să ştii unde ţi&e $eciorul3 Cacă, o să&ţi, sun.E dearte de aici, tocmai la răsărit, la mncătorii de oameni. — Aşadar trăieşte! +lavă ţie Allah atotuternicule, acum şi în vecii vecilor! — -u&l mai slăvi att, rse A%d el )ot. Era mai %ine entru $eciorul tău dacă murea, dect s&ajungă

ce e acum, sclavul unei căetenii de negri căruia i l&am dăruit, cu condiţia ca să&l %ată de trei ori e işi să&l lase să $lămnească mereu. &am văut acum de curnd. (ruul lui e numai răni, or% şineutincios ca un %ătrn, moare i cu i în chinuri groave şi nu se oate măcar tngui cuiva $iindcă i&am tăiat ― %a nu, i&am smuls ― încă de atunci lim%a din gură.

@or%ea reeind cuvintele, ca să&şi verse veninul ct mai curnd şi să&şi vadă duşmanul do%ort dedurere.

Acesta vru să sună ceva, dar nici un cuvnt nu ieşi de e %uele sale. — ;ucură&te deci că mai trăieşte! urmă cu glas %atjocoritor A%d el )ot. @a muri în su$erinţe

groave, cu toate că va scăa de chinurile e care le îndură. Dar su$erinţele lui nu sunt nimic e lngăcele care te aşteată e tine. Eşti în uterea mea şi nu e7istă chin e lume e care n&o să te $ac să&lsimţi.

— !lla"$ l !lla"* murmură emirul cănd în genunchi. — Aşa, ai îngenuncheat în $aţa mea ca să ceri îndurare, cine3 /oagă&te şi tremură ct vrei9 tot

82 ;araB cel asru.

~ 109 ~



Slujitorii mor ii

degea%a. )ai degra%ă ar lăsa şeitanH> să&i scae un su$let din iad, dect eu e tine din ghearele mele.0a tată, ara%ul utea $i curins de slă%iciune, dar ca %ăr%at se simţea tare şi mndru de sine. +ări în

icioare, şi strigă cu un $ulger de mnie în ochi' — 0e&ai sus3 Eu să mă rog şi să tremur înaintea ta3 0um îndrăneşti, cine, să sui una ca asta3

+unt ;araB el 4asi, emirul din 4enadem, şi nu&mi lec genunchiul dect înaintea lui Allah. (u însă eştiE%rid ;en a$sa, un strv îmuţit de care şi cor%ilor le e scr%ă.

0uvntul "cine" e entru mahomedan cea mai mare insultă, de aceea era o mare îndrăneală să&isună ast$el lui A%d el )ot9 toţi se aştetau ca acesta să nu&şi mai oată stăni $uria şi să se reeadăla duşmanul său. Dar nu $u aşa. +trnse numai umnii, scrşni din dinţi şi răsunse %atjocoritor'

— Am ghicit ce vrei, dar degea%a. 0rei că o să mă scoţi din $ire cu vor%ele tale şi o să te omor eloc. (e înşeli însă. De murit vei muri tu, însă chinuit i cu i, luni întregi. Dacă mai scoţi un cuvnt deocară, un să&ţi smulgă lim%a din gură, ia seama la ce&ţi sun!

— +mulge&o, cine rios, smulge&o! strigă $ără $rică ara%ul.

— # să ţi&o smulg eu, n&avea grijă, dar nu acum, ci cnd voi crede de cuviinţă. -&avem ce $ace cuun rănit la drum. 1i nici de %ătaie n&o să scai. 0nd vom ajunge acasă, o să un să te %iciuiască în$iecare i ca să vei şi tu ce lăcut e. Deocamdată să&mi răsuni la ce te&oi între%a. De unde vii şiîncotro te duci3

— 8ntrea%ă ct o$teşti, nu te&aşteta însă la răsuns, mormăi emirul şi&i întoarse satele. — +tai că o să te $ac eu să răsuni, rse A%d el )ot. Aduceţi încoace un şe%ah.1e%ahul e un $el de instrument de tortură, adică o răjină cu o $urcă la caăt. 8n $urca aceasta se vră

gtul sclavului şi i&l înţeenesc aoi cu altă răjină, aşa că nenorocitului îi rămn icioarele li%ere ca să oată um%la. De $ugit însă nu oate $ugi, deoarece jugul e strns în jurul gtului.

Duă ce i se use emirului jugul, A%d el )ot se întoarse sre german şi&l între%ă rivindu&lîncruntat'

— 1i tu, cine eşti3 @ei să nu minţi, altminteri mănnci %ătaie.Lose$ n&ar $i utut sune ce simţea în momentul acela. =ră, scr%ă, disreţ, indignare ― toate la unloc. 1tia că i se va une şi lui un ast$el de jug, dar era de asemenea sigur că nu&l vor omorî, cel uţindeocamdată, nici e el. )ăsură e A%d el )ot cu o rivire de disreţ şi răsunse cu tru$ie'

— 0e dret ai tu să&mi ui o ast$el de între%are3@nătorul de sclavi rămase un moment uluit de îndrăneala străinului, e urmă rse în hohote şi&i

ise cu ironie' — -u cumva oi $i +ultanul din +tam%ul ori cel uţin 4edivul din 4ahvia3 )ai ştii! Allah $ace

uneori şi minuni de astea! (e între%, $iindcă eşti rionierul meu. — 0ine ţi&a dat dretul să ui să mă lege ca e un tlhar3 urmă germanul, cu glas asru. — Aşa am avut o$tă. Acuma ştii. -ouă nu ne tre%uie sioni. Aţi vrut să înştiinţaţi e %elandaşi de

sosirea noastră. — 0ine ţi&a sus3 — @oi singuri. @&au auit oamenii mei cnd vor%eaţi jos la ru. Dar voi de la cine aţi a$lat că ne

ducem la #m%ula3 — # să vedeţi mai triu. -u sunt o%ligat să&ţi sun. — -u3 răcni ara%ul în$uriat. Atunci la ce&ţi tre%uie lim%a3 # să un să ţi&o smulgă şi ţie.

83 Diavolul.

~ 110 ~




— Aş! -&o să îndrăneşti, $iindcă ai ăţi&o. Eu nu sunt ara%, ci euroean. +tatul meu te&ar trage larăsundere.

A%d el )ot i%ucni în hohote. — 2rostule! 0rei că mi&e $rică de ameninţ ţările tale3 Eşti creştin, nu e aşa3 — Da. — ;ătu&te&ar Allah! =n creştin... un ghiaur! 1i cutei să mă ameninţi! Aici nu e7istă legi, e7istă

numai voinţa mea. 0um crei că ar utea cineva sa mă atingă3 -ici măcar Bedivul nu oate să&mi $acănimic, dar încă uterea necredincioşilor şacali ai statului tău. (e&am găsit cu emirul9 eşti deci rietenulşi tovarăşul său, veţi îndura aceeaşi soartă. 0um te cheamă3

— -umele meu e rea cinstit ca să $ie auit de urechile tale surcate. — #mule, i%ucni el, îndrăneşti rea mult. 8ngădui emirului să mă insulte, $iindcă vreau să mă

ră%un e el şi să&l $ac să su$ere ct mai mult, e tine te ot însă omorî imediat. Dacă mai sui uncuvnt, eşti ierdut.

— +e oate. 2oţi să mă omori, $iindcă sunt legat şi nu mă ot aăra. De altminteri să nu&ţi închiuică oţi rămne needesit. -u sunt singur în ustietatea asta, rietenii mei se a$lă e aroae.

)inciuna $olosi. A%d el )ot ăru imresionat căci între%ă' — 0ine sunt ăştia3 — -ici asta nu te riveşte. 1i aoi, nu&ţi dau dretul să mă între%i nimic. @reau totuşi să&ţi $ac

hatrul şi să&ţi sun că ei ştiu $oarte %ine unde mă a$lu şi unde mă duc. 0nd vor vedea că nu măîntorc, vor înţelege că m&ai omort tu.

— Ei aş! +&ar utea să ţi se $i întmlat ceva e drum. 0e dovadă au îmotriva mea3 — (e înşeli. #amenii tăi vor $i cercetaţi unul duă altul. 1i cum vei răsunde în $aţa lui A%u el )ot

de moartea mea3 Dacă în interval de atru ile nu sunt îndărăt, vor une mna e el şi va $i tras larăsundere.

— (e cunoaşte3 — -u. Dar va învăţa să mă cunoască chiar de&aş $i mort, att e mine ct şi e oamenii mei.Atitudinea energică şi hotărtă a lui +chPar imresionă e ara%. De aceea el vru să se $olosească deşovăiala ara%ului şi urmă' 0er să $iu delegat imediat şi să mi se restituie armele. 2e urmă' Emirul din4enadem e rietenul meu şi tot ce veţi întrerinde îmotriva lui e ca şi cnd aş $i eu în locul lui. @a $iră%unat întocmai ca mine.

A%d el )ot înţelese ro%a%il că a mers rea dearte, dar nu vroia să se dea %ătut. — Ca seama! strigă el mnios! Aici n&are nimeni dretul să oruncească în a$ară de mine. Mici că tot

ce s&ar $ace emirului e ca şi cnd ţi s&ar $ace ţie. Atunci tot ce a $ăcut el consider ca $ăcut de tine şi veţiavea amndoi aceeaşi soartă. @oi aşteta să vad dacă ai într&adevăr rieteni att de uternici care să teră%une. Aduceţi şi entru cinele ăsta de ghiaur o $urcă şi legaţi&i e amndoi la un loc.

0ele două $urci $ură legate la caete una de alta. — Aşa! e7clamă A%d el )ot rnd %atjocoritor. Acum sunteţi nedesărţiţi ca doi %uni rieteni,

duă cum ici. 1i $iindcă tre%uie să renunţaţi la %ucuria de a $ace o $ată %ună anunţnd e %elandaşi, osă vă $ac marea lăcere de a $i martori la je$uirea satului. Deocamdată veţi $i legaţi de un coac ca sănu vă vie o$tă de lim%are.

— 0um îmi închiuiam eu clia cnd voi avea în $aţa mea e ticălosul care mi&a $urat coilul şicum a ieşit! scrşni emirul, cnd rămaseră singuri. 8n loc să&l ucid eu cu mna mea, mă va ucide el e

~ 111 ~



Slujitorii mor ii

mine, încetul cu încetul, în chinuri groanice. — Dacă o îndrăni! ise Lose$, nu $iindcă sera să scae, ci mai mult ca să îm%ăr%ătee e emir. — # să îndrănească, $ii e ace. Aşa a vroit Allah, mă suun voinţei lui. )ă doare numai su$letul

că vei avea şi tu de su$erit din ricina mea. — -u vor%i aşa! E şi vina mea. Am $ost rea nerevăători ca să mă mir că ni s&a întmlat aşa.

(re%uia să cercetăm mai înti %ine locul şi să nu ne aşeăm la vedere. — 8ţi jur e Allah că aş îndura $ără să crtesc toate chinurile e care le oate închiui o $iară ca asta,

dacă aş şti că %ăiatul meu, sărmanul n&a su$erit att. — 1i tu crei ce ţi&a sus A%d el )ot3 — (u nu3 — ;ineînţeles. (e&a minţit dinadins ca să te $acă să su$eri. — 0rei3 De la el n&ar $i de mirare. — 0rede&mă că e aşa cum îţi sun. +unt sigur că :iul&tainei e )esu$ al tău. )ai mult încă, o să&ţi

dau dovada că A%d el )ot a minţit. — 0um3 — Aşteată nă ce vom avea rilejul să vor%im iarăşi cu el. =n lucru însă te rog' nu&ţi ierde

seranţa. 8n îmrejurările de $aţă, nu ne utem gndi la $ugă. A%d el )ot icea că o să te ună lachinuri numai duă ce va ajunge acasă. 2nă atunci o să caute să ne cruţe ca să avem utere săîndurăm o%oselile drumului. a noate o să atace satul. )ine va $i săr%ătorită i%nda şi oimine vor$ace regătirile de lecare. Drumul va dura mai mult la întoarcere din ricina răilor e care vortre%ui să le transorte cu ei. Deci, vreo ot ile, încend cu aceea de astăi. Atta tim avem răga săne gndim ce e de $ăcut. Ca gndeşte&te ce&o să $ie cnd o vedea ce s&a ales de seri%ahul lui! -oi să ne$erim să scăăm vreo vor%ă de ce s&a întmlat acolo.

— 1i crei că vom avea vreun $olos de e urma asta3

— 0u siguranţă! Dacă resuunerile noastre se adeveresc şi %ătrnul ceauş reuşeşte să&şi aducă laîndelinire lanul, s&a isrăvit cu A%d el )ot şi noi suntem li%eri. — !lla" #eri"m ― Dumneeu e milostiv! 2icuri %alsam în inima mea...@nătorii de sclavi înceură să se regătească de drum. )ai erau două ceasuri nă în seară. A%d el

)ot veni la rionieri şi le ise cu o oliteţe ironică' — @ă rog să mă iertaţi că nu vă o$er drumul călare. 8n schim% vă voi $ace cinstea să vă leg de calul

meu. ei, emire, tot aşa l&am trt e $iu&tău duă mine! — 1tim, răsunse $oarte calm germanul. — (u ghiaurule3 0e ştii tu3 — 0e&ai $ăcut atunci cu )esu$.A%d el )ot îi aruncă o rivire s$redelitoare'

— @isei esemne. =nde erai tu e vremea aceea3 — Acasă în ţara mea. Dar Allah e mare şi uternic, iar minunile sale sunt nenumărate. Eu îl cunosc

e %ăiatul $urat de tine. — -u se oate! i%ucni vnătorul de sclavi dndu&se cu un as înaoi. — 1i totuşi aşa e. Eu nu mint ca tine. -u ţi&ai ajuns scoul, dimotrivă. @rnd să chinuieşti e emir,

i&ai $ăcut o mare %ucurie. — -u te înţeleg...

~ 112 ~




— ;ine, să vor%esc mai lămurit. 0unosc e emir de trei ile, dar nu şi su$erinţele lui trecute. (e&amauit adineauri vor%ind de $eciorul lui şi mi&ai deştetat curioitatea. Duă ce ne&aţi lăsat aici singuri,l&am între%at ce&a $ost cu %ăiatul şi mi&a ovestit tot ce s&a întmlat. A vrut Allah ca să&i reschim%edurerea în %ucurie, căci eu îl cunosc %ine e %ăiat.

A%d el )ot nu&şi utu stăni agitaţia şi strigă reede' — =nde e... l&ai văut3 — Da, dar nu unde suneai tu, ci la rietenii şi tovarăşii mei. -u e nici or%, nici schilod şi nici mut

nu e, $iindcă nu&i adevărat că i&ai smuls lim%a din gură. +&a $ăcut un $lăcău $rumos şi voinic, aşa cătaică&su o să&l strngă $ericit la iet.

— Asta s&o crei tu! +unteţi rionierii mei şi o să am eu grijă ca să se întlnească e lumeacealaltă. 0ine şi&ar $i utut închiui că $emeia căeteniei o să $ugă cu %ăiatul3

Lose$ îl adusese în s$rşit acolo unde vroia. )nia îl $ăcuse e A%d el )ot să sună şi ce n&ar $i vrut.0a să mai scoată de la el şi altele, germanul urmă'

— -u te&ai riceut să $aci ce tre%uia. De ce&ai lăsat %ăiatul acolo3 Asta dovedeşte că Allah te&aînestrat cu rea uţină minte.

— (aci, şacalule! acul )uBam%a e destul de dearte de Dar /unga. 8ţi tre%uie luni întregi de&acolo nă la tri%ul matPaşilor.

— # $i, reultatul îţi arată însă că ar $i tre%uit să&l duci mai sre răsărit. A $ost o mare rostie din artea ta să&l vini căeteniei matPaşilor.

— (aci, că te $ac ra$! 2rinţul mi&a lătit reţul a ece sclavi negri. Micea ca o să&l ună la îngrăşatca să vadă şi el ce gust are carnea de al%. @ina mea e că nevastă&sa nu&l iu%ea, $iindcă o răise de la

ărinţi şi a $ugit cu coilul de care rinsese o dragoste de mamă. — Duă cum vei, lanurile tale drăceşti au dat greş. 8l cunosc e %ăiat şi mi&e drag. E $rumos şi

deştet. Acum, cnd am găsit din întmlare e tatăl său, o să&i arunc e unul în %raţele celuilalt.

— 2oate în iad, ghiaure! răcni A%d el )ot, trăgnd umnalul de la %ru.ermanul îl rivi ţintă, $ără să se tul%ure ctuşi de uţin. — oveşte dacă îndrăneşti! #morndu&mă e mine, omori e singurul om care te oate salva. — +ă mă salvei tu e mine3 între%ă uluit ara%ul. De cine şi de ce3 — De ră%unarea lui )esu$, coilul $urat de tine. E e urmele tale şi eu sunt, rietenul său. E însoţit

de ocrotitori uternici care se intereseaă de el, $iindcă e coilul unui emir. Dacă te întorci la seri%ah,eşti ierdut, iar moartea ta va $i şi mai cumlită cnd se va a$la că am căut de mna ta.

Lose$ +chPar vor%ise cu atta convingere înct A%d el )ot rămase ctva tim e gnduriîngrijorat. Aoi ise şuiernd rintre )inţi'

— Eşti deştet şi şiret înct nu ot şti dacă minţi sau sui adevărul.+e uită întunecat în ămnt, ridică e urmă caul, măsură e german cu o rivire ătrunătoare aoi

urmă' — Dacă e aşa duă cum sui, cum ai utea tu să mă salvei3 =nde să mă duc de&aici3 (re%uie să

mă întorc îndărăt la A%u el )ot, la seri%ah, unde mi&e avutul. +ă $ug, ar însemna să rămn e drumuri.ermanul nu mai utea de %ucurie. 0reu că a învins.

— Ai dretate, totuşi acum, cnd se ştie că tu ai răit %ăiatul, cnd se ştie că A%d el )ot e $ostulE%rid ;en a$sa, nu mai oţi scăa. 0ei cincisreece ani de jale şi su$erinţe cer ră%unare. Dar dacăvoi sune rietenilor mei că am $ost în uterea ta şi cu toate acestea ne&ai cruţat, vor $i îngăduitori cu

~ 113 ~



Slujitorii mor ii

tine. — @oi oate, nu însă el, şi arătă cu mna sre emir. 0e&ai $ace dacă ţi&aş reda acum li%ertatea, tot ai

mai căuta să te ră%uni e mine3 îl între%ă el.8ntre%area era gravă şi de răsunsul ei atrna viaţa celor doi rionieri.

— Allah ştie! murmură emirul, enigmatic. — -u e nici da nici nu, ce sui tu, urmă, A%d el )ot. (e între% în numele 2ro$etului şi al s$inţilor

0ali$i şi&ţi cer să&mi răsuni cinstit. )&ai ierta sau nu3 — Allah ştie! reetă emirul. — Ista e singurul tău răsuns3 — Da. — Atunci nu mai am ce între%a. Allah să hotărască între noi încheie A%d el )ot şi lecă.Emirul răsu$lă o dată din adncul lămnilor şi&şi stăni cu greu %ucuria.

— 2rietene, $rate, ai avut dretate. 0oilul meu n&a murit şi nu e nici schilod.

— 1tiam, răsunse Lose$. 1i&acum ne&a mărturisit tot, $ără să %ănuiască nimic. — Dret să&ţi sun, şi eu în locul lui $ăceam la $el. Eşti mai şiret dect un talabH care se $urişeaă

într&ascuns. Dar ia sune, $emeia care mi&a scăat %ăiatul mai trăieşte3 — a%ar n&am. -ici nu ştiam că e7istă. Aş vrea acum să te&ntre% ceva' de ce nu i&ai răsuns la

ultima între%are3 0u un singur "da", am $i acum li%eri. Aşadar, nu oţi ierta3 — -iciodată! Ar $i un ăcat îmotriva legii 2ro$etului. 1i chiar dacă aş vrea să trec este lege, nu

ot să&mi calc jurămntul. Am jurat ră%unare, şi o să mă ră%un... (u ce&ai $ace în locul meu3 — Aş ierta. ,itab el mu#addasH a noastră ne orunceşte să lăsăm ră%unarea în seama lui

Dumneeu. — 0hiar dacă aţi $ăcut jurămnt3 — -ici un creştin nu $ace un ast$el de jurămnt groav, căci Csa %en )arrQam a sus' Cu%iţi e

duşmanii voştri, %inecuvntaţi e cei ce vă %lesteamă9 $aceţi %ine acelora cate vă jignesc şi vă ersecută". — 8nvăţămintele acestea sunt $oarte $rumoase şi se vor $i otrivind cu o%iceiurile din ţara voastră,

dar nu se otrivesc cu ustiul în care trăim, mei cu $irea noastră. #chi entru ochi şi dinte entru dinte,snge entru snge, moarte entru moarte ― asta e legea noastră. (re%uie să ne suunem ei şî nutre%uie să $ii suărat e mine, îmlinesc oruncile ei. @oi $i vinovat de moartea ta, rog e Allah să măierte, căci el e şi Dumneeul creştinilor.

— 8n rivinţa asta, n&ai deocamdată nici un motiv să&ţi $aci imutări. 1tiu că vor%ele mele au $ăcutimresie asura lui A%d el )ot şi au să lucree încet, dar sigur. (re%uie să aştetăm în linişte ce are săurmee.

De&a%ia îşi s$rşi vor%a şi veni A%d el )ot. — 2este cteva minute lecăm. @ă e $oame3 — -u, răsunse Lose$. — 8n drum nu o să vi se dea nimic de mncat ori de %ăut. @ina nu e a mea dacă o să $lămniţi, eu

v&am între%at.8i luă de acolo şi legă el singur cu mna lui caetele $urcilor de un %ou, nu de calul lui, cum îi

84 @ulea.85 2vang"elia.

~ 114 ~




ameninţase. ermanul aruncă o rivire cu tlc tovarăşului său.2orniră, unii călări e %oi, alţii e jos. Douăeci de iscoade lecară înainte e caii cei mai %uni din

seri%ah.;oit de&acolo nu sunt %lni şi roşti ca ai noştri. Au o rivire mai inteligentă şi sunt mai iuţi de

icior, aşa că rionierii tre%uiau să meargă reede ca să ţină asul cu ei. Lugul îi i%ea mereu în mersşi le rănea gtul. ;raţele legate de la cot în sus e $urcă le amorţiră reede şi aroae nu le maisimţeau.

A%d el )ot se aţinea tot e lngă ei, ărea însă să nu ia seama la ce vor%esc. De altminteri nuvor%eau dect $oarte uţin şi cu glas scăut.

8şi atrnase în sate uşca lui +chPar şi&şi în$isese revolverul în %ru. +e uita din cnd în cnd cu lăcere la ele, mndru de aceste arme cu totul alt$el dect ra%lele lui. #cheanul îl vrse în taşca şeii şiceasul, unga cu %ani şi celelalte lucruri care aarţineau rionierului, le vrse la el în %uunar.

(receau este un ţinut ster şi ustiu care urca mereu. 8n deărtare se ăreau munţi leşuvi. 0nd

ajunseră la oalele lor, soarele as$inţea. +e oriră să&şi $acă rugăciunea. -emernicii imlorau milacerească şi totuşi se duceau să $acă o nelegiuire att de îngroitoare. Emirul îngenunche şi el, att ct îiîngăduia jugul gtului. ermanul îmreună minile şi $ăcu o scurtă rugăciune.

2orniră aoi mai dearte.+e întunecase şi +chPar nu mai utea vedea nimic în jurul său. 8şi dădea însă seama că urcă

ovrnişuri, co%oară văi şi trec adesea e lngă mlaştini îmuţite de unde se ridicau milioane de ţnţarica să&i urmărească nă dearte. 2entru nenorociţii rionieri, care aveau minile legate şi nu se

uteau aăra de înţeătu&rile lor, era un chin nemaiomenit.Duă ctva tim stelele străluceau e cerul senin şi drumul deveni mai uşor. Din cnd în cnd cte o

iscoadă venea să sună ceva lui A%d el )ot, aoi gloata ornea mai dearte. 8n s$rşit, aroae demieul noţii, caravana se ori din mers.

Lose$ îşi încordă rivirile ca să ărească satul, dar nu vău nimic. Cscoadele veneau, se s$ătuiau înşoată cu A%d el )ot, lecau iar, veneau altele, şi tot aşa ctva tim. 0aii, %oii şi cămilele $ură duseundeva la un loc dosit şi lăsaţi în grija unor anici. )ici detaşamente de soldaţi orniră în marş, uneledret înainte, altele la stnga sau la dreata. 0u A%d el )ot nu mai rămaseră dect vreo ece inşi.Acesta se aroie de rionieri ― care $useseră delegaţi de %oi ― şi le ise'

— 8n curnd veţi vedea cum se $ace o vnătoare de sclavi. +ă nu vă închiuiţi însă că o să uteţi$ugi9 la cel mai mic gest, veţi $i îmuşcaţi e loc.

Lose$ era adnc îndurerat. ui nu&i era att de el, ct de sărmanii negri care nu %ănuiau nimic din ce&i aşteată.

Duă ctva tim, la un ordin al lui A%d el )ot, doi oameni aucară de $urcă e +chPar şi alţi doi e emir şi&i traseră duă ei nă la un gard de mărăcini care îmrejmuia satul.

ermanul îşi $rămntase e tot timul drumului creierii să găsească un mijloc cum să scae e negride urgie. Acum îl stră$ulgera un gnd. 1tia însă că va lăti cu viaţa îndrăneala lui. Dar nu&i ăsa.@iaţa attora reţuia mai mult dect a unuia singur.

— Eu tot o să salve satul, şoti el emirului. — 0um3 — # să înce să strig ct voi utea mai tare ca să mă audă toţi din #m%ula. — @ei&ţi de trea%ă, entru Dumneeu! 8ţi ieri viaţa degea%a. +atul e îmresurat din toate ărţile,

~ 115 ~



Slujitorii mor ii

nu mai oate scăa nimeni. E mai %ine să moară sărmanii în somn dect să&şi vadă nenorocirea cuochii.

8nţelese că ara%ul avea dretate. 8n momentul acela veni unul din su%o$iţeri şi raortăcomandantului'

— 2utem încee. 2anicii orţilor au $ost ucis şi ocolul vitelor îmresurat. — Daţi $oc să vadă şi ceilalţi, orunci A%d el )ot.#mul se aciui la ămnt9 un ţăcănit uşor de $ier şi cremene... o scnteie licări rin întuneric... un $itil

arins... aoi o $lacără mititică... $lacăra crescu, se întinse ca $ulgerul la mărăcinii uscaţi, văaia crescuşi în cteva clie curinse gardul.

a dreata, la stnga, de retutindeni i%ucniră $lăcări şi este cteva momente tot gardul din jurulsatului era un cerc de $oc. +e auiră dinăuntrul cercului răcnete de saimă, amestecate cu îmuşcături'

— 2anicii vitelor s&au deştetat şi au $ost îmuşcaţi, ise A%d el )ot cu o %ucurie săl%atică. Acumîncee. # să vedeţi numaidect e şo%olani vrcolindu&se şi chiţcăind.

ocuitorii satului se treiră din somn şi văură cu groaă gardul arnd, dar nu&şi dădeau încă %ineseama de nenorocirea lor. Acoerişurile de stu$ se arinseră şi ele de scnteile $ocului, şi într&o cliătotul era o mare de $lăcări.

2e unde să $ugă3 ardul nu avea altă ieşire dect deschiăturile ale căror anici $useseră omorţide oamenii lui A%d el )ot. Alergară într&acolo, dar, cum se aroiau, erau imediat îmuşcaţi. -umai

%ăieţii, $etele şi coiii erau ameţiţi cu lovituri de măciucă, aoi legaţi şi scoşi a$ară la cm.+cenele care se etreceau su% ochii lui Lose$ nu se ot descrie. ;ăr%aţi înne%uniţi de groaă alergau

cu coii în %raţe vrnd să sară este $lăcări, se ră%uşeau însă loviţi de gloanţe şi coiii le erau smulşidin mini. @eni o $emeie %ătrnă ţind de %ucurie că reuşise să treacă rin oartă, dar un soldat o i%icu atul uştii în ca şi $emeia cău grămadă. # $emeie tnără, trnd doi coii duă ea, ăşi e oartă.# trntiră jos, o legară de mini şi de icioare şi&i luară coiii.

=n negru tnăr şi voinic alerga în goană rintre coli%ele în $lăcări sre oartă. =n glonţ îl culcă la ămnt, şi&i arseră tălile icioarelor ca să nu oată $ugi.roăvii neînchiuite e care mintea omenească nici nu şi le oate închiui se etreceau cu iuţeala

$ulgerului. =rlete denădăjduite, ţiete de $emei şi coii, gemete şi %lesteme ― cutremurau văduhul.+chPar nu mai utea îndura. 8ntoarse caul9 simţea o milă adncă entru nenorociţii aceia

nevinovaţi care cădeau seceraţi de gloanţele şi loviturile nemernicilor vnători de sclavi. a lumina$lăcărilor i se ăreau nişte adevăraţi diavoli jucnd în jurul su$letelor ăcătoase care ardeau în $oculiadului.

Duă vreo jumătate de ceas, totul se s$rşise. -ici un negru nu mai aăru rintre coli%ele în $lăcări,nu mai avea cine să scae. 0are nu căuse în sclavie, $usese ucis de ei sau ierise în mijloculvlvătăilor.

@itele satului erau toate adunate a$ară e cm şi ăite de soldaţi. Acum A%d el )ot orunci să $ienumăraţi sclavii. +u%o$iţerii lui se lim%au rintre cel legaţi, ca să reţuiască din ochi "mar$a".

-enorociţii $ură aşeaţi e "categorii", în gruuri. Erau aroae atru sute de %ăieţi, cam tot e&attea$ete şi vreo două sute de $emei tinere cu coii mici la iet.

a înceut le legaseră sclavilor şi glenele, e urmă le lăsară icioarele li%ere ca să oată um%la.(otuşi, nici unul nu se gndea să $ugă, ştiind că ar $i îmuşcat imediat.

De somn nu utea $i vor%a. @nătorii de sclavi erau $oarte mulţumiţi9 o radă att de %ogată, nu mai

~ 116 ~




avuseseră nă atunci. Aroae o mie de sclavi, în a$ară de vite care reţuiau ct oamenii. -emerniciierau att de veseli înct rdeau, glumeau şi&şi ovesteau isrăvile unul altuia. :iecare se lăuda căomorse atţia şi atţia negri, $ie că&i îmuşcase, înjunghiase ori îi aruncase în $lăcări.

A%d el )ot era mndru de oera lui şi ct se oate de %ine disus, de aceea $u $oarte rietenos cucei doi rionieri al%i.

— 2oate vă e $oame. @reţi să un să vi se aducă de mncare3 îi între%ă el. — )ulţumesc. 0ine&ar utea să mănnce însă în ast$el de momente, răsunse Lose$ indignat. — (rea%a ta! -u te %ucuri că vei avea atţia tovarăşi ca să ai cui te tngui de nenorocirea ta3 — Degea%a ri. (u eşti mai nenorocit dect mine. 0nd va veni vremea să treci untea morţii,

toate su$letele nenorociţilor e care i&ai ucis acum, te var trage în adncul cel mai groav şi nici Allahal tău, nici o sută de 2ro$eţi de&ai voştri nu se vor milostivi de tine ca să te scae. )i&e groaă de oast$el de $iară cu chi de om!

8mi lace că eşti sincer. a dret vor%ind, ar tre%ui să te edesesc entru cuvintele tale, dar inima

mea e lină de %ucurie, de aceea te iert. )ai mult încă, o să&ţi dau o dovadă de %unătatea mea, ceea cemi se întmlă $oarte rar. +unteţi osteniţi şi aveţi nevoie de odihnă9 nu uteţi însă dormi din ricina$urcilor. # să un să vi le scoată şi nădăjduiesc că o să&mi $iţi recunoscători mai triu entru,

%unăvoinţa mea.Dădu un ordin şi soldaţii luară rionierilor jugul. e legară însă att de strns $rnghiile în jurul

truului înct nu uteau $ace o mişcare.Lose$ etrecu noatea cea mai groavă din viaţa lui. 0um închidea ochii, groăviile e care le

văuse cu uţin înainte i se erindau iarăşi e dinainte cu atta e7actitate, înct i se ărea că le trăieştea doua oară. 0easurile nă la iuă i se ărură o veşnicie şi $u %ucuros cnd vău la oriont orileivindu&se.

Dar dacă îşi închiuise că iua va $i mai uţin în$iorătoare, se înşelase.

)ai înti, vnătorii îşi $ăcură rugăciunea, e urmă îmlntară steagul în ămnt şi $achirul citi surade mulţumire entru %iruinţă. +e $riseră aoi cteva vaci şi %er%eci entru osăţ. 2rionierii tre%uirăsă le dea e7licaţii desre matmura" şi sieba".

/atmura" se numesc nişte groi adnci, în care îşi un la ăstrare grnele, şi sieba" sunt un $el decămări mici de iatră, în $ormă cilindrică, entru roviii.

+e aduseră cantităţi mari de cereale e care $emeile tre%uiră să le macine şi să $acă din ele #isra" şimerissa". 2entru A%d el )ot, su%o$iţerii şi cţiva soldaţi care se distinseseră este noate, se $rise omncare secială numită marara". E un amestec de $icat, maţe şi $iere, luate de la vitele roasăttăiate. =n euroean şi&ar vărsa şi maţele, numai încercnd să guste din ea.

8n tim ce se $ăceau aceste regătiri, +chPar $u de $aţă la o scenă care&l umlu de groaă.2rionierii tre%uiau transortaţi la seri%ahul lui A%u el )ot. 0oiii rea mărunţei le&ar $i $ost o iedică

e drum, de aceea A%d el )ot dădu ordin ca toţi coiii nă la atru ani să $ie omorţi înainte lecare.8şi oate oricine închiui durerile %ietelor mame. -u vroiau să&şi lase coiii din %raţe şi se aărau canişte leoaice. Madarnic însă. :ură %iciuite nă la snge şi coiii smulşi cu sila din %raţe şi omorţichiar su% ochii lor.

+clavii $ură aoi legaţi unii de alţii şi convoiul se use în mişcare.)ai înainte însă A%d el )ot veni la cei doi rionieri şi le ise rnjind'

— Ei, v&a lăcut sectacolul3 Aşa $acem noi cu negrii e care nu&i utem $olosi.

~ 117 ~



Slujitorii mor ii

— Eşti o %estie, nu om! strigă Lose$ indignat la culme. 1i&ţi jur e tot ce am mai scum e lume că osă te $ac să te căieşti entru $ata ta nelegiuită.

— Ameninţă şi latră, cine, rse vnătorul de sclavi %atjocoritor. Din ghearele mele nu mai scai tu.Acum vă las în ace, dar cnd vom ajunge la seri%ah, o să vă chinuiesc nă v&or ieşi ochii din ca şi osă vă doriţi voi singuri moartea...

Capitolul XI - Alia ţ i

0nd se întoarse la %arcă, %ătrnul savant 2$otenhauer, oreclit (atăl&cocostr&cului din ricinanasului său enorm, orunci vslaşilor să ornească imediat la drum.

Era o noate $ără lună, dar stelele sclieau viu e cer.#dihniţi şi derinşi cu munca, negrii useră mna e loeţi şi %arca alunecă uşor şi reede e unde.

;ătrnul se simţea însă o%osit şi tre%uia să&şi cruţe uterile9 de aceea se întinse e %anca din mijloc, seînveli %ine cu ătura şi adormi.

0nd se trei, soarele era sus e cer. +e uită la ceas şi vău cu mirare că se $ăcuse ora ece. @slaşiise schim%au cu rndul. 8n tim ce ece din ei vsleau, ceilalţi ece se odihneau. (nărul crmaci staneo%osit la ostul său. )ncau de asemenea cu rndul.

-ici nu se gndeau să tragă la mal, cnd surveni ceva neaştetat care era ct &aci să le

rimejduiască viaţa.+e aroiau de un cot %rusc al rului de unde nu se utea vedea ce e dincolo, cnd crmaciul se

sculă de la locul lui, duse mna lnie la ureche, ascultă ctva tim şi ise unuia din vslaşi' — /ina, ce s&aude3 2arc&ar cnta cineva. — =nde, e aă3 între%ă 2$otenhauer. — Da. +unt glasuri de oameni. #are cine să $ie3 — -u cumva o $i A%u el )ot cu ai săi3 +ă ne $erim, să nu ne vadă. /eede la mal! — a care din ele3 — a cel din stnga. (restia e mai deasă şi mai înaltă ca dincoace.:iul&tainei crmi sre mal. 0nd utură vedea dincolo de cot, savantul îşi luă ocheanul şi rivi.

— /eede îndărăt... îndărăt e dreata, altminteri ne văd, strigă el seriat. Măresc două coră%ii, dar

şi oameni alergnd e mal.@slaşii înceură săr vslească att de reede înct erau ct &aci să răstoarne %arca. — #ameni e mal3 între%ă cu mirare tnărul crmaci. 0oră%iile erau ancorate3 — -u, sunt în lin mers. Am văut nele întinse. — (re%uie să $ie ale lui A%u el )ot. Am $ăcut o mare greşeală că te&am ascultat şi am cotit sre

stnga. Auisem doar oameni cntnd şi ştiam de unde vin glasurile. -oroc că ne era în $aţă insulaaceea de verdeaţă lutitoare, altminteri ne vedeau.

~ 118 ~




8minse %arca dret în mijlocul insulei şi aruncară ancora la $und. Era în tot lungul malului singurulloc unde se uteau ascunde, dar ier%urile erau att de mărunte, înct tre%uiră să se întindă în $undul

%ărcii ca să nu oată $i văuţi.+avantul se minuna de auul $in al tnărului, căci nimeni în a$ară de el nu auise glasurile. -ici

acum n&auea nimic, deşi %ăiatul susţinea că aude acum şi mai %ine cntecul. 8n curnd însă soneteleajunseră şi la urechile lui. Erau numai două sila%e' "e"li", "e"li", dar e urmă se deose%i %ine omelodie, chiar şi cuvintele.

8n curnd văură cora%ia ieşind de duă cot. Era un sandal cu nele toate întinse, şi cu douăcatarge, de unul din ele era legată o $rnghie lungă la care se înhămaseră vreo ece oameni care alergauîn rnd cu cora%ia. ngă crmaci stăteau în icioare doi inşi. =nul era $oarte înalt şi sla%, îm%răcat în

ort ara%, celălalt un om scurt şi îndesat, a cărui îm%răcăminte era alcătuită din nişte antaloni scurţi de %aie, o %lană de anteră ce îi atrna e umeri, şi un $el de ălărie înaltă, în $ormă de con, acoeritătoată de scoici şi mărgele. 0hiul lui era întunecat ca al negrilor.

— ungul e A%u el )ot, ise :iul&tainei savantului. — Ista e3 Ca să mă uit mai %ine la el. 8l rivi ctva tim rin ochean. Adevărat că l&ai utea lua

dret moartea. 2arc&ar $i un schelet. Dar celălalt cine&o $i3 — E un bengdid HF de&al nuehrilor, $iindcă la ei numai căeteniile oartă un ast$el de acoerămnt al

caului. @ei e negrii aceia care îming cu răjinile şi cntă3 +unt nuehri. +e cunosc duă ietănătură.

— #are de ce s&o $i întors A%u el )ot mai devreme dect m&aştetam şi ct mai avem nă laseri%ahul )adunga3 între%ă iar savantul.

— +er s&ajungem la. ausul soarelui. E e malul dret al rului, de aceea A%u el )ot se ţine elngă cel din stnga. Dacă nu ne întorceam la tim, ne vedeau acum. 2esemne că se gră%esc, $iindcă lis&au isrăvit merindele, de aceea nu se lasă numai în voia vntului.

Acesta era rielnic coră%iei şi cu ajutorul răjinilor uteau înainta şi mai reede, aşa că oamenii cu$rnghia de e mal alergau de le ieşea su$letul.Duă ce trecu sandalul, se ivi şi cealaltă cora%ie. Era niţel mai mică, tot cu ne şi trasă de

asemenea cu $rnghia de e mal. 2untea gemea de nuehri.0ntecul se ierdu în deărtare. (otuşi :iul&tainei mai aştetă vreme de vreun s$ert de ceas, e urmă

ise' — Acum utem leca. Dar rin mare rimejdie am trecut şi să mulţumim lui Allah că am scăat./idicară ancora şi orniră iar în josul rului. @slaşii îşi încordară uterile ca să cştige timul

ierdut.0nd soarele ieri duă coacii care mărgineau malul stng al aei, ăriră e cel dret o lim%ă de

ămnt e care ducea o otecă sus în deal. — Acolo e seri%ahul, ise crmaciul. — =nde3 între%ă savantul cu mirare. Eu nu văd nimic. — -ici nu oţi vedea de&aici. E tocmai sus în deal, duă ce urci malul. 0unosc e stăn şi ştiu că o

să ne rimească %ucuros.0rmi %arca sre lim%a de ămnt şi trase la mal unde o rioniră de unul din stlii aşeaţi acolo

anume entru acest sco.

86 Domn, mare căetenie.

~ 119 ~



Slujitorii mor ii

2$otenhauer credea că nu&i văuse nimeni venind, dar se înşela, căci cum use iciorul e mal auiun glas de duă tu$e strignd'

— +tai! 0ine sunteţi3+e uită într&acolo şi vău ţevile ctorva uşti îndretate sre el.

— -u um%laţi cu $leacuri! răsunse el $oarte liniştit. -oi nu venim cu gnduri duşmănoase. — 0ine sunteţi3 /ăsundeţi ori trag. lasul era s$orăitor, ca şi cnd cuvintele ar $i ieşit e nas nu e

gură.0rmaciul, care mai ă%ovise niţel în %arcă, veni şi el acum lngă savant şi aui ce susese omul din

tu$iş. — Ca ieşi de&acolo şi,vino să jne dăm %ună iua, el şa"ar HG! (e cunosc duă glas, ce dracuN! răsunse

tnărul m%ind. — Aha, mă cunoşti, duă cum văd. Atunci n&avem de ce ne teme9 iaca vin!(u$ele se dădură la o arte şi aăru un %ătrn cu %ar%a al%ă ţinnd o uşcă în mnă. Alţi trei inşi îl

urmau. Erau al%i, dar la $el de goi ca şi negrii. — De unde mă cunoşti tu e mine3 între%ă %ătrnul cu mirare. #are n&oi $i tu %ăiatul care ţinea

morţiş să&l vadă e A%d el )ot3 — Da, eu sunt. — Allah! Ila care nimereşte cu uşca mai %ine dect mine3 0um te&ai schim%at, %ăiete, şi ce mare

te&ai $ăcut! 0nd am văut atunci că nu te mai întorci, am creut. că ţi&a $ăcut A%u el )ot de etrecanie. @ăd că m&am înşelat şi&mi are %ine.

8ntinse tnărului mna care i&o strnse cu căldură. Aoi crmaciul între%ă' — +tănul e acasă3 — -u. +&a dus la Lau ca să cumere ul%ere, şi m&a lăsat e mine cu aa cetăţii. 1tii că mă %ucur

de încrederea lui.

— 2ăi eşti cel mai %ătrn soldat din seri%ah. -u cumva ai văut două coră%ii trecnd e&aici3 — De văut le&am văut, dar nu le&am orit. — 1tii tu ale cui erau şi cine era într&una din ele3 — -u. +e ţineau tocmai e malul celălalt, iar aa e att de lată rin ărţile acestea că nu se oate

cunoaşte cine e e unte. — Era A%u el )ot. — El era3 ua&l&ar dracuN să&l ia! +ă $i ştiut eu cine e şi dacă era mai aroae, îi trnteam un glonţ în

ca nemernicului! Dar dumnealui ce caută e la noi3 între%ă %ătrnul arătnd sre străin. — E un rieten de&al nostru şi ar dori să stea cteva ile aici s&aştete e nişte rieteni care vor veni

să&l ia. — +ă o$tească. Du&l sus în seri%ah la locotenentul care ţine loc de comandant în lisa stănului.

;arca lăsaţi&o aici, o s&o ăesc eu.:iul&tainei orni e otecă urmat de savant şi vslaşi. 2ărea să cunoască $oarte %ine locurile. 0nd

ajunseră în deal, văură cetatea în toată întinderea ei. Era mai mare ca a lui A%u el )ot şi avea, cevarar rin ărţile acelea, un turnuleţ de scnduri înconjurat de o galerie' minaretul cetăţii. a oartagardului care îmrejmuia seri%ahul stătea de aă o santinelă care îi lăsă să treacă $ără să&i între%eceva. 8n coli%e şi în jurul lor domnea o vie agitaţie. 2ărea că se $ac regătiri de lută.

87 :on$ule.

~ 120 ~




a dreata şi la stnga minaretului erau două coli%e mai mari. — 8n cea din dreata locuieşte stănul, în cea din stnga locotenentul, lămuri tnărul, savantului.

Deoarece rimul liseşte, tre%uie să ne adresăm celuilalt.8nainte de a ajunge la coli%ă, locotenentul le ieşi înainte şi&i rivi cu uimire. 0um dădu însă cu ochii

de crmaci, strigă lin de, %ucurie' — (u eşti %ăiete3 8n s$rşit, %ine că te&ai întors sănătos! (e credeam ierdut. Dar e cine ne aduci,

$iindcă văd că nu eşti singur3 Iştia sunt niam&niami. -u cumva or $i sclavi de&ai tăi e care mi&i aduciîn dar3

ocotenentul ărea să $ie şit mai %ătrn dect :on$ul. +cutură ct utu mna tnărului şi ărea într&adevăr $oarte %ucuros de revedere.

— -u, sunt $raţii mei căci locuiesc în ţinuturile lor, răsunse :iul&tainei $oarte serios. @in să te rogsă găduieşti în cetate e acest e$$endi şi să&l consideri oasetele tău.

;ătrnul locotenent întinse %inevoitor mna savantului.

— #ricine ai $i, îţi sun %un&sosit. Eşti adus de tnărul nostru rieten, aşa că te consider şi e tine rietenul nostru. -iam&niamii voştri să se ducă la negrii noştri care vor $i %ucuroşi să&i găduiască. Sieînsă îţi voi arăta coli%a e care o avem entru oaseţii de seamă, unde vei sta ct vei crede de cuviinţă.

0onduse e savant la o coli%ă $oarte curată, ale cărei duşumele erau acoerite cu iei de animale.ngă erete se a$lau ridicături, de ămnt %ine nivelate care slujeau de aturi şi e care erau întinse

ături moi de ăr de cămilă. Din tavan atrna o lamă9 încăerea avea şi cteva $erestruici. — ocuinţa asta e a ta, îi ise ara%ul. Doresc să te simţi în ea ca la tine acasă. 8ţi voi trimiţi îndată

un servitor ca să te slujească e tot timul ct vei sta la noi. Duă ce te vei $i odihnit de o%oseliledrumului, voi veni să stăm de vor%ă.

0um lecă locotenentul se aui din minaret glasul mueinului care chema e credincioşi larugăciune.

+avantul se aroie de o $ereastră şi vău e toţi oamenii din curinsul seri%ahului îngenuncheaţi. 8n jurul minaretului se a$lau mai mulţi inşi care se rugau ca şi ceilalţi.0nd se s$rşi rugăciunea, se ridicară de jos şi se îndretară sre coli%a locotenentului. Erau soldaţi

adevăraţi, nu ca asaBii unui seri%ah, şi urtau toţi, în a$ară de unul singur, uni$orma Bedivului. 8n $runtemergea un #olarg"asiHH şi alături de el un omuleţ tot în uni$ormă. 1i ce $el de uni$ormă! # ereche de

antaloni al%aştri numai nă la genunchi, un $rac militar engleesc, de cnd cu moş Adam şi %a%aEva, cu eoleţi de lnă $ranţueşti. 2e ca avea un $el de tur%an de care atrnau nişte ene lungi9 nicivestă, nici cămaşă. =n %ru lat de iele în jurul mijlocului, în care avea în$ite două istoale şi un

umnal, şi agăţate de el cteva ungi cu di$erite lucruri mărunte de tre%uinţă. 8n mnă ţinea o uşcăveche şi grea de cali%ru mare.

#mul acesta intră îmreună cu locotenentul în coli%a lui, în tim ce atru soldaţi veniţi odată cu eirămaseră la uşă. Atta utu vedea savantul, e urmă se întunecă, şi un negru veni să arindă lama şisă&i aducă un urcior cu merissah şi cteva turte roasete.

-u mult duă aceea intră şi tnărul crmaci să&l între%e cum îi lace noua locuinţă. — 2rea %ine, răsunse 2$otenhauer. Dar tu la cine găduieşti3 — a :on$ul, care se va %ucura mult cnd mă va găsi, duă schim%, în casa lui. — )&am mirat $oarte mult că vă cunoaşteţi. Ai mai $ost e&aici3

88 0ăitan.

~ 121 ~



Slujitorii mor ii

— Da, am stat chiar vreo cteva luni în sat. — 0nd3 — Acum atru ani. — 0e căutai3 — E taina mea, stăne. — Aşa! Am auit adineauri că e vor%a de A%u el )ot. C&ai cunoscut deci e el şi e A%u el )ot mai

de mult3 — Da, e$$endi, dar e un lucru e care nu sunt %ucuros să&l omenesc. — Am înţeles. Ai văut e străinii care au sosit adineauri3 — Da. Eram de $aţă cnd vor%ea locotenentul cu ei. #$iţerul a venit e o da"abi="HJ în susul aei

nă la seri%ah şi a între%at dacă i se îngăduie să ancoree aici. — -&ai cercetat dacă are şi călători e cora%ie3 — -u. @or%ea cu comandantul, nu cu mine.

— +&ar utea să $ie şi $ratele tovarăşului meu e cora%ie. — -u e aici. A lecat cu vreo cţiva soldaţi să vadă cora%ia dar a rămas omul îm%răcat ca un

babral JK. +ă ţi&l trimit3 — Da.(nărul lecă şi duă ctva tim aăru 2aagalul. :aţa lui era ciuită de vărsat şi cu vreo cteva $ire

de mustaţă liite cu o unsoare ca să le ţină dret de&o arte şi de alta a gurii. +e înclină în semn de salutca orientalii şi ise'

— Am auit că un e$$endi doreşte să&mi vor%ească. )ă rog, ce&ai să&mi sui3 — Aş vrea să a$lu de unde vine cora%ia cu care ai sosit acum3 — De la :ashoda. — Ah! 1i ce $el de călători aveţi3

— +oldaţi. — -ici un civil3 — ;a da, sunt şi cţiva civili. — 0ine3 — )ai înti, eu! — -u eşti militar3 — -u. 2ort uni$orma entru că aşa&mi lace mie şi $iindcă $ac o călătorie ră%oinică. — 0um te cheamă3 — Degea%a ţi&aş sune numele meu adevărat, că nu&l cunoaşte nimeni, dar mi se ice A%u el adajt

şarin, (atăl&celor&unsreece&$ire&de&ăr. 8mreună cu mine e A%u DihB, (atăl&rsului, şi un maree$$endi, om tare învăţat, al cărui rieten şî aghiotant sunt.

— 2e el cum îl cheamă3 — !bu$l arba ijun, (atăl&celor&atru&ochi. — 2atru ochi! 2oartă ochelari3 — Da. — =nde vrea să se ducă3

89 @as mare care navigheaă e -il.90 2aagal.

~ 122 ~



Slujitorii mor ii

care ieşeau a%uri aromatici. -egrii useră toate e masă, aoi lecară înclinndu&se adnc în $aţa celordoi euroeni.

— 1tii ce imresie am3 înceu savantul. 2arc&aş trăi o seară din 3 mie şi una de nopţi. 2e la noi nuavem altceva dect merissah şi nişte turte uscate să&ţi sargi caul cu ele. 0nd sor% ca$eaua astaaromată mă gndesc că nici cu mncarea n&o duci tocmai rost.

— Ai cinat3 — -u încă. — Atunci $ă&mi lăcerea şi mănncă astă&seară cu mine, ca să te încredinţei dumneata însuţi. — Dar ia sune, rogu&te, ce scamatorie ai $ăcut ca să ui mna e cora%ia asta elegantă3 0tă chirie

lăteşti3 — -ici un gologan.;ătrnul savant $ăcu o mutră ca şi cnd n&ar $i înţeles %ine.

— 0um, nimic3 +&o sui altuia, nu mie!

— 1i totuşi aşa e. — Atunci eşti într&adevăr un mare scamator. — (oată scamatoria a $ost o simlă întmlare. Eram oasetele aşei Ali A%u amsah, mudirul din

:ashoda. 8i susesem că sunt medic. 8ntr&una din ile, e cnd eram acolo, unul din coiii lui a înghiţitun ar de $ildeş care i s&a orit în gtlej. 0oilul se înă%uşea şi ar $i murit cu siguranţă dacă nu reuşeamsă&i scot arul din gt. 8ţi oţi închiui recunoştinţa mudirului. -u mai ştia ce să $acă de %ucurie. Ar $i$ost în stare să&mi dăruiască toată averea lui. )&am mulţumit numai să&mi îmrumute cora%ia ca să măduc să un mna e A%u el )ot. Dorinţa mea s&a otrivit de minune cu lanurile lui.

— A%u el )ot3 între%ă savantul mirat că aude numele ara%ului aici. — Da, aşa se numeşte individul e care&l urmăresc şi e care n&ai de unde să&l cunoşti, dar îl vei

cunoaşte este cteva ile dacă rămi e cora%ie.

— 1i dumneata îl cunoşti3 — Din nenorocire! E cel mai temut negustor de sclavi din Egit şi $ace la ocaie şi e şe$ul de %andiţi. )&a atacat nu de mult în aroiere de :ashoda ca să mă je$uiască, %a a vrut chiar să măomoare.

— 1i n&a reuşit3 — Duă cum vei, răsunse Emil +chPar m%ind de naivitatea %ătrnului. 8n schim% am reuşit eu

să rind e comlicii săi şi să&i duc la :ashoda, unde şi&au rimit edeasa. (lharul însă a reuşit săscae.

— 2ăcat! +ă $i us mna e el, scăai lumea de un ticălos. — )ai ales că mudirul att aşteată. Am avut rilejul să sione într&o seară e acest vnător de

sclavi cnd stătea de vor%ă cu tovarăşii lui, şi ce crei că am a$lat3 2lănuise mai de mult un atac asuraniam&niamilor. =n om de&ai săi a venit să aducă vestea că la aceştia s&ar a$la doi naturalişti euroeni.Am auit cum s&a jurat să&i omoare e amndoi.

— Ei drace! Aceştia om $i noi, eu şi $ratele dumitale. — Da. a înceut nu eram sigur, crend că $ratele meu e singur, am a$lat însă că e încă un al% cu el

şi atunci am înţeles că nu oate $i vor%a de altcineva. Acum sunt în drum sre seri%ahul %anditului,însoţit de o sută cincieci de soldaţi şi un căitan.

— 1i ii, vrei să&l rini e A%u el )ot3 0eva groav, e onoarea mea!

~ 124 ~




— )ai ales rimejdios. E un individ lisit de orice scruule şi în stare de crimele cele mai groave.Aştetnd să mi se regătească vasul e care suntem acum, am ierdut din nenorocire o i întreagă, aşacă ticălosul a utut să cştige tim. 0nd am ajuns la DiaBin, am a$lat că A%u el )ot trecuse cu douăile mai înainte e acolo, lund este trei sute de nuehri cu el, e care îi tocmise ro%a%il entrue7ediţia îmotriva niam&niamilor. Am mai a$lat că închiriase şi două vase, un sandal şi o altă cora%iemai mică. Acum era vor%a care din vasele noastre navigheaă mai reede, ale lui sau ale noastre.

— 1i3 — Ale lui, deoarece nu l&am utut ajunge. — -u ştiţi cu ct v&a luat&o înainte3 — 2e uscat ot cunoaşte lesne duă urme ct de aroae sunt de cel urmărit, aa însă nu lasă urme.

Am între%uinţat cea mai mare viteă. 0nd utem, adică acolo unde malul ne e rielnic, ne servim de$rnghii şi oameni care trag vasul de e mal9 de asemenea răjinile sunt, toată iua în activitate.Deoarece cora%ia noastră e un $oarte %un vas cu ne, ser să ne $i aroiat simţitor de ale vnătorilor

de sclavi.+avantul dădu din ca m%ind, vru să sună ceva, se răgndi, tăcu o %ucată de vreme, aoi

între%ă' — =nde e trimisul care ţi&a adus scrisoarea noastră3 — Aici e %ord. Acest :iu&al&devotamentului e $oarte tnăr, dar ct se oate de inteligent şi

riceut. :ără el, am $i încă dearte, căci cunoaşte -ilul şi locurile naviga%ile cum îmi cunosc eu %uunarele.

— :iindcă a $ăcut adesea cu rietenul său A%d es +irr lungi călătorii e aă, călătorii al căror sconu&l cunoaşte nimeni.

— 0ine e A%d es +irr, acest :iu&al&tainei3 — # să a$li mai triu. +une&mi acum mie cine e individul care se intituleaă rietenul şi

aghiotantul dumitale3 — -&am nici un $el de aghiotant. -u ştiu e cine crei... — 0urcanul acela roşcovan care se um$lă în ene şi se laudă că ţi&e cel mai %un rieten. — A, slovacul! (atăl&celor&unsreece&$ire&de&ăr. =n om admira%il. — Mău3 — Cnteligent, credincios, devotat nă la sacri$iciu, curajos şi îndrăneţ, ct nici n&ai crede,

închiuie&ţi, a omort doi lei! — -u mai sune! — )ai e încă. unul cu mine, un rieten de&al lui. # să&l cunoşti şi e ăsta. 8i ice agi Ali, oreclit

(atăl&rsului. +usţine că el cunoaşte toate ţările, ooarele, oraşele şi satele de e ămnt. Ast$el deoameni tre%uie trataţi cu îngăduinţă, căci sunt cei mai %uni şi devotaţi rieteni la nevoie.

— 1i eu care l&am cam luat în rs! # să&i cer scue. — Asta să n&o $aci, dar să $ii rietenos cu el. 8l las uneori să&mi %ată caul cu alavrele lui şi cnd

văd că&nce să&mi ierd ră%darea, mă gndesc că $iecare din noi avem slă%iciunile noastre. — 2arcă eu nu! 0are din noi nu $ace rostii în viaţă3 De ildă atunci... — 0nd atunci3 — 0nd eram în clasa a treia de liceu.Emil creu că e vor%a de ceva imortant şi&l între%ă cu interes'

~ 125 ~



Slujitorii mor ii

— 0e ţi s&a întmlat atunci3 — 0eva desre care n&am sus încă nimănui nă acum, dar între rieteni... (re%uie să ştii că

ro$esorul de istorie naturală rinsese ică e mine $iindcă îl între%am uneori lucruri la care nici celmai învăţat n&ar $i ştiut să răsundă.

— Aşa, aşa! ise Emil care s&aşteta să audă ceva $oarte interesant. — 1i mi&o cocea. Aşteta un rilej ca să se ră%une. A venit vremea e7amenelor. Eu, m&am

îm%răcat cu haine noi, crend că att ajunge să treci. ;a m&aştetam să&i dau nişte răsunsuri sărămnă cu gura căscată.

— 1i3 — 0e crei dumneata că m&a între%at3 — 0e3 — +ă&i sun eu, aui domnule, de ce au ăsările ene3;ătrnul ovestea cu atta serioitate înct Emil +chPar se aşteta să audă cine ştie ce lucru mare.

Acum era $oarte deamăgit şi nu ştia ce să $acă, să rdă sau să&l comătimească. Mise într&o doară' — 1i dumneata ce i&ai răsuns3 — )ai înti, nimic. — (ot aşa aş $i $ăcut şi eu. — -u e aşa3 +e cunoaşte că eşti om de înţeles. )&am hol%at la el, am căscat gura şi...+e ori căci se aui o %ătaie în uşă şi slovacul intră în ca%ină.

— Am onoarea a vă raorta, domnule comandant, că a venit locotenentul cetăţii şi doreşte să&ţivor%ească, ise el ducnd mna la jo%enul care închiuia chiiul.

— 0e vrea3 — 8ntrea%ă daca vrei să rămi e vaor ori să găduieşti în sat. — ;ine, o$teşte&l aici.

ocotenentul intră loconindu&se nă&n ămnt. A$lase de la oamenii săi că vasul era un daha%iehde&al Bedivului, deci ersoana căreia îi $usese us la disoiţie tre%uie să $ie un ersonaj de seamă $aţăde care se cuvenea să se oarte ct mai resectuos.

Dar viita lui mai avea şi alt sco desre care însă nu omeni nimic. -egoţul cu sclavi era strictinteris şi totuşi seri%ahul lor era şi el, de $at, un trg de sclavi. Acest lucru îl ştia $oarte %ine mudiruldin :ashoda, deci şi străinul sosit adineauri. 0e rost avea venirea lui aici3 +ă caute negri ro%iţi3 Din$ericire nu se a$la nici unul acum în cetate. (otuşi se cerea să $ie ct mai revenitor cu el9 să i se unăla disoiţie, căutnd în acelaşi tim să&l între%e e ocolite ce intenţii are.

Emil era destul de inteligent şi e7erimentat ca să nu se dea de gol că ştie ceva. 2orunci să i seaducă o ca$ea şi un ciu%uc, o$ti e %ătrn să şadă, vor%iră desre lucruri indi$erente, $erindu&se să

omenească de seri%ah şi negoţul de sclavi. +use că rămne nă a doua i aici şi va dormi estenoate e cora%ie. Adăugă că savantul va rămne de asemenea cu el ca să mai stea de vor%ă desreunele chestiuni de interes ştiinţi$ic.

Duă vreo jumătate de ceas locotenentul lecă $ără să $i a$lat ce&ar $i vrut. Dimotrivă, era maiîngrijorat dect înainte9 $elul rea uţin comunicativ al lui Emil +chPar îl unea e gnduri. 0umajunse în deal trimise imediat e cineva la Lau ca să cheme e stănul cetăţii acasă. 1tia că se vaîntoarce a doua i e la rn şi se a$la acum e drum, dar îl ruga să se gră%ească şi să vină maicurnd.

~ 126 ~




— Istuia i&a intrat $rica în oase, ise Emil duă ce lecă %ătrnul. 0u att mai %ine. 2oate că voitrage ceva $oloase din asta.

— :rică de dumneata3 2entru ce3 între%ă savantul cu mirare. — :iindcă mă crede un înalt $uncţionar de&al statului. Am dat voie soldaţilor să se ducă în sat şi să

viitee seri%ahul. 0u siguranţă că vor ovesti acolo că avem intenţia să&l rindem e A%u el )ot, ceeace îi va mări $rica, închiuindu&şi că urmărim acelaşi lucru şi cu seri%ahul lor.

— 8n rivinţa asta, te înşeli. 1tiu %ine că ăştia de aici urăsc de moarte e A%u el )ot, care n&are voiesă se aroie de )adunga.

— Mău3 0u att mai %ine. 2oate că&i hotărăsc să se aliee cu noi. -u ştiam că A%u el )ot şi&aangajat un număr att de mare de nuehri. -u e vor%ă, cu cei o sută cincieci de soldaţi ai mei, nu mătem eu de trei sute de&ai lor, am auit însă că A%u el )ot are încă cinci sute de oameni la seri%ahul lui.8n total ot sute de inşi, ceea ce. ar $i cam mult îmotriva a o sută cincieci, dacă am avea de dat olută $aţă în $aţă. Ar tre%ui deci să mă %iui mai mult e vicleşug dect e arme. Dacă aş utea lua

întăriri de aici, n&ar $i rău de$el. — 2ăi nici n&ai nevoie să te %aţi cu A%u el )ot, ise savantul care tot se mai codea să sună ce ştie. — 0um aşa3 — :iindcă scoul e care îl urmăreai era să ne scai e mine şi e $ratele dumitale din ghearele lui

şi acum nu mai e nevoie. — 0hiar aşa să $ie, nu ot să mai dau înaoi. Am $ăgăduit... mudirului din :ashoda să stresc

cui%ul acestui ticălos şi tre%uie să mă ţin de cuvnt. 5Emil +chPar $u ct &aci să se dea de gol căurmărea din însărcinarea Bedivului descoerirea răirii rinţesei, dar se orise la tim.6 1i aoi, urmăel, nu&l văd încă e $ratele meu. -&ai vrut să&mi sui unde e şi de ce nu e cu dumneata. 2e A%u el )otnu&l las cu nici un reţ să scae, tre%uie să&l edesesc entru ticăloşia lui. $aţă de mine. De alt$el, edumneata nu te sileşte nimeni să mă însoţeşti. -&ai dect să rămi aici şi să aşteţi reultatul.

— Aşa! Eu să stau $rumuşel la adăost în vreme ce dumneata îţi ui viaţa în rimejdie. :rumos mi&ar şedea, n&am ce ice!... @in cu dumneata şi o să i%esc în dreata şi în stnga să le meargă $ulgii, maiales că n&o să $ie aşa de greu duă cum îţi închiui. Eu socot că unem reede mna e A%u al nostru.+eri%ahul lui e acum ustiu, oamenii e care i&a lăsat să&l ăească s&au răsculat, i&au dat $oc satului şiau şters&o &aci încolo.

Emil se uita uluit la %ătrn. 0eea ce&i sunea el i se ărea cu neutinţă. — Da, da, rse savantul, te uiţi la mine cum mă uitam eu atunci la ro$esor cnd m&a între%at de ce

au ăsările ene. — )ă uit $iindcă sunt sigur că te înşeli. — Deloc. Am $ost chiar aseară cu $ratele dumitale la seri%ah şi am văut ieşind încă $um din

mormanele de cenuşă. — 0um, v&aţi dus singuri în gura leului3... — 2ăi nu era acolo. &am văut de&a%ia astăi cnd veneam încoace. — CQ&ai văut dumneata e A%u el )ot3 — 2e el şi amndouă coră%iile lui. +tătea e sandal lngă crmă şi căetenia nuehrilor lngă el. — +une reede cnd a $ost asta şi dacă erau dearte de aici. — Duă cum socot eu, cam la vreo atru ceasuri cu o cora%ie ca a dumitale. — Att de aroae am $ost de el şi n&am ştiut! Dacă ancoreaă şi el ca şi noi este noate, atunci îl

~ 127 ~



Slujitorii mor ii

utem ajunge nă mine seară. — (ot ce se oate. 2roviiile i s&au isrăvit şi tre%uie să alerge duă vnat sau escuit dacă nu vrea

să&i moară nuehrii de $oame. Asta e ă%avă, nu glumă. — De unde ştii că nu mai are roviii3 — )i&a sus @nătorul&de&ele$anţi. — Ista cine mai e3 — E... văd eu că nu mai merge şi tre%uie să&ţi sun tot. -&am $ăcut&o nă acum, $iindcă vroiam

mai înti să văd cu cine am de&a $ace şi dacă eşti într&adevăr aşa duă cum mi te&a descris $rateledumitale. Acum o să&ţi ovestesc tot cum a $ost.

-e utem închiui cu ce atenţie asculta Emil +chPar. 0nd %ătrnul s$rşi, sări dret în icioare,înceu să se lim%e agitat rin ca%ină şi murmură'

— 0ine şi&ar $i utut închiui una ca asta. +eri%ahul distrus, răscoală, şi $ratele meu în drum sre#m%ula... 2rea mare îndrăneală din artea lui. )ai %ine n&o $ăcea...

— Mău3 +ă&l lase e A%d el )ot să&şi $acă mendrele, să omoare e %ieţii %elandaşi ori să&i ducă însclavie!

— m... %ine ici. Eu în locul lui aş $i $ăcut la $el. 1i cei doi negri, o%o şi (olo, unde sunt3 — a noi în %arcă. -u ştiam dacă o să ne vadă cu ochi %uni cei din deal, de aceea am lecat singur.

&am us e :iul&tainei să vadă de ei. — -u se oate să&i lăsăm în %arcă, tre%uie neaărat să&i aducem aici e cora%ie.Emil dădu imediat ordin soldaţilor s&aducă în daha%ieh e cei rămaşi în %arcă. 0hemă aoi e :iul&

tainei şi e rietenul său :iul&devotamentului la el în ca%ină, ca să ia şi ei arte la cons$ătuire.Aceasta ţinu nă duă mieul noţii, aoi toţi se duseră la culcare. :ură deştetaţi dis&de&dimineaţă

de soldaţi, care îşi $ăceau rugăciunea cu glas tare. Emil +chPar şi 2$otenhauer hotărră să se ducă susîn sat să convingă e comandant să le dea un detaşament de soldaţi.

+lovacul rinsese o adevărată dragoste de Emil şi nu lăsa e nimeni să&l servească. 8ndată ce simţică s&a treit, %ătu la uşă şi veni să&i sună că&l caută cineva. — 0ine e3 între%ă Emil. — asa% )urat, stănul din seri%ah. Aşteată aici încă dinainte de a se lumina de iuă. — 2nă acum3 — Da. -u vroia să lece nă ce n&o da ochii cu tine. — ;ine. 2o$teşte&l înăuntru şi orunceşte să ni se aducă ciu%uce şi ca$ea.asa% )urat era un egitean dolo$an, care aducea mai mult a negustor de covoare dect de sclavi.

+e alecă nă la ămnt şi aştetă să i se adresee cuvntul. Emil îi $ăcu semn să şadă şi ăstrătăcerea nă ce se aduse ca$eaua. De&a%ia duă ce goliră ceştile şi&şi arinseră ciu%ucele, înceu'

— )i s&a sus că doreşti să&mi vor%eşti. (e ascult.Ara%ul chi%ui un moment, aoi răsunse'

— Am sosit ai&noate de la drum şi am auit că te a$li aici. Am venit îndată e cora%ie ca să&ţi reint resectele mele.

— -&am ast$el de retenţie, căci eşti mai în vrstă dect mine. — (rimisul stănirii e mai în vrstă ca toţi %ătrnii noştri. — 8n rivinţa asta te înşeli. Eu nu sunt acela dret care mă iei.2e %uele egiteanului $lutură un m%et umil, dar şiret. +e uită în juru&i, ca şi cnd ar $i vroit să

~ 128 ~




sună' "Degea%a, nu mă ăcăleşti tu e mine, ştiu eu ce sun!" aoi urmă' -umai lui Allah îi eîngăduit să deschidă gura omului, eu însă resect tăcerea ta. 0t tim crei ca vei rămne la noi3

— 2nă duă ce voi $i vor%it cu tine ce am de vor%it. :aci negoţ cu sclavi, nu&i aşa3 — E$$endi! tresări ara%ul seriat. egea oreşte de la o vreme negoţul acesta şi eu sunt un suus al

stănirii... — 2oţi să mi&o dovedeşti3 — 0ere&mi dovei şi dacă stă în uterea mea ţi le voi da. — Atunci sune&mi cinstit dacă A%u el )ot se mai duce la vnătoarea de sclavi. — Da, e$$endi. Allah să&l... — ;ine, văd că mi&ai sus adevărul, îl întreruse germanul. 1tiu că are de gnd să ornească chiar

acum la o ast$el de vnătoare şi am venit să&l rind. (u ce ici30hiul lui asa% )urat se însenină. A%u el )ot era un concurent de temut şi duşmanul lui ersonal.

Dacă reuşea să&l înlăture din cale, a$acerile seri%ahului )adunga ar $i luat un mare avnt.

— Mic că orice i&aţi $ace, i&ar $i rea uţin. /og e Allah să&l edesească duă nelegiuirile lui... — Asta dovedeşte că urăşti negoţul cu sclavi şi&l consideri ca un mare ăcat ― ceea ce şi e într&

adevăr. Dar să venim la $at. @reau să&ţi sca seri%ahul de vecinătatea lui A%u el )ot, nu ştiu însădacă voi utea reuşi. Am a$lat rea triu că şi&a tocmit o mulţime de nuehri şi mă îndoiesc că truelemele vor $i în stare să&l %iruiască.

asa% )urat ăru încntat de cele ce auea... — E$$endi, ise el reede, e de datoria oricărui suus al ţării să ajute stănirea cnd e vor%a de

$ăcut dretate celor năăstuiţi. — -ici nu m&aştetam alt$el. 1i ce ceri în schim%3 — -imic. )i&aş retea mna dacă aş lua un iastru de la tine. -umai un lucru te&aş ruga' să mă iei

şi e mine. #amenii mei sunt învăţaţi să&i comand eu, tu însă vei $i comandantul surem şi voi asculta

de ordinele tale. — +e înţelege de la sine. 0ţi oameni îmi ui la disoiţie3 — @oi alege e cei mai destoinici ră%oinici ai mei, sunt este trei sute, ceilalţi rămn să aere

seri%ahul. Arme avem, de asemenea şi roviii destule. — (rei sute! Aş $i sigur de i%ndă, dar nu înca atţia e cora%ie. — 0um, vrei să $aci drumul e aă3 — Deocamdată. 2e uscat ne&ar tre%ui trei ile şi tre%uie s&ajung mai înainte la seri%ahul lui A%u el

)ot. #ri se găsesc ceva vase e aroae3 — +e găsesc, e$$endi. — =nde, la cine38ntre%area use e ara% în încurcătură. +e suci, se învrti, la urmă răsunse'

— E$$endi, mi&am dat cuvntul să nu sun. 2e la noi, cine are un vas îl doseşte rin ăuriş şi nu&lscoate dect cnd are tre%uinţă de el.

— +unt deci mai multe, duă cum înţeleg. — Aş utea avea două coră%ii în care să încaă rea %ine trei sute de oameni. — 1i cnd le ot avea3 — Dacă mă oresc, e la rn utem leca. — ;ine, oreşte&te. @oi aşteta nă atunci, dar la ora hotărtă ornim negreşit.

~ 129 ~



Slujitorii mor ii

)urat lecă încntat de reultatul o%ţinut, duă ce trecuse rin mare saimă auind de sosireastrăinului.

1i mai încntat era Emil. a o truă att de numeroasă nu se aştetase. +e duse imediat să sunăcăitanului ce se hotărse. 2e unte nu erau dect vreo cţiva soldaţi uşi de santinelă, ceilalţi, risiiţi

rin sat unde se îmrieteniseră de aseară cu cei din seri%ah.Draelul de ră%oi $lutura e oarta cetăţii, şi oamenii se regăteau cu în$rigurare de lecare.

=ndeva, de&o arte, un gru de gură&cască asculta la alavrele slovacului. CQngă el stăteanedesărţitul său rieten, (atăl&rsului, şi&i ţinea isonul.

0nd sosi Emil +chPar cu 2$otenhauer tocmai ovestea atacul lui A%u el )ot la Cvorul leului. #$ăcea dinadins ca să aţţe e locuitori îmotriva vnătorului de sclavi. 8ncheie cu uciderea leilor,arătnd ca dovadă %lana de e el.

agi Ali se gătise şi el cu artea cuvenită lui. 0el dinti avea caul vrt în al leului, celui de&aldoilea îi atrna la sate coada e ămnt.

— Auiţi, voi oameni viteji şi curajoşi $ata eroică rin care am %iruit noi e +ugrumătorulturmelor! strigă el cu glas răsunător. &am ucis e el, e sultana lui şi am luat rionier e $iul său.+une, agi Ali, e adevărat ori nu3

— ;a e adevărat, întări ara%ul cu serioitate.Dar chiul lui se schimonosi att de caraghios înct cei de $aţă i%ucniră într&un rs cu hohote.

— De ce rdeţi3 urmă slovacul. )ie nu&mi lace să&şi %ată cineva joc de mine. 1i cum vă suneam,stăteam cu toţii lngă $oc crendu&ne în siguranţă, cnd se aui în deărtare mugetul leului. Eadevărat, ori nu, agi Ali3

— Adevărat, ău... — Eu nu mint niciodată, aşa să ştiţi. +tănul cu caul mare se aroia. Ara%ii şi negustorii se

ascunseră de $rică în dosul cămilelor, noi însă, cu rietenul meu e care&l vedeţi aici, nu ne mişcăm de

lngă (atăl&celor&atru&ochi. =itaţi&l colo în satele vostru. 8ntre%aţi&l şi e el, să vş sună dacă nu eadevărat.2rivirile tuturor se întoarseră sre Emil +chPar. Aoi slovacul urmă să ovestească, tot cu atta

însu$leţire, cum $usese ucis leul şi cum venise leoaica duă el tur%ată de mnie. — 0redeam că s&a s$rşit, ise el iar, dar nevasta +ugrumătorului&de&turme auise glasul uştilor

noastre şi alerga să&şi. scae soţul său, să&l ră%une dacă îl vom $i ucis. A $ost o mare şi groavă rimejdie entru noi, nu e aşa agi Ali3

— Da, groavă... răsunse ara%ul schimonosindu&se.+lovacul ovesti la s$rşit cum se îmărţiseră ieile leilor.

— )ie, cel mai vitea dintre toţi, mi s&a cuvenit artea dinainte, e urmă... — (aci!... se răsti acum tovarăşul şi rietenul său, curmndu&i vor%a. E$$endi a $ost cel mai vitea,

tu însă n&ai dovedit mai mult curaj dect mine. 2artea care ţi s&a dat ţia căut la sorţi. -u e vor%ă că ţis&a şi otrivit. Ai o gură tot aşa de mare ca a leului şi o să&ţi sun de ai înainte, !bu el buz, (atăl&

%otului. — +ă taci! strigă în$uriat omuleţul. 0e, arcă a ta e mai mică3 #ricum, tot mai %ine să ai %otul dect

coada, aşa să ştii! #ri crei că e o mare cinste să ţi se ică !bu ed daneb, (atăl&coii, ai3 =ite&te la tinece caraghios eşti cu drăcia aia la sate...

— 0araghios eşti tu! răcni celălalt scos din $ire. Dacă cutei să mă mai %atjocoreşti aşa, te $ac ra$,

~ 130 ~




aui3:uria îi dădea o mutră att de caraghioasă, înct toţi care îi ascultau se răădeau de rs.Deodată rsul amuţi. )ueinul se urcase în minaret şi glasul lui uternic răsună ca o $an$ară. De

astă dată însă nu chema e dretcredincioşi la rugăciune, ci la lută. — +culaţi toţi, voi suuşii lui )ahomed, şi alergaţi s&auiţi ce s&a hotărt, strigă el. a vremea

rnului veţi orni cu toţii să nimiciţi e duşmanii noştri!Cmediat răsună darabu##aJ<, ca să se adune soldaţii în mijlocul ieţei.

— Asta e to%a mare, ise savantul. — 1tii cum se numeşte a %ate to%a în lim%a ara%ă3 — Da. 'a##ettal . — Aşa e. 0uvntul imită sunetul to%ei lor. 'a##ettal , da##ettal , cum am ice noi e lim%a noastră

%um&%um... %um&%um.. Ca uite&i cum aleargă. @rei să mergem şi noi duă ei3 — aidem! @reau să văd şi eu cum se întrea%ă soarta care ceas e mai norocos entru a orni la

lută.ăsiră iaţa mişunnd de lume. (oţi îşi ţineau rivirile aţintite sre o coli%ă în vr$ul căreia era

în$ită o semilună. Era coli%a mueinului.0um ajunseră acolo, asa% )urat, stănul seri%ahului le iesi înainte şi&i salută cu o adncă

închinăciune. — 0rei că mueinul se va ronunţă în $avoarea noastră3 îl între%ă Emil. — Da, e$$endi, răsunse egiteanul. — De unde ştii3 — De la asta, şi arătă două iese de argint, m%ind cu înţeles. Duă un ast$el de sacri$iciu, orice

ceas e cu noroc. Allah vede cu lăcere darurile date slujitorilor săi.Duă aceste cuvinte disăru în coli%a mueinului. Ceşi aroae imediat cu el şi acesta ise ca să&l

audă toţi' — Ascultaţi, ră%oinici ai seri%ahului )adunga. Am cercetat cartea destinului şi am auit ceglăsuieşte. @eţi $i %iruitori, de trei ori %iruitori. @eţi învinge e duşmani şi su$letele lor se vor ereliveşnic în $ocul iadului. Allah e Allah şi )ahomed 2ro$etul său!

— Allah e Allah şi )ahomed 2ro$etul său! reetară mai %ine de atru sute de glasuri duă el.Adunarea se îmrăştie. asa% )urat orunci lui baş muniJ> al său să îmartă oamenilor tutun şi

merissah, ceea ce $u rimit cu strigăte de entuiasm.2o$ti e urmă e 2$otenhauer şi Emil +chPar în casa sa să&i osătee.8i servi chiar el singur şi le use dinainte tot ce avea mai %un în seri%ah. Sinea cu tot dinadinsul să&i

mulţumească. )ai triu veni un negru şi&i şoti ceva la ureche. — E$$endi, ise el duă ce lecă negrul, a$lu că amndouă coră%iile noastre au sosit. Dacă doriţi să

le vedeţi, să mergem acum nă nu s&au îm%arcat oamenii. 8ngăduiţi&mi să vă conduc chiar eu.0nd $ură jos, în aşa&isul ort, văură două coră%ii ancorate lngă daha%ieh.

— =itaţi&vă %ine la ele, ise egiteanul cu mndrie. E şi vasul vostru %un, nu ic, dar ale mele au$ost $ăcute duă comandă la mangara"J, tocmai la el ,aua. Au rora ascuţită şi sintecă aa cu mare

92 =n $el de to%ă cu un sunet secial.93 2ersoană însărcinată cu aroviionarea.94 1antier.

~ 131 ~



Slujitorii mor ii

iuţeală9 nu e vas e -il ca să se oată lua la întrecere cu ele, în a$ară de al vostru. — 0u att mai %ine, răsunse Emil. @or utea înainta în acelaşi tim $ără să $ie nevoie să se aştete

în drum.@iitară amndouă coră%iile, e urmă medicul îi duse la da"abie" şi se îndretă cu ei e untea de

comandă unde se a$la o mică gheretă, usă e rotile. — 0e crei tu că e asta3 între%ă el e egitean. — -u ştiu. — -ici dumneata3 ise el savantului în lim%a germană. — 2oate că da. 2ro%a%il un tun mascat ca să nu $ie o%servat imediat de duşman. — Ai ghicit. =ită&te.Deschise o uşiţă a gheretei şi o îminse îndărăt. Seava tunului era aşeată e un resort ca să se oată

suci în toate ărţile. — /ed&a$ , 3mm ed dauvar ― un tun, mama %alaurului! strigă egiteanul entuiasmat. 0u ăsta nu

se oate să nu %iruim... — +er şi eu. E anume entru lută e aă. 2entru uscat am altceva şi mai %un, răsunse m%ind

germanul.a roră erau o grămadă de rogojini trntite unele este altele. 0nd le dădu la o arte, ieşi la iveală

un alt tun, ale cărui a$et şi roţi erau îmiedicate cu $rnghii, ca să&l ţină e loc şi să n&alunece este %ord.

— 8ncă un tun! strigă asa% )urat uluit. 0a ăsta n&am văut încă nă acum... — 0red şi eu. E o construcţie nouă chiar şi entru euroeni. 4edivul a rimit din .ilad el ingelizJ

cteva în dar şi a trimis două din aceste tunuri lui La$$ar 2aşa la 4hartoum, ca să se slujească de ele entru strirea vnătorilor de sclavi. =nul mi&a $ost us mie la disoiţie şi ser să $acem trea%ă %unăcu el, mai ales că avem şi o roviie %ună de muniţii. De altminteri, deşi entru luta e uscat, oate $i

între%uinţat şi e aă. — 0um se numeşte această armă3 între%ă savantul. — E un tun&mitralieră care oate descărca cinci nă la şase sute de gloanţe e minut. — 2ăi atunci în două minute s&a dus dracului A%u el )ot cu toţi oamenii lui. — Dacă ar $i înghesuiţi unul lngă altul, ceea ce nu e de revăut. 8n orice ca, o ast$el de armă

înlocuieşte un mare număr de oameni. 2rincialul e să ştii cum tre%uie s&o maniulei. — asă că la atta lucru m&oi ricee şi eu. -u sunt, ce e dret, nici un -aoleon şi nici un )oltBe,

dar cţiva ticăloşi de aceia de vnători de sclavi culc eu reede la ămnt, dacă, %ineînţeles, n&or trageei mai înti în mine.

Acoeriră tunul&mitralieră la loc şi se înceu îm%arcarea oamenilor. 0ei trei sute de egiteni ai lui)urat $ură îngrămădiţi e vasele lor, iar cei aduşi din :ashoda, e da"abie". Deose%irea dintre acestecoră%ii era că ale egiteanului erau mai mici şi descoerite, e cnd cealaltă avea un acoeriş de nă.

95 Anglia.

~ 132 ~




Capitolul XII - Urm ă rirea v â n ă torului de sclavi

0u o%işnuitul strigăt, ja rabb, ja rabb ― # Doamne, o Doamne! cu care muncitorii se aucă delucru, ba"rijiiJF îminseră coră%iile de la mal unde $emeile şi coiii soldaţilor veniseră să conducă esoldaţi. =nii din stănii acestor seri%ahe îngăduie oamenilor lor să&şi aducă $amiliile, ştiind că ast$else simt mai încătuşaţi de loc.

+e dovedi acum că asa% )urat avusese dretate. 0oră%iile lui alunecau e unde tot att de, reedeca şi a lui Emil +chPar, care vău cu %ucurie cum acest lucru îi îndemna e oameni să se ia laîntrecere.

'a"abie"ul avea negreşit un reis ― căitan ― riceut şi un mustamel ― timonier ―e7erimentat. Amndoi erau acum su% comanda germanului. 2e coră%iile lui )urat se a$lau deasemenea un căitan şi un timonier. (oţi aceştia vroiau să arate că vasul lor e mai %un şi căutau caremai de care s&o ia înaintea celuilalt. 0ăitanii orunciră marinarilor să ună mna toţi e răjini şi săîmingă din răsuteri.

0el mai srguincios ărea să $ie :on$ul, care $usese numit căitanul uneia din coră%ii. lasul luis$orăitor se auea $ără încetare. 8şi îndemna, duă o%iceiul ara%, oamenii cnd cu vor%e de încurajare,cnd cu ocări.

— >a !lla", ja ?abi* striga el. !ma"l , ama"l , ja !lla", ama"l ― o Doamne, o 2ro$etule, nu nelăsaţi, nu ne lăsaţi! >a !lla", ja 6a"tir , ama"l , ama"l ― o Doamne, o Ajutătorule, nu ne lăsaţi9 nu nelăsaţi! 2ş"etu mu la il la"a ilalla"9 sallam, aaleina be bara#ta# ― dovediţi că nu e dect unDumneeu9 milostiveşte&ne cu %inecuvntarea ta! 6alla" en nabi ― lăudaţi e 2ro$et!

+oarele dogorea şi oamenilor le curgea sudoarea de e $runte. 0ora%ia lui Emil mergea în $aţă şi alui la coadă, de aceea căuta cu orice reţ s&o ia celeilalte înainte. 0nd un reis vrea să taie vntul alteicoră%ii, în$ige cuţitul în catarg ronunţnd în acelaşi tim numele Domnului ca să&l cheme într&ajutor.+e vede că Allah îl ascultă, căci cora%ia lui îşi luă avnt şi trecu e lngă cealaltă ca o săgeată înstrigătele de %ucurie ale marinarilor şi înjurăturile celor de e untea celeilalte.

8nainte de rugăciunea de duă&amiaă, daha%iehul e care se a$la Emil +chPar ajunse la cotul unde2$otenhauer întlnise coră%iile lui A%u el )ot. El îi atrase atenţia acestuia, care&i răsunse ct se oatede mulţumit'

— Atunci ne&a luat&o înainte numai cu o singură i şi&l utem ajunge. @om naviga toată noatea. Esenin şi stelele lumineaă aa. 0red că o să răsară mai triu şi luna.

— @or utea însă marinarii munci att $ără întreruere3 Asudă de&ai crede că sudoarea o să $acă o

revărsare a -ilului. — # să&i îmart în echie. @oi înştiinţa şi e asa% )urat să $acă la $el.(rimise îndată o luntre la cora%ia e care se a$la egiteanul, e urmă se aşeă cu 2$otenhauer e o

ladă acoerită cu erne ca să rivească ta%loul care li se erinda e dinaintea ochilor.Deodată se omeniră cu !bd es 6irr , :iul&tainei, în $aţa lor.

96 )arinarii.

~ 133 ~



Slujitorii mor ii

— E$$endi, ai tim acum să&ţi dau răsunsul la ce m&ai între%at ieri3 ise el lui Emil. — Da, şei şi sune ce&ai de sus.Era o cinste mare entru %ăiat, e care acesta ştiu s&o întmine cu o demnitate modestă.

— 0te ceva ţi&am sus, înceu el, dar acum vei aui ce e mai imortant. 0ine a $ost tatăl meu, nuştiu, sunt însă sigur că era ara%, căci cuvintele e care le mai ţin minte din această lim%ă, de la el leştiu.

— 8n ce dialect3 Ar $i de mare $olos să ştim. — E greu de sus, $iindcă sunt rea uţine. — 1i unde te&a dus hoţul duă ce te&a răit3 — -ici asta nu ştiu. 8mi amintesc numai că mă a$lam rintre negri şi o $emeie, cu ielea mai

deschisă ca a lor, mă iu%ea $oarte mult. A lecat cu mine dearte, într&o noate, dearte, dearte de tot.)&a urtat în %raţe multe ile şi noţi, nă am ajuns într&o ţară îndeărtată. 2e urmă s&a culcat şi nu s&a mai sculat. Eram şi eu ostenit, am închis ochii şi am adormit lngă ea. 0nd m&am deştetat, am

văut&o lngă mine nemişcată. )urise, de $oame şi o%oseală. Eram $lămnd şi am înceut să lng. #$emeie m&a auit, m&a luat în %raţe şi m&a dus cu ea într&un sat din aroiere. )i&a dat să mănnc şi m&am ogoit din lns. 2e urmă au alergat o grămadă de negri să mă vadă, m&au iăit, m&au sucit e toate

ărţile şi au înceut să mă îndoae cu mncare toată iua. 0nd nu voiam să mănnc, mă %ăteau. — A, cani%ali! — Da, e$$endi, erau mncători de oameni, cum am a$lat mai triu. 0hiar şi aceia de unde mă luase

cu ea $emeia care $ugise cu mine în %raţe, tot aşa $ăceau. 0red că şi ei tot mncători de oameni erau. — 1i acum ştii unde te a$lai3 — Da, la jam%arri. — 2e cursul suerior al $luviului 0ongo! Dearte, $oarte dearte de&aici. — Da, dearte. 1i&a venit e urmă un al%9 avea un tur%an verde e ca şi bantu&lat JG veri în

icioare. A $ost %un, tare %un cu mine şi m&a luat cu el este aă la )aPem%e. — 0aitala Bororurilor. — De unde cunoşti numele acestor noroade, e$$endi3 — Din cărţi. 1tii tu cine era al%ul3 — =n imamJH călător care um%la de la un ţinut la altul ca să roovăduiască islamismul. :usese şi

e la jam%arri şi a$lase că era să $iu mncat de ei. )&a cumărat de la negrii aceia ca să mă $acă $iulsău, $iindcă m&a auit sunnd cuvintele e care le învăţasem de la mama şi e care nu le uitasem încă.

— 0e cuvinte3 — !lla" il !lla", /o"amed rassu"l !lla". — A înţeles din ele că eşti coil de musulman şi legea îi oruncea să te ia su% ocrotirea lui. — )ai ştiam vreo cteva cuvinte e care le&a înţeles de asemenea. A tre%uit să&i descriu cum arăta

hoţul care mă $urase de la ărinţi. -u&mi aduceam aminte dect de chiul lui. Cmamul mă unea să i&ldescriu în $iecare i ca să mi se întiărească %ine în minte. Micea că numai aşa o să&i regăsesc oate e&ai mei. 8nţeleciunii lui datore ai $atul că ştiu cine e omul care m&a răit.

— )ai trăieşte3 — Da. # să a$li mai triu cine e. Cmamul mă iu%ea ca e coilul lui. )ă urta cu el din ţară&n ţară,

97 2auci.98 2reot musulman.

~ 134 ~




de la un norod la altul şi am învăţat graiurile lor. Cmamul însă nu vor%ea altă lim%ă cu mine dectară%eşte. )&a învăţat tot ce eu nu ştiam' înotul, vslitul şi să trag cu uşca. 2e unde trecea unea să mise dea lecţii şi de alte lucruri e care nu le cunoştea el şi aşa am rins multe cunoştinţe $olositoare.0nd eram de doisreece ani a murit. -e a$lam e atunci la oulaţia %ongo. )i&a lăsat ce %rumăavea şi %inecuvntarea lui care nu m&a ărăsit din clia aceea niciodată, căci la cteva ile de lamoartea lui a venit un om la %ongoşi să tocmească ră%oinici. &am recunoscut îndată' era omul caremă $urase. Am vrut să mă ia şi e mine ca să mă ot ră%una e el, dar i&am ărut rea tnăr şi m&aresins.

— Ai a$lat cum îl cheamă3 — Da. # să a$li şi tu. (răgnd cu urechea am auit că lănuieşte o vnătoare de sclavi ornind de la

seri%ahul lor, de undeva din susul -ilului. Am ascuns atunci cea mai %ună %arcă e care o aveau %ongoşii, am luat atru loeţi, o nă, armele mele, o %ună roviie de #isra" şi $ructe, am aştetatascuns în %arcă nă ce&a lecat străinul cu oamenii tocmiţi de el şi am ornit duă ei.

— )are îndrăneală entru o vrstă att de $ragedă. — E$$endi, dorul de ră%unare coace e om de timuriu. (re%uia să a$lu de la el cine a $ost tata şi

duă ce voi $i a$lat, să&l ucid e răitor. Am urmărit cora%ia trei ile încheiate. 8n rima i m&am lovitde&o rădăcină, %arca mi s&a răsturnat şi tot ce aveam în ea a căut în aă. Acum rămăsesem $ără arme şi$ără merinde. Am ră%dat două ile de $oame, e urmă n&am mai utut. 0ora%ia trecu e lngă o mişra"şi am %ăgat, de seamă că se $eresc să nu $ie văuţi. Am %ănuit că locuiesc acolo duşmani de&ai lui. )&am gndit atunci să mă oresc şi să cer cuiva niţel durra" ori #isra" şi să mă in$orme în acelaşi timce e cu cora%ia. 0el dinti om e care l&am văut, e mal a $ost el şa"ar .

— :on$ul3 — Da. A $ost %un cu mine şi mi&a răsuns la între%ări. -u i&am sus ce sco urmăresc, nici cine

sunt. Am rămas ctva tim în seri%ahul lui asa% )urat şi am căutat să a$lu e dearte dacă n&ar $i

chi să&l hotărăsc la o lută cu duşmanul meu. -u utea s&o $acă, deşi îl ura de moarte9 era rea sla% casă se măsoare cu el. Eu singur nu uteam $ace nimic, cel mult să&l ucid e %andit e $uriş. Dar atunci n&aş mai $i a$lat cine&a $ost tatăl meu. (re%uia să&mi caut alţi aliaţi. Djurii îşi aveau satele rinaroiere... )&am dus la ei şi mi&am ascuns %arca %ine în ăuriş. Aici am a$lat că sunt şi ei oamenide&ai lui.

— A, acum ştiu cine e, ise savantul. -u oate $i altul dect A%u el )ot. — -u, nu el, ci A%d el )ot, Allah să&l edesească! Am ornit mai dearte să caut e altcineva

care mi&ar utea ajuta. Aşa am ajuns la sandehi, cărora le iceţi voi niam&niami. )&au rimit cu drag şi$iul căeteniei lor mi&a devenit cel mai %un rieten. -umai lui, :iului&devotamentului, i&am încredinţattaina mea şi el mi&a $ăgăduit ajutorul lui. -u uteam îndemna $ăţiş e oameni la ră%oi, deoarece nuavuseseră nă atunci motiv să se lngă de A%d el )ot. Dar într&ascuns aţţam norodul la ură şiîncetul cu încetul am $ăurit lanul ca să ornim, $ără ştirea căeteniei, o ceată de tineri ră%oinici, sădăm năvală este duşmanul meu şi să&l luăm rionier. -umai aşa uteam să&l silesc să&mi sună cinee tata şi să a$lu de la el tot ce vroiam să ştiu.

— @ăd că eşti şi înţelet şi chi%uit, %ăiete. Acum îmrejurările îţi sunt şi mai rielnice. — 1tiu, e$$endi. (ocmai vroiam să ne aducem la îndelinire lanul, cnd :iul&devotamentului a $ost

trimis la tine la :ashoda. 0unoştea rimejdia drumului, căci îl $ăcusem adeseori îmreună $ără ştireatatălui său, care ne credea undeva rin întinsele lui ţinuturi de vnătoare. 2e urmă $ratelui tău i s&a urt

~ 135 ~



Slujitorii mor ii

aştetndu&te şi se temea să nu ţi se $i întmlat ceva. Am sus că eu cunosc %ine cursul rului şi mi s&a îngăduit să lec cu ei. 0e s&a mai etrecut e urmă, ţi&a sus (atăl&cocostr&cului.

— 8ţi mulţumesc entru încrederea ta şi&ţi $ăgăduiesc că voi căuta să te ajut e ct îmi va sta în utinţă.

— +unt sluga ta, e$$endi.0u aceste cuvinte, tnărul se înclină şi lecă.

— Admira%il %ăiat! ise Emil uitndu&se lung duă el. :erice de tatăl care are un ast$el de coil.2ăcat ar $i să nu şi&l găsească.

— Adevărat, %ăiatul mi&a devenit şi mie drag, şi... ia te uită, vin... — 0ine3 între%ă Emil, seriat. — 2ăi dumneata nu le vei3 @in în %or... — A, ăsările celeaT — Desigur! 1tii ce sunt3

— 0um să nu ştiu! C%işi, şi încă i%işi s$inţi, li se ice ibis religiosa e latineşte. — 8ntocmai, ai nimerit&o. Au enele al%e. Dar celorlalţi cum li se ice3 — +bis &alcinellus, răsunse acesta, $ăcnd ha de e7amenul la care îl silea %ătrnul. — Aşa e. Aceia au enele negre. Dar cum li se ice aici, ştii3 — Here"z sau !bu mingal . — Asta e ară%eşte, eu te între% cum li se ice în lim%a sudaneă. — ?edşe ― $iindcă ţiătul lor se aseamănă cu acest cuvnt. — ;ravo! +udaneul le sune %urătoarelor şi animalelor duă glasul ori însuşirile e care le au.

@ăd că te riceai şi la ăsări, nu numai la medicină. @ăut&ai vreodată o mumie de i%is3 — 0hiar mai multe. — 1i eu. 2e cea dinti, cnd eram coil şi mergeam la şcoală. 2ro$esorul nostru de ştiinţe, naturale

avea o ast$el de mumie cu care se mndrea groav şi ne&o arăta în clasă la e7licaţie. Era %unornitolog, n&am ce ice, măcar că nu rea mă avea la stomac. 1i ştii de ce3 — 1tiu, răsunse Emil, vrnd să&i dea să înţeleagă că a mai auit ovestea. — Acum ştiu şi eu, urmă el, dar atunci ha%ar n&aveam. Am hol%at ochii, am căscat gura şi... — 6am#i, sam#i, sam#i, el #ebir , sam#i el t#il ― un eşte, un eşte, un eşte, un eşte mare, un

eşte greu!... se auiră deodată ece, douăeci de glasuri de la roră. (rageţi, trageţi mai tare... A, uite&l!

)arinarii traseră un eşte de vreo doi coţi e care soldaţii îl escuiseră chiar atunci.Emil ducea mereu ocheanul la ochi şi cerceta malurile să vadă dacă nu cumva A%u el )ot ancorase

este noate şi rămăseseră, e undeva, urme de la $ocurile $ăcute de nuehri ca să&şi regătească demncare. Dar nu vău nimic. Deci, vnătorul de sclavi era gră%it şi tre%uia să orească şi e la drum.

+eara, duă cină, Emil se retrase îmreună cu 2$otenhauer în ca%ina lor. Dimineaţa a$lară de la :iul&tainei că vasele navigaseră toată noatea $ără întreru&ere. Miua trecu $ără nici un incident. # singurădată veni asa% )urat e unte să stea de vor%ă cu Emil +chPar. -oatea următoare iarăşi nimic.

+re seară, (olo se trei din somnul lui aroae letargic care îl întremase însă $oarte %ine, sre %ucuria rietenului său o%o, ale cărui răni mergeau şi ele sre vindecare.

A doua i înainte de rn se aroiară de seri%ah. +chPar trimise e :iul&tainei şi e :iul&devotamentului să sionee locul. ;arca în care sosise 2$otenhauer cu cel dinti şi niam&niamii lui

~ 136 ~




$usese luată la remorcă de cora%ie la )adunga, aşa că o uteau $olosi acum entru acest sco.0nd se înseră, Emil se aşeă la rora coră%iei ca să aştete semnalele convenite. Dar, încă înainte

de a ajunge cora%ia acolo, %arca se întoarse. El se serie vănd că tinerii se înaoiaă. 0reuse că li s&a întmlat ceva.

— :ii $ără grijă, e$$endi, ise :iul&tainei, totul a mers de minune. — -u v&a ărit nimeni3 — -e&am ascuns att de %ine că nu era chi să ne vadă cineva. a seri%ah nu m&am încumetat să mă

duc de teamă să nu %ănuiască djurii ceva, $iindcă lecasem acum cteva ile de acolo. De aceea s&a dus:iul&devotamentului în locul meu şi n&a $ost văut dect de un singur djur.

— Djurul o să&i sună lui A%u el )ot. — -u o să&i sună $iindcă A%u el )ot a şi lecat e urma răsculaţilor. — 0ţi oameni a luat cu el3 — 2e toţi. +eri%ahul e ustiu. -umai djurul mai răscolea rin cenuşă în seranţa că o să mai

găsească oate ceva. — )&am dus la el, urmă acum :iul&devotamentului, cu gnd să a$lu cte ceva. 2rimejdie nu era. C&

am sus că vin din "elliJJ )elan ca să mă înrole în armata lui A%u el )ot. #mul mi&a răsuns că amvenit degea%a, entru că A%u el )ot nu e acasă.

— 1i ce&ai mai a$lat3 — Djurul era un %ătrn $lecar care sorovăia mereu $ără să $ie nevoie să&l mai între%. )i&a sus că

răsculaţii se găsesc la două ile şi jumătate de drum, mai sus de seri%ah e malul dret al rului.Aşteată acolo întoarcerea lui A%d el )ot, cu gnd să&i ademenească oamenii, să&i ia rada şi oatechiar să&l omoare.

— De la cine ştia3 — De la un su%o$iţer care s&a întors să&l aştete e A%u el )ot şi să&i sună ce se regăteşte. Acesta

a vrut să rămnă credincios stănului, a $ost silit însă de ceilalţi să treacă de artea lor. -&a avutîncotro, a tre%uit să se suună ca să nu $ie ucis, dar a ndit un rilej şi a $ugit. Aşa sunea, eu însă nu&l cred.

— De ce3 — +unt sigur că s&a înţeles de %unăvoie ştiind că o să i se cuvină ca gradat o arte mai mare din

radă şi va $i mai %ine lătit de ceauş cnd acesta va reuşi să&şi întemeiee singur un seri%ah. 2ro%a%ilcă e drum a avut vreo neînţelegere cu ceauşul şi atunci s&a gndit că ar $i mai %ine să se întoarcă laA%u el )ot, să $acă e victima şi să ceară o răslată entru trădarea lui.

— (rădarea n&o să&i $olosească la nimic entru că e mai mult ca sigur că răsculaţii, o%servnd $ugalui, vor căuta să se ună la adăost, ise Emil.

— -u. (rădătorul i&a $ăcut să creadă că s&a înecat. +&a dus seara la malul rului, s&a re$ăcut că acăut în aă, a înceut să strige duă ajutor, e urmă s&a îndeărtat reede şi a ieşit undeva mai dearteîn ăuriş. A stat ctva tim acolo, a adunat trestii şi crengi, şi&a $ăcut o lută şi loeţi, şi a ornitreede sre seri%ah. 0urentul l&a dus reede la vale şi ai la amiaă a şi ajuns la seri%ah aroae înacelaşi tim cu A%u el )ot. Acesta s&a însăimntat groav cnd şi&a văut cetatea ustiită, dar cnd aa$lat de la su%o$iţer ce s&a întmlat, era ca tur%at de mnie. +&a dus în sat la djuri ca să&i ia lacercetări, e urmă şi&a adunat nuehrii, i&a îm%arcat iar şi a lecat imediat să&i edesească e răsculaţi.

99 +at.

~ 137 ~



Slujitorii mor ii

— 1i e adevărat că nu mai e nimeni în seri%ah3 — A%solut nimeni. )&am încredinţat eu însumi, cercetnd %ine îmrejurimile. Am creut că nu&mi

rămne altceva de $ăcut dect să vin şi să te înştiinţe de ce&am a$lat. — :oarte %ine ai $ăcut. 0um se $ace însă că A%u el )ot a ornit e aă şi nu e uscat3 E doar ocol. — -&avea de unde să ia cai şi cămile, $iindcă djurii le închiriaseră e toate lui A%d el )ot. @rea să

nu se orească nici o cliă din drum şi seră că este două ile s&ajungă e răsculaţi. — -u mă îndoiesc un moment că totul e aşa duă cum mi&ai sus tu, totuşi vreau să mă încredinţe

cu ochii mei. -e întoarcem cu %arca la seri%ah. 8n tim ce coră%iile vor veni duă noi, voi avea tim săvăd ce e e&acolo. 0t $acem nă la seri%ah3

— # jumătate de ceas. — Deci, coră%iilor le va tre%ui un ceas. Am destul tim. aidem în %arcă.Emil +chPar dădu ordinele tre%uincioase reisului, îşi luă armele şi lecară. :iul&tainei conducea

%arca. 8n mai uţin de o jumătate de ceas, ajunseră la locul hotărt. Dar mare le $u mirarea cnd văură

e mal un $oc mare ale cărui $lăcări se ridicau nă în văduh. — 0e&o mai $i şi asta3 ise Emil îngrijorat. -u cumva v&a minţit djurul şi A%u el )ot s&a întors3 — 0u neutinţă. @or $i arins ei $ocul cu un anumit sco. — 0are anume3 — 0a să escuiască. 0t tim seri%ahul era locuit, n&aveau voie să treacă rin el ca s&ajungă la mal,

şi erau siliţi să $acă un mare înconjur. 2ro%a%il că acum vor să&i dea %ătaie, cu att mai mult cu ctseara eştii aleargă în număr mare atraşi de lumina $ocului.

— 2oate să ai dretate, să $im însă revăători. Ancorăm aici şi ne $urişăm nă acolo să vedem cucine aveam de&a $ace.

(raseră %arca la mal şi o rioniră de o rădăcină. @slaşii rămaseră în %arcă, e cnd Emil, A%d es+irr şi ;en ?a$a se îndretară tuilndu&se e duă coaci sre $oc. Era într&adevăr aşa duă cum

%ănuise tnărul ara%. 0inci negri, din satul aroiat al djurilor, $ăcuseră o lută din trestie, o liiserădeasura cu ămnt şi arinseseră $ocul ca să. ademenească eştii. 2e lută stătea unul singur ca săîntreţină $ocul9 e cnd ceilalţi se aţineau e mal ca să rindă eştii mai mari cu o cange.

— 0e $acem3 între%ă :iul&tainei e medic. -e ducem să vor%im cu djurii3 — -u încă. Deocamdată mergem să vedem ce a mai rămas din seri%ah. — ;ine, să mergem. (recem ădurea şi dăm imediat de el.+eri%ahul era într&adevăr ustiu. +e întoarseră la mal.

— @oi staţi aici, mă duc eu să vor%esc cu negrii de colo, ise Emil. 2e voi vă cunosc, $iindcă v&auvăut rin sat şi ar utea rinde %ănuieli. 1tiu ară%eşte3

— 2rea uţini din ei. Acela gras e care&l vei colo, e căetenia şi vor%eşte, destul de %ine lim%aara%ă. 2oate oţi a$la de la el ce te intereseaă.

Doctorul ieşi de duă coaci şi dădu %ună seara negrilor. Aceştia se însăimn&tară groav auindun glas străin şi o luară la $ugă care încotro ţind ct îi ţinea gura. 2nă şi cel de e lută sări în aă şiînceu să înoate ca ne%un sre mal, nelund în seamă că rul mişuna de crocodili. -imeri tocmai înaroiere de locul unde era itită %arca.

-umai unul din ei nu reuşi să $ugă, căci Emil îl aucă de ăr şi nu se mai utu clinti. -ici nu cuteăsă se îmotrivească att era de îngroit. 8n schim% răcnea ca din gură de şare. Era chiar %urtosul,căetenia djurilor.

~ 138 ~




— (aci, că nu&ţi $ac nimic! se răsti germanul la el. — >a şetan, ja şetan, ja şetan el mli", ama"n, ama"n, ra"mi ― o drace, o drace, o %unule&drace,

îndurare, îndurare, $ie&ţi milă... se tnguia el în răcnetele lui. — 0i taci odată, do%itocule! -u sunt dracul, sunt un om ca şi tine. -u&ţi $ac nimic. +ă&mi răsuni

numai la ce te&oi între%a, e urmă lec. — 2leacă, leacă acum îndată... te rog, leacă.Era att de caraghios în saima lui, că e neamţ îl u$ni rsul.

— 2lec duă ce îmi vei răsunde, ise el. 0u ct o să&mi răsuni mai reede, cu att o să scai maicurnd.

— 8ntrea%ă, întrea%ă... — ;ine, dar să ştii că dacă mă minţi, te leg %urdu$ şi te arunc în aă să te mănnce crocodilii. — Lur... jur e ce vrei că n&o să te mint... %igui negrul, tremurnd vargă. — =nde e A%u el )ot3

— +&a dus! — 0nd3 — 0u un ceas înainte de ausul soarelui. — 0ine mai e cu el3 — 0inci ara%i şi nuehrii e care i&a adus. — 1i&aici e cine&a lăsat3 — 2e nimeni. — -u minţi că te omor! A mai rămas cineva în seri%ah3 — -u. — 8ncotro s&a dus3 — +ă dea de ceauş ca să&l edesească.

— 2e urmă3 — +e întoarce să&şi re$acă seri%ahul cu ajutorul nostru. — =nde e lagărul ceauşului3 — a două ile şi jumătate de drum, lngă maijeh usan el ;ahr *KK. — 0nd crei că o s&ajungă A%u el )ot acolo3 — Micea că oimine, $iindcă o să călătorească şi noatea, dar ce crede el nu se oate. — De ce3 — :iindcă mine în ori o să dea de un loc unde chiar iua nu ot trece vase mai mari dect $oarte

greu, cu att iţiai uţin noatea. # să $ie silit să aştete nă s&o lumina de iuă, aşa că o să&l ţină o %ucată de vreme în loc.

— 0unoşti tu e 6ejad i&jal- — @nătorul&de&ele$anţi3 Da. (ocmai se a$la la noi cnd a ars seri%ahul. — 1tii de unde venea3 — -u. -imeni nu ştie. — Si&a sus unde se duce3 — -u. C&am vndut două cămile, att e tot ce. ştiu. 0nd ne&am sculat dimineaţa, nu l&am mai văut,

lecase.

100 ol$ul hiootamului.

~ 139 ~



Slujitorii mor ii

— +&a interesat cineva la tine de A%d el )ot sau #m%ula3 — Da. A venit la noi un străin, un al%, care icea că vrea să se ducă acolo. A cerut să&i dau o

călăuă, dar eu i&am sus că %elandaşii sunt vrăjmaşi de&ai noştri şi cum o rinde vreun djur e la ei, îlomoară. +trăinul n&a mai is nimic şi a lecat.

— =nde3 — -u mi&a sus. +&o $i întors înaoi de unde a venit. — Ai vor%it tu ai cu A%u el )ot3 — Da. A venit la mine să mă între%e ce s&a întmlat în lisa lui şi i&am sus. — C&ai omenit şi desre @nătorul&de&ele$anţi3 — -u. — -ici desre străinul care vroia o călăuă să&l ducă la #m%ula3 — -ici. A%u el )ot era gră%it. — 0um erau înarmaţi nuehrii3

— =nii cu uşti, cei mai mulţi însă aveau săgeţi, suliţe şi cuţite. — Dar A%u el )ot şi ara%ii lui3 — #, ăştia aveau nişte uşti straşnice, istoale şi cuţite. — 2ul%ere aveau3 — -u rea, de aceea A%u el )ot era tare mnios, $iindcă răsculaţii luaseră cu ei tot ce găsiseră în

magaii. -ici lum% şi nici gloanţe nu mai aveau. — ;ine. 0a să vei că nu&ţi vreau nici un rău, uite, o să&ţi dăruiesc un %an de argint. -egrului îi scliiră ochii de %ucurie cnd vău moneda în mna lui. — +tăne, mi&ai dat %anul cu adevărat3 ise el nevenindu&i să&şi creadă ochilor. — Da. — Atunci nu eşti drac, ci un om %un la su$let. -u ca al%ul celălalt, care mi&a $ăgăduit %ani şi mi&a

dat e urmă nişte ăcătoase de mărgele. Acum văd şi eu că n&are de ce să&mi $ie $rică de tine. — ;ine că recunoşti! 0heamă&ţi oamenii şi vedeţi&vă mai dearte de escuit. 2este uţin vei vedeatrecnd e aici trei coră%ii, să nu te temi de ele, că nici n&au să se orească din drum.

— 0oră%ii3 Ale cui sunt3 De unde vin şi unde se duc3 a vnătoare de sclavi3 — -u. #amenii de e coră%iile acelea nu sunt vnători de sclavi. — 1i ici că nu se oresc aici3 — -u. :ii $ără grijă.Emil lăsă e negru clătinnd nedumerit caul şi se întoarse la cei doi tineri care îl aştetau su%

coaci. Auiseră tot ce vor%ise cu negrul. ;arca orni şi în curnd văură coră%iile aroiindu&se.ermanul se duse să sună lui asa% )urat ce a$lase.

0ălătoria îşi urmă cursul. -ilul $ăcea rin locurile acelea coturi dese, ceea ce încetinea multînaintarea vaselor. @ntul slă%ea din ce în ce şi e la mieul noţii încetă de tot. +ingura mngiere acelor de e coră%ii era că nici A%u el )ot nu utea înainta din lisă de vnt şi nu le&o utea luaînainte...

— )ăcar de&ar $i iua... ise savantul. Am utea une oamenii la $rnghii ca să ne tragă de e mal.#are cu ct ne&o $i luat&o A%u el )ot înainte3

— A lecat de la seri%ah cu două ceasuri înainte de ausul soarelui. Duă alte două ceasuri am sositnoi, deci nu are mai mult de trei ceasuri înaintea noastră. )ine îl ajungem cu siguranţă.

~ 140 ~




— 1i ce socoţi să $aci3 +ă&l ataci3 — Da. — Eu aş $ace alt$el. &aş lăsa $rumuşel să se ducă la lagărul ceauşului. Au să se ia cu siguranţă de

ăr, $iindcă răsculaţii n&au să, se lase nici ei şi duă ce s&or $i trnuit %ine, dăm %una este toţi şi&i$acem harcea&arcea.

— Cdeea asta am avut&o şi eu, dar m&am răgndit. -u e %ună de$el. — -u e %ună3 1i de ce, rogu&te3 — +tai să&ţi e7lic. -oi, cu trei vase şi atru sute cincieci de oameni suntem sueriori lui A%u el

)ot. Are rea uţine arme, iar muniţii aroae deloc, e cnd noi avem şi una şi alta. 2utem deci,dacă&l încolţim e aă, să&l %iruim reede, $ără teamă că vom ăgu%i din oameni. ăsndu&l însă s&ajungă la gol$, une mna e ul%ere şi gloanţe, şi admiţnd că nu oate aduna mai mult de atruecide uşti, ajung să omoare sau să rănească destui dintr&ai noştri. 1i tocmai asta e ceea ce vreau eu săîmiedic.

— m... mi se are că ai dretate. — 1i aoi, mai e ceva. 2e aă îl avem sigur, e uscat s&ar utea sa ne scae. 0nd o vedea că e

ierdut, o ia la $ugă. Eu am $ăgăduit mudirului din :ashoda să i&l duc viu nevătămat şi tre%uie să mă ţinde cuvnt.

— ;ine ici. )&oi ricee eu la meseria mea, nu ic, dar cnd e vor%a de strategie, calc în străchini.Dumneata o$iţer să te $i $ăcut. Ajungeai dearte. Ai $i $ost astăi colonel, dacă nu chiar general, maiştii!...

— :oarte mulţumesc! )i&am $ăcut datoria către atrie şi&mi ajunge. De alt$el, sunt $oarte mulţumitcu meseria mea.

— Aşa! Ai $ăcut armata3 Eu nu. — -u cumva te&ai învrtit3 #ri n&ai avut măsură, sau ai vreo %oală ascunsă, vreo in$irmitate3

— +ă mă $erească Dumneeu! +unt sănătos tun. 0redeam cu siguranţă că au să mă ia şi cnd colom&a resins comisia. — 2e ce motiv3 — )ă mai între%i! Dumneata nu vei3 — -u văd nimic, ise medicul măsurndu&l cu rivirea din ca nă în icioare. — 2ăi atunci tre%uie să $ii mio. 0nd m&am reentat în $aţa comisiei militare, domnii ăia s&au

uitat odată la mine, s&au uitat a doua oară, a treia, a atra, nă ce au înceut să rdă şi ri, domnule,de credeam că&i aucă alte alea. Eu mă giam la ei şi nu riceeam de ce rd. a urmă reşedintelecomisiei, un maior chieş şi voinic, s&a sculat de la masă, s&a aroiat de mine, m&a mngiat e o%raşi mi&a sus că nu sunt %un de militărie şi ot să lec.

— ;ine, %ine, dar nu ţi&a sus motivul3 — ;a mi l&a sus. A luat ţolul de e masă şi a înceut să&mi măsoare nasul. &a măsurat în lung, l&a

măsurat în lat, m&a sucit, m&a învrtit, şi&a is la urmă' "-u merge, ău nu merge. /ecrutul ăsta arîminge mereu de la sate e camaradul său din $aţă. 1i să $acem distanţa mai mare între rnduri, iarnu se oate. 1i aoi, cnd o $i să $acă stnga îmrejur, ă%oveşte două ceasuri, dacă nu şi mai mult.(re%uie să&i dăm drumul, n&avem încotro." 1i uite aşa s&a $ăcut că n&am $ăcut armată.

Emil nu se mai utu stăni şi înceu să rdă în hohote. — /i, ai3 Ai rd şi eu, dar atunci nu&mi era de$el a rs. )ă credeam un adevărat adonis. Acum

~ 141 ~



Slujitorii mor ii

sunt mulţumit cu năsucul meu, mai ales că m&am convins că nu rea era sto$ă de ră%oinic în mine.Am avut dovada chiar adineauri. @ăd că lanul dumitale e mai %un ca al meu. Ai dretate, să&l atacăm

e A%u el )ot e aă, nu e uscat. # să&l vadă el e dracuN, cnd o aui tunul %u%uind. Dar ia sune, ai e cineva care se ricee să&l mnuiască3

— Da. Eu însumi. — Dumneata3 ;ine, omule, şi la asta te ricei3 0um văd eu, e toate le ştii! — -u chiar toate, am $ost însă artilerist şi atta lucru am învăţat şi eu' cum să încarci, să otriveşti

şi să descarci un tun. — 1i ce&o să $aci duă ce&om avea în mnă e ceauş şi e A%u el )ot3 — :oarte lesne de răsuns. Aştetăm aroae de lagărul ceauşului să vedem ce reultat are

e7ediţia la #m%ula. :ie că reuşeşte sau nu, A%d el )ot tre%uie să se întoarcă tot e&aici şi&l avem în almă.

— Dar cu $ratele dumitale ce $acem3

— Deocamdată îl scoatem din cauă. +&a luat duă urmele lui A%d el )ot şi n&o să&l slă%ească aşacă se va întoarce şi el. Dacă nu i s&a întmlat ceva în drum, nu se oate să nu&l întlnim.

— +ă serăm că nu i s&a întmlat nimic9 e în mini %une e ct ştiu. — @ăd că ţi&a $ăcut o %ună imresie @nătorul&de&ele$anţi. — )ai mult dect %ună. E un om inteligent care a ătimit multe în viaţa lui. Are o lungă e7erienţă

şi va şti să ocolească rimejdiile. — 0u att mai %ine. A, uite colo e slovac. 2arc&ar vrea să&mi sună ceva. — 0heamă&l încoace.Emil $ăcu semn slovacului să se aroie.

— Ei, ce e3 îl între%ă el. — =ite ce e, e$$endi. @ăd că vntul s&a otolit şi stăm e loc cnd ar tre%ui să ne orim e ct se

oate. Eu ic să lăsăm %ărcile ― attea cte avem ― e aă şi să le legăm înaintea coră%iilor. — +ă le înhămăm, cum s&ar ice. — Da. — )&am gndit şi eu la asta, dar mă tem că vom o%osi rea mult oamenii. — 2ăi ei au $ăcut rounerea şi m&au rugat să vin să&ţi sun. — +&au o$erit de %unăvoie3 0u att mai %ine, de silit nu vreau să silesc e nimeni. Du&te de le sune

că rimesc9 e tine te numesc şe$ul lor.#muleţul se um$lă în ene de %ucurie. (oată $ata lui mncată de vărsat lucea de mndrie.

— +ă trăieşti, e$$endi! ise el salutnd milităreşte. )ă rice să comand. 8n uni$orma asta a mea,semăn a colonel, nu e aşa3

Duse mna la jo%en, salută iar şi lecă încntat. — Ai $ăcut $ericit e un om! rse savantul. 0rede că dacă are un $rac milităresc, de e vremea lui

tata -oe, ajunge. — -u rde. +tai că o să vei acum de ce e în stare omuleţul nostru, răsunse medicul $oarte serios.8n cteva momente slovacul adună vreo treieci de soldaţi care se riceeau la vslit, la care se

întovărăşiră cei douăeci de niam&niami9 :iul&tainei ca şi :iul&devotamentului se o$eriră să se aşee lacrmă. egară &elu#a, o altă %arcă, şi aceea cu care veniseră 2$otenhauer cu Emil +chPar deda"abie", lund&o la remorcă9 oamenii co%orră în %ărci, useră mna e loeţi şi e răjini şi vasele

~ 142 ~




înceură să alunece cu reeiciune e aă.0um vău :on$ul de e cora%ia cealaltă, strigă cu glasul lui s$orăitor oamenilor săi'

— ăsaţi jos %ărcile, nu vă lăsaţi, %ăieţi! 0e, noi nu ne riceem să $acem ca ei3 +untem muieri ori %ăr%aţi3 0e dracuN suntem3 2uturoşilor, cini ticăloşi, ce mai staţi!

0t ai clii cora%ia orni duă da"abie", căutnd să se ia la întrecere cu ea. 8n $runtea convoiuluislovacul stătea în icioare şi comanda ca la armată.

— ;atalion, înainte, marş! 0omanie la stnga, luton la dreata! 8nainte, marş!1i aşa toată noatea. 0nd Emil se trei a doua i dimineaţa duă cteva ore de somn, reisul veni

să&i sună că oamenii erau iar toţi e %ord căci se ornise vntul şi întinseseră nele, aşa că nu maiera nevoie de ajutorul %ărcilor. #amenii care vsliseră toată noatea, erau morţi de o%oseală. +eîntinseră e unte, se înveliră în ături şi adormiră numaidect.

Capitolul XIII - Bubuie tunul

2e cnd Emil +chPar stătea cu (atăl&cocostrcului la ca$ea, :iul&tainei veni şi ise cu modestie' — 8ngăduie&mi, e$$endi, să&ţi atrag atenţia asura unui lucru e care oate că l&ai uitat. — 0are3 între%ă Emil. — (u nu cunoşti cursul rului şi nu ştii că în curnd vom ajunge la cmul de trestii desre care

vor%ea aseară djurul. 0u siguranţă că A%u el )ot a $ost silit să se orească acolo nă dimineaţa. 1inici atunci n&a utut înainta dect $oarte încet, tre%uind să&şi croiască drum rintre trestii. 0red deci căne&am aroiat mult de el.

— Asta e şi ărerea mea. — -&ar $i %ine să se ducă o luntre să cercetee cum stau lucrurile3 — ;ine te&ai gndit. @rei să te duci tu3 — 1i eu şi rietenul meu suntem gata să lecăm în $iece moment.

~ 143 ~



Slujitorii mor ii

— uaţi o %arcă mică sau una din luntre şi duceţi&vă amndoi. :iţi însă cu %ăgare de seamă să nu văvadă cineva.

+e dovedi în curnd că tnărul avusese dretate, şi încă mai reede dect se aşteta. -u trecu nici uns$ert de ceas şi :iul&tainei se întoarse şi strigă sre cora%ia lui +chPar'

— +trngeţi nele, e$$endi. Am văut coră%iile lui A%u el )ot. Dacă mai înaintăm ne ăresc. — =nde sunt3 — 8ntr&un ăuriş de unde le va tre%ui cel uţin trei ceasuri ca să&şi croiască drum rin desişul de

trestii. — ;ine. +ă strngem nele şi să lăsăm ancora la $und, e urmă să ne ducem niţel în recunoaştere.0oră%iile $ură rnduite una lngă alta ca să se oată trece de e o unte e cealaltă, e urmă Emil

+chPar, 2$otenhauer, asa% )urat, A%d es +irr şi ;en ?a$a co%orră într&o luntre şi orniră sre ăuriş.

@sleau rintre trestii att de înalte înct era cu neutinţă să $ie văuţi. +e $ereau însă să iasă la

mijlocul rului, unde locul era descoerit. Duă ce trecură de un cot ascuţit al aei ăriră coră%iilevnătorilor de sclavi att de aroae că le&ar $i utut ajunge în ece minute. 0oră%iile se îmotmoliserăîn mijlocul unui cm de trestii dese care se întindea de la un mal la celălalt.

+chPar şi 2$otenhauer văură rin ocheane cum oamenii lui A%u el )ot se căneau să taie trestiileca să $acă loc de trecere.

— 0unoşti tu cmul acesta de trestii3 între%ă Emil e :iul&tainei. — Da. -e&a tre%uit multă osteneală ca să utem stră%ate cu luntrea, rintre ele. E att de mare că&l

va ţine e A%u el )ot cel uţin trei ceasuri în loc. — /ul e e urmă li%er3 — Da, dar numai e o mică distanţă, aoi iar dai de un ăuriş care acoeră tot rul nă dearte.

Duă aceea nu mai e nici o altă iedică.

— Atunci loc mai %un entru atac nici că se oate. 8l rindem între aceste două ăurişuri9 n&o sămai ai%ă e unde da îndărăt, iar înainte nu oate trece. — Dar la mal da. — 8nconjurăm amndouă coră%iile lui din atru ărţi şi nu lăsării e nimeni să scae. Deocamdată

să&şi vadă de trea%ă în linişte. Duă ce&o trece desişul îl atacăm. @a avea în $aţă ădurea de trestii, lastnga voi $i eu cu vasul meu ancorat, iar în sate cele două coră%ii ale noastre.

— 8i rămne li%er malul dret. Acolo mă voi aşea eu cu cora%ia mea. — -u se oate9 dacă trag în el nimeresc cora%ia. )ai %ine $acem alt$el. Cei o sută de oameni cu tine

şi te ostei acolo cu ei, dar aşa ca să nu vă vadă. — Am înţeles. 2lanul e minunat. — 1i asta imediat, nă ce nu trece A%u el )ot desişul. Ajungi deci înaintea lui acolo şi nu laşi e

nimeni să se aroie de mal. /estul oamenilor tăi va $i îmrăştiat e coră%ii. 8n $elul acesta îl avemîncadrat între noi şi ar $i o adevărată minune să nu unem mna e ei toţi. +unteţi sau nu de ărereamea3

2lanul era %ine întocmit şi nimeni nu rotestă.+e înceură regătirile. 0ei o sută de oameni ai ara%ului $ură înarmaţi cu uşti şi de%arcaţi e mal.

asa% )urat luă comanda. (otuşi Emil +chPar nu se rea %iuia e el, deoarece rouse să se ducă şiel să dea o raită la $aţa locului.

~ 144 ~




2ădurea care mărginea rul era destul de deasă ca sa îmiedice înaintarea truei. #amenii orniră însusul aei ct mai aroae de mal, cu asa% )urat şi Emil în $runte.

Duă ece minute ăriră la stnga lor catargele coră%iilor lui A%u el )ot înălţndu&se rintre trestii.+e a$lau deci aralel cu ele. 0eva mai dearte, unde se s$rşea cmul de aură, rămnea rul li%er

nă la malul acoerit cu tu$e dese, unde oamenii lui asa% se uteau ascunde $oarte %ine. — /ămneţi aici nă ce va sosi sandalul şi celălalt vas al vnătorilor de sclavi, le ise Emil. Eu vin

imediat duă ei ca să nu le las tim să ajungă la cmul de trestie următor. 8ndată ce vedeţi că încearcăsă co%oare, trageţi.

— Au s&ajungă gloanţele noastre nă la ei3 între%ă asa% )urat. — 0u siguranţă, căci se vor aţine aroae de mal, $iind locul mai li%er. @&am încredinţat un ost

imortant şi ser că vă veţi $ace toţi datoria.)edicul se întoarse e cora%ie şi dădu ordin să se încarce tunurile. =nii din oamenii lui asa%

$ăcuseră serviciul militar la artilerie şi se riceeau să mnuiască un tun. +oldaţii stăteau cu uştile

încărcate, $iecare la ostul lui, căutnd să $ie ct mai ăit de gloanţele duşmane.2$otenhauer luase arte activă la rearative. +tătea acum gata de lută, cu arma în mnă lngă

Emil. — # să vedem îndată dacă într&adevăr nu eram %un de soldat şi dacă nasul ăsta caraghios al meu ar

$i stat în calea altora, ise el. (e omeneşti că&mi reteaă o %ucată din el ― şi mai că&mi vine să ic căn&ar strica. -&ai idee cum mă %ucur de mutra e care au s&o $acă ticăloşii cnd ne&or vedea răsărind eneaştetate în $aţa lor. ;ine&ar $i să nu ne ărească mai înainte.

— 2ro%a%il că aşa o să $ie, răsunse acesta. — Mău3 Doar nu s&or uita numai înainte. — Asta nu, dar unele sandaluri au şi la uă ne care îmiedică vederea.Aoi întorcndu&se sre :iul&tainei îl între%ă dacă vasele lui A%u el )ot au numai ne o%işnuite.

— 0oră%iile sale sunt nişte vechituri, răsunse tnărul. 0a să le dea mai multă iuţeală la drum, li s&aadăugat cte o nă la uă. — E întocmai duă cum revăusem eu. 2oate că reuşim să ne aroiem de ele $ără să ne vadă. — Am $i %uni de %ătut. — De ce3 Atenţia lor e îndretată numai înainte şi cum ha%ar n&au că sunt urmăriţi şi na le mai

îmiedică vederea, n&ar $i deloc de mirare să nu ne simtă. A, uite colo, santinela e care am ostat&o emal vine cu o luntre. Are ro%a%il să ne comunice ceva. 8ntinde nele, căitane, şi ridică imediatancora!

anţurile uruiră9 nele $ură întinse şi coră%iile înceură să alunece e unde.Daha%ieha trecu, urmată de celelalte două vase rin drumul croit de A%u el )ot rin desişul de

trestii. — -u ne văd, dar nici noi e ei, ise savantul. Acum înce să cred că au să se omenească deodată

cu noi lngă ei $ără să ne $i ărit mai dinainte.2e unţile coră%iilor domnea o tăcere adncă9 oamenii îşi vor%eau numai în şoată şi doar atunci

cnd era a%solută nevoie. Emil +chPar dăduse ordin să nu cumva să tragă cineva în A%u el )ot şi să$ie cruţat e ct era cu utinţă. Aceluia care va reuşi să&l rindă de viu i se va da o recomensă în %ani.;ineînţeles că $iecare din soldaţi se gndea să cştige el remiul.

A%u el )ot vău deodată că i se une în cale un alt cm de trestii. 2orunci să se strngă iar nele

~ 145 ~



Slujitorii mor ii

şi să se arunce ancora. +tătea $umnd e unte, înconjurat de cei cinci homri, tovarăşii lui denelegiuiri, şi rivea la manevra de e %ord. Deodată cineva strigă'

— # cora%ie în urma noastră! !lla" $l !lla", cine şi&ar $i închiuit...A%u el )ot sări în icioare şi se uită sre vasul străin. 2e celelalte nu le utea vedea, căci se a$lau în

satele acestuia, care le întrecea în mărime. — E o cora%ie de&a Bedivului... murmură el însăimntat. — 0u neutinţă! 0e te $ace să crei3 răsunse unul din homrii lui. — Eşti or%3 -u vei la roră iramida şi s$in7ul, stema ţării3 1i... untea e lină de soldaţi... — 0e&or $i vrnd3 — De unde să ştiu3 în nici un ca nu ne urmăreşte e noi. Atta tim ct comandantul nu ştie că eu

sunt A%u el )ot n&avem de ce ne teme. — Dar dacă îi sune cineva3 — 0ine vrei să&i sună3 Eu nu, nuehrii de asemenea nu, $iindcă ar $i consideraţi oamenii mei şi ar

ăţi&o, iar marinarii sunt rea %ine lătiţi ca să mă dea de gol. 0red deci... !lla" a#bar* =ite încă ocora%ie duă ea... şi încă una... o adevărată $lotă!

— 0e&ţi asă dacă nu au nimic cu noi3 — Aşa cred dar... să $iu al dracului dacă nu e mine mă urmăresc... 0ele două coră%ii le cunosc,

sunt ale lui asa% )urat, duşmanul meu de moarte. 0e caută el, vnător de sclavi ca şi mine, întovărăşia unui vas de&al statului3 -u cumva îl vor $i rins cu mţa în sac şi i&or $i luat coră%iile3#amenii lui mă cunosc şi au să mă dea de gol.

— Ascunde&te! — Degea%a. Au să vină să ercheiţionee vasele noastre. # să tăgăduiesc ct oi utea şi, dacă n&

ajută, ne aărăm. 2regătiţi&vă de lută. =itaţi&vă, daha%ieha vrea să tragă lngă noi şi celelalte două dinurmă aruncă ancora. +ingura scăare ne e malul de colo. Dacă întrea%ă, răsund. +uneţi nuehrilor să

$ie gata. 1i noi care n&avem dect rea uţine arme de $oc şi gloanţe mai deloc...Daha%ieha îl ajunse şi trecu la stnga sandalului. 0nd $u la atrueci de aşi aruncă ancora, sedădu niţel înaoi, ca să&i vină în sate şi gloanţele să nimerească de&a dretul e unte. +ituaţia se

reenta ast$el' înainte, cu rora niţel în desişul de trestii, se a$la sandalul, iar alături de el cealaltăcora%ie mai mică. ateral, ceva mai în urmă, daha%ieha. 8n satele celor trei vase erau coră%iile luiasa% )urat, dar att de aroae, înct gloanţele trase de e %ord nu uteau să nu&şi nimerească ţinta.

Emil se aşease în dosul tunului ca să nu $ie văut de e sandal. ngă reis stătea căitanul din:ashoda, care tre%uia să ună între%ările de rigoare.

— 0e sandal e acesta şi cealaltă cora%ie şi ale cui sunt3 strigă el. — Ale mele, răsunse A%u el )ot, care stătea reemat de araet şi rivea cu îngm$are la

atitudinea ră%oinică a nuehrilor săi. +unt negustor şi mă numesc Cusu$$ elam. — De unde vii3 — Din ?au. — 1i unde te duci3 — 8n susul rului cu mar$ă de vnare şi de schim%. — #mule, tare mă tem că vrei să mă tragi e s$oară. — Allah să&ţi luminee mintea şi auul! Am sus adevărul. Dacă nu m&ai auit %ine, urechile tale

sunt de vină9 aui altminteri dect se vor%eşte.

~ 146 ~




— -u minţi. (e cunosc eu. — -&ai de unde, $iindcă nu m&ai văut nă acum. — Eşti A%u el )ot, căetenia negustorilor de sclavi. — +ă&ţi luminee atunci Allah şi ochii, $iindcă vei lucruri şi oameni care nu se a$lă rintre noi. — @ăd eu $oarte %ine, nă şi e cei cinci homri din satele lui. +unt tovarăşi de&ai lui A%u el )ot. — Doamne $ereşte! +unt nişte negustori din ?au care şi&au încărcat şi ei mar$a e coră%iile mele. — -u e adevărat. (e cunosc şi e tine şi e ei. )udirul Ali E$$endi !bu "amsa" mia" din :ashoda

vă trimite salutări şi mie mi&a oruncit să vă duc lui eşcheş. — Du&i e cine vrei, dar noi n&avem nici în clin nici în mnecă cu ei, crede&mă. — ;a voi sunteţi. 2entru ce&aţi atacat e unr e$$endi străin la ivorul leului şi aţi vrut să&l ucideţi, ai

utea să&mi sui3 — 7$!lla"* +e îngroaşă gluma... şoti A%u el )ot homrilor săi. # să avem de $urcă. Aăraţi&vă din

răsuteri. 5Aoi adăugă cu glas tare6' -&am $ost de cnd sunt e unde sui tu şi n&am avut niciodată a

$ace cu un e$$endi străin. — -ici cu mine3 între%ă Emil ieşind de duă tun.A%u el )ot scoase o e7clamaţie de $urie şi se îngăl%eni la $aţă. 2entru nimic în lume nu s&ar $i

aştetat să&l vadă e german aici. 1i încă e o cora%ie de&a statului, înconjurat de soldaţi! -u ştia ce să$acă, să tăgăduiască ori să mărturisească.

— El e... murmură unul din homri, dar nu ne e nouă $rică de unul singur. 0ele două coră%ii sunt alelui asa% şi oamenii lui. Iştia sunt de&ai noştri şi i&au rins în cursă ca e şoareci. 0u daha%iehaisrăvim noi reede.

0uvintele acestea $ăcură e A%u el )ot să&şi recaete îndrăneala şi, la reetarea între%ării usă deEmil, strigă în$uriat'

— ;a e tine, da, cine şi $ecior de cine. Acum o să ai entru ultima oară de&a $ace cu mine. Du&te

dracului!2use uşca la ochi şi aăsă e trăgaci. )edicul se alecă însă reede ca $ulgerul şi glonţul trecuşuiernd e lngă el.

— (rageţi! răcni A%u el )ot oamenilor săi. 0ulcaţi mai înti e căitan la ămnt.#rdinul lui $u e7ecutat imediat. 2e sandal se a$lau două sute de inşi şi e cealaltă cora%ie alţi o sută.

@ăuseră e cora%ie numai jumătate din cţi erau ei, ceea ce îi încredinţa că vor isrăvi reede cu attde uţini. 2uştile detunară şi o loaie de săgeţi %ură dincolo de unte. +oldaţii aucaseră însă să se

itească duă catargele, lăile şi coşurile de e cora%ie şi numai uţini din ei $ură răniţi uşor.+chPar vrî caul su% rogojinile care acoereau tunul. /idică un colţ de rogojină, att ct să oată

ochi şi îndretă ţeava sre A%u el )ot care stătea cu uşca în mnă. Acesta mai avea un glonţ cu caresera să&l nimerească e german.

+e aui atunci un ordin de&al căitanului, soldaţii ieşiră de unde erau ascunşi şi descărcară o salvăcare avu un e$ect deastruos asura nuehrilor. )ulţi se ră%uşiră e unte loviţi de moarte. Emil ieşide duă tun. 0um îl vău A%u el )ot, i duse uşca la ochi şi trase răcnind'

— )ori, cine! De data asta nu&mi mai scai...2rivirea ageră a germanului rinsese mişcarea, $ăcu o săritură alături şi glonţul dădu iar greş.

— 8n schim% voi nimeri eu, dar nu e tine, căci te vreau viu în minile mele, ise el şi descărcătunul.

~ 147 ~



Slujitorii mor ii

A%u el )ot înlemni de saimă căci morţii şi răniţii cădeau ca sicele în jurul lui. 0eilalţi urlau şirăcnetele lor cutremurară văduhul. ;om%a nu nimerise numai untea sandalului9 schijele ei %urară şi

e cora%ia cealaltă. 8n acelaşi tim oamenii lui asa% )urat îşi descărcau şi ei armele.Acum înţelese A%u el )ot că asa% nu era rionier ci aliatul lui +chPar.

— ;ravo %ăieţi, strigă :on$ul cu glasul lui s$orăitor, e care vnătorul de sclavi îl recunoscuimediat.

— El +ahar! răcni el. asa% )urat, $ecior de căţea rioasă, s&a dat de artea străinului şi asoldaţilor. (rageţi, trageţi, nu vă lăsaţi. #chii e o$iţer şi e cinele de creştin!

Dar nici un glonţ nu&i nimeri. 0ăitanul se dăduse duă catarg şi Emil se alecase să încarce iartunul.

A doua %om%ă $u şi mai groavă. -uehrii, att de curajoşi adineauri, nu ştiură cum să se ascundămai reede şi A%u el )ot înţelese că totul ar $i degea%a.

— /eede în %ărci şi la mal! le strigă el.

-uehrii se reeiră ca ne%unii la %ărci, dar n&aucară să ună iciorul e mal că o salvă de uşcă îidădu îndărăt. Erau oamenii lui asa% )urat ascunşi duă coaci.

Acesta ieşi înainte cu uşca în mnă şi strigă' — Ei, ce mai stai, A%u el )ot3 Ca vino încoace să te strng niţel în %raţe că mă răădeam de dorul

tau...A%u el )ot vău că şi calea sre uscat îi e închisă. =n singur mijloc de scăare îi mai rămnea' să

treacă rintre trestii cu luntrea. Atta loc îşi închiuia că va avea. — @edeţi şi voi, ise el celor cinci homri ai lui care rămăseseră şi ei neatinşi, că suntem înconjuraţi

din toate ărţile de duşmani. @eniţi duă mine să vă sun ceva.(icălosul ştia rea %ine ce&l aşteată. (re%uia să $ugă cu orice reţ şi ct mai reede, altminteri era

ierdut.

8n a$ară de ca%ina care se a$la la ua sandalului, se mai a$la la roră o mică gheretă de scnduri. 8iduse e homri acolo, încuie uşa duă ei şi le ise în şoată' — (re%uie să $ugim neaărat, să nu ştie însă nuehrii, altminteri au să vrea să se înghesuie şi ei în

luntre şi ne dau de gol. — ;ine, să $ugim, dar cum3 -u e7istă nici a cale... — ;a da, una singură. A mai rămas o luntre dosită e unte. Duşmanii nu o ot vedea de acolo de

unde sunt. +&o lăsăm reede e aă. — 0um ne&or vedea în ea, trag în noi. — -u co%orm de e unte. Desrindem cteva scnduri de e latura coră%iei şi trecem rin

sărtură. — (ot degea%a. -e ajung din urmă. — -ici n&au să ştie că am $ugit. 2rora sandalului e vrtă în desiş şi atta loc ct să treacă luntrea e

lngă ea avem. 2uneţi mna e tooare şi sargeţi scndurile.:ăcură o deschiătură ct să treacă un tru de om în $lancul coră%iei. A%u el )ot se alecă în a$ară,

aucă $rnghia de care era legată luntrea, şi o trase în jos. omrii îşi aduseră %occelele $i co%orră cutoţii în luntre, e urmă vsliră încet şi cu %ăgare de seamă rintre trestii şi ieşiră dincolo.

— 2nă acum au mers %ine lucrurile, ise el, dar de&aici încolo încee rimejdia. Cmediat ce vomieşi la larg, au să ne vadă de e vas şi au să tragă în noi. 2uneţi deci mna e loeţi şi vsliţi din

~ 148 ~




răsuteri ca să trecem de %ătaia gloanţelor. Allah să ne ocrotească şi să edesească e duşmaniinoştri. 8nainte!

omrii lăsară loeţile în aă şi luntrea trecu rin îngustul canal $ormat de rora ascuţită asandalului.

8muşcăturile de e unte îmiedicaseră e nuehri să audă loviturile tooarelor cnd homriisărgeau $lancul sandalului. -ici e dearte nu %ănuiau că $useseră ărăsiţi de conducătorul lor şilăsaţi să lătească ăcatele lui.

8n vremea asta Emil căuta să întoarcă ţeava tunului sre latura sandalului ca să o %om%ardee şi să ogăurească din $lanc, silind ast$el e cei de e unte să se redea. 2rivirea lui cău din întmlaretocmai sre locul e unde ieşise luntrea cu $ugarii. 8nţelese imediat ce s&a întmlat şi cu iuţeala$ulgerului îşi dădu seama că luntrea ieşită din raa vederii lui, nici un glonţ nu o va mai utea ajunge.

— asa% )urat, strigă el sre mal, %agă de seamă că A%u el )ot ne scaă! =ite&l ca $uge cu oluntre. Daţi $uga şi ieşiţi&i înainte. (rageţi $ără cruţare, nu mai şovăiţi... 2orunca nu i se ăru su$icientă,

căci ise către A%d es +irr' @oi săriţi imediat în %arcă şi luaţi&vă. duă el. (receţi e lngă sandal, rinacelaşi loc e unde a disărut el. (u, 1te$an =sBar, adăugă el slovacului, ia cinci %uni ochitori cu tineşi du&te cu A%d es +irr. Aduceţi&mi&l e A%u el )ot viu sau mort. Dacă nu se oate alt$el, siliţi&l sătragă la mal ca să&l încolţească oamenii lui asa%. /eede, nu mai ierdeţi tim...

8n vreme ce dădea ordinele acestea, +chPar încărca tunul şi îndretă ţeava în direcţia $ugarilor.;om%a orni. Dar avea tragerea rea scurtă şi o%iectivul ţintit era rea mic, aşa că ghiuleaua cău însatele luntrei, în aă. :ugarii vsleau înne%uniţi de saimă. # altă %om%ă avu acelaşi e$ect. A treiacău cu mult în urmă.

-iam&niamii erau mai %uni vslaşi ca homrii lui A%u el )ot şi era de revăut că vor ajunge încurnd e $ugari.

— @sliţi, vsliţi, răcnea A%u el )ot, cnd vău cele două %om%e sărgndu&se în satele luntrei.

0inele trage cu tunul duă noi... Dacă nimereşte, găureşte luntrea şi cădem în aă, unde au să nes$şie crocodiliiT -u vă lăsaţi... altminteri suntem ierduţi.0nd vău însă că a treia %om%ă cău cu mult în urmă, strigă cu %ucurie'

— Hamdulilla", suntem salvaţi! Acum nu ne mai ajunge...2este uţin ieşiră la larg. 8n $aţa lor nu mai era nici o iedică.

— 0rmiţi sre dreata, la mal. 0o%orm din luntre şi o luăm la $ugă este cm, ca s&ajungem ctmai reede e A%d el )ot. &am tras e s$oară e cinele ăsta de ghiaur. (ot mai deşteţi noi dect el.

Dar de&a%ia se îndretară sre mal şi asa% )urat le ieşi înainte cu oamenii săi. Dacă acesta s&ar $iţinut ascuns duă coaci nă ce co%orau ei e mal, l&ar $i rins cu siguranţă. Ara%ul însă nu mai avură%dare şi trase sre luntre.

— Allah! strigă căetenia vnătorilor de sclavi seriat, nu mai utem co%orî e mal. @sliţi înainteca să ne îndeărtăm ct mai mult de ei. )ai încolo ădurea e $oarte deasă şi nu ne mai ot urmări.

untrea se îndretă iar sre mijlocul rului, ca să iasă din %ătaia uştilor. =nul din homri se uităîndărăt şi vău %arca niam&niamilor.

— # %arcă duă noi! strigă el. — +ă&i ia dracuN! mormăi A%u el )ot rivind în urmă. @slesc mai reede ca noi... ne&ajung, dacă

nu ne gră%im... — +ă ne îmotrivim...

~ 149 ~



Slujitorii mor ii

— Do%itocule! a ce %un3 Ei sunt de atru ori e&atţia. uta nu ne&ar $olosi la nimic. Acum evor%a să ne salvăm viaţa. (re%uie cu orice chi s&ajungem la malul celălalt. Dacă ajungem înaintea lor,am scăat.

— 0um să ne ducem atunci la A%d el )ot, dacă rămnem $ără luntre3 0u ce să trecem iar ruldincolo3

— -e $acem o lută. @sliţi, vsliţi, ce nai%a $aceţi! @sliţi nă ce v&o ţşni sngele din degete...untrea aluneca e unde ca o săgeată. :rica dădea $ugarilor uteri înecite. Ajunseră în s$rşit

dincolo şi săriră e mal, lăsnd luntrea nerionită. 0urentul o luă la vale...+lovacul îi vău.

— =ite&i... ne scaă... să tragem duă ei, ise el deamăgit şi îndretă uşca lui mare într&acolo.@slaşii, curioşi să vadă şi ei încotro o luaseră $ugarii, se întoarseră %rusc cu $aţa sre mal. ;arca se

clătină, slovacul îşi ierdu echili%rul şi cău este %ord. Dacă nu&l aucau reede vslaşii, dret la $undse ducea.

— Era să văd e dracu... ise el scuturndu&se de aă. Ei, acuN ce $acem3 îl urmărim e uscat ori nu3 — Ar $i adarnic, răsunse :iul&tainei. +ă rindem luntrea şi să ne întoarcem la cora%ie. — Atunci ne scaă entru totdeauna. — -u cred. #mul acesta clocoteşte de $urie şi dor de ră%unare. -&are să se astmere. Are să se

ducă duă oamenii săi lecaţi la #m%ula ca să&i aducă încoace. A, uite luntrea, rindeţi&o! -uehrii erau indignaţi de trădarea şe$ului lor, care&i ărăsise în momente att de critice. De cnd

$ugise el, nimeni nu se mai gndea să tragă şi căetenia era de ărere că singurul lucru ce au de $ăcut esă se redea. De $ugit le&ar $i $ost imosi%il, căci +chPar s&ar $i luat duă ei. 1i&aoi nici %ărci destulen&aveau.

uta se s$rşise. +e aşteta %arca trimisă duă $ugari ca să se oată lua vreo hotărre.Doctorul dăduse ordin soldaţilor să nu mai tragă nici ei în nuehri dect în caul cnd aceştia ar

încee iar ostilităţile. — Dumneata ce crei, ise savantul lui Emil, care stătea nemişcat lngă tun9 crei că araii ăştia ausă se&astmere3

― Da. 1i&au dat seama că le suntem sueriori şi ca număr, şi în ce riveşte armele. 1i&aoi ce vreisă $acă $ără conducător, odată ce A%u el )ot a $ugit3

— A rămas căetenia lor. — Aş! -u îndrăneşte o secătură ca asta să se măsoare cu noi. A, ia să nu uit! Sin să te $elicit entru

%ăr%ăţia dumitale de adineauri. Ai dovedit într&adevăr $oarte mult curaj şi te&am văut descărcndmereu uşca.

— Aşa e, dar ştii ce îmuşcam eu3 — 0e3 — 2ietănătura arailor, ochind niţel mai sus de ca. :iindcă, mi&am is eu, de ce să omor un om,

cnd îmuşcndu&i $riura ajung la acelaşi reultat. 1i ce reultat! rse savantul. 2ăcat că n&aveaivreme să te uiţi. Dar ietănătura nueh& rilor ai văut&o3 1tii ce $ac ei ca să li se ţină ărul în $elulacela3

— -u. Am $ost numai în trecere rin ţinuturile lor şi n&am avut tim să mă ocu cu studiul maiamănunţit al o%iceiurilor acestui oor.

— Atunci stai să&ţi sun eu. asă să le crească ărul ct mai lung, îl ung cu o cocă $ăcută din cenuşă

~ 150 ~




şi urină de vacă ― ştii, entru miile de araiţi care mişună în ărul lor ― şi&l ridică în sus ca un ămătu$. 0u timul ămătu$ul ăsta se întăreşte şi $ormeaă un $el de creastă înaltă în vr$ul caului.Dacă tragi în creasta asta, glonţul +e i%eşte cu utere de ea şi&l trnteşte ameţit la ămnt. :rica îl $ace

esemne să creadă că l&ai nimerit în scă$rlie şi nu mai îndrăneşte să se mişte din loc. Eu, cel uţin, n&am mai văut e nici unul din cei loviţi de mine sculndu&se de jos. #ri oate că $riura asta a lor le etot att de scumă ca şi caul, de aceea se $eresc să şi&o "deranjee".

— Are ha, ău! Eşti de ărere, duă cum văd, să nu omori un om dect atunci cnd eşti silit s&o$aci. (ot aşa cred şi eu. 0u A%u el )ot era însă altceva. (re%uia să&i arăt nemernicului că nu e deglumit cu noi. Dacă nu&i seriam cu %om%ele, luta ar $i ţinut mai mult şi am $i avut o mai mare

ierdere de oameni, şi noi şi ei. )ai %ine să moară ece vnători de sclavi dect un singur soldat de&ainoştri. -egreşit că dacă mi&aş $i închiuit că A%u el )ot va reuşi să $ugă, îl culcam încă de la înceutcu un glonţ la ămnt. -uehrii s&ar $i redat imediat şi s&ar $i îmiedicat o mai mare vărsare de snge.

— Ai văut mutra e care a $ăcut&o A%u el )ot cnd a dat cu ochii de dumneata3 0redeam că&l

loveşte dam%laua. a toate s&o $i aştetat el numai la asta nu. A, uite că se întoarce %arca. DaN ce&o $i culuntrea aia e care o trage duă ea3

— -u înţeleg nici eu. @om vedea însă ce reultat a avut urmărirea $ugarilor.;arca se lii de cora%ie şi cei din ea se urcară e unte. (atăl&celor&unsreece&$ire&de&ăr veni cel

dinti să&şi dea raortul. — 0e e asta e tine3 între%ă Emil cu mirare, eşti ud nă la iele. — 2ăi am căut în aă şi era să mă mănnce crocodilii, răsunse cam ruşinat slovacul. — 0um se oate3 — +ă vei, e$$endi. 0nd am văut e ticălosul acela de A%u el )ot, nu mi&am mai utut stăni

$uria, am întins uşca mea care oate să omoare o sută de ele$anţi nu numai un nemernic ca el, şi amtras. Atunci %arca s&a clătinat şi...

— Aşadar, A%u el )ot a scăat3 strigă +chPar, curmndu&i vor%a. — Da. A $ugit e mal şi s&a ierdut în desiş. — 1i homrii3 — Duă el. — -&aţi utut ajunge luntrea3 — -u, măcar că ne&am cănit e ct ne&a stat în utinţă. Am rins însă luntrea şi o aducem în

trium$. — 2e ce mal a $ugit3 — 2e cel dret. — Atunci s&a dus şi nu mai unem mna e el, ise cu neca 2$otenhauer. — Eu nu ic tot aşa. C&am dat o lovitură straşnică. 0uminte din artea lui ai' $i să nu se mai arate

rin ărţile astea, dar, cum îl ştiu eu, nu cred că o să se,astmere. # să caute să se ră%une, şi nunumai e mine, ci şi e asa% )urat, şi încă $oarte curnd.

— ;ănuieşti că se va duce la #m%ula să aducă e A%d el )ot şi oamenii săi aici3 m, tot ce se oate... Ar avea cinci sute de inşi %ine înarmaţi, un număr destul de resecta%il cu care se oate $aceîncercarea. 0e&ar $i însă sa se ducă mai înti la gol$ul usan el ;ahr, care îi vine mai aroae dect#m%ula3

— -u cred. 0e oate $ace el cu cinci homri îmotriva a cincieci de răsculaţi3 Ar $i o rea mare

~ 151 ~



Slujitorii mor ii

îndrăneală. — Dar şi&ar utea lua de&acolo muniţiile de care are a%solută nevoie. 1i&aoi, îşi închiuie oate că,

iertndu&i, răsculaţii vor trece iar de artea lui. — 2osi%il, totuşi eu rămn la ărerea mea că se va duce mai înti la #m%ula, de unde se va întoarce

cu întăriri ca să înveţe minte e ceauş. — 1i noi unele ne ducem acum, la maijeh sau la #m%ula3 — a maijeh. 1i să&ţi sun motivele. )ai înti, $iindcă A%u el )ot va crede că&l vom urmări la

#m%ula şi va lua măsuri în consecinţă. 2rocednd ast$el, înseamnă să avem un avantaj asura lui. Aldoilea, îi va $i mai lesne să oună reistenţă acolo dect în alt loc ales de noi şi de unele l&am utea lua

rin surrindere la întoarcere. Al treilea, unnd mna e răsculaţi, avem retragerea li%eră, ceea ce n&ar$i caul dacă ne&am duce direct la #m%ula, e7unndu&ne să $im rinşi între două $ocuri.

— (re%uie însă să iei în seamă îmrejurarea că totuşi e osi%il să se ducă mai înti la ceauş ca săcaute să&şi salvee vitele şi muniţiile.

— )&am gndit şi eu, de aceea voi încerca să i&o iau înainte. @oi leca deci cu daha%ieha şi cei osută cincieci de soldaţi să mă asigur de răsculaţi. Deocamdată să vedem ce $acem cu nuehrii.

0ăetenia acestora stătea e untea sandalului înconjurat de ai săi şi discuta cu arindere. +chParse aroie de araet şi&i strigă'

— (reci încoace e unte că am de vor%it cu tine. — (reci tu. — 2e ct ştiu, o%iceiul e ca învinsul să asculte de învingător. — -u m&ai învins încă. — 2entru că am căutat să vă cruţ. Dar te asigur că dacă nu te suui ordinelor mele, întorc $oaia. — asă că ştiu ce vrei. 0um mă vei vedea la tine, ui mna e mine şi nu&mi mai dai drumul. — (e înşeli. @reau numai să stăm niţel de vor%ă, e urmă eşti li%er să leci.

— -u mă minţi3 )ă laşi să mă întorc la ai mei, chiar dacă nu cădem la învoială3 — Da. — Lură e 2ro$et şi te cred. — ;ine. )ahomed mi&e martor că eşti li%er să leci cnd vrei. — Aşa3 Caca viu. — 1tii că are ha! rse savantul. Domnul doctor jură e moş )ahomed că are să se ţină de cuvnt.

ahaha! )ulte mai vede şi aude omul ct trăieşte...# luntre se desrinse de e sandal şi căetenia nuehrilor veni. Emil orunci să se aducă mai înti

ciu%uce şi ca$ea, e urmă intră cu 2$otenhauer în ca%ină o$tind e căetenie duă ei. -uehrul era un negru înalt şi sătos. :runtea îi era %rădată de trei cicatrice aralele. E o%iceiul la ei

ca ărinţii să crestee încă din $rageda coilărie a %ăieţilor ast$el de tăieturi crend că&i $ac mai$rumoşi. De asemenea le scot dinţii de jos ― entru ce, nici ei nu ştiu. Din această ricină vor%esc cam

eltic.+chPar o$ti e căetenie să şadă, îi o$eri ca$ea şi ciu%uc, îl lăsă să&şi soar%ă ca$eaua, îi arinse

ia, e urmă înceu' — Miceai adineauri ca nu te cocoţi în$rnt. 0rei într&adevăr că ai mai utea scăa3 — -u, răsunse cu naivitate negrul. — 1i ce&ai de gnd să $aci3

~ 152 ~




— +ă lutăm nă la s$rşit. — 0u ce $olos3 — 0a să omorm ct mai mulţi dintre ai voştri. 1i&aoi, nici nouă nu ne rămne altceva de $ăcut.

+untem doar nevoiţi... — 0ine vă sileşte3 -egrul îl rivi nedumerit. — 0um, să renunţ la lută3 — /enunţă, $iindcă ar $i de risos. 0e crei tu că s&ar întmla3 8nvingătorul ori omoară e învinşi

ori îi ia rionieri ca să&i $acă sclavi. Eh nu vreau nici una nici alta. +unt creştin. — 0reştin3 ise nuehrul căutnd să&şi aducă aminte ce va $i însemnnd acest cuvnt. 8n s$rşit ăru

că&şi aminteşte ceva, căci între%ă' adică dintr&aceia care mănncă, are&mi&se, carne de orc3 — Da. Dar nu numai asta e ce ne deose%eşte de adeţii 2ro$etului. /eligia noastră ne orunceşte să

iu%im, nu să urm, să $acem %ine chiar şi celui mai neîmăcat vrăjmaş.

-egrul înţelese că o ast$el de oruncă oate $olosi $oarte %ine în îmrejurarea de $aţă, de aceeaîntre%ă'

— 1i voi ascultaţi ce vă orunceşte legea3 — Da. — 1tii rea %ine că suntem vrăjmaşii tăi, nu e aşa3 — -egreşit că ştiu. — Atunci tre%uie să ne $aci %ine entru rău3 — Este ceea ce şi vreau, suse +chPar, rnd în sinea lui de şiretenia nuehrului. — Adică3 — Atrnă de răsunsul e care mi&l vei da la între%ările mele. +une&mi cinstit, entru ce v&a tocmit

A%u el )ot3

— 0a să atace e niam&niami şi să&i ia sclavi. — 1i în schim% ce vă dădea3 — )ncare, %ăutură, îm%răcăminte cum oartă ai noştri, o uşcă de om şi cte un %an de argint

entru $iecare sclav e care îl vom rinde noi. — 2rea uţin! Eraţi deci tocmiţi numai entru vnătoare de sclavi. Atunci ce v&a $ăcut să ridicaţi

arma îmotriva noastră3 — Aşa a vrut A%u el )ot. -oi eram oamenii lui şi nu se utea să nu&l aărăm. — Aţi văut ce rimejdios lucru e să te întovărăşeşti cu un vnător de sclavi. 2rietenia voastră cu el

v&a $ăcut să ierdeţi o mulţime de oameni, $ără să mai vor%esc de răniţi. — Da, mulţi, ise negrul, mhnit. /ed&a*K* ta era $lămndă9 a înghiţit mai mult dect încăea în

gura ei mititică. — C&ai numărat3 — Da. Avem este treieci de morţi şi tot e&atţi răniţi. )ulţi au $ost îmuşcaţi în compira"*K< şi

sunt denădăjduiţi. 1i&acum vrei să&mi sui ce&ai de gnd să $aci cu noi3 — )ai triu. Ale cui sunt coră%iile3 — Ale unuia din DiaBin.

101 (unul.102 2ietănătură.

~ 153 ~



Slujitorii mor ii

— (ot negustor de sclavi3 — -u. Altă avere n&avea dect aste două coră%ii. Dacă le dai $oc, îl laşi e drumuri. — 0ine&ţi sune că vreau să le ard3 — Aşa ar $ace orice învingător. — 1tia că le închiriaă entru o vnătoare de sclavi3 — -u. Era vor%a să ne ducă numai nă la seri%ah, e urmă să se întoarcă acasă. — ;ine, sune&i că i le dăruiesc. — 0um, vrei tu să $aci una ca asta3 +tăne, eşti milostiv cum nu se mai oate. Dar cum să&i sun,

căci n&am de unde să&l iau. — # să&i sui cnd te vei duce la DiaBin. — +ă mă duc la... — Da. +unteţi li%eri şi tu, şi oamenii tăi. -egrului îi cău ia din gură, sări dret în icioare şi strigă'

— i%eri... toţi... şi eu3 — 1i tu. 0u o singură condiţie. — 0are, care3 :ac tot ce vrei... dacă se oate. — 2redaţi mai înti armele. — @i le redăm... mai avem destule acasă. — 2e urmă' nu căutaţi să vă duceţi duă A%u el )ot, ci lecaţi direct sre casă. Eu las două din

coră%iile mele aici, ca să vadă dacă vă ţineţi de cuvnt. 8ndată ce oamenii mei vor o%serva cevasusect, au ordin să tragă cu tunul în voi, ai înţeles3

— @ai, stăne, am $i %ucuroşi să scăăm, mai curnd din %uclucul în care ne&am vrt 1i&aoi,A%u el )ot ne&a tras e s$oară, $ugind şi lăsndu&ne în voia soartei. Dacă un eu vreodată mna e el9nu scaă cu viaţă, crede&mă...

— ;ine. Atunci ne&am înţeles. 2oţi leca. — +tai că mai e ceva, interveni savantul. Am şi eu de us o condiţie. — +&auim, ise Emil grav, crend că e vor%a de cine stie ce lucru serios. — 0er să vă tăiaţi toţi nuehrii ietănăturile şi să mi le redaţi mie. — @ai de mine, stăne! strigă negrul însăimntat. -u oţi să ne ceri aşa ceva. — ;a vă cer. Avem şi $oar$ece şi cuţite ascuţite cu ce să le tăiem. — 2entru ce vrei, să ne $aci dureri att de groave... se tnguia nuehrul, denădăjduit. — Dureri! Dacă staţi liniştiţi nici n&o să simţiţi. — (e&nşeli, stăne. Compira"urile noastre sunt înţeenite e ca şi tari ca iatra. -u se ot

desărţi de ca. — ;a se ot... 1tiu eu cum. +unt doar tabib*K> şi cunosc $oarte %ine cum e ielea caului şi unde se

s$rşeşte. 1i&aoi, dacă tai niţel din ea, nu $ace nimic, vă vindec reede. — -u, nu, stăne! 0red că eşti un mare tabib, $iindcă ţi&e nasul att de lung şi noi abdi*K ştim că

omul cu nasul mare e tare învăţat şi deştet, dar chiar dacă ar $i să nu ne tai ielea caului, ne $aci deocară în $aţa lumii lăsndu&ne $ără compira". 0e&au să ică $emeile cnd ne&or vedea3

— -&am ce&ţi $ace. :ără edeasă nu se oate sa scăaţi.

103 )edic.104 -egrii.

~ 154 ~




— Dacă vrei să ne edeseşti, găseşte altceva. — Am is! ise %ătrnul savant cu glas hotărt. — +tăne, se rugă negrul cu glas lngător, nu ne lua odoa%a noastră %ăr%ătească... sau, dacă nu

se oate alt$el, să $acem aşa' +ă lăsăm sorţii să hotărască. Lumătate din oamenii mei să rămnă aşa cumsunt şi cealaltă jumătate taie&le compira"ul , e urmă omoară&i.

— a sorţi, ici3 1i tu îmreună cu ei, nu e aşa3 — Eu nu, sunt doar căetenia lor. ndeşte&te că dacă&mi tai odoa%a tre%uie să mor şi ai mei

rămn $ără căetenie. — Aha, aşa! Am înţeles... nu vrei să mori. 0ine dracuN vrea! Dar simţul dretăţii îmi orunceşte să

nu $ac deose%ire între tine şi ceilalţi. De aceea o să $iu îngăduitor şi renunţ la compira"uri, cer înschim% să&mi dai .oneta el badşac*K a ta.

— 0um, .ornată el lulu*KF a mea3 strigă negrul îngroit. -u, stăne, nu oţi să&mi ceri una ca asta! .ornata e dovada demnităţii mele de căetenie a unui tri%.

— 1tiu. ndeşte&te însă că scai ast$el viaţa a o sută de nuehri care ar ieşi la sorţi. — +ă&i ia dracu! -ici un şa" sau mali# *KG nu&şi dă tadşa*KH lui $ără să lute entru ea. 0e să $aci tu cu

ea3 Doar n&oi $i vrnd să te $aci regele nuehrilor! — -u, n&am ast$el de intenţii, ca învins însă nu se oate să nu ne dai o dovadă de suunere. Altceva

ar $i dacă ai căuta să o%ţii iertarea noastră, declarndu&te rietenul şi aliatul nostru. Atunci n&ar tre%uisă renunţi la tadşa ta şi nici oamenii la compira"urile lor, dimotrivă ai căăta tu multe lucruri de$olos.

0nd aui negrul cuvintele acestea, răsu$lă adnc şi suse' — +tăne, mi&ai uşurat su$letul. 2rin mare saimă am trecut. +une&mi în ce $el vrei să $iu aliatul

vostru. — +ă leci cu noi îmotriva lui A%u el )ot, care s&a urtat att de mişeleşte cu voi.

— )erg, stăne, cum să nu merg! -e&a sacri$icat e noi ca să scae el şi tre%uie să ne ră%unăm.egătura dintre noi e rută şi $ac alta cu voi ca să&l trag la răsundere. — ;ine. Aţi văut că noi suntem mai tari ca el, v&am %iruit şi totuşi v&am dăruit viaţa. @ă mai

dăruim acum comajirahurile, armele şi tot ce e al vostru, nă şi .ornata el lulu a ta. )ai mult încă'vă vom da şi o arte din rada e care o vom $ace. 0ireile, uneltele şi roviiile lui A%u el )ot vorcădea în minile noastre, de asemenea şi soldaţii lui, ale căror arme vi le vom dărui vouă. @eţi utea cuele %irui e toţi duşmanii voştri şi veţi ajunge ast$el un tri% mare şi uternic.

— +tăne, asta întrece tot ce&am $i utut căăta de la A%u el )ot, strigă entuiasmat negrul. (u nedai milostivirea şi dărnicia ta, în loc de ră%unare şi moarte. @ă vom $i credincioşi şi suuşi ca niştero%i.

— ;ine, să te cred. @eţi mai avea încă o dovadă a %unătăţii noastre. -u numai eu sunt tabib, ci şie$$endi acesta. @om îngriji e răniţii voştri şi vom tămădui e mulţi dintre ei. 1i acum să te mai între%ceva. 0a să închei alianţa cu noi, îţi tre%uie învoirea oamenilor tăi3

— +e oate să crei una ca asta, stăne, răsunse cu tru$ie căetenia nuehrilor. Eu sunt regele

105 ;oneta de scoici.106 ;oneta de mărgăritare.107 /ege sau îmărat.108 0oroana.

~ 155 ~



Slujitorii mor ii

tri%ului meu şi ră%oinicii mei tre%uie să asculte de oruncile mele. 1i&aoi cum îţi închiui că ar aveacineva ceva de is3 8n loc de moarte, duă cum se&aşteată ei, eu vin să le aduc viaţa, în loc de

ieranie, %ogăţie. Au să $ie încntaţi de rounerile voastre. — Aşadar, din momentul acesta sunteţi rietenii şi aliaţii noştri. Dă mna cu noi şi întoarce&te e

urmă la ai tăi. Duă ce vom a$la că oamenii tăi încuviinţeaă ce s&a hotărt, vom veni să vă ansămrăniţii.

-egrul le întinse amndouă minile şi lecă. — Ei, ce ici, aşa e că am întors&o %ine3 ise savantul rnd. — )inunat! răsunse Emil, încntat. +untem noi şi $ără nuehri destul de tari, ca să %iruim e A%u el

)ot, totuşi nu strică că&i avem rieteni, în loc de duşmani. 1i aoi s&ar utea să avem la un moment dattre%uinţă de ct mai mulţi oameni şi nu strică să&i avem la îndemnă. Dar ce ţi&a venit, doctore, să&i

%agi negrului $rica în oase cu odoa%a lor cailară3 — :iindcă tare aş $i vrut să&i iau araului tichia din ca. Aş $i ăstrat&o ca o raritate etnogra$ică.

0nd am văut că ţine att de mult la ea, mi s&a $ăcut milă şi i&am lăsat&o. Acum hai să mergem e unte. +unt curios ce mutră au să $acă nuehrii la rounerile noastre. C&aui&i cum %iară!

Ceşiră din ca%ină şi se uitară sre coră%iile negrilor. Aceştia săreau şi ţoăiau ca ne%unii e unte. — -a, o $ăcui! ise savantul, rnd. Ca te uită la ei. 1i&au ieşit din minţi de %ucurie. e&ar tre%ui

acum mai degra%ă un doctor de ne%uni ca să le ună minţile la loc.0ăetenia se aroie de araet şi strigă sre +chPar'

— @edeţi veselia ră%oinicilor mei3 +unt cei mai $ericiţi oameni de e ămnt şi se jură că au să văslujească din toată inima, să&şi dea chiar viaţa entru voi. @eniţi acum de vedeţi ce e cu răniţii noştri.

8nainte de a trece e sandal, Emil chemă e amndoi comandanţii coră%iilor, trimise de asemeneaduă asa% )urat şi oamenii săi, aoi suse tuturor că nuehrii sunt acum aliaţii lor. @estea $u rimităde toţi cu %ucurie.

Deoarece nu era tim de ierdut, ca să o ia înainte lui A%u el )ot, hotărră ca un număr de soldaţisă deschidă cale rin ăuriş deha%iehei. 8n vremea aceasta, +chPar şi cu 2$otenhauer se vor duce lanuehri ca să ansee e răniţi. 0nd trecură sre ca%ină ca să&şi ia ansamentele şi instrumentelechirurgicale, doctorul îl între%ă e :iul&tainei'

— 1tii tu unde e mlaştina usan el ;ahr3 — Da, e$$endi. Am $ost cu rietenul meu ;en ?a$a de cteva ori acolo. E cunoscută entru

mulţimea de hiootami care mişună rin artea aceea. — 0nd crei că utem ajunge, dacă vntul ne va $i rielnic3 — 2utem naviga toată noatea, deoarece rul e li%er şi nu e vremea loilor. 0u vnt rielnic, cum

ici, suntem mine seară la maijeh. — 0u iciorul tot atta $aci3 — =n %un edestraş, da, $iindcă are drumul dret, e cnd e aă întlneşti coturi în cale care te ţin

în loc. — 2roastă a$acere! +&ar utea ca A%u el )ot să se $i dus într&acolo. — Atunci $acem ca în noatea trecută' înhămăm %ărcile la cora%ie. #%ositor n&are să $ie entru

oameni, $iindcă suntem mulţi şi ne utem schim%a cu rndul. -uehrii ne ot $i de mare $olos, căci auvsle mai %une ca ale noastre.

— ;ine. ai acum cu mine în ca%ină să luăm cutiile cu instrumente. Eşti îndemnatic şi ne oţi

~ 156 ~




ajuta la ansament.+lovacul îl aui. +e aroie de ei şi ise'

— E$$endi, şi eu mă rice la aşa ceva. Am ansat multe răni la viaţa mea. Ca&mă şi e mine să teajut.

— ;ine, 1te$ane, hai şi tu dacă vrei, răsunse Emil +chPar ― e cnd (atăl&celor&unsreece&$ire&de&ăr se um$la în ene de %ucurie că i se da un rol att de imortant.

Capitolul XIV - Mla ş tina hipopotamilor

A doua i, între rugăciunea de duă&amiaă şi cea de seară, adică e la ceasurile atru, cele cincivase ajunseră la un loc unde rul era att de lat înct îţi tre%uia un ceas întreg de vslit ca să treci de eun mal e celălalt.

— Aici e, ise :iul&tainei celor doi germani care stăteau la rora coră%iei. +ă tragem undeva la mal.)ai dearte să nu ne ducem ca să nu $im văuţi de cineva.

— 0eauşul e e aroae3 — -u. )aijeha e mai dearte. (re%uie sa treci e lngă o lim%ă de ămnt în jurul căreia aa nu

seacă nici e căldurile cele mai mari. Deasura ei sunt insule de verdeaţă, dar numai cnd vin

hiootami să mănnce din %uruieni le mişcă din loc, altminteri nici n&ai crede că sunt lutitoare. Aicie maijeha usan el ;ahr.

— De ce să ancorăm atunci3 +ă ne ducem acolo. — 0eauşul şi&a $ăcut lagărul la malul mlaştinei. +&ar utea ca vreunul din oamenii săi să vină la ru

duă aă şi să ne vadă. — Ai dretate. # să dau ordin să ancorăm, e urmă să cerem in$ormaţii de la on%aş. Acesta era

su%o$iţerul care $ugise de la ceauş ca să&i ducă vestea de revolta celor de e seri%ah lui A%u el )ot şise a$la acum rintre nuehri. 0nd văuse întorsătura e care o luaseră lucrurile şi trădarea ara%ului,credea că va $i omort odată cu ei şi nu mai utea de %ucurie că $usese iertat.

Daha%ieha se aţinea ct mai aroae, de mal şi cnd găsi un loc rielnic, aruncă ancora. Deasemenea şi celelalte vase ale lui +chPar. 0ele din DiaBin rămăseseră mai în urmă, dar în curnd

sosiră şi ele.+chPar chemă e su%o$iţer şi&l între%ă dacă ştie în ce loc se a$lă. — -u, e$$endi, răsunse el. — Dar lacul acesta întins în $aţa căruia ne a$lăm3 — -ici. — 2e ct ştiu, ai mai $ost e aici, deoarece maijeha răsunde chiar în locul acesta. — 0t tim am stat la 0eauş, n&am avut ce căuta la lac. 2e maijeha se găsesc de toate. @reascuri

~ 157 ~



Slujitorii mor ii

entru $oc, aă de %ăut şi eşte de escuit. — Dar dacă ne ducem cu o luntre la maijeha, ai găsi locul unde se a$lă $oştii tăi camarai3 — 0u siguranţă. — 2ădurea se întinde nă e mal3 — Da. — E destul de rară ca să oţi um%la cu uşurinţă rintre coaci3 — 0t se oate de lesne. @rei să te duc acolo3 — +ă mă mai gndesc, răsunse Emil, nehotărt. — E$$endi, văd că n&ai încredere în mine, ise ara%ul jignit. — Aşa e. Si&ai trădat camaraii, cu att mai uşor m&ai trăda e mine. — Erau nişte trădători. — Ai $ost ărtaşul lor şi s&au încreut în tine. — -&am vrut, dar m&au silit. Eram singurul on%aş rămas la seri%ah. 0eauşul era arestat şi eu tre%uia

să&l ăesc. )&a ademenit cu vor%a şi am călcat în gura lăcomiei. Micea că o să întemeiee undeva laniam&niami un seri%ah şi o să&i $iu tovarăş.

— Asta mai lisea! (ot nu mai isrăviţi odată cu nelegiuirile astea3 1i ce îndrăneală! 0incieci deinşi să se ducă să ro%ească un întreg norod. Duă asta se vede ct de uţini ticăloşi se cer ca sănenorocească ţinuturi întinse. ai, sune mai dearte.

— )&am lăsat isitit. Dar de a doua i am văut că mă minţise. De unde icea că o să $im tovarăşi,a înceut să&mi oruncească şi să $acă e stănul. Dacă am văut aşa, l&am lăsat şi am $ugit.

— Aşadar nu că te&ar $i mustrat cugetul, ci ca să te ră%uni. — -u mă judeca aşa de rău, e$$endi. (e oţi încrede $ără $rică în mine. a A%u el )ot nu mă mai

ot întoarce şi nici nu vreau. Am vor%it ai&dimineaţă cu. asa% )urat. )ă ia cu el la seri%ahul)adunga, tot ca on%aş. @ei ― deci că vreau să te slujesc cu credinţă.

— ;ine, să te cred. # să ne conduci cnd vom co%orî e uscat.8n tim ce icea aceste cuvinte, rivirile doctorului se oriră la un unct mic negru care se ăreaînaintnd de e malul celălalt. 8n situaţia de $aţă orice lucru i se ărea susect. +e uită rin ochean şivău o luntre în care se a$la un singur om, un negru. Cmediat Emil îşi luă uşca ― revolverele le urtaîntotdeauna la %ru ―, desrinse o luntre şi o orni cu doi vslaşi într&acolo.

-egrul ieşi la larg şi ărea că avea intenţia să se îndrete sre maijeh.+chPar îi lăsă să se mai aroie, e urmă înceu să vslească tot mai cu utere. -egrul nu văuse

coră%iile, dar acum ări luntrea, se serie şi încercă să vslească mai reede sre mal. (otuşi luntreagermanului se aroia din ce în ce.

— E un negru a%aBa, ise unul din vslaşi. 8l recunosc duă ietănătură.+chPar strigă negrului să stea, dar degea%a. -u vroia să tragă deocamdată, ca îmuşcătura să nu

atragă atenţia răsculaţilor, dacă s&ar $i a$lat vreunul din ei aroae9 al doilea, $iindcă distanţa dintre elşi negru se micşora mereu. 0nd $u la vreo treieci de coţi de el, use uşca la ochi şi strigă'

— +tai ori trag! -egrul lăsă loeţile însăimntat. Emil îl ajunse imediat, alătură luntrile şi între%ă' — 0ine eşti3 — Eu sunt ahli, răsunse omul într&o ara%ă stricată. — Din ce tri%3

~ 158 ~




— ABa%a. — =nde vă e lagărul3 — 0olo lngă aă, şi arătă sre malul de răsărit al rului. — Eşti singur în lagăr3 — ABa%ii sunt duşi cu vitele la ăşune. — 1i unde te duceai3 — ahli nu sune... nu e voie. — 0ine te oreşte3 — -u oate sune. — 1tiu eu cine. =n al%. — De unde ştii tu3 — Au venit la voi şase ara%i, nu e aşa3 -egrul îl rivi uluit $ără să răsundă.

— =nul din ei e înalt şi sla%. — De unde ştii tu3 — El e care te&a trimis la mlaştină, da3 — De ce întrea%ă tu dacă ştie3 — 1tiu numai că eşti trimis de el să sui ceva soldaţilor de e maijeha. 0e anume3 — -u e voie să sune. — 2entru ce nu3 — :iindcă omoară la ahli. — Aşa3 Ai să mergi cu noi! — -u vine... ăsaţi ahli să lece... se rugă el cu $rică. — -u&ţi $acem nimic, nu te teme. # să&ţi dăm de mncare şi duhchan*KJ, e urmă te lăsăm să leci.

#chii negrului luciră de lăcomie. — =nde duce voi ahli3 între%ă el. — 2e cora%ia noastră.0hiul i se întunecă iar.

— 0ora%ie3 Este la voi trei cora%ie3 # daha%ieh şi alt doi mai mici3Aşadar A%u el )ot se aşteta să $ie urmărit şi usese e negru să&i sionee.

— -&avem trei, ci cinci, răsunse Emil. — Asta %un, $oarte %un. 0ine este trei coră%ii, om rău, tare răuT — -oi o să&ţi dovedim că suntem oameni %uni, nu răi. 0e e um$lătura aia mare e care o ai în

o%ra3 -u te doare3 — Asta duhdi**K. )ulte la noi are duhdi. — 1i cu ce le vindecaţi3 — 0u aă $ier%inte, dar nu vindecat. — # să te vindec eu. — Atunci ahli merge cu tine. Dai duhchan şi vindecă duhdi.:ilaria sau viermele )edina, ori de uinea, se numeşte în +udan $rendit. E gros ct o coardă de

109 (utun.110 :ilaria, vierme arait la om, lung de circa * m şi su%ţire ca o aţă. 2rovoacă %oala numită ele&antiazis.

~ 159 ~



Slujitorii mor ii

vioară şi oate ajunge la o lungime de un metru. 2are să intre în corul omului înghiţit odată cu aa ecare o %ea, îşi $ace loc e su% iele şi unde scoate caul se $ace un %u%oi cu coturi. 8ntr&o singură gurăde aă ot intra cţiva din aceşti viermi în cor şi e$ectul e groanic. ;raţele, icioarele, ietul,satele se $ac toate numai o um$lătură care roduce dureri îngroitoare şi ricinuieşte adesea moartea.

-egrul avusese noroc că nu&i ătrunsese dect un singur vierme în cor şi anume în $aţă, aşa că eralesne de tămăduit. +chPar îl duse imediat în ca%ina lui şi rocedă la oeraţie. Deschiderea %u%oiuluise $ace cu mare %ăgare de seamă, căci $ilaria nu tre%uie tăiată ci scoasă întreagă. 0el mai %un sistem esă în$ăşori viermele, tretat, tretat e un %eţişor, ceea ce dureaă ile întregi.

)edicul reuşi să rindă caul şi artea de sus a viermelui. 8l în$ăşură, îl înţeeni %ine ca să nu setragă îndărăt şi suse negrului ce avea de $ăcut mai dearte.

— Asta %un, tare %un, ise negrul lin de %ucurie. @ierme iese a$ară şi ahli e urmă $ace sănătos.ahli sune şi la alţii cum scos viermele. Acu daţi şi duhchan la ahli.

0nd vău acheţelul de tutun în mna lui, negrul înceu să joace de %ucurie.

— #h, oh, oh! ahli este tutun... ahli $umeaă şi $ace neca la alţii care n&are tutun. Ah, %un om,nu rău ca om duă daha%ieh şi cora%ie alta.

— Aşa! 0e $el de oameni sunt aceia3 — oţ şi vnători sclavi este. — Asta ţi&a sus ara%ul acela lung şi sla%3 între%ă +chPar. — Da. — A venit de mult la voi3 — -u. — Acum unde e3 — 2lecat. — 8ncotro3

— Dearte, la răsărit. — 1tii tu cine era3 — #m sărac. oţi luat la el tot şi acum duce la maijeh ca să ia şi la asaBii tot. (rimis e ahli să

sună asta la asaBi. — @rei să le sui şi cine te&a trimis3 — -u, asta nu voie. — Au să te între%e şi tu ce&ai să le răsuni3 — /ăsunde că ahli văut singur trei coră%ii şi auit cum hoţi sus duce la maijeh să $ure tot la

soldaţi. — Si&a dăruit ceva în schim%3 — -u, sus dai asaBi. 2oate dai la ahli mija#il *** şi ahli tare %ucuros. — 8ţi lace rachiul3 — 2lace mult, mult de tot. — Avem şi noi mijaBil. @rei să&ţi dau să %ei3 — @rei, ahli vrei mult... ise negrul cu ochii lacomi.)udirul îi dăduse germanului cteva sticle cu rachiu tare ca să le ai%ă e drum. Acesta destuă una

din ele, umlu un ahar mare cu rachiu, i&l dete negrului şi&i ise că&i dă voie să soar%ă din ece&n ece

111 /achiu.

~ 160 ~




minute cte o înghiţitură din el. Aoi lecă lăsndu&l singur, ştiind că negrul se va îm%ăta tun şi vaadormi imediat.

— Acest osesor al $ilariei nu va ajunge să dea de veste ceauşului de sosirea noastră, ise2$otenhauer, care rivise în tăcere la scena ce se des$ăşurase su% ochii lui.

— Asta mi&a $ost şi intenţia, răsunse Emil. -u vroiam să între%uinţe $orţa, dar voi ajunge laacelaşi reultat.

— Aşadar A%u el )ot a $ost în satul negrului şi s&a îndretat de acolo sre #m%ula. 2oate căajungem noi înaintea lui.

— +er şi eu, deşi va tre%ui să ne etrecem noatea în mlaştină. A%u el )ot are şi el nevoie deodihnă, şi&aoi nu&şi oate urma drumul e întuneric. 8n a$ară de ăsta nu s&a orit toată noatea dinmers şi cred că e $rnt de o%oseală, e cnd noi suntem odihniţi şi utem duce la drum. -e&am mai

utea aoi servi de cai şi cămile, sau dacă nu vor $i avnd, de %oii şi %ivolii e care îi vom găsi larăsculaţi. +unt şi aceştia %uni de călărie.

— 0nd îi atacăm3 — Duă ce se va întuneca %ine. -e vom duce cu %ărcile nă la intrarea în mlaştină9 drumul ni&l va

arăta :iul&tainei. Acolo vom co%orî e mal şi on%aşul ne va conduce la lagăr. Dar ia te uită la negrulnostru.

Acesta dăduse e gt tot aharul cu rachiu, şi acum dormea dus cu umnii strnşi. — Ista nu se mai treeşte nă mine dimineaţă, ise savantul rnd. De el n&avem ce ne mai

teme.8n tim ce vor%eau, se înserase. ;ărcile stăteau regătite şi oamenii aleşi entru atac aştetau

momentul lecării.8n ustietăţi de acestea atacurile se dau de o%icei duă mieul noţii. +chPar alese însă dinadins o

oră mai timurie ca să&i ia e răsculaţi e neaştetate. #amenii co%orră în %ărci şi le îminseră în aă.

:iul&tainei, ca unul care cunoştea drumul, luase loc în rima %arcă, urmată imediat de celelalte ca să nuse răleţească una de alta.(recură întinderea aceea mare de aă care $orma lacul şi se aroiară de malul întunecos.

De%arcarea nu era uşoară din ricina desişului de trestie rin care îşi $ăceau cu anevoie loc de trecere.1i aoi se $ereau să nu $acă gomot ca să nu $ie simţiţi de oamenii ceauşului.

8n s$rşit reuşiră să tragă la mal. Emil cu 2$otenhauer în ca şi on%aşul la mijloc, căci se temeau sănu $ugă şi să se ducă duă A%u el )ot la #m%ula. +e dovedi însă că ara%ul le rămase credincios năla s$rşit. )erseră nă la un trunchi mare de coac, înconjurat de tu$e dese. Sinndu&se unul duăaltul, oamenii ocoliră tu$ele şi ieşiră la marginea mlaştinei. @ăură un loc %ine luminat de două $ocurimari şi mai încolo, din distanţă în distanţă, alte ece mai mici $ormnd un $el de cerc în jurul celorlaltedouă.

— ngă $ocul cel mare e ceauşul3 între%ă Emil e on%aş. — Da, stăne. Dacă ne dăm mai aroae9 îl oţi vedea şi tu. — Deocamdată nu. Dar $ocurile cele mici ce înseamnă3 — +unt ale oamenilor care ăesc vitele ca să nu se răleţească este noate. — Aşadar, ece anici. 1tii în ce $el se $ace schim%ul3 — Da. # singură dată, tocmai la mieul noţii. — 0u att mai %ine entru noi. @om avea destul tim să lucrăm $ără să $im deranjaţi. 8n rimul rnd

~ 161 ~



Slujitorii mor ii

tre%uie să unem mna e anici înainte de a ne aroia de lagăr. Ea asta o să ne ajuţi şi tu. — 0u lăcere, e$$endi. @ăd că tot mă %ănuieşti9 îţi voi da însă dovada că te înşeli. — 8i cunoşti e toţi3 — 0um să nu, odată ce&am $ost şe$ul lor! — ;ine. Am o sută de oameni cu mine. @oi leca numai cu douăeci din ei9 de $iecare anic cte

doi.:ăcu semn la douăeci din ei să se aroie şi le suse în şoată ce au de $ăcut.

— Avem $rnghii şi $unii destule, ise el. uaţi cu voi atta ct vă tre%uie ca să legaţi ece inşi. Eu oiau cu on%aşul înainte şi voi veniţi duă noi. 0nd vom ajunge la rima santinelă, lungiţi&vă la ămntca să nu vă vadă. #n%aşul se va aroia de ea şi&i va sune e nume. #mul se va mira vănd esueriorul său în viaţă, căci îl crede mort. 8n tim ce on%aşul îl va ţine de vor%ă, eu mă voi $urişa lasatele lor şi voi auca e om de gt ca să nu oată da alarma. =nul din voi se aroie %inişor şi&lleagă dravăn.

— 0e să sun eu santinelei3 între%ă o%naşul9 — 0e&ţi trăneşte rin minte. )ult n&o să ai vreme, $iindcă eu voi lucra reede ca să n&ai%ă tim să

se demeticească. 2rincialul e ca să&l îndeărtei ct mai mult de $oc, ca să vină mai în um%ră şi cusatele la mine. -e&am înţeles3

— Da, e$$endi. @oi $ace aşa ca să $ii mulţumit de mine. — 0u att mai %ine entru tine, căci, dacă $aci un singur gest de trădare, te culc la ămnt cu un

singur glonţ.a $iecare santinelă do%ortă, rămn cte doi inşi' unul ca să ăească vitele, celălalt santinela.

Acesta tre%uie să se ţină ct mai dearte de $oc, ca să nu $ie văut. Duă ce voi $i %iruit şi e ceauş$iecare din anicii celor legaţi va veni cu rionierul său în lagăr. =n trimis al meu le va da de ştire că

lanul a reuşit. Aţi riceut ce v&am sus3

— Da, răsunseră într&un glas toţi douăeci. — ;ine. Atunci utem încee. 0eilalţi rămn aici nă mă întorc eu. Dacă lovitura nu reuşeşte, voiscoate un $luierat scurt. Acesta va $i semnalul că voi, ceilalţi treieci, să vă reeiţi şi să %iruiţi eceauş şi e oamenii săi. @ă simţiţi în stare3

— Da, răsunseră iar oamenii cu glas hotărt.+chPar orni cu 2$otenhauer înainte. +lovacul îi însoţi de astă dată şi el. 0nd ajunseră aroae de

rimul ost, Emil orunci oamenilor să rămnă e loc su% comanda lui 2$otenhauer, aoi se lăsă la ămnt şi înceu să se trască sre $oc, îmreună cu on%aşul şi doi soldaţi.

— 0unoşti numele santinelei3 îl între%ă germanul în şoată, arătnd sre santinelă. — Da. 8l cheamă +ale$ şi era unul din cei mai %uni rieteni de&ai mei. — 0u att mai %ine. Du&te dar şi aşaă&te aşa ca să viu eu e la sate.#n%aşul înaintă iar cu cţiva aşi, aoi se ori într&un loc unde lumina $ocului n&ajungea nă la el.

— +ale$! şoti el cu glas înă%uşit.+antinela ciuli urechile.

— +ale$! reetă ara%ul.#mul se uită sre $ocul cel mai aroiat, crend că&l strigă cineva de acolo.

— +ale$! reetă entru a treia oară on%aşul, de astă dată ceva mai tare.De&a%ia acum înţelese santinela de unde vine glasul. +e sculă reede de jos, se uită în juru&i, use

~ 162 ~




mna e uşcă şi între%ă' — 0ine e3 — Eu, ce, nu mă mai cunoşti3+antinela vău o um%ră înaintea lui, dar nu&i desluşi %ine chiul. +tatura i se ăru cunoscută, de

asemenea şi îm%răcămintea. +e linişti. — +une cum te cheamă şi dă&te mai aroae. — -u ot. — De ce3 — :iindcă nu vreau să mă vadă cineva. @ino tu încoace.#mul $ăcu un gest de mirare şi ise'

— Allah să mă aere. 0e, învie morţii3 -u cumva eşti on%aşul3 — ;a da. — #ri te&ai $ăcut strigoi3

— -u sunt strigoi, ci în carne şi oase, ca şi tine. — 2ăi nu te&ai înecat în ru şi nu te&au mncat crocodilii3 — DaN ce, mă, sunt rost3 )&am aruncat dinadins în aă şi am ieşit mai încolo e mal. Ca $ă&te ncoaN

că am să&ţi sun ceva. Eu nu ot să vin la tine, $iindcă m&ar vedea ceilalţi. — #, voi 2ro$eţi şi cali$i, mari sunt minunile voastre! #n%aşul trăieşte, n&a murit... — (aci mă, nu %iera aşa, că te&aude cineva!#mul se aroie codindu&se. 2arcă nu&i venea să creadă. Era suerstiţios şi credea în sta$ii şi strigoi.

+e uită %ine la on%aş, îl aucă de %raţ, se răsuci în loc, aşa că veni tocmai cu satele la Emil şi ise eurmă, răsu$lnd uşurat'

— +lavă lui Allah! -u eşti strigoi duă cum credeam. Dar %ine, omule, de ce nai%a ai sărit iii aă3 — :iindcă nu sunt rost ca tine. @roiam să lec de&aici.

— De ce3 (răim ca&n rai. 0e&ţi lisea3 -&aucă să&şi termine vor%a. Degetele germanului se încolăciră în jurul gtului şi&i tăiară răsu$larea.+căă uşca din mnă.

— egaţi&l! şoti Emil, trăgnd e ara% mai adnc în tu$iş.Duă ce&l legară dravăn soldaţii, germanul îşi descleştă degetele, se alecă asura lui, îi use

vr$ul umnalului în dretul inimii şi&i ise cu glas ameninţător' — Dacă strigi, te omor! — !lla", !lla"* %igui rionierul. — (aci şi nu te seria. -u&ţi $ac nimic. 8ţi o$er doar să stai liniştit şi să nu ţii. 0um vei îndrăni să

ridici însă glasul ca să te&audă tovarăşii tăi, omul e care&l las să te ăească are ordin să&ţi în$igăcuţitul în inimă, ai înţeles3

— 0ine eşti şi ce cauţi aici3 — -u e trea%a ta. (aci, ori vrei să&ţi vr un căluş în gură3 — -u, nu, că mă înă%uş... tac... tac... nu sun nimic... nici măcar un cuvinţel, ău aşa... — 0u att mai %ine9 viaţa ta atrnă de un $ir de ăr, să ştii!=nul din soldaţi se aciui lngă $oc în locul rionierului, e cnd celălalt îl trase mai la întuneric şi

se aşeă alături de el cu umnalul în mnă. — Eu mă duc, îi ise +chPar. 0nd îţi voi trimite vor%ă că am isrăvit, delegi rionierului

~ 163 ~



Slujitorii mor ii

icioarele ca să oată um%la şi&l aduci în lagăr. Ca %ine seama să nu&ţi scae. 1i&acum, la ceilalţi. — ;ravo! e7clamă savantul cu admiraţie către Emil9 dacă o merge tot aşa, isrăvim reede. — Da, ce crei, se amestecă în vor%ă (atăl&celor&unsreece&$ire&de&ăr, toată lumea ştie de ce e în

stare domnul doctor, nu ca alţii... — (ăcere! se răsti medicul la el, lictisit. — Ei, e$$endi, eşti mulţumit de mine3 suse on%aşul cu îngm$are. — :oarte mulţumit. Dacă voi avea şi cu ceilalţi acelaşi reultat, vei rimi o %ună răslată. — @oi şti să mi&o cştig. A, uite că am ajuns la altă santinelă... — 8l ştii şi e ăsta e nume3 — Si&am sus că îi cunosc e toţi. +ă vedeţi mutra e care o s&o $acă $ostul meu camarad cnd m&o

vedea! Era de $aţă cnd m&am aruncat în aă.1i aci merseră lucrurile tot att de lesne. 0nd s$rşiră cu toţi ece, +chPar, 2$otenhauer, slovacul

şi on%aşul se întoarseră e acelaşi drum îndărăt la soldaţi.

— Dumneata, ise Emil savantului, vei rămne aici, în vreme ce eu mă voi $urişa în lagăr să văd cese mai etrece e&acolo.

— a ce3 Eu n&aş mai sta un moment e gnduri, aş da %una este ei şi... gata! — Din unctul dumitale de vedere, oate că ai dretate. +&ar utea însă să a$lu cte ceva ce ne&ar

utea $i de $olos. — -u te gndeşti la ce rimejdii te e7ui3 — Aş! )ă rice eu cum să mă strecor nesimţit rintre ei. Dacă totuşi s&ar întmla să survină

ceva, voi descărca un glonţ ca să&mi veniţi în ajutor. 8n nici un ca nu vă îngrijoraţi dacă veţi vedea căă%ovesc mai mult.

+chPar se $urişă nă în aroierea lagărului şi se ascunse într&un tu$iş.@nătorii de sclavi stăteau între cele două $ocuri ca să $ie mai la adăost de înţeăturile ţnţarilor.

Deasura unuia din $ocuri atrna o căldare în care clocotea o $iertură de eşte. +clavele luate de laseri%ah măcinau durrah şi coceau turte în cenuşă.;ăr%aţii trăgeau din lulea. 2roviia de tutun e care o aveau era att de mare înct $umau toată iua

şi o arte din noate.Emil se trî e %rnci nă la o tu$ă la cinci aşi de $oc. /ăsculaţii stăteau la o distanţă de un om

unul de altul. ermanul se vrî rintre ei şi se chirci e ct utu ca să nu $ie văut la $aţă. 8i numără dinochi. Erau atrueci şi unu. 0eauşul se a$la $oarte aroae de el, aşa că utea aui vor%ă cu vor%ă totce sune.

— 8mi are rău, icea %ătrnul, că s&a înecat, dar nu&i cine ştie ce agu%ă entru noi. 2esemne căaşa a $ost voia lui Allah şi oate e mai %ine. #n%aşul ăsta nu&mi rea lăcea. =ra e A%d el )ot, ţineaînsă $oarte mult la A%u el )ot. -u ne uteam %iui e el. -u ştiu de ce, dar nu&mi ieşea mie din mintegndul că odată şi&odată tot ne va trăda.

— -&ar $i îndrănit, ise unul din ara%i. — 2entru ce3 — :iindcă A%u el )ot l&ar $i îmuşcat imediat. — -u rea cred. )ai degra%ă l&ar $i iertat. E de la sine înţeles că on%aşul ar $i ticluit ast$el lucrurile

ca să iasă el %asma curată. De noi ar $i $ost însă vai şi amar! +ă&i $i căut în mnă lui A%u el )ot, ne&ar$i chinuit înainte de a ne omorî cum nu e minte omenească în stare să&şi închiuie.

~ 164 ~




— ;ine ici. De aceea ic s&o ştergem ct mai reede de&aici. — Ei aş3 +untem în cea mai mare siguranţă. — +ă nu crei asta. 0nd s&o întoarce stănul la seri%ah şi&l va vedea ustiit, o s&alerge imediat la

djuri să a$le ce s&a întmlat. 2e urmă aleargă cu nuehrii lui duă noi şi, dacă ne rinde, suntem ierduţi.

— Dacă! -umai că n&are să vină. — De unde ştii3 — ;ănuiesc. Dar ia sune, o $i ştiind el de lecarea lui A%d el )ot la #m%ula3 — a%ar n&are! A%d el )ot vrea să dea lovitura e seama lui. — 0rei tu că dacă ar $i 1tiut că se întoarce stănul, leca3 — De, nu rea! — Atunci, $iindcă A%d el )ot nu s&a întors încă de la #m%ula, înseamnă că nu se întoarce3 încă

nici A%u el )ot. +untem deci în siguranţă şi utem aşteta în linişte întoarcerea lui.

— -umai de nu te&ai înşela! Eşti tu încredinţat că oamenii lui A%d el )ot vor trece de arteanoastră3

— 8n rivinţa asta, $ii e ace, ştiu eu ce sun. — ;ine&ar $i! 1tiu că nimeni nu&l oate su$eri şi s&ar utea şa ai dretate. -umai că o s&avem multă

muncă. ndeşte&te la mulţimea de sclavi şi vite e care le va aduce cu el. 1i astea de&aici! # să $ie$oarte greu transortul. -&o să utem înainta dect $oarte încet. 0e te $aci dacă în vremea asta neajunge A%u el )ot din urmă3

— 0rei că nu m&am gndit şi eu la aste3 Dar mi&am is că, dacă oamenii lui A%d el )ot trec de artea noastră, suntem destul de tari ca să ţinem iet nuehrilor lui A%u el )ot, măcar că nu ştim cţisunt. )ai mult de două, trei sute nu ot să $ie, noi însă vom $i este cinci sute. 0t entru vite, la ce săne cărăm cu ele, mai %ine le vindem.

— reu lucru... — -icidecum. (re%uie numai să te ricei. e schim%ăm e $ildeş. — Allah! ;ună idee. — -u e aşa3 — -ici că se oate mai %ună. -umai că tre%uie să ne gră%im. Doar n&om sta cu sătămnile aici!0eauşul trase odată adnc din ciu%uc, îşi mngie %ar%a şi ise cu satis$acţie.

— @oi nici nu ştiţi ce conducător aveţi. Am lecat ieri de&aici şi m&am întors mai adineauri. =ndecredeţi că am $ost3

— 2ăi ne&ai sus. Miceai că te duci la #m%ula ca să sionei ce e e acolo. — Aş! Am $ost la negrii tri%ului dor, cale de&o i călare de&aici. — Mău3 2entru $ildeş3 — Da. — ;ine, $oarte %ine! strigară ei într&un glas, %ucuroşi că se vor descotorosi de vite în schim%ul unor

măr$uri de reţ. — -egrii ăştia sunt cei mai renumiţi negustori de $ildeş, urmă ceauşul. e&am văut mar$a. Adună

tot anul $ildeşul şi îl grămădesc în nişte groi adnci nă ce găsesc muşterii ca să&l reschim%e în vite.roile le tăinuiesc, ca să nu le $ure cineva comoara, dar cnd le&am sus la ce&am venit, au deschisuna din ele şi mi&au arătat ce ascunde. Dret să vă sun, am rămas cu gura căscată. C&am între%at ce

~ 165 ~



Slujitorii mor ii

cer, şi reţul e care mi l&au sus e att de neînsemnat înct nici nu&mi venea să cred. — Aţi şi căut la&nvoială3 — e&am sus cte vite avem de vnare şi vor să vină mine să şi $acem trgul. Aduc şi mar$a cu

ei. — )ine ici3 2e la ce ceas3 — e&am sus că suntem gră%iţi. 2ro%a%il că vor $i şi ornit de&acasă şi sosesc în orii ilei. — 1tii că asta...Ara%ul îşi întreruse vor%a şi toţi săriră seriaţi în icioare. +e auea un troot de cal, un glas strigă

ceva de la ostul dinsre răsărit, altul îi răsunse, e urmă o e7clamaţie de mirare şi călăreţul searoie.

#are cine să $ie3 @enea din direcţia #m%ulei şi utea să $ie un trimis de&al lui A%d el )ot.Aşa şi era. 0nd utură să&i desluşească $aţa, ceauşul strigă cu %ucurie'

— (u eşti, ;a%ar3 ;ine&ai venit, %ăiatule. Descalecă şi $ă&te&ncoace.

-oul sosit sări din şa, se aroie de camaraii săi, îi rivi nedumerit şi ise' — 2e Allah! -ici nu&mi vine să&mi cred ochilor. 0e căutaţi voi aici3 De ce&aţi lecat de la seri%ah3

1i tu, ceauşule, arcă te ştiam la închisoare... — Duă cum vei, nu mai sunt. — 0ine ţi&a dat drumul3 A%u el )ot s&a întors3 — # să&ţi sun mai triu. Ei, ce e cu g"azua", a reuşit3 — #, mai mult dect ne&aştetam. 2este o mie de sclavi! — 1i&acu vă întoarceţi acasă3 — -u încă. -orocul l&a scos arcă din minţi e A%d el )ot. @rea să atace alt sat, unde seră să ia

cam tot e&atţia sclavi. — Atunci nu mai e la #m%ula3

— -u. -u se mai simţea în siguranţă. :ocul a distrus tot şi n&ar mai $i utut să ai%ă nici un adăost,dacă ar $i $ost silit să se aere. E de aştetat ca %elandasii din alte sate să dea năvală este noi, ca să&şiia îndărăt vitele şi să&şi scae rietenii. De aceea A%d el )ot şi&a îmărţit oamenii9 trei sute a luat cu,el şi două sute s&au dus cu sclavii ceva mai îndărăt la un loc de adăost unde s&ar utea aăra îmotrivaunei năvăliri a %elandaşilor.

— =nde se a$lă locul ăsta, ştii3 — Da. a o jumătate i de drum de&aici şi tot att de la #m%ula. E acolo o al%ie de ru unde am

găsit, cnd ne&am dus sre #m%ula, doi al%i care vroiau să se ducă să, dea de ştire %elandaşilor căavem de gnd să&i atacăm. 8n satele al%iei aceleia e o maijeh şi acolo ne&am $ăcut noi lagărul.

— 1i tu încotro te duci3 — a seri%ah, să&l caut e A%u el )ot. — +&a întors3 — Asta ştii tu mai %ine ca mine. A%d el )ot crede că o $i acum acasă şi mă trimite să&i sun să vină

imediat cu nuehrii lui, $iindcă suntem rea uţini ca să transor&tăm sclavii şi în acelaşi tim să ne utem aăra, dacă am $i atacaţi.

— Ei drace, A%u el )ot s&a întors... 0ine şi&ar $i închiuit! (e omeneşti că e duă noi... — Duă voi3 0e vasăică asta3 Aţi lecat de la seri%ah $ără ştirea lui3 — Da.

~ 166 ~




— 0um se oate3 Aţi lăsat coli%ele ustii3 — -u le&am lăsat nici într&un $el, $iindcă nici nu mai e7istă9 le&am dat $oc. — :oc3 — (ot seri%ahul e un morman de cenuşă. 1ei colo să&ţi sun ce s&a etrecut.Emil ascultă cu încordare şi a$lă mai mult dect s&ar $i aştetat. +e $urişă aoi iar la locul unde&şi

lăsase soldaţii. — -e&ai lăsat să te aştetăm cam mult, îi ise savantul cnd îl vău. Ai a$lat ceva3 — )ult, $oarte mult. :ratele meu, Lose$, e rionier. — @ai de mine! Eşti sigur3 — Da. Ea o jumătate de i de drum de&aici a căut cu @nătorul&de&ele$anţi în minile lui A%d el

)ot. — 1i acum unde e3 — -u ştiu. -&am utut să mai stau s&ascult, dar o voi a$la.

— Atunci, gră%eşte&te s&o $aci. (re%uie să lecăm imediat ca să&i salvăm. — +e&nţelege de la sine. 8n noatea asta însă tre%uie să rămnem aici. E7ediţia a reuşit. #m%ula e

distrusă. # mie de negri au $ost $ăcuţi sclavi de A%d el )ot şi nu se mulţumeşte cu att, mai vrea şialţii.

— 0e groăvie! Dar o să&i stricăm noi socotelile dumnealui şi să&l învăţăm minte. +une&mi, rogu&te, şi mie ce&ai mai a$lat.

Emil îi reetă cuvnt cu cuvnt ce auise în lagăr. +avantul nostru era indignat la culme. — Aha, aşa stau lucrurile, ise el cnd s$rşi germanul. Au us mna e $ratele dumitale şi cine ştie

ce au să&i $acă de neca că a vrut să ia aărarea %elandaşilor... Dar lasă, că o să le arăt eu... +ăîndrănească să s&atingă de un $ir de ăr din caul lui şi... mai sunt şi eu &aici. Acum să dăm %una

este ticăloşii ăia de colo, căci te omeneşti că ne scaă.

— -u cred, totuşi s&ar utea întmla ca ceauşul să ia vreo hotărre gra%nică şi să ne îngreuneetrea%a. — 0e hotărre3 — 1tie că A%u el )ot s&a întors şi se teme că s&a luat duă ei, de aceea ceauşului îi va veni oate

ideea să&i trimită înainte o iscoadă. — Ei şi3 C&am $ace noi reede de etrecanie. -&aş vrea totuşi să mai ă%ovim un minut. ai să

tă%ărm e ei! — Da, e timul. Avem cu noi oteci de oameni, mai mult dect ne tre%uie ca să&i îmresurăm şi să

nu ne oată scăa nici unul. Eu iau cu mine treieci din ei şi mă întorc de unde am venit acum. -eaşeăm între lagăr şi mlaştină, itindu&ne rin tu$e şi e duă coaci. Dumneata cu ceilalţi cincieciînconjuri lagărul din artea cealaltă, $urişndu&vă rintre cele două $ocuri şi vite. :acem amndoi cuoamenii noştri cte un semicerc care se îmreună la caete ca să nu rămnă nici un loc ele trecere. 2eurmă ne năustim este cei din lagăr. +ă nu&i ucidem, dect dacă încearcă vreunul să se aere eu arma.

— Au arme la ei3 — -umai revolvere şi cuţite, uştile erau lngă %agaje. 2rincialul e să nu&i lăsăm să se

demeticească. 8i ameţim cu o lovitură, dacă nu se redau de %unăvoie, şi&i legăm %urdu$. — E cel mai cuminte lucru ce avem de $ăcut. 0te o lovitură cu atul uştii în ca şi... s&a $ăcut. — Dar cum o să ştiu eu cnd eşti gata, ca să ne năustim în acelaşi tim.

~ 167 ~



Slujitorii mor ii

— Duă un semnal. — ;ine. +ă icem ţiătul unei ăsări. De ildă cucuvaia, da3 — :ie! 0ine e mai înti gata, dă semnalul şi cnd celălalt e şi, el gata, răsunde. — -e&am înţeles!i se dădură oamenilor instrucţiuni ce aveau de $ăcut, aoi Emil +chPar se ostă în mijlocul lor,

tocmai în satele ceauşului e care vroia să&l do%oare cel dinti. 0el mai imortant entru iei era însă;a%ar, şta$eta lui A%d el )ot, de la care utea a$la multe veşti ce voia să cunoască. De aceea atenţia luiera îndretată numai asura lui.

(ocmai se aciuase la ămnt cnd savantul dădu semnalul. 8n acelaşi tim Emil aui e ceauşicnd şta$etei'

— :ii %ăiat deştet, ;a%ar, şi alege. Si&am lămurit tot şi cred că rounerea mea e cea mai %ună. Ei,cu cine eşti9 cu mine ori cu A%d el )ot3

— 0u tine. # să duc o alt$el de viaţă dect la cinele ăsta şi sunt sigur că toţi camaraii mei o să

treacă de artea ta. E însă o mare îndrăneală ce vrem noi să $acem. Dacă ne rinde A%u el )ot,suntem ierduţi.

— )ie nu mi&e $rică. — Dar %ine, omule, nu te gndeşti' noi suntem cincieci şi ei sute! — @om $i mai mulţi de cincieci. 0um văd eu că stau lucrurile, va tre%ui să&mi schim% lanul. -&

am o$tă să rămn e loc ca să mă las măcelărit de A%u el )ot. )ine, cum se $ace iuă, vin negrii.Dar cu $ildeşul. :ac ct mai reede trgul şi ornim sre #m%ula. 0nd oi înălţa steagul revoltei, toţicamaraii trec de artea noastră şi atunci n&are dect să o$tească A%u. el )ot. 8i trag un glonţ în ietşi s&a isrăvit cu domnia lui.

— 1i încee a ta, adăugă şta$eta. -u i&a $ost dat însă ceauşului să domnească9 +chPar dădu semnalul, se reei sre el şi&l i%i cu

atta utere în tmlă că&l trnti grămadă la ămnt, unde rămase nemişcat. 8n clia următoare şta$etase ră%uşi la $el.(otul se etrecu cu atta reeiciune că vnătorii de sclavi nici n&avură vreme să se îmotrivească.

+aima îi îmietrise. Duă ce mare arte din ei ăceau jos leşinaţi, cţiva încercară să se aere, dardegea%a. :ură şi ei %iruiţi ct ai clii.

:iecare soldat avea o $unie ori altceva la el cu care lega e cel %iruit. -ici nu trecu un s$ert de ceasşi toţi erau întinşi la ămnt, legaţi $edeleş.

-e utem închiui mutra ceuşului cnd se deştetă din leşin. Deschise ochii şi rivi %uimac în jurulsău. @ău e camaraii lui legaţi şi, lngă ei, e soldaţii lui Emil. +e uită lung la cei doi străini, eurmă rivirile i se oriră la on%aş şi strigă îngroit'

— !lla" ia sillib ― Dumneeule atotuternic! Aără&mă, Doamne, de diavol! De cnd au înceutsă rătăcească duhurile morţilor e ămnt3

— Da, răsunse on%aşul, duhul ră%unării urmăreşte e serjur. )&ai ademenit, m&ai amăgit$ăgăduindu&mi că voi $i tovarăşul tău, e urmă mi te&ai $ăcut stăn. Acum rimeşte&ţi edeasa.;ătrnul nu răsunse. +e uita la $ostul lui camarad, cu o rivire rătăcită. #n%aşul urmă' )&am aruncatdinadins în aă, ca să mă duc să&l aduc e A%u el )ot, dar Allah a voit alt$el. -u în minile lui aţicăut, ci în ale acestor doi e$$endi care sunt acum stăni e viaţa ta.

— (răieşte! -&a murit... (rădătorul! Allah să&l ardă în $ocul gheenei! scrşni el. Dar cine sunt

~ 168 ~




străinii, ăştia care ne&au atacat $ără să le $acem nimic3 Delegaţi&ne imediat! se răsti el la +chPar. — Ai ră%dare, răsunse acesta, te vom delega cnd va veni momentul. — -u, acum, acum îndată, altminteri eşti ierdut, ai înţeles3 -u suntem singuri, mai avem şi alţi

ră%oinici cu noi... — 0ine, santinelele3 +unt legate ca şi tine. #mul care l&a lăsat e ;a%ar să intre în lagăr era unul

dintr&ai mei şi nu un camarad de&al vostru. — De unde ştii cum mă cheamă3 8ntre%ă ara%ul uluit. — -u te riveşte. 1i&acum, ascultaţi încoace la mine ce am să vă sun. +e aşeă lngă ceauş şi

urmă' v&aţi răsculat îmotriva lui A%u el )ot, dar nu din ricina asta v&am $ăcut eu rionieri. +unt şieu tot duşmanul lui. @&am atacat numai entru că aţi $ost de&ai lui. Dacă vă voi reda sau nu li%ertatea,atrnă de voi. @iaţa voastră e în minile mele.

— 0ine eşti tu, e$$endi3 între%ă cu mirare ceauşul. — Deocamdată nu e nevoie să ştii. A$lă că A%u el )ot s&a întors. @enise cu trei sute de nuehri. &

am %iruit şi e el, dar a reuşit să $ugă şi acum e în drum sre #m%ula. 8l voi ajunge însă şi... — asă&ne li%eri şi te vom ajuta9 strigă ceauşul. — -&am eu nevoie de ajutorul tău. @&aţi revoltat îmotriva stănului vostru, deci v&aţi călcat

jurămntul de credinţă, n&am ce $ace ca voi. )eseria voastră e o $ărădelege şi A%u el )ot e un marecriminal, totuşi nu tre%uia să&l trădaţi. )ie nu&mi lac trădătorii. )eritaţi toţi moartea, dar dacă vă voiosndi sau ierta, va hotărî omul acesta, încheie Emil arătnd sre şta$etă.

— Eu, e$$endi3 — Da, tu. De tine atrnă soarta voastră. — 0e&mi ceri să $ac3 — +ă&mi răsuni cinstit la ce te voi între%a. — 8ntrea%ă. Si&oi sune tot ce ştiu.

— ;ine, să vedem. a jumătatea drumului de aici la #m%ula aţi rins doi al%i, nu&i aşa3 — Da. — +unt încă în viaţă3 — Da. (răiesc şi sunt sănătoşi, dar A%d el )ot vrea să&i omoare. — 0nd3 — Duă ce se va întoarce la seri%ah, — +lavă ţie Doamne. Atunci nu e rea triu. 0ine sunt aceşti oameni3 — =nul e un străin, un ghiaur, celălalt un ara%, un emir. — 1tii cum îi cheamă3 — 2e e$$endi nu, dar am auit că ara%ului i&a is ;araB el 4asi, emirul din 4enadem.Deodată se aui un ţiăt s$şietor scos de :iul&tainei.

— 0um, ce&ai sus3 strigă el cu glas sugrumat de emoţie. — Emirul din 4enadem9 reetă ;a%ar. — 4ena... dem... 4enadem... murmură el mai încet, e urmă din ce în ce cu mai multă în$rigurare'

4enadem! #, memorie... amintirile mele... !lla", !lla"* 4enadem! 4enadem! 0e cuvnt $rumos. Da,da, îl cunosc, e adnc săat în inima mea... Măcea îngroat... nu, adormit, în mintea mea... dar nu segăsise nimeni să&l treească... 4enadem, ast$el se numeşte ţara mea, locul unde m&am născut...4enadem, 4enadem! =nde... unde e... ştie cineva e unde vine3

~ 169 ~



Slujitorii mor ii

+e uită cu o rivire denădăjduită în juru&i, ca şi cnd viaţa lui atrna de un singur cuvnt. — Da, ştiu eu9 e în Dar /unga, la sud de lacul /ahat erasi, răsunse +chPar. — Ai $ost e&acolo, e$$endi3 — -u, dar am citit în cărţi humele acesta şi l&am găsit e hartă. — 8n cărţi şi e hartă! Allah, o Allah, e adevărat3 E cu utinţă3 # stăne, e$$endi, ce $ericit mă $aci

tu cu vor%ele tale! 1i e emir cum ici că&l chema3 — ;araB el 4asi. — ;a... raB... el... 4asi..., reetă A%d es +irr, aăsnd mna e $runte ca şi cnd ar $i voit să&şi

aducă aminte. 2e urmă tresări. Da, am găsit, ştiu... acum... aşa e... aşa e! ;araB el 4asi**<, aşa îi iceatatălui meu. 0nd unea să %iciuiască e un sclav, se uita cu rivirea încruntată şi murmura' ")ănumiţi ;araB el 4asi, %ine, aşa o să $iu!" Eu uram numele ăsta şi mama ălea cnd îl auea. 1i ici căomul e care&l ţine A%d el )ot rionier e ;araB el 4asi, emirul din 4enadem3

— Da.

— (ată, tată! (re%uie să&ţi vin în ajutor... să te sca. E$$endi, să lecăm... să lecăm îndată, ca să&lscot e tata din ghearele călăului său...

— inişteşte&te, A%d es +irr, îl rugă Emil. Ai ră%dare nă mine9 cum s&o $ace iuă lecăm. — )ine! # veşnicie! Dar ai dretate, e$$endi. Cnima mă&ndeamnă să lec dar judecata mă

s$ătuieşte să am ră%dare. 0um mi&ai sus adineauri3 A%d es +irr ― slujitorul sau :iul&tainei. Aşa m&am numit atţia ani de&a rndul9 acum mă leăd de numele ăsta... E o minciună, taina nu mai e7istă.)ă cheamă )esu$ ;en ;araB el 4asi el 4enademi! Acum îmi cunosc numele. #, e$$endi, nu mă maireţine! asă&mă să alerg e cm, în singurătate, altminteri îmi lesneşte ietul şi inima mine!

:ugi ca ne%un în noate. Emil +chPar vru să&l orească dar n&o $ăcu. 1tia că tnărul se va întoarceîndată ce se va $i otolit.

+avantul întoarse caul să nu i se vadă ochii lini de lacrimi şi mormăi ca entru sine'

— alal să&i $ie... Aşa %ăiat să $i avut şi euT 0e&mi tot sun dumnealor rin cărţi, savanţii şiscriitorii, că oamenii ăştia e jumătate săl%atici nu ştiu ce&i aia sentiment! +ă o$tească şi să vadă cuochii lor ce&am văut eu acum. Am ori n&am dretate, doctore3

— Ai, negreşit că ai, răsunse Emil. +cena asta m&a înduioşat şi e mine. Acum însă tre%uie să maia$lăm şi altele.

— Desre $ratele dumitale, vrei să sui3 ;ine ici. 8ntrea%ă mai dearte.+chPar se adresă iar lui ;a%ar.

— Miceai că A%d el )ot cunoştea e emir. Dar emirul e el3 — Da, i&a sus chiar e nume. — 0e nume3 — E%rid ;en a$sa. — =nde se găsesc acum cei doi al%i3 a cei două sute care se a$lă la maijeh sau la cei trei sute care

au lecat cu A%d el )ot3 — E$$endi, eşti atotştiutor3 ise ara%ul înmărmurit. +unt singurul de la care se utea şti că truele

noastre s&au desărţit. — @ei şi tu că, deşi nu sunt atotştiutor, cunosc multe din tainele voastre şi te ot rinde lesne cu

minciuna. @reau şi tre%uie să eli%ere e aceşti doi rionieri al%i. Dar ia sune, nu aveţi rintre

112 ;araB cel asru.

~ 170 ~




$emeile sclave şi o al%ă, o tnără $ată de neam mare3 — -u, e$$endi, A%d el )ot se $ereşte să ro%ească $emei al%e. +e teme de ocrmuire. +unt alţi

negustori de sclavi care se îndeletnicesc cu asta9 aceia se aţin rin locurile, mai îndeărtate ca să&şi oată vinde mar$a este hotar în ţări străine.

Emil rămase e gnduri. 8ncrederea e care şi&o usese Bedivul în el îl măgulea9 vedea însă că toatăluta lui de acum nu va utea salva e rinţesă, care cine ştie e unde lnceea în lanţurile ro%iei.

— @rei tu, urmă el, să mă ajuţi să eli%ere e cei doi al%i3 între%ă el iar e ;a%ar. — 1i ce ne dai în schim%3 — i%ertatea. — 2e cuvntul tău3 — Da. — ;ine. (e voi duce la locul unde e lagărul cu rionierii.Aduseră şi e cele ece santinele legate şi le aşeară lngă tovarăşii lor, dar în aşa $el ca să nu&l

vadă e ;a%ar. +oldaţii îşi luară tutun din roviiile aduse de răsculaţi, ceva %ăutură, şi se trntirăalături de rionieri, în tim ce sclavele coceau mereu turte roasete.

8n vremea asta +chPar şi 2$otenhauer se dădură ceva mai dearte şi uneau mereu între%ări lui;a%ar desre situaţia lagărului unde erau cei doi al%i. A$lară de la el că A%d el )ot se va întoarce

oimine din noua lui e7ediţie şi dăduse ordin că dacă în lisa lui lagărul va $i atacat, amndoi al%iisă $ie imediat omorţi.

0um aui, Emil ise soldaţilor' — 0are din voi vrea să se reeadă cu o luntre nă la cora%ie3 — Eu! răsunse reede slovacul. — (re%uie să ştii că te e7ui la rimejdii... — +lovacul nu se teme de rimejdii.

— 1tiu, ştiu, mi&ai dat dovadă că eşti un om curajos, ise doctorul m%ind, dar să te avnţi singurîn noate3 # să&ţi mai dau doi soldaţi să te însoţească. +unt şi $iare săl%atice rin aroiere. — -u mi&e mie $rică de ele. Dacă am $ost eu în stare să omor doi lei... — Aşa e, ai dretate, aici sunt însă şi alte $iare9 de ildă hiootami, care noatea vin e uscat şi

iua se ascund în aă. 0e te $aci dacă îţi iese unul înainte3 — -&are dect! -u m&am temut de cnd sunt de nimic. 1i aoi o să&mi iau şi uşca mea care ucide

ele$anţi şi vin eu reede de hac hiootamului, că doar n&o $i mai mare ca un coşcogeamite ele$ant. — -ici aşa nu te las să te duci singur. Ca doi soldaţi cu tine. — :ie! Eu sunt acum militar şi în armată tre%uie s&asculţi de ordinul sueriorului. — Aşadar, vei sune lui asa% )urat să anunţe e comandanţii coră%iilor noastre să vină mine

dis&de&dimineaţă cu vasele lor la locul unde am tras noi aseară. +ervitorului meu îi vei orunci din artea mea să ardă nişte lemne răşinoase şi să&mi aducă aici $uninginea amestecată cu niţică grăsime.

— Am înţeles, să trăiţi! 1i cnd să mă întorc în lagăr3 — Cmediat ce vor orni coră%iile încoace, ia&le înainte cu luntrea şi vino de mă anunţă. — Car am înţeles să trăiţi!+alută milităreşte, alese doi din soldaţi şi lecă imediat cu ei.

— 0e să $aci cu $uninginea3 îl între%ă mirat e Emil. — 0a să mă re$ac într&un negru ― ceea ce o să $aci oate şi dumneata.

~ 171 ~



Slujitorii mor ii

— C&ascultă omule, ce, nu ţi&e %ine3 — @or%esc $oarte serios. — @ei că mutra mea nu se rea otriveşte la măscuit. Am vrut şi eu odată să mă duc la un %al

mascat, dar m&au recunoscut toţi duă nas. — 2rost lucru! @a tre%ui deci să renunţ la ajutorul dumitale, deşi nu văd e nimeni altul care ar $i

utut juca att de %ine rolul. — /ol3 0e $el de rol3 — Ai auit ce sunea ara%ul adineauri' că în ca de atac, oamenii lui A%u el )ot au ordin să

omoare imediat e cei doi rionieri al%i. 0um intenţia noastră e să&i atacăm, tre%uie să&i scoatem maiînainte e ei din lagăr. Alt mijloc nu văd dect să mă strecor rintre ei su% chiul unui negru.

— 1i&ţi mai tre%uie un tovarăş3 — Da. — 2ăi atunci se schim%ă trea%a. )erg şi eu. :ă&mă, domnule, şi al%astru, nu numai negru, dacă&i &

aşa. — 0a să te liniştesc, o să&ţi sun că vom între rinde salvarea lor este noate, duă ce voi

îmresura lagărul. 2rin întuneric n&o să ia nimeni în seamă nasul dumitale. 1i&aoi, dacă suntemdescoeriţi, la un semn al meu, oamenii noştri ne vor sări în ajutor. Att ct vor ă%ovi ei, suntem noiîn stare să ne aărăm.

— 0red şi eu ;ine, $ă&mă şi ara. )ă %ucur de e&acum să le trag claa ticăloşilor. — (re%uie însă să ne desuiem aroae nă la iele şi să ne ungem tot truul cu $uningine şi

grăsime. — -u $ace nimic, numai să&mi recaăt e urmă chiul o%rşiei mele adevărate. Doar n&o să rămn

negru toată viaţa. Aşadar, unct şi ne&am înţeles.

Capitolul XV - Aventur ă primejdioas ă

2entru moment se usese la cale tot ce era de $ăcut şi ar $i $ost tim să se odihnească niţel, dar niciEmil +chPar şi nici 2$otenhauer nu utură închide ochii la gndul că $ratele şi rietenul lor era în

rimejdie de moarte.

~ 172 ~




)ai era un al treilea care nu&şi găsea astmăr' :iul&tainei, care se întorsese mai liniştit în lagăr, dar e care %ucuria nu&l lăsa să doarmă. A$lase în s$rşit taina vieţii sale şi că în curnd îşi va revedea ărintele.

Duă ce trecu, de mieul noţii încercară şi ei să găsească uţină odihnă. (otuşi nu se luminase încă %ine şi medicul $u în icioare vrnd să $acă o mică insecţie rin îmrejurimi. +avantul îl simţi şi sesculă şi el.

— Ai dormit3 îl între%ă acesta. — -u. — -ici eu. — +ă insecte niţel rimrejur. — Eu o să&ţi roun ceva mai %un. — 0e3 — # vnătoare de hiootami. )ai mare ruşinea să $i trecut e lngă mlaştina lor şi să nu $i văut şi

noi unul la $aţă. Ei, ce ici3 (ocmai e vremea asta se întorc ei la ru. — ;ine, merg. — Arme ai3 — Da, uşca mea. — -&ajunge. 0u un glonţ ori două nu do%ori o namilă ca asta, doar dacă vei $i avnd gloanţe

e7loi%ile. — e am e cora%ie, nu la mine. — 2ăcat! Eu am cteva, dar nu se otrivesc la uşca dumitale. 1tii unde e cel mai vulnera%il unct

la hiootam3 — Da, între ochi şi ureche. — ;ravo! )ai %ine e să&l ocheşti duă ureche şi, dacă l&ai nimerit, îi s$ărmi ţeasta şi&i %oară

creierii în toate ărţile. 0te vnători de astea am $ăcut eu cu $ratele dumitale, n&am ăr în ca! +tai să&mi încarc uşca şi mergem.Ceşiră din lagăr. a răsărit se ărea o geană, de lumină att ct să desluşească drumul. +e îndretară

sre mlaştină, $iindcă acolo era mai ro%a%il că vor da de hiootami. Acum se mai luminase şi sevedea %ine e unde treceau. +avantul se ori deodată în loc şi arătă o urmă ciudată.

— 1tii de unde vine3 între%ă el e Emil. — De la un hiootam. — Da. Ca te uită %ine la ea. Dihania a ieşit, din ru, a troăit niţel în loc, e urmă... — Da. — 0e era3 A ieşit de colea din scor%ura asta care tre%uie să mişune de $urnici. — =n mic mami$er. — 2e latineşte3 — 3r(cteropus aet"iopicus**>. — 1i e ară%eşte3 — !bu .atla& , (atăl&ghearelor. — Da. C se ice aşa $iindcă are unghiile att de lungi. Am văut eu o gheară de&astea la ro$esorul

nostru de istorie naturală. Avea o grămadă de lucruri rare şi nu era ro$esor rău, numai că e mine nu

113 2orcul termitelor.

~ 173 ~



Slujitorii mor ii

mă utea su$eri. — De ce3 — :iindcă îi uneam întotdeauna nişte între%ări la care cel mai învăţat om n&ar $i ştiut să&i

răsundă. 2rinsese ică e mine şi mi&o cocea. #dată, la un e7amen... la adicătelea n&ar tre%ui să&ţisun, dar între rieteni... -u e aşa că n&o să a$le nimeni3

— @ai de mine! +e oate3 ise +chPar, m%ind, că era nevoit să asculte entru a nu ştiu cta oarăaceeaşi oveste.

Din $ericire, tocmai atunci se aui undeva e, aroae o detunătură groavă. — #are cine să $i tras3 între%ă savantul. 2arc&ar $i dat cu tunul. — +lovacul, răsunse Emil. Asta este detunătura armei lui, o cunosc eu. 2ro%a%il că se a$lă în

rimejdie9 să mergem reede să vedem ce e cu el.+ăriră este rădăcini şi cioturi, nelund în seamă iedicile care li se uneau în cale, şi alergară

dincotro se auise detunătura. Duă cteva secunde auiră un glas denădăjduit strignd'

— /ussa$ adi @ to jest "rozne* Ajutor, ajutor! — El e, ise +chPar. +trigă duă ajutor e toate lim%ile e care le cunoaşte, ara%ă, slovacă şi

germană. @enim, venim îndată, 1te$ane! răsunse aoi cu glas tare doctorul.+lovacul îl recunoscu duă glas, căci strigă cu voce sugrumată de saimă'

— )ai reede, mai reede, e$$endi! A deschis gura să mă înghită... aoleu!Dacă era vor%a de înghiţit, aoi tre%uie să $i $ost vreun monstru care&l ameninţa e %ietul slovac,

duă cum înţelese +chPar şi cum şi era în realitate. 0nd ajunse, cu savantul duă el, la o tu$ă ieşită e mal, în jurul căreia se $ăcea un mic gol$ de trestii, văură un hiootam enorm şi e slovactremurnd vargă în $aţa lui. iootamul ieşise este noate să roadă mlădiţe şi se întorcea sre ru,cnd dădu cu ochii de slovac, care tocmai co%ora din luntre, venind de unde îl trimisese doctorul.#muleţul nostru, în loc s&o ia la $ugă, se aucase să vnee hiootami. 2usese uşca enormă la ochi şi

trase, $ără însă să nimerească %ine monstrul. -u se vedea unde ătrunsese glonţul, dar ro%a%il că&latinsese undeva şi&l araliase entru moment, altminteri se isrăvea nă acum cu slovacul.iootamul căscase o gură att de groavă înct ar $i utut într&adevăr să înghită un om ct de voinic.

0nd slovacul îi vău e cei doi venind, căătă curaj, ridică de jos uşca şi strigă' — AcuN îl omor, nu&mi mai scaă. Dacă nu&l nimeresc, ne înghite e toţi trei. — Astmără&te, îi ise savantul. -u vei că n&are destulă utere glonţul tău3 +tai să vei cum îl

culc numaidect la ămnt.+e aşeă ochind urechea monstrului şi trase. # detunătură, aoi alta, şi s$ărmături de ţeastă

amestecate cu creieri %urară în toate ărţile. iootamul se clătină e icioare, cău aoi grămadă la ămnt şi rămase nemişcat.

De&a%ia acum slovacul ăru că&şi dă într&adevăr seama de rimejdia rin care trecuse. +ări îngroitîntr&o arte şi răcni'

— -u v&aroiaţi de el... se re$ace... ne înghite... acum ne înghite!... — @or%eşti rostii! ise savantul, rnd. -ici rin gnd nu&i trece să se re$acă. De ce $ugi acum

de el şi n&ai $ugit adineauri3+lovacul se în$urie.

— +ă $i $ugit3 2arcă dumneata nu $ugeai, dacă l&ai $i văut cu gura aia mare căscată gata să te&nghită3 -umai să mă $i mişcat din loc şi mă şi&nhăţa!

~ 174 ~




— -u, dragul meu9 tre%uie să&l $i nimerit undeva în $alcă, de aceea nu mai utea închide gura. 1i$iindcă aşa ceva nu i se mai întmlase nă acum, s&a seriat şi de saimă a rămas ca îmietrit în loc.

#muleţul îl rivi cu îndoială. — -u cred una ca asta. -u se serie un hiootam de o stritură ca mine. — Dacă nu mă crei, n&am ce&ţi $ace! @or%a e, %ine că ai scăat şi nu te&a înghiţit.+e aroiară de hiootam ca să&l rivească mai de aroae.

— :rumos e7emlar, ise Emil +chPar. Are o lungime de este atru metri. — Da, e într&adevăr $rumos, răsunse savantul. 0e mai osăţ entru oamenii noştri! — # $i %ună carnea lui3 Eu n&am mncat încă nă acum carne de hiootam. #are ce gust să ai%ă3 — )inunat! -&ai dect să guşti ca să te convingi. 1i&acum ce $acem cu el3 Dacă&l lăsăm aici vin

crocodilii şi&l în$ulecă. — +ă rămnă 1te$an aici şi noi ne întoarcem în lagăr.)ergeau agale căci n&aveau la ce să se gră%ească, ştiind că oamenii de&a%ia se vor $i sculat, cnd

medicul se ori %rusc în loc, arătă sre o creangă rută şi ise cu glas înă%uşit savantului' — +tai! 2e&aici a trecut cineva. — (ot ce se oate, răsunde acesta cu neăsare. — Dumneata iei lucrurile rea uşor. 8n situaţia noastră tre%uie să $im cu %ăgare de seamă la orice. — @a $i $ost cineva din oamenii noştri. — -u cred. — Atunci o $i trecut vreun animal şi în $ugă a îndoit crenguţa. — +ă vedem.+e alecă şi e7amină cu luare&aminte ămntul cleios. 0nd se ridică de jos, ăru $oarte îngndurat.

— 0e e, ce&ai găsit3 )utra dumitale nu&mi rea lace, suse savantul, îngrijorat. — A trecut de curnd un om e&aici. Era desculţ şi a ăşit cu %ăgare de seamă.

— #r $i urme mai vechi. — -u, sunt $oarte roasete. — # $i venit cineva duă noi să ne caute. — -u, nu, urmele duc sre lagăr, nu de la lagăr încoace. +ă ne luăm duă ele, dar să nu $acem

gomot.+e întoarseră e7act de unde veniseră9 deodată urmele cotiră la stnga şi se cunoşteau şi mai %ine ca

nă acum. Emil se ori, arătă sre ele şi şoti savantului' — +ionul nu e destul de riceut. -e&a urmărit as cu as şi tre%uie să $i văut că suntem doi. -u

s&a gndit că la întoarcere vom %ăga de seamă urma lăsată de un al treilea. — 2oate că e tot unul de&ai noştri şi n&avea nici un motiv să se $erească. — Dacă ar $i aşa, nu s&ar $i întors nă nu ne găsea, sau cel uţin ne&ar $i strigat ca să&l auim. 8n

orice ca, credinţa mea e ca era străin şi se cere să $im atenţi. Dumneata uită&te mereu în $aţă ca să&l oţi ări înainte de a ne $i văut el e noi.

# luară şi ei e stnga, în direcţia care tre%uia să&i ducă între caătul mlaştinei şi lagăr. Aici eragreu de urmărit urmele, căci iar%a şi ămntul erau %ătătorite de cu seară9 de aceea +chPar mergeact utea mai iute, ca să mai oată ajunge e cel căutat.

Aoi coacii se răriră şi se desluşeau %ine urmele e ămntul umed. +e adăostiră e duă coaciînaintnd cu %ăgare de seama.

~ 175 ~



Slujitorii mor ii

— =ite&l! ise deodată savantul. — =nde3 între%ă Emil, dosindu&se duă un trunchi gros. — -umără nă la al şaselea coac dret înainte9 e tot aşa de gros ca şi ăsta unde suntem noi acum.

)i s&a ărut că se mişcă arcă ceva. # $i individul e care&l căutăm.+chPar avea rivirea mai ageră ca a savantului. 8şi aţinti ochii într&acolo aoi şoti'

— Ai dretate9 e cineva duă coac. — 0ine să $ie3 — -u ştiu. 8n nici un ca unul de&ai noştri. 2oartă o manta de %lană de maimuţă de culoarea coajei

de coac ca să nu se distingă lesne. — De ce s&o $i orit şi nu&şi vede de drum3 — 2oate că a auit vreun gomot venind din lagăr şi s&a ascuns. 2ro%a%il că vrea să ne sionee şi

nu e singur. — 0e e de $ăcut3 Dacă ne vede, o ia la $ugă şi&l scăăm.

— +ă&l lăsăm să ne vadă, adică nu e mine, ci e dumneata. -u tre%uie să ne simtă deocamdată. Ca&o înainte e duă coaci, du&te mai dearte şi întoarce&te e urmă, ea şi cnd ai veni de dincolo şi te&aiîndreta sre lagăr. # să&l avem aşa între noi doi. :ă aşa ca să te vadă. 0nd vei $i mai aroae de el, osă&şi îndrete toată atenţia asura dumitale şi eu o să&i ot sări în sate.

— m! Cdeea nu e rea. @ei numai să nu&ţi scae. — :ii $ără grijă. De altminteri, cum oi une mna e el, te chem9 vom $i amndoi în stare să %iruim

un negru, ce nai%a! Acum du&te reede, să n&auce să lece!2$otenhauer se îndeărtă %inişor, iar Emil +chPar rămase să ndească momentul rielnic. @ău

e negru tresărind deodată şi ghemuindu&se la ămnt. 8l ărise e savant. +chPar att aşteta. +e$urişă de la un coac la altul nă ce $u numai la cţiva aşi de el. De văut nu&l utea vedea, căcinegrul îşi trăsese mantaua e ca. 2$otenhauer trecu agale e lngă el re$ăcndu&se că nu&l vede.

#mul se ridică atunci în icioare. Dintr&o săritură, doctorul îi sări în sate, îl aucă de gt şi&l trase josla ămnt. 0u un ţiăt, omul întoarse caul. 0nd îi vău $aţa, $u ct &aci să&i dea drumul. -enorocitulavea un o%ra şi jumătatea nasului mncată. 0u ochii %ul%ucaţi de saimă, era într&adevăr hidos lavedere. 0aul descoerit, tuns nă la iele şi de culoare închisă. @rsta nu i&o utea cunoaşte, ăreaînsă sa $ie destul de înaintată. ngă el se a$la o măciucă ghintuită şi la %ru urta un umnal. Acesteaerau singurele lui arme.

2$otenhauer venise şi el în $ugă şi Amndoi reuşiră să&i lege minile la sate. — 0ine eşti tu şi ce&ai venit să sionei aici3 îl între%ă Emil în lim%a ara%ă.#mul se uită încruntat la ei şi răsunse'

— Dar voi cine sunteţi şi entru ce m&aţi atacat3 — :iindcă, dacă ne&ai $i rieten, nu te&ai $i strecurat hoţeşte în jurul lagărului nostru. — +unteţi vnători de sclavi ca şi cei de colo3 — -u. /ăsunde la ce te&am între%at. 2e cine şi ce cauţi aici3 — Am venit să cumăr vite şi alte măr$uri de la ei. — A, eşti omul e care&l aşteta ai ceauşul! De ce veneai e $uriş şi nu $ăţiş3 — @roiam să văd dacă nu m&a minţit ceauşul. (e aud vor%ind desre el şi totuşi ici că nu eşti dintr&

ai lor. 0um vine asta3 — Am ornit să %iruim e vnătorii de sclavi şi am us mna e ceauş şi oamenii săi, care acum

~ 176 ~




sunt rionierii noştri. — Atunci v&aţi $ăcut stăni şi e avutul lor3 — Da. @oi $ace însă eu trgul cu tine în locul ara%ilor.#%raul rămas tea$ăr al negrului se schimonosi groanic în mnia care&l curinse şi ise'

— Allah să te edesească cu $ocul iadului. )i&ai luat&o înainte, dar nu te vei %ucura multă vremede rada ta. Dă&mi numaidect drumul, altminteri, îndată ce va $i soarele sus e cer, oamenii mei vorveni să vă $acă ra$ şi ţărnă.

— -u mai sune! +unt mulţi3 — )ai mulţi dect crei tu! — C&ascultă, ştii tu cţi inşi am eu su% comanda mea3 — -u ştiu şi nici nu vreau să ştiu. Dă&mi drumul să lec! — 1i ce va $i duă ce&ţi voi îmlini dorinţa3 — -u e o dorinţă, ci o oruncă la care tre%uie să te suui. 2e urmă vom îmărţi între noi rada e

care o voi lua de la ceauş. — m! suse +chPar m%ind. 1i unde se a$lă acum oamenii tăi3 — =nii aroae de tot de&aici. C&am lăsat dinadins în urmă ca să iscodesc mai înti ce se etrece în

lagăr. Dacă nu mă întorc reede, vor ieşi înaintea cetei mele de ră%oinici care vin încoace să le dea deştire că am căut în mna duşmanului. 1i atunci... nici Allah, nici eu nu vom avea îndurare de voi.

— @or%eşti ca un adevărat emir de care ascultă mii de ră%oinici, totuşi nu vrei să&mi sui cţioameni ai. Eu însă îţi voi arăta îndată numărul suuşilor mei. @ino să vei.

Emil îi vor%ise ast$el $iindcă auise dinsre ru un glas uternic care dădea o comandă şi %ănuia căsoseau coră%iile. 1i, într&adevăr, nu se înşelase. (rase e ara% duă sine sre mal, dădu trestiile la o

arte şi&i arătă într&acolo. +e vedeau toate cinci coră%iile trase de %ărci şi îminse de vntul rielnic aldimineţii. ;ărcile erau încărcate cu vslaşi şi untea vaselor $or$otea de oameni.

— !lla" a#bar* Attea coră%ii! ise ara%ul uluit şi în$ricoşat. 0ine sunt oamenii aceia mulţi şi cecaută aici3 — @or să&ţi nimicească tri%ul. @eţi $i striţi de e sura$aţa ămntului. 1i&acum sune, care din

noi o să se ducă în $ocul iadului3 -oi ori voi3 — Attea coră%ii şi atţia oameni!... reetă ara%ul seriat. — aidem, să&ţi mai arăt încă şi mai mulţi.8l aucă de %raţ şi&l trase sre lagăr. 0nd ara%ul vău soldaţii, strigă îngroit'

— Armata! +tăne, vrei să cucereşti întreg +udanul3 — -u, vreau numai să edesesc e A%u el )ot. — A%u el )ot3 Altceva nu vrei3 între%ă reede ara%ul cu o licărire de %ucurie în ochi. -u vrei să

ataci satele %ongoloşilor3 — -ici rin gnd nu&mi trece. Si&am sus, vreau să sca lumea de un ticălos ca A%u el )ot, e

urmă lecăm &aci încolo. — Luri3 — Da. — 2e strămoşii şi e %ar%a ta3 — +trămoşi da, %ar%ă n&am. — Atunci Allah să te %inecuvntee şi să te rimească în al şatelea cer! Dacă nu mi&ar $i minile

~ 177 ~



Slujitorii mor ii

legate, te&aş îm%răţişa şi te&aş ruga să md $aci rietenul şi aliatul tău. — @or%eşti serios3 — 2ot să $ac şi jurămnt, stăne! +eri%ahurile sunt o nenorocire entru %ieţii negri şi A%u el )ot e

diavol, nu om. -imeni n&a avut nă acum utere şi îndrăneală să se ridice îmotriva lui, aşa că aro%it toate ţinuturile de jur îmrejur. 0ine cuteaă să se aere, e ierdut9 ori îl omoară, ori îl ia sclav.Dar cnd vine un mare emir ca tine, cu atta armată, nu ne mai e nouă $rică de nimeni şi te rugăm să ne

rimeşti rintre ră%oinicii tăi ca să lutăm cu toţii entru nimicirea lui A%u el )ot.@or%ise cu însu$leţire şi ochii îi luceau de %ucurie şi entuiasm. (otuşi Emil vru să se asigure că nu

se re$ace. — Aşadar, nu eşti rietenul lui A%u el )ot3 îl între%ă el. — Eu3 îl urăsc de moarte! — Atunci cum se $ace că vii să $aci a$aceri cu ceauşul lui3 — A$aceri3 rse omul, cu neca. Da, a$aceri, dar nu cum crede ceauşul. -&am adus nimic în

schim%ul vitelor. @roiam să&i atacăm şi să&i omorm e toţi. De aceea m&am mniat aşa cnd am auitcă ne&aţi luat&o înainte. Acum îţi las tot. +une&mi numai unde e A%u el )ot. -u rea cred să&i meargă

%ine, dacă ceauşul s&a desărţit de el. Asta m&a şi $ăcut să mă gndesc la ce&ţi suneam adineauri. — 0are e numele tău3 — !bu ed 'abbu"s**, $iindcă eu nu mă lut cu altă armă dect cu măciuca şi nu s&a găsit nă

acum încă nimeni să mă întreacă în îndemnare. — 0ţi oameni ai cu tine3 — Două sute. — Att de mulţi îţi tre%uiau ca să %irui cincieci de inşi3 — -u, stăne, nu entru asta îi luasem. Erau însă multe vite de transortat şi se cerea să lucrăm

reede ca să nu dea A%u el )ot este, noi. otărsem ca tot ce&au adus ceauşul şi oamenii lui să

disară $ără urmă şi să nu %ănuiască A%u el )ot cine le&a $ăcut de etrecanie. Acum sune, stăne, ceai de gnd să $aci3+chPar îl delegă icnd'

— Eşti li%er. Dacă tot ce mi&ai sus se adevereşte, vei $i aliatul meu şi vei vedea cu ochii tăi e A%uel )ot tăvălindu&se în ţărnă la icioarele mele.

— Am sus adevărul, crede&mă. 8ngăduie să chem e un om de&al meu da să&l trimit acasă, călare,să sună ră%oinicilor noştri ce&am hotărt.

— )ai e tim. Miceai că vrei să trimiţi un om călare. Aveţi cai3 — -u, am adus cu noi cămilele ca să avem cu ce transorta rada e care credeam că vom lua&o de

la ceauş. — @i se va da o arte din ea. )ă %ucur însă că aţi adus cămilele. Aceasta ne va înlesni drumul. — =nde3 — a #m%ula, în ţinutul %elandaşilor. A%d el )ot e acolo, şi a nimicit satul, a ucis e cei de care nu

se utea $olosi şi a luat în sclavie tineretul şi oamenii în utere.Ara%ul rămase cteva momente ca îmietrit, e urmă strigă însăimntat'

— +ă ne $erească Allah să se întmle aşa ceva. -oi trăim în %ună înţelegere cu %elandaşii şi avemrude e&acolo.

114 (atăl măciucii.

~ 178 ~




— @ei că Allah nu v&a $erit, $iindcă s&a şi întmlat. — Eşti sigur3 — :oarte sigur. Aseară a venit o şta$etă care +unea că A%d el )ot se duce să mai $acă şi alţi

sclavi, iar A%u el )ot e în drum sre el. — Atunci să lecăm reede, stăne, ca să scăăm ct mai curnd lumea de un nemernic ca el.

+untem destui ca să&i venim de hac. — Aşa şi vom $ace. Acum hai în lagăr să mai stăm niţel de vor%ă şi să unem la cale lecarea.0nd ceauşul îl vău venind, ise celorlalţi rionieri'

— Ista e şeicul e care&l aştetam. ;ine că. a venit. # să&l unem e el să intervină entru noi.Ara%ul îi trnti însă un icior în sate şi mormăi indignat'

— (aci, cine rios! ;ine v&a $ăcut! Dacă nu unea emirul acesta străin mna e voi, vă strngeam e toţi de gt, eu, cu minile mele. Arde&v&ar $ocul iadului în vecii&vecilor, e voi şi e urmaşii voştri!

(oţi se uitau miraţi la şeic, dar nici unul cu rivirea e care i&o aruncă :iul&tainei, care stătea niţel

mai la o arte cu rietenul său, :iul&devotamentului. a vederea lui, tnărul sărise în icioare şi nu&şimai lua ochii de la el.

— 0e ai3 0ine e omul ăsta3 îl cunoşti3 îl între%ă ;en ?a$a. — 8l... 8l... mi se are că&l... cunosc... răsunse A%d es +irr cu ochii din ce în ce mai măriţi. — 0ine e3 — -u... ştiu... nu ot să&mi aduc aminte.8şi aăsă $runtea cu alma, ca şi cnd gestul acesta i&ar $i ajutat memoria, dar adarnic. 8nceu să se

lim%e de colo nă colo agitat, murmura cuvinte neînţelese, alcătuia din sila%e cuvinte, se aşeă iarlngă, ;en ?a$a9 e scurt ai $i is că numele îi sta e lim%ă dar nu&l utea ronunţa.

8n vremea asta Emil +chPar şi 2$otenhauer useră e şeic la curent cu situaţia. A$lă de la ei cinesunt, nu&şi utea însă lămuri multe. =n singur lucru înţelegea, că se s$rşise cu A%u el )ot, care va $i

rins şi redat mudirului din :ashoda. Ara%ul era att de încntat, înct ar $i vrut să ornească imediatcu oamenii săi dacă i&ar $i avut la îndemnă. — +untem noi destui ca să $im siguri de i%ndă, ise Emil. -u rea am însă încredere în nuehri.

Dacă&i iau cu mine, mă tem să nu treacă iar de artea lui A%u el )ot. +ă&i las aici, n&am destui oamenicare să&i ăească.

— (e ot ajuta eu, răsunse şeicul. — 0um3 — 2rin c"aib&ul** tri%ului meu. Allah l&a milostivit cu darul vor%irii şi inima cea mai îmietrită se

înmoaie la cuvintele lui. 0nd siritul se co%oară în el, leacă din sat în sat nă în ţinutul suluBilor. 8icunoaşte %ine e nuehri şi ştie cum să le vor%ească. 8ngăduie&i să se urce e cora%ie şi să le ţină o

redică. :ii sigur că de&a%ia vor aşteta e urmă să&şi verse sngele entru tine. — ;ine, să încercăm. +ă mergem acum la oamenii tăi ca să trimitem o şta$etă acasă la voi, să sună

ră%oinicilor voştri să se gră%ească.Ceşiră din lagăr şi, nu dearte de locul unde $usese rins ara%ul, văură trei inşi şi atru cămile

ascunse rintre coaci. 1eicul se aroie de ei şi le suse cu glas tare ― ca să se convingă Emil desinceritatea lui ― ce au de $ăcut. =nul din ei orni în goană, iar ceilalţi trei veniră şi ei în lagăr.

A%d es +irr nu&şi găsea astmăr. 0ăuta cu în$rigurare să găsească numele şeicului. 8nceea mereu

115 2reot, redicator am%ulant.

~ 179 ~



Slujitorii mor ii

cu "A%u... A%u enT" şi se orea. — -u&ţi mai aduci aminte unde l&ai văut3 între%ă ;en ?a$a. — -u. — Atunci degea%a vrei să&l găseşti. — -u, nu, dacă&mi amintesc numele lui ştiu de unde&l cunosc. Am imresia că omul acesta mi&ar

utea $ace un mare %ine. — Eu în locul tău l&aş între%a cum îl cheamă. — Aşa m&am gndit şi eu. # să&ncerc. +e sculă de la locul lui, se aroie de şeic şi&l între%ă' — +tăne, n&ai vrea să&mi sui care ţi&e numele3 +unt tnăr, ce&i dret, şi ar tre%ui s&aştet mai

înti să $iu între%at de cei mai vrstnici, Allah însă te va răslăti entru %inele e care mi&l vei $acerăsunnd la între%area mea.

— ;ine, să ţi&l sun. )ă cheamă !bu es 'abbu"s.(nărul îi mulţumi şi se întoarse la rietenul său.

— -u la numele acesta m&aştetam, ise el deamăgit. — Atunci nu oate $i cine crei tu, îşi dădu cu ărerea rietenul său. — ;a el e, sunt sigur9 chiul acesta cu un singur o%ra l&am mai văut eu undeva, dar e atunci nu

era încă tămăduit. (re%uie să $i $ost tare mititel e vremea aceea. — a noi nu e o%iceiul, ştiu însă că voi, ara%ii, vă orecliţi duă o însuşire sau un semn e care &l

aveţi, nu&i aşa3 — ;a da. — 1tii tu cum i&aş ice omului ăstuia3 — 0um3 — !bu en ?u"s el )i"s.**F

(nărul se %ătu cu mna este $runte şi strigă'

— Hamdulilla", am găsit... am găsit! (u îi ici (atăl&unei&jumătăţi&de&chi, dar e&atunci numelelui era mai scurt9 i se icea' (atăl&jumătăţii. Acum ştiu cine e. — 8mi are %ine că te&am utut ajuta. Si&ai adus acum aminte şi de unde&l cunoşti3 — Da. -e&am omenit cu el la noi în cort cu sngele şiroindu&i e o%ra. )ama i&a sălat $aţa şi i&a

legat rănile. 2e urmă a ăcut multă vreme %olnav. )ă chema adesea lngă el şi&mi $ăcea jucării. Eu îiiceam (atăl&jumătăţii, $iindcă nu mai avea dect un o%ra. @ederea lui mi&a treit şi alte amintiri. #Allah, Allah, vreau să&l între% desre mama şi ţara mea...

— Dacă o $i el! — El e, sunt sigur. )ă duc să&i sun.@or%ise cu atta în$rigurare şi ridicase $ără să vrea glasul înct $u auit de toţi, chiar şi de şeic.

— (e&am auit ronunţnd numele A%u en -uhs. 0ine e acela3 — (u, stăne. -u te cheamă aşa3 — Acesta nu e numele meu, dar aşa&mi sunea cndva în glumă un %ăieţaş care&mi uşura mult

su$erinţele cu drăgălăşeniile lui. — =nde era asta...3 +une&mi, rogu&te, mai reedeT+e adunaseră toţi în jurul lor şi ascultau curioşi la ei.

— a 4enadem, în ţinutul Dar /unga.

116 (atăl&unei&jumătăţi&de&chi.

~ 180 ~




— 4enadem, o 4enadem! strigă ne%un, de %ucurie tnărul. — 8l cunoşti tu3 între%ă şeicul. — -u, dar te rog în numele lui Allah răsunde mai dearte, la ce te voi între%a. 0um ai ajuns tu

atunci la 4enadem3 — )ă juruisem să mă duc la mormntul vestitului mara%u din (undur. Drumul era lung, am ajuns

însă cu %ine la ţintă şi m&am închinat cum scrie la lege. Am ornit aoi, uşurat de ăcate, îndărăt srecasă, dar între lacul /ahat erari şi 4enadem am $ost atacaţi de o caravană de %andiţi. )ulţi din

elerini au $ost ucişi9 eu m&am ales cu un o%ra reteat de o lovitură de iatagan. Allah mi&a luat atunci entru ctva tim su$letul din tru ca să nu simt durerile. Aşa m&a găsit un drumeţ care, vănd că mairăsu$lu, m&a dus cu el la 4enadem, unde m&am deştetat de&a%ia duă ce mi&au $ost legate rănile.

— 0um îl chema e omul care te&a salvat3 — ;araB el 4asi, emirul din 4enadem. — 2e $emeia lui ai văut&o la $aţă3

— De multe, multe ori, căci $emeile din 4enadem nu se acoeră la $aţă cnd s&arată oaseţilor. Era %lndă şi milostivă ca luna e ale cărei rae co%oară roua %elşugului e ămnt. (oţi o aveau dragă.Emirul era un om asru, dar dret, şi ne&am juruit rietenie nă la moarte. #mul acesta îşi iu%eanevasta şi coilul cu o dragoste neţărmurită.

— C&ai cunoscut tu coilul3 — Da. Era un dar de&al lui Allah, %ucuria mamei lui şi nădejdea tatălui său. — 1i i&a îmlinit el nădejdile3 — -u ştiu, $iindcă n&am mai $ost de&atunci e la 4enadem. — 1i nici emirul la tine3 — -u. Acum o lună însă, e cnd eram eu lecat, mi s&a sus că a venit un străin care&şi icea

;araB el 4asi, emirul din 4enadem, şi m&a căutat. A tre%uit să lece chiar a doua i, aşa că nu l&am

mai găsit cnd m&am întors. Eu cred că a $ost o greşeală, $iindcă oamenii mei iceau că omul acela era@nătorul&de&ele$anţi, e care&l cunoaşte multă lume. — Emirul din 4enadem şi @nătorul&de&ele$anţi e unul şi acelaşi om. — Allah! +&ar utea!... — # vei a$la îndată. 8ţi mai aduci tu aminte cum îl chema e %ăiatul emirului3 — Da. 8i liseau degetele cele mici de la icioare, de aceea i se icea /esu& et Tmeni 6a9abi+lidşv'

)esu$ cu ot degete. — =ită&te aici!(nărul se descălţă şi&şi arătă icioarele.

— )inunea lui Allah! Ai şi tu tot ot degete la icioare... #ri nu cumva eşti...3 8şi curmă vor%a şi seuită cu atenţie la %ăiat. (răsăturile chiului tău nu sunt încă destul de %ăr%ăteşti ca să văd dacă semenicu tatăl tău, dar un glas lăuntric îmi sune că eşti coilul rietenului meu. /ăsunde, aşa e sau mă&nşel3

— Da, stăne, eu sunt coilul de&odinioară e care&l jucai e genunchi şi care&ţi icea în glumă !bu en ?u"s. 2nă acum n&am ştiut nici eu cine sunt, dar de cnd te&am văut e tine ştiu că sunt $iulacelui emir din 4enadem.

— @ino la ietul meu, $iul urmaşul rietenului meu nă la moarte! 2rietenii tăi sunt şi rieteniimei şi mna mea va înlătura e duşmanii din jurul tău, ise şeicul şi strnse e tnăr în %raţe. (oţi

~ 181 ~



Slujitorii mor ii

înţelegeau că aceştia doi aveau multe să&şi sună şi&i lăsară singuri.+chPar îşi aduse aminte că slovacului i s&o $i urt să ăească e hiootam şi anunţă tuturor

vestea că vor avea un osăţ straşnic. =n usan el ;ahr $usese ucis şi se va îmărţi tuturor din carnealui. @estea $u rimită cu mare %ucurie de soldaţi.

Alergară cu toţii la mal şi&l găsiră e (atăl&celor&unsreece&$ire&de&ăr cu uşca în mnă. — 0e, v&au înţeenit icioarele de nu veniţi mai reede să&l luaţi de aici3 se răsti el la soldaţi. -u e

destul că l&am îmuşcat entru voi, vreţi să mă şi car cu el în sinare ca să vi&l aduc3 — 0um, tu l&ai îmuşcat3 între%ă (atăl&rsului încremenit. — D&aoi cine3 răsunse slovacul $udul. — Altcineva. lonţul uştii tale e mare, nu e vor%ă, dar nu $ace el o gaură att de mare. -umai

(atăl&cocostrcului are ast$el de gloanţe. El l&a îmuşcat, nu tu, nu te mai lăuda degea%a. — (aci şi nu mai trăncăni! Ai $ost tu de $aţă să ştii3 ura ta e mare ca şi a hiootamului, dar

creierul, mititel ca al unei $urnici. -&ai auit, mă, %u%uitul uştii mele3

— -oi am auit două %u%uituri şi entru că am văut că lisesc din ta%ără +ihdr AsPad şi (atăl&cocostrcului, am înţeles îndată că ei doi au tras. 1i vrei să&mi %agi mie în ca că tu ai $ostT +une&oaltuia, nu mie, care am în caul meu toate satele şi noroadele, toate oraşele şi oamenii de e ămnt.

— -u mai vor%i rostii! (u nu ştii măcar unde trăiesc oamenii care au luat&o la $ugă de saimă cndţi&au văut mutra asta de do%itoc a ta. Eu, mă, eu ştiu ceva! E lim%ă să n&o ştiu eu3 atineasca,ară%easca...

— 1tii e nai%a! strigă Ali în$uriat. 1i de ce mă $aci do%itoc, mă3 Do%itoc eşti tu cu tot neamul tău,cu...

Att i&a tre%uit slovacului... +e reei la ara% şi se încăierară în lege. :ără să %age de seamă, lamalul rului se rostogoliră amndoi în aă.

+oldaţii, care nă atunci $ăcuseră ha de cearta lor, se seriară groav vănd la o mică deărtare

de acolo doi crocodili scoţnd caetele a$ară. Dar de $rica răcnetelor nu îndrăneau să se aroie.Acum omuleţul aăru la sura$aţă. +e uită mai înti seriat sre crocodili, e urmă în juru&i duă(atăl&rsului. -eărindu&l nicăieri, strigă îngroit'

— @ai de mine! &au mncat crocodilii!... — -u, e tot su% aă, îi răsunseră soldaţii. — #, Allah, se îneacă şi se lăsă reede la $und.Cmediat ieşi celălalt deasura aei şi, nevăndu&şi rietenul, strigă însăimn&tat'

— =nde e (atăl&celor&unsreece&$ire&de&ăr! -u&l văd... — +&a lăsat la $und ca să te caute, îi răsunseră soldaţii. — +ăracul! Dragul de el! E în stare să moară entru mine... )ă duc să&l sca.+e lăsă iar în aă, dar în clia următoare aăru slovacul şi nevăndu&l nici de data aceasta, înceu

să se %ocească' — A murit! +&a înecat! Atta vreme nu oate sta nimeni su% aă... )ă duc să&i scot cel uţin truul

ca să nu&l mănnce crocodilii. — Astmără&te, omule, îi iseră soldaţii. Acu $u aici, s&a lăsat a$und să te caute. — +ăracul! Dragul de el! 2entru mine... 0a să mă scae...+e dădu iar cu caul la $und, aoi ieşiră amndoi în acelaşi tim deasura aei. +e riviră un

moment uluiţi, ieşiră e mal şi înceură să se sărute ca doi coii, în haul soldaţilor care se răădeau

~ 182 ~




de rs.8n vremea asta coră%iile se aroiaseră de mal şi aruncaseră ancora. 0nd cei de e unte simţiră

mirosul de $ritură de hiootam, vrură toţi să co%oare ca să se în$rute şi ei, dar doctorul se temea să&ilase e nuehri de caul lor. -u rea avea încredere în ei. (atăl&jumătăţii îl s$ătui însă să se dea %ine elngă oamenii aceştia semi&săl%atici, lăsndu&i în voia lor. #rice îmotrivire i&ar $i aţţat oate mai rău.+oldaţii rimiră totuşi ordinul să nu&i slă%ească din ochi.

8n tim ce toţi mncau, Emil +chPar, 2$otenhauer şi căeteniile aliate se în$rutau şi ei din slăninahiootamului care, $rită e căr%uni, avea într&adevăr un gust destul de %un.

— -u e aşa că nu e rea3 între%ă savantul, m%ind, e doctor. Eu ştiu însă ceva şi mai %un rinmeleagurile acestea.

— 0e3 — # $ritură de ele$ant, dar să ştii de unde s&o alegi. — 0arne de ele$ant am mai mncat eu, nu ştiu însă care arte a corului e mai %ună.

— +ă&ţi sun eu. +&ar utea rea %ine s&avem rilejul să întlnim e aici un domn Elehas, oatechiar o cireada întreagă. Dacă ne&o veni vreunul în %ătaia uştii, o să&ţi arăt eu. 1tii unde tre%uie să&lnimereşti ca să mergi la sigur3

— Da, în ca, mai %ine is acolo de unde încee troma. — Aşa e, deşi cu un glonţ e7loi%il îl oţi răni mortal şi în altă arte. 0ea mai %ună %ucată, e

artea de deasura a tromei. +ă mănnci şi să&ţi lingi degetele! — (roma3 Eu credeam că troma e tare ca iatra. — (e înşeli, e $ragedă ca şi lim%a de ren. -umai că tre%uie să ştii cum s&o răjeşti, adică în seul de

rinichi. (ii, arcă&mi lasă gura aă! 2ăcat că nu vad acum un ele$ant... — 2$otenhauer! ise Emil rnd. De dragul unei trome răjite ai $i în stare să te iei la lută cu o

cireadă întreagă. Ca gndeşte&te ce&ar $i e oamenii noştri să ne omenim acum cu vreo cţiva ele$anţi

dnd %una este noi! — Dacă sunt liniştiţi n&ar $i nimic, altminteri nu rea ne&ar merge %ine. 1tii dumneata ce se numeşteun "2ustnic"3

— Da, aşa li se ice ele$anţilor masculi, care din ricina răutăţii lor nu sunt toleraţi în turmă, şirătăcesc singuratici de colo nă colo. +unt e7traordinar de rimejdioşi. @ai de cine întlneşte un ast$elde singuratic în calea lui.

— Dret e că unul d&ăştia ar $ace harcea&arcea din vitele noastre. Am $ăcut odată o tristăe7erienţă cu un ast$el de "2ustnic", cnd eram la ;ahr Djur. +tăteam cu doi niam&niami de vor%ă,aştetnd să îmuşc nişte secii rare de ăsări. Deodată simţii cum se cutremură ămntul su%

icioarele mele, cnd... i&aui, ce $u asta3+chPar ascultă cu încordare ctva tim aoi ise'

— 2arcă&ar $i undeva, dearte, o cădere de aă. -u ştiam că sunt şi cascade e&aici. — -u, e altceva. +ă nu $ie vor%a aceea' cnd vor%eşti de lu, luul la uşă. -umai de&am mai avea

tim să unem vitele la adăost.+avantul sărise în icioare, use minile lnie la gură şi strigă anicilor'

— Adunaţi reede vitele şi duceţi&le ct mai dearte! Ele$anţii, vin ele$anţii!+trigătul lui $ăcu e toţi din lagăr să se îngroească. 2useră reede mna e arme, anicii

îmingeau vitele cu suliţele a$ară e cm, în direcţia e care le&o arăta savantul agitnd %raţele ca

~ 183 ~



Slujitorii mor ii

nişte arii. Mgomotul e care&l auise venea dinsre ădure, dar din ricina răcnetelor anicilor, careîndemnau vitele, nu se mai desluşea acum nimic. -uehrii urlau, glasul uternic al lui 2$otenhauerîntrecea însă urletele şi răcnetele.

— (ăcere! inişte, oameni %uni, altminteri suntem ierduţi! strigă el.+e aui iar trootul şi ămntul %u%ui ca şi cnd s&ar $i năruit un id. =rmă aoi un gomot ca scos

din sute de tromete şi de duă tu$iş aăru uriaşul atrued, cu troma ridicată şi ţinnd coada lui,caraghios de mică, în sus. =nul din colţi îi lisea, dar celălalt e care&l mai avea era de&o mărimee7traordinară, dovadă vrsta înaintată a ele$antului. Era înalt de vreo atru metri şi lung cel uţin decinci.

Asectul lui era att de groav şi răcnetul lui att de în$iorător, înct sudaneii $ură curinşi de anică. Aruncară armele şi o luară la $ugă să se ascundă în tu$işuri şi duă coaci. Sietele lor îl $ăcură e ele$ant să ciulească urechile.

Dintr&o cauă care nu se ştia încă $usese or%it de tur%are9 acum se ori din goană şi rivi în juru&i.

@ău oameni $ugind şi uţinii rămaşi e loc să&l în$runte. 8şi roti troma, o ţinu ridicată în sus şi sereei sre ceată. Din aceasta $ăceau arte euroenii, :iul&devotamentului şi vajnicul (atăl&rsului.0eilalţi, nă şi (atăl&măciucii şi asa% )urat, ieriseră ca&n ămnt. 2rionierii stăteau nemişcaţi casă nu atragă atenţia ele$antului asura lor.

)ai era încă unul care nu $ugise ― A%d es +irr, :iul&tainei. 8ndată ce ărise ele$antul venind, setrntise la ămnt şi înceu să se trască %inişor sre el.

— :ugi, $ugi entru Dumneeu! îi strigă :iul&devotamentului. E un "a"şil ...Aceasta înseamnă un hoinar, un vaga%ond, gonit deci de&ai săi din ricina săl%ăticiei şi er$idiei lui.

— Are dretate, ise 2$otenhauer, e un hahşil. loanţele noastre nu&i ot $ace nimic. Dacă ale melenu&l nimeresc, ne&am dus toţi e cocă.

+tăteau toţi îngrămădiţi la un loc cu uştile întinse, dar locul vulnera%il nu&l uteau ţinti, $iindcă

ele$antul ţinea troma ridicată.(otul se etrecuse, %ineînţeles, mai reede dect ovestim. Animalul se aroie nă la o distanţăde cel mult atrueci de coţi.

— 8mrăştiaţi&vă şi trageţi dintr&o singură arte! strigă savantul.+ări la o arte urmat de ceilalţi ― a$ară de slovac, care se lăsase în genunchi şi îndretase ţeava

armei sre gura ele$antului. — Allah, ajută&mi să&l nimeresc în creieri, altminteri îmi dro%eşte do%itocul ţeasta...Aăsă e trăgaci şi îmuşcătura lui avu un e$ect îndoit. +mucitura $u att de uternică înct atul îl

i%i dret în ca şi&l $ăcu să se ră%uşească la ămnt. — :isir $ra# ― o$tă %ună, cu mine s&a isrăvit! strigă el şi rămase cu ochii giţi la ele$ant.Dar monstrul nu lăsă în jos troma ca să&l auce sau să&l dro%ească dintr&o lovitură. -u mişcă

troma9 mai mult încă, nu se mai mişcă nici el. Acesta era al doilea e$ect al glonţului tras de slovac. 8lorise în loc din $ugă, %ineînţeles că numai entru cteva momente, care $ură totuşi de&ajuns entrusalvarea slovacului.

(atăl&rsului vău rimejdia în care se a$la rietenul său şi&i strigă' — :ugi, $ugi reede, că&l ţin eu în loc!+ări înaintea monstrului şi&i descărcă un glonţ în tromă, $ără să o%ţină însă e$ectul dorit. Ar $i $ost

şi el ierdut odată cu rietenul său dacă :iul&tainei n&ar $i avut tim în această scurtă auă să&şi aducă

~ 184 ~




la îndelinire lanul.A%d es +irr se ţinuse ceva mai la o arte şi ele$antul trecuse e lngă el $ără să&l vadă, dar se orise

în loc cnd îl nimerise glonţul slovacului, în clia cnd se aui însă detunătura lui agi Ali, :iul&taineisări în icioare, se aucă de la%a dinaoi a animalului şi i&o reteă dintr&o singură mişcare nă la os.Dacă n&ar $i nimerit locul e7act sau cuţitul nu i&ar $i $ost destul de ascuţit, ar $i $ost $ăcut ra$ cu osingură lovitură. Ele$antul întoarse caul să vadă cine l&a atacat, dar în acelaşi tim mai vău şi altcevacare&l îngroi şi mai mult,

Atenţia tuturor $usese îndretată nă acum numai asura acestuia şi nu luaseră în seamă trootulcare se auea aroiindu&se mereu. ;ătrnul "2ustnic" cutease să se aroie de o turmă de semeni de&ai săi care îl goniseră şi&acum îl urmăreau de&aroae. 0nd cotise mlaştina îl ierduseră din ochi.0um îl ăriră se reeiră sre el să&l omoare cu lovituri de tromă. Ele$antul înţelese că de&aici era

rimejdia mai mare, de aceea o luă la $ugă şchioătnd, $ără să se mai ră%une entru rănile rimite.=rmăritorii săi cu atru icioare erau în număr de doisreece şi ăreau să $ormee o singură

$amilie. Era o ceată mult rea numeroasă ca să încerce să se ia la lută cu ei. :amilia era alcătuitădintr&un ele$ant %ătrn, atru $eciori, atru $emeiuşti şi trei ui. 8n goana lor duă $ugar nici nu luară înseamă e $iinţele acelea cu două icioare. Alergau ca tur%aţi înainte. -umai uii rămaseră mai în urmă.+lovacul şi rietenul său săriseră reede într&o arte ca să nu $ie călcaţi de $ugar. 0nd văuse eele$anţi aroiindu&se, savantul strigă camarailor săi'

— ăsaţi e toţi să treacă şi trageţi numai în ui9 $emelele le avem e urmă sigur.8n acelaşi tim ochi troma unuia din ui9 Emil +chPar $ăcu la $el. loanţele orniră în acelaşi

tim, aoi se aui iar o detunătură şi savantul trase în uiul al treilea. loanţele lui e7loi%ile avurăun e$ect $ulgerător. Amndoi uii de ele$anţi se ră%uşiră la ămnt cu ţeasta s$ărmată. Emil ochise şiel în acelaşi loc dar glonţul lui nu avu atta utere. Ele$antul se ori din $ugă, troma i se legăna ca olim%ă. de endulă încoace şi&ncolo, scoase un răcnet groav de durere şi înceu să se clatine e

icioare ca un om %eat. — 8i ajunge, ise 2$otenhauer. Acum reede duă coaci, reede, reede...2orni în goană sre marginea ădurii, urmat de ceilalţi, a$ară de A%d es +irr şi ;en ?a$a care se

lăsară la ămnt căutnd să se ascundă în iar%ă. — De ce să $ugim3 între%ă (atăl&rsului e savant cnd $u lngă el. 2ăi n&am %iruit3 — =ite&i că vin. 8ncărcaţi reede armele9 $emeiuştele vor voi să&şi ră%une uii, ise aceşti, nelund

în seama vor%ele ara%ului.Aşa şi era. )amele auiseră răcnetul uiului rănit de Emil şi se întoarseră din drum. 0nd ajunseră

lngă ui, înceură să&i miroasă cu troma, e urmă mama uiului rănit îi iăi cu troma rana, îlmngie şi se lii de el ca să&l srijine. Demierdările şi ajutorul ei $ură adarnice. 2uiul de ele$ant selăsă într&o rnă, e urmă rămase nemişcat. 0elelalte mame înţeleseră şi ele că uii lor erau morţi9ridicară tromele şi înceură să urle a jale de ţi se $ăcea ărul măciucă.

— Acum vine ră%unarea, ise 2$otenhauer. Au să ornească să ne caute. — 8mi vine să cred că ne merităm edeasa, răsunse medicul. Durerea lor te înduioşeaă. — ;ine ici. #mul e $iara cea mai cumlită din cte e7istă. Dar ia te uită! 1i arătă sre gruul de

ele$anţi. — @ăd. =na din mame a căut lngă uiul ei şi&l jeleşte. — A, încă una! Acum ştiu ce e. Dumneata nu3

~ 185 ~



Slujitorii mor ii

— -u cumva :iul&tainei a... — Da. El şi cu ;en ?a$a. 0urajoşi %ăieţi! +&au $urişat lngă ele şi le&au în$it cuţitele în ntece.

Acum să ne ducem să le dăm %ietelor animale lovitura de graţie. 1i&aoi mi&e teamă să nu se întmleceva %ăieţilor.

0u un glonţ de $iecare useră caăt agoniei ele$anţilor. — Aşa, acum nu mai simt nimic, ise savantul încărcndu&şi iar uşca. :rumoasă vnătoare, n&am

ce ice. 1ase ele$anţi în mai uţin de un s$ert de ceas! — Atta măcel $ără nici un $olos... răsunse Emil. — 0um aşa3 — 0e să $acem cu attea hoituri3 1i&aoi $emeiuştile n&au colţi şi uii şi mai uţin. — Eu sunt de altă ărere. +&ar utea întmla să avem chiar mare $olos de e urma vnatului nostru.

-u utem şti dacă vom avea destule merinde e drum. — 0e tot sui dumneata! Aici sunt aroae douăeci de mii de ocale de carne. -u se oate consuma

att în două ile, şi mai mult tot nu ţin. — Atunci nu&i cunoaşteţi e sudaneii noştri. Iştia nu mănncă, ci "craă"! 1i&aoi nu e numai

carne, mai sunt iei, oase şi grciuri. Dar ia $ă %ine şi&ţi încarcă uşca, $iindcă n&am isrăvit încă. — 0rei că au să mai vină şi alţi ele$anţi3 — Alţii nu, ci ăştia care au mai $ost. 0nd or vedea că lisesc cucoanele, îl lasă e $ugar în lata

Domnului şi se întorc să le caute. Ele$anţii se rice să găsească urmele ca şi oamenii. — -&aş vrea însă să&i omorm şi e ei. — -&o să&i omorm, deşi e ăcat de atta $ildeş. Aha, ia te uită la sudaneii noştri, acum cnd a

trecut rimejdia scot şi ei nasul a$ară.Aşa şi era. Ceşeau unul cte unul de duă tu$e şi veneau cam codindu&se sre ele$anţii ucişi.8n tim ce se aucară să sintece animalele, se aui dinsre artea unde anicii useseră vitele

răcnete amestecate cu mugete groave. — 0e&o mai $i şi asta, nu cumva s&au seriat vitele3 ise Emil îngrijorat. — (ot ce se oate. +&aştetăm să vedem ce s&a întmlat, răsunse 2$otenhauer. -u tre%uiră să aştete rea mult. @ăură oameni $ugind care&ncotro %iernd ct îi ţinea gura' 2l

"a"şil , el "a"şil şi un taur gonind ca ne%un sre ei, $ugărit de ele$antul de adineauri, îl cunoscurăimediat, $iindcă&i lisea unul din colţi.

— Ei drace, ştii că stăm rost! ise savantul îngrijorat. — (aurul e ierdut, $iindcă ele$antul aleargă mai reede dect el, îşi dădu cu ărerea doctorul. — =ite&l că vine sre noi. +ă nu ne mişcăm, ca să nu atragem atenţia ele$antului.Acesta ajunse din urmă taurul, îi în$ise colţul în %urtă şi&l aruncă din $ugă în aer. (aurul cău cu o

%u$nitură la ămnt, aoi vru să se ridice de jos, dar ele$antul îl aucă în tromă, îl aruncă iar ca e ominge, îl trnti la ămnt şi înceu să&l calce în icioare şi să&l i%ească cu troma unde nimerea.

Ele$antul, înne%unit de $urie, nu se mulţumi numai cu att9 se uită în juru&i, căutnd o nouă victimă.Mări micul gru de oameni şi orni în goană într&acolo.

— :ugiţi în ădure şi urcaţi&vă în coaci! strigă 2$otenhauer. -u încercaţi să trageţi $iindcă ar $i de risos9 e imosi%il să&l nimerim.

(oţi o luară la $ugă de le s$riau călciele. )ai ales slovacul alerga de nici nu i se vedeau icioarele.

~ 186 ~




— Domnule doctor, strigă el din $ugă, trage, trage în ele$ant, altminteri ne&ajunge şi ne sintecă etoţi!

Duă el venea rietenul său (atăl&rsului. :ăcea nişte sărituri de anteră şi urla să&i iasă su$letul' — #, Allah! # soartă! # veşnicie! )&ajunge ele$antul, %lestematul, a$urisitul! Ducă&se mai înainte

în iad, tocmai la $und şi ct mai adnc!+udaneul nu oate să tacă. E $lecar din $ire, vor%eşte şi ţiă chiar atunci cnd ar $i în agu%a lui.A%d es +irr şi ;en ?a$$a răcneau şi ei, ro%a%il însă cu intenţia să serie ele$antul. Alergau mai

mult sre. dreata, e cnd ele$antul $ugea în linie dreată că şi slovacul şi agi Ali. 0eilalţi cotiseră lastnga. ;ăgară de seamă că ele$antul se îndeărtase, de aceea se oriră în loc.

— De cnd sunt n&am alergat aşa, ise savantul g$ind. =ite cum aleargă ele$antul sre tu$iş. A usochii e omuleţul nostru şi e %unicul oraşelor şi noroadelor. +ă ne ducem reede să&i salvăm.

— +tai! îl ori Emil aucndu&l de %raţ. +ă nu ne e7unem degea%ar. +&au ascuns în tu$iş şi nu le oate $ace nimic ele$antul9 e cnd dacă s&ar întoarce şi ne&ar vedea, nu ştiu ău dacă am mai scăa.

"aimanaua" sau "2ustnicul" ― cum vrei să&i sui ― ajunse la tu$iş şi intră în desiş s$ărmndcrăcile su% la%ele lui, ca şi cnd ar $i călcat e iar%ă. +lovacul aui trosnind în urma lui, dar nuîndrănea să se uite îndărăt ci $ugea mereu dret înainte. Deodată se oticni de o rădăcină şi rmase latla ămnt. (atăl&rsului trecu ca o săgeată e lngă el, dar nici nu&l vău. +lovacul se ridică reede de

jos şi orni în goană sre malul mlaştinii. @ău un coac înalt cu trunchiul gros înaintea lui. /idicăochii şi ări e Ali cocoţat e o cracă. +ări duă el, dar cnd vru să treacă e o altă cracă, unde nu l&ar$i utut ajunge ele$antul, vău că e cu neutinţă. 0oacul $usese cndva lovit de trăsnet şi nu mai aveadect trei crăci, dintre care una ciuntită, e care şedea Ali, a cărui $aţă lucea de %ucurie, ca şi cnd s&ara$la în al nouălea cer, nu în rimejdie de moarte.

— #, Allah, ce să mă $ac3 strigă omuleţul denădăjduit. -u uteai s&alegi şi tu alt coac3 (oţi suntmai înalţi şi au şi crăci mai multe dect ăsta... Ele$antul o să mă culeagă de e om cum ai culege un

măr cot... — 0ine te&a us să te iei duă mine3 rnji celălalt cu satis$acţie. Eu sunt la adăost. 2nă aici n&ajunge troma lui, şi altceva n&are ce să&mi $acă.

— Dar nă la mine da, se tnguia slovacul cu diserare. #, Allah, Allah, uite&l că vine!8ntr&adevăr, riturile şi trosniturile se aueau tot mai aroae.

— 0aţără&te e craca ailaltă, îl s$ătui Ali. E destul de groasă ca să te ţină şi atrnă, deasura aei.Dar reede, reede, îl văd de&aici cum vine tur%at sre coac.

#muleţul se căţără ca o isică e trunchi şi încălecă e cracă. reutatea truului său $ăcu să sealece craca nă aroae de oglinda aei. Aici nu&l mai utea ajunge ele$antul9 răsu$lă uşurat crendcă a scăat, dar cnd îşi aruncă ochii în jos vău un hiootam scoţnd caul din aă.

— !lla" #eri"m* răcni el îngroit. 8ndură&te, Doamne! Aici e un cui% de hiootami...8n clia aceea ajunsese şi ele$antul la coac şi ţiătul slovacului îl $ăcu să se uite în sus. -u văuse

încă dect e Ali care striga de sus rietenului său' — Sine&te %ine, nu te lăsa! Dacă te înhaţă husanul eşti ierdut.Ele$antul clii din ochii lui mititei, scoase un muget şi ridică troma sre agi Ali. Din $ericire nu&l

utea ajunge. (atăl&rsului îşi strnse %ine icioarele su% el şi strigă cu %ucurie şi teamă' — 8ncearcă, de, dacă&ţi dă mna! -u&mi asă mie de ţine, $ecior de cine! ai, urcă&te duă mine,

ce mai stai3

~ 187 ~



Slujitorii mor ii

Ele$antul înţelese că nu&i oate $ace nimic, şi&şi îndretă rivirile sre slovac. Dar nici e acesta nu&l utea ajunge. #muleţul credea că&i $ace în neca icndu&i rnd'

— Aha, ai o$tit la carnea mea, ai, urecheatule3 @ino NncoaN, dacă oţi, să ne strngem niţel în %raţe... # să&ţi arăt eu...

-&aucă să&şi s$rşească vor%a căci ele$antul se gndi să&şi ajungă e altă cale scoul. 8şi încolăcitroma în jurul crăcii şi înceu s&o scuture cu atta utere înct (atăl&celor&unsreece&$ire&de&ăr%ură în aer şi cău în aă.

8ncordarea ele$antului $usese att de mare înct îşi ierdu şi el echili%rul, alunecă e ămntul cleiosal ― malului şi cău în mocirlă. @ru să se ţină de cracă, dar su% greutatea truului său enorm craca seruse cu o trosnitură groavă şi achidermul se duse la $und. Ceşi însă imediat la sura$aţă, adică maiînainte troma, ceea ce&i ecetlui soarta. Ele$antul căuse nu dearte de hiootam9 acesta căscă $ălcilelui groave, aucă9 în ele troma şi se lăsă a$und. 0teva momente aa se învol%ură roşie de snge,aoi ele$antul aăru $ără tromă. +coase nişte răgete groave de $urie şi durere şi se uită în juru&i,

căutndu&şi duşmanul. 8l vău la cţiva aşi de el9 se reei la hiootam şi&i în$ise colţul ct era delung în %urtă, aoi ieriră în aă.

Din cnd în cnd ieşeau amndoi la sura$aţă. uta era groavă. iootamul nu se utea scuturade ele$ant şi ele$antul de hiootam. Aa roşie de snge ţşnea în valuri mari în jurul lor, aşa că nu se

utea urmări %ine încăierarea.8n vremea asta slovacul se luta din răsuteri să ajungă la mal ca să nu $ie ajuns de crocodili. /euşi

cu mare greu9 aa curgea şiroaie de e el. (otuşi se întoarse sre aă şi ise ameninţnd cu umnii srecei doi monştri care se lutau mereu'

— Hamdulilla", sunt salvat! @roiaţi să mă mncaţi, surcăciuni! Acum o să vă înghită 1eitan e voicu toţi urmaşii voştri... @eniţi încoace cu toţii să vedeţi cum am %iruit eu un hiootam şi un ele$ant înacelaşi tim.

Aceste cuvinte erau adresate lui Emil +chPar şi 2$otenhauer, care alergau într&un su$let sre mal. — Da, da, veniţi, veniţi reede! strigă şi agi din coac. -u mai e nevoie să&i omorm noi, semănncă singuri unul e altul. =itaţi&vă la (atăl&tromei... trage e hiootam duă el e mal, $iindcănu&şi mai oate scoate colţii din %urta lui. # să&i ia dracul e amndoi, ia acuş...

iootamul era mort. Ele$antul reuşise să ună la%ele e mal dar nu utea scăa de hiootam9răgea de $urie şi sngele îi ţşnea cu utere din gură.

— 2entru noi rimejdia a trecut, ise savantul. +ă unem caăt comediei.Duse uşca la ochi, ţinti şi trase. a întia detunătură monstrul se clătină9 la a doua se ră%uşi e

mal şi se rostogoli îndărăt în aă.0a o veveriţă co%orî agi Ali de e cracă.

— %ac"rulilla", ― laudă lui Allah! strigă el trium$ător. @itejia şi şiretenia mea l&au %iruit. (oatălumea o să mă roslăvească şi o să mă laude cnd s&o în$ruta din carnea lui.

— (aci! se răsti slovacul. 0e&ai $ăcut tu la o adică3 (e&ai cocoţat în coac şi ai stat $rumuşel laadăost nă ce s&a isrăvit. 2e cnd eu, da, eu, eu sunt un adevărat vitea!

— Mău3 ise agi strm%ndu&se de indignare. (u şi vitea! Ca s&auim şi noi ce vitejii ai $ăcut decnd te ştiu eu! =ită&te la tine, mă caraghiosule! Eşti ud ca un căţel scos din aă. (e&a aruncat ele$antulct colo, e cnd e mine nici nu m&a clintit din loc.

— -u vor%i rostii, lăudărosule! Dacă nu eram eu să m&arunc dinadins în aă ca să ăcălesc e

~ 188 ~




ele$ant şi să&l ademenesc duă mine, nu mai scăai tu cu viaţa, aşa să ştii! Ei, cine e mai vitea, eu oritu3

2ro%a%il că ar $i ajuns la urmă să se încaiere dacă în momentul acela n&ar $i alergat toţi sudaneii înţiete de %ucurie să se încredinţee că ele$antul e într&adevăr mort. +ăreau şi jucau ca ne%unii e mal şicu mare greu reuşi doctorul să&i otolească.

Aduseră $rnghii de e cora%ie ca să tragă la mal monştrii ucişi. Emil şi 2$otenhauer se întoarserăînsă în lagăr, temndu&se ca ele$anţii să nu se întoarcă.

Capitolul XVI - Deznod ă m â ntul se apropie

Din $ericire teama lor nu se adeveri, dar, cum ajunseră în lagăr, unul din oamenii rămaşi e mal veniîn $ugă să le sună că se ăreşte o %arcă îndretndu&se sre mlaştină.

Emil +chPar alergă cu 2$otenhauer imediat la ru urmaţi de încă vreo cţiva. 2e $şia îngustă a -ilului înainta o %arcă vslită de mai mulţi inşi. Doctorul se uită rin ochean, îl întinse aoi savantuluicare, cum îşi aruncă ochii într&acolo, ise lui ;en ?a$a'

— E o %arcă de a niam&niamilor voştri. #are ce&or $i vrnd3 =ită&te şi tu.(nărul rivi rin ochean, aoi îi răsunse $oarte îngrijorat'

— =n vas de ră%oi de&al nostru. 2entru ce&o $i venind3 @ăd la crmă e ?aha$i, cel mai deştet

dintre ră%oinicii noştri, care cunoaşte cursul şi malurile rului nă devale la lacul #m%aj. (re%uieneaărat să&l între% ce s&a întmlat.

2orni în $ugă în lungul malului mlaştinii şi ajunse la caătul ei tocmai cnd %arca trăgea la mal. 8lauiră strignd ceva sre vslaşi şi glasuri %ucuroase răsunn&du&i. 2e urmă tnărul sări în %arcă şivslaşii orniră reede, sre gruul de oameni care îi aştetau cu neră%dare.

?aha$i, crmaciul, recunoscu de dearte e (atăl&cocostrcului şi&i strigă vesel' — 0e %ine&mi are că te văd, stăne! -u venim singuri, ci însoţiţi de un mare număr de ră%oinici. — 2entru ce3 între%ă savantul, în tim ce %arca trăgea la mal şi oamenii co%orau din ea. — A $ost un negustor din )etam%o la noi, care a trecut mai înti e la seri%ahul lui A%u el )ot şi

ne&a sus că acesta va veni să ne atace îndată duă ce se va întoarce. Atunci căetenia noastră a hotărtsă i&o luăm noi înainte. 1i&a adunat toţi ră%oinicii şi m&a trimis e mine să văd cum stau lucrurile la

seri%ah. — Si&o utem sune noi chiar acum. 1i unde tre%uie să&i duci răsunsul3 — a locul unde se revarsă ruleţul -irrheh în -il. @a sta ascuns acolo cu întreaga $lotă, nă ce

mă voi întoarce eu. — 0ţi oameni aveţi3 — 2este cinci sute, unul mai vitea dect altul. 1i %ărci destule. — 0u att mai %ine. +untem noi, nu e vor%ă, destui, dar $iind mai mulţi, vom %irui mai reede e

~ 189 ~



Slujitorii mor ii

duşman. 8n ct tim uteţi ajunge de&aici unde vă aşteată căetenia3 — 8n cel mult o i. — Atunci e tim. ai cu noi în lagăr, $iindcă avem multe de vor%it.Sinură s$at şi hotărră ca ?aha$i să ornească imediat ca să&i sună căeteniei ce era de $ăcut.

-iam&niamii tre%uiau să ornească $ără ă%avă de unde erau, direct la #m%ula şi să se întlneascăacolo cu +chPar, 2$otenhauer şi oamenii lor.

(ocmai se regătea ?aha$i de lecare, cnd ăriră un călăreţ venind dinsre răsărit. +avantul duseocheanul la ochi'

— =n al%, ise el. 8narmat nă&n dinţi. #are cine să $ie3?aha$i se uită şi el. 2ro%a%il că învăţase de la savant, în timul şederii lui la niam&niami, cum să se

servească de un ast$el de instrument. 0um vău chiul călăreţului, strigă însăimntat' — Ista e DauPari, cercetaşul. #ri e unde trece el, moartea şi nenorocirea îl urmeaă' — 8l cunoşti3 între%ă doctorul.

— )ult rea %ine, deşi el nu m&a văut9 niciodată. &am întlnit o dată la moroşi. 0um a lecat el, avenit caravana de sclavi şi a ustiit ţinutul. +e a%ate rin toate satele şi cunoaşte e toţi vnătorii desclavi, $iindcă $ace a$aceri cu ei.

+trăinul nu ăru de$el intimidat. @eni de&a dretul la ei, descălecă, salută şi ise lui Emil' — Am $ost trimis la voi. -u sunteţi oamenii lui A%d el )ot3 — Dar tu cine eşti3 îl între%ă doctorul, ocolind răsunsul. — +unt soldat şi m&am întlnit cu caravana de sclavi de su% comanda lui. )&a luat în serviciul său

şi m&a trimis să vă sun să vă duceţi imediat la munţii uta, ca să vă întlniţi cu el la ra +uPar, undevă aşteată.

— 0e caută acolo3 — @rea să atace nişte sate de&ale mundoşilor. @a sosi oimine la locul de întlnire. Dacă vă

gră%iţi, uteţi $i şi voi a doua i acolo. — 0um te cheamă e tine3 — Amar ;en +u%a.+chPar îl rivi scrutător. #mul îi susţinu rivirea cu un m%et de neăsare. (răsăturile chiului

său dovedeau curaj şi îndrăneală, dar nu insirau încredere. — De ce minţi3 îl între%ă Emil cu asrime.+trăinul trase istolul de la %ru şi răsunse cu glas ameninţător'

— +ă nu mai sui a doua oară că te îmuşc $ără şovăială. -u îngădui nimănui să mă insulte.Dacă îşi închiuia că ast$el va seria e german, se înşela amarnic. Acesta îi dădu este mnă şi

$ăcu să&i sară istolul în aer9 smuci uşca de e umăr şi&l ocni cu atul în ca cu atta utere înctcău jos ameţit. 8ntr&o cliă $u comlet dearmat şi legat %urdu$.

0nd îşi veni în simţiri şi se vău legat, strigă în$uriat' — Aşa vă urtaţi voi cu trimisul sueriorului vostru3 A%d el )ot o să vă înveţe el minte cnd o

veni, $iţi e ace... — (aci, ticălosule, nu ne temem noi de ameninţările tale. Eşti un mincinos şi degea%a vrei să ne

$aci să credem că vii din artea lui A%d el )ot. — Atunci nu m&ai înţeles %ine. — )ai %ine dect crei tu. (e cunoaştem noi. Eşti DauPari, agentul şi misitul vnătorilor de sclavi.

~ 190 ~




— (e înşeli. (ot ce v&am sus e adevărat şi, dacă nu ascultaţi de ordinul e care vi l&am transmis, os&aveţi de&a $ace cu A%d el )ot, aşa să ştiţi!

— @rei să sui cu A%u el )ot3 — -u, e mine A%d el )ot m&a trimis. — Aşa3 Ca sune, rogu&te, cnd a trimis şta$eta cealaltă3 — -u ştiu, nu mi&a sus. A mai trimis e cineva3 — 8ntocmai. Dacă ai veni din artea lui, ai şti că a trimis cu o i înainte un alt ordin. =nde te&ai

întlnit cu el3 — a #m%ula. — -u mai e acolo. # să&ţi tragem acum cteva nuiele la tală, ca să mărturiseşti adevărul. — +ă nu îndrăneşti! /ă%unarea mea ar $i teri%ilă. — @ierme, cutei să mă ameninţi! Asta e o o%rănicie entru care&ţi vei rimi imediat edeasa.

0are dintre voi se ricee să dea la tăli3

a între%area lui se o$eriră este douăeci de inşi. (ăiară o cracă groasă, întinseră e DauPari esate, unul i se aşeă e ntece, îi legară icioarele de craca e care o ţineau doi oameni, un altuladuse o nuia groasă ct un deget şi înceu să&i tragă la tăli.

DauPari strnse dinţii ca să nu ţie. -u se utu însă stăni multă vreme. a a treia lovitură răcni cao vită la tăiere şi strigă'

— +taţi că mărturisesc! -u mai daţi că mă omorţi... sun... sun tot...Emil $ăcu semn omului să se orească.

— /ăsunde la ce te voi între%a, dar să nu minţi că un să te omoare în %ătaie, ai înţeles3 Aşadar nue adevărat că vii de la #m%ula şi nu te&ai întlnit cu A%d el )ot.

— -u, gemu ticălosul. — 0i te&ai întlnit cu A%u el )ot şi homrii lui3

— Da. — 1i te&a trimis să ne sui ceea ce ai reetat adineauri. — Aşa e. — 0u ce sco3 0e lănuieşte3DauPari se codi cu răsunsul.

— -u căuta să născoceşti vreo minciună, $iindcă îl vei iar e dracuN. 1tiu şi $ără să&mi sui tuintenţiile lui A%u el )ot. @rea să ne atragă într&o cursă. E sau nu aşa3

#mul tăcu şi se uită cu o rivire lină de ură la german. +udaneul îi trase două %eţe dravene şiticălosul înceu să răcnească iar.

— +taţi, staţi că sun! Da, aşa e. @rea să vă atragă în cursă9 lanul lui e să vă rindă la ra +uParşi să vă omoare acolo e toţi.

— 0ine3 A%u el )ot n&are dect vreo cţiva oameni cu el. @rea să se ducă la A%d el )ot ca să&l iaîmreună cu ceata lui la ră3

— Da. — (otuşi ştie că şi aşa e rea sla% îmotriva noastră9 îi tre%uie deci ajutoare. ;ănuiesc că a trimis e

unul din homrii lui ca să&şi recrutee alţii, şi cum rintre negri nu va găsi ce caută, se va adresa unui altseri%ah. Da3

DauPari nu răsunse, dar vănd că sudaneul se regăteşte iar să dea, strigă'

~ 191 ~



Slujitorii mor ii

— +tai că sun! A%u el )ot a trimis doi homri la seri%ahul =lam%o, al cărui rorietar e un %un rieten de&al lui.

— ;ine. (e s$ătuiesc să $ii cuminte. Eşti în uterea mea şi tre%uie să&ţi dai seama că nu glumesc. Aivenit la noi ca sion, şi trădător, meriţi deci moartea. Dacă însă voi vedea că eşti sincer, îţi voi dadrumul să leci $ără să&ţi $ac nimic.

— Adevărat3 între%ă reede DauPari. Lură! — Eu sunt creştin9 cuvntul meu e ca şi un jurămnt. +e %iuie mult A%u el )ot e nuehrii lui care

au căut e urmă în minile noastre3 — Da. Deoarece mi&ai dat cuvntul să&mi laşi li%ertatea, îţi voi sune tot ce ştiu. A%u el )ot

%ănuieşte că i&ai ademenit nuehrii. )&a trimis să vor%esc într&ascuns cu ei şi să le $ăgăduiesc orice vorcere ca să se revolte în drum îmotriva ta şi să treacă iar de artea lui.

— 0um "în drum"3 8n ce $el şi&a închiuit A%u el )ot acest cuvnt3 — Eu să vă conving să vă lăsaţi aici coră%iile şi să vă duceţi e uscat la ră.

— m! Drumul ar dura două ile şi în vremea asta multe s&ar utea une la cale îmotriva noastră.Acum ştiu destul şi te las în ace deocamdată. @ei rămne însă legat nă ce voi crede eu de cuviinţă9

e urmă te las li%er, dar %ătaia e care ai mncat&o a $ost %inemeritată.DauPari $u dus mai la o arte ca să nu oată vor%i cu nimeni din lagăr, aoi Emil +chPar,

2$otenhauer, (atăl&jumătăţii, ?aha$i, asa% )urat şi cţiva din cei mai de seamă ţinură s$at. Att?aha$i ct şi :iul&devotamentului şi A%d es +irr cunoşteau $oarte %ine munţii uta şi ra +uPar.Denumirea vine de la luralul cuvntului sure şi înseamnă "0aitole din Coran". ?aha$i e7lică ast$elde unde îşi trage ra sau văgăuna numele'

— 8n văgăuna asta a locuit odată un cucernic redicator al Cslamului care se străduia săconvertească e negri la mahomedanism, dar aceştia n&au vrut să&l asculte şi l&au omort. 8nainte temoarte, redicatorul i&a %lestemat şi de atunci coacii s&au uscat, nici o rouă n&a mai căut e iar%ă9

toate vietăţile au $ugit sau au ierit di. văgăună. A venit e urmă un alt imam care a ridicat %lestemul.A sădit atţia almieri cte sure are Coranul , adică o sută atrusreece, şi la $iecare e care&l sădeasunea un Hamdulilla" issai $jid eddinji**G. 1i ce să vei3 2omii au rins rădăcini, au crescut şi ausorit. De atunci locul e considerat s$nt şi dacă A%u el )ot vrea să ne nimicească tocmai acolo,

ngăreşte locul şi $ace un ăcat de moarte. De aceea cred că Allah îl va edesi şi vom une mna eel $ără vărsare de snge.

— Eşti tu att de sigur de asta3 între%ă doctorul. — Da. -u mai oate să ne scae. -u ne vom duce însă e uscat, ci e aă, şi vom ajunge mult mai

reede dect crede el. De aceea vă s$ătuiesc să lecăm ct mai reede. A%d es +irr şi ;en ?a$a cunosc %ine cursul rului şi vă vor sluji de iloţi, în tim ce eu mă întorc imediat la căetenia noastră ca să&isun ce&am hotărt. ocul unde aşteată cu %ărcile oamenii săi se a$lă aroae de seri%ahul =lam%o,de unde seră, A%u el )ot să caete întăriri. Dacă vnătorii de oameni de&acolo vor alerga într&adevărîn ajutorul lui, noi le ieşim înainte şi le tăiem calea.

— -oi nu utem leca nă ce nu ne vor sosi ră%oinicii aliatului nostru, (atăl&jumătăţii. — Aceştia vor $i aici cel mult într&un ceas. — +unt însă călări, cum să&i îm%arcăm în coră%ii3 — 8şi vor lăsa cămilele aici. -ici voi nu uteţi lua vitele cu voi. (re%uie să rămnă oameni să le

117 ăudat $ie Domnul, stă!nul lumii. 8nceutul Coranului.

~ 192 ~




ăească nă ce ne vom întoarce. Dar ia te uită colo. @ei tu şirul acela lung de călăreţi3 +untoamenii mei9 deci nu mai e nevoie să aşteţi un ceas.

— 0u att mai %ine9 eu lec, $iindcă nu e tim de ierdut, ise ?aha$i. )ine seară veţi $i şi voi lalocul unde vă aştetăm şi oimine dimineaţă utem $i la văgăună. @enisem aici să vnăm vreosăl%ăticiune entru ai noştri. Acum nu mai e nevoie, $iindcă utem lua ceva carne de ele$ant cu noi, casă o ducem în lagăr. Allah să vă ocrotească şi să vă $erească de rele!

# şta$etă trimisă călăreţilor îi usese la curent cu cele ce se întmlase, aşa că nu se mirau de$et săgăsească în locul ctorva inşi o ta%ără care mişuna de oameni, lutători uternici, %ine înarmaţi.

A doua i înainte de ausul soarelui mica escadră ajunse la un loe unde rul $ăcea un cot ascuţit srerăsărit şi în care se revărsa o aă îngustă dar ceva mai lată aici.

— Acesta e %raţul rin care tre%uie să trecem, ise A%d es +irr, care stătea e untea coră%iei cuEmil +chPar şi 2$otenhauer. Am mai $ost e&aici şi ştiu şi unde ne aşteată căetenia niam&niamilor.

-ici n&aucă să&şi s$rşească vor%a şi se aui un ţiăt9 aoi văură un şir de %ărci care alergau ca o

săgeată e aă. Era arte din $lota de ră%oi a niam&niamilor care ieşea în întminarea noilor sosiţi. 8n rima %arcă, de unde ornise ţiătul, se a$la la crmă ?aha$i, care dăduse ast$el semnalul.

@asele avuseseră vnt rielnic şi se utuseră slujii în acelaşi tim şi de ne şi de loeţi. Acum$lota se întlnise cu aceea a lui +chPar, care ancoră şi ea la mal.

Amndouă malurile ruleţului erau mărginite de tu$e în satele cărora se întindeau ăduri mari desunut. Ea locul unde ancoraseră vasele niam&niamilor oamenii tăiaseră de jur îmrejur tu$ele, ca săai%ă unde&şi $ace lagărul. :ăcuseră coli%e din crăci şi muşchi entru adăost. 8n mijlocul lagăruluiardea, deşi nu se întunecase comlet, un $oc mare. 8ntre $oc şi mal stăteau adunaţi o mulţime deră%oinici care îşi mani$estară %ucuria rin $luturarea armelor şi strigăte de %un&sosit. 2e o movilăaşternută cu muşchi verde şedea un %ăr%at voinic care avea în $iecare mnă cte ceva ce nu se uteadesluşi de la distanţă.

— 0ăetenia, ise 2$otenhauer lui Emil, arătnd într&acolo. +e intituleaă regele niam&niamilor şi&i lace să rimească e străini e un aşa&is tron. — 1i în mnă ce ţine3 — +cetrul şi "glo%ul imerial". — Ei drace! 0a un rege e cărţile de joc... — 0hiar aşa. A auit esemne de la cineva că la regii euroeni acestea sunt însemnele domniei şi

ale demnităţii şi a us să i se $a%rice şi lui aşa ceva. a audienţă nu s&ar lisi de ele entru nimic înlume. aide să&i reentăm omagiile noastre.

— 0um să&l salut $ără să mă umilesc său să&l jignesc3 — 0a e orice %urghe. :ă cum $ac eu şi $ii $ără grijă. @or%eşte %inişor ară%eşte şi o să oţi să te

înţelegi lesne cu el.0nd alaiul ajunse în $aţa tronului, niam&niamii $ăcură un cerc în jurul lui. 2$otenhauer urcă tretele

la tron, întinse regelui mna icnd' — ;ună seara, o! /ege9 ce mai $aci3/egele use jos scetrul, îi strnse mna şi răsunse $oarte simlu'

— +lavă Domnului, %ine, dar tu3 — +u% rivirile tale, tot aşa, mulţumesc. =ite, am adus cu mine e un rieten şi te rog să&l vei cu

ochi %uni ca şi e AsPad şi e mine ― suntem toţi trei ca $raţii.

~ 193 ~



Slujitorii mor ii

— ?aha$i mi&a vor%it desre el. )i s&a sus că i se ice (atăl&celor&atru&ochi. :ie %inevenit rintre noi.

2use jos însemnul celălalt, aucă mna lui Emil, i&o scutură dravăn şi, vănd e slovac şi eceilalţi însoţitori, adăugă'

— Ista tre%uie să $ie (atăl&celor&unsreece&$ire&de&ăr şi celălalt (atăl&rsului' ?aha$i mi&a omenit şi de ei şi...

— Certare, o! /ege! îl întreruse (atăl&rsului9 dintr&odată. Aşa mi se ice, dar nu îngădui dect rietenilor mei să mă numească ast$el. Eu sunt agi Ali ;en agi CshaB al :aresi C%n agi #taO%a A%ulN#şer ;en agi )arPan #mar el andesi a$id Cacu% A%dN allah el +andşaBi.

— ;ine, %ine, m%i regele. -umele e rea lung şi greu entru lim%a mea9 $iindcă mă consider şi eu rietenul tău, o să&ţi sun şi eu ca şi ceilalţi.

2rieteneşte $ură rimiţi 1i (atăl&jumătăţii şi asa% )urat. De&a%ia duă ce creu că şi&a $ăcutdatoria către străini socoti că a venit momentul să&şi sărute coilul, aoi îm%răţişă şi e rietenul său,

:iul&tainei. 8ntreaga lui atitudine era ca a celui mai simlu euroean, ceea ce $ăcu să&şi cştige simatiatuturor.

Era un om grăsuliu, cu ielea de un ca$eniu închis, lat în sate şi nu rea înalt. 2urta o manta largăstrnsă la mijloc cu o curea de care atrna o sa%ie. Altă armă n&avea. +ingura odoa%ă era ărul săuîmletit în multe codiţe şi ridicat în vr$ul caului în $ormă de lnie în care era în$ită o anăminunată.

(ronul era în trei laturi şi destul de mare ca să oată încăea mai multe ersoane. Emil +chPar şi2$otenhauer se aşeară unul la dreata, celălalt la stnga lui. /egele ascultă cu multă atenţie cele ce&iistorisiră cei doi, e urmă ise'

— +ă serăm că rietenul vostru şi @nătorul&de&ele$anţi sunt încă în viaţă. Dacă nu, A%u el )ot şiA%d el )ot vor isăşi în mii de chinuri moartea lor. )ine e vremea asta vom şti hotărt şi încă

înainte de răsăritul soarelui ser s&ajungem la văgăuna +uPar. — @rei să lecăm încă în astă&seară3 între%ă doctorul. @a tre%ui atunci să um%lăm toată noatea. — -u o să um%lăm, $iindcă nu ne ducem e uscat, ci e aă. /uleţul acesta duce att de aroae

de văgăună, înct nu tre%uie mai mult de o jumătate de ceas ca să trecem ădurea şi s&ajungem la ea. — 1i cu seri%ahul =lam%o3 A%u el )ot a trimis acolo duă ajutor. — 1ta$etele s&au întors. — 1i reultatul3 — -u ştiu, nu au vrut să&mi sună. — Ai vor%it cu ele3 — Da. Am reuşit să unem mna e ele. -&am vrut să le silesc să vor%ească şi am aştetat sosirea

voastră. +unt legate şi use su% aă. Dacă vrei, trimit să le&aducă. — ;ine.+e arinseră şi alte $ocuri în jurul cărora se aşeară niam&niamii. Erau toţi înarmaţi cu cuţite în

$ormă de seceră, săgeţi şi suliţe. a un semn al regelui, unul din oameni se duse să aducă e cei doihomri. 0nd dădură cu ochii de Emil, tresăriră însăimntaţi. (atăl&celor&unsreece&$ire&de&ăr seîn$urie groav, îi ameninţă cu umnii şi strigă adresndu&se mai mult doctorului şi savantului'

— Iştia sunt a$urisiţii ceia de homri! -u&i lăsaţi iar să $ugă, ca să&şi ia edeasa e care o merită. — :ii e ace, de data asta nu ne mai scaă, încercă Emil să&l otolească. Aoi întorcndu&se sre

~ 194 ~




homri' @ăd că m&aţi recunoscut. +oarta voastră atrnă de răsunsurile e care mi le veţi da. 0e aţio%ţinut la seri%ahul =lam%o3

8l riviră ctva tim osomorţi, îşi şotiră ceva între ei, e urmă unul răsunse' — -&am $ost la =lam%o. — 1tiu %ine că A%u el )ot v&a trimis acolo. -u tăgădui, altminteri vei ăţi şi tu ce&a ăţit DauPari. — DauPari3 strigă ara%ul seriat. — Da. @&aţi închiuit că vom lua dret %une minciunile lui şi vom cădea în cursă. 2esemne că

soarele v&a uscat creierii ca să ne credeţi att de roşti. Am us să&l %ată la tăli şi a mărturisit tot. — 0inele! — 0nd veţi simţi şi voi nuiaua la tală n&o să mai tăgăduiţi. — 8ndrăneşte! -oi suntem dretcredincioşii lui Allah, e cnd tu eşti creştin. — Eu nu vă judec duă religia voastră, ci duă $ate, iar dacă vreţi să %atjocoriţi legea mea, n&aveţi

dect, numai că edeasa o să vă $ie şi mai asră.

— Arată&ni&l e DauPari şi o să te credem. — ;ine, o să vi&l arăt, deşi nuiaua v&ar deschide reede liscul.(rimise e slovac şi e Ali sa aducă e rionier şi&l useră lngă homri. Aceştia îi aruncară o

rivire de mnie şi disreţ, aoi îi întoarseră satele. — Aha, sunteţi tru$aşi, duă cum văd, dar o să vă treacă reede tru$ia. @reţi să mărturisiţi ori nu ce&

aţi $ăcut la seri%ah3 — -u mărturisim nimic. — +ă vedem dacă o să. vă ţineţi de cuvnt.a un ordin al lui li se dădură şi lor cteva %eţe la tală. E$ectul $u cel aştetat. /ecunoscură că au

$ost într&adevăr la seri%ah, dar au $ost re$uaţi. Ar $i utut să $ie o minciună, Emil înţelese însă căsuneau adevărul. Dacă ar $i $ost alt$el, n&ar $i lecat singuri ci însoţiţi de oamenii ceruţi de A%u el

)ot. 8i lăsară în ace şi $ură uşi cu DauPari la un loc.2rintre suuşii regelui niam&niamilor se a$lau mai mulţi care cunoşteau drumul la văgăuna +uPar.+e luă hotărrea ca un număr mai mare de niam&niami să rămnă de aă la coră%ii, ceilalţi să $ieîngrămădiţi în %ărci şi îndată duă ce vor mnca să ornească la drum.

)erinde erau din %elşug, aşa că în rivinţa asta n&aveau nici o grijă.8n rima %arcă luă loc regele şi încă atrueci de ersoane. a intenul ei $ăcuseră un $el de vatră de

%olovani ca să arindă $ocul. ;arca $u îminsă de la mal şi orni urmată de celelalte. 2e ceauş şiceilalţi rionieri îi lăsară e cora%ie, dar e DauPari şi amndoi homrii îi luară cu ei, socotind că

oate vor avea tre%uinţă de ei.Era un drum straniu rin %ena codrilor seculari. +ăl%ăticiunile dormeau, dar mii de licurici săgetau

întunericul şi milioane de gngănii se reeeau în $lăcări, ărnd că o grindină se a%ătuse este ele./egele stătea lngă $oc $ără să se sinchisească de ele9 Emil +chPar şi 2$otenhauer se înveliseră în

lasele de aărare, iar în satele lor slovacul şi agi Ali vor%eau e şotite.umina $ocului se răs$rngea e malurile acoerite de lante troicale care îşi sug viaţa din aă.

— Am imresia, ise savantul către Emil, că sunt la teatru, unde decorul rereintă o ădure cune şi iele. Ca te uită cum se ridică lumina $lăcărilor nă la almierul cela de colo şi se încolăceşte caun şare în vr$ul lui. 2lantele acestea de la +ud au altă în$ăţişare dect cele de la -ord. 1i totuşi, maimult îmi lace o ădure de %rai sau stejari de ale noastre dect una de almieri ca asta, $iindcă... A,

~ 195 ~



Slujitorii mor ii

dar asta ce $u3 Ai văut&o3# asăre mare, neagră, trecu cu un $l$it de&a%ia auit de la un mal la celălalt, atingnd aroae

$lăcările cu ariile ei.+avantul sărise dret în icioare şi arătă cu degetul sre %urătoarea care ieri în ădure.

— Desigur că am văut&o, răsunse Emil. Era o %u$niţă9 ceea, ce se vede $oarte rar e aici. — Aşa e. E singura e care o văd de cnd mă a$lu în +udan. 1tii cum o numesc %ăştinaşii3 — Da, ")artorul". — 1i de ce&i sun aşa, ştii3 — Duă ţiătul ei9 şu"ud , luralul de la şa"id , adică ")artorul". — Dar e latineşte3 — .ubo maAimus. — ;ravo! @ăd că te ricei.Att aşteta savantul ca să înceaă iar o discuţie desre ăsări şi să ajungă la e7amenul de 1tiinţe

naturale din clasa a treia, cnd ro$esorul l&a între%at... -u s$rşi, căci ochii i se închiseră de somn şi adormi cu vor%a în gură.0nd îi treiră, e el şi e doctor, era încă întuneric. ;ărcile $ură trase la mal şi rionite, e urmă

co%orră cu toţii. 0ţiva oameni rămaseră să ăească %ărcile, ceilalţi îşi luară armele şi merinde, aoi orniră la drum.

(receau rintr&o ădure de tamarini destul de rari ca să oată vedea la lumina $ăcliilor e mal eunde merg. (otuşi, $iindcă s&ar $i utut să se a$le iscoade de&ale lui A%u el )ot, căutau să nu $acăgomot.

Duă vreun ceas de um%let, călăuele se oriră şi suseră ceva regelui. Acesta comunică lui+chPar că au ajuns aroae de văgăună şi&l între%ă dacă să co%oare ra.

— 8n nici un ca, răsunse acesta. +au duşmanii se a$lă jos în văgăună ― ceea ce nu cred ― şi le

cădem în almă, sau vin în urmă şi atunci utem $oarte %ine aşteta nă dimineaţă. +ă stingem $ăcliileşi să ne aşeăm ori să ne întindem în iar%ă. E cel mai cuminte lucru ce avem de $ăcut.0a şi amurgul, tot ast$el sunt în +udan şi orile' trecerea de la i la noate şi de la noate la i se

$ace $oarte reede.Deşi era încă întuneric, se aui deodată un ciriit de asăre, aoi altul şi în curnd glasul a mii şi mii

de ăsărele stră%ătea văduhul şi orile se iviră. +chPar se ridică de jos şi orni îmreună cu2$otenhauer să cercetee locul. 0ălăuele erau sigure de ce ştiau. 8ncă o sută de aşi şi s&ar $i i%it de ostncă de granit, dreată ca un id, cum sunt toţi munţii uta.

+e a$lau tot su% coacii de tamarini, ale căror vr$uri se îmleteau în aşa $el înct de&a%ia se uteaări cerul.

Dret înainte însă, locul era li%er şi aici înceea văgăuna. a amndouă caetele n&avea mai mult deoteci de aşi, ceva mai lată la mijloc şi lungă de ece ori e&att.

De unde se a$lau truele era greu de co%ort, dar de artea cealaltă era o otecă în antă lină cuco%orşul destul de lesne. )arginea văgăunei era mărginită de coaci. 2ereţii erau steri, nici ovegetaţie, nici măcar un $ir de iar%ă. Los însă, în ră, vr$urile almierilor se clătinau în adiereavntului dimineţii.

/egele se aroie şi el însoţit de ?aha$i. Acesta arătă sre văgăună şi ise' — Aceia sunt cei o sută atrusreece almieri ai Coranului sădiţi de imam9 în a$ară de ei nu e7istă

~ 196 ~




almier rin aroiere, dovadă că rugăciunile lui au $ăcut într&adevăr o minune. — -u se ăreşte nimeni în văgăună, răsunse doctorul. Aşadar i&am luat&o înainte lui A%u el )ot şi

avem oate tim să cercetăm niţel locul. 2e unde am utea co%orî3 — E7istă o singura otecă. # să vă duc eu acolo, daţi ordin oamenilor să ne urmee. — +tai, nu te gră%i. Eşti de ărere să co%orm toţi în văgăună3 — Da. — Ar $i o mare greşeală. 0um nu e altă ieşire, A%u el )ot ne va închide între ereţii ei şi va tre%ui

să dăm o lută crncenă, ceea ce vreau să îmiedic cu orice reţ. Ar însemna altminteri să avem morţişi destui răniţi, şi e ăcat să se verse snge cnd se oate $ace alt$el.

— +tăne, $ără asta nu se oate. — # să vei că se oate. Eu co%or numai cu cţiva inşi ca să cercete văgăuna9 ceilalţi rămn aici să

aştete întoarcerea mea. 8n nici un ca nu îngădui să ne $acem lagărul acolo. Ar însemna să cădem încursa e care vrea să ne&o întindă A%u el )ot.

— ;ine, %ine, dar cum vrei atunci să&l %irui3 — @oi vedea eu. 2oate că co%oară el cu ai lui devale. @om îmiedica atunci ieşirea şi cade singur în

cursă. Dret e că nu&l cred att de rost. — De ce3 între%ă 2$otenhauer. El îşi închiuie că vom sosi a%ia mine. 2entru ce nu s&ar $ace el

stăn e situaţie3 — m... %ine ici, la asta nu m&am gndit. Acum să ne gră%im ca să vedem ce e rin văgăună.ăsară truele unde erau, iar ei, conduşi de călăue, trecură o %ucată de drum rin ădure şi

ajunseră la un $el de gang în văgăună. Cntrarea era lată de doisreece aşi, aoi intrai într&un $el decaan mărginit din toate ărţile de stnci stere. Los la oalele lor era un $el de jghea% în care sescurgea de sus aa, $ormnd un riaş în aroierea intrării într&o lnie de iatră, aoi se ierdea în

ămnt. 2almierii aşeaţi la distanţe egale, ăreau într&adevăr să $i $ost sădiţi de mnă omenească.

— -umără&i! ise ?aha$i lui Emil. 2e dreata sunt cincieci, e stnga tot cincieci, în $und şateşi aici la intrare alţi şate. 1i&acum, dă&te mai aroae ca să vei ce nume oartă $iecare almier.8l trase lngă întiul almier şi&i arătă un cuvnt în lim%a ara%ă, săat în trunchi. iterele, groase ct

degetul, erau uşor de citit şi ăreau să $ie scrise cu $oarte mult tim în urmă. — 2l %at"a, scrie e el9 e cel de&al doilea 2l .a#ara9 e&al treilea l$!jli !mran şi aşa mai dearte.E lesne de înţeles că locul acesta era s$nt entru mahomedani şi, deşi niam&niamii nu sunt adeţi

de&ai 2ro$etului, trăiesc însă în strnsă legătură cu ei şi au adotat întructva arte din credinţa lor, aşacă îi imresiona s$inţenia locului.

8naintară mai adnc în văgăună, nă ce la un moment dat Emil ise regelui şi celorlarlţi care îlurmau'

— @oi rămneţi aici, iar%a e înaltă şi aşii voştri ar lăsa urme, aşa că A%u el )ot ar vedea îndată căau mai trecut alţii înaintea lui şi ar rinde %ănuieli. Eu şi rietenul meu ne riceem însă cum să ăşimca să nu se cunoască şi să ştergem urmele lăsate duă noi.

8naintară amndoi numai nă la jumătatea văgăunii. +e încredinţară e delin că nici un icioromenesc n&ar $i utut urca ereţii netei ai stncii. Aceasta era ce vroiau ei să ştie. 2orniră înaoi laceilalţi, căutnd să şteargă urmele rămase în iar%ă, aoi ieşiră cu toţii din văgăună.

~ 197 ~



Slujitorii mor ii

Capitolul XVII - V ă g ă una surelor

8n curnd avură dovada că Emil +chPar avusese dretate, căci de&a%ia ajunseră sus şi slovacularătă sre şes strignd'

— Atenţiune! +e văd nişte uncte mişcndu&se în are. -u ot $i dect duşmanii9 să ne ascundemreede ca să nu ne ărească.

+e retraseră reede duă tu$e, e urmă su% coaci, de unde uteau vedea %ine ce se etrece, $ără să$ie văuţi.

a înceut nu erau dect atru, cinci uncte, aoi din ce în ce mai multe, $ormnd o dungă su%ţire şiîngustă ca trasă cu linia. 2unctele se măreau din ce în ce. Duă ece minute se desluşiră %ine cincicălăreţi care mergeau în $runte, urmaţi de un lung şir de edestraşi. Duă alte cinci, se vedea totconvoiul. Duă ece sau mai mulţi edestraşi, veneau cţiva inşi călări, aoi iar edestrasi şi alticălăreţi.

— Ista e A%u el )ot cu vnătorii lui de sclavi şi cu negrii ro%iţi, ise 2$otenhauer. ;ine că nutre%uie s&aştetăm rea mult. Acum dansul oate încee.

— (ragic dans, dacă nu entru noi, entru adversarii noştri, răsunse Emil. Aoi, întorcndu&sesre rege, adăugă' Eu cu rietenul meu rămn aici ca să o%servăm %ine caravana în tim ce voi văîntoarceţi la oamenii noştri ca să le anunţaţi sosirea duşmanului. +ă nu se mişte din loc nă ce nuvenim noi. 2uneţi celor doi homri şi lui DauPari cte un căluş în gură ca să nu dea alarma rin ţietele

lor./egele lecă urmat de ceilalţi e cnd cei doi germani îşi îndretară toată atenţia la convoiul care se

aroia din ce în ce. @ăură e unul din călăreţii de la coada convoiului venind în galo la cei din caca să le dea ro%a%il un ordin.

— Acesta e ori A%u el )ot, ori A%d el )ot, ise savantul. (rimite esemne e cineva înainte săvadă dacă în văgăună lucrurile sunt în regulă.

-u se înşelase, căci imediat doi din cei cinci călăreţi orniră în goană sre văgăună. 2ăreau să nu %ănuiască reenţa unui străin e&acolo căci nu luară nici o măsură de revedere, ci orniră direct într&acolo. Duă ctva tim ieşiră din văgăună şi se duseră să raortee că n&au văut nimic susect.

0onvoiul era acum att de aroae înct se desluşeau %ine oamenii, deşi chiurile nu se uteaudeose%i. Emil răsu$lă odată adnc şi murmură încleştndu&şi umnii'

— 2este ece minute voi şti dacă $ratele, meu Lose$ e rintre ei, sau nu.2riveliştea e care o aveau acum în $aţa ochilor $ăcu să le îngheţe sngele în vine @edeau entruîntia oară o g"asua", o adevărată caravană de sclavi. De la unul din călăreţii care mergeau în $runteaconvoiului ornea o $rnghie lungă de care erau legaţi cte cincisreece negri cu minile la sate.Erau comlet goi, corul tot acoerit cu um$lături şi ielea lesnită e alocurea. 2ro%a%il că nuvroiseră să se suună şi $useseră %iciuiţi nă la snge.

Duă ei veneau alţi trei călăreţi şi doisreece negri tot legaţi, dar care trăgeau duă ei cte o

~ 198 ~




%uturugă9 truul le era numai o rană şi de&a%ia se mai uteau ţine e icioare.1i iarăşi sclavi cu jugul de gt ca vitele. 2e urmă veneau $emei şi $ete cu overi grele în sinare, e

care de&a%ia le uteau duce. 2icioarele le erau îmiedicate ca să $acă aşi mici şi să nu oată $ugi.Duă ele urmau coii mai mărişori cu chiurile de$ormate de tăieturi. Ei se $ăcuseră cte trei crestături

e $iecare o%ra, semnul sclaviei. /ănile erau line de uroi şi muştele vjiau e ele.=n alt şir de negri era şi mai groav la vedere. )inile li se legaseră de glene, aşa că tre%uiau să

meargă lecaţi din mijloc, ceea ce tre%uie să $i $ost un. chin nemaiomenit. +curt, mintea omeneascănu oate ricee chinurile groave la care $useseră suuşi nenorociţii, de $iarele acelea cu chi de om.

0onvoiul disărea încetul cu încetul în văgăună şi doctorul nu&şi ărise încă $ratele. +crşnea dindinţi, ulsul îi vcnea şi resira tot mai reede.

— +ă nu ierdem seranţa, ise savantul tot aşa de îngrijorat ca şi el. 0a să&i ai%ă mai %ine su% ochi,cred că şe$ii caravanei care vin la urmă au luat e cei doi rionieri între ei.

Acum văură aroiindu&se doi călăreţi cu mantale al%e. 0um vău chiul unuia din ei, murmură'

— A%u el )ot!... 8n s$rşit! — Da, el, şi celălalt e A%d el )ot. Dar ia te uită cine vine duă ei. (răieşte, trăieşte! îl vei colo

lngă +ejad i$jal3 ise cu %ucurie savantul.Da, aşa era. Lose$ +chPar şi @nătorul&de&ele$anţi. Arătau destul de %ine la $aţă, erau îm%răcaţi cu

hainele lor şi riveau dr înainte. — +lavă ţie, Doamne! şoti Emil. 8mi vine să mă reed şi să&i smulg din ghearele lor... — ;a să te astmeri, altminteri strici tot. — 1tiu, de aceea tre%uie să. mă stănesc, totuşi de sus tre%uie să le sun că sunt aici. — 2entru Dumneeu, nu ne da de gol! — :ii $ără grijă, voi da un semnal e care numai Lose$ îl va înţelege.Amndoi rionierii erau att de strns legaţi unul de altul, înct nu uteau mişca minile. 8n a$ară

de asta li se în$ăşurase cte o $rnghie în jurul mijlocului al cărei caăt era $i7at de scara şeii lui A%d el)ot.Erau aroae să auce e otecă şi să disară din raa vederii lor, cnd se aui un crit de uliu.

-imeni nu&l luă în seamă, căci ulii se a$lau destui e acolo, dar Lose$ +chPar ridică %rusc caul,o%rajii i se arinseră şi ochii îi scliiră trium$ători. +e uită sre tu$ele de unde venise ţiătul şi ări un

%raţ $luturnd o cara%ină. -u se ori o cliă, aşii lui nu şovăiră, dar lăsă numai caul în jos în semn căa înţeles. 1tia să $ie îndeajuns stăn e sine ca să&şi ascundă %ucuria. 1oti însă de&a%ia auittovarăşului său cnd ăşiră în văgăună'

— 0e noroc că A%u el )ot n&a luat în seamă ţiătul uliului! — De ce3 — -u era uliu, ci $ratele meu Emil. — !lla" ja !lla"* 0ine şi&arT — +st! )ai încet că te aud. 0unosc eu $oarte %ine critul acesta. Este un semnal convenit între noi

de cte ori ne a$lăm desărţiţi rin vreo rimejdie cnd cutreieram îmreună reriile. Acum nu ştiu, esingur sau însoţit de alţii, sigur însă e că ne va salva încă în astă&seară sau cel mai triu la noate. +ănu ne arătăm însă rin nimic %ucuria.

Doctorul o%servase că $usese auit şi văut9 aştetă nă ce tot convoiul disăru în văgăună, aoi seîntoarse cu 2$otenhauer unde lăsase e ceilalţi.

~ 199 ~



Slujitorii mor ii

:iul&tainei veni la el şi&i ise' — )ă tem entru viaţa tatălui meu, stăne. 0aravana de sclavi a sosit. E şi @nătorul&de&ele$anţi

rintre ei3 — Da, l&am văut cu ochii mei. — 1i cum arată3 — Destul de %ine9 în îmrejurările de $aţă, %ineînţeles. — Allah $ie lăudat! @ai şi&amar de vnătorii de sclavi dacă nu reuşim să&l scoatem tea$ăr din

ghearele lor! Din $ericire aceştia nu %ănuiesc ce&i aşteată. 0nd vom năvăli, e neaştetate, este ei,saima îi va înlemni entru moment şi&i vom %irui nă a nu auca ei să se aere.

— 0hiar dacă resuunerile tale s&ar adeveri, s&ar vărsa snge omenesc, ceea ce vreau cu orice reţsă îmiedic. 0red şi eu ca tine că amndoi conducătorii caravanei vor $i ăăciţi entru moment, darnu&şi vor ierde cumătul. 0el dinti lucru e care l&ar $ace, ar $i să omoare e tatăl tău şi e $ratelemeu. +ocoţi tu că e %ine să le unem viaţa în rimejdie3

— -u, stăne, asta nu! strigă tnărul însăimntat. Dar cum vrei să&i salvei3 — # să vă sun îndată.8şi des$ăşură în $aţa lor lanul şi toţi îl încuviinţară.(rua se use în mişcare, ornind să îmresoare văgăuna. (otul se etrecu în tăcere şi cu atta

%ăgare de seamă înct cei dinăuntru nu simţiră nimic. Duă ece minute $iecare era la ostul său.Dintre toţi, soldaţii din :ashoda erau aceia e care se uţea %iui mai cu temei, de aceea Emil îi

use e ei să ăească intrarea. /egele, asa% )urat şi (atăl&jumătăţii luară comanda truelor de sus.Emil +chPar, 2$otenhauer, slovacul, agi Ali şi :iul&tainei se duseră devale cu soldaţii. :iul&devotamentului rămase lngă tatăl său.

DauPari şi cei doi homri $ură luaţi e %raţe de soldaţi, căci tălile le erau um$late şi nu uteauum%la. @ăuseră regătirile care se $ăcuseră şi înţeleseră că nu era nici o ersectivă ca A%u el )ot să

oată $ugi.:elul nesocotit cum rocedase acesta, era de condamnat. -u se gndise nici măcar să ună oamenide strajă la intrarea în văgăună. Emil se ţinu deocamdată ceva mai dearte su% coaci ca să dea celortrei rionieri instrucţiunile tre%uincioase.

— @eţi avea, le ise el, osi%ilitatea să vă cştigaţi li%ertatea şi iată cum. @ă voi delega ca să văduceţi la A%u el )ot ― att uteţi um%la ― şi să&i suneţi că e îmresurat din toate ărţile. )aisuneţi&i şi de cţi oameni disunem şi ce arme avem. Aceasta îl va $ace să judece cu înţeleciune şi curost. 8i un următoarele condiţiuni' să eli%eree imediat e cei doi al%i şi să se redea îmreună cu A%del )ot. -umai ast$el îi vom cruţa viaţa şi vom lăsa e oamenii lui să lece $ără să li se $acă nimic.Dacă însă resinge condiţiunile noastre, vom $i $ără îndurare. E în interesul vostru să&l $aceţi să

rimească, deoarece soarta lui e strns legată de a voastră. -e sileşte la lută, veţi $i îmuşcaţi odată cuel.

2rionierii se uitară osomorţi înaintea lor, $iind siguri că A%u el )ot nu se va învoi entru nimicîn lume. De aceea unul din homri ise'

— -u vrei să ui condiţiuni mai %lnde3 +unt încredinţat că e acestea nu le va rimi. — 0u att mai rău entru el. 8şi hotărăşte singur moartea. — 2ot a$la şi ră%oinicii lui ce&i ceri3 — Da. Aş $i chiar mulţumit s&o ştie. 2oate că sunt rintre ei oameni cu judecată care îl vor hotărî să

~ 200 ~




rimească. — 1i e ce cale vei a$la răsunsul3 — +ă trimită un îmuternicit care să tratee în numele lui. @ă dau cuvntul meu că va utea să se

întoarcă oricnd la ai lui $ără să i se întmle nimic. — Dar dacă A%u el )ot ar veni el singur cu răsunsul3 — @a $i acelaşi lucru. 8l vom considera ca un trimis, de a cărui ersoană nu se oate atinge nimeni.2rionierii $ură delegaţi şi lecară şchioătnd sre văgăună. 8ndată ce intrară în strmtoarea care

ducea înăuntru, se adunară reede crengi care $ură aşeate la gura văgăunii şi se ostară soldaţi laieşire.

Emil +chPar cu 2$otenhauer îşi aleseră un loc de ndă de unde uteau vedea ce se etrece jos învăgăună. @ăură e vnătorii de sclavi mnnd e negri ca e o turmă în satele ei, aoi încend

regătirile entru întocmirea unui lagăr. a dreata, e digul care $orma jghea%ul, se întinse un cort ― ro%a%il al celor doi conducători ai caravanei. (oţi erau att de ocuaţi înct nimeni nu %ăgă de seamă

la înceut venirea celor trei trimişi şi nici ce se etrecea la intrarea în văgăună. De&a%ia cnd aceştia$ură aroae de tot, unul din vnătorii de sclavi îi o%servă şi le suse ceva. Doctorul vău cum îi aratăceva şi rivirile omului se îndretară într&acolo. =rmă un ţiăt de saimă şi ochii tuturor se întoarserăsre. intrare unde Emil îşi îngrămădise soldaţii care stăteau cu uşca la ochi.

=rmă o ăăceală şi o învălmăşeală de nedescris în lagăr. Alergau toţi de colo nă colo, unii useră mna e armă9 $iecare vroia să ai%ă ceva la îndemnă ca să se aere şi nu ştia ce să $acă.

0ei trei trimişi nu se mai vedeau9 se ierduseră în grămada de oameni.Deodată se aui un glas9 sună înă%uşit şi ca venit din adnc, totuşi răsună în tot lagărul.

— E glasul lui A%u el )ot, ise savantul. e orunceşte linişte.ălăgia se otoli ca rin $armec. :iecare rămase e loc. Emil dădu ordin soldaţilor să&şi lase jos

armele. 8n văgăună domni acum linişte, aroae un s$ert de ceas. Era liniştea remergătoare $urtunii.

=rmă o mişcare. #amenii se îngrămădiră e un loc mai aărat şi din mijlocul lor ăşi unul sreasediatori. Era neînarmat şi ţinea în mnă $oaie de almier ― semnul ăcii. 0nd $u la vreo douăecide aşi se ori, alecă niţel $oaia de almier şi ise'

— 6alam* 2ot veni la voi şi leca e urmă iar3 — Da. )i&am dat cuvntul9 te oţi aroia $ără $rică.#mul veni. Era un simlu asBari, e care A%u el )ot îl trimisese să vadă dacă într&adevăr nu se va

$ace nimic şi dacă $ăgăduiala lui +chPar nu era numai o cursă. — +unt trimis de A%u el )ot, ise omul. @rea să ştie, dacă venind el singur să vă vor%ească l&aţi

lăsa e urmă să se întoarcă în lagăr, în ca că n&aţi cădea la învoială. — +une&i că n&are de ce să se teamă. Eu mă ţin întotdeauna de cuvnt. =n lucru însă' să vină

neînarmat. — Atunci mă duc să&i sun. 6alam*#mul lecă, $ăcu vreo cţiva aşi, se uită îndărăt cu $rică, ăru $oarte mirat şi o luă e urmă la

goană ca şi cnd ar $i scăat dintr&o mare rimejdie. -u&i venea să&şi creadă ochilor. — Ca te uită la el, ise savantul rnd. :uge de&i s$rie călciele. 0redea esemne că o să&l

înghiţim de viuT — Avem noi ceva mai %un de mncat, răsunse slovacul. A, dar ia uitaţi&vă, uitaţi&vă, vine tartorul

în ersoană!

~ 201 ~



Slujitorii mor ii

Avea dretate. 0eata vnătorilor de sclavi se dădu la o arte şi din mijlocul ei ăşi A%u el )ot,mndru şi semeţ. -&avea nici o armă în mnă şi mergea cu ochii&n&ămnt. De&a%ia cnd $u lngă Emilridică în sus caul şi salută scurt, ca şi trimisul lui de adineauri'

— 6alam* -ădăjduiesc că te vei ţine de. cuvnt şi nu mă vei ori. =ite, sunt neînarmat.@ru să&şi des$acă mantaua, dar Emil $ăcu un gest cu mna că nu e nevoie.

— (e cred. 2oţi deci leca imediat ce vom s$rşi ce avem de vor%it. — 0hiar dacă nu mă suun dorinţelor tale3 — Da. — +ă ieşim atunci din văgăună şi să stăm de vor%ă. — ;ine. +ă ştii însă că dacă $aci vreo încercare de $ugă, vei $i îmuşcat.(icălosul rse ironic.

— +ă $ug3 -ici nu mă gndesc! 2resuunnd că reuşesc să disar în tu$iş, înseamnă că renunţ la totavutul meu şi cum n&am arme şi nici roviii la mine aş ieri cu siguranţă în ustietatea asta.

— Aş! (e&ai hrăni cteva ile cu $ructe şi rădăcini nă ce&ai da de vreun seri%ah de&al vostru. Dealtminteri n&ai $i chiar att de sărac recum sui şi nici comlet dearmat, duă cum vrei să ari. @ădnumai sclavi cu tine, dar turmele nu.

— 0are turme3 -u te&nţeleg... suse nemernicul cu ciudă. — -u&ţi închiui că mă oţi trage e s$oară. @roiai să ne atragi aici entru a ne nimici, şi $iindcă

cireile şi turmele je$uite la #m%ula te&ar $i ă%ovit, le&ai lăsat în urmă. — 0e deştet, ce înţelet eşti! ise A%u el )ot %atjocoritor, deşi se vedea %ine că lesnea de ciudă

entru că $usese ghicit. — Dacă ai reuşi deci să ne scai, te&ai duce la el şi oamenii lăsaţi să le ăească ţi&ar da arme

destule ca să&ţi urmei meseria ta criminală de nă acum. — 1i inima ta %ună nu te lasă să mi&o îngădui3

— -u. — 0e&mi asă mie de tine! )i s&a sus că ai atţia ră%oinici înct ne oţi omorî e toţi. 2oţi să mi&o dovedeşti3

— :oarte lesne. Dacă vrei vom $ace înconjurul văgăunei ca să vei că eşti comlet îmresurat. — ;ine, să&l $acem.a un semn al germanului, atru soldaţi luară între ei e A%u el )ot şi lecară însoţiţi de el. Ceşiră

din văgăună şi orniră s&o ocolească. Din ce înaintau, din ce ara%ul se întuneca la $aţă. @ău mulţimeade oameni, vău armele lor şi rivirile ameninţătoare e care i le aruncaţi. 8nţelese că nu se utea %iui

e viclenia lui. 0nd ajunse în dretul nuehrilor e care&i tocmise entru sine scuiă e căetenia lor în$aţă şi&i ise cu disreţ'

— !i& alai# ― ruşine să&ţi $ie!8şi rimi însă imediat edeasa, căci acesta se reei la el, îl i%i cu umnul în $aţă de&l odidi

sngele şi&i strigă indignat' — /uşine să&ţi $ie, cine trădător! Adu&ţi aminte de luta de e ru cnd ne&ai ărăsit ca' un laş ce

eşti... Dacă acest (atăl&a&atru&ochi, Allah să&l %inecuvntee, n&ar $i un su$let att de mărinimos, am $i$ost ierduţi. 1i tu mă %atjocoreşti entru că îi suntem recunoscători3 Drumul tău e sre iad şi

ieranie. — 8ngădui tu să $iu %ătut de oamenii tăi3 se răsti A%u el )ot la doctor. -u mi&ai $ăgăduit că nu mi

~ 202 ~




se va $ace nimic3 — :iecăruia ce merită, răsunse Emil calm. 0ine te&a us să $ii o%ranic cu ei3 Dacă&i insulţi, au tot

dretul să $acă aşa cum a $ăcut căetenia.0nd se întoarseră la văgăună, Emil +chPar îl găsi e 2$otenhauer astund o mică deschiătură

rin care se utea strecura un om. +oldaţii $ăceau îmletituri din nuiele e care le lieau cu ămnt casă nu oată trece glonţul rin ele. A%u el )ot rse %atjocoritor cnd îi vău.

— roav tre%uie să vă $ie $rică de noi, ise el. :aceţi adevărate cetăţui... — De $rică nu oate $i vor%a, ci de revedere răsunse Emil. Dar e timul să stăm de vor%ă. 1ei. — )ie individul ăsta nu&mi lace de$el, murmură savantul 2$otenhauer în germană. 2rea are sigur

de sine şi tare mă tem că une ceva la cale ce noi nici nu %ănuim. — -u rea ştiu ce ar utea, răsunse doctorul. — -ici eu. De aceea ic că ar tre%ui să $im cu %ăgare de seamă, — 2entru ce vor%iţi într&o lim%ă e care n&o înţeleg3 ise A%u el )ot. -u ştiţi că e necuviincios3

+au oate că vă e $rică de mine... — -ouă nu, dar ţie. -umai $ricosul e %ănuitor. 1i dacă ceri să $im cuviincioşi cu tine, eşti cam rea

retenţios. (e&aş s$ătui chiar să&ţi măsori cuvintele, altminteri o întorc e $oaia cealaltă. as la o arteorice consideraţie...

— 0onsideraţie3 îl întreruse el. :rumoasă consideraţie mi&ai arătat nă acum, n&am ce ice! îmi ui nişte condiţiuni! -u numai că&mi ceri să eli%ere e $ratele tău şi e @nătorul&de&ele$anţi, dar săne dăm, eu şi A%d el )ot, legaţi de mini şi de icioare în minile tale. E sau nu adevărat3

— :oarte adevărat. Si&am îngăduit să vii la noi ca să&mi sui dacă rimeşti sau nu rounerile inele9altceva n&avem de vor%it.

— 0ă nu le rimesc, ţi&am sus încă de adineauri. 8mi %at joc de ele! — ;ine' Altceva mai ai de sus3

— -u. — Atunci convor%irea noastră s&a s$rşit mai reede dect credeam, încheie Emil +chPar şi sesculă de jos.

— Da, s&a s$rşit, răsunse A%u el )ot sculndu&se şi el. 2ot să lec3 — Da.0nd ajunse la deschiătura lăsată entru trecere în văgăună se ori, întoarse caul şi între%ă'

— 0e&aveţi de gnd să $aceţi acum3 — # să vei tu îndată. — a rimul glonţ e care&l veţi trage, $ratele tău Lose$ va $i omort. — 1i la al doilea, @nătorul&de&ele$anţi, nu&i aşa3 între%ă doctorul rnd, deşi numai de rs nu&i

ardea. — Da. 2e, urmă mai vine şi altceva. — Mău3 0e3 — a $iecare îmuşcătură de&a voastră, unul din sclavii e care voi ţineţi att să&i eli%eraţi, va $i

înjunghiat de oamenii mei. @eţi o%ţine, duă cum vedeţi, tocmai contrariul ele ceea ce v&aştetaţi.Acum daţi&vă seama, care e care ne avem în mnă.

— (e înşeli, dacă aşa crei. 0el dinti e care&l va lovi glonţul meu vei $i tu, al doilea A%d el )ot.)i se are că ai mai avut rilejul să te convingi că ştiu să ochesc cnd vreau.

~ 203 ~



Slujitorii mor ii

— Ameninţă tu ct o$teşti, nu mă sinchisesc de ameninţările tale! #ri nu cumva crei că mă voiaşea dinadins în %ătaia gloanţelor tale3 8mi %at joc de tine şi de toţi ai tăi.

— Aşa3 ;ine! @om $ace atunci altminteri. @om îmuşca înti e toţi ai tăi, unul duă altul, nă nuva mai rămne nici unul a$ară de tine şi A%d el )ot. 0e moarte vă aşteată, nu mă între%a!

— Ameninţă tu ct o$teşti, dar $ereşte&te de ră%unarea mea9 eu nu glumesc.(recu rin deschiătura îngustă şi ăşi tru$aş, cu caul sus sre văgăună. +lovacul întinse uşca şi

între%ă' — +ă trag3 — -u, îl ori +chPar. )i&am dat cuvntul şi nu ot să mi&l iau înaoi. — Din nenorocire! ise 2$otenhauer cu ărere de rău, altminteri ce i&aş mai găuri ielea lui de

toval... 0e neruşinare! în loc să se $acă mic, mititel, ticălosul ia o atitudine ca şi cnd ne&ar iscăli o etiţie de graţiere. 0rei că o să $acă într&adevăr ce, sunea3

— -u cred9 ştie că am $i neîndurători cu el. &am o%servat %ine e cnd vor%ea. #u un singur lucru

ne are la mnă, nu cred însă că se va servi de el. 1tie că ar $i ierdut. — De, ştiu şi eu3 De la un om ca ăsta te oţi aşteta la orice şi&aoi... A, dar asta ce mai e3 =ite&l că

vine iar.Aşa şi era. A%u el )ot se întorcea, nu cutea totuşi să se aroie rea mult şi între%ă mai de

dearte' — )ă lăsaţi li%er duă ce vă voi sune ce am de sus3 — Da, răsunse doctorul +chPar. — )are rostie! şoti savantul' Acum nu mai eram o%ligaţi să&l cruţăm. — 2rea triu. Am aucat să&i sun "da" şi nu&mi ot lua cuvntul îndărăt. De altminteri întoarcerea

lui e o dovadă că am judecat eu %ine.;ătrnul %andit veni la deschiătură şi ise'

— 0e&aţi $ace cu mine dacă m&aş reda3 — (e&aş duce de&a dretul la :ashoda. — Aha! a (atăl&celor&cinci&sute3 — Da, aşa am $ăgăduit. — @ăd că eşti sincer. :ă ce vrei, viu n&o să mă ai în minile tale.2lecă iar $ără să întoarcă măcar o dată caul duă el, att de sigur ăşea.

— )erge rea dearte cu o%rănicia! mormăi 2$otenhauer, indignat. Dacă n&aucai să&i $ăgăduieştiiar, ar ăcea acum acolo în iar%ă cu un glonţ în ca.

— -u te necăji, dragă 2$otenhauer9 de ce să între%uinţăm $orţa cnd cu uţină viclenie utemajunge la acelaşi reultat3

— 0e $el de viclenie3 — Aceea desre care ţi&am mai vor%it. +coatem e oamenii noştri din ghearele lui, e urmă nu mai

avem de ce ne teme. — @or%eşti serios3 Adică să ne măscuim şi să $acem niţel teatru3 — +unt a%solut hotărt. -u vreau să stărui în ce te riveşte e dumneata, dar de artea mea... — Ca lasă $leacurile! îl întreruse savantul. 0e oţi dumneata, ot şi eu şi rietenii noştri merită să

$acem entru ei o $arsă de carnaval. — Asta nu e $arsă de carnaval, crede&mă. Dacă ne rind, nu numai noi suntem ierduţi, ci şi aceia

~ 204 ~




e care vroim să&i salvăm. — Asta ştiu $oarte %ine, de aceea n&o să ne lăsăm rinşi. 1i cnd e vor%a să ne unem în alicare

lanul, la noate3 — Da. -umai rin întuneric se oate reuşi.;ine, %ine, dar nă atunci multe se ot întmla.

— +unt încredinţat că n&are să se întmle nimic, sau rea uţin. A%u el )ot nu va întrerindenimic, ci va $i mulţumit ca noi să&l lăsăm e el în ace.

— @or%a e acum, cum $acem3 -e travestim în negri3 — Da. — -&aş rea $i de ărere. )ai înti, nu mi&ar reuşi din ricina %ăr%ii mele mari ― $iindcă dracuN a

mai văut ara cu %ar%ă! Al doilea, entru că ar tre%ui să ne amestecăm rintre sclavi, e cnd rionierii vor $i ţinuţi su% ochii lui A%u el )ot. )ai %ine ar $i să ne mgălim chiul cam în culoareaara%ilor şi să ne îm%răcăm la $el ca vnătorii de sclavi.

— -e&ar recunoaşte şi aşa. De altminteri şi rintre aceştia se a$lă destui negri. 8ntre%area e' n&ar $imai %ine să ne $urişăm în lagăr în $elul indienilor3 8n caul acesta tot e mai %ine să ne vosim la $aţă,ca să nu ne deose%im de mediul înconjurător.

— 0um ici dumneata9 eşti mai riceut ca mine în de&alde astea şi te ascult.+lovacul, care auise convor%irea, se amestecă în vor%ă'

— )ă $ac şi eu ara, dacă mă luaţi şi e mine. @reau s&ajut la salvarea rietenilor voştri. — (u3 ise Emil rnd. Eşti şi omul! — +unt, de ce să nu $iu3 )ie nu mi&e $rică de nimic, aşa să ştiţi. — (e cred, numai că la ceea ce vrem noi să $acem, se mai cer şi altele. — Eu le ştiu şi e astea. uaţi&mă, ău, o să vedeţi ce %ine o să mă $urişe că nici dracul n&o să mă

simtă.

— -u se oate9 nu numai că ţi&ai rimejdui viaţa ta, dar şi e a noastră.;ietul slovac lecă $oarte deamăgit şi necăjit. :iul&tainei, care se o$eri şi el să&i însoţească, $u deasemenea re$uat.

Duă ctva tim, slovacul $u trimis să aducă de sus carne entru soldaţi şi $uningine. 8n trecere, $ăcusemn lui Ali şi :iului&tainei să&l urmee, lăsă e soldaţi să co%oare înainte cu carnea, şi ei rămaserădinadins în urmă.

— Adică de ce să nu ne $acem şi noi arai3 -u e @nătorul&de&ele$anţi tatăl tău şi n&ai datoria să&lscai3 ise el tnărului ara%.

Dorinţa de aventuri îl îndemna să ia arte la e7ecutarea lanului lui +chPar, chiar $ără voiaacestuia, e cnd e A%d es +irr nu&l mna dect dragostea cea mare e care o avea entru tatăl, său.Ali nu înţelegea cum să lase e rietenul său singur cnd e vor%a de o rimejdie.

— 0e ne îmiedică, urmă slovacul, duă ce&i use la curent cu ce avea de gnd să $acă, să nemnjim şi noi cu $uningine ca să $acem e negrii3 Aştetăm nă ce leacă (atăl&cocostrcului cu(atăl&celor&atru&ochi şi ne luăm duă ei.

:ăcură un adevărat comlot îmotriva lui Emil +chPar şi a savantului, aoi se aucară, să&şi regătească $uninginea şi să toească grăsimea e care o luară din carnea de ele$ant. 8n mai uţin de unceas aveau atta $uningine ct să trans$orme ece al%i în negri verita%ili.

8n vremea asta Emil se duse la truele ostate în jurul văgăunii ca să sună comandanţilor

~ 205 ~



Slujitorii mor ii

convor%irea e care o avuse cu A%u el )ot şi să le dea instrucţiunile tre%uincioase. 2rincialul era sănu tragă nimeni nă ce nu va rimi ordinul lui.

Capitolul XVIII - R ă zbunarea

(recu dimineaţa şi duă&amiaa $ără să se întmle ceva deose%it. #amenii lui A%u el )ot stăteauliniştiţi, în tim ce şe$ii vnătorilor de sclavi $ăceau $el de $el de lanuri entru salvarea lor, $ără să seorească la vreunul din ele.

+e înseră. 8n mijlocul văgăunii se arinse un $oc din $rune de almier care se găseau din %elşugacolo.

o%o şi (olo co%orră din deal oteca. a între%area lui Emil ce caută, (olo răsunse' — o%o şi (olo sunt %elanda9 sărmanii negri din #m%ula tot %elanda...o%o şi (olo vrea duce la ei

să mngie şi ajute dacă este rimejdie. — 0um, vreţi să vă duceţi în văgăună3 — Da, duce în văgăună. — Dar au să vă rindă. — -u rinde. +eara negru9 văgăună tot negru şi o%o şi (olo negru, nu vede e ei. Dacă nu dă voie,

o%o şi (olo mult lnge.

— -u vă gndiţi că dacă un mna e voi sunteţi ierduţi3 — o%o şi (olo merge aşa să nu rindă. -oi are cuţit ascuţit şi taie $rnghie la rionier.ui +chPar îi veni atunci ceva în gnd. +e s$ătui niţel cu 2$otenhauer, aoi ise %ăieţilor'

— ;ine, vă las să vă duceţi dar să $aceţi aşa cum vă voi învăţa eu. — o%o şi (olo $ace cum orunceşte stăn %un al%. — =ite ce&o să $aceţi, urmă doctorul. @ă strecuraţi %inişor la rietenii voştri şi&i delegaţi9 totuşi, să

nu arate că sunt li%eri, ca să nu %age de seamă anicii lor. Dar îndată ce vor aui de aici oîmuşcătură, să arunce $rnghiile şi jugurile şi să alerge sre ieşire. Aţi înţeles3

— Da, înţeles. — Eu o să mă strecor acum rin gaură ca să văd nă unde aveţi drum li%er. — -u, nu stăn vede, trece o%o rin gaură şi vede. o%o negru şi nu cunoaşte la el. o%o ştie

%ine strecor9 $ăcut asta şi la seri%ah nă la casa lui A%d el )ot şi nu simţit nimeni.ermanul ştia asta, de aceea îl lăsă să se ducă. ;ăiatul nu utea $i văut, deoarece aici la ei eraîntuneric e cnd în lagăr era lumină.

Duă vreun s$ert de ceas Eo%o, se întoarse şi ise' — (ot este %ine. +ărac %elanda. (ocmai la $und. 2e urmă vnător. a mijloc $oc. a dreata cort lui

A%u el )ot. Aroae aici numai şase vnător9 us acolo să vede ce $acem. 1ade jos şi vor%eşte. o%otrecut două ori lngă ei şi nu simţit. Acum oate lece o%o cu (olo3

~ 206 ~




— ;ine, duceţi&vă9 $iţi însă cu %ăgare de seamă să $aceţi întocmai duă cum v&am învăţat.8i văură ierind în văgăună.

— =ite două din $ăturile att de disreţuite desre care se sune în Euroa că ot $i use e treataanimalelor, ise doctorul uitndu&se lung duă ei. Acum cred că a sosit timul să ne trans$ormăm înnegri, încheie el.

— Ai dretate. 0ei de colo vor $i crend că nu vom întrerinde nimic dect mai triu. +ă neaucăm deci de trea%ă.

+lovacul le $ăcu din rogojini cte un şorţuleţ dinainte, se desuiară nă la iele şi se unseră estetot corul cu $uningine amestecată cu grăsime. 8şi useră aoi cuţitele şi revolverele în %ru şi sestrecurară rin gaură în văgăună.

De&a%ia lecară ei şi slovacul, :iul&tainei şi cu Ali se mnjiră %ine cu $uningine. 0ăitanul venit din:ashoda cu soldaţii îi între%ă mirat ce înseamnă asta. +lovacul îl linişti însă sunndu&i că aşa aveauordin de la +chPar, aoi se strecurară duă ei.

0nd $ură în văgăună, doctorul şi cu savantul se lăsară jos la ămnt şi înceură să se trască %inişor înainte. 8n curnd văură e cei şase anici desre care le vor%ise o%o. +e a%ătură mai sredreata şi trecură neo%servaţi.

+coul lor era s&ajungă la cortul lui A%u el )ot, %ănuind că aroae de acesta tre%uie să se a$le ceidoi rionieri e care voiau să&i salvee. 2e stnga era $ocul. 8ntre el şi intrare, anici, dar lngă $oc şiîn satele lui se aciuiseră vnătorii de sclavi. 8n $und, unde stăteau sclavii, domnea întunericul.

Deasura văgăunii $oşneau almierii. Măriră înaintea lor ceva al% care se desluşea %ine din $ondulîntunecat al eretelui de stncă' era cortul. Ajunseră la el $ără să $ie simţiţi. 0ortul era ridicat e răjiniîn$ite în ămnt. 8n dretul $ocului era deschiătura. 8n sate na nu era legată de ţăruşi ci rinsă denişte scnduri %ătute ca de două alme de răjinile care susţineau cortul, între stncă şi scndurirămăsese un saţiu în care useseră di$erite lucruri de tre%uinţă ca să nu încurce locul.

Dinăuntrul cortului se auea vor%ă. — A%u el )ot cu A%d el )ot, şoti Emil care se a$la acum aroae liit de cort. — C&am recunoscut duă glas, răsunse 2$otenhauer. Cndiviii ăştia se simt esemne în siguranţă, de

nici n&au us santinele la uşă. — +e %iuie e $atul că au doi ostateci. +st! Ascultă!+e aui iar glasul ca din mormnt al lui A%u el )ot, la care răsunse altul care nu era însă al lui

A%d el )ot. — Dumneeule, ăsta e $ratele meu! şoti doctorul. 2rionierii se a$lă deci la el. — 0e noroc! +ă&i scoatem reede din ghearele lui... — )ai domol, rietene. )ai înti să iscodim, să vedem şi s&auim9 e urmă să lucrăm. :ereşte&te

numai e ct oţi să $aci gomot./idică niţel na din satele cortului şi se uită înăuntru. @ău înaintea lui o încăere întunecoasă,

dar în $aţă era lumină. 0teva %occele se a$lau îngrămădite mai încolo. 8n cor% stăteau cţiva inşi, darnu le vedea dect icioarele şi artea de jos a truului.

— @ino! şoti Emil tovarăşului său. 8ncet, încet, entru Dumneeu! +ă nu te&audă cinevaT+e strecură %inişor între scnduri şi na cortului. Doctorul rivi cu %ăgare de seamă. 0hiul lui

mnjit cu negreală nu se deose%ea din întunericul care&l înconjura. Lose$ şi @nătorul&de&ele$anţi eraulegaţi de stlul din mijloc. a dreata lor stătea A%d el )ot, la stnga, cu satele la doctor, A%u el

~ 207 ~



Slujitorii mor ii

)ot. — Allah să mă %ată, icea acesta, dacă te mint. +untem numai noi în văgăună şi mine ornim sre

seri%ahul nostru. — )inţi! răsunse Lose$. Dacă vroiai să te duci la seri%ahul tău, entru ce ai $ăcut ocolul ăsta3 — -u sunt o%ligat să&ţi dau socoteală de ce $ac. — @a veni oate în curnd vremea să ne dai socoteală. — 0e&mi asă mie ce crei tu! )ă $aci să rd de rostiile tale. — -u rea te arată chiul să&ţi ardă de rs. Ai&dimineaţă arcă erai mai vesel. 1i&aoi, entru ce

eşti astă&seară mai asru cu noi ca nă acum3 1i de ce ne&ai adus în cortul tău, cnd n&ai $ăcut&oniciodată de cnd suntem în uterea ta 2ro%a%il că e cineva e aroae care a venit să ne salvee.

— -u mai sune! 0ine ar utea să $ie3 — :ratele meu, Emil. — 0ine! 0ine m&a trădat3

— 0ine3 (e&ai trădat tu singur acum. — -u te %ucura degea%a. )ai degra%ă vă ucid cu mna mea dect să vă las din gheare. — 2esemne că nu&l cunoşti e $ratele meu9 %ate o sută ca tine. — @ră&i cuţitul în iet, ce mai aşteţi3 strigă A%d el )ot sueriorului său. 0um îţi vine să te laşi

%atjocorit de&un ghiaur3 — (aci! se răsti %ătrnul. -u mă&nvăţa tu e mine ce tre%uie să $ac. Du&te mai %ine de vei ce $ac

santinelele. Dacă dorm, arde&le cu %iciul ca să se treească.A%d el )ot se ridică de jos şi ieşi %om%ănind. C se auiră aşii îndeărtndu&se e jghea%ul e care

veniseră cei doi germani.A%u el )ot se uită ameninţător la rionieri şi între%ă'

— 0ine v&a sus că $ratele tău e aici3 2ro%a%il unul din oamenii mei3

— -u mă&ntre%a degea%a că nu&ţi sun. — ;a o să&mi sui cnd te&oi %ate la tăli. — 8ndrăneşte! @oi une să te %iciuiască nă la snge. — 0nd3 Duă ce te&o lua 1eitan cu el în iad, ceea ce se oate întmla chiar la noate! — Dimotrivă, în noatea asta vom $i li%eri. — 0ine vă va eli%era3 — Eu! se aui în satele lui.Emil +chPar se strecurase e nesimţite în cort şi acum se ridicase în icioare ct era de lung. A%u

el )ot tresări seriat cnd îi aui glasul şi vru să se întoarcă reede, dar două mini uternice îlaucară de gt şi&l traseră la ămnt.

2$otenhauer se trî şi el în cort. 2rionierii văură doi negri aroae goi, luminaţi de $elinarele cuulei atrnate de răjinile cortului. Doi negri cu %ar%ă! =nul cu un nas enorm e care Lose$ îl recunoscutotuşi, cu toată negreala lui. /ecunoscuse de asemenea şi glasul celuilalt.

— Emil, tu3 E cu utinţă3 Att de reede3 strigă el. — )ai încet, mai încet! îi şoti $ratele. +avantule, taie&le reede $rnghiile, eu am trea%ă cu

%ătrnul.Sinea e A%u el )ot cu o mnă de gt şi&i căra cu cealaltă mereu la umni în ca. 8l lăsă de&a%ia

duă ce&l vău că nu mai mişcă.

~ 208 ~




— Aşa. Asta ic şi eu că&i noroc, suse el aoi răsu$lnd. -u numai că vă sca e voi, dar un şimna e tlharul de A%u el )ot, căruia îi ort de mult sm%etele. Am %iruit $ără vărsare de snge,$iindcă %andiţii se vor reda cu siguranţă. @eniţi duă mine şi să ne $urişăm e unde am venit,altminteri ne omenim cu droaia duă noi.

+e trî a$ară din cort trăgnd e A%u el )ot duă el, urmat de ceilalţi e cajre 2$otenhauer îidelegase la reeeală.

— 8n s$rşit, li%er! murmură Lose$ +chPar, cu o %ucurie nestănită. -&o să uit niciodată ce&aţi$ăcut entru mineT

— (aci, entru Dumneeu! -u suntem încă în siguranţă. umina $ocului se răs$rnge nă aici.8ntindeţi&vă la ămnt. (re%uie să ne trm e ntece, ca să nu $im văuţi, mai ales că aveţiîm%răcăminte deschisă. Ajutaţi&mă să îmingem e %ătrn a$ară din văgăună.

-u aucară să se aroie de intrarea în văgăună, cnd se aui de la locul unde erau cei şase aniciun glas răcnind'

— +tai! Sineţi&l %ine să nu scae!Mvon de glasuri, o îmuşcătură urmată de o învălmăşeală de oameni care duceau ceva greu, de

culoare deschisă, sre ieşire. — 0e&o mai $i asta3 ise Emil încremenit. =ite că vin şi santinelele. 0eilalţi cine sunt3 A!

;ănuiesc... +lovacul vroia şi el să vină cu noi. Lose$, +ejad i$jal, luaţi e %ătrn şi daţi $uga la ieşire. Eacolo o gaură rin care vă uteţi strecura a$ară, unde aşteată soldaţii noştri. 2$otenhauer, scoatereede cuţitul şi revolverul şi ia&te duă mine.

Emil orni în goană urmat de (atăl&cocostrcului. +e auiră două detunături de armă. 2anicii, careajunseseră lngă coaci, se dădură îndărăt. @ăuseră doi negri venind sre ei şi creură că sunt de&ailor.

— +ăriţi! strigă unul din anici. Duşmanul a năvălit este noi. =ite&i cum $ug iar sre ieşire... Duc

cu ei e cineva de&al nostru şi... # Allah... alţi doi care aleargă cu unul în %raţe... — Alergaţi şi voi, nemernicilor! răsunse Emil ocnindu&l cu atul revolverului în ca.#mul se ră%uşi la ămnt. C%i şi în celălalt care cău este un al treilea.Deoarece nu trăgea, 2$otenhauer nu trase nici el. Aucă uşca unuia din anici ― singurul care

avea o armă în mnă ― şi&l i%i unde nimeri. @ru să $acă asemenea şi cu cel de&al cincilea, dar acestaîmreună cu al şaselea o luară la $ugă înne%uniţi de saimă.

8n momentul acela, i%ucni din $undul văgăunii un urlet ca scos din gtlejurile a mii de $iaresăl%atice.

— Dumneeule, au scăat sclavii! strigă doctorul. 8muşcăturile, îmuşcăturile... 8i susesem luio%o că o detunătură de armă va $i semnalul ca sclavii să alerge la ieşirea din văgăună. )ă tem că n&are să $ie aşa şi că negrii s&au năustit asura călăilor lor. 0e măcel groav o să urmee! +ă mergemreede la oamenii noştri. Aceştia nu vor şti ce atitudine să ia. (ot acolo vom avea oate şi e7licaţiacelor ce s&au întmlat.

E7licaţia era următoarea' Duă ce (atăl&celor&unsreece&$ire&de&ăr, care ţinea morţiş să $acă eeroul, se strecurase rin gaură, se îndretase ca şi Emil +chPar cu 2$otenhauer sre jghea% şi ajunserăsus tocmai cnd A%d el )ot ieşise din cort şi venea în direcţia lor. )icul slovac se ridică în icioare şi&l între%ă'

— 0ine eşti tu3

~ 209 ~



Slujitorii mor ii

— +unt A%d el )ot. Dar ce învrtiţi e&aici, cini surcaţi de negri... o să un... -u&şi utu s$rşi vor%a, căci omuleţul nostru îi sări în %eregată şi degetele lui se încleştară ca un

cerc de $ier în jurul gtului ara%ului. 8l trnti aoi la ămnt şi ise celorlalţi tovarăşi ai săi' — Sineţi&l %ine să&i dau la ca nă l&oi ameţi.;ineînţeles că toate acestea nu se $ăcuseră $ără niţică gălăgie. 2anicii se ridicaseră de jos şi se

uitară într&acolo. A%d el )ot îşi ierduse într&adevăr cunoştinţa. — +traşnică isravă am $ăcut! ise mulţumit omuleţul. +ă&l trm la gaură, e urmă să ne

întoarcem.0nd văură anicii cum trag un om duă ei, le strigară să stea şi, $iindcă ei nu se sinchisiră de

strigătele lor, unul trase un glonţ care, din $ericire, nu nimeri e nimeni. Acum toţi şase o luară duă$ugari. Degea%a, căci aceştia aucaseră s&ajungă la gaură. @nătorii de sclavi se i%iră în $ugă dedoctor, de savant şi de rionierii salvaţi. /eultatul îl ştim.

Duă ce se văură toţi a$ară din văgăună, Emil orunci să se arindă $ocul. +lovacul îl recunoscu

duă glas şi strigă trium$ător' — Aha, v&aţi întors, nu v&au rins3 Am us mna e unul din duşmani, şi încă unul din ăi mai ai

dracului! — 0ine e3 între%ă doctorul. — A%d el )ot. E&am aucat de %eregată şi l&am %uşit nă l&am ameţit, e urmă l&am adus aici. — -u se oate! A%d el )ot ici3 — El, ău! în carne şi&n oase! — ;ravo! -umai că uteai s&o ăţeşti rău... Aui urletele şi răcnetele astea3 Arindeţi reede $ocul

să vedem ce se etrece.:lacăra i%ucni şi lumină $aţa lui A%d el )ot. :iul&tainei vău chiul cu ochii închişi, chiul acela

care rămăsese întiărit în mintea lui de cnd utea să&şi aducă aminte.

— E%rid ;en a$sa el ;agirmi! strigă el. 8l recunosc... el e! — 0ine a ronunţat numele acesta %lestemat3 0are din voi îl cunoaşte3 se aui atunci un glas însatele lui.

Era al @nătorului&de&ele$anţi. :iul&tainei se uită înmărmurit la el şi răsunse' — Eu. Dar tu cine eşti3 -u cumva omul căruia îi sun ei +ejad i$jal, @nătorul&de&ele$anţi3 (u eşti

;araB el 4asi, emirul din 4enadem3 — Da, eu sunt. — #, Allah, Allah, tată, tată! strigă tnărul şi&i sări de gt. — (u... tu, $iul meu! E cu utinţă3 +&a îndurat în s$rşit de mine3 murmură emirul nevenindu&i să

creadă. — Da, tată, sunt eu cu adevărat... 8ţi voi ovesti mai triu tot... — Hamdulilla"* Acum nu mai sunt ;ala C%n, (ată&$ără&$ecior, nu mai tre%uie să rătăcesc rin lume.

Lurămntul mi l&am ţinut nă la s$rşit şi mă ot întoarce în atria strămoşilor mei! — Da, la 4enadem, la 4enadem! Ca&mă cu tine. (u ai $ost ;ala C%n şi eu ;ala A%, :eciorul&$ără&

tată. Acum ne&am regăsit şi nimeni nu ne mai oate desărţi.8n vremea asta, doctorul îşi strngea şi el $ratele la iet.

— @ai, în ce hal eşti, sărmanul de tine! ise Emil cu milă, uitndu&se la Lose$. /ău tre%uie s&o $i dusla A%u el )ot! =ite etele astea negre e $aţa ta9 esemne lovituri...

~ 210 ~




— Ei aş! îl întreruse acesta rnd. )&ai umlut tu de $uningine. — Aşa e, ău, %ine ici, rse şi doctorul. De %ucurie uitasem că sunt mngălit tot... =ite&l şi e

savantul nostru. :rumos eşti, n&am ce ice! #are tot aşa oi $i arătnd şi eu3+lovacul se vrî şi el rintre ei şi ise cu $udulie'

— DaN eu3 Il mai rima ara, negru tăciune, nici dracuN să mă cunoască!(oţi i%ucniră în rs. Acum se înghesui şi agi Ali.

— 2arcă eu n&am ajutat să&l rindem e A%d el )ot3 ise el cu mndrie. — A, şi tu3 Am mai văut încă unul cu voi, cine era3 între%ă doctorul, curios. — A%d es +irr9 uite&l colo.Emirul aucase e %ăiat de umeri, îl ţinu dearte de el şi ise cu glas deamăgit'

— A$lasem de la AsPad că&mi voi regăsi $eciorul. (u te&ai dat dret coilul meu, şi te&am creut,$iindcă era întuneric şi nu te uteam vedea %ine la $aţă. Acum la lumină văd un negru în $aţa mea, ecnd coilul meu are numai snge de no%il ara% în vinele lui.

— (e înşeli, ielea lui e de altă culoare, îl lămuri doctorul. +&a mnjit dinadins cu $uningine ca să te oată salva e tine.

— 0um, ai $ăcut tu asta3 strigă emirul. Si&ai us în rimejdie viaţa entru tatăl tău3 @ino să te maistrng o dată la iet, coilul... +tai! strigă el deodată. 2uneţi mna e el. @rea să $ugă! 1i tocmai celmai groav dintre călăii noştri... :iul&iadului, care ne&a chinuit att...

A%d el )ot se treise din leşin şi, vănd că nu se uită nimeni la el, vru s&o ia la $ugă. Emirul îlaucă reede de haină şi&l trnti la ămnt.

— Dragii mei, ise Emil, să lăsăm acum îm%răţişările9 indiviii aceştia ne sunt rea reţioşi ca să ledăm rilej să ne scae. egaţi&i dravăn. Dar i&auiţi ce se etrece în văgăună. (are mă tem că o să $ieo groăvie.

=rletele şi răcnetele erau att de tari înct aroae nu se mai desluşeau glasurile.

— -oi ce $acem, intervenim sau nu3 între%ă 2$otenhauer. — Ar $i degea%a, răsunse Lose$ +chPar. :urtuna s&a delănţuit şi nu&i mai utem une stavilă. 1i&aoi, în învălmăşeală n&am utea să deose%im e duşman de rieten.

(retat, tretat, urletele se otoliră. 0nd şi cnd un răcnet de moarte urmat de un strigăt de trium$.8n s$rşit se $ăcu tăcere şi văură o masă comactă de negri care ţineau s$at. Din grămadă se desrinseo um%ră care veni sre deschiătură. Era o%o.

— Ei, ce vii să ne sui3 îl între%ă savantul. — )ort! răsunse negrul simlu. — 0ine3 — (ot vnător sclavi. -u mai trăieşti nici unul. — 0e groăvie! -u asta ne era intenţia! Dar cum s&a întmlat3 — Aşa. o%o cu (olo strecurat înăuntru $ără să vede cineva. Dus la sărac, %un %elanda. (oţi legat,

dar noi tăiat $rnghie şi aştetat. Auit atunci îmuşcătură. -egrii aruncat legături jos, reeit lavnător sclavi, strns de gt, omort cu răjină, înjunghiat cu cuţit nă mort toţi, toţi!

— Au căut desigur şi de&ai voştri3 — Da, mulţi mort, mulţi rănit, mulţi, mulţi... dar ră%unat. -u mai este vnători să $acă sclav negri. — 1i acum te&au trimis rietenii tăi la noi3 — Da. @in sune luta gata. 2rieteni vine strnge mna la negri vitea şi recunoscător.

~ 211 ~



Slujitorii mor ii

— ;ine, venim. Altceva mai vreţi3 @ă e $oame3 — -u e $oame. A%u el )ot cu el multă carne şi $ăină. -egrii urtat în sate, acum mănncă ei tot.+e duseră cu toţii în văgăună unde $ură rimiţi cu strigăte de entuiasm. o%o le ovestise ct

$ăcuseră al%ii entru salvarea lor şi %ieţii negri nu ştiau cum să&şi e7rime mulţumirea. 0mul delută nu se oate descrie. Era o groăvie.

Duă s$atul al%ilor, negrii ieşiră sus la cm ca să&şi $acă aci ta%ăra. De $rică să nu se reeadă negriila A%d el )ot şi A%u el )ot ca să&i s$şie, tre%ui deocamdată să&i ascundă ca să nu $ie văuţi de ei.

+clavii eli%eraţi hotărră să lece încă înainte de a se lumina %ine de iuă, să&şi ia vitele de unde lelăsaseră vnătorii de sclavi, su% aa a cincieci dintr&ai lor. @ai de ei cnd vor veni negrii!

— E într&adevăr groav ce s&a etrecut, ise Emil cnd se aşeară cu toţii în jurul $ocului. 0inci sutede morţi... +er însă că vnătoarea de sclavi va înceta entru ctva tim rin ţinuturile acestea. (ot e şiasta ceva.

— -u am de ce&i comătimi, răsunse Lose$ +chPar. Am $ost rionierul lor şi nu vă închiuiţi ce&

am avut de su$erit. 1i cine se $ac vinovaţi de măcelul de acum3 (icăloşii aceia de colo care mai au încăo%rănicia să&şi arunce riviri cu su%înţeles.

— -ici nu merită să ne uităm la ei. Duceţi&i mai dearte de noi, ca să nu&i mai văd în ochi.Lose$ vru să o%iectee ceva, dar doctorul îi ise în lim%a germană'

— 1tiu eu ce $ac. @reau să a$lu ce un la cale cnd vor $i singuri. egaţi&i de coacul cela de colo,dar att de strns ca să nu se oată mişca. Eu mă voi $urişa la satele lor să&i aud ce vor%esc.

— 2lanul tău nu e rău. 2oate că a$lăm ceva interesant.2rionierii $ură luaţi de&acolo şi legaţi de doi coaci de la marginea ădurii $ără să $ie ăriţi de

negri. 8n dosul coacului era o tu$ă deasă. Doctorul se $urişă acolo şi aştetă. 0oacii erau destul dearoae unul de altul, totuşi destul de dearte ca să nu&şi oată vor%i în şoată şi să&i oată aui Emil.2anicul, se aşeă dinadins mai încolo.

0nd se creură singuri, A%d el )ot ise tovarăşului său' — 0e i! 0ea mai nenorocită din viaţa mea... 1i de vină sunt numai ticăloşii ăştia de nemţi. -u&nţeleg cum te&ai lăsat rins ca un şoarece în cursă.

— 2arcă tu nu! relică A%u el )ot, în$uriat. — +&au năustit trei asura mea, a$ară e jghea% şi nu m&am utut aăra. — 2e mine m&au legat e neaştetate în cort. 1tie nai%a cum au ajuns acolo. 2esemne că anicii

dormeau, ticăloşii! asă că şi&au luat edeasa. Acum sunt morţi şi s&au dus de&a dretul în $unduliadului. A$urisită să $ie iua cnd am intrat în cră cu acest (ată&a&atru&ochi! E un doctor, om învăţat,şi cum ştiam că ăştia îşi însuşesc mintea numai din cărţi, şi nu din viaţă, credeam c&o s&o s$rşescreede cu el. 0nd colo m&a %iruit el e mine.

— 0rei tu că situaţia noastră e într&adevăr diserată3 — A mea în orice ca. 1tii tu ce o să se întmle cu mine3 0inele ăsta de neamţ vrea să mă dea e

mna lui Ali E$$endi din :ashoda. — @ai de mine!3 Atunci eşti ierdut... — Da. @oi $i %ătut nă ce&mi voi da su$letul ca şi homrii mei care au $ost redaţi de ticălosul ăsta

de ghiaur. — Dar nă la :ashoda e cale lungă şi oate se va ivi un rilej de $ugă. — -u cred. )ă vor ăi cu atta străşnicie că nu va $i chi. E7istă numai un singur mijloc de

~ 212 ~



Slujitorii mor ii

la %ărcile şi navele lor. +e îm%arcară şi navigară de îndată sre maijeh usan el ;ahr, rima escală./egele niam&niamilor îi întovărăşea cu %ărcile şi oamenii săi. Ajunşi acolo, tăiară mai multe dinanimalele ce $useseră lăsate la mlaştină. 0elelalte vite le rimi şeicul A%u en -uhs, (atăl&jumătăţii, carecomensă entru el şi oamenii lui. El îşi luă un rămas&%un cordial de la aliaţii săi şi orni mulţumitsre meleagurile sale de %aştină.

Escadra îşi continuă aoi drumul în josul $luviului, sre seri%ahul %lestemat al lui A%u el )ot.Acesta a $ost o%ligat să asiste la degroarea %urdu$urilor ascunsa, al căror conţinut a $ost îmărţit înaşa $el înct toată lumea să $ie mulţumită.

Acum sosise timul adevăratei desărţiri. :raţii Emil şi Lose$ +chPar şi rietenul lor 2$otenhauer lecară îmreună cu niam&niamii sre miaăi. @roiau să&şi continue cercetările şi să adune di$erite iese entru mueul din ermania, aoi să viitee regiunea e care o guverna Emin 2aşa, entru ca săajungă în atrie, via Mani%ar. 0eilalţi s&au îndretat însre miaă&noate. A%u şi A%d el )ot au $ost

redaţi @nătorului&de&ele$anţi, ca $iind cel mai sigur şi mai sever anic al celor doi criminali. El voia

să navighee cu cora%ia nă la :ashoda şi acolo să&i redea e A%u el )ot ca şi e ceauş (atălui&celor&cinci&sute. Dar e A%d el )ot declară că îl ia cu sine la 4enadem, adăugnd în legătură cu soartace i&o reerva' "De acolo mi l&a răit e $iul meu, tot acolo să&şi rimească edeasa de la Allah. Decnd mi&am recăătat coilul, inima mea s&a mai înmuiat, dar acest diavol tre%uie să simtă că $aţă de el

ot să mai $iu cel de odinioară, adică ;araB cel asru". Emil +chPar i&a dat adresa sa şi l&a rugat să&iscrie cnd o să ai%ă vreun rilej de a&i trimite scrisoarea.

8n $elul acesta, toate cele ce tre%uiau $ăcute $iind reolvate, se utea %ea 9adşa el 9ida**J. +lovaculşi (atăl&rsului i&au rugat e germani să rămnă cu ei, iar rugămintea le&a $ost îndelinită cu lăcere.0ea mai dureroasă a $ost însă desărţirea dintre :iul&tainei şi :iul&devotamentului, dar nă la urmă atrecut şi asta. Duă care, în s$rşit, navele şi&au înceut călătoria sre miaănoate, în tim ce vslaşiiniam&niamilor îşi îndretau %ărcile sre miaăi. 0aravana sclavelor $usese nimicită!

;iruitorii se desărţiră şi orniră în direcţii di$erite, $iecare avnd credinţa că şi&a $ăcut datoria şi căa dat negoţului cu sclavi o lovitură grea, măcar în această arte a glo%ului. 2nă şi asa% )urat s&aconvins că tre%uie să se lase de această mrşavă meserie9 scenele trăite nu rămăseseră $ără urme asuralui.

Dacă cineva ar avea ideea să răs$oiască cartea de adrese a locuitorilor unuia din cele mai cunoscuteoraşe universitare din sudul ermaniei, ar avea surria să găsească la rima literă ― A ― un numedeose%it de lung, care i&ar strni, mai mult ca sigur, uimirea. -umele glăsuieşte ast$el' agi Ali %enagi CshaB al :aresi i%n agi #tai%a a%u lNAşer %en agi )arPan #mar el andesi a$id CaBu% A%dNAllah el +andşaBi. 8n continuarea acestui nume se găsesc următoarele amănunte cu rivire laresectivul ersonaj' comerciant de roduse orientale, strada rădinii F, arter.

Dacă intrigat de această adresă va dori sa cumere o sticluţă cu ulei de tranda$ir, o iă turceascăsau ceva asemănător şi se va duce nă la susmenţionata adresă, va da este o clădire ct un alat, la alcărui arter se a$lă magainul cu ricina, în satele căruia se găsesc şi camere de locuit. :irma dedeasura intrării elegante curinde, scrise cu litere aurite, cuvintele' Hagi !li, orientalist .

2e o atrăgătoare verandă înaltă, ictată. 8n culori vii se a$lă, înrămată, lista celorlalţi locatari aiclădirii'

119 Durerea desărţirii.

~ 214 ~




;sz#Br +stvBn, pro&esor de limbi străine, autor de lucrări în domeniul ornitologiei, parter dreapta9 <ro&esor dr . 2mil 6c"9arz, etajul <ro&esor dr . >ose& 6c"9arz, etajul D <ro&esor dr . +gnatzius <&oten"auer , etajul E

0ine trece la momentul otrivit rin $aţa imo%ilului cu ricina şi riveşte în sus, la etajul >, oate săărească la una din $erestrele deschise un ersonaj cu un nas imens care, deasura unei ie sudanee,se agită cu vioiciune ca nu cumva să iardă vreo întmlare sau ersoană care um%lă e stradă. )ai

jos, la $ereastra dinsre dreata intrării şade mai tot timul un ins mic de statură, cu o %ar%ă rară şi caretot scrie şi rescrie, migălind la un manuscris voluminos, ce oartă ciudatul şi retenţiosul titlu 'e ce au

păsările pene. Acest ornitolog asionat nu e, %ineînţeles, altul dect %una noastră cunoştinţă (atăl&celor&unsreece&$ire&de&ăr care, de la întoarcerea sa, îmreună cu cei trei ro$esori şi (atăl&rsului, s&a dedicat acestei no%ile ştiinţe.

8ntr&una din ile, în tim ce lucra la manuscrisul său, e care&l trimisese nă atunci la cei uţindouăeci de edituri şi e care&l rimise înaoi de $iecare dată cu aceeaşi o%servaţie, otrivit căreiacunoştinţele sale de lim%a germană nu concordă cu caracterul ştiinţi$ic al lucrării, activitatea saştiinţi$ică a $ost întrerută de %ătaia în geam a oştaşului care i&a redat o scrisoare.

<ro&esor 2mil 6c"9arz 5numele adresantului era scris cu litere mari, ca de coil, iar e versoul licului $igura cu litere ara%e numele e7editorului'6 .ara# el ,asi.

#muleţul nostru sări ca un arc de e scaun şi $ugi sre magainul rietenului său agi Ali,strigndu&i gră%it'

— 2ro$esorii sunt cu toţii în grădină3 — Da, tocmai i&am văut acolo, răsunse acesta într&o germană aro7imativă, învăţată în ultimii doi

ani, cu mari e$orturi de marele cunoscător al tuturor ooarelor şi localităţilor de e glo%.

— @eniţi reede, reede cu toţii. @enit scrisoare de la @nătorul&de&ele$anţi!1i îşi continuă goana sre grădina din satele clădirii, urmat îndearoae de agi Ali. 0ei trei ro$esori şedeau liniştiţi în mijlocul grădinii, trăgnd din ie. 0nd au a$lat vestea au sărit cu toţii însus de %ucurie şi curioitate. +crisoarea a trecut reede din mnă în mnă. (e7tul era scris, desigur, înara%ă şi glăsuia ast$el'

,enadem, la D revi ul ac"ir

<rietenului meu, vestitul /$ allim, Tatălcelorpatruoc"i* !lla" este mare şi dă nopţii roua . Ţiam promis şi de aceea îţi scriu . /ie îmi merge bine. 3, &iu al

încântării mele, pe care team găsit în prăpastia rugăciunilor* /ângâiere a oc"ilor mei, îndrăgit al su&letului meu* Curmalii au rodit bogat în anul acesta şi &iu* meu a crescut mare, bun şi puternic.Cămila mea pre&erată a orbit la un oc"i. Cum îţi merge ţie, %ratelui tău şi Tatăluicocostârcului-

<ro&etul a postit în pustiu, aşa aţi &ăcut şi voi pentru mine şi eu pentru voi. %erice de cel ce are un &iu* !bu el /ot a &ost biciuit până la moarte. 0tiu bine că a meritato. ?ul blestem. Cămilele tale să prospere, precum şi palmierii din livada ta. 0i pe sergentul major şi pe oamenii săi ia ajuns din urmă soarta. 3amenii lui !bu el /ot au &ost şi ei biciuiţi şi apoi aruncaţi în înc"isoare, unde se a&lă şiacum. !verea mea creşte, numele lui !lla" &ie lăudat zi de zi. ! murit şi !bd el /ot . ?u mă întreba

~ 215 ~



Slujitorii mor ii

unde şi cum. !cum că ţiam trimis ştiri despre toate , te rog sămi scrii şi tu. Începând cu vinereaurmătoare am să privesc spre miazăzi şi spre răsărit în aşteptarea răspunsului tău . 6criemi limpede,căci oc"iul vede multe, ceea ce uneori nu vede mintea. 6au mai rupt două corturi şi mai multe oi saurătăcit . 6coateţi încălţămintea când intri în mosc"ee şi împarte cu dărnicie daruri , căci eu îţi sunt

prieten.

.ara# el ,asi, emirul nin ,enadem

Dragi cititori,

Editurile 2allas şi Eden, a$late cvasi&integral su% aceeaşi direcţie, au convenit să cola%oree larealiarea roiectului de tiărire a oerelor comlete ale lui 4arl )aQ, evitnd ast$el disersarea

$orţelor redacţionale e7istente.Duă cum o dovedeşte şi volumul de $aţă, toate cărţile urmeaă să %ene$iciee de o reentareredacţională şi artistico&gra$ică unitară.

:olosim rilejul creat entru a vă in$orma că la s$rşitul volumului următor, "0acana", se va reenta, într&o "2oştă a redacţiei", o arte din concluiile anchetei lansate în tomul al seriei de"#ere" 5"2lisc&de&uliu"6. (ot acolo vom u%lica numele coresondenţilor noştri, care ne&au scris năla data de *G $e%ruarie *JJ. @om reveni ulterior şi asura coresondenţei rimită duă această dată.

~ 216 ~




0u att mai mult cu ct unele sugestii merită reţinute. 8ntre altele, rounerea de a reveni asuratitulaturii volumelor ** ― * de "#ere" ― reentate generic în ediţia de %aă' "Cm /eiche dessil%ernen YPen" 5"8n îmărăţia leului de argint"6 ― individualiate, rovioriu, de noi' "eulră%unării", "a ruinele ;a%ilonului", "8n îmărăţia leului de argint" şi "/ugă îmietrită" 5duămodelul unei alte versiuni germane6.

Aştetăm, în continuare, oinii în legătură cu volumele tiărite şi rouse sre editare.

Editurile 2allas şi Eden0asa 2resei i%ere

0ăsuţa oştală >> ― JJ

;ucureşti

+$rşitul volumului G

0ontinuarea altor aventuri o veţi a$la în următorul volum din "#ere"'

~ 217 ~



Slujitorii mor ii

0acana

ZZZ

E&%ooB realiat duă'

4arl )aQ ― #ere G [ +lujitorii morţiiEditura Eden, ;ucureşti, *JJ0onsilier editorial' -iculae heran0oerta de' +ergiu eorgescu

@olum realiat duă'

4arl )aQ [ Die +BlavenBaraPane"esammelte ?erBe". ;and * /ade%eul %ei Dresden, "4arl )aQ @erlag"

@olumul de $aţă a $olosit ca te7t de %aă traducerea ― nesemnată ― u%licată în $oileton, la;ucureşti, între * iunie şi J iulie *J>>, cnd a $ost inclusă, ar%itrar, într&un serial mai amlu consacrat

creaţiei scriitorului german. Ea se u%lică entru rima oară în volum, la noi în ţară, duă ce în reala%il s&a e$ectuat o con$runtare cu originalul sus&menţionat, rilej de corectare a unor omisiuni, destiliare şi de redactarea generală a te7tului. Dreturile de $olosinţă a actualei versiuni revin edituriiEden şi îngrijitorului de ediţie. 5-..6

ZZZ

# $ormatare unitară $ăcută de ;lanB0d. 2entru a $i evidenţiată de alte $ormatări, $iecare volum va urta e lngă numele $işierului şi menţiunea' \v. ;lanB0d]. 8n aceaşi $ormatare unitară mai uteţi citi'

4arl )aQ [ #ere vol.* [ 0astelul /odriganda4arl )aQ [ #ere vol.< [ 2iramida Meului +oare4arl )aQ [ #ere vol.> [ ;enito Luare4arl )aQ [ #ere vol. [ 2lisc&de&uliu4arl )aQ [ #ere vol. [ )oartea îmăratului4arl )aQ [ #ere vol.F [ 0omoara din acul de Argint

~ 218 ~




4arl )aQ [ #ere vol.G [ +lujitorii morţii

8n regătire'

4arl )aQ [ #ere vol.H [ 0acana

-otă' Dacă ţi&a lăcut $ormatarea şi îţi liseşte una sau mai multe cărţi $ormatate unitar, le oţi găsi5cu ctrl^clicB&stnga6 aici.

Atenţie' 2entru a vă delasa mai uşor rin e&%ooB, lasaţi cursorul mouse&ului în 0urins e&%ooB, eun anumit caitol, aoi aăsaţi tasta ctrl aoi clicB&stnga.

Cuprins e-book Karl May – Opere vol. 7 – Slujitorii morţii:

0urins e&%ooB 4arl )aQ [ #ere vol. G [ +lujitorii morţii'......................... .............................. ...... ....... ....... .<*J(a%el cărţi aărute la editura Eden_2allas'.........................................................................................................<*J

0oerţile originale.............................................................................................................................................<<

(a%el cărţi aărute la editura Eden_2allas'

-r.vol.

(itlul Editura An Mona geogra$ică 2ersonaje

Ciclul "De pe tron la eşafod"

~ 219 ~

https://sites.google.com/site/cartifree/





Slujitorii mor ii

*. 0astelul /odringanda 2allas *JJ@estul săl%atic, alteţări

Cnimă&de&urs, A. =nger, =cigătorul&de&%ivoli, 0. +ternau, alte ersonaje

<. 2iramida Meului +oare 2allas *JJ @estul săl%atic, alteţări


>. ;enito Luare 2allas *JJ#rient, @estul săl%a&tic, alte ţări


. 2lisc&de&uliu 2allas *JJ@estul săl%atic, alteţări

=cigătorul&de&%ivoli, 0. +ternau, 4.=nger, 2lisc&de&ului, alte ersonaje

. )oartea îmăratului 2allas *JJ @estul săl%atic 4. =nger, alte ersonaje

F. 0omoara din acul de Argint 2allas *JJ @estul săl%atic#ld :irehand, #ld +hatterhand,?innetou

G. +lujitorii morţii Eden *JJ #rient, +udan&A$rica Alte ersonaje

Ciclul "Satan şi Iscariotul"

H. 0acana 2allas *JJ @estul săl%atic #ld +hatterhand, ?innetou

J. #mul cu *< degete 2allas *JJ #rient, alte ţări

4ara ;en -emsi, #ld +hatterhand,

?innetou*K. /ă%unarea Eden *JJ @estul săl%atic #ld +hatterhand, ?innetou

Ciclul "n !ara leului arintiu"

**. eul ră%unării 2allas *JJAmerica de sud,#rient, @estul săl%atic

agi ale$, 4ara ;en -emsi, #ld+hatterhand

*<. a (urnul ;a%el 2allas *JJ #rient agi ale$, 4ara ;en -emsi

*>. +u% aria morţii 2allas *JJ #rient agi ale$, 4ara ;en -emsi

*. 2ră%uşirea 2allas *JJ #rient agi ale$, 4ara ;en -emsi

*. 0acealmaua Eden *JJF @estul săl%atic+am aPBens, #ld +hatterhand,?innetou

~ 220 ~




*F. (estamentul incaşului Eden *JJF America de sud Alte ersonaje

*G. 2irat şi corsar Eden *JJFAlte ţări, @estulsăl%atic

?innetou, 2itt ol%ers, DicBammerdull, alte ersonaje

*H. )ustangul -egru 2allas *JJF#rient, @estul săl%a&tic, alte ţări

#ld :irehand, 4ara ;en -emsi, #ld+hatterhand, ?innetou

Ciclul "Ini#i er#ane"

*J. Dervişul 2allas *JJF #rient, @estul săl%atic +am aPBens

<K. @alea morţii 2allas *JJF @estul săl%atic#ld :irehand, +am aPBens,?innetou

<*. @nătorul de samuri 2allas *JJF Alte ţări +am aPBens

Ciclul "$innetou"

<<. ?innetou Eden *JJF @estul săl%atic+am aPBens, #ld +hatterhand,?innetou

<>. 2e viaţă şi e moarte Eden *JJF @estul săl%atic#ld :irehand, +am aPBens, #ld+hatterhand, ?innetou

<. (estamentul lui ?innetou Eden *JJF @estul săl%atic #ld +hatterhand, ?innetou

<. #ld +urehand 2allas *JJF @estul săl%atic#ld +hatterhand, ?innetou, #ld+urehand

<F. (aina lui #ld +urehand 2allas *JJF @estul săl%atic#ld +hatterhand, ?innetou, #ld+urehand

~ 221 ~



Slujitorii mor ii

<G. +ecretul ţigăncii Eden *JJG #rient, alte ţări 4atom%o, ilga, alte ersonaje

<H. Cnsula giuvaierurilor Eden *JJG @estul săl%atic, alteţări 4atom%o, ilga, alte ersonaje

Ciclul "n !ara #a%diului"

<J. 8n ţara mahdiului 2allas *JJG #rient 4ara ;en -emsi

>K. acrimi şi snge 2allas *JJG #rient 4ara ;en -emsi

>*. =ltima vnătoare de sclavi 2allas *JJG #rient 4ara ;en -emsi, agi ale$

><. @ulturii deşertului Eden *JJH @estul săl%atic #ld +hatterhand, ?innetou

Ciclul "&riental" cu 'ara (en)e#si

>>. 2rin deşert şi harem Eden *JJH #rient 4ara ;en -emsi, agi ale$

>. 2rin 4urdistanul săl%atic Eden *JJH #rient 4ara ;en -emsi, agi ale$

>. De la ;agdad la +tam%ul 2allas *JJH #rient 4ara ;en -emsi, agi ale$

>F. 2rin văgăunile ;alcanilor 2allas *JJH #rient 4ara ;en -emsi, agi ale$

>G. 8n Sara schietarilor Eden *JJH Alte ţări 4ara ;en -emsi, agi ale$

>H. +chut [ căetenia %andiţilor 2allas *JJH #rient 4ara ;en -emsi, agi ale$

Ciclul "Draostea ulanului"

>J. =ltima iu%ire a lui -aoleon 2allas *JJH Alte ţăriugo de rei$enBlau, Al%in de/ichemonte, alte ersonaje

K. /ă%unătorii Eden *JJH #rient, Alte ţăriugo de rei$enBlau, Al%in de/ichemonte, alte ersonaje

*. 0ăitanul gării imeriale Eden *JJJ Alte ţăriugo de rei$enBlau, Al%in de/ichemonte, alte ersonaje

<. -elegiuitul 2allas *JJJ Alte ţăriugo de rei$enBlau, Al%in de/ichemonte, alte ersonaje

~ 222 ~




>. lasul sngelui 2allas *JJJ Alte ţăriugo de rei$enBlau, Al%in de/ichemonte, alte ersonaje

[ din ăcate aici s&a orit seria"#ere", care ar $i tre%uit să numereG de volume.

. a /io de la 2lata

-otă' (itlurile use e $undal roşunu $ac arte dintr&un ciclu.

(a%elul este osi%il să nu $ie er$ect,mai ales la ru%ricile Mona geogra$icăşi 2ersonaje.

2anolie arme.

2uşca cu ţinte de argint

Do%ortorul de urşi

0ara%ina cu < de $ocuri

0ele%rele arme care l&au in$luenţat în scrierile sale e 4arl )aQ.

~ 223 ~



Slujitorii mor ii

0oerţile originale.

~ 224 ~

karl may - opere vol.7 - slujitorii mortii [v 1.0 blankcd]

Documents